Your SlideShare is downloading. ×
M. Mărușteri, S. Buraga, D. Acostăchioaie: 'Primii pași în Linux'
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

M. Mărușteri, S. Buraga, D. Acostăchioaie: 'Primii pași în Linux'

911

Published on

Varianta electronică a volumului "Primii pași în Linux" de Marius Mărușteri, Sabin Buraga și Dragoş Acostăchioaie. Cartea (ISBN 973-46-0210-1, Polirom, 2006) realizează o incursiune practică în …

Varianta electronică a volumului "Primii pași în Linux" de Marius Mărușteri, Sabin Buraga și Dragoş Acostăchioaie. Cartea (ISBN 973-46-0210-1, Polirom, 2006) realizează o incursiune practică în universul Linux.

Alte detalii la http://profs.info.uaic.ro/~busaco/books/pasi/

Published in: Technology
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
911
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
38
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. 1CE ESTE LINUX? MARIUS M|RU{TERI, SABIN BURAGA, DRAGO{ ACOST|CHIOAIE Primii pa[i `n Linux Inteligen] artificial [i web semantic
  • 2. ADMINISTRAREA [I CONFIGURAREA SISTEMELOR LINUX2 Seria Web este coordonat de Sabin Buraga (Facultatea de Informatic, Universitatea „Al.I. Cuza”, Ia[i) Bruna Zani, Augusto Palmonari (a cura di), Manuale di psicologia di comunitŕ © 1996 by Societŕ editrice il Mulino, Bologna © 2006 by Editura POLIROM www.polirom.ro Editura POLIROM Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506 Bucure[ti, B-dul I.C. Brtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României: M|RU{TERI, MARIUS Primii pa[i `n Linux / Marius Mru[teri, Sabin Buraga, Drago[ Acostchioaie; – Ia[i: Polirom, 2006 ISBN: 973-46-0210-1 978-973-46-0210-0 Printed in ROMANIA Seria Linux este coordonat de dr. Gabriel Ciobanu – coordonator [iin]ific [i ing. Drago[ Acostchioaie – coordonator executiv. Marius Mru[teri este [ef de lucrri în cadrul Universit]ii de Medicin [i Farmacie din Târgu Mure[, [eful Disciplinei de Informatic Medical. Conduce echipa de dezvoltatori ai primelor distribu]ii live Linux din România: ROSLIMS (Romanian Simple Linux for Medical Students), o distribu]ie de uz general, respectiv RoBioCluster, o distribu]ie dedicat cercetrii biomedicale, cu suport pentru HPC (High Performance Computing) – clustere Linux. Domenii de interes: solu]ii open source în domeniul medical, e-learning medical, aplica]ii ale bazelor de date moleculare în domeniul cercetrii medicale [i farmaceutice, simulare [i modelare în domeniul biomedical. Sabin Buraga este lector doctor la Facultatea de Informatic a Universit]ii „Al.I. Cuza” din Ia[i, fiind titularul cursurilor „Tehnologii Web”, „Semantic Web”, „Interac]iune om-calculator” [i „Re]ele de calculatoare”. Este laureat al premiului „Gheorghe Cârtianu” al Academiei Române (2005). Mai multe amnunte privitoare la activit]ile sale sunt disponibile pe Web la adresa http://www.infoiasi.ro/ ~busaco. La Editura Polirom a mai publicat: Atelier de programare în re]ele de calculatoare (în colaborare, 2001), Programare Web în bash [i Perl (în colaborare, 2002), Proiectarea siturilor Web. Design [i func]ionalitate + CD (2002), Aplica]ii Web la cheie (coord., 2003), Utilizare Linux (în colaborare, 2004), Situri Web la cheie. Solu]ii profesionale de implementare (coord., 2004) [i Proiectarea siturilor Web. Design [i func]ionalitate + CD (edi]ia a II-a, 2005). Drago[ Acostchioaie este programator de sistem [i aplica]ii Linux, administrator de re]ea la firma BIOSFARM din Ia[i. Este autorul a numeroase articole despre sistemul de operare Linux, având [i o serie de contribu]ii la nucleu [i utilitare Linux. La Editura Polirom a mai publicat: Administrarea [i configurarea sistemelor Linux (2002, 2003, 2006), Programare C [i C++ pentru Linux (2002), Securitatea sistemelor Linux (2003), Utilizare Linux. No]iuni de baz [i practic (`n colaborare, 2004) [i FreeBSD. Utilizare, administrare, configurare (`n colaborare, 2005). Este titularul cursului „Administrarea sistemelor Linux” la Facultatea de Informatic a Universit]ii „Al.I. Cuza” din Ia[i. Informa]ii despre activitatea sa pot fi gsite pe situl Web aflat la adresa http://www.adt.ro. Domenii principale de interes: sistemele deschise, programarea orientat pe obiect, aplica]iile client- server [i securitatea sistemelor UNIX.
  • 3. 3CE ESTE LINUX? POLIROM 2006 Primii pa[i `n LINUX MARIUS M|RU{TERI, SABIN BURAGA, DRAGO{ ACOST|CHIOAIE
  • 4. ADMINISTRAREA [I CONFIGURAREA SISTEMELOR LINUX4
  • 5. 5CE ESTE LINUX? Tabl de materii Prefa] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Preambul – Ce este Linux? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Capitolul 1 – Primul contact cu ROSLIMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 1.1. ROSLIMS Live CD – o distribu]ie bazat pe Knoppix Live CD . . . . 17 1.2. Scenarii de utilizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 1.3. Pornirea sistemului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 1.4. No]iuni de baz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 1.4.1. Intrarea [i ie[irea din sistem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 1.4.2. Consola sistemului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Capitolul 2 – Mediul grafic KDE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 1. Preambul. Concepte de baz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 2. Prezentarea mediului KDE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 2.1. Caracterizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 2.2. Configurarea KDE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 3. Al]i manageri de ferestre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Capitolul 3 – Cum s fac? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 1. Cum s gestionez fi[ierele? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 1.1. Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 1.2. Konqueror – utilitar grafic pentru managementul fi[ierelor . . . . . . . 44 2. Cum s arhivez fi[iere? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 2.1. Arhivarea unor fi[iere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 2.2. Dezarhivarea unor fi[iere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 3. Cum s folosesc facilit]ile multimedia ale sistemului Linux? . . . . . . . . . . 49 3.1. Cum s ascult/creez muzic? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 3.2. Cum s vizionez filme? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 3.3. Cum s descarc fotografii de pe o camer foto digital? . . . . . . . . . 51 3.4. Cum s scanez fotografii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 3.5. Cum s modific fotografii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 4. Cum s citesc documenta]ii?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 5. Cum s m conectez la re]ea/Internet? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
  • 6. ADMINISTRAREA [I CONFIGURAREA SISTEMELOR LINUX6 5.1. Conectarea la Internet prin intermediul re]elei locale (LAN) a institu]iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 5.2. Conectarea la Internet prin intermediul re]elei de cablu TV . . . . . . . 59 5.3. Conectarea la Internet prin intermediul re]elei de telefonie (prin modem) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 5.4. Conectarea la Internet prin intermediul ISDN . . . . . . . . . . . . . . . . 62 6. Cum s folosesc eficient serviciile Internet? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 6.1. Navigarea pe Web . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 6.2. Po[ta electronic (e-mail). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 6.3. Realizarea de conversa]ii interactive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 6.4. Descrcarea fi[ierelor de pe Internet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 6.5. Transferul fi[ierelor via re]eaua local (LAN) . . . . . . . . . . . . . . . . 73 7. Cum s parti]ionez [i s formatez un disc fix (hard disk)? . . . . . . . . . . . . 76 7.1. Pu]in „teorie” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 7.2. Cum parti]ionez un disc fix? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 7.3. Cum s formatez un disc fix? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 8. Cum s inscrip]ionez CD/DVD-uri?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 9. Cum s termin un program care nu rspunde? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 9.1. Terminarea unui proces în mediul grafic KDE . . . . . . . . . . . . . . . . 84 9.2. Terminarea unui proces în mod consol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Capitolul 4 – Scenarii de utilizare a distribu]iei ROSLIMS Linux . . . . . . . . . 87 1. Platform de înv]are a sistemului de operare Linux . . . . . . . . . . . . . . . . 87 2. Platform de înv]are [i/sau utilizare a suitelor de birou, DTP (desktop publishing), respectiv grafic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 2.1. Suite de birou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 2.2. Software pentru DTP (desktop publishing) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 2.3. Software pentru vizualizarea [i editarea de imagini. . . . . . . . . . . . . 93 2.4. Alte tipuri de software . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 2.5. Editoare speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 3. Solu]ie complet pentru acces la Internet de la domiciliu sau în firme mici . . . 95 4. Solu]ie de colaborare (groupware) în cadrul firmelor mici sau medii . . . . . 96 5. Solu]ie pentru programatori. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 5.1. Limbaje de programare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 5.2. Baze de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 5.3. Suportul acordat dezvoltatorilor Web . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 6. Solu]ie pentru salvarea/recuperarea datelor de pe disc, sub diferite sisteme de operare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 7. Testarea la cumprare a unui sistem (verificarea componentelor hardware din punctul de vedere al func]ionalit]ii). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 8. ROSLIMS – platform educa]ional open source . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 8.1. Ce este un terminal server (TS)? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 9. Windows în Linux? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
  • 7. 7CE ESTE LINUX? 9.1. Ce este Wine? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 9.2. Wine în ROSLIMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Capitolul 5 – Aproape totul despre fi[iere... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 1. Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 2. Moduri de organizare a fi[ierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 2.1. Tipuri de fi[iere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 2.2. Structura standard de directoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 2.3. Utilizarea managerului de fi[iere Konqueror . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 2.4. Managerul de fi[iere Midnight Commander . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 3. Accesul la fi[iere prin intermediul comenzilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 3.1. Specificatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 3.2. Informa]ii despre fi[iere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 3.3. Opera]ii cu fi[iere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 4. Montarea [i demontarea sistemelor de fi[iere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 4.1. Informa]ii de baz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 4.2. Accesul la dispozitivele montate în managerul de ferestre . . . . . . . 128 4.3. Comenzile mount [i umount . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129 5. Opera]ii asupra discurilor [i parti]iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 5.1. Managementul discului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 5.2. Inscrip]ionarea de CD/DVD-uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 5.3. Realizarea de copii de siguran]. Arhivarea datelor . . . . . . . . . . . 133 6. Consultarea [i editarea con]inutului fi[ierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 6.1. Consultarea [i editarea fi[ierelor text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 6.2. Manipularea con]inutului grafic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 6.3. Redarea con]inutului multimedia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Capitolul 6 – Procese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 1. No]iuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 1.1. Conceptul de proces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 1.2. Planificarea proceselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 1.3. Atribute esen]iale ale proceselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 1.4. Comunicarea între procese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 2. Utilitare grafice privitoare la procese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 3. Comenzi referitoare la procese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148 Capitolul 7 – Utilizatorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152 1. Generalit]i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152 2. Utilizatorul root . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 3. Identitatea utilizatorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 4. Comenzi referitoare la utilizatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 Capitolul 8 – Interpretorul de comenzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 1. Generalit]i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
  • 8. ADMINISTRAREA [I CONFIGURAREA SISTEMELOR LINUX8 2. Apelarea comenzilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 3. Redirec]ionarea intrrilor [i ie[irilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 4. Mecanismul pipe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 5. Variabile de sistem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 6. Asisten]a oferit utilizatorilor (help) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 6.1. Programul KDE Help Center . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162 6.2. Sistemul de asisten] man . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162 6.3. Sistemul de asisten] info. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 6.4. Alte comenzi utile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 6.5. Alte documenta]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 Capitolul 9 – Instalarea sistemului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 1. Salvarea configura]iei ROSLIMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 1.1. Crearea unui director persistent pe discul fix . . . . . . . . . . . . . . . 166 1.2. Salvarea configura]iei curente a distribu]iei . . . . . . . . . . . . . . . . . 168 2. Instalarea distribu]iei ROSLIMS pe discul fix . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 2.1. Instalarea pe un calculator fr sistem de operare . . . . . . . . . . . . 170 2.2. Instalarea pe un sistem cu mai multe sisteme de operare . . . . . . . . 172 3. Gestiunea pachetelor. Instalarea de programe sub Linux. . . . . . . . . . . . . 173 3.1. Scurt istoric [i „pu]in teorie”... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 3.2. Scurt prezentare a dpkg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 3.3. Scurt prezentare a APT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 3.4. Câteva exemple practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 3.4. Suportul pentru instalare point-and-click . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Anexe Anexa 1 – Ce este open source? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187 Anexa 2 – Reprezentan]i ai lumilor UNIX, Linux [i Internet . . . . . . . . . . . 189 Anexa 3 – Linux în afaceri [i administra]ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198 Anexa 4 – Principalele aplica]ii disponibile pe CD-ul ROSLIMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 Anexa 5 – Categorii de aplica]ii disponibile în Windows [i echivalentele Linux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206 Anexa 6 – Comenzi, utilitare [i programe folositoare . . . . . . . . . . . . . . . . 208 Anexa 7 – Glosar de termeni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220 Acronime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235 Resurse bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
  • 9. Prefaţă Cartea de faţă o considerăm a fi o invitaţie de a începe – alături de noi, cei trei pinguini de pe copertă – o călătorie, sperăm interesantă, în utilizarea sistemului Linux. Materialul realizează o incursiune practică în universul Linux, unul dintre cele mai fascinante sisteme de operare open source, notoriu prin stabilitatea, setul cuprinzător de aplicaţii disponibile şi, totodată, cvasi- exotismul său. Spre deosebire de alte lucrări, volumul include pe CD-ul ataşat distribuţia live autohtonă ROSLIMS, având interfaţă grafică în limba română, principalele sale aspecte şi arii de utilizare fiind detaliate pe parcursul a nouă capitole. Distribuţia ROSLIMS a fost dezvoltată de Marius Măruşteri şi se bazează în mare măsură pe larg răspânditul sistem Knoppix Linux. Cititorul nu va instala nimic pe calculatorul propriu, ci doar va trebui să încarce sistemul Linux disponibil pe CD, experimentând programele, studiile de caz şi scenariile de utilizare expuse de materialul tipărit. Am încercat să-i îndrumăm pe cei interesaţi, cu ajutorul unui ghid pas cu pas, prin noţiunile de bază de utilizare a sistemului Linux, „condimentând” incursiunea cu numeroase capturi de ecran (să le considerăm un gen de indicatoare de drum?). Sperăm că soluţiile furnizate pentru problemele mai frecvente în practică (reunite într-un capitol „Cum să fac?”) să răspundă primelor întrebări – fireşti – ale călătoriei. De asemenea, scenariile de utilizare prezentate vor forma posibililor sceptici o idee concretă despre ceea ce se poate realiza folosind Linux, graţie versatilelor instrumente open source disponibile fără restricţii – ca să prelungim metafora, pe parcursul voiajului nu vor fi întâlnite semafoare, ci se vor „materializa” uneori asistenţii/vrăjitorii de la bordul sistemului. Nu în ultimul rând, în carte sunt prezentate conceptele de bază ale acestui popular sistem de operare: fişierele, procesele, utilizatorii, interpretorul de comenzi, pachetele software. Mai mult decât atât, am împărtăşit din experienţele proprii în ceea ce priveşte folosirea aplicaţiilor, programelor şi utilitarelor gratuite incluse de ROSLIMS Linux, în diverse circumstanţe şi domenii: lucrul la birou şi acasă, redarea conţinutului audio/video şi procesarea computerizată de documente, accesul la popularele servicii ale Internetului (Web, e-mail, FTP, IRC, conversaţii în timp real etc.), instruirea bazată pe calculator, salvarea şi recuperarea datelor şi multe altele. Structura lucrării În continuare, vom ilustra succint structura materialului tipărit: Primul capitol – „Primul contact cu ROSLIMS” –, avându-l drept principal autor pe Marius Măruşteri, prezintă distribuţia live ROSLIMS şi modalităţile de pornire a acesteia. Cel de-al doilea capitol, redactat de Sabin Buraga, descrie mediul KDE, punând accent pe explicarea caracteristicilor interfeţei grafice cu utilizatorul şi a particularităţilor ROSLIMS. În al treilea capitol – „Cum să fac?” –, Marius Măruşteri răspunde cititorilor la un număr de nouă întrebări concrete, propunând rezolvări rapide la probleme întâlnite în practica utilizării Linux. Cel de-al patrulea capitol – „Scenarii de utilizare ROSLIMS” – prezintă o serie de posibile scenarii de utilizare de zi cu zi a sistemului Linux, în general, şi a distribuţiei ROSLIMS Live CD, în special. În cadrul celui de-al cincilea capitol – „Aproape totul despre fişiere...” –, Sabin Buraga descrie conceptele şi operaţiile de bază privind manipularea fişierelor şi directoarelor în Linux (UNIX). Al şaselea capitol realizează o prezentare a conceptelor de bază referitoare la procese şi gestionarea acestora, fiind conceput de Sabin Buraga.
  • 10. Prefaţă10 Pe parcursul celui de-al şaptelea capitol, Dragoş Acostăchioaie oferă detalii de interes cu privire la utilizatori şi managementul acestora. Cel de-al optulea capitol – „Interpretorul de comenzi” –, redactat în principal de Dragoş Acostăchioaie, expune principalele caracteristici ale interpretorului de comenzi (shell-ul), inclusiv posibilităţile de ajutor acordat utilizatorilor. Nu în ultimul rând, cel din urmă capitol – denumit „Instalarea sistemului” şi conceput esenţialmente de Marius Măruşteri – descrie posibilităţile de instalare sau de salvare a configuraţiilor ROSLIMS, precum şi facilităţile de management al pachetelor de programe. Volumul continuă cu un număr de şapte anexe, enumerate în continuare: Anexa 1 („Ce este open source?”) este scrisă de Dragoş Acostăchioaie şi prezintă filosofia open source referitoare la programele de calculator fără restricţii de distribuţie, cum este şi sistemul de operare Linux. Anexa 2 („Reprezentanţi ai lumilor UNIX, Linux şi Internet”) conţine o listă a celor mai importante persoane care au contribuit la dezvoltarea lumii UNIX şi a Internetului, fiind alcătuită de Sabin Buraga. Anexa 3 („Linux în afaceri şi administraţie”) reliefează principalele avantaje ale utilizării sistemului Linux în cadrul companiilor şi al instituţiilor de administraţie publică şi îl are drept autor pe Dragoş Acostăchioaie. Anexa 4 („Principalele aplicaţii disponibile pe CD-ul ROSLIMS”) descrie principalele aplicaţii şi utilitare disponibile pe CD-ul ataşat cărţii, fiind concepută de Marius Măruşteri şi Sabin Buraga. Anexa 5 („Categorii de aplicaţii disponibile în Windows şi echivalentele Linux”) este redactată de Sabin Buraga, realizând o paralelă între categoriile de aplicaţii existente în sistemele Windows şi corespondentele lor din Linux. Anexa 6 („Comenzi, utilitare şi programe folositoare”) enumeră cele mai des utilizate comenzi Linux, fiind alcătuită de Sabin Buraga. Anexa 7 („Glosar de termeni şi acronime”) pune la dispoziţie un „dicţionar” al principalilor termeni folosiţi în mediul UNIX şi îl are drept autor pe Sabin Buraga. Lucrarea se încheie cu o colecţie cuprinzătoare de referinţe bibliografice, necesare în călăuzirea următorilor paşi pe care sperăm că-i va face cititorul pe drumul Linux. Convenţii utilizate Acest tip de secţiune are rolul de a atrage atenţia cititorului asupra unor aspecte importante, a căror neînţelegere poate cauza efecte nedorite, cum ar fi deteriorarea sistemului Linux. Caracterele îngroşate sunt utilizate pentru opţiuni, cuvinte-cheie etc., pentru a fi scoase în evidenţă, sau desemnează textul introdus de utilizator în cadrul unei sesiuni interactive a interpretorului de comenzi. Textul scris cu italice este folosit pentru a indica nume de fişiere, utilizatori, opţiuni de meniu, cuvinte-cheie şi altele. Fontul Courier este adoptat în special pentru caracterele speciale şi textele care trebuie tastate efectiv de către utilizator. Este, de asemenea, utilizat în cadrul exemplelor pentru a desemna conţinutul unui fişier sau rezultatul afişat de unele comenzi. Caracterul | (dacă este folosit în cadrul prezentării sintaxei unei comenzi) semnifică SAU logic. Astfel, opţiune1 | opţiune2 înseamnă „fie opţiune1, fie opţiune2”. Construcţia [ ... ] specifică un text opţional, deci care nu este obligatoriu de folosit. Caracterele ... semnifică o porţiune de text care a fost omisă pentru a nu îngreuna lizibilitatea sau pentru a reduce din spaţiul utilizat.
  • 11. Primii paşi în Linux 11 Simbolul # reprezintă prompterul implicit al interpretorului de comenzi pentru utilizatorul root, iar caracterul $ desemnează prompterul implicit al shell-ului în cazul utilizatorilor obişnuiţi. Mulţumiri şi contact Dorim să ne exprimăm gratitudinea în primul rând părinţilor noştri, pentru ajutorul permanent primit din partea lor, precum şi echipei redacţionale a Editurii Polirom, pentru buna colaborare avută nu doar pe parcursul editării acestei lucrări, ci şi în timpul elaborării colecţiei Linux. Aşteptăm cu interes părerile şi sugestiile cititorilor la adresa pasi@adt.ro. Situl Web dedicat volumului este disponibil la una dintre adresele http://www.adt.ro/pasi/, http://www.umftgm.ro/pasi/ sau http://www.infoiasi.ro/~busaco/books/pasi/. Autorii pot fi contactaţi la adresele mmarusteri@rdslink.ro, busaco@infoiasi.ro şi, respectiv, dragos@adt.ro. Autorii, 3 februarie 2006
  • 12. Preambul CE ESTE LINUX? Linux este un sistem de operare gratuit (open source), compatibil UNIX. UNIX este un sistem multi-tasking – putând executa în mod concurent un număr nedeterminat de programe – şi multi-utilizator – utilizatorii având acces la resursele calculatorului de la diferite terminale plasate local sau la distanţă. Linux respectă standardele POSIX, suportă toată gama de aplicaţii GNU şi posedă o interfaţă grafică X Window System. Scurt istoric În anul 1969, cercetătorii Kenneth Thompson şi Dennis Ritchie de la AT&T Bell Laboratories au început dezvoltarea unui sistem de operare numit UNIX, pe un calculator PDP-7. Multe idei din UNIX au fost preluate dintr-un sistem anterior, MULTICS. În 1972, sistemul a fost rescris în proaspăt-născutul limbaj de programare C. Astfel, UNIX a devenit portabil şi pe alte maşini, deoarece doar o mică parte a sa mai era realizată în limbaj de asamblare. Sistemul a fost lansat în curând în comunitatea academică, putând astfel învăţa de la utilizatorii săi. În 1979, a fost lansată versiunea V7 de UNIX, care a constituit ulterior „părintele” celorlalte implementări. O serie de profesori de la Universitatea Berkeley a dezvoltat propria variantă de UNIX, denumită BSD (Berkeley Software Distribution), în timp ce AT&T continua în paralel dezvoltarea propriei variante, culminând cu UNIX System V. În anii care au urmat, BSD a fost preluat şi de alte organizaţii, rezultând ale variante derivate din acesta, cum ar fi una proprietară, realizată de Sun Microsystems şi denumită Solaris, şi trei open source, denumite FreeBSD, NetBSD şi OpenBSD. De asemenea, System V a determinat şi el o serie întreagă de „clonări” şi versiuni derivate. Alt pas important în evoluţia UNIX-ului a fost înfiinţarea, în 1984, de către Richard Stallman (cercetător pe atunci la celebrele MIT AI Labs), a fundaţiei FSF (Free Software Foundation), care apără interesele autorilor de programe gratuite (pentru informaţii suplimentare, a se vizita situl http://www.gnu.org). Acesta a iniţiat proiectul GNU (denumire recursivă, dată în spiritul hackerilor anilor ’80, însemnând GNU is Not Unix), cu scopul de a crea o versiune gratuită (open source) a sistemului UNIX, din considerentul că toate cunoştinţele înglobate într-un program trebuie să fie publice. Prima aplicaţie realizată de către Richard Stallman în cadrul proiectului GNU a fost Emacs, care a devenit operaţională în anul 1985. Editorul de texte Emacs a fost făcut disponibil pe serverul ftp.prep.ai.mit.edu. Deoarece multe persoane erau interesate de acesta, dar nu aveau acces la Internet, Stallman a pus la dispoziţia publicului o bandă (tape) conţinând programul, contra sumei de 150 $. În acest mod a început prima afacere de distribuţie de free software. În anul 1990, proiectul conţinea deja o serie completă de aplicaţii (cum ar fi compilatorul GCC, editorul Emacs, precum şi un număr impresionant de alte programe), singura componentă majoră care lipsea fiind nucleul sistemului de operare.
  • 13. Ce este Linux?14 În acest moment intervine în scenă sistemul Linux. Linux a apărut iniţial ca un proiect al lui Linus Torvalds, student pe atunci la Universitatea din Helsinki. Prima versiune funcţională a nucleului Linux a fost lansată pe 5 octombrie 1991. Acest nucleu a fost combinat cu programele GNU, o serie de utilitare BSD, precum şi cu sistemul grafic X Window provenit de la MIT, pentru a forma un sistem de operare complet, denumit GNU/Linux. Linux a cunoscut începând cu lansarea sa un succes crescând, ajungând în acest moment pe locul al doilea din punctul de vedere al numărului de utilizatori. În momentul de faţă se estimează că există circa 18 milioane de utilizatori de Linux (pentru detalii, a se vedea situl http://counter.li.org). Un studiu recent efectuat de IDC relevă faptul că Linux este privit ca având avantaje semnificative faţă de alte sisteme de operare în ceea ce priveşte preţul, costul de administrare, stabilitatea şi performanţa. Spre deosebire de alte sisteme de operare, nici o firmă nu este proprietara sistemului Linux. Mai mult decât atât, el este protejat de Licenţa Publică GNU, care stipulează faptul că se poate copia şi utiliza gratuit codul programelor, cu condiţia de a se permite şi altora să facă acelaşi lucru. Linux şi toate programele distribuite împreună cu distribuţia Linux sunt gratuite şi, permis de licenţa mai sus menţionată, poate fi copiat sau redistribuit fără nici un fel de restricţii. Sistemul Linux este alcătuit propriu-zis dintr-un nucleu (kernel) şi un număr uriaş de programe şi utilitare. Este un sistem de operare complet, care conţine practic orice tip de aplicaţie, putând astfel juca o varietate de roluri, printre care: • Server. Sistemul Linux conţine un suport excepţional pentru reţea, putând oferi atât serviciile specifice Internetului, cum ar fi WWW, FTP, poştă electronică, grupuri de discuţii etc., precum şi alte servicii de reţea, cum ar fi server de imprimante, server de fişiere (NFS) etc. De asemenea, el poate substitui un server Windows sau Novell Netware. Stabilitatea, fiabilitatea şi securitatea sa sporite îi conferă posibilitatea de a fi utilizat pe servere high-end şi în medii critice. • Sistem personal. Linux poate fi utilizat pentru redactarea de texte, conectarea şi navigarea pe Internet, citirea corespondenţei, tipărirea la imprimantă etc. În plus, este o platformă multimedia perfectă pentru vizionarea de filme sau audiţia de piese muzicale, pentru jocuri şi multe altele, după cum veţi putea remarca parcurgând cartea de faţă. • Sistem utilizat la serviciu. Sistemul Linux conţine o suită completă de programe pentru birou, cum ar fi programe de calcul tabelar, de redactare profesionistă de texte, realizarea de prezentări, planificarea timpului etc. Instrumentele pentru accesul la Internet şi serviciile sale de bază (WWW, e-mail, FTP, IRC etc.) reprezintă şi ele un punct forte al acestui sistem. • Sistem educaţional. Atuul principal este costul practic nul al sistemului. Instalarea de sisteme proprietare pe multe calculatoare poate fi extrem de costisitoare. Linux include aplicaţii, compilatoare şi medii integrate de dezvoltare a căror calitate este, în general, superioară celei a programelor comerciale. Contrar opiniei generale, suportul tehnic pentru programele open source are de cele mai multe ori o calitate superioară comparativ cu cel oferit pentru aplicaţiile comerciale. Prin formularea unei întrebări sau unei cereri de ajutor pe o listă de discuţie ori pe un forum Web se poate obţine un răspuns la orice problemă, în câteva ore. De asemenea, există
  • 14. Primii paşi în Linux 15 numeroase companii, îndeosebi cele care comercializează distribuţii, ce oferă consultanţă şi suport tehnic profesional, contra cost. Nucleul Linux a fost adaptat (portat) pe foarte multe platforme, începând cu Intel şi continând cu SUN Sparc, PowerPC, Motorola 68000 (Atari şi Amiga), MIPS (SGI), DEC Alpha, ARM etc. Situl oficial al sistemului de operare Linux este http://www.linux.org. Linux a devenit foarte răspândit în ultimii ani şi în România. Fiind gratuit, nu există posibilitatea de a intra în conflict cu legea dreptului de autor, ceea ce va conduce cu siguranţă la utilizarea sa şi în cadrul companiilor, precum şi în mediile tehnologice deţinând reţele de calculatoare cu răspândire naţională. În majoritatea centrelor universitare din ţară Linux este extrem de popular, multe materii folosindu-l ca platformă de referinţă (Sisteme de operare, Programarea calculatoarelor, Reţele de calculatoare, Tehnologii Web şi altele). Cei mai mulţi furnizori de servicii Internet recurg la sistemul Linux datorită capabilităţilor sale excelente de reţea, flexibilităţii în configurare şi stabilităţii sale. De asemenea, profesioniştii ştiinţei calculatoarelor îl utilizează pentru instrumentele puternice de programare, procesare de texte, cercetare etc. de care dispune. Un sistem Linux alcătuit dintr-un program de instalare, nucleu şi aplicaţii gata compilate se numeşte distribuţie Linux. Numeroase companii şi organizaţii au realizat asemenea distribuţii. Majoritatea sunt disponibile gratuit pe Internet, dar pot fi achiziţionate şi contra cost ca pachete formate din CD-ROM-uri şi manuale de utilizare. Asistăm în ultima perioadă la o adevărată explozie de distribuţii Linux, înregistrându-se peste 300 (a se vizita şi http://distrowatch.com). Acest fapt este, pe de o parte, pozitiv, dovedind succesul extraordinar de care se bucură sistemul de operare Linux, dar, pe de altă parte, îngreunează învăţarea sistemului deoarece diferenţele dintre distribuţii pot fi notabile. Astfel, principalele diferenţe constau în programul de instalare, sistemul de management al pachetelor şi instrumentele pentru administrarea şi configurarea sistemului. Ce este o distribuţie NKXG? Majoritatea distribuţiilor Linux solicită instalarea, în cadrul unor partiţii separate, a sistemului Linux. Există şi o altă categorie de distribuţii, numite distribuţii live (Live CD), care pot fi folosite prin pornirea directă de pe CD, nefiind necesară instalarea acestora pe discul fix. Aceste distribuţii bootează direct de pe CD şi folosesc o parte din memoria RAM ca disc virtual pentru sistemul de fişiere, fără a necesita spaţiu liber pe hard disk. La pornirea sistemului, vor fi detectate şi configurate componentele hardware din calculator (sunt incluse drivere pentru majoritatea componentelor uzuale) şi generat în mod automat un set de configuraţii implicite. Configurările şi toate fişierele generate pe perioada utilizării sistemului Linux pot fi salvate pe o partiţie existentă fie pe un hard disk, fie pe un mediu detaşabil, cum ar fi un USB stick, şi folosite ulterior. Este oferită, de asemenea, şi posibilitatea de a instala distribuţia Linux pe o partiţie a discului fix din sistem. O distribuţie live va rula cu o viteză mai redusă decât una instalată, în primul rând deoarece aplicaţiile trebuie să fie citite de pe CD-ROM şi decomprimate înainte de a putea fi executate şi, în al doilea rând, pentru că necesarul de memorie este mai ridicat. O asemenea distribuţie live este şi ROSLIMS, pe care o puteţi găsi pe CD-ul ataşat cărţii şi la care ne vom referi pe întreg parcursul lucrării.
  • 15. Capitolul 1 PRIMUL CONTACT CU ROSLIMS ROSLIMS (Romanian Simple Linux for Medical Students) (http://www.umftgm.ro/roslims), este o distribuţie Linux live, bazată pe Knoppix şi aflată la versiunea 1.2, dezvoltată cu scopul de a constitui o primă platformă educaţională românească open source, respectiv de a aduce în peisajul IT autohton o soluţie viabilă de tip Linux desktop, similară ca funcţionalitate sistemelor de operare proprietare consacrate (Windows, Mac OS) şi, totodată, la fel de uşor de utilizat. Principalele ei atuuri, ce o deosebesc de multe alte distribuţii Linux existente, sunt, de fapt, încercări de rezolvare a unor inconveniente reproşate acestui sistem de operare. Astfel, distribuţia ROSLIMS se caracterizează prin: − simplitatea în utilizare (datorită facilităţilor de detecţie hardware şi autoconfigurare, respectiv interfeţei cu utilizatorul clasice); − suportul complet pentru România (interfaţa cu utilizatorul, maparea tastaturii româneşti în stil Windows, o serie de fonturi True-Type pentru Europa Centrală etc.); − compatibilitate foarte bună cu suitele de birou consacrate; − instalare facilă a unor softuri noi prin asigurarea în premieră a suportului local pentru fişiere cmg (http://klik.atekon.de), tehnologie ce exclude posibilitatea unor incompatibilităţi la nivelul bibliotecilor între anumite versiuni de programe şi asigură o instalare simplă, de tip point-and-click, a unor noi versiuni; − o largă varietate de software preinstalat, inclusiv suite educaţionale complexe (KDE Educa) sau emulatoare ale altor sisteme de operare – Wine (peste 2,2 GB comprimaţi într-o imagine de aproximativ 700 MB); − interfaţă cu utilizatorul la alegere în română (implicit) şi engleză etc. 1.1. ROSLIMS Live CD – o distribuţie bazată pe Knoppix Live CD ROSLIMS Live CD, versiunea 1.2, este o distribuţie Live CD bazată pe Knoppix 3.8.1. De ce nu am dezvoltat o distribuţie de Linux de la zero, cum este, de pildă, Linux from scratch? Răspunsul este simplu: distribuţia ROSLISMS trebuie imaginată ca un puzzle. Ea conţine un nucleu bazat pe Knoppix, o distribuţie Live CD de uz general cu impact major, testată permanent de milioane de utilizatori din întreaga lume, căreia i s-au adăugat/ optimizat o serie de funcţionalităţi specifice unei platforme educaţionale cu suport pentru o anumită limbă (limba română, în acest caz), precum şi o serie de tehnologii nou apărute în lumea Linux (suportul pentru fişiere installer de tip cmg, aplicaţii pentru învăţământ la distanţă etc.). Principalul nostru scop a fost „nu să reinventăm roata, ci să facem căruţa să meargă mai bine”.
  • 16. Primii paşi în Linux18 Figura 1. Arhitectura ROSLIMS Live CD 1.2, bazată pe Knoppix 3.8.1 1.2. Scenarii de utilizare Distribuţia ROSLIMS este gândită în aşa fel încât să permită folosirea sa conform mai multor scenarii de utilizare: 1. Platformă de învăţare a sistemului de operare Linux. 2. Platformă de învăţare şi/sau utilizare a suitelor de birou, DTP (Desktop Publishing), respectiv grafică (raster şi vectorială). 3. Soluţie completă pentru acces la Internet la domiciliu sau în firme mici şi medii, cu utilitare pentru administrare, monitorizarea traficului etc. 4. Soluţie de groupware pentru firme mici sau medii. 5. Soluţie pentru programatori. 6. Soluţie pentru salvare/recuperare de date de pe PC, sub diferite sisteme de operare etc. 7. Testarea la cumpărare a unui sistem (verificarea componentelor hardware din punctul de vedere a funcţionalităţii şi versiunii de firmware a acestora). 8. Platformă educaţională românească open source. Aceste scenarii de utilizare vor fi prezentate în cadrul capitolului 4.
  • 17. Primul contact cu ROSLIMS 19 În vederea asigurării acestui larg portofoliu de aplicaţii, ROSLIMS conţine peste 2 GB de software, comprimaţi pe un CD de 700 MB. Puteţi avea acces la aproape toate tipurile de aplicaţii uzuale, toate gratuite: • suita de birou OpenOffice, editorul de text Abiword, programul de calcul tabelar Gnumeric. Aceste aplicaţii asigură o compatibilitate foarte bună, la nivel de formate de fişier, cu suitele consacrate (Microsoft Office, Lotus SmartSuite); • aplicaţii de grafică: GIMP şi Inkscape; • software multimedia: Audacity, Xine etc.; • instrumente pentru administrarea sistemului: ethereal, tcpdump ş.a.m.d.; • servicii Internet: HTTP (Apache), FTP, SMTP, POP3; • programe pentru accesul la Internet: – navigatoare Web: suita Mozilla, Konqueror, Lynx; – IRC: XChat; – videoconferinţă: GnomeMeeting; – poştă electronică (e-mail): Kmail, Thunderbird etc. 1.3. Pornirea sistemului Poate rula ROSLIMS pe calculatorul meu? Credem că aceasta ar trebui să fie prima întrebare pe care să o puneţi în acest moment... Suntem siguri că vă putem da un răspuns afirmativ şi aceasta deoarece ROSLIMS are nevoie de o configuraţie hardware relativ modestă pentru a putea rula în bune condiţii. Cerinţe minimale de sistem pentru ROSLIMS Cerinţele de sistem ale distribuţiei ROSLIMS sunt, în general, identice cu cele ale distribuţiei Knoppix: procesor Intel sau compatibil (Pentium II sau superior), cu minimum 20 MB RAM pentru modul text, respectiv minimum 96 MB RAM pentru modul grafic (interfaţa KDE). Cum era de aşteptat, mai sunt necesare o unitate de CD-ROM standard ce poate fi setată ca prim dispozitiv de pornire sau măcar o unitate de dischetă pentru a putea porni sistemul de operare de pe dischetă. Nu în ultimul rând, este necesară o placă video compatibilă SVGA, precum şi un mouse (conectat la portul serial, PS/2 sau USB). Trebuie menţionat însă că utilizarea intensivă a programe de grafică 2D (GIMP, Inkscape, Dia) sau 3D (Blender) implică anumite cerinţe de sistem ceva mai pretenţioase. Astfel, pentru acest caz, recomandăm o configuraţie de tipul Intel Pentium III sau compatibil, cu cel puţin 256 MB RAM, respectiv o placă video XGA cu minimum 8 MB de memorie video. Cum rulează ROSLIMS? Aceasta ar fi o a doua întrebare, cu un răspuns la fel de simplu: în mod implicit, direct de pe CD, fără a fi necesar explicit aportul utilizatorului în vederea realizării vreunei configurări sofisticate, despre care probabil că aţi auzit că ar fi necesare pentru a putea rula Linux.
  • 18. Primii paşi în Linux20 Desigur, aşa cum veţi vedea în capitolul 9, ROSLIMS poate fi instalat şi pe hard disk, moment în care va porni şi va rula ca orice alt sistem de operare pe care l-aţi întâlnit până în prezent. Pentru cititorii interesaţi de anumite detalii, eventual şi pentru aceia care duc dorul unor formulări sofisticate, presărate cu acronime şi termeni tehnici specifici cărţilor din domeniul informaticii, vom prezenta în următoarele câteva rânduri o descriere pe scurt a ceea ce se întâmplă la pornirea ROSLIMS (sau a unei distribuţii live Linux, în general). Procesul de pornire este similar unei distribuţii Linux standard, însă foloseşte, în locul discului fix, discuri virtuale create în memoria RAM. Sistemul de operare poate porni fie în mod text, fie în mod grafic (acesta din urmă necesită mai multă memorie RAM). Sistemul de fişiere al sistemului de operare Linux se află comprimat într-un singur fişier-imagine, din care aplicaţiile/utilitarele sunt decomprimate după nevoie (de exemplu, în momentul lansării lor de la prompterul interpretorului de comenzi sau din meniu). Restul CD-ului conţine documentaţii, precum şi nucleul Linux pentru pornirea sistemului. Încărcătorul de boot (IsoLinux pentru ROSLIMS 1.1 şi versiunile ulterioare) permite introducerea de argumente pentru nucleu. Aceste aşa-numite cheatcodes pot controla aproape orice, de la detectarea componentelor hardware până la stabilirea localizării sistemului de operare (limbă/tastatură), iar opţiunile pot fi vizualizate tastând F2 sau F3 la prompterul de boot) . Pe măsură ce procesul de bootare evoluează, este creat discul virtual în RAM, operaţiune urmată apoi de procesul de autoconfigurare (hotplug). O serie de programe (scripturi shell) intră în acţiune pentru setarea corectă a serviciilor necesare, odată ce componentele hardware au fost corect identificate. Acest aspect permite, de exemplu, ca – în cazul în care în reţeaua instituţiei există un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) –, la terminarea procesului de pornire utilizatorul să constate că toate setările legate de accesul la reţea au fost efectuate şi că poate accesa fără probleme reţeaua intranet/Internet. Interfaţa cu utilizatorul grafică implicită este KDE (The K Desktop Environment), fiind însă disponibile şi altele, mai puţin cunoscute (fluxbox, icewm, larswm, twm, wmaker, xfce). Din fericire pentru utilizatorul obişnuit, toate etapele descrise mai sus se desfăşoară transparent, astfel că pornirea sistemului şi rularea distribuţiei ROSLIMS este extrem de simplă şi presupune următorii paşi: Pasul 1. Setarea unităţii de CD-ROM a calculatorului ca prim dispozitiv de încărcare (DQQVKPI) Aceasta se realizează la pornirea sistemului, prin accesarea BIOS-ului (Basic Input/Output System), în mod obişnuit prin apăsarea tastei DEL la pornire, respectiv a tastei F10 pentru sisteme Compaq/HP sau F1 pentru sisteme IBM. Odată ajunşi în BIOS, va trebui să căutaţi opţiunea Boot Sequence şi să aveţi grijă ca unitatea de CD-ROM să figureze ca prima variantă în lista cu dispozitive de bootare. Salvaţi modificările făcute şi părăsiţi BIOS-ul. În acest moment, calculatorul va reporni şi veţi putea vedea, în câteva secunde, ecranul de pornire a ROSLIMS, respectiv prompterul de boot, de forma: boot:
  • 19. Primul contact cu ROSLIMS 21 Pentru a putea porni ROSLIMS cu interfaţa cu utilizatorul implicită (KDE în limba română) este suficient să apăsaţi tasta ENTER în acest moment. Utilizatorii care vor dori să pornească ROSLIMS cu interfaţa grafică implicită într-o altă limbă (engleză) sau vor dori să configureze în detaliu anumite componente hardware vor putea introduce (opţional) la prompterul de boot menţionat anterior o serie de parametri de pornire. Pasul 2 (opţional). Stabilirea parametrilor de pornire la prompterul de boot În acest moment, se poate stabili o multitudine de parametri responsabili pentru funcţio- narea optimă a sistemului, pentru detecţia corectă a componentelor hardware, pentru ale- gerea interfeţei cu utilizatorul dorite etc. Pentru a simplifica înţelegerea de către utilizator a acestor parametri, acesta are la dispoziţie două ecrane de ajutor, accesibile cu ajutorul tastelor F2, respectiv F3. La apăsarea tastei F2 sunt disponibile următoarele opţiuni: − roslims – bootarea sistemului folosind nucleul Linux 2.6.11 (nucleele din seria 2.6.x sunt considerate variante stabile); opţiunile posibile de pornire cu acest nucleu pot fi vizualizate în acest moment apăsând tasta F3; − memtest – apelarea utilitarului Memtest-86, ce permite verificarea memoriei RAM a sistemului prin teste succesive de scriere/citire; − expert – pornire/setare interactivă, folosind nucleul 2.6.11; − failsafe – pornire (aproape) fără autodetecţia componentelor hardware. La apăsarea tastei F3 sunt disponibile mult mai multe opţiuni, cunoscute sub numele de cheatcodes. Acestea sunt folosite pentru a transmite sistemului de operare o serie de parametri care permit folosirea distribuţiei pe sisteme a căror configuraţie hardware fie este dificil de detectat şi configurat, fie este mai deosebită (plăci video sau plăci de sunet din seriile profesionale, adaptoare SCSI etc.). Formatul general al unor astfel de comenzi, pentru o distribuţie Linux Live CD, este: boot: nucleu opţiune opţiune opţiune... Pentru ROSLIMS, formatul va fi deci: boot: roslims opţiune opţiune opţiune... De exemplu: boot: roslims lang=ro screen=800x600 no{pcmcia|scsi} va porni sistemul de operare cu următoarele opţiuni: − setările de limbă/tastatură pentru limba română; − rezoluţia monitorului setată la 800×600 (SVGA); − fără detectarea şi configurarea magistralelor SCSI, respectiv PCMCIA.
  • 20. Primii paşi în Linux22 Deoarece unele dintre aceste opţiuni de pornire pot fi importante pentru buna funcţionare a ROSLIMS pe sisteme cu diferite configuraţii hardware, vom explica mai jos, pe lângă opţiunile deja afişate la apăsarea tastei F3, cele mai importante opţiuni de încăr- care disponibile. lang = ro|us Specifică limba/tastatura aleasă. Notă: dacă nu se specifică aici nici un parametru, încărcătorul de boot va iniţializa sistemul de operare cu localizarea implicită de limbă şi tastatură, în cazul acestui CD ea fiind cea pentru limba română. keyboard = ro|us Specifică tastatura folosită pentru modul consolă. xkeyboard = ro|us Specifică tastatura pentru mediul grafic X Window. desktop = fluxbox|icewm|kde|larswm|twm|wmaker|xfce Foloseşte o altă interfaţă cu utilizatorul preinstalată, în locul KDE. screen = 1280×1024 Foloseşte o anumită rezoluţie a ecranului pentru sistemul X Window. xmodule = ati|radeon|fbdev|vesa|savage|s3|nv|i810|mga|svga|tseng Stabileşte driverul pentru placa video a sistemului. wheelmouse Oferă suport pentru mouse-uri cu scroll. myconfig = scan sau floppyconfig sau floppyconf Rulează knoppix.sh de pe o dischetă. Opţiunea floppyconfig vă permite reconfigurarea sistemului (setări de reţea, fonturi KDE, meniuri KDE etc.) de pe o dischetă creată anterior folosind opţiunea Salvarea configuraţiei ROSLIMS a submeniului Configurare disponibil în meniul ROSLIMS (cfg). myconf = /dev/sda1 Rulează scriptul knoppix.sh (script de iniţializare) de pe o partiţie a discului fix. myconf = scan (sau config = scan) Încearcă să găsească scriptul knoppix.sh automat, prin scanarea discurilor disponibile. noapic noagp noapm nodma nomce nofirewire nopcmcia noscsi noswap nousb nosmp noaudio Sare peste autodetecţia componentelor hardware specificate. Formatul alternativ al comenzii este no{apic|agp|pcmcia|scsi|audio}.
  • 21. Primul contact cu ROSLIMS 23 mem = 128 M Specifică dimensiunea memoriei în MBytes. modules-disk Permite folosirea unei dischete conţinând module adiţionale, de pildă drivere pentru USB stick etc. bootfrom = /dev/hda1 Dacă există o copie a imaginii CD-ului (fişierul Knoppix ce conţine imaginea comprimată) pe hard disk, permite rularea acelei imagini. bootfrom = /dev/hda1/KNX.iso Dacă există o copie a imaginii în format ISO a CD-ului pe hard disk, permite rularea acelei imagini. Notă: opţiunea bootfrom necesită accesul la un sistem ROSLIMS/Knoppix rulând aceeaşi versiune de nucleu ca şi nucleul de boot. home = scan Setează un director home. Opţiunea scan va căuta fişierul knoppix.img în directorul- -rădăcină (root) a tuturor partiţiilor. Notă: pentru a crea un director home se va utiliza opţiunea Creează o imagine pe disc persistentă a ROSLIMS din submeniul Configurare al meniului ROSLIMS (cfg). Atenţie! pentru a crea un director home NU folosiţi întreaga partiţie decât dacă sunteţi în deplină cunoştinţă de cauză privind consecinţele. Posibile opţiuni de salvare a imaginii knoppix.img sunt: home=/dev/hda1/knoppix.img home=/mnt/hda1/knoppix.img Dacă doriţi să folosiţi un USB memory stick, tastaţi: home=/dev/sda1/knoppix.img sau folosiţi, pur şi simplu, home=scan. acpi = off Dezactivează complet setările ACPI (Advanced Configuration and Power Interface) ale BIOS-ului. pci = bios Rezolvarea unor probleme legate de controllere PCI ce funcţionează impropriu. knoppix_dir = KNOPPIX Directorul în care se află pe CD imaginea comprimată. Din directorul specificat va decomprima şi încărca sistemul de operare şi fişierele necesare rulării. Implicit numele directorului este KNOPPIX.
  • 22. Primii paşi în Linux24 knoppix_name = KNOPPIX Numele fişierului de tip Cloop-File (fişierul conţinând imaginea comprimată). Implicit numele fişierului este Knoppix. Odată specificate acele setări de tip cheatcodes la prompterul de boot, se apasă tasta ENTER. Pornirea sistemului Încărcătorul de boot va citi imaginea nucleului Linux şi îi va ceda controlul. Nucleul identifică echipamentele cunoscute din sistem şi încarcă în mod automat driverele pentru ele. Este creat discul virtual în memoria RAM a calculatorului şi este montat în cadrul acestuia sistemul de fişiere-rădăcină. Sunt pornite o serie de scripturi shell care pregătesc mediul Linux şi pornesc serviciile care vor rula. Acest lucru permite, de exemplu, ca, dacă în reţeaua instituţiei există un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), la terminarea procesului de bootare utilizatorul să constate că toate setările legate de accesul la reţea au fost efectuate şi că poate accesa fără probleme reţeaua intranet/Internet. În timpul pornirii sistemului Linux pot fi remarcate o serie de mesaje care, de obicei, se derulează cu viteză pe ecran. Nu vă speriaţi! Acestea sunt normale şi – nu în ultimul rând – utile. Primele mesaje sunt cele generate de nucleu (folositoare, spre exemplu, pentru diagnosticarea funcţionării componentelor hardware instalate), după care urmează mesajele determinate de iniţializările sistemului de fişiere şi de pornirea serviciilor, despre care am discutat mai devreme. Ca ultim pas, va fi pornit mediul grafic sau, dacă s-a solicitat pornirea în mod consolă (text), un prompter care permite autentificarea şi acceptarea utilizatorilor în sistem. Pasul 3. Setări şi configurări ROSLIMS după bootare şi pornirea -&'. Asistenţi de configurare (YKCTFU) Unul dintre principalele reproşuri adresate sistemului de operare Linux este legat de faptul că majoritatea setărilor şi configurărilor trebuie făcute prin comenzi date în consolă de administrare, în mod text. Într-adevăr, chiar şi lucrurile simple, cum ar fi configurarea interfeţei de reţea, presupun comenzi mai mult sau mai puţin complexe, date la prompterul interpretorului de comenzi cu utilizatorul root (administrator). Este evident că necesitatea de a învăţa o multitudine de astfel de comenzi poate descuraja uşor orice viitor utilizator de Linux. De aceea, ROSLIMS, ca o distribuţie ce pune pe primul plan simplitatea în utilizare, permite setarea/configurarea sa vizuală, prin intermediul unor asistenţi (wizards), accesibili din meniul de configurare ROSLIMS (cfg). În fapt, aceşti asistenţi nu sunt altceva decât programe (scripturi) ce prezintă utiliza- torului o serie de ferestre de dialog ce îi permit acestuia să aleagă o serie de parametri de setare într-o manieră familiară, similară oarecum sistemului de operare Windows. În această manieră, configurarea reţelei în ROSLIMS presupune navigarea în meniul ROSLIMS (cfg) al meniului principal KDE, selectarea submeniului Reţea/Internet şi alegerea opţiunii Configurare reţea.
  • 23. Primul contact cu ROSLIMS 25 Este lansată astfel o fereastră de dialog unde utilizatorul va introduce doar adresele IP pentru calculatorul respectiv, gateway şi serverul DNS. În final, scriptul respectiv va face automat toate setările necesare, fără a fi necesar ca utilizatorul să înveţe vreo comandă. Figura 2. Configurarea interfeţei de reţea prin intermediul unui asistent dedicat Sunt disponibili o serie de asistenţi pentru configurarea diferitelor interfeţe de reţea (clasice sau wireless), a conexiunilor pentru modem, ISDN etc., pornirea unor servicii (Samba, SSH, Apache, servicii de tipărire etc.), precum şi o serie de alte aplicaţii a căror utilizare o vom discuta ulterior. De asemenea, prin intermediul Centrului de Control KDE (foarte asemănător ca funcţionalitate cu echivalentul său din Windows – Control Panel) pot fi făcute o mulţime de alte configurări într-o manieră similară celei din Windows (schimbarea fundalului, schimbarea fonturilor de sistem, configurarea imprimantelor, setări legate de limbă etc.) – detalii în capitolul 2. Folosirea acestor asistenţi permite utilizatorului să îşi configureze automat mediul de lucru dorit, după parcurgerea acestor etape de configurare, ROSLIMS funcţionând ca orice sistem de operare modern cu interfaţă cu utilizatorul grafică, permiţând gestiunea fişierelor, comunicarea cu alte calculatoare din reţeaua locală, accesul la Internet etc. 1.4. Noţiuni de bază 1.4.1. Intrarea şi ieşirea din sistem Fiecare persoană căreia îi este permis să lucreze pe un sistem UNIX trebuie să posede un cont de utilizator pe respectivul calculator. Fiecare utilizator are asociat un set de drepturi, având astfel acces la o anumită serie de resurse ale sistemului. Acesta deţine un director propriu, în care sunt stocate fişierele personale, inclusiv configurările aplicaţiilor etc. Orice sesiune de lucru UNIX începe cu autentificarea şi acceptarea utilizatorului în sistem. Pentru a a-i fi permis accesul, acesta trebuie să furnizeze numele său de utilizator şi parola. După pornirea ROSLIMS, există creat un singur utilizator, cu numele knoppix, fiind disponibil, de asemenea, şi contul de administrator (denumit root pe sistemele UNIX). Nici unul dintre aceşti doi utilizatori nu au stabilită o parolă de acces.
  • 24. Primii paşi în Linux26 Intrarea în sistemul grafic X Window va conduce la încărcarea mediului desktop preferat de utilizator (în cazul implicit ROSLIMS, mediul KDE), în configuraţia specifică acestuia, însoţit de programele configurate a fi pornite automat. Distribuţia ROSLIMS porneşte mediul KDE în mod automat, sub utilizatorul knoppix. Ieşirea din sistem, în cazul utilizării X Window, se face prin selectarea opţiunii Logout/Închidere sesiune, controlul fiind cedat sistemului de autentificare grafic sau consolei virtuale (vezi infra) din care a fost lansat în execuţie, după caz. Intrarea la consolă se realizează în mod normal prin solicitarea numelui de utilizator şi parolei, însă în cadrul ROSLIMS terminalele virtuale sunt deja iniţializate cu sesiuni ale utilizatorului root, având aspectul următor: root@tty4[/]# Ieşirea din sistem (echivalând cu încheierea execuţiei interpretorului de comenzi) se face prin comanda exit sau logout. Poate fi folosită şi combinaţia de taste CTRL + D, care generează în UNIX/Linux codul pentru sfârşit de fişier (End Of File). 1.4.2. Consola sistemului Din perspectiva UNIX clasică, accesul la sistem se face prin intermediul terminalelor, aflate local sau la distanţă. Linux implementează un sistem care permite deschiderea mai multor sesiuni de lucru la consolă, concept care poartă numele de terminal virtual. La pornirea sistemului în mod text (consolă), controlul este predat terminalului virtual cu numărul 1. Comutarea între terminalele virtuale se efectuează cu ajutorul combinaţiei de taste Alt + Fn, unde n reprezintă numărul terminalului. O excepţie notabilă o face sistemul X Window, căruia în momentul pornirii i se alocă un terminal virtual, şi anume cel având numărul egal cu numărul maxim de terminale virtuale alocate plus unu. Spre exemplu, dacă numărul maxim de terminale virtuale este 6 (configuraţia standard după instalare), atunci sistemul X Window va utiliza terminalul 7. Comutarea din mod grafic în mod text se va putea face prin intermediul combinaţiei de taste Ctrl + Alt + Fn. În ROSLIMS, sunt definite patru asemenea terminale virtuale. Ca urmare, combinaţia de taste Ctrl + Alt + F1…F4 va determina comutarea în mod text, iar combinaţia Alt + F5 va trece înapoi în mediul grafic. Pe cele patru terminale virtuale sunt deschise implicit sesiuni de lucru aparţinând utilizatorului root. Sesiunile de lucru clasice se desfăşoară în mod text, de aceea acest mod mai este cunoscut şi sub numele de mod consolă. Aşa cum menţionam şi mai devreme, sesiunea de lucru începe odată cu autentificarea corectă a utilizatorului în sistem şi pornirea execuţiei interpretorului de comenzi (shell). Terminarea execuţiei interpretorului determină şi încheierea sesiunii curente de lucru. Istoricul informaţiilor afişate pe ecranul terminalului virtual (în limita dimensiunii spaţiului de memorie alocat pentru aceasta) poate fi accesat via combinaţiile de taste Shift + PgUp (pagina precedentă), respectiv Shift + PgDn (pagina următoare). Această operaţiune poate fi realizată numai pentru informaţiile afişate după ultima schimbare a terminalului. Terminalele virtuale permit şi utilizarea mouse-ului. Astfel, selecţia efectuată cu ajutorul cursorului mouse-ului poate fi copiată la locaţia curentă a cursorului prin apăsarea butonului drept.
  • 25. Primul contact cu ROSLIMS 27 Dacă se utilizează sistemul X Window, o sesiune de lucru (însoţită în mod evident de lansarea interpretorului de comenzi) poate fi deschisă prin intermediul aplicaţiilor konsole, gnome-terminal sau xterm. Neîndoielnic, utilizatorul care deţine sesiunea este cel care a pornit mediul X Window.
  • 26. Capitolul 2 MEDIUL GRAFIC -&' 1. Preambul. Concepte de bază Înainte de a descrie interfaţa grafică a sistemului Linux, vom descrie principalele caracteristici ale unei interfeţe cu utilizatorul (user interface). Interfaţa cu utilizatorul reprezintă acea parte a unui program de calculator care facilitează interacţiunea dintre utilizator şi maşină. O interfaţă grafică este compusă din patru elemente esenţiale: fereastra (window), pictograma (icon), meniul (menu) şi dispozitivul utilizat pentru manevrarea interfeţei (pointing device). Acest model mai este referit şi prin acronimul WIMP – Window, Icon, Menu, Pointer –, fiind adoptat de timpuriu în lumea calculatoarelor. Figura 1. Interacţiunea între utilizator şi o aplicaţie grafică via distribuţie Linux, nucleu, X Window System, mediul desktop, managerul de fişiere şi componentele de interfaţă
  • 27. Mediul grafic KDE 29 Ferestrele reprezintă zone – de cele mai multe ori, rectangulare – de pe ecranul computerului, utilizate pentru interacţiunea cu utilizatorul, pictogramele desemnează simboluri (metafore sau idiomuri) asociate anumitor acţiuni (de exemplu, rularea unui procesor de text sau imprimarea unui grafic), iar meniurile oferă liste structurate de acţiuni pe care le poate realiza utilizatorul. Dispozitivul de selecţie este reprezentat frecvent de mouse, rolul lui esenţial fiind acela de a oferi utilizatorului un mijloc de a muta un cursor în cadrul ferestrelor interfeţei şi de a selecta anumite elemente (opţiuni de meniu, picto- grame). Spre deosebire de alte sisteme, implementarea unei interfeţe grafice în cazul Linux (UNIX) se realizează independent de sistemul de operare – funcţionalităţile privitoare la interfaţa cu utilizatorul nu sunt implementate în cadrul nucleului Linux (vezi figura 1). Sistemul de ferestre utilizat este X Window System (versiunea X11R6 fiind utilizată în mod frecvent, ultima – numită X11R7 – apărând la începutul anului 2006) şi reprezintă un standard industrial bazat pe modelul client/server. Interfaţa este compusă dintr-un server oferind accesul la resursele hardware şi din clienţi (manageri de ferestre pe care îi vom detalia mai jos), într-un mod flexibil şi portabil. Mai mult, sistemul X Window are posibilitatea operării prin reţea. Serverul X gestionează comunicaţia cu echipamentele din sistem (placa video, monitorul, tastatura, mouse-ul, alte echipamente etc.). Acest server acceptă conexiuni de la clienţi (sau aplicaţii) X, prin reţea sau local. Astfel, o aplicaţie X Window poate rula pe o anumită maşină şi interacţiona cu utilizatorul pe o altă maşină (într-o manieră similară Terminal Services din Windows). Pe sistemele Linux este utilizată implementarea numită XFree86, în ultimele versiuni ale distribuţiilor, inclusiv ROSLIMS, fiind utilizată varianta 4. Programele de aplicaţie sunt rulate în cadrul unei ferestre principale, eventual pentru interacţiunea cu utilizatorul creându-se, prin program sau de către sistem, ferestre suplimentare (precum ferestre de dialog sau ferestre de proprietăţi); acestea pot fi modale sau nemodale, conform modului de interacţiune cu utilizatorul: • apariţia unei ferestre modale determină utilizatorul să interacţioneze exclusiv cu această fereastră (este cazul listării unui fişier dintr-un editor de text precum Kate, când trebuie să indicăm în cadrul unei ferestre modale ce imprimantă folosim, câte copii realizăm sau care marjă de pagini ale documentului intenţionăm să listăm); • o fereastră nemodală oferă utilizatorului posibilitatea de a interacţiona şi cu alte elemente ale interfeţei, aflate în alte ferestre (de exemplu, programul GIMP re- curge aproape întotdeauna la ferestre nemodale pentru interacţiunea cu utiliza- torul). În ambele cazuri, utilizatorul poate realiza anumite acţiuni standard asupra ferestrelor, cum ar fi închiderea, mutarea ori redimensionarea acestora, prin meniul sistem sau unele butoane (pictograme) ataşate fiecărei ferestre – pentru amănunte, consultaţi secţiunea 2.1 a capitolului de faţă. Ferestrele ocupă zone pe suprafaţa desktop-ului, la rândul său conţinând pictogramele (icon-urile) celor mai utilizate programe ori ale dispozitivelor care pot fi sau au fost montate. Managerul de ferestre (window manager) oferă mai multe astfel de desktop-uri virtuale, utilizatorul putând alege în care dintre ele să fie afişată o anumită fereastră. Aceste desktop-uri virtuale sunt folositoare atunci când sunt deschise numeroase ferestre, iar utili- zatorul doreşte să descongestioneze ecranul, transferând o parte dintre ferestre în alt desktop.
