A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Nu ştiţi ziua şi ceasul - Ziua Domnului

  • 1,045 views
Uploaded on

"Eu însă vin, şi am venit, şi zic tuturor: privegheaţi, că iată ziua venirii Mele şi cartea ei care judecă făptura! Învăţaţi de la smochin pilda. Mlădiţa lui a odrăslit, şi vara este aproape. …

"Eu însă vin, şi am venit, şi zic tuturor: privegheaţi, că iată ziua venirii Mele şi cartea ei care judecă făptura! Învăţaţi de la smochin pilda. Mlădiţa lui a odrăslit, şi vara este aproape. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Eu vin."

More in: Education
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
1,045
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
36
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Ziua Domnului „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”. (Fapte. 2/17-21.) * „Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.” (1 Petru. 3/10.) * „Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.” (1 Tes. 5/2-3.) * „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (2 Tes. 2/3-4.) * „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.” (Matei. 24/42.) Nu ştiţi ziua şi ceasul - Ziua Domnului Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă. ...Cununa pentru fapte nu a primit-o nimeni. Se duc sfinţii şi întreabă: „Mai e mult, Doamne?“. „Mergeţi la locurile voastre, căci până nu vin cei din necazul cel mare, nu vom împărţi darurile.“ Aşa vă spune Domnul: tu vei fi cel din necazul cel mare, pe care te aşteaptă cerul cu pompă. (Vezi tema: „Necazul cel mare”, n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din 03-09-1980 *** Amin, amin zic ţie, poporul Meu: cel ce crede în Mine are viaţă veşnică şi nu moare, iar cel ce moare nu crede în Mine. Cel ce crede în Mine înviază şi este viu şi crede, iar cel ce nu mai crede nu mai este viu. I-am spus omului cel dintâi, i-am spus lui Adam: «Dacă nu vei 1
  • 2. Ziua Domnului asculta, dacă vei lua ce ţi-am spus să nu iei, vei muri în ziua aceea», pentru că cel ce nu crede ce-i spun Eu, acela nu mai este viu, şi nimeni nu înţelege ce înseamnă sfârşitul lumii, nimeni, poporul Meu. Cel ce nu crede în Mine, acela nu este viu. Cuvântul acesta cu care vin Eu pe pământ de patruzeci de ani, ba chiar de patruzeci şi cinci de ani, aşa cum scrie în Scripturi şi în prooroci, acest cuvânt este judecata necredinţei, căci oamenii nu ştiu ce înseamnă sfârşitul lumii, iar necredinţa se întinde peste oameni până la toate marginile, dar şi cuvântul Meu se duce ca săgeata care se opreşte deodată la locul unde cade ea, şi sfârşitul lumii înseamnă necredinţa în Dumnezeu. (Vezi tema: „Judecata”, n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a şasea după Paşti, a orbului, din 01-06-1997 *** Am spus pe vremea trupului Meu că dacă omul nu se va naşte de sus, nu va intra în împărăţia cerurilor. (Vezi tema: „Împărăţia cerurilor nu vine în chip văzut”, n.r.) Şi iată, aşa este, căci cei ce nu sunt născuţi de sus, din nou născuţi din Mine, Cel ce sunt de sus, aceia nu iau în ei cuvântul Meu cu care vin azi pe pământ, împărăţia Mea cea prin cuvânt peste om. Pe vremea trupului Meu am descoperit multe taine cereşti, iar pe altele le-am acoperit, le-am pecetluit până în vremea de azi. Am spus atunci despre venirea Mea cea de a doua, că nimeni n-o va şti decât Tatăl Meu, iar oamenii de pe pământ şi-au făcut din acest cuvânt scăpare, ca să-şi amâne veghea şi pregătirea lor pentru Domnul. Fiilor, fiilor, de ce am spus Eu acest cuvânt? Căci aşa am spus: «Despre ziua aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl». Am spus aşa ca să întăresc veghea în omul cel credincios, care ştie că ziua Domnului va veni ca un fur, ca o cursă, ca să prindă sub ea pe cei necredincioşi. Cuvântul acesta, spus de Mine atunci, ar fi trebuit să-l facă sfânt pe omul care aşteaptă pe Domnul, şi nicidecum să se ascundă sub acest cuvânt şi să-Mi ascundă venirea Mea cea de la Tatăl. O, fii ai oamenilor, Mi-e milă de voi, că nimeni nu vă învaţă venirea Mea. Preoţii voştri M-au ascuns ca să nu mai vin şi să nu vă pregătesc pentru venirea Mea. Ei se ascund sub cuvântul Meu cel din vremea trupului Meu când am spus: «Nu ştiu nici îngerii din ceruri, nu ştie nici Fiul, ci numai Tatăl ştie venirea Mea şi ziua aceea». Atunci eram cu trup pe pământ, atunci lucram văzut, dar acum sunt de-a dreapta Tatălui în ceruri, şi Tatăl este una cu Mine în cer şi pe pământ. Amin. Dar voi veni cuvânt peste pământ, şi voi veni cu Tatăl în cuvântul Meu, căci cuvântul Meu este Tatăl. Amin, amin, amin. Vine Tatăl Meu în cuvânt, şi va grăi peste pământ despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul ca să nu aştepte venirea Mea, şi ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi şi nu încap cele noi în burdufuri vechi. Pentru cuvânt nou trebuie om nou, care este pentru cele noi şi nu mai este pentru cele vechi, căci Eu aşa am spus: «Nu poţi pune vin nou în burdufuri vechi, că vinul nou creşte şi sparge burduful cel vechi». Învăţătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care se pregătesc pentru venirea Mea în toată vremea, căci Eu vin ca un fur, când nimeni nu se aşteaptă să vin. O, fiilor din grădina cuvântului Meu, iată, adevărat a fost cuvântul Meu cel de atunci: «Nimeni nu se aşteaptă să vin». De aceea vin Eu la voi, că n-am unde să mai vin, şi e vremea venirii Mele, dar nimeni nu Mă aşteaptă să vin. Şi am să vin cu Tatăl cuvânt peste 2
  • 3. Ziua Domnului pământ, că voieşte Tatăl să despecetluiască tainele cuvântului Meu cel din vremea trupului Meu. Şi am să vin cu Ioan, apostolul dragostei, că şi pe el l-au ascuns oamenii, căci oamenii învaţă de la oameni, nu de la Dumnezeu. Numai un singur Ioan a fost între apostolii Mei, iar cartea Apocalipsei e carte dictată de Mine lui Ioan, apostolul Meu cel iubit, Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, care înseamnă Ioan teologul, aşa cum au scris oamenii cei sfinţi în dreptul numelui lui Ioan, apostolul Meu cel iubit de Mine şi de Tatăl. Acest apostol n-a murit, căci cine iubeşte pe Dumnezeu nu moare, şi are viaţă veşnică. Acest ucenic al Meu spunea mereu tuturor: «Iubiţi-vă unii pe alţii, căci aşa a poruncit Tatăl». …Fiilor, fiţi vii, fiţi sfinţi. Învăţătura Mea are în ea viaţă veşnică. Învăţătura Mea este împărăţia Mea cu oamenii pe pământ. Învăţătura Mea este venirea Mea. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu peste soborul de la ieslea cuvântului, din 16-08- 1998 *** Eu sunt Cel ce am fost, şi sunt Cel ce sunt, iar Tatăl este cuvântul Meu în tot ceea ce împlinesc. Când eram cu trupul văzut pe pământ, am dat cuvânt la cei ce M-au întrebat: «Doamne, când va fi venirea Ta şi ziua aceea?». Eu le-am spus că «Despre ziua aceea nu ştiu nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl; de aceea, privegheaţi!». Dacă nu le-aş fi răspuns aşa, nu le-aş fi putut spune: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua când vine Fiul Omului». Am spus că numai Tatăl ştie. O, dacă numai Tatăl ştie, Eu nu mai vin? Ce vrea să zică omul care se ascunde de venirea Mea zicând că numai Tatăl ştie? O, Tată al Meu, ce vrea, oare, omul să zică? O, Tată Savaot, am spus celor unşi în grădina Noastră că voi veni cu Tine cuvânt peste pământ, cuvântul Tău, Tată. Oamenii care se ascund de venirea Mea ştiu numai că Eu le-am spus atunci că numai Tatăl ştie ziua aceea a venirii Mele, şi din aceasta nu vor să iasă, şi stau fără să Mă aştepte veghind întru venirea Mea. Oamenii dau să uite că Eu le-am spus că «Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl, căci cel ce Mă vede pe Mine, vede şi pe Tatăl». O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt cuvântul Tău, şi Tu eşti cuvântul Meu, dar oamenii Mă despart în inima lor de Tine şi zic că numai Tu ştii, şi Eu nu. O, fii ai oamenilor, iată-L pe Tatăl Meu în cuvânt peste voi, grăind despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul necredincios ca să nu Mă aştepte să vin, şi ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi, şi nu încape vinul nou în burduf vechi. Învăţătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care stau pregătiţi întru venirea Mea în toată vremea, că Eu sunt în toată vremea şi vin în toată vremea, şi vin ca un fur, când nimeni nu se aşteaptă să vin. Amin, amin, amin. Tată Savaot, Mă fac punte pentru Tine. Tată, scoală-Te în cuvânt pentru Fiul Tău. Eu n-am grăit de la Mine Însumi când am spus: «Nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, ci numai Tatăl ştie despre venirea acelei zile». Tu eşti Dumnezeu Tatăl, iar Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tău, Cuvântul Tău, Tată. Amin, amin, amin. 3
