Daruri Cereşti - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

526 views
421 views

Published on

Nu căuta lumina care este moartă, ci iubirea. Astfel, lumina ta va primi viaţă de la Mine, Care sunt Iubirea şi Viaţa, din veşnicie în veşnicie. Amin! - Eu, Iisus. Amin!

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
526
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
27
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Daruri Cereşti - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

  1. 1. Daruri Cereşti Daruri Cereşti Jakob Lorber Cuprins 1. Chemarea...................................................................................................................2 2. Cheia scrierii.............................................................................................................2 3. Despre puterea legilor lumeşti..................................................................................3 4. Un salut din înaltul cerurilor.....................................................................................4 5. Dreapta iubire părintească.........................................................................................4 6. Crucea, coroana şi iubirea.........................................................................................5 7. Ave Maria..................................................................................................................6 8. Trei întrebări..............................................................................................................6 9. Către prietenii Mei....................................................................................................8 10. Spiritul bisericii şi spiritul iubirii..............................................................................8 11. Grijile fără rost..........................................................................................................9 12. Cum să-i citim pe profeţi, ca să-i înţelegem corect?...............................................10 13. Cuvânt de mulţumire din partea robului.................................................................10 14. Despre legăminte şi jurăminte.................................................................................11 15. Legile pământeşti şi cereşti.....................................................................................11 16. Răbdarea până la vremea potrivită..........................................................................12 17. Portretul Domnului..................................................................................................12 18. Cea dintâi poruncă...................................................................................................14 19. Cele şapte rele.........................................................................................................15 20. Despre educaţia copiilor..........................................................................................16 21. Tatăl în concilii, în biserici şi în faţa copiilor.........................................................18 22. Sfat pentru căsnicie.................................................................................................18 23. Adevărata binefacere şi falsa binefacere.................................................................20 24. Despre baluri şi locuri de distracţie.........................................................................21 25. Sfat important pentru educaţie................................................................................21 26. Despre vederea şi perceperea spirituală..................................................................22 27. Un cuvânt despre rugăciunea pentru alţii................................................................23 28. Evanghelia izvorului...............................................................................................24 29. Fiecăruia ce este al său............................................................................................25 30. Despre viaţa copacului............................................................................................26 31. „Iubire vreau!”.........................................................................................................28 32. Fiţi fără grijă!..........................................................................................................29 33. Stridia cu perlă şi etapele originare ale lumii animale............................................30 34. Poziţia faţă de biserică.............................................................................................33 35. Despre scopul Noii Revelaţii...................................................................................35 36. Grija frăţească.........................................................................................................37 37. Măreţia Creaţiei şi a iubirii lui Dumnezeu..............................................................37 38. Despre sarea de foc a iubirii....................................................................................38 39. Prudenţa faţă de plăcerile trupeşti...........................................................................39 40. O invitaţie părintească.............................................................................................39 41. Fata morgana...........................................................................................................40 42. Fluxul şi refluxul.....................................................................................................44 43. Iluminare spirituală cu privire la flux şi reflux.......................................................46 44. Rugăciunea pentru cei adormiţi...............................................................................47 1
  2. 2. Daruri Cereşti 45. Călătorie pe muntele Kleinalpe...............................................................................49 46. Iluminarea spirituală în urma vizitei în Kleinalpe...,……………………………..49 47. Despre robul Lorber şi despre un nou ucenic. Lauda blândeţii...............................52 48. Învăţătură prin analogie. Lumea exterioară ca şcoală pentru spirit........................54 49. Către un om foarte slab...........................................................................................58 50. O minciună?............................................................................................................62 51. Despre viaţă, moarte şi iubire..................................................................................65 52. O mică rugăciune de dimineaţă...............................................................................68 53. Un salut al păcii, la ziua de naştere.........................................................................69 54. Adevărata iubire de aproape....................................................................................70 55. Despre respiraţia lumii naturale..............................................................................70 56. Despre respiraţia plantelor......................................................................................72 1. Chemarea Jakob Lorber intrase deja în cel de-al patruzecilea an al vieţii sale, fără să fi ajuns la o situaţie stabilă, cu toată instruirea sa în domeniul pedagogic şi muzical. În acea vreme, el a primit pe neaşteptate, de la Trieste, invitaţia de a ocupa, în condiţii foarte bune, un post de capelmaistru. El a acceptat această ofertă şi s-a pregătit pentru călătorie. Numai că viaţa sa avea să ia brusc un alt curs. Pe 15 martie 1840, în jurul orelor 6.00, după cum le-a relatat ulterior prietenilor săi, când tocmai îşi spusese rugăciunea de dimineaţă şi era pe punctul de a se ridica din pat, a auzit limpede în pieptul său, în zona inimii, o voce care i-a strigat: „Ridică-te, ia-ţi condeiul şi scrie!”. El a dat imediat ascultare acestei voci tainice şi a aşternut pe hârtie tot ce i-a spus aceasta, cuvânt cu cuvânt. Aşa a început lucrarea „Casa Domnului”. Iar primele propoziţii au fost acestea: „Cine doreşte a vorbi cu Mine, să vină la Mine, şi Eu îi voi pune răspunsul chiar în inima sa; cu toate acestea, doar cei curaţi, ale căror inimi sunt pline de smerenie, vor auzi glasul Meu. Iar cu cel care Mă pune înaintea întregii lumi şi care Mă iubeşte, voi merge braţ la braţ. Oricând el Mă va vedea, precum îl vede un frate pe celălalt frate, şi aşa cum Eu îl privesc deja de o veşnicie, dinainte chiar ca el să fi existat.” După această întâmplare, Lorber a refuzat fără întârziere postul oferit, şi a slujit acestei voci, din acel ceas, timp de 24 de ani, până la moartea sa.1 Jakob Lorber a lucrat zelos la opera sa în trei volume „Casa Domnului2”, până la încheierea acesteia, pe 7 septembrie 1844. În această lucrare este reprezentată istoria creaţiei, ca şi istoria omenirii, de la Adam până la Potop, iar în acest cadru al unei profunde iluminări spirituale universale, ea dezvoltă religia eternă a iubirii pentru Dumnezeu şi pentru aproape, pe care a vestit-o oamenilor Însuşi Tatăl Ceresc, în persoana lui Iisus Hristos, în vremea cea mare a vremurilor. Pe lângă aceste lucrări fundamentale, prin intermediul lui Jakob Lorber, au ajuns la prietenii lui şi la el însuşi, următoarele cuvinte în aceeaşi perioadă. 2. Cheia scrierii 1 Mai multe despre persoana, viaţa şi opera marelui mistic şi trimis divin, se relatează în scrierea „Jakob Lorber”, o biografe descrisă după legături personale de ani de zile, de către K.G.L. von Leitner. 2 Casa Domnului: http://www.scribd.com/doc/26768518 , http://www.docstoc.com/docs/25281493 , http://en.calameo.com/books/00002798094fe31246630 , http://issuu.com/billydea/docs/casa__gospod_ria__domnului , etc, n.red. 2
  3. 3. Daruri Cereşti Luni, 13 aprilie 1840 1. De aceea, unde Eu par a spune cel mai puţin, acolo Eu spun cel mai mult. Dar unde par a spune cel mai mult, acolo Eu spun doar atât cât sunteţi voi în stare să duceţi. 2. Aceasta să vă fie cheia pentru scrierea Mea! 3. Despre puterea legilor lumeşti Sâmbătă, 18 aprilie 1840 1. Aici s-ar găsi câteva cuvinte îndreptate către Andreas Hiittenbrenner3, care deţine o funcţie lumească, şi anume, că legile sunt create pentru bunăstarea mai-marilor acestei lumi, bunăstare născută din oprimarea celor mărunţi; aceştia din urmă nu au putere în lume, şi trebuie să-i hrănească pe cei mari, doar din pricina unei legi care aşează toate poverile pe umerii lor slabi. 2. În afară de iubirea Mea din voi şi de înţelepciunea izvorâtă din aceasta - cele două lucruri care alcătuiesc orânduirea veşnică din care a fost creat tot ceea ce există, de la cele mai mari până la cele mai mici lucruri, fiecare în număr infinit -, nu există nicăieri o dreptate atât de simplă cum este această iubire a Mea, care dă cu drag tot ceea ce are, care nu-şi însuşeşte nimic pentru a avea ceva, ci doar pentru a putea da cu atât mai mult; care nu distruge nimic, ci vrea doar să păstreze totul, pentru ca nimic să nu se distrugă; care este mereu gata să poarte totul pentru altul, pentru ca fiecăruia să-i meargă mai bine, uşurat de povara sa; şi de aceea răbdătoare, blândă, plină de modestie şi devotament, împotriva oricărei pretenţii a înţelepciunii singure; ea este în stare ca, pentru binele altuia, să rabde toate nedreptăţile cu o linişte netulburată. Gândeşte-te dacă în afara ei mai există ceva ce s-ar putea numi „dreptate”! 3. Dacă te mai gândeşti şi la faptul că iubirii Mele îi iese în cale dreptatea adevărată şi liberă, care este singura legiuitoare dreaptă, care orânduieşte cel mai bine totul, luminează totul şi prevede totul deci dacă iubirea Mea este undeva la temei, acolo se află şi dreptatea cea adevărată. Dar acolo unde aceasta nu se află, nu există nici dreptate, ci doar contrariul. O asemenea „dreptate” se întemeiază apoi pe iubirea de sine şi, prin adevărata sa natură, nu este altceva decât un drept al pumnului, cu faţă umană. Iar dacă orbilor le apare adesea ca iubire adevărată, ea nu este totuşi decât iubire de sine, de esenţă infernală. 4. Atunci, iubirea de sine vă învaţă să recunoaşteţi, treptat şi cu greu, nevoile voastre şi avantajul acţiunilor voastre, şi, de asemenea, să recunoaşteţi mijloacele de a vă favoriza situaţia încât să-i lăsaţi aproapelui, cu chiu, cu vai, doar atâta spaţiu de acţiune cât are o pasăre în colivie sau un peşte în acvariu. Din aceste puncte de vedere ale stăpânitorului său, mai mult, ale exploatatorului, se dau apoi numeroase legi, după numărul nevoilor de bunăstare, care creşte mereu, din iubire de sine. Pentru ca legile acestea să fie cu stricteţe respectate, se dau pedepse cu închisoarea şi cu moartea. Uneori, iubirea de sine dă şi legi pentru sclavi, pentru ca ei să nu se distrugă unii pe alţii, în lunga noapte a disperării lor, iar prin aceasta, aşa-numita mulţime crede că există şi ceva aparent de câştigat, iar ea suportă liniştită situaţia, întrucât îi este încă permis să se bucure de puţinul ce nu mai este necesar la masa celor puternici. 5. Acum iată, prin aceasta, oamenii sunt adesea siliţi să abandoneze iubirea Mea şi să se dedice iubirii de sine şi să acţioneze rău în mic, aşa cum mai-marii acţionează în mare, când mint, fură, jefuiesc şi ucid, iar în acest fel îndrăznesc cu obrăznicie să tragă legile Mele în jos, în mizeria lor, pentru ca astfel să-i dea acesteia o aşa-numită „aparenţă” morală, dar afurisită de Mine! Vai de ei, într-o zi! Prin aceasta, orbii sunt orbiţi, dar Eu ghicesc tertipurile lor şi le vestesc copiilor Mei, care au început să Mă caute. 3 Andreas Hiittenbrenner, primarul oraşului Graz. 3
