• Like
копия Averescu volumul 2
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

копия Averescu volumul 2

  • 762 views
Published

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
762
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
2
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Averescu – volumul II 23 mai 2011 Cu ocazia aniversării a 40 ani de la venirea la domnie în Româniaa prinţului german din neamul Hohenţolern, Carol I, la 10 mai 1906colonelul Alexandru Averescu a primit gradul de general. Ceremonia s-apetrecut aşa cum se petrecea ani la rând. Nimic nou, nimic deosebit. Afost felicitat de Majestatea sa Regele şi Regina, de cei apropiaţi. - Iată că s-a împlinit cel mai mare vis al tău - de Averescu s-aapropiat Rodica cu lacrimi la ochi - felicitările mele - şi un sărut prea lunga întărit spusele ei. Însă nimeni n-a observat nimic. Toţi erau preocupaţide eforia sărbătorii, încălziţi de băuturile tari. - La anul sărbătorim şi epoleţii lui Arthur – spuse Averescu – voiavea eu grijă de asta. - Nu cred. Tu eşti talentat, iar el... - Nu e mai rău ca alţii. Uite câţi primesc ne meritat grade înalte. IarArthur merită. De ei s-a apropiat Clo cu fiică sa Margaret. -Felicitările mele tată – spuse Margaret, care se făcise o domnişoarăfrumoasă, cu ochii mari ca a mamei sale – toţi te-au felicitat, cine trebuieşi cine nu. Numai noi cu Sandu n-am avut posibilitate să ne apropiem – eas-a apropiat de el şi l-a sărutat. Cuvintele fiicei i-au turnat balsam pe inimă. Se uita la ea şi o vedea pe Margaret, prima sa dragoste. Dragoste de ne uitat. Cum s-a scurs timpul! Parcă mai ieri se săruta cu Margaret… apoi Războiul
  • 2. pentru Independenţă. De la voluntar, ajunse la general. Visul lui SanduAverescu s-a îndeplinit. Regele, când i-a înmânat epoleţii, i-a spus cămâine se deplasează la Focşani să prea comandamentul garnizoaneide acolo. Iar peste o lună raportează că a făcut regulă în garnizoana,care avea o însemnătate strategică pentru Estul ţării. Era încrezut că vaîndeplini ordinul regelui. Balul dat de Curtea Regală era în toi.. Clo şi Rodica a câta oară se apucă să caute un mire pentruMargaret. Dar ea nu accepta nici unu. -Margaret, de ce nu-ţi plac cavalerii pe care ţi-i propunem? -Nu vreau să fac greşala mamei. Mă mărit numai cu acela, pe careo să-l iubesc. Ori nu mă mărit niciodată. Aşa că nu vă stăruiţi. Margaret sta cu Clo şi Rodica, când s-a apropiat un tânărlocotenent, şi a invitat-o la dans. Era mai înalt ca ea. Şi simpatic. Cândochii lor s-au întâlnit, ea simţi că ceva se întâmplă cu ea. Nu era înstare să lămurească ce. Parcă nu se întâmplase nimic. Au dansat. N-auscos nici o vorbă. Tot aşa, în tăcere a condus-o la loc. Şi tocmai aici elspuse: -Mersi, domnişoară. Îmi permiteţi să vă angajez încă la un dans? Ea se pierduse. În loc să spună ceva, a dat afirmativ din cap. I-aplăcut vocea lui, manierele de purtare. Încetişor, să nu observe Clo şiRodica, începu să-l caute prin sală. L-a văzut stând de vorbă tot cunişte tineri ca el. Ofiţeri. Se întoarse în altă parte a sălii, ca el să nuobserve, când auzi: -Îmi permiteţi domnişoară? În faţa ei era acel tânăr, cu care voia să danseze. A întins mâna, şis-au avântat în dans. -Dansaţi extraordinar, domnişoară! – spuse el entuziasmat –sunteţi dansatoare profesionistă?
  • 3. -Nu. Am absolvit liceul de Muzică şi Arte. -N-am auzit de aşa liceu. -Liceul din Milano. -Atunci totul e clar. Cântaţi la vre-un instrument? -La pian. -Eu sunt Mihai Munteanu. Dar pe dumneavoastră cum văcheamă? -Margaret – spuse ea simplu. Dansul se termină. -Îmi permiteţi să vă conduc acasă? -Sunt cu părinţii. -Aveţi vre-un serviciu? -Nu. -Cum ne mai întâlnim? -Nu ştiu. Poate la teatrul de Operă? -Sunteţi pasionată de Operă? -Cum să vă spun – zâmbi ea – îmi place Opera din Milano. La anoastră încă n-am fost. Dar la următorul spectaclu mă duc neapărat. S-au apropiat Clo şi Rodica. Au făcut cunoştinţă. Când s-aprezentat Clo, locotenentul s-a schimbat la faţă. Se vede că numeleAverescu i-a amintit de ceva. S-a închinat la doamne şi a plecat. -Interesant tânăr – spuse Rodica, şi se uită la Margaret – îţi place? -E un tânăr interesant – răspunse ea – dar mai interesant e, cinela invitat la bal?
  • 4. Acest tânăr i-a ocupat toate gândurile. Voia să-l vadă. Era încrezută că şi el vrea aceiaşi. Aştepta cu nerăbdare să se ducă la spectaclu. X X X Din garnizoană au trimis un automobil, în care se deplăsa acum spre Focşani. Clo rămase la Bucureşti. După ce Sandu termină învăţătura, vine cu el la Focşani, iar Margaret rămane. Se bucura că pleacă din capitală, de la curte, unde în ultimul timp prinţul moştenitor Ferdinand începuse nişte jocuri murdare cu politicienii. Mai bine zis cu clanul politic Bratianu, care se uitau de sus la Averescu, căci nu era de provinenţă nobilă. Se prea poate că Regele ştia ceva, şi special l-a trimis mai departe de curte. Ca să nu fie influienţat şi amestecat în intrigile politice. Iar la timpul potrivit să îndeplinească ordinul Regelui. Cine ştie! După ce făcu ordine în garnizoană, aştepta să fie chemat la Rege. Însă trecuşi anul1906, iar de la Rege nimic. Nici ministerul de război nu-l deranja cu comisii.părea că toţi au uitat de el. Clo vedea cum retrăieşte. Slăbise mult. Pe la mijlocul lui februarie 1907 focarul revoltei ţărăneşti din nordMoldovei, aprins în comuna Flămânzi, moşia prinţului Sturdza, care era arendatătrustul evreesc Fişer, începu să se răspândească în toată Moldova. Averescu, cu mentalitatea sa de analist, a prevăzut consecinţele acestei,prima vedere răscoală haotică, primejdia pentru ţară. El primul a înţeles, că de laanumită perioadă răscoala este bine dirijată de puterile mari, care înconjurRomânia. În primul rând de Imperiul Rus şi Austro-Ungar. Interese teritoriale aveaBulgaria. Şi Serbia era gata să rupă o bucată din ţară. Averescu scrise o scrisoare Regelui, alta Ministrului de Război. Regeluînmânat-o personal. -Domnule Averescu – începu suveranul după ce citi scrisoarea - întradevprimejdia e atât de mare?
  • 5. -Da Majestate. Din Bucureşti nu se simte, nu se vede, însă acolo, în Moldose simte la fiecare pas, la fiecare vorbă. - Ce propuneţi Dumneavoastră? - Ca militar propun măsuri de primâ urgenţă: 1. Ministerul de Război să anunţe înrolarea în armata activă tinerii cu vârrespectivă. 2. Mobilizarea rezerviştilor. - Ce câştigăm prin asta? - Partea centrală şi de Sud a Moldovei nu e încă atinsă de răscoală. În armată vachemată şi mobilizată partea cea mai activă a răsculaţilor – bărbaţii. Cu parteaNord răsculată, care trebuie urgent izolată de restul ţării, trebuie de dus tratative.satisfăcut cerinţele arzătoare ale ţărănimii româneşti. - Dumneavoastră după cum văd aţi analizat detailat evenimentele. Care e caurăscoalei? Mi se raportează diferite ipoteze. Ştiindu-vă de un om cumpătat, fidCoroanei, ştiu că o să spuneţi adevărul. - După cum ştiţi, sunt născut într-o localitate rurală şi ştiu bine nevoile şii griţărănimii. Din informaţia de care dispun pot spune următoarele: Procesul de modernizare a Romaniei iniţiat de Majestatea voastră a adusschimbări esenţiale în toate domeniile vieţii. Însă nu s-a referit la ţărănime, pe canimeni n-a luat-o în consideraţie. Lăsată fără protecţia statului, transmisă de faptmainile trusturilor de arendaşi evreeşti, care au cumpărat justiţia, organelle de resoadministraţia locală, şi asupresc fără milă ţărănimea românească. Mai tare se simacest lucru în Moldova. - De ce? - Nu ştiu Majestate. Poate parlamentul va forma o comisie pentru cercetareacauzei. Eu vă raportez ce ştiu. Comuna Flămânzi, unde a izbucnit această răscoală lafebruarie, este o comună cu un nivel de trai destul de înalt. Fapt care se vede că nu
  • 6. prea i-a plăcut prinţului Sturdza, pământul căruia îl arendau ţăranii, prin intermediutrustului evreesc de arendaşi Mochi Fischer, căci evreii au schimbat învoielile dearendă care se întocmesc anual, în defavoarea ţăranilior. Ţăranii s-au plans lajudecător, care a făcut dreptate evreilor. Acelaşi răspuns l-au primit şi de laadministraţia locală. Când au văzut că nu sunt apăraţi de structurile statului, auhotărât să facă singuri dreptate. Şi au pus mâna pe furci, topoare şi coase…Trusturilde arendaşi în Moldova sunt domeniul evreilor, care sunt intermediari întreproprietarii mari de moşii şi ţărani. În alte părţi ale României trusturile sunt formatedin austrieci, germani, români, care nu exploatează atât de crud ţărănimea ca evreiRăscoala din Moldova are în primul rând un caracter antisemit. Averescu tăcu. Regele căzu pe gânduri. - Ce ne mai puteţi spune, domnule Averescu? -Grupuri de agitatori bine pregătiţi, care se dau drept studenţi, tulbuţărănimea pentru a produce o stare de haos. Am impresia că aceste grupuri sunt bidirijate din Viena şi Petersburg. - Ministrul de Război va primi imediat ordinul de recrutare şi mobilizaMinisterul de Interne va aresta aceste grupuri. Ce se mai poate de făcut? - Reforme agrare. Urgent. De impus cu forţa trusturile de arendaşi evreeştiînchee învoielile cu ţăranii conform condiţiilor anului trecut. Ca ţăranii să poaprelucra pământul. Iar până la anul viitor de reformat agricultura. Pot propuguvernului nişte idei cum să se petreacă reforma agrară fără asupirea în continuareţăranului. -Bine domnule Averescu. Notiţele referitoare la reforma agrară transmiteţileguvern – Regele s-a sculat. Audienţa de o oră luă sfârşit. x x x
  • 7. Pleca satisfăcut la Focşani. Convorbirea cu Regele i-au dat puteri, încrederetotull se va sfârşi cu bine. Însă se sfârşise februarie; era început de martie, dar ordinul Ministerului deRăzboi privind recrutarea şi mobilizarea n-a fost emis. Nici trusturile de arendaşi nufusese obligate să încheie învoielile conform anului trecut. Răscoala ţărănească, carputea fi izolată în Nordul Moldovei, acum cuprinse toată ţara. Peste tot ardeaumoşiile boiereşti. Cele mai violente forme răscoala a căpătat în Muntenia şi Oltenia Folosindu-se de haosul ce cuprinse ţara, şi-au înteţit activitatea bandele de hotâlhari de drumuri mari, ucigaşi de tot felul. Funcţionarii furau tot ce erau în stare săfure, dând vina pe răsculaţi. Numai armata nu era atinsă de acest focar. Totuşi ministrul de război Gheorghe Manu a ordonat, cu întârziere vădchemarea unor contingente de rezervişti în căzărmi. Însă nu s-au pregătit condiţiLa porţile căzărmilor s-au adunat mase mari de oameni, armata fiind incapabilă sprimească, să-i cazeze şi să-i hrănească. Flămândă, scăpată de sub control, această masă s-a pornit ea însuşi să distrusă devasteze tot cei cădea în cale, unindu-se cu răsculaţii. Ideia de a mări contingentul de armată şi a micşora numărul răsculaţilor expude generalul Averescu, o măsură extraordinar de avantajoasă pentru binele ţării,conducerea proastă, ne profesionistă a ministerului şi personal al ministrului derăzboi, au adus la rezultate contrar opuse. S-au înregistrat cazuri când unele unităţiale armatei au trecut de partea răsculaţilor. Însă în general, armata a rămas fidelăRegelui şi Ţării. Politicienii continuau să se învinuiască unul pe altul, de parcă nu se petreceanimic în ţară. Liberalii lui Ion I.C Brătianu îi învinuiau pe conservatori de slăbiciune, dincompentenţă. Situaţia însă se agrava din ce în ce mai mult. Şi s-a întâmplat minuncea mare! Liberalii din opoziţie, şi conservatorii care erau la putere, s-au unit.
  • 8. Take Ionescu, acest mare politician al timpului său, provenit ca şi Alexandru Averescu din păturile sociale joase, primul printre politicieni înţelese adevărata primejdie legată de răscoalele ţărăneşti. Şi a cerut audienţă la Rege. -Vă ascult domnule Ionescu – Regele părea obosit, vorbea mai încet ca întotdeauna. -Majestate, Ţara şi neamul e în mare pericol. -Sunt la curent. Vreţi să propuneţi ceva? -Vreau ca Parlamentul, Guvernul, opoziţia şi Curtea Regală să ne unim forţele să salvăm ţara. -Unirea cu liberalii e posibilă? -Da Majestate. Şi Bratianu şi Sturdza sunt de acord. Aşteptăm consimţământu Curţii. -De acord. -Cu liberalii am hotărât următoarele: Guvernul conservator, format din mari proprietari de pământ, n-are dreptul moral să reprime în sânge răscoalele ţărăneşti îndreptate contra lor. Aducerea la guvernare a Partidului Liberal cu D.A. Sturdza prim-ministru. -Ideia cu guvernarea liberalilor nu-mi place. Nu e o altă alternativă? -Până în present n-am găsit. Iar fiece zi aduce daune şi nenorociri ţării. Primejddin partea liberalilor e minimă, căci Parlamentul este al nostru. Regele tăcu destul de mult. Lui Ionescu îi păru că suveranul uitase despre cevorbit. În sfţrşit el spuse: -De acord.
  • 9. S-a început alegerea candidaturilor la posturile de ministru. Regele a propus capostul de Ministru de Război să fie dat unui general din armata activă, care nu emembru a nici unuia din cele două partide. S-a propus lista de opt generali. -Nu văd aici numele generalului Averescu – spuse Regele. -Dar cine e acesta? Bratianu se uită mirat la cei prezenţi. -Este cel mai tânăr general în Armata Română, un tactic şi un strateg militarrecunoscut chiar şi de germani. Câtva timp în urmă am fost cu vizita în Germania. Launa din întrevederile cu Kaizerul, el mă întreabă:” Ce mai face maiorul Averescu, unofiţer foarte talentat. Cred că e neamţ, căci românii nu pot avea un talent militar atâde strălucit”. Kaizerul a spus totul – răspunse Ionescu. -Dacă generalul Averescu îşi dă consimţământul, atunci ministru de război va fidumnealui – spuse Regele. Nimeni n-a ripostat. Regele a făcut aşa, ca Averescu să nu cadă sub jurământul dat de guvernulliberal, lăsându-i în caz de necesitate posibilitate de a manevra în afara guvernului,invitându-l la el pe data de 13 martie. La 12 martie 1907 guvernul liberal a depus jurământul în faţa suveranului. Averescu nu ajunse încă la Bucureşti, când află de ce este chemat la Rege. Lamirat faptul că Regele l-a ales anume pe el la această importantă funcţie - ministru drăzboi. Acasă, la Bucureşti, ajunse spre seară. A fost întâmpinat de Clo şi Sandu.Margaret nu era. Clo ştia toate noutăţile. - Ce zici? întrebă el după ce luase cina. - Ai de ales? - Nu prea… - Asta-i situaţia… Regelui nu-i poţi refuza. - Armata trebuie să se implice în reprimarea răscoalei. Se va vărsa sange. În majoritatea cazurilor nevinovat. Nu ţăranii sunt vinovaţi că au fost aduşi la această stare. Însă în ei va trebui să tragă armata.
  • 10. - De ce nu se implică Ministerul de Interne? După cât mă pricep eu, funcţiade menţinerea ordinei publice în ţară este prerogativa lor. Armata apără ţara deduşmanii externi. - Ai dreptate. Însă nu sunt capabili la nimic. Au scăpat situaţia de sub control.Unica forţă care poate restabili ordinea în ţară este armata. Am crescut printre ţăranştiu cât de grea e viaţa ţăranului. Cum să ordon să se tragă în ei? - Nu mai retrăi atât, te rog. Poate se va găsi vre-o soluţie paşnică? - Soluţii au fost atunci, la început. Însă s-a tărăgănat cu luarea unei decizii mairadicale din cauza guvernului conservator, format din marii proprietari de pământ.Ţara era în primejdie de peire, iar ei nu voiau să cedeze nimic. Acum sunt gata, însătimpul e pierdut. Unica soluţie e folosirea forţei. - Poate ar trebui, cum spun mulţi politici, de dat voie să se implice forţe străine.ruşii şi austriecii sunt gata să intervină cu forţa armată. - România e ţara noastră. Noi trebuie să facem ordine în ea. Da, şi ruşii, şiaustriecii au concentrat la hotarele României forţe mari. Şi unii şi alţii vor să rupă dinţară. Dacă întră ruşii pe teritoriul românesc, va fi foarte greu să-i alungăm. Ei nici odan-au plecat binevol din teritoriile ocupate. -Atunci trebuie să accepţi propunerea Regelui. Linişteşte-te – şi ea trecu cu mânprin părul lui frumos. Aşa făcea în toţi anii de căsătorie când era necesitate de alcalma. A doua zi, la 13 martie se prezintă la Rege, pe care l-a însoţit la Parlament, undeguvernul Sturdza a fost primit cu aplauze de majoritatea conservatoare. Lui TakeIonescu i-a revenit sarcina ca în numele majorităţii conservatoare să acorde susţinerenoului guvern. Regele l-a prezentat pe Averescu. Puţin îl cunoşteau, şi se uitau cu neîncredere la el. Ministru de Interne a fost numit Ion I.C. Bratianu, deoarece VasileLascar, nominalizat la acest post, se înbolnăvise grav.
  • 11. La Ministerul de Război Averescu găsi o stare de zăpăcire totală. Nimeni nu putesă-i raporteze ce trupe sunt implicate în potolirea răscoalei şi unde se află în prezentTot atunci a emis Ordinul Circular № 6 din 13 martie 1907 care fixa conduita trupelorAcest ordin cerea fermitate din partea comandanţilor şi ostaşilor pentru a preveni şicurma orice acţiune a răsculaţilor. Se prevedea că în cazul când ţăranii se adună îngrupuri mari, cu ei duc tratative oameni special pregătiţi din cadrul activ al armatei.Dacă tratativele n-au succes, comandantul cu trupa, dotată cu muniţii de război, seopreşte la distanţa nu mai mică de 100m de mulţime, cerându-le să se împrăştie. Dua treia preîntâmpinare, va fi dată comanda „La ochi” îndeplinită de trupă. Se aşteaptpuţin, poate mulţimea se împrăştie. Dacă nu, se comandă „Foc” şi se trage prima salSe trage până mulţimea nu se împrăştie. Ordinul cerea să se tragă numai la picioare.Numai în caz extraordinar, când erau puse în pericol vieţile ostaşilor, se trăgea directUnităţile mobile să fie dotate cu o secţie de artilerie, însoţite de cavalerie. Acesteunităţi se folosesc contra bandelor de ţărani şi bandelor de hoţi, tâlhari şi jefuitori detot felul, care se deplasau dintr-o localitate în alta pentru a jefui. Artileria se foloseanumai contra acestor bande. Tot în aceiaşi zi Averescu a cerut de la Rege să decreteze mobilizarea, dar a fostrefuzat. Expunându-şi opinia, Averescu aminti suveranului cum a fost înăbuşitărăscoala comunarzilor din Paris. „Uniforma militară exercită asupra individului care opoartă o putere miraculoasă” mai spuse el. Regele a decretat mobilizarea, care s-a desfăşurat în ordine, conform planuluiîntocmit de Averescu. Armata ajunse la 140000 de oameni. Pe recruţii moldoveniAverescu i-a trimis în Oltenia şi Muntenia, pe olteni în Moldova şi Muntenia, pemunteni în Moldova şi Oltenia. Legătura între recruţi şi răsculaţi, de care se temeaRegele, s-a rupt definitiv. O manevră strălucită, apreciată de altfel şi de Rege. Regele a decretat starea de asediu în ţară. Folosindu-se de priorităţile stării deasediu, generalul Averescu emite „Instrucţiunile asupra întrebuinţării armatei în caztulburare. Somaţiuni. Stare de asediu”, care prevedea cazurile în care urma săacţioneze armata pentru reprimarea răscoalelor ţărăneşti. Folosirea armatei la cererautorităţilor locale, a Ministerului de Interne şi altor organe statale era strict interzis
  • 12. Se indica că reprimarea trebuie să fie energică şi hotărâtă, însă mijloacele de realizarurmau să fie adecvate pentru fiecare caz aparte. Folosirea forţei a fost lăsată la deciderea comandanţilor de unităţi, călăuza cărotrebuia să fie: armata este chemată în primul rând să potolească tulburarea, şi maiapoi să-i pedepsească pe participanţi. Pentru a evita utilizarea excesivă a forţei, se stipula obligativitatea ca autorităţilcompetente, procurorii şi prefecţii, să fie de faţă şi să aprecieze oportunitatea şidimensiunile represiunii. Averescu a împărţit ţara în 12 zone de operaţii, iar judeţele în mai multe sectoaÎn fiecare judeţ a fost numit un comandant militar, care îl „dubla” pe prefect şi aveadreprul de „veto”. X X X Spre sfârşitul lunii martie 1907 Margaret absolvi cursurile de soră de caritate. Seceru la spitalul municipal, unde era nevoie de forţă de muncă, căci din toată ţara erainternaţi răniţi. Militari şi civili, tineri şi bătrâni, femei, copii, care au fost măcelăriţi dfurtuna răscoalei. Când prima oară văzu picioare, mâini rupte, mai n-a pierdut cunoştinţa. A fostsusţinută de o colegă, care deja trecuse prin asta. Un soldăţel tinerel, care fusese rănîn Oltenia, cu piciorul rupt, după ce primise ajutor medical şi îşi revenise, cerea să fieîmpuşcat acum, aici pe loc, căci fără un picior nu mai trebuie nimămui. Cum să lucrezîn câmp? Nu voia să fie obuză familiei, care şi aşa cu greu supraveţuia. Margaret de abia acum înţelese că nu toţi trăiesc aşa ca ea, că sunt oameni caren-au pâinea de toate zilele, umblă zdrenţuroşi, pe care nu-i aşteaptă nimic bun înviitor. Îi era milă de acel soldăţel, se stăruia în tot felul să-i aline durerea. Însă el insismereu să fie împuşcat.
  • 13. Răniţii erau aduşi şi ziua şi noaptea. Spitalul lucra non-stop. Surorile lucrau zi şinoapte. Câteva ore de somn în camera personalului... şi iarăşi la muncă. Nu s-a plânsniciodată. Nu ştia că e atât de rezistentă. „Cred că e de la tata” se gândi ea, care ştianici generalul Averescu, de când a fost numit ministru n-a înoptat acasă. Dormea încabinet. În a treia zi au fost aduşi răniţi din Oltenia. Când pe alături trecu o targă cu untânăr ofiţer grav rănit, pe care sanitarii se grăbeau să-l ducă în sala de operaţie, cevacunoscut i s-a părut în acest tânăr. Ce nu făcea, în faţa ochilor sta el, de care ea nu-şiputea aminti unde l-a văzut. De fapt faţa celui rănit era aproape toată bandajată. Însintuiţia îi spunea că l-a văzut undeva. Înainte de a se duce la odihnă hotărî să vadă ce e cu acel ofiţer. În cele trei patudin boxă, era câte un ofiţer grav rănit. Patul celui pe care îl căuta era lângă fereastră.Era rănit la piept, dar şi faţa bandajată. Se uită la mâini... şi mâinile aceste i-au amintde toate... mâinile care de atâtea ori au îmbrăţişat-o cu gingăşie, cu dragoste. Era el,omul la care ea se gândea întotdeauna, pe care îl visa mereu, care i s-a destăinuit căiubeşte mai mult decât orice pe lume. Stătu mult aşa. Nu ştia ce să spună, ce să facă, nu ştia în ce stare este el. Când şrevenit se porni spre cabinetul doctorului – şef. Bate la uşă şi intră. Doctorul scria cevla masă. -Ce s-a întâmplat Margaret? -În ce stare e locotenentul Munteanu? -E rănit în piept. S-a născut cu noroc locotenentul. Un centimetru mai într-o parşi... Acum va trăi mult. Starea e gravă, dar stabilă. Are organism puternic. Sunteţicunoscuţi? Ea se pierdu. Nu ştia cum să lămurească. Doctorul se pricepu. -Are nevoie de o soră de serviciu. Doriţi? -Mersi, domnule doctor. -Plecaţi la bolnav. Mâine o să vin să văd în ce stare e.
  • 14. Zbura spre el, spre unicul om pe care îl iubea. Somnul, oboseala dispăruse. S-aaranjat mai comod lângă el. A luat mâna lui, cândva puternică, iar acum slăbită deboală, în mâna ei. Iar gândurile, gândurile... au dus-o în trecut, trecutul fericit, alăturde omul drag... După balul dat de Curtea Regală la 10 mai 1906, când făcuse cunoştinţă cu Mihase gândea mereu la el. Aştepta cu nerăbdare spectaclul. În ziua spectacolului, toatăziua nu-şi găsea loc. În timpul spectacolului el încet o atinse de mână, iar apoi, tot aşa gingaşi, cuceritoată mâna. Ea intuitiv făcu o mică încercare de a elibera mâna, dar se simţea bine laatingerea lui, şi a cedat... Mihai se pregătise serios de această întâlnire. La ieşire îi aştepta trăsura. Nopţilde mai sunt frumoase. Nu e nici cald, nici răcoare. Cerul senin parcă voia să leşoptească ceva îndrăgostiţilor. Margaret, când el a tras-o puţin mai aproape, singurăs-a lipit de el. Se simţea fericită, voia ca noaptea să nu se mai sfârşească... La a treia întâlnire el întreabă parcă în glumă, parcă serios. -Cum ţi-i numele? -Munteanu. Margaret Munteanu. -Cum ai spus? întrebă el cu mirare, şi după cum i-a părut ei, pierdu-se interesulfaţă de ea. -Cum ai auzit. Mergeau în trăsură tot aşa de mână şi lipiţi strâns unul de altul. -Regreţi că ţi-ai pierdut timpul nu cu fiica generalului Averescu, ci cu o oarecareMunteanu? Ea brusc îşi rupe mâna din a lui şi trecu la o distanţă respectabilă. El n-a făcut nici o mişcare s-o recucerească. Tăcea. Când se apropiau de casa ei,o îmbrăţişă strâns. Ea n-a opus rezistenţă. Dar nici nu voia, căci era îndrăgostită înacest tânăr, care umbla după fete bogate, după fete cu nume răsunător. El aşa şi n-arăspuns la întrebarea ei: de cine a fost invitat la bal?
  • 15. -Mult m-am rugat la Dumnezeu ca tu să nu fii fiica generalului Averescu. Şi el mauzit. Ce bine-i! spuse el bucuros, şi, găsindu-i buzele, o sărută aşa, cum ştiau să sărunumai ofiţerii de cavalerie. Era plăcut sărutul lui, însă nu-i ajungea aer. Îi plăcu cuvintele ce le-a rostit.Înseamnă că şi el o iubeşte aşa, cum îl iubeşte ea. Fără margini... X X X Pentru reprimarea răscoalei Averescu a folosit numai opt divizii, comandanţiicărora au fost instruiţi personal de general. El ceru maximă disciplină în unităţi,folosirea tratativelor ca cea mai bună sursă de a evita vărsarea de sânge. Averescu a triplat sistemul de apărare a capitalei, a împărţit satele în diversecategorii: sate unde erau numai agitaţii; sate unde s-au înregistrat revolte cu simpledevastări; sate cu răscoale, urmate de jafuri, incendii, devastări sau omoruri şi care aputut fi potolite prin simpla prezenţă a armatei; sate unde a fost nevoie de represiunpentru potolirea răscoalei. Acest tabel a fost folosit pentru distribuirea exactă a forţelor. Ministerul de Război se sufoca din cauza lipsei de informaţie îndeobşte, şi lipseide informaţie precisă, adevărată, dar nu inventată de comandanţii de unităţi. La 14 martie a fost chemat la ministru colonelul Arthur Văitoianu. După ce s-ausalutat, Averescu ca întotdeauna trecu la subiect. - Situaţia din ţară o ştii. Şi mai ştii că nivelul de informaţie parvenit din unităţi n redă realitatea, şi depinde de comandant. Ce propui? - Mă gândeam des la această problemă. Germanii au hotărât-o la nivel deguvern. La noi asta e imposibil. -De ce? -Nici un guvern nu se uită la armată şi nu va finanţa această structură. Armatatrebuie atunci, când e nevoie de apărat averea lor. Ca în prezent.
  • 16. -Dar fără finanţare nu putem găsi ofiţeri patrioţi? -Cred că da. Însă ei trebuie căutaţi. În fiecare unitate. Trebuie început cu unităţimai mari -Din acest moment de asta te ocupi tu. Tot ce faci e sub grif secret. Raportezinumai mie. Vei primi legitimaţie specială, prin care toţi comandanţii, de la pluton pânla corp de armată, ţi se supun fără nici o motivaţie. Toţi ofiţerii, care dauconsimţământul să lucreze şi în acest domeniu, vor fi mai repede avansaţi în grad, înfuncţie. Vor avea şi alte privilegii din partea mea. Vom găsi cred şi o modalitate de afinanţa suplimentar aceşti ofiţeri, ca ei să poată racola persoanele necesare pentruculegerea informaţiei. Lista ofiţerilor va fi supersecretă. O păstrezi acasă într-un loc pcare îl poţi găsi numai tu. - Am înţeles, însă nu te-am felicitat cu funcţia de ministru. Felicitările mele.Deseară vă invităm la noi. Să sărbătorim. -Mersi de invitaţie, dar nici tu n-o să poţi sărbători. Peste câteva minute îmi adula iscălitură legitimaţia ta şi pleci direct de aici în unităţi. -Ce, atât de complicată e situaţia? -Situaţia ieşise de sub control încă la începutul lui martie. Nu voiam aceastăfuncţie acum, când se va vărsa mult sânge nevinovat. Însă Regele a insistat. Ca ompolitic după asta o să am probleme. Oricine şi oricând va putea să mă învinuie pentruvărsare de sânge. Că Patria noastră e în mare primejdie acum, nu-şi va aminti nimeniDacă nu stabilim noi ordinea în ţară, vor interveni ruşii şi austriecii. Primejdianestăvilită acum, mâine poate fi fatală pentru ţară. - Bună, foarte corectă frază. Ştiam că eşti un mare patriot. Mă mândresc cu tinemă mândresc că stepele noastre din sudul Basarabiei au dat Patriei aşa o personalita - Arthur, nu ţi-i dor de stepele noastre? Eu des le văd în vis. Cum călăream canebunii... iar apoi primeam probozeală de la tata. - Mi-e dor... foarte mult mi-e dor. Dar situaţia...
  • 17. Alexamdru Averescu şi Arthur Văitoianu au pus bazele S.S.I.A.R.( Serviciul Secret de Informaţie al Armatei Române), care a funcţionat până la 6 septembrie 1940, când generalul Antonescu, devenind Conducătorul României, la arestat pe Mihail Moruzov, conducătorul acestei structuri. S.S.I.A.R. a fost reorganizată în SSI şi supusă direct dictatorului Antonescu. Totodată Averescu a mai întreprins o manevră strălucită fără a folosi armata.El l-a invitat la minister pe redactorul-şef ( directorul) ziarului „Adevărul” ConstantinMille. Ziarul „Adevărul” ducea o campanie împotriva autorităţilor, care erau acuzateatrocităţi contra ţărănimii. În discuţie cu Mille, Averescu i-a spus acestuia, că doreşte foarte mult ca ordinepublică să fie restabilită fără să se facă mare vărsare de sânge. Mille l-a susţinut, şi afost mult mirat că Averescu a crescut în sânul ţărănimii şi ştia toate problemele şinevoile ei. La sfârşitul convorbirii s-au înţeles că Mille îi transmite direct şi personal luiAverescu toate informaţiile corespondenţilor „Adevărului” pe măsură ce ajung laredacţie. Generalul i-a promis că acolo unde se vor constata abateri, va ancheta cazuVinovaţii vor fi pedepsiţi sever. Pe tot parcursul răscoalei şi Mille şi Averescu s-au ţinut de cuvânt. Milletransmitea personal informaţia lui Averescu, care ancheta şi pedepsea aspru pe ceivinovaţi. Înfăptuind această manevră, generalul Averescu a urmărit două scopuri: 1. Să evite ca opinia publică să fie alarmată pe calea presei şi să nu se arunce asupra armatei. 2. Să cunoască cât mai bine realitatea din diferite regiuni, ca să pedepsească cu asprime toate încălcările ordinii şi dispoziţiile ce s-au dat pentru evitarea brutalităţilor. Până la 29 martrie 1907 răscoalele ţărăneşti în majoritatea lor au fost potolite.ţară se instala liniştea şi ordinea publică. Tot în aceiaşi zi, Comandantul Suprem al
  • 18. Armatei Române Regele Carol I a dat un ordin în care mulţumea armata pentrucomportarea ei destoinică în timpul răscoalei. Regele Carol I l-a numit pe generalul Alexandru Averescu „Salvatorul Patriei”,mulţumindu-i pentru tot ce a făcut. Poporul însă l-a numit „Salvatorul Patriei şi aDinastiei!” Adversarii lui Averescu prin intermediul unei părţi a presei au început campaniade discreditare a generalului, folosind ofiţerii de provinenţă nobilă. Atunci el adeclanşat o anchetă severă în rândul armatei, pentru a stabili modul cum ofiţerii şitrupa s-au comportat în timpul acţiunilor de potolire a răscoalei. Au fost depistate încălcări grave în Corpul 2 armată, comandat până la 13 martide Prinţul moştenitor Ferdinand. Acolo trupele au deschis foc la nimicire în cazurilecând nu era necesitate, încălcând toate ordinele şi instrucţiunile. Chemaţi larăspundere, comandanţii au spus că au primit ordin de a trage nemijlocit de la PrinţuFerdinand. Aceiaşi a raportat şi comandanrul Diviziei 2 armată generalul Petre GigurtCâteva sute de cazuri au fost depistate, aproximativ 1000 de ofiţeri s-au ales cu dosapenale, dosarele fiind transmise justiţiei. Onoarea Curţii Regale, exăstenţa ei a fostpusă în pericol. Generalul Averescu nu era să fie acel Averescu, stimat de popor şi temut deduşmani, dacă nu prevedea şi această situaţie. La 13 martie 1907 a emis un Ordin pricare Corpul 2 armată era scos de sub comanda Prinţului moştenitor Ferdinand şi supdirect Ministerului de Război. Prin asta el a arătat că Curtea Regală n-a avut nici unamestec la reprimarea răscoalelor ţărăneşti şi nu e pătată de săngele vărsat. Prinţul Ferdinand până la patul de moarte nu i-a iertat lui Averescu aceastădemisie, continuind în mod neoficial să comande cu Corpul 2 armată. Celor interogaţi în cazul Corpului 2 armată, care au executat ordinele Prinţulumoştenitor Ferdinand, Averescu le da numai o întrebare: ştiau ei că prinţul Ferdinandfost demis de la conducerea corpului? Toţi au răspuns: da. Carol I a promulgat o largă amnistie, un gest de împăcare a naţiunii, de iertaretuturor greşelilor făcute cât de armată, atât şi de răsculaţi, scoţind totodată ruşinea d
  • 19. pe familia regală după faptele urâte, criminale, comise de Prinţul moştenitorFerdinand Adversarii lui Averescu l-au învinuit de perderi mari umane în rândul răsculaţiloZiarele au scris de 11000 morţi, date care n-au fost întărite de documente. Se numeacifrele 2000, 2500, 4000 de morţi. Generalul Averescu a numit cifra 2000 – 2500. Şi a lămurit cum a ajuns la aceastcifră. Şeful biroului de statistică pe atunci era consăteanul său, Zamfir Arbore.Averescu l-a rugat să stabilească cifra victimilor, comparând cu tabelele celor decedaîn anii 1901 – 1906. În 1907 proporţia celor decedaţi era superioară cu 2000 – 2500.aceste cifre sunt incluse pierderile nu numai în rândul răsculaţilor, dar şi a armatei, abandelor de hoţi şi tâlhari, nimiciţi de armată, jertfele acestor bande etc. Popularitatea generalului Averescu a crescut extraordinar de mult în timpulrăscoalei. Cum scrie generalul Radu R. Rosseti, care nu era simpatizanrul lui Averescumai bine spus era un adversar aprig „Soldaţii executau ordinele superiorilor cuargumentul că aşa ne-a cerut generalul Averescu.” Intuiţia generalului Averescu, care era şi un bun psiholog, calităţi apreciate şi deduşmanii săi, referitor la educaţia militară, este profund relatată de susnumitul geneRadu R. Rosseti: „ În faţa unei coloane de răzvrătiţi, ce încercau să pătrundă în localitate, au ieşitautorităţile cu puţinii ostaşi rămaşi în regiment. Cuvântările autorităţilor şi somaţiilerămăsese fără ecou, răsculaţii neluîndu-le în seamă. Atunci interveni sergentuladjutant Vasile Lupu, decanul corpului de subofiţeri din regiment, care îi instruise pemulţi din ţăranii acum răsculaţi. El a comandat „Drepţi, dreapta v-aliniaţi!”, iar la auzunui glas cunoscut şi respectat, răsculaţii au acţionat instinctiv. Au urmat comenzile dadunare şi de marş către cazarme, dublate de sudalmele prea cunoscute alesergentului. Şi, astfel, sergentul adjutant Vasile Lupu a dus în cazarmă câteva sute de„revoluţionari”, transformându-i în soldaţi disciplinaţi.”
  • 20. Având calităţi deosebite, apreciate chiar şi de Kaizerul german, Averescu a ştiutse impună maselor de soldaţi, să le cucerească încrederea, chiar dacă uneori măsurilerau mai dure, mai severe decât în timpul de pace. Pentru prima oară aflat la un post de mare răspundere, în momentul decisivpentru Patrie, generalul Alexandru Averescu a acţionat cu energie şi eficienţă, ceea ci-a adus gloria unui militar cu calităţi deosebite, stima şi recunoaşterea naţiuniiromâneşti. O comisie specială a Parlamentului a investigat atent cauzele revoltelor ţărăneşConcluzia a fosz următoare”...la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XXRomânia se afla la prima stadie de evoluţie a capitalismului, care a adus la osuprapopulaţie rurală, care nu a fost absorbită de celelalte ramuri ale economieinaţionale, fiind şi ele în stadie de dezvoltare. Criza agrară, ori cum se spunea„chestiunea ţărănească”, pe care partidele aşunse la putere promiteau s-o rezolve, ns-a mişcat din loc. Din contra, ţărănimea românească s-a aflat sub o crescândăpresiune socială, astfel că o explozie era aproape inevitabilă: 1.Trusturile de arendaşi, erau formate în majoritatea cazurilor de străini,majoritatea evrei. Străinii făceau regulile jocului în satele româneşti, creind o presiundeosebită asupra ţărănimii, care s-a văzur exploatată din ce în ce mai mult. 2. Suprapopulaţia rurală care a adus la fărămiţarea proprietăţii şi la o criză apământului. 3.Dotarea cu tehnică a agriculturii era la un nivel mizerabil din cauza investiţiiloreduse. Evreii nu voiau să investească în economia românească. Principalul instrumede exploatare a pământului rămase ţăranul. Contractele de muncă, aşa zisele„învoieli”, încheiate cu arendaşii erau cu fiecare an tot mai defavorabile pentru ţăran 4. România avea hotare comune cu două state mari, două imperii agresive:Austro-Ungaria şi Rusia, care aveau interesele lor în acest spaţiu. În Rusia, înfrântă înrăzboiul cu Japonia (1904 – 1905), s-au început răscoale (1905 – 1907), care ajunse şîn Europa Centrală. Ideile revoluţionare, susţinute şi finanţte bine, au pătruns şi în
  • 21. România. Şi Rusia, şi Austro-Ungaria, aveau mari interese în regiunea Sud-Esteuropeană, încercând să-şi sporească influienţa în acest spaţiu, folosind la maximumposibilităţile serviciilor secrete. 5.Ridicarea nivelului cultural de la sate, datorită activităţii unor intelectuali, caresincer erau ataşaţi de nevoile ţărănimii, Un rol important l-a jucat şi armata în procesde ridicare culturală a tinerilor ţărani. X X X Amintirile frumoase au fost curmate de glasul doctorului. Era dimineaţă Margaret făcu toate procedurile prescrise de doctor şi se aşeză dinnou la locul I-a luat mâna, a dus-o la buze şi a săruta-o gingaşi, aşa cum o săruta el în nopţil lungi de toamnă şi iarnă, când primea permisiune să plece din unitate. Stau de vorbă până dimineaţa, se sărutau atât de mult, căci două-trei zile după aşa sear o dureau buzele. Însă n-a fost nici o seară ca ea să fi refuzat. Se întâlneau în cas ei, la Averescu. Însă niciodată nu s-au întâlnit cu generalul, Mihai evitând aceste întâlniri. I-a povestit adevărul cine-i Averescu pentru ea, despre dragostea lor c mama ei. Acum el nu reacţiona la nimic, nu făcea nici o mişcare. Câte odată i se părea cănu răsuflă. Repede punea urechea la inima lui, care lucra ritmic şi destul de puternicpentru starea gravă în care se afla. În timpul prânzului, când ea încerca să-l hrănească cu linguriţa, în boxă intrădoctorul-şef însoţit de un bărbat şi o doamnă. Ea nu atrase atenţia, era concentratăasupra lui, căci el începu încetişor să primească supa de găină, pe care până atunci nprimea. Acest fapt o bucură nespus, şi când l-a ea se adresă doctorul, se întoarse brula el şi rosti: - Domnule doctor! Mihai a primit prima linguriţă de supă! Era fericită. - Excelent domnişoară! Mă bucură faptul. Faceţi cunoştinţă – se adresă el la însoţitori – Margaret Munteanu, sora care face de servici zi şi noapte lângă Iar dumnealor sunt părinţii locotenentului Mihai Munteanu – spuse doctoru şi se uită cu interes la Margaret, care se înroşi.
  • 22. - Mersi domnişoară pentru grija pe care o aveţi faţă de feciorul nostru – se închină domnul în faţa ei. Doamna s-a uitat suspect la ea, însă n-a spus nimi - Îmi îndeplinesc funcia, domnule. Dacă îmi permiteţi, după ce-l hrănesc, vă părăsesc ca să staţi cu el. - Îl hrănesc eu – spuse cam brutal doamna. Domnul se uită mirat la ea. - Atunci succes – Margaret se întoarse, din ochi îi ţâşniră lacrimile. - V-aţi comportat cam grosolan, doamnă – face observaţie doctorul – această domnişoară nu merită asta. Mă scuzaţi, sunt ocupat – şi el pleacă. - Ce e cu tine, doamna mea – bărbatul se uită atent la ea – prima oară te văd aşa. Îmi spui ceva? - Nu vezi, ea e îndrăgostită în el. - Şi cam cum ai priceput, doamnă? - Prin bucuria manifestată de ea când spuse doctorului că feciorul nostru a lu prima linguriţă de supă. Surorile aşa nu se bucură. - Trebuie să ne bucurăm şi noi că feciorului nostru i se face bine. Şi că este iu de aşa o domnişoară. Dacă e adevărat ce spuneţi. - Mă pricep bine la aşa ceva, şi nu vreau ca feciorul nostru să se lege cu o sor medicală. Cine ştie ce se poate întâmpla. Domnişoara trebuie să-şi ştie locu Doamna începu să-şi hrănească feciorul. Însă cât nu se stăruia, nu i se primeanimic. Mihai strânse strâns dinţii. Cât nu încerca ea, cât nu-l ruga, nu se schmba nimi -Vedeţi ce aţi făcut doamnă. Feciorul nostru nu primeşte din mâiniledumneavoastră. Duceţi-vă şi chemaţi domnişoara. -Dute tu şi cheam-o. Eu nu mă înjosesc în faţa unei surori medicale. -Ba dute tu. Tu ai jignit-o – pe loc a schimbat adresarea amabilă soţul - ce ai avde copchilă? Doamna bătu la uşa doctorului. -Nu puteţi să trimiteţi domnişoara Munteanu să-l hrănească pe Mihai? se adresea către doctor. -Nu vrea să facă nimic cât dumneata o să fii acolo. -Ce fel de spital e acesta, căci o soră medicală dictează condiţiile de muncă? -Ea e voluntară. N-are nici un angajament.
