Drept constitutional si institutii politice unitatea iv

2,645 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
2,645
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
36
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Drept constitutional si institutii politice unitatea iv

  1. 1. 4. DREPTURI, LIBERTĂŢI ŞI ÎNDATORIRI FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR Obiective specifice: La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea: • să enumeri categoriile de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, cu explicaţiile corespunzătoare; • să descrii unul dintre drepturile cetăţeneşti cu aplicaţie la un caz concret; • să dezvolţi într-un eseu corelaţia dintre Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi legislaţia română; • să rezumi într-un text de o pagină principiul constituţionalităţii legilor, ordonanţelor şi hotărârilor de guvern. Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore Cadrul legal al drepturilor fundamentale 102 Principalele categorii de drepturi şi libertăţi. Clasificare 105 Avocatul Poporului 131 Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat 135 Teste de autoevaluare 136 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 136 Lucrarea de verificare 136 Bibliografie minimală 137
  2. 2. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 102 4.1. Cadrul legal al drepturilor fundamentale 4.1.1. Noţiunea de drepturi fundamentale În ştiinţa juridică, prin noţiunea de drepturi fundamentale cetăţeneşti se înţelege acele drepturi care sunt garantate de însăşi Constituţia ţării, atât prin măsuri de ordin juridic, cât şi prin stabilirea condiţiilor necesare pentru exercitarea lor. Prin natura lor, drepturile fundamentale ale cetăţenilor nu sunt concepute ca o categorie de drepturi deosebite de celelalte drepturi subiective. Ca orice drepturi subiective, ele sunt puteri garantate de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic, în temeiul cărora acesta este în măsură, în vederea valorificării unui interes personal direct, să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului juridic o anumită comportare, care, la nevoie poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrângere a statului. Drepturile fundamentale cetăţeneşti nu au nimic comun cu ideea susţinută de şcoala dreptului natural, potrivit căreia această categorie juridică ar cuprinde un număr de drepturi înnăscute, de o natură specială pe care cetăţeanul le dobândeşte în afară de orice reglementare legală . Dacă şcoala dreptului natural porneşte de la concepţia că pot exista anumite drepturi indisolubil legate de persoana umană, concepţia juridică contemporană subliniază că drepturile fundamentale trebuie considerate în raport cu ansamblul drepturile subiective, având o natură juridică specifică. Spre deosebire de şcoala dreptului natural, care situează drepturile fundamentale deasupra legii şi chiar le opune acesteia, pozitivismul juridic consideră că aceste drepturi, ca orice alte drepturi subiective, sunt simple reflectări ale dreptului obiectiv în relaţiile dintre persoane, sunt creaţii şi consecinţe ale normelor juridice. Această şcoală vede sarcina primordială a ştiinţei juridice în studiul în sine al normelor juridice şi al drepturilor subiective create de ele, făcând abstracţie de condiţiile economice şi sociale proprii unei societăţi date. Deşi nu au specific propriu nici din punct de vedere al naturii juridice, nici al obiectului lor, drepturile fundamentale ale cetăţenilor îşi justifică pe deplin existenţa ca o categorie distinctă de celelalte drepturi prin importanţa economică, socială, culturală şi politică pe care o au. Constituind sâmburele reglementării legale a tuturor celorlalte drepturi subiective, drepturile fundamentale ale cetăţenilor devin temelia juridică a ansamblului drepturilor cetăţenilor. Drepturile fundamentale prezintă o mare importanţă atât pentru cetăţeni cât şi pentru stat, ele reprezintă baza pentru celelalte drepturi, sunt consacrate de Constituţie şi sunt determinate pentru statutul juridic al cetăţeanului. În concluzie, putem spune că drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetăţenilor, esenţiale pentru viaţa, libertatea şi demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi stabilite şi garantate prin Constituţie şi legi. Reţine ideea!
  3. 3. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 103 4.1.2. Reglementarea drepturilor fundamentale cetăţeneşti în ţara noastră Dispoziţia constituţională, cadru ce reglementează statutul social-economic, politic şi juridic al omului societăţii noastre, este cea cuprinsă în art. 16 (1) al legii fundamentale în care se proclamă că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Nici o îngrădire a acestor drepturi şi nici o deosebire în exercitarea lor nu sunt îngăduite. Prevederile constituţionale cuprinse în Titlul II trebuie însă corelate cu cele din art. 1 alin. 3 al Constituţiei în care se precizează că: „România este un stat de drept, democratic şi social, şi, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”. Prevederile art. 1 alin. 3 al Constituţiei constituie drept cadru şi instrumente ale realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Din aceste prevederi, ce dau expresie unei incontestabile realităţi, pot fi desprinse câteva principii, trăsături definitorii ale reglementării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor. Ceea ce caracterizează în mod deosebit această instituţie este principiul universalităţii drepturilor şi libertăţilor, principiu ce rezultă din prevederile art. 15 al Constituţiei care proclamă că: „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”. Garantarea politico-juridică şi socială a drepturilor şi libertăţilor fundamentale îşi găseşte expresia în faptul că: „România este patria comună şi invizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială” (art. 4 alin. 2). Faptul că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt garantate sub formă de drepturi şi libertăţi „ale cetăţenilor” nu trebuie să ducă la concluzia că exerciţiul tuturor acestor drepturi şi libertăţi este condiţionat de calitatea de cetăţean, ci, dimpotrivă, numai exercitarea unora dintre drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie este condiţionată de calitatea de cetăţean a subiectului de drept. Aşa cum, de exemplu, este dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului. În art. 16 alin. 3 al Constituţiei se arată că: „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenie română şi domiciliul în ţară”. Exercitarea altor drepturi şi libertăţi prevăzute de Constituţie nu este condiţionată de calitatea de cetăţean. Astfel, în art. 18 al Constituţiei se prevede că: „Cetăţenii străini şi apatrizii care trăiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi”.
  4. 4. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 104 Aşa, spre exemplu, dacă cetăţenii străini sau apatrizii aflaţi pe teritoriul ţării noastre sunt angajaţi, ei se bucură de garanţia constituţională a drepturilor asigurate cetăţenilor români. Străinii şi apatrizii au şi drepturile civile ale cetăţenilor români, ca şi orice alte drepturi recunoscute de legile, tratatele, convenţiile internaţionale sau acordurile încheiate cu România. O prevedere deosebit de importantă este cea din art. 20, potrivit căreia: „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”. 4.1.3. Natura juridică a drepturilor fundamentale Drepturile fundamentale ale cetăţenilor îşi justifică existenţa ca o categorie distinctă de celelalte drepturi prin importanţa lor economică, socială şi politică. În literatura juridică de specialitate, natura juridică a drepturilor fundamentale a suscitat un deosebit interes teoretic şi practic, ceea ce a condus la emiterea a numeroase teorii. Teoria drepturilor naturale (Locke, Grotius, Wolf, Puffendorf, Blokstone, J.J. Rousseau) a fost cea mai răspândită teorie care consideră că libertăţile publice au o natură deosebită de celelalte drepturi ale omului pentru că cetăţeanul le dobândeşte în calitate de om, sunt opozabile statului şi nu sunt stabilite prin legi, contracte etc. Clasificând drepturile fundamentale ca fiind drepturi absolute, adepţii acestei teorii le deosebea de alte drepturi care erau creaţia societăţii, deoarece ele derivau din legile naturii. O altă teorie a fost teoria individualistă (A. Esmein, H. Chenan, H.J. Laski) care susţinea că sursa oricărui drept este în individ, pentru că acesta este o fiinţă reală, liberă şi responsabilă. Există teorii care nu fac deosebire de natură juridică între drepturile individuale şi celelalte drepturi subiective, toate drepturile fiind considerate o creaţie a dreptului obiectiv. O asemenea teorie este teoria drepturilor reflexe. Conform acestei teorii drepturile şi libertăţile sunt drepturi reflexe care provin din autolimitarea puterii statului. Din multitudinea teoriilor emise, se desprinde o trăsătură generală şi anume aceea că între drepturile fundamentale şi celelalte drepturi nu există nici o deosebire. Pornindu-se de la teza că drepturile fundamentale sunt drepturi subiective şi că aceste drepturi şi obligaţii nu pot exista decât în cadrul unui raport juridic concret, se consideră că un asemenea raport este cetăţenia. Cetăţenia exprimă un statut larg, incluzând totalitatea drepturilor ce revin persoanelor care au calitatea de cetăţeni ai statului. Cu privire la momentul naşterii drepturilor fundamentale acesta are loc în cadrul raportului juridic la îndeplinirea termenului sau condiţiei prevăzute de lege. Aşa de exemplu, la vârsta de 7 ani se naşte dreptul la învăţătură, iar dreptul la vot la împlinirea vârstei de 18 ani. În ceea ce priveşte dreptul de vot Reţine teoriile prezentate!