  4. 4. Daruri Cereşti 4. Un salut din înaltul cerurilor În Duminica Pastelul, 19 aprilie 1840 1. Acest cuvânt, adresat lui Anselm Hiittenbrenner4, este pentru el o dovadă că Mă bucură lucrarea lui! Dacă el continuă să înfăptuiască zelos iubirea pentru Mine, cum deja a început să o facă, trebuie să ştie că Eu sunt gata pentru a revărsa deodată asupra capului său un torent de lumină binecuvântată. Iar binecuvântarea Mea nu trebuie să se mai abată niciodată de la el, de la copiii şi de la nepoţii săi. Iar el nu va mai trebui să se îngrijoreze pentru trupul acestora, ci (doar) pentru spiritul lor. 2. Oare nu este mai greu să ai grijă de trup decât să ai grijă de spirit? - De aceea, lăsaţi ce este greu în seama Mea, şi păstraţi pentru voi ceea ce este uşor, ca să puteţi rămâne liberi în toate acţiunile voastre, iar copiii voştri să poată recunoaşte iubirea cea mare a Tatălui Sfânt din Cer, care a fost, este şi veşnic va fi singurul dăruitor al tuturor darurilor bune. Acesta este un sfat bun pentru el (A.H.)! Asta îi spun Eu, Tatăl iubit, ca să poată crede în Mine pe deplin. Pentru că Eu sunt corect în toate promisiunile Mele. 3. Şi Eu îi mai spun că oricărui om care contribuie la răspândirea luminii de la Mine, la cunoaşterea binelui din iubirea Mea şi a adevărului din înţelepciunea Mea pentru marea slavă viitoare a numelui Meu, îi voi dărui Noua Naştere, şi în aceasta şi Renaşterea, curând deplină, cu un nou nume, şi voi face din el copilul răsfăţat al iubirii Mele, întocmai ca pe mult-iubitul Meu Ioan, scribul tainic al Cuvântului Meu. 4. Acesta ar fi pentru el (A.H.) un bun salut, prima oară în cuvintele de la Mine, în ziua împământenirii sale! - Aceasta o spun Eu, Tatăl veşnic, bun, iubit şi Sfânt! Amin! 5. Dreapta iubire părintească Joi, 23 aprilie 1840 1. Spuneţi-i soţiei lui Ans. H, următoarele cuvinte, pentru că Eu i-am recunoscut dorul şi îi voi dărui, de aceea, o mică alinare, pentru ea şi pentru copiii ei. 2. Eu Mă bucur pentru cel care se bucură pentru Mine. Şi am multă apă de dat celor însetaţi. Iar îndurarea Mea este mare şi nicăieri nu-i poţi găsi lipsă. 3. De aceea, tu, mamă din această lume, împarte-ţi iubirea pentru copiii tăi, aşa cum Eu îmi împart îndurarea pentru copiii Mei, pentru ca niciunul dintre copiii tăi să nu fie privit pieziş de fratele sau de sora care-l invidiază în taină! Să ai o măsură deplină şi egală a iubirii pentru fiecare dintre copiii tăi, ca să pot şi Eu să le ofer o măsură deplină şi egală de îndurare! Altfel, cei care sunt mai iubiţi vor primi mai puţină îndurare, iar cei care sunt mai puţin iubiţi vor primi mai multă îndurare de la Mine. 4. Pentru că Eu sunt un Tată al celor nedreptăţiţi, un mângâietor al celor întristaţi, dar şi un judecător aspru al copiilor pe care îi iubiţi prea mult. Pentru că prisosul iubirii voastre îi distruge pe copiii voştri şi îi face incapabili de a primi îndurarea Mea. De aceea, pe viitor lasă ca toţi să aibă parte la fel de ceea ce le trebuie, şi stăpâneşte-ţi inima, iar îndurarea Mea te va copleşi. 5. Şi să crezi că Eu sunt Cel care îţi spune aceasta, ca un Tată bun. Acolo unde tu vezi ca prin ceaţă. Eu văd ca prin sticlă. Dar ceea ce tu priveşti cu toată agerimea, Eu privesc cu degetele. Ceea ce lumea judecă, Eu primesc; dar ceea ce lumea slăveşte, nu va ajunge nicioda4 Anselm Huttenbrenner, care a notat „Completările” într-un jurnal şi a completat lucrarea principală, scrisă în acelaşi timp, „Casa Domnului”, cu texte din Vechiul şi din Noul Testament. 4
  5. 5. Daruri Cereşti tă în faţa Mea. Iată adultera, judecată de lume! Eu am scris vina ei în nisip, pentru ca vântul să o poată spulbera. Aşa trebuie să faceţi voi toţi, dacă vreţi să fiţi copiii Mei buni, pe care Eu îi iubesc mai mult decât voi aţi putea înţelege. 6. Aşa cum soarele străluceşte şi ploaia cade pe toată iarba, tot aşa să fie iubirea voastră pentru copiii voştri! Dar faţă de cei străini, fiţi ca un incendiu şi ca o rupere de nori, încât în voi şi în copiii voştri să nu fie iubire de sine - şi astfel, credinţa voastră devine mai puternică, iar Eu voi putea să vă ajut mereu, acolo unde sunteţi mai slabi. 7. Aceasta să-ţi fie o mică alinare! - Acolo unde Eu vreau să intru, mai întâi fac curăţenie! - Aceasta v-o spune Tatăl vostru bun şi sfânt. Amin! 6. Crucea, coroana şi iubirea Vineri, 24 aprilie 1840 1. Celei care se bucură pentru făptura Mea trupească (şi aceasta înseamnă binecuvântarea Mea) şi ţine la mare cinste lemnul crucii şi fierul cuielor, respectă la fel şi mâinile care au fost străpunse, şi respectă crucea ca pe Cel răstignit - şi care a suferit deja destul din cauza iubirii sale duble, aceleia să i se spună ceea ce vreau Eu să i se spună, de dragul sănătăţii şi mântuirii sale. 2. Ea nu trebuie să iubească crucea mai mult decât pe Mine, şi nici cuiele mai mult decât iubeşte capul încoronat! Pentru că aceia care fac astfel, trebuie să sufere mult din cauza acestei iubiri anapoda (pervertite). Cel care însă Mă iubeşte atâta, datorită crucii, cuielor şi cununii, acela iubeşte „făptura” Mea, deoarece aceasta este acoperită de picături de sânge, vânătăi şi răni, şi prin aceasta seamănă acelor copii care încep să-şi iubească părinţii abia când aceştia, apăsaţi de multe suferinţe, plâng la uşa lor. 3. Dar cel care Mă iubeşte cu adevărat să respecte poruncile Mele, şi să Mă iubească din iubirea Mea, pe care Eu am dat-o fiecăruia, fără cruce, piroane şi cunună (de spini), curată, aşa cum sunt şi Eu. Vă spun: Cel care Mă iubeşte, Mă iubeşte şi fără cruce, piroane şi cunună. Dar celui a cărui iubire este îndoielnică, Eu îi voi trimite crucea, piroanele sau cununa astfel, iubirea lui pentru Mine se întăreşte, pentru că el va vedea că a suferi este mai greu decât a iubi, şi că Eu nu Mă bucur de suferinţele copiilor Mei, ci doar am inima întristată. 4. Pentru că jugul Meu este blând, iar povara Mea este uşoară. Dar copiii lumii trebuie să ia Împărăţia Mea prin străduinţă, dacă vor să pună mâna pe ea. Aşadar, copiii Mei nu trebuie să se arunce pe câmpul de luptă pentru Mine, şi să fie răniţi de duşmanii Mei - pentru ei voi lupta chiar Eu. Pentru că iubirea este mai presus de orice luptă. 5. Dar cel care vrea să lupte, şi se bucură pe câmpul de luptă, acela trebuie să se aştepte la orice fel de răni şi să ia seama să nu fie învins în luptă. Dar învingătorul nu se află deasupra iubirii curate, ci dedesubtul acesteia, atâta vreme cât el nu aruncă cununa de lauri în focul iubirii. 6. De aceea. Eu voi lupta şi voi învinge pentru cei care Mă iubesc, iar iubirea lor îmi va fi cea mai frumoasă cunună de lauri. Dar pe cei care vor să lupte, îi voi distribui la posturile lor. Iar ei vor fi nevoiţi să lupte cu puterea lor în mare furie şi înfocare, iar războiul va fi pentru ei adesea amar, şi cândva ei vor fi nevoiţi să-l plătească scump. 7. Ceva trebuie adăugat5, şi anume: Dacă un om cumpără o casă, el nu trebuie să se mulţumească cu contemplarea aspectului frumos, care îi ia ochii, ci să meargă la cel care vinde şi să spună; „Vreau să cercetez temeliile, zidăria, podelele şi acoperişul”. Şi dacă el a găsit că acea casă este solidă, să o cumpere, oricare ar fi preţul, pentru că este o casă bună. Dar dacă nu este aşa, atunci să lase lucrurile aşa cum sunt şi să nu mai trateze cu vicleanul negustor, chiar dacă acesta ar spune că acea casă are cutare sau cutare vechime - dacă va veni un cutre5 Ca parabolă spirituală pentru starea credinţei. 5
  6. 6. Daruri Cereşti mur, ea se va prăbuşi. Dar dacă cineva locuieşte într-o casă veche, acela să fie mereu gata de plecare, în pragul uşii, iar când vede casa clătinându-se, e momentul când trebuie să se îndepărteze în grabă. 8. Asta spune Bunul Păstor, mieilor blânzi, pe pajiştea aspră a robilor. Amin. Eu, Iisus. Amin! 7. Ave Maria Duminică, 26 aprilie 1840, a.m. La o întrebare 1. Toată datoria voastră este, a fost şi veşnic va fi iubirea, adică iubirea voastră curată, divină pentru Mine şi, la fel, pentru toţi fraţii voştri şi pentru toate surorile voastre. 2. După măsura iubirii pe care o aveţi pentru Mine, vi se va şi da de la Mine, Cel care sunt Iubirea în sine, cu toată fiinţa Mea. Voi toţi sunteţi, dacă Mă iubiţi cu toată puterea voastră, copiii iubiţi ai iubirii Mele - care a ales-o pe Maria, mama fiinţei Mele pământeşti. Dar această fiinţă pământească6 este un frate adevărat pentru voi toţi, ca să vă poarte cu toată răbdarea şi blândeţea pe toţi, ca pe fraţi şi surori, la maturitate. Iar cel care vrea să ajungă la Tatăl, acela să Mi se adreseze ca şi cum ar fi un favorit al Tatălui, care este singurul frate adevărat al vostru, plin de cea mai mare iubire şi înţelepciune. Iar aşa, nu este nevoie ca voi să vă adresaţi altcuiva, ci numai Mie, cu toate rugăminţile şi necazurile voastre. 3. Salutul pentru Maria a venit (la acea Bună Vestire) din înălţimea sfinţeniei lui Dumnezeu, în toată puterea Duhului Său, pentru ca iubirea Tatălui să creeze pentru voi un adevărat frate. - Acum, întrebaţi-vă pe voi, ce mai vreţi acum cu acest salut - Maria nu are nevoie de el. Ea ştie cel mai bine, între toţi, că auzul Meu este mai ascuţit decât al vostru, iar văzul Meu este mai bun decât al vostru; şi că iubirea, smerenia şi blândeţea Mea sunt mai presus decât iubirea, smerenia şi blândeţea tuturor spiritelor mântuite ale cerului. 4. Într-adevăr, neştiinţa voastră şi marea voastră rătăcire i-ar aduce ei (Măriei - nota edit.) numai tristeţe, dacă Eu n-aş lua mereu asupra Mea, din prea marea Mea iubire pentru voi, ceea ce este îndreptat asupra voastră sau asupra altui frate mântuit al vostru. De aceea Eu le iau auzul şi văzul celor mântuiţi (împotriva unor astfel de adoraţii nepotrivite), pentru ca mântuirea lor să nu fie tulburată de marea voastră nechibzuinţă. 5. Pentru cel care Mă caută, se va bucura Maria şi toţi cei mântuiţi. Iar ei vor fi mereu bucuroşi să-l slujească după iubirea Mea din ei, din care li se vesteşte unde şi din ce le lipseşte. De aceea este şi inutil să vrea cineva să ajungă la îndurare altfel decât doar prin Mine. Pentru că Eu singur sunt Poarta către Tatăl, în care se află toată îndurarea. Cel care nu trece prin Mine, acela nu ajunge acolo. 6. Voi puteţi să vă amintiţi cu tot respectul şi cu toată iubirea de tot ce are legătură cu întruchiparea Mea ca om, iar astfel să vă arătaţi toată supunerea faţă de marea Mea iubire pentru voi. Iar acest fapt îmi va fi plăcut Mie. - Dar dacă voi vreţi să plămădiţi din acestea rugăciuni flecare, atunci v-aţi smintit, sau marea orbire a conducătorilor orbilor nerozi v-a smintit, şi sunteţi înşelaţi de înşelătorii înşelaţi. 7. Eu acum v-am arătat cum stau lucrurile, iar voi trebuie să faceţi asemenea, dacă vreţi să fiţi copiii adevăraţi ai unuia şi aceluiaşi Tată bun, şi fraţii adevăraţi ai Fiului Mariei, care vă iubeşte aşa cum voi Mă iubiţi pe Mine. - Amin! 8. Trei întrebări 6 Adică Iisus ca Fiu al Omului. 6