  • 23. -Atunci daţi-mi altă soră. -Vă dau, însă rezultatul va fi acelaşi. Doctorul avu dreptate. Mihai a rămas indiferent. Aşa şi sta cu dinţii încleştaţi. Cnumai n-a încercat sora, nu se primi nimic. Doamna intră iar la doctor. -Ce facem? -Numai Margaret are putere asupra lui. Mă duc s-a rog eu. Rămâneţi în cabinetpână nu mă întorc – spuse cu un ton cam aspru doctorul. Auzind că doamna nu e în boxă, veni alergând lângă el. Îi luă mâinile în a ei şi lesărută. -Sunt cu tine, scumpul meu – ea nu trăgea atenţie că alături era tatăl lui. El adiscleştat dinţii, două lacrimi i s-au prelins pe obraz. Domnului i s-a părut că el azâmbit. -Ştiu că eşti flămând. Acum te hrănesc. Şi nimeni, nimeni n-o să te mai deranjezpână nu te vei însănătoşi. Ea în parcurs de o oră la hrănit încet. El primea tot ce-i da ea. -Îţi aminteşti când noi am vorbit toată noaptea şi tocmai spre dimineaţă amsimţit foamea. Am adus din bucătărie ceva de mâncare, iar tu înfulecai de parcă numâncase câteva zile. N-ai uitat? El a închis şi a deschis ochii. -Aţi văzut! Aţi văzut! Sări de pe scaun Margaret şi adresându-se tatălui – esteprima oară când el a închis şi a deschis ochii. Înseamnă că el mă aude! Şi a confirmatcele spuse de mine. Trebuie de înştiinţat doctorul – se adresă ea la el. -Imediat domnişoară – şi se îndreaptă spre cabinetul doctorului. Doctorul veni imediat. Doamnei i-a interzis să părăsească cabinetul, necătând lprotestele ei.
  • 24. Doctorul l-a controlat şi a rămas satisfăcut. -Dacă va fi aşa şi mai departe, degrabă se va scula în picioare. Margaret tu rămâiar noi cu domnul plecăm. Până nu se vindecă Mihai nu vei mai fi deranjată de nimenDomnul Munteanu promite – doctorul se uită la el. -Da domnişoară. Şi vă mulţumesc din tot sufletul de ceea cum vă adresaţi cuunicul nostru fecior – o lacrimă trădătoare se ivi pe obraz. X X X Ca rezultat al răscoalelor ţărăneşti s-a înrăutăţit situaţia internaţională aRomâniei. Bulgaria, care era autonomie turcească, voia să capete independenţă. Eaelaborase o programă de înarmare, şi făcea zarvă cu ea, cerând de la România cedarDobrogei. Grecia începuse o politică de purificare a românilor din Macedonia, fapt caa făcut ca România să rupă relaţiile cu ea. Relaţiile cu Imperiul Austro-Ungar erau derupte după amestecul vădit a Imperiului în treburile interne ale României, prinsprijinirea răscoalelor ţărăneşti. Serbia avea şi ea ambiţii imperiale, încercând săunească slavii de sud într-un singur stat condus de Serbia. Fapt care nu era pe placAustro-Ungariei. Imperiul Otoman stricase şi el relaţiile cu toate ţările din sud-estul Europei şiîncercă prin vizita unei delegaţii militare condusă de Abdula-paşa la Bucureşti, înperioada 16 – 23 iunie, să formeze o alianţă militară cu România. Cu acest prilejsultanul Abdul-Hamid II l-a decorat pe regele Carol I cu Ordinul „Nisan Imtiaz”. ÎnsăRegele Carol I a rămas ferm pe poziţiile declarate anterior de a nu face alianţă cu unstat balcanic contra altui stat balcanic. Regele României făcuse un gest similar, hotărând să acorde sultanului Ordinul„Carol I” cu briliante, instituit în anul 1906 cu prilejul împlinirii a 40 ani de la urcareatron. O delegaţie, la 12 iulie 1907 porni din Bucureşti, în frunte cu ministrul de războAlexandru Averescu însoţit de Gabriel Mitilineu, secretar de delegaţie. La bordulvasului „Carol I”au sosit la Istambul, întâmpinaţi de mari personalităţi otomane.
  • 25. Culmea vizitei a avut loc la 15 iulie, când generalul Averescu a înmânat sultanuldecoraţia. Apoi au urmat discuţii cu oficialii turci. În timpul prânzului de gală, oferit dsultan, la care el a discutat îndelung cu Alexandru Averescu, remarcând modul rapidcare s-a înfăptuit mobilizarea trupelor în timpul răscoalelor ţărăneşti. Sultanul s-a mainteresat de organizarea şi instruirea armatei române, apreciată în Europa, de stareareală a armatei bulgare. A mai avut întrevederi cu ministrul de război Riza-paşa. El i-a cerut lui Averescuca armata română să desfăşoare manevre militare în Dobrogea, pentruînspăimântarea bulgarilor. Averescu răspunse că aşa manevre sunt în planul deactivitate a armatei în toamna anului 1907. Marele maestru al artileriei Zeki-paşa amenţinut, că armata română nu este completată cu armament modern. La 16 iulie delegaţia s-a întors în ţară. În toamna lui 1907 Averescu a condus personal manevrele regale desfăşurateDobrogea. Regele Carol I a renunşat să dirijeze personal aceste manevre, iar PrinţulFerdinand era absent. Aceste manevre au scos la iveală neajunsurile în sistemul de pregătire şiaprovizionare a armatei. Însă nu în măsura declarată de turci. X X X Datorită domnişoarei Margaret, locotenentul Mihai Munteanu în vara anului 1907 îşi revenise complet. Rana de la piept s-a vindecat, însă faţa era...toată în cicatrice. Cu greu la recunoscut mama. Însă şi mai greu l-au recunoscut camarazii d armă, prietenii şi cunoscuţii. Se sfia de faţa sa, nu voia să se întâlnească cu nimeni. Cât era bandajat şi nu-şi vedea faţa, vorbeau cu Margaret de căsătorie, unde vor trăi, câţi copii vor avea. Ea asculta fericită şi se vedea de acum mamă cu trei copii. Atâţi hotărâse ei, după multe discuţii aprinse pe această temă.
  • 26. De când însă şi-a văzut faţa, se ruşina să se uite la Margaret, care înflorise ca upiersic. Nu se vedea alături de această domnişoară extrem de frumoasă. Nu voia caea să-şi piardă tinereţea, să-şi sacrifice viaţa cu un bărbat ca el. Şi aşa îi era datorpentru tot ce a făcut. Toată viaţa îi va fi recunoscător. Acum voia ca ea să-şi găseasalt tânăr, aşa cum era el până a fi rănit. Margaret observă schimbările ce se produse în el. Din zi în zi se simţea tot mamult. În faţa ei era un trup viu, care numai răspundea la întrebări. Şi atât. Nu era aMihai vesel, acel Mihai plin de viaţă pe care îl ştia şi de care se îndrăgostise ea...Ceva gemea în el... După ce doctorul i-a permis mamei să vină la el, doamna primul gest pe care l-făcut, şi-a cerut iertare de la Margaret. -Nu vă deranjaţi doamnă – spuse cam sfioasă Margaret – eu înţeleg totul. -Regret domnişoară că eu n-am înţeles! spuse doamna – e păcatul meu. Vreaufim prietene. O să fiu o soacră bună, să ştii! La aceste cuvinte rostite faţă de Mihai şi de tatăl lui, Margaret se fâstâcise deabinelea şi ieşi din boxă. -Când facem nunta, fiule – întreabă ea. -Cum scot bandajele de pe faţă – răspunse vesel Mihai - gătiţi-vă. -Noi suntem gata cam de vreo doi ani. Dar cine sunt cuscrii noştri? Mihai nu ştia ce să spună. Vor crede că se întâlneşte cu fiica ministrului de răzbca să-şi facă carieră militară. El voia să facă carieră militară cinstit, fără blat, canimeni să nu-i reproşeze cândva că nu-i meritul lui. -Ce taci fiule – îl întrebă şi tata. -Tată, mamă, vreau să fiu înţeles corect. Iubesc această domnişoară, şi vreau smă căsătoresc cu ea. Am cunoscut-o şi m-am îndrăgostit în ea când nu ştiam cine etatăl ei.
  • 27. -Ce, e atât de proastă situaţia? Mama se apropie de el şi îl mângâie pe cap. Cum n-ar fi, asta-i alegerea ta. -Mersi mamă de aceste cuvinte – el o sărută pe obraz – că tata n-o să fie contr eu ştiam. -Cum n-ar fi, spune-ne. -Ceneralul Alexandru Averescu. Ministrul de război. Acum veni rândul părinţilor să se mire. Aşa noră poate face cinsti oricărei fami Ei se aşteptau la ceva mult mai simplu. -Însă ea e Munteanu? întrebă tatăl care auzise de asta întâmplător, când îşi viz fiul. Mihai povesti tot ce ştia de la Margaret. X X X Sistema militară românească s-a format conform Regulamentului organic (1830care avea structura unei forţe simple de poliţie. Aşa numita „strajă pământeană”. Apluă foma unei structuri mixte formate din trupe permanente şi trupe cu schimbul, caîndeplineau obligaţii militare şi civile. Şi domnitorii Moldovei, şi a Munteniei, ulteriorau depus eforturi pentru a întări calitativ şi numeric cadrele celor două armate. Primul Domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza a unificat cele două armatesporind numărul unităţilor, însă păstrând structura mixtă a sistemului militar. Până la Războiul de Independenţă s-au dezvoltat mai mult structurile cu schimb– călăraşii, dorobanţii, grănicerii, în defavoarea celor permanente. Contopirea regimentelor permanente (de linie) cu dorobanţii (unităţi cuschimbul) în 1891 a deschis calea permanentizării armatei române.
  • 28. Ca autor al numeroaselor lucrări în domeniul militar, Averescu cunoştea laperfecţie realităţile militare internaţionale, şi era conştient de importanţa reformelomilitare. Răscoalele au arătat că armata, care este legată de teritoriul din care serecrutau soldaţii, nu era capabilă să manevreze cu forţele, cu rezervele. Generalul Radu R. Rosetti notează „ Averescu – stăruitor, priceput ostaş,destoinic, cunoscând bine armata şi lipsurile ei, dar nu stâncă de piatră în privinţacaracterului, socotea că era nevoie să se modifice organizarea armatei şi să seînnoiască gradele generalilor şi ofiţerilor superiori”. El propunea ca promovarea îngrade să se facă după faptele şi calităţile concrete ale fiecărui ofiţer, de faptelecunoscute de toată armata. La 10 mai 1908 colonelul Arthur Văitoianu primi gradul de general. Numai prin optimizarea structurilor organizatorice, prin înbunătăţireaselecţionării şi pregătirii cadrelor, prin perfecţionarea instrucţiei trupei şi achiziţionarde armament contemporan, muniţie şi tehnică de luptă din străinătate, socoteaAverescu, armata română putea fi adusă la standartele europene. Promova hotărât ideia că „numărul este un element foarte important, numai când este clădit pe calitate. Fără această condiţie, numărul reprezentă un factor de slăbiciune, o ficţiune, o putere presupusă, şi nimic mai dezastruos nu poate fi pent o armată, care pune temei pe o astfel de amăgire”. Averescu a adus la cunoştinţă Parlamentului că la sfârşitul anului 1907, începutul anului 1908 se pregătea de cineva o răscoală asimilară celei din februarie 1907. Însă ele au fost prevenite de armată. Mai multe detalii generalul n-a dat, invocând interese superioare de stat. Serviciile secrete de informaţii şi contrainformaţii al Armatei Române, intemeiate de Averescu şi conduse de Arthur Văitoianu, au dat primele roade. Însă aceste structuri continuau să fie ne legale, şi extinderea lor putea provoca o nouă criză politică. Averescu şi Văitoianu au decis să rămână la nivelul atins.
  • 29. Adoptarea de către cele două camere a Parlamentului în martie 1908 a noii legpentru organizarea armatei, propusă de Averescu, punea armata română la nivelorcelor mai bune armate europene. Discuţiile au fost aprinse, căci generalii, care primigrade prin blat, şi aveau sprijin în Parlament, au opus o rezistenţă de individiat. „Dacopuneau o aşa rezistenţă şi în luptă, armata română era să fie de neînvins” glumeaAverescu. P.P Carp, unul din liderii conservatori a dat dovadă de cunoştinţe profunde înproblemele militare, susţinând separarea cavaleriei de infanterie, recrutarea peregiuni, permanentizarea infanteriei. S-a ridicat problema numărului mare de generapentru o armată atât de mică ca cea a României. La Senat însă părţile „pro” şi „contra” legii erau aproape egale. Totuşi Senatul avotat conştient de situaţia în care se afla armata română – 50 de voturi „pro” şi num5 contra. Regele Carol I printr-un Înalt Decret din 29 martie 1908 a promulgat această leg Legea, care era o victorie a generalului Averescu, a restructurat substanţialsistemul militar: 1. Serviciul activ a fost stabilit la doi ani pentru toate trupele permanente, la trepentru cavalerie şi la patru pentru marină. 2. Toată artileria de câmp a fost transmisă diviziilor. 3. Durata serviciului militar s-a redus la 19 ani, respectiv de la 21 la 40 ani.Serviciul s-a modificat şi structural: 7 ani în activitate, 5 în rezervă, 3 ani în miliţii, 4 aîn armata teritorială. 4. Selecţionarea, pregătirea şi promovarea cadrelor, avându-se în vedere căaceste cadre, bine pregătite să înlocuiască cadrele prost pregătite, înrolate în armatăprin blat, prin favoritism. 5, Simplificarea modalităţilor de promovare a soldaţilor la gradul de caporal şisergent, şi de recrutare a ofiţerilor activi din rândul sublocotenenţilor de rezervă, duo pregătire prealabilă şi susţinerea unui examen.
  • 30. 6. Concesionarea unei fabrici de conserve care să îndestuleze armata în timp depace şi să creeze un stoc de război, care trebuia înlocuit în fiecare an cu o treime. Generalul Averescu a mai arătat odată că este nu numai un ilustri teoretic militar, dar că ştie să conducă şi mari unităţi pe câmpul de luptă. În timpul desfăşurării primelor manevre ale cavaleriei, văzând că generalii nu ştiu ce să facă câmpul de luptă, el a luat, contrar dispoziţiilor legale, comanda trupelor prezente mai colecţionând pe lângă Prinţul moştenitor Ferdinand, încă un duşman înverşun – generalul Constantin Prezan, care s-a arătat neputincios la desfăşurarea manevrelor. Însă era favoritul Prinţului moştenitor Ferdinand... Averescu a fost criticat pentru reformele propuse. Una din critici consta în aceică armata a scăzut numeric, şi nu poate concura cu armata Bulgariei şi Serbiei. Mihai C. Vlădescu, un duşman aprig a lui Averescu scria în 1923 „...războiul es singurul criteriu de verificare a capacităţii combative a unei armate. În campania din sudul Dunării în 1913, dar mai ales în cea din toamna anului 1916, numărul prea ma al soldaţilor şi a marelor unităţi a fost un handicap serios pentru armata română. La intrarea în război la mijlocul lunii august 1916, armata română dispunea de circa 800000 de oameni, prost înzestraţi şi instruiţi, iar insuccesele pe câmpul de luptă s- ţinut lanţ. În schimb, în vara lui 1917, armata română cu un număr aproximativ de 450000 de militari, dar care beneficia de o bună înzestrare şi instruire, a obţinut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Generalul Averescu ca întotdeauna, în ce priveşte problemele militare, a avut dreptate...” În decembrie 1908 Ion I.C. Bratianu deveni liderul liberalilor şi prim-ministru,căruia nu-i convenea ca în guvernul cel conducea să se afle Averescu., care între timpse apropiase de Take Ionescu, pe care Bratianu îl considera cel mai periculos om polidin tabăra opoziţiei. Pe Averescu şi Ionescu i-au apropiat provinenţa lor. Ei au fostunicii mari politicieni care nu proveneau din nobilime. Ca Averescu să fie demis din funcţie, liberalii au procedat mişeleşte, strecurândi lui Alexandru Marghiloman, liderul conservator, informaţie falsificată despre mariîncălcări în armată. Ei l-au folosit pe un ofiţer, Victor Verzea, care a falsificat demersuUlterior acest ofiţer a fost descoperit că făcea spionaj în favoarea Puterilor Centrale.
  • 31. Averescu a răspuns la toate punctele numite de Marghiloman, care ulteriorscria”...răspunsul lui Averescu a fost credibil...”. Averescu ducea tratative de concesionare a Arsenaluli armatei cu firma german„Krupp”, cea mai renumită pe atunci producătoare de armament de o calitatedeosebită. Se presupune că înlăturarea lui Averescu a urmărit tocmai blocarea acesteconcesiuni. În aprilie 1910. partidul liberal aflat la putere, a promulgat o nouă lege deorganizare a armatei, propusă de genealul Grigore Crăiniceanu, ministru de război,care a anulat o parte din prevedile legii din 1908. Noua lege a mai fost modificată în1911 şi 1913. Din legea lui Averescu rămase numai permanentizarea infanteriei. Întrodus în guvern ca „salvator al Patriei”, a fost trădat de acei, pe care îi servis atât de mult în groaznicul 1907. Însă Averescu n-a fost înlăturat de armată, n-a fost trecut în rezervă. După ce ispăşi pedeasa cu arestul de 30 zile, a fost numit comandantul Diviziei 1 infanterie. Ca urmare a luptei cu clanul politic Bratianu, cu oponenţii săi politici şi militari,Averescu în primăvara anului 1909 i s-a deschis vechea boală, oftica(tuberculoza). Aslăbit mult, forma militară atârna ca pe harag, ochii erau înfundaţi, maxilarele seevidenţiau categoric. Pentru a ascunde dificultăţile de pe faţă, şi-a lăsat barbă, care ipotrivea de minune. Părinţii nu mai erau în viaţă, nu erau în viaţă nici bătrânele care l-au lecuit întoamna lui 1878. Clo îl trata cu toate medicamentele ştiute pe atunci. Însă boala nudispărea, dar nici nu progresa. X X X În toamna anului 1911 împrăjurările din nou l-au împins pe generalul Alexand Averescu pe arena politică românească.
  • 32. La 18 noiembrie 1911 Averescu a fost numit şeful Marelui Stat Major,înlocuindu-l pe generalul Vasile Zottu. Această revenire a fost posibilă datorităvenirii la putere a partidului conservator la 28 decembrie 1910, în frunte cu P.PCarp, şi numirea generalului Nicolae Filipescu ministru de război. Aceastei numiria opus unul din liderii partidului conservator Alexandru Marghiloman, careprovocase la sfârşitul lui februarie 1909 demisia lui Averescu din fotoliul ministrulde război. Poziţia lui Marghiloman a adus la un conflict cu Nicolae Filipescu. Cum nota generalul Radu R. Rozetti „Aducerea lui Averescu în capul MareluiStat Major fu unul din ultimele acte ale lui Nicu Filipescu ca ministru de război.” La 28 martie 1912, criza în tabăra conservatoare s-a înteţit. În frunteaguvernului veni Titu Maiorescu, care l-a demis din funcţie pe ministru de interneAlexandru Marghiloman şi ministru de război Nicu Filipescu, înlocuit de generalulIon Argetoianu, cu care Averescu avea relaţii foarte bune. Peste şase luniArgetoianu a fost schimbat de generalul Constantin Hârjeu, cu care Averescu avearelaţii tensionate. Radu Ştirbei, apropiatul Curţii Regale, i-a spus lui Marghiloman că Prinţulmoştenitor Ferdinand nu va fi mulţumit de numirea lui Averescu la această înaltăfuncţie, că el are candidatura sa, generalul Constantin Prezan. Dar din teama faţăde Regele Carol I, se va arăta mulţumit. Marghiloman notează la 27 decenbrie 1911 „Ştirbei m-a căutat spre a mă lăsaînţeleg că la Cotroceni, palatul prinţilori moştenitori, ar fi îngrijorare despreAverescu, că el ar căuta să vorbească rău pe Prinţ, că înainte de reîntrarea în graţa fost la Berlin, unde zilnic vedea pe Kinderlen şi de acolo ar fi venit impunerea...” Iar s-a recurs la falsificări, la minciuni scornite probabil tot la Cotroceni, precucă generalul Averescu a vrut să se angajeze în armata rusă, însă ceva n-a mers. Sefăcea tot posibilul ca el să nu fie numit la acest însemnat post în orice armată. Marele Stat Major al armatei române a fost înfiinţat în 1882, şeful căruia aveapoziţie net inferioară ministrului de război. Această funcţie se considera cea maiînaltă din ierarhia militară în timp de pace, funcţia de ministru fiind ocupată şi de
  • 33. oameni politici, care nu se pricepeau în militărie, şi de militari de profesie, eraconsiderat ca administrator. Averescu anterior, fiind în funcţie de ministru de război, şi Nicolae Filipescu, caministru de război au pus nu odată întrebarea despre întărirea poziţiilor şefului MSt.M la conducerea armatei. Marele Stat Major al armatei române era presat cât de ministrul de război, atâşi de Inspectoratul general de armată, condus de Prinţul moştenitor Ferdinand,care era ajutat de colonelul Dumitru Iliescu. Inspectoratul se amesteca înactivitatea organizatorică şi de instruire a armatei, fapt care nu i-a plăcut luiAverescu. Susţinut de ministrul de război Nicolae Filipescu, care avea o părere proastădespre Prinţul Ferdinand, Averescu începu lupta cu Inspectoratul pentru ridicareaprestigiului şi autorităţii şefului Marelui Stat Major, concentrând toată pregătireade război a armatei în mâinile sale, scăzând simţitor rolul Inspectoratului generalarmată. Prinţul moştenitor Ferdinand a încercat prin diferite metode să recapeteinfluienţa în armată, pierdută odată cu numirea lui Averescu în funcţie de şef alM.St.M. Însă evenimentele din Balcani, şi urmările ce au avut loc, au ridicat nespude mult prestigiul Marelui Stat Major şi autoritatea generalulu Alexandru AverescPrinţul s-a retras. La 1 aprilie 1912 generalul de brigadă Alexandru Averescu a fost avansat lagradul de general de divizie. X X X Evoluţiile politico-militare în Europa de sud est, începute în iulie 1908 prinrăscoala junilor turci, proclamarea independenţei Bulgariei la 22 septembrie 1908anexarea de către imperul Austro-Ungat a Bosniei şi Herţegovinei, au creat o
  • 34. atmosferă tensionată, zona balcanică devenind din nou o problemă incendiară a Europei. Aceste evenimente au adus la incheirea unei aliante intre tarile balcanice impotriva lmperiului Otoman, pentru impartirea teritoriului turcesc. Componenta aliantei: Bulgaria, Serbia, Grecia,Muntenegru. Romania nu avea pretentii teritoriale catre Imperiul Otoman si a refuzat sa se alature aliatilor. La inceputul lunii octombrie 1912 aliatii pe rand au declarat razboi lmperiului Otoman. Actiunile militare s—au desfasurat pe diferite teatre de razboi. Armata turca in majoritatea luptelor a fost invinsă. Dupa incheierea pacii intre Bulgaria si Imperiul Otoman, la 20 noiembrie 1912, ceilalti aliati au continuat luptele. Conferinta de pace, care urma sa puna capat primului razboi balcanic a avut loc la Londra, pe data de 3 decembrie 1912. Imperiul Otoman, nemultamit de cedarile teritoriale la care a fost obligat, la 17 ianuarie 1913 a intrerupt negocierile. Operatiunile militare, care au epuizat ambele parti beligerante au continuat. Tratativele s-au preluat, şi la 17 mai 1913 la Londra, a fost incheiata paceaintre Imperiul Otoman şi aliati. Foştii aliati incep sa imparta teritoriile luate de laturci. Fiecare din ei au considerat ca impartiala n-a fost cinstita. In luna iunie 1913 Bulgaria, mişelegte, făfă sa declare razboi, a atacat foştii sai aliati-Serbia gi Grecia, agravand gi mai mult relatiile internationale, maj orand criza intre Antanta gi Puterile Centrale:Serbia gi Grecia fiind sprijinite de Imperiul Rus, iar Bulgaria de Imperiul Austro —Ungar. Incepu al doilea razboi balcanic, care a ridicat probleme grave, legate demutatii geopolitice gi geostrategice. . În primul şi în al doilea razboi balcanic armata bulgara a fost condusa de şeful Marelui Stat Major al Armatei bulgare generalul Ivan Kolev (in
  • 35. prima carte Nicola Kolev), prietenul de copilaria a generalului Averescu, bulgar basarabian, aduşi in Basarabia de rugi pe la sfargitul secolului XVIII. Participant la Razboiul pentru Independenta in anii 1877 — 1878 in componenta Regimenrului de cavalerie Ismail, trecu gcoala militara romana, primind impreuna cu Averescu grad de ofiter şi comandand ca şi Averescu un pluton de cavalerie din Regimentul de cavalerie Ismail. Împreună cu colonelul armatei române Stoianov, şi el bulgar basarabian, născut în satul Cubei, judeţul Bolgrad, au întemeiat Armata bulgară. Averescu, care era pildă şi pentru Stoianov, şi pentru Kolev, purta epoleti de maior, când Kolev deveni general în Armata bulgară. Armata bulgară în frunte cu generalul Kolev a obţinut câteva biruinţestrălucite în luptele cu turcii, el devenind erou naţional. X X X` Familiile Averescu gi Kolev continuau sa prieteneasca. Clo cu copii au fost de cateva ori in vizită la Sofia. Erau prietene bune cu Luminiţa, soţia romanca a lui Kolev, care era originara din Bucuregti, vizita des parinţii, fratii. Sta săptămâni intregi, făcand vizite familiei Averescu. Clo era bucuroasa, cu ea aveau ce discuta, aveau ce-şi aminti din tinereţe. Luminita avea doi copii şi trei nepoti, care datorită ei, ştiau la perfectie limba romana. Clo tot se mandrea cu nepotul sau. Margaret aştepta al doilea copil, şi cu educatia nepotului se ocupa Clo, care era extrem de fericită. La sfargitul lunii mai 1913, Averescu primi o scrisoare de la diplomatiabulgara in Bucuregti, că şeful Marelui Stat Major al Armatei bulgare va face ovizită neoficială la şeful Marelui Stat Major al Armatei romane. Kolev veni direct la Averescu acasă. Nu se vazuse mai mult de un an. -Ai mai caruntit un pic - spuse Averescu. -Cam tot atât ca tine, după reprimarea răscoalelor tărăneşti - răspunse el.
  • 36. —Da, războaiele nu aduc la nimic bun. Ştii din ce cauză mi s-a deschisboala veche. Tot din retrăire.-Dacă cinstit să-ţi spun, am venit la tine să mă odihnesc, să mă relaxezpuţin, să uit de toate cele. Din ce in ce mai des mă întreb: de ce doreamatât de mult să fim generali? Ai vre-un răspuns?-Nu. Sunt obosit şi eu la culme. Lupta asta pentru influienţă în Armată estefoarte neplăcută, căci contra mea se folosesc metode murdare.-Cu cine lupţi acum?-Cu Printul mogtenitor Ferdinand. Nu cu el insuşi, ci cu cei care stau înspatele lui, care nu vor să facă nimic pentru Armată.-Generalul Stoianov, Dumnezeu sa-l ierte, te preţuia extrem de mult. Ştiidoar. Şi nu odată ţi-a propus să treci în Armata bulgară.-Ştii şi răspunsul meu.-Ce nou ai mai întrodus in armată? Nu cer informaţie secretă. Nu măinteresează. Avem şi noi destui inginieri gi specialişti străini care ne umflăcapul cu idei, fără să ia în consideratie posibilitatile economice a ţarii.-Nu e nimic secret. Perfectionez sistemul de organizare si instruire.-Şi cum merge?-Parcă bine. Însă dacă moare Regele Carol I, Ferdinand o să facă praf dintoate ce am facut. Nu-l interesează absolut problemele Armatei, îi placnumai intrigile politice.-Nu te invidiez. Cu aşa dusman îţi va fi greu.-Vom vedea. Vreau să te felicit cu biruinţa asupra Turciei. Nu stiu cemanevre a-i înfăptuit, dar a mers bine.-Îţi spun dacă te interesează. -Nu. Primesc azi mâine un raport detailat.
  • 37. Kolev se uită lung la Averescu, însă nu spuse nimic. Bănuia demult căare pe cineva în statul său major, care strângea informaţie. Dar nu credecă pentru România. Întră Clo. -Hai băieţi la masă. V-am gătit mâncarea voastră preferată – mămăligcu jumeri şi brânză de oae. Să vă amintiţi de copilărie, tinereţe. -Clo, tu ca întotdeauna eşti la nivel. Are mare noroc Alexandru! -Nu, asta eu am noroc – îl contrazice ea. -Alt răspuns nu aşteptam. Au servit un vin franţuzesc. Totuşi Averescu propune: -Hai să bem vin de al nostru, ţărănesc. -Cu deosebită plăcere. Şi-au amintit de copilărie, de seminarul teologic din Ismail unde aufăcut cunoştinţă. Cunoştinţă care a trecut într-o prietenie pe viaţă. -Sandu, am o întrebare care nu-mi dă pace de un timp încoace... -Spune. Te ascult. -Se poate întâmpla că vom lupta unul cu altul... Averescu se uită atent la el. Vorbea serios. Înseamnă că el, Averescu,ceva nu ştie. Poate Kolev spune ceva... -Cu ce ocazie? Noi suntem o ţară paşnică. -Orice se poate întâmpla. Cum rămâne cu prietenia noastră?
  • 38. Stau amândoi la masă. Clo se porăia undeva cu nepoţelul. Kolevîncordat aştepta răspunsul. -Prietenia adevărată nu se strică la prima greutate. Doar nu noi ne volupta corp la corp. Vor lupta armatele conduse de noi. Acolo cine din noiva fi mai deştept, cui i-a zâmbi norocul. Însă cred că nu vom ajunge laasta. -Şi eu cred. Am întrebat aşa... Însă Averescu simţi intuitiv că Kolev nu e sincer până la capăt. De fapnici nu trebuie să fie... Ceva se pregăteşte. Însă ce? Kolev a mai stat în ospeţie încă două zile. Ziua mergea la ambasadă, splimba prin oraş. A mai avut câteva întâlniri. Seara discutau pe diferiteteme. S-au dispărţit ca întotdeauna. Cu speranţa că se vor mai întâlni... Margaret, gravidă cu al doilea copil, venea din ce în ce mai rar pe lapărinţi. Se simţea cam prost. Însă îşi dorea feciorul, pe care îl educaupărinţii. De fapt numai Clo, căci Averescu era mereu la serviciu. Mihai în 1911 primi grad de căpitan. Fără ajutorul nimănui. Socru săugeneralul Averescu era în „exil”. Comanda Divizia I de infanterie, şi nuavea nici o influienţă în armată. A fost numit comandant de escadron. În1908 au plecat împreună în Germania, unde el a fost operat. Nu era acelMihai frumos, frumos, însă faţa se schimbase spre bine. Margaret îşi amintea des de aceşti şase ani trăiţi împreună... Mai cuseamă cum s-a măritat... Mai bine zis cum l-a însurat pe Mihai după ea... După ce au fost scoase bandajele şi Mihai şi-a văzut faţa, căzuse întrstare de depresie totală. Nu ştia cum să-i spună Margaret, că el nu mai
  • 39. poate să-i fie pereche. Se terminase toate visurile lor la o căsnicie trainicEl complexa. Ea nu înţelegea nimic. Când şi-a dat seama la probozit aspr -Cine ţi-a permis să hotărăşti pentru mine? glasul ei era aspru, iarprivirea îl străpungea ca o săgeată – eu nu-ţi iubesc faţa ta, te iubesc petine. Mă aranjează cum eşti. Altul nu-mi trebuie! -Margaret, ştii cât de mult te iubesc. Dacă mie mii groază să mă uit lamine, îmi închipui ce simţi tu! Nu pot să-ţi stric viaţa. Nu eram în stare săţi spun, însă tu ai început şi mi-ai uşurat chinurile. Acum ştii părerea mea -Şi asta e tot? -Mai trebuie ceva? -Da. Ai uitat să spui când e ziua nunţii. -N-am înţeles? -De fapt cu tine nu mai am ce vorbi – ea se întoarse şi pleacă. Se dusela mama lui şi îi povesti totul. -Fiica mea – pe obrajii doamnei se prelingeau lacrimi – nu măaşteptam la o aşa jertvire din partea ta. Mersi pentru tot ce faci.Dumnezeu să vă aibă în paza sa, să vă ocrotească de rele. Ziua nunţii onumeşti tu. A fost o nuntă frumoasă, cu o mireasă excelentă şi cu un mire carepărea mult mai frumos pe lăngă aşa o mireasă. La solicitarea publicului şmirelui cu mireasa, Clo şi-a amintit că a fost primadona Operei din MilanAcompaniată acum de Margaret, dar nu de Rodica, care uitase ce e piana cântat aşa, cum cântase cândva pentru el, pentru Alessandro a ei, încare se îndrăgostise. Aplauzele furtunoase i-au amintit de zilele de gloriede zilele fericite când îl aştepta pe Alessandro să vină din Torino.
  • 40. Soacra, după cum îi promise, se împrietenise cu ea. După operaţie,când faţa lui se schimbase spre bine, a fost rechemat la regiment. X X X Către anii 1912-1913 Europa era deja împărţită în două mari coaliţii dforţe. Pe de o parte Tripla Alianţă, pe cealaltă Antanta. Ele aveau interesopuse în Peninsula Balcanică, fapt bine cunoscut încă până la declanşarecrizei balcanice. România a fost pusă în faţa unei opţiuni decisive pentru viitorul său,fiind membră din 1883 a Triplei Alianţe, fapt care a protejat-o în timp decâteva decenii pe plan extern, dându-i posibilitatea de a se dezvolta înplan social, creind posibilităţi de concentrare a eforturilor spremodernizarea societăţii şi dezvoltarea economiei naţionale. Regele Carol I şi mulţi alţi politici erau pentru păstrarea alianţeitradiţionale. Dar susţinerea Bulgariei de către Imperiul Austro-Ungar încriza balcanică nu-i convenea României, care nu dorea să aibă la sudulDunării un mare stat bulgar, bine înarmat de Imperiu, cu pretenţiiteritoriale către România. Desprinderea de Tripla Alianţă putea avea urmări grave în plan exterluînd în consideraţie intenţiile expansioniste ale Imperiului Rus. Totodatăşi viaţa politică internă era deosebit de tensionată. Clasa politicăromânească nu s-a apreciat concret faţă de situaţia ce se crea în Balcani. Înainte de desfăşurarea acţiunilor militare în Balcani, puterile mari aîncercat să artragă România de partea lor. Însă Regele Carol I a păstrat
  • 41. neutralitatea ţării, evitând alinierea ei la una din puteri. Însă apreîntâmpinat, că dacă în regiunea balcanică se vor produce modificăriteritoriale, România îşi păstrează dreptul de a interveni pentru aşi apărainteresele. Se avea în vedere rectificarea graniţei din Dobrogea, ajungânpână la nord de Varna, teritoriu trasat încă din 1878. O problemă era şisoarta românilor din Macedonia, România cerând îmbunătăţirea soarteilor. La 23 inuarie 1913 a fost reînnoit tratatul cu Tripla Alianţă. Totuşi, la15 februarie 1913 guvernul român a anunţat cele şase mari puterieuropene, că în conflictul balcanic România a păstrat neutralitatea, atâttimp cât puterile mari au păstrat statul guo-ul. Însă guvernul român n-a fost auzit şi România a fost nevoită să-şiafirme doleanţele şi să-şi apere interesele. Dar guvernul bulgar, spre mirarea tuturor, a acceptat propunerea,fapt care l-a pus în gardă pe Averescu. Ştiind lăcomia bulgarilor, el intuita ghicit planul lor. Bulgaria pentru neutralitatea României ceda teritoriineînsemnate pentru ea, având ca scop procurarea altor teritorii maiavantajoase.(evenimentele ce au urmat peste câteva luni, când Bulgariamişeleşte a atăcat Serbia şi Grecia, au confirmat cele spuse de Averescu) Reeşind din situaţia ce s-a creat, după o întrevedere cu Regele, carea susţinut, Averescu a intensificat activitatea de pregătire a armateiromâne, a planificat tactica şi strategia unei eventuale implicări în războÎn 1900 locotenent-colonelul Alexandru Averescu, ca şef al secţiei întâi aMarelui Stat Major, a elaborat un plan bine chibzuit „Ipoteza A”, în careprevedea implicarea Imperiului Rus, şi un eventual război cu Rusia, în cade un atacat asupra Bulgariei.
  • 42. La 26 noiembrie 1912 o importratnată delegaţie rusă în frunte cumarele duce Nicolai Mihailovici Romanov, care avea în componenţa sa pbaronul Mayendorf, prinţii Bagration şi Trubeţkoi a sosit la Bucureşti.Ţarul Rusiei Nicolai II, prietenul şi subalternul Regelui Carol I în Războiulpentru Independenţă din 1877-1878, i-a trimis un cadou meritat de Regebastonul de feldmareşal al armatei ruse. Delegaţia a luat parte şi lamanifestările ocaziţionate de aniversarea cuceririi Plevnei. Însă scopul principal a fost de ai sugera României să se alăture decoaliţia balcanică, care lupta cu otomanii, şi să părăsească Tripla Alianţă. În decembrie 1912 Averescu a elaborat un”Memoriu asupra uneieventuale invazii în Bulgaria de est.”, unde analiza posibilităţile armateibulgare şi române, situaţia politică la acel moment. În ce privea forţelearmate, armata română era superioară în comparaţie cu cea bulgară. Însaspectul politic era în defavoarea României, căci atacul asupra Bulgariei,armata căreia lupta contra otomanilor, adică „apăra creştinitatea” dupăcum declara Bulgaria, putea aduce la izolarea României pe planinternaţional. În perioada de 18-26 aprilie 1913 la Petersburg a avut loc o conferin a marelor puteri la care s-a iscălit un protocol care prevedea că oraşul Silistra împreună cu un teritoriu de 3 km în jur, întră în componenţa României. Bulgaria, care împreună cu aliaţii săi a iscălit Tratatul de la Londra di 17 mai 1913, mai apoi s-a considerat amăgită de aliaţi la împărţirea teritoriilor luate de la Imperiul Otoman. Având în spate Imperiul Austr Ungar, ea hotărî să recupereze unele teritorii din Serbia şi Grecia,
  • 43. formând Marea Bulgarie, slogan, care preocupa viaţa social-politică, şisă impună hegemonia sa în Balcani. Pe data de 16 iunie 1913, Bulgaria, mişeleşte, fără să declare război,atacat Serbia şi Grecia. Armata Bulgară, condusă de geheralul Kolev,lupta cu succes, ocupând tot mai multe teritorii. Armatele sârbă şigreacă se retrăgeau, având pierderi mari în oameni şi tehnică. Acţiunile Bulgariei a adus la destrămarea alianţei balcanice, aducândRomânia în prim-plan. De ea depindea atât soarta războiului, cât şiviitoarea configuraţie politico-statală în regiunea balcanică. România adat de înţeles, că agravarea situaţiei n-o poate lăsa indiferentă. De acefapt au luat cunoştinţă Belgradul, Atena şi Sofia. Austro-Ungaria a datînţeles că nu-i contra ca România să ocupe regiunea Turtucaia-Balcic,numai să nu intervină cu forţele ei în acest război. Pe de altă parte Rusia, Franţa şi Italia au cerut de la guvernul românsă concentreze forţe mari la graniţa cu Bulgaria, ameninţând-o cu unatac din spate. Însă nu asta a fost motivul de decretare a mobilizării armatei din 20iunie1913, care s-a desfăşurat în bune condiţii şi s-a sfârşit la 27 iunie.Efectivul armatei a fost adus la circa 510000 de militari, aproape 8000din ei fiind ofiţeri operativi. Cauza mobilizării a fost înrăutăţirea situaţiîn regiune, ca urmare a înteţirii luptelor între foştii aliaţi. Prin Înaltul Decret regal nr. 4639 din 24 iunie 1913, prinţul moştenitFerdinand a fost numit comandant al armatei de operaţii. GeneralulAlexandru Averescu a fost numit şeful statului major al armatei de
  • 44. operaţii. Luînd în vedere raportule vădit proaste între cei doi, în momentele de responsabilitate au colaborat foarte bine, stârnind bucuria Regelui şi mîhnirea celor din anturajul prinţului. Generalul Kolev cu armata bulgară se apropia de capitala Serbiei oraşul Belgrad, când regele Serbiei s-a adresat către Regele Carol I cu rugămintea de a interveni şi a opri armata bulgară, salvând tronul rega Guvernul a sprijinit propunerea Regelui ca armata română să intervină ca forţă de pacificare. Diplomaţia bulgară a fost prevenită de această hotărâre. Totodată Bulgariei i s-a propus să oprească înaintarea armatei către Belgrad. Însă bulgarii, încurajaţi de biruinţele obţinute relativ uşor şi de Imperiul Austro-Ungar, n-au renunţat la ofensivă. Regele Carol I s-a adresat personal regelui Bulgariei. Însă nici un răspuns. România a fost pusă în situaţia când nu mai avea altă soluţie decât d a declara război Bulgariei. Ceea ce a făcut la 27 iunie 1913. Generalul Alexandru Averescu a elaborat „Ipoteza nr. 1 bis” ca bazăprincipală pentru acţiunea armatei române la sud de Dunăre şi planul deoperaţii bazat pe”Memoriul privitor la îndrumarea operaţiunilor armateiromâne în cazul că ar interveni în conflictul sârbo-bulgar” definitizat la 17iunie 1913. În acest memoriu Averescu a prevăzut că principala acţiune vafi îndreptată spre a înfrânge grosul forţelor bulgare, iar alta, secundară, dDobrogea, până la aliniamentul Rusciuk-Varna, dictată de considerentepolitice, ca teritoriul ocupat să intre în componenţa statului român. Au fost formate două grupări de forţe – Armata Principală de operaţiformată din 4 corpuri de armată cu 8 divizii şi două rezervă, care s-a
  • 45. concentrat între râurile Olt şi Jiu, şi Corpul de Dobrogea, compus din Corp5 armată cu două divizii de operaţii şi una rezervă. Armata Principală de operaţii la 1 iulie era deja concentrată la nord dDunăre gata de debarcare pe malul opus. Marele Cartier General şi-ainstalat punctul de comandă la Corabia, în jurul cărea erau dislocate Corp2 şi 4 de armată. MCG a decis trecerea Dunării prin două sectoare: pe laCorabia şi Bechet şi la 2 iulie 1913 armata română a trecut Dunărea şiînainta rapid spre capitala Bulgariei oraşul Sofia. După debarcarea armatei pe malul de sud al Dunării, la Corabia sosiRegele cu sfita sa, care împreună cu sfita prinţului moştenitor au format ubatalion de oameni fără ocupaţie concretă, care se foiau fără rost prinMCG, colaboratorii căruia nu puteau lucra. Averescu a interzis accesul lorpe teritoriul MCG. Regele n-a reacţionat la această acţiune, dar Ferdinands-a arătat nemulţumit. A doua zi după sosirea sa la Corabia, Carol I l-a chemat pe Averescu lael. -Domnule Averescu, folosindu-mă de moment, când armata românăvictorioasă înaintează rapid spre Sofia, aşi vrea să văd Plevna, reduteleGriviţei, pe care cândva, în tinereţe, împreună cu dumneavoastră le-amcucerit de la turci. -Majestate, sunt la ordinul dumneavoastră. Însă am o rugăminte: sfitrămâne aici. Ia numai va deranja armata. Prinţul moştenitor rămâne laMarele Cartier General. La întoarcere voi prelua conducerea trupelor. -Fie cum spuneţi, generale. Mâine de cu zori plecăm. Cu noi se vadeplasa şi ministrul de război, generalul Hârjeu. Ştiind relaţiile voastre vărog să nu vă opuneţi.
  • 46. -Majestate, sunt soldat român şi dorinţa Regelui meu pentru mine eun ordin. Îmi permiteţi să plec ca să ordonez pregătire deplasării? -Da generale. Ordonaţi să fie chemat la mine prinţul Ferdinand. Ce a vorbit Regele cu prinţul a rămas taină. Însă prinţul ieşi de laaudienţă foarte mâhnit. Ajunşi la Plevna, Regele, însoţit de generalii Averescu şi Hârjeu, a privîndelung prin lunetă, de pe locul unde atunci, în acel război, când eracomandantul forţelor unite ruso-române, era statul său major. Averescu, împreună cu Kolev, au mai fost pe aici, amintindu-şi detinereţe, de luptele crâncene ce s-au dat pe aici. -Majestate, am mai fost aici cu comandantul actual al armateibulgare, generalul Kolev, prietenul şi pământeanul meu, cu care împreunam luptat la cucerirea redutelor Griviţa. -Sunteţi cunoscut cu generalul Kolev? -Suntem prieteni cam de la 12 ani. A fost ofiţer român, şi ştie forţa deluptă a armatei române. Nu cred că ne va ataca. Ştie că eu conducoperaţiunile militare şi va evita ciocnirea cu noi. -Credeţi în ce spuneţi? -Da Majestate. Cred că-l va convinge pe regele său să capituleze. -Deja s-au înregistrat ciocniri violente cu bulgarii. -Însă biruinţa e de partea noastră! Şi aşa va fi. Vă garantez. Averescu şi statul său major se deplasa împreună cu armata.Principele Ferdinand cu sfita sa rămânea în urmă. La unul din popasuri de
  • 47. Averescu se apropie generalul Constantin Prezan, primul favorit al luiFerdinand, care numai ce sosise de la el. -Domnule general, vă transmit ordinul excelenţei sale principeleFerdinanad de a opri înaintarea. -Cu ce motivează excelenţa sa? -Armata poate fi atrasă într-o ambuscadă. -Am înţeles generale. Asta e ideia dumitale pe care i-aţi insuflat-oprincipelui. Nu vă pare că vă băgaţi în evenimente care nu sunt la nivelulgândire a dumneavoastră? Generalul, care nu se aşteptase la o aşa replică, se fâstâci. Averescuîntoarse la ocupaţia lui. După puţin timp generalul Prezan întrebă: -Ce să transmit excelemţei sale? -Să-mi ordone excelenţa sa personal. Transmiteţii că armata are ocavalerie bine instruită, care cercetează direcţiile de înaintare a trupelor.Lucru care trebuia să-l ştiţi, generale. Generalul Prezan n-a mai călcat pe la statul major până la sfârşitulcampaniei. Însă l-a trimis odată în locul său pe adjutantul său, maiorulAntonescu, care s-a prezentat. -Am înţeles că te cheamă Ionel. Nu te-ai plictisit să-i porţi portofoliulgeneralului Prezan? Îţi propun să conduci un batalion operativ. O să simţimirosul pulberii, o să ai ce povesti nepoţilor. Ce zici? -Îmi place postul meu, domnule general! -Înţeleg. Da, cum poţi lupta fără soţii de campanie! Prinţul ştie deaceste femei?