  5. 5. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice acesta nu se poate manifesta dac din acest drept. Importanţa drepturilor fundamentale rezult înscrise în însuşi textul Constitu speciale. Dat fiind c o constituie celelalte norme juridice, consecin fundamentale se ridic drepturi subiective, care Argumentează raport cu cea a 4.2. Principalele categorii de drepturi 4.2.1. Consideraţii generale Drepturile şi libert complex de realităţ fiecare din punctele de vedere formulate de doctrina contemporan drepturilor şi libertăţ datorită volumului mare de drepturi diferitelor state. Prin urmare, putem constata ca dominant legislative şi practice privitoare la drepturile omului este ideea potrivit c proclamarea şi garantarea efectiv interne. Teoria şi practica soci organismelor interna drepturilor omului. Câteva din documentele adoptate prezint clasificarea drepturilor document internaţ drepturile şi libertăţ Drepturilor Omului, adoptat 1948. În Declaraţie sunt proclamate: egalitatea tuturor oamenilor, dreptul la viaţă, inviolabilitatea persoanei, dreptul la cet dreptul la vot universal, dreptul la munc dreptul la învăţătur drepturi şi libertăţi La 16 decembrie 1966, Adunarea General internaţionale ale drepturilor omului civile, economice, Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice acesta nu se poate manifesta dacă persoana este bolnavă psihic sau dec a drepturilor fundamentale rezultă şi din faptul că ac i textul Constituţiei, care le învesteşte cu garan speciale. Dat fiind că normele constituţionale se află în vârful ierarhiei pe care o constituie celelalte norme juridice, consecinţa este aceea că ş amentale se ridică prin valoarea lor juridică deasupra tuturor celorlalte drepturi subiective, care-şi trag din ele esenţa conţinutului lor. Sarcina de lucru 1 Argumentează prin 3 fraze superioritatea teoriei pozitivismului juridic în raport cu cea a dreptului natural. Principalele categorii de drepturi şi libertăţi i libertăţile cetăţenilor ocupă un loc important în ansamblul complex de realităţi şi deziderate care preocupă omenirea. Dacă punctele de vedere formulate de doctrina contemporan i libertăţilor, vom constata că sunt extrem de eterogene volumului mare de drepturi şi libertăţi consacrate în constitu m constata ca dominantă în ansamblul preocupărilor teoretice, i practice privitoare la drepturile omului este ideea potrivit c şi garantarea efectivă a acestora revine reglementă i practica social-politică au determinat unele intervenţii notabile ale organismelor internaţionale pentru promovarea, recunoaşterea drepturilor omului. Câteva din documentele adoptate prezintă interes clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale din ţara noastr document internaţional (de care am amintit mai înainte) în care se consacr i libertăţile fundamentale ale omului este Declaraţia Universal Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 dece 1948. În Declaraţie sunt proclamate: egalitatea tuturor oamenilor, dreptul la , inviolabilitatea persoanei, dreptul la cetăţenie, libertatea de gândire, dreptul la vot universal, dreptul la muncă, dreptul de a înfiinţ ţătură etc. Declaraţia nu individualizează unele categorii de ăţi. La 16 decembrie 1966, Adunarea Generală O.N.U., a adoptat dou ionale ale drepturilor omului şi anume: Pactul relativ la drepturile civile, economice, sociale şi culturale şi Pactul relativ la drepturile civile i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 105 psihic sau decăzută ă acestea sunt te cu garanţii juridice în vârful ierarhiei pe care a este aceea că şi drepturile deasupra tuturor celorlalte prin 3 fraze superioritatea teoriei pozitivismului juridic în un loc important în ansamblul Dacă examinăm punctele de vedere formulate de doctrina contemporană asupra sunt extrem de eterogene şi aceasta i consacrate în constituţiile în ansamblul preocupărilor teoretice, i practice privitoare la drepturile omului este ideea potrivit căreia a acestora revine reglementărilor juridice au determinat unele intervenţii notabile ale terea şi protecţia drepturilor omului. Câteva din documentele adoptate prezintă interes şi în ara noastră. Astfel de ional (de care am amintit mai înainte) în care se consacră ţia Universală a a O.N.U. la 10 decembrie ie sunt proclamate: egalitatea tuturor oamenilor, dreptul la enie, libertatea de gândire, , dreptul de a înfiinţa sindicate, unele categorii de O.N.U., a adoptat două pacte Pactul relativ la drepturile Pactul relativ la drepturile civile şi
  6. 6. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 106 politice. Aceste documente internaţionale cuprind cele mai importante drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, cu obligaţia statelor - părţi de a le recunoaşte şi garanta prin legislaţia lor internă. Această problematică prezintă un interes aparte şi pentru numeroase organisme cu caracter regional, cum ar fi: Consiliul Europei (1950); Organizaţia Unităţii Africane (1981) şi Consiliul Regional al Drepturilor Omului din Asia. Activităţile desfăşurate în cadrul O.N.U. în domeniul drepturilor omului au căpătat noi dimensiuni datorită participării organizaţiilor neguvernamentale. Aceste organizaţii sunt formate din persoane care acţionează voluntar şi constituie legăturile ce se realizează între public şi organismele naţionale şi internaţionale, adică pun în practică în mod concret principiile enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Ele constată şi denunţă orice încălcare a drepturilor naţionale şi internaţionale asupra oricăror încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi atrag atenţia organelor oficiale în legătură cu aceste încălcări. Organizaţiile neguvernamentale exprimă, în esenţă, aspiraţiile şi neajunsurile indivizilor sau grupurilor care le compun, în domeniul drepturilor omului. După Revoluţia din decembrie 1989, în ţara noastră au fost create o serie de organizaţii neguvernamentale ca persoane juridice fără scop lucrativ, care au ca principal obiectiv apărarea tuturor drepturilor omului sau numai a unora dintre acestea. Menţionăm, cu titlu de exemplu: Asociaţia română pentru libertate personală şi demnitate umană, Liga pentru apărarea drepturilor omului, care prin statutele lor urmăresc promovarea drepturilor omului statului de drept, educaţia în domeniul dreptului omului, cunoaşterea drepturilor omului în timp de pace şi în timp de război etc. În Titlul II al Constituţiei ţării noastre, de la art. 22 până la art. 53, sunt consacrate drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Nominalizarea principalelor drepturi şi libertăţi este dificilă: unele drepturi şi libertăţi sunt considerate universale, altele sunt considerate fundamentale, sunt integrate altor ramuri de drept (de exemplu, drept administrativ, drept comercial, dreptul civil etc.), altele sunt considerate ca aparţinând în exclusivitate dreptului constituţional (de exemplu drepturile electorale) sau şi dreptului constituţional (dreptul la muncă, dreptul la proprietate). Studierea mai aprofundată a drepturilor şi libertăţilor necesită o clasificare pe baza unor criterii ştiinţifice care să uşureze cunoaşterea importanţei şi a multiplelor aspecte pe care le prezintă fiecare din drepturile şi libertăţile fundamentale exprimate în Constituţie. Luând drept criteriu asemănarea privind conţinutul material, drepturile şi libertăţile au fost clasificate de unii autori în următoarele categorii: a) drepturi individuale, care cuprind: dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică; dreptul la informaţie; dreptul la învăţătură; dreptul de vot; dreptul de a fi ales; dreptul de asociere; dreptul la muncă şi protecţie socială; dreptul la pensie; dreptul la grevă; dreptul la moştenire; dreptul de proprietate; dreptul la petiţionare; b) libertăţi individuale care cuprind: libertatea circulaţiei şi domiciliului; libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare; libertatea întrunirilor. Reţine!
  7. 7. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 107 Clasificarea adoptată de noi ni se pare a fi mai indicată deoarece se întemeiază pe un criteriu obiectiv ştiinţific care permite sistematizarea drepturilor şi libertăţilor în grupe omogene, ce cuprind, fiecare, totalitatea drepturilor şi libertăţilor care, având un conţinut material asemănător, au o finalitate identică şi se realizează în aceeaşi sferă a activităţii umane. a. O grupă aparte a drepturilor şi libertăţilor fundamentale o formează cea a inviolabilităţii. În această grupă intră: dreptul la viaţă; libertatea individuală; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la apărare; dreptul la libera circulaţie; secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice; dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private. b. Drepturile sociale, economice şi culturale alcătuiesc o altă grupă de drepturi care garantează individului posibilitatea de a obţine mijloace indispensabile nevoilor sale social-economice şi culturale. În această grupă intră: dreptul la muncă şi la protecţie socială; dreptul la un nivel de trai decent; dreptul la proprietate; dreptul la moştenire; dreptul la ocrotirea sănătăţii; dreptul la grevă; dreptul la căsătorie; dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă; dreptul persoanelor handicapate la o protecţie socială. c. Drepturile şi libertăţile politice sunt acele drepturi fundamentale care garantează cetăţenilor participarea la conducerea treburilor publice. În această grupă intră: dreptul de vot; dreptul de a fi ales; dreptul de asociere; libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare; libertatea întrunirilor; dreptul de petiţionare; dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică; dreptul la informaţie. Sarcina de lucru 2 Explică modul în care cele trei categorii de drepturi, enunţate anterior, se interferează şi contribuie la statutul demn al cetăţeanului. 4.2.2. Inviolabilităţi Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică Articolul 22 alin. 1, al Constituţiei prevede că: „Dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Caracterul cuprinzător al acestei formulări constă în posibilitatea garantată de stat pentru fiecare cetăţean de a se dezvolta şi acţiona în deplină siguranţă, integritatea fizică şi psihică fiindu-i puse sub ocrotire faţă de orice atingere.