  • 28. Primii paşi în Linux30 Rolul managerului de ferestre este şi acela de a media acţiunile utilizatorului privind ferestrele aplicaţiilor şi, în modelul adoptat, X Window, este un client care defineşte comportamentul sistemului de ferestre (e.g., modul de suprapunere a ferestrelor sau controlul focus-ului) şi permite utilizatorului – printre altele – să manipuleze ferestrele şi să lanseze noi aplicaţii. În cadrul distribuţiei ROSLIMS (Knoppix) poate fi folosit implicit mediul grafic KDE (The K Desktop Environment), reprezentând atât un mediu desktop, cât şi o infrastructură pentru dezvoltarea de aplicaţii grafice. Un mediu desktop grupează mai mulţi clienţi X, construiţi după o structură comună (păstrându-se acelaşi look & feel al tuturor componentelor de interfaţă), care pot interacţiona între ei. De asemenea, mediul desktop include şi un manager de ferestre. În cazul ROSLIMS, sistemul de ferestre X Window este pornit automat la iniţializarea sistemului Linux. Execuţia serverului X Window poate fi întreruptă – spre exemplu, atunci când modul video este incorect setat, iar imaginea nu este lizibilă – utilizând combinaţia de taste Ctrl + Alt + Backspace. Alte combinaţii utile sunt Ctrl + Alt + Plus şi Ctrl + Alt + Minus, care cresc, respectiv scad rezoluţia de afişare. Figura 2. Mediul KDE
  • 29. Mediul grafic KDE 31 2. Prezentarea mediului KDE 2.1. Caracterizare Mediu grafic KDE reprezintă unul dintre cele mai cuprinzătoare şi flexibile medii disponibile pe platforma Linux şi pe altele înrudite (e.g., FreeBSD). Asemănător cu Windows, dar mult mai versatil şi capabil, KDE oferă diverse programe utile, de la un manager de fişiere cuprinzător până la editoare de text sau grafică, utilitare de inscripţionare a CD/DVD-urilor, programe de management al resurselor (arhivatoare, monitoare de sistem, configuratoare etc.) şi jocuri. De asemenea, KDE pune la dispoziţie şi diverse alte utilitare şi programe auxiliare, o parte dintre ele fiind descrise în cadrul acestei lucrări. Mediul KDE poate fi configurat în întregime (vezi infra), astfel încât – în funcţie de persoana care-l foloseşte, de distribuţie sau de platformă – poate prezenta diferite interfeţe cu utilizatorul şi comportamente. Principalele componente ale interfeţei -&' Figura 3. Fragment din desktop-ul KDE, cuprinzând pictogramele asociate coşului de gunoi (Trash/Gunoi), unităţilor de CD şi dischetă (Floppy disk), partiţiilor de disc (Hard Disk Partition) şi unui fişier obişnuit (chemtool.cmg)
  • 30. Primii paşi în Linux32 În general, interfaţa grafică KDE este compusă din următoarele elemente principale: • Meniul principal KDE oferă posibilitatea lansării diverselor aplicaţii ale sistemului, proprii KDE sau nu (de exemplu, în cazul distribuţiei ROSLIMS, apar unele opţiuni noi de meniu) – vezi mai jos. • Desktop-ul reprezintă „biroul” virtual pe care putem aşeza diverse foi (fişiere), dosare (numite şi foldere ori directoare) sau pictograme (icon-uri), simbolizând aplicaţii, documente ori dispozitive (dischetă, CD, memory stick USB etc.). Pictogramele dispuse pe desktop pot fi activate printr-un singur clic de mouse, fiind executată acţiunea implicită asociată (de exemplu, pentru un icon corespunzător unui CD se va lansa managerul de fişiere, iar pentru o imagine se va invoca vizualizatorul stabilit implicit). Butonul drept va avea drept efect afişarea unui meniu contextual cuprinzând opţiunile referitoare la resursa respectivă (o opţiune aproape tot timpul prezentă va fi Properties/Proprietăţi). Ca şi la Windows, acţionând butonul drept al mouse-ului asupra unei zone libere a desktop-ului, vom avea acces la un meniu contextual cuprinzând opţiuni pentru crearea de directoare (folders) şi documente, acces la semnele de carte (bookmark-uri, locaţii favorite) sau stabilirea modului de aranjare a ferestrelor (de exemplu, o opţiune utilă este Cascade windows care dispune toate ferestrele aliniate una faţă de alta, astfel încât să fie toate uşor accesibile). Adăugarea de aplicaţii spre a fi rulate direct de pe desktop se realizează urmând paşii: – Se face clic de dreapta pe desktop, pentru a avea acces la meniul contextual. – Se selectează opţiunea Link to Application a submeniului File afişat de opţiunea Create New. – În fereastra de proprietăţi ce va apărea, se dă clic pe tab-ul General şi se introduce numele aplicaţiei, se alege apoi pictograma ce va fi asociată acesteia. – Tot în cadrul acestei ferestre, se activează tab-ul Application, pentru a introduce o descriere a aplicaţiei şi, eventual, un comentariu. – În câmpul Command se scrie numele comenzii ce va invoca aplicaţia sau se poate acţiona butonul Browse pentru a alege o aplicaţie din lista de fişiere afişată. – Se acţionează butonul Ok al ferestrei. Ştergerea unei pictograme se realizează prin intermediul meniului contextual redat la apăsarea butonului drept al mouse-ului plasat peste acea pictogramă, via opţiunile Delete (ştergere definitivă) sau Move to Trash (mutarea fişierului respectiv la coşul de gunoi, de unde ulterior poate fi eliminat sau restaurat, după dorinţă). De asemenea, avem posibilitatea să modificăm diverse caracteristici, precum imaginea/culoarea de fundal, aranjamentul pictogramelor etc. (vezi mai jos). • Bara sau barele de acţiuni (panels) care pot conţine meniul principal KDE, pictogramele asociate programelor favorite (e.g., navigatorul Web, sistemul de asistenţă, terminalul etc.), mici aplicaţii (denumite şi KDE applets), sistemul de notificare etc. O astfel de bară poate include şi bara de activităţi (task bar) care grupează informaţii privind aplicaţiile rulate (numele aplicaţiei precedat de icon-ul ei). În cazul distribuţiei ROSLIMS, panoul principal implicit este cel ilustrat de figura 4, cuprinzând – de la stânga la dreapta – următoarele: un buton de ascundere (temporară) a panoului, la apăsarea căruia panoul va fi ascuns printr-o alunecare în partea stângă a ecranului;
  • 31. Mediul grafic KDE 33 butonul de acces la meniul principal KDE (vezi infra); butonul de configurare a distribuţiei ROSLIMS; butonul de accesare a listei ferestrelor deschise; pictograma de afişare a desktop-ului (acţiune similară cu Show Desktop din Windows); pictograma de rulare a managerului de fişiere grafic pentru a avea acces la fişierele proprii, stocate în directorul home; pictograma corespunzătoare programului Konsole, care deschide o consolă (terminal virtual) cu interfaţă text în cadrul unei ferestre; pictogramele programelor de navigare Web Konqueror şi, respectiv, Mozilla Firefox; pictograma asociată suitei de birou OpenOffice; zona desktop-urilor virtuale, înfăţişând miniatural modul de dispunere a ferestrelor deschise în fiecare desktop; bara de activităţi (task bar) ce oferă informaţii privitoare la aplicaţiile rulate în cadrul ferestrelor. Un clic obişnuit va avea drept efect comutarea pe acea fereastră, cu focalizarea interacţiunii asupra componentelor de interfaţă afişate. Încă un clic va conduce la minimizarea acelei ferestre. La acţionarea butonului drept al mouse-ului va apărea un meniu contextual, similar meniului sistem asociat fiecărei ferestre; zona alocată mini-aplicaţiilor – în figură, se observă applet-ul privitor la localizare (setarea limbii/tastaturii; implicit, ROSLIMS configurează sistemul pentru limba română, inclusiv asocierile tastelor conform modelului tastaturii româneşti), programul de management al modului de afişare pe ecran, controlul volumului sonor şi applet-ul KNotes responsabil cu notiţele personale; zona de notificare, afişând ceasul şi data curentă – printr-un clic dublu aveţi acces la un calendar, iar acţionarea butonului drept al mouse-ului conduce la apariţia unui meniu contextual prin care puteţi seta un timp/o dată calendaristică nouă, schimba formatul de afişare a timpului sau a tipului de ceas (digital, analogic) sau copia în clipboard data curentă. Figura 4. Panoul KDE oferit implicit de ROSLIMS • Ferestrele asociate aplicaţiilor rulate (în regim grafic sau text), conţinând interfaţa fiecărui program în parte. O fereastră va fi afişată într-un anumit desktop (numit şi desktop virtual), mediul permiţând folosirea unui anumit număr de astfel de desktop-uri (uzual, sunt utilizate patru, dar se poate stabili şi un alt număr, în funcţie de preferinţe şi necesităţi).
  • 32. Primii paşi în Linux34 Figura 5. Meniul sistem asociat unei ferestre în KDE Aşa cum am menţionat anterior, fiecărei ferestre i se asociază un meniu sistem prin intermediul căruia o fereastră poate fi: • mutată – opţiunea Move; • minimizată, adică redusă la o pictogramă precedând titlul ferestrei în cadrul task bar-ului – opţiunea Minimize; • maximizată, dimensiunile ferestrei ocupând întreaga zonă a desktop-ului – opţiunea Maximize; • redimensionată – opţiunea Resize; • redusă, adică reprezentată doar de titlu, păstrându-şi locul pe ecran – opţiunea Shade; • închisă – opţiunea Close (combinaţia de taste asociată acestei acţiuni este similară celei din Windows: ALT + F4). De asemenea, o fereastră poate fi trimisă într-un alt desktop dintre cele disponibile sau poate să apară figurată în toate desktop-urile – vezi opţiunea To Desktop. Mai mult, comportamentul ferestrei poate fi configurat prin intermediul opţiunii Configure Window Behavior. O serie de setări avansate sunt disponibile via opţiunea Advanced (de exemplu, se poate stabili ca o fereastră să fie întotdeauna amplasată deasupra celorlalte). O serie dintre cele mai uzuale combinaţii de taste privitoare la ferestre pe care le pune la dispoziţie KDE este rezumată în tabelul următor. Combinaţie de taste Efect ALT + TAB baleiază prin lista ferestrelor din cadrul desktop-ului curent ALT + F3 deschide meniul sistem al unei ferestre, permiţând operaţii cu ferestre şi în cazul ferestrelor lipsite de chenar ALT + F4 închide fereastra curentă CTRL + ALT + ESC permite închiderea unei ferestre (se acţionează combinaţia de taste, se poziţionează cursorul mouse-ului pe fereastra dorită, apoi se dă clic) CTRL + F1/F2/F3/F4 comută asupra desktop-ului virtual cu numărul 1/2/3/4, respectiv CTRL + TAB baleiază desktop-urile virtuale ALT + F2 permite rularea unei comenzi, deschizând o mini-fereastră în care se introduce numele comenzii, eventual urmat de parametri (similar cu Run...)
  • 33. Mediul grafic KDE 35 Meniul principal -&' Meniul principal KDE este ilustrat în imaginea următoare, în care se observă – grupate de categorii – aplicaţiile disponibile, fiecare organizate în submeniuri. De asemenea, meniul principal mai poate afişa lista aplicaţiilor frecvent folosite şi opţiunile de părăsire a mediului sau de oprire a calculatorului. Nu în ultimul rând, există posibilitatea folosirii sistemului de asistenţă. Pentru ROSLIMS, există un submeniu dedicat configurării distribuţiei. Figura 6. Meniul principal KDE în cazul distribuţiei ROSLIMS (în stânga, varianta implicită în limba română; în dreapta, varianta în limba engleză) Din cele ilustrate de figura 6 se poate observa că printre cele mai importante categorii de aplicaţii se numără cele privitoare la: • accesul la directorul home, conţinând fişierele personale (opţiunea Home/Acasă); • sistemele de acordare a ajutorului (opţiunea Help): aici se distinge centrul de ajutor KDE Help Center, ilustrat în figura 7; • editoare de text (opţiunea Editors/Editoare): cu interfaţă grafică (KWrite, Kate) sau textuală (joe, vim, zile);
  • 34. Primii paşi în Linux36 Figura 7. Obţinerea de ajutor despre KDE via KDE Help Center • vizualizatoare/editoare grafice (opţiunea Graphics/Grafică): de la vizualizatoarele KView şi Kuickshow până la editoarele de grafică raster KPaint şi GIMP şi de grafică vectorială Dia, XFig şi Inkscape – a se vedea cele descrise în capitolele 3 şi 5; • multimedia (opţiunea Multimedia): aici sunt grupate programe referitoare la redarea şi editarea sunetului (KMix, XMMS, Audacity), conţinutului video (Xine) şi a altor tipuri de documente (Acrobat Reader, Ghostview etc.); • aplicaţii de birou (opţiunea Office/Aplicaţii de birou): suita de birou OpenOffice, editorul Abiword, programul Scribus de tip desktop publishing, managerul de proiecte Imendio Planner (ilustrat în figura 8) şi altele; • Internet (opţiunea Internet): browserele Web Mozilla Firefox, Konqueror şi links, programele de citire şi redactare a mesajelor de poştă electronică Mozilla Thunderbird, KMail şi Mutt, managerul de download-uri KGet, programele de realizat conversaţii instantanee Gaim şi XChat IRC, clientul pentru conectarea la un sistem aflat la distanţă (Remote Desktop Connection) şi multe alte programe folositoare – detalii şi în capitolele 3 şi 4; • managementul resurselor sistemului (opţiunea System/Sistem): aici sunt disponibile programe de management general (KDE System Guard, Info Center), de partiţionare a discurilor (QTParted, Partition Image), de management al proceselor şi serviciilor (KCron, top, pstree, Sys-V Init Editor), de acces la terminal (Konsole, Root Terminal), de realizat alte configurări variate etc.;
  • 35. Mediul grafic KDE 37 Figura 8. Interfaţa managerului de proiecte Imendio Planner Figura 9. Un calculator ştiinţific – KCalc • alte utilitare (opţiunea Utilities/Utilitare): se oferă acces la o serie de programe KDE precum calculatorul de buzunar KCalc, vizualizatorul de clipboard Klipper, editorul de notiţe personale KNotes, formatatorul de dischete KFloppy, arhivatorul Ark, selectorul de caractere (KCharSelect), planificatorul de alarme personale (KAlarm), cronometrul (KTimer), managerul activităţilor de tipărire (Print Jobs) etc.; de asemenea, sunt disponibile şi numeroase instrumente utile; • amuzament (opţiunea Games/Jocuri): se pot rula diverse tipuri de jocuri (în număr de peste 20), de exemplu cele cu cărţi, strategice, tactice, de tip arcade etc.; mai mult, se poate juca şah, fie cu calculatorul, fie în reţea cu alţi oponenţi;
  • 36. Primii paşi în Linux38 • configurarea mediului KDE (opţiunea Settings/Setări): de aici, se poate lansa un asistent pentru configurarea desktop-ului (Desktop Settings Wizard), se pot configura panoul (Configure Panel) şi meniul principal (Menu Editor) sau se poate realiza managementul modului de tipărire (Printing Manager); • configurarea distribuţiei ROSLIMS via opţiunea ROSLIMS (cfg) – detalii în capitolele 3, 4 şi 9. Acest meniu poate fi configurat în întregime, numele aplicaţiilor şi opţiunilor putând diferi de la utilizator la utilizator şi de la o distribuţie la alta (vezi mai jos). 2.2. Configurarea -&' Programul KDE Control Center/Centrul de control permite configurarea mediului grafic şi a unei serii de aplicaţii KDE. Trebuie remarcat aici că această aplicaţie configurează doar mediul desktop KDE. Dacă utilizatorul curent nu este root, parola acestuia va fi solicitată pentru a putea modifica diversele configuraţii din cadrul programului. Figura 10. Programul KDE Control Center
  • 37. Mediul grafic KDE 39 În meniul din partea stângă pot fi selectate diverse categorii de configurări, dintre care menţionăm: • Appearance & Themes/Aspect şi tematici – permite configurarea aspectului mediului KDE: – Background/Fundal – modifică setările fundalului (vezi şi figura 11); – Colors/Culori – stabileşte tema cromatică utilizată, cu posibilitatea alegerii dintr-o serie predefinită; – Fonts/Fonturi – schimbă fonturile (corpurile de literă); – Icons/Iconiţe – modifică pictogramele (icon-urile) utilizate de sistem pentru diferite entităţi (e.g., directoare, coş de gunoi, documente etc.); Figura 11. Configurarea fundalului desktop-ului KDE – Launch Feedback/Indicator de execuţie – configurează comportamentul sistemului la pornirea aplicaţiilor (de exemplu, o setare implicită este aceea a realizării unei animaţii alăturate cursorului mouse-ului până când un program e încărcat complet şi e gata de rulare); – Screen Saver/Protecţie de ecran – configurează screensaver-ul; – Style/Stil – stabileşte modul de manipulare a obiectelor şi stilul acestora (e.g., modul de vizualizare a elementelor de interfaţă precum diverse tipuri de butoane, bare de defilare etc.);
  • 38. Primii paşi în Linux40 – Theme Manager/Managerul de tematică – permite gestionarea temelor pentru desktop (temele sunt grupuri de configurări globale privind aspectul obiectelor, imaginea de fundal, maniera de afişare a pictogramelor etc.); se dă posibilitatea obţinerii de teme via Internet; – Window Decorations/Decorări – configurează aspectul titlurilor ferestrelor, inclusiv modul de dispunere a butoanelor privind acţiunile exercitate asupra ferestrelor. • Desktop/Ecran – schimbă diverse proprietăţi asociate desktop-ului sau desktop-urilor folosite – Behavior/Comportament – se referă la comportamentul general al mediului: afişarea sau nu a icon-urilor pe desktop, acţiunile întreprinse cu mouse-ul, modul de previzualizare a unor documente/dispozitive etc.; – Window Behavior/Comportament fereastră – priveşte modul de comportament al ferestrelor, vizând controlul focus-ului, acţiunile asupra ferestrelor întreprinse cu mouse-ul (pe titlu, în interior etc.), maniera de mutare şi alte proprietăţi; – Panels/Panouri – modifică aspectul şi comportamentul panourilor KDE (această acţiune poate fi realizată şi dând clic de dreapta asupra unei zone libere a panoului principal şi apoi alegând Configure Panel); o opţiune utilă este cea referitoare la ascunderea automată a panoului (Hiding), iar alta priveşte stabilirea locului de afişare a acestuia (Arrangement); – Task Bar/Bara de procese – permite configurarea task bar-ului (de exemplu, se pot stabili: politica de grupare a ferestrelor, acţiunile desfăşurate cu mouse-ul, modul de afişare a pictogramelor asociate aplicaţiilor etc.). • Internet & Network/Internet şi reţea – permite stabilirea opţiunilor referitoare la conexiunea de reţea (e.g., utilizarea unui server proxy, accesarea reţelelor Windows, partajarea desktop-ului); una dintre opţiunile utile este Web Browser/Navigator de Web, care pune la dispoziţie setări legate de navigatorul Web încorporat, dintre care se pot menţiona: – Web Behavior/Comportament Web – configurează modul de comportament al navigatorului (e.g., completarea automată a câmpurilor formularelor Web, dezactivarea animaţiilor etc.); – Web Shortcuts/Acceleratori de Web – afişează lista cuvintelor ce pot fi introduse în locul adreselor Web, pentru a accesa o serie de situri preferate (de exemplu, dm în loc de http://dmoz.org); – History Sidebar/Bară laterală de istoric – modifică politica de memorare a istoricului vizitelor efectuate, cu posibilitatea ştergerii tuturor adreselor Web deja stocate; – Cookies/Cookie-uri – realizează managementul cookie-urilor plasate de unele situri Web (politică de acces şi administrare); – Browser Identification/Identificare navigator Web – schimbă modul de identificare a navigatorului (astfel, Konqueror poate pretinde că este un alt tip de browser, în cazul în care unele situri îi verifică identitatea);
  • 39. Mediul grafic KDE 41 – Plugins/Module – oferă posibilităţi de management al plugin-urilor, astfel încât să poată fi redate direct în browser diverse tipuri de conţinut; – Cache – stabileşte modul de utilizare şi mărimea memoriei cache. Tot în cadrul acestui meniu, o altă opţiune folositoare este Proxy, oferind setări privitoare la folosirea unui intermediar (proxy) Web sau a unei conexiuni directe. • KDE Components permite configurarea unui set de bază al unor componente KDE precum: – Component Chooser/Selector de componente – permite stabilirea unor aplicaţii utilizate în mod implicit în KDE, şi anume clientul de e-mail, editorul de text şi emula- torul de terminal; – File Associations/Asociere fişiere – permite configurarea asocierilor de tipuri ale fişierelor (pe baza tipului de fişier, se poate stabili aplicaţia ce va fi lansată implicit de către managerul de fişiere atunci când utilizatorul va da clic pe pictograma unei resurse); – File Manager/Managerul de fişiere – permite configurarea managerului de fişiere; o opţiune utilă este Previews & Meta-data/Previzualizări şi metainformaţii care stabi- leşte modul de previzualizare a conţinutului unor fişiere de anumite tipuri (de exemplu, se poate stabili ca pentru o imagine JPEG să se afişeze o miniatură a acesteia doar dacă dimensiunea fişierului este de maximum un 1 MB); – Spell Checker/Verificatorul ortografic – stabileşte programele folosite pentru corecţiile gramaticale şi modul lor de operare; – KDE Performance/Performanţă KDE – priveşte unele configurări îmbunătăţind performanţa mediului KDE. • Peripherals/Periferice – permite configurarea echipamentelor periferice: – Keyboard/Tastatură – oferă diverse setări legate de tastatură; – Mouse – setează parametrii referitori la mouse; – Display/Monitor – oferă opţiuni de configurare a display-ului (rezoluţie, adâncime de culoare, orientare, modul de economisire a energiei etc.); – Printers/Imprimante – specifică imprimantele; – Digital Camera/Aparat foto digital – configurează camera digitală conectată la calculator. • Power Control – oferă setări legate de controlul consumului de energie, util pentru laptopuri. • Regional & Accessibility/Regional şi accesibilitate – permite modificarea setărilor de ţară, a tipului tastaturii şi a combinaţiilor de taste (shortcut-urile) definite pentru tastatură, plus o serie de opţiuni referitoare la utilizarea sistemului de către persoane cu anumite dizabilităţi.
  • 40. Primii paşi în Linux42 • Security & Privacy/Securitate şi intimitate – stabileşte modul de afişare a parolelor şi algoritmilor criptografici folosiţi la codarea acestora. • Sound & Multimedia/Sunet şi multimedia – permite consultarea şi modificarea diverselor setări privitoare la componentele multimedia: – Sound System/Sistemul de sunet – configurează serverul de sunet utilizat de KDE; – System Bell/Sunet de difuzor – configurează maniera de atenţionare prin beep-uri asupra unor evenimente survenite; – System Notifications/Notificări de sistem – stabileşte modul de notificare asupra evenimentelor ce se petrec în sistem (e.g., rularea unei melodii atunci când survine un anumit eveniment precum deschiderea unei ferestre). Pentru a adăuga la meniul KDE şi alte aplicaţii instalate, care nu fac parte din mediul KDE, ne putem folosi de programul KAppFinder. Acesta poate fi rulat dintr-o consolă prin kappfinder. Editarea meniului principal KDE şi a submeniurilor sale se poate realiza prin intermediul utilitarului KMenuEdit, invocat cu kmenuedit – a se vedea figura 12. Figura 12. Consultarea/modificarea meniului KDE via KMenuEdit
  • 41. Mediul grafic KDE 43 3. Alţi manageri de ferestre Distribuţia ROSLIMS, ca şi alte distribuţii, pune la dispoziţie şi alţi manageri de ferestre, utili atunci când configuraţia hardware a calculatorului este mai modestă sau când se doreşte un maximum de viteză. În afară de mediul KDE, distribuţia ROSLIMS oferă managerii de ferestre Fluxbox (o captură de ecran a acestuia se poate găsi în figura 13), Ice Window Manager, Lars Window Manager şi twm (Tab Window Manager). Figura 13. Interfaţa oferită de una dintre temele vizuale puse la dispoziţie de Fluxbox Pentru a realiza trecerea la alt manager de ferestre, acţionaţi opţiunea Choose/Restart ROSLIMS Desktop a submeniului Utilitare/Utilities al meniului ROSLIMS (cfg), ce poate fi accesat din meniul principal al mediului KDE. Va apărea o fereastră din care puteţi alege managerul de ferestre preferat, după care mediul X Window va fi repornit cu încărcarea acestuia.
  • 42. Capitolul 3 CUM SĂ FAC? Până acum aţi descoperit cum poate fi folosit sistemul de operare Linux, respectiv una dintre variantele lui – ROSLIMS Live CD –, în conformitate cu anumite scenarii de utilizare. Dacă nu sunteţi convinşi că Linux poate funcţiona cu succes ca un sistem de operare de tip desktop, în acest capitol veţi putea observa cât de simplu pot fi rezolvate, cu ajutorul unor programe rulând sub Linux, o serie de lucruri pe care le facem zilnic sub Windows sau alte sisteme de operare: gestiunea fişierelor şi directoarelor, arhivarea unor fişiere de dimensiuni mari, inscripţionarea de CD/DVD-uri, accesarea conţinutului multimedia, citirea de documentaţii în format electronic, conectarea la Internet, redactarea mesajelor de poştă electronică şi multe altele. 1. Cum să gestionez fişierele? 1.1. Preliminarii Pentru aceasta folosim un utilitar special, numit generic File Manager (File Explorer). În Windows, acest program poartă numele de Windows Explorer. În Linux însă, dată fiind bogăţia de programe gratuite, putem avea la un moment dat mai multe astfel de programe de „explorare” a fişierelor şi directoarelor, unele dintre ele disponibile în cadrul interfeţei grafice pentru utilizatori (GUI – Graphical User Interface), altele în mod text, aşa cum eram obişnuiţi în vechiul sistem de operare DOS. În versiunea ROSLIMS ataşată acestei cărţi veţi descoperi două astfel de programe: unul cu interfaţă grafică, Konqueror – similar ca funcţionalitate programului Windows Explorer –, respectiv Midnight Commander, foarte asemănător programului comercial Norton Commander, extrem de utilizat cu ani în urmă sub DOS. Evident, există şi posibilitatea gestionării fişierelor direct din linia de comandă a unui terminal (a se vedea capitolul 5). 1.2. -QPSWGTQT – utilitar grafic pentru managementul fişierelor Utilitar similar ca funcţionalitate programului Windows Explorer, Konqueror poate fi lansat fie din meniul ROSLIMS (vezi opţiunea Konqueror a submeniului Internet al meniului principal), fie acţionând pictograma marcată Home/Acasă (Fişiere personale).
  • 43. Cum să fac? 45 Figura 1. Unul dintre meniurile contextuale ale Konqueror, oferind în acest caz operaţii uzuale cu un set de fişiere selectate Unul dintre principalele atuuri ale unui program modern de management al fişierelor este integrarea sa în cadrul mediului grafic, prin intermediul aşa-numitelor meniuri contextuale ce pot fi apelate în diferite zone ale ecranului (e.g., desktop) via un clic cu butonul drept al mouse-ului. Aceste meniuri se numesc astfel deoarece, în funcţie de zona de ecran în care efectuăm operaţia (adică tocmai contextul), opţiunile (operaţiile) disponibile în meniul apărut sunt diferite – a se consulta şi figura 1. Utilizarea în cunoştinţă de cauză a meniurilor contextuale permite utilizatorului să lucreze rapid. Konqueror foloseşte din plin această facilitate, după cum vom vedea în cele ce urmează. Montarea în mod grafic a discurilor /QPVCTGC read-only PWOCK RGPVTW EQPUWNVCTG C WPWK FKUE Datorită facilităţilor de detecţie şi autoconfigurare existente în ROSLIMS, atât discurile fixe, cât şi unităţile optice sau detaşabile existente sunt detectate automat, pe desktop-ul KDE existând câte o pictogramă (shortcut) pentru fiecare dintre ele. Un clic cu butonul stâng al mouse-ului este suficient pentru montarea read-only (numai citire) a acestor dispozitive, moment în care pictograma asociată dispozitivului va fi modificată, apărând o zonă verde ce indică faptul că discul este montat (din motive de securitate, modul read-only de montare este implicit în ROSLIMS). În figura alăturată, hda7 nu este încă montat, dar hda8 – afişat sub el –, da.
  • 44. Primii paşi în Linux46 /QPVCTGC read-write EKVKTGUETKGTG C WPWK FKUE Desigur, nu este întotdeauna convenabil să montăm unităţile de disc în regim read-only. Mult mai multe opţiuni ne sunt însă disponibile dacă vom face un clic cu butonul drept al mouse-ului pe pictograma unui anumit disc. Apare astfel un meniu contextual ce are în submeniul Actions/Acţiuni o serie de opţiuni, cum ar fi schimbarea modului de montare din read-only în read-write. De asemenea, putem monta/demonta un anumit disc, respectiv prin alegerea opţiunii Properties/Proprietăţi, putem schimba, din butonul Device/Dispozitiv, modul de montare implicit al unui anumit disc (read-write, prin debifarea căsuţei Read-only/Numai citire marcate cu „×”). Gestiunea fişierelor şi directoarelor Ca orice alt manager de fişiere performant, Konqueror oferă utilizatorului obişnuit posibilitatea de a crea, şterge, copia fişiere sau directoare prin doar câteva clicuri de mouse. Pentru a gestiona fişierele şi directoarele trebuie să avem drepturi de root sau administrator (în cazul ROSLIMS, utilizatorul implicit knoppix posedă anumite drepturi de root). Pentru a vă asigura că aveţi aceste drepturi, după pornirea ROSLIMS, deschideţi o consolă de root şi tastaţi comanda passwd. Introduceţi o parolă şi confirmaţi-o. Aceasta va fi noua parolă de administrator (root). În acest moment puteţi porni managerul de fişiere Konqueror având toate drepturile de administrator al sistemului via submeniul System/Sistem → More applications/Mai multe aplicaţii → Manager de fişiere – mod superutilizator. Vi se va cere confirmarea parolei de administrator înainte de a porni Konqueror. %TGCTGC WPWK FKTGEVQT PQW Veţi putea naviga prin arborele de directoare, din directorul „/” până în directorul dorit. Odată ajunşi acolo, va fi suficient să faceţi un clic de dreapta cu mouse-ul pentru a avea disponibil un meniu contextual, din care veţi alege opţiunea Folder a submeniului Create New/Creează nou. Vi se va solicita specificarea unui nume pentru noul director (folder) şi apoi acesta va fi creat. %QRKGTGC WPQT HKĩKGTGFKTGEVQCTG Selectaţi fişierele/directoarele dorite printr-un clic de mouse (prin apăsarea tastei CTRL în timpul selecţiei, puteţi selecta mai multe fişiere simultan). Similar cu Windows Explorer, puteţi alege opţiunea Copy/Copiază din meniul Edit/Editare al Konqueror. Sau puteţi face un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierele selectate şi să alegeţi opţiunea Copy/Copiază din meniul apărut. De asemenea, sunt disponibile combinaţiile de taste (shortcut-urile) cunoscute din Windows.
  • 45. Cum să fac? 47 Navigaţi în directorul-destinaţie, alegeţi opţiunea Paste/Lipeşte din meniul Edit/Editare al Konqueror şi fişierele vor fi copiate în noua destinaţie. Figura 2. Opţiunea de copiere sau de realizare de shortcut-uri (legături) spre fişiere oferită de Konqueror ĨVGTIGTGC WPQT HKĩKGTGFKTGEVQCTG Selectaţi fişierele/directoarele dorite în maniera arătată mai sus. În final, alegeţi opţiunea Delete/Şterge din meniul Edit/Editare al Konqueror. 2. Cum să arhivez fişiere? Uneori, fişierele create de utilizatori au dimensiuni mult prea mari pentru a putea fi ataşate unui e-mail, copiate pe o dischetă ori stick USB. Astfel, au apărut o serie de programe de compresie/arhivare a fişierelor/directoarelor, precum şi o serie de formate comprimate de fişier. Dacă sub Windows cele mai cunoscute sunt formatele RAR (rar), ZIP (zip), respectiv ACE (ace), sub Linux/UNIX au apărut o serie de alte formate, cum ar fi: Tar (tar), Gzip (gz), BZIP2 (bz2). Diversitatea acestor formate necesită, în mod obişnuit, instalarea unui număr mare de programe de arhivare/dezarhivare, fiecare specific unui anumit format.
  • 46. Primii paşi în Linux48 În ultimul timp însă se poate constata tendinţa de a dezvolta programe de arhivare/dezarhivare capabile să gestioneze cu succes mai multe formate simultan. În ROSLIMS este disponibil un astfel de program, numit Ark, ce poate fi lansat din submeniul Utilities/Utilitare. Acesta este capabil să gestioneze arhive în toate formatele menţionate anterior. Mai mult, este complet integrat în KDE/Konqueror, astfel încât funcţiile sale sunt disponibile via meniuri contextuale. 2.1. Arhivarea unor fişiere Pentru a arhiva anumite fişiere, este suficient să le selectaţi în maniera menţionată anterior în cadrul acestui capitol. Faceţi clic cu butonul drept al mouse-ului asupra fişierelor selectate şi va apărea un meniu contextual, unde veţi găsi opţiunea Compress/Comprimă, ce vă va permite alegerea unui anumit format de fişier-arhivă dintre cele menţionate anterior. Tot în cadrul acestui meniu veţi găsi, în dreptul opţiunii Actions/Acţiuni o serie de alte facilităţi „avansate”, cum ar fi Zip and e-mail files, ce vă permite să arhivaţi fişierele selectate şi să trimiteţi automat fişierul spre clientul de poştă electronică KMail. Desigur, aceste operaţii pot fi efectuate şi în modul clasic, prin intermediul opţiunii Add file/Adaugă fişier din meniul Action/Acţiune al programului Ark. 2.2. Dezarhivarea unor fişiere Această operaţie se realizează în mod similar, prin intermediul meniului contextual. Pentru aceasta, veţi selecta fişierul şi veţi face clic cu butonul drept al mouse-ului asupra acestuia. În meniul Extract/Extrage apărut puteţi selecta opţiunile Extrage aici pentru a dezarhiva fişierul în directorul curent, respectiv Extrage în... pentru a selecta directorul-destinaţie dorit pentru fişierele extrase. Desigur, aceste operaţii pot fi efectuate şi în modul clasic, prin intermediul opţiunii Extract/Extrage din meniul Action/Acţiune al programului Ark. Figura 3. Extragerea via Ark a unor fişiere dintr-o arhivă
  • 47. Cum să fac? 49 3. Cum să folosesc facilităţile multimedia ale sistemului Linux? Orice sistem de operare modern trebuie să ofere utilizatorilor o serie de facilităţi multimedia. Multimedia înseamnă, conform enciclopediei www.webopedia.com, folosirea calculatorului pentru crearea/prezentarea (vizionarea, audierea, redarea) de text, grafică digitală, video, animaţie şi sunet într-un mediu integrat. Linux aduce în atenţia utilizatorilor o serie de aplicaţii dedicate segmentului multi- media, unele dintre ele cu facilităţi ce depăşesc chiar programele comerciale consacrate. 3.1. Cum să ascult/creez muzică? Există câteva formate de fişiere care s-au impus în ceea ce priveşte ascultarea de muzică pe calculator: • formatul MIDI (Musical Instruments Digital Interface), ce permite ascultarea de muzică instrumentală pe calculator. La modul simplist, un fişier MIDI, cu extensia mid, este de fapt un fişier „text” în care se descrie ce sunete trebuie să reproducă placa de sunet a calculatorului, durata acestora, respectiv tipul de instrument muzical reprodus. Inconvenientul principal al acestui format, altfel extrem de practic datorită dimensiunilor reduse ale fişierelor, este legat de calitatea redării sunetului, aceasta depinzând de performanţele hardware ale plăcii de sunet disponibile; • formatul Wave (wav), un format dezvoltat de IBM şi Microsoft, consacrat de Windows şi rămas timp de mulţi ani standardul de facto în audierea de muzică pe calculator (digital audio), este un format ce permite înregistrarea/redarea de sunet direct pe PC. Oferă o calitate foarte bună a audiţiei, însă cu preţul generării unor fişiere de dimensiuni foarte mari. O altă limitare constă în faptul că un astfel de fişier nu poate avea o dimensiune mai mare de 2 GB, datorită arhitecturii interne a acestui format. • formatul MP3 (MPEG audio layer 3), un format dezvoltat tocmai pentru a rezolva problema mărimii fişierelor audio digitale. Face un compromis, prin comprimarea la o anumită rată a fişierelor audio, cu pierderi, de cele mai multe ori insesizabile pentru urechea umană, în sfera calităţii audiţiei. Rezultatul este însă un fişier cu o mărime de peste zece ori mai mică, care se pretează mult mai bine la publicarea/descărcarea pe Internet. Formatul MP3 reprezintă astăzi, probabil, cel mai popular format pentru ascultarea de fişiere audio pe calculator. Există şi alte tipuri de fişiere audio, toate însă cu un grad de utilizare mult mai redus. Programe de redare a sunetului sub Linux ://5 ŋ RNC[GT OWNVKOGFKC Unul dintre cele mai cunoscute programe de acest fel sub Windows este Winamp, iniţial un program de redare a fişierelor MP3. Marea majoritate a facilităţilor oferite de Winamp,
  • 48. Primii paşi în Linux50 precum şi o interfaţă cu utilizatorul similară, le veţi găsi în programul XMMS (X Multimedia System). Detalii şi în capitolul 5. #WFCEKV[ ŋ GFKVQT FG UWPGV CXCPUCV Este un editor avansat de fişiere audio, din gama semiprofesională, disponibil în regim open source. Permite importul de fişiere MIDI, MP3, WAVE, procesarea multitrack a acestora, folosind o serie de filtre şi efecte specializate, respectiv exportul lor în format wav, ogg (Ogg Vorbis) şi, opţional, mp3. Trebuie menţionat aici că există sute de playere/editoare de sunet sub Linux, capabile să redea diverse formate de fişiere. O listă cvasi-completă a acestora o puteţi găsi la adresa http://www.linuxsoft.cz/en, în secţiunea Audio Video. 3.2. Cum să vizionez filme? Vizionarea de filme pe calculator a constituit întotdeauna o adevărată provocare pentru utilizatorul obişnuit. Aceasta din cauza numărului mare de formate de fişiere ce stochează conţinut video digital şi, pe de altă parte, necesităţii de a „comprima” conţinutul video cu ajutorul unor aşa-numite codecuri (codecs), cu scopul de a limita dimensiunea fişierelor, chiar cu riscul unor compromisuri legate de calitatea imaginii/sunetului. Mai jos sunt enumerate câteva dintre cele mai populare formate de fişiere video: • WMV (Windows Media Video, wmv) şi AVI (Audio Video Interleave, avi), formate introduse şi promovate de Microsoft; • QuickTime (mov), format promovat de Apple; • MPEG (Moving Picture Experts Group, mpg), un format comprimat de fişier video, foarte răspândit, dar şi cu numeroase variante: MPEG-1 era un format popular la începutul folosirii tehnologiilor multimedia; MPEG-2 este un format folosit astăzi pentru transmisiuni digitale via satelit, respectiv pentru realizarea de DVD-uri (Digital Video Disc); MPEG-4 reprezintă o extensie a formatelor precedente, cu scopul includerii suportului pentru conţinut video/audio: conţinut 3D, codări/ comprimări necesare pentru transmisiuni video online (video streaming) etc. Majoritatea fişierelor video redate astăzi cu ajutorul calculatorului folosesc unul dintre formatele enumerate mai sus. Din nefericire, din motive legate de dimensiunea mare a fişierelor video rezultate, a fost necesară „comprimarea” acestora cu ajutorul unor programe numite codecuri – compressor/decompressor, cele mai populare fiind DivX (www.divx.com) şi Xvid (www.xvid.org). Datorită acestei stări de fapt, pentru vizionarea unui astfel de fişier aveţi nevoie de următoarele: • un program de redare a fişierelor video (video player); • o serie de codecuri preinstalate, diferite pentru fiecare tip de comprimare, pentru a putea decomprima în timp real fişierele respective în vederea vizionării. Altfel spus, un fişier cu extensia avi poate fi comprimat fie cu ajutorul DivX, fie cu un codec de tip Xvid, ca să nu mai vorbim de alte modalităţi de comprimare.
  • 49. Cum să fac? 51 2TQITCOG FG TGFCTG C HKĩKGTGNQT XKFGQ Dacă în Windows este folosit cu precădere Windows Media Player, acesta are marele dezavantaj că necesită instalarea adiţională a mai multor tipuri de codecuri, pentru a putea viziona aproape orice tip de fişier video. Sub Linux, această problemă a fost rezolvată de programul revoluţionar MPlayer (disponibil la http://www.mplayerhq.hu), oferind suport pentru redarea multor formate multimedia. Majoritatea altor media playere existente sub Linux au fost dezvoltate pornind de la acest program. În ROSLIMS, veţi găsi disponibil programul Xine, fiind capabil să redea o mare varietate de formate de fişiere video (a se vedea şi cele descrise în capitolul 5). 3.3. Cum să descarc fotografii de pe o cameră foto digitală? Aparatele de fotografiat digitale au însemnat un mare pas înainte pentru utilizatorul obişnuit, în sensul că nu mai este necesară developarea filmului/fotografiilor, economi- sindu-se astfel timp şi bani. A apărut însă o altă de problemă spinoasă: cum să transferăm fotografiile făcute cu o astfel de cameră digitală pe un anumit calculator, pentru a le putea vizualiza, procesa, eventual inscripţiona pe un CD/DVD? Aceasta cu atât mai mult cu cât aproape fiecare producător pune la dispoziţie un mic program de transfer al fotografiilor de pe cameră pe calculator, program ce rulează însă, de obicei, doar sub Windows. În funcţie de producător/model, există mai multe modalităţi de a transfera aceste fotografii de pe o anumită cameră pe un calculator ce rulează Linux. 1. Camere foto digitale de generaţie nouă – comunicând cu sistemul prin intermediul unei interfeţe/port USB, versiunea 2.0: conectarea acestor modele noi de camere la calcula- tor este banală, acestea funcţionând similar unui disc USB. În momentul în care o astfel de cameră este conectată la un calculator pe care rulează ROSLIMS, aceasta va fi detectată automat, iar cardul existent în camera respectivă va apărea pe desktop sub forma unui disc etichetat uba1 (sau uba2, dacă aveţi deja instalat şi un stick USB). Evident, fişierele existente pe cardul inserat în cameră vor fi disponibile după montarea discului respectiv în managerul de fişiere Konqueror, putând fi astfel vizualizate, copiate, editate, şterse etc. 2. Camere foto digitale mai vechi – care comunică cu calculatorul fie printr-un port USB în varianta 1.1, fie printr-un port serial, de tip RS232. Pentru astfel de camere, aveţi la dispoziţie programul Gtkam, lansat din meniul Graphics/Grafică. Veţi folosi opţiunea Add Camera din meniul Camera şi veţi alege din listă modelul potrivit pentru camera foto pe care o aveţi. Eventual, din acelaşi meniu puteţi alege opţiunea Rescan pentru a permite sistemului de operare să identifice corect modelul camerei. Dacă procedurile recomandate mai sus nu au fost încununate de succes, nu este cazul să disperaţi. Verificaţi ce tip de card de stocare a fotografiilor foloseşte camera; în general poate fi vorba de Compact Flash tip I sau II, MMC (Multimedia Card), SD (Secure Digital), Memory Stick (Pro), XDCard.
  • 50. Primii paşi în Linux52 Puteţi achiziţiona, la un preţ modic, un cititor de carduri multi-format (card reader) care se conectează la portul USB şi funcţionează similar unui disc USB. Tot ce aveţi de făcut este să scoateţi cardul din cameră, să îl introduceţi în cititorul de carduri conectat la calculator şi veţi putea transfera fotografiile pe calculator cu ajutorul unui manager de fişiere, precum Konqueror. 3.4. Cum să scanez fotografii? Introducerea de imagini (fotografii) în calculator poate fi făcută şi cu ajutorul unui scanner. Până nu demult, pentru a scana o imagine erau nevoie de cel puţin doi paşi: 1. Instalarea şi configurarea driverelor unui anumit tip de scanner. Acest aspect era necesar deoarece un scanner putea fi conectat la calculator fie prin intermediul portului paralel (LPT), fie prin intermediul unui port USB. 2. Scanarea efectivă a imaginilor, folosind un program de scanare dedicat. Actualmente, deoarece majoritatea scannerelor moderne se conectează la calculator prin intermediul portului USB, primul pas nu mai este necesar, datorită facilităţilor de detecţie hardware şi autoconfigurare existente în Linux (ROSLIMS), cum este utilitarul sane-find-scanner, capabil să identifice/configureze majoritatea scannerelor conectate prin porturile LPT/USB. Scanarea efectivă a imaginilor poate fi făcută din programul Kooka, ce poate fi lansat din meniul Graphics/Grafică. Odată pornit programul, veţi alege opţiunea Selectare dispozitiv de scanare din meniul Setări pentru a alege scannerul potrivit. Puteţi apoi realiza scanarea şi salvarea imaginilor, în mod similar tuturor celorlalte programe de scanare pe care le cunoaşteţi. O opţiune mai performantă din punctul de vedere al posibilităţilor de procesare/sal- vare a imaginii este scanarea direct în programul GIMP (GNU Image Manipulation Program), un editor avansat de imagini, similar ca funcţionalitate aplicaţiei Adobe Photoshop. Pentru aceasta, lansaţi GIMP din meniul Graphics/Grafică via opţiunea GIMP Image Editor. Alegeţi opţiunea Aquire a meniului File, apoi selectaţi xscansimage. Va apărea o fereastră de unde veţi putea configura opţiunile de scanare. Odată scanată imaginea, o veţi putea salva în oricare dintre cele peste 35 de formate de imagini recunoscute de programul GIMP. 3.5. Cum să modific fotografii? Înainte de a vorbi despre prelucrarea digitală a imaginilor cu ajutorul calculatorului, credem că este necesar să discutăm, foarte pe scurt, despre cele două tipuri de grafică utilizate în scopul afişării imaginilor pe calculator: grafică bitmap şi grafică vectorială, respectiv despre cele mai cunoscute formate de fişiere grafice. Grafica bitmap prezintă imaginile sub forma unei „colecţii” de pixeli (puncte de culoare) de forma unei matrice rectangulare (hartă de pixeli). Culoarea fiecărui pixel este definită individual într-un fişier-imagine de acest tip. Astfel, dacă este folosit sistemul de culori (spaţiul de culori) RGB (Red, Green, Blue), culoarea unui anumit pixel va fi definită prin trei biţi – câte unul pentru roşu, verde, respectiv albastru. Evident, un pixel mai puţin „colorat” va necesita mai puţini biţi/pixel (mai puţină informaţie): de exemplu, o imagine ce are doar pixeli albi sau negri va necesita un singur bit pentru fiecare pixel. Deşi este
  • 51. Cum să fac? 53 tipul de grafică folosit cu precădere în cazul fotografiei digitale, are ca dezavantaj major faptul că acest aspect determină pierderi de calitate a imaginii în cazul redimensionării (măririi) unei imagini. Grafica vectorială, spre deosebire de grafica bitmap, foloseşte o serie de primitive geo- metrice (puncte, linii, curbe sau poligoane) pentru a reprezenta imaginile pe calculator. Aceste primitive pot fi descrise matematic, ceea ce determină ca în cazul redimensionării (măririi) unei imagini să nu existe pierderi de calitate, deoarece este suficientă recalcularea de către calculator a coordonatelor acestor primitive pentru a le redesena pe ecran. Dez- avantajul constă în faptul că nu este un format grafic tocmai potrivit pentru fotografiile digitale, „harta de pixeli” specifică graficii bitmap fiind mult mai potrivită pentru a descrie un chip uman sau un peisaj decât primitivele grafice folosite de grafica vectorială. (QTOCVG FG HKĩKGT HQNQUKVG ÉP ITCHKEC DKVOCR Câteva dintre cele mai cunoscute formate de fişier folosite în grafica bitmap sunt cele ce urmează: • Bitmap (bmp) este unul din primele formate de grafică bitmap existente pe calculator. Poate afişa imagini cu un număr variabil de culori: două culori (1 bit), 16 culori (4 biţi), 256 de culori (8 biţi), 65.536 de culori (16 biţi), respectiv 16,7 milioane de culori (24 de biţi). Principalul dezavantaj constă în faptul că nu foloseşte, de obicei, algoritmi de compresie a imaginii, astfel că fişierele de acest tip sunt voluminoase, ceea ce îl face impropriu publicării pe Internet. • JPEG (Joint Photographic Experts Group, jpg) rezolvă problema menţionată anterior, permiţând anumite niveluri de compresie a imaginii, cu preţul unor pierderi de calitate, cu atât mai semnificative cu cât nivelul de compresie este mai mare. Datorită acestor algoritmi de compresie este unul dintre cele mai folosite formate de imagine pe Web. • GIF (Graphics Interchange Format, gif) este un format ce permite, în mod obişnuit, afişarea imaginilor cu până la 256 de culori (8 biţi), existând în prezent şi posibili- tatea de a extinde această barieră. Din acest motiv, fişierele rezultate au dimensiuni reduse. De asemenea, a fost unul dintre primele formate ce au permis crearea de imagini animate, ceea ce l-a făcut foarte popular printre dezvoltatorii de pagini Web. • PNG (Portable Network Graphics, png) este unul dintre formatele ce combină avantajele formatelor JPEG şi GIF, putând stoca imagini cu adâncime mare de culoare şi fiind din ce în ce mai folosit de designerii Web. • TIFF (Tagged Image File Format) a fost şi încă mai este intens folosit în grafica profesionistă, datorită adâncimilor mari de culoare cu care poate lucra. (QTOCVG FG HKĩKGTG HQNQUKVG ÉP ITCHKEC XGEVQTKCNâ Pentru grafica vectorială pot fi utilizate formate precum: • CDR (Corel Draw Vector Drawing, cdr) este un format proprietar, introdus odată cu poate cel mai popular program de grafică vectorială, Corel Draw. • Adobe Illustrator (ai) este formatul nativ al aplicaţiei Adobe Illustrator.
  • 52. Primii paşi în Linux54 • SVG (Scalable Vector Graphics, svg) este un format neproprietar care capătă tot mai multă popularitate printre utilizatori, fiind standardizat de Consorţiul Web. %WO OQFKHKE HQVQITCHKKNG Odată introduse în calculator, unele imagini (fotografii realizate cu camera digitală sau imagini scanate) necesită anumite modificări: redimensionare, rotire, mărirea contrastului, estomparea efectului de ochi roşii (red-eye reduction) etc. Pentru aceasta vom folosi un program performant, din sfera semi-profesională, dispo- nibil în regim open source: GIMP (GNU Image Manipulation Program). GIMP oferă o serie de posibilităţi de procesare digitală a imaginii, într-o manieră similară programelor comerciale consacrate, cum ar fi Adobe Photoshop sau Corel PhotoPaint. Principalele operaţii pe care le putem executa pot fi găsite în meniul Tools: • selectarea unei anumite părţi dintr-o fotografie (submeniul Selection Tools); • retuşarea (pictarea) cu o anumită culoare a unei porţiuni din fotografie (submeniul Paint Tools); • anumite transformări ale imaginii (submeniul Transform Tools): decuparea (crop) unei părţi din imagine; rotirea întregii imagini sau a unei zone preselectate; redimen- sionarea imaginii (mărirea/micşorarea acesteia – scale); reorientarea imaginii pentru a fi privită din perspectivă; „oglindirea” imaginii (flip); • modificarea luminozităţii, a contrastului, respectiv a echilibrului culorilor pentru o imagine dată (submeniul Color Tools). Figura 4. Meniul Filters al programului GIMP
  • 53. Cum să fac? 55 De asemenea, în meniurile Filters şi Script-Fu veţi putea găsi o serie de efecte speciale care vă vor permite să transformaţi radical imaginea, folosind efecte de tip vitraliu, basorelief, mozaic, adăugarea de efecte luminoase etc. (a se vedea figura de mai jos). Figura 5. Modificarea unei imagini cu ajutorul programului GIMP 4. Cum să citesc documentaţii? În era Internetului, folosirea documentaţiilor în format electronic a devenit o practică curentă, fie că este vorba de instrucţiuni de folosirea a unui anumit produs, specificaţii tehnice sau de articole ştiinţifice. Acest lucru a devenit posibil şi datorită existenţei unui format de fişier care a făcut din publicarea/lecturarea acestor documentaţii un aspect banal. Este vorba de formatul PDF (Portable Document Format, pdf), dezvoltat de Adobe Systems cu scopul de a permite prezentarea de documente într-un format independent de dispozitiv, respectiv inde- pendent de rezoluţie. Orice fişier PDF „încapsulează” în el o descriere completă a unui document. Foarte important este însă faptul că un document în format PDF nu are inclusă nici un fel de informaţie ce ar putea fi specifică unei anumite platforme hardware/ software, respectiv unui anumit sistem de operare pe care a fost creat/vizualizat respec- tivul document. Această facilitate conferă garanţia că un fişier PDF va fi afişat/imprimat într-o manieră unitară, indiferent de unde provine, respectiv indiferent de platforma pe care este vizualizat.
  • 54. Primii paşi în Linux56 ROSLIMS oferă preinstalat Acrobat Reader, lansabil din meniul Multimedia, submeniul Viewers, opţiunea Acrobat Reader. Tot în acel meniu veţi găsi un alt program de citire a fişierelor PDF, numit xpdf. Figura 6. Vizualizarea unui document PDF folosind xpdf Mai mult, am dori să cunoaşteţi faptul că ROSLIMS oferă şi posibilitatea de a crea documente în format PDF. Astfel, toate programele din suita OpenOffice, precum şi programul Scribus oferă posibilitatea de a exporta documentele create cu aceste programe direct în format PDF. De asemenea, există în ROSLIMS un driver de imprimantă virtuală ce permite „tipărirea” documentelor direct într-un document PDF. Formatul PDF nu este însă singurul format pentru documentaţii electronice existent la ora actuală. Odată cu apariţia şi dezvoltarea pieţei de dispozitive PDA (Personal Digital Assistant) sau Palmtop, cum se mai numesc acestea, a apărut o serie de formate de fişier ce permit citirea de documentaţii electronice direct pe ecranul acestor dispozitive (de exemplu, formatele PalmDOC, ISilo, Microsoft Reader lit, MobiPocket Reader etc.). Unul dintre cele mai populare formate de documente electronice pentru PDA este PalmDOC (uzual, cu extensia pdb sau prc). Popularitatea acestui format a determinat apariţia unor situri Web (precum www.memoware.com) care publică mii de cărţi de beletristică şi diferite tipuri de documentaţii folosind acest format, toate putând fi descărcate gratuit. Programul Abiword poate deschide/salva orice document în formatul PalmDOC. De asemenea, în submeniul More applications/Mai multe aplicaţii al meniului Utilities/Utilitare veţi găsi programul KPalmDOC, util la convertirea unui document PalmDOC într-un fişier text şi invers.
  • 55. Cum să fac? 57 Figura 7. KPalmDOC 5. Cum să mă conectez la reţea/Internet? Posibilitatea de conectare la Internet reprezintă o condiţie obligatorie pentru orice sistem de operare modern. Din nefericire pentru utilizatorul obişnuit, configurarea accesului la Internet poate fi o sarcină nu tocmai uşoară, date fiind multiplele posibilităţi de conectare prin: • modem (prin intermediul unei reţele telefonice obişnuite); • ISDN (Integrated Services Digital Network); • reţeaua locală a unei instituţii (LAN – Local Area Network); • o reţea fără fir (wireless); • reţeaua de cablu TV (modem de cablu) etc. În momentul în care doriţi să realizaţi o conectare la reţeaua Internet trebuie să îndepliniţi simultan mai multe condiţii: a) să identificaţi un furnizor de servicii de Internet (aşa-numitul ISP – Internet Service Provider); în funcţie de posibilităţile tehnice ale acestuia, vă va fi recomandată o anumită modalitate de conectare dintre cele enumerate mai sus; b) să vă asiguraţi că sistemul dumneavoastră de calcul dispune de dispozitivele hardware necesare conectării la Internet (placă de reţea, modem intern sau extern etc.) şi că acestea sunt identificate corect după pornirea sistemului, respectiv instalate şi configurate corect din punctul de vedere al software-ului (drivere, aplicaţii adiţionale necesare); c) să parcurgeţi paşii necesari configurării accesului la Internet.
  • 56. Primii paşi în Linux58 5.1. Conectarea la Internet prin intermediul reţelei locale (LAN) a instituţiei Este una dintre cele mai simple modalităţi de conectare, din punctul de vedere al utilizatorului obişnuit, deoarece presupune doar câţiva paşi extrem de simpli: 1. Datele privitoare la ISP: în acest caz, utilizatorul obişnuit nu trebuie să cunoască exact cine este furnizorul de servicii Internet al instituţiei, deoarece acest tip de conectare presupune că instituţia respectivă dispune de un aşa-numit server de comunicaţii, care are rolul de a funcţiona ca şi gateway (poartă de acces), respectiv ca server de domeniu (DNS – Domain Name System). Tot ce trebuie să faceţi este să solicitaţi administratorului de sistem al instituţiei datele necesare configurării accesului în reţea. Pe scurt, fără a intra în detalii tehnice, vă vor fi furnizate următoarele date: • o adresă IP (Internet Protocol) alocată calculatorului folosit de utilizator, sub forma unui număr format din 12 cifre, grupate câte 3, de forma 192.168.121.101; • masca (netmask) de reţea (acest număr, format tot din maximum 12 cifre, va „spune” calculatorului în câte subreţele este împărţită reţeaua instituţiei), de exemplu, 255.255.255.0; • adresa de broadcast a (sub)reţelei la care vă veţi conecta, de exemplu 192.168.121.255; • adresa IP a serverului gateway; • adresa IP a serverului DNS al instituţiei (poate fi furnizată şi o singură adresă, dacă există un server care îndeplineşte ambele funcţii), de exemplu 192.168.121.254. Notaţi-vă aceste informaţii pentru momentul în care veţi configura interfaţa de reţea a sistemului. Remarcă: dacă reţeaua instituţiei dumneavoastră are un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), nu va fi nevoie de informaţiile sus-menţionate, ele fiind furnizate automat sistemului de operare de către serverul DHCP la momentul configurării interfeţei de reţea. 2. Detectarea interfeţei (plăcii) de reţea şi instalarea driverelor este făcută automat de ROSLIMS, graţie facilităţilor puternice de detecţie şi autoconfigurare a dispozitivelor hardware incluse în acest sistem de operare. 3. Configurarea conexiunii la reţeaua locală şi implicit la Internet se face după configurarea interfeţei de reţea. Pentru acesta veţi lansa un asistent (wizard) din submeniul Reţea/Internet al meniului ROSLIMS (cfg) – vedeţi opţiunea Configurarea plăcii de reţea. În caz că există în calculator mai multe interfeţe (plăci) de reţea, ele vor fi etichetate eth0, respectiv eth1, ..., ethN. Dacă există mai multe interfeţe de reţea în calculator, prima dată va trebui să alegeţi ce interfaţă de reţea doriţi să configuraţi. Următoarea întrebare din fereastra de dialog va fi dacă în reţea există un server DHCP. Dacă există un astfel de server, răspundeţi afirmativ şi placa de reţea va fi configurată automat conform parametrilor furnizaţi de serverul DHCP. Dacă nu există un server
  • 57. Cum să fac? 59 DHCP, va fi necesară introducerea pas cu pas a parametrilor menţionaţi anterior: adresa IP alocată calculatorului, masca de reţea (netmask), adresa de broadcast, adresa IP a serverului gateway şi adresa IP a serverului DNS, respectiv. După parcurgerea tuturor acestor paşi, interfaţa de reţea este configurată, calculatorul respectiv fiind conectat la reţeaua locală, respectiv la Internet prin intermediul serverului de comunicaţii al instituţiei. Cum puteţi verifica aceasta? Deschideţi o consolă de root şi tastaţi comenzile: (roslims)# ping adresa_IP_a_serverului_gateway pentru a verifica existenţa conectării la reţeaua locală (de exemplu, 192.168.121.254), respectiv: (roslims)# ping google.com pentru a verifica existenţa conectării la reţeaua Internet. Dacă veţi obţine o serie de mesaje de genul: PING 192.168.121.254 (192.168.121.254): 56 data bytes 64 bytes from 192.168.121.254: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.1 ms 64 bytes from 192.168.121.254: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.1 ms atunci configurarea s-a soldat cu succes. În cazul în care mesajele vor fi însă de genul: PING 192.168.121.254 (192.168.121.254): 56 data bytes connection timeout connection timeout înseamnă că fie interfaţa de reţea nu este corect configurată sau este defectă, fie legătura prin cablul de reţea dintre calculatorul respectiv şi serverul de comunicaţie este întreruptă. 5.2. Conectarea la Internet prin intermediul reţelei de cablu TV Este o modalitate de conectare la Internet din ce în ce mai folosită în prezent în special pentru acasă sau pentru firme mici, datorită costurilor relativ scăzute în ceea ce priveşte lăţimea de bandă asigurată. 1. Datele privitoare la ISP: există un număr relativ mare de operatori pentru reţele de televiziune prin cablu ce oferă şi servicii de transfer de date şi conectare la Internet. De obicei, operatorul respectiv este cel care vă furnizează gratuit/închiriază aşa-numitul modem de cablu. 2. Configurarea interfeţei de comunicaţie: în mod obişnuit, modemul de cablu se conectează la calculator fie prin intermediul plăcii de reţea, fie prin intermediul interfeţei USB
  • 58. Primii paşi în Linux60 (Universal Serial Bus). Solicitaţi operatorului de cablu date despre modalitatea de conectare a modemului la calculator. a) Dacă modemul este conectat la calculator prin intermediul plăcii de reţea, aceasta va fi detectată şi va avea driverele necesare instalate datorită facilităţilor de detecţie hardware şi autoconfigurare a ROSLIMS. b) Dacă modemul este conectat la calculator prin intermediul interfeţei (portului) USB, va fi necesară instalarea suportului pentru USBNet, fie din meniul de configurare ROSLIMS (cfg), prin opţiunea Configurare USBNet, fie prin intermediul unei console de root, unde veţi tasta comanda modprobe -i usbnet. 3. Configurarea conexiunii a) Dacă modemul de cablu este conectat la calculator prin intermediul plăcii de reţea (deoarece majoritatea operatorilor de cablu deţin un server DHCP), tot ce trebuie să faceţi este să porniţi asistentul de configurare a plăcii de reţea, similar conectării la reţeaua locală, răspunzând afirmativ la întrebarea din fereastra de dialog privitoare la existenţa unui server DHCP. Acesta va fi detectat automat şi va furniza sistemului de operare toate informaţiile necesare pentru configurarea conexiunii. b) Dacă modemul de cablu este conectat la calculator prin intermediul portului USB, după instalarea suportului pentru USBNet, această interfaţă va apărea ca o interfaţă de reţea suplimentară (etichetată eth1 dacă sistemul mai are o placă de reţea, respectiv eth2 în cazul în care calculatorul posedă două plăci de reţea suplimentare etc.). Va trebui să utilizaţi acelaşi asistent de configurare a plăcii de reţea, având însă grijă să selectaţi în prima fereastră de dialog interfaţa de reţea corespunzătoare (în mod obişnuit, eth1). Veţi răspunde afirmativ la întrebarea din fereastra de dialog privitoare la existenţa unui server DHCP. Acesta va fi detectat automat şi va furniza sistemului de operare toate informaţiile necesare pentru configurarea conexiunii. Observaţie: deşi majoritatea operatorilor de cablu deţin cel puţin un server DHCP, în caz că acesta nu există, va trebui să solicitaţi operatorului respectiv informaţiile necesare configurării interfeţei de reţea: adresa IP alocată calculatorului, masca (netmask), adresa de broadcast, adresa IP a serverului gateway şi adresa IP a serverului DNS. 5.3. Conectarea la Internet prin intermediul reţelei de telefonie (prin modem) Este o modalitate facilă de conectare la Internet, în special pentru acasă, în prezent fiind posibilă conectarea la Internet atât prin intermediul reţelelor de telefonie fixă, cât şi prin intermediul reţelelor de telefonie mobilă (GSM: Connex-Vodafone şi Orange sau CDMA: Zapp). 1. Datele privitoare la ISP: odată ales furnizorul de servicii, acesta vă va furniza detaliile tehnice necesare configurării conexiunii la Internet. a) În cazul reţelelor de telefonie fixă este vorba de numărul de telefon care va trebui apelat, numele de utilizator, respectiv parola de acces. În funcţie de furnizor, pot
  • 59. Cum să fac? 61 fi necesare sau nu o serie de comenzi pentru iniţializarea conexiunii prin modem. Dacă sunt necesare astfel de comenzi, ele vă vor fi comunicate de către furnizor. b) În cazul reţelelor de telefonie mobilă, furnizorul de servicii vă va comunica o serie de instrucţiuni necesare configurării telefonului mobil pentru accesul la Internet (modemul fiind în acest caz însuşi telefonul mobil). Notă: asiguraţi-vă că dispuneţi de un terminal (telefon mobil) capabil să asigure conectarea la Internet via una dintre tehnologiile HSCD, EDGE, GPRS). 2. Configurarea interfeţei de comunicaţie: presupune detectarea/configurarea de către sistemul de operare a modemului folosit. Această operaţiune va fi făcută prin intermediul unui asistent (wizard) lansat din meniul ROSLIMS (cfg), submeniul Reţea/Internet, opţiunea Setare/dev/modem (Serial/USB/IRDA/ Bluetooth). Prima fereastră de dialog va solicita să specificaţi tipul modemului, respectiv moda- litatea de conectare dintre acesta şi calculator (interfaţă serială – în cazul modemurilor pentru telefonia fixă, interfaţă USB pentru modemurile mai noi de telefonie fixă, respectiv pentru anumite tipuri de telefoane mobile, interfaţă infraroşu/IRDA pentru telefonie mobilă, respectiv interfaţă wireless Bluetooth pentru cele mai noi telefoane mobile sau dispozitive PDA – Personal Digital Assistant). În funcţie de opţiunea aleasă, a doua fereastră de dialog vă va cere să specificaţi interfaţa de comunicaţie (de exemplu, ttyS0: COM1, dacă aţi ales un modem serial în prima fereastră, respectiv ttyACM0: USB Modem1 dacă aţi selectat interfaţa USB). Confirmaţi opţiunea aleasă, iar dacă sistemul de operare reuşeşte detectarea dispozitivului precizat în fereastra de configurare, vi se va cere un nume pentru conexiunea respectivă (modem), respectiv datele furnizate de ISP (numărul de telefon pe care îl veţi apela), eventual numele de utilizator, parola, comenzi de iniţializare etc.). După parcurgerea acestor etape, configurarea interfeţei de comunicaţie va fi încheiată cu succes. Observaţie: în funcţie de tipul de modem ales, poate fi necesară furnizarea şi a altor parametri de configurare decât cei menţionaţi mai sus. 3. Configurarea conexiunii va fi realizată via opţiunea Dial-up pentru modem a meniului ROSLIMS (cfg). În fereastra de dialog apărută va trebui să alegeţi din listă modemul prin care vreţi să vă conectaţi, numele utilizatorului (user), respectiv parola de acces. Tot în această fereastră de dialog există un buton de configurare a conturilor de utilizator (pentru cazul în care mai mulţi utilizatori folosesc aceeaşi conexiune), respectiv a modemurilor instalate. Dacă nu reuşiţi conectarea, folosind acest buton puteţi schimba anumiţi parametri privind configurarea modemului utilizat (comenzi trimise modemului: ATZ, ATDT; setări ale dispozitivului: ttyS1, ttyUSB1 etc.).