  • 48. -Nu domnule general. -Atunci spunei generalului Prezan să se ocupe de femei. Acolo e la nivel. Milităria nu e pentru el. Comandamtul armatei bulgare generalul Kolev fiind informat, a încercat să taie drumul armatei române ce înainta spre Sofia, retrăgând forţe considerabile din Serbia şi Grecia. Însă n-a dovedit. La 8 iulie cavaler armatei române care era avangada ei, ajunse la porţile capitalei Bulgariei care nu era apărată, a încercuit-o, aşteptând să sosească forţele principal Kolev nu s-a hotărât să atace cavaleria română. Ca fost cavalerist român, ştia forţa ei. Dar nici nu prea avea cu ce ataca. Forţe proaspete suficiente pentru un atac victorios lipseau.. A cerut consimţământul regelui său de a duce tratative direct cuAverescu, ca să afle ce condiţii de pace va pune partea română. Regele aacceptat. Întâlnirea între cei doi prieteni, iar acum adversari, a avut loc laconacul unui moşier bulgar. Ceva cunoscut i-a părut lui Averescu când acălcat pragul. Ori acest conac era asemănător cu alte conacuri, ori e acelaunde a fost adus degerat şi stâlcit după lupta de la Vidin cu cavaleriaturcească, de la care au pornit toate problemele lui legate cu sănătatea. După ce s-au salutat, Averescu întreabă direct: -Ivan, când ai fost în ospeţie la noi, ştiai că Bulgaria va ataca Serbia şGrecia?
  • 49. -Da, statul major era în stadia de difinitizare a operaţiei. În afară deceea că voiam să te văd, voiam să aflu ce atitudine va avea România în acecaz. -Şi ai aflat? -De unde? Tu nu ai spus nimic, iar în politicieni nu cred. Cum Clo?Margaret ţi-a mai adus un nepot ori încă nu? -Nu ştiu. N-am veste de la ei. Cum cred că nici tu n-ai de la ai tăi. -Merge războiul... -Expune condiţiile. Le transmit urgent Regelui. -Începem cu încetarea luptelor. Scoateţi blocada Sofiei. Bulgariacedează teritoriu în Dobrogea. Care şi cât vor stabili guvernele noastre. -Bune condiţii. Eu scot blocada capitalei, însă armata română rămânpe pozţiile ce le ocupă la moment. Armata bulgară tot. Partea militară o pohotărâ eu. Celelalte politicienii. -De acord. Regele va trimite un mesaj Regelui tău. Mă rog luiDumnezeu ca armatele noastre să nu mai lupte niciodată între ele. -Dă Doamne – şi amândoi îşi făcuseră cruce. Primind rugămintea din partea regelui bulgar şi autorităţilor bulgareRegele Carol I la 11 iulie 1913 a ordonat Marelui Cartier General oprireaofensivei. S-au început tratativele de pace. Însă armata română s-a ciocnit cu un duşman neprevăzut de doctrinmilitară, cu un inamic invizibil, cu care nu avea experienţă de luptă – holer
  • 50. care s-a extins de la Ohranie şi a ocupat teritoriul ocupat de Corpurile 1, 24. Gruparea de forţe secundară a ajuns la aliniamentul format delocalităţile Turtucaia-Bazargic. Pe data de 17 iulie la Bucureşti au început lucrările conferinţei depace, condusă de România. La 28 iulie1913 pacea între Bulgaria pe de o parte şi România, SerbiaGrecia şi Muntenegru pe de altă parte, a fost încheiată prin semnarea unuprotocol secret şi 10 articole. În unul din articole se stipula trasarea graniţei între România şiBulgaria care începea la Turtucaia şi se oprea la sud de Ecrene. Celelaltearticole apreciau hotarele între Bulgaria şi celelalte ţări şi prevedeaumodalităţile de încetare a războiului între părţile beligerante. Averescu a ordonat reîntoarcerea trupelor române pe malul stâng aDunării. Ostaşii văzând figura uscăţivă a generalului, care personal controltrecerea, strigau „ de acum să ne duci în Ardeal, Domnule general!”. Cutoate că comandantul de căpetenie în această campanie a fost numit prinţmoştenitor Ferdinand, ofiţerii şi ostaşii ştiau cine conduce trupele şi nuscandau numele lui Ferdinand, ci a generalului Averescu. Prin Înaltul Decret Regalnr. 5141 din 30 iulie 1913 armata a fostdemobilizată. Prin Înaltul Ordin Regal din 31 iulie 1913, Regele Carol I a mulţumitostaşilor pentru vitejie şi jertvire de sine în această campanie, apreciind căprezenţa armatei române a impus pacea fără mari vărsări de sînge, a măritţara noastră cu un ţinut însemnat spre întărirea hotarului ei şi a înălţat vazRomâniei în ochii tuturor.”
  • 51. În campania din sudul Dunării, generalul Alexandru Averescu, încalitate de şef de stat major, a avut un rol extraordinar de inportant. El aalcătuit planul de operaţii a armatei române şi a condus acţiunile einemijlocit pe teatrul de război. Însă nu i-a fost deloc uşor, din cauzaimplicării anturajului prinţului moştenitor, pe care el cu demnitate leînlătura. Multă bătaie de cap i-au dat oamenii politici, dornici de aşi măricapitalul politic. Nicolae Filipescu, bun prieten a lui Averescu, căpitan înrezervă, cu toate că depăşise vârsta, s-a înrolat ca voluntar în armată. Afosataşat al MCG. Căpitanul în rezervă Ion I.C Brătianu a fost şi el „mobilizat”repartizat la Cortpul 2 armată, comandat de generalul Grigore Crăiniceanufost ministru de război în 1909-1911 în guvernul lui Bratianu... Constatntin Argetoianu notează ”Brătianu luase şi pe I.G. Duca casecretar, şi trabsformase Cartierul Corpului 2 într-un adevărat club politicde partid, şi mai ales într-un club de intrigi.” Uniforma militară au mai îmbrăcat-o şi istoricul şi politicul NicolaeIorga, scriitorul Mihail Sadoveanu şi alte personalităţi politice şi publice. Nicolae Iorga se afla la statul major al Corpului 1, când a sosit peneaşteptate generalul Averescu cu inspecţia. Iată cum descrie Iorga cum l-văzut pe Averescu „slab, uscăţiv, redus la o formulă matematică sigură,cumeste, n-are nevoie de odihnă şi de alte cerinţe omeneşti.” Prost pregăti erau şi unii generali şi ofiţeri superiori, activitatea şiordinele cărora au creat multe confuzii. Cazul lui Dumitru Cotescu, ungeneral apreciat în armată, cu hărţile necomplectate, cu comandantulCorpului 4 armată generalul Alexandru Iarca, fost prieten a lui Averescu,însă care îl invidia deschis.
  • 52. Cea mai mare prostie a făcut-o generalul Alexandru Mustaţă,comandantul Diviziei 1 cavalerie, care, înaintând, distrugea podurile în urmlui, încurcând înaintarea cu retragerea. În orice regulament militar se scriecă numai la retragere se nimicesc podurile, pentru a reţine adversarul şi ada posibilitate unităţilor să înteărească poziţiile de apărare. Această„iniţiativă” a generalului Mustaţă, a reţinut înaintarea infanteriei şi a blocacăile în caz de retragere. Nici un duşman nu purea face o aşa „faptă” eroic Generalul Hârjeu, ministrul de război, cerea permanent rapoartepentru a informa Regele, destabilizând lucrul operativ al statului major.Constantin Argetoianu scria:” Singurul care îşi făcea datoria la post erageneralul Averescu, şeful Marelui Stat Major, care făcea ce putea cumaterialul care îl avea la îndemână.” Atacurile asupra generalului Averescu s-au înteţit după terminareacampaniei balcanice. Una din cauzele acestor atacuri, şi probabil principalacauză, era provinenţa lui din păturile sociale joase. Un subofiţer a devenitgeneral, ministru de război şi şeful Marelui Stat Major, faptă care era deneertat pentru generalii proveniţi din nobilime. Un alt caz important era modul de comportare a lui Averescu, careera conştient de valoarea sa. El taxa necruţător mediocritatea unor colegi.Faimoasa sa stăpânire de sine la mulţi li s-a părut stranie. Liberalii au lăsat şi ei amprentele lor, dezlănţuind asupra lui Averescşi armată un atac cu toată presa liberală, socotondu-l pe acestareprezentantul conservatorilor, adică a lui Nicolae Filipescu şi Take IonescuGeneralul Radu R. Rosetti scria, că campania din presă a liberalilor făceamult rău armatei. După o întâlnire neoficială cu Ion I.C. Bratianu, acesta arecunoscut, că scopul acestor atacuri asupra lui Averescu şi armată erau să
  • 53. împiedice pe Nicolae Filipescu şi pe generalul Averescu de a se întoarce catriumfători la Bucureşti. La sfârşitul campaniei generalul Averescu a elaborat un raport, în caa prezentat toate neajunsurile în sistemul de pregătire şi organizare aarmatei, ca rezultat al modificării de către liberali a Legii din 1908. Cel mai mare neajuns consttat de Averescu, a fost organizarea şifuncţionarea dezastruoasă a serviciilir. Numărul de ofiţeri ocupaţi în mediuserviciilor era mai mare decât numărul ofiţerilori activi. Din cauza vitezeimari cu care înainta armata, trupele n-au mai putut fi aprovizionate la timşi îndestulat. Armata a fost insuficient dotată cu material de război. La unregiment activ erau numai trei mitraliere. Unităţile de rezervă şi cele decălăraşi nu aveau nici câte una. Muniţiile pentru artilerie, care era şi eainsuficientă, ajungeau numai pentru câteva zile. La unităţile de rezervălipsea aproape complet echipamentul, iar armata activă era acoperitănumai cu 70-80 %. Serviciile medicale, prost organizate, n-au putut stăpânde la început holera. Comandamentul marelor unităţi formate la mobilizare, aveau opregătire proastă. Capacitatea de luptă a acestor unităţi era foarte slabă. Ssimţea acut lipsa de cadre ofiţereşti şi subofiţereşti. Din tot numărul deofiţeri ce dispunea armata, numai 40% erau ofiţeri activi. Din lipsa banilortimp de pace, pregătirea ofiţerilor de rezervă şi desfăşurarea normală aconcentrărilor de instruire a rezerviştilor, amânarea aplicaţiunilor a adus laaceastă situaţie defavorabilă. Gheorghe Tătărescu, participant la campanie, viitorul de două oriprim-ministru al României, a făcut o analiză a stării armatei, foarte multapreciată de Averescu. Concluzia făcută a fost ca armata să fie „cea maidintâi chestiune naţională a neamului nostru.”
  • 54. Însă politicienii n-au luat în seamă aceste preăntâmpinări, răsplatavenind în 1916, când România să pregătea de un marş triumfal, ca înBulgaria, dar nu de un război real. Atunci primii care au fugit la Iaşi au fostliberalii, care prin ambiţiile lor politice au distrus armata. Campania din Bulgaria a reprezentat o experienţă ne mai avută pânăatunci în cariera de militar a lui Averescu, războiul fiind un exerciţiu util, orepetiţie a viitoarelor lui biruinţe, care i-a sporit popularitatea printresoldaţi. Din această campanie Averescu a făcut două concluzii: funcţia de şeal Marelui Stat Major era cea, care demonstra calităţile lui remarcabile camilitar cu o pregătire unică în armata română (Şcoala Superioară de Războdin Torino) absolvită în exclusivitate de Averescu, care pregătea la cel maimare nivel ofiţeri de stat major. A doua concluzie era că România, cuatitudinea proastă a politicienilor faţă de armată (reducerea cu fiecare anfinanţării armatei), în caz de un război european, putea acţiona cu succesnumai contra Bulgariei, un inamic convenabil pentru ea. X X X La sfârşitul anului 1913 liberalii vin din nou la putere, înlocuindu-i peconservatori. În aceste condiţii generalul Alexandru Averescu şi-a datdemisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major. Regele Carol I, care îl preţuia pe Averescu, l-a chemat la el. -Domnule Averescu, regret că aţi fost nevoit să demisionaţi. -Asta e realitatea, Majestate.
  • 55. -Aşa e. Am hotărât să-l împiedic pe Bratianu să vă scoată din activularmatei. Prin decret regal v-am numit comandantul Corpului I Armată. -Mersi, Majestate. -Şi încă una. V-am întrodus în lista nobilimei române. Cred căautoritatea dumneavoastră va creşte şi mai mult între generali şi oamenipolitici. -Mersi Majestate. M-am gândit mult la această ocazie. Dacă mi sepropunea vre-o cinci-şase ani în urmă, o primeam ca un dar Dumnezeesc.Mă iertaţi Majestate, nu mă consideraţi nemulţumitor, însă o să refuzpropunerea Măriei Voastre. Mi-am trăit două treimi din viaţă ca om simpluAşa aşi vrea şi să mor. Să mor aşa cum m-am născut. - Îmi pare foarte rău – spuse dezamăgit Regele – eu totuşi vă las pelista nobilimii, ca în orice moment să aveţi posibilitatea de a o primi. Funcţia de comandant al Corpului I în orice armată se socoate ofuncţie prestigioasă. Însă după ce Averescu fusese ministru de război şi şefMarelui Stat Major, această funcţie însemna „exil.” Înţelegea că Regele vosă-l apere de răfuiala celor doi, dacă rămânea la Bucureşti. Clo ca întotdeauna s-a deplasat cu el la Craiova, stârnind onedumerire printre soţiile generalilor, care niciodată nu-şi urmau soţii, darrămâneau la Bucureşti. Avea grijă ca el cu boala sa să ia masa la timp, să nmuncească atât de mult, după cum era obişnuit. Averescu obseva şi studia atent evenimentele politice interne şiexterne, lăsând conducerea corpului pe seama subalternilor săi, pe caresistematic îi controla.
  • 56. Analiza profumd potenţialul economic şi militar al părţilorbeligerante, aplicaţiunile pe care ei le executau prntru pregătirea trupelorvalorii comandamentelor, erorilor comise de statele majore. A început să facă notiţe zilnice pe care aşa şi le-a numit „Notiţe zilnicdin războiu” pe prima parte numind-o „Neutralitate.” La 23 august, când armata germană înainta victorios spre Paris,Averescu, remarcând soliditatea tactică şi calitatea tehnică a germanilor,care făceau din armata germană un instrument formidabil de război, a pustotuşi la îndoială posibilitatea lor de a învinge Antanta. Aceste sugestii au fost publicate în anonimat la ziarele „Epoca” şi „LaRoumanie” sub titlul „Războiul European”, iar o parte au fost incluse înNotiţele sale, unde Averescu aprecia armata germană drept o maşinăuriaşă, atât prin numărul ei, cât şi prin mecanismul intern bine pus la puncEl arăta că această organizare perfectă este izvor de mare tărie, dar şi depotenţiale dezamăgiri, deoarece credinţa exagerată în propriile forţe duc ldezaprecierea adversarului şi, în final, la înfrângere. Despre armata austro-ungară avea o părere proastă, principala eislăbiciune fiind naţionalităţile care o compuneau, care nu aveaupatriotismul germanilor. Bun cunoscător al armatei ruse, formată din ţărănime, care eradeprinsă cu neajunsurile şi greutăţile, însă prost pregătită ca militari, dar înnumăr impunător, cu un corp ofiţeresc ce avea sentimentul de datorie, înstot slab pregătit, armata rusă era totuşi un instrument de război destul deserios. În Europa se dezlănţuise Primul Război Mondial.
  • 57. Moartea Regelui Carol I la 27 septembrie 1914 l-a afectat profund pAverescu, el considerând acest eveniment drept o mare nenorocire pentruţară, dinastie şi pentru el personal. S-a dus din viaţă un mare Om, pe carepoporul l-a numit „Carol cel Înţelept.” Cu o zi înainte de deces, Carol I i-apropus lui Averescu, de faţă cu prinţul moştenitor Ferdinand, căruia i-alămurit că numai generalul Averescu, cu gândirea sa doctrinară, poate fişeful Marelui Stat Major în această perioadă grea prin care trecea ţara.Însăregele Ferdinand a uitat... amintindu-şi tocmai la sfârşitul lui 1916, când diRomânie rămase numai o palmă de pământ. Perioada de neutralitate n-a întărit cu nimic armata. Cunoscând dininterior problemele ei, el era îngrijorat de soarta ţării, aflată între cele doupărţi beligerante. La 7 martie 1915 el nota:”din punct de vedere naţional,înfrângere alături de Antanta este, în orice caz, preferabilă unei victoriialături de Puterile Centrale.” Cea mai proastă iniţiativă a guvernului condus de Bratianu şi aMarelui Stat Major a fost creşterea efectivelor armatei şi a numărului demari unităţi fără a se asigura o dotare adecvată. Încă fiind ministru de răzbel era categoric contra acestei doctrine, care aducea numai pagubeeconomiei naţionale şi armatei. Primul ministru a convocat la 15 septembrie 1915 la Bucureşti oreuniune a principalilor responsabili militari, la care s-a discutatorganizarea armatei. Averescu dovedea prin calcule sigure, că armataromână nu trebuie să aibă mai mult de 15 divizii., căci lipseau ofiţeri, şitrupele nu erau instruite, lipseau cantităţile necesare de muniţii. Armata efoarte slab dotată cu artilerie şi arme automate.
  • 58. Numărul de 23 de divizii, care se propunea să fie mobilizate în caz derăzboi, ducea la scăderea combativă a armatei, a iluziei unei forţe mari, fapcare este foarte primejdios pentru o aşa armată. Bratianu l-a asigurat peAverescu că” nu va avea de luptat cu trupe mai bine pregătite.” Şeful Marelui Stat Major în perioada de neutralitate a fost generalulVasile Zottu, care arătase anterior că nu e capapbil de a conduce trupele.Însă era camaradul lui Brătianu. Averescu, care socotea că această funcţiepentru dânsul, spunea despre Zottu, pe care îl ştia bine că este „un foartebun ofiţer de geniu, specialist mai ales în construcţii. S-a ocupat foarte mucu întocmirea planului pentru Palatul Cercului Militar, şi nu are de aface cuconducerea trupelor.” Ulterior, Vasile Zottu a fost descoperit ca spion alPuterilor Centrale. În toamna anului 1916 el s-a sinucis. Averescu, care era adeptul alianţei cu Antanta, scria despre opiniapublică legată de decizia României „ Unii vor să întrăm numaidecât alăturide austro-germani. Unii vor intrarea imediată în război, dar alături deAntanta. Unii vor să stăm la pândă şi să intrăm cu cei mai tari. Unii, în finespun că suntem bine aşa cum suntem. Cei care duc destinele ţării nu şi-auspus cuvântul, astfel că plutim în nesiguranţă.” Concluzia lui Averescu este surprinzătoare şi cade ca o ghilotină „Ne-au surprins vremuri mari cu oameni mici.” Constatntin Argetoianu scria „Neutralitatea! Oribilă epocă a istoriei noastre, în care ne-am dat arama pe faşă. În loc să muncim zi şi noapte şi să ne făurim instrumentul întregirii neamului, ne-am certata doi ani de zile... Dar cine s-a ocupat de armată? Cine, dintre cei ce urlau „ vrem
  • 59. intrarea imediată în acţiune”, s-a preocupat dacă avem cu ce să facemrăzboi?” Generalul Radu R. Rosetti, în anii 1914-1916 colaborator al Mareluistat Major, spunea că” s-au făcut greşeli şi în măsurile de organizare, şi înpregătirea tactică şi tehnică a armatei, şi în alcătuirea planurilor de acţiunFosta însă, mai bine zis, toată vina numai a lui Ion I.C Bratianu şi ageneralului D. Iliescu...” Marele Stat Major nu avea un plan de acţiune contra Austro-Ungaridin cauza politicii nesigure ale guvernului liberal, care nu ştia în ce tabărăva intra. Averescu, în funcţia sa de şef al Marelui Stat Major, în 1913 aelaborat un plan secret de operaţiuni în caz de război cu Austro-Ungaria.Secret, fiindcă România era membru al Triplei Alianţe, şi dacă aflau de astaliaţii, Regelui era să-i fie foarte greu să lămurească acest fapt. De acestplan ştiau numai Regele Carol I şi generalul Arthur Văitoianu, care l-aelaboret împreună cu Averescu. În planul lui Averescu-Văitoianu această direcţie era considerată casecundară. Cu intrarea în război de partea Antantei, Averescu a propus oschimbare semnificativă în plan, căci armata rusă, aliatul României, cuflangul ei stâng se afla în Bucovina. El a propus o acţiune în Transilvania cforţele a două armate. Armata din dreapta, joncţiona cu armata rusă, iarcea stângă dispusă în regiunea Râmnicu-Vâlcea – Târgu-Jiu. Averescu era convins că „ soarta războiului nu se va hotărî înTransilvania ci pe unul din fronturile principale.”
  • 60. Averescu insista ca lovitura principală să fie îndreptată peste Dunărepentru a scoate Bulgaria din război şi să se facă joncţiune cu trupele aliatece debarcaseră pe Peninsula Balcanică. Marele Stat Najor, condus de liberali, a respins această propunere,luând ca bază în acţiunile sale ideea, propusă de Ion I.C Bratianu, prin caracţiunile militare trebuiau să aducă la scopul principal – unireaTransilvaniei şi Bucovinei cu România. Averescu, ofensat, s-a înlăturat dehotărârile militare, care cât sunt la putere liberalii, după opinia sa, vorhotărî ceea ce vrea Bratianu, dar nu ce cer interesele ţării. A plecat laCraiova şi se ocupa de instruirea corpului său. X X X La începutul anului 1914 a fost elaborat planul de completare,transformare şi reformare a armamentului, muniţiilor şi materialelor derăzboi şi planul pentru completarea echipamentului. Printre altele seprevedea achiziţionarea a 200 000 de puşti, 134 de mitraliere, 528 depuşti-mitraliere, 22000 de carabine, 85000 de pumnale, 45000 de pistoal60 baterii de câmp de 75 mm, 26 baterii de munte, 10 baterii de obuzieregrele de 150 mm, 15 baterii de tunuri grele de 105 mm, şi muniţii la ele,100 000 000 de cartuşe de infanterie, Toate aceste materiale de război trebuiau să fie achiziţionate dinGermania şi Austro-Ungaria. Până la începutul războiului au fost cumpăranumai 24 de mitraliere, 102806 puşti, 29535 de carabine Mannlicher. XXX
  • 61. Dupa 6 zile de 1a declangarea Primului Razb0i M0ndial Roménia, la 21 iulie1914 a pr00lamatteutralitatea, fapt care a agravat considerabil apr0vizi0narea gi d0tareaannatei r0mane. F iecare dinlartile beligerante c0nditi0nau vénzarea armamentului gi echipamentuluide alinierea p0litica.S—au facut incercari de a cumpara materiale de razboi in Italia, Jap0nia,Rusia, SUA, Franta,Elvetia. Cel mai de nadejde partener s—a aratat Franta, care pana a intraRomania in razb0i a fumizattrmatei romane 9982 cle arme Lebel calibru 8 mm, 266 de mitraliere, 82000 de rev0lvere, 100 den0rtiere de 120 mm, 100 de m0rtiere de 85 mm, 168 000 de proiectile 75mm, 42 000 pentru 0buzie1r05 mm, 10 000 pentru obuzierul 150 mm.Din m0mentul intrarii Romaniei in razb0i, apr0vizi0narea cu materiale derazboi din F ranta dever:ficila. Intrarea Turciei in 1914 in razb0i de partea Puteril0r Centrale a dusla blocarea stramt0ril0r.1lea ferata Sa10nic—Nig—Turnu-Severin nu functiona, dupa ce Serbia af0st ocupata de f0rtele Tripleiliantc. Unica calc dc aprcvizicnarc a ramasprin p0rturilc ncrdicc alc Rusici, Arhanghclsk gi Mumiacalc f0artc ancv0i0asa din cauza starii pr0astc a cail0r fcratc rusc, distantaimcnsa gi c0rr1p0rtarca0asta a aut0ritatil0r accstci tari cu 0 mcntalitatc asiatica.
  • 62. Au f0st luatc masuri urgcntc pcntru sporirca productici intcrnc. Pcntru astaau f0st crganizatc 1trcprindcri publicc gi 59 fabrici gi atclicrc privatc. In cci d0i ani dcricutralitatc in tara au f0st pr0dus~$0 000 dc f0c0asc, 400 000 dc c0rpuri pcntru prcicctilc, 332 dc lafctc pcntrutunuri, 45 milicanc dcburi dc cartugc, 110 milioanc dc capsc, 12 mili0anc dc incarcatcarc, 320000 dc pr0icctilc dc artilcri·10000 dc grcnadc, 450 000 kg dc pulbcrc, 137 milicaric cartugc dcinfantcric ctc.Mcartca Rcgclui Car01 I la 27 scptcmbric 1914 1-a afcctat profund pcAvcrcscu, cl considcrant1 cst cvcnimcnt drcpt 0 marc ncn0r0circ pcntruAtara, dinastic gi pcntru c1pcrscnal. S—a dus din viata u1arc Om, pc carc p0p0rul 1-a numit ,,Car0l ccl Intclcpt." Cu 0 zi inaintc dcdcccs, Car0l I i—a prcpus 1vcrcscu, dc fata cu printul m0gtcnit0r Fcrdinand, caruia i-a lamurit canumai gcncralul Avcrcscu, cumdirca sa dcctrinara, p0atc fi gcful Marclui Stat Maj0r in accasta pcricadagrca prin carc trccca tara.1 sa rcgclc Fcrdinand a uitat... amintindu-gi t0cmai la sfargitul lui 1916,carld din Rcmanic ramasc nunI palma dc pamant.La 18 ncicmbric 1914 intrc R0mania gi Impcriul Rus a f0st inchciat un ac0rdsccrct, prin carc
  • 63. gii, in schimbul ncutralitatii Romanici, sc angaj au sa garantczc gi sa apcrcintcgritatca tcritcriala aJmanici, rccuncgtcau drcptul accstcia asuprca tcrit0rii10r din Austr0—Ungaria l0cuitc dc rcmani, gi sci >liga sa ajutc statul rcman la clibcrarca accstcra aturlci, cand guvcrnulrcman va hctari sa intrc inmllict.In timpul ncg0cicril0r guvcrriul rcman a cbtinut gararitii gi dc la alti viit0rialiati in cc privcgtctcgralitatca rcvcndicarilcr tcritcrialc r0mancgti (1`ara Basarabia), caci incamai cra prcaspata purtarcaiatilcr gi indccscbi a Rusici dupa Razbciul dc Indcpcndcnta din 1877-1878,cand rcmanii au varsatngc pc campul dc lupta, dar aliatii au ccdat Basarabia rugil0r.Pcricada dc ncutralitatc 11-a intarit cu mimic armata. Cun0scand dimintcri0r prcblcmclc ci,vcrcscu cra ingrijcrat dc s0arta tarii, aflata intrc cclc dcua parti bcligcrantc.La 7 martic 1915 cl»ta:"din punct dc vcdcrc national, 0 infrangcrc alaturi dc Antanta cstc, in0ricc caz, prcfcrabilaiuncict0rii alaturi dc Putcrilc Ccntralc."Cca mai pr0asta initiativa a guvcmului c0ndus dc Bratianu gi a Marclui StatMaj 0r a f0st crcgtcicctivclcr armatci gi a numarului dc mari unitati tara a sc asigura 0 dctarcadccvata. Inca Hind ministrt
  • 64. e razb0i cl cra catcgcric c0ntra accstci d0ctrinc, carc aducca numai pagubccc0r10mici naticnalc gimatci.Primul ministru a c0nv0cat la 15 scptcmbric 1915 la Bucurcgti 0 rcuniunc aprincipalilcrsponsabili militari, la carc s-a discutat crganizarca armatci. Avcrcscudcvcdca prin calculc sigurc, camata rcmaua nu trcbuic sa aiba mai mult dc 15 divizii., caci lipscau cfitcri,gi trupclc nu crau instruitc>scau cantitatilc ncccsarc dc munitii. Armata cra f0artc slab d0tata cuartilcric gi armc autcmatc.Numarul dc 23 dc divizii, carc sc prcpunca sa lic mcbilizatc in caz dc razbci,ducca la scadcrcambativa a armatci, a iluzici unci f0rtc mari, fapt carc cstc f0artc primcjdicspcntru 0 aga armata.ratianu 1-a asigurat pc Avcrcscu ca" nu va avca dc luptat cu trupc mai bincprcgatitc."Avcrcscu a pus prcblcma capului dc p0d dc la Turtucaia. El insista ca accstc0rp dc armata cu u1cctiv dc 32 000 dc camcni sa lic urgcnt rcadus pc malul dc n0rd al Dunarii.El spunca ,,...cstc unmscns, 0 prcstic, cxistcnta uriui cap dc p0d tara p0d." Accst cfcctiv va fiug0r nimicit dc bulgari in ca2,R0mania va intra in razbci dc partca Antantci, caci 11-arc p0sibilitatc dc asc rctragc. Seful Marelui Stat Major in perioada deneutralitate a fostgeneralul Vasile Zottu, care aratase
  • 65. iterior ca nu e capapbil de a conduce trupele. Insa era camaradul luiBratianu. Averescu, care socote:easta functie e pentru dansul, spunea despre Zottu, pe care il stia bine caeste ,,un foarte bun otiter dzniu, specialist mai ales in constructii. S-a ocupat foarte mult cu intocmireaplanului pentru Palatulzrcului Militar, si nu are de aface cu conducerea trupelor." Ulterior, VasileZottu a fost descoperit caion al Puterilor Centrale. ln toamna anului 1916 el s—a sinucis.Averescu, care era adeptul aliantei cu Antanta, scria despre opinia publicalegata de decizianmtniei ,, Unii vor sa intram numaidecat alaturi de austro-gennani. Uniivor intrarea imediata in razltr alaturi de Antanta. Unii vor sa stam la panda si sa intram cu cei mai tari.Unii, in fine spun ca suntne asa cum suntem. Cei care duc destinele tarii nu si-au spus cuvantul,astfel ca plutim in nesiguranti Concluzia lui Averescu este surprinzatoare si cade ca o ghilotina ,,Ne—ausurprins vremuri mariimeni mici."1 Constatntin Argetoianu scria ,,Neutralitatea! Oribila epoca a istorieinoastre, in care ne-am dat’ trama pe fasa. ln loc sa muncim zi si noapte si sa ne faurim instrumentulintregirii neamului, ne—amcertata doi ani de zile... Dar cine s—a ocupat de armata? Cine, dintre cei ceurlau ,, vrem intrarea imed.
  • 66. n actiune", s—a preocupat daca avem cu ce sa facem ra2boi‘?"Generalul Radu R. Rosetti, in anii 1914-1916 colaborator al Marelui statMajor, spunea ca" s—aj acut greseli si in masurile de organizare, si in pregatirea tactica si amiga aarmatei, si in alcatuireaalanurilor de actiuni. F osta insa, mai bine zis, toata vina numai a lui Ion I.CBratianu si a generaluluiliescu..."Marele Stat Maj or nu avea un plan de actiune contra Austro-Ungariei dincauza politicii nesigwile guvemului liberal, care nu stia in ce tabara va intra.Averescu, in functia sa de sef al Marelui Stat Major, in 1913 a elaborat unplan secret devperatiuni in caz de razboi cu Austro-Ungaria. Secret, tiindca Romania eramembru al Triplei Aliantclaca aflau de asta aliatii, Regelui era sa—i tie foarte greu sa lamureascaacest fapt. De acest plan stiaulumai Regele Carol I si generalul Arthur Vaitoianu, care l-a elaboretimpreuna cu Averescu.ln planul lui Averescu-Vaitoianu aceasta directie era considerata casecundara. Cu intrarea inazboi de partea Antantei, Averescu a propus o schimbare semnificativa inplan, caci armata rusa, ali:lomaniei, cu tlangul ei stang se alla in Bucovina. El a propus o actiune inTransilvania cu fortele a di
  • 67. irmate. Armata din dreapta, j onctiona cu armata rusa, iar cea stangadispusa in regiunea Ramnicu—falcea — Targu—J iu.Averescu era convins ca ,, soarta razboiului nu se va hotari in Transilvaniaci pe unul dinronturile principale."Averescu insista ca lovitura principala sa tie indreptata peste Dunare,pentru a scoate Bulgaria ·azboi si sa se faca jonctiune cu trupele aliate ce debarcasera pe PeninsulaBalcanica.Marele Stat Najor, condus de liberali, a respins aceasta propunere, luandca baza in actiunile sadeea, propusa de lon I.C Bratianu, prin care actiunile militare trebuiau saaduca la scopul principal —nnirea Transilvaniei si Bucovinei cu Romania. Averescu, ofensat, s—ainlaturat de la hotararile militancare, dupa cum spunea el, cat sunt la putere liberalii, ei vor hotari ceea cevrea Bratianu, dar nu ce cernteresele tarii. A plecat la Craiova si se ocupa de instruirea corpului sau.XXXLa mijlocul lunii august 1916 structura de pace a annatei romane era: cincicorpuri de armata (1>orp era alcatuit din 2 divizii infanterie, o brigada de calarasi, un regimentde obuziere, un comandam
  • 68. eritorial, 2 divizii de cavalerie, un batalion de pionieri, 2 brigazi de artileriegrea); Cetatea Bucuresti; Iorpul de aviatie (4 escadrilie); Regiunea intaritaFocgani—Namoloasa— Galati; Forta marina cu Divizfle Dunare gi Divizia de Mare. Efectivul fiind de 8575 de ofiteri gi elevi gitrupa in numar de127 085 <»ameni.Pe parcurs de 10 zile, catre 15 august 1916 Romania a mobilizat: MareleCartier General, 41 comandamente de armata, 6 comandamente de corp de armata, 20divizii de infanterie, 2 divizii deeavalerie, 5 brigazi de calaragi, 0 brigada de graniceri, 2 brigazi de artileriegrea, aviatia cu 4 escadrle28 de avioane, marina militara, Cetatea Bucuregti, Regiunea de intaririFocgani—Namoloasa—Galati et<Efectivul armatei era de 19843 de ofiteri gi elevi gi 813 758 trupa, careformau 366 batalioane ·113 mitraliere de camp gi 161 de pozitii, 104 escadroane cu 40 mitraliere,379 de baterii., 15949 de ofiteri gi 642 139 trupa constituiau armata de operatii. Partearamasa prezentauwectivul stabilimentelor gi partilor sedentare. Din armata de operatii11890 de ofiteri gi 511 000 tru]:>rezentau componenta operativa, ceilalti trupele cetatilor gi etapelor, 9/10 din aceste trupe erau trupevombatante, iar 1/10 servicii divizionare.
  • 69. Din trupele combatante 81% apartineau infanteriei, 4% cavaleriei, 9%artileriei, 1% marinei,1,4% jandarmilor, 0,2% aviatiei.Efectivul mobilizat era de 6 ori mai mare decat cel din timp de pace. lncomparatie cu 1913numarul ofiterilor sporise cu 78%, al trupei cu 74%, al mitralierelor cu15%,al bateriilor cu 90%, alescadroanelor cu 1%.Romania a mobilizat un efectiv prea numeros pentru capacitatile ei dedotare a acestor trupe. 1»ilda, un batalion din armata germana sau austriaca avea de 4 ori maimulte mitraliere gi aruncatoarenine, de 3 ori mai multe tunuri. Din ele 1-2 tunuri grele.ln anii de neutralitate ceva schimbari in armata s-au facut in plancantitativ. ln ansamblu insa,trmata a ramas slab pregatita, cu efective numeroase, tara dotarecorespunzatoare, cu un corp de cad. lab pregatit pentru a face fata in razboiul modern.XXXLa 16 august 1916 Romania intra in Primul razboi Mondial de parteaAntantei. La 17 august»/Iarele Cartier General dispusese printr-un ordin numirea generaluluiAlexandru Averescu Comand:Xrmatei all cu Comandamentul in Ploiegti, pe care trebuia sa—l preia ladata de 18 august. Ordin
  • 70. rnposibil de indeplinit din faptul ca conform directivei MCG,Comandamentul Annatei se va constitbia in a gasea zi de mobilizare.Averescu se afla la Craiova unde era Comandantul Corpului 1 armata, gitrebuia sa transmitaeonducerea altuia. Aceasta anticipare, nejustificata gi nerealizabila, era unindiciu care arata nivelul 1le pregatire al colaboratorilor MCG.Sosit la Ploiegti pe data de 21 august, il gasi in gara pe generalul Cotescu,comandantul CorpI armata, care se deplasa spre Sinaia, unde-i era cartierul sau general. Laintrebarea lui Averescu asituatiunii trupelor sale, el raspunse ca ideie n-are, gi ca de abia acum seduce la Sinaia, pentru a luazunogtinta exacta unde se gasesc unitatile sale.Facu cunogtimta cu personalul Cartierului Armatei all. Era destul denumeros gi bine compu—a raportat ca Marele Cartier General a schimbat Zona de adunare aArmatei, impingand-o pesterontiera. Ce prostie! Cum sa aduni armata pe teritoriu strain?lnsa ordinul, cum n-ar fi el, este ordin, gi Averescu la 23 august 1916 astramutat CartierulXrmatei la Bugteni, unde s—a deplasat geful Cartierului generalulCristescu, iar el a plecat la Sinaia, 1
  • 71. mpreuna cu generalul Cotescu gi ofiterii de stat maj or au stabilit zona deadunare. Divizia a IV in frunte cu generalul Burghele gi geful Cartieruluicolonelul lacobini ocupase dcl Sragovul, tara lupta. Ungurii s-au retras in graba, gi n-au avut posibilitatesa evacuize in regula oragui nultime de furgoane incarcate cu armament gi materiale de razboi auramas in curtea cazarmei. Diviost in graba inarmata gi echipata cu armament gi echipament nou,contemporan, aruncandu—le pe celrechi.I S-au gasit cantitati enorme de zahar, faina, conserve. lntr—o uzina,organizata pentru necesitatile razboi, s-au gasit cantitati mari de proiectile de artilerie de diferitecalibre, in curs de fabricatiune.La ora 3 dimineata, pe data de 24 august, sosegte capitanul Cezarescu dela Marele Cartier}eneral cu o gtire groaznica: capul de pod de la Turtucaia a fost luat debulgari, iar efectivul o partelimicit, o parte s-a inecat in Dunare, voind sa treaca pe malul de nord.Bulgarii au nimicit cu bai0net>e cei ce au cazut prizonieri. Au supravetuit numai ranitii, transportati latimp pe malul celalalt.Efectivul putea ii salvat, insa de la Marele Cartier General, de la Sectia deOperatii, maiorul RL Rosetti a 0rdonat ,,Turtucaia nu trebuie sa cada. Garnizoana trebuie salupte pana la ultimul 0m,
  • 72. le0arece trupe pr0aspete vor veni in ajutor." Trupe proaspete MCG nuavea. Ce a fost asta?Capitanul Cezarescu l—a intrebat ce parere are.—Este 0 tradare nationala, capitane. Nu se putea lasa un efectiv atat denumeros format in mareaarte de rezervigti, tara munitii, tara artilerie, la capul de pod tara pod.Vinovat de tragedie este MareZartier General. Tradarea vine de la voi. lncepem razboiul cu o paginaurata, care va ramanea pentru*eci in istoria razb0aielor, gi o rugine pentru armata romana. Ce avem deaparat la Turtucaia?Averescu tacu. Capitanul ramase parca vrajit de spusele generalului.—Mi se strange inima de durere. La 20 august colonelul Vladescu de la voimi—a spus ca Sibiul eleja cucerit. Apoi am primit informatie ca trupele care inaintau spre Sibiu,prin Valea Oltului, axa>incipala de migcare, se retrag in panica ne avand contact cu inamicul.Panica a starnit—o locotenetul cezerva Zaharia. Ce se face la Marele Cartier General?—Nu gtiu, domnule general! lmi permiteti sa plec la Bucuregti?_ -Da capitane. Vad ca egti descurcaret. Nu vreai sa conduci o companieori un batalion? Am oievoie acuta de otiteri capabili gi indrazneti.—Sunt de ac0rd. Faceti un demers la Cartier.
  • 73. La 25 august la ora 4 dimineata Averescu a f0st ingtiintat prin telefon sa seprezinte la la MarelZartier General care se gasea la Perig. A fost imediat primit de regeleFerdinand asistat de generalulliescu, care a expus situatiunea din Dobrogea.—Armata bulgara poate in orice moment sa treaca Dunarea gi sa ataceBucuregtiul — spuse regelece parere aveti?Averescu, care urmarea atent migcarile trupelor romane gi a inamiculuiraspunse tara govaiala.—Atat cat mai avem trupe gata de lupta in Dobrogea,o asemeneaintreprindere din partea bulgarini se pare putin pr0babila.gi foarte riscanta.—Multumesc domnule general — oticial vorbi regele — n0i am hotarat saintreprindem o nouagrupare a Armatei a III gi va incredingam comanda ei, pentru a restabiliincrederea Bucuregtenilor careunt foarte alarmati. V—Multumesc de incredere Maj estate. lmi permiteti sa plec?—Plecati direct la Bucuregti. C0manda Armatei a H 0 va prelua provizoriugeneralul Cristescu.Averescu sosi la ora 7 dimineata la Bucuregti gi a mers direct lacomandamentul Armatei., undefost pus la curent cu organizatiunea gi dislecarea Armatei. Daca dislocareaera cat de putin buna, apoi
  • 74. nrganizatiunea era diplorabila.Trupe de adunatura. S-au strans batalioanele a 4-lea din toate colturiletarii, tara a ii grupate inegimente gi brigazi, s-au format divizii. Artilerie putina, din cea veche, cutragere inceata.Trupe care p0arta in ele germenul panicii! si cu aga trupe ,,planul deoperatii" prevedea a se lual /arna—Sumla—Rugciucul gi a se inainta pana la lantra... Averescu adovedit la MCG ca acest plan este 0 eroare. Armata romana n-a avutsucces nici irlirectie operativa.Dupa amiaza zilei de 26 august au sosit la Averescu pe rand, Cantacuzino,Take Ionescu, MiniXngelescu, generalul Nicolae Constantinescu, spunandu—i ca toatanadejdea e la el, si ca este datoriaa—i spuna regelui ce e de facut.Averescu a promis ca se va duce la rege pentru ai expune situatia Armateia III. sa vorbeascalespre situatia de pe alte directii nu era posibil, caci nu dispunea deinformatie operativa.In ziua urmatoare regele sosi in capitala. Silistra era deja evacuata detrupele romane. Averes.ceru audienta la rege si fu imediat primit. Regele era bine dispus, insa dinvorbe Averescu intelese, ciegele n-a inteles ca toate infrangerile sunt ca urmare a organizariidefectuoase ale trupelor. A prezen
  • 75. egelui un memoriu, ce trebuie de iacut urgent, 2-3 zile pentru ca Armata aIIAI sa tie capabila de luptiRegele promise ca va citi cu atentie si va da raspunsul cat mai repede. InsaAverescu intelese cladejdea e slaba. Seara intra pe la el Take Ionescu, caruia i-a spus tot cecredea, mahnindu—l si pe el.La 28 august artileria turco—bulgara a bombardat teritoriul romanesc, faraa primi un raspunstdecvat. De ce nu se raspunde, se intreba Averescu. Nu putea crede catunul bulgar bate alaturi de cell urc contra eliberatorilor sai din 1878, contra romanilor si rusilor. Cemonstruozitate!Corpul VI de armata, comandat de generalul Valeanu, un general destul debine pregatit, care feprosa in fata lui Averescu ca a avut slabiciunea sa primeasca comandaunei trupe improvizate, caciealitate valoarea corpului este sub aceea a unei divizii. Aceeasi situatie erasi la celalalt corp de armaVesti proaste de tot. In Dobrogea un batalion s—a predat, iar- altul a luat-ola fuga, numai la apaiidoua escadroane bulgare.La 28 august Averescu trimite regelui si Marelui Cartier General ,,Memoriul Comandamentu.Xrmatei a III inaintat Comandamentului de Capetenie.” El expune greselileMCG in organizarea si
  • 76. lislocarea fortelor armate, doctrina gresita si poate tradatoare a unorpoliticieni de a lupta pe douaronturi cu o armata neorganizata si slab dotata. Apoi trece la problemeleArmatei a III, si preintampiiza daca in urmatoarele doua zile nu se vor lua masurile necesare deintarire a armatei, el isi va dalemisia. Nu e o dezertare! Este scoaterea sa din calea celor ce vor sa-l vadala fund.A doua zi din Armata a III a mai fost luata o divizie. Cineva voia sa—l scoatape Averescu dinninti, sa—i strice reputatia chiar cu o infrangere a trupelor romane. Insa ela primit linistit aceasta vestcpunand ,, Cand eram la Nord, in Armata a II, mi s—au luat doua divizii siduse la Sud, acum, cand sun{ud, mi s—au luat tot duoa divizii si se duc la Nord." Aceste cuvinte auajuns in presa.. Opinia publicancepe sa mentioneze tot mai mult numele lui Averescu. Take Ionescu siNicolae F ilipescu il roaga saamana la post.Pentru ca sa inlesneasca victoria in Dobrogea, Averescu primi ordinul de aface nistelemonstratiuni de trecere a Dunarii. A doua zi primeste alt ordin de acuceri insula Persina, ocupata detustrieci, de distrus flotila de monitoare austriece care se indaposteste inspatele ei. F acu legatura cu=ontr—amiralul Balescu, care-i spune ca marina nu-] poate ajuta cu nimic.