  7. 7. Daruri Cereşti Duminică, 3 mai 1840, a.m. 1. „Oare biserica romano-catolică nu greşeşte, prin faptul că le-a luat mirenilor potirul, dacă se spune totuşi la Matei 26,27: Beţi dintru aceasta toţi?” 2. „Oare ostia poate fi adorată?” 3. „Oare ar trebui să credem pe deplin ce spun cărţile lui Emanuel Swedenborg? 7” 1. Pentru cele trei întrebări care-ţi sunt adresate ţie pentru a răspunde, vreau să dau Eu trei răspunsuri aspre celor care au întrebat, pentru că ei întreabă înainte de vremea potrivită, iar astfel ei vor să vă îmbogăţească ştiinţa, mai curând decât iubirea pentru Mine, care se află mai sus decât orice ştiinţă. Ei nu se gândesc de ce anume este nevoie mai întâi. Darul înţelepciunii vine fiecăruia după măsura iubirii sale pentru Mine, care este adevărata „pâine” şi adevăratul „potir”, sau „Trupul Meu” şi „Sângele Meu”, despre care mărturisesc profeţii, de la Moise până la Ioan, şi de la Ioan până la Emanuel Swedenborg, şi toţi înţelepţii ce cunosc iubirea Mea. 2. Voi vedeţi soarele în boabele de rouă, şi spuneţi: Aceasta este imaginea fidelă a soarelui, îi lipseşte doar căldura. Dar Eu spun: Este mai uşor să încălzeşti rouă, decât să aşezi în ea imaginea fidelă a unui soare atât de mare. - Deoarece Eu fac acest lucru din urmă, de ce oare nu faceţi voi lucrul dintâi, mai uşor, şi întrebaţi atât de prosteşte, dacă ar trebui să se adore ostia, sau nu? Oare nu v-am spus şi nu v-am arătat deja destul în ce constă adevărata adoraţie şi în ce raport suntem Eu şi materia? 3. (La prima întrebare) Ce vrea oare indiscreţia voastră inoportună? Acum ştiţi ce vreţi să ştiţi şi ţineţi bine minte aceasta, învioraţi-vă inima şi uitaţi-vă spre Emmaus! Când Eu am frânt pâinea (acolo), apostolii M-au recunoscut şi fără potir, şi s-au înflăcărat în iubirea lor pentru Mine! - Să faceţi şi voi asemenea! Gustaţi pâinea, în iubirea cea curată şi adevărată pentru Mine, şi nu vă opriţi la forma care nu are nimic în sine, ci să năzuiţi doar la iubire şi la credinţa care se naşte din aceasta! Şi Eu însumi vă voi întinde potirul plin de spirit sfânt, care este sângele Meu. 4. Vinul este o băutură în care se află desfrânarea şi necinstea. Iar voi nu trebuie să fiţi însetaţi de acesta, ci trebuie să-i lăsaţi doar pe robi să-l bea, pentru că ei sunt o groapă de necurăţenii şi astfel ei umezesc pământul lor neroditor din cauza iubirii lor greşite, pentru ca orice fruct care creşte acolo, să devină liber şi să înflorească asemenea florii-soarelui. 5. Doar că potirul pe care vreau să vi-l dau este potirul cel adevărat, în care sălăşluiesc toate spiritele adevărului şi ale vieţii! De acestea trebuie să fiţi însetaţi! 6. (La a doua întrebare). În privinţa ostiei de la comuniune - care este o pâine coaptă din făină, ca şi pâinea din Emmaus, şi de asemenea doar materie pură - aceasta nu are viaţă şi nu poate da viaţă, ci este un lucru mort şi dă moarte. 7. Dar cel care o frânge, o binecuvântează şi o dăruieşte are viaţă, şi poate să dea viaţă tuturor celor care gustă din ea, în semn al adevăratei vieţi, în credinţa vie. Dar acolo unde este darul, nu este departe nici dătătorul, singurul căruia i se cuvine toată adorarea. 8. Dacă voi căutaţi mai întâi iubirea din Mine prin respectarea de bunăvoie a poruncilor, darul vă va lumina şi veţi recunoaşte Dătătorul în dar, vă veţi înflăcăra în iubirea pentru El şi veţi adora marea Sa sfinţenie. 9. De aceea, mai întâi să iubiţi, apoi darul va fi drept, spre luminarea voastră, viu în pâine. Şi abia atunci în dar se va afla binecuvântarea Dătătorului. Iar voi veţi adora atunci în spirit şi în adevăr sfinţenia acestuia. 10. În privinţa lui Emanuel Swedenborg, ei (cei care întreabă) ar trebui să încerce să vadă dacă şi ei pot spune aşa ceva fără înţelepciunea Mea! 7 O parte din cărţile lui Emanuel Swedenborg le găsiţi la: http://www.scribd.com/billydea , http://www.docstoc.com/profile/billydean , http://en.calameo.com/accounts/27980 , http://issuu.com/billydea , etc., n.red. 7
  8. 8. Daruri Cereşti 11. El a fost deşteptat de Mine şi a fost condus de îngerii Mei în toată înţelepciunea lor primită de la Mine, fiecare după măsura iubirii lor. Iar ceea ce spune el, este bun şi adevărat. 12. Învăţăturile Mele şi Cuvântul Meu viu care vine la voi din gura Mea, prin iubirea din voi, se află mai sus de toţi profeţii şi de toată înţelepciunea îngerilor! - Pentru că iubirea este Cea Dintâi şi Cea mai Presus, iar abia după ea vine înţelepciunea. 13. De aceea, celui care are iubirea adevărată pentru Mine i se va da şi înţelepciunea deplină. Dar cel care caută adevărul fără a fi căutat mai întâi iubirea, acela nu va găsi decât amăgire, iar la urmă nu va şti care este de fapt adevărul. 14. De aceea, dacă mai întâi iubiţi şi lăsaţi la o parte curiozitatea, atunci soarele din voi va răsări. - Amin! Amin! Amin! 15. Acestea ar fi pentru voi trei răspunsuri aspre, din înălţimi, de la Mine, Dumnezeu Tatăl. Amin! 9. Către prietenii Mei Sâmbătă, 9 mai 1840, p.m. 1. La dovezile voastre de iubire reciprocă, permiteţi-Mi şi Mie să vă adresez un mic salut. Pentru că Eu Mă invit singur când zăresc un lucru bun! Dar Eu ştiam că astăzi voi nu veţi fi neprietenoşi faţă de Mine, dacă Eu îmi iau libertatea de a Mă afla în mijlocul vostru ca oaspete nechemat. 2. La cei pe care Eu îi iubesc, şi care au început să Mă caute şi să Mă iubească, şi au recunoscut glasul Meu prin robul Meu sărman şi slab, Eu vin cu drag, la un moment poate mai nepotrivit. Dar ce poate face Tatăl, ca să aibă mai multă iubire pentru copiii Săi, decât au copiii pentru El?! De aceea, trebuie ca voi să ţineţi seama de marea Mea iubire pentru voi, pentru ca Eu să vin mai des la voi. - O, copii ai Mei, cum vă iubesc totuşi pe toţi! De aceea să Mă iubiţi şi voi pe Mine, Tatăl vostru bun, şi să priviţi mereu în sus spre Mine! - O, Eu însumi voi fi odată răsplata voastră! 3. Ascultaţi, cei care Mă văd acum cu drag în mijlocul vostru, pe ei îi voi lua odată în mijlocul iubirii Mele, iar ei vor mânca la masa cea mare a Tatălui lor! - Astfel Eu voi fi astăzi pentru prima oară pe deplin printre voi. Voi nu Mă veţi vedea cu ochii trupului. Dar Eu voi atinge inimile voastre, când robul Meu sărman şi slab vă va aduce aceste cuvinte. Iar atunci să ştiţi că Eu am venit în mijlocul vostru! 4. Dar nu trebuie să vă ruşinaţi de voioşia voastră, ci să fiţi senini şi îndrăzneţi. Să vă gândiţi că atunci când Eu sunt cu voi, şi voi sunteţi cu Mine, Tatăl vostru bun! Iar astfel, voi sunteţi acasă, şi acolo nu vă ruşinaţi. 5. Iar dacă Eu sunt pe deplin cu voi, atunci voi toţi, dragii Mei copii, primiţi salutul Meu părintesc şi plin de iubire, aşa cum vă este dat tuturor! Şi, deoarece Eu sunt Tatăl adevărat pentru voi toţi, acest salut adevărat al Meu să vă fie şi o binecuvântare adevărată, dacă voi o primiţi la fel de bucuroşi, aşa cum Eu vă dau mereu, cu drag. Dar salutul sună astfel: 6. Pacea fie cu voi! Iubirea Mea să fie singura voastră bogăţie! Iar îndurarea Mea să lumineze în faţa voastră întunericul lumii şi să vă arate blând calea vieţii veşnice. 10. Spiritul bisericii şi spiritul iubirii Joi, 14 mai 1840, p.m. 1. Celui care se teme de Mine (mai mult din cauza Bisericii decât din cauza Mea) şi ar dori un cuvânt de mângâiere, deoarece crede că Eu am ceva împotriva lui, din cauza slăbiciunii credinţei sale - pentru că Eu nu i-am făcut lui ce le-am făcut celor care au dus dorul luminii Mele ani de zile, deoarece el încă trăia în pace în biserica în aer liber şi credea că vântul şuierător este spiritul Meu, şi că tunetul este glasul vieţii din Fiu - aceluia să-i spui că: 8
  9. 9. Daruri Cereşti 2. M-am uitat în inima lui şi am găsit un sâmbure bun, care trebuie să fie bine udat cu apa vieţii de la Mine, pe care el o va găsi din belşug în scrierile Vechiului şi Noului Testament. Apoi, acest grăunte de muştar va creşte plin de viaţă, şi vor veni multe spirite cereşti săşi facă sălaş sub ramurile plantei de la Mine (în el), apoi voi veni şi Eu şi voi trezi curând pe deplin spiritul său şi îmi voi face sălaş veşnic în el. 3. El nu trebuie să fie temător, dacă Mă iubeşte şi nu trebuie să creadă că biserica clădită din piatră este veşnică, ea fiind la fel de bună ca orice casă făcută de mâna omului! Să nu creadă că mântuirea i-o va aduce slujbele, care vă sunt nefolositoare dacă nu vă schimbaţi cu totul în inimile voastre, nici sacramentele, care sunt un adevărat dar sufletesc, dacă nu sunteţi aduşi la viaţă de adevărata iubire pentru Mine, în inimile voastre purificate. 4. El trebuie să ştie: pentru cel viu, totul este viu, iar pentru cel mort, totul este mort. Cel care are iubire pentru Mine (adică iubirea curată, cerească pentru Dumnezeu şi pentru aproape), acela Mă are în sine pe Mine, Viaţa vieţilor. Dar cel care nu are iubirea Mea, acela este asemenea materiei, care este moartă prin mânia lui Dumnezeu; el însuşi este mort, iar viaţa trece mută pe lângă el, aşa cum este el însuşi mut pentru viaţă. 5. De aceea, să cauţi tu, Samuda (un prieten al lui Lorber), doar marea iubire pentru Mine, şi să o cauţi peste tot! Iar acolo unde o vei găsi, acolo, crede-Mă, este şi viaţă. Şi de aceea, să nu te legi de nimic, decât de iubirea pentru Mine, şi vei trăi, chiar dacă ai muri de o mie de ori! 6. Nu căuta lumina care este moartă, ci iubirea. Astfel, lumina ta va primi viaţă de la Mine, Care sunt Iubirea şi Viaţa, din veşnicie în veşnicie. Amin! - Eu, Iisus. Amin! 11. Grijile fără rost Duminică, 20 mai 1840, a.m. Întrebare: O, Tată din ceruri, oare nu putem să Te rugăm cu filială smerenie, să înceteze recrutarea prin care soţul este smuls de la soţia lui, tatăl de la copii, fiul de la părinţi, orăşeanul de la meseria lui şi ţăranul de la agricultură, şi este silit adesea la o stare ce are prea puţin a face cu creştinismul? - Cât timp trebuie să mai dureze acest blestem după voinţa Ta? Oare să-Ţi fie plăcut să ne ceri o jertfă, pentru ca jugul cel aspru, a cărui vedere ne umple de tristeţe amară, să fie luat de la fraţii noştri? - Totuşi, facă-se nu voia noastră, ci voia Ta sfântă, în veşnicie! 1. Eu, Tatăl vostru bun şi sfânt, Mă bucur mereu dacă vă întoarceţi spre Mine cu orice dorinţă. Dar nu trebuie să cereţi vreo dovadă nebunească. Eu nu vă voi răspunde, pentru că ar fi o nesăbuinţă să vă întăresc într-o nebunie sau superstiţie. 2. Dar astfel de întrebări sunt cele despre cronologia după an, zi şi oră! - Pentru că Eu nu hotărăsc un moment pentru ceva, ci mereu ţin seama de faptele oamenilor, ca un tată faţă de copii şi ca Dumnezeu faţă de oameni (ai lumii). Oare n-ar fi o cruzime să spun: „La anul voi trimite Judecata Mea asupra voastră”- şi aţi deveni oare mai buni în esenţa voastră!? Acum, judecaţi chiar voi! - Iar dacă Eu n-aş face asta, oare n-aş fi un mincinos!? Şi cum oare s-ar împăca aceasta cu iubirea şi cu sfinţenia Mea? 3. Din această cauză reală, Eu îi las pe toţi profeţii-cronologi să fie atacaţi şi desfiinţaţi. Deci nu Eu, ci oamenii, prin faptele lor, să stabilească inconştient timpul. Iar Eu voi veni apoi când se gândesc ei cel mai puţin. 4. A doua întrebare este: Prin ce fel de jertfă aş putea fi convins de ceva? - Iată, întrebarea aceasta din partea copiilor Mei Mă răneşte, pentru că Eu înţeleg că ei Mă consideră un fel de idol, în loc de Tatăl lor sfânt şi bun, în tot adevărul şi în toată iubirea pentru ei. Tatăl care nu vrea altceva de la voi decât iubirea filială. Iubirea voastră filială este singura jertfă de care se bucură Tatăl vostru şi este cea mai mare mulţumire a Dumnezeului vostru! 9
