• Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
201
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
7
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. • Galileea - ebraică : ‫ הגליל‬Hagalil, greaca veche : Γαλιλαία, latină : Galilaea, arabă : ‫الجليل‬al-Jalil - este o regiune în nordul Israelului, în mod tradițional împărțită în Galileea de Sus ‫ גליל עליון‬Galil Elyon, Galileea de Jos ‫ גליל תחתון‬Galil Tahton și Galileea de Vest ‫ גליל מערבי‬Galil Ma'aravi - extinzându-se de la ținutul Dan la nord, până la baza Muntelui Hermon, de-a lungul Muntelui Liban la crestele Muntelui Carmel și Muntele Gilboa la nord de Jenin și la sud de Tulkarm, și de la Valea Iordanului spre est peste câmpiile din Valea Izreel și Acre la țărmul Mării Mediterane
  • 2. • Galileea nu este foarte intinsă., doar 80 de mile separă frontiera de nord-vest de pe Muntele Hermon de graniţa sa sudică de-a lungul Câmpiei Izreel, până la locurile biblice. Spre est se află mult disputatele înălțimi Golan, doar 50 km sunt la vest de Marea Mediterană, dar acești 5000 de kilometri pătrați cuprind un peisaj uimitor de frumoas şi contrastant: munţi şi văi fertile, platouri şi stânci dure şi țărmul mării
  • 3. • Galileea – este numele regional al părţii de N a Palestinei, care a fost scena copilăriei Mântuitorului Iisus Hristos şi a primei părţi a propovăduirii Lui. Originea numelui este incertă. Apare în Vechiul Testament - Iosua 20:7; 1 Împăraţi 9:11 şi în special în Isaia 9:1. Acest ultim text aminteşte istoria regiunii: la început a făcut parte din teritoriul alocat celor douăsprezece triburi, dar datorită presiunii exercitate de popoarele cu care se învecina la nord, populaţia evreiască s-a văzut într-un fel de proeminenţă nordică, fiind înconjurat din trei părţi de populaţii ne-evreieşti - „Neamurile”
  • 4. • În timpul Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.) influenţa Neamurilor asupra evreilor a devenit atât de puternică încât aceştia s-au retras spre Sud timp de o jumătate de secol. Astfel, Galilea a trebuit să fie colonizată din nou şi faptul acesta, împreună cu diversitatea populaţiei, au contribuit la dispreţul arătat de evreii din Sud faţă de galileeni (In. 7:52)
  • 5. • Pe timpul Mântuitorului Iisus Hristos, însă, provincia Galilea forma un teritoriu rectangular măsurând vreo 70 km de la N la S şi vreo 40 km de la E la V, mărginit la E de Iordan şi de Marea Galileii, iar la V era separată de Mediterana de o prelungire a Siro-Feniciei spre Sud în câmpia de coastă
  • 6. • Dacă o delimităm în felul acesta, Galilea constă în principal dintr-un ţinut deluros, mărginit pe toate laturile, cu excepţia laturii de Nord, de câmpii - câmpia de coastă, câmpia Esdraelonului şi Valea Iordanului . De fapt, Galilea este situată în extremitatea sudică a munţilor Libanului iar nivelul terenului coboară în două trepte, mergând de la Nord spre Sud
  • 7. • „Treapta" mai înaltă formează Galilea Superioară, o mare parte a ei fiind • la 1.000 m deasupra nivelului mării; în vremea Noului Testament era un ţinut deluros împădurit şi puţin populat „Treapta" mai joasă formează Galilea Inferioară, situată la 450-600 m deasupra nivelului mării, dar coboară abrupt la mai bine de 180 m sub nivelul mării, la Marea Galileii
  • 8. • Naraţiunea Evangheliei se referă cel mai adesea la ţinutul acesta al Galileii Inferioare. Fiind bine irigată de râuri care curg din munţii din Nord şi având întinderi considerabile de terenuri fertile în bazinele calcaroase dintre dealuri, era o zonă dens populată şi cu aşezări prospere. Galilea exporta ulei de măsline şi cereale, precum şi peşte din lac
  • 9. • Fiind în afara curentului principal al vieţii Israelului în vremea Vechiului Testament, Galilea s-a alăturat restului Israelului în vremea Noului Testament. Regiunea romană a fost guvernată pe rând de Irod cel Mare (care a murit în 4 î.Hr.), Irod Antipa şi Irod Agripa . Fiind separată de Iudea - cel puţin în ochii iudeilor - de teritoriul Samariei, Galilea a constituit cu toate acestea parte integrantă din „ţară" şi, de fapt, galileenii s-au opus romanilor cu şi mai multă înverşunare decât evreii din Sud
  • 10. • Aşadar, aceasta a fost regiunea în care a crescut Mântuitorul Iisus Hristos - la • Nazaret, în dealurile calcaroase din Galilea Inferioară. Datorită poziţiei sale, Galilea era traversată de câteva drumuri importante din imperiu şi în felul acesta nu era nicidecum o zonă rurală uitată de lume Agricultura, pescuitul şi comerţul au oferit cadrul cultural reflectat în pildele şi învăţăturile Mântuitorului. El Şi-a ales primii ucenici dintre locuitorii Galileii şi localităţile ei numeroase au constituit primul lor teren de misiune