  • 60. Primii paşi în Linux62 Figura 8. Selectarea tipului de conexiune ce trebuie configurată (aici se alege cea prin modem) 5.4. Conectarea la Internet prin intermediul ISDN Conectarea la Internet prin intermediul ISDN se face uzual cu ajutorul unui furnizor de servicii de telefonie fixă capabil să ofere astfel de servicii, ce asigură o lăţime de bandă mai mare, însă la un cost semnificativ mai ridicat decât conectarea printr-un modem clasic. 1. Datele privitoare la ISP: ca şi în cazul anterior, odată ales furnizorul de servicii acesta vă va furniza detaliile tehnice necesare configurării conexiunii la Internet. Astfel, va trebui să cunoaşteţi: numărul propriu de telefon, numărul de acces al furnizorului, numele de utilizator alocat, respectiv parola de acces (eventual şi alte setări specifice dispozitivului hardware furnizat). 2. Configurarea interfeţei de comunicaţie: presupune detectarea/configurarea de către sistemul de operare a dispozitivului hardware folosit. Pentru această operaţiune veţi recurge la diverse scripturi lansate din meniul ROSLIMS (cfg), submeniul Reţea/Internet, opţiunea Configurare conexiune ISDN, respectiv opţiunea Configurare conexiune ISDN (ROSLIMS). Primul program este preluat din celebra distribuţie de Linux Red Hat, celălalt – din Knoppix. În esenţă, ambele permit alegerea din listă a unei interfeţe ISDN furnizate de un anumit producător, respectiv facilitatea de autodetectare a unei astfel de interfeţe, dacă ea nu este disponibilă în listă. 3. Configurarea conexiunii: În acest moment este necesară introducerea în fereastra de dialog a următoarelor informaţii: numărul propriu de telefon, numărul de acces al furnizorului, numele de utilizator alocat, respectiv parola de acces (eventual şi alte setări specifice dispozitivului hardware furnizat). Remarcă: ROSLISM oferă utilizatorului posibilitatea conectării la Internet şi prin intermediul altor modalităţi de conectare decât cele enumerate mai sus: prin conexiune ADSL (Asyncronous Digital Subscriber Line), respectiv folosind tehnologia GPRS, prin
  • 61. Cum să fac? 63 intermediul reţelelor de telefonie mobilă. Configurarea acestor tipuri de conexiuni poate fi făcută similar, prin intermediul unor asistenţi lansaţi din submeniul Reţea/Internet al meniului ROSLIMS (cfg). Dacă rulaţi ROSLIMS de pe CD, pentru nu repeta de fiecare dată configurările făcute conform indicaţiilor de mai sus, nu uitaţi să salvaţi aceste configurări pe discul fix sau pe un stick USB, apelând programul de salvare din meniul ROSLIMS (cfg), submeniul Configurare, opţiunea Salvarea configuraţiei ROSLIMS. 6. Cum să folosesc eficient serviciile Internet? Odată realizată conectarea la Internet, puteţi beneficia de ea din plin cu ajutorul programelor preinstalate în ROSLIMS. Puteţi astfel naviga pe Internet folosind o serie de navigatoare Web, veţi putea trimite/primi mesaje de e-mail, descărca fişiere de pe Internet, discuta cu prietenii pe chat etc. Şi aceasta fără a fi necesar să instalaţi nici un alt program, toate facilităţile enumerate mai sus fiind disponibile deja pe CD-ul distribuţiei ROSLIMS. 6.1. Navigarea pe Web ROSLIMS vă pune la dispoziţie o serie de navigatoare (browsere) Web performante, care includ unele dintre cele mai avansate facilităţi, având deseori o interfaţă/funcţionalitate asemănătoare cu cea a programelor Internet Explorer sau Opera. În plus, nu de puţine ori veţi descoperi chiar o serie de facilităţi suplimentare. Browserul /QKNNC (KTGHQZ Practic cel mai performant browser Web din sfera open source, Mozilla Firefox vă oferă toate facilităţile unui navigator modern: • posibilitatea de a parcurge pagini HTML compatibile cu ultimele specificaţii ale Consorţiului Web; • o serie de extensii şi plug-in-uri preinstalate în versiunea din ROSLIMS (inclusiv plugin-ul Flash); • posibilitatea de instalare online de noi extensii/plugin-uri; • securitate: posibilitatea de utilizare a certificatelor digitale şi a criptografiei, plus blocarea de pop-up-uri şi vizualizarea/blocarea cookie-urilor etc.; • managementul transferurilor (download manager integrat); • şi multe altele. Pentru a-l lansa, folosiţi opţiunea Mozilla Firefox din meniul Internet sau acţionaţi pictograma disponibilă în panoul principal KDE.
  • 62. Primii paşi în Linux64 Browserul -QPSWGTQT Konqueror este un browser rapid, care utilizează puţine resurse de sistem şi are integrată o serie de facilităţi de management al fişierelor (are şi funcţii de manager de fişiere). Este perfect integrat în mediul KDE. Poate fi lansat din submeniul Internet al meniului principal KDE. Browserul .[PZ (disponibil în mod text) Unul dintre primele browsere Web apărute, Lynx funcţionează în mod text, în consolă, permiţând utilizatorului accesul la Internet/Web chiar dacă nu are la dispoziţie o interfaţă grafică cu utilizatorul, cum este KDE. Poate fi lansat tot din meniul Internet ori într-o consolă, cu comanda lynx. Figura 9. Accesul la o pagină Web via Lynx 6.2. Poşta electronică (GOCKN) Serviciul de poştă electronică (e-mail) este în prezent una dintre cele mai utilizate metode de comunicare. Pentru a putea beneficia de un astfel de serviciu aveţi nevoie de: a) Un cont valid de poştă electronică (e-mail). Acesta poate fi deschis pe unul dintre serverele instituţiei la care lucraţi, pe serverele furnizorului de servicii Internet la care sunteţi conectat sau, pur şi simplu, pe serverele unui furnizor de poştă electronică gratuită (cum este Yahoo! Mail, GMail, Hotmail sau, în România, www.email.ro). În cazul în care aveţi un astfel de cont creat, trebuie să reţineţi numele de utilizator, parola de acces a contului şi, eventual, adresa serverului la care doriţi să vă conectaţi. b) Un software de tip e-mail client instalat pe sistemul de operare folosit. Astfel, în cazul
  • 63. Cum să fac? 65 Windows, cel mai folosit client de e-mail este, probabil, programul Outlook, inclus în pachetul Microsoft Office, respectiv varianta sa mai simplă, Outlook Express. Sub Linux există o multitudine de astfel de clienţi de e-mail, majoritatea în regim open source. ROSLIMS are preinstalate nu unul, ci două astfel de programe: Thunderbird Mail Client, respectiv KMail (ambele se pot lansa din meniul Internet). Configurarea clientului de e-mail Înainte de a folosi un client de e-mail, acesta trebuie configurat, respectiv trebuie stabilite aşa-numitele profiluri de utilizatori. Aceasta deoarece există posibilitatea de a gestiona, cu ajutorul aceluiaşi client, conturile de e-mail pentru mai mulţi utilizatori, conturi ce se pot găsi pe acelaşi server sau chiar pe servere de e-mail diferite. Pentru aceasta, va trebui pornit managerul de profiluri Thunderbird Profile Manager din cadrul meniului Internet. În fereastra de dialog veţi alege opţiunea Create Profile... Vi se va solicita un nume pentru profilul pe care doriţi să îl creaţi (de obicei, puteţi introduce aici numele persoanei pentru care creaţi contul), respectiv să alegeţi un director unde vor fi stocate mesajele şi setările contului (de preferat, directorul personal al utilizatorului respectiv). Odată creat profilul, puteţi apăsa butonul Start Thunderbird pentru a porni clientul de e-mail. Va apărea automat o fereastră de dialog a unui expert unde va trebui să alegeţi ce tip de cont doriţi să creaţi (clientul Thunderbird putând gestiona nu numai conturi de e-mail, ci şi conturi de ştiri sau RSS). Veţi alege opţiunea E-mail account şi veţi apăsa butonul Next. În următoarea fereastră de dialog veţi introduce numele, respectiv adresa de e-mail furnizată de administratorul serverului (de forma nume_utilizator@adresa_server, de exemplu dragos@adt.ro). În fereastra de dialog ce urmează, veţi introduce următoarele informaţii: • protocolul folosit de serverul de e-mail pentru primirea de mesaje (în mod obişnuit, POP), respectiv adresa acestuia (de exemplu, mail.adt.ro sau, în anumite cazuri, adresa IP a serverului respectiv); • protocolul folosit de serverul de e-mail pentru trimiterea de mesaje (în mod uzual, SMTP) şi adresa acestuia (de exemplu, smtp.adt.ro); • dacă doriţi ca e-mailurile utilizatorului să fie salvate în directorul propriu, debifaţi căsuţa Use Global Inbox. În final, vi se va cere numele sub care doriţi să figureze contul nou creat în arborele cu directoare de e-mail gestionat. Primirea/trimiterea de mesaje de e-mail Odată configurat clientul de e-mail, pentru a putea primi mesaje este suficient să alegeţi din meniul File opţiunea Get all new messages sau să apăsaţi butonul Get Mail. Date fiind problemele de securitate legate de poşta electronică, în special cele legate de viruşi şi de aşa-numitul spam (bombardarea căsuţei dumneavoastră de e-mail cu mesaje de reclamă nesolicitată sau fără conţinut relevant), veţi aprecia desigur facilităţile avansate de grupare şi filtrare a e-mailurilor primite, incluse în Thunderbird. Puteţi configura aceste facilităţi apelându-le din meniul Tools (opţiunile Message Filters, respectiv Junk Mail control).
  • 64. Primii paşi în Linux66 Pentru a redacta un mesaj, apăsaţi butonul Write sau alegeţi opţiunea New Message din meniul File. Se va deschide o fereastră nouă (având titlul Compose) unde puteţi scrie mesajul dorit, ataşa la el anumite fişiere, eventual cripta sau semna digital respectivul e-mail. În momentul în care aţi terminat de scris mesajul, apăsaţi butonul Send pentru a fi expediat. Figura 10. Accesul via Thunderbird la mesajele de poştă electronică 6.3. Realizarea de conversaţii interactive Pentru a putea discuta cu prietenii în timp real, folosim fie o serie de programe de tip mesagerie instantanee (Yahoo! Messenger, MSN Messenger, AIM/ICQ etc.), fie utilizăm o serie de clienţi IRC (Internet Relay Chat), cum este mIrc. Pentru aceasta, avem nevoie de un cont creat pentru serviciul folosit (de exemplu, un cont pentru Yahoo! sau MSN). Dezavantajul constă în faptul că trebuie să avem instalate atâtea programe de tip messenger câte servicii dorim să folosim, deoarece fiecare furnizor de servicii foloseşte propriul său client de mesagerie. Acest dezavantaj este înlăturat de programul Gaim, inclus şi pe CD-ul ROSLIMS. Principalul atu al acestui utilitar îl constituie faptul că este un client multi-serviciu, putând fi folosit pentru a accesa serviciile de mesagerie electronică a mai multor furnizori (Yahoo!, MSN, AIM/ICQ, Groupwise, Gadu-Gadu, Jabber, Napster sau chiar IRC).
  • 65. Cum să fac? 67 Figura 11. Stabilirea proprietăţilor conturilor de utilizatori în Gaim Programul Gaim poate fi lansat din submeniul Internet al meniului principal, prin Gaim Internet Messenger. Primul pas pentru utilizarea programului îl reprezintă configurarea conturilor de utilizator pentru serviciul dorit. Aceasta se face apăsând butonul Accounts. În fereastra de dialog apărută, veţi apăsa butonul Add, iar din listă veţi alege protocolul dorit (e.g., Yahoo), numele de utilizator (conform contului creat pentru serviciul respectiv), parola de acces şi alias-ul (identic, eventual, cu numele de utilizator). Salvaţi aceste configurări şi veţi reveni în fereastra principală a programului, contul respectiv apărând în lista Account. Selectaţi respectivul cont, introduceţi parola de acces şi apăsaţi butonul Sign on. Veţi fi conectaţi la serviciul dorit şi îl veţi putea folosi ca şi cum aţi avea instalat clientul proprietar al furnizorului de servicii. Alături de Gaim, ROSLIMS mai oferă şi un client pentru IRC, programul XChat, ce poate fi lansat din meniul Internet. Acest utilitar este foarte asemănător programului mIrc din Windows. 6.4. Descărcarea fişierelor de pe Internet De cele mai multe ori folosim Internetul pentru a naviga pe Web. Pentru aceasta, fie că ştim sau nu, utilizăm un protocol special de transfer, numit Hypertext Transfer Protocol (HTTP). Aţi observat poate că, în momentul în care introduceţi o adresă în fereastra browserului (de exemplu, www.polirom.ro), acesta completează adresa sub forma http://www.polirom.ro, specificând practic protocolul folosit pentru transferul resurselor Web (majoritatea fiind pagini marcate în HTML).
  • 66. Primii paşi în Linux68 Încă de la apariţia Internetului ca succesor al reţelei militare americane ARPANET există şi un protocol special dezvoltat pentru transferul oricărui tip de fişiere între calculatoare interconectate şi aflate la distanţă – este vorba de protocolul FTP (File Transfer Protocol). Pentru a putea folosi protocoalele HTTP şi FTP în scopul transferului de fişiere între două calculatoare aflate la distanţă avem nevoie de: a) un software de tip server HTTP (sau FTP) care să ruleze pe calculatorul aflat la distanţă; b) un software de tip client pe calculatorul gazdă, capabil să folosească aceste două protocoale. %NKGPįK (62 Cel mai simplu client FTP grafic pe care îl puteţi avea la dispoziţie în ROSLIMS este chiar browserul Konqueror. Pentru aceasta, este suficient să cunoaşteţi adresa exactă de unde vreţi să descărcaţi fişierele folosind protocolul FTP (evident, adresa va începe cu ftp:// în loc de http://) pentru a specifica serverului/clientului protocolul care va fi folosit pentru transfer. De exemplu, puteţi descărca Knoppix sau alte distribuţii Linux folosind serverul FTP al nodului RoEduNet Iaşi la adresa ftp://ftp.iasi.roedu.net/pub/mirrors/knopper.net/knoppix, după cum puteţi observa în figura următoare: Figura 12. Konqueror folosit drept client FTP
  • 67. Cum să fac? 69 Există însă servere FTP care permit accesul numai pe baza unui nume de utilizator valid, respectiv a unei parole de acces. Un astfel de server poate avea o zonă publică de acces (unde se va folosi ca nume de utilizator anonymous – utilizator anonim –, iar ca parola o adresă de e-mail), respectiv o zonă de acces privat, la care puteţi avea acces numai dacă deţineţi un cont de utilizator creat şi validat de administratorul sistemului. Datorită faptului că un browser Web, cum este Konqueror, oferă doar o funcţionalitate limitată în ceea ce priveşte transferul de fişiere folosind protocolul FTP, există o serie de utilitare dedicate transferului de fişiere. Pentru Linux, vom enumera doar gFTP, guiftp, Kasablanca, FTPCube etc. Aceste programe oferă o serie de funcţii suplimentare, cum ar fi reluarea (resume) unui transfer întrerupt, gestiunea directoarelor şi fişierelor atât pe calculatorul gazdă, cât şi pe server (dacă aveţi alocate drepturi, veţi putea crea, şterge, redenumi directoare şi fişiere la distanţă pe server), facilităţi avansate de securitate etc. Figura 13. gFTP – un client FTP cu funcţii avansate Există însă câteva mari inconveniente legate de transferul fişierelor de pe calculatoare aflate la distanţă: 1. Primul inconvenient este legat de posibilitatea întreruperii conexiunii. Odată întreruptă conexiunea, la refacerea legăturii cu serverul FTP, clienţii FTP din prima generaţie nu ofereau posibilitatea reluării transferului din punctul în care acesta fusese oprit, ci era necesară descărcarea din nou a întregului fişier. 2. Imposibilitatea de a transfera simultan mai multe fişiere de pe acelaşi server sau de pe servere diferite.
  • 68. Primii paşi în Linux70 3. Lăţimea de bandă limitată (exprimată în Kbps sau Mbps) de care dispune serverul FTP, mai ales în contextul în care la acel server se conectează şi transferă fişiere, simultan, zeci sau sute de utilizatori. Rezolvarea acestor inconveniente a fost posibilă datorită apariţiei unor noi tipuri de clienţi pentru transferul de fişiere folosind protocoalele FTP/HTTP, aşa-numitele programe de tip management al transferurilor (download managers), respectiv prin imple- mentarea de noi tehnologii/protocoale de transfer al fişierelor: Direct Connect Protocol – care este un protocol P2P – Peer-to-Peer (implementat în bine-cunoscutul client DC++), respectiv distribuţia cooperativă a fişierelor (cooperative distribution) la care recurg clienţii BitTorrent. 2TQITCOG FG VKR download manager Aceste utilitare au fost dezvoltate cu scopul de a rezolva primele două dintre inconvenientele menţionate anterior. În cazul întreruperii conexiunii cu serverul, un astfel de program oferă utilizatorului posibilitatea de a relua transferul unui fişier exact din punctul la care se ajunsese în momentul întreruperii legăturii. Totodată, cu un astfel de client folosind ambele protocoale (FTP şi HTTP), pot fi transferate simultan mai multe fişiere de pe acelaşi server sau de pe servere diferite. Mai mult, există posibilitatea ca un acelaşi fişier să fie descărcat simultan din mai multe locaţii (aşa-numita descărcare multifir (multithreaded download), ceea ce măreşte considerabil viteza de descărcare. De-a lungul timpului, acestui tip de programe le-au fost adăugate şi alte facilităţi, precum: • posibilitatea de a face o listă cu adrese pentru descărcarea de fişiere (bookmarks), listă ce poate fi exportată/importată pe alte calculatoare; • descărcări planificate la o anumită oră din zi (download scheduler), descărcarea unui anumit fişier putând fi astfel programată pe timpul nopţii, când traficul de date pe servere este mai redus; • căutarea automată pe Internet a unor anumite fişiere/tipuri de fişiere. Probabil că majoritatea cititorilor cunosc o serie de astfel de programe rulând sub Windows: Go!Zilla, DAP (Download Accelerator Plus), FlashGet, NetAnts etc. Oferta este la fel de bogată şi sub Linux, fiind disponibil un număr mare de astfel de programe: KGet, wget, SGet, Aria, WebDownloader etc. În ROSLIMS este disponibil programul KGet, lansabil din submeniul Internet al meniului principal KDE.
  • 69. Cum să fac? 71 Figura 14. KGet, un program de tip download manager #NVG OQFCNKVâįK FG VTCPUHGT CN HKĩKGTGNQT Limitarea inerentă a lăţimii de bandă alocate transferului de fişiere de pe un anumit server, în funcţie de numărul de utilizatori conectaţi, a determinat apariţia unor noi protocoale de transfer al fişierelor între calculatoare aflate la distanţă, protocoale ce au încercat să rezolve această problemă în mod ingenios. Practic, în acest caz, nu mai vorbim despre transferul unui fişier de pe un anumit server pe un anumit calculator-client, ci de „oglindirea” acelui fişier sau a unei părţi din el pe calculatoarele-client, astfel încât fiecare calculator-client poate, simultan, descărca (download) o anumită parte din acel fişier, furnizând în acelaşi timp, pentru alţi utilizatori (clienţi) ai respectivului protocol, părţile din fişier pe care le-a descărcat deja (upload). În acest mod, cu cât sunt mai mulţi utilizatori ce descarcă un anumit fişier, cu atât lăţimea de bandă cumulată pentru acel fişier este mai mare. $KV6QTTGPV Este un protocol menit să rezolve lăţimea de bandă necesară, în mod special, descărcării fişierelor de dimensiuni mari (distribuţii ale unor sisteme de operare, aplicaţii, conţinut multimedia etc.), fiind practic un protocol de distribuire a fişierelor. Este necesar un client, care are două funcţii importante: 1. crearea de fişiere „torent”, adică a unor fişiere pe care un anumit utilizator doreşte să le publice pe Internet folosind protocolul HTTP; 2. descărcarea şi oglindirea unor astfel de fişiere „torent”, create de diverşi utilizatori, pe calculatorul propriu. În momentul în care un fişier de tip „torent” a fost creat şi publicat pe Internet, pe un anumit server HTTP, o serie de utilizatori vor începe să îl descarce (download). La modul clasic, cu cât numărul de utilizatori ce descarcă acel fişier este mai mare, cu atât lăţimea de bandă alocată fiecărui transfer va fi mai mică.
  • 70. Primii paşi în Linux72 Aici intervine însă, în mod ingenios, acest protocol: fiind vorba de fişiere mari, transferul poate dura ore sau chiar zile. Astfel că, la un moment dat, pe calculatorul fiecărui utilizator există părţi (fragmente) din acel fişier. În momentul în care un nou utilizator va începe descărcarea respectivului fişier, el va fi redirecţionat spre calculatoarele clienţilor ce au descărcat deja primele părţi din fişierul respectiv. Astfel, va fi utilizată o parte din lăţimea de bandă a clienţilor ce au deja descărcată acea parte din fişier şi nu lăţimea de bandă a unui anumit server. În acest fel, cu cât sunt mai mulţi utilizatori ai acestui protocol, cu atât lăţimea de bandă disponibilă pentru descărcarea acelui fişier este mai mare. Un astfel de program- -client în acelaşi timp descarcă (download) anumite părţi din fişierul dorit, respectiv furnizează (upload) părţile deja descărcate din fişier pentru alţi clienţi. Dacă un anumit client este deconectat de la reţea, automat este identificat un alt client ce partajează acelaşi fişier (fragment de fişier), permiţând astfel un transfer de tip download fără întrerupere. Informaţii suplimentare legate de BitTorrent puteţi găsi pe Web la adresa http://www.bittorrent.com/introduction.html. Figura 15. Diferenţa dintre modul de transfer al fişierelor în protocolul FTP (stânga) şi BitTorrent (dreapta) Pentru Linux există o serie de clienţi pentru BitTorrent, precum Bittornado, BitTorrent, ABC (Another BitTorrent Client) etc., ce pot fi descărcaţi de pe Internet şi instalaţi conform indicaţiilor date în capitolul 9. Figura 16. Transferul distribuţiei Knoppix via BitTorrent
  • 71. Cum să fac? 73 Direct Connect Protocol %2 O abordare oarecum diferită o are DCP, un protocol dezvoltat pentru a facilita „partajarea” oricărui tip de fişiere (indiferent de tipul de fişier sau de mărimea acestuia) între utilizatori. Acest protocol, conform sitului wikipedia.com, a fost dezvoltat de Jon Hess şi a avut un succes deosebit, dovadă fiind numeroasele lui implementări: Kaazaa, eDonkey, eMule, Gnutella, DC++ etc. Toate aplicaţiile acestui protocol au devenit cunoscute sub numele de Peer-to-Peer (P2P) file sharing application (aplicaţii de partajare a fişierelor în mod echitabil între părţi, într-o traducere aproximativă). Un astfel de protocol operează cu trei noţiuni fundamentale: client, hub şi unul sau mai multe superhub-uri: • Clienţii sunt programe-client instalate pe calculatoarele utilizatorilor şi care permit accesul la acest tip servicii. Fiecare calculator-client partajează un anumit număr (volum) de fişiere (sharing), care vor fi puse astfel la dispoziţia celorlalţi utilizatori ai acestui tip de servicii. Clientul se autentifică în reţea prin intermediul unui nume de utilizator (nickname), fără a fi însă necesară vreo parolă, ci – în funcţie de hub-ul accesat – un anumit volum de fişiere partajate. • Hub-ul (având sensul clasic de nod de comunicaţii sau centru de comerţ) este un server care are rolul de a facilita conectarea clienţilor, indexarea fişierelor partajate de aceştia, respectiv o serie de comenzi de căutare de fişiere şi funcţii de mesagerie (chat) între participanţi. • Superhub-ul este un server care înregistrează diferitele calculatoare hub. Clienţii pot astfel găsi şi accesa un anumit hub prin intermediul superhub-ului. În acest mod, un anumit hub oferă utilizatorului conectat la el o listă cu clienţii aflaţi online, o serie de facilităţi de căutare printre fişierele partajate de aceştia, precum şi facilităţi de mesagerie pentru utilizatori. Această ultimă facilitate face diferenţa majoră dintre acest tip de protocol şi celelalte servicii de partajare de fişiere (de exemplu, BitTorrent). Cu ajutorul DCP şi a diferitelor lui implementări, pot fi create comunităţi virtuale care comunică în manieră online şi oferă o serie de fişiere. Cu cât sunt mai mulţi clienţi ce partajează acelaşi fişier, cu atât acesta va fi mai uşor de găsit/descărcat prin intermediul unui anumit hub. Există o multitudine de clienţi sub Linux pentru serviciile ce utilizează Direct Connect Protocol: • DCGui, OpenDC Hub – clienţi pentru DC++; • Apollon – client pentru OpenFT, Gnutella, FastTrack şi Kaazaa; • eMule, aMule, XMule – clienţi pentru eMule/eDonkey. 6.5. Transferul fişierelor via reţeaua locală (LAN) De multe ori, fişierele de care avem nevoie se găsesc în reţeaua locală a instituţiei (LAN), găzduite pe calculatoare ce nu oferă neapărat facilităţile unui server. Pentru a putea partaja anumite fişiere, imprimante, porturi de comunicaţie într-o reţea locală (LAN), a trebuit dezvoltat un protocol de reţea special care să permită aceste funcţii. Unul dintre aceste protocoale este SMB (Server Message Block). Variantele ulterioare ale protocolului SMB se regăsesc sub denumirea CIFS (Common Internet File System). Astfel, SMB/CIFS este
  • 72. Primii paşi în Linux74 protocolul folosit în toate reţelele locale constituite din calculatoare ce rulează diversele versiuni ale sistemului de operare Windows. La nivel de bază, protocolul SMB are tot o arhitectură de tip client/server, în sensul că un client poate accesa pe serverul SMB, conform drepturilor pe care le are alocate, anumite resurse (fişiere, imprimante, porturi de comunicaţie etc.) partajate. Există însă implementate şi o serie de facilităţi ce permit clienţilor să partajeze ei înşişi astfel de resurse pe calculatorul pe care rulează. Aceste facilităţi stau la baza conceptului de file sharing din Windows. Desigur, într-o reţea locală constituită din calculatoare/servere ce rulează diferite versiuni de Windows, un calculator rulând Linux nu ar putea avea acces la aceste resurse partajate decât dacă foloseşte şi el o implementare a protocolului SMB. Din fericire, încă din anul 1992, Andrew Tridgell a dezvoltat pentru sistemele de operare UNIX/Linux o implementare client/server a protocolului SMB pe care a denumit-o Samba. Astfel, un server Samba va permite, printre altele, partajarea anumitor directoare UNIX/Linux, astfel încât acestea vor apărea utilizatorilor ce folosesc Windows ca orice alt director partajat (shared) într-o reţea locală Windows. În Linux, configurarea serverului Samba se realizează într-o manieră simplă, prin editarea fişierului text smb.conf, ce poate fi găsit în directorul /etc/samba/. Similar, un client Samba, va permite utilizatorului ca din Linux să acceseze, în funcţie de permisiuni, resursele partajate într-o reţea locală bazată pe Windows. Implementarea 5CODC în ROSLIMS 5GTXGT Samba ROSLIMS vă oferă posibilitatea de a partaja resurse pe calculatorul pe care rulează, prin intermediul unui server Samba, lansat cu opţiunea Start Samba Server din submeniul Servicii al meniului ROSLIMS (cfg). Notă: conform setărilor din fişierul smb.conf, sunt partajate toate discurile montate în sistem ce pot fi accesate din reţea folosind numele de utilizator knoppix şi parola de acces stabilită de utilizator în momentul lansării serverului Samba. Dacă folosiţi ROSLIMS instalat pe discul fix, puteţi modifica oricând aceste configurări, editând după dorinţă fişierul smb.conf menţionat. %NKGPįK Samba Probabil mult mai frecvent veţi utiliza clienţii Samba existenţi în ROSLIMS. Primul dintre acestea, Samba Explorer, îl veţi putea lansa din meniul ROSLIMS (cfg), submeniul Utilitare, şi nu este nimic altceva decât o sesiune a managerului de fişiere Konqueror, folosind de această dată protocolul/schema smb://. Funcţionalitatea acestui client grafic pentru SMB este foarte asemănătoare cu Network Neighborhood din Windows, în el apărând automat toate grupurile de lucru (workgroup) existente în reţeaua locală, calculatoarele membre ale unui anumit grup de lucru, respectiv resursele (fişiere, imprimante etc.) partajate de acestea.
  • 73. Cum să fac? 75 Figura 17. Clientul Samba Explorer Cel de-al doilea client, LinNeighborhood, poate fi lansat din submeniul More applications/ Mai multe aplicaţii al meniului Internet. Este întrucâtva ceva mai dificil de utilizat decât primul client, dar permite în schimb găsirea rapidă a unui anumit calculator într-o reţea şi montarea la distanţă pe calculatorul rulând Linux a directoarelor partajate de un sistem Windows. Pentru aceasta veţi apăsa butonul Add, iar în fereastra de dialog veţi introduce fie numele de reţea al calculatorului dorit şi grupul de lucru, fie adresa IP a acestuia. Acţionaţi butonul Query şi, dacă acel calculator va fi identificat, resursele partajate ale acestuia vor fi listate în fereastra programului LinNeighborhood. Selectaţi resursele dorite, apăsaţi butonul Mount şi veţi putea accesa acele resurse cu ajutorul unui manager de fişiere precum mc. Figura 18. Clientul LinNeighborhood
  • 74. Primii paşi în Linux76 7. Cum să partiţionez şi să formatez un disc fix (hard disk)? 7.1. Puţină „teorie” După cum cei mai mulţi dintre noi ştiu, gestiunea fişierelor şi folderelor (sau directoarelor) este una dintre cele mai obişnuite operaţii, pe care o executăm zilnic atunci când folosim un calculator. Înainte de a vedea cum putem face acest lucru în Linux, este important să înţelegem cum gestionează sistemul de operare Linux discurile (unitatea de dischetă, respectiv discurile fixe sau, mai nou, discurile detaşabile, de tipul stick-urilor USB, unităţile optice CD/DVD-ROM etc.), respectiv cum putem pregăti aceste discuri în vederea utilizării lor eficiente. Pentru aceasta, utilizatorii mai puţin familiarizaţi cu partea de hardware/software a unui sistem de calcul trebuie să înţeleagă că, pe un calculator, discurile pot fi folo- site/etichetate fie în mod „fizic”, fie în „mod virtual/logic”. La un nivel extrem de simplist, vom încerca să explicăm aici noţiunea de partiţie a unui disc: dacă folosim întreaga capacitate a unui disc fix fără a realiza nici o „partiţionare” (împărţire) virtuală a acestuia, acesta înseamnă că respectivul disc va avea o singură partiţie, egală ca mărime cu mărimea (capacitatea de stocare) a acestuia, exprimată uzual în gigabytes. Există însă posibilitatea de a împărţi (partiţiona) un disc fix de o anumită mărime (capacitate) în mai multe „discuri virtuale/logice” de mărime mai mică. Aceste discuri se vor numi partiţii ale discului fizic existent şi vor funcţiona ca „discuri fixe logice”. Această operaţie, numită partiţionare, o vom descrie ceva mai târziu, ea fiind extrem de indicată, mai ales în cazul discurilor fixe de capacitate mare, deoarece uşurează gestiunea fişierelor şi directoarelor, asigurând şi un plus de securitate, pentru că, odată create, partiţiile respective sunt tratate ca discuri independente de către sistemul de operare (adică pot fi şterse sau formatate independent). În acest fel putem avea, de exemplu, trei partiţii de 40 GB ale unui disc fix de 120 GB, gestionate independent de către sistemul de operare, deşi fizic, în calculator, nu există decât un singur disc, având o capacitate totală de 120 GB. Majoritatea utilizatorilor deja familiarizaţi cu un sistem de operare grafic, cum este Windows, sunt obişnuiţi cu atribuirea unor litere pentru fiecare unitate de memorie nevolatilă (unitate de stocare). Astfel, încă de la începuturile sistemului de operare DOS (numit, deloc întâmplător, Disk Operating System), literele A: şi B: corespundeau unităţilor de dischetă. Litera C: desemna primul disc fix al calculatorului (pe care în mod obişnuit se află instalat sistemul de operare), fiind urmată de tot atâtea litere câte discuri fixe (în mod fizic sau virtual) are calculatorul respectiv (de exemplu, D: şi E:, dacă pe calculatorul respectiv există fie fizic trei discuri fixe, fie trei partiţii virtuale ale aceluiaşi disc). Următoarele litere disponibile din alfabet erau atribuite unităţilor de CD/DVD-ROM, respectiv discurilor detaşabile, cum sunt noile discuri USB. Astfel, conform exemplului de mai sus, litera F: putea corespunde singurei unităţi de CD-ROM pe care o avea
  • 75. Cum să fac? 77 calculatorul respectiv, iar litera G:, unui disc USB (disc detaşabil) aflat în posesia utilizatorului acelui calculator. Principalul avantaj al unei astfel de abordări îl constituie simplitatea în utilizare, respectiv „transparenţa” pentru utilizator, în sensul că acesta nu trebuie să cunoască detalii tehnice (hardware sau software) legate de unităţile de memorie nevolatilă, ci doar să ştie pe ce fel de unitate efectuează operaţii la un moment dat. Există însă şi o serie de dezavantaje ale acestui mod de abordare (cum ar fi faptul că nu putem şti imediat dacă discul D: este un disc fix existent fizic sau este vorba despre o a doua partiţie a singurului disc fix existent în calculator), astfel că Linux şi diferitele lui variante (distribuţii) utilizează un mod complet diferit de „etichetare” a acestor unităţi de memorie nevolatilă. Pentru a înţelege acest aspect este necesară cunoaşterea unor concepte legate de modul de gestionare a unei unităţi de stocare a datelor, trei dintre acestea fiind deosebit de importante, pentru că oferă utilizatorului avizat o multitudine de informaţii şi modalităţi de lucru cu aceste unităţi de memorie nevolatilă: 1. „eticheta” unei unităţi (unui dispozitiv) de stocare; 2. sistemul de fişiere folosit pentru acea unitate de stocare; 3. conceptul de montare a unei unităţi de stocare. Œ'VKEJGVCő WPGK WPKVâįK FG UVQECTG label Spre deosebire de Windows, unde discurile, fie ele fizice sau virtuale, sunt „etichetate” cu ajutorul literelor, în Linux, această „etichetare” este una mult mai complexă, menită să ne ofere informaţii legate de faptul că discul este unul fizic sau unul virtual (partiţie), respectiv informaţii legate de interfaţa hardware folosită de respectivul disc fix. Foarte pe scurt şi fără a intra în detalii tehnice, în acest moment discurile fixe pot folosi ca interfaţă hardware una dintre următoarele tehnologii: E-IDE/ATA, SATA, SCSI sau USB, tehnologii care diferă destul de mult din punctul de vedere al performanţelor (rată de transfer, timp de acces). Ţinând cont de cele expuse mai sus, primul disc fix al unui calculator va fi „etichetat” hda1, dacă este vorba de un disc E-IDE/ATA, respectiv sda1, dacă este vorba de un disc SCSI, hdb1 va desemna al doilea disc fix existent fizic în calculator etc. Similar, hda2 va desemna a doua partiţie a primului disc fix, iar hdb2, a doua partiţie a celui de-al doilea disc fix (E-IDE/ATA); uba1 va reprezenta primul disc accesibil via USB şi aşa mai departe – alte detalii şi în capitolul 5. Discheta este etichetată simplu floppy, iar unitatea de CD-ROM va fi etichetată implicit cdrom. În cazul unui Linux Live CD este creat şi un disc virtual în memoria de lucru (RAM) a sistemului, disc etichetat ramdisk. Este evident că o astfel de etichetare ne dă informaţii nu numai despre câte discuri fixe există într-un calculator, ci şi dacă aceste discuri sunt discuri fizic existente sau doar partiţii ale aceluiaşi disc. 5KUVGOWN FG HKĩKGTG Probabil că majoritatea cititorilor a auzit despre FAT (File Alocation Table) sau FAT16, FAT32, NTFS. Acestea sunt, de fapt, sisteme de fişiere specifice sistemului de operare Windows, în diferitele lui variante (Windows 9x, NT, 2000, XP).
  • 76. Primii paşi în Linux78 La modul intuitiv, un sistem de fişiere nu este nimic altceva decât un mod de organizare a fişierelor pe un disc sau pe o partiţie a acestuia. Într-un astfel de sistem de fişiere, directoarele şi fişierele existente sunt organizate sub forma unui arbore imens, deosebit de importantă fiind însă locaţia „rădăcinii” (root) acestui arbore. În cazul sistemului Windows, rădăcina arborelui de fişiere este primul director de sub litera atribuită discului sau partiţiei respective (C: va fi astfel rădăcina discului C:, disc de pe care în mod obişnuit se lansează sistemul Windows, E: va fi rădăcina discului E: ş.a.m.d.). Observaţi că, din acest motiv, în Windows putem avea mai multe astfel de directoare- rădăcină. În cazul Linux, există o singură rădăcină (root) a arborelui de fişiere şi aceasta este directorul /. Alte amănunte şi în capitolul 5. Veţi fi probabil surprinşi să aflaţi că există un număr relativ mare de sisteme de fişiere, unele folosite pe scară largă, altele specifice anumitor sisteme de operare. Vom enumera aici, pe lângă cele menţionate mai sus şi provenite din zona Windows, câteva dintre cele mai cunoscute sisteme de fişiere: 1. Linux ext2/ext3 – sisteme de fişiere specifice Linux; 2. JFS (Journalised File System), ReiserFS, XFS – specifice unor sisteme de operare de tip UNIX (AIX, Solaris, Irix) etc. Foarte importantă, în acest moment, este înţelegerea faptului că, pentru a putea folosi eficient un disc fix sunt necesare două operaţii: 1. Partiţionarea discului – împărţirea acestuia în două sau mai multe partiţii. 2. Formatarea discului/partiţiilor respective, pentru crearea unui anumit sistem de fişiere, cu alte cuvinte, a unui anumit mod de organizare a fişierelor pentru fiecare partiţie. Este evident faptul că partiţiile create pot fi formatate folosind sisteme de fişiere diferite. Putem astfel, continuând exemplul anterior, să creăm pe un disc fix de 120 GB trei partiţii de câte 40 GB, una formatată cu sistemul de fişiere Linux ext3, alta cu NTFS, respectiv o a treia având sistemul de fişiere FAT32. /QPVCTGC WPGK WPKVâįK FG UVQECTG Odată terminată operaţiunea de partiţionare/formatare a unui disc fix, în anumite sisteme de operare, cum este Windows, la pornirea sistemului, toate discurile/partiţiile existente sunt disponibile utilizatorului, care, în funcţie de drepturile pe care le are alocate, poate efectua întreaga gamă de operaţii cu fişierele existente pe acel disc (citire, scriere, ştergere). Din anumite motive (în special cele legate de securitate), în Linux, discurile/partiţiile existente nu sunt în totalitate disponibile utilizatorului obişnuit pentru efectuarea operaţiilor menţionate anterior. Pentru a le face disponibile, acesta trebuie să aibă suficiente drepturi (permisiuni) pentru a monta aceste partiţii sau discuri. Fişierele disponibile se pot afla pe mai multe dispozitive de stocare (discuri, partiţii ale unui disc, dischete etc.). În acest context, operaţia de montare sub Linux constă în ataşarea sistemului de fişiere existent pe acele dispozitive (indiferent de tipul acestuia) la arborele sistemului de fişiere Linux, cu rădăcina în directorul /, într-un anumit director ce va purta numele de punct de montare (mounting point). Montarea unei unităţi de disc presupune, în general, existenţa unor drepturi de administrator, ea putând fi făcută în mai multe moduri: numai citire (read-only), scriere-citire
  • 77. Cum să fac? 79 (read-write) etc. Există, desigur, şi posibilitatea montării automate a unor anumite dispozitive de stocare, la pornirea sistemului. Formatul general al comenzii mount folosită pentru montarea unui dispozitiv de stocare este: (roslims)# mount -t tip dispozitiv punct_montare unde tip este tipul sistemului de fişiere existent pe acel dispozitiv, dispozitiv reprezintă „eticheta” acelui dispozitiv şi punct_montare este locaţia directorului (folderului) existent în arborele sistemului de fişiere Linux, unde va fi ataşat sistemul de fişiere al dispozitivului – vezi şi secţiunea 4.3 a capitolului 5. Practic, această comandă comunică nucleului sistemului de operare să ataşeze sistemul de fişiere de un anumit tip, existent pe acel dispozitiv, la un anumit director din arbore. Eventualul conţinut al acelui director (dacă există) va deveni invizibil atâta timp cât dispozitivul este montat, iar calea către acel director va face referinţă, de fapt, către „rădăcina” sistemului de fişiere al acelui dispozitiv. Să luăm un exemplu concret: (roslims)# mount -rw -t msdos dev/uba1 /mnt/uba1 unde -rw este un parametru al comenzii ce asigură montarea citire-scriere a dispozitivului, -t msdos reprezintă un parametru ce desemnează tipul sistemului de fişiere existent în cazul dispozitivului, /dev/uba1 este „eticheta” acelui dispozitiv, primul disc detaşabil USB, iar /mnt/uba1 reprezintă locaţia punctului de montare. Din fericire, aşa cum vom vedea mai târziu, în acest moment al evoluţiei Linux nu mai este necesară cunoaşterea de către utilizatori a acestor comenzi cu foarte mulţi parametri, deoarece noile interfeţe grafice cu utilizatorul permit montarea/demontarea unor dispozitive de stocare printr-un simplu clic de mouse. Este extrem de importantă însă înţelegerea faptului că, în Linux, accesarea unor fişiere existente pe un anumit dispozitiv de stocare nu este posibilă decât după montarea acelui dispozitiv, pentru utilizatorul obişnuit aceasta constituind o diferenţă majoră de abordare între Linux şi Windows. 7.2. Cum partiţionez un disc fix? Partiţionarea unui disc fix sub Linux poate fi făcută cu ajutorul unor utilitare speciale, disponibile în regim open source. Pe CD-ul distribuţiei ROSLIMS anexat cărţii veţi găsi două astfel de utilitare: QTParted, un utilitar cu interfaţă cu utilizatorul grafică, respectiv utilitarul cfdisk, lansat în mod text din consola de administrator (root). 7VKNKVCTWN 362CTVGF Poate fi lansat din meniul de sistem, via submeniul System/Sistem. Odată lansat, în fereastra acestuia veţi observa o listă cu dispozitivele de stocare existente. Prin selectarea unuia dintre ele vi se vor oferi informaţii legate de „eticheta” acestuia (de exemplu, /dev/hda1 pentru primul disc fix E-IDE, capacitatea acestuia şi eventual sistemul de fişiere existent
  • 78. Primii paşi în Linux80 pe acesta, dacă nu este vorba de un dispozitiv nou). Prin selectarea în partea dreaptă a ferestrei dispozitivului dorit, în meniul Operations al utilitarului vor deveni active opţiunile de partiţionare: Create (Creează), Resize (Redimensionează), Move (Mută) sau Delete (Şterge) o partiţie. Figura 19. Modificarea dimensiunii unei partiţii NTFS cu ajutorul QTParted Să presupunem că dorim să partiţionăm un disc fix de 80 GB în două partiţii, una Linux ext3 şi alta FAT16. Vom parcurge următorii paşi: 1. Vom alege discul dorit, de exemplu /dev/hdb1 (după cum ştiţi deja, acesta este al doilea disc fix E-IDE fizic existent). Din meniul Operations, vom alege opţiunea Create, iar în fereastra de dialog apărută vom alege opţiunile: Create as: Primary partition Partition type: ext3 Label: aici putem schimba eticheta discului, altfel ea va rămâne implicit hdb1. Size: 40 GB Position: Beginning of unallocated space Vom apăsa apoi OK. În acest moment, în partea dreaptă a ferestrei vom constata apariţia partiţiei dorite, de tipul ext3. Vom proceda similar cu cea de-a doua partiţie, care va fi însă de tipul Extended Partition. Opţiunile selectate vor fi:
  • 79. Cum să fac? 81 Create as: Extended Partition Partition type: fat16 Label: aici putem schimba eticheta discului, altfel ea va rămâne implicit hdb2 (a doua partiţie a celui de-al doilea disc fix existent). Size: 40 GB Position: Beginning of unallocated space Odată terminate aceste operaţiuni, vom selecta din meniul File opţiunea Commit. Abia în acest moment partiţiile dorite vor fi create definitiv. 7VKNKVCTWN cfdisk Pentru a-l lansa, deschideţi o consolă de root din cadrul submeniului ROSLIMS (cfg), selectând opţiunea Consola de root. Tastaţi în aceasta comanda cfdisk. În meniul textual apărut, selectaţi cu tastele-săgeţi dispozitivul dorit, alegeţi opţiunea New, apoi opţiunea Primary. La Size tastaţi 40.960 MB (40×1024 MB). Alegeţi pe urmă opţiunea Type, iar acolo tipul 82 (Linux). În final, selectaţi opţiunea Write şi prima partiţie primară (de 40 GB) va fi creată. Notă: puteţi reveni oricând în meniul anterior apăsând tasta ESC. Repetaţi paşii pentru cea de-a doua partiţie, cu singura deosebire că veţi alege opţiunea Logical (partiţie extinsă) şi nu Primary. Când aţi terminat operaţia, selectaţi opţiunea Quit. În acest moment, fie că aţi utilizat QTParted sau cfdisk, aveţi create două partiţii, una primară (hdb1) şi una extinsă/logică (hdb2) ale celui de-al doilea disc fix. Pentru a putea folosi însă aceste partiţii, ele trebuie să fie formatate conform unui anumit sistem de fişiere, adică să li se creeze o anumită formă de organizare a fişierelor. 7.3. Cum să formatez un disc fix? Şi în acest caz putem utiliza fie utilitarul QTParted, care are o serie de facilităţi de formatare conform mai multor sisteme de fişiere, fie diferite utilitare disponibile în mod text. 7VKNKVCTWN QTParted Rulăm QTParted, selectăm discul/partiţia dorită (de exemplu, partiţia hdb1, creată anterior). Din meniul Operations alegem opţiunea Format. În fereastra de dialog apărută selectăm: Partition type: ext3 Label: eticheta dorită Repetăm operaţia pentru cea de-a doua partiţie (cea extinsă/logică, hdb2). În fereastra de dialog apărută selectăm: Partition type: fat16 Label: eticheta dorită
  • 80. Primii paşi în Linux82 În final, selectăm din meniul File opţiunea Commit şi operaţiunea de formatare va începe. În acest moment vom avea pe cel de-al doilea disc fix al sistemului, două partiţii (una primară şi una extinsă/logică), formatate cu sistemele de fişiere Linux ext3 (hdb1), respectiv FAT16 (hdb2). 7VKNKVCTG ÉP OQF VGZV Există mai multe utilitare, fiecare corespunzător tipului de sistem de fişiere folosit: • mkfs.ext2, mkfs.ext3: formatare conform sistemului de fişiere Linux ext2/ext3; • mkfs.jfs: formatare conform sistemului de fişiere JFS; • mkfs.msdos, mkfs.vfat: formatare conform sistemului de fişiere FAT; • mkfs.reiserfs: formatare conform sistemului de fişiere ReiserFS; • mkfs.xfs: formatare conform sistemului de fişiere XFS; • mkntfs: formatare conform sistemului de fişiere NTFS. Pentru formatarea conform sistemului de fişiere Linux ext3 a primei partiţii a celui de-al doilea disc fix, formatul comenzii este următorul: (roslims)# mkfs.ext3 /dev/hdb1 8. Cum să inscripţionez CD/DVD-uri? După ce aţi văzut mai sus cum pot fi folosite facilităţile multimedia în Linux, tot ce mai rămâne de făcut este să inscripţionaţi fişierele dorite (fotografii, documente, aplicaţii etc.) pe un CD/DVD. Pentru aceasta, aveţi nevoie de un program utilitar de „ardere” a acestora. În ROSLIMS veţi găsi K3b, lansat din meniul Multimedia, un program oferind majoritatea facilităţilor pe care le găsiţi în programele comerciale, cum ar fi Nero Burning ROM. În fapt, acest program este doar o interfaţă (front-end) pentru unele utilitare de inscripţionare/formatare de CD/DVD-ROM în mod consolă, cum sunt cdrecord sau dvdrecord. La pornirea K3b, se va deschide o fereastră ce permite selectarea tipului de proiect dorit fie direct din butoane, fie prin intermediul opţiunii New project din meniul File. Sunt disponibile următoarele tipuri de proiecte: Audio CD, Data CD, Video CD, Mixed mode CD, eMovix CD (CD video bootabil, cu player software integrat pe CD), Data DVD, Video DVD, eMovix DVD, Copiere CD/DVD. După ce aţi ales tipul de proiect multimedia pe care doriţi să îl inscripţionaţi, în partea superioară a ferestrei aveţi disponibil un manager de fişiere care vă permite să exploraţi conţinutul discurilor montate pentru a selecta fişierele dorite. Odată realizată selecţia, este suficient să „trageţi” (drag-and-drop) fişierele respective în partea inferioară a ferestrei pentru a le introduce în proiect. Tot aici puteţi alege o etichetă pentru discul realizat. După ce aţi selectat fişierele dorite, apăsaţi butonul Burn sau alegeţi opţiunea Burn din meniul Project.
  • 81. Cum să fac? 83 Figura 20. Opţiunile de inscripţionare în K3b Va fi afişată o fereastră de dialog având în partea superioară următoarele opţiuni sub forma unor butoane de tip tab: • Writing, unde puteţi alege dispozitivul de inscripţionare dorit (CD sau DVD- -Writer); viteza de scriere (dacă nu sunteţi convinşi asupra valorii optime, puteţi alege auto); modul de scriere (auto/suprascriere/scriere incrementală); o serie de alte opţiuni legate de simularea prealabilă a unei inscripţionări, scriere „din mers”, crearea unei imagini a CD-ului, verificarea automată a datelor inscripţionate. • Settings: aici puteţi selecţiona dacă folosiţi sau nu sesiuni multiple de inscripţionare (mod mono-sesiune – după inscripţionare, CD-ul va fi „închis” chiar dacă nu este scris la capacitatea maximă; mod multi-sesiune – permite inscripţionarea unui CD în mai multe sesiuni, până la atingerea capacităţii maxime a acestuia). • Volume Desc.: unde puteţi aloca/schimba numele proiectului, respectiv date despre realizator(i). • FileSystem: aici puteţi alege tipul de sistem de fişiere ce va fi folosit pe acel CD/DVD. Spre deosebire de sistemele de fişiere discutate anterior, de cele mai multe ori specifice unui anumit sistem de operare, în cazul unui CD/DVD a fost necesară dezvoltarea unor sisteme de fişiere „universale”, deoarece acesta trebuie să
  • 82. Primii paşi în Linux84 poată fi citit/inscripţionat sub majoritatea sistemelor de operare. Există trei sisteme de fişiere mai importante folosite pentru CD/DVD-ROM: sistemul de fişiere ISO 9660, propus de International Organization for Standardization; sistemul UDF (Universal Disk Format), un standard de facto, ca şi precursorul său, ISO9660; extensia Joliet, o extensie Microsoft adusă standardului ISO 9660, respectiv o altă extensie a acestui standard, denumită Rock Ridge. • Advanced: permite stabilirea unor parametri speciali de inscripţionare, recomandabil a fi utilizaţi doar de utilizatorii aflaţi în cunoştinţă de cauză. După stabilirea tuturor acestor parametri de inscripţionare, se apasă butonul Burn pentru a porni procesul de inscripţionare. De asemenea, în meniul Tools există o serie de opţiuni legate de „formatarea” unui CD/DVD reinscriptibil, respectiv facilităţi pentru crearea pe discul fix a unor „imagini” – copii „bit cu bit” – ale unui CD/DVD-ROM. Remarcă: este evident faptul că, dacă aţi pornit ROSLIMS de pe CD, veţi avea nevoie de o a doua unitate de CD/DVD-Writer pentru a putea efectua inscripţionări. 9. Cum să termin un program care nu răspunde? Linux este un sistem de operare foarte stabil. Cu toate acestea, se poate întâmpla ca – din diferite motive – un program să „îngheţe” (să se blocheze). În astfel de situaţii, acesta nu va mai răspunde la comenzile utilizatorului şi, de cele mai multe ori, nu veţi putea să îl închideţi. Nu este cazul să disperaţi: datorită modului în care este abordat conceptul de multitasking în Linux, blocarea unui program nu determină, de obicei, „căderea” întregului sistem. Aveţi la dispoziţie mai multe modalităţi de a termina un program (proces) care nu răspunde, fără consecinţe asupra stabilităţii sistemului. 9.1. Terminarea unui proces în mediul grafic -' Din meniul System/Sistem, prin KDE System Guard/Sistem de garda KDE, putem lansa un program de monitorizare a resurselor sistemului de calcul (încărcarea sistemului), care este, în acelaşi timp, şi un manager de procese. Pentru a termina un program este suficient să trimitem un semnal de terminare a acelui proces (semnal numit SIGKILL). Pentru aceasta, în fereastra sistemului de gardă KDE, vom alege opţiunea Tabel de procese, vom selecta procesul, vom face clic de dreapta cu mouse-ul pe acel proces şi vom alege, din meniul apărut, opţiunea Send a signal/Trimite un semnal, după care selectăm SIGKILL – a se vedea figura 21. Observaţi faptul că din acest meniu putem trimite mai multe tipuri de semnale către un anumit proces (către o selecţie a mai multor procese). Descrierea celor mai uzuale semnale este disponibilă în capitolul 6, referitor la procese. Acelaşi efect îl obţinem selectând procesul şi apăsând butonul Kill/Omoară din fereastra programului.
  • 83. Cum să fac? 85 Figura 21. Trimiterea unui semnal de terminare unui proces 9.2. Terminarea unui proces în mod consolă Deşi este extrem de improbabil, se poate întâmpla ca mediul KDE să se fi blocat, astfel încât să nu mai putem adopta soluţia anterioară pentru a opri un proces. Nici în acest caz nu este o mare problemă. Tot ce aveţi de făcut este să deschideţi o consolă de root în al doilea terminal, folosind combinaţia de taste CTRL + ALT + F2. Veţi vedea un prompter de forma: root@tty2[/] # unde va trebui să tastaţi comanda următoare (vor fi afişate mai multe linii de informaţii, dintre care este prezentat doar un număr restrâns): root@tty2[/]# ps aux knoppix 4822 0.9 3.0 S 10:55 0:01 konsole [kdeinit] knoppix 4828 0.4 0.8 Ss 10:55 0:00 /bin/bash knoppix 4955 3.1 3.3 S 10:56 0:01 abiword root 5013 0.0 0.1 R+ 10:57 0:00 ps aux
  • 84. Primii paşi în Linux86 Reţineţi identificatorul procesului pe care vreţi să îl terminaţi. Să presupunem că dorim să închidem o sesiune abiword blocată. După cum se poate remarca, identificatorul procesului respectiv este 4955. Introduceţi comanda: root@tty2[/]# kill -9 4955 şi procesul dorit va fi terminat. Tastaţi combinaţia CTRL + ALT + F5 pentru a reveni în interfaţa grafică a KDE.
  • 85. Capitolul 4 SCENARII DE UTILIZARE A DISTRIBUŢIEI ROSLIMS LINUX În cadrul acestui capitol vom prezenta o serie de posibile scenarii de utilizare a sistemului Linux, în general, şi a distribuţiei ROSLIMS, în particular. 1. Platformă de învăţare a sistemului de operare Linux Linux este un sistem de operare foarte stabil, oferind o multitudine de facilităţi şi fiind cu precădere folosit în sfera serverelor şi în cea a afacerilor (e-business, de exemplu). Din nefericire, utilizarea sa în domeniul cunoscut ca desktop PC este încă restrânsă, lucru cauzat – în principal – de complexitatea, precum şi de timpul relativ lung necesar însuşirii cunoştinţelor de bază necesare pentru exploatarea sistemului la adevărata lui valoare. Principalele motive pentru care Linux, în diversele sale distribuţii (Red Hat, Debian, Mandriva, SuSE etc.), nu este utilizat ca sistem de operare pentru PC-ul „de acasă” sunt: • instalarea destul de laborioasă, de pe relativ multe CD-uri (două până la nouă CD-uri pentru anumite distribuţii), de cele mai multe ori neprietenoasă pentru utilizatorul obişnuit cu instalarea de tip plug and play oferită de unele sisteme de operare ca Mac OS sau Windows; • lipsa parţială a autodetecţiei componentelor hardware şi a configurării lor în regim plug and play; • lipsa unor interfeţe grafice prietenoase, similare celor din Windows sau MacOS, aspect parţial rezolvat de noile versiuni ale mediilor grafice KDE sau GNOME; • dificultăţi în configurarea accesului la reţeaua locală şi/sau Internet, respectiv în configurarea imprimantelor; • necesitatea parcurgerii unor documentaţii extrem de voluminoase şi complexe. Aceste probleme sunt rezolvate în prezent de către distribuţia ROSLIMS, ce prezintă facilităţi demne de interes pentru utilizatorul neiniţiat în mediile de tip UNIX/Linux: • nu necesită instalare (instalarea pe hard disk fiind însă disponibilă ca alternativă), întreaga distribuţie rulând direct de pe CD şi dând utilizatorului acces la peste 2 GB de software gratuit comprimat pe un CD cu capacitatea de 700 MB; • detecţia automată a componentelor hardware prin utilizarea componentei hotplug, derivată din kudzu (tehnologie dezvoltată pentru renumita distribuţie Linux Red Hat); • instalarea şi configurarea în regim automat a driverelor pentru componentele hardware detectate (peste 200 GB de drivere sunt comprimate pe imaginea de pe CD); trebuie remarcat faptul, verificat personal, că atunci când nu există un driver potrivit pentru componenta hardware detectată, sistemul încearcă instalarea unui
  • 86. Primii paşi în Linux88 driver „compatibil”. De exemplu, în momentul în care a fost detectat controllerul SCSI ADAPTEC 7880, pentru care distribuţia ROSLIMS nu are drivere, va fi instalat şi configurat un driver generic pentru controllerul SCSI ADAPTEC 78xx; • existenţa unor medii grafice oferind o interfaţă cu utilizatorul prietenoasă, rulând sub serverul X Window, pornind de la KDE 3.3.2 până la manageri de ferestre precum IceWM, Fluxbox, twm, WMaker, xfce etc. • navigarea facilă din mod grafic în mod consolă, folosind combinaţiile de taste CTRL + ALT + F1, ..., CTRL + ALT + F4, respectiv CTRL + ALT + F5 pentru revenirea în modul grafic; • existenţa unor asistenţi/experţi (wizards) de configurare, accesibili din submeniul ROSLIMS (cfg) al meniului principal KDE; Figura 1. Opţiunile submeniului ROSLIMS (cfg) al meniului principal KDE • configurarea facilă a imprimantelor prin intermediul opţiunii Print Manager/Manager de tipărire a submeniului Settings/Setări; • existenţa unui set complet de documentaţie pentru comenzile standard UNIX/ Linux (aşa-numitele pagini de manual, prezentate în capitolul 8), precum şi accesul local la centrul de ajutor KDE (KDE Help Center), accesibil din meniul Help/Ajutor al meniului principal KDE. Modul în care poate folosi această distribuţie un utilizator ce doreşte să se familiarizeze cu sistemul de operare Linux este următorul: 1. setează în BIOS unitatea de CD-ROM ca primul dispozitiv de boot; 2. bootează de pe CD-ul cu distribuţia ROSLIMS, fie cu interfaţa grafică în limba română (implicit), fie tastând la promptul de boot knoppix lang=us pentru interfaţa în engleză; 3. pentru învăţarea principalelor comenzi din Linux: utilizatorul va porni o consolă- -text (terminal) folosind fie pictograma din bara de stare (pentru consola pornită ca utilizator implicit), fie opţiunea Consola de root a meniului ROSLIMS (cfg), pentru o consolă în care poate rula comenzi în mod administrator (root). Se schimbă parola de administrator cu secvenţa de comenzi: knoppix@ttyp0$ su – (comandă necesară dacă foloseşte un terminal ca utilizator obişnuit, implicit numit knoppix), apoi:
  • 87. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 89 (roslims)# passwd root Pentru ajutor asupra parametrilor unei anumite comenzi, este necesar să se recurgă la comanda: (roslims)# man comanda (de exemplu, man chown) pentru a se parcurge pagina manualului corespunzător comenzii respective (detalii în capitolele 2 şi 8). Ieşirea din paginile de manual se face de obicei prin apăsarea tastei ESC, urmată de tastarea comenzii :q. Figura 2. Folosirea terminalelor sub ROSLIMS Lista principalelor comenzi este disponibilă în anexa F, comenzile de bază ale sistemului fiind localizate în directorul /bin. De asemenea, în directorul /sbin se găsesc principalele comenzi pe care numai utilizatorul root are dreptul să le execute. Cele mai importante sunt sintetizate de tabelul de mai jos.
  • 88. Primii paşi în Linux90 Tabelul 1. Comenzi de bază, rulate ca root, localizate în directorul /sbin Comanda Scurtă descriere a comenzii depmod Se ocupă cu dependenţele unui modul încărcabil în nucleu dhclient Este un client pentru protocolul DHCP (Dynamic Host Con- figuration Protocol) fdisk (cfdisk) Program pentru manipularea partiţiilor fsck Verifică şi repară sistemul de fişiere (cu variante pentru sisteme de fişiere ext2, ext3, vfat, msdos etc.) halt, reboot, poweroff, shutdown Opreşte sistemul ifconfig Configurează o interfaţă (placă) de reţea ifup, ifdown Porneşte sau opreşte o interfaţă de reţea init, telinit Iniţializează procesele insmod Inserează în nucleu un modul încărcabil ldconfig Actualizează informaţiile privitoare la bibliotecile sistemului lilo Reprezintă încărcătorul de boot (Linux Loader) losetup Setează şi controlează dispozitivele de tip loop lsmod Listează modulele încărcate în nucleu lspci Listează dispozitivele existente conectate via PCI mkfs Creează un sistem de fişiere (cu variante pentru sisteme de fişiere ext2, ext3, vfat, msdos etc.) modinfo Listează informaţii despre un modul încărcabil în nucleu modprobe Probează modulele nucleului rmmod Elimină din nucleu un modul încărcat route Se ocupă cu manevrarea rutelor de transfer al pachetelor de date prin reţea runlevel Găseşte nivelul de rulare curent şi pe cel anterior ale sistemului setpci Configurează dispozitivele PCI start-stop- daemon Porneşte/opreşte daemon-ii sysctl Configurează parametrii nucleului la pornire De asemenea, o serie de comenzi importante sunt localizate în directorul /usr/bin (le puteţi vizualiza prin ls /usr/bin) : Tabelul 2. Comenzi importante aflate în directorul /usr/bin Comanda Scurtă descriere a comenzii chattr Schimbă atributele unui sistem de fişiere (e.g., ext2) du Estimează folosirea spaţiului pe disc de către un fişier/ director file Află tipul unui fişier find Caută un fişier într-o cale host Interoghează serverele de nume DNS
  • 89. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 91 killall Trimite semnale unui proces conform numelui său last, lastlog Afişează numele de cont al ultimului utilizator conectat în sistem logname Afişează numele de cont al utilizatorului conectat Deoarece în directorul /usr/sbin se găsesc în mare parte executabilele (în format binar) ale serviciilor sau ale programelor instalate şi mai puţin comenzi „vitale”, nu vom prezenta aici exemple ale acestor comenzi. O parte dintre ele sunt descrise pe parcursul volumului de faţă, iar pentru restul lor îl invităm pe cititor să le experimenteze folosirea. 2. Platformă de învăţare şi/sau utilizare a suitelor de birou, DTP (desktop publishing), respectiv grafică Probabil că marea majoritate a utilizatorilor unui calculator îl folosesc pentru a genera şi prelucra documente, foi de calcul tabelar sau prezentări. Practic, aceştia folosesc o anumită suită (un pachet) de programe de birotică, de cele mai multe ori aflate sub auspicii comerciale. Dată fiind importanţa acestor suite de programe, nici dezvoltatorii din sfera open source nu au neglijat această zonă. Actualmente, există o serie de suite de birou, derivate în special din StarOffice, dezvoltată de Sun: OpenOffice, SOT Office, Siag Office, KOffice (parte a mediului KDE), Gnome Office etc. – a se vizita www.linuxsoft.cz/en. Mai mult, aceste suite sunt dispo- nibile, în marea lor majoritate, atât în versiuni pentru Linux, cât şi pentru Windows. Principala problemă a constituit-o compatibilitatea cu formatele de fişier consacrate, în speţă cu formatele de documente native Microsoft Office (doc, xls şi ppt). În ROSLIMS, există disponibilă versiunea 1.1.4 a suitei OpenOffice, probabil cea mai renumită dintre suitele open source. 2.1. Suite de birou Programele din suită pot fi lansate din meniul Office Applications/Aplicaţii de birou, sub- meniul OpenOffice.org. Pot fi rulate următoarele: • OpenOffice Writer: editor avansat de text, compatibil cu formatele de fişiere Word 97/2000/XP şi cu posibilităţi de export în formatul PDF; • OpenOffice Calc: program de calcul tabelar, compatibil cu formatele de fişiere Excel 97/2000/XP; • OpenOffice Impress: program de realizare de prezentări, compatibil cu formatele de fişiere PowerPoint 97/2000/XP; • OpenOffice Math: editor avansat de ecuaţii, similar cu Equation Editor 3.0 din Microsoft Office, respectiv Scientific Word Editor şi compatibil cu formatul deschis MathML; • OpenOffice Draw: program avansat de grafică raster sau vectorială. Toate aceste programe pot exporta direct documente în formatul standardizat PDF. Mai mult, Impress poate salva prezentările în formatul Macromedia Flash, astfel încât, cu
  • 90. Primii paşi în Linux92 ajutorul acestui program putem transforma o prezentare din format ppt într-un fişier swf (Flash), publicabil, împreună cu animaţii şi efecte, direct pe Web. Această facilitate nu există încă în programele comerciale sau, eventual, necesită – contra cost – plugin-uri adiţionale. Figura 3. OpenOffice Calc Pentru calculatoarele având resurse hardware mai modeste, sunt disponibile AbiWord – un editor avansat de text – şi Gnumeric – un program de calcul tabelar. 2.2. Software pentru DTP (FGUMVQR RWDNKUJKPI) Scribus oferă facilităţi similare programelor profesionale din domeniu; acesta acoperă parţial facilităţile oferite de Pagemaker sau QuarkXPress şi este un mediu ideal pentru a învăţa elementele de bază ale tehnoredactării la nivel profesional (lucrul cu frame-uri, kerning, separaţii de culoare etc.). Trebuie remarcată posibilitatea de a exporta documentul
  • 91. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 93 rezultat în format PDF cu stabilirea unor parametri de export disponibili până acum numai în cadrul soluţiilor software comerciale. Figura 4. Scribus – o aplicaţie de tip DTP 2.3. Software pentru vizualizarea şi editarea de imagini Sunt disponibile mai multe programe, precum: • GIMP, software de editare de grafică în format raster. Acoperă principalele facilităţi acoperite de programe profesionale ca Adobe Photoshop sau Corel PhotoPaint. Poate lucra cu un număr foarte mare de standarde şi formate de imagine de la cele mai populare până la formate proprietare sau cu caracter specializat (de pildă, formatul DICOM – Digital Imaging and Communications in Medicine –, foarte mult utilizat în imagistica medicală); • Kooka, software pentru scanare de imagini şi recunoaşterea optimă a textului scanat; • Ksnapshot, utilitar realizând capturi de ecran; • Inkscape, aplicaţie de grafică vectorială; • Dia, program pentru editarea de diagrame; • Blender, aplicaţie de grafică 3D; • QCAD, program de proiectare asistată de calculator (CAD – Computer Aided Design).