  10. 10. Daruri Cereşti 5. Dar în ce priveşte recrutarea, aceasta nu este cel mai mare rău al lumii, ci doar o consecinţă a iubirii de lume, încât ea trebuie să fie privită mai mult ca o urmare, decât ca răul însuşi. La fel este şi milităria, care va dura tot atât cât şi lumeasca iubire de sine a oamenilor. De aceea, n-ar trebui ca voi să faceţi atâta zarvă din cauza recruţilor. Aşadar, să fiţi pe deplin siguri că niciodată copiii Mei nu vor purta arme, pentru că Eu sunt arma lor împotriva oricărui rău. Iar dacă ei ar face aşa cum au făcut copiii lumii, ceea ce se întâmplă doar rareori, atunci credeţi-Mă, Eu voi fi şi acolo Tatăl vostru, şi un Dumnezeu puternic, arma voastră ascuţită şi de neînvins. 6. Puţin contează ceea ce sunteţi voi pe lume, ţărani sau burghezi, prinţi, regi sau împăraţi. Ci depinde de împrejurări, cum aţi fi voi - din amor propriu sau din iubirea pentru aproape, sau din iubirea Mea ce se află în voi (adică din iubirea voastră pentru Mine), faţă de aproapele vostru. După aceasta va fi şi viaţa voastră în veşnicie. 7. Ştiu bine că în militărie se găseşte prea puţină religie şi că desfrâul este vădit mai rău decât în burghezie. Dar şi pedeapsa este mai aspră decât pentru burghezi. Şi astfel, se evită multe din cele ce sunt adesea permise burghezilor. 8. De altfel, pentru Mine, religia este aşa cum este în general şi pentru voi, la fel de bună ca şi cum n-ar fi. Pentru că unde nu este nimic, se mai poate întemeia ceva ce poate fi bun. Dar unde se află ceva rău, lucrurile bune nu prea mai au loc. Tot ceea ce este lumesc este în acelaşi timp infernal, şi de aceea cuprinde tot felul de grozăvii, a căror răsplată va veni, mai devreme sau mai târziu, la burghezi, ca şi la soldaţi. 9. Însă copiii Mei nu trebuie să-şi facă griji! Pentru că Eu am multe de dat celor săraci şi asupriţi, dacă ei vor să vină la Mine. Iar dacă ei au pierdut ceva pe lumea asta pentru Mine, vor regăsi mai mult decât au pierdut la Tatăl lor bun şi sfânt. Amin! 12. Cum să-i citim pe profeţi, ca să-i înţelegem corect? 26 mai 1840, de la 3°° până la 5°°, p.m. 1. Puteţi să-Mi adresaţi astfel de întrebări întotdeauna când doriţi cu adevărat să vedeţi luminate căile Mele. Iar Eu nu vă voi da un răspuns precis, dar o rază de la Mine va trece prin toate cerurile îngereşti şi va lumina inima voastră, iar mintea voastră va vedea toate lucrurile mari şi minunate ale vieţii noi primite de la Mine, aşa cum tot ce se află pe corpurile terestre este un efect al soarelui, prin îndurarea Mea. 2. Dacă voi găsiţi la profeţi o picătură de apă din marea nemărginită a îndurării Mele, trebuie să priviţi această picătură prin smerenia voastră, la lumina şi căldura credinţei voastre vii. Iar în ea veţi descoperi nenumărate minuni! 3. Atunci veţi avea o mare bucurie curată. Dar încă nu o veţi înţelege (minunea îndurării). Şi abia când vă veţi întoarce la Mine, cu toată iubirea smerită, şi Mă veţi ruga, şi veţi dori aprig lumina harului Meu din toate cerurile, abia atunci voi trimite o rază ca o săgeată, care poate vă va răni puţin, dar vă va deştepta spiritul din somnul morţii. Iar spiritul va înţelege atunci toate minunile din picătura aceasta, în lumina Mea vie. 4. Iar voi, cu spiritul adus la viaţă, veţi vedea veşnic minunile prin cea mai mare dintre minuni, adică prin libertatea voastră vie, prin iubirea Tatălui vostru sfânt din toate cerurile! Amin. Eu, Iisus, Iubirea veşnică şi Viaţa veşnică. 13. Cuvânt de mulţumire din partea robului 26 mai 1840 1. Primeşte, aşadar, mulţumirea noastră, pentru că Tu, coborându-Te, ne dezvălui nouă, bieţi păcătoşi, taine mari şi profunde, de care nu suntem vrednici. O,Tată bun şi sfânt, pri10
  11. 11. Daruri Cereşti veşte în inima noastră cuprinsă de remuşcări, pentru că ne ruşinăm chiar a mulţumi cu vorbele noastre omeneşti după ce am primit cuvintele Tale pline de viaţă. 2. Mare mulţumire, mare cinste, mare slavă, veşnic pentru Tine, precum în ceruri, aşa şi în inimile noastre! Amin! J.L. 14. Despre legăminte şi jurăminte Pe 28 mai 1840,a.m. 1. Dacă întreabă cineva despre dreptatea şi valoarea de adevăr a legămintelor şi jurămintelor, aceasta este o întrebare de înţeles. 2. Dacă Eu Mă aflu în inima unui om anume, atunci el are adevărul în sine. El face, gândeşte şi vorbeşte din adevăr, iar această triplă acţiune (în acest caz) este adevărată şi nu mai are nevoie de Da sau de Nu. Tot ce trece de aceasta este păcat, pentru că atât cel care cere jurământul, cât şi cel care depune acest jurământ umbresc prin neîncrederea lor condamnabilă sfinţenia Mea intangibilă, care este izvorul primordial al înţelepciunii şi adevărului ce sunt veşnice în Mine. 3. Dar dacă un om nu Mă are în inima lui cu credinţă, tot ce face, gândeşte şi spune este fals şi înşelător. Oare cum puteţi cere (în acest caz) un semn adevărat de la cel care nu are adevăr, şi să puneţi apoi sigiliul minciunii pe sfinţenia Mea, pentru ca un tribunal înşelător, lumesc să recunoască legalitatea unei afirmaţii oarecare, interesate, a unui egoist!? 4. Vă dau un sfat din iubirea Mea, pentru ca voi să cruţaţi sfinţenia Mea! Iată, dacă un jurământ este pentru voi un semn sigur, oare nu poate fi la fel de bun un „Da” sau un „Nu”? Dacă voi pedepsiţi jurămintele false, la fel puteţi face şi pentru „Da” sau „Nu”! 5. Vă sfătuiesc, dacă un om a minţit în mărturia sa afirmativă sau negativă, numele său să fie dezonorat în faţa tuturor, până când el se va smeri şi va recunoaşte public vina minciunii sale, ceea ce va fi primul adevăr ieşit din gura lui. 6. Atunci, după caz, voi puteţi şi trebuie să luaţi fie o treime sau o jumătate, sau chiar toată averea sa, ca despăgubire legală pentru adevărul maltratat de mincinos, spre folosul propriu. Atunci, el ar trebui să nu mai aibă pâine şi nici adăpost, deoarece el a urât adevărul! 7. Iar voi puteţi fi siguri că nici cel mai mare păcătos nu vă va minţi. Mai curând, el va tăcea, ca şi spiritele iadului, care nu pot rosti numele Meu. 8. Pe cel care este drept în inima lui, să-l credeţi pe cuvânt, fără jurăminte, şi puteţi fi siguri că el spune adevărul, şi îl semnează chiar cu sângele său. 9. Însă cel ce are o inimă necredincioasă şi egoistă, aceluia Dumnezeu îi este departe, iar iadul îi este aproape. De la acela puteţi cere jurământ după jurământ - dar întrebaţi-vă, la ce folos? 10. De aceea, voi să spuneţi „Da, da” sau „Nu, nu”! Orice este mai mult de atât e un păcat în spiritul sfinţeniei Mele intangibile. 11. Aceasta este legea Mea, fără alte adăugiri! Pentru că poruncile Mele sunt stabilite şi nu suferă schimbări, asemenea legilor voastre păgâne! Amin. Eu, Dumnezeu - Înţelepciunea şi Dreptatea veşniciei. Amin! 15. Legile pământeşti şi cereşti Joi, 28 mai 1840, p.m. 1. Eu vă dau (în cele ce urmează) o picătură de înţelepciune - suportabilă pentru voi, creaturile trecătoare, prin iubirea Mea veşnică, deoarece, ca Dumnezeu, nu am alţi copii decât unicul şi veşnicul Cuvânt din Mine, care este singurul Fiu, întru care am binevoit (de la care am mulţumire). Dar în Fiu sunt şi Eu, Tatăl vostru, şi am mulţumire pentru voi, dacă L-aţi primit în voi pe Fiul Meu iubit, iar odată cu Acesta, şi sfinţenia Mea! 11
  12. 12. Daruri Cereşti 2. Dar această picătură de înţelepciune cade pe nisipul fierbinte al pământului pustiu, iar voi puteţi să vă îmbogăţiţi ştiinţa cu aceasta, dar nu sunteţi în stare să înfăptuiţi ca atare, ceea ce este lucrul cel mai important - deoarece doar fapta aduce viaţa veşnică, şi nu (singură) ştiinţa. 3. Tot „dreptul” vostru politic constă în răul şi falsul iubirii de sine, care a marcat pământul cu pietre de hotar, pe care stă scris al meu, şi niciodată al tău - şi din a cărui greşeală de neîndreptat se trag cel mai adesea delictele voastre, şi din care a trebuit să se găsească legi complet injuste, ce trebuie să asigure proprietatea fiecăruia, prin forţa unor pedepse nemaiauzite, chiar şi prin pedeapsa cu moartea - în timp ce Eu am creat pământul aerul, apa, ploaia şi razele soarelui, pentru folosul tuturor, şi nu Mi-am acordat vreun privilegiu. 4. Dar acum, pământul este măsurat ca şi iadul, deoarece fiecare îşi are locul său hotărât, care nu poate fi părăsit. Astfel se poate aplica doar o justiţie corespunzătoare, iar potrivit acesteia, doar pedepse analoge, ca graniţe ale răului. Astfel, când pedepsele sunt pe măsura răului, nu pot fi decât „legale” - privite din iad, deoarece totul, vă spun, este luat literal de acolo: aşa pietrele de hotar, aşa legile şi la fel şi pedepsele. 5. În asemenea condiţii este greu să dai sfaturi din cer, unde unul are pentru toţi şi toţi au pentru unul din iubire, aşa cum vă învaţă Evanghelia, că omul trebuie să dea şi haina pe lângă mantia cerută, pentru a evita toate certurile. Dacă cineva ar face o pildă, ca în ceruri, atunci n-ar mai fi necesare alte legi din iad, deoarece nimeni nu ar deţine ceva şi ar rămâne astfel liber de orice furt sau jaf. 6. V-am arătat pe scurt cum stau lucrurile. Din aceste motive trebuie să nu-L obligaţi pe Tatăl vostru (ceresc) la procesul iadului, ofensând astfel marea Lui răbdare la vederea grozăviilor şi fărădelegilor, şi cu atât mai mult cu cât Eu deja stau înarmat la poartă, pentru a lovi cu trăsnetul ultima hotărâre legală de pe faţa pământului, pentru ca toate vechiturile iadului să fie răsturnate acolo unde creatorul lor şi-a ridicat deja locuinţa permanentă. 7. Ţineţi seama de cuvintele Mele şi făptuiţi după iubirea voastră, şi odată se va arăta cât aur se va găsi în gunoaiele iadului! Amin! 16. Răbdarea până la vremea potrivită Sâmbătă, 30 mai 1840 Către Jakob Lorber, din cauza pictorului W: l. Momentul potrivit când Eu voi trimite un cuvânt cuiva nu poate fi ştiut, aşa cum îţi doreşti, ci îmi este cunoscut numai Mie. 2. Dar momentul când Eu (la dorinţa ta) voi trimite cuvântul Meu nu a ajuns la înflorire deplină. De aceea, mai trebuie puţin timp şi multă apă a vieţii din fântâna bogată a lui Iacov! Apoi, fiţi mici şi vedeţi mare, auziţi bine şi fiţi muţi! Să nu număraţi doar sorii, ci mai bine modestele fire de iarbă. Şi nu umblaţi doar pe munţii lunii, ci mai bine prin văile pământului! 3. Eu vorbesc copilăreşte cu copiii; ca un om, cu oamenii în toată firea; ca un Dumnezeu, cu prinţii; ca un Atotputernic, cu cei puternici; iar cu păcătoşii, ca păstor şi judecător. Şi aşa vorbesc cu fiecare (dintre cei pomeniţi), după felul său, ca un Dumnezeu inaccesibil. Dar cu cel care Mă iubeşte cu toată smerenia vorbesc ca un Tată, coborându-Mă din înălţimi la el ca un frate. 4. De aceea, încă puţin timp până ce fierul se va transforma în aur, prin infuzia activă de apa vie! 5. Eu, Dreptul, singurul Emanuel adevărat! Amin! 17. Portretul Domnului 12