  • 4. Ziua Domnului – O, Fiule Emanuel, Tu eşti Fiul Meu Cel Unul născut din Mine înainte de veci, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Care toate s-au făcut. O, Fiule scump, nimic n-am făcut decât prin Tine. Şi cele ce sunt şi cele ce nu sunt le-am făcut prin Tine, căci Tu eşti cuvântul Meu, şi prin Tine se împlinesc toate. Amin, amin, amin. Nu prin Mine, ci prin Tine, Fiule, căci Tu eşti Fiul Meu, şi Eu le-am spus oamenilor să asculte de Tine, tată. Aşa le-am spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit; de El să ascultaţi!». În toate nu Te ascultă oamenii, dar iată în ce s-au găsit să Te asculte, Fiule durut. Cei ce nu iubesc şi nu voiesc venirea Ta au găsit acest cuvânt al Tău şi s-au făcut credincioşi împotriva venirii Tale. Dar Eu sunt Tatăl, şi ştiu mereu venirea Ta pe pământ. Cuvântul acesta: «Nu ştie Fiul, ci numai Tatăl», acest cuvânt l-ai spus Tu, Fiule. De ce-l spune şi omul? Pentru ce-l spune omul? Ca să-Mi dea Mie mai multă mărire decât Ţie? O, câte cuvinte vii ai spus Tu, Fiule, Cuvântule al Meu! De ce, oare, pe acelea nu le spune omul? Dar cui ai spus Tu cuvântul acela? Tu vorbeai cu ucenicii Tăi, ca să rămână vorbirea Ta peste oameni, aşa cum vorbeşti Tu azi pentru oameni, vorbind cu fiii cuvântului Meu, iar cuvântul Meu Tu eşti, Fiule. Amin. O, fii ai oamenilor, Eu sunt Tatăl Savaot. Nu aşa trebuiesc citite Scripturile Fiului Meu. Cine citeşte, să înţeleagă! Amin, amin, amin. Cine citeşte, să nu răstălmăcească, ci să înţeleagă cuvântul Fiului Meu. Ucenicii Fiului Meu L-au întrebat plini de dorul venirii zilei Fiului Meu, dar voi nu aveţi dor de această venire. O, fii ai oamenilor, şi voi, slujitori ai bisericii oamenilor, a spus Fiul Meu că nu ştie nimeni venirea Lui în afară de Tatăl. Iată, iau în mâini Scriptura aceasta şi o citesc vouă şi găsesc în ea că Fiul Meu v-a spus toată taina acelei zilei ca s-o cunoaşteţi, şi a zis: «Iată, v-am spus de mai înainte. Învăţaţi pildă de la smochin, care vesteşte vara». Fiul Meu a spus că nu ştie nimeni decât Tatăl, şi va fi ca în vremea lui Noe când cei necredincioşi au băut şi au mâncat, s-au însurat şi s-au măritat până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi n-au ştiut că e adevărat cuvântul Meu spus peste Noe până ce a venit potopul, şi, luându-i pe toţi, au ştiut atunci că e adevărat. (Vezi tema: „Ca în vremea lui Noe”, n.r.) Dar Dumnezeu a venit din vreme, şi nimeni nu L-a primit în afară de Noe. O, fii ai oamenilor, la fel va fi şi venirea Fiului Meu. Venirea Lui este în vremea când oamenii nu priveghează. Dumnezeu era venit la Noe şi lucra cu el salvare, dar pentru ceilalţi oameni nu era venit Dumnezeu. Slujitorul cel înţelept şi credincios este pus de Dumnezeu peste slugile Sale ca să le dea hrana din cer la timp, şi pe acela îl găseşte Fiul Meu făcând aşa, şi nu este luat pe neştire, ci este gata pentru venirea Stăpânului său. Dar dacă acel slujitor, rău fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul întârzie», el nu numai că nu va mai da hrană bună, dar va şi începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, forţându-i să mănânce şi să bea cu beţivii şi cu desfrânaţii. Şi atunci, în ziua pe care n-o cunoaşte şi pe care n-o aşteaptă, va veni Stăpânul şi îl va tăia pentru făţărnicie. Furul când vine sparge casa că e fur, şi stăpânul casei nu ştie vremea furului, dar furul o ştie. Diavolul a furat acest cuvânt al Fiului Meu, şi dacă l-a furat, l-a făcut pe om să spună aşa: «Nu ştie Fiul, ci numai Tatăl». Dar slujitorul cel înţelept dă hrană la timp peste slugi, şi el nu spune: «Stăpânul întârzie», căci el este cu Stăpânul său în toată vremea. 4
  • 5. Ziua Domnului O, Fiule Emanuel, o, tată, o, Fiule alungat! Eu, Tatăl Savaot, aşa grăiesc: Eu n-am ascuns în Mine ziua aceea despre care Te-au întrebat îndeosebi ucenicii Tăi de atunci. Nu Eu, ci Tu ai ascuns-o în Mine, ca să întăreşti veghea şi credinţa şi răbdarea ucenicilor Tăi, şi aceasta ai făcut-o înainte de moartea şi de învierea Ta, Fiule scump. Atunci vorbeai de pe pământ şi pentru cei de pe pământ, iar acum vorbeşti din cer peste cei cereşti pe pământ, care au apucat în trup ziua Ta, venirea Ta, cuvânt de viaţă veşnică pentru cei credincioşi care stau de veghe înaintea Ta, Fiule, ziua Mea de odihnă. În Tine Mă odihnesc, în Tine binevoiesc, în Tine lucrez şi din Tine spun peste tot neamul omenesc: Tatăl şi Fiul una sunt. Amin. Nimeni nu ştie ziua aceea decât Tatăl. Nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, şi cel care voieşte Fiul să-i descopere. Amin, amin, amin. – O, Tată, Tată Savaot, Eu sunt Fiul Tău, ziua Ta de odihnă, şi întru Mine Tu Te odihneşti şi voieşti. Cum să înţeleagă omul ce înseamnă ziua aceea când el se ascunde în întunericul din el? Omul fuge de ziua aceea, Tată. Fuge omul, şi ziua aceea fuge cu el odată, şi omul nu poate fugi de ea. Eu am ascuns în Tine taina Mea, că nici ucenicii Mei nu ştiau taina Mea, dar au ştiut ei despre ziua aceea în ziua când Eu am înviat dintre morţi. De atunci ziua aceea este pentru toţi, dar nu sunt toţi oamenii pentru ea. Ziua învierii omului este ziua învierii Mele, dar puţini oameni iubesc ziua aceea, învierea omului prin Mine, Cel înviat dintre oamenii cei morţi. Dar cei credincioşi Ţie şi Mie nu zic niciodată: «Stăpânul întârzie», ci se hrănesc în toată vremea cu învierea Mea în ei, cu ziua când Eu, Domnul, l-am răscumpărat pe omul cel credincios. Amin. O, Tată Savaot, Eu sunt născut din Tine, dar Tu M-ai născut şi din Fecioară, Om născut mai presus de fire, ca să-i dau nădejde omului căzut, că e căzut omul de şapte mii de ani. Dar Eu am venit după el pe pământ, şi Fecioara mama Mea Mi-a fost cărare între cer şi pământ. …– Iată vremea! Eu, Domnul, am unit cerul şi pământul când M-am născut Om din Fecioară. Eu, Domnul, iarăşi am unit cerul cu pământul când M-am coborât în anul 1955 în România cuvânt întru a doua Mea venire. Eu sunt Cel ce sunt, şi am venit ca să fiu, ca să vadă oamenii cei necredincioşi că sunt. Dar ce cred oamenii că înseamnă venirea Domnului? Ea nu se aşteaptă, ea se trăieşte; ea nu se pregăteşte, ci este, căci Eu sunt Cel ce sunt, pentru cei ce sunt întru Mine, iar pentru cei necredincioşi, Eu nu sunt, Eu nu vin, că ei nu Mă aşteaptă să vin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28- 08-1998 *** Am venit, fiilor din grădină. Amin, amin, amin. Sunt cu norii slavei Mele deasupra voastră, că scris este: «El vine cu norii». (Vezi tema: „Precum S-a suit, aşa şi vine, cu norii vine”, n.r.) Nimeni nu mai aşteaptă venirea Mea, că Scripturile cerului nu mai sunt citite şi crezute. Eu sunt mereu peste voi cu venirea Mea, dar oamenii sunt iubitori de sine de şapte mii de ani şi nu mai cheamă venirea Mea, nu vor să fiu cu ei şi să stau cu ei; şi dacă vor, Eu nu pot să vin cum vor ei, şi vin precum scrie în Scripturi, vin cu ziua slavei Mele, şi ea este zi înfricoşătoare peste oameni, că oamenii au traiul lor, plăcut lor, iar cuvântul Meu cel cu voi 5