  8. 8. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice Dând expresie unui astfel de în fapte prin care se aduce atingere rela integritatea fizică demonstrează grija deosebit Garantarea integrităţ alineatului 2 al art. 22 care prive vedere. Astfel, potrivit acestei dispozi supus torturii şi nici unui fel de pedeaps În structura art. 22 valoare şi anume aceea c Libertatea individuală Alături de dreptul la via individuală cuprinde acele valori alin. 1 al Constituţ sunt inviolabile. libertatea individual inviolabile. Libertatea individual putea comporta şi mi servitute, de a nu fi re şi legi . Declaraţia Universal fiinţă umană are dreptul la libertatea privire la drepturile civile la libertate şi la securitatea persoanei sale” Acelaşi document interna precizând că: „nimeni nu poate fi arestat sau de libertatea sa decât pentru motive legale Este cunoscut faptul c drepturilor şi libert trebuie să fie stabi respectarea acestor drepturi legile speciale, având un caracter pur formal. Examinând legislaţ Convenţia European 1990, au fost aduse modific penală român. În acest spirit au fost modificate prevederile art. 5 din Codul de procedură penală, în sensul c procesului penal ş preventive are dreptul de a se adresa instan măsura este ilegală Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice Dând expresie unui astfel de înţeles, legea penală incriminează tocmai acele fapte prin care se aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la via integritatea fizică şi psihică, atribute esenţiale ale persoanei. grija deosebită a legiuitorului faţă de ocrotirea persoanei. Garantarea integrităţii fizice şi psihice este reglementată şi prin dispozi 2 al art. 22 care priveşte ocrotirea persoanei din toate punctele de vedere. Astfel, potrivit acestei dispoziţii constituţionale nimeni nu poate fi şi nici unui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant. În structura art. 22 alin. 3 al Constituţiei este cuprinsă o prevedere de mare i anume aceea că, pedeapsa cu moartea este interzisă. turi de dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică cuprinde acele valori ale persoanei care se cer apărate. În art. 23, al Constituţiei se arată că libertatea individuală şi siguran sunt inviolabile. Textul acestui articol foloseşte două concepte libertatea individuală şi siguranţa persoanei, statuând că acestea sunt Libertatea individuală priveşte libertatea fizică a persoanei, dreptul s putea comporta şi mişca liber, de a nu fi ţinut în sclavie sau în orice alt servitute, de a nu fi reţinut sau arestat decât în cazurile prevăzute de Constitu ţia Universală a Drepturilor Omului prevede în art.3 c are dreptul la libertatea şi la securitatea sa. Pactul interna privire la drepturile civile şi politice din 1966 a arătat că „orice om are dreptul i la securitatea persoanei sale”. i document internaţional continuă în materia acestei reglement „nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar şi nimeni nu poate fi privat de decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută Este cunoscut faptul că pentru existenţa unui stat de drept, numai recunoa i libertăţilor fundamentale ale omului nu este suficient fie stabilite anumite mecanisme şi proceduri care s respectarea acestor drepturi şi libertăţi, proclamarea lor în Constitu legile speciale, având un caracter pur formal. Examinând legislaţia noastră procesual penală în raport cu exigen ia Europeană a Drepturilor Omului, prin Legea nr. 32 din 16 noiembrie 1990, au fost aduse modificări şi completări dispoziţiilor Codului de procedur În acest spirit au fost modificate prevederile art. 5 din Codul de lă, în sensul că libertatea persoanei este garantată procesului penal şi că persoana împotriva căreia s-a luat mă preventive are dreptul de a se adresa instanţei competente dacă consider sura este ilegală. i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 108 incriminează tocmai acele re la viaţa şi iale ale persoanei. Aceasta de ocrotirea persoanei. i prin dispoziţiile te ocrotirea persoanei din toate punctele de ionale nimeni nu poate fi sau tratament inuman sau degradant. o prevedere de mare i psihică, libertatea ărate. În art. 23, i siguranţa persoanei concepte şi anume: ă acestea sunt a persoanei, dreptul său de a se inut în sclavie sau în orice altă zute de Constituţie a Drepturilor Omului prevede în art.3 că orice i la securitatea sa. Pactul internaţional cu om are dreptul în materia acestei reglementări i nimeni nu poate fi privat de ăzută de lege”. a unui stat de drept, numai recunoaşterea ilor fundamentale ale omului nu este suficientă; mai i proceduri care să garanteze i, proclamarea lor în Constituţie ca şi în raport cu exigenţa art. 5 din mului, prin Legea nr. 32 din 16 noiembrie or Codului de procedură În acest spirit au fost modificate prevederile art. 5 din Codul de libertatea persoanei este garantată în tot cursul ăsura arestării ei competente dacă consideră că
  9. 9. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 109 În aplicarea regulii constituţionale, Codul de procedură penală al României, stabilind garanţii legale complementare, consacră prezumţia de nevinovăţie. În situaţia în care vinovăţia persoanei învinuite este indubitabilă, reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. Garantarea persoanei faţă de acţiunea organelor de urmărire penală este prevăzută în mod expres în alin. 4 al art. 23, care stabileşte că arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de către instanţa de judecată. Arestatul preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Aceste dispoziţii constituie garanţia că privarea de libertate nu poate avea loc decât dacă persoana a săvârşit o încălcare a legii penale, adică o faptă care are un caracter socialmente periculos. Orice abatere de la dispoziţiile de mai sus, constituie infracţiunea de reţinere sau arestare nelegală, care este pedepsită de legea penală. Inviolabilitatea domiciliului Acest drept fundamental asigură cetăţenilor posibilitatea de a-şi folosi nestingheriţi locuinţa, astfel încât nimeni să nu poată pătrunde în domiciliul sau reşedinţa lor fără ca ei să consimtă la aceasta. Conţinutul acestui drept este consacrat în art. 27 al Constituţiei, care stabileşte că „Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile”. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile, de mai sus, se poate deroga prin lege în următoarele situaţii: a) pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau ordinei publice; d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii; e) în orice alte cazuri care impun apărarea împotriva unui pericol comun iminent. Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul „delictului flagrant”. Trebuie reţinut că textul Constituţiei foloseşte în definirea inviolabilităţii domiciliului termenul cu cea mai mare sferă şi anume de „domiciliu şi reşedinţă”, aşa cum, de altfel, doctrina de specialitate a precizat în mod unanim. Legislaţia penală a României reglementează condiţiile în care pot fi efectuate percheziţiile domiciliare, ordonate exclusiv de magistrat. După cum se poate observa, legea fundamentală nu se mărgineşte doar la situaţiile care justifică pătrunderea în domiciliu sau în reşedinţa unei persoane, ci şi la procedura care trebuie urmată de organele statului ca pătrunderea în locuinţă să nu fie considerată fără drept. Reţine corelaţia obligatorie a dispoziţiilor prevăzute în aceste coduri!
  10. 10. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 110 Sarcina de lucru 3 Explică într-un text de 10-20 rânduri corelaţia dintre inviolabilitatea fizică a cetăţeanului şi legislaţia în vigoare. Dreptul la apărare Acest drept nu este numai un drept fundamental al cetăţenilor, dar constituie şi un principiu al înfăptuirii justiţiei. În art. 24, Constituţia reglementează distinct acest drept fundamental cetăţenesc. „Dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului. Părţile având dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”. Aceasta înseamnă că persoana în cauză se bucură de totalitatea prerogativelor pe care, potrivit legii, le au justiţiabilii pentru apărarea intereselor lor . Prin urmare, Constituţia vizează necesitatea respectării tuturor dispoziţiilor care privesc un drept sau o facultate a uneia din părţi. În anumite situaţii legea obligă autoritatea publică competentă să desemneze din oficiu un avocat care să apere persoana în cauză. Asigurarea exercitării dreptului la apărare este prevăzută şi în acte internaţionale. Astfel, Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice din 1966 precizează, în art. 14 paragraf 3 lit. d, că orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1956 arată în art.6 pct.1 că orice persoană care face obiectul unei cauze civile sau penale are dreptul la un proces just şi deschis publicului, într-un termen rezonabil de rapid, în faţa unui tribunal independent şi imparţial, creat prin lege. Dreptul la libera circulaţie Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în art. 13 că: „Orice persoană are dreptul să circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în interiorul unui stat”. Potrivit prevederilor art. 25 din Constituţie, dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Fiecărui cetăţean, se arată în Constituţie, îi este
  11. 11. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice asigurat dreptul de a ţară, de a emigra, precum Trebuie reţinut însă desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea stabilite de lege. Aceste condi sociale, a drepturilor naţionale, ordinii publice etc. Asemenea reglement fundamentale a multor arată că dreptul la libera circula cele politice sau ideologice; Constitu dreptul de a părăsi ţ Cât priveşte libera circula asemenea garantată Constituţia ţării noastre valorific juridice internaţionale, în sensul c orice localitate din internaţionale prevă de a intra în propria sa poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi dacă raţiuni imperioase de securitate na posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaz sale şi de a obţine examinarea cazului s de către una sau m fiind reprezentat în acest scop. Secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice Prin secretul coresponden scris, inclusiv prin poată fi cunoscute sau interceptate de vreo alt Pactul internaţional cu privire la drepturile civile 17, că nimeni nu va putea fi supus v viaţa particulară, în familia, domiciliul sau coresponden ilegale aduse onoarei Repetând aceste prevederi, Constitu că: „Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri po al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil” Din analiza conţinutului art. 28 al Constitu corespondent în reglement Declaraţia Universal privire la drepturile civile Prin corespondenţă poştale, convorbiri telefonice prin formularea dat oamenii comunică între ei Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din , de a emigra, precum şi de a reveni în ţară. inut însă că libera circulaţie nu poate fi absolută, ea trebuie s oare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condi stabilite de lege. Aceste condiţii urmăresc ocrotirea unor valori economice sociale, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, protejare ionale, ordinii publice etc. Asemenea reglementări sunt înscrise în legile fundamentale a multor ţări democratice. Aşa de exemplu, Constitu dreptul la libera circulaţie va putea fi limitat pentru alte motive decât olitice sau ideologice; Constituţia Olandei prevede că orice persoan ă ăsi ţara, în afara cazurilor prevăzute de lege. te libera circulaţie a cetăţenilor români în străină asemenea garantată prin permiterea emigrării şi revenirii în ţară rii noastre valorifică o prevedere ce rezultă din documentele ţionale, în sensul că orice persoană este liberă să orice localitate din ţară, inclusiv propria sa ţară. Documentele j ionale prevăd că nimeni nu poate fi privat, în mod arbitrar, de dreptul de a intra în propria sa ţară şi că străinul aflat legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea iuni imperioase de securitate naţională nu se opun; el trebuie s posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulz ţine examinarea cazului său de către autoritatea competent tre una sau mai multe persoane special desemnate de aceast fiind reprezentat în acest scop. i al convorbirilor telefonice Prin secretul corespondenţei se înţelege dreptul cetăţenilor de a comunica în scris, inclusiv prin telegrame, cu alte persoane, fără ca aceste comunic fi cunoscute sau interceptate de vreo altă persoană sau organ de stat. ional cu privire la drepturile civile şi politice precizeaz nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în ă, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale. Repetând aceste prevederi, Constituţia României din 1991 stipuleaz scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. ţinutului art. 28 al Constituţiei vom observa că titlul lui are corespondent în reglementările documentelor internaţionale (art. niversală a Drepturilor Omului şi art.17 din Pactul interna privire la drepturile civile şi politice). Prin corespondenţă textul constituţional înţelege scrisori, telegrame, trimiteri tale, convorbiri telefonice şi alte mijloace legale de comunicare, reu prin formularea dată să surprindă gama largă de forme şi mijloace prin care oamenii comunică între ei . i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 111 a în orice localitate din ă, ea trebuie să se i respectarea unor condiţii resc ocrotirea unor valori economice şi ilor fundamentale, protejarea siguranţei ri sunt înscrise în legile a de exemplu, Constituţia Spaniei ie va putea fi limitat pentru alte motive decât orice persoană are ăinătate este de ţară. De altfel, din documentele ă să părăsească . Documentele juridice nimeni nu poate fi privat, în mod arbitrar, de dreptul inul aflat legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea nu se opun; el trebuie să aibă împotriva expulzării tre autoritatea competentă, ori ai multe persoane special desemnate de această autoritate, enilor de a comunica în ca aceste comunicări să sau organ de stat. precizează, în art. reunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în a sa, nici la atingeri ia României din 1991 stipulează în art.28 tale, al convorbirilor telefonice şi iei vom observa că titlul lui are ionale (art. 12 din i art.17 din Pactul internaţional cu elege scrisori, telegrame, trimiteri i alte mijloace legale de comunicare, reuşind i mijloace prin care
  12. 12. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 112 În contextul garanţiilor constituite acestui drept fundamental, Codul penal consideră drept infracţiune, nu numai violarea secretului corespondenţei, adică: „deschiderea fără drept a unei corespondenţe adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă”, dar şi unele forme asimilate acesteia cum ar fi: sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe; divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acestea din greşeală sau din întâmplare. Organul judiciar poate însă folosi corespondenţa persoanei aflată în faza de urmărire sau cercetare penală, ori în faza de judecată, dar nu pot folosi şi expune în şedinţa publică a instanţei de judecată decât acele părţi din scrisori sau alte forme de corespondenţă care au legătură cu infracţiunea. Divulgarea acelor părţi din corespondenţă care nu au legătură cu cauza judecată şi care ar putea aduce prejudicii materiale sau morale, constituie infracţiune de divulgare a secretului profesional şi se pedepseşte potrivit legii. Dreptul la ocrotirea vieţii intime, familial şi private Conţinutul acestui drept este consacrat în art. 26, alin.1 al Constituţiei, care stabileşte că „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”. Aceasta înseamnă că nimeni nu are dreptul să se amestece în viaţa personală a unui cetăţean, fiecare persoană fizică având posibilitatea să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. În reglementarea acestui drept, Constituţia ţării noastre a avut în vedere şi documentele internaţionale în materie şi anume Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care în art.12 stipulează că nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Având ca obiect libertatea individuală, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată face parte din grupa inviolabilităţii persoanei, grupă distinctă şi extrem de importantă a drepturilor fundamentale cetăţeneşti. Sarcina de lucru 4 Argumentaţi afirmaţia că dreptul la apărare, la libera circulaţie, la secretul corespondenţei şi la ocrotirea vieţii intime vizează preponderent psihicul cetăţeanului pe care legea îl ocroteşte.