  13. 13. Daruri Cereşti 1 iunie 1840, p.m. 1. În ce priveşte dorinţa pioasă pe care o nutreşte de multă vreme pictorul W, mai mult în mintea decât în inima sa, Eu spun că Mie nu-Mi este plăcută nicio reprezentare, fie ea din vopsele, din lemn, metal sau piatră, 2. Pentru că iată, toate acestea nu sunt decât materie, deci un lucru mort. Deci dacă voi Mă reprezentaţi în materie, voi Mă reprezentaţi în moarte, ca făptură pământeană - ceea ce adesea L-a scos pe Cel Viu din inimile voastre şi a aşezat în loc o imagine moartă a făpturii Mele (pământene). 3. De aceea, ar trebui să năzuiţi mai mult înspre imaginea vie a iubirii şi îndurării Mele în inimile voastre, decât înspre copia făpturii Mele pământene! Pentru că tot aşa cum viaţa voastră nu se află în carnea voastră, ci în inimă, la fel viaţa nu vine la voi din carnea Mea, ci din profunzimea Mea - aşa cum în natură, toată lumina şi toată căldura soarelui vine din miezul acestuia, unde se află o scânteie din îndurarea şi iubirea Mea. Iată, acesta este adevărul! 4. Şi dacă totuşi, voi vreţi o imagine a făpturii Mele pământene, Eu vă voi dărui-o, ca pe un rege, poporului lui Israel! Dar vai de aceia care ar îndrăzni să o adore! Sufletul lor ar obosi, iar spiritul lor cu greu va mai găsi viaţa Mea în sine. 5. Dar aceasta este înfăţişarea făpturii Mele, anume capul, ochii, nasul, gura, urechile, bărbia şi gâtul: 6. Capul să aibă înălţimea de 10 ţoii şi lăţimea de 7 ţoii, fără a socoti şi părul. Fruntea să ocupe 2/5 din lungimea feţei, iar nasul 1 ½ cincimi, şi astfel, de la nas până la bărbie să fie tot l ½ cincimi. 7. Fruntea să fie arcuită, fără cute, deschisă la culoare, plină de măreţie divină, iar părul să fie de culoare aurie, blond-deschis. 8. Ochii să fie foarte mari, cu irisul albastru; pupila neagră şi bine delimitată de albastru, pleoapele limpezi şi sprâncenele energice, de culoare închisă. 9. Nasul să fie drept şi nobil, nici prea lat, nici prea îngust. 10. Gura cu o linie demnă şi delicată, întredeschisă, ca pentru cuvinte pline de iubire, cu buzele nici prea subţiri, nici prea pline, potrivite între ele. 11. O bărbie puţin ieşită înainte, nici prea lată, nici prea îngustă, împodobită cu o barbă ceva mai închisă la culoare decât părul, despărţită în mijlocul bărbiei. Barba să descrească puţin în părţi şi să nu ocupe mai mult de 1/5 din obraz. Şi partea de deasupra gurii să fie potrivită aşa încât gura să nu fie umbrită. 12. Dar urechea să fie potrivită cu nasul şi să nu fie acoperită de şuviţele de păr, care trebuie să cadă uşor ondulate, cam o lăţime de mână, peste gât, în spatele urechii. 13. Iar gâtul să fie potrivit de lung şi plin, ca al unei fecioare. 14. Expresia feţei să fie cea a unui mire plin de iubire, dar şi de tristeţe pentru mireasa lui necredincioasă, asemenea unui rămas-bun din inima înlăcrimată, plină de iubire curată. 15. Vestmântul trebuie să fie unul israelit, de culoarea cerului, cu falduri largi şi cu borduri albe, de lăţimea degetului. Silueta trebuie să fie reprezentată stând în picioare, fără încălţăminte, întinzând mâna dreaptă către voi, păcătoşii, spunând în acelaşi timp: „Veniţi toţi la Mine, cei ce sunteţi trişti şi împovăraţi! Eu vă voi înviora!”, iar cu mâna stângă aşezată pe inimă, prin aceasta spunând: „Copii, aceasta este calea vieţii, aceasta este poarta către Tatăl! Cel care nu trece prin această poartă, nu ajunge la Tatăl!” 16. Portretul descris aici ar trebui să stea ca pe o culme, în spatele căreia răsare un mare nimb. La dreapta şi la stânga Mea să fie două coloane, decorate cu doi heruvimi de foc. De la aceste coloane, pleacă spre stânga şi spre dreapta un zid puternic. 17. Sub culme, pe câmpii, să se reprezinte pâlcuri de oameni, dintre care puţini se uită spre Mine, iar cei mai mulţi, care îşi întorc faţa de la Mine, stau pe bucăţi sparte din tablele cu 13
  14. 14. Daruri Cereşti porunci. În colţul din stânga se găseşte o ceată de oameni care pun scări pe ziduri, vrând să le ia cu asalt, dar scările sunt prea scurte şi nerezistente, şi le lipsesc mai multe trepte. 18. În spatele capului meu, se vor arăta, nedesluşit - ca şi cum ar fi înconjurate de ceţuri - părţi din noul oraş al sfinţeniei lui Dumnezeu, oraş spre care voi tocmai aţi început să urcaţi. 19. Aceasta este imaginea completă, aşa cum v-am oferit-o. Dar va fi greu să o realizaţi fără harul Meu. Dar dacă pictorul W., cel neînduplecat, ar dori să-l realizeze din iubirea curată pentru Mine, atunci harul Meu nu va întârzia să apară, iar portretul îi va uimi pe toţi cei care-l vor privi, chiar şi numai din curiozitate, şi va sfărâma inimile de piatră, deoarece nu va fi un simplu portret, ci o semnificativă literă iniţială a noului Ierusalim! Amin. 20. Eu, Iisus, adevăratul Hristos plin de iubire şi de înţelepciune! Amin! 18. Cea dintâi poruncă 2 iunie 1840, p.m. Răspuns la o întrebare despre Marcu 12:30: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. 1. O, voi, dragii mei copii! Nu înţelegeţi lucruri atât de mărunte, ce totuşi sunt şi trebuie să fie pâinea voastră cea de toate zilele?! Spuneţi, cum veţi înţelege atunci lucrurile mari. Evanghelia ierbii, a plantelor şi a copacilor, ca şi a pietrelor, pământului, apei, aerului, focului şi tuturor aştrilor, ca şi a tuturor animalelor, care au fost toate create de Mine!? Şi cât de puţin veţi înţelege ceea ce este necuprins, spiritual şi divin?! Cum să vă ospătaţi la masa mare a lui Avraam, dacă dinţii voştri au fost stricaţi de dulciuri, adică înţelepciunea şi credinţa voastră au fost stricate de cele lumeşti, şi nu mai puteţi mânca pâinea voastră cea de toate zilele, pe care Mi-o cereţi în fiecare zi în rugăciunile voastre (din păcate cei mai mulţi se roagă pentru pâinea viermilor)? 2. Iată cauza: Pentru că voi preţuiţi mai mult înţelepciunea decât iubirea însăşi, şi de aceea aveţi prea puţin din înţelegerea adevărată pe care o aduce iubirea. 3. Dar dacă mai întâi Mă iubiţi aşa cum copiii îşi iubesc părinţii înainte să poată vorbi, sau aşa cum mireasa îşi iubeşte mirele înainte de cunoaşterea mai apropiată, atunci veţi fi inundaţi de lumină! 4. De aceea, trebuie mai întâi să iubiţi! Atunci, credinţa voastră va primi viaţă. Altfel, mintea voastră se va umple de amestecături, ca stomacul unei vaci, iar inima voastră va rămâne goală. Faţă de copiii voştri să vă îndreptaţi greşeala, iar apoi să deveniţi asemenea lor. 5. Iată însă înţelesul „pâinii cea de toate zilele”: 6. „Din toată inima ta” - aici prin inimă se înţelege spiritul vital, adică iubirea voastră pentru Mine. Apoi, „Din tot sufletul tău” - sufletul este aici corpul eteric al spiritului, care trebuie să fie pătruns de iubirea originară ca să poată fi viu pe deplin. „Din toată puterea ta” aici puterile sunt pornirile voastre naturale, care trebuie să fie ţinute în frâu de iubirea voastră pentru Mine pentru ca sufletul, ca înveliş al spiritului, să se stabilească pe deplin şi să primească picioare ca să meargă, mâini ca să apuce, ochi ca să vadă, urechi ca să audă, nas ca să simtă mirosul şi o gură pentru ospeţe şi pentru vorbele vieţii de la Mine. Iar toate acestea sunt „toate puterile”, care trebuie să fie şi pline de iubire! 7. Acesta este înţelesul simplu al acestui mic text din cuvintele mult-iubitului Meu Marcu, şi al celor care spun la fel. Dar să înţelegeţi bine, nu pentru mintea ci pentru inima voastră vi l-am dat pentru ca voi să începeţi să Mă iubiţi doar datorită faptului că sunt mereu gata să vă primesc. 14
  15. 15. Daruri Cereşti 8. De aceea, voi să aduceţi iubirea în inima voastră încă goală, pentru ca ea să se sature cu pâinea cerurilor. Aceasta o doresc înainte de toate Eu, Dumnezeul vostru sfânt şi bun, ca Tată în Fiul Iisus. Amin. Amin. Amin! 19. Cele şapte rele Pe 4 iunie 1840, p.m. Cu privire la Luca 11:24-26: Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit. Si, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia, mai rele decât cele dintâi. 1. Spune-i lui A. şi familiei sale, adică soţiei şi fiicei: „Caută şi vei găsi; bate şi ţi se va deschide; orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. 2. Dacă un bărbat are soţie, iar soţia îşi iubeşte soţul în tăcere, pentru ca lumea să nu observe, deoarece ea crede că lumea va gândi rău despre ea (dacă ar vedea că toată inima ei este dăruită soţului ei), iar din acest motiv ea se arată rece şi sfioasă, deşi nutreşte o iubire arzătoare, încât soţul zadarnic îşi dă osteneala de a o face să se simtă în largul ei, deoarece ea rămâne retrasă şi timidă, parte din cauza feminităţii sale, parte din cauza lumii, dar şi din cauza neroziei sale - ce va face soţul? 3. Eu cred că el îşi va lăsa soţia neroadă şi mofturoasă, pentru totdeauna, şi nu o va atinge nici chiar cu un deget, ci se va duce la alte femei şi va gândi: „Dacă aici nu pot avea vreo recoltă, voi semăna în alte părţi şi voi obţine o recoltă bogată.” 4. Acest bărbat a făcut ce trebuia, ca pedeapsă pentru soţia lui, deoarece el a făcut asta din iubire. Şi vă spun acum că Eu sunt asemenea acestui soţ, iar voi sunteţi asemenea soţiei neroade! 5. De atâtea ori am vrut să vă strâng lângă inima Mea, dar voi vă smulgeţi de la Mine din ruşine faţă de lume şi din alte motive prosteşti. Voi ţineţi închisă în inima voastră iubirea pentru Mine şi credeţi că va veni vremea când Eu voi veni şi voi aprinde inima voastră ca să Mă iubiţi nemăsurat. Sau credeţi că Eu voi vedea cumva această iubire din voi. Doar că vă înşelaţi. Dacă voi veţi face tot aşa, cu mofturile voastre, voi face şi eu ca soţul acela, şi vă voi părăsi. 6. De aceea fiţi deschişi cum sunt şi Eu! Şi vorbiţi-mi cu încredere şi iubire liberă şi deschisă! Iar cartea Mea cea veche va avea litere din care va ieşi o lumină înşeptită. Iar în inimile voastre, veţi citi taina marii lumi a spiritelor, dezvăluită cu litere mari. 7. Acesta este înţelesul celor trei versete (ale lui Luca)! 8. Dacă un om trăieşte moral după legi (cele exterioare), şi face aceasta din propria lui pornire şi din sentimentul dreptăţii, şi învinge mereu orice ispită, prin voinţa lui subordonată minţii - atunci, ispititorul vede că nu poate face nimic în această casă. Şi atunci, el pleacă furios; apoi, străbate toate acele locuri sterpe din întreaga lume şi vede că în astfel de locuri nici seminţele bune, nici seminţele rele nu pot prinde rădăcini, iar atunci îşi zice: „Acolo unde nu este umezeală, este deşert, deci pentru mine nu e de rămas. Ce să fac acum? Mă voi întoarce să văd cum arată prima mea proprietate!” 9. El se întoarce repede acolo. Găseşte locul curat şi împodobit de virtute şi cununa de lauri, îi place acolo, dar se simte prea slab pentru a lua din nou în posesie acel loc, deoarece el nu este decât un spirit al cărnii. 10. Atunci, el se întoarce în iad şi ia cu sine şapte spirite, mai rele decât el însuşi, pentru că acestea sunt: un mare linguşitor, un mare ipocrit, un încăpăţânat, un trufaş, un dispreţuitor, un defăimător şi la urmă încă un maestru de ceremonii şi un lacom (doritor de bun şi de 15
  16. 16. Daruri Cereşti mult), în mijlocul cărora se află chiar el. Iar ceata aceasta rea vine, intră cu uşurinţă şi pune stăpânire pe acel loc. 11. Şi oricât de rea a fost prima stare, prin ispitirea cărnii, cea de-a doua stare este mult mai rea, deoarece omul, prins în faptele sale, s-a dedat la toate relele, deoarece tot ce a făcut moral nu a fost din iubire pentru Mine, ci din iubirea de sine, iar astfel sufletul lui s-a uscat şi a devenit sterp. 12. Pentru că doar Eu sunt viaţa din voi - prin ascultarea poruncilor şi în faptă, şi în vorbire, şi în gândire, din iubire pentru Mine. 13. Iar dacă voi veţi fi harnici ca albinele şi ca furnicile - dar nu din iubire pentru Mine, iubire care vă dă putere şi viaţă, pentru a vă împotrivi iadului şi ispitelor venite din iad -, atunci nu veţi găsi liniştea niciodată, nici aici, nici dincolo. Vă va merge ca şi vietăţilor amintite, de la care se iau mierea şi prăsila, în ciuda acelora cu care se apără, pentru că ele sunt doar nişte creaturi simple şi sunt conduse de instinct, la fel ca un om care şi-a supus voinţa unei raţiuni reci şi a lăsat deoparte iubirea, împreună cu libertatea şi cu adevărata viaţă dată de iubire. 14. Acesta este înţelesul celor trei versete! De aceea, feriţi-vă de raţiune, dacă aceasta nu-şi are originea în iubirea pentru Mine! Supuneţi-vă raţiunea iubirii voastre veşnice, aşa cum Divinitatea îmi este Mie supusă; altfel, veţi fi asemenea unei case măturate şi împodobite, ca în pilda din cele trei versete. Amin! Iubirea şi înţelepciunea Fragment din lucrarea principală a lui Jakob Lorber de până acum: Casa Domnului: Cel care are iubirea curată pentru Dumnezeu, Tatăl tuturor oamenilor şi Creatorul tuturor lucrurilor, iar din iubirea aceasta el dă tuturor fraţilor săi şi surorilor sale, acela are totul; are viaţa veşnică şi toată înţelepciunea limpede şi sfântă, nu cunoaşterea întunecată a lumii care nu serveşte decât la a duce treptat omul viu la moarte. 20. Despre educaţia copiilor Lunea Rusaliilor, 8 iunie 1840, seara 7°°-10°° Doamne, cum ar trebui să educăm copiii, ca să se poată numi cândva copiii Tăi? 1. Scrie, deci! Aceasta este o întrebare cât se poate de potrivită, iar Eu voi da un răspuns precis. Dar luaţi seama, pentru că Eu vă dau aici o lumină, ca voi să deveniţi păstori drepţi pentru mica voastră turmă, ce v-a fost dată ca s-o conduceţi la smerenie, în lumina iubirii înflăcărate pentru Mine. Dar vă va trebui multă osteneală, iar pentru această osteneală va ispăşi plăcerea voastră trupească, pe care v-au împărtăşit-o şi femeile voastre, şi prin care au fost date copiilor voştri haina desfrânatei şi monumentul din Ierusalimul distrus, şi un mormânt adânc sub ruinele Babilonului. 2. Pentru că dacă v-aţi fi renăscut din spiritul iubirii pentru Mine, atunci voi aţi fi putut să vă purificaţi mai întâi femeia, cu apă vie din fiinţa voastră. Şi astfel, nunta voastră ar fi fost una cerească, iar copiii voştri, concepuţi în bucuria îngerilor (adică unirea iubirii cu înţelepciunea), ar fi fost atunci copii ai cerului şi ar fi fost pe jumătate renăscuţi şi ei, pentru că sămânţa spiritului ar fi rodit curând în pământul nou al grădinii din noul Ierusalim. Iar creşterea lor ar fi fost marea voastră bucurie în faţa Tatălui vostru sfânt. 3. Dar pentru că nunta voastră s-a petrecut în bezna acestei lumi, pentru a îndeplini lucrarea morţii, şi pentru a aduce roade ale iadului, adică răsfăţaţii, îndrăgiţii voştri copii atunci, este greu să se ia veninul de la puiul de şarpe. Şi aceasta nu se poate întâmpla decât 16