  • 11. • În zilele noastre, Galilea şi câmpia Esdraelonului formează centrul regiunii de Nord a Israelului, dar locuitorii ei actuali trebuie să refacă o zonă care şi-a pierdut o mare parte a prosperităţii de care s-a bucurat în zilele Noului Testament. Pădurile Galileii au fost înlocuite cu maquis, un gen de arbust caracteristic zonei mediteraneene şi multe dintre oraşele şi satele sale, pe care Mântuitorul le-a cunoscut şi le-a vizitat, au dispărut de pe hartă, fără să lase nici o urmă
  • 12. ַ ָ • Nazaret (ebraică: ‫ ,נצְרת‬Natzrat sau Natzeret; arabă: ‫ اَلنَّاصرة‬an-Nāṣira sau anَ ِ Naseriyye) este un oraș din Israel situat în districtul de Nord, fiind cel mai • populat oraș arab din Israel cu circa 80 000 locuitori, dintre care o treime sunt creștini (31%), iar restul musulmani (69%). Nazaret este un centru de pelerinaj creștin, grație faptului că în Noul Testament, orașul este descris ca fiind locul copilăriei lui Iisus Hristos Este recunoscută dogmatic expresia „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”, care, în abreviere (INRI), se regăsește pe crucile purtate la înmormântările de rit creștin ortodox
  • 13. • Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorică, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peștera Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. În Epoca celui de al Doilea Templu a existat la Nazaret o mică așezare, iar până la stăpânirea bizantină a ființat aici o localitate populată încă de evrei
  • 14. • Odată cu cucerirea Palestinei de către cruciați a crescut însemnătatea • orașului, el devenind capitală de dioceză catolică și fiind dotat cu mai multe biserici. Ulterior localitatea a cunoscut perioade alternative de decădere și prosperitate, înflorind în mod deosebit în cursul secolului al XIX-lea, când a trezit interesul puterilor europene În acea epocă a luat avânt zidirea de biserici, mânăstiri și înființarea a numeroase instituții de învățământ și sanitare
  • 15. • Din cauza însemnătății orașului pentru credincioșii creștini, orașul a devenit un obiectiv popular de pelerinaj. El a fost vizitat de trei papi Paul al VI-lea, la 5 ianuarie 1964, Ioan Paul al II-lea cu ocazia Sărbătorii Bunei Vestiri la 25 martie 2000, și Benedict al XVI-lea, care a oficiat în fața unei mari mulțimi de credincioși o misă în aer liber și a vizitat Bazilica Bunei Vestiri la 14 mai 2009. Mai multe localități din lume au primit și ele, numele de Nazaret, în amintirea orașului din Țara Sfântă
  • 16. • Sursa numelui Nazaret ‫ ,נצרת‬Nazara, așa cum e menționat prima dată în greaca biblică și apoi în latină, nu e cunoscută cu siguranță, dar deoarece la origine, așezarea a fost ebraică, etimologia lui este ebraică, sau cel puțin, semitică. E posibil legată de cuvântul Netzer (‫ )נצר‬care înseamnă „mlădiță”, „ramură”,„lăstar”, iar creștinii văd în aceasta o aluzie la faptul ca Iisus era mlădiță din casa lui David, așa cum stă scris în profeția mesianică din cartea lui ְֶ ֶ ֶ ָ ָ ָ ָ ָ ֵּ Isaia, 11, 1: „ ‫ וְיָצא ח ֹטר, מִ גזַע י ִשי; וְנֵּצר, מִ שרשיו י ִפרה‬O Mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un Lăstar din rădăcinile lui va da”
  • 17. • Altă ipoteză trimite la rădăcina ‫ נטר‬ntr - însemnând „pază”, explicația fiind că poziția orașului pe munte, deasupra Văii Esdraelonului - Valea Izreel - îi permite să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se trage denumirea folosită în limba ebraică pentru creștinism - „natzrut”, și pentru creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Nazara, Nazaret, Nazarat, Nazarath
  • 18. • Forma Nazara - Ναζάρα, considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după • Matei (Matei 4,13) și cea după Luca (Luca 4,16) și, probabil, în ipotetica Sursa Quaresmi care ar fi precedat formele canonice ale evangheliilor Forma Nazaret,care e utilizată astăzi și în greaca modernă, apare odată în Evanghelia după Matei (Matei 21,11), de patru ori în capitolele nașterii din Evanghelia după Luca (Luca 1,26; 2,4; 2,39) și odată în Faptele Apostolilor (Fapte 10,38). În Evanghelia după Marcu așezarea apare o singură dată sub forma Nazaret (Marcu 1,9)
  • 19. • În traduceri ale Noului Testament din greacă, denumirea Iisus din Nazaret apare mai multe ori (de pildă, de 17 ori în traducerile engleze) corespunzând formei grecești Iisus Nazariteanul - mai precis Ναζαρήνε - Nazarene sau Ναζωραίος- Nazoraios Surse extrabiblice: Forma Nazara se găsește în cea mai timpurie referința nebiblică la localitate, un citat din Sextus Julius Africanus de pe la anul 200 e.n. Părintele bisericii, Origene (185-254) folosește formele Nazara și Nazaret. Mai târziu, Eusebiu, în Onomasticonul său, (tradus de Sfântul Ieronim) se referea de asemenea, la localitatea Nazara