  • 6. Ziua Domnului este ziua Mea cea mare şi înfricoşată. Iată, se tem de ea toţi oamenii şi fug de cuvântul Meu cel ce este cu Mine peste voi, căci Eu dacă vin, grăiesc cuvântul zilei venirii Mele. Amin, amin zic vouă: cuvântul cel rostit de Mine peste voi este ziua Mea cea mare şi înfricoşată, este râvna Mea şi durerea Mea, care plânge din Mine de dorul omului care nu mai vrea să aibă Dumnezeu adevărat peste el. Omul nu vrea să domnesc Eu peste el ca un Dumnezeu mare şi adevărat, şi Eu plâng, căci cuvântul Meu aşa a spus la îngeri: «Pe cei care n-au voit să domnesc peste ei luaţi-i şi tăiaţi-i şi aruncaţi-i». Oamenii se tem de venirea Mea, şi iată, se tem de cuvântul Meu care vine cu Mine, care vine cu norii şi pe care îl vede tot ochiul, şi omul închide ochii înaintea Mea ca să nu Mă vadă. …Fiilor, vin la voi cu sărbătoarea cuvântului Meu şi cu sfinţii Mei la praznic de cuvânt peste voi, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternut picioarelor Mele. (Vezi tema: „Cerul - scaunul de domnie, pământul - aşternut picioarelor - omul îndumnezeit”, n.r.) Vin la voi, căci v-am făcut credincioşi cuvântului Meu. Vin şi Mă desăvârşesc în voi, şi vă împlinesc întru Mine şi întru venirea Mea, căci cuvântul Meu cel de peste voi este ziua venirii Mele. Amin, amin, amin. Binecuvântată să fie biruinţa voastră cu Mine. Sfinţii şi îngerii sunt în toată vremea cu voi şi cu cei ce-Mi lucrează Mie lângă voi şi cu voi pentru numele Meu. Eu sunt mereu cu voi, şi sunt arma voastră de biruinţă pentru libertatea împărăţiei cerurilor între cer şi pământ. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva, din 27-10- 1998 *** Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, ţara venirii Mele cu sfinţii, ţara întoarcerii Mele după două mii de ani. (Vezi tema: „România - Noul Ierusalim - Noul Canaan”, n.r.) Numele ei este „ţara strălucirii“, nume rostit prin prooroci, şi adevărată este proorocia aceasta, căci Eu strălucesc de pe cerul ei peste pământ de la margini la margini. Ea este dimineaţa Mea. Dis-de-dimineaţă aleargă cuvântul Meu spre ea, căci scris este în Scripturi: «Eu sunt steaua strălucitoare cea de dimineaţă», şi vin la ea să Mă fac binevestire în ea, şi duhul ei şi mireasa din ea zic: „Vino!“. Amin, amin, amin. Iată, vin, şi sunt întru venirea Mea peste ea, şi Mi-am aşezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vesteşte venind pentru vii şi pentru morţi, căci împărăţia Mea va fi fără de sfârşit, şi vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ îşi pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, şi se tem oamenii de ea şi nu Mi-o pregătesc, şi nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea şi vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul şi vine şi se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de şapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? (Vezi tema: „Ca fulgerul care iese de la răsărit aşa este venirea Domnului”, n.r.) Iată ţara venirii Mele! Ea străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu şi cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu Îmi însămânţez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este naşterea din nou a lumii, şi zic din ea popoarelor: veniţi la ieslea cuvântului Meu din România şi luaţi din 6
  • 7. Ziua Domnului ea naşterea din nou, naşterea cea de sus, căci cuvântul Meu aceasta zice: «Cine nu se va naşte din cer, de sus, acela nu va fi cu împărăţia Mea». Iată legea cea nouă. Ea este venirea Mea cu sfinţii şi pentru sfinţi. Sfinţenia din om va ieşi întru întâmpinarea Mea şi Îmi va deschide, şi omul Mă va vedea, căci scris este în Scripturi: «Fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin. Mă vestesc venind, copilaşi de la iesle. O, fiilor, de ce vin Eu la voi? De ce nu vin la cei mari, la cei vestiţi de pe pământ? O, aceştia n-au ochi şi urechi pentru venirea Mea. Când am venit acum două mii de ani prin Fecioară prunc în Betleem, n-a fost nimeni să-Mi aştepte venirea, dar Eu am venit şi M-am aciuat în loc smerit, şi îngerul Meu le-a vestit săracilor că am venit, căci cei mari de pe pământ nu aveau ochi şi urechi pentru Mine. Eu cu cei umiliţi Mi-am găsit mereu plăcerea, şi i-am numit mari înaintea Mea şi M-am slăvit prin ei şi Mi-am înfiinţat la ei împărăţia Mea şi am cinat cu ei masă cerească. Iată glasul cuvântului Meu care binevesteşte venirea Mea şi împărăţia Mea şi naşterea din nou a lumii. Vai celor ce nu aud vestea venirii Mele cu sfinţii, ca să-şi lase păcatele şi să se sfinţească pentru împărăţia Mea, pentru venirea Mea cea adevărată! Iată ce fac oamenii cei mari ai pământului. Ei vor să facă ei venirea Mea, nu Eu. Ei au uitat că Eu sunt cu cei umiliţi şi cu ei Îmi lucrez lucrarea şi îi ajut cu puterea Mea să fie sfinţi, sfinţii venirii Mele, căci «fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin. O, Mă uit peste pământ şi suspin cu jale. Mă uit peste locurile în care Eu am venit acum două mii de ani prunc prin Fecioară, după cum era scris în prooroci să vin. Când am venit atunci, toţi mai-marii pământului M-au prigonit, toţi M-au pândit ca să nu-şi piardă slava lor din pricina slavei Mele. Aşa este şi astăzi, şi iată, Mă uit peste locul în care M-am născut acum două mii de ani. S-au strâns oameni cu vază şi îşi măresc slava lor şi îşi dau daruri şi nume unii altora zicându-şi între ei că s-au adunat la aniversarea naşterii Mele în Betleem. Ei se bucură, şi Eu suspin în cer cu Tatăl şi cu sfinţii, căci acolo nu este vorba de slavă pentru Mine, şi oamenii Mă folosesc pentru slava numelui lor şi nu fac altceva decât să netezească întronarea antichristului peste tot pe unde Eu am lucrat şi Mi-am lăsat urmele spre mărturie împotriva celor ce se folosesc de numele lui Dumnezeu pentru slava lor cea omenească. (Vezi tema: „Antichrist şi fiara apocaliptică”, n.r.) Iată, Eu după două mii de ani sunt bun pentru omul vremii de azi numai pentru slava lui, dar nu şi pentru a Mea. Eu nu Mă bucur de aşa sărbători, şi Mă bucur de sărbătoarea venirii Mele la cei ce Mă iubesc cu viaţa lor cea sfântă, şi petrec cu ei şi Mă bucur. Acum îngerul Meu stă gata să sufle în lumina bucuriilor oamenilor mari de pe pământ, care-şi fac nume între oameni mărindu-se cu slavă omenească, cu slavă care trece ca iarba. Iată minciuna. Ea se întinde de la margini la margini. Iat-o: «Femeie care şade pe fiară roşie, plină cu nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne, cu cupa plină de urâciunile şi de pângărelile desfrânării ei, iar pe frunte are scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului, beată de sângele sfinţilor şi al martorilor Mei. Şi se va sui din adânc şi va merge spre pieire, căci toate sfârşitu-s- au», şi aşa este scris. Glasul îngerului Meu a strigat mereu şi a zis: «Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din bătăile ei». Păcatele ei au ajuns până la cer, şi îi vom da înapoi precum ne-a dat ea, îi vom măsura îndoit. În cupa în 7