  • 92. Primii paşi în Linux94 Figura 5. Software pentru vizualizare de conţinut grafic şi editare de imagini 2.4. Alte tipuri de software Suplimentar, ROSLIMS include următoarele programe: • Pybliographic 1.2.3, software pentru gestionarea referinţelor bibliografice (reference manager), compatibil cu majoritatea formatelor importante de referinţe bibliografice (BibTeX, ISIFile, Medline, Ovid, Refer); trebuie remarcată prezenţa în cadrul acestui program a unei interfeţe facilitând interogări Medline (un sistem de documentare medicală online); • XSalStat, program de analiză statistică. 2.5. Editoare speciale Drept aplicaţii de editare a unor conţinuturi speciale putem enumera: • XdrawChem, program de editare avansată a moleculelor, capabil să încarce/salveze un număr extrem de mare de formate de fişiere cu informaţii chimice, precum şi să salveze moleculele desenate în formate de tip grafică bitmap (BMP, PNG etc.); • ChemTool, software similar celui de mai sus, dar cu facilităţi ceva mai limitate.
  • 93. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 95 Figura 6. Editoarele de molecule XdrawChem şi Chemtool 3. Soluţie completă pentru acces la Internet de la domiciliu sau în firme mici Aşa cum aţi putut vedea în capitolul 3, distribuţia ROSLIMS permite configurarea facilă a accesului la intranet/Internet, precum şi folosirea unei palete largi de software open source pentru accesul facil la diverse tipuri de informaţii disponibile pe Internet. 1. Configurarea interfeţelor de reţea şi/sau a modemurilor este extrem de uşoară prin folosirea unor asistenţi disponibili în meniul ROSLIMS (cfg). Pentru detalii, (re)citiţi capitolul menţionat anterior. 2. Accesul la Internet Din submeniul Internet al meniului principal KDE se poate rula o mare varietate de programe, cum ar fi: browsere Web (Mozilla Firefox, Konqueror, Lynx), clienţi de IRC (XChat), programe de mesagerie instantanee (Gaim), clienţi de poştă electronică (Kmail, Mozilla Thunderbird, mutt etc.), manageri de transferuri (KGet), monitor de trafic (IPTraf). 3. Accesul la reţeaua locală Se pot folosi clientul Samba LinNeighborhood şi o serie de clienţi Novell Netware: NX Client, NX Session Administrator, NX Connection Wizard.
  • 94. Primii paşi în Linux96 4. Soluţii pentru audituri de securitate: sunt disponibile instrumente precum NESSUS Security Tool, Ethereal etc. Figura 7. ROSLIMS reprezintă o soluţie completă pentru accesul la Internet la domiciliu sau în firme de mici dimensiuni 4. Soluţie de colaborare (groupware) în cadrul firmelor mici sau medii Distribuţia ROSLIMS oferă o serie de programe de tip groupware (software colaborativ), cum ar fi: • Kontact – program de tip groupware din KDE, cu module pentru managementul contactelor, listelor de activităţi (ToDo List), calendarului, e-mailului şi notiţelor personale, precum şi un ecran totalizator (Sumar); • Korganizer – organizator personal; • Kadress (Cartea de adrese) – manager independent de contacte; • Karm – program de gestionare a timpului; • Project Manager (Imedio Planner) – program de management al proiectelor aflate în derulare.
  • 95. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 97 Figura 8. ROSLIMS poate fi considerat o soluţie de tip groupware pentru firme mici sau medii (aici, utilitarul Kontact) 5. Soluţie pentru programatori Pentru cei care doresc să dezvolte aplicaţii Linux, pe CD-ul ROSLIMS există o serie de instrumente open source performante ce pot fi folosite cu succes şi în scopul învăţării mai multor limbaje de programare (a se vedea meniul Development/Dezvoltare). 5.1. Limbaje de programare Poate cea mai importantă aplicaţie disponibilă pentru mediul grafic KDE este KDevelop, un mediu integrat de dezvoltare (IDE – Integrated Development Enviroment). Proiectul KDevelop a fost început în anul 1998, în scopul de a dezvolta o modalitate facilă de a folosi un mediu de dezvoltare de aplicaţii pentru KDE. De atunci, KDevelop este disponibil public sub licenţă GPL şi, deşi iniţial a oferit suport doar pentru C/C++, astăzi suportă multe limbaje: Ada, C/C++, Fortran, Haskell, Java, Pascal, Perl, PHP, Python, Ruby, SQL. Trebuie menţionat însă faptul că mediul KDevelop este doar un front-end pentru dezvoltarea de aplicaţii folosind un anumit limbaj. El foloseşte pentru compilarea surselor
  • 96. Primii paşi în Linux98 o serie de compilatoare cum ar fi gcc pentru C/C++, fpc (Free Pascal Compiler) pentru limbajul Pascal etc. Este evident faptul că, pentru a putea dezvolta aplicaţii într-un anumit limbaj, aceste compilatoare trebuie preinstalate în sistem. Alături de KDevelop există KDevelop Designer, care permite crearea, într-o manieră vizuală, a interfeţelor cu utilizatorul grafice. KDevelop foloseşte pentru editarea codului-sursă editorul Kate (KDE Advanced Text Editor) şi dispune, suplimentar, de următoarele facilităţi: • editor de cod-sursă cu „sublinierea” sintaxei unui anumit limbaj suportat de KDevelop (syntax highlighting) şi indentare automată; • browser pentru clase; • suport pentru managementul proiectelor software, pentru diferite tipuri de proiecte (automake, qmake pentru proiecte Qt, Ant pentru Java). • interfaţa pentru depanatorul gdb (GNU Debugger); • asistenţi pentru generarea/actualizarea definiţiilor de clase şi a mediului de dezvoltare a unei aplicaţii; • arhitectură bazată pe plugin-uri; • suport pentru managementul versiunilor prin CVS (Concurrent Versions System). Figura 9. Mediul de dezvoltare KDevelop De asemenea, în meniul Development/Dezvoltare veţi găsi o serie de utilitare în mod consolă pentru limbajele de scripting Python, respectiv Tcl (Tool Command Language). Tot de acolo veţi putea lansa utilitarul Kompare, care permite compararea grafică a două fişiere text (două surse), cu menţionarea diferenţelor existente.
  • 97. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 99 5.2. Baze de date MDB Tools/MDB Viewer Pentru cei obişnuiţi să lucreze cu baze de date Microsoft Access, am inclus în ROSLIMS programul MDB Viewer, un utilitar ce face parte din proiectul MDB Tools (http://mdbtools.sourceforge.net/), permiţând deschiderea fişierelor mdb. Acest utilitar poate fi lansat din meniul Development/Dezvoltare, submeniul Database, şi permite exportul structurii bazei de date, respectiv a datelor existente din formatul Access în alte formate, cum ar fi MySQL, Oracle, Sybase, PostgreSQL etc. /[53. Pentru cei care doresc să înveţe utilizarea unui sistem de gestiune a bazelor de date (DBMS – Database Management System), este disponibil MySQL. Acesta este un server de baze de date relaţionale modern, de tip multi-threaded şi multi-user, bazat pe limbajul SQL (Structured Query Language). Pentru a facilita învăţarea comenzilor MySQL, este disponibil şi programul phpMyAdmin, o unealtă scrisă în limbajul PHP, ce permite administrarea serverului MySQL direct dintr-un browser Web. Acest program permite crearea/ştergerea bazelor de date, crearea, ştergerea şi/sau modificarea tabelelor conţinute în acestea, execuţia unor interogări în limbajul SQL, indexarea bazelor de date şi managementul indecşilor etc. 5.3. Suportul acordat dezvoltatorilor Web Pentru a putea folosi la întreaga capacitate MySQL în ROSLIMS, am inclus şi alte aplicaţii pentru constituirea unui mediu de dezvoltare LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP/Perl/Python) în ceea ce priveşte aplicaţiile Web. 2QTPKTGC WPWK UGTXGT LAMP 7VKNKCTGC KPUVTWOGPVWNWK phpMyAdmin Deschideţi o consolă de root şi tastaţi, secvenţial, comenzile următoare. Pentru pornirea serverului MySQL trebuie să introduceţi: (roslims)# mysqld Apoi, pentru pornirea/restartarea serverului Apache trebuie să tastaţi: (roslims)# apache restart În acest moment, serverul Web este pornit. Lansaţi navigatorul Firefox şi tastaţi adresa http://localhost/phpmyadmin pentru a avea acces la pagina de start a instrumentului phpMyAdmin, de unde puteţi alege limba pentru interfaţa cu utilizatorul (implicit ea fiind în limba română). Introduceţi acolo numele de utilizator, lăsând parola vidă: Nume utilizator: root Parola:
  • 98. Primii paşi în Linux100 Remarcă: din motive de securitate, vă recomandăm, ca primă măsură după ce aţi intrat în interfaţa phpMyAdmin, să alegeţi o parolă pentru utilizatorul root, prin intermediul opţiunii Schimbare parolă! Figura 10. Interfaţa Web a instrumentului phpMyAdmin Din acest moment, puteţi experimenta funcţionarea programelor PHP sau scripturilor CGI (Common Gateway Interface) concepute în bash, Perl, Python sau C, constituind astfel o platformă de dezvoltare de aplicaţii Web. Nu ne rămâne decât să vă urăm succes! 6. Soluţie pentru salvarea/recuperarea datelor de pe disc, sub diferite sisteme de operare Salvarea datelor (backup) unui sistem şi recuperarea datelor pierdute de pe un sistem „căzut” devin extrem de simple dacă se foloseşte un Linux Live CD cum este ROSLIMS. Paşii ce trebuie urmaţi sunt următorii: 1. Încărcarea distribuţiei ROSLIMS; 2. Montarea discurilor dure, cu mai multe posibilităţi: A. Montarea doar pentru consultare (read-only): a) modul începător (beginner): clic pe pictograma discului fix de pe desktop (pictogramă numită, de exemplu, Hard Disk Partition [hda1, …, hdaN]; b) mod consolă (avansat): se porneşte o consolă root şi se introduce comanda mount /dev/hda1 /mnt/hda1; B. Montarea cu posibilitatea scrierii (read-write): a) modul începător: clic pe pictograma discului fix de pe desktop, urmat de clic de dreapta pe aceeaşi pictogramă; din meniul contextual se alege Actions/ Acţiuni, apoi Change Read-Write Mode; b) mod consolă: se porneşte o consolă root şi se tastează comanda mount –rw /dev/hda1 /mnt/hda1;
  • 99. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 101 3. Salvarea datelor existente pe disc într-o imagine comprimată sau reinstalarea datelor de pe o imagine creată anterior. Se lansează programul Partition Image din submeniul System/Sistem al meniului principal KDE; acesta este un program de salvare a datelor ca imagine comprimată a discului pe un hard disk sau pe CD/DVD; este o versiune open source similară programului comercial Norton Ghost; 4. Partiţionarea/redimensionarea partiţiilor discului dur fără pierderea datelor. Se lansează programul QTParted, similar aplicaţiei comerciale PowerQuest Partition Magic. Trebuie menţionat că, alături de aceste soluţii, distribuţia mai conţine şi două programe destinate realizării de copii de siguranţă incrementale: KBackup, respectiv KDat, lansate din meniul System/Sistem. Figura 11. Salvarea/restaurarea partiţiilor cu Partition Image 7. Testarea la cumpărare a unui sistem (verificarea componentelor hardware din punctul de vedere al funcţionalităţii) Distribuţia ROSLIMS permite verificarea componentelor hardware (e.g., funcţionare corectă, afişarea modelului, versiunea de firmware etc.) la încercarea de rulare a sistemului de pe CD-ul ataşat acestei cărţi. De asemenea, este posibilă testarea unor componente (de exemplu, memoria RAM), folosind parametrul memtest la prompterul de boot. Mai mult, se poate testa monitorul, placa video (e.g., rezoluţie, rată de reîmprospătare) şi alte dispozitive, fără a avea un sistem de operare instalat pe discul fix.
  • 100. Primii paşi în Linux102 8. ROSLIMS – platformă educaţională open source Unul dintre cele mai interesante domenii în care ROSLIMS poate fi utilizat îl reprezintă domeniul educaţional, arie unde programele open source se bucură de succes, datorită faptului că sunt gratuite şi oferă acces la codul-sursă. Mai mult, ROSLIMS încearcă să devină o platformă educaţională românească open source – după cunoştinţele noastre, prima de acest fel în România. Există numeroase proiecte de tip OSS (Open Source Software) în domeniul educaţional pe plan internaţional, mare parte dintre ele fiind finanţate de guvernele unor ţări dezvoltate sau de o serie de fundaţii. Menţionăm, în cele ce urmează, doar câteva dintre proiectele care s-au impus de-a lungul timpului. Unul dintre ele este K12 Linux in Schools Project – www.k12ltsp.org –, o distribuţie Linux ce foloseşte LTSP (Linux Terminal Server Project) şi care este utilizată în mii de şcoli pe plan mondial. Vom menţiona în continuare doar câteva dintre iniţiativele europene similare distribuţiei ROSLIMS: • SkoleLinux: proiect norvegian folosit în sute de şcoli: www.skolelinux.no/index.php.en; • Freeduc CD: un proiect francez: www.ofset.org/freeduc-cd; • So.di.Linux şi EduKnoppix: proiecte italiene open source: www.osservatoriotecnologico.net/ software/distro_educational.htm; • Linux-EduCD: un proiect OSS polonez: http://www.simp-st.pl. Pe plan mondial, aproape fiecare ţară dezvoltată are cel puţin un proiect educaţional OSS, majoritatea bazate pe Linux. Pentru mai multe informaţii, puteţi consulta situl SEUL/edu (Simple End User Linux): www.seul.org/edu sau Schoolforge.net: www.schoolforge.net. Cele mai multe proiecte de acest gen implementează diverse modalităţi (tehnologii) de e-learning. Suntem convinşi că majoritatea cititorilor au auzit, într-un fel sau altul, câteva ceva despre acest termen. Din nefericire, însăşi definirea termenului e-learning este astăzi destul de neclară. Astfel, conform sitului www.learningcircuits.org/glossary, o definiţie ar fi: E-learning (electronic learning) este un termen ce acoperă un set larg de aplicaţii şi procese, cum ar fi tehnologii de învăţare bazate pe Web, învăţare asistată de calculator, clase virtuale, respectiv colaborare digitală. Această noţiune include livrarea de conţinut educaţional via Internet, intranet/extranet (LAN/WAN), casete audio sau video, transmisiuni via satelit, televiziune „interactivă”, conţinut educaţional multimedia distribuit pe CD/DVD-ROM etc. În mod evident, această definiţie este mult prea generală, ea combinând o serie de tehnologii digitale cu tehnologii analogice (casete audio, video). O altă definiţie, adoptată şi în România de către organizatorii Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual – http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2005, defineşte termenul e-learning astfel: E-learning înglobează metode şi tehnici tradiţionale sau moderne care, folosind tehnologii ITC (procesare multimedia şi comunicare asincronă sau sincronă), conduce subiectul utilizator la obţinerea unei experienţe în înţelegerea şi stăpânirea de cunoştinţe şi îndemânări într-un domeniu al cunoaşterii.
  • 101. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 103 Ţinând cont de aceste definiţii, o platformă educaţională poate fi definită ca un set de aplicaţii şi/sau procese, care – folosind tehnologii ITC (Information Technologies and Communication) – permit o serie de facilităţi de colaborare digitală via intranet/extranet, în cadrul aşa-numitelor clase virtuale, în scopul învăţării asistate de calculator într-un anumit domeniu al cunoaşterii. Pentru a putea fi considerată într-adevăr o platformă educaţională open source, distribuţia ROSLIMS avea nevoie de o serie de soluţii care să permită folosirea ei în contextul aplicaţiilor educaţionale. Experienţa dobândită de unele proiecte internaţionale legate de folosirea sistemului Linux în şcoli demonstrează că trei tipuri de proiecte s-au dovedit a fi de succes (fără a fi folosite neapărat simultan), primele două implicând utilizarea unor servicii de tip terminal server (TS). Cele trei tipuri de soluţii menţionate anterior pot fi grupate astfel: I. Configurarea unui terminal server care să permită apoi iniţializarea din reţea a staţiilor- -client (terminale pe care lucrează elevii) prin intermediul unei imagini a sistemului de operare aflate pe server. II. Configurarea unui terminal server la care staţiile-client se conectează prin intermediul unui client, direct din sistemul de operare preinstalat pe staţia de lucru client respectivă (care rulează Linux, Windows, Solaris, MacOS etc.), fără a fi necesară reiniţializarea sistemului. III. Recurgerea la aplicaţii software de tip remote-teaching and monitoring, intens folosite în mediile educaţionale internaţionale, prin intermediul soluţiilor proprietare consacrate de tipul NetOpSchool – www.crossteccorp.com, respectiv Netsupport School – www.netsupport-inc.com. 8.1. Ce este un terminal server (TS)? Un terminal server (TS) este definit uzual ca un sistem de operare/un serviciu ce rulează pe un server de reţea şi care are capabilitatea de a furniza o interfaţă cu utilizatorul (GUI) unor terminale- utilizator (clienţi) ce nu au această capabilitate. Practic, interfaţa cu utilizatorul este afişată pe monitorul clienţilor, dar partea de procesare a datelor se execută pe server. Aceasta permite inclusiv utilizarea unor calculatoare mai puţin performante drept clienţi. 1. Soluţii de tip I – -PQRRKZ 6GTOKPCN 5GTXGT în ROSLIMS ROSLIMS moşteneşte din distribuţia Knoppix un terminal server de tipul I, numit Knoppix Terminal Server, ce permite iniţializarea din reţea a staţiilor-client (terminale pe care lucrează elevii/studenţii) prin intermediul unei imagini a sistemului de operare aflată pe server. Acesta poate fi pornit şi configurat din meniul ROSLIMS (cfg), submeniul Servicii, opţiunea Pornire Knoppix Terminal Server. Avantaje: configurare facilă a terminal serverului prin intermediul unui asistent; asigurarea tuturor serviciilor necesare de pe calculatorul profesorului (teacher) – server DHCP, DNS, SSH etc.; activarea/dezactivarea accesului ca administrator pe staţiile student la pornirea TS; securitate sporită prin intermediul SSH; acces la Internet/reţea filtrat de calculatorul teacher. Dezavantaje: soluţia nu permite tehnici de predare sincronă (studentul nu poate vedea în timp real ceea ce demonstrează profesorul, iar punerea la dispoziţia elevilor a unor fişiere
  • 102. Primii paşi în Linux104 de tip model-template implică o serie de configurări suplimentare); pornirea din reţea a unor terminale mai vechi (Pentium I) ce nu au în BIOS posibilitatea iniţializării din reţea presupune folosirea unor soluţii complexe, cum este rom-o-matic. Figura 12. Knoppix Terminal Server – avantaje şi dezavantaje 2. Soluţii de tip II – (TGG0: 6GTOKPCN 5GTXGT în ROSLIMS FreeNX Terminal Server, disponibil în ROSLIMS într-o versiune uşor modificată faţă de cea standard, presupune configurarea unui terminal server la care staţiile-student se conectează prin intermediul unui client software, direct din sistemul de operare existent deja pe staţia de lucru respectivă, fără a fi necesară reiniţializarea sistemului (există clienţi gratuiţi ce rulează sub Linux, Windows, Solaris, MacOS). Este rodul muncii lui Franz Fabian, unul dintre cei mai prolifici dezvoltatori din sfera open source. Acest terminal server poate fi pornit şi configurat din meniul ROSLIMS (cfg), submeniul Servicii, opţiunea Start NX Server. Avantaje: configurare facilă şi rapidă a terminal serverului prin intermediul unui asistent; nu necesită repornirea calculatoarelor-client; posibilitatea utilizării parţiale a unor metode de predare sincronă (studentul primeşte în timp real pe desktop fişierele model-template, îşi creează propriul director de lucru, însă numai profesorul poate colecta/salva fişierele generate de studenţi pe calculatorul teacher); este optimizat pentru lucrul în reţele mici/medii (necesită circa 40 KB/s lăţime de bandă şi circa 40 MB RAM pe calculatorul teacher pentru fiecare client, pentru a rula în condiţii ideale – ceea ce presupune că un calculator teacher cu 1 GB RAM poate susţine o sală cu circa 25 de calculatoare-student în condiţii optime); este o soluţie cross-platform, existând clienţi gratuiţi pentru majoritatea sistemelor de operare. Dezavantaje: deşi este una dintre cele mai puternice soluţii de TS, nu include implicit facilităţi de control de la distanţă (remote control).
  • 103. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 105 Figura 13. FreeNX TS: Sistemul ROSLIMS 1.2 rulând într-o fereastră sub Windows 3. Integrarea în ROSLIMS a unei soluţii de tip TGOQVG VGCEJKPI CPF OQPKVQTKPI Un software de tip remote teaching and monitoring trebuie să poată asigura un mediu de predare sincronă, folosind clase virtuale, asigurând astfel profesorului una sau mai multe dintre următoarele funcţionalităţi: • remote screen broadcast – ceea ce execută profesorul pe calculatorul teacher este afişat simultan, în timp real, pe ecranele studenţilor; • remote control – profesorul poate controla complet de la distanţă un calculator- -student, fie în mod fullscreen, fie în fereastră normală; • remote monitoring – profesorul poate urmări simultan ce se întâmplă pe calculatoarele tuturor studenţilor, putând interveni în orice moment; • remote lock/unlock – profesorul poate bloca/debloca, simultan sau pe rând, calculatoarele studenţilor. Împreună cu dezvoltatorii japonezi ai soluţiei, echipa ROSLIMS lucrează la finalizarea adaptării în limba engleză şi română a unui software open source de tip remote teaching and monitoring (inclusiv documentaţii), numit MultiVNC – a se vizita https://sourceforge.jp/ projects/multivnc/files –, deocamdată numai sub Linux, similar ca funcţionalitate soluţiilor consacrate proprietare. Aplicaţia este deja operaţională, fiind prima de acest gen din sfera Linux şi open source, însă până recent era disponibilă doar în limba japoneză.
  • 104. Primii paşi în Linux106 Figura 14. Remote teaching and monitoring în ROSLIMS În ROSLIMS, veţi găsi incluse şi o serie de aplicaţii educaţionale, grupate în meniul Education/Educaţie, submeniul Science/Ştiinţă, respectiv Educational/Educaţional, submeniul Tools: • editoare de molecule pentru studiul chimiei; • Scilab, un program de rezolvare a problemelor avansate de matematică (echivalent OSS al programului Mathlab); • un planetariu virtual (KStars); Figura 15. Aplicaţii educaţionale în ROSLIMS
  • 105. Scenarii de utilizare ale distribuţiei ROSLIMS Linux 107 • un program de reprezentare a funcţiilor (GEG); • editoare de teste online de evaluare a cunoştinţelor (suita Keduca). De asemenea, prin intermediul tehnologiei point-and-klik pot fi instalate o multitudine de aplicaţii educaţionale, prin intermediul sitului disponibil la adresa http://klik.atekon.de. 9. Windows în Linux? Deşi nu a făcut parte din scenariile de utilizare pe care le-am gândit pentru distribuţia ROSLIMS, am păstrat totuşi din distribuţia originală programul Wine, facilităţile oferite de acesta fiind surprinzătoare. 9.1. Ce este 9KPG? Conform definiţiei date pe situl dezvoltatorilor săi – www.winehq.com –, Wine (Wine Is Not an Emulator) este o implementare open source a interfeţei de programare a aplicaţiilor Windows API sub Linux. Wine nu necesită existenţa unei instalări sistemului de operare Windows pentru a putea rula programe ce rulează îndeobşte pe acesta. Mai mult, Wine este o implementare alternativă în ceea ce priveşte codul-sursă, fiind iniţiat în cursul anului 1993. Figura 16. Programul Windows Notepad rulând sub Linux via Wine
  • 106. Primii paşi în Linux108 9.2. 9KPG în ROSLIMS Puteţi lansa şi configura Wine în ROSLIMS din meniul principal via opţiunea Wine. Va apărea un asistent care va configura automat Wine pentru setările implicite, ce funcţionează în cazul majorităţii programelor dezvoltate pentru platforma Windows 9x. Odată configurat, Wine va fi integrat în Konqueror, astfel încât veţi putea lansa un program Windows printr-un simplu clic cu butonul drept al mouse-ului asupra fişierului executabil (exe sau com), iar din meniul contextual apărut veţi alege opţiune Wine. Din propriile noastre experienţe, aplicaţiile mai noi – destinate rulării în Windows 2000/XP – nu funcţionează de fiecare dată în mod optim sau nu se execută deloc. Dacă doriţi să aveţi la dispoziţie un manager de fişiere similar programului Windows Explorer, aveţi la dispoziţie programul WineFile. Pentru a-l lansa, deschideţi o consolă de root şi tastaţi comanda winefile. Figura 17. Rularea unei aplicaţii Windows în ROSLIMS prin intermediul Wine
  • 107. Capitolul 5 APROAPE TOTUL DESPRE FIŞIERE... 1. Introducere Toate programele manipulează informaţii care trebuie stocate pe termen îndelungat, nu doar pe parcursul vieţii unei comenzi sau aplicaţii. Ca şi în alte sisteme de operare, în Linux informaţiile (date sau programe) vor fi memorate în fişiere (files), în mod uzual regăsite pe discuri sau alte medii externe de stocare (de exemplu, pe stick-uri USB ori memorii deţinute de camere digitale). Putem deci defini un fişier ca fiind o secvenţă de octeţi ce servesc unui scop comun. Care este exact acest scop nu prezintă importanţă pentru sistemul de operare, acesta asigu- rând memorarea tuturor fişierelor în aceeaşi manieră, fără a face nici o deosebire între ele. Managementul fişierelor este una dintre atribuţiile principale ale sistemului de operare. Activităţile de structurare, denumire, accesare, utilizare, protecţie şi implementare ale fişierelor se regăsesc sub conceptul de sistem de fişiere (file system). Orice sistem de fişiere îndeplineşte funcţii precum: stocarea persistentă a informaţiilor, catalogarea informaţiilor (servicii de directoare), protecţia şi folosirea în comun a informaţiilor, punerea la dispoziţie a unei interfeţe între structurile interne de date ale nucleului sistemului şi utilizator, oferirea unei interfeţe universale la resursele reţelei din care face parte calculatorul. Fiecare sistem de operare oferă suport pentru propriile sale sisteme de fişiere, mai mult sau mai puţin evoluate ori eficiente. Din punctul de vedere al utilizatorului, aspectele cele mai importante legate de un sistem de fişiere sunt modul de accesare, operaţiile care pot fi efectuate asupra unui fişier şi, de asemenea, modalităţile de organizare a fişierelor. De cele mai multe ori, vom apela la facilităţile oferite de un manager de fişiere (file manager), un program care facilitează realizarea celor mai frecvente operaţii cu fişiere şi directoare (e.g., consultarea conţinutului, copiere, redenumire, creare, ştergere etc.). 2. Moduri de organizare a fişierelor Sub Linux, ca şi la alte sisteme UNIX, sunt suportate sisteme de fişiere multiple, coexistând fără probleme. Acestea pot fi sisteme de fişiere: • fizice – sisteme de fişiere native Linux, precum ext2fs, ext3fs sau reiserfs, sisteme de fişiere utilizate de DOS/Windows (fat16, vfat, ntfs) sau sistemul de fişiere utilizat pentru stocarea datelor pe CD/DVD-uri (iso9660); • virtuale – nu organizează fişiere propriu-zise, ci informaţii vehiculate de sistemul de operare, ca, de exemplu, sistemul de fişiere proc, folosit atât la extragerea informa- ţiilor din nucleu, cât şi la ajustarea parametrilor acestuia;
  • 108. Primii paşi în Linux110 • la distanţă sau distribuite – e.g. nfs (network file system), care permite accesarea de fişiere stocate pe alte calculatoare conectate într-o reţea, sau smbfs (sistemul folosit pentru interconectivitatea sistemelor Windows). Sistemele fizice de fişiere sunt plasate într-o zonă a unui mediu de stocare (în mod uzual, discul fix) care este denumită partiţie. De menţionat faptul că nu toate partiţiile sau discurile sunt utilizate pentru a stoca sisteme de fişiere. De exemplu, partiţia de swap nu conţine nici un sistem de fişiere. 2.1. Tipuri de fişiere Fişierele, la rândul lor, pot avea diverse tipuri, caracteristica principală a sistemului Linux fiind aceea că orice entitate a sistemului de operare (dată, memorie, proces, dispozitiv fizic sau virtual, conexiune cu alt calculator etc.) este privită ca fişier. Astfel, fişierele în Linux (UNIX) pot fi ordinare, directoare sau speciale. Fişierele ordinare sunt constituite dintr-un şir de octeţi, fiind de cele mai multe ori stocate pe disc. Se pot structura pe linii, caz în care se numesc fişiere text, fiecare linie conţinând caracterele afişabile şi terminându-se cu caracterul special Line Feed (LF). Fişierele care nu sunt organizate pe linii de text se vor numi fişiere binare şi deseori sunt constituite din şiruri de caractere care nu se pot afişa în mod uzual, fiind folosite pentru stocarea de cod executabil, informaţii multimedia, arhive de date etc. Fişierelor le sunt asociate informaţii (atribute) importante, dintre care enumerăm: • tipul (ordinar, director, dispozitiv fizic etc.); • proprietarul (UID – identificatorul utilizatorului care deţine acel fişier şi GID – identificatorul grupului utilizatorului); • permisiunile, de trei tipuri: citire (read), scriere (write) şi execuţie (execute), grupate pe trei categorii: pentru proprietar (user), grupul din care face parte proprietarul (group) şi alţii (others); • lungimea în octeţi; • timpii ultimei operaţiuni de modificare a conţinutului. Asupra acestor informaţii vom reveni mai târziu. Fişierele directoare oferă o modalitate de accesare prin nume a unor colecţii de fişiere, oferind un mod de structurare ierarhică a acestora, în formă arborescentă (o rădăcină având drept ramuri alte directoare, care la rândul lor pot include ale subdirectoare şi aşa mai departe). În Linux, numele de fişiere pot avea lungimea de maximum 255 de caractere, literele mici diferind de cele mari (case-sensitive). Astfel, numele de fişier Scrisoare este considerat diferit de scrisoare. În componenţa unui nume de fişier poate intra orice caractere, exceptând „/”, care reprezintă delimitatorul de nume de director. Conceptul de extensie – desemnată de cele maximum trei caractere prefixate de punct care termină numele unui fişier – în Linux (UNIX) nu există, fiind doar o convenţie de denumire a fişierelor, nefiind impusă de sistem. În mod obişnuit, programele vor accesa datele stocate într-un anumit fişier fără a depinde de extensia acestuia, caracterul punct nefiind delimitator al numelui de extensia unui fişier. Extensia exe nu determină ca un fişier să devină executabil, aşa cum se întâmplă
  • 109. Aproape totul despre fişiere... 111 sub Windows (uzual, fişierele executabile nu au extensie în Linux). Totuşi, anumite utilitare impun existenţa unor extensii specifice (e.g., compilatorul de C sau serverul Web). Un nume de fişier poate conţine deci oricâte caractere „.”, fără nici o restricţie. Fişierele al căror nume începe cu punct (în genere, fişiere de configurare ale aplicaţiilor – de exemplu, .bash_profile) vor fi invizibile în mod normal. Directoarele sunt stocate ca fişiere obişnuite, permiţând astfel aranjarea fişierelor în manieră ierarhică. Astfel, un fişier va fi referit printr-o cale de directoare (path) care va avea în componenţă nume de directoare delimitate de „/” şi, la sfârşit, numele fişierului dorit. În practică s-a constatat că, deseori, utilizatorul lucrează perioade lungi de timp în mod preponderent cu fişierele dintr-un anumit director (ceea ce este normal, deoarece structura de directoare a fost creată tocmai pentru a permite gruparea fişierelor după rolul lor). Deoarece este relativ dificil de a scrie de fiecare dată numele unui fişier precedat de calea pe care se află în sistemul de fişiere, s-a introdus noţiunea de director curent. Directorul curent are proprietatea că toate fişierele (şi subdirectoarele) pe care le conţine pot fi identificate prin numele lor, fără a mai fi necesar să se precizeze şi calea. Pentru a evita conflictele, un sistem de fişiere nu posedă decât un singur director curent la un moment dat. Utilizatorul poate schimba directorul curent în orice moment, după dorinţă. Putem avea căi relative, care încep având ca punct de referinţă directorul curent, sau absolute, acestea din urmă fiind prefixate întotdeauna de caracterul „/” şi pornind de la directorul-rădăcină. Directorul-rădăcină (root) este stabilit atunci când se instalează sistemul de operare şi va conţine toate fişierele ce vor fi stocate, într-un arbore consistent de directoare. Chiar dacă vom putea accesa mai multe sisteme de fişiere, posibil aflate pe discuri ori calculatoare diferite, va exista un director-rădăcină unic, spre deosebire de alte sisteme de operare. Aşadar, nu va mai trebui să prefixăm calea de directoare spre un fişier cu numele discului pe care acesta rezidă (în fapt, nici nu există literele A:, C: sau D: care să desemneze discuri ori partiţii, aşa cum se petrece sub Windows). În cadrul fiecărui director există două fişiere cu numele speciale, „.” şi „..”, care semnifică directorul curent şi directorul-părinte, respectiv. Desigur, pentru directorul „/” intrarea „..” nu va avea sens. Aceste două directoare cu nume special vor putea fi utilizate în specificarea căilor relative. De exemplu, ../tmp va desemna directorul tmp al directorului- -părinte, iar ./doc/manual.pdf va conduce la fişierul manual.pdf aflat în subdirectorul doc al directorului curent. Putem aşadar încheia discuţia referitoare la directoare cu următoarele observaţii: • cu unele excepţii, numărul de fişiere dintr-un director nu este limitat; mai mult, spaţiul ocupat de către un director depinde doar de numărul fişierelor şi nu de dimensiunea acestora, deoarece directorul nu conţine fizic fişierele, ci doar informaţii despre acestea; • un director poate stoca nu numai fişiere, ci şi alte directoare – numite, în acest caz, subdirectoare; în acest fel, structura directoarelor de pe un disc este arborescentă; drept consecinţă, trebuie să existe un director unic, denumit director-rădăcină, care poate conţine subdirectoare, însă care nu este conţinut de nici un alt director. Fişierele speciale sunt utilizate pentru a memora date privind dispozitivele fizice (discuri, imprimante, mouse etc.) sau virtuale (e.g., memoria internă, terminale). De asemenea, tot fişiere speciale sunt considerate mecanismele de pasare a datelor între procese locale sau la distanţă. Fişierele speciale de tip dispozitiv pot fi orientate pe caracter – citirile şi scrierile se efectuează direct, în mod uzual transferându-se cantităţi mici de date – sau pe bloc – citirile
  • 110. Primii paşi în Linux112 şi scrierile se realizează prin intermediul unor zone de memorie-tampon, buffer-ele. Terminalele sunt dispozitive-caracter (character devices), iar discurile – dispozitive-bloc (block devices). Cum dispozitivele sunt, din punctul de vedere al sistemului, tot fişiere, putem utiliza aceleaşi comenzi şi pentru fişiere, şi pentru periferice. Un program aşadar poate fi folosit şi implementat indiferent de tipul de fişier pe care-l poate manipula. Mai mult, fişierele speciale beneficiază de mecanismul de protecţie a fişierelor obişnuite. Utilizatorul poate crea legături care reprezintă shortcut-uri către un fişier sau un director, pentru a putea fi mai uşor de regăsit sau accesat; astfel, un fişier poate fi regăsit în cadrul sistemului de fişiere prin mai multe nume, eventual în directoare diferite. Legăturile, spre deosebire de Windows, sunt implementate la nivel de sistem de fişiere şi nu în cadrul interfeţei cu utilizatorul. O asemenea legătură (link) este percepută de către utilizator drept fişier având un nume propriu, dar care, în realitate, referă un alt fişier de pe disc. Orice operaţie care se execută asupra fişierului-legătură (exceptând ştergerea) va avea efect, de fapt, asupra fişierului indicat de acea legătură. Dacă este solicitată ştergerea, efectul depinde de tipul legăturii respective. Legăturile pot fi de două tipuri: fizice (hard links) şi simbolice (symbolic links). În concluzie, sistemul de fişiere în Linux este caracterizat prin: • structura logică arborescentă a directoarelor; • tratarea dispozitivelor (terminale, imprimante, memorie etc.) în manieră unitară şi consistentă, ca fişiere (în sensul conceptual al termenului); • protecţia resurselor prin intermediul unui sistem de permisiuni. 2.2. Structura standard de directoare Orice sistem Linux prezintă următoarea structură standard de directoare (standardizată în documentul Filesystem Hierarchy Standard – FHS; mai multe detalii pot fi obţinute consultând manualul sistemului, printr-o comandă de genul man 7 hier sau xman 7 hier): • /bin include comenzile externe uzuale (vitale uneori) ale sistemului, ca de exemplu bash, ls sau pwd; • /sbin conţine executabile suplimentare, utilizate doar de către administratorul sistemului (utilizatorul root). Executabilele sunt folosite doar pentru pornirea, oprirea şi repararea sistemelor de fişiere (e.g., init sau fsck); • /dev stochează dispozitivele sistemului (atât cele periferice, cât şi cele logice). Aceste fişiere speciale nu au lungime, ci o succesiune de două numere desemnând numerele major şi minor ale dispozitivului asociat. De exemplu, /dev/hda desemnează primul hard disk E-IDE, /dev/hda1 desemnează prima partiţie a primului hard disk E-IDE, /dev/sda specifică primul hard disk SCSI, /dev/fd0 reprezintă prima unitate de dischetă, iar /dev/uba desemnează primul dispozitiv conectat la un port USB etc. Tot în cadrul acestui director regăsim /dev/mouse şi /dev/cdrom, care corespund mouse-ului şi primei unităţi de CD-ROM, respectiv. În fapt, aceste fişiere sunt legături către fişierele de tip dispozitiv care desemnează perifericul folosit efectiv.
  • 111. Aproape totul despre fişiere... 113 De asemenea, există un dispozitiv virtual /dev/null care joacă rolul de „gaură neagră” a sistemului, orice am scrie către acest dispozitiv pierzându-se definitiv; • /etc conţine fişiere de configurare şi administrare ale diverselor utilitare şi servicii de sistem. Se pot menţiona /etc/passwd (stochează informaţii despre utilizatorii sistemului) şi /etc/group (conţine informaţii privind grupurile de utilizatori); • /usr memorează anumite fişiere utilizate de membrii sistemului. Include o serie de directoare, dintre care menţionăm: – bin – alte comenzi utile (e.g., aumix, bc sau gcc); – sbin – executabile şi daemoni suplimentari pentru administrarea sistemului, altele decât cele din /sbin (e.g., useradd); – lib – biblioteci folosite de diverse programe; – local – director conţinând aplicaţii cu caracter local; – include – fişiere antet (header) necesare dezvoltării de aplicaţii; – games – conţine jocuri; – share – fişiere partajate de o serie de utilitare şi aplicaţii instalate în sistem (independente de platformă); – X11R6 – fişiere ale sistemului de ferestre X Window; • /lib stochează biblioteci şi module partajabile utilizate de compilatoare; tot aici există şi bibliotecile necesare pentru execuţia comenzilor din /bin şi /sbin (importante, de exemplu, pentru pornirea sistemului); • /boot este directorul destinat încărcătorului sistemului (aici se găseşte şi imaginea binară a nucleului); • /tmp stochează datele temporare generate de anumite comenzi; • /home conţine directoarele de lucru pentru fiecare utilizator în parte; va exista câte un subdirector pentru fiecare utilizator, purtând numele acestuia (de exemplu, /home/dragos sau /home/busaco). Directoarele utilizatorilor se numesc directoare home. Pentru distribuţiile Knoppix şi ROSLIMS, este creat în mod automat directorul /home/knoppix corespunzător utilizatorului implicit cu acelaşi nume; • /mnt este un director de montare a unor sisteme de fişiere externe (partiţii FAT, CD-ROM etc.); în mod uzual, este utilizat de comanda mount, fiecare sistem de fişiere extern fiind memorat temporar într-un director separat – e.g., /mnt/floppy pentru dischetă, /mnt/cdrom pentru CD-ROM sau /mnt/uba pentru dispozitivele disponibile via USB (Universal Serial Bus), precum camerele digitale ori memoriile Flash. De cele mai multe ori, sistemul va monta automat o serie de partiţii sau discuri – de exemplu, atunci când inserăm un CD/DVD în unitate), deci utilizatorul nu va trebui să realizeze această acţiune în mod implicit; • /var conţine fişiere variabile utilizate de aplicaţii. Include, printre altele, o serie de fişiere-jurnal (log files) completate de către sistem (/var/log/), precum şi fişiere temporare; • /proc găzduieşte sistemul virtual de fişiere proc şi conţine câte un subdirector pentru fiecare proces existent, plus informaţii interne nucleului.
  • 112. Primii paşi în Linux114 2.3. Utilizarea managerului de fişiere -QPSWGTQT Calea preferată este cea de a utiliza un manager de fişiere (file manager), utilitar care pune la dispoziţie, într-o manieră comodă, instrumentele necesare accesului la fişiere şi realizării operaţiilor uzuale (copierea, redenumirea, consultarea şi modificarea permisiunilor etc.). Mai mult decât atât, fiecare dintre aceste managere de fişiere va putea fi folosit şi pentru accesarea Web-ului sau accesul la fişiere aflate la distanţă via FTP (File Transfer Protocol), într-o manieră foarte asemănătoare cu Windows Explorer. Mediul vizual KDE, implicit folosit de majoritatea distribuţiilor Linux actuale, pune la dispoziţie aplicaţia Konqueror, care reprezintă atât un manager de fişiere, cât şi un browser Web şi un vizualizator al diverselor tipuri de informaţii (gazdă pentru alte componente, precum arhivatoare, programe de redare a conţinuturilor grafice, a documentelor PDF sau a partiţiilor, plugin-uri Flash ori Real Media, utilitare de inscripţionare a CD-urilor etc.). Konqueror poate fi lansat în mai multe moduri, dintre care menţionăm: • din panoul KDE, se poate acţiona asupra pictogramei reprezentând o căsuţă, pentru a avea acces direct la directorul home al utilizatorului (fişierele personale); • se poate da dublu click pe una dintre pictogramele reprezentând discurile sau partiţiile sistemului, pictograme plasate pe desktop (în Knoppix şi, implicit, ROSLIMS vor apărea simbolurile tuturor partiţiilor discurilor fixe detectate, plus cele ale unităţilor de CD/DVD şi dischetă); dacă una dintre partiţii nu e montată deja, va fi montată în mod automat; • din meniul KDE, se foloseşte opţiunea Home (Personal Files)/Acasă (Fişiere Personale); • recurgând la consola KDE (konsole), se apelează la comanda konqueror. Interfaţa programului este alcătuită din următoarele componente principale: • meniul principal, compus din următoarele submeniuri: – Location/Locaţie oferă posibilitatea precizării unui director din cadrul sistemului de fişiere, a unei adrese Web (URI – identificator uniform de resurse) sau numelui unui document local. Vizualizarea se poate face într-o fereastră separată ori într-un tab, într-o manieră similară celei oferite de Opera sau Firefox. Tot în cadrul acestui meniu avem posibilitatea să tipărim conţinutul ferestrei curente ori să părăsim aplicaţia; – Edit/Editare pune la dispoziţie opţiunile uzuale de editare, similare celor din Windows, inclusiv operaţii cu fişiere; – View/Vizualizare oferă modalităţi alternative de vizualizare a listei de fişiere/directoare pe care o putem manipula; – Go to/Du-te realizează în principal managementul istoricului navigării; – Bookmarks/Semne de carte permite reţinerea unor locaţii favorite, pentru accesarea lor ulterioară, inclusiv modul de organizare a acestora; – Tools/Unelte pune la dispoziţie opţiuni privitoare la execuţia de comenzi, deschiderea unui terminal şi altele; – Settings/Setări permite realizarea unor diverse configurări; – Window/Fereastră oferă operaţii uzuale cu (sub)ferestre; – Help/Ajutor pune la dispoziţie informaţii de ajutor;
  • 113. Aproape totul despre fişiere... 115 • bara de instrumente (tool bar), incluzând pictogramele corespunzătoare operaţiilor celor mai des folosite (e.g., navigarea, operaţiile copy paste, tipărirea, controlul modului de vizualizare etc.); • panoul de navigare, dispus în partea stângă, care oferă acces – printre altele – la arborele de directoare, la lista dispozitivelor, la fişierele din directorul home sau la calculatoarele aflate în reţeaua locală; • zona principală de afişare a informaţiilor privitoare la fişiere şi directoare, putând include tab-uri şi oferind acces la meniuri contextuale la apăsarea butonului drept al mouse-ului. Funcţionalităţile de bază sunt similare celor oferite de Windows Explorer. Conţinutul fiecărui director apare într-o fereastră compusă dintr-o listă de nume de fişiere. Fiecare fişier are asociată o pictogramă (icon), în funcţie de tip (fişier obişnuit, director, arhivă, program, audio etc.), dar utilizatorul poate opta la o afişare textuală, detaliată, a proprietăţilor esenţiale ale fiecărui fişier în parte (e.g., dimensiune, data ultimei actualizări, permisiuni). Atunci când mouse-ul este plasat peste pictograma/numele unui fişier, sunt afişate anumite informaţii referitoare la fişierul în cauză, iar pentru unele tipuri se poate previzualiza conţinutul (de exemplu, pentru documentele text ori imagine) – vezi figura 1. Figura 1. Managerul de fişiere Konqueror Copierea sau mutarea fişierelor se realizează prin operaţia de drag and drop sau via mecanismul copy/cut paste, iar parcurgerea directoarelor se poate efectua prin intermediul butoanelor de navigare (se poate ajunge la precedentul sau următorul, ori cu un nivel mai sus – se încarcă directorul-părinte). Desigur, selectarea mai multor fişiere se poate realiza cu mouse-ul, folosind tastele Shift (pentru selectarea unui grup contiguu de fişiere) sau Ctrl (pentru alegerea în manieră selectivă a fişierelor).
  • 114. Primii paşi în Linux116 De asemenea, acţionând cu clic de dreapta asupra pictogramei sau numelui unui fişier se va afişa un meniu contextual cuprinzând majoritatea operaţiilor ce se pot realiza asupra acelui fişier (a se vedea figura 2): Figura 2. Meniul contextual oferind diverse operaţii ce pot fi efectuate asupra unui fişier • accesul la conţinutul fişierului, în funcţie de tip (pentru o arhivă se va apela programul de dezarhivare implicit, pentru un fişier text se va lansa un editor de fişiere, pentru un fişier multimedia se va apela un player etc., conform preferinţelor utilizatorului), fie într-o fereastră nouă (Open in New Window), fie într-un tab adiţional (Open in New Tab); • copierea (Copy), mutarea (Cut), redenumirea (Rename) sau ştergerea (Move to Trash/Delete) a fişierului; • posibilitatea stabilirii programului de redare a conţinutului – pot fi asociate mai multe aplicaţii unui tip de conţinut (Open With...); • realizarea unor acţiuni suplimentare (Actions), precum includerea fişierului într-o arhivă, inscripţionarea pe un CD, expedierea prin e-mail. Pentru anumite tipuri de fişiere, pot fi oferite acţiuni specifice; de exemplu, în cazul imaginilor, le putem converti într-un format dorit: JPEG, PNG, TIF), le putem plasa pe fundalul desktop-ului ori avem posibilitatea să le rotim cu 90 ori 180 de grade (Rotate/Flip) – a se consulta şi figura 3;
  • 115. Aproape totul despre fişiere... 117 Figura 3. Submeniul contextual facilitând realizarea de anumite acţiuni asupra unui fişier sau grup de fişiere (în acest caz, imagini) • consultarea proprietăţilor fişierului (Properties) – vezi figura 4. Figura 4. Consultarea proprietăţilor unui fişier, cu posibilitatea modificării permisiunilor de acces
  • 116. Primii paşi în Linux118 În plus, Konqueror oferă facilităţi de căutare a fişierelor, conform mai multor criterii (după nume, după data ultimei modificări, după localizare etc.) – vezi meniul Tools/Unelte. Modulul de căutare a fişierelor poate fi utilizat şi separat, apelându-l din meniul KDE prin opţiunea Find Files/Caută fişiere. Figura 5. Căutarea unui fişier Alte facilităţi puse la dispoziţie de Konqueror sunt: • recurgerea la tab-uri (subferestre), astfel încât mai multe directoare sau documente pot fi vizualizate şi manipulate în cadrul unei aceleiaşi ferestre – vezi figura 6; Figura 6. Meniul contextual privitor la managementul tab-urilor Konqueror • realizarea de slideshow-uri sau galerii Web de imagini via opţiunea Create Image Gallery din meniul Tools/Unelte; • acces facil la dispozitivele şi partiţiile montate prin intermediul panoului de navigare dispus în partea stângă a ferestrei principale Konqueror; • vizualizarea grafică a ocupării discului de către fişiere graţie opţiunii File Size View din cadrul meniului View/Vizualizare – vezi figura 7;
  • 117. Aproape totul despre fişiere... 119 Figura 7. FSViewPart permite vizualizarea grafică a capacităţii fiecărui fişier/director • integrarea altor componente KDE, precum editorul de texte KWrite, vizualizatorul de imagini Kuickshow, arhivatorul Ark, programul de inscripţionare a CD/DVD- urilor K3b, managerul de download-uri KGet etc.; • managementul diverselor tipuri de conţinuturi, prin intermediul asocierii fiecărui tip în parte a unui program sau mai multe – a se consulta meniul Options/Setări din Konqueror; • în cazul paginilor Web, traducerea automată în altă limbă sau arhivarea conţinutului, precum şi managementul cookie-urilor, a datelor introduse în câmpurile formularelor Web ori controlul cache-ului – vezi meniul Tools/Unelte; de asemenea, avem posibilitatea să salvăm adresele favorite (punând semne de carte) – a se consulta meniul Bookmarks/Semne de carte al Konqueror. Considerăm utilă aici şi menţionarea program care realizează formatarea unei dischete – Floppy Formatter, acest utilitar putând fi apelat şi prin kfloppy. 2.4. Managerul de fişiere /KFPKIJV %QOOCPFGT Un alt manager de fişiere frecvent folosit este Midnight Commander, disponibil în mod text, foarte asemănător cu venerabilul Norton Commander din DOS. Pentru a-l lansa, va trebui să tastăm mc de la prompterul interpretorului de comenzi sau dintr-o consolă KDE. Operaţiile uzuale pot fi realizate acţionând tastele funcţionale; • F3 pentru vizualizarea conţinutului unui fişier;
  • 118. Primii paşi în Linux120 • F4 pentru editarea conţinutului unui fişier (implicit, se lansează editorul încorporat mcedit); • F5 pentru a copia un fişier sau un director; • F6 pentru redenumire; • F7 pentru crearea unui director în cadrul directorului curent; • F8 pentru ştergerea unui fişier/director; • F9 pentru afişarea meniului programului; • F10 pentru a părăsi acest program. Majoritatea operaţiilor se pot efectua recursiv, avându-se în vedere şi conţinutul tuturor subdirectoarelor unui director. Figura 8. Copierea de fişiere cu ajutorul programului Midnight Commander Utilizatorul are la dispoziţie două zone (stângă şi dreaptă) în care se vor putea vizualiza simultan conţinuturile a două directoare, în vederea facilitării operaţiilor de copiere/ mutare de fişiere. Aceste zone sunt denumite şi panouri (panels). Pentru parcurgerea conţinutului listei de fişiere dintr-o zonă se vor putea folosi tastele-săgeţi, iar comutarea dintr-o zonă în alta se realizează prin intermediul tastei TAB. Cu ajutorul tastei INS se vor putea selecta mai multe fişiere, în vederea efectuării unei operaţii globale asupra lor (copiere, ştergere, modificare a permisiunilor etc.). În unele situaţii datorate setării terminalului, tastele funcţionale pot fi neoperaţionale. Pentru a remedia acest lucru, se poate recurge la opţiunea Learn Keys a meniului Options. În
  • 119. Aproape totul despre fişiere... 121 locul unei taste funcţionale, se poate acţiona mai întâi tasta ESC apoi o tastă numerică (de exemplu, F5 poate fi simulată prin succesiunea de taste ESC 5). Mai multe operaţii sunt puse la dispoziţie în cadrul meniului programului, vizibil la apăsarea tastei F9. Utilizatorul va putea astfel configura modul de afişare a zonelor de fişiere, modul de comportament al programului în funcţie de tipul de fişier, diverse setări interne etc. Printre operaţiile care pot fi realizate cu Midnight Commander merită a fi menţionate şi: consultarea/modificarea permisiunilor sau accesul via FTP la sistemul de fişiere al unei maşini aflate la distanţă (vezi figura 9). Mai multe detalii pot fi consultate în cadrul help-ului programului, disponibil la acţionarea tastei F1. Figura 9. Transferul de fişiere via FTP prin intermediul programului Midnight Commander 3. Accesul la fişiere prin intermediul comenzilor Utilizatorii cu mai multă experienţă vor dori să controleze mai profund operaţiile cu fişiere pe care intenţionează să le efectueze şi să beneficieze de avantajele comenzilor puse la dispoziţie de sistem. În fapt, aceasta este maniera „clasică” prin care un utilizator de UNIX/Linux are acces la resurse, în ceea ce priveşte sistemul de fişiere. În cadrul acestei secţiuni vom prezenta pe scurt câteva dintre comenzile importante privitoare la fişiere. Vom urmări mai mult precizarea conceptelor de bază pe care le adoptă un sistem UNIX/Linux în ceea ce priveşte fişierele şi sistemele de fişiere.
  • 120. Primii paşi în Linux122 3.1. Specificatori Înainte de a prezenta câteva dintre cele mai frecvent folosite comenzi, menţionăm faptul că interpretorul de comenzi permite utilizatorului să facă referire la mai multe fişiere simultan via specificatori de fişiere. În loc de a furniza numele complet al unui fişier, vom putea utiliza următoarele metacaractere (wildcards) pentru a înlocui părţi din numele unui fişier: • simbolul „?” va înlocui un singur caracter, pe poziţia în care apare; • simbolul „*” va înlocui un număr de zero, unu sau mai multe caractere; • expresia „[caractere]” va funcţiona ca un interval, numele de fişier potrivin- du-se cu caracterele furnizate. De exemplu, specificatorul pi?[0-9]* va putea desemna nume de fişiere care încep cu caracterele „p” şi „i”, urmate de oricare alt caracter, apoi de una din cifrele de la 0 până la 9, eventual fiind succedat de oricare alte caractere. Astfel, acest specificator se poate potrivi cu nume precum pin7 sau pix2006.png, dar nu cu pinguin3. 3.2. Informaţii despre fişiere Ştiind deja că directoarele stochează fişiere, fiind ele însele fişiere, vom începe cu prezentarea comenzilor referitoare la directoare. Principalele comenzile sunt: • mkdir cale – creează un director; • rmdir cale – şterge un director vid, în sensul că acesta nu conţine decât intrările . şi ..; • cd [ cale ] – schimbă directorul curent de lucru în cale; • pwd – afişează numele directorului curent (utilă atunci când ne-am „rătăcit” prin pădurea structurii de directoare). Argumentul cale reprezintă o cale de directoare separate de caracterul slash „/” (de exemplu, /tmp/arhive/03feb sau ../Documents/linux). Afişarea conţinutului unui director se obţine în urma apelării comenzii ls. Aceasta oferă mai multe opţiuni, dintre care le menţionăm pe cele mai importante: • -a listează şi fişierele ascunse (cele ale căror nume începe cu caracterul „.”); • -l afişează formatul lung conţinând informaţii suplimentare, cum ar fi cele referitoare la drepturile de acces, proprietar şi grup, dimensiune, data creării etc.; • -R va lista şi subdirectoarele, în mod recursiv (această opţiune va putea fi folosită şi în cazul altor comenzi). O comandă poate avea un număr variabil de parametri (argumente) şi de opţiuni prefixate de caracterul „-” (se poate utiliza şi varianta explicită a unei opţiuni, prefixată de caracterele „--”). Cum majoritatea comenzilor pot accepta un număr impresionant de opţiuni, sfătuim cititorul că o practică bună este aceea de a consulta manualul oferit de sistem via comenzile man sau info.
  • 121. Aproape totul despre fişiere... 123 Urmează un exemplu de folosire a comenzii ls: (roslims)$ ls -la total 3416 drwxrwxr-x 4 knoppix knoppix 4096 Dec 21 14:57 ./ drwxr-xr-x 3 knoppix knoppix 4096 Oct 27 10:24 ../ -rw------- 1 knoppix knoppix 5422 Oct 13 19:19 acronime.tex drwxrwxr-x 2 knoppix knoppix 4096 Oct 27 10:26 eps/ -rw-r--r-- 1 knoppix knoppix 2194474 Oct 27 19:00 main.pdf -rw------- 1 knoppix knoppix 5225 Oct 14 19:21 main.tex -rw-rw-r-- 1 knoppix knoppix 708449 Dec 15 19:44 teza.tgz drwxr-xr-x 3 knoppix knoppix 4096 Oct 27 19:01 versions/ -rw------- 1 knoppix knoppix 651 Sep 10 2001 wmchap.sty Apelul de forma ls -la este echivalent cu ls -l -a. În general, mai multe opţiuni care nu sunt succedate de parametri suplimentari pot fi grupate ca şi cum ar fi o singură opţiune (se utilizează o singură dată caracterul „-” pentru specificarea opţiunilor). După cum se observă din ieşirea furnizată de comanda ls, numele fiecărui fişier este prefixat de numele de cont al proprietarului şi grupul din care face parte acest proprietar. Filosofia UNIX/Linux precizează faptul că fiecare fişier aparţine cuiva – în listing-ul de mai sus, observăm numele de utilizator knoppix şi grupul knoppix, create implicit la iniţializarea sistemului ROSLIMS. Drepturile de acces sunt afişate de comanda menţionată mai sus printr-o secvenţă de zece caractere. Primul caracter se referă la tipul fişierului, printre care menţionăm: • - – fişier obişnuit; • b – fişier special de tip bloc; • c – fişier special de tip caracter; • d – director; • l – legătură. După cum am văzut, fiecare fişier are asociate anumite drepturi de acces, numite şi permisiuni. Le putem vedea în coloanele 2-10 din ceea ce afişează ls -l. Cele trei drepturi asociate celor trei categorii (utilizator, grup, alţii) sunt: • r – citire (Read); • w – scriere (Write); • x – execuţie (Execute). Ele specifică dacă un fişier poate fi citit, modificat sau, respectiv, executat (pentru fişiere de tip director, poate fi căutat) de utilizator. Ca exemplu concret, să considerăm un fişier având permisiunile: r-x-w---x _/_/_/ _ restul lumii (others) __ grupul (group) ___ posesorul (user) Se specifică următoarele: • posesorul fişierului poate citi şi executa acest fişier, dar nu îl poate modifica; • utilizatorii din grupul fişierului pot modifica acest fişier, însă nu îl pot citi sau executa;
  • 122. Primii paşi în Linux124 • ceilalţi utilizatori pot doar executa fişierul, dar nu îl pot citi sau modifica. De asemenea, fişierele mai au trei atribute speciale. Acestea se numesc: SUID, SGID şi Sticky (lipicios), detaliate în volumul D. Acostăchioaie, S. Buraga, Utilizare Linux, Polirom, Iaşi, 2004. Modificarea drepturilor se realizează prin intermediul comenzii chmod. Pentru proprietar se utilizează litera „u”, pentru grup „g”, iar pentru alţi utilizatori „o”. Pentru acordarea, respectiv revocarea drepturilor indicate mai sus corespund caracterele „+”, respectiv „-”. De exemplu, dacă se doreşte să se dea drepturi de citire grupului la care aparţine utilizatorul pentru fişierul cv.html se va scrie: (roslims)$ chmod g+r cv.html Anularea drepturilor de execuţie şi scriere pentru grup şi proprietar se va realiza prin: (roslims)$ chmod ug-wx cv.html Acordarea dreptului de execuţie tuturor categoriilor de utilizatori (proprietar, grup şi alţii) se poate face astfel: (roslims)$ chmod +x cv.html Mai există o modalitate de modificare a drepturilor, relativ mai complicată, dar care ar fi preferată de informaticieni sau matematicieni. Fiecărui grup de drepturi i se asociază un număr după cum urmează: fiecărui drept acordat îi corespunde valoarea 1, iar fiecărui drept anulat, 0. Astfel, rezultă un număr de trei cifre binare care se transformă apoi în baza 8 (octal). De exemplu, pentru rw- asociem 110, care în octal este 6. Drepturile rwxr-xr-- şi rwx--x--x vor corespunde valorilor 751 şi, respectiv, 711. Stabilirea drepturilor de citire şi scriere pentru utilizator şi grup şi de citire pentru ceilalţi se realizează astfel: (roslims)$ chmod 664 cv.html Modificarea proprietarului este efectul comenzii chown: (roslims)$ chown busaco cv.html Această comandă permite simultan şi schimbarea grupului: (roslims)$ chown busaco:profs cv.html (roslims)$ chown www:nobody /home/httpd/cgi-bin/* Comanda chgrp stabileşte un nou grup proprietar al unui fişier: (roslims)$ chgrp studs cv.html O altă comandă utilă este file. Aceasta încearcă să determine tipul unui fişier: (roslims)$ file ~/Documents/ex/* DESIGN.JPG: JPEG image data, JFIF standard 1.01, resolution (DPI), 72 x 72 eps: directory export.txt: ASCII English text, with very long lines file-ex: ASCII text
  • 123. Aproape totul despre fişiere... 125 index2.cgi.html: HTML document text main.ps: PostScript document text conforming at level 2.0 main.tex: ASCII English text Makefile: ASCII make commands text prog: ELF 32-bit LSB executable, Intel 80386, version 1 (SYSV), for GNU/Linux 2.2.5, dynamically linked (uses shared libs), stripped sigla.gif: GIF image data, version 89a, 40 x 40 teza.tgz: gzip compressed data, from Unix typescript: ASCII text, with CRLF, LF line terminators În acest exemplu, observăm că file „descoperă” diverse tipuri de fişiere, precum cele text (scrise eventual în limba engleză), grafice sau executabile. În funcţie de tip, se pot oferi şi diverse alte detalii folositoare. Pentru fişiere stocând conţinut grafic, mai poate fi folosit utilitarul identify. Comanda du afişează dimensiunile tuturor subdirectoarelor din directorul curent sau dintr-un director precizat. Iată un exemplu: (roslims)$ du /usr/lib/xine/ 228K /usr/lib/xine/plugins/1.0.0/post 204K /usr/lib/xine/plugins/1.0.0/vidix 4,9M /usr/lib/xine/plugins/1.0.0 4,9M /usr/lib/xine/plugins 4,9M /usr/lib/xine Comanda df listează informaţii privitoare la spaţiul liber al partiţiilor de disc. Aceste comenzi sunt utile mai ales când apar probleme cu spaţiul de pe disc sau din raţiuni de diagnosticare. 3.3. Operaţii cu fişiere Nu am uitat de comenzile pentru realizarea operaţiunilor de bază cu fişiere. Le menţionăm succint în continuare: • cp realizează copierea unui fişier sau grup de fişiere, sintaxa uzuală a comenzii fiind: cp sursă destinaţie; • mv mută/redenumeşte fişiere, având aceeaşi sintaxă ca şi cp; • ln, cu sintaxa ln sursă destinaţie, permite unui fişier să aibă un nume complementar – mai multe nume de fişiere pot desemna acelaşi fişier; legăturile pot fi hard (se creează şi o copie a conţinutului fişierului; la ştergerea copiei, fişierul original e păstrat) sau soft (legătura simbolică va conţine doar calea către fişierul sursă; ştergerea copiei determină şi ştergerea originalului). Pentru a crea o legătură simbolică vom introduce o linie de genul: (roslims)$ ln -s capitol3.txt ../../copie/capitol3-0221.txt • rm şterge fişiere, având sintaxa rm fişier(e). Atenţie! Fişierele şterse nu pot fi recuperate în nici un mod!