  • 77. Averescu facu legatura cu Marele Cartier General, unde a fost instiintat caasa ordin nu a fostrmis. Ce batjocura in conducerea trupelor!La 1 septembrie 1916 generalul rus Zaiontcikowsky, comandantul trupelordin Dobrogea, a atan zori trupele turco—bulgare. Insa in Divizia 9 romana s—a stamit panica,linia frontului a fost rupta, sirupele unite s—au retras la 20 km.Peste tot numai inlrangeri. In Transilvania, Armata de Nord, comandata defavoritul regeluilerdinand generalul Prezan si Armatele I si II au trecut in defensiva. Acestfapt a decis ca trupeleomane impreuna cu trupele msesti din Dobrogea sa treaca in ofensiva laSud.Generalul Averescu a fost numit comandantul Grupului Armatelor de Sud.Ordinul de numire la}rupul de Sud i-a fost immanar la ora 3,45 in dimineasa zilei de 2septembrie. A doua zi a plecat pe frontul din Dobrogea, unde a discutat cugeneralul Zaiontcikowsky, un coarte amabil, cu experienta de razboi, insa un slab strateg. Generalul i-aaratat cat de demoralizate swrupele romane, insa accentuand ca acest lucru este natural la trupele carenu-s obisnuite cu focul. Pe;ndeplinirea manevrei propusa de Averescu, 0 manevra stralucita, care l-ainteresat foarte mult pe
  • 78. generalul Zaiontcikowsky, el a propus sa distribuie regimentele sale pe ladiviziile romane, intarimdnoralul trupelor formate din rezervisti. ,,Umilitor, dar asta e situatia lamoment" scria in Notitele saleXverescu.Cavaleria ruseasca nu luase parte la lupte. F apt care l—a mirat peAverescu.—Domnule general! De ce tineti cavaleria in spate? De ce n—o trimite—timacar in recunoastere,tflati ce forte va stau in fata?— Nu e nevoie. Noi avem agenti buni in armata bulgara si stim tot ce netrebuie despre inamic.—in timpul manevrei ce vom infaptui—o, sa trimiteti cavaleria ca activezein spatele inamicului.)rdinul respectiv o sa—l primiti.La intoarcere gasi la Cernavoda o dezordine extraordinara. Un sungurmedic, maiorul in rezerZostinescu, luat si el acolo intamplator. Ranitii curg si evacuarea se face cugreu de tot.> Marele Cartier General a adoptat planul propus de Averescu. Seara auvenit in ospetie generalaXrthur Vaitoianu, pamanteanul si prietenul sau cu sotia sa Rodica. Dupacina barbatii s—au retras inzabinet.—Am facut cunostinta cu planul tau. Este un plan extraordinar!
  • 79. -Unde ai facut cunostinta cu el? _—La MCG. Toti comandantii de divizii ce vor participa la operatie au facutcunostinnta cu el.—Ce prostie! Am rugat doar sa nu stie nimeni pana in ziua operatiei. Dacaafla de plan maresalu*on Mackensen, comandantul fortelor unite germano—turco—bulgare, nuse va primi nimic. E un milita>un, il cunosc de cand eram atasat militar in Germania, si n—o sa nepermita sa desfasuram actiunile irtdancimea teritoriului bulgar.—De acord. Atacul prin surprindere nu se va primi.‘ -Acum ma tem sa nu cadem in ambuscada.-Sandu — spuse cu inflacarare Arthur — permite—mi cu divizia meaprimul sa tree Dunarea. O sa>rganizez recunoasterea in toate directiile. Cavaleria va lucra intens. N—osa pennit sa cadem intmbuscada.—lmi pare bine ca am un asa prieten ca tine. Stiu, o sa te ispravesti. Demaine incepe pregatirea.La 6 septembrie la Averescu sosi o delegatie parlamentara, alcatuita dinvre-o 20 persoane, cunspectia, pe care nici n—au solicitat—o. Scopul lor a fost de ai propune luiAverescu postul de Sef al»/larelui Cartier General.—Mersi pentru incredere, insa mi-a trecut pofta de a fi Seful MCG.
  • 80. —De ce domnule general — toti stiau dorinta lui de a conduce MCG.—De atunci s-au petrecut multe evenimente. Daca accept o sa fac oincurcatura cu mine insumi.—Poporul, presa, tot mai insistent cer ca in fruntea armatei sa fie pus ungeneral care sa opreascalefensiva trupelor noastre, in care armata poate avea incredere.—ll recomand pe generalul Cristescu. Eu doresc sa ramen pe front.A doua zi impreuna cu atasatul militar rus colonelul Tatarinov, a plecat laConstanta, unde selebarca Divizia 105 rusa. Aspectul trupei admirabil, insa ofiteri putini. Auprimit defilarea trupelor.iusii au fost impresionati de faptul, ca Averescu i—a salutat in limba rusa,pe care o stia la perfectie.Locul trecerii Dunarii, ales de Arthur Vaitoianu, era mai favorabil decat celdin 1913.Averescu avea impresia ca MCG roman era in mainile inamicului, caci cefacea el nici inamicullu putea face. Punand sub comanda lui Averescu l6 divizii ( ll romane, 2ruse, l sarba, o divizie de[Valerie rusa si una romana) Marele Cartier General a pus in spateleintregului front un singur aparatidministrativ. La celelalte 1 1 divizii ramaseerau trei aparate administrative. Iarasi vor sa-1 duca peXverescu la fund? — se intrebau unii. Probabil asa si era.La intoarcerea de la Flamanda, unde ramase nesatisfacut de lucrarile caremerg foarte incet, pe
  • 81. isupra capului au zburat 0 multime de aeroplane. Ajuns la Bucuresti vazucate victime nevinovateacuse bombardamentul german. Revoltat de aoest fapt, Averescu aredactat in limba germana 0elegrama pe care 0 adresa lui von Mackensen. lnsa seful cenzurii, ministrulDuoa, a oprit-0.Seria de bombardamente se prelungea. Oare natiunea germana, cuoultura si calitatile saleufletesti, care sta in fruntea oivilizatiei, poate bombarda oivilii? Aici ealteeva la mijloc.Comandantul Armatei de Dobrogea, generalul Zaiontcikovsky isi aveaStatul Major la MedjidXverescu se deplaseaza incolo.—Domnule general — se adresa Zaiontoikowsky la el + permiteti—mi saatao inamicul.—Cu oe ocazie domnule general — il intreaba in mseste Averescu.—Sa nu—i dau timp inamicului sa se intareasca.—Ofensiva Armatei de Dobrogea va fi mai efeotiva, daca se va desfasuraodata cu ofensivaXrmateia 111.-F0arte incet va pregatiti de ofensiva, domnule general. Cat voi va foiti cudestrabalarea voastrnamicul se va intari, si va ii greu sa-l sooatem din transee.Averescu stia ca rusul are dreptate, insa nu se va hotari sa ataoesinestatator.
  • 82. —D0mnu1e general, dati un raport in scris si 0 sa va permit ofensiva, peraspunderea d—stra>ers0nala. Nu vreau ca sa spuneti oa va ingradesc initiativa — Averescu aspus asta, ca sa se incredinpza are dreptate referitor la initiativa lui Zaiontoikowsy. i—Am spus—0 numai ca sa va fac sa urgentati pregatirea operatiunii —raspunse generalul rus.—Buna metoda de a ma indemna! lnsa prin ce metoda sa indemn euMarele Cartier General! — sgandi Averescu.La 16 septembrie 1916 Averescu scria : ,,Am intrunit comandantii de laregiment in sus laZolibas, la ora 4 dupa ameaza. Le—am explicat rolul operatiunilor Armateia H1. Cuvintele mele au fotscultate cu inoordare vadita, iar ultimele au fost acoperite cu uraleentuziaste. Generalul Valeanu,octiitor de oomandant la Armata a H1, foarte emotionat, mi—a raspuns inoateva cuvinte bine simtite, ·a randul lor au fost urmate de urale entuziaste.Cred in izbanda!"A doua zi regele Ferdinand a aprobat fara nici 0 rezerva ordinul pentruoperatiunile coordonateale Annatelor de Sud. Averescu a cerut Divizia all de oavalerie, insa i s-araspuns oa ea este neoesarinunti! Cavalerie in munti?
  • 83. La Averescu sosi dupia ameaza colonelul Tatarinov, atasatul militar rus, sii—a citit 0 telegramiunga si plictisitoare de la generalul Alekseev, Comandantul Frontului deSud-West rus. El considerarecerea Dunarii pe la Flamanda prezinta mare primej die. Propunea sa setreaca Dunarea pe la Rahovz>entru a inainta spre Berkovats. O alta varianta se propunea de a ataca inDobrogea numai cu forteleuso—r0mane a Armatei de Dobrogea.Averescu roaga colonelul Tatarinov sa telegrafieze generalului Alekseev, caprimeste sfaturi pi lua hotararea, dar nu dupa. in ce priveste trecerea pe la Rahova, cusiguranta ca generalul n-a studia»ine hartaPe data de 18 septembrie s-a inceput operatia, ori manevra cum a numit—0 insasi Averescu, dellamanda. Divizia 10-a, comandata de generalul Arthur Vaitoianu si—atrecut infanteria, insa construii>odul pentru artilerie, carute si trasuri mergea incet din pricina ca putereade tractiune a salupeloremorchere era slaba-Dupa ameaza podul in ccnstructie a fost atacat de aeroplanele germane.Luor5rile suspendate.lfiteri gi oameni de trup5 morti gi raniti. Averescu a telegrafiat la MCG, cap0dul $5 tie p5zit de
  • 84. tercplanele romane. i11S5. nici un r5$puns. La 0rele 7 seara pcdul a f0$tterminat.Peste n0apte $—a dezl5ntuit 0 furtun5 gr0zav5, care a rupt d0u5 p0rtite lap0d. Cu mare greutateliti0ult5tile au fOSt111l5U.1I3/[B, gi la 0ra 7 a inceput $5 trea05 artileriaDiviziei a 10-a. Noaptea a mairecut pe ambarcatiuni 0 brigad5 a Diviziei 21. Comandantul C0rpului VI a rapcrtat 05 escadra de m0nit0are inamic:5 $eaprcpie de p0duri. Er;wscadra au$tia05 care se ad5p0$ti$e intre malul drept al Dun5rii gi insulaPersina.Pe de alt5 parte, pl0aia, care incepuse 0dat5 cu vijelia, desfundasedrumurile gi t`50u$e 0ri0e;0municatie in afar5 de g0$ea, imp0$ibil5.Averescu 21 suspendat 0ri0e migcare 21 trupe10r gi a plecat la MareleCartier $5 ex$pun5 situatiurX f0$t imediat primit de rege.—D0rnnule general, simt 05 ati venit cu 0 veste pr0a$t5. Ceva nu mergecum trebuie?—T0tul decurgea bine. ln$5 furtuna gi pl0aia de a$ear5 au t`50utdi1i0ult5ti in planul n0$tru. A mz1p5rut 0 pr0blem5: m0nit0arele austriece au iegit din ad5p0$t gi sunt gata$5 atace podurile. Unde e tl10a$tr5 tluvial5?—Cred 05 aveti vre—0 prcpunere?
  • 85. —Da Majestate. Pr0pun urm5t0arele:1. A $e reduce pentru m0ment, cperatiunile la pr0p01tiunile uneidem0n$tratiuni amenint5t0arc2. De retras artileria gi gr0$ul infanteriei pe malul stang.3. Pe malul drept de l5$at numai num5rul necesar de batalicane gi artileriaug0ar5 53 mm, pent>rganiza gi 00upa capul de p0d.4. S5 SG ia m5$uri pentru a lipsi escadra de m0nit0are inamic5 dep0$ibilitatea de a aduce1 tric5ciuni. .Regele a apr0bat planul, gi Averescu direct de 1a Marele Cartier atran$1ni$ 0rddinul trupe10r $cxecutare. La 0ra 10 seara a avut 0 intalnire cu Ccmandantul artilerieigrele, pentru a examina>0$ibilitatea de a distruge 0ri de a $00ate din actiune escadra dem0nit0are a inamicului.A Retragerea trupe10r a fOStlI1fé.plZl.1lté 1`5r5 nici un incident.Bombardamentele aeriene, reluate d>e se inseninase cerul, n—au adus nici 0 daun5.La 20 septembrie la 0ra 12 p0dul a f0$t t0rpilat gi stricat pe 0 lungime de50 m. Artileria greabrtele ap5r5rii fluviale au pierdut din vedere escadra inamic5. Cum seputea aga ceva?S0$i 00ntra—amiralul B5le$0u, trimis de Marele Cartier pentru a vedea ceajutcr p0ate $5 dea
  • 86. narina. ln timpul c0n$f5tuirii, a $0$it generalul Cristescu de la MareleCartier General cu un 0rdin, iizare se $punea"...tre0erea Dun5rii ne mai fiind p0$ibil5, se v0r retragetrupele, iar Diviziile 21 gi 22 Nitrimise pe frontul de N0rd."Averescu in0earc5 S€lléII1Ll1€3,SC5 05 0dat5 ce a f0$t l5$at un cap dep0d gi pcdul, operatiuneae1umai $u$pendat5 in timp, dar nu anulat5.Trupele $—au retras. ln$5 acest 0rdin a pr0du$ un efect deprimant inrandurile armatei.lntalnirea cu generalul Arthur V5it0ianu l-a l`5cut pe Averescu $5 sufere gimai mult, 050i n—an stare $5-i 00nving5 pe cei de la Marele Cartier.—Nu retr5i. Nu—i vina ta. Asta 0 inteleg multi — Arthur incer05 $5-llinigtea$c5 — ce hine se ince0tul! ln$5 cu natura nu te pui.—Cu natura gi cu pr0gtii... .—Sunt ferrn c0nvin$ 05 izbuteam. Aga 0 0peratiune 0 p0ti int5ptui 0dat5in viat5. Ce avant patre simtea la $0ldati! Erau mandri 05 particip5 la aga 0 manevr5 $tr5lucit5.- Mi $—au luat d0u5 divizii. Cu ce $5 lupt? Ce ne agteapt5 in viit0r cu unaga Stat Maj0r? Nu-n>0t inchipui! Nici primej dia care ne in00nj0ar5 nu p0ate $t5vili pasiunilemeschine. Se bucur5 05 nutm inl`5ptuit planul. Nen0r0citii! ‘X X X
  • 87. La 25 septembrie generalul Alexandru Averescu a f0st numit dinncucemandantul Armatei a ,are se retragea in dezordine de la Bragov, spre frontiera. Acest atac eraagteptat, dar armata, priminc0vitura brusca, s—a pus pe fuga. Averescu gi—a n0tat. ,,Nu am nici timpul,nici talentul necesar, pentrieda cu c0ndeiul ha0sul gi deprimarea care am gasit—0 in mijlocul acesteinen0r0cite Armate. F ata deiceasta situatie, mi—am pus intrebarea daca v0iu izbuti sa restabilesc0rdinea‘?"S0sit la Bugteni, unde era Cartierul General al Armatei all, gasi numai unl0c0tenent de servilar care nu avea nici 0 mica veste de situatia trupel0r Armatei all. lmpreunacu mai0rul Ressel,lev0tatul gi curaj 0sul sau gef de cabinet, s—au agezat la telef0n gi in timpde d0ua 0re au stabilit undeiila diviziile armatei, gi prin ele Averescu a reugit sa stabileasca situatiatrupelcr de pe t0t fr0ntul. De>riz0nierii stabili aprcximativ situatia trupel0r inamice.La 0ra 3 n0aptea a redactat nigte instructiuni clare, prin care se 0rd0na:rezistenta indaratnica, 1>ea mai mica g0vaire. Aceste instructiuni reveneau din experienta de luptagi se bazau pe faptul, canamicul t0t este 0b0sit gi sleit de puteri.A depistat inca 0 bcala a armatei: ccmandantii erau dcminati desentimentul fricei. La cea mai
  • 88. nica presiune a inamicului, erau gata de retragere. Cu acegti ccmandanti gih0tari sa lucreze Averescicare se deplasa pe linia I gi stain trangee in plina statura. De cateva 0riglcantele trecuse pe langa ureiusa el nu s—a aplecat, dand pilda la t0ti: ciiteri gi s0ldati. Aceasta pilda aadus la 0 bravura inc0ngtieni acum 0titerii nu se mai incumetau sa 0rd0neze retragerea, caci printrescldati mergea v0rba,Generalul Averescu nu se inchina gl0antel0r, n0i ce, suntem mai fric0gi?”La 29 septembrie generalul Averescu a f0stnu1nit Cemandantul Grupuluic0mpus de Armata ai de N0rd. Asta era a cincea numire in mai putin de 2 luni. A sunat pers0nalregele Ferdinand.—D0mnule Averescu d0resc sa prezentati cat mai repede un pr0iect deeperatiuni a Annatei all gard.-lnteles, Majestate.—$i inca una generale: imi trebuie parerea dumitale asupra 0peratiunil0rArmatei I. Starea ei nu—iara. Ganditi—va la faptul ca ea p0ate trece sub cemanda dumitale.—Se va indeplini, Majestate. Am nev0ie de generalul Ccnstantin Prezan,cemandantul Armatei deord. Armata se retrage in dezcrdine pe t0t fr0ntul, insa el nu este laCartierul sau gi nimeni nu gtie uncte. P0ate se ascunde la Maj estatea Vcastra?
  • 89. —Nu, nu e la n0i — raspunse repede regele. Averescu intelese ca nimerisein tinta.—Daca curnva va suna, transmitetii sa Vina la armata sa.Prima chestiune, gi cea mai impcrtanta ceruta de Averescu de lacomandantii de t0ate rangurile eizistenta cu 0rice pret. Personal s—a deplasat in Valea Prahcvei, pentru aorganiza 0 rezistenta s0lida.Pentru 0cr0tirea castelului Regal Peleg, Averescu s—a deplasat mai la Ncrdde Sinaia, insa n—a gasci 0 pczitie fav0rabila de aparare. Mai la Sud, la Ccmarnic, gasi 0 agapozitie, unde cu 0 bunaganizatiune se putea 0btine 0 adevarata inchidere a vaii. A crganizat 0recun0agtere prefunda ait0arel0r pczitii impreuna cu generalii C0tescu, Ccmandantul Ccrpului HAnnata, gi Arthur Vaitcaiarinandantul Diviziei 10.La insarcinat pe generalul Vaitcianu, in care avea mare incredere, cuerganizarea pczitiilcr de~arare. Se linigti, gtiimd ca Arthur nu va permite inamicului sa treaca depezitiile sale.Pe alta directie, in valea Teleajenului, Averescu gasi 0 pczitie de apararemai buna ca la Comarnill11S5I`ClH&t pe Ccmandantul Ccrpului HI Armata generalul Tanasescu cucrganizarea ei. Pe aceste d01rectii era linigtit. il nelinigtea directia Bran. . in dimineata zilei de 10ct0mbrie 1916 Averescu s0si la Bacau, la Cartierul General al Armatei
  • 90. ard, unde a avut 0 discutie aprinsa cu generalul Constantin Prezan. Dinspusele lui Prezan retragerezst bine organizata. lnsa din rapoartele c0mandantil0r de unitati, cu careAverescu iacuse cun0stintan frazele scapate de Prezan, intelese, ca retragerea ha0tica a trupel0r af0st impusa de inamic si dinntimentul de teama fata de dusman, care cuprinse t0ata armata, de las0ldat pana la general.Proiectul de cperatiuni, intocmit de Averescu, prevedea 0 faza defensiva,pe timpul careia sa seganizeze 6 Divizii, esalonate in adancinie astfel, ca sa se p0ata f0rma 0rezerva de 10 divizii, 4 din esesti, care trebuiau sa s0seasca. Ap0i 0 0fensiva pe frentul: Bras0v —Kezsdi — Vasarhely.Divizia 22 c0mandata de generalul Razu, atacata de 5 batali0ane alpine laflancul stang, s-a gralse retraga spre Campulung, creiind 0 adevarata panica in randulp0pulatiei, care stia la ce se p0t ast·= la unguri. Averescu a 0rd0nat sa se mentina p0zitiile pe linia de apararela Sud de R0car. A transfeiivizia 12 de la Pl0iesti la Campulung. Comandantul diviziei,generalulGaiseanu, primeste 0rdinul sistrucsiunea de la Averscu de a executa 0 viguroasa c0ntra—0fensivaasupra flancului stang al inamict¢ la stanga Diviziei 10 a lui Arthur Vait0ianu.
  • 91. Un batali0n inarnic, aparut la Tabla Butii, a pus pe fuga Divizia a 3,c0mandata de generaluliculescu.La 4 0ct0mbrie i s—a pus la dispozitie Divizia a 3 rusa, ca rezerva laapararea Bucurestiului.Jmandantul ei s-a aratat un 0m cu sange rece, un sclav al dat0riei.Averescu noteaza la data de 7:t0mbrie ,, Am avut vizita generalului francez Berthelet. Nu stiu daca a f0stsimpla p0liteta sauiceritate, dar ain1partasitint0tul, abs0lut in t0tul, vederile mele:necesitatea de a reorganiza trupele,zrea 0 rezerva puternica si de a indruma cu ea 0 ofensiva vigur0asa. `Crededansul ca in urma acesteiensive, ajunsi la debuseurile muntilor, sa ne 0prim, pentru a duce t0tdisponibilul pe fr0ntul de Sud. .reluarea pr0iectului meu de la inceputul lui septembrie."Generalul Gaiseanu a pr0pus sa se amane ofensiva. Lui Averescu i se paruca generalul n—arecredere in biruinta. Cu asa dispozitie nu se castiga bataliile. GeneralulGaiseanu a f0st schimbat pe lc» generalul C0tescu.,,Ce saracie de 0ameni la treaba, si ee belsug la pretentiuni!" se gandi el.Pentru atacul de la Namaesti t0tul era pregatit in asa m0d, incat izbandaera mai mult ca asiguraisa s0arta a mai l0vit 0data in Averescu, ca la Flamanda. Primi 0rdinul la 0ra1 spre dimineata zilei de
  • 92. ac, ca sa transfere Divizia rusa de puscasi la D0br0gea, unde situatiachipurile era critica.Ce e asta? Necunoasterea situatiei de catre MCG, tradare sau razbunare?Nici in timpul razboiuliismanii sai nu se astampara!lnsa neplacerile in aceasta zi nu. s—au terminat. Asezarea nep0trivita atrupel0r Arniatei de N0rd,in care trecat0area Oituz a ramas pazita numai de cavalerie, care, atacataputin mai seri0s, a parasitvzitiile, cedand acest 0biect strategic inamicului. Pe ac0l0 si a f0st atacatllancul stang al acestei armaweneralul Prezan, speriat, tara sa analizeze situatia, tara sa raporteze luiAverescu, a telegraiiat direct lzCG, incalcand sub0rd0natia, ca se aria intr—0 situatie critica si cere ajut0r.Marele Cartier General,nabil fata de fav0ritul regelui, a pus in miscare regimentele. Unul de ac0l0,altul din alta parte. Nuniai—i faca pe plac lui Prezan!Averescu a cerut de la Prezan un rap0rt despre situatia trupel0r sale silamuriri la taptul adresariiestuia direct la MCG. Prezan a raspuns cam intepat, ca face ce s0c0ate elde cuviinta in armata lui. la de inirat de destrabalarea care d0mnea in aceasta armata!La Arnata all au sisit trei oiiteri francezi, care aveau experienta de d0i anide razb0i. Un infanteri artileris si un mitralerierist. S—au d0vedit a ti niste ofiteri de isprava.
  • 93. V _Efectul retragerii trupel0r rusesti s-au resimtit imediat. Germanii auccupat ei inaltimile, de pe 1zbuia sa se indrepte atacul pricipal al trupelcr rcmane. Planul, gata de a fiintaptuit, a favorizattsmanul. Averescu a caracterizat actiunile MCG printr—0 scurta fraza ,, nuau simtul realitatii."Marele Cartier General, unde a fcst invitat generalul Averescu, intccmeaplanul de evacuare alteniei si 0 parte a Munteniei. Era prezent si generalul Prezan, care sedeplasase la Bucuresti tara salunte Cartierul General al Grupului de N0rd. Daca era in armata germana,era imediat sc0s din functestat. Tribunalul militar ii hctara s0arta. Era dat de 10 0ct0mbrie 1916.lntors la Cartier, primi rapcrtul comandantului Diviziei 21, generaluluiLambru, ca apararea>zitii10r de la Predeal tara fcrte n0i este imp0sibila. A 0rd0nat inca odataca gandul fiecarui ccmandzzbuie sa fie numai la rezistenta din t0ate puterile 11 0ct0mbrie 1916.I Situatiune grea la Campulung si la Predeal. Din efectivul Armatei 21ramase numai 2400 detmeni. Chiar si cei 7000 de scldati trimisi din diferite unitati, nu puteauface fata situatiei. Numaiivizia 10 la Campulung a generalului Vaitcianu sta neclintita. lnsa existaprimejdia de a fi incercuita
  • 94. A 0rd0nat retragerea spre Azuga, cu ccnditia ca va fi executata ca 0schimbare de pczitiuni. AD apcrtat la MCG. Primi 0 telegrama iscalita de rege, 0 telegrama ccmica,care va ramane in istcrianilitara romana ca dovada ca Marele Cartier General, si regele, inmcmentele cruciale ale tarii, traiat10ri.Prin 0rdinul sau, generalul Averescu 1-a numit pe generalul ArthurVaitoianu Ccmandantul]0rpului II, care a d0ua zi a rapcrtat ca situatia la Predeal nu e atat de grea,incat sa fie nev0ie deetragere. Acest lucru se datcra ofensivei din ajun a Diviziei 10, ccmandatainca de generalul Vaitciacare 1-a facut pe inamic sa fie mai putin activ la Predeal. 13 0ct0mbrie. 1916.La_ aripa stanga a frontului inamicul a spart fr0ntu1. Marele CartierGeneral era alarmat. Avere»leaca imediat la Campulung. Trecand prin Targcviste, se intalni cugrneralul Cctescu, care se pregatN le fuga. lnsa auzind ca generalul Averescu pleacainc010, a mers si el. Eraasteptat de generalii Gaise1 i Razu.Dupa ce facu cuncstinta de situatie, a 0rd0nat ca sa se atace prin sparturafacuta. Un atac*ict0ri0s. Situatia dupa asta s-a inbunatatit ccnsiderabil. Primej dia a f0stdefinitiv inlaturata.
  • 95. Seara la 0ra 10 se p0rni inapci. La marginea 0rasului se cprira. O femeie seaprcpie de autcmci spune”...am auzit ca avem un general mare, grczav de t0t, pune saraculpieptul in t0ate partile pent]10i, ii zice Generalul Averescu." Generalul Mardarescu, care se afla alaturi,a intrebat-0 daca nu vreavada pe acest general. Averescu ii s0pti ca nu e nev0ie.A stat de vcrba cu cfiterii francezi. Sunt fcarte inteligenti si bcgati incuncstinte. lnsa le lipseai la majcritatea c0varsit0are a cfiterilcr rcmani simtul realitatii, simtulpractic. Armata franceza tinezr0nt de 500 km cu un efectiv de 80 de divizii, pe cand Averescu tineafr0ntul de 140 km numai cu 8livizii schelete. O divizie franceza, bine dotata, cu un efectiv c0mp1etatc0nf0rm n0rmel0r de razbci,tccperea un fr0nt de 6 km, iar una rcmana, cu un efectiv departe de a fi innorma, pr0st dctata, de 18Jn. Asa ca sfaturile 0fiteril0r francezi nu aveau nici 0 val0are.A 15 0ct0mbrie 1916.Generalul Averescu ncteazaz ,, Dcua luni de razboiu. Numercase infrangeri.25% din efectivtfara din lupta. Razbciul adus in tara. O parte din teritcriu pierdut si absolutnici 0 victcrie. La D0br0;-a pierdut si linia Cernavcda — Ccnstanta.F aptele insa vin indata si se razbuna in m0d crud si brutal. Nencrccirenumai, ca razbunarea esnai mult pe spinarea tarii decat pe a vin0vatil0r...Am f0st pr0pus dinncu la functia de sef al Marelui Cartier General. lnsa s-a0pus mai0rul Rcse
  • 96. Trebuie sa-i mulţumesc cu ocazia. Totuna refuzam, ca si prima oară.lnteresant este însă faptul, ce rol important are sau se atribuie unui maior,în tragedia ce se desfăşoară în ţară." 18 octombrie 1916. Generalul Averescu notează: ,, Astazi atac serios la grupulPredeal. Mai ales contra Diviziei care este în poziţie la Vest de Azuga.Inamicul a reuşit a pune picior în centrul Diviziei, pe punctul deramificare a celor două coarne ale Clabucetului. A venit la mine prietenul şi pămanteanul meu generalul ArthurVăitoianu. Este sfârşit de oboseală. Am căutat să-i ridic moralul, care dealtfel nu este scazut, dar se resimte de oboseală fizică. Părerea lui este că după restabilirea situaţiei la Divizia a 10, săcontra-atace cu întregul Grup între muntele Clestele si Clabucetul Tauruluiinclusiv, deci călare pe Valea Prahovei, cu acţiuni secundare spre UnghiaMare şi spre Predeluş. Nu numai atât, dar ideea lui este chiar că trupelenoastre sunt mai de nădejde în atac decât în apărare. Nu împărtăşescaceastă părere, dar am admis atacul, dispunând să participe la el şidetaşamentul din Valea Doftanei (de la Predeluş.)" Atacul întreprins de Văitoianu a adus succes şi treburile mergeaubine, până germanii n-au întrodus Divizia 187 de la Bratocea-Predeluş.Atacul a fost respins. Generalul Văitoianu s-a convins de valoarea ofensivăa unor trupe lipsite de cadre şi diluate peste marginile admisibile. Desprecare ofensivă victorioasă poate fi vorba, dacă la regiment nu a rămas niciun ofiţer superior, când comandantul de Divizie trebuie să ia un maior dinaltă parte şi să-l pună să comande regimentul, iar un batalion comandă unlocotenent de rezervă, plutonierii comand companiile. 21 octombrie 1916. O situaţie extrem de grea la Predeal. Nemţii, bulgarii si turcii(cetăţeni români) din Regimentul 1 s-au predat. Regimentul 6 vânători, lacare urgent s-a ,,înbolnăvit" comandantul, s-a împrăştiat. Averescu cheamă la telefon pe generalul Văitoianu, i-a spus `cuvintede îmbărbătare, făgăduindu-i ajutoare.
  • 97. Au fost adunate: Regimentele 61 din Divizia 21, 2 vânători dinDivizia 3, unul din Divizia 16. Însă aceste trupe erau obosite sidezorganizate. Averescu ia legătura cu MCG, însă acolo era numai maiorulRosetti ( se vede că la tot MCG era numai un om — maiorul Rosetti, carehotăra destinul tarii) care i-a răspuns că ajutoare n-o să fie. La alt răspunsdin partea acestui maior Averescu nu se astepta. În cursul nopţii soseşte un raport detailat de la generalul Văitoianu,unde el arată situaţia aşa, cum este. Averescu l-a trimis pe generalulMărdărescu cu raportul generalului Vaitoianu la Marele Cartier General.Acelaşi răspuns, tot de la maiorul Rosetti. 29 octombrie 1916. Averescu pleacă spre valea Doftanei pentru a face o recunoaştereîn vederea unei ofensive pe acolo cu Divizia 21, în contra stângei trupelorinamice din valea Prahovei. L-a chemat acolo pe Comandantul Corpului III de armată cu şefulsău de stat major. Însă ceaţa deasă a împiedecat. Au discutat chestiuneape hartă. Întors la Cartierul său I se comunică că mâine vine în vizită PrinţulCarol, care voia să meargă pe front la Sinaia. 30 octombrie 1916. Prinţul Carol a vizitat Divizia 21, trecând în revistă un regiment deinfanterie. La Sinaia s-a urcat pe stânca Franz Iosef şi de acolo a privit duelulde artilerie. Nu era un duel puternic, însă era interesant. Întorşi la tren, Prinţul a dorit să vorbească între patru ochi.Averescu înţelese că această întrevedere şi este scopul principal al vizitei.Se pricepea cam despre ce i-a vorbi Prinţul.
  • 98. Câteva zile în urmă, Averescu a trimis generalului Ionescu oscrisoare unde descria situaţiunea reală în Armata de Nord, care intra înGrupul de Nord, comandat de Averescu. A amintit în ce stare catastrofalăse găsea Armata de Nord, comandată de generalul Prezan, când Averesculuă comandamentul Grupului. Cu eforturi extreme de mari, Averescu făcuregulă în această armată. MCG tot ce s-a făcut la această armată de Averescu, a pus cameritul lui Prezan, şi l-a dat drept exemplu de urmat. Scrisoarea nimeri laRege, care cu toată stima sa faţă de Prezan, a cerut lămuriri. Prinţul începu să lămurească că această chestiune nu aşa s-ainterpretat, că aici e vina colaboratorilor MCG, că Prezan nu tinde la nimic. 1 noiembrie 1916. MCG a trimis un grup de ofiţeri ruşi în calitate de consilieri tehniciîn artilerie. Împreună cu cei francezi, care tot nu făceau nimic, se aduna ocompanie bună. “Fericiţi sunt acei generali care nu au ce face cu ofiţerii, şi îi trimitsă nu facă nimic!” se gândi Averescu. Divizia 21 trebuia să înceapă contraofensiva, când de la MCG venidispoziţiunea de a scoate în rezervă trei divizii! Averescu notează “Frontul pârâe în toate părţile şi mi se cer treidivizii. Cât de dezvoltat este simţul realităţii în noii consilieri de la MareleCartier General? Am respins, arătând cum stau lucrurile, ce se poate face şi ce nu, şiam cerut hotărârea în privinţa ofensivei din valea Prahovei. “ 4 noiembrie 1916.
  • 99. Ajuns la Câmpulung, Averescu ordonă ofensiva. Frontul s-arectificat, inamicul a fost izgonit din satele ocupate, şi trupele române aureluat poziţiile pierdute. Situaţiunea s-a înbunătăţit sub toate raporturile. În Oltenia treburile merg rău. Inamicul este la Sud de Târgu-Jiu,déjà! Iar în valea Oltului, pe linia Calimăneşti-Şuici! Averescu notează „Acum câteva zile, generalul Berthelot îmispunea că sitiaţia este excelentă în Oltenia! Cui trebuiesc aşa consilieri?” Ofensiva rusă, atât de mult reclamată şi aşteptată de toţi, seamână încă pe 10 zile... 5 noiembrie 1916. Sosi Prinţul Carol însoţit de colonelul Petin. Prinţul începu să spunădespre situaţiunea nenorocită din Oltenia, terminând cu aceea că MCGcere de la el două divizii pentru a le transmite Armatei I. Colonelul Petinîncepu cu un pafos de mare strateg, spunând că Averescu are destule forţeşi trebuie să cedeze două divizii. Averescu răspunse ca întotdeauna, calm: „Domnule colonel, d-stră greşiţi când spuneţi că am divizii ladispoziţie. Eu nu am nimic. Toate diviziile Armatei române aparţinComandamentului de căpetenie. Eu comand prin delegaţie de laMajestatea sa Regele, numărul de divizii ce mi le da. Dacă Comandamentulde căpetenie, care cunoaşte situaţia generală, crede că se pot lua de lamine două divizii, să ordone şi eu execut. Luarea numai a Diviziei 21descoperă Bucureştiul.” Prinţul şi Petin parcă luase apă în gură. 6 noiembrie 1916.
  • 100. Averescu notează ”Evenimentele din Oltenia iau din ce în ce maimult caracterul catastrofei. Trupele noastre se retrag în dezordine,inamicul înaintează cu repeziciune. Pe când noi facem războiul cu totuldezorientaţi, ei îl fac în modul cel mai judicios posibil! Văzând situaţia din Oltenia, cât şi progresele realizate de germani învalea Oltului, am dat Corpului II armată ordin ca să pregătească o linie derocadă între Văile Râul Târgului şi a Dâmboviţei, care să permită mişcărimari de trupe. Îmi sângerează inima şi durerea mea este cu atât mai mare, cu câtsunt convins, că toate aceste nenorociri ar fi putut fi evitate. Fără să fi făcut un război strălucit, din cauza nepregătirii noastre,totuşi am fi putut face unul onorabil!... Vor fi oare pedepsiţi criminalii?... 8 noiembrie 1916. Craiova a fost ocupată de inamic. Forţele principale se retragîmpinse numai de patulele inamice. Starea morală a trupelordezastruoasă. Panică... Averescu notează „Oltenia este ca şi pierdută. Îmi sângereazăinima de durere şi revoltă! Ne găsim în faţa unei fatalităţi... De doi ani ne pregătim de război! Pe mâinile cui a fost lăsatăaceastă pregătire? Sunt numai ei vinovaţi? Dar acei care au asistat la pregătirea...noastră fără să reacţioneze? Nu sunt oare tot atât de vinovaţi? Suferim soarta pe care o merităm!
  • 101. Trebuie să recunosc că sunt şi eu vinovat. Mai puţin ca mulţi alţii,dar vinovat. Am vorbit, dar n-am vorbit destul!” 10 noiembrie 1916. Sosi M.Contacuzino, care tot voia să fie asigurat de Averescu căsituaţiunea nu se va schimba spre rău, şi să-i spună de ce nu crede însuccesul forţelor concentrate de Berthelot. Aduse zvonul că cavaleria română ( care chipurile avea la dotare 6automobile blindate, care apoi s-a dovedit că erau numai două) a executatun atac ne mai pomenit până atunci în istoria războaielor. Averescu, care îl cunoştea bine pe Berthelot i-a răspuns căBerthelot poate fi un bun comandant de Corp de Armată, ca executor însubordine. Însă ca strateg e zero... „Credem uşor pentru că ne lipseşte simţul realităţii, simţ cu atâtmai necesar nouă, cu cât natura ne-a înzestrat cu imaginaţiune care nucunoaşte margini... Nemulţumit de scepticismul meu, Contacuzino, cu careeram prieten, pleacă supărat...”- notează Averescu. 15 noiembrie 1916. Pentru a opri înaintarea trupelor inamice de la Vest şi Sud Vest, la13 noiembrie s-a format o nouă grupare a forţelor sub comandageneralului Prezan. Evenimentele se desfăşoară cu o repeziciune care nu este delocsurprinzătoare, dar iau din ce în ce un caracter de nemărginită gravitate.Inconştienţa celor ce conduc operaţiunile trupelor române uşureazăsarcina inamicului, căci acolo unde se putea opune rezistenţă, se ordonaretragerea, iar acolo unde ar fi putut fi retragerea, trupele o luau la fugă. Armata I se retrăgea în fugă, descoperind flancul stâng al Armatei aII. La ora 18 detaşamentul de legătură cu Armata a II se retrăse la circa 35
  • 102. km în spatele flancului stâng al Armatei a II, numai sub presiunea a douăbatalioane inamice. Averescu, care aştepta ordinul MCG de a se retrage, care aşa şi n-amai sosit, ordonă retragerea în primul rând a artileriei grele.Comandanţilor de unităţi le-a înmânat tabela de mişcare cu o schiţăexsplicativă în timpul marşului de retragere. 19 noiembrie 1916. Averescu notează: ”Zvonurile de izbândă strălucită persistă. Astă seară am avut vizita Regelui la tren. M.S. este în drum spreBuzău, noul punct ales pentru instalearea Marelui Cartier General. Regele crede că mâine va trebui ca masa de manevră a generaluluiPrezan să fie îndreptată spre Nord, pentru ca să degajeze Armata I. Prinţul Carol crede că este mai bine să fie lăsată să înconjure de totpe inamic la Sud şi numai în urmă să fie dusă spre Nord. Ascultam şi mă întrebam dacă nu visez ! Mase de manevră cuadunături de trupe ! Atacuri învăluitoare într-o direcţiune şi apoi stânga înprejur în direcţiune opusă.” 21 noiembrie 1916. „Marea victorie anunţată s-a sfârşit cu un desăvârşit fiasco !Înfrângere complectă ! Nici nu mai am sânge rece necesar, pentru a scriemai departe ! Prinţul Carol mi-a adus ordinul de retragere din valeaPrahovei. ...Operaţia va fi cu atât mai grea, căci dacă Corpul II armată nu vaputea să oprească pe inamic, flancul grupului Predeal va rămâne foarteexpus. Pentru care cuvânt s-a întârziat atâta timp ?
  • 103. M-am strămutat la Mizil. Prima zi de retragere relativ bună. CorpulII cedează însă mai repede decât este necesar.”- notează Averescu. 27 noiembrie 1916. Retragerea continuie. La Buzău sosi o parte din Corpul VIII dearmată rus. Se aştepta sosirea unui Corp de cavalerie rusă cu 3 divizii. Averescu notează: „ Divizia de cavalerie rusă s-a pus în marş de aicila Mizil. Mâine va intra în luptă. Divizia de infanterie va mai întârzia dincauza încetinelei transporturilor. Totul funcţionează de minune ! Este o debandadă generală: a vedea puhoiul de fugari e şi durerosşi revoltător. Am pus baraje peste tot, pentru a opri pe fugari. Dezagregareaface progrese văzând cu ochii. Cei care au pregătit războiul pot să se felicite.” 2 decembrie 1916. Generalul Constantin Prezan a fost numit Şeful Marelui Stat Majoral Armatei Române. Generalul Berthelot este însărcinat cu reorganizarea unităţilorscoase de pe front. Generalul Averescu a fost renumit Comandantul Armatei a II şi aGrupului de Armate Nord, în componenţa căruia intra şi Armata IV rusă. Generalul rus Saharov a fost numit ajutorul Regelui, iar Regele,Comandantul tuturor forţelor de pe frontul român. Cu alte cuvinte, Regeleva avea comanda nominală, iar cea efectivă se va exercita de generalulSaharov. Armata română înglobată în cea rusească. Şeful de Stat Majorromân o ficţiune, iar organizator al armatei române un străin, un francez.
  • 104. Averescu notează cu amărăciune vădită: ”Iată unde am ajuns dincauza dorinţei de a inventa oameni.” 10 decembrie 1916. La Tecuci Generalul Averescu a avut o întrevedere cuComandantul Armatei a IV rusă, generalul Ragoza, cu care era în relaţiunistrânse de veche prietenie. Au vorbit şi de starea lucrurilor pe front. „ Am impresia – notează Averescu – că trecând conducereasuperioară de fapt în mâinile Ruşilor, lucrurile vor merge mai bine. Vaînceta diletantismul, şi simţul realităţii va lua locul svârcolilelor teoretice.Din nenorocire, sosirea ajutoarelor suferă întârziere, căci liniile ferateruseşti, mai cu seamă ale noastre, de abia dacă pot satisface trebuinţelorcurente.” 17 decembrie 1916. Generalul Ragoza, deşi promise o rezistenţă îndărătnică, cedeazăpoziţiile cu o grabă nejustificată. La Râmnic Divizia 15 rusă a avut de suferitsuficient, însă şi inamicul e cu puterile epuizate. Ca să oprească fugaArmatei a IV rusă, Averescu a întărit-o cu Divizia 6 română. Averescu notează: „Am fost astăzi de m-am fotografiat, caamintire de pe hotarul dintre Muntenia şi Moldova. Când îl voi retrece înapoi ?! Marele Cartier general îmi ordonă să-mi strămut cartierul!” 24 decembrie 1916. Generalul Averescu notează: „ Cea mai urâtă zi din cursulcompaniei şi poate din viaţă chiar ! Brigada colonelului Sturdza s-a retrasfără cauze aparente, precipitat şi fără a mă preveni la timp, astfel că a lăsatun gol între el şi Divizia 15, comandată de generalul Grigorescu.
  • 105. Austro-germanii au profitat. Patrulele lor sunt deja la Pralea. Dacănu parez repede lovitura linia Trotuşului este ameninţată foarte serios. Am dispus să meargă la Pralea: Divizia I de Don, ce mi-a pus-oArmata IV rusească la dispoziţie. Operaţia se execută chiar în noapteaaceasta. Tot în noaptea aceasta s-a pus în mişcare în aceeaşi direcţie şi peacelaşi drum, prima brigadă a Diviziei a 7-a, pe care o scot de pe front de laaripa stângă a Armatei II, unde sunt înlocuite de trupe ruseşti. Brigada adoua va urma mâine. Formez un grup din Diviziile 15, 7, 12, brigada de grăniceri românăşi Divizia I Don, sub comanda generalului Grigorescu, pentru a restabilifrontul nostru, pe culmele de la Sud de Zăbrăuţi, împingând pe duşman dindirecţia Pralea. A trebuit, cu toate acestea, să-mi compun o mină liniştită la pomulde Crăciun !...” 25 decembrie 1916. Inamicul a ocupat Focşanii şi Brăila. Generalul Ragoza s-a retras depe linia Putna pe stânga Siretului. Sosi la destinaţie Divizia I Don, brigada 1din Divizia 7-a. Cu corpul de cavalerie Keller, pus la dispoziţia sa, Averescuspera să astupe spărtura făcută de retragerea lui Sturdza.(ulterior s-adovedit că retragerea a fost o trădare bine organizată). Averescu a scris o scrisoare generalului Prezan, Şefului MStM,cerând ca colonelul Sturdza să fie retras de pe front. Răspuns n-a primit. Mare a fost mirarea lui Avberescu şi a altor generali şi ofiţeri, cândcolonelul Sturdza a fost numit de Prezan comandant de Divizie ! 31 decembrie 1916. „Se închee anul: urât, posomorât”- notează Averescu. 4 ianuarie 1917.