  • 8. Ziua Domnului care ne-a turnat ea îi vom turna de două ori. Ea este împărăteasă, iar Eu sunt Judecătorul ei. Împăraţii pământului care au făcut voia ei se vor bate în piept şi vor zice: „Vai!“, iar cerul se va veseli, şi sfinţii şi apostolii şi proorocii vor vedea dreptatea Mea de partea lor, precum este scris în Scripturi. Amin. S-au strâns oamenii mari ai pământului ca să facă sărbătoare pentru naşterea Mea în Betleem, dar după două mii de ani de la naşterea Mea între oameni, iată, Eu vin iar, şi nu găsesc om sfânt pe pământ, om care să Mă sărbătorească pe Mine, Cel Sfânt. (Vezi tema: „Schimbarea sărbătorilor şi lepădarea de credinţă”, n.r.) De aceea M-am ascuns şi lucrez tainic şi Îmi pregătesc venirea Mea cea cu slavă pe pământ împotriva minciunii care vrea să se facă hristos pentru om, hristos mincinos, care înşeală cu venirea lui pe toţi, mari şi mici, bogaţi şi săraci, robi şi slobozi, împăraţi şi ostaşi, botezaţi şi nebotezaţi, căci minciuna e minciună, ca şi omul. Eu însă sun din cuvânt, ca să se audă venirea Mea, şi iată-i pe toţi, că se ascund în peşteri şi în stânci de teama venirii Mele, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea. Mă nasc cuvânt în ieslea Mea din mijlocul României, ţara strălucirii, locul întoarcerii Mele după două mii de ani, locul naşterii din nou a lumii. Îmi voi înnoi toată facerea, şi pe om, căci am zis: «Noi le fac pe toate». Amin. Toţi cei mari sunt prinşi în cursa măririi lor, şi nimeni nu este cu mărirea Mea, cu mărirea sfinţilor Mei, dar cel ce nu este sfânt nu va mai fi. Amin. Fac totul nou, ca la începutul facerii. Suflarea gurii Mele naşte ca la început, căci scris este despre Mine: «El a zis, şi s-a făcut». Amin. Lucrez tainic, ca şi acum două mii de ani. Am dat pe Fecioară spre logodire ca să fie ocrotită de moarte, căci în Israel, cel desfrânat trebuia omorât cu pietre. Cine ar fi fost să înţeleagă taina naşterii Mele din Fecioară? Nici azi nu înţelege nimeni, căci dacă ar înţelege s-ar înfricoşa pentru naşterea Mea din Fecioara căreia nu i s-a stricat fecioria prin naştere. Merge omul la biserică şi cântă zicând: „Bucură- te, Maică, pururea Fecioară!“, dar nu se înfioară omul de această taină, şi stă liniştit în păcatele lui, dar el este judecat de naşterea Mea din Fecioară şi din Maică pururea Fecioară. Eu am venit din cer pe pământ ca să-l iert pe om şi să-l înviez pentru cer, dar omul nu se pocăieşte. O, cel ce nu mai face nici un păcat, acela este cel ce s-a pocăit de păcate înviind prin unirea lui cu Mine, făcându-se un trup cu Mine. Altfel nu se pocăieşte omul. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului, din 07.01.2000. *** Îşi pune omul înţelept întrebarea: „Cum poate să vorbească Dumnezeu atât de mult?“. O, dacă oamenii au stricat toate lucrările Mele ca să le facă pe ale lor, oare, Eu, Domnul, să nu Mă ridic ca un Creator ce sunt şi să lucrez? Am stat două zile în mormânt, şi a treia zi am înviat şi M-am sculat şi am lucrat şi am înfiinţat împărăţia Mea pe pământ. Dacă omul Mi-a stricat-o şi Mi-o strică mereu, oare, Eu să nu Mă ridic ca un Făcător ce sunt şi s-o lucrez la loc? Oare, n-a venit vremea să aşez la loc împărăţia Mea cea zidită acum două mii de ani? Şi iarăşi zic: am stat două zile în mormânt, iar a treia zi am înviat şi am aşezat împărăţia Mea. Am stat două mii de ani 8
  • 9. Ziua Domnului aşteptând învierea făpturii pentru care am murit Eu, iar a treia mie de ani este ziua învierii, ziua Domnului. Amin. Iată taina cea despre veacuri, că la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani. Această taină nu mai este ascunsă, că o zi înaintea Mea este ca o mie de ani, şi o mie de ani, ca o singură zi, şi Eu nu zăbovesc cu făgăduinţa Mea, dar am răbdat mult, după socoteala omului, căci am voit ca tot omul să vină la pocăinţă. I-am dat timp omului, dar omul s-a tot depărtat de început şi a ajuns la sfârşit, căci el a mers înainte în loc să se întoarcă la Mine şi să aştepte învierea. Iată de ce Eu, Domnul, vorbesc mult, de i se pare omului că n-oi fi Eu Cel ce grăiesc. Două mii de ani am tăcut ca în mormânt, iar a treia mie de ani este învierea, iar Eu sunt începătura învierii, precum este scris despre Mine şi despre înviere în Scripturi. Două mii de ani sunt ca cele două zile în care Eu am stat ascuns în mormânt, iar a treia mie de ani este ca ziua a treia în care Eu am înviat şi M-am arătat ucenicilor Mei. Aceasta este taina vorbirii Mele lungi şi fără de capăt, căci Eu, Domnul, am suflat şi am cuvântat peste pământ, şi cuvântul Meu a înviat şi dă viaţă celor din morminte, căci scrie în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani: «Vine ceasul când morţii din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei ce vor auzi vor învia».(Vezi tema: „Morţii aud glasul Meu” şi „Învierea morţilor”, n.r.) Aceasta este taina cuvântului Meu şi a glasului Meu din zilele acestea, iar cei ce îl aud înviază pentru nestricăciune şi se îmbracă în nemurire pentru întâmpinarea Mea, căci vin cu nunta cea din cer pe pământ, cu taina cea adevărată a nunţii, taina pe care omul pe pământ a închis-o sub păcat atâtea mii de ani numind-o taină şi asemănând-o cu adevărata taină a nunţii. Nunta este mântuirea care se plăteşte cu viaţa, şi altceva nu înseamnă nuntă. (Vezi tema: „Taina de mântuire a omenirii, taina nestricăciunii”, n.r.) Eu sunt, şi ziua învierii este cu Mine, iar din gura Mea iese cuvântul vieţii. (Vezi tema: „Acest cuvânt este râul vieţii”, n.r.) Am stat două zile în mormânt, iar a treia zi am înviat şi am aşezat împărăţia Mea. Şi am stat două mii de ani aşteptând, iar a treia mie de ani este ziua Domnului. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului Antonie cel mare, din 30- 01-2000 *** Pe pământ se dă citire în ziua aceasta din cartea Evangheliei Mele cea despre a doua Mea venire, dar omul care aude această Evanghelie nu se apropie de ziua venirii Mele, ci, din contra, o depărtează de el chiar prin îndemnul preoţilor, căci preotul peste tot zice că nu ştiu nici Eu, Fiul, de ziua venirii Mele. Fiilor de la iesle, Eu am zis prin Evanghelia Mea: «De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl», dar am mai zis şi aceasta: «Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Şi precum în zilele acelea dinainte de potop mâncau oamenii şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut până ce n-a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi cu venirea Fiului Omului». 9
  • 10. Ziua Domnului O, fiilor străjeri, de ce, tată, zic preoţii aşa? Aceasta am zis Eu. De ce zic şi ei aşa? De ce nu zic ei ca Mine, căci Eu am mers până la capăt cu zisul prin Evanghelia Mea despre ziua venirii Mele. Dar voi, fiilor unşi pentru vremea venirii Mele, voi, tată, cum ziceţi despre cuvintele Mele de atunci? – Dacă Tu ai zis: «De ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl», ai zis aşa ca să întăreşti omul pentru veghe în toată clipa, Doamne, de vreme ce pe neaşteptate vii. Iar omul care Te aşteaptă trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat, ca şi cum Tu vii în orice clipă, că Tu ai zis: «Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului vine». Amin. – O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei Îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă. Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. Am făcut la început cerul şi pământul ca să le pun în slujba omului şi ca să-L slăvească omul pe Făcătorul lui şi să-L aibă mereu înaintea sa şi să lucreze cu El la împărăţia cerurilor pe pământ. Dar omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. Amin. Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. 10