  • 124. Primii paşi în Linux126 Pentru toate comenzile de mai sus se poate recurge la o serie de opţiuni folositoare: • -f forţează îndeplinirea acţiunii, fără confirmare din partea utilizatorului sau ignorând erorile care pot surveni; • -i – mod interactiv, interogând utilizatorul dacă într-adevăr doreşte să realizeze ceea ce s-a specificat (utilizaţi-o mai ales la rm); • -v afişează mai multe informaţii la execuţia comenzii respective; • -R – mod recursiv, comanda executându-se asupra tuturor subdirectoarelor (foarte periculoasă dacă apare la rm, mai ales împreună cu opţiunea -f). Urmează un exemplu de folosire a comenzii rm (dorim să ştergem interactiv o serie de fişiere temporare, al căror nume se termină cu caracterul tilda): (roslims)$ ls *~ apropos-ex~ mfile-ex~ ls-ex~ mount-ex~ (roslims)$ rm *~ -i rm: remove regular file `apropos-ex~'? y rm: remove regular file `mfile-ex~'? y rm: remove regular file `ls-ex~'? n rm: remove regular file `mount-ex~'? y (roslims)$ ls *~ ls-ex~ Căutarea sofisticată a fişierelor este posibilă cu ajutorul comenzii find. Asupra fişierelor găsite se pot efectua şi diverse operaţii (de exemplu, execuţia unor comenzi). Căutarea se va realiza pornind de la un anumit director care va fi explorat conform criteriilor de căutare alese. Sintaxa generală a comenzii find este: find [ cale ] [ expresie ] [ acţiune ] Componenta cale reprezintă calea de directoare de la care se va începe căutarea, expresie semnifică o expresie definind criteriul de căutare, iar acţiune specifică acţiunea care va fi efectuată la găsirea unui fişier. Căutarea se poate realiza după mai multe criterii, dintre care menţionăm: • numele unui fişier – se foloseşte opţiunea -name specificator, în care specificator reprezintă un specificator de fişier (se pot utiliza, desigur, metacaracterele de substituţie, precum „*” sau „?”); • tipul unui fişier – se foloseşte -type tip, unde tip poate fi unul dintre caracterele: f (fişier obişnuit), d (director), l (legătură simbolică) etc. Ca acţiune executată la găsirea unui fişier putem avea: • afişarea numelui fişierului găsit – se foloseşte opţiunea -print (implicită); • execuţia unei comenzi – se utilizează opţiunea -exec. Şirul de caractere {} va substitui numele fişierului găsit şi va putea fi dat ca argument al comenzii care va fi executată. Vom sfârşi lista argumentelor pasate comenzii cu caracterul punct şi virgulă. De exemplu, căutarea tuturor documentelor PDF din contul utilizatorului curent se va putea face astfel: (roslims)$ find ~ -name '*.pdf' -print
  • 125. Aproape totul despre fişiere... 127 În ceea ce priveşte accesul la dischetele formatate în DOS sau Windows, putem folosi o serie de programe făcând parte dintr-un pachet denumit mtools. Aceste programe sunt foarte asemănătoare comenzilor uzuale din DOS, pentru accesarea dischetelor formatate FAT. Discheta va fi accesibilă prin numele a:, exact ca în DOS, însă pentru fişierele stocate de sistemul Linux se vor aplica regulile acestuia. Fiecare comandă din pachetul mtools are numele prefixat cu litera m. Astfel, pentru operaţiile de copiere, redenumire, ştergere de fişiere vor putea fi folosite comenzile mcopy, mren şi mdel, respectiv. Pentru schimbarea unui director de pe dischetă se va utiliza mcd, iar operaţiile uzuale cu directoare vor fi realizate via comenzile mmd (creare de director) şi mrd (ştergere de director). Formatarea unei dischete ca dischetă DOS se va face prin comanda mformat (de asemenea, poate fi folosit şi programul fdformat). Pentru a vizualiza conţinutul unei dischete vom putea introduce (pentru fişierele având nume lungi, va fi listat şi numele scurt DOS, compus din opt caractere plus trei caractere extensia): (roslims)$ mdir Volume in drive A has no label Volume Serial Number is C06E-ECE2 Directory for A:/ TEZA-M~1 TGZ 708449 2005-12-15 19:48 teza-main.tgz bk DIR 2005-12-15 19:49 bk 2 files 708 449 bytes 39 936 bytes free Vom copia toate fişierele stocate într-un director local pe dischetă, apoi vom şterge întreg conţinutul directorului bk al dischetei şi vom crea un director bk2: (roslims)$ mcopy ~/Documents/linux-book/* a: (roslims)$ mdel a:/bk/* (roslims)$ mmd a:/bk2 La final, reafişăm conţinutul sistemului de fişiere FAT stocat de dischetă: (roslims)$ mdir Volume in drive A has no label Volume Serial Number is C06E-ECE2 Directory for A:/ TEZA-M~1 TGZ 708449 2005-12-15 19:48 teza-main.tgz bk DIR 2005-12-15 19:49 bk jobs-ex 118 2005-12-23 13:46 jobs-ex ps2-ex 473 2005-12-23 13:46 ps2-ex ps-ex~ 128 2005-12-23 13:46 ps-ex~ TYPESC~1 0 2003-12-23 13:46 typescript bk2 DIR 2005-12-23 13:48 bk2 10 files 709 821 bytes 744 960 bytes free Desigur, există la dispoziţia utilizatorului şi alte comenzi privitoare la fişiere, o parte dintre ele apărând pe parcursul acestei lucrări.
  • 126. Primii paşi în Linux128 4. Montarea şi demontarea sistemelor de fişiere 4.1. Informaţii de bază Pentru a accesa un mediu de stocare (disc fix, dischetă, CD sau DVD etc.) şi implicit sistemul acestuia de fişiere, în alte sisteme de operare nu trebuia decât ca acest mediu să fie montat fizic. În Linux (UNIX) este necesar ca fiecare mediu de stocare să fie montat şi logic. Dispozitivele montate vor fi integrate în cadrul structurii arborescente de directoare, păstrându-se coerenţa organizării logice a informaţiilor. Astfel, după cum am văzut şi în capitolul 3, o dischetă montată nu va fi regăsită sub un nume simbolic precum A: (aşa cum se întâmpla la DOS/Windows), ci va face parte din arborele de directoare al sistemului. Pentru fiecare dispozitiv montat, va trebui astfel precizat un punct de montare (mounting point) şi tipul de sistem de fişier utilizat (e.g., vfat pentru o dischetă sau disc folosind sistemul FAT din DOS/Windows 9x, ntfs pentru un disc folosind NTFS din Windows 2000/XP, iso9660 pentru CD-ROM etc.). Toată ierarhia de fişiere şi directoare ale unei partiţii sau ale unui disc poate fi montată în orice director al arborelui sistemului. După montare, directorul-rădăcină al sistemului de fişiere montat înlocuieşte conţinutul directorului unde a fost montat. Chiar şi partiţiile hard diskului necesită montarea pentru a putea fi citite şi eventual modificate. La instalarea sistemului, pot fi precizate care partiţii vor fi montate în mod automat. Un exemplu notabil în acest sens îl constituie partiţia montată ca ierarhie- -rădăcină, care constituie primul sistem de fişiere montat la pornirea sistemului. De remar- cat faptul că este imposibilă demontarea acestei partiţii în timpul funcţionării sistemului Linux. Montarea automată a sistemelor de fişiere este controlată prin intermediul fişierului /etc/fstab. În cadrul distribuţiei ROSLIMS, după cum am menţionat şi mai devreme, partiţiile discurilor sunt montate automat în momentul primei lor accesări, dar în mod implicit nu pot fi decât consultate (are loc o montare read-only, pentru a nu cauza probleme sistemului în cazul unei alterări nedorite a sistemelor de fişiere). Vom vedea mai jos cum avem posibilitatea să remontăm partiţiile în regim de citire/scriere, pentru a salva – de exemplu – fişierele create în timpul lucrului cu ROSLIMS. Semnalăm cititorului faptul că sistemul Linux poate citi partiţia pe care rezidă un alt sistem de operare (e.g., Windows), dar aceasta nu înseamnă că obligatoriu poate folosi şi aplicaţiile acelui sistem de operare. 4.2. Accesul la dispozitivele montate în managerul de ferestre KDE va afişa pe desktop pictogramele corespunzătoare dispozitivelor care pot fi montate automat la inserarea unui mediu de stocare (de exemplu, unitatea de dischetă şi CD-ROM-ul). Dând clic de dreapta pe o asemenea pictogramă, vom putea avea acces la un meniu contextual permiţând executarea unor operaţiuni asupra sistemului de fişiere montat (acţiunile uzuale sunt consultarea conţinutului ori demontarea discului).
  • 127. Aproape totul despre fişiere... 129 Figura 10. Operaţii asupra unui CD montat 4.3. Comenzile mount şi umount Administratorul de sistem poate crea directoare specifice pentru fiecare dispozitiv montat (automat sau nu) în sistem, punctele de montare în mod uzual fiind subdirectoare ale directorului /mnt. Astfel, în directorul /mnt pot exista (create de cele mai multe ori la instalarea sistemului) directoare precum: • /mnt/floppy – corespunde dischetei; • /mnt/cdrom – desemnează unitatea de CD-ROM; • /mnt/auto – reprezintă un director în care vor fi montate automat dispozitive detaşabile, precum discheta sau CD/DVD-urile. Pentru a monta un sistem de fişiere folosit de un anumit dispozitiv vom recurge la comanda mount, având forma: mount -t tip dispozitiv punct_montare unde dispozitiv reprezintă un nume de fişier de tip dispozitiv din directorul /dev (de exemplu, /dev/hda1 pentru prima partiţie a primului hard disk IDE), tip este tipul sistemului de fişiere ce urmează a fi montat (ca valori tipice putem indica vfat, ntfs sau iso9660), iar punct_montare desemnează directorul în care se va monta dispozitivul. Acţiunea de montare poate fi efectuată în mod uzual doar de utilizatorul root. În ROSLIMS (Knoppix), putem recurge – de exemplu – la comanda sudo pentru a realiza (de)montarea – vezi infra. În vederea montării unui CD-ROM vom putea da următoarea comandă (am presupus că /dev/hdc este fişierul de tip dispozitiv asociat unităţii de CD-ROM): (roslims)# mount -t iso9660 /dev/hdc /mnt/cdrom Comanda mount poate fi utilizată şi pentru a afişa dispozitivele montate din sistem (inclusiv cele care se montează automat la iniţializarea sistemului), caz în care o vom apela fără parametri.
  • 128. Primii paşi în Linux130 Unele sisteme de fişiere pot fi montate doar în regim de consultare, fără a putea fi permisă scrierea (este cazul unităţii de CD-ROM). Pentru aceasta putem folosi opţiunea „-r” a comenzii mount. Stabilirea diverselor opţiuni de montare se realizează cu ajutorul opţiunii „-o”. Demontarea unui dispozitiv se realizează cu umount, ca parametru trebuind să fie indicat punctul de montare ori numele dispozitivului. Trebuie menţionat aici că directorul curent nu trebuie să se afle în ierarhia directorului în care este montat dispozitivul, în caz contrar fiind semnalată eroare. Dacă a fost utilizat un dispozitiv detaşabil (e.g., USB memory stick) şi, în special, dacă s-au efectuat operaţii de scriere, este obligatorie demontarea acestuia înainte de a fi extras din unitate, altfel datele pot fi alterate! 'ZGORNKHKECTG Presupunem că dorim să accesăm o memorie Flash disponibilă la portul USB. Distribuţia ROSLIMS consideră că fişierul de tip dispozitiv asociat memoriei Flash este /dev/uba1, iar sistemul de fişiere implicit este VFAT (cel obişnuit din Windows, cu suport pentru nume de fişiere lungi). Pentru a preîntâmpina alterarea datelor de pe discuri, sistemul ROSLIMS (Knoppix) impune ca montarea şi demontarea să fie efectuate sub auspicii de root. Pentru aceasta, vom lansa mai întâi o consolă de root, prin intermediul opţiunii Root Terminal a meniului System/Sistem din cadrul meniului principal KDE. După montare, dacă încercăm să remontăm acelaşi dispozitiv, sistemul va semnala eroare: (roslims)# mount /dev/uba1 /mnt/uba1 (roslims)# mount -t vfat /dev/sdb1 /mnt/uba1 mount: /dev/uba1 already mounted or /mnt/uba1 busy mount: according to mtab, /dev/uba1 is already mounted on /mnt/uba1 În cazul în care totul a decurs cu succes, putem consulta conţinutul sistemului de fişiere montat: (roslims)# cd /mnt/uba1 (roslims)# ls CIPC-final/ linux-book/ today-16ian/ marius/ multimedia-book/ w3c-2004.txt* hig-1.0.tar.gz* referat.tex* wall_mp3/ Vom copia pe stick o serie de fişiere (capturi de ecran) create în ROSLIMS şi vom verifica dacă acţiunea de copiere a avut loc: (roslims)# mkdir linux (roslims)# cp ~/*.png /mnt/uba1/linux (roslims)# ls /mnt/uba1/linux desktop.png* kdeconfig.png* roslims.png* La urmă, vom demonta memoria Flash (după demontare, punctul de montare nu mai conţine nimic):
  • 129. Aproape totul despre fişiere... 131 (roslims)# umount /mnt/uba1 (roslims)# ls /mnt/uba1 (roslims)# Tot aici menţionăm faptul că, dacă dorim să extragem în mod automat un mediu de stocare dintr-o unitate, vom putea folosi comanda eject, care va demonta în prealabil acel dispozitiv. (roslims)# eject /dev/cdrom 5. Operaţii asupra discurilor şi partiţiilor Sistemul Linux pune la dispoziţie o pleiadă de instrumente utile pentru managementul sistemelor de fişiere (proprii sau externe), realizarea de diagnostice şi copii de siguranţă, inscripţionarea de CD/DVD-uri, rularea de teste de performanţă sau de optimizare a accesului la disc. 5.1. Managementul discului Pentru început, ne vom ocupa de managementul discurilor, aplicaţiile de mai jos putând fi folosite şi pentru a rezolva problemele unor sisteme afectate din diverse motive, precum viru- sarea programelor, prăbuşirea sistemului ori deteriorarea informaţiilor privitoare la partiţii. ROSLIMS pune la dispoziţie un utilitar grafic puternic, similar aplicaţiei comerciale Partition Magic din Windows. Acest utilitar se numeşte QTParted şi poate fi regăsit în meniul System/Sistem sau poate fi lansat direct prin qtparted. Interfaţa programului este intuitivă, pentru fiecare disc oferindu-se lista partiţiilor existente, listându-se tipul, starea, dimensiunea, spaţiul ocupat etc. Făcând clic de dreapta pe numele unei partiţii, apare un meniu contextual care pune la dispoziţie diverse acţiuni ce pot fi executate asupra acesteia: redimensionare, ştergere, schimbare a tipului şi altele. Aceste opţiuni pot fi invocate şi din meniul principal al aplicaţiei. De asemenea, se dă posibilitatea creării de noi partiţii având diverse sisteme de fişiere. Alte detalii de interes sunt disponibile în capitolul 3. Un alt program, având o interfaţă cu utilizatorul de tip text, este nparted, care prezintă aceleaşi funcţionalităţi ca şi QTParted. Pentru consultarea şi editarea în linie de comandă se poate folosi comanda clasică fdisk, iar pentru verificarea unui sistem de fişiere se recurge la fsck – detalii în D. Acostăchioaie, Administrarea şi configurarea sistemelor Linux (ediţia a treia, în curs de apariţie), Polirom, Iaşi, 2006 şi D. Acostăchioaie, S. Buraga, Utilizare Linux, Polirom, Iaşi, 2004. De asemenea, de real folos sunt următoarele utilitare incluse în distribuţiile Knoppix şi, desigur, ROSLIMS: • bonnie – testează performanţa discurilor fixe, fiind un instrument foarte util pentru diagnosticare; • hdparm – afişează, testează şi ajustează parametrii hard diskurilor; • gpart – facilitează regăsirea partiţiilor pierdute ale unui disc fix; ca parametru, trebuie furnizat discul pe care se vor căuta partiţiile: gpart /dev/hda;
  • 130. Primii paşi în Linux132 • lde – reprezintă un vizualizator/editor al sistemelor de fişiere native Linux (e.g., ext2fs), oferind o interfaţă de tip text intuitivă; • partimage – oferă posibilitatea de a consulta, modifica şi salva partiţii de discuri, putând fi folosit şi pentru realizarea copiilor de siguranţă ori restaurarea unor sisteme; • ntfsclone – manipulează, salvează şi restaurează partiţii în format NTFS; se pot realiza, printre altele, clonări de partiţii şi copii de siguranţă ale informaţiilor privitoare la partiţii (pentru detalii, man ntfsprogs); de exemplu, pentru salvarea imaginii partiţiei NTFS /dev/hda1, putem scrie: (roslims)$ ntfsclone --save-image --output copie_ntfs.img /dev/hda1 5.2. Inscripţionarea de CD/DVD-uri Unul dintre cele mai versatile programe de inscripţionare de CD/DVD-uri, foarte asemănător aplicaţiei comerciale Nero Burning ROM de sub Windows, este K3b. Acest program poate fi apelat din submeniul Multimedia al meniului principal KDE sau prin k3b (eventualele configurări se pot realiza via K3bSetup 2, localizat în submeniul System/Sistem). Figura 11. Interfaţa programului de inscripţionare K3b Programul permite realizarea de duplicate de CD/DVD-uri ori inscripţionarea de imagini ISO deja existente pe disc. De asemenea, poate şterge conţinutul CD-urilor
  • 131. Aproape totul despre fişiere... 133 reinscriptibile, extrage conţinutul CD-urilor audio ori genera conţinuturi video în format AVI (folosind codecul XviD) de pe DVD-uri (activitate numită şi CD/DVD ripping). Toate aceste acţiuni pot fi executate în cadrul meniului Tools al aplicaţiei. Detalii şi în cadrul capitolului 3. La nivel de linie de comandă, există mai multe utilitare, dintre care menţionăm mkisofs şi cdrecord/dvdrecord. 5.3. Realizarea de copii de siguranţă. Arhivarea datelor În acest context, trebuie să menţionăm o serie de utilitare privitoare la realizarea copiilor de siguranţă (backup-uri). Pentru prevenirea pierderilor de informaţii (cauzate de problemele software, hardware sau ştergerile accidentale ale fişierelor), se recomandă efectuarea de copii de siguranţă ale datelor importante (fişierele de configurare, bazele de date sau fişierele personale ale utilizatorilor). Dacă spaţiul de pe mediul-destinaţie permite, poate fi salvat chiar şi întregul conţinut al discurilor fixe din sistem. Mediile de stocare cel mai des folosite pentru salvări de siguranţă sunt banda magnetică şi CD/DVD-urile. KDE oferă KDat, un program flexibil de efectuare a copiilor de siguranţă pe benzi mag- netice (uzual, se foloseşte dispozitivul /dev/tape). În linie de comandă, pot fi folosite dump şi restore. Primul oferă posibilitatea realizării de salvări incrementale (sunt păstrate şi un număr de versiuni consecutive), iar al doilea poate restaura fişiere, directoare sau partiţii complete. Arhivarea datelor, cu scopul realizării de copii de siguranţă ori din alte motive, se poate realiza via mai multe utilitare. Mediul KDE include Ark, oferind o interfaţă grafică similară întrucâtva cu cea a programului WinRAR. Ark este integrat în managerul de fişiere Konqueror, dar poate fi apelat şi separat – a se vedea submeniul Utilities/Utilitare al meniului principal KDE. Formatele suportate sunt tar, gz, bz2, zip, lha, zoo şi rar. La nivelul interpretorului de comenzi, se poate recurge la programele descrise succint în continuare. Cel mai popular program de arhivare este tar (tape archiver), conceput iniţial pentru a „aduna” conţinutul unui întreg sistem de fişiere şi apoi a-l scrie pe bandă magnetică. Spre exemplu, comanda: (roslims)$ tar -cf copie.tar /home/knoppix/rapoarte va crea arhiva copie.tar conţinând directorul /home/knoppix/rapoarte, memorând căile absolute ale fişierelor. Dacă se doreşte comprimarea arhivei rezultate, se poate lansa unul dintre următoarele programe: • gzip -9 copie.tar (parametrul -9 activează compresia maximă); • bzip2 copie.tar (bzip2 oferă algoritmi mai buni de compresie decât gzip, însă este şi mai lent). Fişierul rezultat va fi copie.tar.gz, respectiv copie.tar.bz2. Dezarhivarea se efectuează cu gunzip, respectiv gunzip2. În Linux există, de asemenea, şi posibilitatea folosirii formatelor de arhive provenind din DOS/Windows. Astfel, pentru crearea de arhive zip se va folosi utilitarul zip (de exemplu, zip carte_utilizare.zip *.html *.png), iar pentru extragerea fişierelor din arhive de acest tip – unzip. Pentru dezarhivarea arhivelor arj se foloseşte
  • 132. Primii paşi în Linux134 programul unarj. De asemenea, prin cabextract se pot extrage fişiere şi dintr-o arhivă cab folosită de Windows. Astfel, putem remedia unul dintre fişierele-sistem Windows prin folosirea distribuţiei ROSLIMS, extrăgând fişierul dorit, copiindu-l în cadrul partiţiei Windows şi, la final, restartând maşina. Mai multe detalii sunt furnizate de fiecare comandă în parte, atunci când este executată fără parametri. 6. Consultarea şi editarea conţinutului fişierelor 6.1. Consultarea şi editarea fişierelor text Fişierele text sunt structurate pe linii, fiecare linie terminându-se cu caracterul LF (Line Feed). Conţinutul acestora poate fi nestructurat (fişierele text sunt obişnuite, fără a include nici o informaţie privitoare la modul de formatare a textului) sau structurat (fişierele includ atât informaţia propriu-zisă, cât şi o serie de directive de formatare, constituite din deli- mitatori, marcatori ori alte construcţii sintactice. Figura 12. Folosirea editorului de texte Kate la validarea documentelor XML
  • 133. Aproape totul despre fişiere... 135 Pentru editarea comodă a fişierelor text, KDE pune la dispoziţie programele KWrite (asemănător Notepad din Windows) şi Kate (este un editor mai bogat în facilităţi, putând fi folosit cu succes şi la editarea codului-sursă) – a se vedea submeniul Editors/Editoare al meniului KDE. Sunt oferite posibilităţi de copiere a fragmentelor de text între diverse documente, colorarea textului în funcţie de tipul de fişier (syntax highlighting), indentarea codului, căutarea şi înlocuirea textului sau chiar apelarea interpretorului de comenzi. De asemenea, pot fi folosite programele (a se consulta, de asemenea, submeniul Editors/Editoare al meniului KDE): • joe – un editor de texte folosind combinaţii ale venerabilului WordStar; • mcedit – editorul din cadrul managerului de fişiere mc. Este un editor simplu, oferind o serie de comenzi de bază, util fiind mecanismul de syntax highlighting, adică diferite scheme de colorare a instrucţiunilor, parantezelor etc., în funcţie de tipul fişierului care se editează. Apelarea lui se poate face fie prin lansarea comenzii mcedit, fie din cadrul utilitarului Midnight Commander, cu tasta F4 sau Shift+F4; • vim – un editor de texte folosit îndeosebi de către profesionişti, bazat pe un clasic UNIX: programul vi; • zile – emulează cele mai importante comenzi Emacs, fiind deosebit de compact şi aducând unele extensii utile. Încheiem cu prezentarea unor comenzi utile pentru consultarea şi eventual prelucrarea conţinutului fişierelor text: • more – paginează conţinutul primit la intrare, cu posibilitatea defilării în jos, la nivel de linie sau de ecran; • less – asemănătoare cu comanda anterioară, dar va da posibilitatea să parcurgem conţinutul în ambele sensuri; • cat – concatenează conţinutul mai multor fişiere (poate fi utilă pentru a reface conţinutul unor fişiere divizate de utilitarul split): (roslims)$ cat cap1.txt cap2.txt cap3.txt primele3cap.txt • tac – este similară cu precedenta, dar conţinutul va fi afişat de la ultima către prima linie din fişier; • head – va lista primele linii ale unui fişier (implicit 10); • tail – va lista ultimele linii ale unui fişier (implicit 10); opţiunea -f va permite monitorizarea actualizării conţinutului, comanda afişând în mod dinamic ultimele linii adăugate (această facilitate este utilă mai ales administratorilor de sistem); • cut – decupează din fiecare linie anumite coloane sau câmpuri despărţite de un delimitator; • sort – sortează conform unor criterii conţinutul unui fişier text; • uniq – extrage numai liniile unice (în prealabil sortate) dintr-un fişier; • wc – se va folosi pentru numărarea caracterelor, cuvintelor sau liniilor conţinutului primit la intrare. Opţiunile uzuale sunt -c pentru contorizarea doar a caracterelor, -w pentru numărarea cuvintelor şi -l pentru contorizarea liniilor; • grep – va realiza căutarea unui şir de caractere (numit model sau pattern) în cadrul fiecărei linii a conţinutului, afişând în mod implicit doar liniile care includ acel şir; • fmt – formatează într-o manieră simplă conţinutul unui fişier text;
  • 134. Primii paşi în Linux136 • diff – compară (la nivel de linie) conţinutul unor fişiere; • cmp – compară (la nivel de octet) conţinutul unor fişiere; • html2text – converteşte documente HTML în format text. De asemenea, poate fi menţionat şi programul shred care are drept scop distrugerea unui fişier, astfel încât conţinutul acestuia să nu mai poată fi recuperat în nici un mod. 6.2. Manipularea conţinutului grafic În ceea ce priveşte conţinutul grafic, mediul KDE pune la dispoziţie o serie de utilitare pentru consultarea/editarea fişierelor grafice în formate diverse (e.g., JPEG, PNG, TIFF etc.). Aceste programe sunt disponibile în cadrul submeniului Graphics/Grafică: • kuickshow – vizualizează conţinutul fişierelor grafice, în maniera unui slideshow; • kview – previzualizează conţinutului fişierelor (nu neapărat doar al celor grafice); • kfax – permite vizualizarea faxurilor; • ksnapshot – facilitează realizarea de capturi ale întregului ecran sau doar a unor ferestre/zone rectangulare; • kooka – permite scanarea şi eventual recunoaşterea textului din paginile scanate (OCR – Optical Character Recognition); • kiconedit – editează fişiere grafice de tip pictogramă (icon); • kpaint – permite editarea rapidă a imaginilor (similar cu Paint din Windows); Figura 13. Preluarea fotografiilor realizate cu o cameră digitală
  • 135. Aproape totul despre fişiere... 137 De asemenea, mai pot fi folosite şi alte utilitare precum: • xaos – generează în timp real fractali (cu posibilitatea realizării şi de animaţii); • capture – realizează capturi de ecran ale informaţiilor din X Window System şi le salvează în diverse formate; • gtkam – permite extragerea imaginilor din memoria camerelor digitale (suportă o multitudine de modele, iar de cele mai multe ori fotografiile pot fi accesate şi în cazul unor tipuri de camere digitale care nu sunt suportate implicit de către acest program) – a se vedea figura 13 şi cele descrise în capitolul 3; vizualizarea informaţiilor privitoare la dispozitivele conectate la porturile USB (nu neapărat doar camere digitale) poate fi efectuată graţie comenzii lsusb. 'FKVCTGC EQPįKPWVWN TCUVGT DKVOCR Unul dintre programele complexe de editare a conţinutului grafic de tip raster este GIMP (The GNU Image Manipulation Program). Similar aplicaţiei Adobe Photoshop, GIMP pune la dispoziţie un set cuprinzător de filtre grafice, modele de umplere şi tipuri de palete cromatice. Sunt suportate foarte multe tipuri de fişiere (de la clasicele GIF, JPEG, PNG sau BMP până la PCX, EPS, SGI ori TIFF). De asemenea, GIMP foloseşte tehnologia plugin-urilor, astfel încât poate fi utilizat şi pentru preluarea fotografiilor realizate cu camera digitală, pentru scanarea documentelor sau pentru generarea de animaţii. De asemenea, sunt oferite instrumente pentru extragerea de cadre din conţinuturi video. Programatorii pot crea propriile extensii prin intermediul unei componente numite Script-Fu (se poate folosi limbajul Perl). Interfaţa GIMP recurge la ferestre flotante. Fereastra principală pune la dispoziţie meniul principal din care utilizatorul poate alege să creeze ori să deschidă un fişier, să captureze conţinutul ecranului sau să controleze afişarea altor ferestre. Această fereastră oferă şi bara de instrumente standard de editare (selecţii, decupare, umplere, inserare de text, ştergere etc.). Fiecare fişier grafic va fi afişat în câte o fereastră separată. Pentru a avea acces la diverse funcţionalităţi, se va da clic de dreapta, alegându-se opţiunile dorite din meniul contextual afişat. Astfel, vom putea salva ori imprima fişierul, vom putea aplica diverse filtre (e.g., înceţoşare, generare de nori, includerea de spoturi luminoase, distorsiuni şi multe altele) ori vom putea realiza diverse transformări asupra imaginii (rotiri, scalări, oglindiri, modificări de contrast sau culoare etc.). Unele efecte sunt ajustabile prin intermediul altor ferestre de proprietăţi, afişabile temporar sau permanent. Vom putea recurge şi la editarea pe niveluri (layers).
  • 136. Primii paşi în Linux138 Figura 14. Editarea unui banner Web cu GIMP 'FKVCTGC FG ITCHKEâ XGEVQTKCNâ Unul dintre cele mai utile programe de editare a graficii vectoriale este Inkscape, formatul nativ suportat fiind standardul SVG (Scalable Vector Graphics). Se oferă facilităţi pentru utilizarea unor primitive grafice precum linii, zone rectangulare, elipse, curbe Bézier, poligoane etc. şi se pun la dispoziţie instrumente similare din programe comerciale precum Corel Draw! sau Adobe Illustrator. Pentru editarea în manieră vectorială a diagramelor de diverse tipuri, poate fi folosit programul Dia, iar programul XFig pune la dispoziţie un set cuprinzător de imagini şi simboluri predefinite din diverse domenii (calculatoare, inginerie, telecomunicaţii, matematică etc.), imaginile generate putând fi salvate în formate vectoriale precum EPS (Encapsulated PostScript), PDF (Portable Document Format), LaTeX ori EMF (Enhanced MetaFile) sau formate raster ca JPEG, PNG şi TIF.
  • 137. Aproape totul despre fişiere... 139 Figura 15. Interfaţa programului Inkscape 6.3. Redarea conţinutului multimedia 4GFCTGC ĩK RTGNWETCTGC HKĩKGTGNQT CWFKQ În primul rând, putem folosi KMix pentru modificarea volumului canalelor de sunet. Acest utilitar KDE poate fi lansat din meniul Multimedia sau cu kmix. O alternativă este aumix. Una dintre cele mai populare aplicaţii este XMMS (X Multimedia System), program rulând sub mediul XWindow, având o interfaţă uşor de folosit, asemănătoare cu Winamp pentru Windows. Oferă suport pentru o pleiadă de formate audio, dintre care cel mai important este, desigur, MP3. În plus, poate reda şi CD-uri audio. Lansarea programului se poate face din submeniul Multimedia al meniului principal KDE sau prin xmms.
  • 138. Primii paşi în Linux140 Figura 16. Programul XMMS De asemenea, poate fi folosit programul mpg123, destinat audierii de fişiere MP3 direct de la linia de comandă. Are următoarea sintaxă: mpg123 [ opţiuni ] listă_fişiere unde opţiuni pot fi: • -list fişier utilizează conţinutul fişierului specificat ca listă de fişiere MP3 care vor fi audiate; • -random – fişierele MP3 vor fi redate în ordine aleatorie, până la întreruperea programului. Spre exemplu, comanda mpg123 vangelis1.mp3 vangelis4.mp3 va reda fişierul vangelis1.mp3, apoi vangelis4.mp3. Combinaţia de taste CTRL + C întrerupe redarea fişierului curent şi trece la redarea fişierului următor. Apăsarea de două ori a acestei combinaţii întrerupe redarea fişierului curent şi încetează execuţia programului. Pentru audiţiile fişierelor în format Ogg Vorbis, se poate recurge la ogg123, având aceeaşi sintaxă şi acelaşi mod de comportare ca programul anterior. În ceea ce priveşte prelucrarea fişierelor audio, unul dintre cele mai importante programe este Audacity. Prin intermediul acestuia se pot efectua modificări ale diverselor proprietăţi şi inserări de efecte sonore fişierelor audio (în formate precum WAV, MP3 sau MIDI).
  • 139. Aproape totul despre fişiere... 141 De asemenea, se mai pot folosi următoarele comenzi folositoare: • cdparanoia – permite redarea şi manipularea conţinutului CD-urilor audio (ripping); • cdda2mp3 – realizează convertirea unui CD audio în format MP3; • rec – înregistrează de la microfon; • play – redă conţinutul audio capturat de la microfon via rec. Figura 17. Editarea unui fişier MP3 cu Audacity 4GFCTGC ĩK ECRVWTCTGC EQPįKPWVWNWK XKFGQ Pentru vizionarea de filme în formate precum MPEG, AVI (codificate DivX ori XviD), ASF, QuickTime etc. sau de VideoCD-uri şi DVD-uri, poate fi utilizată aplicaţia xine, care se lansează din submeniul Video al meniului Multimedia din meniul KDE. De la consolă, se poate invoca prin xine. Oferă suport şi pentru redarea subtitrărilor şi, de asemenea, se poate utiliza şi la audierea conţinutul sonor, putând fi considerat echivalentul Linux al unor aplicaţii precum Windows Media Player sau PowerDVD. Interfaţa acestui program este ilustrată în figura de mai jos:
  • 140. Primii paşi în Linux142 Figura 18. Vizualizarea cu xine a unui film Disney De asemenea, distribuţia ROSLIMS include şi un program de vizualizare a programelor de televiziune prin intermediul unui TV card. Acest program este xawtv şi poate fi lansat din meniul Video al submeniului Multimedia. Conţinutul video poate fi capturat şi salvat pe disc, ulterior recurgându-se la comanda pia pentru redarea sa. 4GFCTGC CNVQT VKRWTK FG EQPįKPWVWTK Sistemul pune la dispoziţie şi diverse utilitare menite a reda şi alte tipuri de conţinuturi. Pentru vizualizarea şi eventual tipărirea documentelor PDF (Portable Document Format), distribuţia ROSLIMS oferă popularul Acrobat Reader, versiunea gratuită pentru Linux – se poate accesa în submeniul Viewers/Vizualizatoare al meniului Multimedia din mediul KDE sau tastând acroread într-un terminal. De asemenea, poate fi folosit xpdf. În ceea ce priveşte fişierele PostScript, ele pot fi vizualizate fie cu KGhostview, aplicaţie KDE ce poate fi lansată prin kghostview, fie direct cu gv. Un alt program util este MDB Viewer, care oferă posibilitatea accesării bazelor de date Microsoft Access. El se poate lansa din cadrul submeniului Database al meniului Development/Dezvoltare sau direct de la linia de comandă prin gmdb2.
  • 141. Capitolul 6 PROCESE 1. Noţiuni fundamentale Capitolul de faţă va prezenta una dintre componentele de bază ale sistemului de operare, nu mai puţin importantă decât sistemul de management al fişierelor, însă mai puţin vizibilă pentru utilizatorul obişnuit. Este vorba de managementul proceselor, activitate indispensabilă pentru buna funcţionare a sistemului de operare sau a aplicaţiilor rulate de acesta. 1.1. Conceptul de proces Un proces reprezintă imaginea dinamică a unui program. Un program reprezintă un şir de octeţi conţinând instrucţiuni şi date, stocat de sistem într-un program executabil (în format binar sau drept succesiune de comenzi). Până ce programul nu este planificat pentru rulare, pur şi simplu el nu desemnează decât un set de numere, fără nici o semnificaţie pentru utilizator. De exemplu, am putea considera programul o imagine din vacanţă sau o listă de adrese de e-mail ale colaboratorilor apropiaţi. Sistemul de operare pune la dispoziţie cadrul prin care conţinutul fişierului executabil (reprezentând programul) trece în memorie pentru a fi planificat să ruleze. Lucrurile sunt puţin mai simple în cazul programelor compuse din comenzi, adică a scripturilor care pot fi interpretate fie de interpretorul de comenzi (bash), fie de alt interpretor (Perl, Python etc.), când de fapt rulează chiar interpretorul. Lucrurile sunt relativ mai sofisticate în cazul fişierelor executabile binare, generate în urma compilării, adică a transformării din cod- -sursă scris într-un limbaj de programare compilabil în instrucţiuni-maşină (înţelese de un procesor real ori virtual). Transformarea instrucţiunilor unui limbaj de programare în coduri binare ale procesorului se realizează de către un compilator (de exemplu, gcc pentru C/C++). 1.2. Planificarea proceselor Orice proces va fi planificat pentru execuţie prin punerea într-o coadă de aşteptare, deoarece – de cele mai multe ori – numărul de procesoare este mult mai mic decât numărul de procese lansate pe o maşină (nu există aplicaţii care să ruleze în paralel pe un singur procesor). Astfel, va exista o mulţime de procese pentru a avea acces – unul la un moment dat – la procesorul sistemului, pentru a putea rula. Activitatea aparentă simultană este de fapt una concurentă.
  • 142. Primii paşi în Linux144 Această activitate de planificare (scheduling) vizează chiar şi componentele sistemului de operare, fiindcă şi acesta este compus din procese (unele, extrem de importante). Utilizatorii obişnuiţi sau chiar administratorii nu sunt conştienţi de mulţimea proceselor existente. Firesc, orice proces se va afla la un moment dat într-o stare, cea mai fericită fiind cea de rulare (running). În mod obişnuit, fiecare proces va fi trimis să ruleze pentru o perioadă scurtă de timp, după care din nou va trebui să-şi aştepte rândul la procesor. Dacă un proces realizează o operaţie de intrare/ieşire (de exemplu, solicită informaţii de la utilizator sau încearcă să transfere date prin reţea), atunci sistemul îl va trece în stare de aşteptare (waiting). Pentru a se asigura eficienţa, se va alege un alt proces menit să ruleze. Procesul aflat în aşteptare va putea dormi (sleep), până îi va veni iar rândul să fie rulat de către microprocesor. De asemenea, se poate întâmpla ca execuţia codului unui proces să ajungă la final, procesul trecând în stare de terminare (terminate), iar sistemul pregătind toate cele necesare pentru a fi scos complet din memorie. Astfel, procesul va dispărea complet, eventual apărând din nou atunci când programul pe care l-a reprezentat va fi din nou apelat. 1.3. Atribute esenţiale ale proceselor Atunci când un proces este planificat, i se asociază o serie de identificatori şi alte informaţii. Fiecare proces este numerotat unic prin intermediul unui identificator de proces (PID – Process Identifier), un număr întreg mai mare decât 1. De asemenea, fiecare proces va avea ataşată o zonă de memorie, sistemul având grijă ca aceasta să fie privată. Pentru a interacţiona cu utilizatorul, procesul va avea asociat şi un terminal (fizic sau virtual). În cadrul interfeţei grafice, interacţiunea se va realiza prin intermediul unei ferestre. În mod normal, procesele sunt interactive, adică vor comunica via terminalul asociat cu utilizatorul – în acest caz, avem de-a face cu procese în prim-plan (foreground). Alte procese vor putea rula fără a interacţiona direct cu utilizatorii. Această a doua situaţie este utilă pentru execuţia unor procese care să supravegheze activitatea altor procese (eventual, utilizatori). Această categorie de procese este cea a proceselor rulând în fundal (background). O serie de procese de fundal nu vor avea nevoie nici măcar de terminal, ele fiind daemoni (spirite protectoare). Daemonii sunt utili în cadrul sistemului, deoarece prin intermediul lor se implementează serviciile oferite de sistem (server de poştă electronică, server de imprimantă, server FTP sau server Web). De obicei, numele daemonilor se sfârşesc cu litera d (e.g., httpd pentru serverul Web). Atunci când un proces şi-a terminat execuţia, dar sistemul nu a putut elibera zona de memorie pe care i-a alocat-o, este trecut într-o stare specială, denumită zombie. Procesele zombie ocupă inutil un loc la coada de planificare, dar nu vor mai putea rula niciodată, din moment ce sunt deja finalizate. Desigur, fiecare proces mai are la dispoziţie şi parametrii primiţi la linia de comandă. Aceşti parametri pot fi furnizaţi de către utilizator, în mod direct (de exemplu, atunci când dorim să executăm o comandă uzuală ca ls -la *.jpg), sau completaţi de alte programe (atunci când un proces e lansat din interiorul altuia, cum se întâmplă când dorim să facem spell checking la un mesaj de e-mail). De multe ori, interpretorul de comenzi completează şi el lista de parametri, dacă utilizăm, de pildă, wildcard-uri.
  • 143. Procese 145 Filosofia Linux (similară celei UNIX) este aceea că orice proces e creat de un alt proces. La momentul iniţializării sistemului, se lansează un fel de creator omnipotent, procesul cu PID egal cu unu – procesul init. Acesta va lansa alte procese, care vor lansa altele, care vor lansa la rândul lor altele etc., astfel încât orice proces de pe maşină îl are ca proces originar pe init. Asemenea abordare este utilă pentru sistem, deoarece poate cunoaşte permanent cine este părintele fiecărui proces – via un identificator de proces-părinte PPID (Parent PID) –, drepturile pe care le are un proces moştenindu-se de la părinte la copil. Desigur, procesele-copil şi părinte pot lucra independent unul de altul, dar există şi situaţii în care execuţiile lor sunt interdependente. Dacă un proces îşi pierde părintele, atunci PPID-ul său va fi automat considerat 1 (părintele lui devine init). Desigur, fiindcă procesul este imaginea dinamică a unui program, iar acel program este un fişier executabil deţinut de un utilizator, este evident că şi procesul va avea asociat un proprietar (desemnat de identificatorul UID) şi, mai mult, grupul din care face parte proprietarul (GID-ul). Fiecare proces din cadrul sistemului este deci deţinut de un utilizator (real ori fictiv). Accesul şi controlul la un proces vor fi dictate şi de natura proprietarului (drepturile pe care le are acesta). Un utilizator nu-şi va putea controla decât propriile procese. Desigur, procesele rulând sub auspicii de root vor avea un statut special. Administratorul poate controla activitatea tuturor proceselor de pe maşină, oricine le-ar deţine. Suplimentar, fiecare proces are asociată o prioritate relativă, un număr de la –20 la 20. Acest număr se numeşte şi nice (drăguţ), de la ideea că unii utilizatori ar putea fi drăguţi cu alţii astfel încât să-şi ruleze procesele proprii cu priorităţi scăzute. Cu cât nice este mai mic, cu atât procesul respectiv are şansele să fie planificat mai des pentru rulare. Procesele de sistem (rulate sub auspicii de root) pot avea şi setat un nice negativ. Această prioritate relativă poate fi modificată pe parcursul execuţiei unui proces. 1.4. Comunicarea între procese O modalitate simplă de comunicare între procese este cea prin intermediul semnalelor, mesaje scurte pe care le putem trimite proceselor pe care le deţinem. O parte dintre semnale pot fi expediate proceselor înrudite chiar de procesele însele sau de nucleul sistemului de operare. Aceste semnale pot avea diferite semantici. Ele pot anunţa evenimente importante apărute în sistem, de la hardware (probleme de magistrală, căderea curentului, instrucţiune ilegală) sau de la software (de exemplu, când un proces încearcă să acceseze o zonă de memorie care nu-i este permisă). Tot semnale sunt şi mesajele pe care le primeşte un proces atunci când, de exemplu, survin operaţii de intrare/ieşire. De asemenea, utilizatorii pot trimite direct ori indirect semnale. Atunci când se doreşte întreruperea execuţiei unui proces prin acţionarea combinaţiei de taste CTRL + C, în fapt se trimite acelui proces un semnal de întrerupere. Unele procese „nărăvaşe” (rulând la infinit sau fiind blocate) pot fi „cuminţite” definitiv expediindu-le un semnal de terminare. Acest sistem de atenţionare este foarte utilizat de către sistem, în diverse momente alte activităţii sale. Procesele pot avea definite comportamente noi la fiecare semnal sau pot ignora semnalele primite, exceptând un singur semnal care nu poate fi ignorat. Acest aspect asigură faptul că orice proces poate fi
  • 144. Primii paşi în Linux146 oprit, chiar şi când prin mijloace obişnuite n-a putut fi stins. O caracteristică importantă este aceea că un proces nu poate afla cine i-a trimis vreun semnal, expeditorul rămânând anonim. Trebuie să mai menţionăm că unele semnale vor provoca, odată cu terminarea procesului asupra căruia au acţionat, generarea unui fişier denumit core care va conţine zona de memorie folosită de acel proces (pentru utilizatorii obişnuiţi, acest fişier nu are semnificaţie, deci poate fi şters). În afară de semnale, procesele pot comunica şi prin intermediul altor entităţi. Una dintre posibilităţi este să se recurgă la fişiere speciale, de tip conductă (pipe) care asigură înlănţuirea comenzilor (ceea ce emite un proces este preluat ca intrare pentru altul). Procesele aflate pe maşini diferite, conectate prin reţea, vor putea comunica prin intermediul a unor abstracţiuni denumite socluri (socket-uri), prin intermediul acestora realizându-se comunicarea între toate maşinile conectate la Internet, graţie unor protocoale. 2. Utilitare grafice privitoare la procese Putem vizualiza informaţii privitoare la procese direct din cadrul managerului de ferestre KDE, graţie utilitarului System Guard/Sistem de monitorizare care poate fi apelat din meniul System/Sistem (se poate invoca şi de la terminal, cu ksysguard). Acest program oferă date folositoare privitoare la încărcarea sistemului şi la tabela proceselor (se afişează numele procesului, PID-ul, prioritatea, memoria virtuală folosită, proprietarul etc.). De asemenea, avem posibilitatea terminării unor procese, a modificării priorităţii sau a consultării informaţiilor referitoare la performanţa sistemului via diverşi senzori (e.g., încărcarea procesorului, memoria rămasă liberă, utilizarea discului, starea bateriei pentru laptop-uri etc.) – a se vedea figura 1. După cum se poate observa, acest utilitar este o combinaţie între Windows Task Manager şi componenta Performance a Microsoft Management Console din Windows 2000/XP. Execuţia unui program se poate realiza în mai multe moduri: • din meniul KDE, acţionăm Run Command.../Execută comanda... care va afişa o casetă de dialog în care vom introduce numele programului dorit a fi invocat; • lansăm o consolă (un terminal), dând clic pe pictograma înfăţişând un ecran (în cadrul panoului KDE), şi de la prompterul interpretorului de comenzi scriem numele programului; consola poate fi lansată şi din meniul System/Sistem ori prin konsole, oferindu-ne posibilitatea lansării unor diverse interpretoare de comenzi; • folosim opţiunea Run as different user/Rulează ca alt utilizator a meniului System/Sistem pentru a executa o comandă sub auspiciile unui alt utilizator, de exemplu root. Planificarea execuţiei unui proces la anumite momente sau perioade de timp (e.g., în fiecare luni, la ora 20) se poate realiza prin intermediul unui utilitar grafic denumit KCron, disponibil în submeniul System/Sistem al meniului KDE – acest program poate fi apelat şi cu kron.
  • 145. Procese 147 Figura 1. Consultarea informaţiilor privitoare la procese Figura 2. Managerul de servicii pus la dispoziţie de KDE
  • 146. Primii paşi în Linux148 De asemenea, putem lansa pentru execuţie daemonii (serverele) cu ajutorul programului SysV-Init Editor/Manager de servicii (ksysv), care configurează sistemul să lanseze în fundal servicii precum cel de tipărire, referitor la sistemul audio, privitor la Web etc. Astfel, avem posibilitatea rulării serverului Apache, transformând ROSLIMS într-un mediu de dezvol- tare şi testare a aplicaţiilor Web. Acest utilitar este disponibil în submeniul System/Sistem al meniului principal KDE. 3. Comenzi referitoare la procese Există o multitudine de comenzi referitoare la procese ce pot fi apelate direct de la prompterul interpretorului de comenzi sau dintr-un terminal grafic KDE. Pentru a consulta lista proceselor existente la un moment dat vom folosi ps (process status). Comanda ps este deosebit de versatilă, putând afişa o serie de informaţii utile privitoare la procesele proprii ori la toate procesele din sistem. Argumentele uzuale sunt: • a – are ca efect afişarea tuturor proceselor (nu numai ale utilizatorului curent); • u – afişează pentru fiecare proces şi numele utilizatorului care-l deţine (putem astfel vedea proprietarii tuturor pinguinilor); • x – conduce la afişarea acelor procese care nu au asociat un terminal (cele din fundal, de tip daemon). Fără parametri, ps va avea ca efect afişarea proceselor interactive (cele având asociat un terminal) pe care le deţinem: (roslims)$ ps PID TTY TIME CMD 3160 pts/1 00:00:02 bash 3520 pts/1 00:00:00 tail 3590 pts/1 00:00:00 ps Se observă că sunt furnizate date referitoare la PID, la terminal (TTY), la timpul de rulare (TIME) şi la numele programului (CMD). În acest caz, toate procesele folosesc pseudo-terminalul 1. Pentru a ne vedea toate procesele proprii, chiar şi cele neinteractive care rulează în fundal, vom putea tasta: (roslims)$ ps ux USER PID %CPU %MEM VSZ RSS TTY STAT START TIME COMMAND busaco 3098 0.0 1.8 3400 2372 tty3 S 23:03 0:01 /bin/bash busaco 3160 0.0 1.6 3132 2104 pts/0 S 23:05 0:00 /bin/bash busaco 3520 0.0 0.5 2268 632 pts/0 T 23:27 0:00 tail -f d busaco 3538 9.7 0.5 1752 688 tty5 D 23:30 0:02 find / busaco 3543 0.0 0.6 2688 768 tty6 R 23:30 0:00 ps ux Pe fiecare linie au fost afişate, printre altele: numele utilizatorului sub care se execută procesul, PID-ul, procentul de memorie utilizată, terminalul asociat, starea (S – oprit, R – în rulare, T – terminal, D – decedat, Z – zombie), timpul la care a fost trimit spre rulare şi parametrii în linia de comandă. Pentru a avea o imagine a „topului” proceselor, vom putea folosi comanda top. Aceasta poate fi utilizată pentru a urmări şi modul de planificare a proceselor pentru rulare.
  • 147. Procese 149 Un eşantion al unei configuraţii de procese (de fiecare dată alta, desigur) este furnizat de figura 3: Figura 3. O execuţie a comenzii top Putem remarca faptul că sunt date statistici privitoare la încărcarea sistemului, modul de folosire a microprocesorului (95,3% din timp e inactiv – idle), memoria utilizată şi lista proceselor active. Se pot observa şi o serie de daemoni (toţi ai sistemului), precum şi procesul originar init (desigur, cu PID egal 1). Pentru a lista procesele de fundal vom folosi comanda jobs. Un proces e lansat în fundal prin intermediul interpretorului de comenzi, dacă adăugăm un caracter la finalul liniei introduse. Din punctul de vedere al sistemului, un astfel de proces este o activitate (job). Procesele lansate în fundal sunt cele considerate a fi consumatoare de timp, pe parcursul execuţiei lor utilizatorul putând întreprinde altceva (de exemplu, cititul poştei electronice sau rularea unui joc). Iată un exemplu de rezultat obţinut în urma execuţiei comenzii jobs: (roslims)$ jobs [1]- Running find / -name *.pdf [2]+ Stopped top Sunt afişate două procese (job-uri), unul în rulare – care caută toate documentele PDF din sistem –, altul oprit. Fiecărui job i se asociază şi un număr. Un proces poate fi suspendat pentru a fi executat în fundal sau în prim-plan prin combinaţia de taste CTRL + Z. Rularea în fundal se realizează cu ajutorul comenzii bg, iar readucerea în prim-plan (pentru a interacţiona cu procesul) se face prin intermediul comenzii fg. Dacă sunt mai multe job-uri, putem preciza şi numărul acestuia. O altă comandă utilă uneori este cea care afişează arborele genealogic al proceselor (să ne reamintim că fiecare proces are un părinte). Această comandă se numeşte pstree şi în ROSLIMS poate fi găsită ca opţiune a meniului System/Sistem. Un instantaneu al execuţiei acestei comenzi este furnizat de figura 4.
  • 148. Primii paşi în Linux150 Figura 4. Un rezultat al comenzii pstree Am discutat mai sus despre valoarea nice. Aceasta poate fi modificată prin intermediul comenzii nice, care permite ca o anumită comandă să fie lansată cu altă prioritate. Iată un exemplu, în care stabilim nice pe valoarea 0 (maximă pentru un utilizator obişnuit) pentru un daemon al unui sistem de teleconferinţe: (roslims)$ nice -n0 ./gaend În ceea ce priveşte semnalele, acestea pot fi trimise cu ajutorul comenzii kill. Un semnal este identificat printr-un număr, dar are asociat şi un identificator simbolic. Lista tuturor semnalelor care pot fi utilizate se poate afla cu kill -l: (roslims)$ kill -l 1) SIGHUP 2) SIGINT 3) SIGQUIT 4) SIGILL 5) SIGTRAP 6) SIGABRT 7) SIGBUS 8) SIGFPE 9) SIGKILL 10) SIGUSR1 11) SIGSEGV 12) SIGUSR2 13) SIGPIPE 14) SIGALRM 15) SIGTERM 17) SIGCHLD 18) SIGCONT 19) SIGSTOP 20) SIGTSTP 21) SIGTTIN 22) SIGTTOU 23) SIGURG 24) SIGXCPU 25) SIGXFSZ 26) SIGVTALRM 27) SIGPROF 28) SIGWINCH 29) SIGIO 30) SIGPWR 31) SIGSYS
  • 149. Procese 151 Cele mai uzuale semnale sunt: • SIGINT (Interrupt) – semnifică întreruperea de la terminal (trimis unui proces la apariţia combinaţiei de taste CTRL+C); • SIGQUIT (Quit) – are drept efect abandonarea unui proces; • SIGKILL (Kill) – semnifică terminarea forţată a unui proces (trimis de sistemul de operare tuturor proceselor la momentul operaţiunii de shutdown sau reboot – a se vedea şi comenzile shutdown, halt şi reboot). Este unicul semnal care nu poate fi capturat sau ignorat de către un proces; • SIGSEGV (Segmentation violation) – apare la o încercare de accesare a unei zone de memorie nepermise, execuţia procesului în cauză fiind abandonată; • SIGTERM (Software termination) – este semnalul de terminare normală a unui proces (generat implicit de comanda kill); • SIGHUP (Hangup) – reprezintă deconectarea terminalului (transmis la închiderea sesiunii de lucru, se poate inhiba folosind comanda nohup). Comanda kill are următoarea formă generală: kill [ -număr_semnal ] PID PID .... După cum se poate observa, trebuie să cunoaştem PID-ul procesului căruia intenţionăm să-i trimitem un semnal. Acest lucru se poate afla cu ajutorul comenzii ps. Numărul de semnal se află cu kill -l, după cum am văzut mai sus. Implicit se trimite semnalul SIGTERM (adică 15). De exemplu, pentru a trimite semnalul SIGINT procesului cu PID-ul egal cu 3520 (a se vedea unul dintre exemplele de la ps), vom scrie: (roslims)$ kill -2 3520 Desigur, acelaşi semnal poate fi trimis mai multor procese, folosind o singură comandă kill. Atunci când un proces nu ne mai „ascultă”, putem încerca mai întâi să trimitem semnalul implicit SIGTERM, apoi SIGKILL (acesta din urmă ne asigură că procesul va fi distrus în orice circumstanţe) – a se vedea şi cele descrise în capitolul 3. (roslims)$ kill -9 3160 Dacă dorim să trimitem semnale unor procese identificate prin numele comenzilor pe care le execută, atunci putem recurge la killall. De exemplu, pentru a termina toate instanţele programului GIMP, vom putea scrie: (roslims)$ killall gimp
  • 150. Capitolul 7 UTILIZATORII 1. Generalităţi Un utilizator reprezintă o entitate care poate executa programe sau deţine fişiere. Accesul la resursele sistemului se realizează prin intermediul utilizatorilor înregistraţi, în funcţie de drepturile atribuite acestora. Din punctul de vedere al sistemului de operare UNIX, un utilizator (numit şi câteodată şi cont de utilizator, user sau user account) nu este neapărat o persoană. Utilizatorii pot fi ori persoane reale, ori utilizatori-sistem. Aceştia din urmă sunt rezervaţi pentru anumite aplicaţii care efectuează activităţi specifice (cum ar fi utilizatorul apache, folosit de serverul httpd). De asemenea, poate exista un cont de utilizator partajat de mai multe persoane dintr-un grup de lucru (e.g., departamentul operatorilor). În majoritatea cazurilor însă, un utilizator înseamnă o anumită persoană care poate „intra” (log in) în sistem, executa programe şi utiliza sistemul. Fiecare cont are un nume de utilizator (username) care îl identifică. Numele de utilizator trebuie să fie unice. Utilizatorii sunt identificaţi în mod intern în cadrul sistemului prin intermediul unor identificatori care iau valori de tip întreg – numiţi User ID sau UID. Baza de date de utilizatori ai sistemului se găseşte stocată în fişierul /etc/passwd, a cărui structură este discutată mai jos. Pe lângă acestea, fiecare utilizator înregistrat în sistem are asociate trei câmpuri de informaţii, după cum urmează: 1. câmpul informativ, care conţine de obicei numele real al utilizatorului. Acest câmp este denumit şi câmpul GECOS, memorând informaţii suplimentare, cum ar fi biroul în care lucrează utilizatorul, numărul său de telefon etc.; 2. directorul home al utilizatorului. Fiecare utilizator deţine câte un director separat, folosit pentru a depozita fişierele proprii, de obicei /home/nume_utilizator. În cadrul acestui director vor fi stocate fişierele proprii ale utilizatorului, precum şi diverse fişiere de configuraţie ale programelor utilizate, precum şi cele generate de unele comenzi. Un utilizator va avea control deplin asupra conţinutului directorului său home, conform drepturilor pe care le setează. În mod normal, spre deosebire de alte sisteme de operare, un utilizator nu-şi va putea memora fişierele decât în directorul său home şi, temporar, în directorul /tmp. 3. interpretorul de comenzi folosit de utilizator (vezi capitolul următor). Interpretorul va fi lansat după autentificarea utilizatorului în sistem. Este, în general, /bin/bash, dar poate fi substituit de orice alt interpretor de comenzi. În unele cazuri, poate fi constituit de o aplicaţie, singura pe care o poate folosi utilizatorul.
  • 151. Utilizatorii 153 Utilizatorii pot fi organizaţi în grupuri. Acestea sunt practic colecţii de utilizatori care partajează o funcţie sau drepturi similare şi pot conţine unul sau mai mulţi utilizatori. Fiecare grup are asociat un identificator de grup (Group ID sau GID), folosit şi el în mod intern de către sistem pentru gestiunea sa. Grupurile definite în sistem sunt memorate în fişierul /etc/group. Folosiţi împreună, identificatorul de utilizator şi cel de grup determină drepturile de acces la fişiere şi la alte resurse ale sistemului (vezi capitolul 5 pentru detalii). Aceşti doi identificatori sunt atribuiţi în mod automat la momentul creării utilizatorului, însă pot fi modificaţi şi ulterior. În vederea asigurării securităţii sistemului, este obligatoriu ca toţi utilizatorii să aibă parolă, iar aceasta să fie cât mai greu de ghicit de către persoane neautorizate. Fişierul care memorează informaţiile despre utilizatori în UNIX este /etc/passwd. Cele despre grupuri sunt stocate în fişierul /etc/group. Parolele utilizatorilor sunt memorate criptat, într-un fişier protejat numit /etc/shadow. Un fragment dintr-un fişier /etc/passwd poate cuprinde, de exemplu (observăm prezenţa a doi utilizatori reali, dragos şi busaco, a utilizatorului root şi cele ale unor utilizatori- sistem): root:x:0:0:root:/root:/bin/bash apache:x:48:48:Apache:/var/www:/sbin/nologin sshd:x:74:74:Privilege-separated SSH:/var/empty/sshd:/sbin/nologin dragos:x:500:500:Dragos Acostachioaie:/home/dragos:/bin/bash busaco:x:501:501:Sabin Buraga:/home/busaco:/bin/bash De asemenea, urmează un fragment din conţinutul fişierului /etc/group: wheel:*:0:root,dragos,bogdan sshd:*:22: www:*:80: dragos:*:1000: ovidiu:*:1001: autori:x:1004:dragos,busaco Gestiunea utilizatorilor şi grupurilor se poate realiza apelând la un instrument grafic, numit KUser (managerul de utilizatori KDE), localizat în submeniul System/Sistem al meniului principal. Acest utilitar poate fi apelat sub auspicii de root prin kuser.
  • 152. Primii paşi în Linux154 Figura 1. Managementul utilizatorilor/grupurilor prin intermediul programului KUser Cititorii interesaţi de detalii suplimentare privind utilizatorii pot consulta lucrarea lui Dragoş Acostăchioaie, Administrarea şi configurarea sistemelor Linux (ediţia a III-a, în curs de apariţie), Polirom, Iaşi, 2006.
  • 153. Utilizatorii 155 2. Utilizatorul root Există un utilizator privilegiat, cu statut de supervizor al sistemului, denumit root, având identificatorul de utilizator (UID) egal cu zero. Acest utilizator are drepturi totale asupra sistemului, în sensul că poate, de exemplu, controla execuţia proceselor, manipula orice fişier sau schimba diverse atribute asociate utilizatorilor. În mod normal, acest cont de utilizator trebuie folosit doar atunci când se execută operaţiuni administrative, cum ar fi instalarea de programe, modificarea fişierelor de configurare ale sistemului sau adăugarea de noi utilizatori. În distribuţia ROSLIMS, este creat în mod implicit utilizatorul numit knoppix. Se recomandă crearea unuia sau mai multor utilizatori obişnuiţi pentru utilizarea calculatorului, deoarece o comandă greşită lansată ca root poate cauza deteriorarea sistemului sau chiar pierderea datelor şi aplicaţiilor stocate. Nici contul root şi nici conturile-sistem nu trebuie şterse: sistemul Linux nu va mai putea funcţiona corect în lipsa acestor utilizatori! 3. Identitatea utilizatorilor Procesele din UNIX au două identităţi la un moment dat. Prima identitate este identificatorul de utilizator real, adică cel care a lansat în execuţie procesul. Uneori, pentru execuţia anumitor programe sau comenzi, utilizatorii trebuie să primească provizoriu identitatea altui utilizator; acesta este identificatorul de utilizator efectiv (EUID), valabil doar pe durata execuţiei respectivului program. Acest transfer de identitate este acceptat de proprietarul programului prin setarea bitului Set UID (SUID) din drepturile de acces ale fişierului executabil. Unele programe au nevoie obligatoriu de acest atribut pentru a putea funcţiona corect (spre exemplu, comanda passwd). Comanda su (Substitute User) permite schimbarea identităţii unui utilizator. Dacă noul nume de cont furnizat este protejat prin parolă, utilizatorul trebuie să o furnizeze; dacă utilizatorul real este root, nu este necesară furnizarea parolei. În exemplul de mai jos, un utilizator se substituie cu altul, opţiunea „-” dată comenzii su specificând faptul că acţiunea de substituţie va fi similară celei de conectare: (roslims)$ su - dragos Password: [dragos@roslims dragos]$ Se observă că noul utilizator are stabilit un alt prompter. 4. Comenzi referitoare la utilizatori Modificarea parolei utilizatorului curent se poate face cu ajutorul comenzii passwd. Este solicitată parola actuală şi de două ori parola nouă (a doua oară pentru confirmare).
  • 154. Primii paşi în Linux156 Alte comenzi referitoare la utilizatori sunt următoarele: • whoami – furnizează numele utilizatorului efectiv curent; • who – afişează lista sesiunilor deschise ale utilizatorilor: (roslims)$ who root tty1 Jan 21 20:26 mharas pts/3 Feb 12 12:06 (c405-38.net.infoiasi.ro) snake pts/16 Feb 12 08:34 (tectelecom.is.pcnet.ro) istef pts/17 Feb 12 09:01 (reea.iasi.rdsnet.ro) bit pts/42 Feb 12 11:42 (c405-39.net.infoiasi.ro) amacxim pts/57 Feb 12 12:29 (193.19.177.13) • w – comandă înrudită cu who, afişează sesiunile deschise şi, pentru fiecare sesiune în parte, ultima comandă executată: (roslims)$ w 17:53:15 up 12 min, 5 users, load average: 0.10, 0.22, 0.16 USER TTY FROM LOGIN@ IDLE JCPU PCPU WHAT andreea /UNIONFS - 17:44 8:15 0.03s 0.03s -bash root /UNIONFS - 17:45 8:03 0.05s 0.05s -bash knoppix /UNIONFS - 17:52 17.00s 0.10s 0.04s w • id – oferă informaţii privitoare la identitatea reală a unui utilizator: (roslims)$ id uid=1000(knoppix) gid=1000(knoppix) groups=24(cdrom), 60(games), 100(users), 1000(knoppix) • finger [ nume ] – afişează utilizatorii conectaţi curent la sistem. Dacă este specificat un nume de utilizator, vor fi afişate diferite informaţii despre respectivul utilizator, cum ar fi numele acestuia şi ultima intrare în sistem; • last [ nume ] – afişează ultimele intrări ale utilizatorilor în sistem, în ordinea descrescătoare a datei. Dacă este specificat un nume de utilizator, jurnalul afişat se va referi la intrări ale utilizatorului respectiv.