  13. 13. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice 4.2.3. Drepturile şi libertăţile social Dreptul la muncă şi protecţie social Reglementat prin Constitu muncii este unul din importantele drepturi social juridic complex. Dacă analizăm consacrarea acestui drept în Declara Omului, vom observa c art. 23, paragraf 1, se arat „Orice persoană are dreptul la munc satisfăcătoare de muncă, precum ş De asemenea, Pactul interna culturale prevede în art. cuprinde dreptul pe care procura cele necesare vie precum şi că statele p acestui drept. Mai mult, unele constitu munci. De exemplu, Constitu îndatorirea de a munci stabileşte că fiecare are îndatorirea de a munci serviciu. Fără îndoial internaţionale evocă pentru societate. În acest spirit conceptul ştiinţific de drept la munc fundamental. Măsurile pe care trebuie s exercitare a dreptului la munc profesională a cetăţ potrivite pentru o deplin Protecţia socială a muncii este, de asemenea, importanţă deosebit dreptul la muncă ş salariaţii . Componentele dreptului la protec muncii; regimul de munc pe economie; repausul s în condiţii grele. După opinia noastr ţării noastre ca un drept fundamental distinct, dreptului la muncă lucru este, în medie, de cel mult 8 ore, iar la alin. 4 se arat femeile au salariu egal cu b O prevedere important garantează dreptul la negocieri colective în materie de munc obligatoriu al conven importantă este aceea din art. 41 al Constitu socială a persoanelor handicapate. Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice ile social-economice şi culturale ie socială Reglementat prin Constituţie în art. 41, dreptul la muncă şi protec muncii este unul din importantele drepturi social-economice cu un con m consacrarea acestui drept în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, vom observa că se foloseşte conceptul de drept la munc 23, paragraf 1, se arată că: are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile , precum şi la ocrotire împotriva şomajului”. De asemenea, Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale culturale prevede în art. 6 că statele părţi recunosc dreptul la muncă cuprinde dreptul pe care-l are orice persoană de a obţine posibilitatea de a ura cele necesare vieţii sale printr-o muncă liber aleasă sau acceptat statele părţi vor lua măsurile corespunzătoare pentru asigurarea acestui drept. Mai mult, unele constituţii consacră dreptul şi obliga munci. De exemplu, Constituţia Spaniei stabileşte că toţi spaniolii au de a munci şi dreptul la muncă (art.35), iar Constitu fiecare are îndatorirea de a munci şi dreptul de a ob ă îndoială, exprimările constituţionale şi documentele ionale evocă importanţa vitală a muncii pentru fiecare cet pentru societate. În acest spirit şi constituantul român a pus în valoare ţific de drept la muncă, precum şi importanţa acestui drept ăsurile pe care trebuie să le ia statul pentru a asigura depl exercitare a dreptului la muncă trebuie să includă orientarea ş a cetăţenilor, elaborarea de programe, de măsuri ş potrivite pentru o deplină folosire a forţelor umane. ă a muncii este, de asemenea, un domeniu complex deosebită. Măsurile de protecţie exprimă corelaţia strâns dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii de care trebuie s . Componentele dreptului la protecţia socială sunt: securitatea muncii; regimul de muncă al femeilor şi tinerilor; instituirea unui salariu minim pe economie; repausul săptămânal; concediul de odihnă plătit; prestarea muncii opinia noastră, protecţia socială a muncii trebuie tratată în C rii noastre ca un drept fundamental distinct, şi nu ca un element component al dreptului la muncă. La alin. 3 al art. 38 se prevede că durata normal lucru este, în medie, de cel mult 8 ore, iar la alin. 4 se arată că la munc femeile au salariu egal cu bărbaţii. O prevedere importantă din Constituţia României şi anume art. 41 alin. 5, dreptul la negocieri colective în materie de muncă ş obligatoriu al convenţiilor colective. De asemenea, o prevedere deo este aceea din art. 41 al Constituţiei care garanteaz a persoanelor handicapate. i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 113 protecţia socială a economice cu un conţinut ia Universală a Drepturilor te conceptul de drept la muncă. Astfel, în , la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi drepturile economice, sociale şi i recunosc dreptul la muncă şi că acesta ine posibilitatea de a-şi ă sau acceptată, toare pentru asigurarea şi obligaţia de a ţi spaniolii au (art.35), iar Constituţia Franţei i dreptul de a obţine un şi documentele pentru fiecare cetăţean dar şi i constituantul român a pus în valoare ţa acestui drept le ia statul pentru a asigura deplina orientarea şi pregătirea suri şi de tehnici un domeniu complex şi de ţia strânsă dintre a muncii de care trebuie să se bucure sunt: securitatea şi igiena i tinerilor; instituirea unui salariu minim tit; prestarea muncii ă în Constituţia i nu ca un element component al durata normală a zilei de ă la muncă egală, i anume art. 41 alin. 5, dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul De asemenea, o prevedere deosebit de iei care garantează protecţia
  14. 14. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 114 Dreptul la un nivel de trai decent Complexitatea acestui drept, dificultăţile pe care statul le întâmpină, fac ca efortul acestuia să nu fie suficient, ceea ce implică cooperarea internaţională în vederea asigurării condiţiilor materiale şi garantarea exercitării acestui drept fundamental. În acest sens, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la adăpost de foame, consideră că statele vor trebui să adopte, individual şi prin cooperare internaţională măsuri şi programe pentru: îmbunătăţirea metodelor de producţie; de conservare şi distribuire a produselor alimentare în vederea punerii în valoare şi utilizarea resurselor naturale; pentru a asigura o repartiţie echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ţinând seama de problemele care se pun atât ţărilor importatoare, cât şi ţărilor exportatoare de produse alimentare. Formularea constituţională permite luarea tuturor acestor măsuri, permite cooperarea internaţională, colaborarea dintre autorităţile statale şi asociaţii neguvernamentale. Prin nominalizarea anumitor sectoare care au legătură cu nivelul de trai decent, Constituţia în art. 47 alin. 2 reuşeşte să ofere o paletă largă de drepturi care cuprinde: dreptul la pensie; la concediu de maternitate plătit; la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat; la ajutor de şomaj şi alte forme de asistenţă socială prevăzute de lege. Dreptul la ocrotirea sănătăţii Dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept fundamental cetăţenesc reglementat în art. 34 al Constituţiei României care valorifică prevederile actelor internaţionale în materia sănătăţii. Astfel, potrivit art. 25, paragr.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător sănătăţii sale. Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale în art. 9 nominalizează dreptul persoanei la securitate socială, iar în art. 12 nominalizează dreptul persoanei „de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mentală”. Aşa cum rezultă din prevederile actelor juridice internaţionale în acest domeniu, realizarea acestui drept implică obligaţiile şi eforturile statului pentru: scăderea mortalităţii infantile, precum şi dezvoltarea sănătoasă a copilului; îmbunătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale; profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii; crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală. Garantând dreptul la ocrotirea sănătăţii Constituţia stabileşte obligaţii corelative clare în sarcina statului şi anume de a lua măsurile ce se impun pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice. Fireşte, aceste măsuri trebuie să înceapă cu asigurarea cadrului legislativ, deci a reglementării principalelor domenii şi aspecte privitoare la: organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare; controlul
  15. 15. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice exercitării profesiilor medicale măsuri de protecţie a s Dreptul la ocrotirea s protecţia socială a muncii, precum nivel de trai decent. Dreptul la învăţătură Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale stipulează că statele p la educaţie. Educaţ umane, a simţului demnit între naţiuni. Declaraţia Universal „Orice persoană are dreptul la înv priveşte învăţământul elementar ş accesibil tuturor, accesul la studii superioare trebuie s egalităţi în drepturi în funcţie de merit” Constituţia ţării no organizatorice prin care se realizeaz învăţământul general obligatoriu, înv profesional, învăţă formele de învăţământ posibile, ci doar pe cele principale. Aceasta rezult formularea „alte forme de instruc îndoială, crearea ş poate fi realizat. După cum se ştie, în români de altă naţionalitate. Potrivit art.6, din legea fundamental recunoaşte şi garanteaz la păstrarea, la dezvoltarea lingvistice şi religioase. Constitu persoanelor aparţinând minorit dreptul de a putea fi instruite în aceast exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Prin aceast Constituţia răspunde Copenhaga pentru dimensiunea uman „Statele participante se vor stră naţionale, independent de faptul c statului respectiv, să aibă posibilitatea s această limbă, precum şi, dacă este posibil autorităţile publice, conform legisla Pactul internaţional relativ la drepturile econo 1966, în art.13 paragr.2, lit. tuturor formelor de înv în concordanţă cu reglement Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice rii profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum suri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale. Dreptul la ocrotirea sănătăţii completează şi întregeşte dreptul la munc ă a muncii, precum şi unele componente ale dreptului la un nivel de trai decent. ţional cu privire la drepturile economice, sociale statele părţi la pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoan ie. Educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalit ui demnităţii şi să întărească înţelegerea, toleranţ ia Universală a Drepturilor Omului, în art. 26, paragr.1, prevede c are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, cel pu mântul elementar şi general. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie s accesibil tuturor, accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor, pe baza deplinei ie de merit”. ţării noastre, în mod firesc, stabileşte în art.32 formele organizatorice prin care se realizează dreptul la învăţătură mântul general obligatoriu, învăţământul liceal, înv ăţământul superior. Desigur, Constituţia nu enumer ăţământ posibile, ci doar pe cele principale. Aceasta rezult „alte forme de instrucţie şi perfecţionare” ceea ce permite, f , crearea şi existenţa şi a altor forme prin care dreptul la înv ştie, în ţara noastră trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea ă naţionalitate. Potrivit art.6, din legea fundamentală i garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul strarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, i religioase. Constituţia stipulează în art.32, alin.3, c persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor matern ea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalit exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Prin aceast spunde şi cerinţelor stipulate în Documentele Reuniunii de la Copenhaga pentru dimensiunea umană a C.S.C.E. din 1990 şi anume: „Statele participante se vor strădui să garanteze ca persoanele care aparţin minorit ionale, independent de faptul că ele vor trebui să înveţe limba sau limbile oficiale ale posibilitatea să înveţe limba lor maternă sau să fie instruite în i, dacă este posibil şi necesar, să o utilizeze în raporturile lor cu ile publice, conform legislaţiei naţionale în vigoare”. ţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale din paragr.2, lit. a, b, c propune gratuitatea în mod progresiv a tuturor formelor de învăţământ; desigur pentru învăţământul de stat. Pentru a fi ţă cu reglementările internaţionale, Constituţia preve i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 115 ilor paramedicale, precum şi alte te dreptul la muncă şi i unele componente ale dreptului la un ional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale i la pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană deplina dezvoltare a personalităţii elegerea, toleranţa şi prietenia a Drepturilor Omului, în art. 26, paragr.1, prevede că: fie gratuit, cel puţin în ce i profesional trebuie să fie fie deschis tuturor, pe baza deplinei te în art.32 formele ăţătură şi anume: mântul liceal, învăţământul ia nu enumeră toate mânt posibile, ci doar pe cele principale. Aceasta rezultă din ceea ce permite, fără i a altor forme prin care dreptul la învăţătură activitatea şi cetăţenii ionalitate. Potrivit art.6, din legea fundamentală statul român ilor naţionale dreptul ii lor etnice, culturale, în art.32, alin.3, că dreptul a limba lor maternă şi sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Prin această formulare elor stipulate în Documentele Reuniunii de la i anume: ţin minorităţilor e limba sau limbile oficiale ale ă fie instruite în o utilizeze în raporturile lor cu i culturale din a, b, c propune gratuitatea în mod progresiv a mântul de stat. Pentru a fi ţia prevede că
  16. 16. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 116 învăţământul de stat este gratuit . Folosind însă expresia „potrivit legii”, reglementarea constituţională permite: „stabilirea unor criterii şi condiţii care să valorifice principiul la adevărata sa valoare juridică şi morală”. Realizând necesitatea unei deschideri şi în acest domeniu, legea fundamentală, cum este firesc, prevede posibilitatea înfiinţării de instituţii de învăţământ particulare care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Dacă pentru învăţământul particular, Constituţia s-a mărginit să prevadă că el se organizează şi se desfăşoară în condiţiile legii, pentru învăţământul de stat ea a consacrat regula că acesta este gratuit, potrivit legii, ceea ce înseamnă că, în cadrul acestei forme de învăţământ nu pot fi percepute nici taxe de frecvenţă, nici taxe de examene. Dacă toate instituţiile de învăţământ se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii, cât priveşte instituţiile de învăţământ superior, constituţia le garantează autonomia universitară. O componentă importantă a dreptului la învăţătură este şi învăţământul religios. Textul constituţional prevede că învăţământul religios în şcolile de stat este organizat şi garantat prin lege. Fireşte, învăţământul religios va fi organizat fără a contravenii principiilor ce rezultă din art.29 din Constituţie. Într-o asemenea viziune legea va trebui să prevadă că învăţământul religios în şcolile de stat este facultativ. O asemenea prevedere exprimă deplina libertate a credinţelor religioase, dar şi dreptul părinţilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori . Potrivit art.13, în România, limba oficială este limba română şi prin urmare organizarea şi desfăşurarea învăţământului trebuie să se realizeze în limba oficială. Luând în considerare însă realitatea că în România există şi cetăţeni români de altă naţionalitate, Constituţia stipulează art.6 dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Corelând realitatea din România cu reglementările documentelor internaţionale, Constituţia garantează dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă. Dreptul la un mediu sănătos Este unul din drepturile fundamentale introdus in Constituţie prin Legea de revizuire din anul 2003. Potrivit art. 35 alin. 1 statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos si echilibrat ecologic. De asemenea, statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept, iar persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si ameliora mediul înconjurător.
  17. 17. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice Motivează într şi culturale cu demnitatea Dreptul la proprietate Este unul din drepturile fundamentale social stabilit în art. 44 ş Potrivit art. 44 din legea fundamental creanţele asupra statului, sunt garantate, con fiind stabilite de lege. Prin urmare, exprimând realitatea în sensul c există drepturi absolute, Constitu şi limitele drepturilor reglementate prin art.44. Asemenea limite rezult textul constituţional atunci când arat dreptul de proprietate asupra terenurilor Din confruntarea celor dou spiritul lor, proprietatea este, în sistemul nostru de drept, de dou publică şi privată. Potrivit art. 136 (alin.3 caracterizează prin faptul c teritoriale şi este inalienabil proprietăţii publice bunurile apar gestiune este supus condiţiile codului civil. Trebuie subliniat că formulat. Acest alineat prevede c „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condi administrarea regiilor autonome ori institu închiriate”. În legătură cu aceast putea fi în viitorul apropiat o piedic naţionale, ce presupune trecerea unor bunuri, care ast publică, în propriet vieţii economice impune ca, la un moment dat, anumite bunuri, care formeaz obiectul proprietăţ Desigur, o asemenea lege risc Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice Sarcina de lucru 5 ă într-un text de 5-10 rânduri cum interferează drepturile sociale i culturale cu demnitatea persoanei. Este unul din drepturile fundamentale social-economice, cu un con 44 şi în art.136 din Constituţia ţării noastre din 1991 44 din legea fundamentală, dreptul de proprietate, precum ele asupra statului, sunt garantate, conţinutul şi limitele acestor drepturi fiind stabilite de lege. Prin urmare, exprimând realitatea în sensul c drepturi absolute, Constituţia dă legii posibilitatea de a stabili con i limitele drepturilor reglementate prin art.44. Asemenea limite rezult ţional atunci când arată că numai cetăţenii români pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor . Din confruntarea celor două articole citate (art.44 şi art.136) rezult spiritul lor, proprietatea este, în sistemul nostru de drept, de dou Potrivit art. 136 (alin.3 şi 4) al Constituţiei, proprietatea public prin faptul că aparţine statului sau unităţilor administrativ i este inalienabilă. Această definiţie exclude din categoria ii publice bunurile aparţinând domeniului privat al statului, a c gestiune este supusă regulilor dreptului privat, astfel încât pot fi iile codului civil. Trebuie subliniat că alineatul 4 al art. 136 al Constituţiei apare prea categoric formulat. Acest alineat prevede că: ă sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în strarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau cu această dispoziţie constituţională se pune întrebarea dac putea fi în viitorul apropiat o piedică în evoluţia spre privatizare a economiei ionale, ce presupune trecerea unor bunuri, care astăzi sunt proprietate , în proprietatea particularilor. Fără îndoială, desfăşurarea normal ii economice impune ca, la un moment dat, anumite bunuri, care formeaz obiectul proprietăţii publice, să fie înstrăinate în condiţiile stabilite de lege. Desigur, o asemenea lege riscă să fie considerată neconformă i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 117 drepturile sociale economice, cu un conţinut precis rii noastre din 1991, revizuită. de proprietate, precum şi i limitele acestor drepturi fiind stabilite de lege. Prin urmare, exprimând realitatea în sensul căreia nu tabili conţinutul i limitele drepturilor reglementate prin art.44. Asemenea limite rezultă din enii români pot dobândi i art.136) rezultă că, în spiritul lor, proprietatea este, în sistemul nostru de drept, de două feluri: iei, proprietatea publică se ilor administrativ- ie exclude din categoria inând domeniului privat al statului, a căror înstrăinate în iei apare prea categoric iile legii, ele pot fi date în iilor publice sau pot fi concesionate sau se pune întrebarea dacă nu va ia spre privatizare a economiei zi sunt proprietate ăşurarea normală a ii economice impune ca, la un moment dat, anumite bunuri, care formează iile stabilite de lege. ă Constituţiei,