  17. 17. Daruri Cereşti prin moartea trupului şi prin întemniţarea voinţei, pentru că încăpăţânarea acestor copii este drăcească şi nu are în ea nici măcar o scânteie cerească. 4. Însă de credeţi că spun prea multe aici, Eu vă răspund: cercetaţi-vă progenitura şi nu veţi găsi decât egoism, invidie, mânie, lene şi o silă ascunsă faţă de ce este divin, de aceea ei pot fi convinşi doar prin pedepse sau prin recompense lumeşti ca să înveţe nişte propoziţii din aridul catehism. 5. Şi dacă aţi găsit toate aceste lucruri la copiii voştri, atunci recunoaşteţi deschis că vă spun doar din iubirea Mea nemăsurată, pentru mântuirea copiilor voştri şi a voastră, că ei sunt adevăraţi copii ai iadului! 6. Dacă vreţi să faceţi din progenitura voastră copii ai iubirii, trebuie să fiţi orbi la chipurile lor drăgălaşe şi înşelătoare şi să fiţi surzi la dorinţele lor (absurde) şi trebuie să stingeţi la vreme orice scânteie a încăpăţânării lor rele, ca să lăsaţi loc iubirii pentru Mine. 7. Tot ceea ce copiii cer (cu încăpăţânare), voi trebuie să le refuzaţi, chiar dacă sunt lucruri bune, pentru ca nu voinţa lor, ci voinţa voastră să găsească inimile lor supuse. 8. Mereu să pedepsiţi încăpăţânarea, revolta, lenea, dar mai ales lipsa de respect faţă de cele sfinte, cum este Numele Meu. 9. Nu-i lăudaţi şi mai ales nu-i răsplătiţi pe copii chiar când fac bine! Spuneţi-le cu bunătate că au îndeplinit o lucrare de care Tatăl din ceruri se bucură. Iar dacă un copil a făcut în timpul liber, pentru plăcerea sa, ceva ce pare a fi bun, atunci întrebaţi-l amănunţit ce l-a îndemnat să facă asta. Şi dacă aţi aflat că a făcut asta din egoism sau din datorie, sau din iubirea pentru voi sau din iubire pentru Mine, atunci îndreptaţi mereu către Mine nemulţumirea sau mulţumirea voastră. 10. Dar fiţi cumpătaţi cu alintările, aşa cum este cumpătată iarna cu zilele calde, pentru ca rămurelele ce înmuguresc să nu fie distruse de ispite, aşa cum florile primăverii sunt distruse de un îngheţ târziu. Lăsaţi vântul rece să bată pentru ca aerul otrăvit din jurul inimilor tinere să fie curăţat pentru binele spiritului. 11. Pe băieţi să-i învăţaţi să fie ascultători şi să le arătaţi cum să-Mi înţeleagă poruncile, iubindu-Mă. Să le pedepsiţi curiozitatea şi dorinţa prea mare de joacă şi să-i îndrumaţi spre linişte. 12. Dar pe fete să le ţineţi acasă şi să nu lăsaţi să se deştepte în ele curiozitatea (necuviincioasă), orice ar fi. Şi niciodată să nu le faceţi pe plac în vreo dorinţă, oricât de măruntă, înainte să vă fie limpede ce stă la originea acestei dorinţe. 13. Feriţi-i cu cea mai mare grijă de întâlnirile cu alţi copii care se bucură de o creştere lumească, altfel adunaţi singuri nori grei de grindină. Şi nu va fi cruţat niciun spic de grâu. 14. Cu vârsta, dreapta voastră asprime să facă un pas înşeptit. 15. E mai bine să-i auziţi pe copiii voştri plângând, din cauza vanităţii lor înfrânte, decât jubilând de bucuria lor lumească, pentru că astfel sunteţi asemenea îngerilor din cer, care se bucură de lacrimile de căinţă din lumea aceasta. 16. O fată ce s-a lăsat pradă mâniei trebuie să postească de şapte ori perioada mâniei, ca să devină blândă ca o porumbiţă. 17. Să vă ascundeţi iubirea pentru ei, aşa cum sunt şi Eu ascuns privirii voastre, pentru ca roadele cele noi şi gingaşe să nu fie pârjolite de căldura timpurie. Şi aşa cum se arată rodul care răsare din sămânţa cerească şi devine tot mai viguros, şi aşa cum în inima voastră iubirea pentru Mine se vede tot mai limpede, iar din ea apare credinţa activă, tot aşa să vă deschideţi voi inima cu iubire înţelegătoare faţă de copiii nou-născuţi (spiritual). 18. Aceasta este calea vieţii pentru copiii voştri! Şi este singura cale, aşa cum Eu sunt singurul Dumnezeu. Cel care vrea să meargă pe această cale va găsi harul şi va vedea că este de la Mine. Dar cine va face cum zice cartea lumii, acela îşi va găsi răsplata la prinţii acestei lumi, în mlaştina veşniciei. Amin. Eu, Dumnezeu, Cel prea-sfânt şi Iisus, ca Tată. Amin! 17
  18. 18. Daruri Cereşti 21. Tatăl în concilii, în biserici şi în faţa copiilor 29 iunie 1840 1. Acolo unde v-aţi adunat doi sau trei, sau chiar mai mulţi în numele Meu şi în iubirea pentru Mine, acolo sunt şi Eu printre voi - dar nu ca în concilii, unde nu am fost niciodată. Pentru că în conciliile în care oamenii se adunaseră cu intenţie, ca sfatul iudeu în faţa marelui preot Caiafa, se sfătuiau sub pretinsa Mea inspiraţie cu privire la privilegiile şi sfinţenia arhiereilor şi la infailibilitatea acestora şi socoteau marea pierdere pentru veniturile temporare ale Scaunului; ei se interesau prea puţin de Mine şi Mi-au lăsat cu chiu, cu vai tot atât de puţin spaţiu cât las Eu unei căpuşe în Univers. Numele Meu exterior, (la fel) ca şi al altei personalităţi istorice, câteva pasaje din Cuvântul Meu, o iubire oarbă şi păgână şi o adoraţie sistematică a idolilor, cât şi un cult al ceremoniilor lipsite de sens, rezultat din acestea, sunt singurele care Mi-au fost lăsate. 2. Astfel, Eu am devenit asemenea acelor stăpânitori care sunt aşezaţi pe tron de către slujitorii lor, ca mantie peste toate ticăloşiile lor, şi care trebuie să permită multe pentru ca aceştia din urmă, aproape mereu neştiuţi de ei, să folosească numele lor de domnitori ca sigiliu oficial al puterii pentru ca decretele şi ordonanţele lor să obţină puterea legală cea mai înaltă. 3. Tocmai aşa mi se întâmplă în cele mai multe dintre bisericile Mele. Pretutindeni, ei caută să fiu sustras privirii copiilor Mei şi le astupă urechile cu vorbe goale ca să nu mai poată auzi vocea Mea părintească. Le pun în faţa ochilor chrişti din lemn ca ei să nu-l poată vedea pe Cel Viu, iar cu zgomotele clopotelor lor le asurzesc urechile pentru vocea Mea şi nu-i lasă să audă în inima lor Cuvântul Meu cel viu. 4. De aceea Eu vin în mijlocul vostru ca Totul pentru voi şi vă previn cu privire la plămada fariseilor egoişti, ca să puteţi vedea mereu chipul Tatălui vostru sfânt şi să puteţi auzi Cuvântul Său cel viu: Să deveniţi mici precum sunt copiii, pentru ca împărăţia Mea să devină a voastră! Pentru că acolo se află cea mai mare înţelepciune - aşa cum în iubire se află fericirea cea mai mare! 5. Însă ţie, iubit zelos al cuvântului, ca şi femeii tale, care-mi este de asemenea dragă, îţi voi da alinarea că ţi-am înscris copiii în Cartea Mea. Spune-le că i-am primit ca şi copii, ca şi cum ar fi venit din binecuvântarea Mea, şi că vreau să fiu pentru ei un Tată sfânt şi iubitor! 6. Şi astfel le voi arăta astăzi o mică dorinţă, şi anume, ca ei să renunţe la voinţa lor în toate cele pe care eu am poruncit şi vestit şi voi mai vesti prin robul Meu - şi că ei trebuie să dea supuşi ascultare părinţilor lor ce au fost instruiţi în aceasta! Atunci ei vor începe curând să recunoască şi să perceapă ce înseamnă să Mă aibă ca Tată, Cel care are comori şi bogăţii nemăsurate de dăruit copiilor care Mă iubesc. 7. Dar voi, iubiţii şi încă prea puţinii Mei prieteni, să fiţi veseli şi senini în inimile voastre! Pentru că Eu sunt cu voi şi Mă bucur cu voi, dacă şi voi vă bucuraţi pentru Mine. Iar această bucurie va fi pentru voi o stea luminoasă, dacă veţi părăsi lumea. Ea vă va călăuzi credincioasă în călătoria voastră din Cerul Meu cel mare şi vă va îndruma şi acolo, ca şi aici, în parte, în marele Meu oraş! Amin. Amin. Amin. 8. Deci acum - să fiţi veseli! Iar cel care vrea să vorbească cu Mine despre voi, acela să vorbească! Iar Eu voi dezlega gura şi limba în ora sărmanului Meu rob. Dar să fie departe de voi curiozitatea, şi cu atât mai aproape iubirea inimii voastre! Amin. Eu, Tatăl vostru cel iubitor, în Fiul Meu Iisus! Amin. Amin. Amin! 22. Sfat pentru căsnicie 6 iulie 1840 18
  19. 19. Daruri Cereşti 1. Scrie fratelui ce este administratorul-şef al unui oraş sfâşiat, în care se află multă desfrânare trupească şi spirituală, că i-am ascultat cu mulţumire rugăciunea şi îi dau o învăţătură din iubirea Mea. 2. Dar el trebuie să creadă că Eu îl pot ajuta, iar credinţa sa trebuie să fie vie, în puterea voinţei şi a iubirii celei mai înalte. Iar el nu trebuie să se teamă de soţia lui din cauza banilor, şi să nu-i facă vreo concesie, nici chiar fără voie (ceea ce sigur nu ar face, dacă ar avea o soţie săracă). El trebuie doar să se gândească la tânărul cel bogat din Evanghelie, iar de aici să-i fie limpede cât de greu este pentru un bogat să intre în împărăţia Mea. Da, ceea ce adesea pare imposibil omului, pentru Mine este posibil. Iată orbita pământului în jurul soarelui, cum am împărţit-o Eu în zile şi nopţi, pentru a încheia un cerc al anului! Iar Eu spun că până acum niciun socotitor nu a putut descoperi „Cvadratura cercului” pe care am aşezat-o la temelia tuturor cercurilor planetare şi solare! 3. Dar oamenii nu văd pădurea din cauza copacilor! De aceea ei nu văd pădurea nici într-o sămânţă. Şi tot astfel, fiul Meu iubit nu vede răul cel mare şi crede că acesta se află în lucrurile mărunte, îl sfătuiesc să meargă drept la ţintă, în felul Meu, fără sfială şi fără teamă. Deoarece acela care din iubire înfăptuieşte de dragul numelui Meu, acela nu trebuie să se teamă niciodată. Iar cel ce caută să Mă slăvească în inima fratelui său şi în inima surorii sale, şi încă mai mult în inima soţiei şi a copiilor săi - cu adevărat spun că nu va fi niciodată distrus. 4. Dar iată sfatul, pe scurt: Pentru tot ce-ţi voi arăta, să te sprijini pe mărturia Scripturii şi să-i arăţi soţiei tale, cu vorba şi cu fapta, că tu eşti capul familiei, iar ea este doar trupul, că trebuie să-ţi dea ascultare după voinţa Mea, aşa cum Sara a dat ascultare lui Avraam, iar Maria iubitului ei Iosif - fapt pentru care Eu i-am poruncit lui Iosif, niciodată Mariei, care M-a purtat în pântec, pentru ca orânduirea Mea, din care au fost create toate lucrurile, să nu fie răsturnată întru nimic. 5. Iar dacă ai făcut aceasta, arată-i soţiei tale că adevărata fericire în căsnicie este doar în legătura dintre bărbat şi femeie, ca şi între Dumnezeu şi om, sau între spirit şi suflet, sau între adevărata biserică şi un stat existent. 6. Mai departe, arată-i soţiei tale că femeile care în inima lor se văd mai presus de bărbaţii lor, sunt asemeni ateilor sau apostaţilor, pentru care noaptea devine o masă de tortură, mai ales când îşi pierd bunurile vremelnice, pentru ca la urmă, când ei nu s-au scufundat de tot, reîntoarcerea să fie încă posibilă. 7. Bărbatul învaţă să Mă recunoască prin iubirea pentru Mine, iar femeia prin iubirea bărbatului. Dar cum poate o femeie să spună: „îmi iubesc soţul” când cuvintele şi dorinţa lui nu sunt sfinte pentru ea? De aceea, în căsnicie cel mai important lucru pentru bărbat este să vadă în ce relaţii se află femeia cu el, ca femeia să se îndrepte după el. 8. Dar dacă bărbatul, în orbirea lui, este slab în credinţă şi face concesii femeii, fie şi într-un singur punct în ceva incorect, atunci el a plantat singur un cancer în căsnicia lui. 9. De aceea, bărbatul nu trebuie să se căsătorească înainte de a se fi cercetat complet pe sine! 10. Banii îţi sunt de prisos, dacă tu ai îndurarea Mea! Dar tu să nu fii de prisos femeii tale, pentru că ea încă nu are îndurarea Mea! La ce-i folosesc ei banii şi averea fără îndurarea Mea!? Iar dacă are îndurarea Mea prin inima pioasă a bărbatului, atunci ea se va uita la bani cu ochii legaţi. 11. O, fiul Meu iubit, iată. Eu cunosc femeia ta mult mai bine decât ai putea tu vreodată să o cunoşti. De aceea, crede-Mă, femeia ta are trei mândrii: este mândră de banii ei; este mândră de a fi femeia ta, datorită slujbei tale, din care vine înclinarea ei spre tine; pentru că dacă ai fi fost calificat ca simplu copist, ea nu te-ar fi luat niciodată de bărbat! Dar pentru că ea se închipuie pe sine doar foarte bogată şi este totuşi destul de castă, atunci ea este mândră 19