  • 155. Capitolul 8 INTERPRETORUL DE COMENZI Un interpretor de comenzi (shell) reprezintă un program capabil de a executa comenzi introduse de utilizator şi de a controla modul de afişare a rezultatelor acestor comenzi. Un shell UNIX este atât un interpretor de comenzi, interfaţă între utilizator şi un larg set de comenzi şi utilitare puse la dispoziţie, cât şi un limbaj de programare care oferă mecanisme complexe de operare cu sistemul. În cadrul acestui capitol vom face o trecere în revistă a principalelor caracteristici ale interpretorului, cititorii interesaţi de posibilităţile de programare putând consulta cartea Programare Web în bash şi Perl, de Sabin Buraga, Victor Tarhon-Onu şi Ştefan Tanasă, apărută la Editura Polirom în anul 2002. Bash este un shell (interpretor de comenzi) specific sistemului de operare Linux, conceput sub auspiciile GNU. Numele său este un acronim de la Bourne Again Shell, după Steve Bourne, autorul shell-ului sh pentru UNIX, predecesorul bash-ului. Pentru sistemul de operare Linux, interpretorul de comenzi implicit este bash. Există mai multe versiuni de bash disponibile, în prezent cea mai utilizată pe un sistem Linux fiind versiunea 2.0. Ca şi alte programe GNU, el este portabil şi se găseşte în aproape toate versiunile de UNIX, dar şi pe alte platforme. 1. Generalităţi Există două categorii de comenzi care pot fi apelate prin intermediul interpretorului: • comenzi interne (builtin, care se găsesc implementate în cadrul shell-ului); ca exemple de comenzi interne putem enumera cd, echo sau kill – lista tuturor comenzilor interne poate fi vizualizată prin intermediul comenzii help; • comenzi externe (acestea se găsesc separat fiecare în fişiere executabile; de exemplu, passwd, ls sau mail). Comenzile externe pot fi fişiere executabile (programe binare rezultate în urma procesului de compilare din programe-sursă scrise în C sau alte limbaje compilabile) sau scripturi (fişiere de comenzi, interpretate de un procesor de comenzi, cum ar fi bash sau Perl). Shell-ul de cele mai multe ori este apelat interactiv, în sensul că va dialoga cu utilizatorul, interpretând şi executând comenzile introduse de acesta. Utilizarea interactivă a interpretorului de comenzi (de la invocarea sa şi până la terminarea activităţii) constituie o sesiune de lucru.
  • 156. Primii paşi în Linux158 Figura 1. O sesiune shell folosind Konsole din KDE Pornirea interpretorului de comenzi se poate face în două moduri: • în mod automat, la conectarea în sistem, fie de la consola calculatorului, fie de la distanţă prin ssh sau telnet, după autentificarea utilizatorului. Pentru fiecare utilizator este specificat un asemenea interpretor de comenzi implicit, administratorul sistemului putând stabili totuşi interdicţii privind folosirea vreunui interpretor de comenzi. • din cadrul altui program care necesită rularea interpretorului de comenzi pentru a executa diferite comenzi sau la cererea utilizatorului, cum este cazul ferestrelor- -terminal atunci când se foloseşte sistemul X Window. Pentru execuţia unui interpretor de comenzi din mediul grafic X Window se poate recurge la un program precum konsole sau xterm, în funcţie de managerul de ferestre folosit (a se vedea submeniul System/Sistem al meniului principal KDE). Programele cu interfaţă grafică X Window pot fi lansate în execuţie fie din meniu, shortcut pe desktop sau bara de start etc., fie dintr-o aplicaţie-terminal (de exemplu, kconsole) prin nume_program . Este de preferat utilizarea caracterului „” la sfârşitul comenzii, pentru a nu necesita păstrarea ferestrei terminalului deschisă. Pentru a se indica utilizatorului că interpretorul de comenzi este gata de a executa următoarea comandă, se va afişa un prompter. Astfel, în exemplul de mai jos, prompterul include dragos, desemnând numele de cont al utilizatorului, iar infoiasi este numele maşinii pe care se lucrează. Se precizează şi numele directorului curent (în acest caz, directorul-rădăcină): [dragos@infoiasi /]$ pwd /
  • 157. Interpretorul de comenzi 159 Părăsirea shell-ului interactiv (sesiunii curente de lucru) se realizează prin intermediul comenzii exit sau acţionând combinaţia de taste CTRL + D (care desemnează sfârşit de fişier în UNIX). Pentru editarea facilă a comenzilor introduse pot fi folosite tastele-săgeţi sus şi jos pentru a parcurge lista istoricului comenzilor introduse. În cadrul unei linii de comenzi, combinaţia CTRL + A mută cursorul la începutul liniei, iar CTRL + E, la sfârşitul ei. De asemenea, shell-ul oferă facilitatea numită tab completion, care dă posibilitatea introducerii parţiale a numelui unui fişier, la apăsarea tastei Tab interpretorul completând (dacă este posibil) cea mai bună potrivire cu textul-prefix deja introdus. 2. Apelarea comenzilor Sintaxa generală pentru apelarea unei comenzi – fie ea internă sau externă – în cadrul interpretorului de comenzi este: comandă [ opţiuni ] [ parametri ] în care opţiuni indică opţiunile dorite (în general, prefixate de caracterul „-” sau de semnele „--”), iar parametri, argumentele care vor fi transmise programului. Atât opţiunile, cât şi argumentele sunt facultative, iar numărul lor este nelimitat, variind în funcţie de comanda sau programul apelat şi de nevoile utilizatorului. În mod obişnuit, ordinea de introducere a opţiunilor nu prezintă importanţă, însă pentru argumente, da. Pentru fiecare comandă în parte este bine de consultat pagina de manual aferentă (a se vedea şi secţiunea 6 a acestui capitol). Separatorii pentru numele comenzii, opţiuni şi parametri sunt caracterele spaţiu sau tab. Caracterul „” la sfârşitul liniei semnifică faptul că aceasta continuă pe linia următoare. Pot fi introduse mai multe comenzi într-o singură linie de comandă, separate prin caracterul „;”. O comandă poate fi executată în fundal (background), dacă la apelarea sa adaugă caracterul „”. În cazul în care utilizăm frecvent comenzi lungi, le putem denumi cu ajutorul comenzii alias, având sintaxa: alias nume = comandă [ opţiuni ] argumente Vizualizarea tuturor alias-urilor definite se realizează apelând comanda alias fără argumente. Eliminarea alias-urilor definite este posibilă cu ajutorul comenzii unalias. Comanda history afişează cele mai recente comenzi executate de utilizator, fiind folositoare atunci când dorim să executăm comenzi anterior introduse. Majoritatea comenzilor de sistem şi programelor suportă opţiunea --help, care afişează modalitatea utilizării sale, precum şi opţiunile şi parametrii admişi.
  • 158. Primii paşi în Linux160 3. Redirecţionarea intrărilor şi ieşirilor În UNIX, există trei dispozitive logice de intrare/ieşire: • intrarea standard (stdin), de la care se citesc datele de intrare. Implicit, intrarea stan- dard are asociată tastatura; • ieşirea standard (stdout), unde sunt afişate datele de ieşire. Implicit, ieşirea standard are asociat terminalul curent; • ieşirea de eroare standard (stderr), la care sunt afişate mesajele de eroare. Implicit, aceasta are asociat terminalul curent. În cadrul shell-ului, există posibilitatea redirecţionării acestor dispozitive, după cum urmează: • redirecţionarea intrării se realizează prin intermediul operatorului de redirecţionare „”; • redirecţionarea ieşirii se poate face cu ajutorul operatorului „”. Spre exemplu, comanda ls -la listă va trimite ieşirea comenzii către fişierul listă. Poate fi utilizat şi operatorul „”, care, spre deosebire de operatorul „”, nu suprascrie fişierul spre care se face redirecţionarea, ci adaugă ieşirea la sfârşitul acestuia (bineînţeles, în cazul în care fişierul există); • redirecţionarea ieşirii de eroare se realizează prin „2”, cifra „2” reprezentând numărul descriptorului de fişier corespunzător ieşirii standard pentru erori. Spre exemplu, pentru a trimite din linia de comandă un e-mail care să cuprindă conţinutul unui fişier existent, vom apela: mail dragos@biosfarm.ro -s Anunt participare simpozion anunt.txt De asemenea, redirecţionarea poate fi utilizată în rânduri multiple în cadrul unei linii de comandă, ca în forma de mai jos: comandă date_intrare rezultate 4. Mecanismul pipe Acest mecanism constă în înlănţuirea comenzilor, adică prima comandă trimite ieşirea standard a celei de-a doua comenzi ş.a.m.d. Sintaxa acestui mecanism este: comanda1 | comanda2 Spre exemplu, comanda ps aux | grep squid | wc -l va afişa numărul de procese squid care rulează pe maşină (ieşirea comenzii ps aux, adică lista de procese curente, este trimisă ca intrare comenzii grep squid – filtrând doar procesele cu numele squid – care, la rândul ei, generează intrarea pentru comanda wc -l, ce contorizează numărul de linii dintr-un text).
  • 159. Interpretorul de comenzi 161 O utilizare frecventă a acestui mecanism o constituie comenzile de tip filtru. Cele mai uzuale comenzi de acest gen sunt more, less, wc sau grep, descrise în capitolul 5. 5. Variabile de sistem În bash, variabilele sunt de tip şir de caractere, ele fiind create la momentul definirii lor. Stabilirea valorii acestora se face prin comanda set variabilă = valoare (nu trebuie introduse spaţii între numele variabilei, semnul egal şi valoarea acesteia). Eliminarea din memorie a unei variabile se va face cu ajutorul comenzii unset variabilă. În mod normal, variabilele definite nu sunt vizibile şi în procesele-copil ale shell-ului curent. Pentru ca o variabilă să fie vizibilă şi în cadrul acestor procese, aceasta trebuie exportată cu ajutorul comenzii export variabilă [ =valoare ]. La variabile se face referire prin prefixarea caracterului „$” la numele acestora (de exemplu, $HOME). Există o serie de variabile predefinite, cele mai importante fiind: • HOME – calea absolută a directorului home al utilizatorului curent (spre exemplu, /home/dragos); • USER – numele utilizatorului curent; • HOSTNAME – numele maşinii; • HOSTTYPE – arhitectura maşinii (de exemplu, i386); • OSTYPE – tipul sistemului de operare (e.g., freebsd4.10); • MAIL – numele fişierului în care sunt stocate mesajele de e-mail primite; • MAILCHECK – intervalul de timp la care shell-ul verifică dacă s-au primit noi mesaje e-mail, exprimat în secunde; • PS1 – prompterul principal al shell-ului; • PS2 – prompterul secundar al shell-ului (apare atunci când o comandă este scrisă pe mai multe rânduri); • TERM – tipul terminalului (e.g., linux, vt100 etc.); • PATH – lista de directoare pentru căutarea fişierelor executabile; • PWD – directorul curent. 6. Asistenţa oferită utilizatorilor (help) Sistemul Linux vine în ajutorul utilizatorilor cu sisteme de asistenţă bine puse la punct, oferind informaţii consistente privind utilizarea aplicaţiilor instalate. Linux oferă o multitudine de mijloace de ajutor, atât pentru utilizatorii obişnuiţi, cât şi pentru administratori sau programatorii de sistem. Alături de sistemele de asistenţă tradiţionale, şi anume man şi info, programul grafic KDE Help Center (disponibil în KDE) oferă o modalitate facilă de acces la manualele disponibile.
  • 160. Primii paşi în Linux162 6.1. Programul -' *GNR %GPVGT Acest program poate fi lansat fie din meniul principal KDE cu opţiunea Help, fie prin comanda khelpcenter, permiţând accesarea paginilor de ajutor pentru aplicaţiile KDE şi a manualelor man şi info. Detalii şi în capitolul 2, privitor la mediile grafice. Figura 2. Accesul la glosarul de termeni inclus de Centrul de ajutor KDE 6.2. Sistemul de asistenţă OCP Sistemul man este programul tradiţional UNIX dedicat vizualizării de documentaţii, denumite manuale. Fiecare comandă, funcţie, format de fişier etc. are asociat în general un manual structurat pe pagini. Apelarea sistemului se face prin comanda: man [ secţiune ] manual
  • 161. Interpretorul de comenzi 163 care afişează informaţiile conţinute de manualul specificat. Parametrul manual poate fi o comandă, un nume de apel de sistem, o funcţie de bibliotecă sau numele unui fişier de configurare. Manualele sunt organizate pe secţiuni, astfel: • 1 – programe (comenzi); • 2 – funcţii sistem; • 3 – funcţii de bibliotecă; • 4 – funcţii ale nucleului; • 5 – fişiere de configurare; • 6 – diverse programe; • 7 – protocoale şi standarde; • 8 – programe-sistem. Pentru exemplificare, comanda man ls va afişa pagina de manual corespunzătoare comenzii ls. Comanda man printf va afişa pagina de manual a comenzii printf, localizată în secţiunea 1. Comanda man 3 printf va apela manualul funcţiei de bibliotecă folosită în programele scrise în limbajul C, printf, aflat în secţiunea 3. Pentru parcurgerea conţinutului paginilor de manual pot fi folosite aceleaşi taste ca în cazul comenzii less. Tastele-săgeţi sus şi jos au ca efect defilarea conţinutului linie cu linie, iar tasta q determină părăsirea manualului. Căutarea unui termen se poate realiza prin intermediul tastei „/”, urmată de introducerea termenului. 6.3. Sistemul de asistenţă KPHQ Sistemul info reprezintă un program pentru vizualizarea şi adnotarea documentaţiilor. Sistemul este organizat pe noduri. Un nod conţine textul care descrie un anumit capitol sau subiect (topic). Capitolele pot avea şi subcapitole. Apelarea sistemului pentru un anumit subiect (în genere, un program sau utilitar) se face cu ajutorul comenzii info prog, unde prog este numele programului. Spre exemplu, comanda info mysql va apela manualul programului mysql. Ecranul info este alcătuit din patru părţi: o linie de stare, pe prima linie a ecranului, conţinând numele fişierului info curent, precum şi nodul curent (Node:), următor (Next:), precedent (Prev:) şi cel aflat la nivelul superior (Up:), textul manualului, încă o linie de stare, în partea de jos a ecranului, şi o linie pe care info afişează mesajele de eroare, atenţionare etc.
  • 162. Primii paşi în Linux164 Figura 3. Sistemul de asistenţă info Fiecare linie care începe cu caracterul „*” desemnează un nod (subcapitol). Sistemul folosit este asemănător celui folosit pe Web, bazat pe hipertext. Comenzile uzuale folosite pentru navigare în cadrul documentaţiei sunt următoarele: • n (Next) salt la nodul următor; • p (Previous) salt la nodul precedent; • u (Up) salt la nodul ierarhic superior; • m (Menu) atunci când cursorul se află pe o legătură la un alt nod, salt la nodul respectiv. În caz contrar, va fi solicitată denumirea nodului (în partea de jos a ecranului). Poate fi utilizată şi tasta Tab pentru completare automată (completion). La sfârşit se apasă ENTER; • t (Top) salt la nodul-rădăcină (Top) al manualului (meniul principal al paginii info curente); • d (Directory node) afişează capitolele principale din paginile info existente pe sistem; • q (Quit) ieşire din programul info; • i (Index) caută un capitol în lista de noduri conţinute de documentul curent. Poate fi utilizată şi facilitatea de completare; • s (Search) caută un şir oarecare de caractere în pagina info curentă. De remarcat faptul că poate fi utilizat şi mouse-ul pentru a accesa legăturile de pe linia de stare din partea de sus a ecranului sau pe legăturile către subnoduri. Dacă man este destinată paginilor de ajutor asociate comenzilor sau fişierelor-sistem, comanda info poate fi folosită şi în cazul consultării diverselor informaţii (deseori mai detaliate) privitoare şi la alte utilitare şi programe.
  • 163. Interpretorul de comenzi 165 6.4. Alte comenzi utile Există disponibile şi alte comenzi care pot fi utile în anumite cazuri. Le vom menţiona pe următoarele: • apropos cuvânt_cheie Afişează descrierea comenzilor, funcţiilor sau fişierelor care conţin cuvântul-cheie specificat, precum şi secţiunile de manual în care se găsesc informaţii detaliate. • help [ comandă ] Afişează informaţii despre comanda specificată. Dacă aceasta nu este menţionată, va fi afişată lista tuturor comenzilor interne ale interpretorului de comenzi bash. • whatis comandă Pune la dispoziţie pe scurt informaţii despre comanda specificată, precum şi secţiunile de manual de unde pot fi obţinute informaţii detaliate. (roslims)$ whatis chmod chmod (1) - change file access permissions chmod (2) - change permissions of a file 6.5. Alte documentaţii Alături de paginile man şi info, programele conţin şi alte documentaţii. Acestea sunt locali- zate în general în directorul /usr/share/doc, fiecare pachet instalându-şi într-un director separat documentele aferente. De asemenea, a fost dezvoltat un set consistent de documente de tip How To („Cum să fac”), în care sunt explicate detaliat diverse concepte, moduri de operare, instrumente de administrare etc. Situl acestui proiect este disponibil la adresa http://www.tldp.org.
  • 164. Capitolul 9 INSTALAREA SISTEMULUI 1. Salvarea configuraţiei ROSLIMS Aşa cu aţi putut observa în primul capitol, pornirea şi (auto)configurarea ROSLIMS este o operaţiune extrem de simplă. Există totuşi un mic inconvenient. Deoarece distribuţia lucrează în mod implicit cu un disc virtual (ramdisk – disc creat dinamic, în memoria RAM a calculatorului), la oprirea sistemului toate datele salvate pe acesta, respectiv toate configurările realizate de către utilizator se vor pierde. Pentru a evita o astfel de situaţie nedorită există posibilitatea creării unui director persistent pe discul fix al sistemului pentru salvarea datelor (un aşa-numit director home persistent), precum şi posibilitatea salvării configuraţiei cu setările utilizatorului, pentru a fi încărcate la o nouă utilizare a distribuţiei. Trebuie menţionat că directorul persistent poate fi creat fără a deranja în vreun fel funcţionarea sistemului de operare (pre)instalat pe discul dur; de asemenea el poate fi salvat şi pe medii de stocare detaşabile, cum ar fi un stick de memorie accesibil via USB. 1.1. Crearea unui director persistent pe discul fix Este o operaţiune simplă, realizată prin selectarea opţiunii Creează o imagine pe disc persistentă a ROSLIMS a submeniului Configurare al meniului ROSLIMS (cfg). Va părea un asistent ce va ghida utilizatorul pas cu pas în vederea realizării acestei operaţiuni. Vă recomandăm ca înainte de a face această operaţiune să parcurgeţi mai întâi infor- maţiile legate de gestiunea discurilor în Linux, din capitolele 3 şi 5. Paşii necesari acestei operaţiuni sunt următorii: 1. Montarea în mod read-write a partiţiei pe care vom crea directorul. Deoarece partiţiile cu sistemul de fişiere NTFS sunt montate implicit în ROSLIMS în mod read-only (numai citire), nu veţi putea folosi o astfel de partiţie pentru a salva un director persistent. Vă recomandăm să folosiţi o partiţie conţinând unul dintre sistemele de fişiere FAT, FAT32, ext2 sau ext3 ori, pur şi simplu, un disc movibil (USB disk). 2. Lansarea asistentului. Apăsaţi butonul OK în fereastra cu mesajul de interogare.
  • 165. Instalarea sistemului 167 Figura 1. Prima fereastră din asistentul de creare a unui director persistent 3. Alegeţi partiţia (discul) pe care doriţi să fie creată imaginea persistentă şi apăsaţi butonul OK. Figura 2. Alegerea partiţiei pe care va fi salvată imaginea 4. Va apărea o fereastră de dialog care vă va solicita să specificaţi dacă doriţi să criptaţi directorul persistent folosind algoritmul AES256 (Advanced Encryption Standard). Notă: dacă veţi folosi această opţiune, vi se va cere o parolă de minimum 20 de caractere, iar imaginea directorului creat va fi protejată. Datorită acestui fapt însă, va trebui să
  • 166. Primii paşi în Linux168 introduceţi, de fiecare dată când veţi folosi imaginea salvată, o parolă de o lungime considerabilă, la începutul procesului de pornire a ROSLIMS. Figura 3. Selecţia modului criptat/necriptat pentru imaginea directorului persistent 5. Specificarea spaţiului ce va fi ocupat pe disc de directorul persistent. În noua fereastră de dialog apărută, vi se va comunica spaţiul disponibil pe discul selectat anterior, precum şi mărimea recomandată (în MB) pentru directorul persistent ce va fi creat (mărime ce variază în funcţie de fişierele ce le aveţi salvate pe discul virtual, eventualele configurări sau instalări efectuate etc. Evident, în funcţie de spaţiul disponibil pe discul selectat, puteţi alege o altă valoare. Figura 4. Specificarea spaţiului ce va fi ocupat pe disc de directorul persistent Odată parcurşi aceşti paşi, va fi creat în rădăcina discului ales un fişier-imagine, denumit knoppix.img, de mărimea dorită. Montarea la pornirea sistemului a acestui director persistent se face extrem de simplu, prin folosirea la promptul de boot, pe lângă alţi parametri, şi a parametrului home=/dev/hda1, pentru a monta, de exemplu, un director persistent salvat pe prima partiţie a primului hard disk, sau home=scan pentru a cere sistemului de operare să caute automat existenţa unui astfel de director. 1.2. Salvarea configuraţiei curente a distribuţiei Se realizează în mod asemănător, via opţiunea Salvarea configuraţiei ROSLIMS, aflată în meniul menţionat anterior, urmată de bifarea în asistent a setărilor ce se doresc a fi salvate.
  • 167. Instalarea sistemului 169 Paşii sunt similari, cu diferenţa că în prima fereastră a asistentului veţi fi întrebaţi ce anume doriţi să salvaţi. Opţiunile disponibile sunt următoarele: • configurările personalizate ale mediului KDE, ale anumitor programe sau servicii; • toate fişierele salvate pe desktop; • configurarea interfeţelor de reţea (placă de reţea, modem etc.); • setările subsistemului grafic (X86Config); • orice alte configurări de sistem (de exemplu, configurarea unor imprimante). Figura 5. Selecţia configurărilor ce vor fi salvate Odată parcurşi aceşti paşi, va fi creat în rădăcina discului ales un fişier denumit knoppix.sh, ce va putea fi apelat la pornirea sistemului, la prompterul de boot, folosind parametrul: myconf=scan (sau config=scan) ce încearcă să găsească scriptul knoppix.sh automat, prin scanarea discurilor disponibile, respectiv: myconf=/dev/hda1 ce rulează programul de iniţializare knoppix.sh de pe o partiţie a discului dur (în acest caz, partiţia hda1). 2. Instalarea distribuţiei ROSLIMS pe discul fix Deşi ROSLIMS este o distribuţie Live CD, dezvoltată în principal pentru a rula de pe unitatea de CD/DVD-ROM, folosind un disc virtual creat în memoria de lucru, ea moşteneşte de la distribuţia „mamă”, Knoppix, o modalitate extrem de facilă pentru instalarea sa pe hard disk, prin intermediul unui asistent.
  • 168. Primii paşi în Linux170 2.1. Instalarea pe un calculator fără sistem de operare Majoritatea surselor de documentaţie Linux disponibile pe Internet prezintă distribuţia Debian Linux ca „...o distribuţie gratuită de Linux. Această distribuţie este ţinută la zi datorită efortului voluntar depus de foarte mulţi utilizatori. Această distribuţie este testată extensiv înainte de a fi lansată pentru a asigura cel mai înalt grad de stabilitate. Nu este chiar foarte uşor de configurat, această distribuţie fiind orientată în principal către utilizatorul profesionist”. Deşi afirmaţia de mai sus nu (mai) este adevărată nici măcar în ceea ce priveşte instalarea şi configurarea distribuţiei clasice Debian Linux 3.0, folosirea ROSLIMS permite transformarea instalării unei distribuţii personalizate a Debian Linux 3.0 (Debian Linux + ROSLIMS) într-o operaţie simplă, accesibilă oricărui utilizator de PC. În urma testării intensive a acestei proceduri, recomandăm pentru instalarea ROSLIMS pe discul fix următoarele cerinţe minimale de sistem: • procesor Pentium II sau compatibil (400 MHz sau mai bun); • minimum 128 MB RAM (recomandat 256 MB) • placă video şi monitor compatibil SVGA (recomandat XGA, cu o rezoluţie de 1024×768); • existenţa unei partiţii libere, neformatată, pe discul fix de minimum 2,2 GB (minimum 4 GB, dacă doriţi să instalaţi şi alte programe ulterior); • opţional, în special dacă sistemul are puţină memorie RAM, o partiţie de tip Linux swap de 128-512 MB. În funcţie de configuraţia hardware a calculatorului pe care se efectuează instalarea, aceasta poate dura între 20 şi 40 de minute. Important! Ca şi alte distribuţii de Linux, ROSLIMS nu poate fi instalat pe partiţii deja formatate folosind sistemul de fişiere NTFS. Paşii necesari instalării sunt următorii: 1. Bootaţi ROSLIMS, conform celor prezentate în capitolul anterior. În acest moment este important să alegeţi limba dorită pentru interfaţa cu utilizatorul (KDE), folosind comanda roslims lang=ro/us la prompterul de boot. Instalarea ROSLIMS pe discul fix se va face prin interfaţa cu utilizatorul în română sau engleză, în funcţie de ce aţi ales în acest moment. 2. Important! Faceţi acum toate configurările pe care doriţi să le aveţi disponibile după instalare (placă de reţea, modem etc.). Programul de instalare va ţine cont de aceste configurări şi le veţi regăsi în versiunea instalată pe disc. Desigur, dacă aţi uitat ceva, în funcţie de tipul de instalare dorit, veţi putea să apelaţi la asistenţii de configurare şi după instalare. 3. Porniţi un terminal ca root. Schimbaţi parola utilizatorului root prin comanda passwd. Vi se va cere noua parolă, respectiv confirmarea acesteia. 4. Tastaţi, în consolă, ca utilizatorul root, comanda knoppix-installer şi începeţi să urmaţi instrucţiunile din asistent. Utilitarul va detecta partiţiile existente pe hard disk şi va porni programul QtParted (descris în capitolul 3). Selectaţi
  • 169. Instalarea sistemului 171 partiţia de minimum 2,2 GB pregătită anterior, daţi clic de dreapta şi alegeţi sistemul de fişiere dorit (recomandat ext3). 5. Selectaţi apoi partiţia de 128-512 MB şi alegeţi pentru ea opţiunea Linux swap. 6. Din meniul File al programului QtParted alegeţi opţiunea Create. Programul de partiţionare va formata partiţiile folosind sistemul de fişiere ales. După terminarea operaţiunii, puteţi părăsi programul QtParted. 7. După câteva secunde, va apărea o fereastră dialog în care veţi fi întrebaţi asupra tipului de instalare dorit. Opţiunile disponibile sunt: a) Beginner (Începător) – instalare ROSLIMS cu toate facilităţile de (auto)confi- gurare; b) Intermediate – instalare ROSLIMS fără autodetecţie hardware; c) Expert – instalare ROSLIMS ca o distribuţie minimală Debian Linux, fără a lăsa disponibilă nici o facilitate de configurare prin asistenţi după instalare. Recomandarea noastră, mai ales dacă nu aţi mai instalat/configurat o distribuţie Linux, este să alegeţi opţiunea Beginner. 8. Vi se vor solicita numele dorit pentru utilizator şi parola pentru acesta. 9. Dacă toate cerinţele au fost îndeplinite, în acest moment va începe instalarea şi autoconfigurarea sistemului de operare pe partiţia aleasă a discului fix. 10. Ultima întrebare se va referi la instalarea şi configurarea încărcătorului de boot LILO (Linux Loader), opţiunile fiind MBR (Master Boot Record) sau o anumită partiţie. În acest caz, nefiind vorba de vreun alt sistem de operare existent pe calculator, puteţi alege opţiunea MBR. 11. La repornirea sistemului, încărcătorul de boot va afişa un meniu care vă va permite selectarea diferitelor variante de pornire, specificate în fişierul /etc/lilo.conf de pe partiţia hda1. Apăsarea tastei SHIFT vă va da posibilitatea să specificaţi anumiţi parametri la prompterul de boot, în mod similar parametrilor de pornire a ROSLIMS, discutaţi în capitolul 1. Mai jos este prezentată o secvenţă din fişierul /etc/lilo.conf rezultat în urma unei astfel de instalări: default=Linux image=/boot/vmlinuz label=Linux initrd=/boot/initrd.img append=ramdisk_size=100000 init=/etc/init lang=us quiet read-only image=/boot/vmlinuz-2.6.11 label=Linux(2.6)-2 initrd=/boot/initrd.img-2.6.11 append=ramdisk_size=100000 init=/etc/init lang=us quiet read-only
  • 170. Primii paşi în Linux172 Dacă doriţi să modificaţi manual fişierul lilo.conf, îl veţi putea deschide cu ajutorul comenzii vi /etc/lilo.conf, însă modificările făcute nu vor fi luate în considerare decât după tastarea comenzii /sbin/lilo. Mai multe informaţii privind utilitarul LILO puteţi găsi în lucrarea D. Acostăchioaie, Administrarea şi configurarea sistemelor Linux (ediţia a III-a, în curs de apariţie), Polirom, Iaşi, 2006. Din motive de securitate, veţi observa că după instalare nu este disponibil contul de root pentru intrarea în mediul grafic KDE. Dacă doriţi totuşi să fie disponibilă şi această opţiune, va trebuie să modificaţi manual, sub utilizatorul root, fişierul kdmrc. Pentru aceasta apăsaţi CTRL + ALT + F2, pentru a intra în modul consolă, şi introduceţi comanda: $ su – Vi se va solicita parola utilizatorului root. Editaţi fişierul kdmrc prin comanda: # vi /etc/kde3/kdm/kdmrc Căutaţi linia de forma: Allow-root-login=false şi modificaţi-o în: Allow-root-login=true Pentru a salva modificările, apăsaţi secvenţial ESC, apoi caracterul „:”, pe urmă scrieţi la prompterul respectiv comanda wq (write, quit). Apăsaţi CTRL + ALT + F7 pentru a reveni în interfaţa grafică şi restartaţi sistemul. În acest moment va fi posibilă intrarea ca utilizatorul root în KDE. 2.2. Instalarea pe un sistem cu mai multe sisteme de operare După cum probabil cunoaşteţi, sistemul Linux poate coexista fără probleme pe acelaşi hard disk cu alte sisteme de operare, cum ar fi unul din seria Windows. Şi ROSLIMS poate fi, desigur, instalat în acest mod, parcurgând paşii descrişi mai jos. Înainte de a parcurge paşii ce urmează, faceţi o copie de siguranţă (backup) a datelor de pe sistem. Autorii acestei cărţi nu îşi asumă răspunderea pentru eventualele pierderi de date rezultate în urma instalării ROSLIMS! 1. Porniţi ROSLIMS. 2. Porniţi un terminal sub utilizatorul root. Tastaţi comanda knoppix-installer. 3. Va porni programul de partiţionare QtParted. Selectaţi partiţia dorită de pe discul fix. 4. Creaţi o partiţie Linux swap (128-512 MB).
  • 171. Instalarea sistemului 173 5. Creaţi o partiţie Linux ext2 sau ext3. 6. Creaţi o partiţie FAT16/FAT32/NTFS pentru Windows. 7. Setaţi partiţia Windows ca bootabilă (bootable). 8. Alegeţi opţiunea Create din meniul File al programului Qtparted. Părăsiţi programul după terminarea operaţiunii. 9. Părăsiţi scriptul de instalare installer. 10. Reporniţi sistemul. 11. Introduceţi CD-ul de instalare pentru Windows şi instalaţi Windows. 12. După ce aţi terminat instalarea Windows, porniţi sistemul de pe CD-ul cu ROSLIMS. 13. Urmaţi paşii descrişi la modul anterior de instalare până ajungeţi la utilitarul de partiţionare. 14. Bifaţi partiţia de Linux ca bootable şi debifaţi opţiunea bootable de pe partiţia pe care a fost instalat Windows. 15. Continuaţi instalarea, conform celor specificate în prima parte a capitolului. 16. Modificaţi fişierul /etc/lilo.conf conform exemplului de mai jos: […] image=/mnt/hda3/boot/vmlinuz-2.6.11 label=roKNOPPIX initrd=/mnt/hda6/boot/initrd.img-2.6.11 read-only root=/dev/hda6 append=lang=us other=/dev/hda1 label=Windows 17. Tastaţi comanda /sbin/lilo, pentru ca încărcătorul de boot să ţină cont de modificările făcute. 18. Reporniţi sistemul. 3. Gestiunea pachetelor. Instalarea de programe sub Linux Unii critici ai sistemului Linux susţin că unul dintre punctele lui slabe îl constituie insta- larea de noi programe. Ca şi în cazul altor sisteme de operare, în Linux, fiecare program instalat depinde de o serie biblioteci de sistem, care nu numai că trebuie să fie instalate, ci trebuie să fie exact în versiunea cerută de respectivul program. În cele ce urmează, vom încerca să explicăm de ce există acest inconvenient şi cum poate fi el rezolvat. În alte sisteme de operare proprietare, cum ar fi Windows, problema menţionată anterior a fost rezolvată prin faptul că se cere dezvoltatorilor de software să apeleze numai acele biblioteci de sistem care există sau pot fi instalate odată cu programul, în versiunea respectivă a sistemului de operare Windows. Din acest motiv, programele dezvoltate pentru Windows ’98 nu pot rula uneori pe versiuni mult mai noi ale sistemului de operare.
  • 172. Primii paşi în Linux174 De asemenea, în Windows, există aşa-numitul registru/catalog (registry) în care sunt înregistrate toate programele instalate. Deoarece Linux nu este un sistem de operare proprietar, ci unul deschis, în regim open source, nu a fost posibilă o astfel de „standardizare”. De asemenea, astăzi există câteva sute de distribuţii Linux pe plan mondial, toate bazate pe un nucleu comun, dar având fiecare particularităţi şi diferite versiuni de programe. De aceea, pentru utilizatorul obişnuit cu instalarea programelor sub sisteme de operare proprietare, instalarea unui program sub Linux poate părea un coşmar. Acest subcapitol are ca scop introducerea cititorilor în lumea managerelor de pachete din Linux, iar, pe de altă parte, doreşte să demonstreze că şi în acest domeniu Linux a făcut mari progrese, în sensul că există acum în Linux modalităţi de instalare/rulare a anumitor programe, mult mai simple decât în orice alt sistem de operare. Mai mult decât atât, vom vedea că sistemele de gestiune a pachetelor oferă modalităţi sigure de menţinere a sistemului de fişiere Linux într-o stare consistentă şi stabilă şi care, odată instalat, nu mai necesită întreţinere ulterioară, spre deosebire de alte sisteme de operare. 3.1. Scurt istoric şi „puţină teorie”... La începuturile sistemului de operare Linux, în anii ’90, programele circulau în format sursă. Fiecare utilizator descărca sursele, de obicei în arhive *.tar.gz, le dezarhiva şi compila individual fiecare program, bibliotecă etc. O astfel de abordare era extrem de mare consumatoare de timp şi necesita cunoştinţe de programare UNIX. Din fericire, primii dezvoltatori ai Linux au realizat repede cât de lipsită de pragmatism era această abordare, astfel că au creat ceea ce mai târziu a dobândit numele de distribuţii Linux – practic, colecţii de fişiere binare precompilate ale nucleului Linux, precum şi a altor programe pe care utilizatorii le foloseau frecvent. De aceea, în anul 1993, odată cu apariţia mai multor distribuţii de Linux, una dintre ele, numită Bogus Linux, a introdus o idee revoluţionară: un sistem de management al pachetelor (într-o definiţie simplistă – colecţii de fişiere binare, biblioteci de sistem, documentaţii etc., „împachetate” într-o anumită manieră şi furnizate împreună cu un program care să le gestioneze eficient). Acest sistem de management al pachetelor a fost denumit PMS (Package Management System). Din PMS a derivat, în 1994, RPM (Red Hat Package Manager), sistemul de management al pachetelor dezvoltat pentru distribuţia Red Hat şi devenit unul dintre cele mai populare sisteme de acest fel. Tot în 1993, odată cu apariţia şi dezvoltarea Debian Linux, una dintre cele mai renumite distribuţii Linux, a fost creat sistemul de management al pachetelor specific acestei distribuţii, intitulat dpkg (Debian Package Management System). Astfel, faimosul „pachet”, cu extensia deb, a făcut parte din Linux înainte ca Red Hat să decidă crearea sistemului propriu, RPM. Problema principală a acestor sisteme de management al pachetelor era faptul că, la început, nu ţineau seama de problema dependenţelor, adică de existenţa în sistemul de operare a eventualelor biblioteci necesare funcţionării corecte a programului ce urma să fie instalat. Astfel că dezvoltatorii Debian Linux au deschis din nou calea, dezvoltând APT (Advanced Packaging Tool), care a fost portat pentru a fi folosit împreună cu pachetele dpkg şi a fost adoptat şi de alte distribuţii.
  • 173. Instalarea sistemului 175 Fiind o distribuţie bazată pe Debian Linux, ca şi distribuţia Knoppix, ROSLIMS foloseşte dpkg, respectiv APT, dar pune la dispoziţia utilizatorilor şi o serie de modalităţi moderne de management al pachetelor, respectiv de instalare a unor noi programe: o interfaţă grafică pentru managementul pachetelor (KPackage), respectiv o modalitate nouă de instalare/rulare a unor programe sub Linux, instalarea „point-and-klik”, bazată pe fişiere cmg. 3.2. Scurtă prezentare a FRMI Instalarea unui program folosind FRMI Sistemul dpkg presupune că aţi descărcat şi aveţi la dispoziţie, într-un director oarecare, un fişier cu extensia deb, în care se află pachetele binare. De asemenea, pentru că nu ţine cont, în mod implicit, de eventualele dependenţe, dpkg presupune că aveţi preinstalate bibliotecile necesare bunei funcţionări a programului ce urmează a fi instalat. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, este posibil ca instalarea noului program să se termine cu o eroare. Ceea ce aveţi de făcut este să deschideţi un interpretor de comenzi sub utilizatorul root, unde veţi apela următoarea comandă: dpkg -i /director/nume_pachet.deb Dezinstalarea unui program folosind FRMI Pentru a face aceasta, tastaţi următoarea comandă ca root: dpkg -r nume_program Există o multitudine de argumente folosite în cazul apelării sistemului de management al pachetelor dpkg. O listă cuprinzătoare a acestora o puteţi obţine cu ajutorul comenzii man dpkg. 3.3. Scurtă prezentare a APT APT este un sistem de management al pachetelor ce funcţionează sub Debian Linux şi sisteme de operare derivate din acesta (cum este cazul Knoppix sau ROSLIMS). În principiu, se bazează, chiar dacă nu în totalitate, pe existenţa a sute de servere-oglindă (mirrors) de pachete Debian Linux, răspândite în întreaga lume. Pentru a beneficia de acest sistem, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: • o conexiune la Internet (opţional); • o listă în care sunt trecute „sursele” din care se obţin pachetele. Această listă se găseşte în fişierul /etc/apt/sources.list; • o bază de date internă, pentru a ţine evidenţa pachetelor instalate, a celor neinstalate şi a celor care sunt disponibile pentru instalare. Programul apt-get, despre care vom
  • 174. Primii paşi în Linux176 discuta în curând, foloseşte această bază de date pentru a determina cum să instaleze pachetele cerute de utilizator şi să găsească pachetele adiţionale (dependenţele) necesare pentru o bună funcţionare a pachetului selectat. 1. %QPGZKWPGC NC +PVGTPGV (opţională – deoarece APT poate instala şi fişiere aflate local, pe un disc fix sau CD-ROM) poate fi realizată în ROSLIMS conform indicaţiilor din secţiunea „Cum mă conectez la reţea/Internet” a capitolului 3. 2. (KĩKGTWN GVECRVUQWTEGUNKUV APT foloseşte fişierul /etc/apt/sources.list, în care sunt menţionate serverele de pe care pot fi descărcate pachetele. Acest fişier, în mod normal, are următorul format: deb http://site.http.org/debian distribuţie secţiune1 secţiune2 secţiune3 deb-src http://site.http.org/debian distribuţie secţiune1 secţiune2 secţiune3 Primul cuvânt al fiecărei linii, deb sau deb-src, indică tipul arhivei: dacă conţine pachete binare (deb), adică pachetele precompilate pe care le folosim în mod normal sau pachete-sursă (deb-src), care sunt sursele originale ale programului, plus fişierul Debian de control (dsc) şi fişierul diff.gz care conţine patch1-uri. De obicei, în fişierul source.list găsim, implicit, următoarele: deb http://http.us.debian.org/debian stable main contrib deb http://non-us.debian.org/debian-non-US stable/non-US main contrib deb http://security.debian.org stable/updates main contrib Acestea sunt liniile de care o instalare Debian Linux minimală are nevoie. Liniile deb-src, care duc spre pachetele-sursă, sunt necesare dacă descărcaţi frecvent sursele anumitor programe, pentru testare sau recompilare. Fişierul /etc/apt/sources.list poate conţine mai multe tipuri de linii pentru specificarea surselor pachetelor. Astfel, sunt suportate tipurile http, ftp, file (fişiere locale, spre exemplu un director montat având un sistem de fişiere ISO9660) şi ssh. Evident, puteţi adăuga permanent noi surse în lista din fişierul /etc/apt/sources.list. După fiecare modificare a acestui fişier, trebuie lansată în execuţie comanda: (roslims)# apt-get update Lista actualizată cu surse (mirrors) poate fi găsită întotdeauna la adresa http:// www.debian.org/mirror/mirrors_full. Pe aceste servere Debian Linux aveţi în permanenţă la dispoziţie zeci de mii de aplicaţii Linux sau pachete cu librării, pe care le puteţi instala în orice distribuţie bazată pe Debian Linux, deci şi în ROSLIMS. 1. Set de diferenţe dintre două fişiere sau structuri de fişiere.
  • 175. Instalarea sistemului 177 Mai mult, deoarece ROSLIMS rulează implicit de pe CD, fără a afecta în vreun fel conţinutul partiţiilor de pe hard disk, puteţi testa instalarea/rularea a numeroase programe Linux folosind managerele de pachete integrate în el (dpkg, APT, Kpackage), fără nici un fel de risc. Dacă doriţi să obţineţi informaţii despre un anumit pachet sau program disponibil pe serverele Debian Linux, puteţi folosi facilitatea de căutare disponibilă la adresa http://packages.debian.org. 3. $CC FG FCVG KPVGTPâ C #26 Sistemul de pachete foloseşte o bază de date internă pentru a ţine evidenţa pachetelor instalate, a celor neinstalate şi a celor care sunt disponibile pentru instalare. Programul apt-get foloseşte această bază de date pentru a determina cum să instaleze pachetele cerute de utilizator şi să găsească pachetele adiţionale necesare pentru o bună funcţionare a pachetului selectat. Pentru a ţine la zi această bază de date, folosiţi comanda: (roslims)# apt-get update Este bine să rulaţi această comandă în mod regulat pentru a fi la curent cu apariţia versiunilor noi ale pachetelor şi în special cu apariţia update-urilor care rezolvă probleme de securitate. Principalele comenzi pentru gestionarea APT sunt descrise în cele ce urmează. Instalarea de pachete cu APT În sfârşit, procesul pe care l-aţi aşteptat! Cu fişierul sources.list pregătit şi cu lista pachetelor disponibile actualizată, tot ce trebuie să faceţi este să rulaţi apt-get pentru a instala pachetul dorit. De exemplu, puteţi rula comanda: (roslims)# apt-get install xchat APT va căuta cea mai recentă versiune a acestui pachet în baza sa de date (chiar dacă pe sistem este instalată o versiune mai veche) şi-l va prelua din sursa corespunzătoare, specificată în fişierul sources.list. În cazul când acest pachet depinde de un alt pachet – cum este în cazul de faţă –, APT va verifica dependenţele şi va instala pachetele necesare. Vedeţi exemplul următor: root@1[knoppix]# apt-get install xchat Reading Package Lists... Done Building Dependency Tree... Done The following extra packages will be installed: libatk1.0-0 libcairo2 libdb4.3 libglib2.0-0 libglib2.0-data libglib2.0-dev libpango1.0-0 libpango1.0-common libperl5.8 libxrender-dev libxrender1 perl perl-base perl-modules perl-suid render-dev xchat-common Suggested packages:
  • 176. Primii paşi în Linux178 libglib2.0-doc ttf-kochi-gothic ttf-kochi-mincho ttf- thryomanes ttf-baekmuk ttf-arphic-gbsn00lp ttf-arphic-bsmi00lp ttf-arphic-gkai00mp ttf-arphic-bkai00mp libterm-readline-gnu-perl libterm- readline-perl-perl libnet-google-perl Recommended packages: libatk1.0-data perl-doc The following NEW packages will be installed: libcairo2 libdb4.3 The following packages will be upgraded: libatk1.0-0 libglib2.0-0 libglib2.0-data libglib2.0-dev libpango1.0-0 libpango1.0-common libperl5.8 libxrender-dev libxrender1 perl perl-base perl-modules perl-suid render-dev xchat xchat-common 16 upgraded, 2 newly installed, 0 to remove and 899 not upgraded. Need to get 10,8MB of archives. After unpacking 3564kB of additional disk space will be used. Do you want to continue? [Y/n] Pachetul xchat depinde de bibliotecile de mai sus, deci APT le va descărca de la sursă şi le va instala. Daca aţi fi specificat bibliotecile, în linia de comandă, ca argumente la programul apt-get, APT nu v-ar fi întrebat dacă vreţi să continuaţi; ar fi acceptat automat că vreţi să instalaţi toate acele pachete. Aceasta înseamnă că APT va cere confirmarea doar când trebuie să instaleze pachete care nu sunt specificate ca parametri. Următoarele opţiuni ale comenzii apt-get v-ar putea fi folositoare: • -d – doar descărcare – nu instalează pachetele; • -f – continuă, chiar dacă nu este verificată integritatea pachetelor; • -s – simulează acţiunile ce ar trebui făcute; • -y – consideră că răspundeţi cu „yes” la toate întrebările şi continuă fără a vă mai întreba; • -u – afişează o listă a pachetelor la care se face upgrade. Se pot instala chiar mai multe pachete secvenţial, acestea trebuind specificate ca argumente ale comenzii. Fişierele descărcate de pe Internet sunt păstrate în directorul /var/cache/apt/archives pentru a fi instalate ulterior. Dezinstalarea (ştergerea) de pachete cu APT Pentru a dezinstala pachete, le puteţi specifica în aceeaşi comandă. Trebuie doar să puneţi o cratimă „-” imediat după nume pachetului care doriţi să fie şters. De exemplu: (roslims)# apt-get install xchat -
  • 177. Instalarea sistemului 179 Dacă nu mai doriţi să folosiţi un pachet, îl puteţi şterge din sistem folosind APT. Pentru aceasta, tastaţi comanda: (roslims)# apt-get remove xchat De exemplu: root@1[knoppix]# apt-get remove xchat Reading Package Lists... Done Building Dependency Tree... Done The following packages will be REMOVED: xchat xchat-common 0 upgraded, 0 newly installed, 2 to remove and 913 not upgraded. Need to get 0B of archives. After unpacking 3609kB disk space will be freed. Do you want to continue? [Y/n] După cum puteţi vedea în exemplul de mai sus, APT se ocupă şi de ştergerea pachetelor care depind de pachetul pe care doriţi să-l ştergeţi. Nu puteţi şterge un pachet, folosind APT, fără să ştergeţi şi pachetele care depind de el. Când rulaţi comanda apt-get ca în exemplul de mai sus, pachetele respective vor fi şterse, dar fişierele lor de configurare, dacă există, vor rămâne intacte. Pentru ştergerea completă a unui pachet rulaţi: root@1[knoppix]# apt-get --purge remove mysql-client Reading Package Lists... Done Building Dependency Tree... Done The following extra packages will be installed: libmysqlclient14 mysql-client-4.1 mysql-common mysql-server mysql-server-4.1 Suggested packages: mysql-doc-4.1 Recommended packages: libmysqlclient14-dev The following packages will be REMOVED: mysql-client* The following NEW packages will be installed: libmysqlclient14 mysql-client-4.1 mysql-server-4.1 The following packages will be upgraded: mysql-common mysql-server 2 upgraded, 3 newly installed, 1 to remove and 912 not upgraded. Need to get 19,3MB of archives. After unpacking 32,9MB of additional disk space will be used. Do you want to continue? [Y/n]
  • 178. Primii paşi în Linux180 Observaţi caracterul „*” de după numele pachetelor. Acesta indică faptul că şi fişierele de configurare ale pachetelor respective vor fi şterse. Evident, la fel ca şi în cazul metodei install, puteţi folosi un simbol, împreună cu remove, pentru a inversa acţiunea. În cazul ştergerii, dacă adăugaţi un „+” chiar după numele pachetului, acel pachet va fi instalat, în loc să fie şters. De exemplu: (roslims)# apt-get --purge remove mysql-client+ Reinstalarea pachetelor cu APT Dacă cumva, din greşeală, ştergeţi o parte din fişierele care aparţin unui pachet instalat sau pur şi simplu vreţi să reinstalaţi un pachet cu ultima versiune disponibilă, puteţi folosi opţiunea --reinstall. De exemplu: (roslims)# apt-get --reinstall install xchat Interogarea bazei de date „interne” cu privire la versiunea instalată a unui anumit program Se face cu ajutorul comenzii: (roslims)# apt-show-versions nume_pachet De exemplu: root@1[knoppix]# apt-show-versions xchat xchat/stable uptodate 2.4.1-0.1 Ştergerea „ECEJG-ului” APT Deoarece APT păstrează pachetele descărcate/utilizate într-un director, după terminarea cu succes a instalării, dacă considerăm că nu mai avem nevoie de aceste pachete, le putem şterge folosind comanda apt-get clean. -RCEMCIG – interfaţă grafică pentru managementul pachetelor Este un utilitar putând gestiona un număr mare de formate: *.deb, *.rpm, *.installer, *.tgz sau *tar.gz, *.ebuild. În implementarea ROSLIMS oferă, în mod grafic, majoritatea funcţiilor disponibile în dpkg şi APT. Astfel, în fereastra principală sunt afişate pachetele instalate/actualizate/noi (în partea stângă), în timp ce în partea dreaptă a ferestrei, pentru un anumit pachet selectat, sunt furnizate informaţii legate de pachet (nume, versiune, dependenţe şi mai ales o descriere a sa), lista cu fişiere conţinute de pachet, respectiv un jurnal cu modificările operate asupra pachetului (actualizări, reinstalări etc.).
  • 179. Instalarea sistemului 181 În meniul File sunt disponibile opţiuni legate deschiderea/instalarea unui anumit pachet, respectiv facilităţi de căutare a unui anumit pachet sau a unui fişier inclus în pachetul respectiv. Figura 6. Kpackage – interfaţă grafică pentu managementul pachetelor 3.4. Câteva exemple practice 1. Instalarea locală a clientului $KV6QTGPV cu FRMI Paşii necesari acestei instalări sunt următorii: • descărcaţi pachetul de la adresa http://www.bittorrent.com/dl/bittorrent-4.2.2.linux_i686- 2_all_python2.3.deb; • deschideţi un shell sub utilizatorul root, din meniul ROSLIMS (cfg); • vă reamintim că dpkg nu gestionează dependenţele, cum este cazul pentru APT, ci doar afişează un mesaj de eroare atunci când consideră că dependenţele necesare nu sunt îndeplinite în totalitate. De aceea, vom folosi comanda cu următoarele argu- mente: (roslims)# dpkg --force-all -i bittorrent-4.2.2.linux_i686- 2_all_python2.3.deb unde parametrul --force-all forţează dpkg să termine procesul de instalare fără a ţine cont de eventualele erori.
  • 180. Primii paşi în Linux182 Instalarea pachetelor cu dpkg este o operaţiune riscantă, chiar şi pentru utilizatorii avansaţi – acest manager de pachete neputând gestiona corect dependenţele necesare. Acest exemplu este prezentat aici doar pentru a demonstra existenţa unei astfel de opţiuni de instalare. Nu încercaţi astfel de instalări decât dacă rulaţi ROSLIMS de pe CD. În cazul unei distribuţii Linux instalate pe hard disk, eşecul unei astfel de instalări cu dpkg poate destabiliza grav sistemul! 2. Instalarea unor pachete cu ajutorul APT Deoarece instalarea pachetelor cu ajutorul dpkg este o operaţiune riscantă, o soluţie mult mai elegantă este utilizarea APT, pentru instalarea unor pachete sub distribuţii bazate pe Debian Linux. Pentru a face acesta, urmaţi paşii descrişi mai jos. Asiguraţi-vă că sunteţi conectaţi la Internet. Dacă nu ştiţi exact cum să faceţi asta, (re)citiţi subcapitolul „Cum să mă conectez la reţea/Internet”. Dacă este prima instalare pe care o faceţi în ROSLIMS, ar fi util să aduceţi la zi lista /etc/apt/sources.list lansând în execuţie, sub utilizatorul root, comanda: (roslims)# apt-get update Aşteptaţi până când procesul de actualizare a surselor cu pachete Debian Linux disponibile se va încheia. Ca root, tastaţi comanda: root@1[~]# apt-get install gftp Reading Package Lists... Done Building Dependency Tree... Done The following extra packages will be installed: gftp-common gftp-gtk gftp-text libatk1.0-0 libcairo2 libglib2.0-0 libglib2.0-data libglib2.0-dev libpango1.0-0 libpango1.0- common libxrender-dev libxrender1 render-dev Suggested packages: libglib2.0-doc ttf-kochi-gothic ttf-kochi-mincho ttf- thryomanes ttf-baekmuk ttf-arphic-gbsn00lp ttf-arphic-bsmi00lp ttf-arphic-gkai00mp ttf-arphic-bkai00mp Recommended packages: libatk1.0-data The following NEW packages will be installed: gftp gftp-common gftp-gtk gftp-text libcairo2 The following packages will be upgraded: libatk1.0-0 libglib2.0-0 libglib2.0-data libglib2.0-dev libpango1.0-0 libpango1.0-common libxrender-dev libxrender1 render-dev
  • 181. Instalarea sistemului 183 9 upgraded, 5 newly installed, 0 to remove and 909 not upgraded. Need to get 3074kB of archives. After unpacking 2449kB of additional disk space will be used. Do you want to continue? [Y/n] Dacă apăsaţi tasta „Y” sau „ENTER” se va începe descărcarea de pe Internet a pachetelor necesare, ţinând cont de dependenţe, moment în care va apărea în consolă o serie de mesaje, de felul celor ce urmează: Get:1 http://ftp.de.debian.org testing/main libglib2.0-dev 2.8.4-2 [503kB] Get:2 http://ftp.de.debian.org testing/main libglib2.0-data 2.8.4-2 [233kB] ... Get:14 http://ftp.de.debian.org testing/main gftp 2.0.18-11 [45,0kB] Fetched 3074kB in 5m33s (9216B/s) Imediat după terminarea descărcării va începe automat instalarea pachetelor programului gFTP, respectiv a pachetelor de care acesta depinde. Va apărea în consolă o serie nouă de mesaje: [...] Setting up gftp-gtk (2.0.18-11) ... Setting up gftp (2.0.18-11) ... În acest moment, programul gFTP este instalat corect şi, deoarece APT a gestionat corect toate dependenţele necesare, îl puteţi găsi şi lansa din meniul KDE, submeniul Internet, opţiunea gFTP. După terminarea procesului de instalare, pentru a elibera spaţiul ocupat în cache de pachetele instalate, puteţi rula comanda: (roslims)# apt-get clean 3.4. Suportul pentru instalare RQKPVCPFENKEM Tehnologia point-and-klik, un proiect iniţiat de către Franz Fabian – tehnologie inspirată din sistemul de instalare din MacOSX (fişierele dmg) – permite descărcarea şi folosirea uşoară a diferitelor programe ce rulează sub Linux (http://klik.atekon.de). În cazul unei distribuţii Linux oarecare sunt necesari următorii paşi: • de pe situl http://klik.atekon.de se alege programul care se doreşte a fi instalat (este disponibil un număr mare de aplicaţii);
  • 182. Primii paşi în Linux184 • odată ales programul dorit, sunt descărcate toate pachetele deb necesare (inclusiv bibliotecile de care depinde buna lui funcţionare), iar acestea sunt instalate şi apoi comprimate într-un fişier imagine bazat pe sistemul de fişiere CramFS. Figura 9.7. Descărcarea pachetelor necesare generării fişierului cmg Ceea ce rezultă în final este un fişier cu extensia cmg, care conţine întreaga aplicaţie, plus bibliotecile – în versiunea potrivită pentru respectivul program. Pentru a rula programul respectiv este suficient un clic de mouse pe acel fişier cmg, indiferent unde este acesta stocat (pe desktop, într-un anumit director etc.). Aceasta presupune, evident, că în cazul mutării fişierului cmg într-un alt director, vom putea lansa programul şi din noua locaţie. Principalul inconvenient al acestei tehnologii îl constituie faptul că suportul pentru ea poate fi instalat, în cazul majorităţii distribuţiilor live, numai cu o conexiune activă la Internet. De aceea, ROSLIMS, spre deosebire de alte distribuţii similare, permite şi instalarea locală a suportului pentru instalare point-and-klik şi fişiere cmg, prin intermediul unei opţiuni din meniul de configurare a ROSLIMS. De asemenea, există o opţiune în meniul mai sus menţionat pentru instalarea automată a clientului online, fără a fi necesară cunoaşterea comenzii specificate anterior. Suportul local pentru fişiere cmg, respectiv instalarea clientului online pot fi lansate din submeniul Utilitare al meniului ROSLIMS (cfg).
  • 183. 9GLOSAR DE TERMENI ANEXE
  • 184. Anexa 1 Ce este QRGP UQWTEG? Termenul open source (care poate fi întâlnit uneori şi sub numele de free software, deşi cele două expresii nu sunt sinonime) desemnează programele de calculator fără restricţii de distri- buţie. Oricine are libertatea de a distribui copii ale programelor open source, să obţină codul- -sursă, să modifice şi să utilizeze programul după bunul său plac. Întrebarea pe care o poate pune un utilizator, mai ales dacă a lucrat până acum cu programe proprietare, poate suna astfel: Este legal să folosesc şi să distribui programe open source? Este perfect legal atât timp cât programele sunt protejate de o licenţă care vă permite să faceţi aceste lucruri. The Free Software Foundation a creat GNU General Public License (pe scurt, GPL), licenţă care protejează aproape toate programele din lumea Linux, care garantează că veţi avea întotdeauna libertatea de a utiliza şi distribui programele, fără a avea însă dreptul să îngrădiţi altor persoane accesul la acestea. De asemenea, licenţa GPL stipulează faptul că orice produs dezvoltat pe baza programului sub această licenţă trebuie să fie tot un produs aflat sub licenţa GPL. Programele (numite uneori şi proiecte) open source sunt distribuite în format sursă, putând fi descărcate fără restricţii de pe Internet. Multe dintre acestea pot fi găsite sub formă deja compilată (ca fişiere rpm – pentru distribuţiile Fedora, Mandriva, SuSE etc., deb – pentru Debian sau Knoppix, tgz – pentru Slackware etc.). În majoritatea cazurilor, aceste programe sunt dezvoltate de zeci sau chiar sute de programatori din toată lumea, coordonaţi de către una sau mai multe persoane, numite maintainers. Acestea sunt alese în mod democratic, prin acord comun al membrilor comunităţii implicaţi în respectivul proiect. Ele au responsabilitatea de a lansa versiuni noi, de a recepţiona şi sorta modificările efectuate de către alţi programatori ş.a.m.d. În modelul de dezvoltare open source, împărtăşirea (partajarea) codului-sursă facilitează creativitatea. Programatorii care lucrează la proiecte concurente pot utiliza rezultatele celorlalţi sau pot combina resursele într-un singur proiect. Un proiect nu este abandonat atunci când un programator nu mai lucrează la el. Având la dispoziţie codul-sursă, oricine îl poate prelua şi continua. Cuvântul în jurul căruia se învârte totul este cooperare. Ideea principală a modelului open source este că dacă toţi cooperează, toţi au de câştigat. De cele mai multe ori, calitatea programelor open source este cu mult superioară celei a produselor comerciale (proprietare). În cele mai multe cazuri, proiectele open source sunt scrise de către persoane care au nevoie de respectivele programe pentru propriile lor interese şi mai rar de către persoane care au fost plătite pentru aceasta. Acest fapt determină programatorii să realizeze aplicaţii software cât mai potrivite pentru nevoile lor şi care să conţină cât mai puţine erori (bug-uri). Deoarece programele sunt distribuite în format-sursă, oricine descoperă un bug îl poate corecta şi poate trimite corecţiile sale maintainer-ului şi imediat versiunea corectată este făcută publică. În contrast cu aceasta, marile companii dezvoltatoare de software răspund mult mai greu la sugestii şi la raportări de bug-uri, chiar dacă mulţi utilizatori depind de corectarea respectivelor erori. Mai multe facilităţi, algoritmi mai performanţi, diverse corecţii, toate sunt mult mai facil
  • 185. Primii paşi în Linux188 de implementat în cazul programelor open source, iar respectivele modificări pot fi integrate cu uşurinţă în programe, făcându-le mai bune pentru toată lumea, într-un timp foarte scurt. De altfel, a plăti un programator să facă ceva nu înseamnă neapărat că va concepe cod de calitate. Când contribui la realizarea unui program open source, nimeni nu te forţează să scrii cod. Îţi place şi ai timp să scrii ceva cod, îl scrii. Dacă toţi cooperează, toţi au de câştigat. Disponibilitatea surselor denotă şi un alt avantaj: permite altor elevi, studenţi şi programatori să citească şi să utilizeze codul-sursă. Astfel, ei pot învăţa din acel cod o sumedenie de aspecte legate de programarea efectivă. Nu este nevoie să se „reinventeze roata”; ei pot prelua porţiuni din codul care este deja scris şi să le folosească pentru propriile nevoi. Multe companii nu vor să aibă de-a face cu programe open source pentru că îşi închipuie că nimeni nu le oferă asistenţă tehnică. În general, persoanele care lucrează în domeniul open source sunt mult mai open minded (deschise) decât companiile care produc şi comercializează programe proprietare. Dacă puneţi o întrebare pe o listă de discuţii sau cereţi ajutorul însuşi autorului, în mod sigur cineva vă va ajuta cu plăcere, atât cât îi stă în putere. Este posibil chiar să primiţi ajutor din mai multe părţi odată! Pe de altă parte, există şi companii care oferă asistenţă tehnică pentru software open source. Faptul că programele sunt libere nu implică nicidecum ca programatorii să muncească „pe degeaba” şi alţii să profite de munca lor, cum s-ar putea crede la prima vedere. Chiar dacă nu se poate vinde programul în sine, distribuţia şi oferirea de asistenţă tehnică sunt activităţi profitabile. Companii ca Novell, Red Hat sau Cygnus dovedesc că software-ul open source nu este o utopie. Fenomenul open source reprezintă o adevărată revoluţie. El a schimbat modul de gândire al oamenilor şi a introdus modele noi de a face afaceri. Astfel, Richard Stallman a început prima afacere bazată pe programe open source, prin distribuţia editorului de texte Emacs. Compania americană Red Hat Software, Inc. produce şi distribuie distribuţiile Fedora şi Red Hat Linux, însoţite de manuale de utilizare. Evident, distribuţia poate fi descărcată şi de pe Internet, în mod gratuit. Totodată, firma Red Hat dezvoltă cod nou (e.g. mediul grafic GNOME), care este open source şi care se întoarce înapoi în cadrul comunităţii Linux. Compania Cygnus îşi bazează afacerea pe îmbunătăţirea şi oferirea de suport tehnic pentru cel mai bun compilator de C/C++ din lume, GCC. Îmbunătăţirile aduse sunt integrate apoi în cadrul GCC. Cofondatorul acestei companii, John Gilmore, descria filozofia companiei astfel: „Să facem software-ul liber profitabil”. Firma VA Research îşi livrează serverele şi staţiile de lucru cu sistemul Linux preinstalat, oferind totodată şi suport tehnic pentru acesta. Exemplele pot continua cu IBM (prin portarea DB2 pe Linux şi prin suportul pentru platforma AS/400) sau Netscape (migrarea navigatorului Netscape pe dezvoltare open source în cadrul fundaţiei Mozilla) ş.a.m.d, ele dovedind eficienţa acestui model de afacere. Recomandăm cititorilor interesaţi de open source consultarea sitului dedicat acestei mişcări, http://www.opensource.org.