  • 106. Situaţia pe front este ameliorată. Luptele de la Pralea par a sedezvolta avantajos. Vor rezista însă ruşii? Sosi Prinţul Carol, care din numele Regelui i-a înmânat generaluluiAverescu, pe piaţa Bacăului, marea Cruce a Coroanei României. 15 ianuarie 1917. Regele sosi la Bacău, şi de acolo a plecat pe front, pe linia a doua.Seara sosi şi Regina la Oneşti. Vizita avea scopul ca Familia Regală să iacontactul ceva mai intim cu trupele. 16 ianuarie 1917. Paradă la Oneşti. Cuvântarea regelui. Cuvântarea pompoasă ageneralului Grigorescu i-a uimit pe toţi generalii şi ofiţerii armatei active.Să auzi cu urechile tale că Divizia a 15 a scăpat de două ori soarta ţării:odată în Dobrogea şi odată aici, la Oituz, şi că Regele a fost în şanţurile dinprima linie. Averescu se gândi cu amărăciune: „ Dacă se vorbeşte astăzi aşa, înfaţa celor ce cunosc personal realitatea, ce se va povesti mâine, peste 10ani, 20 de ani? De aceştea ca Grigorescu ne vor scri istoria !” Colonelul Ferigo, ataşatul militar italian se apropie de Averescu şiîi spuse că maiorul Ştirbei voia să-i vorbească confidenţial. Ştirbei sosi la trenul lui Averescu. Convorbirea s-a redus la aceeacă e bine să se facă ceva, pentru a scăpa de catastrofa economică la careeste supusă ţara prin încordarea relaţiunilor dintre guvern şi MareleCartier General. Se propunea să se formeze un nou guvern cu caractermilitar. Şi în faţa guvernului să fie pus generalul Averescu. Averescu refuză, dovedindu-i lui Ştirbei că candidatura sa n-o să fieacceptată de liberali. Chiar şi în cazul că liberalii îl vor accepta, nu poatepărăsi Armata, care crede în el. 24 ianuarie 1917.
  • 107. Ştirbei tot acest timp insista. I-a propus întâlnirea cu Regele la Iaşi,însă Averescu a refuzat, propunând să se întâlneaască la Târgu Frumos. Ningea şi viscolea. Regele, care plecase de la Iaşi spre TârguFrumos, nu poate continua drumul din cauza zăpezii. Averescu trimitedouă automobile în întâmpinare. Cu mare greu automobilul Regelui a fostscos din zăpadă. Şi iarăşi Ştirbei cu propunerea sa. Spre mirarea acestuia Averescu aacceptat, şi a propus să se facă două liste de guvern. Una cu persoane cutotul în afara vieţii politice, alta admitând în ea şi oameni politici. Şi în una şi în cealaltă listă figura Mişu, ministrul plenipotenţialromân de la Londra. Averescu a spus că locul lui este evident în Armată. Însă acumoperaţiunile stagnează. Operaţiunile militare se vor relua prin iunie-iulie.Sunt trei-patru luni înainte. În acest răstimp noul guvern poate prinderădăcini, şi lîsându-l pe seama lui Mişu, Averescu se putea întoarce laArmată să conducă ofensiva. Când revenise la cancelarie unde se aflau ceilalţi, de la generalulArthur Văitoianu sosi informaţia că colonelul Sturdza, care trebuia săpărăsească frontul, a venit de la aripa dreaptă a Armatei, la aripa stângă,să vadă chipurile brigada de grăniceri, împreună cu locotenentulWachman. Acolo şi au dispărut. S-a găsit trupul ordonanţei lui Sturdza. 27 ianuarie 1917. Dispariţia colonelului Sturdza devine tot mai enigmatică. GeneralulVăitoianu este convins că a trecut la inamic ! 29 ianuarie 1917. Oribil !... Colonelul Sturdza a trecut la inamic ! Au fost prinşisoldaţi români care căzuse prizonieri, trimişi de Sturdza cu manifeste, princare îndemna trupele române să treacă de partea inamicului
  • 108. Comandantul Regimentului 25 Infanterie, locotenent-colonelulCrăiniceanu a fost arestat când se întorcea de la o întrevedere între linii cuSturdza. Avea la el un sul de manifeste ! Feciorul generalului Crăiniceanu,fostului de mai multe ori ministru de război. Ambii aceşti ofiţeri erau eroii generalului Grigorescu, care îi socoteapodoaba Armatei şi cerea în interesul apărării naţionale să fie ţinuţi pefront. Acum era clar pentru ce! 5 februarie 1917. În Armată, după cum nu au fost la timp fixate liniile şi punctele pecare se va retrage Armata pentru a relua rezistenţa, şi totul s-a lăsat în voiaîntâmplării, tot astfel s-a întâmplat şi cu formaţiunile din spatele Armatei. S-au stabilit în ultimul moment garnizoanele pentru părţilesedentare ale corpurilor şi ale marilor unităţi. Era ceva dureros şi dezgustător în acelaşi timp, de văzutcantitatea enormă de oameni, ce se scurg prin Bacău în căutarea unităţilorcăror aparţin. O dezordine mai mare greu de închipuit. Oraşul este într-o stare igienică deplorabilă. Străzile sunt numaigropi. Populaţia moare de frig şi foame, lucru ce se arată în toate păturilesociale. Averescu notează: „Am format un comitet de doamne, pentru aveni în ajutorul populaţiei. Am împărţit oraşul în circumscripţiuni şi amhotărât ca, cu mijloacele Armatei, să vin în ajutorul nenorociţilor. Soţia mea s-a devotat cu toată energia marelui ei suflet acesteigigantice opere de adevărată caritate. Asista zilnic personal în diferitelepărţi ale oraşului, pe rând, la distribuirea cu lemne şi alimente.” 13 februarie 1917.
  • 109. Începe să se extindă tifosul exantematic. Averescu ordonă să seconstruiască urgent cuptoare de despăduchere, în toate părţile, adică atâtîn oraş, cât şi pe front. Datorită măsurilor urgente luate de Averescu, mortalitatea esteminimă. În alte părţi, după cum se comunica, mai ales la trupele derefacere mureau zilnic sute de soldaţi. Boala se răspândea din cauza contactului soldaţilor veniţi caîntărire din interiorul ţării, unde bântuia boala, cu cei de pe front. Averescu a întrodus cartele pentru carne şi se pregăteau cartelepentru restul alimentelor. Numeşte o comisie care se va ocupa decultivarea pământului pentru recolta viitoare. Colonelul Alexiu a prezentat nişte modele de cărucioare pentrumitraliere. Bună ideie, căci se reducea la jumătate numărul cailor, ceea ceera un avantaj enorm în timpul de faţă. 15 februarie 1917. Averescu primi o scrisoare de la M.G. Cantacuzino: „ Prea stimate Domnule General, Profit de trecerea lui Grigore Filipescu prin Iaşi pentru a vă trimiteaceste câteva rânduri. Regret că împrejurările şi distanţa au întrerupt deatâtea luni contactul între noi, căci aş fi avut o vie dorinţă de a vă cunoaştepărerile asupra actualei situaţiuni militare pe diferitele fronturi şi asuprareorganizării Armatei noastre. Exactitatea prevederilor Dumneavoastrăprivitoare la evenimentele militare din trecut explică în deajuns aceastăaşa de vie dorinţă a mea. Nu cred că comandamentul D-stră să vă deaocazie apropiată de a veni pe la Iaşi, dar când se vor îndrepta puţindrumurile îmi voi face o deosebită plăcere să vin să vă văd la Bacău, judeţunde am şi o proprietate pe care o voi vizita cu această ocaziune.
  • 110. Primiţi vă rog, prea stimate Domnule General, asigurareadeosebitei mele consideraţiuni. M. G. CANTACUZINO. 24 februarie 1917. Averescu primi o scrisoare de la colonelul Ferigo, care seîntorsese din Rusia. Spunea că pentru schimbare de guvern se aşteaptăînchiderea camerelor. Averescu însă era sigur că nu se va schimba nimic. 25 februarie 1917. Averescu notează: „Sentinţa în procesul Sturdza-Crăiniceanu afost monstruoasă. Acesta din urmă a fost pedepsit cu muncă silnică pe 15 ani. Va trebui absolut a se revedea procesul, căci este un adevăratnon sens, prin faptul că un soldat, cu aceeaşi vină, a fost condamnat lamoarte !” 5 martie 1917. În Rusia e revoluţie ! Pentru România o catastrofă ! Nu era altă eşire decât prin Rusia,şi dacă acolo se instalează o stare anarhică, ceea ce nu este exclus,Pomânia rămâne singură în faţa Puterilor Centrale. În plus în ţară se aflaula un milion de soldaţi ruşi, care nu se ştie cum se vor purta. 9 martie 1917. Averescu notează:” Am fost eri noapte la Tescani, pentru ca să vădpe Prinţesa Maruca Cantacuzino.
  • 111. Esenţa spuselor ei: În starea în care ne găsim astăzi, scăparea nu ovede decât într-unacordîntre Rege şi mine. Uniţi amândoi, am constitui oforţă care să scoată ţara din prăpastie. I-am răspuns, că sunt gata să fac orice în folosul ţării. Am făcut însăîn modul cel mai explicit rezervele mele asupra reuşitei proiectului D-sale. Mai întâiu, mă îndoiesc foarte mult să am calităţile necesarepentru a fi, mai ales în aşa grele împrăjurări şi fără nici un noviciat, un omde Stat. Apoi sunt convins că o apropiere în adevăr sinceră şi dezbrăcatăde orice restricţie mintală, între Rege şi mine, este din domeniulimposibilităţei, nu din cauza Regelui şi nici din cauza mea. În orice caz, ideia Prinţesei este de un patriotism admirabil, ceea cedovedeşte că în fundul sufletului are calităţi superioare.” 15 martie 1917. O zi foarte curioasă din viaţa generalului Averescu. A primit la Iaşidin mâinile Regelui Ordinul Mihai Viteazul cl. II. La întrebarea pentru ce,Regele răspunse: -Pentru solida rezistenţă a trupelor, care tot este un strălucit faptde arme. -Da Majestate. Dar în ultimele luni n-am făcut nimic deosebit.Atunci când am restabilit moralul unei Armate în debandadă şi am oprit cuaceşti fugari înaintarea duşmanului pe fruntaria Carpaţilor, în loc dedistincţiune, nu primeam decât imputări. Când am executat cea mai grea şi mai penibilă retragere ce sepoate închipui, din întreitul punct de vedere: strategic, tactic şi moral, nuam avut un cuvânt de încurajare, ba dimpotrivă, dacă se prezentaocaziunea unei înţepături, nu era scăpată !
  • 112. -N-am ştiut de acest fapt, Domnule General – răspunse cam jenatRegele – nu mi-aţi vorbit niciodată ! -Nu vă vorbeam nici astăzi dacă nu primeam acest Ordin. Şi maitrebuie să ştiţi ceva Majestate: Altora, care au prieteni pe la Stavcanoastră, li s-au acordat distincţiuni, fiindcă au ştiut să facă mult zgomot înjurul unor operaţiuni, pe care eu le consideram ca epizoade neînsemnate. Când a fost Bratianu în Rusia, a adus două Cruci SfântulGheorghe. Una, la recomandarea generalului Zaharov, care de facto eraComandantul trupelor ruso-române, fusese adusă anume pentruAverescu. Însă una a fost dată generalului Prezan, alta generaluluiGrigorescu. „Eroii naţiunii”. Tot ei primise Ordinul Mihai Viteazul mult mai înainte ca Averescu.Din această cauză Averescu şi nu voia să primească acest Ordin de la Rege,care era implicat în aceste nedreptăţiri. „Dacă lucrurile nu vin la timp, nu mai au aproape nici o valoare” –spunea Averescu, referindu-se la Ordinele şi la laudele în adresa sa, multîntârziete. Generalul Averescu notează: „Răscolind în fundul conştiinţeimele, nu găsesc nici o urmă de amărăciune pentru această nedreptate.Dimpotrivă, aveam un sentiment de mândrie, căci am rămas neclintit înseninătatea mea, în patriotismul meu şi în încrederea mea în mine însumi. Cea mai mare recompensă am găsit-o în iubirea ce am ştiut săinspir trupelor mele, sau mai bine zis întregei Armate şi în încrederea ce autoţi în mine şi al cărui ecou răsună în toate unghiurile ţării. Am avut o lungă conferinţă cu Regele şi generalul Prezan, asupraunei viitoare ofensive a Armatei noastre.
  • 113. Generalul Prezan propune a se forma o altă Armată română,Armata I-a. Să se puie această Armată în regiunea Nămoloasa. De acolo,împreună cu Aemata VI rusească, să pornească ofensiva principală pe douădirecţiuni: Armata I-a română spre Râmnicul Sărat pentru ca să arunce peinamic în munţi şi deci să-l nimicească, iar Armata VI rusească prin aceeaşispărtură să înainteze spre Brăila pentru a deschide comunicaţia pe Dunăre. Armata a II-a în timpul acesta va pătrunde pe la Oituz, înTransilvania şi se va îndrepta spre Braşov. În modul acesta din o singurălovitură, curăţim toată ţara de duşmani. Am rămas literalmenteînmărmurit auzind atâtea insănităţi ! Mai întâi spargerea frontului pe la Nămoloasa şi înaintareadivergentă spre Râmnicul Sărat şi Srăila vor creea două flancuri într-oregiune care permite manevra ! Apoi ce le două jumătăţi de Armateînaintând în direcţiuni divergente cu un flanc descoperit înspre bazainamicului, ar însemna ca înfrângerea uneia din ele să atragă un adevăratdezastru asupra celeilalte. Geheralul Prezan mi-a răspuns că între cele două Armate vaarunca o masă considerabilă de cavalerie. Acest general nici până azi n-apriceput caracterul războiului actual şi nu a parvenit să-şi dea seama deadevărata valoare a duşmanului ce avem în faţă. Cu cavalerie să-i spulberi pe germani !? Este adorabilă apoi ideia pătrunderii Armatei a II-a prin o singurătrecătoare, Oituz, care şi acum cade în sectorul Armatei IX rusă. I-am opus la acest proiect următorul : Armata a II-a, întărită cu două Divizii să înainteze spre Putna şiapoi spre sectorul Focşani-R. Sărat, pentru a înpinge pe inamic din munţispre şes, obligându-l a lua front, orientat cu flancul drept spre frontulnostru de pe Siretul de jos.
  • 114. Această manevră de a cărei reuşită sunt convins, ar înlesnitrecerea Armatei I-a peste Siret şi ar obliga pe inamic să-şi rectifice frontulînapoia Râmnicului şi poate chiar înapoia Buzăului, ceea ce ne-arînlesniducerea frontului pe Cricov-Ialomiţa. Nu ne putem înţelege. Vorbim două limbi diferite. Regele mi-afăcut impresia că înclină în spre ideile mele, deşi cu siguranţă esteîndoctrinat în cealaltă direcţie. Cine să fie autorul acestui „genial” plan? Cu siguranşă va duce la un mare fiasco, dacă nu la ceva maidureros. 19 martie 1917. Ideile revoluţionare din Rusia se răspândesc fulgerător printresoldaţii ruşi. Este primejdia de a se răspândi şi în Armata română.Destrăbălarea în Armatele ruse nu mai are margini. 22 martie 1917. Averescu notează: „ Am văzut pe M. Cantacuzino. Conservatorii cred că au găsit în mine pe viitorul lor şef. Nu ştiu ce va fi. Pentru moment sunt soldat şi atâta tot. Vom vedeace va fi mai târziu. Am dejunat la palatul Reginei. La Bacău sosi din nou Regele. A inspectat spitalele „RegeleFerdinand” şi „Cazarma 4 Obuziere.” A fost mulţumit de modul cum suntadăpostiţi şi îngrijiţi bolnavii. Maiorul Ştirbei i-a dat de înţeles lui Averescu că Regele ar dori să iamasa la el acasă. A sunat, şi soţia sa, Clotilda, personal a pregătit o masăluxoasă, căci nu ţineai slugi.
  • 115. La despărţire Regele i-a spus lui Averescu că duce cu sine ce lemaibune impresiuni. „Cu siguranţă că aşa şi este – notează el – întrebarea este cât vorţine ele. Sunt convins că „amicii” mei de la Iaşi nu dorm. 2 aprilie 1917. „ Paştele...- notează Averescu - am organizat un serviciu divin. Apoiam stat la masă cu soldaţii şi cu ofiţerii. Muzica cânta cântece populare şipatriotice. Simţeam foarte bine că în strigătele de iubire pentru mine aleofiţerilor şi soldaţilor, vibra toată nădejdea şi încrederea ce pun ei în mine. Era o bucurie nesfârşită în sufletul meu, înconjurată însă de odeasă ceaţă de mâhnire, căci ei nu ştiu anume că : în afară de influienţamorală, nu mi se permite nimic sau aproape nimic.” 11 aprilie 1917. „Eri Regina a fost la Roman – notează Averescu - ca să vizitezespitalele, între altele şi pe acela al soţiei mele. Nevasta mea a mers şi ea la Roman ca să întâmpine pe Regină...Apoi a plecat la Oneşti la inaugurarea spitalului. După serviciul divin, i-am dat cuvântul generalului Grigorescu.Cuvântarea lui era prea tămâietoare şi de o fanfaronadă cam nepotrivită.A numit-o pe Regină, Împărăteasă. Când mai mult de jumătate de ţară estecotropită, nu ştiu dacă sună bine aceste cuvinte. Cred că generalul Grigorescu mai voia un Ordin !” 23 aprilie 1917. „Eri la ora 8 soseşte Regele şi prinţul Niculae. Au plecat incognito,din cauza că în Iaşi s-a bănuit o mişcare antidinastică.
  • 116. Ce farsă ! Zeloşii au exagerat lucrurile, iar panica a făcut restul. Incontestabil, un moment de slăbiciune din partea Regelui! Am plecat cu trenul din Bacău spre front. Regele era fericit, simţindu-se în mijlocul trupelor. A împărţitordine şi medalii. Cu generalul Arthur Văitoianu ne-am oprit la marginea pădurei, înfaţa Mărăştilor, şi am fixat cu terenul sub ochi, definitiv, direcţiunile deatac. Terenul se prezintă foarte bine. Cred că spărtura se va putea faceîntre Mărăşti şi Incărcătoarea şi apoi atacul se va îndrepta spre VizanteaMănăstirească. Pe drum înapoi spre Moşinoaele , m-am abătut cu generalulVăitoianu, spre ami alege observatorul, pentru timpul ofensivei proiectate. L-am fixat pe Dealul Carpenului, în apropiere de cota 707.Noaptea la tren.” 26 aprilie 1917. Regele a inspectat tot ce se mai putea inspecta pentru a trage dintimp. Nu voia să plece la Iaşi. A călătorit cu trenul şi cu automobilul.Regelui i-a plăcut cum erau îngrijite căile de comunicaţie pe sectorulCorpului II armată. -Este meritul Comandantului Corpului II armată generalului ArthurVăitoianu – spuse Averescu. -Dostoinic ofiţer - spuse Regele – însă de ce îl numiţi după nume şiprenume? Pe alţi generali nu-i numiţi aşa.
  • 117. -În MCG mai este un general, Alexandru Văitoianu. Sunt fraţi.Pentru a nu-i încurca, pe unul îl numesc complect. -Nu ştiam că mai este un general Văitoianu – spuse Regele. Pe Averescu nu l-a mirat acest fapt. Regele nu se ocupa defuncţionarea MCG. Se ocupa cu altceva. Plecarea Regelui a fost preponizată după amiază. Însă cineva arăspândit zvonul că din direcţia Burdujeni vine un tren plin cu soldaţi ruşirevoluţionari să-l atace pe Rege. La ora 11 seara, după ce nu se adeverise nici un zvon, Regele aplecat spre Iaşi. 6 mai 1917. Sosi generalul Berthelot cu inspecţia ofiţerilor francezi care lucraula centru de instruire. Spunea că poate pleca în Franţa, unde va primicomandamentul unei Armate. Ce bucurie pentru Armata română că scapă de un aşa specialist ! 23 mai 1917. Seara la Bacău sosi generalul rus Cerbaciov, care l-a înlocuit pegeneralul Zaharov. A făcut o inspecţie a poziţiilor şi ofiţerilor ruşi carelucrau în Armată. Au discutat planul de ofensivă. Cerbaciov susţinea planul luiPrezan, că trebuie duşmanul înpins în munţi. Averescu îi lămuri prin pilde proaspete: generalul rus Brusilov întimpul renumitei sale ofensive a înaintat bine prin Bucovina până la munţi,unde a fost oprit cu forţe mici. Altă pildă a dat-o cu Armata II-a, pe care Averescu o primise înseptembrie 1916, debandadă, şi dacă a putut să oprească pe duşman, afost numai mulţumită faptului că operaţiunile se petreceau în munţi.
  • 118. Cerbaciov a pariat „Acolo l-ai oprit Dumneata, nu munţii sau Armata.” „Când ţi se aduc astfel de argumente, orice discuţiune mai departe este de prisos. Am impresia că generalul Prezan şi Cerbaciov au absolvit aceiaşi şcoală militară !”- se gândi Averescu. 30 mai 1917. Mare consiliu în vederea ofensivei proiectate. Participă: Regele, Prinţul Carol, generalii:Cerbaciov, Averescu, Prezan, Golovin. -Domnilor – se adresă Regele la cei prezenţi – am adunat acest consiliu pentru a discuta planul de operaţiuni, propus de Marele Cartier General, prezent aici de generalul Prezan. Poftim domnule general ! -Mulţumesc Majestate – se închină generalul. Apoi se adresează la cei prezenţi: Planul este întocmit de MCG al AR. Şi începu a face o expunere a situaţiunii şi căuta să explice atât motivele cât şi dezvoltarea ofensivei, aşa cum era proiectată. S-au început dezbaterile. Cuvântul ise oferă generaluli Averescu. -Majestate, stimaţi colegi. Din tot ce a vorbit generalul Prezan, nu înţeleg scopul acţiunii, deoarece în ordinul primit se pune ca scop: 1.A fixa forţele duşmane pe întregul front. 2.A nimici forţele duşmane ce se găsesc în faţa sectorului Nămoloasa, înaintând în direcţia R. Sărat.Pentru a fixa forţele inamice nu este nevoie de o ofensivă generală. Pe nici un front al teatrului general de războiu, situaţiunea nu este de aşa fel, încât să fie o grabnică necesitate de a concentra forţe duşmane, prelevate de pe frontul din faţa noastră.
  • 119. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi necesar aşa ceva, apoi forţeleduşmane pe întregul front român sunt reduse, faţă de ale noastre, că opreluare este aproape exclusă. Nimicirea. Această formulă teoretică este şi vagă şi nerealizabilă.Nu se nimicesc forţele astăzi, domnilor generali ! Nu am fost nici noinimiciţi, cu atât mai puţin vom putea noi să nimicim pe germani, care audovedit că ştiu să facă războiul. -Ce scop concret al operaţiunii ar trebui să fie? întrebă Regele. -Ducerea frontului de pe Siret pe o altă linie, bunăoară:Mostiştea-Ialomiţa-Cricovul. Ori o altă direcţie. -Asta va depinde de modul cum se vor desfăşura operaţiunile –spuse generalul Golovin. -În desfăşurarea operaţiunilor trebuie să avem un front deorientare: de atins acest obiect material. Silinţa noastră va trebui să fieconstantă. -Cine mai vrea să-şi expună poziţia? – întrebă Regele. Nimeni n-a avut această dorinţă. -Trecem la discutarea mai detaliată a planului. Averescu spuse că dacă se sparge frontul în câmpie, vom aveadouă mari inconveniente. -Spargerea în centru ne va obliga să facem două conversiuni, şi înadevăr noi avem intenţia ca, cu Armata a VI-a să facem o conversiune ladreapta, spre munţi. Prin asta creem două flancuri în aer, spre duşman. Copleşirea uneia din aceste Armate se va preface în dezastrupentru cealaltă. Generalul Prezan răspunse:
  • 120. -Flancurile vor fi apărate cu cavalerie! -Spargerea frontului în câmpie va duce desigur la operaţiunimanevrate şi ar fi o greşală enormă a ne crede superiori germanilor înmanevră. Ei sunt mai bine încadraţi, mai bine utilaţi, au o experienţă maimare în lupta cu cavaleria ! -Eu am ales acest loc – spuse generalul Golovin – cu mine a fostde acord şi generalul Prezan. Sunt mai puţine întăriri ca în alte părţi. -Locuri ca acesta sunt multe. N-aţi avut posibilitate ori dorinţă săcăutaţi – răspunse Averescu – căci atacul, odată reuşit, să se poatădezvolta, şi dezvolta cu urmări corespunzătoare sacrificiilor, ceea ce nupare că va fi cazul în sectorul ales. Se stabili o tăcere destul de lungă. -Domnule Averescu – întrerupe tăcerea generalul Cerbaciov –care totuş ar fi după părerea D-stră direcţia atacului? -Inamicul are în eşichierul româno-transilvan două fronturi: unulîn Transilvania, care începe la Oituz şi se termină în Bucovina, şi altul înMuntenia, de la Oituz până la Dunăre. -Mai concret, domnule general – ceru Cerbaciov. -Trebuie atacat frontul din Muntenia, la punctul de joncţiune întrefronturi. Aruncăm stânga inamică de la Kezdy Vasarheli spre Sud, iardreapta lui din Muntenia, spre Râmnicul Sărat. Acţiunile la amândouăflancuri trebuie să fie învăluitoare. -Dar dacă germanii ne atacă din spate cu forţele frontului dinTransilvania? – întrebă Regele cam fâstâcit de acest plan îndrăzneţ. - În spatele dreptei noastre învăluitoare, s-ar găsi parteaneaccesibilă a munţilor, uşor de apărat şi nefavorabilă unei concentrărimari de forţe duşmane, pentru a ne ameninţa serios.
  • 121. Obiecţiunile celor prezenţi l-au întristat şi l-au amărât peAverescu. Cea mai puternică era că nu va putea să hrănească trupele şi sămişte trupele în zona sa de acţiune. Răspunde la replici: -Îmi asum toată răspunderea, deoarece cunosc perfect regiunea.Am operat în toamna trecută retragerea pe acolo, pe un timp foartedefavorabil şi în condiţiuni morale deplorabile. Totul era de prisos. Averescu înţelese că n-are cu cine discuta. Acerut numai să nu i se ciuntească Armata, căci deacum i se luase douăDivizii, transferate Armatei I-a. -Pe frontul meu – spuse Averescu – sunt sigur că vom aveavictorie, dar o victorie nefolositoare, din puctul de vedere strategic. Nevom spăla puţin, din cel moral. 16 iunie 1917. Conferinţă la Domneşti, sub preşedinţia generalului Cerbaciov, învederea acţiunei ofensive proiectate. Prezenţi: generalul Ragoza,comandantul Armatei IV ruse cu şefulde Stat Major, Comandanţii Corpurilor de Armată ruseşti, generalulVăitoianu, Inspectorii de artilerie, ofiţeri francezi , etc. La 30 de persoane. -Corpul VIII rus va ataca poziţiunile de la Momâia odată cu Armataa II-a – spuse generalul Cerbaciov. -Nu cred că e o ideie bună – parează Averescu. -De ce? -Cred că atacul Corpului VIII va trebui să înceapă după ce vomajunge noi cu dreapta pe Şuşiţa. O să aveţi mari pierderi umane. Ruşii au insistat şi hotărârea a fost luată. -Am nevoie de artilerie, care este insuficientă.
  • 122. -O să primiţi două baterii de munte. Totodată luaţi obuzierele dela Divizia a 8-a. -Nu pot face aşa ceva, căci nu-i exclusă posibilitatea unei contraofensive germane, care de obicei nu se produce în punctul atacat, ci înapropierea lui. Direcţia Oituz parcă special este indicată pentru o astfel decontra manevră. -Noi nu credem că o aşa manevră este probabilă – răspunseCerbaciov. Averescu este susţinut numai de generalul Arthur Văitoianu. -La drept vorbind, m-am săturat de atâtea discuţiuni fără folos.Am ajuns un fel de opozant permanent şi întotdeauna în minoritate, dacănu chiar izolat. Nu aşi mai deschide gura deloc, dacă nu m-aşi simţiîmboldit de faptul că desfăşurarea ulterioară a evenimentelor mi-a datîntotdeauna dreptate ! 30 iunie 1917. „Două săptămâni în urmă mi-au fost luate două Divizii: 7 şi 12.Tot concepţia generalului Prezan (Antonescu) triumfă. Totul este gata de ofensivă, cel puţin la mine. În ultimul moment,amânare. Nădăjduiesc că e ultima ! O monstruozitate ! S-au redus în ultimul moment batalioanele la 3companii. Este de neînchipuit aşa ceva !...- notează Averescu. 9 iulie 1917. Averescu notează: „În fine ziua mult aşteptată începe. Zi mare, căci este pusă în joc reputaţiunea Armatei, sau cel puţin avaloarei soldatului român. Nu cred în nimicirea duşmanului, nu cred înajungerea la Râmnicul Sărat, mai ales pe direcţiunea Nămoloasa.
  • 123. Dimpotrivă mă tem de o teribilă înfrângere în acea parte, după un uşorprim succes. Am însă fermă încredere în succesul trupelor noastre pe frontulArmatei mele. Sunt convins că acţiunea care începe azi va fi pentrusoldatul nostru un titlu de glorie, şi pentru ţară de mândrie. Ne măsurăm, în condiţiuni aproape egale, cu cei mai buni soldaţidin lume. Sunt convins că vom învinge. Timp urât, posomorât, ploaie fină... Bombardamentul a începutde dimiueaţă, dar din cauza timpului nefavorabil a trebuit să fie întrruptîntre orele 15-17. După ora 17 cerul s-a înseninat, bombardamentul a fost preluat şis-a prelungit până la căderea nopţii cu rezultate cât se poate de bune. Mâine voiu merge sus la observator. Astă seară prefer să rămânaici, la Bâlca. Liniştea şi încrederea se citesc şi în ochii celor care mă înconjoară. 10 iulie 1917. Bombardamentele au continuat toată ziua. Averescu notează: „Am ordonat ca pe timpul întreruperii bombardamentului dedupă amiază, să se simuleze începerea atacului infanteriei, trimiţindu-seînainte patrule puternice. Stratagema a izbutit complect, duşmanul şi-a dezvăluit cuiburilede mitraliere, care au putut fi numaidecât reperate de artileria noastră. Am întrebat Armata IV-a rusă decă este gata pentru atac şi mi-arăspuns că da. Armata I-a a cerut o prelungire de o zi a bombardamentului.
  • 124. Noi vom începe însă acţiunea mâine în zori. Voiu dormi în bubuitul tunului, dacă voiu dormi, căci am o bateriede 120 mm la 200 metri de baraca mea. Sunt perfect liniştit. Vom avea victoria ! 11 iulie 1917. „ Fix la ora 4, am mers la observator. Era încă întuneric, dar parteastângă a sectorului de atac era luminată de satul Mărăşti, în flăcări. Exploziunile proiectilelor noastre acopereau întregul sector deatac, de la inclusiv Mărăşti la Încărcătoarea. Spectacol măreţ, pestemăsură de emoţionat. Încetul cu încetul se luminează de zi şi ochiul poatedistinge numai cu binoclu şi cu mare greutate, coloanele noastre. Încep ase auzi armele infanteriei, apoi mitralierele şi în fine grenadele. S-a ajunsdeci corp la corp. Din toate părţile rapoartele sunt favorabile. Soldaţii noştripătrund în poziţia inamicului şi încep curăţirea şanţurilor. De altfel, pe unele puncte, se pot vedea distinct oamenii noştrialergând în lungul şanţurilor şi azvârlind grenade în ele. La ora 8 întreaga linie a fost a noastră !!! Duşmanul se retrage, mai cu seamă la centru, în dezordine. Începa se aduna numeroşi prizonieri. Se raportează capturare de tunuri. La aripa stângă, adică la Mănăstioara, duşmanul opune foartemare rezistenţă. Aceasta nu mă îngrijorează, căci aşa şi a fost decis, ca acolo, la Sudde Mărăşti să fie numai o acţiune demonstrativă. Mănăstioara trebuie săcadă prin acţiune de întoarcere pe la Nord de Mărăşti. Mai îngrijitoare este vestea că Regimentul 11, care pătrunsese înprima linie la Încărcătoarea, a fost respins de un conta-atac şi toate
  • 125. încercările de a pătrunde iarăşi în poziţia duşmanului au rămas fără nici unrezultat. Am dat ordin Diviziei a 6-a (generalul Arghirescu) să încetezeofensiva şi să se mărginească, în acel punct, la o acţiune vie de front, defixare. Diviziei I-a (general Strătilescu) i-am ordonat să trimită Regimentul17 în ajutorul Diviziei a 6-a, îndreptându-se de la Sud spre Nord, pe dealulMărăşti, pentru a lua Încărcătoarea prin întoarcere. Am dispus în acelaşi timp a se bombarda Încărcătoarea cu toatăartileria grea, care este la distanţa necesară. Acţiunea înfanteriei va trebui să înceapă mâime dimineaţă, dupăo scurtă bombardare de artilerie. Primesc un ordin de la MCG, că stânga mea rămâne înapoi şi căeste pericol pentru dreapta ruşilor, care nu sunt destul de susţinuţi de noi. Enormităţi ridicole. Inamicul este în debandadă şi ei se tem de uncontra-atac ! Centrul meu este pe dealul Teuş, iar dreapta pe dealul Mare. Amajuns deci cu frontul la Şuşiţa. Dreapta la Încărcătoare arămas înapoi şiaceasta mă cam stinghereşte, deşi sunt sigur că mâine se vor îndreptalucrurile şi acolo. În fine, avem o zi frumoasă, o zi cum n-a mai avut Armata noastrăpână acum ! Se vor bucura oare toţi de victoria Armatei a II-a, căci suntconvins, că victorie desăvârşită va fi ! Armata I-a a cerut o zi de pregătire. Aşa dar iar întârziere.„Strategii” noştri care au ales pe acolo direcţia principală de atac „pentrucondiţiunile locale”, pot să se felicite. Printre aceştea a fost şi generalulChristescu, Comandantul de azi a Armatei. Ce crudă ironie a soartei !
  • 126. Am apropiat rezerva (Divizia I-a) de noua linie de luptă mişcând-oîn valea Limpejioarei 12 iulie 1918. „Inamicul fuge peste tot. La Încărcătoarea nici n-a mai fost nevoiede atac. Simpla ameninţare cu întoarcerea Regimentului 17, pe la Sud, afăcut pe duşman să se retragă chiar încursul nopţii. De asemenea şi la Mănăstioara, ameninţată de la Nord şi-aprodus efectul. Am oprit de aseară trupele pe linia Şuşiţa, cu ordin de a duceartileria de câmp înainte şi de a o instala până la ora 1 pe terenul cucerit.Ordin pentru reluarea acţiunilor voi da timpul cuvenit. Imediat după dejun, am piecat cu generalul Văitoianu spre postulde comandă al brigăzii a 5-a (colonel Constantin Stan) la Alba. Amtrecut apoi prin Mărăşti, străbătând câmpul de luptă Un adevărat labirint de şanţuri şi reţele de sârmă ghimpată. Nicinu-mi vine a crede că o aşa formidabil întărită poziţie a putut fi părăsită deduşman. Cadavrele voinicilor noştri soldaţi, alături de unele părţi cucadavre duşmane: prin şanţuri, prin reţele ! Ce privelişte ! Totul foarte bine organizat. Germanii tot ce fac, fac numai bine ! Am găsit pe generalul Mărgineanu.L-am felicitat şi am hotărât cuel şi cu generalul Văitoianu, reluarea înaintării la 4 dimineaţa. Doream să ajungem cu coloanele dincolo de Vizantea, iar cudetaşamentele înaintate până la Putna. Am reintrat apoi la observator.
  • 127. Seara primesc ordin de la MCG, că se suspendă operaţiunileofensivei, din cauza că trupele ruse din Bucovina au făcut defecţiuni ! Ce concepţiune ! Nu ar fi trebuit oare ca acesta să fie un motiv mai mult pentru aîmpinge viguros înainte şi, deoarece se făcuse spărtura pe la mine, să fiuîntărit pentru a exploata până în ultima posibilitate succesul deja obţinut?. Am dat ordin ca mişcarea să se continue neîntrerupt, până laPutna. Am chemat la telefon pe generalul Mărgineanu şi i-am explicat, căeste de toată importanţa ca trupele noastre să ajungă pe Putna chiar înnoaptea aceasta. Această întorsătură, pentru Armata mea, este aproapeindiferentă, căci cu forţele de care dispun desigur că nu aşi fi putut mergemult mai departe de linia Putnei, pe care vreau să ajung. Pentru Armata I-asunt convins că este ofericire. Mergea cu siguranţă la o înfrângere, din celemai dureroase. Am această convingere şi nimeni nu mi-o va putea zdruncina.” 13 iulie 1917. „Contrar celor afirmate de ceneralul Mărgineanu ieri seara, pestenoapte, am fost informat că aripa sa stângă s-a oprit înainte de a ajunge laPutna. Am fost foarte contrariat. Vina este a colonelului Alexiu,comandantul brigăzii a 6-a, care a obiectat că trupele de sub comanda saerau obosite. Se odihniseră până la 4 dimineaţa ! Această părere a fost a ofiţerilor francezi, care nu cunoşteau încăputerea de rezistenţă a soldatului român. Greşeala a fost a coloneluluiAlexiu, că s-a lăsat uşor convins. Am dat ordin să se continue azi mişcarea.
  • 128. Până seara Putna a fost atinsă, dar cu lupte. Duşmanul a avutvreme să-şi restabilească ordinea în cursul nopţii. Am făcut să intre în linie restul Diviziei 1-a, oprit în rezervaArmatei şi am constituit rezerva cu trupele ce le mai încercate, din Divizia a3-a. Am început înaintarea şi la aripa dreaptă a Armatei, cu Divizia a 8-a (general Patraşcu). Inamicul se retrage din valea Caşinului, împins debrigada 16 infanterie, de sub comanda colonelului Dabija. Pe MăguraCaşinului, rezistenţa e mare şi ruşii aflaţi la dreapta Brigăzii 16 infanterienu vor să mişte. Am mers după amează cu generalul Văitoianu la Răcoasa, laVizantea şi la Câmpurile. O victorie strălucită. În toate părţile material de război în cantităţifoarte mari. M-am fotpgrafiat la Vizantea, în curtea unui fost depozit demuniţii de artilerie. La Câmpurile am găsit pe generalul Strătilescu, comandantulDiviziei I-a, de la care primesc frumoasa ştire că o parte din Regimentul 31a intrat în Şoveja şi a făcut circa 1000 de prizonieri. Acest nou avantaj îmi dă curajul să împing linia mea ceva maiînainte. Generalul Văitoianu este de părere că în direcţiunea Lepşei, amputea merge până peste frontieră. Ideia îmi surâde. Mi-ar plăcea să pot planta un drapel pe un petecdin pământul ce voim să cucerim, pentru a se simboliza aspiraţiunilemoastre. L-am rugat în acest sens pe generalul Văitoianu, care mi-afăgăduit că dorinţa mea va fi satisfăcută.” 14 iulie 1917
  • 129. „După ordinul dat de mine, aseară trupele au ajuns pe linia pecare cred că ne vom opri, afară de o uşoară, dacă va fi posibilă, la centruspre frontieră. Suntem pe linia Arşiţa Mocamului – Măgura Caşinului – SboinaNeagră – Tuia Neagră – Geloasa – Negrileşti – V. Seacă. În unele puncte, mai ales pe frontul Diviziei 8-a, situaţiunea nueste încă limpede. Linia fixată nu este încă atinsă şi sunt lupte foarteserioase, mai cu seamă la dreapta, din cauza retragerii ruşilor de peMăgura Caşinului, lăsând în vânt Brigada 16 infanterie (colonel Dabija), dela extrema mea dreaptă. Colonelul dabija a luat măsurile necesare. Din contra, pe restul frontului, dacă aşi avea forţe disponibile, aşiputea împinge, fie spre şoseaua Focşani – Râmnic, fie spre KeszdyVasarhely. Am vizitat din nou câmpul de luptă: observator, Mărăşti –Încărcătoarea – Coada Babei – Câmpurile. Ce organizaţie extraordinară a avut duşmanul ! Am să dau ordin, pe de o parte, să se facă o călătorie deinstrucţie, cu reprezentanţi din toate corpurile, pentru ca să vadă cum seîntăreşte duşmanul, iar pe de alta, voiu pune să se facă o ridicaretopografică amănunţită a întregului câmp de luptă, pentru ca să pun să seîntocmească o descriere a lui. Am ajuns cam târziu la Câmpurile. Am rugat pe generalulVăitoianu să mă însoţească până la Soveja. Doream să pun piciorul în acealocalitate. Pe drum am depăşit Regimentul 24. Soldaţii m-au recunoscut şim-au aclamat cu entuziazm. Am fost foarte viu mişcat. În Soveja am găsit un spital german, evacuat de bolnavi, dar undepozit farmnaceutic foarte bine aprovizionat a fost lăsat cum era.
  • 130. Am mers pe şosea spre linia înaintată. Am găsit la DragoslaveBrigada de călăraşi sub comanda colonelului Scărişoreanu, iar sub poaleleTuiei pe colonelul Stoenescu, comandantul Brigăzii a 11-a, cu care m-amîntreţinut, asupra modului cum să dispuie trupele. Peste tot: încredere şi avânt. Este o adevărată crimă de a opri ofensiva, care se adaogă la aceeade a nu-mi fi dat forţe suficiente spre a o exploata, aşa cum prevăzusem căs-ar putea ! Nepricepere ori răutate ? Am luat masa la Câmpurile, într-un local care a servit probabil decazino germanilor. Toate localităţile ce am vizitat sunt în bună stare şi sevede că germanii au ţinut ordine. 15 iulie 1917. Au reînceput atacurile Marelui Cartier General. Nici nu se puteaaltfel. Se spune că am înaintat prea mult, că am depăşit ordinele ce aveam,precum şi libertatea de acţiune de care mă pot bucura ! Citesc şi nu-mi vine să cred ! Este o adevărată ruşine, căci e greu de închipuit o împerecgeremai monstruoasă de neadevăr cu nepricepere. Nu voiu cedanici un deget din terenul ce am luat afară de ordintaxativ, ci din contra, acolo unde situaţia locală va impune, voiu mergepână la atingerea liniei impusă de formele terenului. Am reîntrat la Bâlca. Pe drum, am trecut pe la Domneşti, pentru a vedea pe generalulRagoza. Întrevederea noastră a fost cât se poate de cordială. El a avutcuvinte foarte elogioase la adresa mea şi a trupelor mele, dar şi el estefoarte amărât că nu s-a continuat ofensiva prin spărtura făcută de noi. Rolul Corpilui VII rus a fost şi mai limitat.”
  • 131. 16 iulie 1917. „Strategienii de la Marele Cartier General sunt adorabili prininconştienţa lor ! Mi se redau Diviziile a /-a şi a !2-a, dar mi se impune a ocupasectorul Corpului 24 Armată rus, compus din trei Divizii. Ceva mai mult, mise cere ca ocuparea să o încep cât de curând, adică înainte de sosireaDiviziilor, care vor sosi la 21 iulie. Am mers la Corpul IV Armată şi am dispus înlocuirea Diviziei a 6-ade trăgători rusă, cu trupele ce am în rezervă la dreapta Arnatei. Mi se va produce o adevărată perturbaţie în distribuirea trupelor.Oamenii aceştea uită că de abia ies dintr-o ofensivă şi că nu este acumamomentul a mă dilua pe front şi a jongla cu unităţile. În orice caz, am dispus ca divizia a 7-a să meargă la extremadreaptă în locul ruşilor, Divizia a 6-a să se intercaleze între a 7-a şi a 8-a, iarDivizia a 12-a sî intre în locul Diviziei a 6-a în sectorul Soveja. 17 iulie 1917. „ Am lucrat la dispoziţiunile pentru evacuarea trofeelor. Este ochestiune complicată. Trebuie a se proceda metodic, bine şi repede, căcinu se ştie ce poate aduce ziua de mâine. ... După amiază am făcut o recunoaştere până la Moşoroaele,dincolo de Târgul Ocna, în porţiunea frontului în care trupele mele vorînlocui pe cele ruseşti. M-am interesat în special dealul Măgura pe care este o bisericaîăşi dealul Cândea care, ambele, închis gura Slănicului.” 20 iulie 1917. „ Am organizat un parastas la Soveja, pentru odihna celor căzuţi înbătălia de la Mărăşti. A asistat şi Prinţul Carol.
  • 132. Am ţinut o cuvântare. Trupele cu ţinută impunătoare. Am stat de vorbă cu locuitorii din vecinătate. Se plâng de nemţi că le-au luat ce aveau ca proviziuni, că erausupuşi la unele vexaţiuni, dar nu au fost maltrataţi şi femeile pare că nu aufost siluite. Acelaşi lucru mi-au spus şi cele din Vizantea. Una chiarpovestea că a dormit în aceeaşi odaie cu un neamţ şi nu i-a făcut nimic.Este drept că trebuie să fi avut cam vreo 60 de ani. Am ordin să merg la Iaşi... 21 iulie 1917. La ora 11 am fost primit la Palat, şi Regele mi-a înmânat OrdinulMihai Viteazul clasa a II. Am fost invitat la dejun la Regină, iar după amiazăa avut loc o consfătuire, unde au participat generalii: Prezan, Cerbaciov şieu, sub preşedinţia Regelui, privitor la evacuare. A asistat şi Prinţul Carol.Mai târziu a venit şi Brătianu. S-a discutat eventualitatea evacuăriiMoldovei. Era chestiunea, und să se retragă Armata. Se prezentau maimulte soluţiuni: Kerson, Poltava, Charkov. Am pus întrebarea: care va fi motivul retragerei? Acest punct este esenţial, căci de la dânsul depinde modalitatearetragerei, deci şi alegerea zonei. Bratianu a înţeles întrebarea mea şi a şi spus: generalul Averescuridică o chestiune nu numai de ordin militar, dar şi politic. Ne-am separat fără să fi conchis ceva. 24 iulie 1917. „Ordin de a rectifica frontul Armatei a II-a retrăgând centrul pelinia Vizantea ! Părăsim fără motiv ceea ce am câştigat cu atâta sforţare !”