  • 20. Surse iudaice necreștine: În săpături arheologice efectuate la Cezareea (Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona s-a descoperit într-o sinagogă antică o bucată de marmură cenușie purtând o inscriptie unde apare numele „Nazaret” ‫ .נצרת‬Inscripția datează din secolul al III -lea e.n. Denumirea Nazaret figura și pe altă inscripție ebraică, mai târzie,din secolul al VIII-lea, folosind aceeași ortografie
  • 21. • Nazaretul este așezat în Galileea de Jos, în Munții Nazaretului, dealuri având o înălțime de peste 350 m. Este situat , mai precis, într-o vale înconjurată din toate părțile de aceste înălțimi - la est Muntele Ksulot pe al cărui povârniș se află orașul nou Natzeret Ilit, la sud Muntele Prăpastiei - în ebraică Har Hakfitza, în arabă Djebel al Kafza - la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu
  • 22. • Orașul modern s-a extins în toate direcțiile, dar centrul său se află la est și la • sud de orașul vechi, la o altitudine mai mică Strada principală a orașului este strada Paul al VI-lea, care împreună cu continuarea ei la nord, numită Strada Galileei, străbate orașul aproximativ dinspre sud-vest către nord-est. O altă stradă importantă este strada Al Bishara - ‫ البشارة‬Vestirea, sau Buna Vestire - paralelă cu prima în vest, și care duce de la piața orașului din sud, către nord, traversând Orașul Vechi, până la Piața Izvorului și la Piața Bisericii
  • 23. • În perioada preistorică zona Nazaretului a fost locuită datorită numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peștera cea mai faimoasă este Peștera Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. După Noul Testament, Nazaretul era localitatea unde se afla casa Mariei, mama lui Iisus, și a logodnicului ei, bătrânul și dreptul Iosif
  • 24. • În această casă s-au întâmplat evenimentele Bunei Vestiri Sf. Fecioare Maria de către Arhanghelul Gavriil și acesta e locul unde a crescut Iisus din pruncie și până la începutul misiunii Sale, era vorba de un loc marginal, așa cum se poate înțelege din vorbele lui Natanael (identificat cu apostolul Bartolomeu) din Cana Galileei: „Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi” (In.I, 46-47)
  • 25. • Epifanie din Salamina (?- 402) a stabilit că până în vremea împăratului Constantin cel Mare în secolul al IV-lea, Nazaretul era locuit numai de evrei, la fel ca și Kana (Cana Galileei) vecină cu ea înspre nord. Abia în secolul al V-lea a început localitatea să atragă pelerini creștini și au fost ridicate în perimetrul ei cele dintâi biserici bizantine. În anul 427 s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfântul Gabriel de lângă Izvorul Mariei
  • 26. • În anul 614 Palestina a fost cucerită de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țara in anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat
  • 27. • La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestină au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și întemeierea în Țara Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceză romanocatolică indepedentă, Nazaretul primind statutul de oraș-district
  • 28. • Localitatea și zece sate din jur, dintre Safuriye (Sephoris, Tzipori) și Kafr Kana au fost administrate de arhiepiscop. Pe locul vechii bazilici a Bunei Vestiri a fost ridicat o bazilică nouă și impunătoare. Crestinii ortodocși și-au pierdut statutul pe care-l avuseseră și au fost nevoiți să se concentreze în zona Bisericii Sinagogii. Și biserica Sfantul Gabriel a fost rezidită. Nazaretul s-a extins spre nord, dar a rămas o așezare urbană mică și neîmprejmuită de ziduri
  • 29. • În urma bătăliei de la Hattin din 1187, Salah ad Din a cucerit Nazaretul fără lupte și a poruncit izgonirea prelaților catolici din oraș. În anul 1192, însă, în urma acordului de la Jaffa, el le-a permis acestora să revină. Mișcarea de pelerini spre Nazaret a fost reînnoită, iar în anul 1229 orașul a fost recuperat de cruciați în virtutea înțelegerii de la Jaffa din acel an dintre împăratul germano-roman Frederic al II-lea de Hohenstaufen și sultanul Egiptului, Al Kamel
  • 30. • Pelerinajul spre Nazaret a primit un caracter ceremonial și biserica catolică a început să acorde iertarea de păcate acelora care luau parte la el. În cele din urmă, în 1291, Acra a căzut, după un greu asediu,în mâinile mamelucilor, aceștia punând capăt regatului cruciat. Doi ani mai târziu, în 1293 și Nazaretul a căzut în mâinile lor. Din porunca sultanului Baibars, Bazilica Bunei Vestiri și Biserica Sfântul Gabriel au fost distruse. Mișcarea pelerinilor a devenit nesemnificativă, și orașul a decăzut, ajungând a fi un sat mizer