  18. 18. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice deoarece aceasta admite cel mult închirierea sau concesionarea bunurilor din proprietatea publică Faptul că legea fundamental privată duce la concluzia c şi creanţele asupra statului sunt garantate (art.44) se refer proprietate privată unităţile administrativ Constituţia prevede legii, inviolabilă. Aceasta înseamn acesta face parte definitiv din patrimoniul proprietarului potrivit art. 15 alin. pentru viitor, consecin modifica însuşi con vechi. În acest sens trebuie interpretat art. căruia: „Dreptul de proprietate, precum ş În ceea ce priveşte exerci potrivit Constituţiei la dou lucrări de interes general, autoritatea public proprietăţi imobiliare, cu obliga aduse solului, planta imputabile autorităţ drept absolut şi exclusiv dispoziţia. Libertatea economică O asemenea libertate se reg Constituţia României, care dreptul la proprietate privat este inviolabilă, în condi fundamentale ale omului s Dacă în reglementarea trecut capitolul privind drepturile în 2003 a fost introdus un nou articol, „Accesul liber al persoanei la o activitate economic în condiţiile legii sunt garantate” Dreptul la moştenire Potrivit art. 46 al Constitu dreptul de a dobândi bunuri ce au apar moştenitori. În temeiul acestei prevederi constitu dreptul de a moş deoarece textul constit Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice deoarece aceasta admite cel mult închirierea sau concesionarea bunurilor din proprietatea publică . legea fundamentală face o distincţie între proprietatea public duce la concluzia că dispoziţia ei, potrivit căreia dreptul de proprietate ele asupra statului sunt garantate (art.44) se referă la dreptul de proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice altele decât statul sau ile administrativ-teritoriale. ia prevede în art.136 alin.5 că proprietatea privată este, în condi ă. Aceasta înseamnă că, odată dobândit, în mod legal, un bun, acesta face parte definitiv din patrimoniul proprietarului . Ţinând seama c 15 alin. 2 al Constituţiei din 1991 revizuite, legea dispune numai pentru viitor, consecinţa care se impune este aceea că legea nouă şi conţinutul dreptului de proprietate dobândit conform legii vechi. În acest sens trebuie interpretat art. 44 alin.1 al Constitu „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate”. În ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de proprietate privată, el este supus, ţiei la două limitări principale. Constituţia prevede c ri de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oric i imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune putabile autorităţii (art. 44 alin. 5). Dreptul de proprietate privat şi exclusiv şi implică ca atribute: posesiunea, folosin O asemenea libertate se regăseşte înscrisă în foarte multe constitu ia României, ţară cu o economie de piaţă, bazată pe libera ini care dreptul la proprietate privată este garantat şi ocrotit iar proprietatea privat ă, în condiţiile legii, era firesc ca unul din drepturile ntale ale omului să fie libertatea economică. în reglementarea trecută, asemenea libertate nu era normalizat capitolul privind drepturile şi libertăţile fundamentale, în Constitu în 2003 a fost introdus un nou articol, şi anume 45, care prevede că „Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora iile legii sunt garantate”. Potrivit art. 46 al Constituţiei, dreptul la moştenire este garantat. El const dreptul de a dobândi bunuri ce au aparţinut unor persoane defuncte de c În temeiul acestei prevederi constituţionale cetăţeanul român are dreptul de a moşteni orice fel de bunuri, atât în ţară cât şi în str deoarece textul constituţional nu conţine nici o limitare. Legisla i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 118 deoarece aceasta admite cel mult închirierea sau concesionarea bunurilor din ie între proprietatea publică şi cea reia dreptul de proprietate ă la dreptul de a persoanelor fizice sau juridice altele decât statul sau este, în condiţiile dobândit, în mod legal, un bun, Ţinând seama că, , legea dispune numai legea nouă nu va putea inutul dreptului de proprietate dobândit conform legii Constituţiei, potrivit ă, el este supus, prevede că, pentru poate folosi subsolul oricărei gubi proprietarul pentru daunele i pentru alte daune Dreptul de proprietate privată este un ca atribute: posesiunea, folosinţa şi în foarte multe constituţii. În pe libera iniţiativă, în i ocrotit iar proprietatea privată iile legii, era firesc ca unul din drepturile , asemenea libertate nu era normalizată în ile fundamentale, în Constituţia revizuită care prevede că: i exercitarea acestora tenire este garantat. El constă în inut unor persoane defuncte de către ăţeanul român are şi în străinătate ine nici o limitare. Legislaţia noastră
  19. 19. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 119 civilă prevede numeroase garanţii care asigură realizarea acestui drept fundamental. Dreptul la moştenire este strâns legat de dreptul de proprietate. Instituţia moştenirii, urmând soarta proprietăţii, se concretizează printr-o creştere cantitativă şi valorică a obiectului transmisiunii succesorale în raport cu creşterea proprietăţii private. Dreptul la grevă Prin natura sa dreptul la grevă este atât un drept social-economic, cât şi un drept social-politic, încadrarea sa în una din cele două categorii de drepturi ridicând deseori interesante probleme pentru cercetarea ştiinţifică. Dreptul la grevă se află într-o strânsă corelaţie cu alte drepturi şi libertăţi precum libertatea negocierilor colective, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere şi mai ales cu asocierea în sindicate . De altfel, potrivit art.9 din Constituţie, sindicatele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor, iar potrivit art. 43 alin.1 greva are ca scop apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Aceste dispoziţii constituţionale privind dreptul la grevă în sensul garantării lui, constituie, concomitent, şi un principiu fundamental al dreptului muncii. Ca urmare, în baza prevederilor constituţionale, sus amintite, şi ale art.18 din Codul muncii, prin contractul colectiv sau în cel individual de muncă nu se poate renunţa la dreptul la grevă. Aşadar, greva nu este o manifestare de forţă a salariaţilor tolerată de lege, ci un drept constituţional. Greva este un drept individual şi colectiv. Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 15/1991, greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului, determinată de refuzul conducerii unităţii de a satisface revendicările justificate ale salariaţilor, revendicări care constituie, în consecinţă, obiectul conflictului colectiv de muncă. Din definiţia de mai sus, precum şi din dispoziţiile constituţionale rezultă că greva apare ca un ultim remediu la îndemâna salariaţilor în vederea apărării intereselor lor profesionale, economice şi sociale. Prin urmare, exercitarea dreptului la grevă intervine atunci când celelalte mijloace folosite pentru rezolvarea conflictului de muncă a eşuat, fiind ultima ei soluţie extremă prin care patronatul trebuie convins să satisfacă revendicările formulate de salariaţi . Constituţia din 1991, în art. 43, recunoaşte dreptul la grevă, dar prevede totodată că legea stabileşte condiţiile şi limitările exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate. Din dispoziţia constituţională sus menţionată, două categorii principale de limitări pot fi aduse exercitării dreptului la grevă. Prima categorie de limitări rezultă din însuşi scopul urmărit prin organizarea grevelor şi anume pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor. Prin urmare, consecinţa este că ele trebuie să aibă un caracter profesional. Plecând de la această idee, legea fundamentală a prevăzut în art.43 alin.1 că salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale,
  20. 20. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice economice şi sociale, ceea ce conduc la concluzia c politic sunt interzise Cea de a doua categorie de limit considerente legate de necesitatea men 43 alin. 2 al Constitu exercitării dreptului la grev serviciilor esenţiale pentru societate. Dreptul copiilor şi tinerilor la protec Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale persoanelor fizice prevede cerin tinerilor, statele pă muncii salariate a copiilor va fi interzic În concordanţă cu aceste reglement conţinutul său contureaz copiilor şi tinerilor la protec prevede că statul acord copilului bolnav ori handicapat, u forme de protecţie social Pentru a răspunde cerin art. 49 alin.4, prevede c salariaţi. Această interd internaţională potrivit c fie inferioară vârstei pân O precizare se impune a fi f Constituţiei se poate constata c acest sens pot fi men căsătorie şi la întemeierea unei familii etc. Este să acorde o atenţ potenţial uman al societ garantează un regim special de protec Constituţie se prevede obliga condiţiilor pentru participarea liber economică, cultural Dreptul persoanelor handicapate la o protec Acest drept priveş trebuie să se bucure de o protec condiţii umane de via Constituţia în art. 50 prevede obliga politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de înv instruire şi de integrare social îndatoririle ce revin p Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice i sociale, ceea ce conduc la concluzia că grevele fă politic sunt interzise . Cea de a doua categorie de limitări ale dreptului la grevă este de considerente legate de necesitatea menţinerii ordinii publice. În acest spirit, art. 2 al Constituţiei prevede că legea stabileşte condiţiile rii dreptului la grevă, precum şi garanţiile necesare exercit ţiale pentru societate. i tinerilor la protecţie şi asistenţă ţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ale persoanelor fizice prevede cerinţa ca pentru garantarea protecţiei minorilor tinerilor, statele părţi trebuie să stabilească limite de vârstă sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzică şi sancţionată prin lege. ţă cu aceste reglementări art.49 din Constituţia României, prin u conturează un drept fundamental care poate fi intitulat dreptul i tinerilor la protecţie şi asistenţă. Pentru aceasta, legea fundamental statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat, urmărind ca prin lege să se stabileasc ţie socială. spunde cerinţei ocrotirii minorilor şi a garanta juridic acest lucru, 49 alin.4, prevede că minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angaja i. Această interdicţie valorifică în planul legislaţiei interne o regul potrivit căreia vârsta minimă de angajare în muncă nu trebuie s vârstei până la care şcolarizarea este obligatorie. O precizare se impune a fi făcută şi anume aceea că din lectura Titlului II al iei se poate constata că multe drepturi şi libertăţi privesc tinerii. În acest sens pot fi menţionate dreptul la învăţătură, dreptul la munc i la întemeierea unei familii etc. Este şi firesc ca legea fundamental acorde o atenţie deosebită copiilor şi tinerilor care constituie marele ial uman al societăţii. Pentru aceste categorii de persoane Constitu un regim special de protecţie şi de asistenţă. De asemenea, în se prevede obligaţia autorităţilor publice de a contribui la asigurarea iilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politic , culturală şi sportivă a ţării. Dreptul persoanelor handicapate la o protecţie socială drept priveşte o categorie de oameni care fiind defavoriza se bucure de o protecţie socială specială pentru asigurarea unor ii umane de viaţă. ia în art. 50 prevede obligaţia statului de a asigura realizarea unei ionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de înv i de integrare socială a handicapaţilor, respectând drepturile îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 120 grevele făcute în scop este determinată de inerii ordinii publice. În acest spirit, art. te condiţiile şi limitele iile necesare exercitării ional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ale ţiei minorilor şi sub care folosirea ia României, prin un drept fundamental care poate fi intitulat dreptul . Pentru aceasta, legea fundamentală i ajutoare pentru îngrijirea se stabilească alte i a garanta juridic acest lucru, minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca iei interne o regulă de angajare în muncă nu trebuie să din lectura Titlului II al i privesc tinerii. În , dreptul la muncă, dreptul la gea fundamentală i tinerilor care constituie marele ii. Pentru aceste categorii de persoane Constituţia . De asemenea, în ilor publice de a contribui la asigurarea a politică, socială, te o categorie de oameni care fiind defavorizaţi de soartă pentru asigurarea unor ia statului de a asigura realizarea unei ionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de ilor, respectând drepturile şi