  20. 20. Daruri Cereşti faţă de tine, care nu bagi de seamă aşa de mult, din obişnuinţă. Dar dacă o atingi doar o dată în punctul sensibil, vei înţelege cuvântul Meu. 12. Arată-i mai întâi că tu eşti capul şi Eu sunt Domnul! Apoi, arată-i că banii îţi sunt de prisos şi că ea îţi datorează mari mulţumiri, şi îmi datorează şi Mie prin tine, pentru administrarea gratuită a averii ei. Iar mulţumirea aceasta o va aduce prin iubire şi prin recunoaşterea smerită a drepturilor tale de bărbat. Iar în al treilea rând, arată-i Evanghelia despre risipitorul cel bogat şi despre tânărul cel bogat; mai întâi, cere-i cu blândeţe lămuririle, dar apoi dă-i tu această lămurire cu ajutorul Meu. 13. Apoi arată-i cuvântul Meu cel nou, despre moartea veşnică şi despre viaţa veşnică, despre renaştere şi cât este aceasta de necesară pentru a obţine viaţa veşnică, pentru că fără renaştere moartea trupului este urmată esenţial şi de cea a spiritului. 14. Să faci totdeauna întocmai toate acestea, iar Eu te voi ajuta. Iar într-un an şi o zi femeia ta va fi alta. Şi va dura încă mai puţin dacă nu vei avea legături trupeşti cu ea şi te vei ruga în inima ta. 15. După o vreme, să i-l faci cunoscut pe scribul Meu J.L., pentru că el are tunetul în pieptul său! 16. Să faci astfel, iar îndurarea Mea nu va întârzia! Amin! Eu, Iisus, sfătuitorul cel mai bun. Amin. Amin. Amin! 23. Adevărata binefacere şi falsa binefacere Marţi, 7 iulie 1840, p. m. 1. Orice nevoiaş este fratele Meu, aşa cum orice avar este fratele Satanei. 2. Dacă Eu îi trimit pe fraţii Mei nevoiaşi la uşa voastră, a celor bogaţi, voi să ştiţi că încă nu am retras de la voi iubirea Mea. 3. Dar dacă aţi făcut în aşa fel - vorbesc în general - încât săracii să nu mai îndrăznească să vină la voi, atunci să ştiţi că iubirea Mea a plecat pentru totdeauna de la voi. Un asemenea bogătaş va rămâne sub influenţa iadului. Dar în aşa-zisul lui noroc nu se va afla nici măcar o scânteie din iubirea şi îndurarea Mea. 4. La fel şi pentru bogaţii care dau mult sau puţin de pomană, doar de ochii lumii. Şi îmi este silă de contribuţiile meschine care provin din distracţiile şi petrecerile pe care le detest cel mai mult, date doar de formă şi pentru a câştiga mai mult loc pentru desfrâul public! Ruşine veşnică celor ce-Mi ridică un altar de jertfă în capelele Satanei! 5. De aceea, dragii Mei, nu trebuie să faceţi asemenea copiilor iadului, ci darul vostru să nu-l vedeţi decât voi, împreună cu săracii şi cu Mine, Şi fiecare să dea din belşug, după starea averii sale. 6. Deoarece cu adevărat vă spun: Veţi primi un pământ pentru un bănuţ şi un soare pentru o înghiţitură de apă vie, şi veţi deveni prinţi! Dar dacă veţi face aceasta din iubire pentru Mine, atunci, prieteni, nu vă spun decât: în primul rând, niciunul nu va gusta din moarte în timpul vieţii sale trupeşti; deoarece dulcea sa moarte va fi trezirea în braţele Tatălui său sfânt. Iar în al doilea rând, ceea ce se va numi „a fi veşnic prieten cu Dumnezeu” - nici nu puteţi cuprinde cu mintea ce înseamnă aceasta! 7. Dar dacă robul Meu vă va arăta un om sărac - sărac trupeşte şi sufleteşte -, ajutaţi-i şi trupul, dar şi sufletul. Cel ce va fi primul va avea multă bucurie. Faceţi asta şi nu întrebaţi „Pentru cine?”- ci ajutaţi-l pe cel ce vă este prezentat! El este fratele vostru şi asta e tot ce trebuie să gândiţi, dacă vreţi să fiţi cu adevărat copii ai Tatălui din ceruri, al cărui soare străluceşte asupra binelui şi răului şi care hrăneşte chiar şi fiarele ce sfâşie. - Amin! Eu, Dumnezeu, Tatăl vostru! Amin. Amin. Amin! 24. Despre baluri şi locuri de distracţie 20
  21. 21. Daruri Cereşti 17 iulie 1840, a.m. 1. Îţi spun, robul Meu leneş, ca să-ţi arăt cauza dezgustului ce te cuprinde dacă auzi de dans, „balul mascat”, „reuniunea”, „balul”, „cazinoul” şi, mai ales, despre reaua fundaţie a aşa-numitei „Resurse8” burgheze. 2. Dezgustul este drept, deoarece îşi are originea în spirit. Pentru că petrecerile cu dans sunt doar nişte morminte deschise, pline de necurăţenii. Cazinoul este un morman de leşuri de amfibii mari. Iar o astfel de „Resursă” este o prăpastie, în care Satana a pus un vas ornat cu flori, pentru ca omul să nu simtă mirosul urât al necurăţeniilor. 3. Dacă înţelepciunii îi este suficient chiar şi puţin, atunci am spus totul cu aceste cuvinte. Dar şi prietenii tăi trebuie să primească un semn despre aceasta. Iar pentru ei mai este nevoie de câteva cuvinte: 4. Satana a văzut cu supărare că (în acest oraş) multe familii bune n-au cedat ispitelor sale de a petrece, din cauza mirosului greu. De aceea, a găsit mijlocul potrivit, anume a aşezat jos de tot un vas mare şi bine închis, l-a acoperit cu scânduri lustruite şi a împodobit ieşirea cu flori bine mirositoare, încât nimeni să nu bănuiască ceva rău! 5. Apoi şi-a spus: „Aici îmi voi pregăti un ospăţ din carnea fragedă a copiilor, nu tot din carnea tare a desfrânatelor istovite; pe acestea le vor devora îngerii mei din iad. Voi sta ascuns după florile frumoase şi plăcut mirositoare. Iar când copiii vor veni unul după altul, pentru flori, îi voi prinde, îi voi devora. Iar părinţii lor vor vedea că eu, Satana, sunt cel mai puternic! Le va fi mai uşor să smulgă o stea din cer, decât să salveze doar un fir de pe capul fiicei sau fiului lor!” 6. Iată planul Satanei! Cum credeţi că mi-ar place o asemenea instituţie?! 7. V-am arătat părinteşte marele pericol, în tot adevărul. În adâncul răutăţii sale, Satana stă descoperit în faţa voastră, puţinii Mei copii. De aceea, să ţineţi seama de iubirea Mea şi îndurarea Tatălui vostru sfânt, şi fiţi în gardă. Pentru că acela care-l vede pe duşman, poate să fugă de el. Însă vai celor orbi şi celor surzi, şi acelora care nu vor urma sfatul Meu! Mai curând voi trimite îngerii Mei în iad, ca să-i îndrepte pe rătăciţi şi să lumineze bezna de acolo, decât să Mă uit înspre acest vas! Amin! 25. Sfat important pentru educaţie Vineri, 17 iulie 1840, la amiază La întrebarea lui A.H., dacă poate încredinţa educarea copiilor săi unui tânăr care s-a prezentat. 1. Spune-i lui A.H.: M-am uitat în inima lui şi am găsit bună-credinţă. Îi voi da un sfat de care să ţină seama şi pe care să-l urmeze! 2. Nimeni nu poate da ceea ce nu are! Dar pentru educaţie nu ajunge doar o inimă bună, ci mai trebuie şi smerenia faţă de Mine. Pentru că acela care nu a crescut întru Mine şi nu ştie cine şi unde sunt Eu, cum să crească el copiii? 3. De aceea, să-l vezi pe acest tânăr ca pe un om de două ori sărac! Poţi să-ţi laşi copiii în seama lui, ca să-i înveţe citirea, scrierea şi socotelile, şi alte ştiinţe oarbe; dar nu în privinţa Mea. De aceea, în privinţa bisericii, copiii tăi trebuie să fie instruiţi de un capelan inteligent; dar inima lor să fie plină de învăţăturile Mele. 4. În cel priveşte pe acest tânăr, el se află în iubirea Mea, ca orice om, şi poate primi când doreşte îndurarea Mea şi viaţa ce se trage din ea. 8 Societatea închisă pentru distracţii, cu alte cuvinte, sursa de distracţie. 21
  22. 22. Daruri Cereşti 5. De aceea, trimite-l la robul Meu pentru ca acesta să-i arate calea. Iar dacă el va dori s-o urmeze, îi va fi de mare folos, acum şi în veşnicie. 6. Dar el nu trebuie să fie obligat în niciun fel; ci trebuie să ia seama la sfatul robului Meu, ca să-l pot ajuta în toate, şi va avea tot ce-i trebuie. 7. Dar tu să-l veghezi mereu, cu înţelegere. Iar dacă ai ceva împotriva lui, trebuie să-i spui asta doar între patru ochi. 8. El trebuie să urmeze sfaturile robului Meu, şi să te asculte în toate. Iar ascultare în toate trebuie să dea şi copiii. Şi în toate să fie voinţa Mea! 9. Iar dacă-Mi dai ascultare, aceasta o vor vedea şi oamenii şi copiii. Şi curând veţi fi turma Mea, a păstorului bun. Amin! Eu, singurul Păstor bun! Amin! 26. Despre vederea şi perceperea spirituală 24 iulie 1840 1. Iată, sunt atât de multe taine în puterea, iubirea şi îndurarea Mea, de care nu aţi avut niciodată habar, şi de aceea aţi putea spune: „Nu-mi lipseşte, nu-mi foloseşte”. Da, este adevărat, iar această observaţie ar putea fi folosită în pornirile lumeşti, dar nu în marea Mea îndurare, în care se găseşte nemărginirea în veşnicie, pentru binele vostru. 2. O, prieteni, credeţi-mă că Eu vă spun toate acestea! Şi credeţi - pentru că o veşnicie trece într-alta - că voi totuşi trebuie să spuneţi : „Oare nu alcătuim un număr cât de mic şi noi, care-L recunoaştem pe Dumnezeu?” Şi vă va răspunde un glas din inima voastră: „Nu există un asemenea număr! Pentru veşnicie, voi nu sunteţi nimic, cu toată înţelepciunea voastră! Dar Eu sunt totul! Iar voi puteţi să fiţi totul în şi prin Mine - dar nimic prin voi înşivă”. 3. Am încă multe de spus, din ceea ce nu le-am spus apostolilor, pentru că ei n-ar fi putut purta acestea, fiind doar roade timpurii, coapte de prezenţa mea vizibilă şi obligatorie. Doar dacă voi iubiţi şi credeţi în Mine fără să Mă vedeţi, sunteţi capabili de a purta ceva mare. Şi astfel, veţi afla ceva ce va uimi spiritul vostru. De aceea să primiţi în inimile voastre ceea ce vă voi spune pe scurt aici! 4. Tot ce-aţi visat şi veţi visa vreodată, nu se va pierde. Aşa cum s-a întâmplat în voi, îl veţi recunoaşte ca al vostru şi vă veţi bucura sau vă veţi întrista. A fost nevoie să atingeţi ca să apropiaţi viitorul de înţelegerea voastră. Deoarece acela care nu ştie şi nu vede că în el trăieşte şi se mişcă întreaga creaţie, nu poate înţelege nici temeiurile gândurilor şi faptelor sale. 5. În spiritul vostru se află ascunsă nemărginirea; de aceea puteţi să cuprindeţi cu gândul nenumărate planete şi fiinţe cum sunt oamenii, animalele şi plantele. Deoarece dacă n-ar fi aşa, aţi ajunge la limită cu gândirea voastră. Iar aceasta se întâmplă în felul următor: 6. Dacă aţi pune faţă în faţă două oglinzi foarte limpezi, una s-ar reflecta complet în cealaltă. Această imagine s-ar reflecta din nou în prima, iar imaginea s-ar reflecta iar în cea de-a doua, şi tot aşa, A în B şi B în A. Tot aşa şi cu voi! Sufletul vostru este o oglindă a lumii exterioare, iar spiritul vostru este oglinda pentru lumea interioară. De aceea, toate se află în voi, iar spiritul este prezenţa rapidă a celor gândite. 7. Ştiţi bine că, pe cât de şlefuită este oglinda, pe atât de curată este reflectarea. Iar dacă sufletul vostru se şlefuieşte prin smerenie, veţi vedea în voi lucruri minunate, şi anume: prin suflet, formele exterioare, iar prin spiritul de la Mine, tot conţinutul fiecărui lucru. 8. Un exemplu: Dacă voi v-aţi gândi la o piatră, un copac sau un animal, mai întâi veţi vedea forma sa exterioară. Apoi, la lumina spiritului, această imagine se va lumina de la un capăt la altul, iar voi veţi putea privi acest lucru de la un capăt la altul. Când oglinda sufletului va străluci, raţiunea voastră va vedea la fel de bine ca şi ochii trupului. Iar dacă vreţi să vorbiţi cu acest lucru, spiritul Meu din voi va intra în acel lucru şi va vorbi despre toate lucrurile, mari şi mici. 22