  • 31. • Astăzi Nazaret este cel mai mare oraș din Israel cu o populație majoritar arabă. Până la instituirea mandatului britanic asupra Palestinei (1918 – 1948) orașul era format preponderent din arabi creștini (predominant ortodocși), cu o minoritate musulmană. În prezent, creștinii constituie o parte semnificativă din populația orașului (maroniți, ortodocși, romano-catolici, melkiți, anglicani, și copți) însă sunt minoritari
  • 32. • Populația musulmană a crescut rapid, din mai multe considerente, însă mai ales din cauza că orașul a servit ca centru administrativ sub conducerea britanică, existând un flux mare de musulmani care se stabileau aici. În 2009, structura religioasă era următoarea: 69% musulmani, respectiv 30,9% creștini și 0,1% evrei. Primarul orașului este un creștin. Zona metropolitană are o populație de 210 000 de locuitori, dintre care 59% sunt arabi și 41% evrei
  • 33. • În urma evenimentelor din octombrie 2000 și a începutului Intifadei Al Aksa • economia orașului a fost serios păgubită, ea fiind în mare parte dependentă de turism. În anii 2001-2007 turismul extern s-a redus la minimum, iar populația evreiască s-a abținut de a mai vizita orașul Din anii 2008 turismul la Nazaret a cunoscut un nou avânt iar în anul 2011 orașul a fost vizitat de 1,500,000 turiști, majoritatea pelerini creștini
  • 34. • Cele douăzeci de veacuri de creștinism au făcut cunoscute relatările evanghelice • ale nașterii și copilăriei Mântuitorului Iisus Hristos Evenimentele încep aici la Nazaret, orășel mic din Galileea, către luna lui Martie a anului 747 Ab Urbe Condita – de la zidirea Romei, unde trăia o fecioară orfană, Maria. Coborâtoare din seminția lui David, prin tatăl ei Heli – Ioachim și din Aaron, prin mama sa Ana, a fost incredințată cu titlul de logodnă – protecție, bătrânului și dreptului Iosif, rudenie a părinților săi
  • 35. • Intrăm și noi în Nazaret, iar peste tot: pe străzi, parcuri și balcoane, observăm • flori. Nazaretul rămâne orașul florilor și al bunelor vestiri, simbolul îngerilor și al fecioarelor Orașul pare suspendat pe coastele muntelui într-un desiș de rodii smochini și cactuși. S-ar putea spune un cuib de verdeață pe înălțime. Acest loc, în același timp închis și desfăcut te cheamă la contemplare și rugăciune. Aici începe marea și tainica desfășurare a Evangheliei – Vestea cea bună
  • 36. • Ne apropiem de biserica Bunei Vestiri, care este și catedrala mitopoliei ortodoxe din Nazaret. Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil din Nazaret este echivalentul Basilicii Catolice a Bunei Vestiri, tot din acel loc. Potrivit tradiîiei ortodoxe din partea locului, Fecioara Maria a primit vestea că va naște pe Mântuitorul, de la Sfântul Arhanghel Gavriil, în momentul în care aceasta se afla afară, să scoată apă. Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil este ridicată deasupra izvorului considerat a fi cel al Fecioarei Maria și aflat în apropierea casei acesteia din Nazaret
  • 37. • Deși nemenționată în Sfânta Scripturaă, tradiția conform căreia Fecioara se afla ieșită să ia apă în momentul Bunei Vestiri, este una foarte veche. Această informație se regăsește în documente ale secolului al II-lea. Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre aceste documente ce consemnează perioada copilăriei lui Hristos, dând mai multe detalii despre aceasta
  • 38. • Protoevanghelia lui Iacov menționează încă și faptul că Fecioara Maria era una dintre cele șapte fecioare alese din rădăcina lui David pentru a țese o nouă dveră pentru Sfânta Sfintelor din Templu. Ea cosea la această pânză, în casa ei din Nazaret, mai înainte de a ieși să ia apă de la izvorul de afară
  • 39. • Protoevanghelia, scriere neinclusă în canonul Sfintelor Scripturi, spune următoarele: „Ea a luat vasul pentru apă și a ieșit să-l umple la izvor. În acel moment, o vοce s-a auzit spunându-i: „Bucură-te, căci ai aflat har. Domnul este cu tine, cea binecuvântată între femei”. S-a întors spre locul din care s-a auzit vocea, dar nu era nimeni. Apoi a început să tremure de teamă. Intrând în casă, și punând apa deoparte, s-a așezat și a reînceput să coasă la pânză. Atunci un înger s-a înfățișat înaintea ei...”
  • 40. • În Evanghelia Sfântului Apostol Luca, găsim nu multe cuvinte despre acest eveniment. El zice urmatoarele: „Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.