  21. 21. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 121 Trebuie să amintim crearea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi, organism guvernamental care se ocupă de supravegherea elaborării şi exercitării diferitelor programe de ajutorare şi reintegrare socială a acestor persoane. Sarcina de lucru 6 Redactează un text argumentativ în sprijinul ideii că drepturile cu incidenţă asupra standardului economic de viaţă trebuie garantate sau ocrotite prin lege. 4.2.4. Drepturile şi libertăţile politice, social-politice Noţiuni introductive Sfera noţiunii de drepturi şi libertăţi politice se limitează la acele drepturi fundamentale care au ca obiect participarea cetăţenilor la conducerea statului, la guvernare. Procedând la o ştiinţifică sistematizare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Constituţia nu consacră sistemului electoral un capitol separat, ci reglementează drepturile şi libertăţile politice, ca şi problemele electorale în titlul privitor la „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. Una din sarcinile ce revin cursului de drept constituţional este şi aceea de a analiza pe larg reglementarea legală a condiţiilor în care cetăţenii îşi exercită drepturile politice. Dat fiind că sfera noţiunii de „drepturi politice” se limitează la acele drepturi fundamentale care au ca obiect exclusiv participarea cetăţenilor la conducerea statului, în această categorie sunt grupate următoarele drepturi: dreptul de a alege reprezentanţi în Parlament; dreptul de a alege pe Preşedintele Republicii; dreptul de a vota în cadrul referendum-urilor; dreptul de a iniţia, în condiţiile stabilite de Constituţie, adoptarea, modificarea sau abrogarea unei legi ordinare sau organice; dreptul de a iniţia în condiţiile stabilite, revizuirea Constituţiei; dreptul de a alege reprezentanţi în consiliile locale şi judeţene; dreptul de a alege primari în comune şi oraşe; dreptul de a fi ales deputat sau senator, preşedinte al republicii, membru în consiliile locale sau primar în comune şi oraşe. Pentru că cele mai multe dintre aceste drepturi se exercită prin intermediul alegerilor, adeseori ele sunt desemnate printr-un singur termen şi anume drepturile electorale.
  22. 22. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice Drepturile electorale Pactul internaţional cu privire la drepturile civile proclamat în art.25 periodice oneste, cu suf exprimarea liberă a voin fost anevoioasă, prevalând în cele din urm de a alege şi a fi ales sunt drepturi natur irevocabil unei puteri pe care el o consider esenţial nu numai pentru el, dar cetăţenilor, caracteristice unei democra dreptul de a fi ales. Potrivit art. 36 al Constitu împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. Exercitarea drepturilor electorale constituie o expresie a manifest aparţine poporului român. Constitu sunt incompatibile cu calitatea de aleg mintali puşi sub interdic judecătorească definitiv Cetăţenii cu drept de vot care au domiciliul în interzisă asocierea în partide politice. Candida art. 37, trebuie să fi îm ani, pentru a fi aleş cel puţin 33 de ani, pentru a fi ale al României. Odată cu revizuire dreptul de a fi ales în Parlamentul European. Potrivit art. 38, în condi aderării României la Uniunea European şi a fi aleşi în Parlamentul Europea Libertatea conştiinţei Libertatea conştiinţ drepturilor umane Declaraţia Universal persoană are dreptul la libertatea gândirii, a con implică libertatea de a de a-şi manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv atât în public cât şi privat. În concordanţă cu reglement că libertatea gândirii pot fi îngrădite sub nici o form motiv, nu poate fi constrâns s opinie, acestea fiind contrare convingerilor sale textului legii fundamentale se constat complex, ea încorporeaz formulările din Pactul interna Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice ţional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966 a proclamat în art.25 „dreptul de a alege şi a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor”. Introducerea unui asemenea text a ă, prevalând în cele din urmă argumentele potrivit că i a fi ales sunt drepturi naturale ale omului de a nu fi supus irevocabil unei puteri pe care el o consideră arbitrară. Dreptul de a alege este ial nu numai pentru el, dar şi pentru drepturile şi libertăţile politice ale enilor, caracteristice unei democraţii. Corelativ dreptului de a alege este dreptul de a fi ales. Potrivit art. 36 al Constituţiei, cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, ă în ziua alegerilor inclusiv. Exercitarea drepturilor electorale constituie o expresie a manifestării suveranităţii naţionale, suveranitate care ine poporului român. Constituţia nominalizează expres persoanele care sunt incompatibile cu calitatea de alegător şi anume: debilii sau aliena i sub interdicţie, precum şi persoanele condamnate, prin hot ă definitivă, la pierderea drepturilor electorale. enii cu drept de vot care au domiciliul în ţară, pot fi aleşi, dac asocierea în partide politice. Candidaţii, menţionează Constitu art. 37, trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, in 33 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau 35 ani în funcţia de Pre cu revizuirea Constituţiei în 2003, a fost introdus un nou articol privind dreptul de a fi ales în Parlamentul European. Potrivit art. 38, în condi rii României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege i în Parlamentul European. ştiinţei este una dintre primele libertăţi înscrise în catalogul . ia Universală a Drepturilor Omului proclamă în art.18 c are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei. Acest drept libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile precum i manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv atât în i privat. ţă cu reglementările internaţionale, Constituţia prevede în art.29 libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu dite sub nici o formă. Aceasta înseamnă că nimeni, sub nici un motiv, nu poate fi constrâns să adere la o credinţă religioasă ori s opinie, acestea fiind contrare convingerilor sale . Aşadar, din formularea textului legii fundamentale se constată că libertatea conştiinţei are un con complex, ea încorporează mai multe aspecte. În acest sens sunt interesante rile din Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice care în i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 122 i politice din 1966 a i a fi ales, în cadrul unor alegeri i cu scrutin secret, asigurând . Introducerea unui asemenea text a argumentele potrivit cărora dreptul ale ale omului de a nu fi supus . Dreptul de a alege este ăţile politice ale lui de a alege este enii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, în ziua alegerilor inclusiv. Exercitarea drepturilor electorale ionale, suveranitate care expres persoanele care i anume: debilii sau alienaţii i persoanele condamnate, prin hotărâre şi, dacă nu le este ă Constituţia, în în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de 23 de ilor sau în organele locale, şi vârsta de ţia de Preşedinte iei în 2003, a fost introdus un nou articol privind dreptul de a fi ales în Parlamentul European. Potrivit art. 38, în condiţiile enii români au dreptul de a alege i înscrise în catalogul în art.18 că orice i a religiei. Acest drept i schimba religia sau convingerile precum şi libertatea i manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv atât în ia prevede în art.29 ţelor religioase nu nimeni, sub nici un ă ori să adopte o adar, din formularea ţei are un conţinut mai multe aspecte. În acest sens sunt interesante şi politice care în
  23. 23. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 123 art.18 consacră dreptul persoanei la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. În formularea conceptului juridic de libertate a conştiinţei nu este lipsită de interes menţionarea teoriilor şi exprimărilor juridice care s-au susţinut şi se mai susţin încă. Astfel, dacă într-o concepţie se consideră că libertatea religioasă include şi libertatea conştiinţei, într-o altă concepţie se consideră că libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă sunt două libertăţi distincte. Teoria acceptată este cea în sensul căreia libertatea conştiinţei are o sferă largă cuprinzând în ea şi libertatea religioasă. Se mai consideră că există şi libertatea cultelor, ca libertate distinctă. În această privinţă, Constituţia prevede: „Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii în condiţiile legii”. Constituţia mai adaugă apoi, în art. 29 alin. 4, că: „În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă”. Consacrând separarea statului de biserică, Constituţia garantează autonomia cultelor religioase, dar obligă statul să sprijine cultele, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi orfelinate (art. 29 alin. 5). Libertatea de exprimare Constituţia garantează nu numai libertatea conştiinţei ci şi libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public. Cenzura de stat este interzisă. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. Nici o publicaţie nu poate fi suprimată, dar libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De asemenea, se arată în art. 30 al Constituţiei, sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă, religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contra bunelor moravuri. Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia aduse la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, proprietarului mijlocului de multiplicare sau organizatorului manifestării artistice, în condiţiile legii. Libertatea întrunirilor Exprimarea opiniilor are loc nu numai prin intermediul presei, al radioului sau al televiziunii, ci şi în cadrul întrunirilor, al mitingurilor, al demonstraţiilor şi procesiunilor de stradă . Prin conţinutul său această libertate se află într-o strânsă corelaţie cu libertatea conştiinţei precum şi cu libertatea de exprimare. Reglementată de art. 39 din legea fundamentală, această libertate social- politică este definită ca fiind: „posibilitatea ce o au oamenii de a se întruni în reuniuni private sau publice pentru a-şi exprima gândurile, opiniile, credinţele”.