  • 186. Anexe 189 Anexa 2 Reprezentanţi ai lumilor UNIX, Linux şi Internet Alfred Aho Coautor, împreună cu Peter Weinberger şi Brian Kernighan, al popularului limbaj şi interpretor-utilitar awk, conceput în 1978 şi disponibil în orice sistem UNIX/Linux. Acest program a inspirat ulterior şi o parte din trăsăturile limbajului Perl. Eric Allman Autorul originar al programului de transport de e-mail sendmail, scris la Universitatea Berkeley, şi al altor utilitare de sistem pentru BSD. Werner Almesberger Creator, în 1992, al managerului de boot LILO. În plus, a contribuit la nucleul Linux. Marc Andreesen Principalul dezvoltator al browser-ului grafic Mosaic, precursor al Netscape şi, peste ani, al navigatorului actual Mozilla. Cofondator, împreună cu James Clark, al corporaţiei Netscape. Paul Baran A sugerat la începutul anilor ’60 studierea comutării de pachete pentru realizarea interconectării reţelelor de calculatoare, idee – considerată pe atunci revoluţionară – ce a condus ulterior la apariţia Internetului. Donald Becker Autor al primelor drivere Linux pentru plăcile de reţea Ethernet. Gordon Bell Proiectant al seriei de mini-calculatoare PDP-11 produse de Digital Equipment Corporation, maşini care au reprezentat locul de naştere al sistemului UNIX şi limbajului C. Jean-Henry Berevoescu Iniţiatorul listei de dialog ROM-UNIX, care a activat în cursul anilor ’90. Stephen van den Berg Creatorul şi dezvoltatorul iniţial al programului procmail de prelucrare a mesajelor de poştă electronică. Tim Berners-Lee Creatorul spaţiului World Wide Web (12 noiembrie 1990), unul dintre cele mai importante servicii ale Internetului. De asemenea, iniţiatorul în anul 2001 a ceea ce se doreşte a fi Web-ul
  • 187. Primii paşi în Linux190 semantic. A contribuit la specificaţiile oficiale ale protocolului HTTP şi privind identificatorii de adrese URI. Erich Boleyn Autorul iniţial al managerului de boot GRUB, disponibil în premieră în anul 1995. Steve Bourne Creatorul interpretorului de comenzi sh (Bourne Shell), iniţial rulând în UNIX. Varianta GNU pentru Linux este bash. Mihai Budiu Creatorul dicţionarului pentru limba română folosit de corectorul sintactic ispell şi autorul unor articole de prezentare a principalelor aspecte referitoare la UNIX şi Linux, publicate în anii ’90 în revista PC Report. Vannevar Bush Persoana care a pus bazele hipertextului şi, implicit, ale Web-ului, prin articolul „As We May Think”, publicat în anul 1945. Michael Callahan Implementatorul primei versiuni a driverului de nucleu Linux privitor la Point-to-Point Protocol (PPP). Remy Card Persoana care a realizat portarea pe Linux a utilitarelor de realizare/restaurare de copii de siguranţă dump şi restore. Vinton Cerf Considerat, împreună cu Robert Kahn, iniţiatorul şi coordonatorul dezvoltării (începând cu 1974) a stivei de protocoale TCP/IP, baza Internetului. Andrew Cherenson Autorul originar al utilitarului nslookup, folosit pentru găsirea numelor de domenii Internet şi nelipsit din nici un sistem UNIX (Linux). James Clark Autor al unor instrumente open source de procesare a documentelor SGML şi XML, plus dezvoltatorul principal al utilitarului GNU groff. De asemenea, fondator al companiei Silicon Graphics, Inc. şi cofondator al corporaţiei Netscape Communications Corporation. Douglas Comer Autorul uneia dintre cele mai apreciate lucrări de referinţă, în trei volume, privitoare la protocoalele TCP/IP şi publicată de Prentice Hall: Internetworking with TCP/IP. Dan Connolly Principalul autor al primei versiuni a limbajului de marcare HTML (Hypertext Markup Language). Alan Cox Unul dintre principalii dezvoltatori ai unor componente de bază ale nucleului Linux.
  • 188. Anexe 191 Terry Dawson Una dintre principalele persoane care au contribuit la şi au întreţinut documentul Networking HOWTO. Michael Elkins Creatorul programului de citit mesajele de poştă electronică mutt, disponibil în majoritatea distribuţiilor Linux actuale. Jim Ellis Coautor, împreună cu Tom Truscott, al primului sistem de transmitere a ştirilor prin reţea. Rik Faith Primul coordonator al proiectului paginilor de manual (manpage) disponibile pentru Linux. Brian Fox Principalul autor al variantei GNU, pentru Linux în special, a interpretorului bash. John Gilmore Autorul principal al programului tar disponibil liber, din care a derivat şi actuala versiune GNU tar din orice distribuţie Linux. Charles Goldfarb Principalul dezvoltator al metalimbajului SGML (Standard Generalized Markup Language), limbaj- -părinte al HTML, DocBook şi XML. Paul Gortmaker Autorul originar al listei privitoare la plăcile de reţea Ethernet suportate de sistemul Linux. James Gosling Autorul unei variante de Emacs numită GOSMACS şi coordonatorul unor proiecte software de anvergură precum NeWS şi Java. A deţinut funcţia de vicepreşedinte al companiei Sun. Tiberiu Grigoriu Coordonator al programului Know-how for/from Romania, iniţiat la începutul anilor ’90. Mike Haertel Autorul originar al programului grep. Marius Hâncu Iniţiator al proiectului Free UNIX for Romania, lansat la începutul anilor ’90 şi având ca scop dotarea cu software şi documentaţii disponibile gratuit privitoare la UNIX (apoi la Linux). Miguel de Icaza Creator al programului mc (Midnight Commander) şi principalul dezvoltator al mediului GNOME (disponibil din 1997). De asemenea, iniţiator al proiectului Mono. Michael K. Johnson Semnatarul uneia dintre cele mai importante documentaţii privitoare la versiunile timpurii ale nucleului Linux: Kernel Hacker’s Guide. De asemenea, împreună cu Lars Wirzenius a avut ideea iniţierii proiectului Linux Documentation Project (LDP).
  • 189. Primii paşi în Linux192 Bill (William) Joy Creatorul interpretorului de comenzi csh (C Shell) şi a editorului de texte vi. De asemenea, a fost principalul dezvoltator al familiei BSD UNIX. Robert Kahn Coautor, împreună cu Vinton Cerf, al setului de protocoale ce ulterior va deveni stiva TCP/IP, baza actualului Internet. Brendan Kehoe Semnatarul unuia dintre faimoasele documente privind universul Internet: Zen and the Art of Internet, publicat în 1992 la Prentice-Hall. Fred N. van Kempen Autorul principal al codului privind implementarea stivei de protocoale TCP/IP din cadrul nucleului Linux. Brian Kernighan Coautorul uneia dintre cărţile de bază ale programării în limbajul C standard, scrisă împreună cu Dennis Ritchie. De asemenea, a fost cel care a avut ideea numirii noului sistem de operare creat de Ken Thompson şi Dennis Ritchie la Bell Labs (o divizie a companiei ATT): UNIX. Olaf Kirch Autorul unuia dintre documentele (publicat apoi ca volum la editura O’Reilly) de bază în ceea ce priveşte administrarea de reţea în Linux: The Linux Network Administrators’ Guide. Donald Knuth Profesor la Universitatea Stanford şi autor al procesorului de texte TeX (prima versiune apărută în 1977), în special pentru a-şi putea redacta celebrul tratat de programare a calculatoarelor. David Korn Creatorul interpretorului de comenzi ksh (Korn Shell), disponibil la finele anilor ’80. Leslie Lamport Creator al aplicaţiei LaTeX, pachet de macro-uri pentru a facilita folosirea procesorului TeX. De asemenea, este autorul unuia dintre algoritmii celebri folosiţi în cadrul sistemelor de operare şi al logicii temporale TLA (Temporal Logic of Actions). Rasmus Lendorf Creatorul limbajului PHP (PHP: Hypertext Preprocessor), dezvoltat începând cu anul 1994, unul dintre cele mai răspândite limbaje de scripting pentru programarea pe partea de server a aplicaţiilor Web. Mike Lesk Proiectantul şi implementatorul primei versiuni a sistemului UUCP de transfer de date între maşini UNIX (operaţional din 1976). Mark Lord Creatorul utilitarului hdparm de consultat/optimizat diverşi parametri ai discurilor fixe.
  • 190. Anexe 193 H.J. Lu Principalul dezvoltator al compilatorului gcc şi al bibliotecilor C de bază ale sistemului Linux. De asemenea, a contribuit la implementarea comenzii mount. Teodor Lungu Coordonatorul iniţial al proiectului Free Unix for Romania, demarat la începutul anilor ’90. David MacKenzie Coautor la scrierea unor utilitare precum autoconf şi automake, disponibile la începutul anilor ’90. José E. Marchesi Dezvoltatorul versiunii GNU a programului gv. Rob McCool Autorul serverului NCSA httpd, punct de pornire în dezvoltarea celui mai utilizat, în prezent, server Web, disponibil în regim open source: Apache. Sandy Meier Iniţiatorul proiectului de implementare a mediului integrat de programare KDevelop. Paul Mockapetris Persoana care a pus bazele sistemului numelor de domenii DNS (Domain Name System) în 1984. Ian Murdock Fondatorul distribuţiei Debian, lansată în premieră la mijlocul anului 1993. Mike Muuss Creatorul programului ping utilizat la testarea conectivităţii între gazdele conectate la Internet. Phil Nelson Autorul utilitarului bc. Ted Nelson Inventatorul, în 1965, al termenului „hipertext”, baza serviciului WWW şi a altor aplicaţii. Hrvoje Niksic Creatorul programului wget de transfer offline de resurse Web. Jarkko Oikarinen Creatorul sistemului IRC (Internet Relay Chat), unul dintre serviciile populare ale Internetului, apărut în anul 1988. Tim O’Reilly Cofondatorul trustului O’Reilly and Associates şi unul dintre (co)autorii unor cărţi de referinţă privind diverse aspecte ale UNIX, Linux şi Internet. Joseph Ossanna Autorul primei versiuni a utilitarului troff, precursor al altor sisteme de procesare de text din UNIX. În 1979, troff a fost extins de Brian Kernighan.
  • 191. Primii paşi în Linux194 Nicola Pellow Creatorul primului navigator (client) Web, având interfaţă text, disponibil la finalul anului 1990. Bruce Perens Persoana care a introdus termenul open source, cu prilejul disponibilităţii în regim public a codului-sursă al navigatorului Netscape (începând cu anul 1997). Ken Pizzini Autorul programului dc. Johannes Plass Creatorul programului gv de vizualizat documente Postscript. Jonathan Bruce Postel Unul dintre părinţii fondatori ai Internetului, având contribuţii la diverse protocoale de bază precum UDP (User Datagram Protocol) şi la redactarea unor importante standarde Internet regăsite în celebrele documente RFC (Request For Comments). De asemenea, a fost primul preşedinte al organizaţiei IANA (Internet Assigned Number Authority). Daniel Quinlan Coordonatorul originar al proiectului de standardizare a ierarhiei sistemului de fişiere Linux, în prezent Filesystem Hierarchy Standard (FHS). Bob (Robert) Rankin Unul dintre autorii unora dintre cele mai folositoare ghiduri privitoare la Internet. Eric S. Raymond Una dintre personalităţile proeminente ale mişcării open source, mai ales prin eseul Catedrala şi bazarul, privitor la evoluţia programelor libere în concordanţă cu cele realizate sub auspicii proprietare. Este şi autorul lucrării The New Hacker’s Dictionary pe baza documentului Jargon File, disponibil liber pe Internet. Chet Ramey Se numără printre principalii dezvoltatori ai variantelor moderne ale interpretorului bash. Dennis Ritchie Unul dintre principalii dezvoltatori ai sistemului de operare UNIX şi creatorul limbajului de programare C (1972). Larry Roberts Iniţiatorul dezvoltării în 1969 al reţelei ARPAnet, provenind de la ARPA (Advanced Research Projects Agency), precursoarea Internetului. Marshall Rose Autor al specificaţiei protocolului POP (Post Office Protocol), versiunea 3, făcută publică în 1988. Guido van Rossum Creator al limbajului Python (1991), unul dintre limbajele folosite în cadrul distribuţiilor Linux actuale.
  • 192. Anexe 195 Nick Sandu Iniţiator şi suporter originar al grupului soc.culture.romanian. Julian Seward Creatorul programului bzip2 şi al bibliotecii de compresie folosită de acesta (1996). Vince Skahan Autorul documentului Electronic Mail HOWTO, trimis regulat pe grupul de ştiri comp.os. linux.announce. Paul Smith Unul dintre principalii dezvoltatori ai utilitarului make, prima implementare GNU fiind realizată de Richard Stallman şi Roland McGrath. Richard Stallman Considerat cea mai importantă personalitate a mişcării open source, întemeietorul şi reprezentantul de marcă al fundaţiei Free Software Fundation (FSF). Este autorul procesorului de text şi, totodată, versatilului mediu de dezvoltare Emacs, operaţional din 1985. De asemenea, a conceput prima versiune a compilatorului gcc pentru limbajul C şi prima versiune a depanatorului gdb. Guy Lewis Steele, Jr. Autorul setului iniţial de comenzi Emacs şi coproiectantul limbajului Scheme. De asemenea, este autorul unei cărţi de referinţă privitoare la Common Lisp şi s-a aflat la conducerea companiei Sun Microsystems, Inc. Richard W. Stevens Autorul unor bine-cunoscute lucrări de referinţă privind programarea în UNIX şi în reţele de calculatoare prin intermediul interfeţei socket BSD. Michael Stonebraker Autorul iniţial al proiectului POSTGRES, pe baza căruia a fost dezvoltat serverul de baze de date relaţionale PostgreSQL, unul dintre cele mai de succes sisteme open source. Supoj Sutanthavibul Creatorul programului pentru realizarea de figuri XFig. Andrew Tanenbaum Profesor la Universitatea Vrijie din Amsterdam, cunoscut mai ales prin cărţile de referinţă, reale bestselleruri, privitoare la sisteme de operare şi reţele de calculatoare. A influenţat crearea nucleului Linux, prin intermediul MINIX, un sistem de operare academic destinat studiului studenţilor (printre care se număra şi Linus Torvalds). Dave Taylor Dezvoltatorul unuia dintre cele mai utilizate programe interactive de citit poşta electronică, elm, rulând sub UNIX, punct de inspiraţie pentru utilitare precum pine sau mutt. Ian Taylor Implementatorul primei versiuni (1993) pentru Linux a protocolului de transfer UUCP.
  • 193. Primii paşi în Linux196 Ken Thompson Principalul dezvoltator al sistemului de operare (devenit legendar peste ani) UNIX, creat la începutul anilor ’70 pe baza proiectului MULTICS, în care a fost implicat în cadrul Bell Laboratories la ATT în anii ’60. Ray Tomlinson Persoana care a stabilit ca semnul „@” să fie separatorul dintre numele de cont şi adresa gazdei în cadrul unei adrese de poştă electronică. Linus Torvalds Creatorul şi principalul dezvoltator al nucleului Linux. Pe când era student la Universitatea din Helsinki, a făcut publică, pe data de 5 octombrie 1991, via FTP, prima versiune a nucleului – versiunea 0.02. Ulterior, cu ajutorul unui număr tot mai mare de programatori şi/sau entuziaşti şi cu sprijinul proiectului GNU al Free Software Foundation, nucleul a evoluat spre ceea ce în prezent este sistemul GNU/Linux. Andrew Tridgell Creatorul pachetului Samba de realizare a conectivităţii via protocolul SMB între Linux şi Windows. Tom Truscott Împreună cu Jim Ellis, este creatorul, în 1979, al primului sistem de ştiri transmise în reţea prin intermediul maşinilor UNIX, ceea ce va deveni apoi Usenet, bazat pe standardul NNTP (Network News Transfer Protocol). Acest prim sistem a fost reproiectat în 1987 de Geoff Collyer şi Henry Spencer. Octavian Ureche Coordonator al primelor documente Web referitoare la România. Daniel Veillard Autorul bibliotecii libxml de procesare a documentelor XML, folosită în principal de mediul GNOME, şi expert invitat al Consorţiului Web. Paul Vixie Autorul serviciului cron de execuţie planificată de comenzi, existent în multe sisteme UNIX, inclusiv Linux. A contribuit şi la serverul BIND. Larry Wall Inventatorul limbajului de programare Perl, devenit ulterior favoritul administratorilor de reţea ai sistemelor UNIX (Linux) şi al programatorilor Web. Are contribuţii substanţiale şi la implementarea utilitarului patch. Peter Weinberger Coautor al programului awk, disponibil din 1978 în orice sistem UNIX/Linux. Matt Welsh Autorul unora dintre cele mai importante documentaţii puse la dispoziţie în anii de început (1992-1995) ai sistemului Linux, precum Linux Installation and Getting Started Guide, The Linux
  • 194. Anexe 197 Installation HOWTO şi The Linux Programmer’s Guide. De asemenea, reprezintă unul dintre principalii coordonatori ai proiectului Linux Documentation Project (LDP). Michael (Monty) Widenius Creatorul şi dezvoltatorul principal al popularului server de baze de date relaţionale MySQL. Lars Wirzenius Împreună cu Michael K. Johnson a sugerat, în 1992, înfiinţarea proiectului de documentare Linux Documentation Project (LDP). Tatu Ylonen Creatorul protocolului SSH (Secure Shell).
  • 195. Primii paşi în Linux198 Anexa 3 Linux în afaceri şi administraţie Accesibilitatea, securitatea şi performanţele sunt probleme-cheie cu care se confruntă companiile private şi sectorul public, pe măsură ce se încearcă introducerea infrastructurilor informatice capabile să suporte o cerere crescândă de servicii online şi de aplicaţii mission-critical. Sistemul de operare Linux a dovedit o creştere spectaculoasă a popularităţii, în ultimii ani. Atuurile sale sunt, pe de o parte, stabilitatea, fiabilitatea şi securitatea sa ridicate şi, pe de altă parte, în mod contrar vechilor concepţii, uşurinţa în utilizare şi latura sa prietenoasă. Ultimii ani au oferit modificări importante în modul în care este acceptat şi utilizat sistemul de operare Linux. Linux a devenit, în 2003, al doilea sistem de operare ca răspândire şi utilizare în lume, după Windows, conform studiilor IDC. Numărul total de utilizatori de Linux se estimează la circa 29 de milioane, dar el este mult mai mare, după toate probabilităţile. Gradul său de utilizare ca mediu desktop a crescut simţitor de ceva timp încoace, concomitent cu poziţia, din ce în ce mai pregnantă, de lider al pieţii serverelor de reţea. Din ce în ce mai multe firme (printre care se numără şi companii multinaţionale de prestigiu) au început să utilizeze Linux pe scară largă, ceea ce dovedeşte certitudinea calităţilor sale. De asemenea, instituţiile administraţiei publice din ţările membre ale Uniunii Europene au început introducerea sistematică a soluţiilor open source pe calculatoarele lor, înlocuind astfel soluţiile proprietare existente şi reducând spectaculos costurile. Aşa cum aţi putut constata de-a lungul acestei lucrări, Linux poate juca cu succes o varietate de roluri, printre care cele de server, sistem personal, sistem utilizat la serviciu şi sistem educaţional. Linux include suite complete de aplicaţii pentru birou, cum ar fi programe de calcul tabelar, de redactare profesionistă a textului, de realizare a prezentărilor şi graficelor etc. Instrumentele pentru accesul la Internet şi citirea corespondenţei reprezintă şi ele programe extrem de utile. Programatorii nu vor fi nici ei dezamăgiţi, fiindcă o serie întreagă de medii de programare şi instrumente profesionale sunt puse la dispoziţia acestora. Nu în ultimul rând, bazele de date relaţionale implementate sub Linux pot concura fără probleme cu sisteme comerciale având costuri ridicate. Majoritatea aplicaţiilor posedă interfeţe grafice uşor de utilizat, competitive, dacă nu superioare celor din Windows. Sunt disponibile efectiv mii de aplicaţii performante, stabile, testate de nenumăraţi programatori din întreaga lume. Toate acestea sunt open source, deci gratuite, majoritatea fiind incluse pe CD/DVD-urile cu distribuţii Linux, nefiind nevoie să le căutaţi ore în şir pe Internet. Instalarea unei distribuţii Linux este foarte uşoară, tot ceea ce trebuie să faceţi este să aveţi la îndemână CD-urile respective. Dacă doriţi totuşi să-l testaţi mai întâi sau nu doriţi să ocupaţi spaţiul pe hard disk, aveţi la dispoziţie CD-ul ataşat cărţii sau orice alt CD cuprinzând o distribuţie live de Linux. Suportul pentru echipamentele hardware este excelent; veţi găsi puţine componente care nu funcţionează sub Linux. De asemenea, în majoritatea cazurilor, nu este necesară folosirea unor
  • 196. Anexe 199 drivere furnizate de producători (pe CD sau descărcate de pe Internet), ele fiind implementate nativ la nivelul nucleului Linux. Fiindcă Linux este gratuit, companiile care îl utilizează nu pot intra în conflict cu legea drepturilor de autor (vă aduceţi aminte că pentru a rula Windows aveţi nevoie de licenţe plătite!), putând reduce totodată drastic costurile privind software-ul. În loc de concluzie, să vedem de ce am alege Linux pentru afacerea noastră: • Linux este gratuit. Mai mult decât atât, codul-sursă este disponibil. • Echipamentele au costuri reduse. Pentru a rula Linux nu ai nevoie de echipamente scumpe, de ultimă generaţie. • Încredere. Linux rulează mai repede şi este mai sigur decât soluţiile comerciale foarte costisitoare. • Independenţă. Deţinerea codului-sursă înseamnă că nu depinzi de departamentul de service al vreunei companii. Şi să nu uităm: sistemul Linux este cu adevărat pregătit pentru utilizarea acasă, în afaceri şi în administraţia publică.
  • 197. Primii paşi în Linux200 Anexa 4 Principalele aplicaţii disponibile pe CD-ul ROSLIMS Din dorinţa de a le face cât mai accesibile utilizatorilor, principalele aplicaţii existente pe CD-ul ROSLIMS sunt grupate într-o structură arborescentă, sub forma unor meniuri intuitive, meniuri ce îşi au rădăcina în meniul principal KDE. Principalele meniuri tematice sunt Office/Aplicaţii de birou, Development/Dezvoltare, Education/Educaţie, Edutailment/Educaţional, Graphics/Grafică, Help, Internet, Games/Jocuri, Toys/Jucării, Multimedia, ROSLIMS (cfg), Settings/ Setări, System/Sistem, respectiv Utilities/Utilitare. În cele ce urmează, vom prezenta principalele aplicaţii ce pot fi lansate din aceste meniuri: 1. Meniul Office/Aplicaţii de birou – software de birotică: Submeniu Aplicaţie Descriere OpenOffice.org OpenOffice Calc Program de calcul tabelar OpenOffice.org OpenOffice Draw Program de grafică raster/vectorială OpenOffice.org OpenOffice Impress Program de realizare a prezentărilor interactive OpenOffice.org OpenOffice Math Editor de ecuaţii OpenOffice.org OpenOffice Writer Editor avansat de text – Abiword Editor avansat de text – Efax-GTK Program de acces la fax – Gnumeric Program de calcul tabelar – KContact Manager de informaţii personale – KOrganizer Organizator personal – Project Management Program pentru realizarea managementului proiectelor – Pybliographic Manager de resurse bibliografice – XSalStat Program de statistică – Scribus Aplicaţie de tip DTP (Desktop Publishing) 2. Meniul Development/Dezvoltare – medii de programare: Submeniu Aplicaţie Descriere Database MDB Viewer Deschidere/export de fişiere Microsoft Access – KDevelop Mediu integrat de dezvoltare a aplicaţiilor în mai multe limbaje de programare – KDevelop Designer Aplicaţie de creare a interfeţelor cu utilizatorul
  • 198. Anexe 201 – Kompare Comparare de fişiere text (cod-sursă) – Python Limbaj de scripting – Tclsh Limbaj de scripting 3. Meniurile Education/Educaţie şi Edutailment/Educaţional – programe educaţionale: Submeniu Aplicaţie Descriere Educaţie/Ştiinţă Chemtool Editor de molecule Educaţie/Ştiinţă GEG Vizualizarea funcţiilor matematice Educaţie/Ştiinţă Scilab Echivalent open source al aplicaţiei Matlab Educaţie/Ştiinţă Stellarium Planetariu virtual Educaţie/Ştiinţă XDrawChem Editor avansat de molecule Educaţional/Tools KEduca Editor/Client Editor de teste de evaluare în format electronic 4. Meniul Graphics/Grafică – programe de editare a conţinutului grafic: Submeniu Aplicaţia Descriere – Bitmap Editor de pictograme – Blender Program de grafică 3D – Dia Editor de diagrame (similar Microsoft Visio) – GIMP Editor avansat de imagini raster – gqcam/gtkam Program de transfer al imaginilor de pe camere digitale – Inkscape Program de grafică vectorială – KFax Vizualizarea fişierelor de tip fax – KGhostview Vizualizarea fişierelor PS/PDF – Kooka Program de scanare şi recunoaştere a textului – KPaint Program simplu de desenare (similar Paint) – Kuickshow/KView Vizualizatoare de imagini – Xaos Generator de fractali Mai multe aplicaţii KSnapshot Program de realizare a capturilor de ecran
  • 199. Primii paşi în Linux202 Figura 1. Meniul Internet expandat complet 5. Meniul Internet – programe de conectare/gestionare a conexiunii la Internet: Submeniu Aplicaţie Descriere – Gaim Program de comunicaţii instantanee multi- platformă – GPSDrive Program de GPS (Global Positioning System) – KGet Manager de transferuri (download-uri) – KMail/Mozilla Thunderbird Clienţi de poştă electronică – Lynx Navigator (browser) Web – Konqueror Navigator (browser) Web – Mozilla Firefox Navigator (browser) Web – XChat IRC Client pentru chat (via IRC) Mai multe aplicaţii LinNeighborhood Client Samba Mai multe aplicaţii ethercap, IPTraf Programe de monitorizare a traficului în reţea/Internet
  • 200. Anexe 203 6. Meniurile Games/Jocuri şi Toys/Jucării – includ diferite jocuri, unele similare celor de sub Windows (Hearts, Freecell, Solitaire, Minesweeeper), jocuri de inteligenţă (Mahjongg, X-board etc.) şi altele. Figura 2. Meniul Games/Jocuri expandat complet 7. Meniul Multimedia – programe de acces la/editare a conţinutului multimedia (audio, video, radio, TV etc.): Submeniu Aplicaţia Descriere – Audacity Editor avansat de sunet – K3b Program de inscripţionare a CD/DVD-urilor – KMix Mixer audio – Xine Player multimedia avansat – XMMS Player multimedia similar Winamp Sound Aumix Mixer audio avansat Sound Radio Program pentru managementul plăcilor radio FM Video AleVT Program pentru tunnere TV Video Xawtv Program pentru tunnere TV Viewers Acrobat Reader Vizualizator de documente PDF Viewers GV Vizualizator de fişiere PS (PostScript) Viewers Image Magick Vizualizator de imagini Viewers Xmedcon Vizualizator/convertor de imagini DICOM Viewers Xpdf Vizualizator de documente PDF
  • 201. Primii paşi în Linux204 8. Meniul ROSLIMS (cfg) – aici găsiţi majoritatea asistenţilor de configurare a ROSLIMS, precum şi de pornire a unor servicii. Majoritatea opţiunilor disponibile în acest meniu sunt descrise pe larg pe parcursul cărţii. 9. Meniul Settings/Setări – oferă o serie de opţiuni legate de configurarea anumitor opţiuni în mediul grafic KDE, editarea de meniuri noi în cadrul meniului principal KMenu, gestionarea imprimantelor etc. 10. Meniul System/Sistem – pune la dispoziţie o serie de utilitare pentru gestiunea proceselor, a utilizatorilor şi fişierelor etc. Figura 3. Meniul System/Sistem 11. Meniul Utilities/Utilitare – găsiţi aici o gamă largă de aplicaţii utile: Submeniu Aplicaţie Descriere Tools mc Midnight Commander – manager de fişiere – Ark Program de arhivare multi-format
  • 202. Anexe 205 – KCalc/XCalc Calculatoare ştiinţifice – KDEprintFax Program de gestionare a faxului – KFloppy Program de formatare a dischetelor – Klipper Programe de gestionare a clipboard-ului – KPilot Program de sincronizare cu dispozitive PDA – Notes (Notiţe) Program pentru notiţe personale Mai multe aplicaţii KAlarm Program de gestionare a timpului Mai multe aplicaţii Kandy Gestionarea agendei telefonului mobil Mai multe aplicaţii KArm Organizator de timp Mai multe aplicaţii KCharSelect Selector de caractere Mai multe aplicaţii KFontView Vizualizarea corpurilor de literă (fonturi) instalate Mai multe aplicaţii KHexEdit Editor de fişiere în format binar Mai multe aplicaţii KTimer Cronometru/temporizator de procese Pe lângă aceste aplicaţii/programe disponibile în meniurile ROSLIMS, direct în meniul principal KDE se mai află o serie de opţiuni importante: • Centrul de control al KDE (KControl) – de unde puteţi modifica în detaliu mediul KDE; • Opţiunea Caută fişiere (KFind) – utilitar de căutare a fişierelor pe discurile montate în sistem; • Opţiunea Ajutor (Help) – pune la dispoziţie manualele KDE; • Opţiunea Wine – utilitar de configurare a emulatorului de Windows prin intermediul căruia puteţi lansa aplicaţii Windows direct în Linux.
  • 203. Primii paşi în Linux206 Anexa 5 Categorii de aplicaţii disponibile în Windows şi echivalentele Linux Aplicaţii software: categorii şi exemple pentru platformele Windows şi Linux Categorie Exemple Windows Exemple Linux Editoare de texte Notepad, WordPad, PSPad, MetaPad, UltraEdit, vim, emacs KEdit, KWrite, Kate, GEdit, XEdit, mcedit, joe, pico, vim, zile, emacs Suite de birou Microsoft Office, WordPerfect Office, OpenOffice.org, AbiWord OpenOffice.org, KOffice, AbiWord, Gnumeric Vizualizarea/edita- rea conţinutului grafic vectorial Adobe Illustrator, Corel Draw!, Inkscape Inkscape, Dia, XFig, Karbon 14 Vizualizarea/edita- rea conţinutului grafic raster Paint, IrfanView, ACDSee, Picasa, Adobe Photoshop, GIMP, Paint Shop Pro Kuickshow, KView, KPaint, Eye of Gnome, GIMP, Image Magick Editare computerizată (desktop publishing) QuarkXPress, Page Maker Scribus, TeX, LaTeX Modelare 3D (ray-tracing) 3D Studio Max, Bryce Povray Modeler Software de scanare TWAIN, VueScan SANE, Kooka, xsane Creare de CD/DVD-uri Easy Media Creator, Nero Burning ROM, CDBurnerXP Pro K3b, GNOME Toaster, xcdroast, mkisofs, cdrecord, cdparanoia Redare de conţinut multimedia Windows Media Player, Winamp, MusicMatch, PowerDVD, Real Player, mplayer XMMS, xine, mpg123, ogg123, Totem, Noatun, Real Player, mplayer Editare de sunet Cool Edit, AudioCatalyst, SoundForge, Audacity, WinLAME, FreeRIP Audacity, tiMidity, KAudioCreator, LAME, Grip, Dvd::rip Vizualizare şi creare de documente PDF Adobe Reader, Ghostview, Adobe Acrobat, OpenOffice.org, CutePDF Printer Acrobat Reader, Ghostscript, xpdf, OpenOffice.org, LaTeX Navigare Web Internet Explorer, Mozilla, Firefox, Opera, Amaya, lynx, links, Free Download Manager, WinGet, wget Mozilla, Firefox, Konqueror, Galeon, Epiphany, Opera, Amaya, lynx, links, KGet, wget E-mail Outlook Express, Outlook, Mozilla Thunderbird, Eudora, Pegassus Mail KMail, Mozilla Thunderbird, Evolution, Sylpheed, pine, mutt
  • 204. Anexe 207 Conversaţii în timp real (instant messaging) Windows Messenger, MSN Messenger, AIM, ICQ, Jabber, mIRC, Yahoo Messenger, NetMeeting GAIM, Kopete, GnomeICU, Jabber, XChat, KSirc, irc, talk, Yahoo Messenger, Gnome Meeting Medii de programare, compilatoare şi interpretoare Microsoft Visual Studio (Express) .NET, Delphi, Eclipse, CodeGuide Professional, ActivePerl, Cygnus, Free Pascal Compiler, Common Lisp KDevelop, Trillian Qt Designer, Glade, Kylix, Eclipse, CodeGuide Professional, Anjuta, bash, awt, Perl, gcc, Tcl/Tk, Mono, Free Pascal Compiler, Common Lisp Servere de baze de date relaţionale MS SQL Server, Oracle, DB2, MySQL, PostgreSQL Oracle, DB2, MySQL, PostgreSQL, Berkeley DB Dezvoltare Web Microsoft Internet Information Services, Apache, ASP, ASP.NET, PHP, Java, ActivePerl, Python, Frontpage, Dreamweaver, GoLive, HTML-Kit, CoffeeCup, Tidy Apache, CGI (Perl, Python), PHP, Java, Bluefish, SCREEM, Quanta, CoffeeCup, Tidy, xmlint Managere de fişiere Windows Explorer, Total Commander, FAR Konqueror, Nautilus, Midnight Commander Partiţionare şi management al discului Partition Magic, Norton SystemWorks, fdisk, chkdsk, defrag, OO Defrag QTPartEd, hdparm, bonnie, gpart, ntfsclone, dd, fdisk, fsck Arhivare de date, realizare de copii de siguranţă, eliminarea fişierelor confidenţiale WinRAR, WinAce, WinZip, tar, gzip, bzip2, Backup, Sure Delete Ark, FileRoller, GnoZIP, GnomeRAR, tar, gzip, bzip2, cabextract, KDat, dump, restore, Amanda, Arkeia, Bacula, shred Managere de ferestre Windows KDE, GNOME, Fluxbox, Ice Window Manager, Window Maker, twm, 3DWM, Looking Glass Notă: Numele de aplicaţii redate cu italice sunt disponibile implicit în Windows XP, respectiv ROSLIMS.
  • 205. Primii paşi în Linux208 Anexa 6 Comenzi, utilitare şi programe folositoare 1. abiword – reprezintă un procesor de text compact, capabil să încarce/salveze şi documente Word 2. access – verifică permisiunile de accesare a unui fişier 3. acroread – este vizualizatorul de documente PDF oferit de Adobe 4. addresses – vizualizează adresele (contactele personale) memorate de un dispozitiv Palm 5. alias – afişează sau defineşte pseudonimele (alias-urile) unor comenzi (alias ll='ls -l') 6. alien – reprezintă un utilitar pentru conversia pachetelor de programe în diverse formate, precum Red Hat rpm, Debian deb, Slackware tgz, Solaris pkg 7. apropos – afişează paginile de manual referitoare la un termen (apropos chmod) 8. ark – este un program KDE pentru managementul arhivelor de fişiere 9. as – desemnează asamblorul 80×86 10. audacity – reprezintă un program pentru editarea de conţinut sonor 11. aumix – controlează sunetul 12. awt – interpretează construcţii exprimate într-un limbaj de programare simplu, folosit în special pentru administrarea de sistem 13. bash – reprezintă interpretorul de comenzi implicit 14. bc – oferă posibilităţi de calcul (un fel de calculator de buzunar) 15. bg – trimite un proces pentru a fi executat în fundal, fără interacţiune directă cu utilizatorul 16. bison – reprezintă un generator de analizoare lexicale 17. bonnie – testează performanţa discurilor fixe 18. btdownloadcurses – oferă o interfaţă cu utilizatorul în mod text pentru programul de transfer de fişiere în regim peer-to-peer BitTorrent 19. bunzip2 – dezarhivează fişiere bz2 compresate cu utilitarul bzip2 (bunzip2 documentatii.bz2) 20. bzip2 – arhivează fişiere folosind o metodă de compresie foarte bună, dar lentă (bzip2 documentatii.bz2 *.pdf *.ps)
  • 206. Anexe 209 21. cabextract – extrage un fişier dintr-o arhivă Windows cab 22. cal – afişează un calendar (cal 2006) 23. cat – concatenează conţinutul mai multor fişiere (cat *.txt) 24. cd – schimbă directorul curent (cd /bin) 25. cdda2mp3 – converteşte CD-uri audio în fişiere MP3 26. cdparanoia – permite redarea şi manipularea conţinutului CD-urilor audio 27. cdrecord – permite inscripţionarea de CD-uri (cdrecord -eject speed=4 dev=0,1,0 thewall.img) 28. cfdisk – partiţionează discuri, oferind o interfaţă cu utilizatorul simplă 29. chage – modifică atributele de securitate ale utilizatorilor 30. chfn – modifică informaţii afişate de finger (cele privitoare la utilizator) 31. chgrp – modifică grupul din care face parte un utilizator 32. chkconfig – permite configurarea nivelurilor de execuţie în care să ruleze serviciile de sistem 33. chmod – modifică permisiunile de acces la fişiere/directoare (chmod +or script.cgi) 34. chown – schimbă proprietarul fişierelor şi grupul din care face parte proprietarul (chown dragos:profs *.zip) 35. chsh – modifică interpretorul de comenzi implicit al unui utilizator 36. chvt – schimbă terminalul virtual (chvt 2) 37. clear – şterge ecranul (terminalul) 38. cmp – compară (la nivel de octet) conţinutul unor fişiere 39. cp – copie un fişier la o altă locaţie sau sub un alt nume (cp /bin/ls ~/tmp) 40. cut – decupează diverse informaţii din fiecare linie a unui fişier, pe coloane sau conform unor delimitatori (cut /etc/passwd -d: -f1,5) 41. date – afişează data şi timpul curent 42. dd – permite duplicarea conţinutului unor fişiere – dispozitive, discuri etc. 43. df – afişează spaţiul liber rămas (df /dev/hda1) 44. dia – reprezintă un program de realizare de diverse tipuri de diagrame 45. diff – compară (la nivel de linie) conţinutul unor fişiere 46. dmesg – afişează mesajele emise de nucleul sistemului de operare 47. dos2unix – converteşte fişiere text din format DOS (linii terminate cu caracterele CR LF) în format UNIX (linii terminate doar cu caracterul LF)
  • 207. Primii paşi în Linux210 48. dpkg – oferă acces la sistemul de management al pachetelor oferit de distribuţiile bazate pe Debian (inclusiv Knoppix şi ROSLIMS) 49. du – afişează spaţiul ocupat de un director (du /tmp) 50. dump – creează copii de siguranţă pentru o serie de fişiere 51. echo – afişează la terminal (ieşirea standard, implicit) un şir de caractere (echo Salut!) 52. enscript – converteşte fişiere text în formate precum PostScript, HTML sau RTF 53. eject – demontează şi eliberează un mediu de stocare (e.g., CD sau DVD) 54. eval – evaluează o expresie în cadrul interpretorului de comenzi 55. expr – evaluează o expresie şi execută rezultatul (echo `expr 10 * 3`) 56. fc – compară fişiere 57. fdformat – formatează dischete la capacităţi nestandard, permiţând stocarea unui volum mai mare de date 58. fdisk – partiţionează discul şi modifică informaţii privitoare la partiţiile existente 59. fg – trimite un proces pentru a fi executat în prim-plan, interacţionând direct cu utilizatorul 60. file – determină tipul unor fişiere (file ~/Documents/*) 61. find – găseşte fişiere, conform unor criterii sofisticate (find / -name k* -print) 62. finger – furnizează informaţii despre utilizatori, eventual pe alte maşini (finger busaco@fenrir.infoiasi.ro) 63. firefox – reprezintă navigatorul Mozilla Firefox 64. fmt – este un formatator simplu de fişiere text 65. fortune – afişează aleatoriu o maximă, un aforism sau un citat celebru 66. free – oferă informaţii privitoare la utilizarea memoriei interne 67. fsck – verifică sistemele de fişiere ale dispozitivelor (fsck /dev/hda5) 68. ftp – realizează o conexiune cu un server FTP, în vederea transferului de fişiere la distanţă 69. gaim – este un program de comunicare interpersonală instantanee, putând folosi mai multe protocoale precum ICQ, Jabber, MSN, Yahoo! etc. 70. gdb – reprezintă depanatorul (debugger-ul) standard GNU 71. gmdb2 – oferă posibilitatea accesării bazelor de date Microsoft Access 72. gcc – reprezintă varianta GNU a compilatorului de programe C (gcc program.c -o executabil)
  • 208. Anexe 211 73. gcj – desemnează varianta GNU a compilatorului de programe scrise în Java, parte a suitei GCC (GNU Compiler Collection) 74. gimp – reprezintă un program de realizat grafică raster (bitmap), oferind multe facilităţi de prelucrare şi filtrare 75. gnumeric – este un program de calcul tabelar 76. gpart – oferă posibilitatea de a găsi partiţiile pierdute ale unui disc fix (gpart /dev/hda) 77. gqcam – permite utilizarea de camere Web sau alte dispozitive conectate via USB 78. grep – caută în cadrul fişierelor (la nivel de linie) diverse şiruri de caractere (grep config *.conf) 79. gprof – reprezintă un utilitar de măsurat timpii de execuţie a programelor (profiler) 80. groupadd – adaugă un grup de utilizatori (groupadd colegi) 81. groupdel – şterge un grup de utilizatori (groupdel colegi) 82. groupmod – modifică diverşi parametri asociaţi unui grup de utilizatori (groupmod colegi) 83. groups – afişează grupurile din care face parte un utilizator 84. gtkam – preia fotografii dintr-o cameră digitală 85. gunzip – dezarhivează un fişier gz compresat cu gzip (gunzip copie.tar.gz) 86. gv – realizează vizualizarea/tipărirea de fişiere ps (PostScript) 87. gzip – arhivează un fişier, creând în locul lui o arhivă gz (gzip copie.tar) 88. halt – opreşte sistemul de operare 89. hdparm – afişează, testează şi ajustează parametrii hard diskurilor (/sbin/hdparm -v /dev/hdb) 90. head – afişează primele linii ale conţinutului unui fişier (head -3 /etc/group) 91. help – afişează informaţii de ajutor privitoare la interpretorul de comenzi (help exit) 92. history – realizează managementul istoricului comenzilor introduse 93. host – afişează informaţii privitoare la adresa (simbolică ori IP) a unei gazde (host www.biosfarm.ro) 94. hostname – afişează informaţii privitoare la adresa maşinii curente 95. html2text – converteşte documente HTML în fişiere text 96. id – oferă informaţii privitoare la identitatea unui utilizator 97. identify – afişează informaţii şi/sau comentarii utile privitoare la fişierele grafice 98. ifconfig – vizualizează/configurează parametrii interfeţelor (echipamentelor) de reţea (/sbin/ifconfig eth0)
  • 209. Primii paşi în Linux212 99. import – realizează capturi de ecran ale informaţiilor din X Window System şi le salvează în diverse formate (import -window root captura.png) 100. info – oferă informaţii privitoare la diverse comenzi şi utilitare, în formă de hipertext (info finger) 101. init – iniţializează sistemul la un anumit nivel de rulare (init 2) 102. inkscape – reprezintă un program de editare grafică vectorială în formatul standardizat SVG (Scalable Vector Graphics) 103. iptables – consultă/modifică regulile de filtrare a transferurilor de date prin reţea via firewall (iptables -L -t filter) 104. irc – reprezintă un client text IRC 105. iwconfig – configurează interfaţa de reţea wireless 106. iwlist – afişează informaţii detaliate privitoare la reţeaua wireless 107. jobs – afişează procesele lansate în fundal 108. k3b – este un program de inscripţionare a CD/DVD-urilor, disponibil în KDE 109. kalarm – permite stabilirea de alarme multiple, la diverse date 110. kappfinder – caută aplicaţii non-KDE instalate pentru a fi incluse în meniul KDE 111. kate – reprezintă un editor de text oferit de mediul KDE, utilizat în regim grafic 112. kcalc – oferă posibilitatea realizării de calcule matematice, emulând un calculator de buzunar 113. kcontrol – lansează centrul de control, permiţând vizualizarea şi/sau ajustarea parametrilor mediului KDE 114. kcron – este un planificator de activităţi (task scheduler) pus la dispoziţie de KDE 115. kdat – permite realizarea de copii de siguranţă 116. kde-config – reprezintă un utilitar de configurare oferit de KDE 117. kde – desemnează managerul de ferestre KDE (The K Desktop Environment), un mediu grafic oferind multe facilităţi 118. kdevelop – reprezintă un mediu integrat de dezvoltare de aplicaţii, cu suport pentru diverse limbaje de programare 119. kedit – desemnează un editor de texte simplu, oferit de KDE 120. kfloppy – reprezintă un utilitar grafic oferit de KDE pentru formatarea dischetelor 121. kget – este un manager de download-uri de fişiere, variantă grafică a programului wget 122. kghostview – este un program KDE ce permite vizualizarea de fişiere PostScript şi PDF 123. khelpcenter – reprezintă sistemul de asistenţă oferit de KDE 124. kiconedit – desemnează un program de editare a pictogramelor
  • 210. Anexe 213 125. kill – trimite un semnal (implicit de terminare) proceselor existente în sistem (kill -9 -1) 126. killall – trimite un semnal (implicit de terminare) tuturor proceselor deţinute de un utilizator (killall mc) 127. klipper – oferă acces la clipboard-ul KDE 128. kmail – reprezintă un program KDE pentru managementul poştei electronice 129. kmix – reprezintă un utilitar KDE pentru controlul sunetului 130. knotes – desemnează un utilitar KDE pentru managementul notiţelor 131. konqueror – reprezintă navigatorul Web şi managerul de fişiere oferit de KDE 132. konsole – reprezintă consola KDE (lansează diverse interpretoare de comenzi) 133. kontact – desemnează o aplicaţie KDE care integrează mai multe programe în vederea realizării managementului informaţiilor personale 134. kooka – reprezintă programul KDE pentru acces la scaner 135. kopete – permite realizarea de conversaţii instantanee, fiind un program KDE 136. kpackage – este un program KDE care realizează managementul pachetelor software 137. kpaint – reprezintă un program simplu de grafică raster, oferit de KDE 138. kpersonalizer – reprezintă un utilitar de personalizare a interfeţei KDE 139. kpilot – este un program folosit la sincronizarea datelor dintre calculatorul desktop şi diverse dispozitive de tip PDA 140. kppp – configurează legătura cu un furnizor de servicii Internet (client PPP) 141. krdc – este un client KDE pentru conectarea la distanţă la alte sisteme (KDE Remote Desktop Connection) 142. ksnapshot – este un program de realizare a capturilor de ecran (desktop-ului) 143. kstart – permite startarea unui program în cadrul mediului KDE, stabilind şi desktop-ul virtual în care va fi afişată fereastra acestuia (kstart --fullscreen --desktop 2 konqueror) 144. ksysguard – reprezintă un program KDE pentru managementul proceselor 145. ksysv – permite vizualizarea/editarea parametrilor privitori la serviciile de sistem, cu posibilitatea startării, restartării sau opririi acestora 146. ktimer – reprezintă un cronometru de activităţi oferit de mediul KDE 147. kuickshow – vizualizează conţinutul fişierelor grafice, disponibil în KDE 148. kuser – reprezintă un utilitar KDE pentru managementul utilizatorilor 149. kview – desemnează un program KDE de previzualizare a conţinutului fişierelor 150. kwrite – reprezintă un editor de text simplu, parte a sistemului KDE 151. last – oferă lista ultimelor conectări ale utilizatorilor în sistem (last busaco)
  • 211. Primii paşi în Linux214 152. lde – reprezintă un vizualizator/editor al sistemelor de fişiere, oferind o interfaţă text 153. less – afişează paginat conţinutul unui fişier, cu posibilitatea derulării acestui conţinut 154. lftp – este un program pentru realizarea de transferuri multiple de fişiere via FTP sau HTTP 155. lilo – permite încărcarea unui sistem de operare dintr-o listă de sisteme instalate 156. links – reprezintă un navigator Web rapid, disponibil în mod text sau grafic, cu suport pentru CSS şi JavaScript (îmbunătăţire a programului lynx) 157. ln – realizează legături (scurtături) între două fişiere (ln -s /tmp /usr/tmp) 158. logout – realizează deconectarea unui utilizator (părăsirea sesiunii de lucru) 159. lpc – reprezintă o interfaţă pentru administrarea sistemului de tipărire 160. lpq – listează coada de sarcini de tipărire 161. lpr – trimite un fişier pentru tipărire, adăugându-l la coada de sarcini (lpr carte.ps) 162. lprm – şterge o sarcină din coada de sarcini de tipărire (lprm -Plaser 470) 163. ls – afişează în diverse formate lista fişierelor dintr-un director (ls -alf ~/mail) 164. lsdev – furnizează lista dispozitivelor majore 165. lsmod – afişează lista modulelor încărcate în nucleul sistemului de operare 166. lsof – pune la dispoziţie lista fişierelor deschise 167. lspci – listează toate magistralele PCI având dispozitive conectate 168. lsusb – afişează lista dispozitivelor conectate via USB 169. man – reprezintă principalul program de afişare a paginilor de manual privind diverse aspecte ale sistemului: comenzi, apeluri de sistem, funcţii, formate de fişiere etc. (man last) 170. mc – reprezintă un manager de fişiere cu o interfaţă text asemănătoare celei a programului Norton Commander 171. mesg – oferă un comutator pentru inhibarea trimiterii cu write de mesaje către un anumit terminal (mesg n) 172. mkdir – creează un director (mkdir copie) 173. mkfifo – creează un fişier special FIFO (conductă – pipe) 174. mkisofs – creează un sistem de fişiere ISO 9660 – standardul utilizat pentru stocarea informaţiilor pe CD/DVD 175. modinfo – furnizează informaţii privitoare la un modul încărcat în nucleul sistemului (modinfo sound) 176. more – afişează paginat conţinutul unui fişier
  • 212. Anexe 215 177. mount – montează în cadrul unui director structura sistemului de fişiere stocat de un dispozitiv: dischetă, partiţie a unui disc, CD/DVD, memory stick USB etc. (mount - tvfat /dev/hda1 /mnt/win_c) 178. mozilla – reprezintă navigatorul Web al suitei Mozilla 179. mpg123 – reprezintă un utilitar pentru ascultarea de fişiere MPG în linie de comandă (mpg123 /mnt/cdrom/pink_floyd/*.mp3) 180. mute – opreşte/restabileşte sunetul plăcii audio 181. mv – mută/redenumeşte un fişier (mv teza.ps /tmp/de_copiat) 182. mysql – este un program-client cu interfaţă de tip text pentru serverul de baze de date relaţionale MySQL 183. netstat – oferă informaţii privitoare la starea reţelei: tipuri de conexiuni, porturi deschise etc. (netstat -t) 184. nice – startează procese, stabilindu-le o altă prioritate (relativă) 185. nohup – inhibă tratarea semnalului NOHUP, astfel încât procesele să poată rula în fundal şi după deconectarea utilizatorului (nohup wget ftp://ftp.tuiasi.ro/ pub/linux/mdk9.2.iso ) 186. nparted – reprezintă un editor de partiţii de disc oferind o interfaţă cu utilizatorul de tip text 187. nslookup – oferă informaţii privind adresele simbolice ale unor calculatoare 188. ntfsclone – manipulează, salvează şi restaurează partiţii în format NTFS (ntfsclone --output salv_part.img /dev/hda1) 189. ooffice – reprezintă complexa suită de birou OpenOffice.org 190. ogg123 – este un utilitar pentru ascultarea de fişiere în format Ogg Vorbis în linie de comandă 191. partimage – este un program pentru consultarea, modificarea şi salvarea partiţiilor de discuri 192. passwd – realizează schimbarea parolei unui utilizator (passwd dragos) 193. pdf2ps – converteşte un fişier PDF în document PostScript 194. perl – reprezintă interpretorul de Perl, un limbaj puternic pentru administrare de sistem şi nu numai (perl admin.pl) 195. pia – este un program pentru redarea conţinutului video în format AVI sau QuickTime generat de utilitare de captură precum xawtv 196. pilot-xfer – realizează copii de siguranţă, sincronizează şi restabileşte bazele de date ale unui dispozitiv mobil de tip Palm 197. ping – reprezintă un utilitar pentru verificarea conexiunii cu o altă maşină (ping fenrir.infoiasi.ro) 198. play – redă conţinutul audio capturat de la microfon cu rec
  • 213. Primii paşi în Linux216 199. pr – formatează un fişier text în vederea tipăririi 200. ps – afişează informaţii privitoare la procesele din sistem: identificatori, stare, proprietar etc. (ps ux) 201. ps2ascii – preia informaţiile textuale dintr-un fişier PostScript 202. ps2pdf – converteşte un fişier PostScript în document PDF 203. pstree – afişează într-o formă arborescentă procesele sistemului 204. pwd – afişează directorul curent 205. qtparted – reprezintă un program complet de partiţionare a discurilor, similar aplicaţiei Partition Magic 206. rdesktop – reprezintă un client pentru conectarea la distanţă la un alt calculator via Remote Desktop Protocol 207. reboot – restartează sistemul de operare 208. rec – permite înregistrarea de la microfon 209. renice – modifică prioritatea relativă a proceselor (renice 10 -p 734 -u busaco) 210. restore – restaurează copiile de siguranţă create cu dump 211. rm – şterge fişiere (rm ~/temporar/* -Rf) 212. rmdir – şterge un director (rmdir temporar) 213. route – permite consultarea/modificarea tabelelor de rutare 214. rpm – oferă acces la sistemul de management al pachetelor în stilul Red Hat (poate fi folosit inclusiv în Knoppix şi ROSLIMS) 215. scp – reprezintă un utilitar pentru copierea de fişiere aflate la distanţă, în regim securizat – variantă sigură a programului ftp (scp anunt.txt dragost@adt.ro: anunt.txt) 216. scribus – reprezintă o aplicaţie de tip desktop publishing 217. script – lansează un interpretor de comenzi astfel încât dialogul între utilizator şi calculator să fie stocat într-un fişier având numele typescript 218. sed – reprezintă un editor în linie de comandă 219. set – realizează managementul variabilelor unei sesiuni de lucru, mai ales al celor de sistem: MAIL, PATH, PS1, TERM etc. 220. sh – reprezintă interpretorul de comenzi „clasic” al sistemului (implicit este bash) 221. shred – distruge un fişier astfel încât conţinutul acestuia să nu mai poată fi recuperat în nici un mod 222. shutdown – realizează oprirea sistemului, posibil cu restartarea lui (shutdown -h now) 223. sleep – are drept scop „adormirea” unui proces pentru o durată de timp (sleep 30)
  • 214. Anexe 217 224. sndconfig – configurează placa de sunet 225. sort – sortează conţinutului unui fişier (sort /etc/passwd) 226. split – divizează conţinutul unui fişier în fişiere de dimensiuni mai mici 227. ssh – reprezintă un client securizat pentru accesul la distanţă la un interpretor de comenzi – variantă sigură a programului telnet (ssh thor.infoiasi.ro -l busaco) 228. startx – lansează sistemul de ferestre XWindow care va oferi suport pentru un manager de ferestre precum KDE, IceWM sau Fluxbox 229. stat – oferă informaţii privitoare la un fişier: permisiuni, dimensiune, proprietar, data accesării etc. (stat /bin/bash) 230. strings – furnizează doar şirurile de caractere afişabile din cadrul unui fişier (strings /usr/bin/perl) 231. su – substituie un utilizator (su – dragos) 232. sudo – permite lansarea de comenzi sub auspiciile altui utilizator (de cele mai multe ori, root) 233. sync – sincronizează conţinutul buffer-elor de memorie, scriind informaţiile pe disc 234. tac – desemnează un program similar cu comanda cat, însă concatenează liniile de la sfârşitul fişierului către început (tac /etc/httpd/logs/error_log) 235. tail – afişează ultimele linii ale conţinutului unui fişier (tail -4 /etc/mtab) 236. tar – arhivează conţinutul unui grup de fişiere, păstrându-le informaţiile legate de permisiuni, proprietar, data creării etc. (creare: tar -cf copie.tar *.ps, dezarhivare: tar -xf copie.tar) 237. tclsh – este interpretorul (shell-ul) pentru scripturile scrise în limbajul Tcl 238. telnet – reprezintă un program care realizează conectarea la distanţă – terminal virtual (telnet localhost 3000) 239. test – testează diverse condiţii: existenţa unui fişier, tipul unui fişier, valoarea unei variabile de sistem etc. (test -d /tmp echo Exista) 240. tidy – este un utilitar pentru testarea bunei formatări a documentelor HTML, XHTML şi XML, eventual cu reformatarea codului-sursă (tidy -i -c index.html) 241. time – modifică data/timpul de sistem 242. top – realizează un top al execuţiei proceselor de pe o maşină 243. touch – modifică timpul unui fişier la timpul curent sau creează fişierul, dacă nu există (touch /etc/issue) 244. tr – transformă şiruri de caractere 245. traceroute – determină ruta de la maşina curentă la un calculator din reţea (traceroute www.lug.ro)
  • 215. Primii paşi în Linux218 246. umask – stabileşte permisiunile implicite care vor fi setate la crearea fişierelor şi directoarelor (umask 700) 247. umount – demontează un dispozitiv, operaţie inversă celei de montare cu mount (umount /dev/cdrom) 248. unalias – şterge un alias al unei comenzi (unalias ll) 249. uname – oferă informaţii privitoare la maşina curentă (uname -a) 250. uniq – afişează liniile unice ale unui fişier sortat 251. unix2dos – converteşte fişiere text din format UNIX în format DOS 252. unset – elimină o variabilă din cadrul unei sesiuni de lucru 253. unzip – dezarhivează fişiere zip comprimate cu utilitarul zip (unzip documente.zip) 254. uptime – furnizează timpul scurs de la pornirea sistemului, plus alte informaţii utile 255. usbview – furnizează informaţii privitoare la porturile USB 256. useradd – adaugă un utilizator (useradd marius) 257. userdel – şterge un utilizator (userdel marius) 258. users – desemnează un utilitar pentru afişarea utilizatorilor conectaţi 259. vi – reprezintă un editor de texte clasic al sistemului UNIX 260. vim – reprezintă o îmbunătăţire a editorului vi, oferind diverse facilităţi adiţionale 261. vmstat – raportează statistici privitoare la memoria virtuală 262. w – oferă lista sesiunilor de lucru existente în sistem 263. watch – permite rularea de comenzi la intervale regulate de timp (watch df) 264. wavemon – monitorizează dispozitivele wireless conectate la sistem 265. wc – numără linii, cuvinte şi caractere ale conţinutului unor fişiere (wc -l /etc/group) 266. wget – reprezintă un utilitar folosit la salvarea locală a unor resurse Web: documente sau (fragmente de) situri (wget http://www.infoiasi.ro/~linux) 267. whatis – furnizează paginile de manual şi scurte descrieri ale unor comenzi, fişiere de sistem sau biblioteci (whatis ls) 268. whereis – reprezintă un utilitar care afişează locul unde este stocat un program (whereis traceroute) 269. which – afişează paginile de manual desemnând un anumit cuvânt-cheie (which chmod) 270. who – oferă lista utilizatorilor conectaţi în sistem şi a sesiunilor lor de lucru 271. whoami – afişează informaţii privitoare la utilizatorul curent
  • 216. Anexe 219 272. wine – lansează WINE, un emulator de aplicaţii Windows (wine /mnt/win/programs/winrar.exe) 273. write – scrie un mesaj la terminalul unui utilizator 274. xaos – reprezintă un program pentru reprezentarea diverselor tipuri de fractali 275. xawtv – permite folosirea unei plăci de captură TV (TV card), eventual cu salvarea conţinutului video 276. xchat – este un program-client de acces la serviciile IRC 277. xclock – afişează un ceas analogic în cadrul mediului X Window System 278. xfig – reprezintă un program de realizare de grafică vectorială, specializat în generarea de scheme şi diagrame 279. xine – permite redarea de conţinut video 280. xkill – oferă posibilitatea terminării oricărei aplicaţii grafice rulând sub X Window System 281. xman – permite accesarea paginilor de manual direct din mediul X Window System, oferindu-se o interfaţă grafică pentru comanda man 282. xmms – desemnează un program pentru derularea de conţinut multimedia, similar Winamp-ului 283. xpdf – oferă posibilitatea vizualizării documentelor PDF 284. xv – realizează vizualizarea de fişiere grafice, oferind şi posibilităţi de capturare a ecranului 285. xvidtune – permite configurarea plăcii video 286. zile – este un program de editare de text compact, similar cu emacs 287. zip – arhivează fişiere stocându-le în formatul zip, compatibil cu PKZIP din DOS sau WinZIP din Windows (zip -9 documente.zip)
  • 217. Primii paşi în Linux220 Anexa 7 Glosar de termeni Adresă În contextul Internetului, desemnează o succesiune de patru numere de forma a.b.c.d, numere cuprinse între 0 şi 255, care identifică un calculator conectat la reţea (e.g., 193.231.30.197). Această adresă se numeşte adresă IP. Orice gazdă posedă măcar o astfel de adresă. Unei adrese IP i se poate asocia o adresă simbolică, mai uşor de reţinut, compusă dintr-un nume de calculator urmat de o succesiune de nume de domenii. Vezi şi domeniu. Pentru Web, adresa este desemnată de un identificator uniform de resurse. Vezi URI, URL, URN şi gazdă. Agent-utilizator Clientul (navigator, editor, robot de traversare Web) care iniţiază o cerere trimisă unui server WWW. Vezi şi navigator. Agent Web Persoană sau program software care acţionează în cadrul spaţiului World-Wide Web în numele unei persoane, entităţi sau proces. #NKCU Reprezintă unul dintre numele alternative (simbolice) ale unei gazde având aceeaşi adresă IP (numerică). Un alias indică de cele mai mult ori faptul că o anumită gazdă oferă un serviciu de reţea specific, precum finger, FTP sau WWW (de exemplu, maşina thor.infoiasi.ro are drept alias-uri www.infoiasi.ro şi ftp.infoiasi.ro). Antivirus Program folosit pentru a preveni infectarea unui sistem şi a elimina viruşi informatici. Arhivă (CTEJKXG) Fişier care conţine unul sau mai multe fişiere, într-un format comprimat sau nu. Există mai multe formate de stocare a arhivelor, în Linux cele mai populare fiind tar, gzip şi bzip2. Atac Desemnează o serie de acţiuni rău intenţionate întreprinse de o persoană pentru a obţine un privilegiu neautorizat sau pentru a genera un refuz al unui serviciu oferit de un sistem. Autentificare Acţiunea de determinare a faptului dacă un utilizator are permisiunea să acceseze o resursă sau să execute o operaţie. Autentificarea se realizează de cele mai multe ori prin intermediul unei parole.
  • 218. Anexe 221 #WVJQTKPI Termen pentru procesul de marcare, concepere şi publicare a unui document/prezentări (multimedia). Bit Unitate atomică de stocare a datelor, luând valori în sistemul binar (0 sau 1). Un număr de 8 biţi formează un octet (byte). $QQNGCP Specifică pentru o proprietate (atribut) una dintre cele două valori permise (adevărat/fals, da/nu, 0/1). O valoare booleană (denumită şi valoare logică) poate fi memorată de un singur bit. Bootare Operaţiune executată la pornirea calculatorului, prin care se încarcă în memorie sistemul de operare, acesta fiind lansat ulterior în execuţie (booting). $TQYUGT Vezi navigator. $WI Eroare de proiectare, de programare etc., existentă într-un program, introdusă de cele mai multe ori de către programator, frecvent în mod accidental. %CEJG Un depozit local de memorare a mesajelor (datelor) de răspuns şi un subsistem de control al acestuia. Memoria cache reduce timpul de răspuns şi congestia reţelei. Orice client şi orice server Web pot include un cache. Cale (RCVJ) Succesiune de nume de directoare despărţite de „/” care desemnează calea (drumul) până la un fişier; calea poate fi absolută, pornind de la directorul-rădăcină „/”– de exemplu, /etc/httpd/ –, sau poate fi relativă la directorul (poziţia) curent(ă) – e.g., ../../bin. Caracter de înlocuire (YKNFECTF) Caracter special utilizat pentru a desemna orice caracter sau secvenţă de caractere (în UNIX, pentru numele de fişiere cele mai frecvente sunt „?”, care desemnează orice caracter, şi „*”, semnificând orice şir de caractere, posibil vid). Cyberspaţiu Lume „electrică” percepută pe ecranul computerului, în opoziţie cu spaţiul „real”. Spaţiul cibernetic poate fi perceput global cu ajutorul unor dispozitive speciale (mănuşă senzorială şi cască de vizualizare, de exemplu), fiind modelat prin intermediul unor limbaje precum VRML (Virtual Reality Modeling Language) sau X3D (rescrierea VRML în termenii XML). Cunoscut şi sub numele de realitate virtuală, extensie 3D a hipermedia. Client Program care cere servicii de la alt program, conform unui protocol de comunicaţie. De exemplu, navigatorul este client al unui server Web (care poate furniza şi alte servicii). Vezi şi navigator.