  • 41. • Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit
  • 42. • Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogori peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea” (Lc. I, 26-38)
  • 43. • Sfântul Luca ne face să întrevedem câte ceva din înfățișarea Sfintei Fecioare – • model de curățenie, smerenie, nevinovăție și credință puternică Biserica Sfântul Arhangel Gavriil este construită deasupra „Izvorului Fecioarei Maria”, un izvor natural ce izvorăște de lângă o fântână antică cunoscută și ea ca „Fântăna Mariei”. În acest loc ar fi existat o biserică veche bizantină încă din secolele VI-VII, iar primele menționări istorice păstrate sunt ale abatelui Daniel, din anii 1106-1108
  • 44. • Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil a fost dintotdeauna biserică ortodoxă, cu toate că există unele incertitudini legate de statutul acesteia sub asediul cruciaților latini. Imediat după terminarea cruciadelor, unele surse latine menționează, nespecificând însă nici un lucru concret, de o mănăstire latină a Sfântului Gavriil
  • 45. • Din secolul al XIV-lea, biserica a ajuns într-o stare deplorabilă, restaurarea • acesteia ajungând să fie o nevoie vitală. În toată istoria ei, indiferent de greutățile prin care a trecut sau de starea clădirii, accesul la izvorul făcător de minuni al Maicii Domnului nu a fost niciodată întrerupt Biserica a ajuns, pentru o perioadă, în purtarea de grijă a franciscanilor și a greco-catolicilor, însă din anul 1741 ea revine din nou sub conducerea ortodocșilor greci. Aceștia au obținut aprobarea de recuperare a bisericii de la Dahir al-Umar
  • 46. • În anul 1750, comunitatea ortodoxă de aici a construit biserica ce se poate vedea și astăzi. Aceasta a fost ridicată în absida sudică a capelei ce păstrează cu grijă izvorul. Iconostasul de lemn a fost adăugat în anul 1767. Acest iconostas este sculptat cu multă finețe în lemn și posedă o serie de icoane minunate
  • 47. • Din absida nordică a bisericii din secolul al XVIII-lea, șapte trepte coboară până la capela aflată sub biserică. În această capelă se află și astăzi izvorul. Aici se afla o singura absida ingustă, acoperită de un tavan boltit și cu ferestre oarbe. Arcele oarbe sunt împodobite cu marmură colorată și cu mozaic aparținând anului 1750. În capătul absidei nordice, izvorul Fecioarei Maria curge de sub altarul amplasat aici. În jurul izvorului se află multe candele și icoane ale Maicii Domnului
  • 48. • Potrivit unei mărturii • istorice a secolului al XVIIlea (Quaresmi), o scară astăzi astupată - ducea direct într-o mănăstire de maici aflată la suprafață. Pe partea dreaptă, în peretele estic al absidei, mai era așezat și un al doilea altar, însă astăzi, aici se află doar o serie de arcade simple Iată, în acest loc sfânt, a început împăcarea omului cu Dumnezeu, care s-a sfârșit pe Golgota, când Iisus a strigat „Săvârșitu-sa!” Aici s-a atins cerul de pământ, Dumnezeu de trupul Fecioarei, focul de materie. Mare și negrăită este taina întrupării lui Hristos!
  • 49. Biserica Catolică Buna Vestire - Nazaret • Basilica Catolică Bunavestire din Nazaret este o biserică catolică modernă, construită pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor. În incinta acestei biserici se află și grota în care Fecioara Maria a fost înștiințată de Arhanghelul Gavriil că Îl va naște pe Iisus. De-a lungul timpului, biserica a fost un important loc de pelerinaj pentru credincioșii în căutare de liniște
  • 50. • Grota care este încastrată în biserică a fost descoperită în secolul al IV-lea. Istoricii și arheologii cred că aici a avut loc Bunavestire. Nu se cunoaște data exactă a construcției primei biserici, însă se pare că a existat un astfel de edificiu mult mai înainte de secolul al IV-lea. Prima referire despre un altar se face în anul 384, iar prima biserică este menționată în anul 570
  • 51. • În secolul al V-lea, sub • actuala biserică a fost excavată o altă biserică. Aceasta avea o apsidă, trei intervale și un atrium larg. O mică mănăstire a fost apoi construită în partea sudică a bisericii. În anul 680, pelerinul Arculf relata că a văzut două biserici în Nazaret Biserica bizantină a fost distrusă în timpul cruciadelor, însă între anii 1106 - 1108 a fost reconstruită. Această biserică era mult mai mare decat cea bizantină, peste care a fost construită. Biserica a fost decorată cu scene din viețile apostolilor. Curând, lângă biserică a fost construită și o mănăstire și un palat episcopal
  • 52. • • După bătălia de la Hattin din anul 1187, creștinii din Nazaret s-au refugiat în biserică însă au fost omorâti. Biserica a fost astfel profantă, însă nu a fost demolată. În anul 1192, Salah alDin a permis câtorva preoți să se întoarcă la altar iar creștinilor accesul în biserică În anul 1263, un emir a atacat Nazaretul și a distrus biserica. Pelerinilor li s-a permis însă în continuare să viziteze grota, care era venerată și de către musulmani. În anul 1283, creștinilor le-a fost interzis să mai reconstruiască biserica. Până în secolul al XIV-lea, pelerinilor li se percepea și o taxă pentru a intra în grotă