  24. 24. Benone Puşcă Drept constituţional şi instituţii politice Libertatea întrunirilor se poate exercita prin mai multe forme dintre acestea, aş mitingurile, demonstra Diversitatea formelor determinat legiuitorul constituant, ca dup adauge expresia „orice alte întruniri” vedere şi alte posibilit libertăţi. Actele internaţionale consacr Universală a Drepturilor Omului (art. drepturile civile şi politice (art.21). Ţinând seama de aspectele reliefate în aceste documente int Constituţia română această libertate „sunt libere” nici un fel de arme” asigurarea exercită privind organizarea Dreptul de asociere Pactul internaţional cu privire la drepturile civile persoană are dreptul de a s constitui sindicate ş Constituţia României din 1991, în art.40, alin.1, reglementeaz pot asocia liber în partide politi Din cuprinsul acestor reglement se exprimă voinţa politic drepturilor şi la promovarea intereselor prof salariaţilor. Preocuparea legiuitorului constituant pentru buna func acestui drept fundamental, se realizeaz priveşte scopurile neconstituţionale partidele sau organiza pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranit urmare, rezultă că politice, juridice şi statale consacrate în primul titlu al legii fundamentale aceea, asociaţiile care atenteaz Constatarea şi declararea ca neconstitu Constituţionale. Exercitarea dreptului de asociere este îns persoane. Astfel, potrivit alineatului 3 nu pot face parte din partidele politice, judecătorii Curţii Constitu activi ai armatei, poli lege organică. Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cet ii politice unirilor se poate exercita prin mai multe forme şi mijloace, dar dintre acestea, aşa cum am amintit mai sus, Constituţia enumer mitingurile, demonstraţiile şi procesiunile. Diversitatea formelor şi mijloacelor prin care se poate realiza aceast determinat legiuitorul constituant, ca după nominalizarea celor trei forme s „orice alte întruniri”. Desigur, legiuitorul constituant a avut în i alte posibilităţi care pot să apară ulterior în exercitarea acestei ţionale consacră această libertate fundamentală în Declara a Drepturilor Omului (art. 20) şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (art.21). inând seama de aspectele reliefate în aceste documente int ia română din 1991, exprimă că formele prin care se poate exercita libertate „sunt libere” şi se pot organiza „numai în mod pa nici un fel de arme”. Aceste trei reguli au caracter constituţ ercitării libertăţii întrunirilor, a fost adoptată Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice . ţional cu privire la drepturile civile şi politice prevede c are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale (art.22). ia României din 1991, în art.40, alin.1, reglementează că pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere” Din cuprinsul acestor reglementări, rezultă că prin asocierea în partide politice, ţa politică a cetăţenilor iar sindicatele contribuie la ap i la promovarea intereselor profesionale, economice ş Preocuparea legiuitorului constituant pentru buna funcţionare şi exercitare a acestui drept fundamental, se realizează în următoarele reglementă te scopurile şi activitatea, prin alineatul 2 sunt considerate ionale partidele sau organizaţiile care militează pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţ ă că textul constituţional urmăreşte protejarea unor valori olitice, juridice şi statale consacrate în primul titlu al legii fundamentale ţiile care atentează la aceste valori sunt neconstitu i declararea ca neconstituţionale a unei asociaţii revine Cur Exercitarea dreptului de asociere este însă limitat pentru anumite categorii de persoane. Astfel, potrivit alineatului 3 nu pot face parte din partidele politice, ţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţ i, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin i îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 124 şi mijloace, dar ţia enumeră doar i mijloacelor prin care se poate realiza această libertate a nominalizarea celor trei forme să . Desigur, legiuitorul constituant a avut în ulterior în exercitarea acestei ă în Declaraţia ional cu privire la inând seama de aspectele reliefate în aceste documente internaţionale, formele prin care se poate exercita „numai în mod paşnic, fără . Aceste trei reguli au caracter constituţional. Pentru Legea nr. 60/1991 i politice prevede că orice e asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a i de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale (art.22). ă că „Cetăţenii se i în alte forme de asociere”. prin asocierea în partide politice, enilor iar sindicatele contribuie la apărarea esionale, economice şi sociale ale ionare şi exercitare a toarele reglementări. Astfel, cât ul 2 sunt considerate iile care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii ţării. Prin te protejarea unor valori i statale consacrate în primul titlu al legii fundamentale . De la aceste valori sunt neconstituţionale. ţii revine Curţii limitat pentru anumite categorii de persoane. Astfel, potrivit alineatului 3 nu pot face parte din partidele politice, ii poporului, magistraţii, membrii ionari publici stabilite prin
  25. 25. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 125 Această dispoziţie constituţională nu trebuie interpretată în sens restrictiv, ca aducând atingere dreptului de asociere pentru anumite categorii de funcţionari, ci trebuie avut în vedere că asocierea acestora constituie un impediment în buna funcţionare a serviciilor publice. Explicaţia unei asemenea interdicţii privind unele categorii de funcţionari trebuie căutată şi în aceea că serviciile publice nu au voie să facă nici o diferenţiere pe motive politice sau alte motive celor cărora le prestează servicii. În majoritatea sistemelor constituţionale se practică neutralitatea serviciilor publice, care înseamnă o detaşare a funcţionarilor publici de problemele politice. În fine, în legătură cu caracterul asociaţiei vom observa că potrivit legii fundamentale sunt interzise asociaţiile cu caracter secret. Această dispoziţie constituţională (art.40, alin.4) urmăreşte protejarea valorilor democraţiei constituţionale. Sarcina de lucru 7 Redactează un text de 15-20 de rânduri prin care să explici unui interlocutor imaginar care sunt drepturile şi libertăţile politice fundamentale ale cetăţeanului. Secretul corespondenţei Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice precizează că nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale (art. 17). Constituţia României din 1991, receptând aceste prevederi, stipulează în art.28 că: „Secretul scrisorilor, ale telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirile telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare sunt inviolabile”. Formularea textului constituţional încearcă să surprindă, şi reuşeşte, paleta largă de forme şi mijloace prin care oamenii comunică între ei. De asemenea, analizând conţinutul art. 28, vom observa mai întâi că textul lui are corespondent în reglementările internaţionale şi anume în art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice . Revenind la conţinutul art. 28 din legea fundamentală se poate observa că legiuitorul constituant a lăsat posibilitatea unei interpretări largi a diverselor forme de manifestare în viitor a corespondenţei. Astfel, textul constituţional
  26. 26. Benone Puşcă Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor Drept constituţional şi instituţii politice 126 exemplifică diverse mijloace de comunicare cum sunt: scrisorile, telegramele, convorbirile telefonice iar apoi foloseşte exprimarea „alte trimiteri poştale” ori „celorlalte mijloace legale de comunicare” . În legătură cu inviolabilitatea corespondenţei o problemă care se pune este aceea de a şti sfera celor faţă de care este ocrotită corespondenţa. Concluzia care se degajă din reglementarea constituţională este că sunt obligate să respecte secretul corespondenţei atât persoanele fizice cât şi autorităţile publice. Prin urmare, rezultă că nimeni nu are dreptul să atenteze la corespondenţa cuiva. Mai rezultă că nimeni nu poate deschide, reţine, citi, distruge, da publicităţii o corespondenţă ce nu-i este adresată, având obligaţia de a o restitui destinatarului dacă din întâmplare a intrat în posesia ei. De asemenea nimeni nu are dreptul de a intercepta o convorbire telefonică sau de a divulga conţinutul unei convorbiri telefonice de care a luat cunoştinţă întâmplător. Codul penal la rândul său încriminează în art. 195, sub denumirea „Violarea secretului corespondenţei” toate faptele care constituie o intervenţie abuzivă în comunicările pe care şi le fac oamenii unii altora . O problemă care s-a pus din totdeauna a fost aceea dacă principiul inviolabilităţii poate cunoaşte vreo restrângere. Sub acest aspect putem aminti că potrivit Codului de procedură penală, organul de cercetare penală cu încuviinţarea procurorului, sau instanţei de judecată, are dreptul de a deschide corespondenţa adresată învinuitului sau inculpatului, dacă interesul urmăririi sau judecăţii o cere. Prin urmare acest drept trebuie să fie prevăzut de lege, realizat după o procedură riguroasă şi numai pe bază de ordonanţe scrise, cu respectarea celorlalte drepturi ale persoanei. Dreptul la informaţie Dezvoltarea şi afirmarea personalităţii umane nu poate avea loc fără accesul persoanei la cele mai noi cuceriri din orice domeniu al ştiinţei şi culturii. Reglementat în art. 31 din Constituţie, dreptul la informaţie este definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public. El este un drept fundamental deoarece dezvoltarea materială şi spirituală a omului, exercitarea libertăţilor prevăzute în Constituţie prin care se exprimă gândurile, opiniile, credinţele religioase, creaţiile de orice fel, implică posibilitatea de a putea recepţiona date şi informaţii privind viaţa socială, politică, economică, ştiinţifică şi culturală. Asigurând dreptul la informaţie Constituţia stabileşte obligaţii corelative în sarcina autorităţilor publice şi anume de a informa corect cetăţenii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, de a asigura grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă, de a asigura protecţia tinerilor şi siguranţa naţională. Aceasta, desigur, nu înseamnă că dreptul la informaţie presupune accesul opiniei publice la informaţii cu caracter secret. În ceea ce priveşte serviciile publice de radio şi televiziune, Constituţia impune adoptarea unei legi organice relative la organizarea lor şi controlul parlamentar al activităţii lor. În acest sens a fost adoptată Legea privind Societăţile Naţionale de Radio şi Televiziune şi controlul parlamentar al activităţii lor.

×