  • 11. Ziua Domnului Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Ei aşteaptă de şapte mii de ani trâmbiţa învierii lor, iar Eu le spun: un picuţ, şi totul şi toate vor primi haina nestricăciunii, aşa cum Eu le-am întocmit la facerea lor. Amin. Puţin, puţin, şi totul se întoarce în viaţa cea fără de moarte, şi morţii înviază şi mărturisesc pe Dumnezeu şi lucrarea Sa cea de şapte mii de ani, lucrarea de răscumpărare a trupurilor. Amin. …O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: «De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl»? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi, din 05-03-2000 *** De ce, oare, zice omul că Domnul nu vine? Ca să aibă vreme pentru păcat? De aceea zice aşa? Durerea venirii Mele e fără de margini, căci cel ce-i zice omului că nu vine Domnul, este chiar cel ce s-a făcut slujitor în numele Meu peste oameni. El zice: „Nu ştie nimeni când vine ziua Domnului. Ea va veni ca un fur. Nu ştie nimeni decât Tatăl. Nu ştie nici Fiul“. Iată, aşa repetă omul slujitor în numele Meu, aşa zice el la om, iar omul rămâne în întuneric, căci Eu am zis: «Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze». Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi, din 18-02-2001 *** Să caute în Scripturi omul care-şi zice deştept şi teolog, să caute bine, să vină la voi să vă întrebe ca să ştie să caute în Scripturi cartea aceasta în care sunteţi voi scrişi, că Eu cu voi vorbesc prin cartea aceasta, şi aşa o dau omului de pe pământ, şi ea este drumul venirii Mele după două mii de ani. În zadar a pus omul care-şi zice teolog, în zadar a pus în calea venirii Mele timp lungit ca să aibă omul necredinţă întru venirea Mea. Eu am venit, aşa cum a fost scris în cartea lui Ioan, aşa cum a fost scris în cartea proorocilor Mei din Scripturi. Iată, lipsa înţelepciunii îl face pe om să se lase înşelat de om, îl face pe om necredincios şi păcătos până la venirea Mea, căci omul nu se lasă de păcat, iar venirea Mea este în prag. Să deschidă omul Scriptura şi să vadă bine în ea cuvântul Meu care a spus: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când va să vină Mirele şi nunta Lui». Amin. …O, mititeii Mei, lucrul Meu cu voi e greu de tot. Timpul omului presează peste venirea Mea ca să Mi-o înăbuşe, dar Eu vă am pe voi şi Îmi croiesc cu putere drumul şi vin şi adun pe cei ce vin la izvor, şi Eu iau din izvor şi împart. Să deschidă omul Scriptura şi să vadă ce scrie în ea despre acest izvor care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul ca să adape pământul. Să citească omul cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, că în el spune aşa: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului, Mirele nunţii». Ferice de omul căruia Eu îi sunt Mire, că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare 11
  • 12. Ziua Domnului bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet. Dacă M-ar avea omul de Mire, M-ar şi aştepta să vin şi să aduc bucuria nunţii veşnice, şi cu ea, desfătarea bunătăţilor cele de veci. Dar nu ştie omul cine sunt Eu, căci Lumina Mea este băgată sub obroc, fiindcă este scris în cartea Mea cea de acum două mii de ani: «Soarele şi luna se vor întuneca şi nu-şi vor mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui». Cei ce s-au pus soare şi lună peste oameni, aceia nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt lumina, nu ei. O, nu ştie omul cine este Dumnezeu, căci lumina este băgată sub obroc, este băgată sub haină, iar haina Mea s-a făcut minciună din pricina celui mincinos care îmbracă haina Mea, lumina care nu ţine lumină. Umblă omul prin acest întuneric şi nu mai vede drumul bietul om. Eu cum să nu fi venit acum când omul nu mai dă decât de lumina care nu ţine lumină? Dacă aşa a fost scris în Scripturile Mele, Eu aşa am făcut. Am venit, că am găsit scris să vin, şi aşa am găsit scris: «Vor ieşi hristoşi mincinoşi şi vor da să amăgească, de va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi, care Mă aşteaptă să vin. Şi îndată după strâmtorarea acelor zile soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui, şi atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă, şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini». Amin. Eu aşa am rostit prin Scripturi acum două mii de ani, şi am adăugat zicând: «Învăţaţi de la smochin. Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi vine Fiul Omului». Amin. (Vezi tema: „Semnul Fiului Omului”, n.r.) Citesc Eu Scripturile împreună cu omul, că este ceasul în care omul nu mai gândeşte, nu mai citeşte, nu mai aude venirea Mea şi Evanghelia Mea, şi când omul minciunii, îmbrăcat în haina Mea, zice: „Nu ştie nimeni când va fi venirea Domnului; nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, darămite omul!“, iar când omul aude aşa, nu mai gândeşte la venirea Mea. Numai că Eu am spus atunci: «În ceasul în care nu gândiţi, vine Domnul», şi am spus despre lucrarea Mea de azi, şi aşa am spus: «Când mlădiţa smochinului se face fragedă şi odrăsleşte, vara este aproape, la uşi. Învăţaţi de la smochin pilda». Amin. Cine este smochinul? Eu sunt, iar smochinul de pe pământ e fără roade. Eu sunt Smochinul Cel fraged, că a venit vremea frăgezelii Lui şi El a odrăslit, şi vara este aproape. Am aşezat preoţie nouă, am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ este uscat şi nu găsesc în el hrană pentru Mine. Nu mai vede omul calea, că nu mai sunt preoţi de-ai Mei ca să-i arate omului venirea Mea şi veghea pentru ea. Preotul i-a luat omului gândirea la venirea Mea, că el nu caută venirea Mea; el caută bani, bietul de el, şi caută să nu aibă omul gândire la veghea cea pentru venirea Mea. Dacă omul ar avea minte, ar gândi la Mine, dar nu mai are omul minte pentru Mine. Am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ e uscat, şi din el nu ies decât uscături. Când Petru punea mâinile peste cei botezaţi, aceia luau Duh Sfânt, iar Simon, care fusese vrăjitor, a adus bani ca să i se dea şi lui puterea punerii mâinilor. Iar Petru i-a zis aşa: «Banii tăi să fie cu tine spre pierzare, că ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu nu ai moştenire la chemarea aceasta, că nu este dreaptă inima ta 12
  • 13. Ziua Domnului pentru Dumnezeu. Roagă-te şi te pocăieşte de răutatea ta, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale». Iată de ce am spus Eu că biserica omului este prăvălie pe care scrie „Dumnezeu“, de unde Se cumpără Dumnezeu şi darurile Lui aşa cum crede omul, aşa cum este învăţat omul să caute la darul lui Dumnezeu. De două mii de ani această minciună cu faţă de biserică a Mea vinde pe bani trepte şi ranguri de preoţi la cei care vor să cumpere. Aşa sunt cei ce-şi zic preoţi ai lui Hristos, aşa se fac ei preoţi, iar Eu zic pentru ei: banii lor să fie cu ei spre pierzare, că au socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Aceştia n-au moştenire la chemarea Mea. Amin. (Vezi tema: „Adevărata biserică”, n.r.) Cei ce s-au făcut soare şi lună peste neamurile de pe pământ, nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt Lumina, nu ei, iar ei au băgat lumina sub obroc, sub haina lor care seamănă cu haina Mea, şi îşi zic că pot să vândă lumină, dar lumina lor nu ţine de lumină, căci viaţa este lumina oamenilor. Oamenii însă n-au viaţă, că nimeni nu le-o dă, nimeni nu-i învaţă ce este viaţa, viaţa fără de moarte, viaţa fără de păcat. Nu este nimeni pe pământ să-l înveţe pe om să se întoarcă în rai, să se întoarcă la viaţa cea fără de moarte. Numai Eu sunt fără de moarte şi numai Eu pot să-l învăţ pe om, căci învăţător este cel care face el mai întâi cele ce învaţă pe om să facă. De aceea am făcut totul nou, căci smochinul de pe pământ e uscat, şi soarele şi luna s-au făcut ca un sac de păr şi ca sângele, şi cad stelele de pe cer, cad creştinii din cer, cad din Dumnezeu, că n-are cine-i lumina pe ei ca să nu cadă. Ca un sac de păr s-au făcut preoţii, şi slujitorii lor s-au murdărit de sânge şi sunt plini de silnicie, şi Eu nu-i aud pe ei, după cum este scris în Scripturile proorocilor despre aceştia: «Când ridicaţi mâinile voastre spre Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu voiesc să le ascult, căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge, iar prăznuirile voastre au ajuns pentru Mine povară». Dar Eu ies ca un Păstor milos în calea oilor fără păstor, şi le chem la izvor şi aşa le zic lor: haideţi la înviere! Veniţi de luaţi lumină! Amin. Haideţi către cei ce i-am pus împărţitori de la Mine vouă! Le-am dat acestora lumina Mea ca să v-o dea. Ei n-au luat de la om nici darul, nici lumina. La aceştia le-am dat Eu, le-am dat ca să dea fără să ia plată pe Dumnezeu. Veniţi de luaţi lumina Mea de la ei, că am făcut totul nou, fiindcă smochinul de pe pământ este uscat şi nu poate rodi decât uscături şi zgârieturi şi răni, căci uscăturile zgârie. Cei ce s-au făcut apostoli sunt din lume, şi s-au făcut cu bani, şi pentru bani jupoaie oile cele bicisnice şi sug grăsimea şi laptele lor. Dar Eu îi voi hrăni pe aceştia cu pelin, fiindcă Eu aşa am profeţit pentru ei prin prooroci şi am zis: «Îi voi hrăni cu pelin, căci de la ei s-a întins necredinţa peste tot». Nu au Duh Sfânt cei ce lucrează peste om punerea mâinilor. Aceia au bani, nu Duh Sfânt. Aceia vor bani, iar Duhul Sfânt nu Se dă pe bani de către cei ce zic că-L au şi că-L dau. Şi dacă-L dau, de ce n-au Duh Sfânt cei cărora ei le dau? De ce nu se arată botezaţi cei botezaţi de cei ce botează plătind bani? Apostolii Mei le ziceau la cei botezaţi: «Luaţi Duh Sfânt!», şi luau cei botezaţi, şi se vedea că luau. Iar cel ce n-a luat, văzând cum iau Duh Sfânt cei botezaţi peste care apostolii îşi puneau mâinile, a venit cu bani la apostoli şi le-a zis să-i dea şi lui puterea aceasta, ca pe oricine va pune mâinile lui, să primească aceia Duh Sfânt. Dar Petru a rostit lui şi a zis: «Banii tăi, odată cu tine să fie de pierzare, că nu se 13