  23. 23. Daruri Cereşti 9. În faţa ochilor şi inimilor voastre, totul este dezvăluit: felul cum odată Adam şi Abel, şi mulţi alţii, au putut vorbi cu toate creaturile, şi în ce fel vă puteţi pune în legătură cu lumea spiritului, dacă vă doriţi aceasta cu tărie. 10. De aceea, trebuie să vă „lustruiţi” mai întâi sufletul, ca să puteţi face aceasta! Pentru că mai sunt multe care dau mărturie despre Mine. Dar voi sunteţi prea necugetaţi ca să vedeţi în creaţie Numele Meu. De aceea trebuie să vă lustruiţi cu zel sufletul, ca să vedeţi lumea cu alţi ochi şi ca să cuprindeţi minunile Mele nesfârşite! 11. Dar un bun scriitor să dea robului Meu într-una din zilele astea, la vremea potrivită, o stâncă (sau orice lucru din natură), iar Eu o voi face să vorbească robului Meu. Iar scriitorul să noteze lucrul vestit şi să-l limpezească, aşa ca pe o mărturie a cuvântului Meu! 12. Pentru că nu contează cum este un lucru în spaţiu şi în timp; ci contează cum este viaţa voastră în afara ambelor dimensiuni (spaţiu şi timp, adică în existenţa veşnică). Dar abia la intrarea spiritului Meu, lucrurile pot primi viaţa şi darul vorbirii, de la un capăt la altul. Cu ochii trupului, luaţi drept adevărate lucrurile din afara voastră, iar cu ochii sufletului din voi, cu ochii spiritului, vedeţi din centrul fiinţei voastre. Abia prin spiritul Meu, toate lucrurile devin vii şi vorbitoare, de la un capăt la altul. 13. Iată, Eu, Tatăl vostru sfânt, vă arăt atât de multe! De aceea să fiţi zeloşi în iubirea voastră, pentru ca îndurarea Mea să nu întârzie! Amin! 27. Un cuvânt despre rugăciunea pentru alţii 28 iulie 1840, ta amiază O, Doamne, îţi mulţumesc cu smerenie pentru Spania. Pot să mă mai rog pentru aceasta? Şi oare am făcut bine că m-am rugat? 1. Tu spui că dacă arta (în căutarea meschină de câştig) se face pentru pâine, ea este de prea puţin folos; iar dacă arta nu şi-a câştigat pâinea, ea s-a găsit oare în adevărul său? 2. Dar cum crezi că este slujba Mea, dacă robii luptă pentru lucruri lumeşti; cum sunt pâinea, aurul şi puterea asupra lumii? 3. Nu există o ţară asemenea celei pe care ai numit-o, care să fi ars pe rug mai mulţi copii nevinovaţi ai Mei, în toate timpurile. Dacă ai putea să vezi cum văd Eu - câte fetiţe nevinovate au fost batjocorite de hoardele de călugări falşi şi apoi au fost îngropate de vii şi zidite! Câţi băieţi au fost jertfiţi desfrâului sodomiei! În câte mii de infamii, înşelătorii şi grozăvii nemaiauzite şi-au găsit un refugiu josnic oamenii, mai ales din partea preoţimii, şi pentru un mărunt scop vremelnic! Cum s-a denigrat vădit cuvântul Meu scris, pentru că acesta nu permitea înfăptuirea de grozăvii! - Atunci, ai fi văzut foarte clar pentru ce au luptat cei ce ar fi trebuit să fie în slujba Mea. 4. Şi dacă fiecare lucrător îşi merită plata, Eu am dat şi acestor lucrători plata binemeritată, ca exemplu înfricoşător, din cauza arhiereului deja temporar, şi Mi-am păstrat veşnicia pentru lumea cealaltă! 5. Dar faptul că te-ai rugat din când în când a fost corect. Să faci la fel, dar continuu! Pentru că folosul va fi de partea ta, dacă te deprinzi în iubirea pentru Mine. Dar gândeşte-te mereu că toate judecăţile Mele sunt corecte şi sunt doar pentru cei care au slujit de multă vreme. 6. Dacă Hus ar fi fost înţelept şi ar fi urmat sfatul Meu, în loc să fie încăpăţânat, asemenea lui Nicolaus Kopernikus, care a fost un înţelept socotitor al creaţiei Mele - el nu ar fi fost ars pe rug. Pentru că îţi spun: Trebuie să-l păcăliţi mereu pe Satana, cu înţelepciunea blândeţii. Amin. Eu, Judecătorul cel drept. Amin! 28. Evanghelia izvorului 23
  24. 24. Daruri Cereşti 30 iulie 1840, pe la 5 ¾ p.m. Mărturii despre originea izvorului Andritz, de la nord de Graz, în apropiere de St. Veit: Lorber rosteşte ce-i spune izvorul, adică Domnul prin intermediul izvorului. Au scris: K.G.L., Andr. H., Ans. H. 1. Înainte să vă arăt eu (izvorul) esenţa mea, trebuie să ştiţi cum şi de unde am apărut. 2. La mai mult de 4.000 de stânjeni spre răsărit, se află o deschizătură mare, apărută la formarea munţilor din focul divin. La această deschizătură se adună toate apele care sunt aspirate de munţi, din aerul umed. Din pricină că această deschizătură mare aproape întotdeauna se umple în acest fel, iar greutatea munţilor ce se ridică deasupra acestei deschizături, ca şi aerul greu, concentrat de la adâncime presează asupra apei, această apă subterană nu iese la lumina zilei numai prin acest loc, ci şi din multe alte locuri, prin deschizături mai mari şi mai mici, şi prin filoanele goale ale munţilor. În acest fel apar eu la suprafaţa pământului locuit de voi, şi nu sub pământ, cum cred mulţi, pentru că temelia locului meu subpământean - ceea ce voi numiţi matcă - este o piatră solidă în care eu mă odihnesc ca într-un bazin. 3. În această căldare se află trei filoane groase cât un braţ de om, care se unesc în direcţia nordului, la mai mult de trei mile adâncime sub muntele pe care voi îl numiţi „Schockel”, iar acolo se mai găseşte un bazin mult mai mare şi un rezervor de apă care a apărut odată cu acel munte, cu ajutorul focului divin, adică iubirea Tatălui! 4. La început, în aceste deschizături a sălăşluit sute de ani focul, arzând mereu la interior. Iar când apa a intrat masiv în despicături în timpul clocotului, pe drum eu eram deja aproape evaporat şi nimicit din cauza prăpăstiilor fierbinţi. Iar forţa mea liniştită a fost înviorată de foc şi a trebuit să ajute masele subpământene să iasă la lumina zilei. Dar aceste prăpăstii s-au mărit treptat din cauza ruperii părţilor, şi am putut ieşi cu ape din ce în ce mai multe, ca să domolesc marele neastâmpăr al focului care, deşi îşi avea originea în iubirea Tatălui, avea în sine focul furiei divine. Atunci s-a stins încetul cu încetul în părţile de jos ale bazinului şi a ars doar din când în când în zonele mai înalte ale maselor ridicate, încă două secole după aceea. 5. Dar când la urmă, după voinţa Creatorului, s-au format munţii, iubirea divină a trimis un mic înger şi a stins focul. 6. Doar nu crede nimeni că un spirit stăpânitor al muntelui ar fi un basm! Întrucât puterii pline de dragoste a Eternului îi sunt subordonate din iubire nenumărate oşti de spirite care găsesc cea mai mare bucurie şi fericire în slujirea Lui, atunci când iubirea Domnului le oferă ceva de înfăptuit -, Domnul însuşi oferă cu plăcere ceea ce, pline de iubire, aceste spirite doresc. 7. După cum vedeţi, eu răzbat doar prin mici filoane, până la o sută de stânjeni, la suprafaţă. Şi dacă n-aş fi primit şi eu un spirit păzitor, care să-mi spele căile, acestea ar fi fost astupate din neîndemânarea mea, sau chiar distruse. Dar acest spirit păzitor a ţinut de peste un secol căile mele curate şi liniştite, pentru ca oamenii să se bucure de apa mea proaspătă şi limpede, şi să-şi amintească (dacă sunt curaţi la suflet) că numai Dumnezeu poate da curăţenia oricărei fiinţe. 8.Odată, în acest ţinut înconjurător locuiau mai mulţi oameni pioşi, pentru care Dumnezeu era doar iubire. Aceşti oameni veneau la locul acesta aproape zilnic, cu inima simplă şi voioasă. Iar după ce aduceau Domnului contemplarea, rugăciunea, chemarea şi jertfa muncii zilei, de la izvor, pe partea stângă a monumentului nevrednic ce a fost construit de puţină vreme, venea acest spirit bun, şi vorbea oamenilor despre supunere şi smerenie, şi despre tainele minunate ale naturii. 9. Şi oamenii vorbeau cu acest spirit ore întregi, iar acesta pleca numai când îl chema vreo faptă necesară. Dacă aţi fi fost de faţă şi v-aţi fi uitat în oglinda mea, aţi fi văzut că 24
  25. 25. Daruri Cereşti Dumnezeu dă toată bucuria şi este receptiv la bucurie. Vă spun doar că eu săream ca o dansatoare voioasă în micul meu bazin, iar pietrele râdeau şi mă aplaudau. 10. Dar oamenii de acum, care au devenit mai materialişti decât aceste pietre din jurul meu, tocite de vreme, n-ar putea să se bucure vreodată de un astfel de spectacol vesel al naturii. Deoarece pentru cel care nu şi-a adus la viaţă spiritul, prin supunere şi smerenie, sub influenţa spiritelor cereşti, viaţa este doar una materială şi influenţată de spiritele materiei, care vin în el prin mâncare şi băutură. Un asemenea om, când devine din nou materie, nu va putea vedea, auzi şi simţi cu simţurile sale materiale decât materia din care este plămădit în carne şi oase. 11. Cu totul altfel stau lucrurile cu omul supus şi smerit în spirit. Acesta nu vede doar materia, ci şi fiinţa spirituală originară, înrudită cu el, stăpânind viu şi înţelept, aflând de la acel spirit cele mai profunde lămuriri despre materia de orice fel, ici-colo întreagă, ici-colo distrusă, sau adesea complet dizolvată, aparent mai grosolană. Dar el nu va comunica doar cu un spirit, ci pentru fiecare împărţire există mai multe spirite ale naturii vizibile: cea vie, cea aparent vie şi cea aparent moartă, spirite cu care el poate lega o discuţie plină de învăţăminte. 12. Dacă vă uitaţi în oglinda mea, veţi vedea mai multe mişcări la suprafaţă: una circulară, ordonată, regulată, de la interiorul meu - şi o alta, dezordonată, neregulată, informă, provocată de împrejurările exterioare, tulburându-mi oglinda. 13. Dacă aveţi un spirit viu, prima mişcare n-ar fi doar de origine materială, grosolană, ci veţi descoperi o scriere minunată, limpede prin puterea lui Dumnezeu. Dar dacă nu sunteţi în starea aceasta, vă voi arăta în încheiere câte ceva din acest abecedar spiritual. 14. Această mişcare circulară apare dintr-un balonaş material ce se ridică de la interiorul meu, prin care (să nu vă miraţi de ceea ce vă voi spune) din materia moartă este eliberată o fiinţă spirituală îmblânzită. Din aceasta, puteţi învăţa că şi spiritul9 vostru a fost dezlegat de materie într-un mod asemănător, şi că el, în voi, unde se află încă legat de materie, trebuie să parcurgă acelaşi drum de la interiorul fiinţei voastre până la suprafaţa voastră în acelaşi fel, circular şi divin, pentru ca fiinţa voastră întreagă, spirituală şi materială, să se deplaseze cu o mişcare ordonată, ca şi suprafaţa oglinzii mele. Dar slujba Mea vă arată şi că spiritul vostru se înalţă pe măsură ce v-aţi retras din lumea rea ce năvăleşte dinafară. 15. Aceste puţine lucruri pe care le-aţi înţeles aici sunt tot ce vă pot împărtăşi acum. Dar dacă voi veţi percepe la suprafaţa voastră mişcări vitale asemănătoare cu cele pe care le vedeţi pe suprafaţa mea netedă ca oglinda, atunci să reveniţi pe malul meu şi să învăţaţi să recunoaşteţi lucrurile minunate ale iubirii şi puterii divine. Amin! 29. Fiecăruia ce este al său Pe 2 august 1840, p.m. 1. Printre voi se află unii care, din cauza neroziei lor, la revelaţiile Mele prin lucrurile 10 naturii se lasă pradă scrupulelor şi nefericirii, pentru că ei nu pot vedea şi auzi atât de mult ca robul Meu. 2. Îi întreb pe aceştia, spre marea lor mângâiere: de ce nu s-au întristat atunci când au văzut că în salcie nu cresc struguri?! Totuşi, salcia nu este cu nimic mai puţin o lucrare a sfinţeniei Mele atotputernice decât dulcea şi spirituala viţă de vie! Oare de ce apostolii nu au plâns şi nu s-au întristat pentru că nu M-am arătat fiecăruia aşa cum M-am arătat lui Ioan? 3. De aceea să fiţi senini şi veseli în inimile voastre! Pentru că Eu, Tatăl vostru, văd de ce are fiecare nevoie deocamdată şi dau fiecăruia atâta cât poate duce. 9 Adică sufletul De ex. izvorul Andritz. 10 25

×