  • 219. Primii paşi în Linux222 Compilator (EQORKNGT) Procesează construcţiile sintactice ale unui program scris într-un limbaj de programare şi le traduce în instrucţiuni interne ale unui procesor (fizic ori virtual). În Linux, cel mai cunoscut compilator este gcc (GNU C Compiler). Conexiune Un circuit virtual (la nivelul transportului de date) stabilit între două programe care doresc să comunice. Vezi şi protocol. %QQMKG Obiect special conţinând anumite informaţii de stare despre un client Web. Aceste informaţii vor fi trimise serverului care a creat cookie-ul. Un cookie va fi stocat un anumit timp pe calculatorul clientului, putând fi persistent sau nepersistent. %TCEMGT Individ care încearcă să obţină, având de cele mai multe ori un scop distructiv, acces neautorizat asupra unui sistem de calcul. A nu se confunda cu termenul hacker. CSS (%CUECFKPI 5V[NG 5JGGVU) Standard pentru formatarea elementelor unui document (X)HTML. Stilurile se pot ataşa elementelor (X)HTML prin intermediul unor fişiere externe sau în cadrul documentului, prin elementul style şi/sau atributul style. CSS se poate utiliza şi pentru formatarea elementelor XML. Daemon Un program care rulează independent, putând executa diverse activităţi şi deservind cereri venite din partea clienţilor (termenul daemon poate fi considerat similar termenului server). Dependenţă de caz (ECUGUGPUKVKXKV[) Desemnează faptul că în componenţa unui nume (de director, de fişier etc.) ori a unui identificator literele majuscule sunt diferite de cele minuscule (numele de fişier Raport.TXT diferă de raport.txt); UNIX (Linux) este un sistem de operare case-sensitive. KCNWR Referă procesul de conectare temporară în reţea (în speţă, la Internet) prin intermediul unui modem, folosind linia telefonică. Deoarece nu este o legătură dedicată (permanentă), linia telefonică se poate folosi şi în alte scopuri. Disc fix (hard disk) Dispozitiv magnetic de stocare a datelor, montat în genere în interiorul calculatorului. Pe discul fix sunt stocate sistemul (sau sistemele) de operare şi programele instalate pe calculator, precum şi datele folosite de utilizatori. Disc RAM (4#/ FKUM) Tehnică prin care o zonă de memorie internă (RAM – Random Access Memory) este tratată ca un dispozitiv de tip disc. Numeroase distribuţii Linux folosesc discuri RAM la momentul instalării, încărcării sau chiar rulării (această ultimă situaţie apare în cazul distribuţiilor live). Distribuţie Linux (FKUVTKDWVKQP) Sistem alcătuit dintr-un program de instalare, un nucleu şi aplicaţii gata compilate. Există numeroase distribuţii, realizate de diferite firme şi organizaţii. În mod uzual, o distribuţie (e.g.,
  • 220. Anexe 223 Fedora, Mandriva sau SuSE) este alcătuită din trei CD-uri, şi, suplimentar, încă două-trei. Conţinutul acestor CD-uri (mai nou, DVD-uri) poate fi descărcat de obicei gratuit de pe Internet. De asemenea, pot exista distribuţii live, care nu necesită instalarea completă a sistemului de operare, încărcându-se direct de pe CD – una dintre aceste distribuţii, numită ROSLIMS, este disponibilă pe CD-ul care însoţeşte acest volum. Document Un nod în cadrul anumitor sisteme sau o colecţie de termeni înrudiţi. Consorţiul Web – organizaţie internaţională care redactează standarde pentru WWW – îl asimilează termenului pagină Web. Documentele hipertext destinate Web-ului vor fi marcate prin intermediul limbajului (X)HTML. Vezi şi termenii hipertext şi pagină. Domeniu Utilizat în contextul Internetului pentru a referi un grup de gazde ale căror nume simbolice partajează acelaşi sufix – numele de domeniu. Această parte a numelui de gazdă specifică detalii asupra gazdei, cum ar fi localizarea şi apartenenţa la o anumită organizaţie. Sufixul final desemnează un domeniu primar (edu, org etc. sau un nume de ţară – ro). Corespondenţa dintre adresele IP ale gazdelor şi numele simbolice compuse din nume de domenii şi nume de calculatoare se realizează prin intermediul sistemului de nume de domenii (DNS). Vezi şi gazdă. QYPNQCF Procesul de transfer al unei resurse (fişier) de la un calculator la altul. Termenii download şi upload nu pot fi delimitaţi întotdeauna clar, dar se consideră că se realizează un download atunci când se efectuează un transfer de la un sistem mai mare (server, sit) la un calculator local (client) reprezentat de un PC sau un periferic specializat. Transferul în direcţie opusă se denumeşte upload. 'DWUKPGUU Conform IBM, afacerile pe Web (e-business) reprezintă modalitatea de acces securizat, flexibil şi integrat pentru desfăşurarea diferitelor afaceri prin combinarea proceselor şi sistemelor care execută operaţii de bază ale afacerii cu cele care fac posibilă găsirea informaţiilor pe Internet. Există mai multe modele de e-business: Business-to-Business (B2B), Business-to-Consumer (B2C) sau Business-to-Government (B2G) şi mai multe categorii de afaceri pe Web, precum licitaţiile electronice (e-auctions), tranzacţiile bancare electronice (e-banking), comerţul electronic (e-commerce), învăţământul pe Internet (e-learning) sau promovarea electronică de produse/servicii (e-marketing). 'EQOOGTEG Una dintre cele mai importante categorii de e-business, deseori chiar confundată cu domeniul global al afacerilor pe Web, o reprezintă vânzarea şi comercializarea de bunuri şi servicii prin intermediul tehnologiilor Internet. Ca modele de afaceri, se pot enumera: magazinul electronic (e-shop), magazinul electronic universal (e-mall), aprovizionarea electronică (e-procurement) sau brokerajul de informaţii. 'IQXGTPOGPV Termen referitor la oferirea pe cale electronică, în special via Internet, a serviciilor guvernamentale locale.
  • 221. Primii paşi în Linux224 'OCKN Mesaj electronic (care eventual poate avea ataşate fişiere) transmis prin reţea. Uzual, expeditorul şi destinatarul sunt identificaţi printr-o adresă – adresa de e-mail – de forma utilizator@gazdă (i.e., dragos@adt.ro). Extranet Furnizează diferite niveluri de accesibilitate a informaţiilor din afara unei organizaţii, utilizat pentru schimbul de date între două sau mai multe companii prin intermediul tehnologiilor Internet. Identitatea utilizatorului poate determina care părţi din extranet sunt vizibile acestuia. Vezi şi intranet. FAQ ((TGSWGPVN[ #UMGF 3WGUVKQPU) Document conţinând răspunsuri la cele mai frecvente întrebări asupra unui subiect particular. Orice aplicaţie importantă, grup de interes sau sit semnificativ posedă cel puţin un astfel de fişier. (KTGYCNN Sistem care separă o reţea protejată (securizată) de una neprotejată, aceasta din urmă fiind, în majoritatea cazurilor, Internetul. Un dispozitiv firewall monitorizează şi filtrează întreg traficul dintre cele două reţele, conform unei politici predefinite de control al accesului. Această politică defineşte de obicei ce servicii ale unui sistem sau ale unei reţele pot fi accesate din afara acestora. Fişier (HKNG) Secvenţă de octeţi care servesc unui scop comun. Posedă diverse atribute (proprietăţi), dintre care cele mai importante sunt numele, tipul, lungimea, permisiunile de acces asociate şi proprietarul. Fişierele sunt organizate în directoare. (TGG UQHVYCTG Termen care se referă la un program ce poate fi copiat, distribuit sau modificat fără restricţii de către oricine, aceasta implicând că trebuie să fie disponibil şi codul-sursă al acestuia (open source). Susţinătorul acestui concept este Richard Stallman, iar organizaţia devotată mişcării soft- ware-ului liber este Free Software Foundation, în cadrul căreia s-a iniţiat proiectul GNU (GNU is Not UNIX). (TGGYCTG Desemnează un program, deseori scris de entuziaşti, disponibil pe Internet sau pe orice alt mediu electronic, utilizatorul fiind liber să-l folosească fără plată. A nu se confunda cu shareware sau free software (software liber). FTP ((KNG 6TCPUHGT 2TQVQEQN) Protocol standard folosit pentru transferul de fişiere în Internet. Orice sistem de operare oferă programul-client (denumit chiar ftp) pentru a ne putea conecta la un server FTP. Accesul la un server FTP se poate realiza autorizat (prin nume de utilizator şi parolă) sau în mod anonim – facilitate oferită pentru a avea acces public (şi anonim) la date, software sau alte resurse (ca exemple de situri FTP permiţând acces anonim putem da ftp.ibm.com sau ftp.iasi.roedu.net). Gateway Vezi poartă.
  • 222. Anexe 225 Gazdă Referă un calculator al unei reţele, identificat printr-o adresă. O adresă Internet poate fi dată printr-o succesiune de patru valori numerice despărţite de punct (193.231.30.197) sau folosind denumiri simbolice (students.infoiasi.ro). *CEMGT Entuziast al (ştiinţei) calculatoarelor care îşi găseşte satisfacţia în descoperirea diverselor secrete ale sistemelor de calcul sau a căilor prin care poate să ocolească diverse restricţii (parole, sisteme de securitate etc.). Atunci când manifestă intenţii distructive se numeşte cracker. Hipermedia Hipertext multimedia. Termenii hipermedia şi hipertext tind să fie consideraţi similari. Media include text, grafică, sunet, video, animaţie etc. Hipertext Text într-o formă non-lineară. *QUV Vezi gazdă. HTML (*[RGTVGZV /CTMWR .CPIWCIG) Lingua franca a spaţiului WWW, aplicaţie majoră a SGML (Standard Generalized Markup Language). În viitor va fi înlocuit de limbajului XHTML, bazat pe familia de limbaje XML. HTTP (*[RGTVGZV 6TCPUHGT 2TQVQEQN) Protocol sigur (fiabil) orientat pe conexiune care guvernează comunicaţiile dintre clienţii şi serverele Web, bazat pe TCP/IP. Imagine ISO (KOCIG) Imagine a conţinutului unui CD/DVD, memorată într-un fişier obişnuit, în vederea inscripţionării pe un mediu de stocare. Interfaţă cu utilizatorul (WUGT KPVGTHCEG) Acea parte a unui program de calculator care mijloceşte interacţiunea dintre utilizator şi maşină. Poate fi textuală sau grafică (bi- sau tridimensională). Internet Reţea globală, compusă din alte reţele, cu ajutorul căreia calculatoarele pot comunica prin intermediul unei suite de protocoale denumită TCP/IP. Fiecare reţea e alcătuită din diverse computere interconectate prin diverse modalităţi (cablu, fibră optică, unde radio etc.). Interpretor de comenzi (UJGNN) Reprezintă un program capabil de a executa comenzi (acţiuni) introduse de utilizator şi de a controla modul de afişare (prezentare) a rezultatelor acestor comenzi. În Linux, interpretorul de comenzi implicit este bash, oferind şi un limbaj de programare evoluat, folosit de multe utilitare de administrare a sistemului. Intranet Parte a Internetului sau parte a Web-ului utilizată exclusiv în cadrul unei organizaţii sau companii. Vezi şi extranet.
  • 223. Primii paşi în Linux226 IRC (+PVGTPGV 4GNC[ %JCV) Sistem Internet, compus dintr-o pleiadă de servere şi clienţi IRC, prin care se poate discuta cu alte persoane în timp real. Modul de comunicare poate fi preponderent text, organizat pe canale tematice, oferindu-se şi posibilitatea de a realiza transfer de fişiere. Suita open source Mozilla include şi un client IRC simplu. ISP (+PVGTPGV 5GTXKEG 2TQXKFGT) Reprezintă un furnizor de servicii Internet oferind acces la Internet prin diferite mijloace tehnice (dial-up, satelit, reţele radio, cablu TV, ISDN etc.). Încărcător de boot (DQQV NQCFGTOCPCIGT) Program special care permite pornirea mai multor sisteme de operare, acestea putând fi selectate de obicei dintr-un meniu. Acest program este alcătuit din două părţi, prima dintre ele fiind localizată în sectorul de boot (primul sector de pe disc). Încărcătorul de boot poate oferi în plus posibilitatea de a modifica linia de comandă conţinând parametri care urmează a fi transmişi nucleului sistemului de operare etc. Ca exemple de încărcătoare de boot se pot da GRUB şi LILO. Vezi şi bootare. JavaScript Limbaj de scripting dezvoltat iniţial de compania Netscape pentru prelucrarea documentelor HTML, oferind dinamism paginilor Web şi permiţând execuţia de cod la apariţia unor evenimente. O standardizare a limbajului JavaScript este oferită de ECMAScript. Legătură (NKPM) În UNIX/Linux, reprezintă o legătură simbolică (symlink). Reprezintă un shortcut către un fişier sau director, pentru a fi mai uşor de regăsit sau accesat. În contextul Internetului, reprezintă relaţia dintre două resurse, stocate în acelaşi document hipertext sau în documente hipertext diferite, în care o reprezentare a unei resurse referă la cealaltă resursă prin intermediul unui URI. Linux Sistem de operare conceput de Linus Torvalds, fiind disponibil gratuit pe Internet, din 1991. Linux se găseşte în plină dezvoltare şi este disponibil în mai multe distribuţii, dintre care se pot enumera Debian, Fedora, Gentoo, Mandriva, Slackware, SuSE ori Ubuntu. Linux are sprijin din partea unor organizaţii non-profit (precum GNU sau Free Software Foundation) ori a unor companii (e.g., Novell ori IBM). Linux este format în principal dintr-un nucleu (dezvoltat iniţial de Linus Torvalds), de o suită de comenzi şi utilitare de sistem (făcând parte din proiectul GNU) şi de alte aplicaţii (open source, freeware sau comerciale). Vezi şi termenii sistem de operare şi UNIX. .QIKP Acţiunea de conectare (intrare) – de cele mai multe ori însoţită de autentificare – a unui utilizator în sistem, însoţită de lansarea în execuţie a interpretorului de comenzi. Manager de ferestre (YKPFQY OCPCIGT) Program facilitând organizarea informaţiilor diverselor aplicaţii în cadrul unor ferestre grafice şi permiţând, printre altele, diverse operaţii asupra acestor ferestre (e.g., mutare, redimensionare etc.). Pentru Linux, este disponibilă o sumedenie de manageri de ferestre, fiecare cu propriile caracteristici şi avantaje, cei mai populari fiind KDE şi GNOME.
  • 224. Anexe 227 Manager de fişiere (HKNG OCPCIGT) Program care permite operaţii de management al fişierelor stocate de sistemul/sistemele de fişiere din sistem; printre operaţiile cel mai frecvent utilizate se enumeră copierea, ştergerea, redenumirea sau consultarea proprietăţilor unor fişiere ori directoare. Maşină (OCEJKPG) Exprimare echivalentă cu termenii de calculator, gazdă sau sistem. În contextul căutării pe Web, termenul este folosit pentru a desemna motorul de căutare. Memorie-tampon (DWHHGT) Zonă de memorie utilizată la stocarea temporară a datelor prelucrate de sistemul de operare sau de o aplicaţie. Mesaj Unitatea de comunicare între doi agenţi (de exemplu, între un navigator şi un server Web). A se vedea şi HTTP. În contextul poştei electronice, desemnează conţinutul propriu-zis interschimbat între expeditor şi destinatar(i), putând avea ataşate şi alte resurse (imagini, documente, arhive etc.). Meta-dată Dată referitoare la o anumită dată (resursă), incluzând – fără a fi limitată doar la acestea – informaţii despre autor, drepturile de autor, proprietar, permisiunile de utilizare, data creării etc. O meta-dată reprezintă o resursă oferind informaţii privitoare la altă resursă. Meta-limbaj Este un limbaj destinat creării sau descrierii de alte limbaje. În contextul Web-ului, XML reprezintă un meta-limbaj care permite conceperea de limbaje de marcare utilizate în variate domenii şi scopuri. Vezi şi XML. MIME (/WNVKRWTRQUG +PVGTPGV /CKN 'ZVGPUKQP) Standard utilizat pentru specificarea de tipuri de fişiere utilizate de aplicaţiile Internet. Fiecare fişier vehiculat în Internet, atât via e-mail, cât şi pe Web, aparţine unui tip şi subtip MIME (e.g., text/plain, text/html, image/png, application/executable). /KTTQT Vezi oglindire. Modem Termen provenind de la Modulator/Demodulator, desemnând un dispozitiv folosit la codificarea şi decodificarea datelor digitale (provenind de la calculator) în date analogice (semnale audio) în vederea folosirii unei linii telefonice pentru comunicarea dintre computere. Viteza de transmisie a datelor se măsoară în baud. Un modem poate comprima informaţiile vehiculate sau poate implementa algoritmi de corecţie a erorilor survenite în transmisie. Modem-urile pot fi interne sau externe unui calculator, putând funcţiona şi ca faxuri. Motor de căutare Aplicaţie software care caută într-un index după o cerere de interogare dată de utilizator şi returnează locaţiile documentelor găsite. Se regăseşte şi sub denumirile de search engine sau index. Nu trebuie confundat cu roboţii Web.
  • 225. Primii paşi în Linux228 Multimedia Tip de conţinut alcătuit din componente statice (text, imagini statice) şi dinamice (audio, animaţii, video). Documentele multimedia care au legături cu alte (fragmente de) documente se numesc documente hipermedia. Procesul de editare (realizare) a unui document multimedia se numeşte authoring. Vezi şi termenii hipertext şi hipermedia. Navigare Procesul de mutare dintr-un nod în alt nod prin hipertext, în mod normal prin intermediul legăturilor. Programul de navigare, denumit în mod uzual browser, poate facilita acest lucru menţinând o listă cu cele mai recente legături urmate (history) etc. Navigator (program de navigare) Program care permite unei persoane să citească şi să parcurgă hipertextul, vizualizând conţinutul nodurilor şi navigând din nod în nod (termenul navigator se regăseşte şi ca agent- utilizator, browser, client Web). Navigatoarele cele mai cunoscute în Linux sunt Firefox, Mozilla, Konqueror, Galeon, Opera (toate operând în mod grafic), Lynx şi Links (rulând în mod text), în general fiind disponibile pentru mai multe platforme (software şi hardware). Negociere Mecanism de selectare a reprezentării potrivite a unei date solicitate. Vezi şi HTTP. Nod În ceea ce priveşte hipertextul, reprezintă unitatea de informaţie, numit şi frame (cadru) sau card (fişă). Nodul poate fi asimilat şi cu termenul de document, fiind adresat în Internet prin intermediul unui identificator uniform de resursă – URI (Uniform Resource Identifier). A nu se confunda cu gazdă (nod) de reţea care se identifică printr-o adresă Internet. Vezi şi adresă şi gazdă. Nucleu (MGTPGN) Componenta de bază a unui sistem de operare. Nucleul este răspunzător pentru activităţi importante precum alocarea memoriei programelor ce rulează, planificarea proceselor, realizarea interfeţei între dispozitive şi programe, managementul sistemelor de fişiere etc. Anumite funcţionalităţi adiţionale pot fi ataşate nucleului prin intermediul unor module. În cazul Linux, nucleul a fost conceput de la zero de Linus Torvalds, în prezent contribuind la el şi alţi programatori, din întreaga lume. Vezi şi sistem de operare. Nume de maşină (JQUV PCOG) Fiecare calculator legat în reţea are un nume care este unic în cadrul reţelei. Numele permit referirea la maşină utilizând un nume scurt şi uşor de reţinut, în loc de adresa maşinii. Oglindire Proces de replicare a conţinutului unui sit Web sau FTP din raţiuni de descongestionare a traficului de reţea sau de navigare locală. Fiecare replică a unui sit specific se regăseşte sub denumirea de mirror (sit oglindă). 1RGP UQWTEG Termen referitor la programe de calculator fără restricţii de distribuţie. Programele open source pot fi utilizate conform cu termenii unor licenţe speciale, cum ar fi GPL (GNU General Public License), care garantează libertatea de a exploata şi distribui programele, fără a avea însă dreptul
  • 226. Anexe 229 de a restrânge accesul altor persoane la acestea. Termenul este considerat echivalent şi cu free software. Pachet software (RCEMCIG) Ansamblul de fişiere necesare pentru funcţionarea unui anumit program sau grup de programe. Pachetul este constituit în general din unul sau mai multe executabile, fişiere de configurare, documentaţii etc. Drept sisteme de management al pachetelor pot fi enumerate RPM (Red Hat Package Manager) şi deb (Debian). Pagină (RCIG) Denumită şi document sau Web page, reprezintă oricare document disponibil în spaţiul WWW, putând conţine text, imagini, alte informaţii multimedia şi legături spre alte pagini Web. O pagină poate fi văzută drept componentă a structurii hipertext prezente pe Web. Vezi şi termenii hipertext, legătură şi HTML. Parolă (RCUUYQTF) Combinaţie de litere, cifre şi alte semne, cunoscută de obicei de un singur utilizator, fiind solicitată şi verificată de către sistem pentru a permite accesul utilizatorului la anumite resurse. În UNIX, parola poate conţine atât litere mari, cât şi mici, între acestea făcându-se diferenţiere (case sensitive). Vezi şi login. Partiţie (RCTVKVKQP) Diviziune logică a unui disc, conţinând un anumit sistem de fişiere. De obicei, atunci când pe calculator se instalează mai multe sisteme de operare, este necesară crearea mai multor partiţii dedicate fiecărui sistem în parte. Pixel Provine de la picture element, reprezentând cel mai mic element utilizat pentru a compune o imagine. Lăţimea şi înălţimea, în pixeli, formează rezoluţia imaginii. Numărul maxim de culori pe care le poate lua un pixel reprezintă adâncimea de culoare. Platformă Iniţial, termen referitor la o anumită configuraţie hardware specifică (e.g.: tip de procesor, arhitectură de reţea). Ulterior s-a extins pentru a desemna o combinaţie specifică de hardware şi software (tip sau versiune de sistem de operare – Linux, MacOS etc. – şi/sau compilator ori limbaj de programare – GNU C/C++, Perl, Python, Java şi altele). 2NWIKP Program-extensie care nu rulează de sine stătător, ci doar apelat din altul, cu scopul de a adăuga noi capabilităţi programului apelant. De exemplu, navigatoarele Web se folosesc de plugin-uri pentru a oferi utilizatorilor posibilităţi de vizualizare a unor tipuri de fişiere (grafice, audio sau lumi virtuale) ori pentru a pune la dispoziţie funcţionalităţi suplimentare. Nu numai navigatoarele Web implementează conceptul de plugin, ci şi alte aplicaţii (e.g., GIMP, XMMS etc.). Poartă Un server care lucrează ca intermediar pentru alte servere, în mod transparent, fiind şi un translator de protocoale. Termen regăsit şi sub denumirea gateway.
  • 227. Primii paşi în Linux230 Port În contextul dispozitivelor, reprezintă o interfaţă hardware spre un dispozitiv extern (via USB ori RS-232). Pentru Internet, este un număr asociat unui serviciu specific, oferit fie de un serviciu Internet standard (e.g., FTP), fie de un program-utilizator. Serverele Internet folosesc numere de porturi standard (de exemplu, portul 80 este asociat serverului Web). Vezi şi protocol. Penetrare (spargere) Acţiunea de descoperire a unei vulnerabilităţi şi exploatarea acesteia, având ca urmare accesul neautorizat la un sistem (calculator, aplicaţie, sit etc.). Sinonim cu termenul cracking. Vezi şi cracker. Proces (RTQEGUU) Reprezintă imaginea dinamică a unui program, care urmează să fie planificat spre execuţie. Printre caracteristicile importante ale unui proces se enumeră identificatorul (PID – Process Identifier), starea, zona de memorie alocată, terminalul asociat, proprietarul etc. Profil Colecţie de criterii de funcţionalităţi care definesc un subset implementabil al unui standard. Protecţie Prevenirea citirii, scrierii, manipulării unor date de către utilizatorii neautorizaţi. Numită şi „autentificare” ori „controlul accesului”. Protecţia se realizează, printre altele, prin adoptarea unor protocoale de autentificare şi/sau de criptare a datelor precum HTTPS – HTTP peste TLS (Transport Layer Security) – ori prin securizarea serverelor. Protocol Mulţime de reguli pentru transmiterea datelor în cadrul reţelelor de calculatoare. Protocoalele se structurează pe niveluri, aplicaţiile folosindu-se de protocoale de pe nivelul superior. În Internet, se utilizează suita de protocoale TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol). Protocoalele bazate pe TCP/IP la nivelul aplicaţie sunt: HTTP (Hypertext Transfer Protocol) – utilizat pentru transferul de informaţii hipertext, FTP (File Transfer Protocol) – folosit pentru transferul de fişiere prin Internet, TELNET – utilizat la conectarea la distanţă prin intermediul unui terminal virtual etc. 2TQZ[ (intermediar) Un program intermediar care rulează atât pe post de server, cât şi de client pentru a transmite cereri altor servere. Cererile trimise unui proxy pot fi rezolvate intern sau transmise mai departe, către alte servere (posibil translatate). Punct de montare (OQWPV RQKPV) Reprezintă un director care serveşte drept punct de acces spre o partiţie sau un disc, posibil având un sistem de fişiere diferit. Procesul care asociază partiţia/discul punctului de montare se numeşte mount. Raster Termen referitor la grafică, desemnând o imagine al cărei conţinut este dispus într-o matrice de linii şi coloane ale cărei elemente sunt pixelii. Vezi şi termenii pixel şi vectorial.
  • 228. Anexe 231 Realitate virtuală Simulare generată de calculator a unui mediu tridimensional în care utilizatorul este capabil să vizualizeze şi să manipuleze, în mod interactiv, conţinutul acestui mediu. Resursă Un obiect de date sau serviciu care poate fi identificat de un URI. Resursele pot avea reprezentări multiple (formate, mărimi, rezoluţii etc.). În cazul Web-ului, o pagină (document) Web reprezintă o resursă. Script Un limbaj de scripting este destinat să prelucreze, să automatizeze şi să integreze facilităţile oferite de un anumit sistem (suită de birou, navigator Web, aplicaţie de procesare a conţinutului grafic etc.). Pentru sistemul de operare Linux este disponibilă o pleiadă de interpretoare de scripturi: bash, Perl, Python, Tcl/Tk etc. Sector Cea mai mică unitate de divizare a unui disc. De obicei, are dimensiunea de 512 octeţi. Semn de carte Regăsit sub denumirea bookmark, reprezintă adresa unui sit Web vizitat repetat de către utilizator. Vezi şi termenii navigator şi URL. Server O aplicaţie care acceptă conexiuni, răspunzând la anumite cereri transmise de clienţi, oferind astfel diverse servicii. Un program poate juca rol atât de server, cât şi de client. Cel mai cunoscut şi utilizat server Web este Apache. Serviciu Reprezintă o funcţionalitate pe care o poate oferi sistemul, prin intermediul unui program specializat (de exemplu, serviciul de e-mail sau serviciul de tipărire). Serviciu Web Permite ca elemente programabile să fie plasate pe siturile Web, funcţionalităţile acestor programe putând fi accesate independent de platformă, în manieră distribuită şi directă, pentru orice număr potenţial de sisteme independente, prin folosirea unor standarde precum XML şi HTTP. 5JCTGYCTG Desemnează o versiune completă sau parţială a unui program disponibil pe Internet care poate fi încercată înainte de a o plăti (la un preţ destul de mic). După plată, autorul poate să mai trimită programe adiţionale pentru a face versiunea shareware complet funcţională sau poate expedia o serie dintre versiunile ulterioare ale acelui program. Sistem de fişiere (HKNG U[UVGO) Are rol de structurare, denumire, accesare, utilizare, protecţie şi implementare a fişierelor. Linux oferă suport şi pentru sistemele de fişiere native (ca ext2fs sau ext3fs), dar şi pentru cele ale altor sisteme de operare (e.g., vfat ori ntfs). Sistem de operare (QRGTCVKPI U[UVGO) Componentă software indispensabilă, cu rol de interfaţă între utilizator şi echipamentele/ aplicaţiile software care rulează pe calculator. Realizează managementul resurselor fizice
  • 229. Primii paşi în Linux232 (procesor, memorie, dispozitive de stocare etc.) şi logice (fişiere, procese, utilizatori) ale sistemului de calcul. Sit Colecţie de pagini Web înrudite ale unei companii, organizaţii sau persoane, orientată către anumite informaţii sau scopuri comune. Un server Web poate găzdui mai multe situri Web. Vezi şi server. 5RCO Activitatea de expediere a aceluiaşi mesaj (deseori promoţional sau având conţinut îndoielnic), via poşta electronică sau alte mijloace, la diverse grupuri de ştiri, liste de discuţii, utilizatori ai unei organizaţii, membri ai unei comunităţi virtuale etc. 5YCR Tip de partiţie specială, utilizată pentru a crea memorie virtuală (informaţiile sunt scrise în memoria virtuală atunci când nu există destulă memorie fizică disponibilă). VCTDCNN Fişier creat de programul tar, în mod uzual compresat cu gzip sau bzip2, folosit pentru distribuţia de cod-sursă sau a unor aplicaţii binare independente de platformă. Vezi şi arhivă. TCP/IP (6TCPUOKUUKQP %QPVTQN 2TQVQEQN+PVGTPGV 2TQVQEQN) Setul de protocoale de reţea (sau reguli de transport al datelor) pe care se bazează Internetul. Vezi şi protocol. Terminal În definiţia clasică, dispozitiv periferic echipat cu ecran, tastatură şi eventual mouse, care se conectează la un calculator-gazdă (server), permiţând lucrul pe respectivul sistem. Din punctul de vedere al sistemului UNIX, orice calculator se poate constitui fie în terminal – facilitând conectarea la un server printr-un protocol de conectare de la distanţă (e.g., SSH sau telnet), fie în calculator-gazdă – permiţând utilizatorilor să lucreze pe sistem ca şi cum s-ar afla la consola acestuia. De asemenea, un sistem UNIX/Linux poate realiza managementul unui număr de terminale virtuale. Transfer Vezi termenul download. Tunel Un program intermediar funcţionând ca mijlocitor între două conexiuni. Unicode Standard pentru codificarea internaţională a caracterelor, extensie a codului ASCII, fiecare caracter fiind codificat pe 16 biţi. UNIX Sistem de operare interactiv apărut în anul 1968, leagănul protocoalelor de comunicaţie în reţea şi a celor mai multe dintre conceptele teoriei şi practicii sistemelor de operare. Părinţii sistemului UNIX sunt consideraţi Ken Thompson şi Dennis Ritchie (acesta din urmă este co- inventatorul limbajului C, împreună cu Brian Kernigham). De-a lungul anilor, sistemul a suferit mutaţii importante şi s-a diversificat în diverse subtipuri – denumite „implementări” sau „arome” (flavours), precum AIX, BSD, HPUX, Linux, System V sau Xenix. Este utilizat în
  • 230. Anexe 233 principal de cei mai mulţi dintre furnizorii de servicii Internet, în unele domenii de afaceri şi în mediul academic. 7RNQCF Vezi termenii download şi transfer. URI (7PKHQTO 4GUQWTEG +FGPVKHKGT) Identificator uniform de resurse, folosit în general pentru adresarea resurselor Internet. Mulţimea URI este compusă din subseturile de identificatori URN şi URL. URL (7PKHQTO 4GUQWTEG .QECVQT) Subset URI identificând resursele printr-o reprezentare a mecanismului de accesare a lor (e.g., localizarea reţelei). Un exemplu: http://www.infoiasi.ro. URN (7PKHQTO 4GUQWTEG 0COG) Subset URI care rămâne permanent şi unic, chiar dacă resursa a dispărut ori a devenit inaccesibilă. Un URN este independent de localizarea resursei. Drept exemplu se poate da urn:mozilla:package:communicator. Utilizator (WUGT) Reprezintă o entitate care poate executa programe, avea acces la date sau deţine fişiere. Accesul la resursele unui sistem (e.g., sistem de operare, sit de comerţ electronic, aplicaţie Web etc.) se realizează prin intermediul utilizatorilor înregistraţi (autentificaţi), în funcţie de drepturile atribuite acestora. În UNIX, utilizatorii pot fi persoane reale sau utilizatori logici. Vectorial Atribut al unui format grafic, referindu-se la faptul că imaginea reprezentată este constituită dintr-o mulţime de forme de bază (primitive) – e.g., linii, patrulatere, elipse – care pot fi grupate, în opoziţie cu formatul raster (bitmap). Fiecare element al imaginii poate fi ulterior modificat în manieră independentă. Vulnerabilitate O slăbiciune a unui sistem hardware (e.g., calculator, echipament) sau software (sistem de operare, server Web, aplicaţie etc.) care permite utilizatorilor neautorizaţi să obţină acces asupra sa. WAP (9KTGNGUU #RRNKECVKQP 2TQVQEQN) O specificaţie securizată permiţând utilizatorilor să acceseze informaţii de pe Internet prin intermediul unor dispozitive fără fir cum ar fi telefoanele mobile, pager-ele, Pocket PC-uri, telefoanele inteligente etc. Web Pânză de păianjen, mulţime de noduri interconectate prin legături, respectând teoria hipertextului. De obicei, desemnează mulţimea tuturor nodurilor interconectate din lume. Este denumită şi WWW (World Wide Web), în continuă dezvoltare şi înglobând noi tehnologii. Reglementările privitoare la Web sunt redactate şi propuse spre implementare de Consorţiul Web, organizaţie internaţională compusă din instituţii academice (MIT, ERCIM etc.), companii comerciale (Adobe, IBM, Hewlett-Packard, Sun şi altele) şi persoane particulare.
  • 231. Primii paşi în Linux234 WYSIWYG (9JCV ;QW 5GG +U 9JCV ;QW )GV) Calitate recunoscută pentru editoarele/procesoarele de text sau de conţinut multimedia unde cum arată documentul pe ecran aşa va arăta şi în versiunea finală, destinată reprezentării, tipăririi sau publicării (pe Web, CD/DVD-ROM sau alte media). : 9KPFQY 5[UVGO Principalul mediu de exploatare a interfeţelor grafice cu utilizatorul (GUI – Graphical User Interface) disponibil în Linux (UNIX), independent de nucleul sistemului de operare. Respectă paradigma client/server, are drept principală implementare XFree86 şi se află la baza unor medii desktop precum KDE. XML ('ZVGPUKDNG /CTMWR .CPIWCIG) Standard şi meta-limbaj de marcare în continuă dezvoltare în cadrul Consorţiului Web, oferind un set mai restrâns, dar mai facil, de reguli de adnotare decât SGML, din care provine. XML este compus în fapt dintr-o familie de limbaje de bază (i.e., XML Schema, XSL, XPath, XInclude etc.), având sute de limbaje derivate (precum MathML, SVG, SOAP, RSS sau DocBook). Pentru mai multe informaţii privind unii dintre termenii informatici de mai sus sau alţii care nu au putut fi cuprinşi în cadrul acestui material, cititorul poate parcurge The Free On-line Dictionary of Computing, editat de Denis Howe şi disponibil la adresa http://wombat.doc.ic.ac.uk.
  • 232. Anexe 235 Acronime 3G – Third Generation (comunicaţii) AAC – Advanced Audio Codec (software, multimedia) ACL – Access Control List (software, securitate) ACPI – Advanced Configuration and Power Interface (hardware, standard) ADSL – Asynchronous Digital Subscriber Line (Internet) AGP – Accelerated Graphics Port (hardware) AI – Artificial Intelligence (software) ALSA – Advanced Linux Sound Architecture (hardware, software, Linux) ANSI – American National Standards Institute (organizaţie) AOL – America OnLine (Internet) API – Application Programming Interface (software, programare) APM – Advanced Power Management (hardware, standard) APT – Advanced Packaging Tool (software, Linux) ARP – Address Resolution Protocol (Internet, protocol) ARPA – Advanced Research Projects Agency (organizaţie) ASCII – American Standard Code for Information Interchange (standard) ASF – Apache Software Foundation (organizaţie), Advanced Systems Format (software, multimedia) ASPI – Advanced SCSI Programming Interface (hardware) ATA – Advanced Technology Attachment (hardware) ATAPI – ATA Packet Interface (hardware) ATM – Asynchronous Transfer Mode (comunicaţii, Internet) AVI – Audio Video Interleaved (software, multimedia, format video) B2B – Business-to-Business (afaceri) B2C – Business-to-Consumer (afaceri) BASH – Bourne Again Shell (software, UNIX, programare) BCC – Blind Carbon Copy (Internet, software) BIND – Berkeley Internet Name Domain (Internet, software) BIOS – Basic Input/Output System (hardware, software) BIZ – Business (Internet, Web) bps – bits per second (Internet) BSD – Berkeley Software/Standard Distribution (UNIX, software) C2C – Consumer-to-Consumer (afaceri) CA – Certification Authority (software, Internet, securitate) CAD – Computer Aided Design (software) CC – Carbon Copy (Internet, software) CD-ROM – Compact Disc – Read Only Memory (hardware, software) CD-RW – Compact Disc – Rewriteable (hardware, software) CERN – Centre Européen pour la Recherche Nucléaire (organizaţie) CERT – Computer Emergency Response Team (organizaţie, securitate) CF – Compact Flash (hardware) CGI – Common Gateway Interface (Web, standard, programare) CHAP – Challenge-Handshake Authentication Protocol (Internet, protocol, securitate) CIFS – Common Internet File System (software, Internet)
  • 233. Primii paşi în Linux236 CISC – Complex Instruction Set Computer (hardware) CLI – Command Line Interface (software) CMY – Cyan-Magenta-Yellow (software, cromatică) CMYK – Cyan-Magenta-Yellow-Black (software, cromatică) CMS – Content Management System (software) COM – Commercial (Internet), Common Object Model (software, programare) CORBA – Common Object Request Broker Architecture (software, Internet, programare) CPU – Central Processing Unit (hardware) CR – Carriage Return (software) CRC – Cyclic Redundancy Check/Code (software, Internet) CRM – Client Relationship Management (afaceri) CRT – Cathode Ray Tube (hardware) C/S – Client/Server (software, programare) CSS – Cascading Style Sheets (Web) CSP – Cryptographic Service Provider (software, securitate) CSV – Comma Separated Value (software, format) CUPS – Common UNIX Printing System (software, UNIX) CVS – Control Versioning System (software) CYMK – Cyan-Yellow-Magenta-Black (software, cromatică) DAE – Digital Audio Extraction (software) DARPA – Defense ARPA (organizaţie) DB – Database (software) DBMS – Database Management System (software) DCC – Direct Client to Client (software, Internet) DCOP – Desktop Communications Protocol (software) DDOS – Distributed Denial Of Service (Internet, securitate) DFS – Distributed File System (software, Internet) DHCP – Dynamic Host Configuration Protocol (Internet) DHTML – Dynamic HTML (Web) DivX – Digital Video Express (software, multimedia, format) DMA – Direct Memory Access (hardware) DNS – Domain Name System (Internet) DOS – Disk Operating System (software), Distributed Operating System (software, Internet), Denial Of Service (Internet, securitate) dpi – Dots Per Inch (hardware, software) DSig – Digital Signature (software, securitate) DSL – Digital Subscriber Line (comunicaţii, Internet) DTP – Desktop Publishing (software) DTS – Digital Theatre Sound (hardware, software, multimedia) DVD – Digital Video/Versatile Disk (hardware, software) DVI – Device Independent (software, format) ECMA – European Computer Manufacturers Association (organizaţie) EDI – Electronic Data Interchange (software, standard) EDU – Education (Internet) EFF – Electronic Frontier Foundation (Internet, organizaţie) ELF – Executable and Linkable Format (software, format, UNIX) EMACS – Editing Macros (software) EOF – End Of File (software) EPS – Electronic Payment System (afaceri, Web), Encapsulated PostScript (software, format) ERCIM – European Research Consortium for Informatics and Mathematics (organizaţie)
  • 234. Anexe 237 ERP – Enterprise Resource Planning (afaceri) EULA – End-User License Agreement (software) ext2fs – Second Extended File System (software, Linux) E-mail – Electronic mail (Internet) E-zine – Electronic Magazine (Internet, Web) FAQ – Frequently Asked Questions (Internet, Web) FAT – File Allocation Table (software) FDDI – Fiber Distributed Data Interface (Internet, comunicaţii) FDL – GNU Free Documentation License (software) FHS – Filesystem Hierarchy Standard (standard, Linux) FIPS – First Interactive Nondestructive Partition Splitting (software) FLOSS – Free/Libre and Open Source Software (software, filosofie) FM – File Manager (software) F/OSS – Free/Open Source Software (software, filosofie) FPC – Free Pascal Compiler (software) FPU – Floating Point Unit (hardware) FQDN – Fully Qualified Domain Name (Internet, software) FS – File System (software) FSF – Free Software Foundation (organizaţie) FTP – File Transfer Protocol (Internet, protocol) FYI – For Your Information (Internet) GB – Gigabyte (hardware, software) GCC – GNU Compiler Collection (software, programare) GDB – GNU Debugger (software) GID – Group Identifier (software, UNIX) GIF – Graphics Interchange Format (Web, format grafic) GIMP – GNU Image Manipulation Program (software) GNOME – GNU Network Object Modeling Environment (software) GNU – GNU is Not UNIX (organizaţie, filosofie) GOV – Government (Internet) GPG – GNU Privacy Guard (software, Internet, securitate) GPL – GNU General Public License (software) GPRS – General Packet Radio Service (comunicaţii) GPS – Global Positioning System (comunicaţii) GRUB – Grand Unified Boot loader (Linux) GUI – Graphical User Interface (software) GW – Gateway (Internet, software) HD-DVD – High-Definition DVD (hardware, software) HDTV – High-Definition Television (comunicaţii) HFS – Hierarchical File System (software) HID – Human Interface Device (hardware) HSB – Hue, Saturation, Brightness (software, cromatică) HTML – Hypertext Markup Language (Web, standard) HTTP – Hypertext Transfer Protocol (Web, Internet, protocol) HTTP-NG – HTTP Next Generation (Web) i8n – Internationalization (software) IA – Intel Architecture (hardware) IAB – Internet Activities Board (organizaţie) IANA – Internet Assigned Number Authority (organizaţie) ICMP – Internet Control Message Protocol (Internet, protocol) ICQ – I Seek You (software, Internet)
  • 235. Primii paşi în Linux238 IDE – Integrated Development Environment (software, programare), Integrated Device Electronics (hardware) IDN – International Domain Names (software, Internet) IDS – Intrusion Detection System (software, securitate) IEEE – Institute of Electrical and Electronics Engineers (organizaţie) IETF – Internet Engineering Task Force (organizaţie) IM – Instant Messaging (software, Internet) IMAP – Internet Message Access Protocol (Internet, protocol) IP – Internet Protocol (Internet, protocol), Instruction Pointer (software) IPC – Inter-Process Communication (software, programare) IPP – Internet Printing Protocol (Internet, protocol) IPSec – Internet Protocol Security (Internet, securitate) IPv6 – Internet Protocol version 6 (Internet, protocol) IR – Infrared (hardware), Internet Registry (Internet), Information Retrieval (software) IRC – Internet Relay Chat (Internet) IrDA – Infrared Data Association (organizaţie) IRM – Information Resources Management (software, afaceri), Information Rights Management (software) IRQ – Interrupt Request (hardware) IS – International Standard (software, hardware), Information System (software) ISA – Industry Standard Architecture (hardware, standard) ISC – Internet Software Consortium (organizaţie) ISDN – Integrated Services Digital Network (Internet) ISO – International Standards Organization (organizaţie) ISOC – Internet Society (Internet, organizaţie) ISP – Internet Service Provider (Internet), Instruction Set Processor (hardware) IT – Information Technology (hardware, software) I/O – Input/Output (hardware, software) JDK – Java Development Kit (software, programare) JFS – Journaled File System (software) JOE – Joe’s Own Editor (software) JOLT – Java Open Language Toolkit (software) JPEG – Joint Photographic Experts Group (Web, multimedia, standard) JS – JavaScript (Web, programare) JVM – Java Virtual Machine (software, programare) KB – Kilobyte (hardware, software) KDE – K Desktop Environment (software) kpbs – Kilobits per second (Internet, comunicaţii) LAN – Local Area Network (Internet) LAME – Lame Ain’t an MP3 Encoder (software, multimedia) LAMP – Linux-Apache-MySQL- Perl/PHP/Python (Web, programare) LCD – Liquid Crystal Display (hardware) LDAP – Lightweight Directory Access Protocol (Internet, protocol, software) LDP – Linux Documentation Project (software), Line Printer Daemon (software, Unix) LF – Line Feed (software) LGPL – GNU Lesser General Public License (software) LILO – Linux Loader (Linux) LP – Line Printer (hardware) LSB – Linux Standard Base (organizaţie, standard, Linux, programare) LUG – Linux User Group (software) MAC – Medium Access Control (Internet)
  • 236. Anexe 239 MAN – Manual (UNIX), Metropolitan Area Network (Internet) MB – Megabyte (hardware, software) MBR – Master Boot Record (software, hardware) MIDI – Musical Instrument Digital Interface (software, multimedia, standard) MIME – Multipurpose Internet Mail Extensions (Internet, standard) MIT – Massachusetts Institute of Technology (organizaţie) MMS – Multimedia Message Service (comunicaţii, multimedia) MOSS – MIME Object Security Services (Internet, securitate) MP3 – MPEG audio layer 3 (software multimedia, format) MPEG – Moving Pictures Experts Group (software, multimedia, standard) MTA – Mail Transfer Agent (Internet, software) MTU – Maximum Transmission Unit (Internet) MUA – Mail User Agent (Internet, software) MUD – MultiUser Dungeon (Internet, software) MX – Mail Exchanger (Internet) NASA – National Aeronautics and Space Administration (organizaţie) NAT – Network Address Translation (Internet) NCSA – National Center for Supercomputing Applications (organizaţie) NFS – Network File System (software, Internet) NIC – Network Information Center (organizaţie), Network Interface Card (hardware) NIS – Network Information Service (software, Internet) NL – New Line (software) NNTP – Network News Transfer Protocol (Internet, protocol) NS – Name Server (Internet, software) NSA – National Security Agency (organizaţie, securitate) NSF – National Science Foundation (organizaţie) NTFS – New Technology File System (software) NTP – Network Time Protocol (Internet, protocol) OAI – Open Archive Initiative (Internet) OASIS – Organization of the Advancement of Structured Information Standards (organizaţie) OCR – Optical Character Recognition (software) ODP – Open Directory Project (Web) OES – Open Enterprise Server (software) OMG – Object Management Group (organizaţie) OO – Open Office (software) OOB – Out Of Band (Internet) OOP – Object Oriented Programming/Paradigm (software, paradigmă, programare) OS – Operating System (software) OSD – Open Software Description (software) OSF – Open Software Foundation (organizaţie) OSI – Open Systems Interconnection (standard) OSL – Open Software License (software, licenţă) OSS – Open Sound System (hardware, software, Linux) OTF – OpenType Font (software) P2P – Peer-to-Peer (Internet, software) PAM – Pluggable Authentication Module (software, securitate, UNIX) PAN – Personal Area Network (Internet) PAP – Password Authentication Protocol (Internet, protocol, securitate)
  • 237. Primii paşi în Linux240 PCI – Peripheral Component Interconnect (hardware) PCL – Printer Control Language (hardware, software) PCM – Pulse Code Modulation (hardware, software, multimedia) PCMCIA – Personal Computer Memory Card International Association (hardware, standard) PCS – Personal Communications Services (hardware) PDA – Personal Digital Assistant (hardware) PDF – Portable Document Format (software, standard) PDP – Programmed Data Processor (hardware) PEM – Privacy Enhanced Mail (Internet, securitate) PERL – Practical Extraction and Report Language (software, programare) PGP – Pretty Good Privacy (software, Internet) PHP – PHP: Hypertext Preprocessor (Web, software, programare) PID – Process Identifier (software, UNIX) PIM – Personal Information Management (software) PING – Packet Internet Groper (Internet) PIO – Programmed Input/Output (software, hardware) PKCS – Public Key Cryptography Standard (software, Internet, securitate) PKI – Public Key Infrastructure (software, Internet) PLC – Printer Control Language (hardware, software) PNG – Portable Network Graphics (Web, standard) PoD – Ping Of Death (Internet, securitate) POP – Post Office Protocol (Internet), Point of Presence (Internet, afaceri) POSIX – Portable Operating System Interface for UNIX (software, UNIX) POST – Power On Self Test (hardware) PPID – Parent PID (software, UNIX) PPP – Point-to-Point Protocol (Internet, protocol) PS – Process Status (software, UNIX), PostScript (software, hardware, format) PURL – Persistent URL (Web) QoS – Quality of Service (software, Internet) RAD – Rapid Application Development (software, programare) RADIUS – Remote Authentication Dial-In User Service (Internet, securitate) RAID – Redundant Array of Independent Disks (hardware, software) RAM – Random Access Memory (hardware, software) RARP – Reverse ARP (Internet, protocol) RC – Run Commands/Control (UNIX, software) RDC – Remote Desktop Connection (software, protocol) RE – Regular Expression (software) REEX – Restructured Extended Executor (software, programare) RGB – Red-Green-Blue (software, cromatică) RFC – Request For Comments (Internet) RFI – Request For Information (Internet) RIP – Routing Information Protocol (Internet, protocol) RISC – Reduced Instruction Set Computer (hardware) ROM – Read Only Memory (hardware, software) RPC – Remote Procedure Call (Internet, software, programare) RPM – Red Hat Package Manager (software, Linux) RR – Resource Records (software, Internet) RSS – Rich/RDF Site Summary, Really Simple Syndication (Web, format) RTE – Run-Time Environment (software)
  • 238. Anexe 241 RTF – Rich Text Format (software, format) SAN – Storage Area Network (software, Internet) SANE – Scanner Access Now Easy (software, Linux) SCSI – Small Computer System Interface (hardware) SCTP – Stream Control Transmission Protocol (Internet, protocol) SDK – Software Development Kit (software, programare) SGID – Set Group ID (software, UNIX) SGML – Standard Generalized Markup Language (software, standard) SHA – Secure Hash Algorithm (software, securitate) SID – Session Identifier (Web, programare) SIG – Special Interest Group (Internet) SLIP – Serial Line Internet Protocol (Internet, protocol) SMB – Server Message Block (software, protocol) SMS – Short Message Service (comunicaţii) SMTP – Simple Mail Transfer Protocol (Internet, protocol) SNTP – Simple Network Management Protocol (Internet, protocol) SO – Shared Object (software, UNIX) SOA – Start Of Authority (Internet), Service Oriented Architecture (Web, software) SOAP – Simple Object Access Protocol (Web, protocol) SOX – Sound Exchange (software, multimedia) SPOOL – Simultaneous Peripheral Operation On-Line (software, hardware) SQL – Structured Query Language (software, standard) SSH – Secure Shell (Internet, securitate) SSI – Server-Side Includes (Web) SSL – Secure Sockets Layer (Internet, protocol, securitate) SSO – Single Sign-On (software, securitate) SST – Secure Transaction Technology (Internet, software, securitate) stdin – Standard Input (software, UNIX) stdout – Standard Output (software, UNIX) SUID – Set User ID (software, UNIX) SUS – Single UNIX Specification (standard, UNIX, programare) SVG – Scalable Vector Graphics (Web, multimedia, standard) SW – Semantic Web (Web) SWAT – Samba Web Administration Tool (software, Linux) S/MIME – Secure MIME (Internet, Web, securitate) TB – Terabyte (hardware, software) TCL – Tool Command Language (software, programare) TCP – Transmission Control Protocol (Internet, protocol) TGZ – Tar GZipped archive (software, UNIX) TIFF – Tagged Image File Format (software, multimedia, format) TLA – Three-Letter Acronym (software, hardware) TLD – Top-Level Domain (Internet) TLL – Time To Live (Internet) TLS – Transport Layer Security (software, hardware, securitate) TOS – Type Of Service (Internet) TR – Technical Report (software) TTF – TrueType Font (software) TTY – Teletypewriter (software, UNIX) UA – User Agent (Web) UDDI – Universal Description, Discovery, and Integration (Web) UDF – Universal Disk Format (software) UDP – User Datagram Protocol (Internet, protocol) UI – User Interface (software)
  • 239. Primii paşi în Linux242 UID – User Identifier (software, UNIX) UML – Unified Modeling Language (software) UPS – Uninterruptible Power Suply (hardware) URI – Uniform Resource Identifier (Internet, standard) URL – Uniform Resource Locator (Internet, Web, standard) URN – Uniform Resource Name (Internet, Web, standard) USB – Universal Serial Bus (hardware) UUCP – UNIX-to-UNIX Copy Protocol (software, UNIX, protocol) VC – Virtual Console (software, UNIX) VCD – Video CD (format, multimedia) VFS – Virtual File System (software) VLAN – Virtual LAN (Internet) VM – Virtual Machine (software, programare) VNC – Virtual Network Computing/Console (Internet, software) VoIP – Voice over IP (Internet) VPN – Virtual Private Network (Internet, securitate) VR – Virtual Reality (realitate virtuală) VRML – Virtual Reality Modeling Language (Web, realitate virtuală) VT – Virtual Terminal (software, UNIX) W3C – World Wide Web Consortium (organizaţie) WAIS – Wide Area Information Server (Internet) WAN – Wide Area Network (Internet) WAP – Wireless Application Protocol (Internet, protocol) WBMP – Wireless BitMap Picture (Web, multimedia, format) WebDAV – Web Distributed Authoring and Versioning (Web, protocol) WINE – WINE Is Not an Emulator (software) WML – Wireless Markup Language (Web, standard) WORM – Write Once, Read More (hardware, software) WS – Web Service (Web, programare) WSDL – Web Services Description Language (Web) WYSIWYG – What You See Is What You Get (software) WWW – World Wide Web (Internet, Web) X3D – Extensible Three Dimensions (Web, realitate virtuală) XBM – X11 Bitmap (software, multimedia, format) XDM – X Display Manager (software, UNIX) xfs – X Font Server (software, UNIX) XHTML – Extensible Hypertext Markup Language (Web, standard) XML – Extensible Markup Language (Web, standard) XMMS – X Multimedia System (software) XPM – X11 PixMap (software, multimedia, format) XSS – Cross-Site Scripting (Web, programare, securitate) YP – Yellow Pages (Internet, Web)
  • 240. Resurse bibliografice 1. D. Acostăchioaie, Administrarea şi configurarea sistemelor Linux (ediţia a III-a, în curs de apariţie), Polirom, Iaşi, 2006: http://www.adt.ro/admin 2. D. Acostăchioaie, Securitatea sistemelor Linux, Polirom, Iaşi, 2003: http://www.adt.ro/sec 3. D. Acostăchioaie, Programare C şi C++ pentru Linux, Polirom, Iaşi, 2002: http://www.adt.ro/prg 4. D. Acostăchioaie, S. Buraga, Utilizare Linux. Noţiuni de bază şi practică, Polirom, Iaşi, 2004: http://www.infoiasi.ro/~linux/ 5. J. Bacon, N. Petreley, Linux Desktop Hacks, O’Reilly, 2005 6. K. Bauer, Automating UNIX and Linux Administration, Apress Publishing, 2003 7. S. Buraga, Proiectarea siturilor Web (ediţia a II-a), Polirom, Iaşi, 2005: http://www.infoiasi.ro/~design/ 8. S. Buraga, G. Ciobanu, Atelier de programare în reţele de calculatoare, Polirom, Iaşi, 2001: http://www.infoiasi.ro/~lrc/ 9. S. Buraga, V. Tarhon-Onu, Ş. Tanasă, Programare Web în bash şi Perl, Polirom, Iaşi, 2002: http://www.infoiasi.ro/~cgi/ 10. M. Dalheimer et al., Running Linux (ediţia a IV-a), O’Reilly, 2003 11. S. Figgins, E. Siever, A. Weber, Linux in a Nutshell (ediţia a IV-a), O’Reilly, 2003 12. A. Frisch, Essential System Administration Pocket Reference, O’Reilly, 2002 13. M. Jalobeanu, Acces în Internet, Promedia Plus, Cluj-Napoca, 1996 14. P. Jones, Knowing Knoppix, Phil Jones Computers, 2005 15. P. Klimas, S. Klimas, Linux Newbie Administrator Guide: http://linux-newbie.sunsite.dk/ 16. S. Matteson, Linux Desktop Garage, Prentice Hall PTR, 2005 17. M. Măruşteri, Tutorial ROSLIMS 1.0: http://www.umftgm.ro/roslims/tutorial_ROSLIMS.pdf 18. N. McFarlane, Firefox Hacks, O’Reilly, 2005 19. C. Negus, Linux Bible 2005 Edition, Wiley Publishing, 2005 20. C. Negus, T. Weeks, Linux Troubleshooting Bible, John Wiley Sons, 2004 21. J. Peek, G. Todino, J. Strang, Learning the UNIX Operating System (ediţia a IV-a), O’Reilly, 1998 22. J. Purcell (ed.), Dr. Linux, Linux Systems Labs, Chesterfield, 1995 23. K. Rankin, Knoppix Hacks, O’Reilly, 2004 24. P. Rice Hahn, J. Flores, Journey to the Center of the Internet, Syngress Publishing, 2002 25. E. Rosebrock, E. Filson, Setting Up LAMP: Getting Linux, Apache, MySQL, and PHP Working Together, Sybex, 2004 26. C. Schroder, Linux Cookbook, O’Reilly, 2004 27. M. Schwarz et al., Multitool Linux: Practical Uses for Open Source Software, Addison-Wesley, 2002
  • 241. Primii paşi în Linux244 28. R. Smith, Linux in a Windows World, O’Reilly, 2005 29. R. Smith, Linux Power Tools, Sybex, 2003 30. A. Tanenbaum, Modern Operating Systems, Prentice Hall International, 2001 31. * * *, Situl oficial Linux: http://www.linux.org/ 32. * * *, Situl distribuţiei ROSLIMS: http://www.umftgm.ro/roslims/ 33. * * *, Situl distribuţiei Knoppix: http://www.knopper.net/knoppix/index- en.html 34. * * *, Knoppix.net: http://www.knoppix.net/ 35. * * *, Situl distribuţiei Debian: http://www.debian.org/ 36. * * *, Lista distribuţiilor Linux: http://distrowatch.rohost.com/ 37. * * *, Distribuţii Linux: http://www.linuxiso.org/ 38. * * *, Resurse Linux: http://www.linuxlinks.com/ 39. * * *, Mediul KDE (K Desktop Environment): http://www.kde.org/ 40. * * *, KDE Romania: http://www.ro.kde.org/ 41. * * *, KDE Look: http://www.kdelook.org/ 42. * * *, OpenOffice: http://www.openoffice.org/ 43. * * *, OpenOffice Romania: http://ro.openoffice.org/ 44. * * *, Informaţii despre aplicaţiile, programele şi utilitarele rulând sub Linux: http://www.linuxsoft.cz/en 45. * * *, Software dedicat sistemului Linux: http://linux.tucows.com/ 46. * * *, Aplicaţii open source: http://freshmeat.net/ 47. * * *, Suport pentru tipărirea sub Linux: http://linuxprinting.org/ 48. * * *, Informaţii privitoare la rularea sistemului Linux pe laptop-uri: http://www.linux-laptop.org/ 49. * * *, Suport pentru dispozitive accesate via USB: http://www.linux-usb.org/ 50. * * *, Creaţii artistice realizate cu Linux: http://www.linuxartist.org/ 51. * * *, Căutări specializate privitoare la Linux: http://www.google.com/linux/ 52. * * *, Situl dedicat începătorilor Linux: http://www.firstlinux.org/ 53. * * *, Un alt sit indicat utilizatorilor novici ai sistemului Linux: http://www.reallylinux.com/ 54. * * *, Răspunsuri la întrebări privind Linux: http://www.linuxquestions.org/ 55. * * *, Oferta de surse şi documentaţii Linux: http://www.linuxhq.com/ 56. * * *, Sit oferind documentaţii privitoare la Linux: http://www.linuxdoc.org/ 57. * * *, Proiectul de documentare Linux Documentation Project: http://www.tldp.org/ 58. * * *, Informaţii privind utilizarea sistemului Linux ca sistem personal: http://www.uselinuxathome.com/ 59. * * *, Informaţii despre comenzile UNIX (Linux): http://www.computerhope.com/unix.htm 60. * * *, Comunitatea utilizatorilor de Linux din România: http://www.lug.ro/ 61. * * *, Suport oferit grupurilor de utilizatori şi dezvoltatori Linux: http://www.tux.org/ 62. * * *, Situl comunităţilor Linux: http://www.tuxme.com/ 63. * * *, Situl O’Reilly privitor la Linux: http://linux.oreilly.com/
  • 242. Anexe 245 64. * * *, Situl oferind o colecţie de forumuri dedicate sistemului Linux: http://www.linuxforums.org/ 65. * * *, Revista în limba română Linux 360: http://www.linux360.ro/ 66. * * *, Portalul românesc privitor la Linux: http://www.linux.ro/ 67. * * *, Informaţii privind utilizarea sistemului Linux în medii enterprise: http://linas.org/linux/ 68. * * *, Linux pentru copii: http://www.linuxforkids.org/ 69. * * *, Comunitatea utilizatorilor de jocuri sub Linux: http://www.happypenguin.org/ 70. * * *, Sit privind disponibilitatea jocurilor pentru Linux: http://www.linuxgames.com/ 71. * * *, Răspunsuri la întrebări frecvente despre sisteme de operare, inclusiv Linux: http://www.osfaq.com/ 72. * * *, Serviciul de căutare Open Directory: http://www.dmoz.org/ 73. * * *, Organizaţia GNU (GNU is Not Unix): http://www.gnu.org/ 74. * * *, Free Software Foundation: http://www.fsf.org/ 75. * * *, Situl oficial al mişcării open source: http://www.opensource.org/ 76. * * *, Open Research Society: http://www.open-research-society.org/ 77. * * *, Situl Consorţiului Web: http://www.w3c.org/
  • 243. ANEXA 410 Av^ndu-[i rdcinile `n anii de `nceput ai descoperirilor din [tiin]ele calculatoarelor moderne, limbajul C, sistemul de operare UNIX [i Internetul se `ntreptrund, `n a[a fel `nc^t nici unul dintre ele nu ar putea fiin]a fr celelalte dou. ~n lucrarea de fa] sunt trecute `n revist no]iunile de baz ale programrii C [i C++ [i, totodat, particularit]ile acesteia pe sistemele Linux. De asemenea, sunt prezentate principalele instrumente [i medii de programare `n sistemele de operare Linux [i UNIX, `n special pentru limbajele C [i C++. Drago[ Acostchioaie PROGRAMARE C {I C++ PENTRU LINUX Sunt prezentate numeroase programe-surs, precum [i exemple practice de utilizare a programelor utilitare analizate, necesare pentru aprofundarea cuno[tin]elor furnizate. Programarea `n limbajele C [i C++ • Probleme propuse • Editarea programelor-surs • Compilarea programelor • Depanarea programelor • Automatizarea compilrii • Realizarea de proiecte mari • Fi[iere patch • Lucrul `n echip • Documentarea programelor • Verificarea programelor • Medii integrate de dezvoltare • Fenomenul open source Drago[ Acostchioaie, Sabin Buraga UTILIZARE LINUX Conceput `ntr-un stil accesibil [i direct, lucrarea se adreseaz at`t `nceptorilor, c`t [i utilizatorilor „consacra]i” ai altor platforme care doresc s migreze ctre Linux. Autorii folosesc o metod instructiv pentru a familiariza cititorul cu Linux-ul, perceput `n mod eronat ca „exotic” [i greu de abordat, dar apreciat pentru stabilitate, fiabilitate [i securitate, ca [i, paradoxal, pentru latura sa prietenoas. Conceptele de baz [i no]iunile avansate s`nt analizate `n cinci pa[i [i `ntregite cu un studiu de caz complex, prezent`nd o situa]ie concret de instalare, configurare [i utilizare a sistemului. Instalarea sistemului Linux • Fi[ierele – Procesele – Utilizatorii – Interpretorul de comenzi • Pachetele software – Mediile grafice – Configurrile de baz ale sistemului • Editarea [i procesarea de texte – Accesul la Internet • Suite de birou – Prelucrarea de con]inut grafic – Multimedia • Baze de date – Tiprirea – Dezvoltarea de programe – Jocuri • Configurarea legturii la re]ea – Nucleul Linux – Dispozitivele hardware
  • 244. 11GLOSAR DE TERMENI Bun de tipar: martie 2006. Aprut: 2006 Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266 700506, Ia[i, Tel. Fax (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11; (0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office@polirom.ro Bucure[ti, B-dul I.C. Brtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174 Tel.: (021) 313.89.78 ; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l. str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucure[ti Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail: office@luminatipo.com Redactor: Mdlina Iordache Coperta: Angela Rotaru-Serbenco www.polirom.ro Drago[ Acostchioaie, Ovidiu Ene FREEBSD. UTILIZARE. ADMINISTRARE. CONFIGURARE FreeBSD, sistem de operare gratuit (open source) care urmeaz linia tradi]ional UNIX – sistemul BSD –, a fost conceput pentru servere de re]ea, dar [i pentru sta]ii de lucru. Unui sistem FreeBSD i se poate da orice utilizare, at`t ca server sau router Internet, c`t [i ca platform pentru dezvoltarea de programe, ca sistem utilizat la birou ori acas sau `n educa]ie [i cercetare. Conform unui slogan al dezvoltatorilor si, „cu FreeBSD e[ti limitat `n utilizare doar de propria ta imagina]ie”. Lucrarea de fa] reprezint un ghid util pentru cei care fac primii pa[i `n vederea `nv]rii sistemului FreeBSD, folositor pentru instalarea sa [i aprofundarea no]iunilor de baz privind utilizarea de zi cu zi. De asemenea, ofer principalele informatii necesare pentru a putea configura [i administra un sistem FreeBSD. Numeroase exemple practice de folosire a utilitarelor FreeBSD, precum [i a fi[ierelor de configurare, acompaniate de dou studii de caz concrete, vin `n ajutorul `nceptorilor pentru a configura, `ntr-un timp scurt, un server sau un router FreeBSD. Instalarea FreeBSD – No]iuni de baz • Gestiunea fi[ierelor – Administrarea utilizatorilor – Legtura la re]ea • Nucleul FreeBSD – Realizarea de copii de siguran] • Tiprirea la imprimant – Sistemul de po[t electronic • Sistemul numelor de domenii – Server Web [i FTP • Securitatea sistemului – Studii de caz