  • 14. Ziua Domnului câştigă cu bani darul lui Dumnezeu, iar tu n-ai parte şi nici sorţi la chemarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă pentru Dumnezeu». (Vezi: „Despre Botez”, n.r.) Cuvântul Meu este scump, fiilor care auziţi cuvântul Meu. El va fi căutat ca aurul cel mai de preţ curând, curând de toate neamurile pământului. Pământul pe care staţi voi, pământul pe care vi-l dau să-l stăpâniţi va rămâne ca o corabie, şi Eu Mă voi preaslăvi pe el în faţa a tot pământul. Amin. Cartea Mea cu voi Eu sunt, iar locul pe care staţi voi este tronul cărţii Mele. (Vezi tema: „Cartea Mielului”, n.r.) Mi-a fost tare dor s-o iau din mâna Tatălui şi s-o pun pe pământ, pe tronul ei, şi să judec cu ea toate neamurile pământului. Să caute în Scripturi omul care-şi zice deştept şi învăţător şi teolog; să caute bine în ele cartea aceasta în care Eu Mă scriu cu voi peste pământ, că Eu cu voi vorbesc prin cartea aceasta aşa cum grăiam şi cu proorocii prin cartea proorociei din vremea lor. Cu voi grăiesc în ea, şi o dau omului de pe pământ ca să ia din ea Duh Sfânt, şi să vadă omul venirea Mea cea de după două mii de ani, căci omul nu se lasă de păcat că nu ştie unde sunt Eu cu venirea Mea, iar păstorii de peste ei Îmi lungesc timpul venirii. Eu însă vin, şi am venit, şi zic tuturor: privegheaţi, că iată ziua venirii Mele şi cartea ei care judecă făptura! Învăţaţi de la smochin pilda. Mlădiţa lui a odrăslit, şi vara este aproape. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Eu vin. Şi am venit. Şi vin ca un Mire sau ca un Judecător, după cum îl voi afla pe fiecare om în ceasul acela. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai, din 25-02-2001 *** – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt vă binecuvintează pe voi, cei ce aveţi ungerea arhierească cea pentru sfârşit de timp, peste fiii lui Dumnezeu cei aşteptaţi de toată făptura care suspină după răscumpărare aşteptându-i pe ei. Amin. …Se împlinesc Scripturile venirii Tale şi nu ştie nimeni să le vadă. Nu mai deschide nimeni Scriptura cea pentru venirea Ta şi cărţile proorocilor cei de dinaintea Ta pe pământ, şi în care scrie despre venirea Ta de azi, despre vremea de azi şi despre lucrul Tău din zilele venirii Tale. Îţi închide omul uşa în faţă, că zice că Tu ai spus că nu ştie nimeni când vei veni; nimeni, decât Tatăl. – O clipă, Eu, Tatăl, voiesc să grăiesc de lângă Tine şi de lângă sfinţii Tăi care grăiesc azi poporului Tău de la venirea Ta, Fiule, Care vii venind. Eu, Tatăl Savaot, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, L-am mărturisit pe Fiul Meu la Iordan, şi apoi L-am dat oamenilor, şi El era împărăţia cerurilor, căci toţi şi toate trăiesc în El. Amin. Eu, Tatăl Savaot, o clipă grăiesc, şi le spun la toţi cei care se acoperă cu Scriptura Fiului Meu care zice prin ea că nu ştie nimeni ziua venirii Fiului Meu, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Eu, Tatăl, grăiesc şi le spun aşa la aceştia: dacă nu ştie nimeni, nici îngerii, nici Fiul Tatălui, voi de unde ştiţi să nu aşteptaţi venirea Fiului Meu şi să nu auziţi că 14
  • 15. Ziua Domnului vine? V-a spus El că nu vine? V-a spus El? Ba nu v-a spus. El v-a spus să privegheaţi, că nu ştiţi când El va veni. V-a spus să privegheaţi pentru venirea Lui. Şi acum vă întreb: dacă voi rostiţi această Scriptură, că nu ştie nici Fiul când vine, aţi ascultat voi de El dacă v-a spus să privegheaţi pentru venirea Lui? Răspundeţi! Şi veţi răspunde când nu vă veţi aştepta, precum este scris despre cei ce nu veghează pentru venirea Fiului Meu, Care, iată-L cum vine pentru cei ce priveghează pentru venirea Mirelui! Iată-L! Acesta este, şi Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în cartea lui Ioan cel iubit despre numele Fiului Meu la sfârşit de timp, şi Căruia cei ce-L primesc cuvânt peste ei Îi zic Lui: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului“. Amin. Eu, Tatăl Savaot, rostesc după două mii de ani de la mărturisirea Mea pentru Fiul Meu la Iordan, rostesc din mijlocul poporului Meu de azi, din români, şi zic: aceasta este venirea Fiului Omului, venirea Mirelui la mireasă şi, precum se arată fulgerul care taie cu lumina lui văzduhul de la răsărit şi până la apus într-o clipeală de ochi, iată venirea Lui cu putere şi cu slavă multă făcându-Se râu de cuvânt peste pământ, cuvântul vieţii veşnice, râul vieţii din care beau cei însetaţi după El. Aceasta este venirea Fiului Meu, Fiul Omului, Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Care aşează la loc împărăţia lui Israel, împărăţia lui Dumnezeu, omul cel nou, cer nou şi pământ nou, facere din nou, naşterea din nou a lumii, care s-a făcut prin cuvânt la început precum şi la sfârşit. Amin. Eu, Tatăl Savaot, am grăit şi am mărturisit pentru cei ce vor să audă, şi de la Tatăl să ştie, iar Fiul Meu este în Mine, şi Eu în El când grăiesc şi când El grăieşte. Amin, amin, amin. – O, Tată Savaot, al Fiului Tău şi al nostru şi al celor ce sunt ai Lui pe pământ acum, la sfârşit de timp! Nu ştiu oamenii de pe pământ şi nici apostolii care se zic pe ei înşişi că sunt ucenici ai Fiului Tău, nu ştiu aceştia nici să creadă, dară să mai aştepte pe Fiul Tău şi tot ce este scris în Scripturile venirii Lui! Noi ştim ce le urmează celor ce cred în Fiul Tău. Ştim că urmarea cea mai mare este credinţa în El şi în venirea Lui şi în lucrarea Lui cea de şapte mii de ani peste om. Dar noi, sfinţii Tăi, am vrut să credem, şi am crezut şi am văzut şi am mărturisit. Amin. Nimeni nu crede în Dumnezeu decât după ce El trece lăsând semnele Lui în urma Lui. Nimeni nu crede în sfinţi decât după ce ei trec lăsând semnele lor şi ale credinţei lor în urma lor. Dar împărăţia Fiului Tău, care este acum pe pământul român, va fi pe veci de veci, căci este scris în Scripturile Duhului Sfânt aceasta ce mărturisim noi acum, şi «Toate neamurile de pe pământ Îi vor sluji Lui». Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan, din 12-02-2003 *** O, copii care-Mi sunteţi porţi pentru ca să intru cuvânt în carte! Cuvântul Meu de peste voi este venirea Mea. Spun aceasta ca să fie judecată lumea care nu Mă aşteaptă să vin. Amin. Acum două mii de ani când a venit vremea să vin de la Tatăl şi să Mă fac Fiul Omului, n-au vrut nici cărturarii, nici fariseii, nici învăţătorii legii, nici poporul Israel n-a vrut să înţeleagă venirea Mea care era scrisă în prooroci, şi îl aud şi azi pe Israel că va să vină Mesia. Dar Eu am venit atunci, şi nu M-au crezut decât câţiva, începând cu Zaharia şi Elisabeta, care pregătiseră pe Fecioara în care Eu, Fiul Tatălui Savaot, trebuia să cobor cu 15