  • 53. • În secolul al XIV-lea, franciscanii au construit în Nazaret o mănăstire. Au restaurat și fostul palat episcopal și au început și renovarea vechii biserici. Până în anul 1600, creștinii franciscani au fost alungați de la biserică de mai multe ori. În anul 1730, franciscanii au terminat noua biserică, care a fost mărită în anul 1871
  • 54. • Biserica franciscană a fost însă demolată în anul 1955. Pe locul acestei biserici a • fost construită actuala biserică. În prezent, această biserică este parohia a peste 7000 de creștini catolici din Nazaret și un important centru de pelerinaj pentru credincioși din lumea întreagă Biserica modernă a Buneivestiri din Nazaret ar un dom de peste 50 de metri înălțime. A fost construită sub formă de crin, simbolul Fecioarei Maria. Biserica este decorată cu mozaicuri ale Fecioarei Maria donate bisericii de către comunități creștine din întreaga lume
  • 55. • Atracția principală a bisericii este grota Buneivestiri, locul în care Fecioara Maria • a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil că îl va naște pe Iisus. În această parte a bisercii mai sunt vizibile și ruine ale fostei biserici bizantine Primul gând al Fecioarei Maria după vestea cea bună, a fost să alerge la verișoara ei Elisabeta, despre care îi vorbise îngerul: „Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iehuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta” (Luca 1:39-40)
  • 56. • Potivit tradiţiei, Ein Kerem – sat pitoresc situat la 7 km vest de Ierusalim și la 150 km distanță de Nazaret – este „cetatea lui Iehuda”; cetate asociată cu viaţa lui Ioan Botezatorul. Aici îşi avea locuinţa de vară Zaharia, tatăl lui Ioan Botezatorul, şi aici a venit Fecioara Maria să o viziteze pe Elisabeta, verişoara ei. Bisericile şi mânăstirile de călugari şi maici abundă în această vale pitorească. Aşa că în această localitate micuţă, se poate vizita atât grota în care, conform tradiţiei creştine s-a născut Sf.Ioan Botezătorul, cât şi Biserica Vizitării – ridicată pe locul în care cele două femei despre care am amintit mai sus, s-au întalnit
  • 57. • Numele localității - Ain Karim - se crede că a fost primit de la mulțimea grădinilor și a câmpurilor cultivate din zonă (karm), fertile datorită unui izvor cu debit bun (ain). Semnificația numelui localității nu este însă pe deplin lămurită: „izvorul cu apă multă”, „izvorul viei” sau „izvorul Karem-ului”. Izvorul din Ain Karem este numit Ain Sitti Maryam, adică „Fântâna Mariei”
  • 58. • Locuit încă din Epoca Bronzului, conducătorul evreu Iosua a repartizat Karem-ul tribului lui Iuda, precum citim în Sfanta Scriptură: „Aceasta este moștenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor (...) Maarat, Bet-Anot și Eltecon: șase cetăți cu satele lor. Tecoa, Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem (Karem), Galem, Betir și Manah: unsprezece cetăți cu satele lor” (Iosua 15, 20 si 59)
  • 59. • Odata cu apariția creștinismului, în localitatea evreiască Ain Karem a ființat o puternică comunitate de creștini, aceasta ocupându-se în mare parte cu tâmplăria și îndrumarea pelerinilor. În prezent, cu excepția a câteva mici comunități creștine, întreaga populație din Ain Karem este formată din evrei. Prezența unei moschei în această localitate ține să amintească de existența unui sat arab, mai înainte de anul 1948. Înainte de acest an, satul era locuit de 3.000 de arabi, dintre care 300 erau creștini
  • 60. • Localitatea Ain Karem păstrează șapte locașuri de închinăciune creștine, biserici și mănăstiri. Printre acestea, se află: Mănăstirea Franciscană, ridicata pe locul unde a avut loc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul; Biserica Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta; Mănăstirea Sfântul Zaharia; Biserica Doamnei din Sahyun, împreună cu o serie de morminte
  • 61. • Biserica Vizitării de pe locul casei lui Zaharia şi a Elisabetei a fost proiectată de arhitectul Antonio Barluzzi. A fost construită în 1935 pe urmele vechilor biserici, prima datând din secolul al IV-lea. Acest lăcaş franciscan comemorează vizita facută de Fecioara Maria mamei lui Ioan Botezatoul, verişoara sa
  • 62. • Când s-au întâlnit cele două sfinte femei, amândouă erau însărcinate şi la îmbrăţişarea Mariei, pruncul din pântecele Elisabetei s-a mişcat, iar aceasta, umplându-se de Duhul Sfânt „cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
  • 63. • Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
  • 64. • Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa, Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac” • Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa
  • 65. • În biserică se află o frescă reprezentând vizita Fecioarei Maria ...