  • 133. 25 iulie 1917. „Averescu a fost chemat din nou la Iaşi, la ora 11, la Consiliul deminiştri. A fost invitat şi generalul Prezan. În discuţie: evacuarea Moldovei. Cuvăntul a avut Bratianu, care a caracterizat situaţiunea. Îndezbateri luă cuvântul D-l Porumbaru. -Poate ar fi cazul, înainte de a face un pas atât de important, a selua şi avizul reprezentanţilor puterilor aliate?- întrebă el. -Dacă află aliaţii că noi vrem să ne retragem - spuse Brătianu – vorprofita pentru a se uşura de noi. Tot ce a fost în putinţa noastră am făcutpentru aliaţi, însă de aici încolo, noi suntem o povară pentru ei, şi vorprofita de cea mai mică şovăire a noastră, pentru a nu se mai simţi obligaţifaţă de noi. Generalul Iancovescu, Ministrul de Război: -Vreau să atrag atenţiunea asupra stărei de anarhie din Rusia,destabilitate, de starea transporturilor. -Pe ce faceţi aşa presupuneri? -Din numărul de vagoane stabilit, nu ni se dă nici 25%. N-o săputem evacua în întregime nici averea familiei Regale – răspunseIancovescu – vagoane vor cere în primul rând familiile Bratianu şi alţiliberali şi conservatori bogaţi. Pildă vie, evacuarea Bucureştiului, undevagoanele destinate Armatei au fost luate de politicieni. Cu ce vom evacuaArmata? - Nu credeţi în reuşita evacuării? – întrebă cineva din deputaţi. -N-am spus asta – parează Iancovescu. Averescu înţelese chiar de la început ce voia să spună generalul şiera de acord cu el. Când Iancovescu îi era subaltern, nu era aşa de
  • 134. îndrăzneţ. Bravo generale ! Dacă mai avem aşa generali aici, în guvern,înseamnă că totul va fi bine. Ministrul Duca îi pune întrebare lui Averescu, ca unicul generalcare se află în mijlocul trupei. -Domnule general, până la ce punct sunt întemeiate unelezvonuri că în caz de evacuare, ofiţerii şi trupele se vor împotrivi să treacăPrutul? -Armata a II-a, cred că şi restul trupelor, sunt devotate ţării şidinastiei, şi va executa ordinele ce va primi. Este însă o datorie a seexamina urmările ordinelor date. Aceasta însă nu înseamnă că poate fişovăire în executare. -Domnule general, totuşi ce opinie aveţi faţă de evacuare? -Evacuarea poate fi considerată sub două aspecte diferite: 1. Datorită consideraţiunilor strategice. Aici totul e clar. Se rectifică frontul de pe Siret pe Prut ori Nistru,ori mai departe. 2 .Consideraţiuni de altă natură: de pildă, defecţiunea Armateiruseşti. În cazul acesta este de examinat 3 puncte: a) Unde ne retragem. b) Care va fi situaţia Armatei acolo. c) Care va fi perspectiva ei în viitor. -N-aţi răspuns la întrebare? -Luând în vedere că densitatea populaţiei în Rusia este slabă şipentru a adăposti şi întreţine Armata, trebuie a o răspândi pe suprafeţeîntinse, ceea ce va slăbi eficacitatea comandamentului.
  • 135. Dacă Armata va trebui de ţinută masată, vor fi necesareadăposturi, aprovizionări, etc... Nu e clar cum se vor desfăşura evenimentele în Rusia. Ministrul Duca : -Între Kornilov şi Kerenskii s-a stabilit un acord şi măsurile eficaceau început a fi luate. -Instrucţiuni bune de la centru încă nu înseamnă nimic – spuseAverescu – căci până ajung la periferie îşi pierd sensul. Take Ionescu surprinzător pentru toţi face o concluzie: -Generalii Iancovescu şi Averescu vor să încheie o pace separată. Averescu a protestat imediat: Domnule Ionescu, nici eu, nici generalul Iancovescu nu amîncercat ca această importantă chestiune pentru ţară să fie politizată. Noiam vorbit de dificultăţile reale ale evacuării, dificultăţi decurgând, evident,din cauzele care au determinat evacuarea, şi că un rezultat bun nu este deaşteptat, decât numai dacă totul este prevăzut în cele mai mici amănunteşi pregătit din timp. Se făcu linişte. Nimeni nu se încumeta să spună ceva, căci totul afost lămurit de generalul Averescu. Generalul Prezan căuta ieşire dinsituaţia creată, ne dorind ca ultimul cuvânt la Consiliu să fie dupăAverescu. -Noi pregătim evacuarea părţilor sedentare şi a familiilor ofiţerilordin Basarabia. -Oare aceasta este o măsură serioasă? Dacă nu putem ţine Siretul,nu vom putea ţine ci siguranţă nici Prutul – răspunse Averescu. -Este numai o măsură provizorie – răspunse Prezan.
  • 136. -Va să zică o evacuare pe dibuitele? Repetarea ordinei din iarnatrecută ? Generalul Prezan n-avea ce răspunde. După dejun consfătuire militară. S-a pus la discuţie retragereafrontului Armatei a II-a. -Această retragere nu este impusă de situaţiunea operativă – seopuse Averescu. -Armata I-a este violent atacată de duşman în direcţia Mărăşeşti şiacest lucru periclitează situaţiunea Armatei a II-a – spuse Prezan. -Armata a II-a nu trebuie să se retragă, ci numai să se întăreascăflancul ei stâng – răspunse Averescu. -Noi retragem Corpul al VIII de pe frontul vostru şi îl expediem înnordul Moldovei, unde am organizat o grupare puternică pentru un atac înBucovina – spuse generalul Cerbaciov – dacă cu forţele ce le aveţi puteţiocupa sectorul Valea Sării şi menţineţi frontul, apoi eu nu sunt contra. Această propunere îl punea pe Averescu într-o situaţiune din ce lemai rele. Trebuia urgent de răspuns. -Sunt de acord, cu condiţiunea de a mi se reda Brigada degrăniceri, care-mi fusese dată şi apoi de două zile, reluată. Generalul Prezan exercita o adevărată tiranie asupra Regelui, cuajutorul generalului Berthelot şi a maiorului Rosetti. De data asta însă Regele a rezistat. Averescu se duse direct laMCG şi a transmis de acolo ordinele pentru executare. 27 iulie 1917. Inamicul, având informaţie că ruşii părăsesc poziţiile pe frontulArmatei a II-a, a atacat flancul drept în sectorul Diviziei 7-a.
  • 137. Ordin de la Marele Cartier General: Brigada de grăniceri varămâne la Armata I-a. Armatei a II-a i se lărgeşte frontul pe ambele aripi, pe care îlocupau 5 Divizii ruseşti. Lui Averescu i se promit două Divizii, tocmai înmomentul când se desemnează pe acele sectoare o întoarcere ofensivă aduşmanului. Iarăşi mârşevenile lui Prezan şi Berthelot. Oare aceştea nu suntnişte trădători? 28 iulie 1917. „ La aripa stângă se continuă cu înlocuirea Corpului VIII rus printrupele trase din Corpul II Armată. Situaţia schimbându-se, a trebuit să modific şi proiectul deînlocuire, astfel că în loc de a forma un nou sector, al Vânătorilor, a trebuitsă prelungesc sectorul Diviziei a 3-a spre stânga. La aripa dreaptă, situaţia tot mai critică. Diviziile 6 şi 7 seriosatacate, sunt împinse mereu înapoi. Ambii divizionari sunt sub apăsarea morală a presiunii inamicului. Generalul Rujinschi, Comandantul Diviziei a 7-a, făcut general şicomandant de divizie de generalii Grigorescu şi Prezan, este complectdezorientat asupra situaţiunii, iar generalul Arghirescu, ca întotdeauna, deîndată ce lucrurile merg rău, este stăpânit de desăvârşita neîncredere întrupele sale. Am dat ordin Batalionului de munte a forţa marşul astfel, ca îndimineaţa zilei de 30, să fie la Târgul Ocna.” 30 iulie 1917.
  • 138. „...Am plecat la ora 5 spre Oneşti unde se deplasează Batalionulde munte, Tot încoace se îndreaptă Brigada de grăniceri, care mi-a fostreîntoarsă. Înainte de amiază, am trecut pe la postul de comandă a Diviziei a6-a pentru a stabili cu generalul Arghilescu detaliile privitoare la ataculgrănicerilor şi al Diviziei de cavalerie. Mai târziu am trecut pe la postul de comandă al Diviziei a 7-a, şiurcţnd pe un dâmb deasupra Tg. Ocnei, am urmărit atacul deja început înacest sector. Rezultatul obţinut este foarte satisfăcător. Inamicul este datînapoi. Se recucereşte cota 772, (Batalionul de munte face 400 deprizonieri), reluăm Dealul Măgura şi ieşirea de Vest a defileului de laSlănic-Gura Slănicului. Am urmărit partea aceasta a luptei de pe DealulPiscu, cu binoclu. 1 august 1917. „ Divizia de cavalerie atacă cu succes. La Sud (Focşani – Mărăşeşti)lucrurile merg din ce în ce mai rău. De aseară am primit ştirea că inamicula ocupat Panciu, ceea ce periclitează stânga Armatei a II-a. Dincomunicatul oficial al Armatei a IV-a rusă de aseară nu reieşea, dar azi seconfirmă acest lucru. Am luat măsuri de a se trage cât mai multe rezerve posibile înspatele Diviziei a 3-a, pentru a avea posibilitate ca la nevoe să-mi întărescstânga. S-a dat ordin de retragerea frontului Corpului II Armată pe stângapârăululi Vizante, scoţându-se Divizia I-a, care va forma de aci Înainterezerva generală, cu o brigadă la Câmpurile şi alta spre Verdea – Răcoasa. Am trimis detaşamentul colonel Alexiu, compus din Regimentul 2Vânători, Regimentul 1 Marş al Diviziei a 3-a, urmat de Regimentul 4
  • 139. Vânători, spre flancul stâng al Diviziei a 3-a, pentru a susţine flancul drepta Corpului VIII rus. 2 august 1917. Detaşamentul colonel Alexiu a intrat în linia de luptă cuRegimentul 2 Vânători şi Regimentul 30 infanterie, de oarece Regimenteleruse 411 şi 412 au debandat. Detaşamentul a înaintat până la Muncelu cuordin să impingă spre Străoani – Repedea. În cursul nopţii Divizia I-a este pusă iarăşi la dispoziţia Armatei a II-a. Minuni, nu alta, se petrec în Marele Cartier General ! Generalul Mărgineanu, trimis de mine pe stânga frontului, cereîntărirea Detaşamentului colonel Alexiu. Corpul VIII rus fiind în complectădebandadă., Divizia 12 raportează că este atacată violent din direcţiaSaveja, şi că nu mai are rezerve. Am dat ordin Diviziei I-a de a trimite două batalioane laCâmpurile- în rezerva Diviziei a 12-a, iar 2 batalioane pe Dealul Mare,pentru întărirea Detaşamentului colonel Alexiu. După ce se vor linişti lucrurile, Divizia I-a va fi împărţită în douăgrupe: o brigadă la Oneşti, rezervă generală şi o brigadă la Poiana Renghia,tot în rezervă, dar la flancul stâng al Armatei.” 4 august 1917. Averescu se deplasează pe front la Oneşti. A făcut o micăreorganizare a batalioanelor. Câteva atacuri inamice respinse. Pe front, îngeneral, linişte. 8 august 1917. Situaţia neschimbată. Semne de stabilizare a frontului pe noualinie. Plecarea din Oneşti. Pe drum i se comunică că Divizia 7-a nu a ocupatcota 772, după cum i se raportase. Generalul Rujinschi a lămurit că a fostdus în eroare.
  • 140. La Comăneşti l-a vizitat pe Comandantul Corpului 24 rus, cu care adiscutat eventualitatea unei acţiuni comune între Oituz şi Doftana. ÎnsăAverescu nu avea mare încredere, căci în aer se simţea sufluldezorganizării în trupele ruseşti. Nu mai exista vechiul spirit, atât de bine cunoscut de Averescu. Totul prevestea o destrămare generală în trupele ruse. 10 august 1917. „Am avut vizita ministrului Franţei, marchizul St. Aulaire, care maiare încă moralul ridicat, bazându-se pe faptul istoric că Anglia nu a rămasîncă la urma urmelor învinsă. 12 august 1917. „ Am însoţit M:S:Regina de la Bacău la Piatra – Neamţ. La ora11.30 Regina a vizitat sanatoriul „În Carpaţi”, dirijat de nevastă-mea. Seara, întorşi la Bacău, Regina a dat o masă la care au fost invitaţişi generalul rus Ragoza cu şeful său de stat major. Generalul Ragoza, Comandantul Armatei a IV-a ruse este un ofiţereminent. El îşi dă perfect seama de nenorocirea care se întinde pe zi cetrece asupra ţării sale şi nu-mi ascunde prevederile sale foarte pesimiste. 14 august 1917. Generalul Averescu se afla în regiunea Corpului IV de Armată,unde împrreună cu generalul Arthur Văitoianu făcea unele recunoaşteri,când acolo sosi primul ministru Bratianu, însoţit de ministrulConstantinescu Alexandru. În timpul mesei, Bratianu, a făcut în gura mare nişte aprecierinejustificate în adresa Armatei italiene, ştiind că Averescu este uniculofiţer român, care şi-a făcut studiile militare în Şcoala Superioară deRăzboi din Italia, una din cele mai prestigioase Şcoli militare din lume.
  • 141. -Italienii n-au făcut nimic până acum. Sunt nişte militari deproastă calitate. Averescu asculta pălăvrăgeala acestui om, care ideie n-avea demilitărie, de strategie şi tactică militară, care poate că nici n-a văzut în ochivreodată un soldat italian. Totuşi renumita sa răbdare se terminase. -Vreau să vă aduc la cunoştinţă tuturor, şi în primul rând Prim-ministrului – spuse calm Averescu – Italia este unica ţară care a izbutit săducă până acum Războiul în afara frontierelor sale. Cei prezenţi au rămas puţin miraţi, căci nu cunoşteau acestelucruri. Numai Văitoianu surâdea. Ei, pe front, şi ştiu aşa lucruri, iar aceşteaîn capitală şi nu ştiu nimic. Bratianu părea cu totul fâstâcit. Însă trebuia de ştiut cine eBratianu. Peste puţin timp spuse: -Da, au izbutit, pentru că au avut de a face cu austriecii, care au oArmată şi mai proastă. -D-le Prim-ministru, când am stat pe frontul Câmpulung-Predeal-Buzău, am avut în faţă Divizia 51-a austriacă, care ne-a dat mai mult delucru decât oricare alta. Generalul Văitoianu, care a avut-o în faţă, poate săne spuie lucruri interesante. Însă Averescu schimbă vorba pentru al scoate pe Bratianu dinîncurcătura în care se vârâse singur, fără nici un rost. După masă sosi M.S. Regina, pentru a decora Batalionul demunte, care în ajun arătase o vitejie exemplară în luptă. Regina a pus chiarea, personal, decoraţiile pe pieptul ofiţerilor şi soldaţilor... Seara Averescu trimite la Marele Cartier General proiectul deoperaţiuni pentru acţiunea viitoare.
  • 142. 15 august 1917. Un de la declararea războiului. Greşelele comise în timpul neutralităţii s-au plătit enorm descump, şi se pare că nu s-au terminat. La Armata I-a lucrurilr se încurcă din nou. La Divizia 124 rusă,frontul a fost rupt, tocmai la punctul în care zece zile în urmă Averescuvoia să ia ofensiva cu Divizia I-a pentru a restabili situaţia şi a reluaStrăoanii şi Panciu, dar i s-a refuzat din cauza că această ofensivă este„inoportună şi inutilă”. Pentru a restabili frontul Armatei I-a, Averescu a fost nevoit sătrimită două batalioane. „ Când am întrebat acum numai câteva zile şi Marele CartierGeneral şi Armata I-a, dacă nu este nevoie de Divizia I-a înapoia flanculuistâng al Armatei, pentru a coopera eventual cu Armata I-a, mi s-a răspunsdin ambele părţi un categoric NU, afirmându-se că s-ar fi luat dejamăsurile normale la punctele de joncţiune. Am întrebat în acelaşi timp , dacă nu era nevoe acolo de artilerie,mi s-a răspuns că NU. În fine, culmea ! La întrebarea mea dacă pot lua Divizia I-a spre ao întrebuinţa în altă parte, mi s-a răspuns de Marele Cartier Generalhotărât că DA. Toate aceste dovedesc că nici Armata I-a nici Marele CartierGeneral nu şi-au dat socoteala de gravitatea situaţiei în acea regiune şi nicinu ştiau de ce inamic trebuie să ţină socoteală.” – notează Averescu. 16 august 1917. La Armata I-a se agravează situaţia. Semn de zăpăceală este căComandantul ei dă ordin Corpului VIII rus, prin care se trece Divizia 124rusească (fugită de pe front) sub ordinele Corpului II Armată român(?!) iar
  • 143. cele 5 batalioane ale Corpului II român, pe care Averescu le trimise pentrua salva situaţia, care s-au intercalat între trupele Corpului VIII rusşi trupeleArmatei I-a română pentru a astupa golul făcut de trupele acestei Armate,se trec sub comanda Corpului rus. Ce uşor este să te lepezi de o Divizia rusă aflată în debandadă şi săiei în schimb trupe proaspete şi disciplinate ! Divizia 124 rusă s-a retras şi de pe linia a II şi de pe a III. Odezorganizare dezastruoasă ! Din această cauză, situaţia Diviziei a 3-a este periclitată la flanculstâng, care a fost retras pe a doua linie. Corpul II este cu drept cuvânt îngrijorat. I s-au luat 5 Batalioane deelită şi nimic în loc. Averescu i-a ordonat lui Văitoianu să reziste până laultima extremitate şi numai atunci să se retragă. De la MCG nici un răspuns la rapoartele lui Averescu. Atunci i-atelegrafiat Regelui. A doua zi de dimineaţă cele 5 Batalioane au fost reîntoarse.Divizia 124 rusă descoperise o porţiune importantă a frontului. Inamiculmomental s-a folosit de această situaţiune şi a atacat. Divizia a 3-a română din Armata a II-a a oprit înaintarea inamiculuipe acest sector. 20 august 1917. Acum se pare că inamicul a fost în fine fixat. Toate atacurile lui aufost respinse. O consfătuire la Domneşti cu participarea Comandantului ArmateiIV rusă şi şeful statului major. După mici dezbateri s-a hotărât că ataculcelor două Armate să aibă loc în ziua de 25 august. 22 august 1917.
  • 144. Armata a IV-a rusă cere amănarea operaţiilor pentru ziua de 27august. Generalul Ragoza spunea că nici artileria grea, nici infanteria, nuvor putea sosi mai de vreme pe poziţia iniţială. Generalul Averescu a fostnevoit să accepte. 24 august 1917. Dimineaţa două avioane inamice au aruncat două bombe fărăefect, între gară şi satul Oneşti. La dejun generalul Averescu a fost invitat de M.S. Regina, laPavilionul M.S. La ora 11 Regina a decorat numeroşi răniţi la spitalul dinCoţofeneşti, punându-le personal pe piept decoraţiile... Averescu ceru de la Armata a IV-a rusă Divizia Zamurskaia pentruo zi la Mănăstirea Caşin, în vederea posibilităţii unui atac. GeneralulRagoza i-a pus-o la dispoziţie fără limită de vreme. 27 august 1917. În ajun sosi la Coţofeneşti Regele. Ofensiva s-a început în zori şimergea bine. „Numai dacă vor merge tot aşa de bine şi ruşii, biruinţa easigurată” se gândi Averescu. Totuşi Divizia 49 rusă, care două zile în urmă a refuzat să lupte, şiacum n-a îndeplinit ordinul. A intrat în linie, dar n-a vrut să lupte. Poate căîntre timp făcuse legătură cu duşmanii? Cazuri dese în trupele ruseşti. 30 august 1917. Se rectifică pe cât posibil poziţiunile liniei înaintate şi se lucreazăcu mult zel, până seara târziu, la întărirea punctelor pe care trupele auizbutit a le câştiga. Regele a venit la vagon pentru a merge la postul de observaţie depe Dealul Măgurei.
  • 145. Din notiţele colonelului Ressel, care avuse un schimb de cuvintecu un general din suita Regelui: -Ce fel de acţiune, dacă nu s-a făcut nimic – spuse generalul. -S-a făcut mult – răspunse Ressel – s-a câştigat vreo 2 km înadâncime, realizându-se dintr-o parte înconjurarea Cireşoaei şi avem astfelo nouă bază excelentă pentru viitoarea acţiune. -Trebuiesc biruinţe răsunătoare ! -Apoi de ce nu staţi pe front. Generalului Averescu îi trebuiescgenerali, pentr a conduce trupele. -Majestatea Sa Regele nu-mi permite. -Fiţi pe pace, dacă cere generalul Averescu, Regele vă eliberează. Pe faţa generalului se văzu o spaimă. El întradevăr crezu căAverescu îl va lua. Da Averescu pe generali de aceştea nu-i lasă niciaproape de Armată ! -Şi încă una generale. Pierdele sunt relativ foarte mici. În total1450 scoşi din luptă, din care numai 160 morţi. Pe frontul francez sau englez, pentru a se realiza un astfel desucces se pierd zeci de mii de oameni şi se cheltuesc înzecit muniţii. -N-am vrut să vă ofensez, domnule colonel. -Vă spun principalul: inamicului i s-a smuls iniţiativa acţiunei.Acum el este în defensivă şi veşnic hărţuit de noi, pe când până acum afost invers. 1 septembrie 1917. Generalul Averescu împreună cu generalul Arthur Văitoianu aumers la Filipeşti, pentru a stabili planul acţiunii proiectate spre Runcul-Leşunţul. După masă sosi Regele care s-a deplasat la Piatra – Neamţ să
  • 146. viziteze sanatoriul „În Carpaţi”. Regele a rămas foarte mulţumit de cele cea văzut. 5 septembrie 1917. Divizia a 3-a a executat o acţiune ofensivă şi s-a reuşit a serectifica frontul. S-au cucerit Dealul Porcului, Varniţa şi cota 406. 6 – 29 septembrie 1917. „ Mai multe vizite pe front, unde am diferite conferinţecomandanţilor de unităţi, până la cei de regiment inclusiv, asupra moduluicum trebuie să se procedeze în fiecare sector pentru a smulge inamiculuiiniţiativa acţiunii şi apoi asupra modului cum trebuie regulată rotaţiaunităţilor pe front şi în repaos. Am insistat asupra activităţii metodice a exerciţiilor trupelorpentru a se asigura conlucrarea infanteriei cu artileria în diferita faze aleunei lupte de poziţie: pregătirea, executarea, atacul şi exploatareasuccesului. M-am ocupat în deosebit de pregătirea şi întrebuinţareabatalioanelor de asalt, pe care le-am organizat păentru prima oară înArmata Română. Era iniţiativa şi dorinţa mea. La 26 septembrie am asistat la Gura Văii la o adevărată manevrăde regiment în războiul de tranşee, fără concursul efectiv al artileriei. Manevra s-a repetat de trei ori, cu câte un batalion şi odată cu osingură companie. Rezultatul a fost mulţumitor. Batalioanele de asalt, mândria mea, au arătat un nivel foarte înaltde pregătire fizică şi tactică. Ele sunt mândria Armatei, garanţia succesuluiei. Mi s-a pus şi Divizia I-a cavalerie la dispoziţie. Astă seară ea va sosila Oneşti. Mâine o voiu vârî în linie în sectorul Oituz-Slănic.
  • 147. Îl trimit zilnic pe generalul Mărdărescu pe front. Este nevoie să amo imagine fidelă a situaţiunei, ceea ce nu.mi este cu putinţă să obţin dinrapoartele primite”- notează Averescu. 1 octombrie 1917. „Am trecut prin Târgul Ocna. O adevărată jale. Cea mai mareparte din case dărâmate. În ce scop? Nu înţeleg războiul în acest chip ! Este o întoarcere la barbarie.” 3 octombrie 1917. Prinţul Moştenitor Carol împlinise azi 24 de ani şi va fi decorat cuOrdinul Mihai Viteazul Am fost chemat şi eu. Decorarea era prerogativa Regală. La ora 12 suntem adunaţi la Palatul Reginei şi acolo generalulPrezan face un discurs bizar. În numele Armatei, oferă Prinţului Carol ordinul Mihai Viteazul,drept răsplată pentru vitejia arătată în cursul bătăliei de la Mărăşeşti. „Prin curajoasa prezenţă a Prinţului între soldaţi, trupele au fostîmbărbătate aşa încât se poate spune că s-a câştigat acea bătăliemulţumită Prinţului” ! – relatează fără ruşine Prezan. Ce comedie nesăbuită! În bătălia de la Mărăşeşti, care a ţinut din24 iulie până la 21 august au fost distruse complect 2 Divizii române dinArmata I-a, şi una rusă. Bătălia de la Mărăşeşti a fost o bătălie defensivă pentru Armata I-a română şi Armata a IV rusă, şi este continuarea bătăliei ofensive de laMărăşti. Dacă nu era bătălia ofensivă de la Mărăşti, nu era nici acea de laMărăşeşti. Unde a văzut Prezan biruinţă!
  • 148. Prinţul n-a fost niciodată printre soldaţi nici în linia a treia! Acest ordin i se cuvinea în mai mare măsură Regelui şi Reginei,care fusese pe linia a doua, Prinţesei Maruca Contacuzino, care a fost pefront de mai multe ori ca Prinţul. Iată de ce Regele n-a înmânat personal Ordinul ! Îi era ruşineprobabil de ceea ce se petrece!. ” 18 octombrie 1917. Averescu făcu recunoaşterea mult dorită, în vederea acţiuniiofensive pe frontul Corpului IV. Ca şi la Mărăşti, recunoaşterea nu a avut alt efect decât a măîncredinţa în mod, să zic, definitiv, că proiectul conceput estecorespunzător situaţiunii. Împreună cu generalul Văitoianu au mers în tranşeele de primalinie de la cota 443, unde este Cireşoaia. Vederea asupra terenului de atac, foarte interesantă. În faţă valeaSlănicului cu adăposturile şi tranşeele ei, cam la 900-1100 m de noi, iar îndreapta tranşeele de pe linia Fundul-Făneaţa, cam la 200 m de noi. Atacul va putea să înainteze cu mult mai mici dificultăţi decât laMărăşti. Comandantul Brigăzii a 13, colonelul Darvari l-a rugat pe Averescusă-i încredinţeze atacul asupra Cireşoaei. -Domnule general, eu nu părăseam Cireşoaia, am fost mirat deordinul generalului Rujinschi de a mă retrage. A doua zi o puteam relua,căci nici n-am fost urmărit de inamic. „ Am avut prin urmare foarte mare dreptate când nu amîncuviinţat atunci retragerea ! Iată ce prostie a făcut generalul Rujinschi,unul din „marii eroi” din Armata de Nord.”- se gândi Averescu. 23 octombrie 1917.
  • 149. Averescu trimite la Iaşi intentantul Armatei, Int. generalulDimitriu, pentru ca să arate MCG şi Ministerului de război, care esteatitudinea Arnatei din punctul de vedere al aprovizionamentelor pentruiarnă. Mare i-a fost mirarea lui Averescu, când în loc de ajutor înaprovizionare, primi ordin ca din propriile aprovizionări şi din recoltelelucrate de Armată, să se dea Armatei I-a şi MCG. „Cu aşa „conducători” prevăzători, am foarte mare teamă că iarnaaceasta vom trece printr-o criză mai serioasă decât anul trecut.” – se gândiAverescu. 25 octombrie 1917. Ştiri foarte îngrijorătoare din Rusia. Guvernul provizoriu a fostatacat şi răsturnat de revoluţionarii maximalişti, în cap cu Lenin şi Trotzki.Kerenski a putut să fugă spre Stavcă. Ce va fi? Război civil? Ce vor face germanii? Ce vom face noi? 30 octombrie 1917. Colonelul de Roince, după ce a vizitat poziţiile Armatei a II-a, însectorul Tg. Ocna, unde se proiecta ofensiva, a plecat la Iaşi, să dovedeascăca să i se pună la dispoziţia lui Averescu o Divizie Un rezultat favorabil. Colonelul de Roince a vorbit cu generalul Berthelot şi după ce l-aconvins, generalul a mers la MCG, de unde s-a întors, spunând că a găsit pemaiorul Antonescu, care a opinat favorabil. Aşa dar, soarta ofensivei şi poate a ţării era hotărâtă mai întâi degeneralul francez Berthelot, iar apoi şi de un maior pe nume Antonescu.
  • 150. „ Ce soartă o mai aşteaptă pe această ţară în viitor!- se gândiAverescu – dacă un maior hotărăşte pentru un întreg Stat Major al ArmateiRomâne.” 1 noiembrie 1917. „ Azi a venit colonelul Petin, trimis de generalul Berthelot, pentrua şti de la mine ce concurs doresc să am, pentru ca să poată stărui în acestsens – notează Averescu. Mă surprinde această schimbare de atitudine, dar desigur nunumai că profit de ea, dar fac tot ce-mi stă în putinţă a o fixa. Vor ajunge oare să înţeleagă ce mare greşalăau comis când, fărănici un motiv, au luat o atitudine ostilă faţă de mine, făcându-se jucăriaintriganţilor de la Marele Cartier Genaral ?” Averescu a trimis prin colonelul Petin lucrările privitoare laofensiva din sectorul Târgu Ocna. 9 noimbrie 1917. Nici un răspuns de la Marele Cartier General în privinţa ofensiveila Tg. Ocna ! Situaţia în Rusia din ce în ce mai încurcată, şi pentru România,prin urmare, mai primejdioasă. Situaţiunea din Rusia se află în mâinile maximaliştilor. Kerenski adispărut. Averescu primi un ordin telegrafic direct de la Stavca, prin care sespune că noul guvern a hotărât să se invite comandanţii trupelor duşmaneca să se înceapă tratativele de pace. Chiar şi ofiţerii ruşii pun la îndoialăacest ordin. România este pusă într-o situaţiune fără ieşire. Ce hotărâre va lua conducerea centrală?
  • 151. S-a ajuns iarăşi la o cotitură, în care păcatele din trecut îşi aratăefectele într-un mod neîndurat. Averescu notează: „ Asupra pregătirii de războiu am vorbit, amscris chiar, şi nu am fost ascultat. Asupra momentului intrării în războiu, nu am fost întrebat. Îmi sângerează inima în faţa catastrofei a cărei apropiere o simt şide care nu cred că putem scăpa decât printr-o adevărată minune. Mereu îmi revin în minte cuvintele lui Bratianucă, atunci cândvom intra în războiu, nu vom avea de a face cu trupe mai bine condiţionateca ale noastre. Atunci i-am răspuns că: o pregătire judicioasă trebuie să aibă învedere toate posibilităţile !... Glasul meu nu l-a putut convinge pe Bratianu, care pentru parteamilitară avea pe cei mai „luminaţi şi încercaţi” organizatori şi conducători:pe Iliescu, pe Râşcanu şi pe Rosetti !” 17 noiembrie 1917. Situaţiune aceeaşi. Înotăm în necunoscut. O schimbare bruscă a raporturilor dintre ruşi şi duşman arpericlita situaţiunea noastră foarte serios. O retragere poate să fieimposibilă. Averescu a fost anunţat ca mâine să se prezinte la Iaşi Seara sosi generalul Iancovescu, Ministrul de Război, care l-a pusla curent ce se va discuta la Iaşi. Ruşii au început în mai multe părţi ale frontului tratativele pentruarmistiţiu cu inamicul. Pe alocuri chiar şi a fost încheiat. -Ce facem noi? întrebă Iancovescu.
  • 152. -A trebuit să vie apa la gât, pentru a ne pune această întrebare. -Totuşi, ce propuneţi domnule general ? Iancovescu fusesesubalternul lui Averescu, şi continua să-l trateze ca pe şef. -De când s-au început tratativele între ruşi şi germani, analizezaceasstă problemă, şi am ajuns la trei soluţiuni : --retragerea în Rusia. --dezolvarea Armatei. --tratativele cu inamicul. -Trecând peste Prut, Armata nu va putea să subsiste nici 24 ore.Nimic nu e pregătit ! spuse generalul Iancovescu. -Dezolvarea Armatei tot nu este o cale bună. Ce se va face cuaceastă masă de oameni, părăsită fără mijloace de existenţă? Dar ce va ficu familiile ofiţerilor? spuse Averescu. -Da, rămâne a treia propunere a D-stră... -A treia soluţiune este incontestabil necunoscutul, dar tocmaipentru aceea poate că este cea mai indicată. Adică ar trebui mai întâiuştiut dacă şi ce se poate obţine prin tratative, este sau nu acceptabil şi apoia hotărî asupra soluţiunei. Dar este fapt cert că soluţiunea tratativelor înseamnă nimicirea luiBratianu, cu o oră înainte, şi pentru el totul se reduce acum a-şi întârziasfârşitul cât mai mult, cu nădejdea într-o minune. 18 noiembrie 1917. Consfătuire la Palat sub preşedinţia Regelui. Au asistat Brătianu,generalii Berthelot, Averescu, Prezan, Iancovescu, Grigorescu. Faţă de atitudinea ruşilor s-au pus 4 chestiuni.
  • 153. Chestiunile au fost: care va fi situaţia Armatei române înurmătoarele presupuneri: 1. Armistiţiul este încheiat independent de Înaltul Comandament. 2. Armistiţiul este încheiat chiar de Înaltul Comandament. 3. Care ar fi măsurile militare de luat imediat, potrivit cu atitudinea impusă nouă? 4. În cazul retragerii trupelor ruse, care ar fi condiţiunile de stipulat, pentru efectuarea ei, şi care ar trebui să fie măsurile de luat în acest sens de trupele noastre? Bratianu ceru cuvântul. Averescu observă ce palid era pe faţă. -Este o datorie pentru noi să ne ţinem de angajamente, pentru casă ieşim din războiu fără cea mai mică micşorare morală. Se făcu linişte. Toţi stau îngânduraţi. -Văd că nimeni n-are curajul să spună ceva contra Prim-ministrului. Eu vreau să pun chestiunea cu totul pe un alt teren. -Ascultăm domnule general – dădu glas Regele şi parcă se maiînviorase puţin. -Pentru aceasta trebuie să ştiu, care este scopul politic avut învedere sau intenţiunile urmărite? -Scopul politic este de a învinge duşmanul – răspunse Bratianu. -Aceasta este o formulă generală, teoretică. În cazul nostrutrebuie să concretizăm – răspunse Averescu. Văzând că Bratianu se ţine mereu alături cu chestiunea şi voieşteca alţii să intre în ea, Averescu îl întreabă: -Ruşii încheie armistiţiu. Guvernul nostru are intenţiunea săîncheie şi el armistiţiu, sau nu?
  • 154. Bratianu a fost nevoit a spune, că, dacă situaţiunea militarăîngăduie, guvernul nu vrea să încheie armistiţiul. Situaţiunea militară de acum îngăduia, căci îi avea lângă el pegeneralii Prezan şi Grigorescu, pe care el i-a făcut generali... Şi vor îndepliniorice poruncă a sa. Iancovescu şi Averescu se uită unul la altul. Era tocmai ceea, ce aprezis eri Averescu. Bratianu a uitat de ţară, de popor. Vrea să iasă uscatdin prostia pe care o făcuse cândva. -Situaţia nu impune încheierea imediată a armistiţiului pentru noi,întrucât pe timpul cât va dura arministiţiul, trupele ruse vor păstrapoziţiunile lor. Dar peurmă... Regele sta îngrijorat. Nu-şi spuneau opinia camarazii lui Bratianu,Prezan şi Grigorescu, care ştiau să facă dintr-o acţiune de nimic o faptăeroică, şi să se laude în faţa Regelui ! -Cum trebuie să procedăm noi la moment ?- întreabă Regele. -Dacă armistiţiul este încheiat de trupă, noi avem mâna liberă săfacem ce voim. -Dar dacă de Înaltul Comandament ? -Noi suntem înglobaţi în Comanadmentul rus. M.S. Regelecomandă trupele ruso-române şi este sub Comandamentul superior rus.Dacă acel Comandament încheie armistiţiul şi noi nu urmărim aceeaşi cale,este o ruptură cu ruşii, ruptură care trebue să o hotărască şi să o traducăîn fapt, guvernul. După mai multe discuţiuni s-a hotărât că deoarece guvernul nuare intenţiuni sub nici un cuvânt de a intra în tratative cu duşmanul, în cazcă ruşii încheie armistiţiu, sub orice formă, noi păstrăm poziţiunile.Dacăsuntem atacaţi, rezistăm.
  • 155. Dacă se retrag ruşii, ne retragem şi noi până pe linia Bârladului cuaripile sprijinite pe Prut, cuptinzând şi Iaşul. O impresie foartă proastă a lăsat cuvântarea generaluluiBerthelot, care a vorbit exclusiv de interesele aliaţilor, fără a se preocupacâtuşi de puţin de soarta românilor . Vede în Rusia toate în roz, unde, după părerea lui, se va forma unstat ucrainean care va avea o Armată credincioasă pentru continuarearăzboiulu, iar o misiune franceză care a plecat din România, va lua în mâinitransporturile pe căile ferate. Era omul care la prima greutate, îşi pierdea cumpătul, pierdeasimţul realităţii. Vorbea nişte aiureli. 21 noiembrie 1917. Comandantul Corpului 24 rus a fost arestat de soldaţi. Comandantul Armatei a IV rusă a fost arestat, în urmă însă pus înlibertate ! Bietul general Ragoza ! Trebuia toată viaţa s-o sacrifice Armatei,ca peurmă să fie umilit de soldaţii săi ! La ora 24.30 Averescu primeşte informaţie că de la Moineşti ar fipornit vreo 100 de căruţe şi câteva automobile cu soldaţi ruşi, care ar aveaintenţiunea să vină la Bacău, să manifeste pentru pace şi contra Regelui. Averescu a ordonat să se pună trupe la barieră pentru a se opriînaintarea trăsurilor, dacă vor veni. La ora 5 dimineaţa primi o telegramă de la generalul Cerbaciov,prin care se ordona a se înceta ostişităţile, pentru că se va încheiaarmistiţiul. A spus că măsura este luată cu acordul guvernului român. Averescu a pus la curent MCG şi totodată a ordonat să nu se ianici o măsură, fără permisiunea sa ori a MCG.
  • 156. Dimineaţă primi două telegrame, în care se spune să se încetezeostilităţile, iar în a doua, că generalul Prezan este provizoriu însărcinat cucomanda Armatei. 22 noiembrie 1917. Averescu fu invitat la Iaşi. Mare Consiliu de miniştri şi 4 generali. Se discută numirea delegaţilor, care vor merge să încheiearmistiţiu. -Misiunea delegaţiei este să încheie armistiţiul, pe aceleaşi bazeca şi Armata rusă, fără a se angaja câtuşi de puţin în vederea păcii,deoarece, în intenţiunile guvernului nu stă să încheie pacea, cu nici un preţ– spuse Bratianu. - Nu voim să încheem pacea, iar pe de altă parte primimarmistiţiul. Cum vine asta? -Am vorbit cu generalul Cerbaciov pe această chestiune. Însă el aspus că trebuie să consulte pe superiori. - Şi a consultat? – întrebă Regele. -Da Majestate. Au răspuns că recunosc necesitatea în care segăseşte România de a se lipi la demersurile Rusiei. -Din delegaţiune trebuie să facă parte un ofiţer de pe front –propune Averescu. Propunerea n-a fost adoptată. -În caz de retragere ce se face cu familiile ofiţerilor, cuformaţiunile sanitare, cu depozitele etc...- întrebă Averescu. -Aceste chestiuni vor fi studiate, de aici înainte ! – răspunsePrezan. Alt răspuns de la acest general Averescu nu aştepta...
  • 157. Consfătuirea s-a sfârşit şi Averescu a plecat cu impresiunea căacum, când ţara este în rostogolire spre fundul prăpastiei, nu se face decâta urma, cu acelaşi sistem nenorocit de până acum al subtililităţilor şi alarguţiilor. Regele l-a invitat să ia dejunul la Palat. După dejun, Averescu l-a rugat pe Rege să-l dezarcineze deComandamentul Armatei a II-a, deoarece nu putea rămâne sub comandalui Prezan. -Domnule general, vă rog rămâneţi la postul D-stră. Faceţi aceastăjertfă pentru mine. -Atunci daţi-mi un concediu. -Concediul D-stră poate fi interpretat de cineva ca o protestaredin partea D-stră, şi va fi îndreptată tot împotriva D-stră. -Majestate, sunt obişnuit cu interpretările calomnioase. -Vă luaţi concediu, fără a se face formalităţi. Averescu era bucuros că a fost înţeles de Rege. „ Cei cu frânele ţării nu văd realitatea, orbiţi de povara greşelilorcomise. Am plecat din Iaşi cu inima plină de amărăciune, durere şi scârbă!” – notează Averescu. 30 noiembrie 1917. La 27 noiembrie s-au întrunit la Brest-Litowsk delegaţiunile dinpartea Puterilor Centrale şi Aliaţi. Se hotărâse ca ostilităţile să fiesuspendate pe tot frontul de la Marea Baltică până la Marea Neagră.
  • 158. Averescu întruneşte la Bâlca pe Comandanţii de Corp de Armată,de Divizii şi de Brigăzi din toată Armata, precum şi câţiva din Comandanţiide Regiment. S-a pus bazele „Societpţii Mărăşti” cu scopul de a perpetuaamintirea victoriei de la Mărăşti. Prima activitate a societăţii va fi îndreptată în sensul de a restaurasatul Mărăşti şi de a ridica o criptă-monument în amintirea biruinţeinoastre. S-a vorbit despre spiritul trupelor. Impresia produsă de încheiereaarmistiţiului a fost peste tot cam aceeaşi. Un fel de indiferenţă, la început,şi apoi necaz. Îi privesc pe nemţi cu duşmănie şi nu sunt deloc înclinaţi afraterniza cu ei. Trupele nu sunt atinse de propaganda rusă, însă nu se poategaranta că cu timpul nu se va simţi efectele ei. Cei mai mulţi din comandanţi cred că prelungirea armistiţiuluipoate să amorţească spiritul războinic al trupelor şi la reluarea ostilităţilorsă nu mai prezinte soliditatea morală de azi, mai ales în cazul uneiretrageri. După masă sosi şi generalul Grigorescu, cu intenţia cum s-aexprimat el, să-l vadă ge Averescu. El a mărturisit că tensiunea care a fost între ei în iulie şi august, sedatoresc instigaţiunilor generalului Prezan şi soţiei sale. Acum a avut o indicaţie de la Palat, pentru a se apropia deAverescu. „Mă simt destul de solid pe picioarele mele – răspunse Averescu –şi nu poate nimeni să mă tragă de sfoară!” Generalul Grigorescu promise că în viitor va fi, în oriceîmprejurare, alături de el.
  • 159. S-au despărţit în comunitate de idei şi de sentimente. *Însă la trădat la prima încercare, şi a mai avut iarăşi o purtareurâtă pe timpul guvernării lui Averescu, care nu cunoştea încă la acelmoment starea lui mintală. 1 decembrie 1917. Averescu a avut o convorbire lungă cu Cella Delavrancea, carevede clar că cei care duc destinele ţării sunt dezorientaţi. A spus că Reginaa fost foarte amărâtăcă s-a trecut peste Averescu la ComandamentulArmatei. Prinţul Carol i-a spus Reginei că aşa trebuia făcut, după regulileerarhiei ! Averescu dădu de înţeles, că tot ce se face în cercurile înalte îl lasărece. Dacă e vorba de erarhie, apoi el avea prioritate faţă de Prezan,căci întotdeauna a avut grad mai superior, iar pe Prezan Averescu l-a făcutgeneral, când l-a numit comandant de Brigadă pe timpul când era ministrude război. Regele Carol I nu voia să-l admită, însă Averescu a insistat. „ Nu degeaba poporul l-a numit pe Regele Carol I şi cel Înţelept,pe care el, Averescu, nu l-a ascultat şi a insistat... Acum are un duşmancare procedează mişeleşte...”- spuse Averescu. 3 decembrie 1917. Prinţul Carol i-a adus de la Rege şi Regină lui Averescu ordinul„Regina Maria”. Au vorbit despre posibilul concediu a lui Averescu. Seara a avut iarăşi o convorbire lungă cu Cella Delavrancea, care i-a comunicat că Regina Maria vede limpede lucrurile, dar este ceva care oîmpiedică să exercite asupra Regelui toată influienţa ce ar trebui.
  • 160. 7 decenbrie 1917. Regele n-a preluat comanda Armatei. Comandantul Armatei a IV-arusă, un locotenent-colonel bolşevic, a hotărât să retragă Armata de pefront. Intenţiunea Comandantului este de a duce trupele sale împotrivaUcrainenilor, pe care guvernul bolşevic din Moscova îi consideră ca rebeli. La ora 11 întrunire la Regină, unde au asistat Comandanţii deArmată plus generalul Arthur Văitoianu, Miniştrii Franţei, Angliei, StatelorUnite ale Americii, Italiei, câţiva medici, d-nii Balş, colonelul americanAnderson. Se discuta regularea distribuţiei ajutoarelor în natură, populaţieinevoiaşe. Averescu a fost invitat de Rege şi Regină la dejun. După masă a avut o audienţă lungă la Regină, care era foartegraţioasă cu el, ca în tinereţe... Spunea că suferă mult. L-a mirat când ea adat de înţeles că cauza suferinţelor este el... Să mai fi rămas ceva dintinereţea lor zbuciumată...? La ora 4, întrunire cu Consiliul de miniştri şi generalii: Averescu,Prezan, Iancovescu şi Grigorescu. Prima întrebare era: pe cine să susţină Armata pentru restabilireaordinei în Rusia: pe Leninişti ori pe Ucrainenei? -Ce drept avem noi să ne amestecăm în treburile interne aleRusiei ? întrebă Averescu. -Ajutând pe Ucraineni, noi servim cauzei aliaţilor, care recunoscUcraina – răspunse Bratianu. -Noi l-am mai recunoscut şi pe guvernul provizoriu, condus deKerenski. Unde este acum? – răspunse Averescu. Chestiunea a fost lăsată să se discute mai peurmă.