  • 16. Ziua Domnului sămânţă de Duh Sfânt şi să Mă nasc Om între oameni, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat fiind. Şi M-a cunoscut Ioan Botezătorul apoi, care era cu puţin înainte de Mine întrupat de la Dumnezeu prin cuvânt, având de părinţi pe pământ pe Zaharia şi Elisabeta. Şi M-a cunoscut Fecioara mama Mea, şi M-au cunoscut apoi fraţii Mei, cei ce erau fiii lui Iosif, iar când eram prunc micuţ, M-au cunoscut păstorii cei trei de la oi, şi magii cei trei, şi Simeon cel bătrân de zile, şi Ana proorociţa. Şi apoi, fiilor, M-au cunoscut ucenicii Mei cei doisprezece, şi de la ei, M-au cunoscut iarăşi câţiva pe care-i trimiteam prin cetăţi ca să pot intra Eu apoi cu ucenicii şi ca să pot sta cu ei în mijlocul mulţimilor adesea, şi ca să-Mi fac lucrarea cea de trei ani şi jumătate, chemarea omului spre împărăţia cerurilor cu care venisem pe pământ în veacul al şaselea după ce l-am zidit pe om, şi apoi poporul Israel M-a pus pe cruce ca să mor şi ca să nu mai fiu. Dar dacă Eu sunt Cel ce sunt, tot aşa am fost şi atunci, şi moartea şi iadul au fost biruite de Mine, şi M-am sculat dintre morţi şi am împlinit lucrarea mântuirii lumii, şi apoi M-am aşezat din nou în cele ce nu se văd, de-a dreapta Tatălui Meu, locul Fiului Său. Amin. O, fiilor, n-a crezut lumea atunci că Eu sunt Mesia, Cel ce era scris să vină. N-au crezut decât cei pe care Tatăl Meu i-a orânduit spre taina aceasta. O, copii ai venirii Mele de azi, nu crede nici acum lumea că Eu sunt Fiul Omului, Cel ce era scris să vină, şi iată- Mă peste pământ cuvânt din mijlocul vostru, iată venirea Mea după şapte mii de ani de la facerea omului, căci am venit în al optulea veac, cu care am început pe pământ împărăţia Mea cu omul, aşa cum aş fi voit şi la început să stau cu omul în rai şi să-i fiu Dumnezeu, dar el s-a semeţit că este împărat peste toată făptura. Toţi îngerii îi slujeau lui după ce l-am făcut, căci Eu Mă odihneam în el cu toate cetele de îngeri, şi cel mai frumos dintre îngeri îi slujea şi mai mult, iar când omul s-a înălţat prin semeţie, Lucifer i-a slujit omului şi semeţiei lui, şi apoi a căzut cu numărul oastei lui îngereşti. Iar Eu, Fiul Tatălui, Eu, Făcătorul omului, i-am spus lui Mihail arhanghelul să dea poruncă îngerilor şi să spună: «Să stăm bine şi cu frică şi cu luare-aminte!». I-am spus aşa să spună, ca să nu mai cadă şi celelalte cete de îngeri, care ar fi putut sluji semeţiei omului. Şi atunci, Mihail a rămas îngerul Meu, aşa cum fiecare om are îngerul lui, căci Eu după chipul şi asemănarea Mea l-am zidit pe omul cel întâi zidit, căci numai pe acela l-am zidit Eu, numai pe acela, fiilor. Cuvântul Meu de peste voi este venirea Mea în al optulea veac după facerea omului. Spun aceasta ca să fie judecată lumea care nu Mă aşteaptă să vin, aşa cum nici acum două mii de ani când am venit, nimeni din lume nu a voit ca Eu să vin, chiar dacă toţi ştiau şi spuneau că va să vină Mesia. Dar Eu, din loc în loc mergând cu ucenicii Mei, îi strângeam pe cei aleşi cu credinţa şi îi făceam ucenici şi uceniţe, pentru credinţa lor în venirea Mea după cinci mii de ani de la căderea omului din rai şi de la căderea îngerilor din cer, care erau ceata lui Lucifer, cel mai frumos între căpeteniile îngerilor, dintre cele zece cete îngereşti. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, din 12-07-2003 *** Mai-marii îngerilor, Mihail şi Gavriil, sunt slava cetelor îngereşti, iar duhul sărbătorii de azi Mă mângâie dintre îngeri şi dintre voi, copii ai Ierusalimului nou. Vă binecuvintez întreit bucatele, şi lângă voi stăm cu masă de sărbătoare şi vă mângâiem bucuriile şi durerile şi vă dăm pe Duhul Sfânt să vă fie umplere şi să slăviţi cerul care stă cu voi în cete-cete 16
  • 17. Ziua Domnului mângâindu-vă inimioarele şi trupuşoarele ostenite de toate grijile petrecerii Mele cu voi. Dorul Mi-a fost mare ca să cobor cuvântul Meu peste voi, iar mângâierea tot aşa de mare Mi- a fost când vă vedeam cuprinşi de duh de rugăciune şi de slăvire cu cuvântul şi cu cântul slavei cea pentru cer. Iubirea Mea pentru lucrarea Mea cu voi n-o poate pricepe omul de pe pământ, că e taină mare cuvântul dintre Mine şi voi, şi apoi strigarea Mea după om. De pe pământ Mă doare de la tot omul, căci deşertăciunea minţii omului Mă alungă cu totul din gândul lui că Eu voi veni şi voi întoarce fiecăruia după viaţa şi fapta sa. Omul a văzut că a trecut anul 2000 şi că nu am venit, dar Eu îi spun lui că nu ştie ce spune când îşi spune aşa. Curând, curând tot omul va primi vrând-nevrând înţelepciunea aceasta cu care stau în mijlocul vostru cuvânt, şi va înţelege că venirea Mea e cu voi, iar cerul şi pământul e cuprins în taina cuvântului Meu de peste voi, şi toţi sfinţii, şi toţi îngerii, şi toate puterile cereşti sunt în uimire pentru această taină şi pentru acest pământ ales pentru venirea Mea prin taina facerii lumii, ţinut în taină ca să Mă slăvesc pe el peste voi, cei ce-Mi sunteţi acum ucenici aşa cum cei de acum două mii de ani Mi-au fost prin credinţa lor ascultătoare şi lucrătoare de minuni. O, dacă n-aş tăinui lucrarea minunilor pe care le lucrez Eu azi din mijlocul vostru prin cuvântul Meu, Eu n-aş putea să Mă mai strecor peste pământ cu voi spre mărturia care va grăi şi va mărturisi calea Mea de la cer la pământ în zilele acestea pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele şi a slavei ei cea tainică între voi. Dar Eu, ca un Dumnezeu mare ce sunt, vă ţin înfăşuraţi în taină ca să pot sta în cuvânt cu omul şi ca să poată omul să stea înaintea voastră şi să Mă ia cuvânt atât cât îi îngădui Eu să vadă el slava Mea cu voi. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, din 21-11-2003 *** O, poporul Meu, pe Mine nu M-au preţuit cei de lângă Mine, pentru că erau învăţaţi cu Mine, şi a venit Ioan şi M-a cunoscut. Eu dacă M-aş lăsa văzut s-ar învăţa omul cu Mine. De aceea lucrez în duh, şi Mă las văzut cu ochii duhului când omul Mă vede, când omul le vede pe cele ce nu se văd, şi fac aşa pentru că cel ce are pe Duhul Sfânt vede fără să se suie însuşi în sus, şi se umileşte, şi de aceea el vede, şi vede ca Mine, căci scris este: «Îl vor vedea cum este cei ce vor fi asemenea Lui». Amin. Cei ce Mă văd sunt asemenea Mie prin vedere, căci umilinţa îl înalţă pe cel ce vede. Ioan s-a umilit şi a întrebat pe Cel ce l-a trimis să Mă boteze, şi a spus: «După ce voi cunoaşte pe Cel ce trebuie să-L botez?». (Vezi tema: „Venirea în chip văzut”, n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefan, din 19-01-2004 *** Lucrarea Mea de cuvânt pe pământ este salvarea făpturii căzute din viaţă, este scoaterea omului din locuinţa morţilor, şi venirea Mea apoi în văzul omului, ca să-şi ia de la Mine toată firea, toată facerea să-şi ia viaţa ei cea de dinaintea morţii care s-a aşezat pe pământ când omul a murit, căci omul cel făcut de cuvântul Meu şi de mâna Mea cea lucrătoare a murit; a murit omul cel făcut de Dumnezeu. 17