  • 66. • Iar dedesubt sunt altarul și Fântâna Fecioarei ...
  • 67. • În cripta bisericii se află o stâncă unde se spune că a fost ascuns pruncul Ioan, ca să scape de uciderea pruncilor ordonată de Irod ...
  • 68. • Pe peretele curții bisericii se află înscrisuri în 42 de limbi, și în limba română, ale imnului de mulțumire al Fecioarei Maria către Domnul
  • 69. Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Ain Karem • Sfânta Scriptură marturiseste cu mare bucurie Nașterea Înaintemergătorului Domnului. Preotul Zaharia, urmaș al lui Aaron, aparținând tribului lui Levi, în timp ce oferea la templu jertfa de tămâie a avut o vedenie. Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, își începe Evanghelia cu acest minunat eveniment, descriind astfel vestea și nașterea lui Ioan:
  • 70. • „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, ... dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amandoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga
  • 71. • Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și vazându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt
  • 72. • Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit” (Luca 1, 9-17) • Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este cunoscută și sub denumirea de „Sfântul Ioan cel din Munți”. Acest al doilea nume vine de la cuvintele „ținut muntos”, menționate de Sf. Ap. și Evanghelist Luca, atunci când relatează vizita Fecioarei Maria făcută verișoarei sale, Elisabeta, pe când aceasta din urmă purta în pântece pe Sfântul Ioan Botezătorul
  • 73. • O scriere în limba georgiană, datând din secolele VII-VIII, mărturisește că Biserica din Ierusalim celebra o mare sărbătoare la data de 28 august: „În orașul Encharim, în biserica în care este pomenită Dreapta Elisabeta.” Acest lucru reiese și din Calendarul Bisericii din Ierusalim. Exista obiceiul ca în fiecare an, comunitatea din Ierusalim, să meargă în pelerinaj la „Sanctuarul Sfanta Elisabeta de la Encarim”. Cruciații au găsit la Ain Karem două sanctuare pe care le-au reconstruit
  • 74. • De la pelerinul rus Daniel Starețul, de la începutul secolului al XII-lea, ni se păstrează cea dintâi descriere detaliată a locului: „Casa lui Zaharia se află la poalele unui munte, puțin mai la vest de Ierusalim. La această casă a lui Zaharia a venit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a o vizita pe verișoara ei, Elisabeta. În această casă s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul. Acum, pe acest loc se înalță o biserică foarte înaltă. Pe partea stangă, după intrarea în biserică, sub un mic Altar, se află o micuță peșteră. În această peșteră a fost născut Sfântul Ioan”
  • 75. • O mare și frumoasă biserică se înalță pe acest loc încă din perioada cruciaților. În orice caz, imediat după căderea Imperiului Latin, în anul 1187, clădirea bisericii a fost mult redusă de către localnicii musulmani, din aceasta ei făcând grajd pentru adăpostit vitele, mai bine de patru secole. Biserica cruciaților a fost distrusă de Saladin sau, mai exact, a fost transformată într-un mare han
  • 76. • Mai mulți pelerini scriitori au mărturisit despre situația grea a Bisericii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Ain Karem, până în momentul în care franciscanii au recuperat acest loc sfânt, în secolul al XVII-lea. Odată cu venirea acestora, clădirea bisericii și anexele acesteia au început a fi curățate și folosite potrivit scopului lor inițial. Biserica din Ain Karem a fost redată cultului creștin
  • 77. • Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Ain Karem păstrează capele și morminte foarte vechi, alături de aportul mai nou al cruciaților. Planul bisericii, din imaginea alăturată, este următorul: 1. Cripta în care s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul; 2. Biserica din secolele XIXII; 3. Capela Martirilor, cu inscripții și morminte, din secolul al V-lea; 4. Capela de Sud, din secolul al VIIlea; 5. Locul în care se făceau spălările rituale, din primul secol; 6-7. Sala Cruciaților, din secolul al XII-lea
  • 78. • Partea cea mai consistentă a bisericii a fost zidită în secolul al XI-lea, excepție făcând domul acesteia, care a fost terminat în secolul al XII-lea. Cripta ce amintește locul în care a avut loc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul se află în partea stângă a Altarului. Câteva trepte de piatră conduc spre o grotă naturală, considerată ca făcând parte din locuința lui Zaharia
  • 79. • În timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperită, sub actualul portic al bisericii, o capelă din secolul al V-lea sau al VI-lea, cu două morminte săpate în piatră din epoca romană. Inscripția grecească de pe unul din mozaicurile capelei dă mărturie că este vorba de mormintele unor martiri. Mai târziu, către secolele VII-VIII, evlavia creștină a văzut în aceste morminte locul de îngropare a pruncilor nevinovați masacrați din porunca lui Irod