  • 161. În noaptea trecută, generalul Prezan, invitat de generalulCerbaciov şi, cu consimţământul guvernului nostru, hotărâse a trimitetrupe de ale noastre pentru ca să atace şi să dezarmeze pe maximaliştiicare erau la Socola. A intervenit la tmp generalul Iancovescu, informat deserviciul secret de informaţie a Armatei, întemeiat de generalii Averescu şiVăitoianu, şi a oprit acest pas imprudent. Generalul Iancovescu a salvat ţara de o mare nenorocire, care vrus-o înfăptuiască generalul Prezan şi guvernul lui Bratianu. Contra noastrăse revoltau toate Armatele ruseşti, ce erau dislocate pe teritoriulRomâniei, mai bine zis ce mai rămase din România. În ajutor puteau sosiunităţi mari, aflate în Basarabia şi în Bucovina de Nord. Ce era să fie cuIaşul, dacă scăpau în el hoardele barbare ale bolşevicilor ruşi? -Ce măsuri trebuiesc luate pentru împiedicarea devastărilorproduse de trupele ruseşti care se retrag din România?- puse întrebareaBratianu. Generalul Grigorescu ca întotdeauna, pentru a arătadevotamentul său faţă de Bratianu, spuse că ruşii nu se vor retrage, cătoate sunt zvonuri, şi că trebuie să fim credincioşi aliaţilor, luptând până laultima picătură de sânge. -Tot ce spune generalul Grigorescu sunt fraze fără temei.Realitatea este că nu avem subsistenţe şi acestea nu se pot înlocui cuoptimismul – spuse generalul Iancovescu. Generalul Grigorescu începu să spună cât de mare erou este el cuoptimismul său. Uimire din toate părţile: de unde s-a mai luat încă un erou ? -Trupele ruseşti ce se află pe poziţii, în starea actuală, nu mai suntun element de luptă, ci de propagandă bolşevică – spuse Averescu,susţinut de majoritatea covârşitoare, care ştiau că generalul Averescu esteun general de front, şi ştia ce vorbeşte.
  • 162. La ora 6 consfătuire la Palat. Aceeaşi chestiune. Bratianu face o expunere foarte încurcată. Generalul Prtezan dănişte lămuriri şi mai încurcate. După multe discursuri s-a hotărât a se face o nouă întrunire, lacare să ia parte şi generalul Berthelot. -Nu înţeleg ce rol ar avea generalul Berthelot în hotărâreanoastră, care devine mai mult politică, decât militară – întrebă Averescu. Bratianu a dat nişte explicaţiuni încurcate. Averescu ceru audienţă la Rege, unde îi aminti de concediu.Regele a mai cerut timp. 8 decembrie 1917. Averescu înaintează un raport prin care cere sau un concediu deboală pe o lună, sau să fie numit un alt general în locul său. A primit o telegramă că este chemat la Iaşi pe câteva zile.Răspunse că este bolnav. Altă telegramă: dacă nu este foarte grav, trebuie să vină, căciprezenţa d-lui este necesară. N-a plecat. De ce necesitate poate fi un om umilit şi maltratat fărăcruţare de la începutul războiului şi până acum ? Şi apoi cel puţin de s-arţinea seama de cele spuse ! Aşa, un simplu figurant cu răspundere şi fărăînrăurire. 12 decembrie 1917. „Ce eroare ! S-au apucat să se amestece în certurile ruşilor. S-ar fiarestat şi dezarmat un grup de maximalişti la Socola ! Vom plăti scump, în viitor, acest pas nesocotit !...” – noteazăAverescu.
  • 163. Iarăşi telegramă de la Iaşi cu invitaţia de a veni ! Trimise încolo pecolonelul Ressel, pentru ca să insiste să fie rezolvată chestiuneageneralului. Intră pe la el acasă Cella Delavrancea. Mergea spre Iaşi. Ea şi-aexpus părerea despre fenomenul Averescu în viaţa politică şi militară aRomâniei: teama ce inspiră Averescu în guvernanţi ca o personalitateextraordinară ! Convorbirea cu Prinţul a fost absolut banală. A venit generalul Paul Anghelescu, care i-a spus lui Averescu căeste indignat de ceea ce fac francezii, că toată chestiunea cu Ucraina esteo nebunie. 17 decembrie 1917. Averescu notează „ A fost generalul Iancovescu. Este statornic înpărerile sale. După convingerea sa, ceea ce se face în guvern este onebunie şi că cel mai înţelept lucru ar fi să luăm contact cu PuterileCentrale, pentru a şti care sunt condiţiunile lor. Din informaţiunile sale (S.S.I.A.R), pare că Germania este dispusăa ne face toate avantajele posibile.” 21 decembrie 1917. Averescu acceptă să vină la Iaşi. A fost întâmpinat cu automobilulregal la gară. Consfătuire politico-militară: Regele, Averescu, Brătianu, generaliiVăitoianu, Prezan, Grigorescu, Iancovescu. -Ştirile despre constituirea Ucrainei şi a Armatei sale nu suntedificatoare. Pe de altă parte atitudinea ruşulor, în urma amesteculuinostru armat în luptele lor, a devenit ostilă nouă – spuse Bratianu.
  • 164. -De această atitudine a ruşilor, ca urmare a amestecului nostru înlupta lor internă, eu v-am preîntâmpinat – spuse Averescu – credcăvinovatul trebuie pedepsit. Se făcu o tăcere adâncă, căci vinovatul era generalul Prezan,favoritul Regelui şi a Prinţului. Aşa ceva să spună nu îndrăzni încă nimeni. Situaţia a fost salvată de Bratianu. -Vreau ca militarii să-şi pună avizul asupra temeiului, ce se poatepune milităreşte pe Ucraina? Toţi au fost de părere că nici unul. -Cer avizul D-stră asupra timpului cât ar mai putea să se ţină oficţiune de front în Moldova ? – întrebă Bratianu. -În jur de două luni – spuse generalul Grigorescu. -Dacă nu se încheie pace, mai bine zis nu se face nimic pentruaceasta, apoi nu mai mult de o lună – îşi dă părerea Averescu. -Generalul Prezan insistă că trebuie să ne retragem în Basarabia –spuse Bratianu. Generalii Iancovescu şi Averescu au fost pentru imposibilitatea şipericolul acestei operaţiuni. Ceilalţi n-au avut opinii bine lămurite. Dispoziţiunea de a dezarma unităţile constituite, întrebuinţândchiar focul, este datorită generalului Prezan. Bratianu a fost surprins şinemulţumit. Ordinul nu prevedea deschiderea focului, însă Prezan aordonat. Acum voia să fugă de mânia lui Bratianu, şi începu să spună că înordin nu era stipulat acest lucru. Averescu chiar şi a citit câteva rânduri dinordin. Spre surprinderea lui el a fost susţinut de generalul Grigorescu.
  • 165. După masă Averescu a avut o lungă convorbire cu Regele desprepolitică, despre Armată. Regele i-a spus confidenţial că ar putea aveanevoie de serviciul lui în afară de Armată. 22 decembrie 1917. La pra 3 audienţă la Regină. Pentru prima oară au examinat chestiunea unei eventuale păci.Regina a pus foarte net chestiunea dinastiei. Averescu răspunse că anume păstrarea dinastiei poate fi odificultate serioasă, dar crede că va putea fi înlăturată. Regina crede că dacă se pune chestiunea dinastiei, ar trebuiadoptată o soluţiune, care să dea dreptul Regelui să revendice mai târziutronul. Vrea pace, dar este torturată de ideia, de a reintra în Bucutreşti,în mijlocul acelor care au fost contra războiului, şi care vor avea aerul detriumfător. La ora 6 a avut o convorbire de 2 ore cu ministrul Franţei. Averescu izbuti să-l convingă pe ministru că în Rusia orice măsurămilitară este de domeniul fanteziei. Ministrul totuşi crede că Româniapoate mai rezista puţin, căci germanii iarna nu luptă şi că au retras artileriagrea de pe poziţii. În timpul iernii şi rezistenţei s-at putea duce tratative separate depace cu Turcia şi Bulgaria. -Pentru pacea cu Bulgaria, ar trebui să cedaţi Cadrilaterul – spuseministrul. -Bulgaria n-a intrat în război pentru Cadrilater, nici chiar pentruDobrogea, ci pentru Macedonia. Ministrul rămase surprins de această noutate.
  • 166. -Dacă veţi fi puşi în imposibilitate de a mai lupta, s-ar puteaîncheia o pace nelegală, pentru ca la încheierea păcii generale să vă puteţivalora drepturile voastre – spuse el. Aceste cuvinte l-au mirat pe Averescu. -De ce nu-i spuneţi aceasta M.S. Regelui? -Vă spun D-stră, căci tot ce vă spun e neoficial... Averescu înţelese că Regelui va trebui să-i spună el. Seara a fost invitat la doamna Cantacuzino. Era şi Regina, cu careAverescu s-a reţinut foarte mult. La urmă i-a relatat cele vorbite deministru Franţei. Regina i-a povestit foarte mult din trecutul ei. Copilăria, primii aniai măritişului, Regele Carol I, Regina Elisabeta. Dacă dorea , putea azi fiRegina Marii Britanii. Totul depindea de voinţa ei... însă ea la ales peFerdinand... 23 decembrie 1017. Averescu a fost invitat la ora 12 la Palat. A mai constatat odată, căRegele este victima şi prizonierul celor care îl înconjoară. Când face un pas greşit, nu găseşte în jurul său piedici, iarpornirile bune sunt exploatate pentru a duce la rezultate dăunătoare. După masă veni la el generalul Iancovescu, care îşi spuse părereacă se accentuiază tot mai mult indicile, că în condiţiile de pace alegermanilor ar fi eliminarea dinastiei. Averescu notează:” Mă întreb ce atitudine va trebui să aibă acelacare va fi însărcinat cu tratativele de pace, de către Regele însuşi. Urâtă dilemă.
  • 167. Totul va sta în mâna Regelui. Lui singur îi va reveni dreptul şidatoria de a hotărî.” Seara, lungă convorbire cu Mihai Cantacuzino, de la ora 21 pânăla 1 noaptea. Aceiaşi părere: sacrificii până la extremă, ca să nu stricămprietenia cu aliaţii. Era dureros să vadă, că chiar oameni de stat români cred că a ficeva moral şi nerevoltător, că dacă nu am face şi ultimul sacrificiu, care nuaducea nici un folos aliaţilor, vom pierde drepturile câştigate prinsacrificiile anterioare. Nu este asta o adevărată prostie ! Liderii vieţii politice aveau păreri diferite: Carp era pentruschimbarea dinastiei, Stere pentru republică, Marghiloman pentrumenţinerea dinastiei, dar la nevoie cu sacrificarea Regelui. 24 decembrie 1917. „ Audienţă la Rege. Mi-a acordat concediu ! În cursul audienţei mi-a spus că nu a fost niciodată neîncrezător înmine, dar că a avut impresia că nu spun ce gândesc ! Aici deci este originea legendei ! Asta eu, care întotdeauna am avut şi am expus părerea mea ? Am plecat spre Bacău. Mâine este Crăciunul: fără pom !”- notează Averescu. 31 decembrie 1917. Urările de Anul Nou, făcute trupelor Armatei a II-a. Iubiţi ostaşi ai Armatei a II-a ! Intrăm în anul 1918 sub un cer posomorât. Împrăjurările auadunat nori groşi peste capetele noastre şi nu putem şti ce va scăpăra, dinei, dintr-un minut într-altul, asupra ţărişoarei noastre scumpe.
  • 168. Faptele măreţe săvârşite însă de voi, în cursul anului ce am trăit,sunt o garanţie sigură că orice ne aşteaptă în viitor, Armata a II-a, prinsolidaritatea ei neîntrecută şi prin spiritul ei de sacrificiu mai presus deorice laudă, va şti a se menţine necontenit la înălţimea gloriosului ei trecutdin acest războiu. De la prima împuşcătură, santinelă neclintită în faţa duşmanului,după o retragere din cele mai grele, cum puţine cunoaşte istoriarăzboaelor, de îndată ce flancurile voastre nu au mai fost descoperite, v-aţioprit în faţa duşmanului: hotărâţi, cu fruntea sus şi braţul vânjos. Deşi istoviţi de oboseală, deşi bântuiţi de boale, deşi lipsiţi de celetrebuincioase, nu v-aţi mişcat o palmă din loc şi toate sforţărileduşmanului au fost zădarnice. S-au izbit de liniile voastre ca de o adevăratăstâncă. Cu baioneta necontenit spre pieptul duşmanului şi în bătaianeîntreruptă a tunurilor lui, aţi început, călăuziţi de Comandanţii voştri şinumai de ei, de Comandanţii voştri tot atât de scumpi vouă ca şi mie, să vărefaceţi şi în capăt, în trei luni aţi putut spune : „suntem gata, mai tari şimai încrezători în izbândă ca oricând, aşteptăm numai semnalul pentru arostogoli orice din calea noastră”. ... O Armată cu un astfel de trecut, nu se mai poate arăta altfel ! Mândru peste seamă de a vă fi fost în frunte, închinându-mă curecunoştinţă, ca tot ce este român, înaintea voastră, şi încrezător pe deplinîn stătornicia, credinţa şi solidaritatea voastră în viitor, vă urez cuneţărmurită iubire vouă şi la ai voştri: sănătate, zicându-vă din adânculinimii: La mulşi ani, sub un cer senin ! General Averescu.
  • 169. 1 9 1 8. 1 ianuarie 1918. „ Am primit o foarte frumoasă telegramă de la Bratianu, carăspuns la o telegramă de a mea, în careîi spuneam că cea mai bună urarece-i pot face este să ne ajute Dumnezeu să ieşim cu bine din greauaîncercare prin care trecem”- notează Averescu. 3 ianuarie 1918. Întrunire la Bratianu: generalii Averescu, Iancovescu, Berthelot,Văitoianu, Grigorescu, Prezan. Bratianu a deschis consfătuirea cu întrebarea: -Trebuie, sau nu trebuie să trimitem trupe în Basarabia pentru apăzi depozitele de acolo şi căile ferate ? Tăcere destul de lungă. Nimeni din cei prezenţi nu era cunoscut cevor discuta. Tăcerea o curmă generalul Averescu. -Cred că în Basarabia se poate duce o Divizie, să zicem devânători. -Mai este altceva la mijloc – luă din nou cuvântul Bratianu –trebuie de avut în vedere, că după plecarea ruşilor, trupele noastre vortrebui să ocupe întreg frontul de la Galaţi la Noua Suliţă. -Când am propus o Divizie, am luat în vedere acesr lucru, care,după părerea mea nu are nici o importanţă. Totuna n-avem forţe destulepentru a ţine astfel de front – răspunse Averescu. Cu el au fost de acord generalii Văitoianu şi Iancovescu.Grigorescu s-a abţinut. Berthelot şi Prezan au început să vorbească că noi
  • 170. putem opune o rezistenţă serioasă chiar şi cu o astfel de dispersare aforţelor. Şi inamicul este dezorganizat, spuneau ei. Iar pentru a aduce forţenoi, trebuie un timp îndelungat. -Pentru a transporta 12 Divizii de pe frontul oriental va trebui numai puţin de două luni - răspunse Averescu – transportul unei Divizii cerecel puţin 15 zile. Averescu îi dădu generalului Berthelot întrebări care deţineau dedomeniul transportului şi organizarea trupelor. Nici un răspuns clar.Averescu ramase uimit de cunoştinţele proaste ce le avea generalulBerthelot în domeniul organizării şi transportării trupelor. Şi acest om era responsabil pe organizarea şi deplasarea trupelornoastre ? Iată de unde vine organizarea proastă a Armatei române ! Francezii au vrut să-l ia Comandant de Corp, dar în ultimulmoment s-au răzgândit. Ce nenoroc a avut România ! -Apărarea frontului nostru cu forţe puţine, ar aduce la odispunere în cordon – spuse Averescu. -Trebuie numai o linie de supraveghere şi în spate rezerveeşalonate în adâncime – spuse Berthelot. -Aţi pierdut din vedere configuraţia geografică a ţării ce ne-a mairămas. Nu avem adâncime proporţionalăcu extensiunea frontului, nicireţeaua de comunicaţiuni nu este de natură a favoriza o astfel demanevră. -Avem date precise că germanii nu vor mai ataca pe acest front. -Tot voi aţi spus din sursele voastre de încredere, că germanii vorataca prin Bucovina sau pe la Galaţi, şi tocmai atunci ei pregăteau ataculcontra Italiei, fără ca voi să ştiţi de el – răspunse Averescu. Berthelot răspunse că ce a fost a fost.
  • 171. -Trupele noastre nu sunt în stare să execute mişcări repezi –continuie Averescu – din cauza stării căilor şi a încălţămintei. Aici Berthelot parcă a exploadat: -Sunt 600 000 de bocanci la Nicolaev şi voi vă văitaţi că nu aveţiîncălţăminte ? strigă el la Bratianu – vrei să ţi le aducem tocmai în casă ?continuie să ţipe el. În furia lui, de data aceasta îndreptăţită, căci Bratianu n-aorganizat transportarea încălţămintei în România, el a aruncat nişte hârtiipe masă, strigând „sunteţi nişte leneşi !” Luă cuvântul generalul Grigorescu: -Noi am convenit odată că trebuie să ne ţinem cuvântul faţă dealiaţi şi este de mirat cum generalii Averescu şi Iancovescu mai facobiecţiuni. -Niciodată n-am fost întrebat asupra părţii politice a situaţiuniinoastre. Am fost întrebat numai prin aspect militar. Întotdeauna întrebamvederile politice ale guvernului, şi numai atunci am arătat întru câtacţiunea militară este sau nu posibilă. În cursul şedinţei a sosit o telegramă de la Petrograd, prin care sepune guvernului român un ultimatum: Pentru că a arestat revoluţionari (militari) ruşi şi că a dezarmattrupe. Se cerea a se pune în libertate cei arestaţi, a se pedepsi cei careau făcut arestări, şi dacă nu se va răspunde în 24 de ore, se vor lua măsurimilitare contra României. Iată la ce a adus prostia generalului Prezan ! Puţini duşmani avem,ne mai lipseau numai ruşii ca duşmani !
  • 172. Bratianu a păspuns pe loc, că ruţii nu sunt informaţi corect, că afost o operaţiune de poliţie, pentru garantarea siguranţei şi bunurilorpopulaţiunii. 4 ianuarie 1918. Invitat la dejun la Bratianu, unde a găsit Consiliul de miniştri, careîl invită să ia şi el parte. Întrebat de deputaţi, a repetat tot ce a spus ieri. Propunerea luiAverescu a fost primită unanim, ce nu s-a mai întâmplat demult la Consiliu.Păreri au fost spuse şi de alt gen, însă s-a votat unanim. S-a hotărât de a trimite trupe aşa cum a propus generalulAverescu, căci era clar că o rezistenţă serioasă nu se poate organiza. La masă asista şi d-na Bratianu, care ştia că Averescu cunoaştefoarte bine Rusia. Vorbise despre revoluţia din Rusia, mentalitate,psihologie, Tolstoi, Korolenko, etc... Cu Bratianu a vorbit mai mult. El are impresia că germanii vorprimi pacea fără a separa dinastia de ţară şi cu integritatea teritoriului,exceptând Cadrilaterul. Şi nu trebuie grăbit pentru a obţineconsimţământul aliaţilor. Averescu răspunse că nu trebuie nici prea întârziat, pentru a nune da cu totul pe mâna duşmanului. 19 ianuarie 1918. „Am întrunit comitetul de patronaj al coloniilor de copii. Am pus bazele organizaţiunii, Cred că va prinde. Am văzut pe toţianimaţi de foarte multă bunăvoinţă.”- notează Averescu în această zi. 20 ianuarie 1918. Conferinţă la Iaşi: Regele, Bratianu, Take Ionescu, generaliiAverescu, Berthelot, Iancovescu, Prezan, Grigorescu.
  • 173. Din cauza mişcărilor noastre de trupe, Mareşalul Makenzen atrimis un mesaj în care arată că s-a derogat de la două articole dinarmistiţiu şi cere explicaţiuni. Bratianu crede că este un bluff. Ori poate o ameninţare? -Nu domnule Bratianu – spuse Averescu – este numai dorinţa de aregulamenta o nouă situaţiune, creiată prin mişcările trupelor noastre. -Explicaţi ce aţi avut în vedere – spuse Take Ionescu. -Dacă germanii ar avea cea mai mică intenţiune să ne atace, potsă o facă oricând, prin simpla denunţare a armistiţiului, fără nici oexplicaţiune. Ar fi putut, pentru ca să arăte că au fost siliţi la aceasta, sădenunţe armistiţiul în ziua în care s-au început mişcările noastre. Este mai degrabă de presupus că pentru motive politice orimilitare, nu au interesul ca să atace, dar nu pot să lase, în acelaşi timp, săse producă schimbări în faţa frontului fără să ceară explicaţiuni. -Dar dacă ne vor ataca, ce măsuri militare ar trebui să luăm ? –întrebă Regele, care până acum nu scoase nici o vorbă. -În Germania sunt serioase tulburări în favoarea păcii. Guvernulposibil să recurgă la o energică acţiune militară, sau să ia faţă de aliaţi oatitudine mai conciliantă. Această hotărâre s-ar putea produce în două săptămâni şi ar fiimportant pentru noisă ţinem frontul până atunci. Ce dispoziţiuni militarear fi de luat ? -Ameninţarea este numai de la Nord – spuse generalul Berthelot. -Susţin cu totul părerea generalului Berthelot – spuse Prezan – arfi necesară gruparea a trei Divizii de nouă formaţiune, dar ele vor fi gatapeste trei săptămâni. Când le vom avea vom fi în stare să facem faţăduşmanului.
  • 174. -Dacă am presupune că prin miracol în cursul acestei nopţi amputea distribui forţele noastre în modul cel mai judicios posibil, încă nuvom fi în stare să rezistăm unui atac serios – spuse Averescu. -Cum explicaţi cele spuse – întreabă Take Ionescu. -Simplu. Este admisibil ca Mareşalul Makenzen să se îmbarce într-o întreprindere, înainte de a fi în măsură să o ducă în mod sigur până labun sfârşit. S-a convenit la aceea, ce propuse generalul Averescu. Se va luacontact cu Mareşalul Makenzen, pentru a vedea care este scopul mesajuluisău. „Ieri am scris D-lui profesor Xenopol, care a luat iniţiativa să ofereo sabie de onoare generalului Grigorescu. În urma unei scrisori a acestuia,a hotărât să-mi dea şi mie o asemenea sabie. Ce e cu gestul acesta a generalului Grigorescu ? Simte că nu edestoinic ? Ori e o capcană bine gândită de „prietenii” mei de la Curte ? L-am rugat să-mi spună dacă hotărârea porneşte din iniţiativapersonală, sau este o delegaţie, şi în acest caz de la cine o are ”- noteazăAverescu. 25 ianuarie 1918. Din nou dejun la Bratianu, unde el a spus că s-a primit unultimatum de la inamic, prin care se cere în termen de 4 zile să se dealămuriri asupra mişcărilor de trupe. Bratianu are 3 soluţiuni: reluarea ostilităţilor, începereatratativelor de pace sau tergiversarea. Prima soluţie nici nu se discută. A doua trebuie s-o respingă,deoarece, el care a început războiul, nu poate să facă şi pacea.
  • 175. Singura soluţie de adoptat pentru actualul guvern este a treia.Crede că nu se va izbuti, căci se vor opune conservatorii. La plecare, Bratianu se adresează către Averescu: -Domnule general, vă rog să vă reţineţi la Iaşi şi pe ziua de mâine,căci nu se ştie ce întorsătură vor lua lucrurile. 26 ianuarie 1918. Guvernul a demisionat din cauză că nu a fost acord asuprahotărârei, ce trebuia luată. Averescu primi chiar la Bratianu în casă comunicarea mareşaluluiCurţii că va fi primit de Rege. Bratianu a promis că-şi va da tot concursul,fără să ceară să se amestece în hotărârile guvernului, care esterăspunzător de actele sale. Regele l-a înputernicit să formeze un guvern nou. Averescu întocmi o listă, pe care a prezentat-o Regelui, care aîntrodus în listă pe Manolescu, Preşedintele Curţii de Casaţie şi Garoflid,Inspector agricol. Manolescu a refuzat să intre în guvern, căci simpatiile lui suntpentru Franţa... Averescu notează „ Şi aceasta poate fi un aspect alpatriotismului, dar pe care eu nu-l înţeleg. A judeca interesele ţării, în momente cu adevăr tragice, dupăsimpatiile şi legăturile personale, este ceva care trece peste marginelepriceperii mele.” 27 ianuarie 1918. Averescu trimite o notă adversarului, arătând că a survenitschimbare de guvern şi că nu se poate da încă rezultatul cerut. S-a acordat o prelungire de 48 de ore, dar Mareşalul Makenzensperă că în noul guvern nu vor fi membri din cel vechi.
  • 176. 28 ianuarie 1918. Averescu se întoarce la Bacău să-şi ia lucrurile. Mişu Săulescu şiGaroflid nu mai voiesc să intre în guvern, pentru că-i deconsiliază amicipolitici şi pentru consideraţiuni personale. Marii patrioţi ! Ştirea venirii lui Averescu în fruntea guvernului au umplut debucurie pe ofiţeri şi soldaţi, toată Armata activă. 29 ianuarie 1918. „ Am depus jurământul. Regele a ţinut o mică cuvâtare. Am pututlua la Finanţe pe Fotin Enescu, aproape cu sila, numai după rugăminteamea şi a Regelui. Am avut un consilui de miniştri după amiază, iar seara consiliul afost prezidat de Rege. Politica guvernului a fi de a începe negocierele de pace, dardesigur nu pacea cu orice preţ”- notează Averescu în această zi. 30 ianuarie 1918. Au plecat la Bucureşti domnii: Papiniu, colonel Ressel, maiorulMitilineu. Papiniu are însărcinarea de a comunica vederile guvernului, înceea ce priveşte pacea şi a cere o prelungire a armistiţiului de cel puţin 20zile, pentru a ne complecta guvernul. Colonelul Ressel avea însărcinarea de a transmite MareşaluluiMakenzen dorinţa lui Averescu de a avea o întrevedere personală cu el. Maiorul Mitiliniu avea însărcinarea de a lua contact cu oameniinoştri politici din Bucureşti, în special cu Marghiloman, pentru a vedea,dacă nu poate să ştie de la ei, cam pe ce baze s-ar îndruma negocierile depace. ORDIN de ZI № 6956 din 31 ianuarie 1918.
  • 177. Iubiţi Ostaşi ai Armatei Române, Chemat de M.S. Regele la cârma trebilor ţării, sunt nevoit a părăsicomanda Armatei a II-a. Înainte de a mă despărţi de voi, vin să vă arăt încă odată dinadâncul sufletului mulţumirile şi recunoştinţa mea nemărginită, pentrustatornicia şi devotamentul cu care aţi stat la sfânta voastră datorie, înmijlocul celor mai mari greutăţi. Doresc să mai ştiţi totdeodată că iubirea ce mi-aţi arătatnecontenit şi de care mi-aţi dat atâtea dovezi, a găsit necurmat un răsunetcălduros în inima mea. Mă despart de aceea de voi, scumpii mei tovarăşi de luptă, prinlegăturile de comandament, căci cu gândul şi cu sufletul voiu continua a fiîn mijlocul vostru şi vă voiu urmări pretutindeni cu mândrie, cu dragoste şiplină încredere în virtuţiile voastre ostăşeşti şi româneşti. Sunt convins că atât cât ţara va avea nevoie de braţul vostru,fiecare mişcare a voastră va fi un act de bravură, oricare ar fi jertfele ce vis-ar cere. Să mai ştiţi în sfârşit că una din grijile mele de căpetenie de aciînainte, va fi ca răsplata virtuţilor şi jertfelor voastre să fie înfăptuită, aşacum s-a hotărât şi cum va fost chezăşuit prin viul grai al M.S. Regelui. General Averescu. 1 februarie 1918. Averescu s-a dus la Cameră, unde a exspus planul de guvernare,cerând sprijinul Parlamentului. A avut o primire cîlduroasă, a fost aplaudat.
  • 178. Bratianu a declarat că va sprijini guvernul, cerând să fie ţinut lacurent cu mersul evenimentelor. Cuza şi Trancu au atacat violent fostul guvern, spunând cuvinte delaudă către noul guvern şi personal lui Averescu. Situaţiunea lui Bratianu era din cele mai penibile. 2 februarie 1918. S-au întors delegaţii de la Bucureşti. D-l Papiniu a constatat o mare satisfacţiune la mareşalulMakenzen, când i-a spus că noul guvern este hotărât de a păşi pe caleanegocierilor. Însă n-a vrut să prelungească armistiţiul. După multe discuţiuni, s-a convenit că până la data de 7 să secomunice numele delegaţilor români pentru negocieri, iar în ziua de 9februarie să aibă loc prima întâlnire a delegaţilor. Mitilineu n-a putut aduce nici un rezultat. Colonelul Ressel spuse că Mareşalul Makenzen are marea plăcereca să se întâlnească cu Averescu, dar nu crede că vor putea fi schimbatecondiţiunile. Delegaţii au avut contact cu oamenii politici din teritoriul ocupat:Carp, Lupu, Neniţescu, Beldiman, Virgil arion. Toţi hotărâţi pentruîndepărtarea Regelui. Averescu a trimis pe Crăiniceanu cu o telegramă prin care cere luiMakenzen întâlnirea. 4 februarie 1918. „Mi-am luat rămas bun de la ofiţerii Armatei a II-a Colonelul deRoince mi-a adresat câteva cuvinte din cele mai cordiale, la care i-amrăspuns foarte călduros” – notează Averescu.
  • 179. 5 februarie 1918. Ziua de întâlnire cu Mareşalul Makenzen. La linia de departajareromâno-germană a fost întâmpinat de căpitanul de cavalerie Scholtz,ataşat pe lângă Averescu şi au plecat la Focşani, la Statul Major al CorpuluiI, unde au luat dejunul cu Şeful de stat major colonelul Krenrab. La 12.15 a plecat cu trenul spre Buftea, într-un vagon din parculimperial. A fost primit la Buftea de Makenzen, care i-a eşit la scară înainte.A fost condus la apartamentul ce ia fost destinat, unde au avut o lungăconvorbire cu Makenzen. Cu Makenzen se cunoşteau încă când Averescu era maior şi ataşatmilitar al României la Berlin. Cu generalul Makenzen stau ore întregi şidiscutau temele militare, strategia şi tactica de luptă contemporană, ceeste nou în lume în această direcţie. Averescu i-a spus că dorinţa lui este să ştie pe ce baze se vor facenegocierele. -Chestiunea dinastiei este de ordin privat, şi nu va intra deci întratativele de pace – spuse Averescu. -Bine. Armata va fi respectată cu toate onorurile, că vom puteaţine mobilizată şi întrebuinţa în Basarabia împotriva bolşevicilor. -Adică contra Rusiei? -Rusia şi bolşevicii sunt lucruri diferite. O să înţelegeţi peurmă.Acum o să putem coopera într-o eventuală întreprindere în Rusia. Ce avuse în vedere Mareşalul german Averescu nu înţelese. -Se vor trebui cesiuni teritoriale. -Ce anume?
  • 180. -O să cedaţi Dobrogea, însă cu acces la mare. -Nu este prea mult. Dobrogea nici odată n-a fost a Bulgariei. Ea afost teritoriul Imperiului Bizantin, apoi a Imperiului Otoman. -Dar România ce are cu acest teritoriu ? -Este răsplata pentru sângele vărsat de români pentru eliberareaBulgariei în 1877-1878. Teritoriul turcesc a trecut la biruitori. -Cred totuşi că s-ar putea ajunge la o înţelegere, ca să cedaţinumai Cadrilaterul şi o făşie locuită de bulgari până la linia Mangalia-AdamKlissi. -Veţi face aceasta pentru România ?- întrebă mirat Averescu. -Voi vorbi cu Kaizerul. El vă stimează. Bulgarilor va fi destul ceeace am spus eu. -Când o să aveţi întrevedere cu Kaizerul, transmiteţii cele maicălduroase urări din partea poporului român. -Nu încurcaţi România cu dumneata. Dacă era altul nu primeanimic. Ba dimpotrivă, vă mai rupeam o bucată din Oltenia, pe care o cereAustria. Însă nu va primi nimic. Au vorbit despre politica Puterilor Centrale, a Antantei, carerămase fără principalul ei sprijin, Rusia. Nu degeaba Kaizerul încă în 1916le-a dat la bolşevici, şi anume lui Lenin, 400 000 000 mărci aur. Rusia estescoasă definitiv din război. Lenin ca răsplată pentru milioanele luate, a datvoie ca Germania să ocupe pe un termin de un an teritoriul rus până la râulVolga, şi să cedeze Flota Militară Maritimă din Marea Neagră. -Vă promit tot sprijinul meu, însă vă mai repet odată, susţinereava avea un caracter privat. Şi prima chestiune este cea a dinastiei. -La ce vă referiţi ?
  • 181. -Vă spun confidenţial, că schimbarea dinastiei este hotărâtă, lucrula care au convenit şi fruntaşii voştri din Bucureşti. -Pentru mine acest punct este cel mai greu, deoarece am primitmandatul de Şef de guvern de la actualul Rege. Şi nu pot sub nici un cuvântconveni la decapitarea Suveranului meu. -Situaţiunea nu este plăcută, însă Împăratul este fixat asupraacestui punct. -În cazul acesta voi merge personal şi imediat la Berlin. Vă rog să-mi solicitaţi o audienţă la Kaizer. -La miezul nopţii voi da raportul zilnic Împăratului. O să profit deaceastă ocazie şi-i voi transmite cererea D-stră. La conferinţa cu generalul Hell, Şeful de Stat Major a luiMakenzen, a unui secretar de legaţiune şi a unui căpitan de Stat Major, asistat şi Mareşalul Makenzen. Însă el nu s-a amestecat în convorbire.Conferinţa a luat un caracter oficial. Generalul Hell cere să fie admisecondiţiunile preliminare pentru începerea tratativelor de pace. -Cererile formulate de D-stă sunt neadmisibile. Nu m-aţi orientatasupra bazelor pe care se vor face tratativele de pace. Nu pot lua nici unangajament, până nu mă consult cu miniştrii mei. În timpul mesei Averescu sta la dreapta lui Makenzen, care reveniîn şoaptă la chestiunea cu dinastia. -Faceţi rău că nu profitaţi să scăpaţi de această dinastie, căci toţicei din Bucureşti afirmă că este o pacoste pe ţară. -Aceasta este părerea lor. Dar am şi eu părerea mea şi nu mi-oschimb. În locul meu ce aţi face ? Makenzen tăcu un timp, apoi răspunse:
  • 182. -Poate că aveţi dreptate. Voi vorbi chiar în noaptea aceasta cuÎmpăratul. Poate îl conving să-şi schimbe părerea. Prăpăditul cela deFerdinand a ştiut pe cine să trimită la tratative. Şi aici a profitat deînţelepciunea tatălui său, Carol I, care a trimis un maior ca ataşat militarîntr-o ţară ca Germania. Însă să mai ştiţi, că la prima ocazie, dacă rămâneRege, o să vă trădeze. După cum ştiţi, Kaizerul vă stimează şi vă apreciază ca pe ungerman... „După masă iarăşi tratative. Generalul Hell crede că în chestiuneaDobrogei s-ar putea ajunge la soluţiunea de a o lăsa deschisă, până lapacea generală. Este de părere că asupra trecătorilor în munţi nu trebuiesă fim prea îngrijoraţi. Fiind un mare agrarian, el crede că dacă am fi bine călăuziţi, în 5ani vom putea îndoi producţia noastră”- notează Averescu. 10 februarie 1918. Întâlnirea cu Czernin şi Kuhlmann se întârzie cu 24 de ore.
  • 183. Spre sfârşitul lunii martie 1907 Margaret absolvi cursurile de soră decaritate. Se ceru la spitalul municipal, unde era nevoie de forţă de muncă,căci din toată ţara erau internaţi răniţi. Militari şi civili, tineri şi bătrâni,femei, copii, care au fost măcelăriţi de furtuna răscoalei. Când prima oară văzu picioare, mâini rupte, mai n-a pierdut cunoştinţaA fost susţinută de o colegă, care deja trecuse prin asta. Un soldăţel tinerelcare fusese rănit în Oltenia, cu piciorul rupt, după ce primise ajutor medicaşi îşi revenise, cerea să fie împuşcat acum, aici pe loc, căci fără un picior numai trebuie nimămui. Cum să lucreze în câmp? Nu voia să fie obuză familieicare şi aşa cu greu supraveţuia. Margaret de abia acum înţelese că nu toţi trăiesc aşa ca ea, că suntoameni care n-au pâinea de toate zilele, umblă zdrenţuroşi, pe care nu-iaşteaptă nimic bun în viitor. Îi era milă de acel soldăţel, se stăruia în tot felusă-i aline durerea. Însă el insista mereu să fie împuşcat. Răniţii erau aduşi şi ziua şi noaptea. Spitalul lucra non-stop. Surorilelucrau zi şi noapte. Câteva ore de somn în camera personalului... şi iarăşi lamuncă. Nu s-a plâns niciodată. Nu ştia că e atât de rezistentă. „Cred că e de
  • 184. la tata” se gândi ea, care ştia că nici generalul Averescu, de când a fost numministru n-a înoptat acasă. Dormea în cabinet. În a treia zi au fost aduşi răniţi din Oltenia. Când pe alături trecu o targcu un tânăr ofiţer grav rănit, pe care sanitarii se grăbeau să-l ducă în sala deoperaţie, ceva cunoscut i s-a părut în acest tânăr. Ce nu făcea, în faţa ochilosta el, de care ea nu-şi putea aminti unde l-a văzut. De fapt faţa celui rănitera aproape toată bandajată. Însă intuiţia îi spunea că l-a văzut undeva. Înainte de a se duce la odihnă hotărî să vadă ce e cu acel ofiţer. În celetrei paturi din boxă, era câte un ofiţer grav rănit. Patul celui pe care îl căutaera lângă fereastră. Era rănit la piept, dar şi faţa bandajată. Se uită la mâini.şi mâinile aceste i-au amintit de toate... mâinile care de atâtea ori auîmbrăţişat-o cu gingăşie, cu dragoste. Era el, omul la care ea se gândeaîntotdeauna, pe care îl visa mereu, care i s-a destăinuit că o iubeşte mai mudecât orice pe lume. Stătu mult aşa. Nu ştia ce să spună, ce să facă, nu ştia în ce stare este eCând şi-a revenit se porni spre cabinetul doctorului – şef. Bate la uşă şi intrăDoctorul scria ceva la masă. -Ce s-a întâmplat Margaret? -În ce stare e locotenentul Munteanu? -E rănit în piept. S-a născut cu noroc locotenentul. Un centimetru maiîntr-o parte şi... Acum va trăi mult. Starea e gravă, dar stabilă. Are organismputernic. Sunteţi cunoscuţi? Ea se pierdu. Nu ştia cum să lămurească. Doctorul se pricepu. -Are nevoie de o soră de serviciu. Doriţi? -Mersi, domnule doctor.
  • 185. -Plecaţi la bolnav. Mâine o să vin să văd în ce stare e. Zbura spre el, spre unicul om pe care îl iubea. Somnul, obosealadispăruse. S-a aranjat mai comod lângă el. A luat mâna lui, cândva puterniciar acum slăbită de boală, în mâna ei. Iar gândurile, gândurile... au dus-o întrecut, trecutul fericit, alături de omul drag... După balul dat de Curtea Regală la 10 mai 1906, când făcuse cunoştinţcu Mihai, se gândea mereu la el. Aştepta cu nerăbdare spectaclul. În ziuaspectacolului, toată ziua nu-şi găsea loc. În timpul spectacolului el încet o atinse de mână, iar apoi, tot aşagingaşi, cuceri toată mâna. Ea intuitiv făcu o mică încercare de a eliberamâna, dar se simţea bine la atingerea lui, şi a cedat... Mihai se pregătise serios de această întâlnire. La ieşire îi aştepta trăsurNopţile de mai sunt frumoase. Nu e nici cald, nici răcoare. Cerul senin parcăvoia să le şoptească ceva îndrăgostiţilor. Margaret, când el a tras-o puţin maproape, singură s-a lipit de el. Se simţea fericită, voia ca noaptea să nu semai sfârşească... La a treia întâlnire el întreabă parcă în glumă, parcă serios. -Cum ţi-i numele? -Munteanu. Margaret Munteanu. -Cum ai spus? întrebă el cu mirare, şi după cum i-a părut ei, pierdu-seinteresul faţă de ea. -Cum ai auzit. Mergeau în trăsură tot aşa de mână şi lipiţi strâns unul de altul.
  • 186. -Regreţi că ţi-ai pierdut timpul nu cu fiica generalului Averescu, ci cu ooarecare Munteanu? Ea brusc îşi rupe mâna din a lui şi trecu la o distanţărespectabilă. El n-a făcut nici o mişcare s-o recucerească. Tăcea. Când se apropiau dcasa ei, el o îmbrăţişă strâns. Ea n-a opus rezistenţă. Dar nici nu voia, căci eîndrăgostită în acest tânăr, care umbla după fete bogate, după fete cu numrăsunător. El aşa şi n-a răspuns la întrebarea ei: de cine a fost invitat la bal? -Mult m-am rugat la Dumnezeu ca tu să nu fii fiica generalului AverescŞi el m-a auzit. Ce bine-i! spuse el bucuros, şi, găsindu-i buzele, o sărută aşacum ştiau să sărute numai ofiţerii de cavalerie. Era plăcut sărutul lui, însă nu-i ajungea aer. Îi plăcu cuvintele ce le-arostit. Înseamnă că şi el o iubeşte aşa, cum îl iubeşte ea. Fără margini... X X X Pentru reprimarea răscoalei Averescu a folosit numai opt divizii,comandanţii cărora au fost instruiţi personal de general. El ceru maximădisciplină în unităţi, folosirea tratativelor ca cea mai bună sursă de a evitavărsarea de sânge. Averescu a triplat sistemul de apărare a capitalei, a împărţit satele îndiverse categorii: sate unde erau numai agitaţii; sate unde s-au înregistratrevolte cu simple devastări; sate cu răscoale, urmate de jafuri, incendii,devastări sau omoruri şi care au putut fi potolite prin simpla prezenţă aarmatei; sate unde a fost nevoie de represiune pentru potolirea răscoalei.
  • 187. Acest tabel a fost folosit pentru distribuirea exactă a forţelor. Ministerul de Război se sufoca din cauza lipsei de informaţie îndeobşteşi lipsei de informaţie precisă, adevărată, dar nu inventată de comandanţiiunităţi. La 14 martie a fost chemat la ministru colonelul Arthur Văitoianu. Dupce s-au salutat, Averescu ca întotdeauna trecu la subiect. - Situaţia din ţară o ştii. Şi mai ştii că nivelul de informaţie parvenit din unităţi nu redă realitatea, şi depinde de comandant. Ce propui? - Mă gândeam des la această problemă. Germanii au hotărât-o la nivedeguvern. La noi asta e imposibil. -De ce? -Nici un guvern nu se uită la armată şi nu va finanţa această structură.Armata trebuie atunci, când e nevoie de apărat averea lor. Ca în prezent. -Dar fără finanţare nu putem găsi ofiţeri patrioţi? -Cred că da. Însă ei trebuie căutaţi. În fiecare unitate. Trebuie începutunităţile mai mari -Din acest moment de asta te ocupi tu. Tot ce faci e sub grif secret.Raportezi numai mie. Vei primi legitimaţie specială, prin care toţicomandanţii, de la pluton până la corp de armată, ţi se supun fără nici omotivaţie. Toţi ofiţerii, care dau consimţământul să lucreze şi în acestdomeniu, vor fi mai repede avansaţi în grad, în funcţie. Vor avea şi alteprivilegii din partea mea. Vom găsi cred şi o modalitate de a finanţasuplimentar aceşti ofiţeri, ca ei să poată racola persoanele necesare pentru
  • 188. culegerea informaţiei. Lista ofiţerilor va fi supersecretă. O păstrezi acasă înun loc pe care îl poţi găsi numai tu. - Am înţeles, însă nu te-am felicitat cu funcţia de ministru. Felicitărilemele. Deseară vă invităm la noi. Să sărbătorim. -Mersi de invitaţie, dar nici tu n-o să poţi sărbători. Peste câteva minutîmi aduc la iscălitură legitimaţia ta şi pleci direct de aici în unităţi. -Ce, atât de complicată e situaţia? -Situaţia ieşise de sub control încă la începutul lui martie. Nu voiamaceastă funcţie acum, când se va vărsa mult sânge nevinovat. Însă Regele ainsistat. Ca om politic după asta o să am probleme. Oricine şi oricând vaputea să mă învinuie pentru vărsare de sânge. Că Patria noastră e în mareprimejdie acum, nu-şi va aminti nimeni. Dacă nu stabilim noi ordinea în ţarăvor interveni ruşii şi austriecii. Primejdia nestăvilită acum, mâine poate fifatală pentru ţară. - Bună, foarte corectă frază. Ştiam că eşti un mare patriot. Mă mândrecu tine, mă mândresc că stepele noastre din sudul Basarabiei au dat Patrieiaşa o personalitate. - Arthur, nu ţi-i dor de stepele noastre? Eu des le văd în vis. Cumcălăream ca nebunii... iar apoi primeam probozeală de la tata. - Mi-e dor... foarte mult mi-e dor. Dar situaţia... Alexamdru Averescu şi Arthur Văitoianu au pus bazele S.S.I.A.R.( Serviciul Secret de Informaţie al Armatei Române), care a funcţionat până la 6 septembrie 1940, când generalul Antonescu, devenind Conducătorul României, la arestat pe Mihail Moruzov, conducătorul acestei structuri. S.S.I.A.R. a fost reorganizată în SSI şi supusă direct dictatorului Antonescu.
  • 189. Totodată Averescu a mai întreprins o manevră strălucită fără a folosi armata.El l-a invitat la minister pe redactorul-şef ( directorul) ziarului „Adevărul”Constantin Mille. Ziarul „Adevărul” ducea o campanie împotriva autorităţilocare erau acuzate de atrocităţi contra ţărănimii. În discuţie cu Mille, Averescu i-a spus acestuia, că doreşte foarte multordinea publică să fie restabilită fără să se facă mare vărsare de sânge. Milll-a susţinut, şi a fost mult mirat că Averescu a crescut în sânul ţărănimii şi şttoate problemele şi nevoile ei. La sfârşitul convorbirii s-au înţeles că Mille îi transmite direct şi personlui Averescu toate informaţiile corespondenţilor „Adevărului” pe măsură ceajung la redacţie. Generalul i-a promis că acolo unde se vor constata abaterva ancheta cazul. Vinovaţii vor fi pedepsiţi sever. Pe tot parcursul războiului şi Mille şi Averescu s-au ţinut de cuvânt.Mille transmitea personal informaţia lui Averescu, care ancheta şi pedepseaspru pe cei vinovaţi. Înfăptuind această manevră, generalul Averescu a urmărit două scopu 3. Să evite ca opinia publică să fie alarmată pe calea presei şi să nu se arunce asupra armatei. 4. Să cunoască cât mai bine realitatea din diferite regiuni, ca să pedepsească cu asprime toate încălcările ordinii şi dispoziţiile ce s-a dat pentru evitarea brutalităţilor. Până la 29 martrie 1907 răscoalele ţărăneşti în majoritatea lor au fostpotolite. În ţară se instala liniştea şi ordinea publică. Tot în aceiaşi zi,Comandantul Suprem al Armatei Române Regele Carol I a dat un ordin încare mulţumea armata pentru comportarea ei destoinică în timpul răscoale
  • 190. Regele Carol I l-a numit pe generalul Alexandru Averescu „SalvatorulPatriei”, mulţumindu-i pentru tot ce a făcut. Poporul însă l-a numit„Salvatorul Patriei şi a Dinastiei!” Adversarii lui Averescu prin intermediul unei părţi a presei au începutcampania de discreditare a generalului, folosind ofiţerii de provinenţă nobiAtunci el a declanşat o anchetă severă în rândul armatei, pentru a stabilimodul cum ofiţerii şi trupa s-au comportat în timpul acţiunilor de potolire arăscoalei. Au fost depistate încălcări grave în Corpul 2 armată, comandat până la13martie de prinţul moştenitor Ferdinand. Acolo trupele au deschis foc lanimicire în cazurile când nu era necesitate, încălcând toate ordinele şiinstrucţiunile. Chemaţi la răspundere, comandanţii au spus că au primit ordde a trage nemijlocit de la prinţul Ferdinand. Aceiaşi a raportat şicomandanrul Diviziei 2 armată generalul Petre Gigurtu. Câteva sute de cazuau fost depistate, aproximativ 1000 de ofiţeri s-au ales cu dosare penale,dosarele fiind transmise justiţiei. Onoarea Curţii Regale, exăstenţa ei a fostpusă în pericol. Generalul Averescu nu era să fie acel Averescu, stimat de popor şitemut de duşmani, dacă nu prevedea şi această situaţie. La 13 martie 1907emis un Ordin prin care Corpul 2 armată era scos de sub comanda prinţuluimoştenitor Ferdinand şi supus direct Ministerului de Război. Prin asta el aarătat că Curtea Regală n-a avut nici un amestec la reprimarea răscoalelorţărăneşti şi nu e pătată de săngele vărsat. Prinţul Ferdinand până la patul de moarte nu i-a iertat lui Averescuaceastă demisie, continuind în mod neoficial să comande cu Corpul 2 armat
  • 191. Celor interogaţi în cazul Corpului 2 armată, care au executat ordineleprinţulu moştenitor Ferdinand, Averescu le da numai o întrebare: ştiau ei căprinţul Ferdinand a fost demis de la conducerea corpului? Toţi au răspuns:da. Carol I a promulgat o largă amnistie, un gest de împăcare a naţiunii, deiertare tuturor greşelilor făcute cât de armată, atât şi de răsculaţi, scoţindtotodată ruşinea de pe familia regală după faptele urâte, criminale, comisede prinţul moştenitor Ferdinand Adversarii lui Averescu l-au învinuit de perderi mari umane în rândulrăsculaţilor. Ziarele au scris de 11000 morţi, date care n-au fost întărite dedocumente. Se numeau cifrele 2000, 2500, 4000 de morţi. Generalul Averescu a numit cifra 2000 – 2500. Şi a lămurit cum a ajunsla această cifră. Şeful biroului de statistică pe atunci era consăteanul său,Zamfir Arbore. Averescu l-a rugat să stabilească cifra victimilor, comparândcu tabelele celor decedaţi în anii 1901 – 1906. În 1907 proporţia celordecedaţi era superioară cu 2000 – 2500. În aceste cifre sumt inclusepierderile nu numai în rândul răsculaţilor, dar şi a armatei, a bandelor de hoşi tâlhari, nimiciţi de armată, jertfele acestor bande etc. Popularitatea generalului Averescu a crescut extraordinar de mult întimpul răscoalei. Cum scrie generalul Radu R. Rosseti, care nu erasimpatizanrul lui Averescu, mai bine spus era un adversar aprig „Soldaţiiexecutau ordinele superiorilor cu argumentul că aşa ne-a cerut generalulAverescu.” Intuiţia generalului Averescu; care era şi un bun psiholog, calităţiapreciate şi de duşmanii săi, referitor la educaţia militară, este profundrelatată de susnumitul general Radu R. Rosseti:
  • 192. „ În faţa unei coloane de răzvrătiţi, ce încercau să pătrundă în localitatau ieşit autorităţile cu puţinii ostaşi rămaşi în regiment. Cuvântărileautorităţilor şi somaţiile rămăsese fără ecou, răsculaţii neluîndu-le în seamăAtunci interveni sergentul adjutant Vasile Lupu, decanul corpului desubofiţeri din regiment, care îi instruise pe mulţi din ţăranii acum răsculaţi.a comandat „Drepţi, dreapta v-aliniaţi!”, iar la auzul unui glas cunoscut şirespectat, răsculaţii au acţionat instinctiv. Au urmat comenzile de adunarede marş către cazarme, dublate de sudalmele prea cunoscute alesergentului. Şi, astfel, sergentul adjutant Vasile Lupu a dus în cazarmă câtevsute de „revoluţionari”, transformându-i în soldaţi disciplinaţi.” Având calităţi deosebite, apreciate chiar şi de Kaizerul german, Averesa ştiut să se impună maselor de soldaţi, să le cucerească încrederea, chiardacă uneori măsurile erau mai dure, mai severe decât în timpul de pace. Pentru prima oară aflat la un post de mare răspundere, în momentuldecisiv pentru Patrie, generalul Alexandru Averescu a acţionat cu energie şieficienţă, ceea ce i-a adus gloria unui militar cu calităţi deosebite, stima şirecunoaşterea naţiunii româneşti. O comisie specială a Parlamentului a investigat atent cauzele revolteloţărăneşti. Concluzia a fosz următoare”...la sfârşitul secolului XIX şi începutusecolului XX România se afla la prima stadie de evoluţie a capitalismului,care a adus la o suprapopulaţie rurală, care nu a fost absorbită de celelalteramuri ale economiei naţionale, fiind şi ele în stadie de dezvoltare. Crizaagrară, ori cum se spunea „chestiunea ţărănească”, pe care partidele aşunsla putere promiteau s-o rezolve, nu s-a mişcat din loc. Din contra, ţărănimeromânească s-a aflat sub o crescândă presiune socială, astfel că o explozieera aproape inevitabilă:
  • 193. 1.Trusturile de arendaşi, erau formate în majoritatea cazurilor destrăini, majoritatea evrei. Străinii făceau regulile jocului în satele româneşticreind o presiune deosebită asupra ţărănimii, care s-a văzur exploatată dinîn ce mai mult. 2. Suprapolaţia rurală care a adus la fărămiţarea proprietăţii şi la o criza pământului. 3.Dotarea cu tehnică a agriculturii era la un nivel mizerabil din cauzainvestiţiilor reduse. Evreii nu voiau să investească în economia româneascăPrincipalul instrument de exploatare a pământului rămase ţăranul.Contractele de muncă, aşa zisele „învoieli”, încheiate cu arendaşii erau cufiecare an tot mai defavorabile pentru ţărani. 4. România avea hotare comune cu două state mari, două imperiiagresive: Austro-Ungaria şi Rusia, care aveau interesele lor în acest spaţiu. ÎRusia, înfrântă în războiul cu Japonia (1904 – 1905), s-au început răscoale(1905 – 1907), care ajunse şi în Europa Centrală. Ideile revoluţionare,susţinute şi finanţte bine, au pătruns şi în România. Şi Rusia, şi Austro-Ungaria, aveau mari interese în regiunea sud-est europeană, încercând să-şsporească influienţa în acest spaţiu, folosind la maximum posibilităţileserviciilor secrete. 5.Ridicarea nivelului cultural de la sate, datorită activităţii unorintelectuali, care sincer erau ataşaţi de nevoile ţărănimii, Un rol important ljucat şi armata în procesul de ridicare culturală a tinerilor ţărani. X X X
  • 194. Amintirile frumoase au fost curmate de glasul doctorului. Eradimineaţă. Margaret făcu toate procedurile prescrise de doctor şi se aşezădinnou la locul ei. I-a luat mâna, a dus-o la buze şi a săruta-o gingaşi, aşa cuo săruta el în nopţile lungi de toamnă şi iarnă, când primea permisiune săplece din unitate. Stau de vorbă până dimineaţa, se sărutau atât de mult, cădouă-trei zile după aşa seară o dureau buzele. Însă n-a fost nici o seară ca esă fi refuzat. Se întâlneau în casa ei, la Averescu. Însă niciodată nu s-auîntâlnit cu generalul, Mihai evitând aceste întâlniri. I-a povestit adevărul cini Averescu pentru ea, despre dragostea lor cu mama ei. Acum el nu reacţiona la nimic, nu făcea nici o mişcare. Câte odată i sepărea că el nu răsuflă. Repede punea urechea la inima lui, care lucra ritmicdestul de puternic pentru starea gravă în care se afla. În timpul prânzului, când ea încerca să-l hrănească cu linguriţa, în boxintră doctorul-şef însoţit de un bărbat şi o doamnă. Ea nu atrase atenţia, erconcentrată asupra lui, căci el începu încetişor să primească supa de găină,pe care până atunci n-o primea. Acest fapt o bucură nespus, şi când l-a ea sadresă doctorul, se întoarse brusc la el şi rosti: - Domnule doctor! Mihai a primit prima linguriţă de supă! Era fericită - Excelent domnişoară! Mă bucură faptul. Faceţi cunoştinţă – se adresă el la însoţitori – Margaret Munteanu, sora care face de servi zi şi noapte lângă el. Iar dumnealor sunt părinţii locotenentului Mih Munteanu – spuse doctorul şi se uită cu interes la Margaret, care se înroşi. - Mersi domnişoară pentru grija pe care o aveţi faţă de feciorul nostr – se închină domnul în faţa ei. Doamna s-a uitat suspect la ea, însă a spus nimic. - Îmi îndeplinesc funcia, domnule. Dacă îmi permiteţi, după ce-l hrănesc, vă părăsesc ca să staţi cu el. - Îl hrănesc eu – spuse cam brutal doamna. Domnul se uită mirat la e
  • 195. - Atunci succes – Margaret se întoarse, din ochi îi ţâşniră lacrimile. - V-aţi comportat cam grosolan, doamnă – face observaţie doctorul – această domnişoară nu merită asta. Mă scuzaţi, sunt ocupat – şi el pleacă. - Ce e cu tine, doamna mea – bărbatul se uită atent la ea – prima oar te văd aşa. Îmi spui ceva? - Nu vezi, ea e îndrăgostită în el. - Şi cam cum ai priceput, doamnă? - Prin bucuria manifestată de ea când spuse doctorului că feciorul nostru a luat prima linguriţă de supă. Surorile aşa nu se bucură. - Trebuie să ne bucurăm şi noi că feciorului nostru i se face bine. Şi că este iubit de aşa o domnişoară. Dacă e adevărat ce spuneţi. - Mă pricep bine la aşa ceva, şi nu vreau ca feciorul nostru să se lege cu o soră medicală. Cine ştie ce se poate întâmpla. Domnişoara trebuie să-şi ştie locul. Doamna începu să-şi hrănească feciorul. Însă cât nu se stăruia, nu i seprimea nimic. Mihai strânse strâns dinţii. Cât nu încerca ea, cât nu-l ruga, nse schmba nimic. -Vedeţi ce aţi făcut doamnă. Feciorul nostru nu primeşte din mâiniledumneavoastră. Duceţi-vă şi chemaţi domnişoara. -Dute tu şi cheam-o. Eu nu mă înjosesc în faţa unei surori medicale. -Ba du-te tu. Tu ai jignit-o – pe loc a schimbat adresarea amabilă soţuce ai avut de copchilă? Doamna bătu la uşa doctorului. -Nu puteţi să trimiteţi domnişoara Munteanu să-l hrănească pe Mihaise adresă ea către doctor. -Nu vrea să facă nimic cât dumneata o să fii acolo.
  • 196. -Ce fel de spital e acesta, căci o soră medicală dictează condiţiile demuncă? -Ea e voluntară. N-are nici un angajament. -Atunci daţi-mi altă soră. -Vă dau, însă rezultatul va fi acelaşi. Doctorul avu dreptate. Mihai a rămas indiferent. Aşa şi sta cu dinţiiîncleştaţi. Ce numai n-a încercat sora, nu se primi nimic. Doamna intră iar la doctor. -Ce facem? -Numai Margaret are putere asupra lui. Mă duc s-a rog eu. Rămâneţi îcabinet până nu mă întorc – spuse cu un ton cam aspru doctorul. Auzind că doamna nu e în boxă, veni alergând lângă el. Îi luă mâinile îna ei şi le sărută. -Sunt cu tine, scumpul meu – ea nu trăgea atenţie că alături era tatăllui. El a discleştat dinţii, două lacrimi i s-au prelins pe obraz. Domnului i s-apărut că el a zâmbit. -Ştiu că eşti flămând. Acum te hrănesc. Şi nimeni, nimeni n-o să te maderanjeze până nu te vei însănătoşi. Ea în parcurs de o oră la hrănit încet. El primea tot ce-i da ea. -Îţi aminteşti când noi am vorbit toată noaptea şi tocmai spredimineaţă am simţit foamea. Am adus din bucătărie ceva de mâncare, iar tuînfulecai de parcă nu mâncase câteva zile. N-ai uitat? El a închis şi a deschis ochii.
  • 197. -Aţi văzut! Aţi văzut! Sări de pe scaun Margaret şi adresându-se tatălu– este prima oară când el a închis şi a deschis ochii. Înseamnă că el mă audeŞi a confirmat cele spuse de mine. Trebuie de înştiinţat doctorul – se adresăea la el. -Imediat domnişoară – şi se îndreaptă spre cabinetul doctorului. Doctorul veni imediat. Doamnei i-a interzis să părăsească cabinetul,necătând la protestele ei. Doctorul l-a controlat şi a rămas satisfăcut. -Dacă va fi aşa şi mai departe, degrabă se va scula în picioare. Margartu rămâi, iar noi cu domnul plecăm. Până nu se vindecă Mihai nu vei mai fideranjată de nimeni. Domnul Munteanu promite – doctorul se uită la el. -Da domnişoară. Şi vă mulţumesc din tot sufletul de ceea cum văadresaţi cu unicul nostru fecior – o lacrimă trădătoare se ivi pe obraz. X X X Ca rezultat al răscoalelor ţărăneşti s-a înrăutăţit situaţia internaţionala României. Bulgaria, care era autonomie turcească, voia să capeteindependenţă. Ea elaborase o programă de înarmare, şi făcea zarvă cu ea,cerând de la România cedarea Dobrogei. Grecia începuse o politică depurificare a românilor din Macedonia, fapt care a făcut ca România să rupărelaţiile cu ea. Relaţiile cu Imperiul Austro-Ungar erau deja rupte dupăamestecul vădit a Imperiului în treburile interne ale României, prin sprijinirrăscoalelor ţărăneşti. Serbia avea şi ea ambiţii imperiale, încercând să
  • 198. unească slavii de sud într-un singur stat condus de Serbia. Fapt care nu erape plac Austro-Ungariei. Imperiul Otoman stricase şi el relaţiile cu toate ţările din sud-estulEuropei şi încercă prin vizita unei delegaţii militare condusă de Abdula-paşla Bucureşti, în perioada 16 – 23 iunie, să formeze o alianţă militară cuRomânia. Cu acest prilej sultanul Abdul-Hamid II l-a decorat pe regele Carolcu Ordinul „Nisan Imtiaz”. Însă Regele Carol I a rămas ferm pe poziţiiledeclarate anterior de a nu face alianţă cu un stat balcanic contra altui statbalcanic. Regele României făcuse un gest similar, hotărând să acorde sultanuluOrdinul „Carol I” cu briliante, instituit în anul 1906 cu prilejul împlinirii a 40ani de la urcarea la tron. O delegaţie, la 12 iulie 1907 porni din Bucureşti, înfrunte cu ministrul de război Alexandru Averescu însoţit de Gabriel Mitilinesecretar de delegaţie, la bordul vasului „Carol I”au sosit la Istambul,întâmpinaţi de mari personalităţi otomane. Culmea vizitei a avut loc la 15 iulie, când generalul Averescu a înmânasultanului decoraţia. Apoi au urmat discuţii cu oficialii turci. În timpulprânzului de gală, oferit de sultan, la care el a discutat îndelung cu AlexandrAverescu, remarcând modul rapid în care s-a înfăptuit mobilizarea trupelortimpul răscoalelor ţărăneşti. Sultanul s-a mai interesat de organizarea şiinstruirea armatei române, apreciată în Europa, de starea reală a armateibulgare. A mai avut întrevederi cu ministrul de război Riza-paşa. El i-a cerut luiAverescu ca armata română să desfăşoare manevre militare în Dobrogea,pentru înspăimântarea bulgarilor. Averescu răspunse că aşa manevre suntplanul de activitate a armatei în toamna anului 1907. Marele maestru al
  • 199. artileriei Zeki-paşa a menţinut, că armata română nu este completată cuarmament modern. La 16 iulie delegaţia s-a întors în ţară. În toamna lui 1907 Averescu a condus personal manevrele regaledesfăşurate în Dobrogea. Regel Carol I a renunşat să dirijeze personal acestmanevre, iar prinţul Ferdinand era absent. Aceste manevre au scos la iveală neajunsurile în sistemul de pregătireşi aprovizionare a armatei. Însă nu în măsura declarată de turci. X X X Datorită domnişoarei Margaret, locotenentul Mihai Munteanu în vara anului 1907 îşi revenise complet. Rana de la piept s-a vindecat, însă faţa era...toată în cicatrice. Cu greu la recunoscut mama. Însă şi mai greu l-au recunoscut camarazii de armă, prietenii şi cunoscuţii. Se sfia de faţa sa, nu voia să se întâlnească cu nimeni. Cât era bandajat şi nu-şi vedea faţa, vorbeau cu Margaret de căsătorie, unde vor trăi, câţi copii vor avea. Ea asculta fericită şi se vedea de acum mamă cu trei copii. Atâţi hotărâse ei, după multe discuţii aprinse pe această temă. De când însă şi-a văzut faţa, se ruşina să se uite la Margaret, care înflorise ca un piersic. Nu se vedea alături de această domnişoară extrem de frumoasă. Nu voia ca ea să-şi piardă tinereţea, să-şi sacrifice viaţa cu u bărbat ca el. Şi aşa îi era dator pentru tot ce a făcut. Toată viaţa îi va fi recunoscător. Acum voia ca ea să-şi găsească alt tânăr, aşa cum era el pân a fi rănit.
  • 200. Margaret observă schimbările ce se produse în el. Din zi în zi se simţetot mai mult. În faţa ei era un trup viu, care numai răspundea la întrebăriŞi atât. Nu era acel Mihai vesel, acel Mihai plin de viaţă pe care îl ştia şi decare se îndrăgostise ea... Ceva gemea în el... După ce doctorul i-a permis mamei să vină la el, doamna primul gestpe care l-a făcut, şi-a cerut iertare de la Margaret. -Nu vă deranjaţi doamnă – spuse cam sfioasă Margaret – eu înţelegtotul. -Regret domnişoară că eu n-am înţeles! spuse doamna – e păcatulmeu. Vreau să fim prietene. O să fiu o soacră bună, să ştii! La aceste cuvinte rostite faţă de Mihai şi de tatăl lui, Margaret sefâstâcise dea binelea şi ieşi din boxă. -Când facem nunta, fiule – întreabă ea. -Cum scot bandajele de pe faţă – răspunse vesel Mihai. Gătiţi-vă. -Noi suntem gata cam de vreo doi ani. Dar cine sunt cuscrii noştri? Mihai nu ştia ce să spună. Vor crede că se întâlneşte cu fiica ministrulde război ca să-şi facă carieră militară. El voia să facă carieră militarăcinstit, fără blat, ca nimeni să nu-i reproşeze cândva că nu-i meritul lui. -Ce taci fiule – îl întrebă şi tata. -Tată, mamă, vreau să fiu înţeles corect. Iubesc această domnişoară,vreau să mă căsătoresc cu ea. Am cunoscut-o şi m-am îndrăgostit în eacând nu ştiam cine e tatăl ei. -Ce, e atât de proastă situaţia? Mama se apropie de el şi îl mângâie pcap. Cum n-ar fi, asta-i alegerea ta.
  • 201. -Mersi mamă de aceste cuvinte – el o sărută pe obraz – că tata n-o să fie contra eu ştiam. -Cum n-ar fi, spune-ne. -Ceneralul Alexandru Averescu. Ministrul de război. Acum veni rândul părinţilor să se mire. Aşa noră poate face cinsti oricărei familii. Ei se aşteptau la ceva mult mai simplu. -Însă ea e Munteanu? întrebă tatăl care auzise de asta întâmplător, când îşi vizita fiul. Mihai povesti tot ce ştia de la Margaret. X X X Sistema militară românească s-a format conform Regulamentuluiorganic (1830) care avea structura unei forţe simple de poliţie. Aşa numita„strajă pământeană”. Apoi luă foma unei structuri mixte formate din trupepermanente şi trupe cu schimbul, care îndeplineau obligaţii militare şi civileŞi domnitorii Moldovei, şi a Munteniei, ulterior au depus eforturi pentru aîntări calitativ şi numeric cadrele celor două armate. Primul Domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza a unificat cele douarmate, sporind numărul unităţilor, însă păstrând structura mixtă asistemului militar. Până la Războiul de Independenţă s-au dezvoltat mai mult structurilecu schimbul – călăraşii, dorobanţii, grănicerii, în defavoarea celorpermanente.
  • 202. Contopirea regimentelor permanente (de linie) cu dorobanţii (unităţischimbul) în 1891 a deschis calea permanentizării armatei române. Ca autor al numeroaselor lucrări în domeniul militar, Averescucunoştea la perfecţie realităţile militare internaţionale, şi era conştient deimportanţa reformelor militare. Răscoalele au arătat că armata, care estelegată de teritoriul din care se recrutau soldaţii, nu era capabilă sămanevreze cu forţele, cu rezervele. Generalul Radu R. Rosetti notează „ Averescu – stăruitor, priceputostaş, destoinic, cunoscând bine armata şi lipsurile ei, dar nu stâncă de piatîn privinţa caracterului, socotea că era nevoie să se modifice organizareaarmatei şi să se înnoiască gradele generalilor şi ofiţerilor superiori”. Elpropunea ca promovarea în grade să se facă după faptele şi calităţileconcrete ale fiecărui ofiţer, de faptele cunoscute de toată armata. La 10 mai 1908 colonelul Arthur Văitoianu primi gradul de general. Numai prin optimizarea structurilor organizatorice, prin înbunătăţireaselecţionării şi pregătirii cadrelor, prin perfecţionarea instrucţiei trupei şiachiziţionare de armament contemporan, muniţie şi tehnică de luptă dinstrăinătate, socotea Averescu, armata română putea fi adusă la standarteleeuropene. Promova hotărât ideia că „numărul este un element foarte importan numai când este clădit pe calitate. Fără această condiţie, numărul reprezentă un factor de slăbiciune, o ficţiune, o putere presupusă, şi nimi mai dezastruos nu poate fi pentru o armată, care pune temei pe o astfel d amăgire”. Averescu a adus la cunoştinţă Parlamentului că la sfârşitul anului 190 începutul anului 1908 se pregătea de cineva o răscoală asimilară celei din
  • 203. februarie 1907. Însă ele au fost prevenite de armată. Mai multe detalii generalul n-a dat, invocând interese superioare de stat. Serviciile secrete de informaţii şi contrainformaţii al Armatei Române intemeiate de Averescu şi conduse de Arthur Văitoianu, au dat primele roade. Însă aceste structuri continuau să fie ne legale, şi extinderea lor putea provoca o nouă criză politică. Averescu şi Văitoianu au decis să rămână la nivelul atins. Adoptarea de către cele două camere a Parlamentului în martie 1908noii legi pentru organizarea armatei, propusă de Averescu, punea armataromână la nivelor celor mai bune armate europene. Discuţiile au fost aprinscăci generalii, care primise grade prin blat, şi aveau sprijin în Parlament, auopus o rezistenţă de individiat. „Dacă opuneau o aşa rezistenţă şi în luptă,armata română era să fie de neînvins” glumea Averescu. P.P Carp, unul din liderii conservatori a dat dovadă de cunoştinţeprofunde în problemele militare, susţinând separarea cavaleriei deinfanterie, recrutarea pe regiuni, permanentizarea infanteriei. S-a ridicatproblema numărului mare de generali pentru o armată atât de mică ca ceaRomâniei. La Senat însă părţile „pro” şi „contra” legii erau aproape egale. TotuşiSenatul a votat conştient de situaţia în care se afla armata română – 50 devoturi „pro” şi numai 5 contra. Regele Carol I printr-un Înalt Decret din 29 martie 1908 a promulgataceastă lege.
  • 204. Legea, care era o victorie a generalului Averescu, a restructuratsubstanţial sistemul militar: 1. Serviciul activ a fost stabilit la doi ani pentru toate trupelepermanente, la trei pentru cavalerie şi la patru pentru marină. 2. Toată artileria de câmp a fost transmisă diviziilor. 3. Durata serviciului militar s-a redus la 19 ani, respectiv de la 21 la 40ani. Serviciul s-a modificat şi structural: 7 ani în activitate, 5 în rezervă, 3 anîn miliţii, 4 ani în armata teritorială. 4. Selecţionarea, pregătirea şi promovarea cadrelor, avându-se învedere că aceste cadre, bine pregătite să înlocuiască cadrele prost pregătiteînrolate în armată prin blat, prin favoritism. 5, Simplificarea modalităţilor de promovare a soldaţilor la gradul decaporal şi sergent, şi de recrutatre a ofiţerilor activi din rândulsublocotenenţilor de rezervă, după o pregătire prealabilă şi susţinerea unuiexamen. 6. Concesionarea unei fabrici de conserve care să îndestuleze armatatimp de pace şi să creeze un stoc de război, care trebuia înlocuit în fiecare acu o treime. Generalul Averescu a mai arătat odată că este nu numai un ilustri teoretic militar, dar că ştie să conducă şi mari unităţi pe câmpul de luptă. timpul desfăşurării primelor manevre ale cavaleriei, văzând că generalii n ştiu ce să facă pe câmpul de luptă, el a luat, contrar dispoziţiilor legale, comanda trupelor prezente mai colecţionând pe lângă prinţul moştenitor Ferdinand, încă un duşman înverşunat – generalul Constantin Prezan, car s-a arătat neputincios la desfăşurarea manevrelor. Însă era favoritul prinţului moştenitor Ferdinand...
  • 205. Averescu a fost criticat pentru reformele propuse. Una din critici consîn aceia că armata a scăzut numeric, şi nu poate concura cu armata Bulgarieşi Serbiei. Mihai C. Vlădescu, un duşman aprig a lui Averescu scria în 1923 „...războiul este singurul criteriu de verificare a capacităţii combative a une armate. În campania din sudul Dunării în 1913, dar mai ales în cea din toamna anului 1916, numărul prea mare al soldaţilor şi a marelor unităţi a fost un handicap serios pentru armata română. La intrarea în război la mijlocul lunii august 1916, armata română dispunea de circa 800000 de oameni, prost înzestraţi şi instruiţi, iar insuccesele pe câmpul de luptă s-au ţinut lanţ. În schimb, în vara lui 1917, armata română cu un număr aproximativ de 450000 de militari, dar care beneficia de o bună înzestrare instruire, a obţinut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Generalul Averescu ca întotdeauna, în ce priveşte problemele militare, a avut dreptate...” În decembrie 1908 Ion I.C. Bratianu deveni liderul liberalilor şi prim-ministru, căruia nu-i convenea ca în guvernul cel conducea să se afleAverescu., care între timp se apropiase de Take Ionescu, pe care Bratianu îlconsidera cel mai periculos om politic din tabăra opoziţiei. Pe Averescu şiIonescu i-au apropiat provinenţa lor. Ei au fost unicii mari politicieni care nuproveneau din nobilime. Ca Averescu să fie demis din funcţie, liberalii au procedat mişeleşte,strecurându-i lui Alexandru Marghiloman, liderul conservator, informaţiefalsificată despre mari încălcări în armată. Ei l-au folosit pe un ofiţer, VictorVerzea, care a falsificat demersul. Ulterior acest ofiţer a fost descoperit căfăcea spionaj în favoarea Puterilor Centrale.
  • 206. Averescu a răspuns la toate punctele numite de Marghiloman, careulterior scria”...răspunsul lui Averescu a fost credibil...”. Averescu ducea tratative de concesionare a Arsenaluli armatei cu firmgermană „Krupp”, cea mai renumită pe atunci producătoare de armamentde o calitate deosebită. Se presupune că înlăturarea lui Averescu a urmărittocmai blocarea acestei concesiuni. În aprilie 1910. partidul liberal aflat la putere, a promulgat o nouă legde organizare a armatei, propusă de genealul Grigore Crăiniceanu, ministrude război, care a anulat o parte din prevedile legii din 1908. Noua lege a mafost modificată în 1911 şi 1913. Din legea lui Averescu rămase numaipermanentizarea infanteriei. Introdus în guvern ca „salvator al Patriei”, a fost trădat de acei, pe carîi servise atât de mult în groaznicul 1907. Însă Averescu n-a fost înlăturat dearmată, n-a fost trecut în rezervă. După ce ispăşi pedeasa cu arestul de 30zile, a fost numit comandantul Diviziei 1 infanterie. Ca urmare a luptei cu clanul politic Bratianu, cu oponenţii săi politici şmilitari, lui Averescu în primăvara anului 1909 i s-a deschis vechea boală,oftica(tuberculoza). A slăbit mult, forma militară atârna ca pe harag, ochiierau înfundaţi, maxilarele se evidenţiau categoric. Pentru a ascundedificultăţile de pe faţă, şi-a lăsat barbă, care i se potrivea de minune. Părinţii nu mai erau în viaţă, nu erau în viaţă nici bătrânele care l-aulecuit în toamna lui 1878. Clo îl lecuia cu toate medicamentele ştiute peatunci. Însă boala nu dispărea, dar nici nu progresa.
  • 207. X X X În toamna anului 1911 împrăjurările din nou l-au împins pe generaluAlexandru Averescu pe arena politică românească. La 18 noiembrie 1911 Averescu a fost numit şeful Marelui Stat Majoînlocuindu-l pe generalul Vasile Zottu. Această revenire a fost posibilădatorită venirii la putere a partidului conservator la 28 decembrie 1910,frunte cu P.P Carp, şi numirea generalului Nicolae Filipescu ministru derăzboi. Aceastei numiri s-a opus unul din liderii partidului conservatorAlexandru Marghiloman, care provocase la sfârşitul lui februarie 1909demisia lui Averescu din fotoliul ministrului de război. Poziţia luiMarghiloman a adus la un conflict cu Nicolae Filipescu. Cum nota generalul Radu R. Rozetti „Aducerea lui Averescu în capulMarelui Stat Major fu unul din ultimele acte ale lui Nicu Filipescu caministru de război.” La 28 martie 1912, criza în tabăra conservatoare s-a înteţit. În frunteguvernului veni Titu Maiorescu, care l-a demis din funcţie pe ministru deinterne Alexandru Marghiloman şi ministru de război Nicu Filipescu,înlocuit de generalul Ion Argetoianu, cu care Averescu avea relaţii foartebune. Peste şase luni Argetoianu a fost schimbat de generalul ConstantinHârjeu, cu care Averescu avea relaţii tensionate. Radu Ştirbei, apropiatul Curţii Regale, i-a spus lui Marghiloman căprinţul moştenitor Ferdinand nu va fi mulţumit de numirea lui Averescuaceastă înaltă funcţie, că el are candidatura sa, generalul ConstantinPrezan. Dar din teama faţă de Regele Carol I, se va arăta mulţumit.
  • 208. Marghiloman notează la 27 decenbrie 1911 „Ştirbei m-a căutat spre amă lăsa să înţeleg că la Cotroceni, palatul prinţilori moştenitori, ar fiîngrijorare despre Averescu, că el ar căuta să vorbească rău pe Prinţ, căînainte de reîntrarea în graţie a fost la Berlin, unde zilnic vedea peKinderlen şi de acolo ar fi venit impunerea...” Iar s-a recurs la falsificări, la minciuni scornite probabil tot laCotroceni, precum că generalul Averescu a vrut să se angajeze în armatarusă, însă ceva n-a mers. Se făcea tot posibilul ca el să nu fie numit laacest însemnat post în orice armată. Marele Stat Major al armatei române a fost înfiinţat în 1882, şefulcăruia avea o poziţie net inferioară ministrului de război. Această funcţise considera cea mai înaltă din ierarhia militară în timp de pace, funcţiaministru fiind ocupată şi de oameni politici, care nu se pricepeau înmilitărie, şi de militari de profesie, era considerat ca administrator. Averescu anterior, fiind în funcţie de ministru de război, şi NicolaeFilipescu, ca ministru de război au pus nu odată întrebarea despreîntărirea poziţiilor şefului M St.M la conducerea armatei. Marele Stat Major al armatei române era presat cât de ministrul derăzboi, atât şi de Inspectoratul general de armată, condus de prinţulmoştenitor Ferdinand, care era ajutat de colonelul Dumitru Iliescu.Inspectoratul se amesteca în activitatea organizatorică şi de instruire aarmatei, fapt care nu i-a plăcut lui Averescu. Susţinut de ministrul de război Nicolae Filipescu, care avea o părereproastă despre prinţul Ferdinand, Averescu începu lupta cu Inspectoratupentru ridicarea prestigiului şi autorităţii şefului Marelui Stat Major,
  • 209. concentrând toată pregătirea de război a armatei în mâinile sale, scăzânsimţitor rolul Inspectoratului general în armată. Prinţul moştenitor Ferdinand a încercat prin diferite metode sărecapete influienţa în armată, pierdută odată cu numirea lui Averescu înfuncţie de şef al M.St.M. Însă evenimentele din Balcani, şi urmările ce auavut loc, au ridicat nespus de mult prestigiul Marelui Stat Major şiautoritatea generalulu Alexandru Averescu. Prinţul s-a retras. La 1 aprilie 1912 generalul de brigadă Alexandru Averescu a fostavansat la gradul de general de divizie. X X X Evoluţiile politico-militare în Europa de sud est, începute în iulie 1908prin răscoala junilor turci, proclamarea independenţei Bulgariei la 22septembrie 1908, anexarea de către imperul Austro-Ungat a Bosniei şiHerţegovinei, au creat o atmosferă tensionată, zona balcanică deveninddin nou o problemă incendiară a Europei. Aceste evenimente au adus la încheirea unei alianţe între ţărilebalcanice împotriva Imperiului Otoman, pentru împărţirea teritoriuluiturcesc. Componenţa alianţei: Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru.România nu avea pretenţii teritoriale către Imperiul Otoman şi a refuzatsă se alăture aliaţilor. La începutul lunii octombrie 1912 aliaţii pe rând au declarat războiImperiului Otoman. Acţiunile militare s-au desfăşurat pe diferite teatre drăzboi. Armata turcă în majoritatea luptelor a fost învinsă.
  • 210. După încheierea păcii între Bulgaria şi Imperiul Otoman, la 20noiembrie 1912, ceilalţi aliaţi au continuat luptele. Conferinţa de pace, care urma să pună capăt primului război balcanicavut loc la Londra, pe data de 3 decembrie 1912. Imperiul Otoman,nemulţămit de cedările teritoriale la care a fost obligat, la 17 ianuarie1913 a întrerupt negocierile. Operaţiunile militare, care au epuizat ambepărţi beligerante, au continuat. Tratativele s-au preluat, şi la 17 mai 1913 la Londra, a fost încheiatăpacea între Imperiul Otoman şi aliaţi. Foştii aliaţi încep să împartăteritoriile luate de la turci. Fiecare din ei au considerat că împărţiala n-afost cinstită. În luna iunie 1913 Bulgaria, mişeleşte, fără să declare război, a atacatfoştii săi aliaţi – Serbia şi Grecia, agravând şi mai mult relaţiileinternaţionale, majorând criza între Antanta şi Puterile Centrale, Serbia şGrecia fiind sprijinite de Imperiul Rus, iar Bulgaria de Imperiul Austro –Ungar. Începu al doilea război balcanic, care a ridicat probleme grave,legate de mutaţii geopolitice şi geostrategice. În primul şi în al doilea război balcanic armata bulgară a fost condusăde şeful Marelui Stat Major al armatei bulgare generalul Ivan Kolev (înprima carte Nicola Kolev), prietenul de copilăria a generalului Averescu,bulgar basarabian, aduşi în Basarabia de ruşi pe la sfârşitul secolului XVIIParticipant la Războiul pentru Independenţă în anii 1877 – 1878 încomponenţa Regimenrului de cavalerie Ismail, trecu şcoala militarăromână, primind împreună cu Averescu grad de ofiţer şi comandând ca şAverescu un pluton de cavalerie din Regimentul de cavalerie Ismail.
  • 211. Împreună cu colonelul armatei române Stoianov, şi el bulgarbasarabian, născut în satul Cubei, judeţul Bolgrad, au întemeiat armatabulgară. Averescu, care era pildă şi pentru Stoianov, şi pentru Kolev, purepoleţi de maior, când Kolev deveni general în armata bulgară. Armata bulgară în frunte cu generalul Kolev a obţinut câteva biruinţestrălucite în luptele cu turcii, el devenind erou naţional. Familiile Averescu şi Kolev continuau să prietenească. Clo cu copii aufost de câteva ori în vizită la Sofia. Erau prietene bune cu Luminiţa, soţiaromâncă a lui Kolev, care era originară din Bucureşti, şi vizita des părinţiifraţii. Sta săptămâni întregi, făcând vizite familiei Averescu. Clo erabucuroasă, căci cu ea aveau ce discuta, aveau ce-şi aminti din tinereţe.Luminiţa avea doi copii şi trei nepoţi, care datorită ei, ştiau la perfecţielimba română. Clo tot se mândrea cu nepotul său. Margaret aştepta aldoilea copil, şi cu educaţia nepotului se ocupa Clo, care era extrem defericită. La sfârşitul lunii mai 1913, Averescu primi o scrisoare de la diplomaţiabulgară în Bucureşti, că şeful Marelui Stat Major al armatei bulgare vaface o vizită neoficilă la şeful Marelui Stat Major al armatei române. Kolev veni direct la Averescu acasă. Nu se văzuse mai mult de un an. -Ai mai cărunţit un pic – spuse Averescu. -Cam tot atât ca tine după reprimarea răscoalelor ţărăneşti – răspunsel. -Da, războaiele nu aduc la nimic bun. Ştii din ce cauză mi s-a deschisboala veche. Tot din retrăiri.
  • 212. -Dacă cinstit să-ţi spun, am venit la tine să mă odihnesc, să mă relaxepuţin, să uit de toate cele. Din ce în ce mai des mă întreb: de ce doreamatât de mult să fim generali? Ai vre-un răspuns? -Nu. Sunt obosit şi eu la culme. Lupta asta pentru influienţă în armatăeste foarte neplăcută, căci contra mea se folosesc metode murdare. -Cu cine lupţi acum? -Cu prinţul moştenitor Ferdinand. Nu cu el însuşi, ci cu cei care stau înspatele lui, care nu vor să facă nimic pentru armată. -Generalul Stoianov, Dumnezeu să-l ierte, te preţuia extrem de mult.Ştii doar. Şi nu odată ţi-a propus să treci în armata bulgară. -Ştii şi răspunsul meu. -Ce nou ai mai întrodus în armată? Nu cer informaţie secretă. Nu măinteresează. Avem şi noi destui inginieri şi specialişti străini care ne umflcapul cu idei, fără să ia în consideraţie posibilităţile economice a ţării. -Nu e nimic secret. Perfecţionez sistemul de organizare şi instruire. -Şi cum merge? -Parcă bine. Însă dacă moare regele Carol I, Ferdinand o să facă prafdin toate ce am făcut. Nu-l interesează absolut problemele armatei, îi plnumai intrigile politice. -Nu te invidiez. Cu aşa duşman îţi va fi greu. -Vom vedea. Vreau să te felicit cu biruinţa asupra Turciei. Nu ştiu cemanevre ai înfăptuit, dar totul a mers bine. -Îţi spun dacă te interesează...
  • 213. -Nu. Primesc azi mâine un raport detailat. Kolev se uită lung la Averescu, însă nu spuse nimic. Bănuia demult căare pe cineva în statul său major, care strângea informaţie. Dar nu credecă pentru România. Întră Clo. -Hai băieţi la masă. V-am gătit mâncarea voastră preferată – mămăligcu jumeri şi brânză de oae. Să vă amintiţi de copilărie, tinereţe. -Clo, tu ca întotdeauna eşti la nivel. Are mare noroc Alexandru! -Nu, asta eu am noroc – îl contrazice ea. -Alt răspuns nu aşteptam. Au servit un vin franţuzesc. Totuşi Averescu propune: -Hai să bem vin de al nostru, ţărănesc. -Cu deosebită plăcere. Şi-au amintit de copilărie, de seminarul teologic din Ismail unde aufăcut cunoştinţă. Cunoştinţă care a trecut într-o prietenie pe viaţă. -Sandu, am o întrebare care nu-mi dă pace de un timp încoace... -Spune. Te ascult. -Se poate întâmpla că vom lupta unul cu altul... Averescu se uită atent la el. Vorbea serios. Înseamnă că el, Averescu,ceva nu ştie. Poate Kolev spune ceva... -Cu ce ocazie? Noi suntem o ţară paşnică. -Orice se poate întâmpla. Cum rămâne cu prietenia noastră?
  • 214. Stau amândoi la masă. Clo se porăia undeva cu nepoţelul. Kolevîncordat aştepta răspunsul. -Prietenia adevărată nu se strică la prima greutate. Doar nu noi ne volupta corp la corp. Vor lupta armatele conduse de noi. Acolo cine din noiva fi mai deştept, cui i-a zâmbi norocul. Însă cred că nu vom ajunge laasta. -Şi eu cred. Am întrebat aşa... Însă Averescu simţi intuitiv că Kolev nu e sincer până la capăt. De fapnici nu trebuie să fie... Ceva se pregăteşte. Însă ce? Kolev a mai stat în ospeţie încă două zile. Ziua mergea la ambasadă, splimba prin oraş. A mai avut câteva întâlniri. Seara discutau pe diferiteteme. S-au dispărţit ca întotdeauna. Cu speranţa că se vor mai întâlni... Margaret, gravidă cu al doilea copil, venea din ce în ce mai rar pe lapărinţi. Se simţea cam prost. Însă îşi dorea feciorul, pe care îl educaupărinţii. De fapt numai Clo, căci Averescu era mereu la serviciu. Mihai în 1911 primi grad de căpitan. Fără ajutorul nimănui. Socru săugeneralul Averescu era în „exil”. Comanda Divizia I de infanterie, şi nuavea nici o influienţă în armată. A fost numit comandant de escadron. În1908 au plecat împreună în Germania, unde el a fost operat. Nu era acelMihai frumos, frumos, însă faţa se schimbase spre bine. Margaret îşi amintea des de aceşti şase ani trăiţi împreună... Mai cuseamă cum s-a măritat... Mai bine zis cum l-a însurat pe Mihai după ea... După ce au fost scoase bandajele şi Mihai şi-a văzut faţa, căzuse întrstare de depresie totală. Nu ştia cum să-i spună Margaret, că el nu mai
  • 215. poate să-i fie pereche. Se terminase toate visurile lor la o căsnicie trainicEl complexa. Ea nu înţelegea nimic. Când şi-a dat seama la probozit aspr -Cine ţi-a permis să hotărăşti pentru mine? glasul ei era aspru, iarprivirea îl străpungea ca o săgeată – eu nu-ţi iubesc faţa ta, te iubesc petine. Mă aranjează cum eşti. Altul nu-mi trebuie! -Margaret, ştii cât de mult te iubesc. Dacă mie mii groază să mă uit lamine, îmi închipui ce simţi tu! Nu pot să-ţi stric viaţa. Nu eram în stare săţi spun, însă tu ai început şi mi-ai uşurat chinurile. Acum ştii părerea mea -Şi asta e tot? -Mai trebuie ceva? -Da. Ai uitat să spui când e ziua nunţii. -N-am înţeles? -De fapt cu tine nu mai am ce vorbi – ea se întoarse şi pleacă. Se dusela mama lui şi îi povesti totul. -Fiica mea – pe obrajii doamnei se prelingeau lacrimi – nu măaşteptam la o aşa jertfire din partea ta. Mersi pentru tot ce faci.Dumnezeu să vă aibă în paza sa, să vă ocrotească de rele. Ziua nunţii onumeşti tu. A fost o nuntă frumoasă, cu o mireasă excelentă şi cu un mire carepărea mult mai frumos pe lăngă aşa o mireasă. La solicitarea publicului şmirelui cu mireasa, Clo şi-a amintit că a fost primadona Operei din MilanAcompaniată acum de Margaret, dar nu de Rodica, care uitase ce e piana cântat aşa, cum cântase cândva pentru el, pentru Alessandro a ei, încare se îndrăgostise. Aplauzele furtunoase i-au amintit de zilele de gloriede zilele fericite când îl aştepta pe Alessandro să vină din Torino.
  • 216. Soacra, după cum îi promise, se împrietenise cu ea. După operaţie,când faţa lui se schimbase spre bine, a fost rechemat la regiment. -