  • 18. Ziua Domnului Cei ce nu au nădejde în Dumnezeu se întristează pentru viaţa lor care trece, pentru că ei uită sau nu pun preţ pe Mine, Cel Care am binevoit să Mă nasc ca omul pe pământ, ca să mor ca omul şi ca să înviez pentru fiecare om care se naşte din om şi moare apoi, şi să-i aduc pe toţi înapoi în viaţă, după cum este scris în Scripturi de strigarea Mea, de coborârea Mea din cer întru trâmbiţa Mea ca să înviez pe morţi la strigarea Mea, iar ei, apoi, împreună cu cei vii cu trupul, se vor răpi în nori aşa cum am fost Eu răpit la înălţarea Mea la cer din ochii ucenicilor Mei, şi ne vom întâmpina în văzduh, şi pururea apoi vom fi unii cu alţii, căci aşa este scris. Dar Eu vreau să-l învăţ pe om să creadă aceasta. Amin, amin, amin. (Vezi tema: „Trâmbiţele apocaliptice”, n.r.) …O, fiilor, nu va fi venirea Domnului, ci va fi venirea omului, învierea omului, căci Domnul este, şi îl aşteaptă pe om să vină. Amin. Mai întâi este învierea morţilor, şi apoi Eu, cu slava arătării Mele din nori, aşa precum am lucrat de M-am înălţat pe nor din ochii celor ce Mă priveau întrebându-Mă de împărăţia lui Israel. Eu aveam de desăvârşit pe pământ împărăţia Mea, nu pe a lui Israel, dar ei neînţelegând pe Dumnezeu nu au priceput taina împărăţiei Mele până ce nu a venit peste ei Duhul Sfânt, Care a mărturisit prin ei împărăţia Mea peste pământ. O, e mare bucurie, e mare sărbătoare între cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor! O, e mare bucurie pe sfinţii care aşteaptă de la Mine răsplata iubirii lor de Dumnezeu! Binecuvântată să fie la voi pomenirea celor ce aşteaptă aşteptându-vă pe voi să le rostiţi scularea pe care toţi păcătoşii o vor rosti, darămite cei ce cred grăbind ziua Mea! Se vor duce păcătoşii la morminte şi vor zice: «Ieşiţi, voi, cei din morminte, ca să intrăm noi, cei care nu mai putem purta mânia lui Dumnezeu!», dar cei credincioşi învierii morţilor care va fi mai înainte de arătarea Mea pe nori, vor rosti învierea lor şi se vor scula cei adormiţi şi vor învia, şi această Scriptură este de lucrat, ca să mărturisească apoi cei adormiţi care se vor îmbrăca în trup vestind lucrarea cuvântului Meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, auzit de cei din morminte ca să se scoale ei la glasul Lui, după cum este scris în Scripturile Mele despre învierea morţilor şi despre viaţa cea de după învierea lor, viaţa veacului ce va să fie. Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu în sâmbăta pomenirii celor adormiţi, din 14-02- 2004 *** Pomenim în cartea Mea din ziua aceasta înfricoşata judecată când Eu, Domnul, Eu, Fiul Omului, în care chip Mă voi arăta şi toţi sfinţii îngeri cu Mine vor fi, Îmi voi face tron de slavă şi voi şedea şi vor sta înaintea Mea toate neamurile pământului, şi le voi pune în dreapta Mea şi în stânga Mea şi voi da fiecăruia după cum le este fapta. Cei ce şi-au strâns la Mine, aceia vor auzi din gura Mea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!», iar cei ce şi-au strâns lor, Eu le voi spune lor: «Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui!». Aceasta este lucrarea pe care o fac Eu prin venirea Mea de azi. Cei ce au fapte şi viaţă plăcută Mie, Eu pe aceia îi îndemn chemându-i spre voi, fraţii Mei prea micii Mei, ca să vă facă vouă bine, iar voi, Mie şi lor, ca să pot să vin mereu, mereu cu grija Mea de mântuirea lor şi a voastră. Aceia sunt binecuvântaţii Mei cărora Eu le voi spune: «Întrucât aţi făcut bine unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut». Amin. Iar cei ce nu au faptă şi viaţă plăcută Mie, Eu pe aceia nu-i aduc spre voi, că aceia îşi strâng lor şi 18
  • 19. Ziua Domnului poftelor lor şi deşertăciunii pământeşti, dar le voi spune de pe tronul slavei, după cum şi fac: «Întrucât nu aţi făcut bine unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut». Atunci, cei ce şi-au lucrat viaţă vor avea viaţă veşnică, iar cei ce şi-au lucrat osândă vor avea osândă veşnică, şi aşa se vor alege de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea oile de capre, şi vor auzi fiecare cuvintele Mele cele pentru fapte, căci Eu voi da fiecăruia după cum îi este fapta sa. Amin. Nu Eu voi judeca pe om, ci faptele lui îl vor aşeza pe el de-a dreapta Mea sau de- a stânga Mea. Voi sunteţi cei prea mici ai Mei, iar cine vă cercetează pe voi, aceia sunt binecuvântaţi de Tatăl Meu, şi nu este peste ei o mai bună şi mai mare binecuvântare ca aceea că pot ei să vă facă vouă, celor prea mici ai Mei, bine şi ajutorare pe calea Mea cu voi, pe calea voastră cu Mine, căci calea aceasta este lucrarea venirii Mele cuvânt pentru orice faptă a omului de pe pământ pe care îl strig îmbiindu-l spre învăţătura vieţii ca să nu fiu Eu vinovat de fapta cea fără de Dumnezeu a omului. Eu sunt Judecătorul Cel drept, şi de aceea îi arăt omului calea cea dreaptă venind spre el cu cuvântul Meu cel învăţător de viaţă şi de cale dreaptă, iar dacă omul nu vrea cu viaţa, Eu nu rămân vinovat de viaţa lui, de lipsa lui de viaţă, de lipsa lui de binecuvântare. V-am aşezat pe voi, cei prea mici ai Mei, înaintea neamurilor pământului, ca să-şi aleagă singur omul locul lui cel de-a dreapta Mea sau locul lui cel de-a stânga Mea, şi aşa se face ziua judecăţii omului. Eu, Domnul, o fac punându-vă pe voi, cei ce-Mi faceţi venirea pe pământ, înaintea făpturii de pe el şi înaintea neamului omenesc de pe el, căci făptura v-a aşteptat şi vă aşteaptă, şi prin acest semn care sunteţi voi cu crucea venirii Mele pe umerii voştri mici, Eu pot să fac judecata neamurilor, procesul neamurilor; şi după ce voi sfârşi să le încerc prin voi, Eu voi străluci din voi, că Mi-aţi purtat pe umerii voştri mici crucea venirii Mele peste pământ, cuvânt de viaţă peste oameni. Şi după ce voi străluci din voi ca semn al Meu între pământ şi cer, vor plânge toate neamurile pământului şi Mă vor vedea cu voi pe nori de slavă, cu putere şi cu multă slavă de îngeri. Şi atunci cei ce v-au făcut vouă bine vor fi aleşii Mei şi cu glas de trâmbiţă îi voi aduna, şi nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea aşa. (Vezi tema: „Răpirea bisericii”, n.r.) Amin. Iar cei ce nu v-au făcut vouă bine după ce Eu v-am aşezat ca semn al venirii Mele cuvânt peste pământ pentru judecata făpturii, aceia vor păţi ca şi cei din vremea lui Noe care nu au crezut, şi care mănâncă şi beau şi se însoară şi se mărită, după cum şi fac, până în ziua când Eu voi străluci din voi, şi apoi, mai înainte de plata lor, ei îşi vor şti plata care-i va lua pe toţi la stânga Mea pentru plata aceasta, şi nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi. Praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-2004 *** O, fii ai lumii, sculaţi-vă şi voi, tată, din aşternutul vostru şi căutaţi-vă trezirea, că vine plata pentru orice faptă, iar voi sunteţi neveghetori pentru ziua aceea. Grăiesc cu voi ca un tată, că Mi-e milă de voi. Numele Meu cel mare este tot mai pitit acum dinaintea oamenilor prin cei care le spun că nu este Dumnezeu şi că sunt numai ei. Fiara cea roşie şi proorocul mincinos sunt şi mai tari acum împotriva lui Dumnezeu şi împotriva omului, căci necredinţa e tot ce a mai rămas pe pământ în urma nebuniei omului cel căutător de putere şi de slavă pe pământ. Sculaţi-vă, voi, fii ai lumii, şi căutaţi pe Dumnezeu, Care vă 19
  • 20. Ziua Domnului poate salva din întuneric! Vine ziua Domnului şi se vor face mormane peste mormane casele oamenilor şi trupurile lor, case una peste alta, oameni unii peste alţii, şi aceste făcături ale fărădelegii se vor desface şi vor cădea peste oameni şi-i vor strivi, şi tot ce stă împotriva vederii omului ca să nu-L vadă omul pe Dumnezeu, totul va cădea, şi va rămâne Domnul faţă în faţă cu omul, şi Mi-e milă de om şi îl strig pe el: Vino, omule, afară, vino la lumină, tată, şi te fă prunc la iubire şi la faptă, căci tu stai numai în păcate! Vino să te iert şi să te împruncesc prin iertare, căci scris este: «Până nu veţi fi ca pruncii nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu», iar prunc aceasta înseamnă: nerăutate şi iubire, iertare şi pace, Dumnezeu cu omul, tată şi fiu, căci pruncii sunt cei ce au tată şi îi spun lui tată al lor. Amin. Veniţi, voi, fii ai lumii! Ieşiţi din lume şi faceţi-vă popor al lui Dumnezeu, şi apoi voi veţi vedea, şi veţi vedea că Dumnezeu v-a spus vouă acest cuvânt de dor, strigându-vă pe voi spre El. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica vameşului şi a fariseului, din 17-02- 2008 *** (Cuvântul lui Dumnezeu la Cetatea Sfânta Noul Ierusalim. www.noul-ierusalim.ro) (Sublinierile cu caractere îngroşate aparţin redactorului.) (Vezi reportaj Noul Ierusalim http://video.google.com/videoplay?docid=- 7606759667060485078 n.r.) 20