  • 80. • Alături de această capelă a fost descoperită o altă capelă, tot din epoca bizantină, iar în micuța curte din fața bisericii a fost descoperită o statuie din marmură a lui Venus - Pudica sau Afrodita. Fragmentul dintro statuie a lui Venus, găsit pe acest loc, indică posibilitatea ca aici să fi existat și un antic templu păgân al romanilor
  • 81. • În anul 1885, pe poartea intrării în curtea bisericii, în partea stângă, s-a descoperit o inscripție în limba greacă, lucrată în mozaic; aceasta îndeamna astfel: „Bucurați-vă, O, Martiri ai Domnului!” În urma săpăturilor efectuate în anii 1941-1942, în curtea bisericii din Ain Karem sau descoperit unele rămășițe de clădiri din perioada romană
  • 82. • Ca pelerin la locul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Ein Karem, aflat pe urmele paşilor săi pe unde a copilărit şi s-a nevoit, trăieşti emoţii şi bucurii aparte. Ai vrea să nu mai uiţi aerul proaspăt cu miros de iederă şi smirnă cu care te întâmpină potecile prin care te strecori până la „Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu”, din locul unde a copilărit pruncul Ioan, la Even Sapir
  • 83. • Parcurgând drumul dintre Ierusalim şi Ein Karem, ai impresia că te afli în acelaşi timp în două lumi diferite, cea prin care trecem acum fiind o zonă colinară fertilă, cu multe flori şi multă verdeaţă, dincolo de care începe tărâmul unic al Pustiului Iudeii. Atunci am aflat că numele orăşelului evreiesc Ein Karem înseamnă Fântâna din Vie, ceea ce îţi dă sentimentul că acolo, în patria Sfântului Ioan Botezătorul, totul emană prospeţime şi dorinţă de rugăciune
  • 84. • Eram chiar în centrul acestui loc mirific. Ca orice pelerin însetat de puterea harului acestor locuri, m-am oprit la Izvorul Maicii Domnului. Chiar dacă apa acestuia astăzi nu mai este potabilă, simpla ei atingere îţi dă fiori la gândul că şi Fecioara Maria s-a răcorit la apa izvorului de aici, în perioada şederii sale la bătrâna Elisabeta
  • 85. • Tradiţia ne spune că Maica Domnului a locuit aici trei luni (Luca 1, 39- 56), iar pe locul în care cele două s-au întâlnit se înalţă astăzi Mănăstirea Vizitării, pe zidurile căreia se poate citi în zeci de graiuri ale pământului Imnul de laudă al Maicii Domnului: „Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile…” (Luca 1, 46-48
  • 86. • Atingerea fiecărei pietre din curtea mănăstirii însemna încă şi încă un pas spre locul în care Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul: „Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea” Chiar pe locul naşterii sfântului se ridică o maiestuoasă bazilică, construită iniţial în secolul al V-lea, consolidată de cruciaţi în secolul al XIIlea, pângărită apoi de musulmani şi refăcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
  • 87. • În pofida acestui zbucium, lăcaşul de închinare este ca un pocal, susţinut de o impresionantă pardoseală de mozaic, pe care paşii ne-au dus undeva în stânga altarului. Acolo se conturează o grotă atipică. Se spune că aici a fost locuinţa Preotului Zaharia, tatăl Botezătorului, iar locul acela, străjuit de două candele care nu se sting niciodată, este cel în care Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului
  • 88. • Pentru a putea atinge locul acela sfânt, trebuie obligatoriu să te apleci, iar după ce îngenunchezi, simţi nevoia să-ţi lipeşti tâmplele de cercul imaculat. Am îngenuncheat pe lespedea albă şi, zăbovind o clipă cu fruntea lipită de marmura rece, am simţit mângâierea harică a sfântului, întru purificarea sufletului împovărat de păcate. M-am dezlipit cu greu şi am simţit o eliberare care îţi creează senzaţia că eşti purtat pe aripi de îngeri
  • 89. • Am rămas apoi pe treptele din faţa bazilicii, dând frâu liber privirii care se pierdea puţin câte puţin pe tablele minuţios inscripţionate în mai multe limbi ale omenirii, printre care şi limba română, cu proorocia făcută de Preotul Zaharia la naşterea fiului său: ...
  • 90. • „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”
  • 91. • Din Ein Karem printre versanţi abrupţi se coboară, pe lângă o pădure, pe o potecuţă care ducea la Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu. Acest lăcaş a fost construit chiar peste stânca ce s-a deschis, ocrotindu-i pe Elisabeta şi pe pruncul său Ioan, care se ascundeau de oamenii regelui Irod, în campania cumplită de ucidere a pruncilor
  • 92. • Coborând pe platoul de jos al aşezământului, se pășește cu sfială în peştera în care a vieţuit pruncul Ioan, acesta fiind şi locul în care mama sa s-a stins: „După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înaintemergătorului, şi-a dat sfârşitul în aceeaşi peşteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creşterea lui, şi l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel”
  • 93. • Se pare că sfântul a vieţuit în acest pustiu singur, de la vârsta de doi ani, hrănindu-se cu lăstari şi miere sălbatică, adormind adesea la mormântul Sfintei Elisabeta, care se află la numai 200 de metri de locul acela, şi stăruind în aspră nevoinţă. Elocventă este în acest sens mărturia Sfântului Apostol Luca: „Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel”