Averescu – volumul II                              23 mai 2011           Cu ocazia aniversării a 40 ani de la venirea la d...
pentru Independenţă. De la voluntar, ajunse la general. Visul lui SanduAverescu s-a îndeplinit. Regele, când i-a înmânat e...
-Nu. Am absolvit liceul de Muzică şi Arte.     -N-am auzit de aşa liceu.     -Liceul din Milano.     -Atunci totul e clar....
Acest tânăr i-a ocupat toate gândurile. Voia să-l vadă. Era        încrezută că şi el vrea aceiaşi. Aştepta cu nerăbdare s...
-Da Majestate. Din Bucureşti nu se simte, nu se vede, însă acolo, în Moldose simte la fiecare pas, la fiecare vorbă.   - C...
prea i-a plăcut prinţului Sturdza, pământul căruia îl arendau ţăranii, prin intermediutrustului evreesc de arendaşi Mochi ...
Pleca satisfăcut la Focşani. Convorbirea cu Regele i-au dat puteri, încrederetotull se va sfârşi cu bine.     Însă se sfâr...
Take Ionescu, acest mare politician al timpului său, provenit ca şi Alexandru Averescu din păturile sociale joase, primul ...
S-a început alegerea candidaturilor la posturile de ministru. Regele a propus capostul de Ministru de Război să fie dat un...
- De ce nu se implică Ministerul de Interne? După cât mă pricep eu, funcţiade menţinerea ordinei publice în ţară este prer...
La Ministerul de Război Averescu găsi o stare de zăpăcire totală. Nimeni nu putesă-i raporteze ce trupe sunt implicate în ...
Se indica că reprimarea trebuie să fie energică şi hotărâtă, însă mijloacele de realizarurmau să fie adecvate pentru fieca...
Răniţii erau aduşi şi ziua şi noaptea. Spitalul lucra non-stop. Surorile lucrau zi şinoapte. Câteva ore de somn în camera ...
Zbura spre el, spre unicul om pe care îl iubea. Somnul, oboseala dispăruse. S-aaranjat mai comod lângă el. A luat mâna lui...
-Mult m-am rugat la Dumnezeu ca tu să nu fii fiica generalului Averescu. Şi el mauzit. Ce bine-i! spuse el bucuros, şi, gă...
-Dar fără finanţare nu putem găsi ofiţeri patrioţi?    -Cred că da. Însă ei trebuie căutaţi. În fiecare unitate. Trebuie î...
Alexamdru Averescu şi Arthur Văitoianu au pus bazele S.S.I.A.R.( Serviciul        Secret de Informaţie al Armatei Române),...
Armatei Române Regele Carol I a dat un ordin în care mulţumea armata pentrucomportarea ei destoinică în timpul răscoalei. ...
pe familia regală după faptele urâte, criminale, comise de Prinţul moştenitorFerdinand      Adversarii lui Averescu l-au î...
Având calităţi deosebite, apreciate chiar şi de Kaizerul german, Averescu a ştiutse impună maselor de soldaţi, să le cucer...
România. Şi Rusia, şi Austro-Ungaria, aveau mari interese în regiunea Sud-Esteuropeană, încercând să-şi sporească influien...
- Mersi domnişoară pentru grija pe care o aveţi faţă de feciorul nostru – se         închină domnul în faţa ei. Doamna s-a...
-Atunci daţi-mi altă soră.     -Vă dau, însă rezultatul va fi acelaşi.    Doctorul avu dreptate. Mihai a rămas indiferent....
Doctorul l-a controlat şi a rămas satisfăcut.      -Dacă va fi aşa şi mai departe, degrabă se va scula în picioare. Margar...
Culmea vizitei a avut loc la 15 iulie, când generalul Averescu a înmânat sultanuldecoraţia. Apoi au urmat discuţii cu ofic...
De când însă şi-a văzut faţa, se ruşina să se uite la Margaret, care înflorise ca upiersic. Nu se vedea alături de această...
-Ce, e atât de proastă situaţia? Mama se apropie de el şi îl mângâie pe cap. Cum  n-ar fi, asta-i alegerea ta.      -Mersi...
Ca autor al numeroaselor lucrări în domeniul militar, Averescu cunoştea laperfecţie realităţile militare internaţionale, ş...
Adoptarea de către cele două camere a Parlamentului în martie 1908 a noii legpentru organizarea armatei, propusă de Averes...
6. Concesionarea unei fabrici de conserve care să îndestuleze armata în timp depace şi să creeze un stoc de război, care t...
Averescu a răspuns la toate punctele numite de Marghiloman, care ulteriorscria”...răspunsul lui Averescu a fost credibil.....
La 18 noiembrie 1911 Averescu a fost numit şeful Marelui Stat Major,înlocuindu-l pe generalul Vasile Zottu. Această reveni...
oameni politici, care nu se pricepeau în militărie, şi de militari de profesie, eraconsiderat ca administrator.   Averescu...
atmosferă tensionată, zona balcanică devenind din nou o problemă incendiară a    Europei.            Aceste evenimente au ...
prima carte Nicola Kolev), prietenul de copilaria a generalului Averescu,      bulgar basarabian, aduşi in Basarabia de ru...
—Da, războaiele nu aduc la nimic bun. Ştii din ce cauză mi s-a deschisboala veche. Tot din retrăire.-Dacă cinstit să-ţi sp...
Kolev se uită lung la Averescu, însă nu spuse nimic. Bănuia demult căare pe cineva în statul său major, care strângea info...
Stau amândoi la masă. Clo se porăia undeva cu nepoţelul. Kolevîncordat aştepta răspunsul.    -Prietenia adevărată nu se st...
poate să-i fie pereche. Se terminase toate visurile lor la o căsnicie trainicEl complexa. Ea nu înţelegea nimic. Când şi-a...
Soacra, după cum îi promise, se împrietenise cu ea. După operaţie,când faţa lui se schimbase spre bine, a fost rechemat la...
neutralitatea ţării, evitând alinierea ei la una din puteri. Însă apreîntâmpinat, că dacă în regiunea balcanică se vor pro...
La 26 noiembrie 1912 o importratnată delegaţie rusă în frunte cumarele duce Nicolai Mihailovici Romanov, care avea în comp...
formând Marea Bulgarie, slogan, care preocupa viaţa social-politică, şisă impună hegemonia sa în Balcani.  Pe data de 16 i...
operaţii. Luînd în vedere raportule vădit proaste între cei doi, în   momentele de responsabilitate au colaborat foarte bi...
concentrat între râurile Olt şi Jiu, şi Corpul de Dobrogea, compus din Corp5 armată cu două divizii de operaţii şi una rez...
-Majestate, sunt soldat român şi dorinţa Regelui meu pentru mine eun ordin. Îmi permiteţi să plec ca să ordonez pregătire ...
Averescu se apropie generalul Constantin Prezan, primul favorit al luiFerdinand, care numai ce sosise de la el.     -Domnu...
-Nu domnule general.      -Atunci spunei generalului Prezan să se ocupe de femei. Acolo e la nivel. Milităria nu e pentru ...
-Da, statul major era în stadia de difinitizare a operaţiei. În afară deceea că voiam să te văd, voiam să aflu ce atitudin...
care s-a extins de la Ohranie şi a ocupat teritoriul ocupat de Corpurile 1, 24.       Gruparea de forţe secundară a ajuns ...
În campania din sudul Dunării, generalul Alexandru Averescu, încalitate de şef de stat major, a avut un rol extraordinar d...
Cea mai mare prostie a făcut-o generalul Alexandru Mustaţă,comandantul Diviziei 1 cavalerie, care, înaintând, distrugea po...
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
копия Averescu volumul 2
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

копия Averescu volumul 2

1,073 views
952 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,073
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
3
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

копия Averescu volumul 2

  1. 1. Averescu – volumul II 23 mai 2011 Cu ocazia aniversării a 40 ani de la venirea la domnie în Româniaa prinţului german din neamul Hohenţolern, Carol I, la 10 mai 1906colonelul Alexandru Averescu a primit gradul de general. Ceremonia s-apetrecut aşa cum se petrecea ani la rând. Nimic nou, nimic deosebit. Afost felicitat de Majestatea sa Regele şi Regina, de cei apropiaţi. - Iată că s-a împlinit cel mai mare vis al tău - de Averescu s-aapropiat Rodica cu lacrimi la ochi - felicitările mele - şi un sărut prea lunga întărit spusele ei. Însă nimeni n-a observat nimic. Toţi erau preocupaţide eforia sărbătorii, încălziţi de băuturile tari. - La anul sărbătorim şi epoleţii lui Arthur – spuse Averescu – voiavea eu grijă de asta. - Nu cred. Tu eşti talentat, iar el... - Nu e mai rău ca alţii. Uite câţi primesc ne meritat grade înalte. IarArthur merită. De ei s-a apropiat Clo cu fiică sa Margaret. -Felicitările mele tată – spuse Margaret, care se făcise o domnişoarăfrumoasă, cu ochii mari ca a mamei sale – toţi te-au felicitat, cine trebuieşi cine nu. Numai noi cu Sandu n-am avut posibilitate să ne apropiem – eas-a apropiat de el şi l-a sărutat. Cuvintele fiicei i-au turnat balsam pe inimă. Se uita la ea şi o vedea pe Margaret, prima sa dragoste. Dragoste de ne uitat. Cum s-a scurs timpul! Parcă mai ieri se săruta cu Margaret… apoi Războiul
  2. 2. pentru Independenţă. De la voluntar, ajunse la general. Visul lui SanduAverescu s-a îndeplinit. Regele, când i-a înmânat epoleţii, i-a spus cămâine se deplasează la Focşani să prea comandamentul garnizoaneide acolo. Iar peste o lună raportează că a făcut regulă în garnizoana,care avea o însemnătate strategică pentru Estul ţării. Era încrezut că vaîndeplini ordinul regelui. Balul dat de Curtea Regală era în toi.. Clo şi Rodica a câta oară se apucă să caute un mire pentruMargaret. Dar ea nu accepta nici unu. -Margaret, de ce nu-ţi plac cavalerii pe care ţi-i propunem? -Nu vreau să fac greşala mamei. Mă mărit numai cu acela, pe careo să-l iubesc. Ori nu mă mărit niciodată. Aşa că nu vă stăruiţi. Margaret sta cu Clo şi Rodica, când s-a apropiat un tânărlocotenent, şi a invitat-o la dans. Era mai înalt ca ea. Şi simpatic. Cândochii lor s-au întâlnit, ea simţi că ceva se întâmplă cu ea. Nu era înstare să lămurească ce. Parcă nu se întâmplase nimic. Au dansat. N-auscos nici o vorbă. Tot aşa, în tăcere a condus-o la loc. Şi tocmai aici elspuse: -Mersi, domnişoară. Îmi permiteţi să vă angajez încă la un dans? Ea se pierduse. În loc să spună ceva, a dat afirmativ din cap. I-aplăcut vocea lui, manierele de purtare. Încetişor, să nu observe Clo şiRodica, începu să-l caute prin sală. L-a văzut stând de vorbă tot cunişte tineri ca el. Ofiţeri. Se întoarse în altă parte a sălii, ca el să nuobserve, când auzi: -Îmi permiteţi domnişoară? În faţa ei era acel tânăr, cu care voia să danseze. A întins mâna, şis-au avântat în dans. -Dansaţi extraordinar, domnişoară! – spuse el entuziasmat –sunteţi dansatoare profesionistă?
  3. 3. -Nu. Am absolvit liceul de Muzică şi Arte. -N-am auzit de aşa liceu. -Liceul din Milano. -Atunci totul e clar. Cântaţi la vre-un instrument? -La pian. -Eu sunt Mihai Munteanu. Dar pe dumneavoastră cum văcheamă? -Margaret – spuse ea simplu. Dansul se termină. -Îmi permiteţi să vă conduc acasă? -Sunt cu părinţii. -Aveţi vre-un serviciu? -Nu. -Cum ne mai întâlnim? -Nu ştiu. Poate la teatrul de Operă? -Sunteţi pasionată de Operă? -Cum să vă spun – zâmbi ea – îmi place Opera din Milano. La anoastră încă n-am fost. Dar la următorul spectaclu mă duc neapărat. S-au apropiat Clo şi Rodica. Au făcut cunoştinţă. Când s-aprezentat Clo, locotenentul s-a schimbat la faţă. Se vede că numeleAverescu i-a amintit de ceva. S-a închinat la doamne şi a plecat. -Interesant tânăr – spuse Rodica, şi se uită la Margaret – îţi place? -E un tânăr interesant – răspunse ea – dar mai interesant e, cinela invitat la bal?
  4. 4. Acest tânăr i-a ocupat toate gândurile. Voia să-l vadă. Era încrezută că şi el vrea aceiaşi. Aştepta cu nerăbdare să se ducă la spectaclu. X X X Din garnizoană au trimis un automobil, în care se deplăsa acum spre Focşani. Clo rămase la Bucureşti. După ce Sandu termină învăţătura, vine cu el la Focşani, iar Margaret rămane. Se bucura că pleacă din capitală, de la curte, unde în ultimul timp prinţul moştenitor Ferdinand începuse nişte jocuri murdare cu politicienii. Mai bine zis cu clanul politic Bratianu, care se uitau de sus la Averescu, căci nu era de provinenţă nobilă. Se prea poate că Regele ştia ceva, şi special l-a trimis mai departe de curte. Ca să nu fie influienţat şi amestecat în intrigile politice. Iar la timpul potrivit să îndeplinească ordinul Regelui. Cine ştie! După ce făcu ordine în garnizoană, aştepta să fie chemat la Rege. Însă trecuşi anul1906, iar de la Rege nimic. Nici ministerul de război nu-l deranja cu comisii.părea că toţi au uitat de el. Clo vedea cum retrăieşte. Slăbise mult. Pe la mijlocul lui februarie 1907 focarul revoltei ţărăneşti din nordMoldovei, aprins în comuna Flămânzi, moşia prinţului Sturdza, care era arendatătrustul evreesc Fişer, începu să se răspândească în toată Moldova. Averescu, cu mentalitatea sa de analist, a prevăzut consecinţele acestei,prima vedere răscoală haotică, primejdia pentru ţară. El primul a înţeles, că de laanumită perioadă răscoala este bine dirijată de puterile mari, care înconjurRomânia. În primul rând de Imperiul Rus şi Austro-Ungar. Interese teritoriale aveaBulgaria. Şi Serbia era gata să rupă o bucată din ţară. Averescu scrise o scrisoare Regelui, alta Ministrului de Război. Regeluînmânat-o personal. -Domnule Averescu – începu suveranul după ce citi scrisoarea - întradevprimejdia e atât de mare?
  5. 5. -Da Majestate. Din Bucureşti nu se simte, nu se vede, însă acolo, în Moldose simte la fiecare pas, la fiecare vorbă. - Ce propuneţi Dumneavoastră? - Ca militar propun măsuri de primâ urgenţă: 1. Ministerul de Război să anunţe înrolarea în armata activă tinerii cu vârrespectivă. 2. Mobilizarea rezerviştilor. - Ce câştigăm prin asta? - Partea centrală şi de Sud a Moldovei nu e încă atinsă de răscoală. În armată vachemată şi mobilizată partea cea mai activă a răsculaţilor – bărbaţii. Cu parteaNord răsculată, care trebuie urgent izolată de restul ţării, trebuie de dus tratative.satisfăcut cerinţele arzătoare ale ţărănimii româneşti. - Dumneavoastră după cum văd aţi analizat detailat evenimentele. Care e caurăscoalei? Mi se raportează diferite ipoteze. Ştiindu-vă de un om cumpătat, fidCoroanei, ştiu că o să spuneţi adevărul. - După cum ştiţi, sunt născut într-o localitate rurală şi ştiu bine nevoile şii griţărănimii. Din informaţia de care dispun pot spune următoarele: Procesul de modernizare a Romaniei iniţiat de Majestatea voastră a adusschimbări esenţiale în toate domeniile vieţii. Însă nu s-a referit la ţărănime, pe canimeni n-a luat-o în consideraţie. Lăsată fără protecţia statului, transmisă de faptmainile trusturilor de arendaşi evreeşti, care au cumpărat justiţia, organelle de resoadministraţia locală, şi asupresc fără milă ţărănimea românească. Mai tare se simacest lucru în Moldova. - De ce? - Nu ştiu Majestate. Poate parlamentul va forma o comisie pentru cercetareacauzei. Eu vă raportez ce ştiu. Comuna Flămânzi, unde a izbucnit această răscoală lafebruarie, este o comună cu un nivel de trai destul de înalt. Fapt care se vede că nu
  6. 6. prea i-a plăcut prinţului Sturdza, pământul căruia îl arendau ţăranii, prin intermediutrustului evreesc de arendaşi Mochi Fischer, căci evreii au schimbat învoielile dearendă care se întocmesc anual, în defavoarea ţăranilior. Ţăranii s-au plans lajudecător, care a făcut dreptate evreilor. Acelaşi răspuns l-au primit şi de laadministraţia locală. Când au văzut că nu sunt apăraţi de structurile statului, auhotărât să facă singuri dreptate. Şi au pus mâna pe furci, topoare şi coase…Trusturilde arendaşi în Moldova sunt domeniul evreilor, care sunt intermediari întreproprietarii mari de moşii şi ţărani. În alte părţi ale României trusturile sunt formatedin austrieci, germani, români, care nu exploatează atât de crud ţărănimea ca evreiRăscoala din Moldova are în primul rând un caracter antisemit. Averescu tăcu. Regele căzu pe gânduri. - Ce ne mai puteţi spune, domnule Averescu? -Grupuri de agitatori bine pregătiţi, care se dau drept studenţi, tulbuţărănimea pentru a produce o stare de haos. Am impresia că aceste grupuri sunt bidirijate din Viena şi Petersburg. - Ministrul de Război va primi imediat ordinul de recrutare şi mobilizaMinisterul de Interne va aresta aceste grupuri. Ce se mai poate de făcut? - Reforme agrare. Urgent. De impus cu forţa trusturile de arendaşi evreeştiînchee învoielile cu ţăranii conform condiţiilor anului trecut. Ca ţăranii să poaprelucra pământul. Iar până la anul viitor de reformat agricultura. Pot propuguvernului nişte idei cum să se petreacă reforma agrară fără asupirea în continuareţăranului. -Bine domnule Averescu. Notiţele referitoare la reforma agrară transmiteţileguvern – Regele s-a sculat. Audienţa de o oră luă sfârşit. x x x
  7. 7. Pleca satisfăcut la Focşani. Convorbirea cu Regele i-au dat puteri, încrederetotull se va sfârşi cu bine. Însă se sfârşise februarie; era început de martie, dar ordinul Ministerului deRăzboi privind recrutarea şi mobilizarea n-a fost emis. Nici trusturile de arendaşi nufusese obligate să încheie învoielile conform anului trecut. Răscoala ţărănească, carputea fi izolată în Nordul Moldovei, acum cuprinse toată ţara. Peste tot ardeaumoşiile boiereşti. Cele mai violente forme răscoala a căpătat în Muntenia şi Oltenia Folosindu-se de haosul ce cuprinse ţara, şi-au înteţit activitatea bandele de hotâlhari de drumuri mari, ucigaşi de tot felul. Funcţionarii furau tot ce erau în stare săfure, dând vina pe răsculaţi. Numai armata nu era atinsă de acest focar. Totuşi ministrul de război Gheorghe Manu a ordonat, cu întârziere vădchemarea unor contingente de rezervişti în căzărmi. Însă nu s-au pregătit condiţiLa porţile căzărmilor s-au adunat mase mari de oameni, armata fiind incapabilă sprimească, să-i cazeze şi să-i hrănească. Flămândă, scăpată de sub control, această masă s-a pornit ea însuşi să distrusă devasteze tot cei cădea în cale, unindu-se cu răsculaţii. Ideia de a mări contingentul de armată şi a micşora numărul răsculaţilor expude generalul Averescu, o măsură extraordinar de avantajoasă pentru binele ţării,conducerea proastă, ne profesionistă a ministerului şi personal al ministrului derăzboi, au adus la rezultate contrar opuse. S-au înregistrat cazuri când unele unităţiale armatei au trecut de partea răsculaţilor. Însă în general, armata a rămas fidelăRegelui şi Ţării. Politicienii continuau să se învinuiască unul pe altul, de parcă nu se petreceanimic în ţară. Liberalii lui Ion I.C Brătianu îi învinuiau pe conservatori de slăbiciune, dincompentenţă. Situaţia însă se agrava din ce în ce mai mult. Şi s-a întâmplat minuncea mare! Liberalii din opoziţie, şi conservatorii care erau la putere, s-au unit.
  8. 8. Take Ionescu, acest mare politician al timpului său, provenit ca şi Alexandru Averescu din păturile sociale joase, primul printre politicieni înţelese adevărata primejdie legată de răscoalele ţărăneşti. Şi a cerut audienţă la Rege. -Vă ascult domnule Ionescu – Regele părea obosit, vorbea mai încet ca întotdeauna. -Majestate, Ţara şi neamul e în mare pericol. -Sunt la curent. Vreţi să propuneţi ceva? -Vreau ca Parlamentul, Guvernul, opoziţia şi Curtea Regală să ne unim forţele să salvăm ţara. -Unirea cu liberalii e posibilă? -Da Majestate. Şi Bratianu şi Sturdza sunt de acord. Aşteptăm consimţământu Curţii. -De acord. -Cu liberalii am hotărât următoarele: Guvernul conservator, format din mari proprietari de pământ, n-are dreptul moral să reprime în sânge răscoalele ţărăneşti îndreptate contra lor. Aducerea la guvernare a Partidului Liberal cu D.A. Sturdza prim-ministru. -Ideia cu guvernarea liberalilor nu-mi place. Nu e o altă alternativă? -Până în present n-am găsit. Iar fiece zi aduce daune şi nenorociri ţării. Primejddin partea liberalilor e minimă, căci Parlamentul este al nostru. Regele tăcu destul de mult. Lui Ionescu îi păru că suveranul uitase despre cevorbit. În sfţrşit el spuse: -De acord.
  9. 9. S-a început alegerea candidaturilor la posturile de ministru. Regele a propus capostul de Ministru de Război să fie dat unui general din armata activă, care nu emembru a nici unuia din cele două partide. S-a propus lista de opt generali. -Nu văd aici numele generalului Averescu – spuse Regele. -Dar cine e acesta? Bratianu se uită mirat la cei prezenţi. -Este cel mai tânăr general în Armata Română, un tactic şi un strateg militarrecunoscut chiar şi de germani. Câtva timp în urmă am fost cu vizita în Germania. Launa din întrevederile cu Kaizerul, el mă întreabă:” Ce mai face maiorul Averescu, unofiţer foarte talentat. Cred că e neamţ, căci românii nu pot avea un talent militar atâde strălucit”. Kaizerul a spus totul – răspunse Ionescu. -Dacă generalul Averescu îşi dă consimţământul, atunci ministru de război va fidumnealui – spuse Regele. Nimeni n-a ripostat. Regele a făcut aşa, ca Averescu să nu cadă sub jurământul dat de guvernulliberal, lăsându-i în caz de necesitate posibilitate de a manevra în afara guvernului,invitându-l la el pe data de 13 martie. La 12 martie 1907 guvernul liberal a depus jurământul în faţa suveranului. Averescu nu ajunse încă la Bucureşti, când află de ce este chemat la Rege. Lamirat faptul că Regele l-a ales anume pe el la această importantă funcţie - ministru drăzboi. Acasă, la Bucureşti, ajunse spre seară. A fost întâmpinat de Clo şi Sandu.Margaret nu era. Clo ştia toate noutăţile. - Ce zici? întrebă el după ce luase cina. - Ai de ales? - Nu prea… - Asta-i situaţia… Regelui nu-i poţi refuza. - Armata trebuie să se implice în reprimarea răscoalei. Se va vărsa sange. În majoritatea cazurilor nevinovat. Nu ţăranii sunt vinovaţi că au fost aduşi la această stare. Însă în ei va trebui să tragă armata.
  10. 10. - De ce nu se implică Ministerul de Interne? După cât mă pricep eu, funcţiade menţinerea ordinei publice în ţară este prerogativa lor. Armata apără ţara deduşmanii externi. - Ai dreptate. Însă nu sunt capabili la nimic. Au scăpat situaţia de sub control.Unica forţă care poate restabili ordinea în ţară este armata. Am crescut printre ţăranştiu cât de grea e viaţa ţăranului. Cum să ordon să se tragă în ei? - Nu mai retrăi atât, te rog. Poate se va găsi vre-o soluţie paşnică? - Soluţii au fost atunci, la început. Însă s-a tărăgănat cu luarea unei decizii mairadicale din cauza guvernului conservator, format din marii proprietari de pământ.Ţara era în primejdie de peire, iar ei nu voiau să cedeze nimic. Acum sunt gata, însătimpul e pierdut. Unica soluţie e folosirea forţei. - Poate ar trebui, cum spun mulţi politici, de dat voie să se implice forţe străine.ruşii şi austriecii sunt gata să intervină cu forţa armată. - România e ţara noastră. Noi trebuie să facem ordine în ea. Da, şi ruşii, şiaustriecii au concentrat la hotarele României forţe mari. Şi unii şi alţii vor să rupă dinţară. Dacă întră ruşii pe teritoriul românesc, va fi foarte greu să-i alungăm. Ei nici odan-au plecat binevol din teritoriile ocupate. -Atunci trebuie să accepţi propunerea Regelui. Linişteşte-te – şi ea trecu cu mânprin părul lui frumos. Aşa făcea în toţi anii de căsătorie când era necesitate de alcalma. A doua zi, la 13 martie se prezintă la Rege, pe care l-a însoţit la Parlament, undeguvernul Sturdza a fost primit cu aplauze de majoritatea conservatoare. Lui TakeIonescu i-a revenit sarcina ca în numele majorităţii conservatoare să acorde susţinerenoului guvern. Regele l-a prezentat pe Averescu. Puţin îl cunoşteau, şi se uitau cu neîncredere la el. Ministru de Interne a fost numit Ion I.C. Bratianu, deoarece VasileLascar, nominalizat la acest post, se înbolnăvise grav.
  11. 11. La Ministerul de Război Averescu găsi o stare de zăpăcire totală. Nimeni nu putesă-i raporteze ce trupe sunt implicate în potolirea răscoalei şi unde se află în prezentTot atunci a emis Ordinul Circular № 6 din 13 martie 1907 care fixa conduita trupelorAcest ordin cerea fermitate din partea comandanţilor şi ostaşilor pentru a preveni şicurma orice acţiune a răsculaţilor. Se prevedea că în cazul când ţăranii se adună îngrupuri mari, cu ei duc tratative oameni special pregătiţi din cadrul activ al armatei.Dacă tratativele n-au succes, comandantul cu trupa, dotată cu muniţii de război, seopreşte la distanţa nu mai mică de 100m de mulţime, cerându-le să se împrăştie. Dua treia preîntâmpinare, va fi dată comanda „La ochi” îndeplinită de trupă. Se aşteaptpuţin, poate mulţimea se împrăştie. Dacă nu, se comandă „Foc” şi se trage prima salSe trage până mulţimea nu se împrăştie. Ordinul cerea să se tragă numai la picioare.Numai în caz extraordinar, când erau puse în pericol vieţile ostaşilor, se trăgea directUnităţile mobile să fie dotate cu o secţie de artilerie, însoţite de cavalerie. Acesteunităţi se folosesc contra bandelor de ţărani şi bandelor de hoţi, tâlhari şi jefuitori detot felul, care se deplasau dintr-o localitate în alta pentru a jefui. Artileria se foloseanumai contra acestor bande. Tot în aceiaşi zi Averescu a cerut de la Rege să decreteze mobilizarea, dar a fostrefuzat. Expunându-şi opinia, Averescu aminti suveranului cum a fost înăbuşitărăscoala comunarzilor din Paris. „Uniforma militară exercită asupra individului care opoartă o putere miraculoasă” mai spuse el. Regele a decretat mobilizarea, care s-a desfăşurat în ordine, conform planuluiîntocmit de Averescu. Armata ajunse la 140000 de oameni. Pe recruţii moldoveniAverescu i-a trimis în Oltenia şi Muntenia, pe olteni în Moldova şi Muntenia, pemunteni în Moldova şi Oltenia. Legătura între recruţi şi răsculaţi, de care se temeaRegele, s-a rupt definitiv. O manevră strălucită, apreciată de altfel şi de Rege. Regele a decretat starea de asediu în ţară. Folosindu-se de priorităţile stării deasediu, generalul Averescu emite „Instrucţiunile asupra întrebuinţării armatei în caztulburare. Somaţiuni. Stare de asediu”, care prevedea cazurile în care urma săacţioneze armata pentru reprimarea răscoalelor ţărăneşti. Folosirea armatei la cererautorităţilor locale, a Ministerului de Interne şi altor organe statale era strict interzis
  12. 12. Se indica că reprimarea trebuie să fie energică şi hotărâtă, însă mijloacele de realizarurmau să fie adecvate pentru fiecare caz aparte. Folosirea forţei a fost lăsată la deciderea comandanţilor de unităţi, călăuza cărotrebuia să fie: armata este chemată în primul rând să potolească tulburarea, şi maiapoi să-i pedepsească pe participanţi. Pentru a evita utilizarea excesivă a forţei, se stipula obligativitatea ca autorităţilcompetente, procurorii şi prefecţii, să fie de faţă şi să aprecieze oportunitatea şidimensiunile represiunii. Averescu a împărţit ţara în 12 zone de operaţii, iar judeţele în mai multe sectoaÎn fiecare judeţ a fost numit un comandant militar, care îl „dubla” pe prefect şi aveadreprul de „veto”. X X X Spre sfârşitul lunii martie 1907 Margaret absolvi cursurile de soră de caritate. Seceru la spitalul municipal, unde era nevoie de forţă de muncă, căci din toată ţara erainternaţi răniţi. Militari şi civili, tineri şi bătrâni, femei, copii, care au fost măcelăriţi dfurtuna răscoalei. Când prima oară văzu picioare, mâini rupte, mai n-a pierdut cunoştinţa. A fostsusţinută de o colegă, care deja trecuse prin asta. Un soldăţel tinerel, care fusese rănîn Oltenia, cu piciorul rupt, după ce primise ajutor medical şi îşi revenise, cerea să fieîmpuşcat acum, aici pe loc, căci fără un picior nu mai trebuie nimămui. Cum să lucrezîn câmp? Nu voia să fie obuză familiei, care şi aşa cu greu supraveţuia. Margaret de abia acum înţelese că nu toţi trăiesc aşa ca ea, că sunt oameni caren-au pâinea de toate zilele, umblă zdrenţuroşi, pe care nu-i aşteaptă nimic bun înviitor. Îi era milă de acel soldăţel, se stăruia în tot felul să-i aline durerea. Însă el insismereu să fie împuşcat.
  13. 13. Răniţii erau aduşi şi ziua şi noaptea. Spitalul lucra non-stop. Surorile lucrau zi şinoapte. Câteva ore de somn în camera personalului... şi iarăşi la muncă. Nu s-a plânsniciodată. Nu ştia că e atât de rezistentă. „Cred că e de la tata” se gândi ea, care ştianici generalul Averescu, de când a fost numit ministru n-a înoptat acasă. Dormea încabinet. În a treia zi au fost aduşi răniţi din Oltenia. Când pe alături trecu o targă cu untânăr ofiţer grav rănit, pe care sanitarii se grăbeau să-l ducă în sala de operaţie, cevacunoscut i s-a părut în acest tânăr. Ce nu făcea, în faţa ochilor sta el, de care ea nu-şiputea aminti unde l-a văzut. De fapt faţa celui rănit era aproape toată bandajată. Însintuiţia îi spunea că l-a văzut undeva. Înainte de a se duce la odihnă hotărî să vadă ce e cu acel ofiţer. În cele trei patudin boxă, era câte un ofiţer grav rănit. Patul celui pe care îl căuta era lângă fereastră.Era rănit la piept, dar şi faţa bandajată. Se uită la mâini... şi mâinile aceste i-au amintde toate... mâinile care de atâtea ori au îmbrăţişat-o cu gingăşie, cu dragoste. Era el,omul la care ea se gândea întotdeauna, pe care îl visa mereu, care i s-a destăinuit căiubeşte mai mult decât orice pe lume. Stătu mult aşa. Nu ştia ce să spună, ce să facă, nu ştia în ce stare este el. Când şrevenit se porni spre cabinetul doctorului – şef. Bate la uşă şi intră. Doctorul scria cevla masă. -Ce s-a întâmplat Margaret? -În ce stare e locotenentul Munteanu? -E rănit în piept. S-a născut cu noroc locotenentul. Un centimetru mai într-o parşi... Acum va trăi mult. Starea e gravă, dar stabilă. Are organism puternic. Sunteţicunoscuţi? Ea se pierdu. Nu ştia cum să lămurească. Doctorul se pricepu. -Are nevoie de o soră de serviciu. Doriţi? -Mersi, domnule doctor. -Plecaţi la bolnav. Mâine o să vin să văd în ce stare e.
  14. 14. Zbura spre el, spre unicul om pe care îl iubea. Somnul, oboseala dispăruse. S-aaranjat mai comod lângă el. A luat mâna lui, cândva puternică, iar acum slăbită deboală, în mâna ei. Iar gândurile, gândurile... au dus-o în trecut, trecutul fericit, alăturde omul drag... După balul dat de Curtea Regală la 10 mai 1906, când făcuse cunoştinţă cu Mihase gândea mereu la el. Aştepta cu nerăbdare spectaclul. În ziua spectacolului, toatăziua nu-şi găsea loc. În timpul spectacolului el încet o atinse de mână, iar apoi, tot aşa gingaşi, cuceritoată mâna. Ea intuitiv făcu o mică încercare de a elibera mâna, dar se simţea bine laatingerea lui, şi a cedat... Mihai se pregătise serios de această întâlnire. La ieşire îi aştepta trăsura. Nopţilde mai sunt frumoase. Nu e nici cald, nici răcoare. Cerul senin parcă voia să leşoptească ceva îndrăgostiţilor. Margaret, când el a tras-o puţin mai aproape, singurăs-a lipit de el. Se simţea fericită, voia ca noaptea să nu se mai sfârşească... La a treia întâlnire el întreabă parcă în glumă, parcă serios. -Cum ţi-i numele? -Munteanu. Margaret Munteanu. -Cum ai spus? întrebă el cu mirare, şi după cum i-a părut ei, pierdu-se interesulfaţă de ea. -Cum ai auzit. Mergeau în trăsură tot aşa de mână şi lipiţi strâns unul de altul. -Regreţi că ţi-ai pierdut timpul nu cu fiica generalului Averescu, ci cu o oarecareMunteanu? Ea brusc îşi rupe mâna din a lui şi trecu la o distanţă respectabilă. El n-a făcut nici o mişcare s-o recucerească. Tăcea. Când se apropiau de casa ei,o îmbrăţişă strâns. Ea n-a opus rezistenţă. Dar nici nu voia, căci era îndrăgostită înacest tânăr, care umbla după fete bogate, după fete cu nume răsunător. El aşa şi n-arăspuns la întrebarea ei: de cine a fost invitat la bal?
  15. 15. -Mult m-am rugat la Dumnezeu ca tu să nu fii fiica generalului Averescu. Şi el mauzit. Ce bine-i! spuse el bucuros, şi, găsindu-i buzele, o sărută aşa, cum ştiau să sărunumai ofiţerii de cavalerie. Era plăcut sărutul lui, însă nu-i ajungea aer. Îi plăcu cuvintele ce le-a rostit.Înseamnă că şi el o iubeşte aşa, cum îl iubeşte ea. Fără margini... X X X Pentru reprimarea răscoalei Averescu a folosit numai opt divizii, comandanţiicărora au fost instruiţi personal de general. El ceru maximă disciplină în unităţi,folosirea tratativelor ca cea mai bună sursă de a evita vărsarea de sânge. Averescu a triplat sistemul de apărare a capitalei, a împărţit satele în diversecategorii: sate unde erau numai agitaţii; sate unde s-au înregistrat revolte cu simpledevastări; sate cu răscoale, urmate de jafuri, incendii, devastări sau omoruri şi care aputut fi potolite prin simpla prezenţă a armatei; sate unde a fost nevoie de represiunpentru potolirea răscoalei. Acest tabel a fost folosit pentru distribuirea exactă a forţelor. Ministerul de Război se sufoca din cauza lipsei de informaţie îndeobşte, şi lipseide informaţie precisă, adevărată, dar nu inventată de comandanţii de unităţi. La 14 martie a fost chemat la ministru colonelul Arthur Văitoianu. După ce s-ausalutat, Averescu ca întotdeauna trecu la subiect. - Situaţia din ţară o ştii. Şi mai ştii că nivelul de informaţie parvenit din unităţi n redă realitatea, şi depinde de comandant. Ce propui? - Mă gândeam des la această problemă. Germanii au hotărât-o la nivel deguvern. La noi asta e imposibil. -De ce? -Nici un guvern nu se uită la armată şi nu va finanţa această structură. Armatatrebuie atunci, când e nevoie de apărat averea lor. Ca în prezent.
  16. 16. -Dar fără finanţare nu putem găsi ofiţeri patrioţi? -Cred că da. Însă ei trebuie căutaţi. În fiecare unitate. Trebuie început cu unităţimai mari -Din acest moment de asta te ocupi tu. Tot ce faci e sub grif secret. Raportezinumai mie. Vei primi legitimaţie specială, prin care toţi comandanţii, de la pluton pânla corp de armată, ţi se supun fără nici o motivaţie. Toţi ofiţerii, care dauconsimţământul să lucreze şi în acest domeniu, vor fi mai repede avansaţi în grad, înfuncţie. Vor avea şi alte privilegii din partea mea. Vom găsi cred şi o modalitate de afinanţa suplimentar aceşti ofiţeri, ca ei să poată racola persoanele necesare pentruculegerea informaţiei. Lista ofiţerilor va fi supersecretă. O păstrezi acasă într-un loc pcare îl poţi găsi numai tu. - Am înţeles, însă nu te-am felicitat cu funcţia de ministru. Felicitările mele.Deseară vă invităm la noi. Să sărbătorim. -Mersi de invitaţie, dar nici tu n-o să poţi sărbători. Peste câteva minute îmi adula iscălitură legitimaţia ta şi pleci direct de aici în unităţi. -Ce, atât de complicată e situaţia? -Situaţia ieşise de sub control încă la începutul lui martie. Nu voiam aceastăfuncţie acum, când se va vărsa mult sânge nevinovat. Însă Regele a insistat. Ca ompolitic după asta o să am probleme. Oricine şi oricând va putea să mă învinuie pentruvărsare de sânge. Că Patria noastră e în mare primejdie acum, nu-şi va aminti nimeniDacă nu stabilim noi ordinea în ţară, vor interveni ruşii şi austriecii. Primejdianestăvilită acum, mâine poate fi fatală pentru ţară. - Bună, foarte corectă frază. Ştiam că eşti un mare patriot. Mă mândresc cu tinemă mândresc că stepele noastre din sudul Basarabiei au dat Patriei aşa o personalita - Arthur, nu ţi-i dor de stepele noastre? Eu des le văd în vis. Cum călăream canebunii... iar apoi primeam probozeală de la tata. - Mi-e dor... foarte mult mi-e dor. Dar situaţia...
  17. 17. Alexamdru Averescu şi Arthur Văitoianu au pus bazele S.S.I.A.R.( Serviciul Secret de Informaţie al Armatei Române), care a funcţionat până la 6 septembrie 1940, când generalul Antonescu, devenind Conducătorul României, la arestat pe Mihail Moruzov, conducătorul acestei structuri. S.S.I.A.R. a fost reorganizată în SSI şi supusă direct dictatorului Antonescu. Totodată Averescu a mai întreprins o manevră strălucită fără a folosi armata.El l-a invitat la minister pe redactorul-şef ( directorul) ziarului „Adevărul” ConstantinMille. Ziarul „Adevărul” ducea o campanie împotriva autorităţilor, care erau acuzateatrocităţi contra ţărănimii. În discuţie cu Mille, Averescu i-a spus acestuia, că doreşte foarte mult ca ordinepublică să fie restabilită fără să se facă mare vărsare de sânge. Mille l-a susţinut, şi afost mult mirat că Averescu a crescut în sânul ţărănimii şi ştia toate problemele şinevoile ei. La sfârşitul convorbirii s-au înţeles că Mille îi transmite direct şi personal luiAverescu toate informaţiile corespondenţilor „Adevărului” pe măsură ce ajung laredacţie. Generalul i-a promis că acolo unde se vor constata abateri, va ancheta cazuVinovaţii vor fi pedepsiţi sever. Pe tot parcursul răscoalei şi Mille şi Averescu s-au ţinut de cuvânt. Milletransmitea personal informaţia lui Averescu, care ancheta şi pedepsea aspru pe ceivinovaţi. Înfăptuind această manevră, generalul Averescu a urmărit două scopuri: 1. Să evite ca opinia publică să fie alarmată pe calea presei şi să nu se arunce asupra armatei. 2. Să cunoască cât mai bine realitatea din diferite regiuni, ca să pedepsească cu asprime toate încălcările ordinii şi dispoziţiile ce s-au dat pentru evitarea brutalităţilor. Până la 29 martrie 1907 răscoalele ţărăneşti în majoritatea lor au fost potolite.ţară se instala liniştea şi ordinea publică. Tot în aceiaşi zi, Comandantul Suprem al
  18. 18. Armatei Române Regele Carol I a dat un ordin în care mulţumea armata pentrucomportarea ei destoinică în timpul răscoalei. Regele Carol I l-a numit pe generalul Alexandru Averescu „Salvatorul Patriei”,mulţumindu-i pentru tot ce a făcut. Poporul însă l-a numit „Salvatorul Patriei şi aDinastiei!” Adversarii lui Averescu prin intermediul unei părţi a presei au început campaniade discreditare a generalului, folosind ofiţerii de provinenţă nobilă. Atunci el adeclanşat o anchetă severă în rândul armatei, pentru a stabili modul cum ofiţerii şitrupa s-au comportat în timpul acţiunilor de potolire a răscoalei. Au fost depistate încălcări grave în Corpul 2 armată, comandat până la 13 martide Prinţul moştenitor Ferdinand. Acolo trupele au deschis foc la nimicire în cazurilecând nu era necesitate, încălcând toate ordinele şi instrucţiunile. Chemaţi larăspundere, comandanţii au spus că au primit ordin de a trage nemijlocit de la PrinţuFerdinand. Aceiaşi a raportat şi comandanrul Diviziei 2 armată generalul Petre GigurtCâteva sute de cazuri au fost depistate, aproximativ 1000 de ofiţeri s-au ales cu dosapenale, dosarele fiind transmise justiţiei. Onoarea Curţii Regale, exăstenţa ei a fostpusă în pericol. Generalul Averescu nu era să fie acel Averescu, stimat de popor şi temut deduşmani, dacă nu prevedea şi această situaţie. La 13 martie 1907 a emis un Ordin pricare Corpul 2 armată era scos de sub comanda Prinţului moştenitor Ferdinand şi supdirect Ministerului de Război. Prin asta el a arătat că Curtea Regală n-a avut nici unamestec la reprimarea răscoalelor ţărăneşti şi nu e pătată de săngele vărsat. Prinţul Ferdinand până la patul de moarte nu i-a iertat lui Averescu aceastădemisie, continuind în mod neoficial să comande cu Corpul 2 armată. Celor interogaţi în cazul Corpului 2 armată, care au executat ordinele Prinţulumoştenitor Ferdinand, Averescu le da numai o întrebare: ştiau ei că prinţul Ferdinandfost demis de la conducerea corpului? Toţi au răspuns: da. Carol I a promulgat o largă amnistie, un gest de împăcare a naţiunii, de iertaretuturor greşelilor făcute cât de armată, atât şi de răsculaţi, scoţind totodată ruşinea d
  19. 19. pe familia regală după faptele urâte, criminale, comise de Prinţul moştenitorFerdinand Adversarii lui Averescu l-au învinuit de perderi mari umane în rândul răsculaţiloZiarele au scris de 11000 morţi, date care n-au fost întărite de documente. Se numeacifrele 2000, 2500, 4000 de morţi. Generalul Averescu a numit cifra 2000 – 2500. Şi a lămurit cum a ajuns la aceastcifră. Şeful biroului de statistică pe atunci era consăteanul său, Zamfir Arbore.Averescu l-a rugat să stabilească cifra victimilor, comparând cu tabelele celor decedaîn anii 1901 – 1906. În 1907 proporţia celor decedaţi era superioară cu 2000 – 2500.aceste cifre sunt incluse pierderile nu numai în rândul răsculaţilor, dar şi a armatei, abandelor de hoţi şi tâlhari, nimiciţi de armată, jertfele acestor bande etc. Popularitatea generalului Averescu a crescut extraordinar de mult în timpulrăscoalei. Cum scrie generalul Radu R. Rosseti, care nu era simpatizanrul lui Averescumai bine spus era un adversar aprig „Soldaţii executau ordinele superiorilor cuargumentul că aşa ne-a cerut generalul Averescu.” Intuiţia generalului Averescu, care era şi un bun psiholog, calităţi apreciate şi deduşmanii săi, referitor la educaţia militară, este profund relatată de susnumitul geneRadu R. Rosseti: „ În faţa unei coloane de răzvrătiţi, ce încercau să pătrundă în localitate, au ieşitautorităţile cu puţinii ostaşi rămaşi în regiment. Cuvântările autorităţilor şi somaţiilerămăsese fără ecou, răsculaţii neluîndu-le în seamă. Atunci interveni sergentuladjutant Vasile Lupu, decanul corpului de subofiţeri din regiment, care îi instruise pemulţi din ţăranii acum răsculaţi. El a comandat „Drepţi, dreapta v-aliniaţi!”, iar la auzunui glas cunoscut şi respectat, răsculaţii au acţionat instinctiv. Au urmat comenzile dadunare şi de marş către cazarme, dublate de sudalmele prea cunoscute alesergentului. Şi, astfel, sergentul adjutant Vasile Lupu a dus în cazarmă câteva sute de„revoluţionari”, transformându-i în soldaţi disciplinaţi.”
  20. 20. Având calităţi deosebite, apreciate chiar şi de Kaizerul german, Averescu a ştiutse impună maselor de soldaţi, să le cucerească încrederea, chiar dacă uneori măsurilerau mai dure, mai severe decât în timpul de pace. Pentru prima oară aflat la un post de mare răspundere, în momentul decisivpentru Patrie, generalul Alexandru Averescu a acţionat cu energie şi eficienţă, ceea ci-a adus gloria unui militar cu calităţi deosebite, stima şi recunoaşterea naţiuniiromâneşti. O comisie specială a Parlamentului a investigat atent cauzele revoltelor ţărăneşConcluzia a fosz următoare”...la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XXRomânia se afla la prima stadie de evoluţie a capitalismului, care a adus la osuprapopulaţie rurală, care nu a fost absorbită de celelalte ramuri ale economieinaţionale, fiind şi ele în stadie de dezvoltare. Criza agrară, ori cum se spunea„chestiunea ţărănească”, pe care partidele aşunse la putere promiteau s-o rezolve, ns-a mişcat din loc. Din contra, ţărănimea românească s-a aflat sub o crescândăpresiune socială, astfel că o explozie era aproape inevitabilă: 1.Trusturile de arendaşi, erau formate în majoritatea cazurilor de străini,majoritatea evrei. Străinii făceau regulile jocului în satele româneşti, creind o presiundeosebită asupra ţărănimii, care s-a văzur exploatată din ce în ce mai mult. 2. Suprapopulaţia rurală care a adus la fărămiţarea proprietăţii şi la o criză apământului. 3.Dotarea cu tehnică a agriculturii era la un nivel mizerabil din cauza investiţiiloreduse. Evreii nu voiau să investească în economia românească. Principalul instrumede exploatare a pământului rămase ţăranul. Contractele de muncă, aşa zisele„învoieli”, încheiate cu arendaşii erau cu fiecare an tot mai defavorabile pentru ţăran 4. România avea hotare comune cu două state mari, două imperii agresive:Austro-Ungaria şi Rusia, care aveau interesele lor în acest spaţiu. În Rusia, înfrântă înrăzboiul cu Japonia (1904 – 1905), s-au început răscoale (1905 – 1907), care ajunse şîn Europa Centrală. Ideile revoluţionare, susţinute şi finanţte bine, au pătruns şi în
  21. 21. România. Şi Rusia, şi Austro-Ungaria, aveau mari interese în regiunea Sud-Esteuropeană, încercând să-şi sporească influienţa în acest spaţiu, folosind la maximumposibilităţile serviciilor secrete. 5.Ridicarea nivelului cultural de la sate, datorită activităţii unor intelectuali, caresincer erau ataşaţi de nevoile ţărănimii, Un rol important l-a jucat şi armata în procesde ridicare culturală a tinerilor ţărani. X X X Amintirile frumoase au fost curmate de glasul doctorului. Era dimineaţă Margaret făcu toate procedurile prescrise de doctor şi se aşeză dinnou la locul I-a luat mâna, a dus-o la buze şi a săruta-o gingaşi, aşa cum o săruta el în nopţil lungi de toamnă şi iarnă, când primea permisiune să plece din unitate. Stau de vorbă până dimineaţa, se sărutau atât de mult, căci două-trei zile după aşa sear o dureau buzele. Însă n-a fost nici o seară ca ea să fi refuzat. Se întâlneau în cas ei, la Averescu. Însă niciodată nu s-au întâlnit cu generalul, Mihai evitând aceste întâlniri. I-a povestit adevărul cine-i Averescu pentru ea, despre dragostea lor c mama ei. Acum el nu reacţiona la nimic, nu făcea nici o mişcare. Câte odată i se părea cănu răsuflă. Repede punea urechea la inima lui, care lucra ritmic şi destul de puternicpentru starea gravă în care se afla. În timpul prânzului, când ea încerca să-l hrănească cu linguriţa, în boxă intrădoctorul-şef însoţit de un bărbat şi o doamnă. Ea nu atrase atenţia, era concentratăasupra lui, căci el începu încetişor să primească supa de găină, pe care până atunci nprimea. Acest fapt o bucură nespus, şi când l-a ea se adresă doctorul, se întoarse brula el şi rosti: - Domnule doctor! Mihai a primit prima linguriţă de supă! Era fericită. - Excelent domnişoară! Mă bucură faptul. Faceţi cunoştinţă – se adresă el la însoţitori – Margaret Munteanu, sora care face de servici zi şi noapte lângă Iar dumnealor sunt părinţii locotenentului Mihai Munteanu – spuse doctoru şi se uită cu interes la Margaret, care se înroşi.
  22. 22. - Mersi domnişoară pentru grija pe care o aveţi faţă de feciorul nostru – se închină domnul în faţa ei. Doamna s-a uitat suspect la ea, însă n-a spus nimi - Îmi îndeplinesc funcia, domnule. Dacă îmi permiteţi, după ce-l hrănesc, vă părăsesc ca să staţi cu el. - Îl hrănesc eu – spuse cam brutal doamna. Domnul se uită mirat la ea. - Atunci succes – Margaret se întoarse, din ochi îi ţâşniră lacrimile. - V-aţi comportat cam grosolan, doamnă – face observaţie doctorul – această domnişoară nu merită asta. Mă scuzaţi, sunt ocupat – şi el pleacă. - Ce e cu tine, doamna mea – bărbatul se uită atent la ea – prima oară te văd aşa. Îmi spui ceva? - Nu vezi, ea e îndrăgostită în el. - Şi cam cum ai priceput, doamnă? - Prin bucuria manifestată de ea când spuse doctorului că feciorul nostru a lu prima linguriţă de supă. Surorile aşa nu se bucură. - Trebuie să ne bucurăm şi noi că feciorului nostru i se face bine. Şi că este iu de aşa o domnişoară. Dacă e adevărat ce spuneţi. - Mă pricep bine la aşa ceva, şi nu vreau ca feciorul nostru să se lege cu o sor medicală. Cine ştie ce se poate întâmpla. Domnişoara trebuie să-şi ştie locu Doamna începu să-şi hrănească feciorul. Însă cât nu se stăruia, nu i se primeanimic. Mihai strânse strâns dinţii. Cât nu încerca ea, cât nu-l ruga, nu se schmba nimi -Vedeţi ce aţi făcut doamnă. Feciorul nostru nu primeşte din mâiniledumneavoastră. Duceţi-vă şi chemaţi domnişoara. -Dute tu şi cheam-o. Eu nu mă înjosesc în faţa unei surori medicale. -Ba dute tu. Tu ai jignit-o – pe loc a schimbat adresarea amabilă soţul - ce ai avde copchilă? Doamna bătu la uşa doctorului. -Nu puteţi să trimiteţi domnişoara Munteanu să-l hrănească pe Mihai? se adresea către doctor. -Nu vrea să facă nimic cât dumneata o să fii acolo. -Ce fel de spital e acesta, căci o soră medicală dictează condiţiile de muncă? -Ea e voluntară. N-are nici un angajament.
  23. 23. -Atunci daţi-mi altă soră. -Vă dau, însă rezultatul va fi acelaşi. Doctorul avu dreptate. Mihai a rămas indiferent. Aşa şi sta cu dinţii încleştaţi. Cnumai n-a încercat sora, nu se primi nimic. Doamna intră iar la doctor. -Ce facem? -Numai Margaret are putere asupra lui. Mă duc s-a rog eu. Rămâneţi în cabinetpână nu mă întorc – spuse cu un ton cam aspru doctorul. Auzind că doamna nu e în boxă, veni alergând lângă el. Îi luă mâinile în a ei şi lesărută. -Sunt cu tine, scumpul meu – ea nu trăgea atenţie că alături era tatăl lui. El adiscleştat dinţii, două lacrimi i s-au prelins pe obraz. Domnului i s-a părut că el azâmbit. -Ştiu că eşti flămând. Acum te hrănesc. Şi nimeni, nimeni n-o să te mai deranjezpână nu te vei însănătoşi. Ea în parcurs de o oră la hrănit încet. El primea tot ce-i da ea. -Îţi aminteşti când noi am vorbit toată noaptea şi tocmai spre dimineaţă amsimţit foamea. Am adus din bucătărie ceva de mâncare, iar tu înfulecai de parcă numâncase câteva zile. N-ai uitat? El a închis şi a deschis ochii. -Aţi văzut! Aţi văzut! Sări de pe scaun Margaret şi adresându-se tatălui – esteprima oară când el a închis şi a deschis ochii. Înseamnă că el mă aude! Şi a confirmatcele spuse de mine. Trebuie de înştiinţat doctorul – se adresă ea la el. -Imediat domnişoară – şi se îndreaptă spre cabinetul doctorului. Doctorul veni imediat. Doamnei i-a interzis să părăsească cabinetul, necătând lprotestele ei.
  24. 24. Doctorul l-a controlat şi a rămas satisfăcut. -Dacă va fi aşa şi mai departe, degrabă se va scula în picioare. Margaret tu rămâiar noi cu domnul plecăm. Până nu se vindecă Mihai nu vei mai fi deranjată de nimenDomnul Munteanu promite – doctorul se uită la el. -Da domnişoară. Şi vă mulţumesc din tot sufletul de ceea cum vă adresaţi cuunicul nostru fecior – o lacrimă trădătoare se ivi pe obraz. X X X Ca rezultat al răscoalelor ţărăneşti s-a înrăutăţit situaţia internaţională aRomâniei. Bulgaria, care era autonomie turcească, voia să capete independenţă. Eaelaborase o programă de înarmare, şi făcea zarvă cu ea, cerând de la România cedarDobrogei. Grecia începuse o politică de purificare a românilor din Macedonia, fapt caa făcut ca România să rupă relaţiile cu ea. Relaţiile cu Imperiul Austro-Ungar erau derupte după amestecul vădit a Imperiului în treburile interne ale României, prinsprijinirea răscoalelor ţărăneşti. Serbia avea şi ea ambiţii imperiale, încercând săunească slavii de sud într-un singur stat condus de Serbia. Fapt care nu era pe placAustro-Ungariei. Imperiul Otoman stricase şi el relaţiile cu toate ţările din sud-estul Europei şiîncercă prin vizita unei delegaţii militare condusă de Abdula-paşa la Bucureşti, înperioada 16 – 23 iunie, să formeze o alianţă militară cu România. Cu acest prilejsultanul Abdul-Hamid II l-a decorat pe regele Carol I cu Ordinul „Nisan Imtiaz”. ÎnsăRegele Carol I a rămas ferm pe poziţiile declarate anterior de a nu face alianţă cu unstat balcanic contra altui stat balcanic. Regele României făcuse un gest similar, hotărând să acorde sultanului Ordinul„Carol I” cu briliante, instituit în anul 1906 cu prilejul împlinirii a 40 ani de la urcareatron. O delegaţie, la 12 iulie 1907 porni din Bucureşti, în frunte cu ministrul de războAlexandru Averescu însoţit de Gabriel Mitilineu, secretar de delegaţie. La bordulvasului „Carol I”au sosit la Istambul, întâmpinaţi de mari personalităţi otomane.
  25. 25. Culmea vizitei a avut loc la 15 iulie, când generalul Averescu a înmânat sultanuldecoraţia. Apoi au urmat discuţii cu oficialii turci. În timpul prânzului de gală, oferit dsultan, la care el a discutat îndelung cu Alexandru Averescu, remarcând modul rapidcare s-a înfăptuit mobilizarea trupelor în timpul răscoalelor ţărăneşti. Sultanul s-a mainteresat de organizarea şi instruirea armatei române, apreciată în Europa, de stareareală a armatei bulgare. A mai avut întrevederi cu ministrul de război Riza-paşa. El i-a cerut lui Averescuca armata română să desfăşoare manevre militare în Dobrogea, pentruînspăimântarea bulgarilor. Averescu răspunse că aşa manevre sunt în planul deactivitate a armatei în toamna anului 1907. Marele maestru al artileriei Zeki-paşa amenţinut, că armata română nu este completată cu armament modern. La 16 iulie delegaţia s-a întors în ţară. În toamna lui 1907 Averescu a condus personal manevrele regale desfăşurateDobrogea. Regele Carol I a renunşat să dirijeze personal aceste manevre, iar PrinţulFerdinand era absent. Aceste manevre au scos la iveală neajunsurile în sistemul de pregătire şiaprovizionare a armatei. Însă nu în măsura declarată de turci. X X X Datorită domnişoarei Margaret, locotenentul Mihai Munteanu în vara anului 1907 îşi revenise complet. Rana de la piept s-a vindecat, însă faţa era...toată în cicatrice. Cu greu la recunoscut mama. Însă şi mai greu l-au recunoscut camarazii d armă, prietenii şi cunoscuţii. Se sfia de faţa sa, nu voia să se întâlnească cu nimeni. Cât era bandajat şi nu-şi vedea faţa, vorbeau cu Margaret de căsătorie, unde vor trăi, câţi copii vor avea. Ea asculta fericită şi se vedea de acum mamă cu trei copii. Atâţi hotărâse ei, după multe discuţii aprinse pe această temă.
  26. 26. De când însă şi-a văzut faţa, se ruşina să se uite la Margaret, care înflorise ca upiersic. Nu se vedea alături de această domnişoară extrem de frumoasă. Nu voia caea să-şi piardă tinereţea, să-şi sacrifice viaţa cu un bărbat ca el. Şi aşa îi era datorpentru tot ce a făcut. Toată viaţa îi va fi recunoscător. Acum voia ca ea să-şi găseasalt tânăr, aşa cum era el până a fi rănit. Margaret observă schimbările ce se produse în el. Din zi în zi se simţea tot mamult. În faţa ei era un trup viu, care numai răspundea la întrebări. Şi atât. Nu era aMihai vesel, acel Mihai plin de viaţă pe care îl ştia şi de care se îndrăgostise ea...Ceva gemea în el... După ce doctorul i-a permis mamei să vină la el, doamna primul gest pe care l-făcut, şi-a cerut iertare de la Margaret. -Nu vă deranjaţi doamnă – spuse cam sfioasă Margaret – eu înţeleg totul. -Regret domnişoară că eu n-am înţeles! spuse doamna – e păcatul meu. Vreaufim prietene. O să fiu o soacră bună, să ştii! La aceste cuvinte rostite faţă de Mihai şi de tatăl lui, Margaret se fâstâcise deabinelea şi ieşi din boxă. -Când facem nunta, fiule – întreabă ea. -Cum scot bandajele de pe faţă – răspunse vesel Mihai - gătiţi-vă. -Noi suntem gata cam de vreo doi ani. Dar cine sunt cuscrii noştri? Mihai nu ştia ce să spună. Vor crede că se întâlneşte cu fiica ministrului de răzbca să-şi facă carieră militară. El voia să facă carieră militară cinstit, fără blat, canimeni să nu-i reproşeze cândva că nu-i meritul lui. -Ce taci fiule – îl întrebă şi tata. -Tată, mamă, vreau să fiu înţeles corect. Iubesc această domnişoară, şi vreau smă căsătoresc cu ea. Am cunoscut-o şi m-am îndrăgostit în ea când nu ştiam cine etatăl ei.
  27. 27. -Ce, e atât de proastă situaţia? Mama se apropie de el şi îl mângâie pe cap. Cum n-ar fi, asta-i alegerea ta. -Mersi mamă de aceste cuvinte – el o sărută pe obraz – că tata n-o să fie contr eu ştiam. -Cum n-ar fi, spune-ne. -Ceneralul Alexandru Averescu. Ministrul de război. Acum veni rândul părinţilor să se mire. Aşa noră poate face cinsti oricărei fami Ei se aşteptau la ceva mult mai simplu. -Însă ea e Munteanu? întrebă tatăl care auzise de asta întâmplător, când îşi viz fiul. Mihai povesti tot ce ştia de la Margaret. X X X Sistema militară românească s-a format conform Regulamentului organic (1830care avea structura unei forţe simple de poliţie. Aşa numita „strajă pământeană”. Apluă foma unei structuri mixte formate din trupe permanente şi trupe cu schimbul, caîndeplineau obligaţii militare şi civile. Şi domnitorii Moldovei, şi a Munteniei, ulteriorau depus eforturi pentru a întări calitativ şi numeric cadrele celor două armate. Primul Domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza a unificat cele două armatesporind numărul unităţilor, însă păstrând structura mixtă a sistemului militar. Până la Războiul de Independenţă s-au dezvoltat mai mult structurile cu schimb– călăraşii, dorobanţii, grănicerii, în defavoarea celor permanente. Contopirea regimentelor permanente (de linie) cu dorobanţii (unităţi cuschimbul) în 1891 a deschis calea permanentizării armatei române.
  28. 28. Ca autor al numeroaselor lucrări în domeniul militar, Averescu cunoştea laperfecţie realităţile militare internaţionale, şi era conştient de importanţa reformelomilitare. Răscoalele au arătat că armata, care este legată de teritoriul din care serecrutau soldaţii, nu era capabilă să manevreze cu forţele, cu rezervele. Generalul Radu R. Rosetti notează „ Averescu – stăruitor, priceput ostaş,destoinic, cunoscând bine armata şi lipsurile ei, dar nu stâncă de piatră în privinţacaracterului, socotea că era nevoie să se modifice organizarea armatei şi să seînnoiască gradele generalilor şi ofiţerilor superiori”. El propunea ca promovarea îngrade să se facă după faptele şi calităţile concrete ale fiecărui ofiţer, de faptelecunoscute de toată armata. La 10 mai 1908 colonelul Arthur Văitoianu primi gradul de general. Numai prin optimizarea structurilor organizatorice, prin înbunătăţireaselecţionării şi pregătirii cadrelor, prin perfecţionarea instrucţiei trupei şi achiziţionarde armament contemporan, muniţie şi tehnică de luptă din străinătate, socoteaAverescu, armata română putea fi adusă la standartele europene. Promova hotărât ideia că „numărul este un element foarte important, numai când este clădit pe calitate. Fără această condiţie, numărul reprezentă un factor de slăbiciune, o ficţiune, o putere presupusă, şi nimic mai dezastruos nu poate fi pent o armată, care pune temei pe o astfel de amăgire”. Averescu a adus la cunoştinţă Parlamentului că la sfârşitul anului 1907, începutul anului 1908 se pregătea de cineva o răscoală asimilară celei din februarie 1907. Însă ele au fost prevenite de armată. Mai multe detalii generalul n-a dat, invocând interese superioare de stat. Serviciile secrete de informaţii şi contrainformaţii al Armatei Române, intemeiate de Averescu şi conduse de Arthur Văitoianu, au dat primele roade. Însă aceste structuri continuau să fie ne legale, şi extinderea lor putea provoca o nouă criză politică. Averescu şi Văitoianu au decis să rămână la nivelul atins.
  29. 29. Adoptarea de către cele două camere a Parlamentului în martie 1908 a noii legpentru organizarea armatei, propusă de Averescu, punea armata română la nivelorcelor mai bune armate europene. Discuţiile au fost aprinse, căci generalii, care primigrade prin blat, şi aveau sprijin în Parlament, au opus o rezistenţă de individiat. „Dacopuneau o aşa rezistenţă şi în luptă, armata română era să fie de neînvins” glumeaAverescu. P.P Carp, unul din liderii conservatori a dat dovadă de cunoştinţe profunde înproblemele militare, susţinând separarea cavaleriei de infanterie, recrutarea peregiuni, permanentizarea infanteriei. S-a ridicat problema numărului mare de generapentru o armată atât de mică ca cea a României. La Senat însă părţile „pro” şi „contra” legii erau aproape egale. Totuşi Senatul avotat conştient de situaţia în care se afla armata română – 50 de voturi „pro” şi num5 contra. Regele Carol I printr-un Înalt Decret din 29 martie 1908 a promulgat această leg Legea, care era o victorie a generalului Averescu, a restructurat substanţialsistemul militar: 1. Serviciul activ a fost stabilit la doi ani pentru toate trupele permanente, la trepentru cavalerie şi la patru pentru marină. 2. Toată artileria de câmp a fost transmisă diviziilor. 3. Durata serviciului militar s-a redus la 19 ani, respectiv de la 21 la 40 ani.Serviciul s-a modificat şi structural: 7 ani în activitate, 5 în rezervă, 3 ani în miliţii, 4 aîn armata teritorială. 4. Selecţionarea, pregătirea şi promovarea cadrelor, avându-se în vedere căaceste cadre, bine pregătite să înlocuiască cadrele prost pregătite, înrolate în armatăprin blat, prin favoritism. 5, Simplificarea modalităţilor de promovare a soldaţilor la gradul de caporal şisergent, şi de recrutare a ofiţerilor activi din rândul sublocotenenţilor de rezervă, duo pregătire prealabilă şi susţinerea unui examen.
  30. 30. 6. Concesionarea unei fabrici de conserve care să îndestuleze armata în timp depace şi să creeze un stoc de război, care trebuia înlocuit în fiecare an cu o treime. Generalul Averescu a mai arătat odată că este nu numai un ilustri teoretic militar, dar că ştie să conducă şi mari unităţi pe câmpul de luptă. În timpul desfăşurării primelor manevre ale cavaleriei, văzând că generalii nu ştiu ce să facă câmpul de luptă, el a luat, contrar dispoziţiilor legale, comanda trupelor prezente mai colecţionând pe lângă Prinţul moştenitor Ferdinand, încă un duşman înverşun – generalul Constantin Prezan, care s-a arătat neputincios la desfăşurarea manevrelor. Însă era favoritul Prinţului moştenitor Ferdinand... Averescu a fost criticat pentru reformele propuse. Una din critici consta în aceică armata a scăzut numeric, şi nu poate concura cu armata Bulgariei şi Serbiei. Mihai C. Vlădescu, un duşman aprig a lui Averescu scria în 1923 „...războiul es singurul criteriu de verificare a capacităţii combative a unei armate. În campania din sudul Dunării în 1913, dar mai ales în cea din toamna anului 1916, numărul prea ma al soldaţilor şi a marelor unităţi a fost un handicap serios pentru armata română. La intrarea în război la mijlocul lunii august 1916, armata română dispunea de circa 800000 de oameni, prost înzestraţi şi instruiţi, iar insuccesele pe câmpul de luptă s- ţinut lanţ. În schimb, în vara lui 1917, armata română cu un număr aproximativ de 450000 de militari, dar care beneficia de o bună înzestrare şi instruire, a obţinut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Generalul Averescu ca întotdeauna, în ce priveşte problemele militare, a avut dreptate...” În decembrie 1908 Ion I.C. Bratianu deveni liderul liberalilor şi prim-ministru,căruia nu-i convenea ca în guvernul cel conducea să se afle Averescu., care între timpse apropiase de Take Ionescu, pe care Bratianu îl considera cel mai periculos om polidin tabăra opoziţiei. Pe Averescu şi Ionescu i-au apropiat provinenţa lor. Ei au fostunicii mari politicieni care nu proveneau din nobilime. Ca Averescu să fie demis din funcţie, liberalii au procedat mişeleşte, strecurândi lui Alexandru Marghiloman, liderul conservator, informaţie falsificată despre mariîncălcări în armată. Ei l-au folosit pe un ofiţer, Victor Verzea, care a falsificat demersuUlterior acest ofiţer a fost descoperit că făcea spionaj în favoarea Puterilor Centrale.
  31. 31. Averescu a răspuns la toate punctele numite de Marghiloman, care ulteriorscria”...răspunsul lui Averescu a fost credibil...”. Averescu ducea tratative de concesionare a Arsenaluli armatei cu firma german„Krupp”, cea mai renumită pe atunci producătoare de armament de o calitatedeosebită. Se presupune că înlăturarea lui Averescu a urmărit tocmai blocarea acesteconcesiuni. În aprilie 1910. partidul liberal aflat la putere, a promulgat o nouă lege deorganizare a armatei, propusă de genealul Grigore Crăiniceanu, ministru de război,care a anulat o parte din prevedile legii din 1908. Noua lege a mai fost modificată în1911 şi 1913. Din legea lui Averescu rămase numai permanentizarea infanteriei. Întrodus în guvern ca „salvator al Patriei”, a fost trădat de acei, pe care îi servis atât de mult în groaznicul 1907. Însă Averescu n-a fost înlăturat de armată, n-a fost trecut în rezervă. După ce ispăşi pedeasa cu arestul de 30 zile, a fost numit comandantul Diviziei 1 infanterie. Ca urmare a luptei cu clanul politic Bratianu, cu oponenţii săi politici şi militari,Averescu în primăvara anului 1909 i s-a deschis vechea boală, oftica(tuberculoza). Aslăbit mult, forma militară atârna ca pe harag, ochii erau înfundaţi, maxilarele seevidenţiau categoric. Pentru a ascunde dificultăţile de pe faţă, şi-a lăsat barbă, care ipotrivea de minune. Părinţii nu mai erau în viaţă, nu erau în viaţă nici bătrânele care l-au lecuit întoamna lui 1878. Clo îl trata cu toate medicamentele ştiute pe atunci. Însă boala nudispărea, dar nici nu progresa. X X X În toamna anului 1911 împrăjurările din nou l-au împins pe generalul Alexand Averescu pe arena politică românească.
  32. 32. La 18 noiembrie 1911 Averescu a fost numit şeful Marelui Stat Major,înlocuindu-l pe generalul Vasile Zottu. Această revenire a fost posibilă datorităvenirii la putere a partidului conservator la 28 decembrie 1910, în frunte cu P.PCarp, şi numirea generalului Nicolae Filipescu ministru de război. Aceastei numiria opus unul din liderii partidului conservator Alexandru Marghiloman, careprovocase la sfârşitul lui februarie 1909 demisia lui Averescu din fotoliul ministrulde război. Poziţia lui Marghiloman a adus la un conflict cu Nicolae Filipescu. Cum nota generalul Radu R. Rozetti „Aducerea lui Averescu în capul MareluiStat Major fu unul din ultimele acte ale lui Nicu Filipescu ca ministru de război.” La 28 martie 1912, criza în tabăra conservatoare s-a înteţit. În frunteaguvernului veni Titu Maiorescu, care l-a demis din funcţie pe ministru de interneAlexandru Marghiloman şi ministru de război Nicu Filipescu, înlocuit de generalulIon Argetoianu, cu care Averescu avea relaţii foarte bune. Peste şase luniArgetoianu a fost schimbat de generalul Constantin Hârjeu, cu care Averescu avearelaţii tensionate. Radu Ştirbei, apropiatul Curţii Regale, i-a spus lui Marghiloman că Prinţulmoştenitor Ferdinand nu va fi mulţumit de numirea lui Averescu la această înaltăfuncţie, că el are candidatura sa, generalul Constantin Prezan. Dar din teama faţăde Regele Carol I, se va arăta mulţumit. Marghiloman notează la 27 decenbrie 1911 „Ştirbei m-a căutat spre a mă lăsaînţeleg că la Cotroceni, palatul prinţilori moştenitori, ar fi îngrijorare despreAverescu, că el ar căuta să vorbească rău pe Prinţ, că înainte de reîntrarea în graţa fost la Berlin, unde zilnic vedea pe Kinderlen şi de acolo ar fi venit impunerea...” Iar s-a recurs la falsificări, la minciuni scornite probabil tot la Cotroceni, precucă generalul Averescu a vrut să se angajeze în armata rusă, însă ceva n-a mers. Sefăcea tot posibilul ca el să nu fie numit la acest însemnat post în orice armată. Marele Stat Major al armatei române a fost înfiinţat în 1882, şeful căruia aveapoziţie net inferioară ministrului de război. Această funcţie se considera cea maiînaltă din ierarhia militară în timp de pace, funcţia de ministru fiind ocupată şi de
  33. 33. oameni politici, care nu se pricepeau în militărie, şi de militari de profesie, eraconsiderat ca administrator. Averescu anterior, fiind în funcţie de ministru de război, şi Nicolae Filipescu, caministru de război au pus nu odată întrebarea despre întărirea poziţiilor şefului MSt.M la conducerea armatei. Marele Stat Major al armatei române era presat cât de ministrul de război, atâşi de Inspectoratul general de armată, condus de Prinţul moştenitor Ferdinand,care era ajutat de colonelul Dumitru Iliescu. Inspectoratul se amesteca înactivitatea organizatorică şi de instruire a armatei, fapt care nu i-a plăcut luiAverescu. Susţinut de ministrul de război Nicolae Filipescu, care avea o părere proastădespre Prinţul Ferdinand, Averescu începu lupta cu Inspectoratul pentru ridicareaprestigiului şi autorităţii şefului Marelui Stat Major, concentrând toată pregătireade război a armatei în mâinile sale, scăzând simţitor rolul Inspectoratului generalarmată. Prinţul moştenitor Ferdinand a încercat prin diferite metode să recapeteinfluienţa în armată, pierdută odată cu numirea lui Averescu în funcţie de şef alM.St.M. Însă evenimentele din Balcani, şi urmările ce au avut loc, au ridicat nespude mult prestigiul Marelui Stat Major şi autoritatea generalulu Alexandru AverescPrinţul s-a retras. La 1 aprilie 1912 generalul de brigadă Alexandru Averescu a fost avansat lagradul de general de divizie. X X X Evoluţiile politico-militare în Europa de sud est, începute în iulie 1908 prinrăscoala junilor turci, proclamarea independenţei Bulgariei la 22 septembrie 1908anexarea de către imperul Austro-Ungat a Bosniei şi Herţegovinei, au creat o
  34. 34. atmosferă tensionată, zona balcanică devenind din nou o problemă incendiară a Europei. Aceste evenimente au adus la incheirea unei aliante intre tarile balcanice impotriva lmperiului Otoman, pentru impartirea teritoriului turcesc. Componenta aliantei: Bulgaria, Serbia, Grecia,Muntenegru. Romania nu avea pretentii teritoriale catre Imperiul Otoman si a refuzat sa se alature aliatilor. La inceputul lunii octombrie 1912 aliatii pe rand au declarat razboi lmperiului Otoman. Actiunile militare s—au desfasurat pe diferite teatre de razboi. Armata turca in majoritatea luptelor a fost invinsă. Dupa incheierea pacii intre Bulgaria si Imperiul Otoman, la 20 noiembrie 1912, ceilalti aliati au continuat luptele. Conferinta de pace, care urma sa puna capat primului razboi balcanic a avut loc la Londra, pe data de 3 decembrie 1912. Imperiul Otoman, nemultamit de cedarile teritoriale la care a fost obligat, la 17 ianuarie 1913 a intrerupt negocierile. Operatiunile militare, care au epuizat ambele parti beligerante au continuat. Tratativele s-au preluat, şi la 17 mai 1913 la Londra, a fost incheiata paceaintre Imperiul Otoman şi aliati. Foştii aliati incep sa imparta teritoriile luate de laturci. Fiecare din ei au considerat ca impartiala n-a fost cinstita. In luna iunie 1913 Bulgaria, mişelegte, făfă sa declare razboi, a atacat foştii sai aliati-Serbia gi Grecia, agravand gi mai mult relatiile internationale, maj orand criza intre Antanta gi Puterile Centrale:Serbia gi Grecia fiind sprijinite de Imperiul Rus, iar Bulgaria de Imperiul Austro —Ungar. Incepu al doilea razboi balcanic, care a ridicat probleme grave, legate demutatii geopolitice gi geostrategice. . În primul şi în al doilea razboi balcanic armata bulgara a fost condusa de şeful Marelui Stat Major al Armatei bulgare generalul Ivan Kolev (in
  35. 35. prima carte Nicola Kolev), prietenul de copilaria a generalului Averescu, bulgar basarabian, aduşi in Basarabia de rugi pe la sfargitul secolului XVIII. Participant la Razboiul pentru Independenta in anii 1877 — 1878 in componenta Regimenrului de cavalerie Ismail, trecu gcoala militara romana, primind impreuna cu Averescu grad de ofiter şi comandand ca şi Averescu un pluton de cavalerie din Regimentul de cavalerie Ismail. Împreună cu colonelul armatei române Stoianov, şi el bulgar basarabian, născut în satul Cubei, judeţul Bolgrad, au întemeiat Armata bulgară. Averescu, care era pildă şi pentru Stoianov, şi pentru Kolev, purta epoleti de maior, când Kolev deveni general în Armata bulgară. Armata bulgară în frunte cu generalul Kolev a obţinut câteva biruinţestrălucite în luptele cu turcii, el devenind erou naţional. X X X` Familiile Averescu gi Kolev continuau sa prieteneasca. Clo cu copii au fost de cateva ori in vizită la Sofia. Erau prietene bune cu Luminiţa, soţia romanca a lui Kolev, care era originara din Bucuregti, vizita des parinţii, fratii. Sta săptămâni intregi, făcand vizite familiei Averescu. Clo era bucuroasa, cu ea aveau ce discuta, aveau ce-şi aminti din tinereţe. Luminita avea doi copii şi trei nepoti, care datorită ei, ştiau la perfectie limba romana. Clo tot se mandrea cu nepotul sau. Margaret aştepta al doilea copil, şi cu educatia nepotului se ocupa Clo, care era extrem de fericită. La sfargitul lunii mai 1913, Averescu primi o scrisoare de la diplomatiabulgara in Bucuregti, că şeful Marelui Stat Major al Armatei bulgare va face ovizită neoficială la şeful Marelui Stat Major al Armatei romane. Kolev veni direct la Averescu acasă. Nu se vazuse mai mult de un an. -Ai mai caruntit un pic - spuse Averescu. -Cam tot atât ca tine, după reprimarea răscoalelor tărăneşti - răspunse el.
  36. 36. —Da, războaiele nu aduc la nimic bun. Ştii din ce cauză mi s-a deschisboala veche. Tot din retrăire.-Dacă cinstit să-ţi spun, am venit la tine să mă odihnesc, să mă relaxezpuţin, să uit de toate cele. Din ce in ce mai des mă întreb: de ce doreamatât de mult să fim generali? Ai vre-un răspuns?-Nu. Sunt obosit şi eu la culme. Lupta asta pentru influienţă în Armată estefoarte neplăcută, căci contra mea se folosesc metode murdare.-Cu cine lupţi acum?-Cu Printul mogtenitor Ferdinand. Nu cu el insuşi, ci cu cei care stau înspatele lui, care nu vor să facă nimic pentru Armată.-Generalul Stoianov, Dumnezeu sa-l ierte, te preţuia extrem de mult. Ştiidoar. Şi nu odată ţi-a propus să treci în Armata bulgară.-Ştii şi răspunsul meu.-Ce nou ai mai întrodus in armată? Nu cer informaţie secretă. Nu măinteresează. Avem şi noi destui inginieri gi specialişti străini care ne umflăcapul cu idei, fără să ia în consideratie posibilitatile economice a ţarii.-Nu e nimic secret. Perfectionez sistemul de organizare si instruire.-Şi cum merge?-Parcă bine. Însă dacă moare Regele Carol I, Ferdinand o să facă praf dintoate ce am facut. Nu-l interesează absolut problemele Armatei, îi placnumai intrigile politice.-Nu te invidiez. Cu aşa dusman îţi va fi greu.-Vom vedea. Vreau să te felicit cu biruinţa asupra Turciei. Nu stiu cemanevre a-i înfăptuit, dar a mers bine.-Îţi spun dacă te interesează. -Nu. Primesc azi mâine un raport detailat.
  37. 37. Kolev se uită lung la Averescu, însă nu spuse nimic. Bănuia demult căare pe cineva în statul său major, care strângea informaţie. Dar nu credecă pentru România. Întră Clo. -Hai băieţi la masă. V-am gătit mâncarea voastră preferată – mămăligcu jumeri şi brânză de oae. Să vă amintiţi de copilărie, tinereţe. -Clo, tu ca întotdeauna eşti la nivel. Are mare noroc Alexandru! -Nu, asta eu am noroc – îl contrazice ea. -Alt răspuns nu aşteptam. Au servit un vin franţuzesc. Totuşi Averescu propune: -Hai să bem vin de al nostru, ţărănesc. -Cu deosebită plăcere. Şi-au amintit de copilărie, de seminarul teologic din Ismail unde aufăcut cunoştinţă. Cunoştinţă care a trecut într-o prietenie pe viaţă. -Sandu, am o întrebare care nu-mi dă pace de un timp încoace... -Spune. Te ascult. -Se poate întâmpla că vom lupta unul cu altul... Averescu se uită atent la el. Vorbea serios. Înseamnă că el, Averescu,ceva nu ştie. Poate Kolev spune ceva... -Cu ce ocazie? Noi suntem o ţară paşnică. -Orice se poate întâmpla. Cum rămâne cu prietenia noastră?
  38. 38. Stau amândoi la masă. Clo se porăia undeva cu nepoţelul. Kolevîncordat aştepta răspunsul. -Prietenia adevărată nu se strică la prima greutate. Doar nu noi ne volupta corp la corp. Vor lupta armatele conduse de noi. Acolo cine din noiva fi mai deştept, cui i-a zâmbi norocul. Însă cred că nu vom ajunge laasta. -Şi eu cred. Am întrebat aşa... Însă Averescu simţi intuitiv că Kolev nu e sincer până la capăt. De fapnici nu trebuie să fie... Ceva se pregăteşte. Însă ce? Kolev a mai stat în ospeţie încă două zile. Ziua mergea la ambasadă, splimba prin oraş. A mai avut câteva întâlniri. Seara discutau pe diferiteteme. S-au dispărţit ca întotdeauna. Cu speranţa că se vor mai întâlni... Margaret, gravidă cu al doilea copil, venea din ce în ce mai rar pe lapărinţi. Se simţea cam prost. Însă îşi dorea feciorul, pe care îl educaupărinţii. De fapt numai Clo, căci Averescu era mereu la serviciu. Mihai în 1911 primi grad de căpitan. Fără ajutorul nimănui. Socru săugeneralul Averescu era în „exil”. Comanda Divizia I de infanterie, şi nuavea nici o influienţă în armată. A fost numit comandant de escadron. În1908 au plecat împreună în Germania, unde el a fost operat. Nu era acelMihai frumos, frumos, însă faţa se schimbase spre bine. Margaret îşi amintea des de aceşti şase ani trăiţi împreună... Mai cuseamă cum s-a măritat... Mai bine zis cum l-a însurat pe Mihai după ea... După ce au fost scoase bandajele şi Mihai şi-a văzut faţa, căzuse întrstare de depresie totală. Nu ştia cum să-i spună Margaret, că el nu mai
  39. 39. poate să-i fie pereche. Se terminase toate visurile lor la o căsnicie trainicEl complexa. Ea nu înţelegea nimic. Când şi-a dat seama la probozit aspr -Cine ţi-a permis să hotărăşti pentru mine? glasul ei era aspru, iarprivirea îl străpungea ca o săgeată – eu nu-ţi iubesc faţa ta, te iubesc petine. Mă aranjează cum eşti. Altul nu-mi trebuie! -Margaret, ştii cât de mult te iubesc. Dacă mie mii groază să mă uit lamine, îmi închipui ce simţi tu! Nu pot să-ţi stric viaţa. Nu eram în stare săţi spun, însă tu ai început şi mi-ai uşurat chinurile. Acum ştii părerea mea -Şi asta e tot? -Mai trebuie ceva? -Da. Ai uitat să spui când e ziua nunţii. -N-am înţeles? -De fapt cu tine nu mai am ce vorbi – ea se întoarse şi pleacă. Se dusela mama lui şi îi povesti totul. -Fiica mea – pe obrajii doamnei se prelingeau lacrimi – nu măaşteptam la o aşa jertvire din partea ta. Mersi pentru tot ce faci.Dumnezeu să vă aibă în paza sa, să vă ocrotească de rele. Ziua nunţii onumeşti tu. A fost o nuntă frumoasă, cu o mireasă excelentă şi cu un mire carepărea mult mai frumos pe lăngă aşa o mireasă. La solicitarea publicului şmirelui cu mireasa, Clo şi-a amintit că a fost primadona Operei din MilanAcompaniată acum de Margaret, dar nu de Rodica, care uitase ce e piana cântat aşa, cum cântase cândva pentru el, pentru Alessandro a ei, încare se îndrăgostise. Aplauzele furtunoase i-au amintit de zilele de gloriede zilele fericite când îl aştepta pe Alessandro să vină din Torino.
  40. 40. Soacra, după cum îi promise, se împrietenise cu ea. După operaţie,când faţa lui se schimbase spre bine, a fost rechemat la regiment. X X X Către anii 1912-1913 Europa era deja împărţită în două mari coaliţii dforţe. Pe de o parte Tripla Alianţă, pe cealaltă Antanta. Ele aveau interesopuse în Peninsula Balcanică, fapt bine cunoscut încă până la declanşarecrizei balcanice. România a fost pusă în faţa unei opţiuni decisive pentru viitorul său,fiind membră din 1883 a Triplei Alianţe, fapt care a protejat-o în timp decâteva decenii pe plan extern, dându-i posibilitatea de a se dezvolta înplan social, creind posibilităţi de concentrare a eforturilor spremodernizarea societăţii şi dezvoltarea economiei naţionale. Regele Carol I şi mulţi alţi politici erau pentru păstrarea alianţeitradiţionale. Dar susţinerea Bulgariei de către Imperiul Austro-Ungar încriza balcanică nu-i convenea României, care nu dorea să aibă la sudulDunării un mare stat bulgar, bine înarmat de Imperiu, cu pretenţiiteritoriale către România. Desprinderea de Tripla Alianţă putea avea urmări grave în plan exterluînd în consideraţie intenţiile expansioniste ale Imperiului Rus. Totodatăşi viaţa politică internă era deosebit de tensionată. Clasa politicăromânească nu s-a apreciat concret faţă de situaţia ce se crea în Balcani. Înainte de desfăşurarea acţiunilor militare în Balcani, puterile mari aîncercat să artragă România de partea lor. Însă Regele Carol I a păstrat
  41. 41. neutralitatea ţării, evitând alinierea ei la una din puteri. Însă apreîntâmpinat, că dacă în regiunea balcanică se vor produce modificăriteritoriale, România îşi păstrează dreptul de a interveni pentru aşi apărainteresele. Se avea în vedere rectificarea graniţei din Dobrogea, ajungânpână la nord de Varna, teritoriu trasat încă din 1878. O problemă era şisoarta românilor din Macedonia, România cerând îmbunătăţirea soarteilor. La 23 inuarie 1913 a fost reînnoit tratatul cu Tripla Alianţă. Totuşi, la15 februarie 1913 guvernul român a anunţat cele şase mari puterieuropene, că în conflictul balcanic România a păstrat neutralitatea, atâttimp cât puterile mari au păstrat statul guo-ul. Însă guvernul român n-a fost auzit şi România a fost nevoită să-şiafirme doleanţele şi să-şi apere interesele. Dar guvernul bulgar, spre mirarea tuturor, a acceptat propunerea,fapt care l-a pus în gardă pe Averescu. Ştiind lăcomia bulgarilor, el intuita ghicit planul lor. Bulgaria pentru neutralitatea României ceda teritoriineînsemnate pentru ea, având ca scop procurarea altor teritorii maiavantajoase.(evenimentele ce au urmat peste câteva luni, când Bulgariamişeleşte a atăcat Serbia şi Grecia, au confirmat cele spuse de Averescu) Reeşind din situaţia ce s-a creat, după o întrevedere cu Regele, carea susţinut, Averescu a intensificat activitatea de pregătire a armateiromâne, a planificat tactica şi strategia unei eventuale implicări în războÎn 1900 locotenent-colonelul Alexandru Averescu, ca şef al secţiei întâi aMarelui Stat Major, a elaborat un plan bine chibzuit „Ipoteza A”, în careprevedea implicarea Imperiului Rus, şi un eventual război cu Rusia, în cade un atacat asupra Bulgariei.
  42. 42. La 26 noiembrie 1912 o importratnată delegaţie rusă în frunte cumarele duce Nicolai Mihailovici Romanov, care avea în componenţa sa pbaronul Mayendorf, prinţii Bagration şi Trubeţkoi a sosit la Bucureşti.Ţarul Rusiei Nicolai II, prietenul şi subalternul Regelui Carol I în Războiulpentru Independenţă din 1877-1878, i-a trimis un cadou meritat de Regebastonul de feldmareşal al armatei ruse. Delegaţia a luat parte şi lamanifestările ocaziţionate de aniversarea cuceririi Plevnei. Însă scopul principal a fost de ai sugera României să se alăture decoaliţia balcanică, care lupta cu otomanii, şi să părăsească Tripla Alianţă. În decembrie 1912 Averescu a elaborat un”Memoriu asupra uneieventuale invazii în Bulgaria de est.”, unde analiza posibilităţile armateibulgare şi române, situaţia politică la acel moment. În ce privea forţelearmate, armata română era superioară în comparaţie cu cea bulgară. Însaspectul politic era în defavoarea României, căci atacul asupra Bulgariei,armata căreia lupta contra otomanilor, adică „apăra creştinitatea” dupăcum declara Bulgaria, putea aduce la izolarea României pe planinternaţional. În perioada de 18-26 aprilie 1913 la Petersburg a avut loc o conferin a marelor puteri la care s-a iscălit un protocol care prevedea că oraşul Silistra împreună cu un teritoriu de 3 km în jur, întră în componenţa României. Bulgaria, care împreună cu aliaţii săi a iscălit Tratatul de la Londra di 17 mai 1913, mai apoi s-a considerat amăgită de aliaţi la împărţirea teritoriilor luate de la Imperiul Otoman. Având în spate Imperiul Austr Ungar, ea hotărî să recupereze unele teritorii din Serbia şi Grecia,
  43. 43. formând Marea Bulgarie, slogan, care preocupa viaţa social-politică, şisă impună hegemonia sa în Balcani. Pe data de 16 iunie 1913, Bulgaria, mişeleşte, fără să declare război,atacat Serbia şi Grecia. Armata Bulgară, condusă de geheralul Kolev,lupta cu succes, ocupând tot mai multe teritorii. Armatele sârbă şigreacă se retrăgeau, având pierderi mari în oameni şi tehnică. Acţiunile Bulgariei a adus la destrămarea alianţei balcanice, aducândRomânia în prim-plan. De ea depindea atât soarta războiului, cât şiviitoarea configuraţie politico-statală în regiunea balcanică. România adat de înţeles, că agravarea situaţiei n-o poate lăsa indiferentă. De acefapt au luat cunoştinţă Belgradul, Atena şi Sofia. Austro-Ungaria a datînţeles că nu-i contra ca România să ocupe regiunea Turtucaia-Balcic,numai să nu intervină cu forţele ei în acest război. Pe de altă parte Rusia, Franţa şi Italia au cerut de la guvernul românsă concentreze forţe mari la graniţa cu Bulgaria, ameninţând-o cu unatac din spate. Însă nu asta a fost motivul de decretare a mobilizării armatei din 20iunie1913, care s-a desfăşurat în bune condiţii şi s-a sfârşit la 27 iunie.Efectivul armatei a fost adus la circa 510000 de militari, aproape 8000din ei fiind ofiţeri operativi. Cauza mobilizării a fost înrăutăţirea situaţiîn regiune, ca urmare a înteţirii luptelor între foştii aliaţi. Prin Înaltul Decret regal nr. 4639 din 24 iunie 1913, prinţul moştenitFerdinand a fost numit comandant al armatei de operaţii. GeneralulAlexandru Averescu a fost numit şeful statului major al armatei de
  44. 44. operaţii. Luînd în vedere raportule vădit proaste între cei doi, în momentele de responsabilitate au colaborat foarte bine, stârnind bucuria Regelui şi mîhnirea celor din anturajul prinţului. Generalul Kolev cu armata bulgară se apropia de capitala Serbiei oraşul Belgrad, când regele Serbiei s-a adresat către Regele Carol I cu rugămintea de a interveni şi a opri armata bulgară, salvând tronul rega Guvernul a sprijinit propunerea Regelui ca armata română să intervină ca forţă de pacificare. Diplomaţia bulgară a fost prevenită de această hotărâre. Totodată Bulgariei i s-a propus să oprească înaintarea armatei către Belgrad. Însă bulgarii, încurajaţi de biruinţele obţinute relativ uşor şi de Imperiul Austro-Ungar, n-au renunţat la ofensivă. Regele Carol I s-a adresat personal regelui Bulgariei. Însă nici un răspuns. România a fost pusă în situaţia când nu mai avea altă soluţie decât d a declara război Bulgariei. Ceea ce a făcut la 27 iunie 1913. Generalul Alexandru Averescu a elaborat „Ipoteza nr. 1 bis” ca bazăprincipală pentru acţiunea armatei române la sud de Dunăre şi planul deoperaţii bazat pe”Memoriul privitor la îndrumarea operaţiunilor armateiromâne în cazul că ar interveni în conflictul sârbo-bulgar” definitizat la 17iunie 1913. În acest memoriu Averescu a prevăzut că principala acţiune vafi îndreptată spre a înfrânge grosul forţelor bulgare, iar alta, secundară, dDobrogea, până la aliniamentul Rusciuk-Varna, dictată de considerentepolitice, ca teritoriul ocupat să intre în componenţa statului român. Au fost formate două grupări de forţe – Armata Principală de operaţiformată din 4 corpuri de armată cu 8 divizii şi două rezervă, care s-a
  45. 45. concentrat între râurile Olt şi Jiu, şi Corpul de Dobrogea, compus din Corp5 armată cu două divizii de operaţii şi una rezervă. Armata Principală de operaţii la 1 iulie era deja concentrată la nord dDunăre gata de debarcare pe malul opus. Marele Cartier General şi-ainstalat punctul de comandă la Corabia, în jurul cărea erau dislocate Corp2 şi 4 de armată. MCG a decis trecerea Dunării prin două sectoare: pe laCorabia şi Bechet şi la 2 iulie 1913 armata română a trecut Dunărea şiînainta rapid spre capitala Bulgariei oraşul Sofia. După debarcarea armatei pe malul de sud al Dunării, la Corabia sosiRegele cu sfita sa, care împreună cu sfita prinţului moştenitor au format ubatalion de oameni fără ocupaţie concretă, care se foiau fără rost prinMCG, colaboratorii căruia nu puteau lucra. Averescu a interzis accesul lorpe teritoriul MCG. Regele n-a reacţionat la această acţiune, dar Ferdinands-a arătat nemulţumit. A doua zi după sosirea sa la Corabia, Carol I l-a chemat pe Averescu lael. -Domnule Averescu, folosindu-mă de moment, când armata românăvictorioasă înaintează rapid spre Sofia, aşi vrea să văd Plevna, reduteleGriviţei, pe care cândva, în tinereţe, împreună cu dumneavoastră le-amcucerit de la turci. -Majestate, sunt la ordinul dumneavoastră. Însă am o rugăminte: sfitrămâne aici. Ia numai va deranja armata. Prinţul moştenitor rămâne laMarele Cartier General. La întoarcere voi prelua conducerea trupelor. -Fie cum spuneţi, generale. Mâine de cu zori plecăm. Cu noi se vadeplasa şi ministrul de război, generalul Hârjeu. Ştiind relaţiile voastre vărog să nu vă opuneţi.
  46. 46. -Majestate, sunt soldat român şi dorinţa Regelui meu pentru mine eun ordin. Îmi permiteţi să plec ca să ordonez pregătire deplasării? -Da generale. Ordonaţi să fie chemat la mine prinţul Ferdinand. Ce a vorbit Regele cu prinţul a rămas taină. Însă prinţul ieşi de laaudienţă foarte mâhnit. Ajunşi la Plevna, Regele, însoţit de generalii Averescu şi Hârjeu, a privîndelung prin lunetă, de pe locul unde atunci, în acel război, când eracomandantul forţelor unite ruso-române, era statul său major. Averescu, împreună cu Kolev, au mai fost pe aici, amintindu-şi detinereţe, de luptele crâncene ce s-au dat pe aici. -Majestate, am mai fost aici cu comandantul actual al armateibulgare, generalul Kolev, prietenul şi pământeanul meu, cu care împreunam luptat la cucerirea redutelor Griviţa. -Sunteţi cunoscut cu generalul Kolev? -Suntem prieteni cam de la 12 ani. A fost ofiţer român, şi ştie forţa deluptă a armatei române. Nu cred că ne va ataca. Ştie că eu conducoperaţiunile militare şi va evita ciocnirea cu noi. -Credeţi în ce spuneţi? -Da Majestate. Cred că-l va convinge pe regele său să capituleze. -Deja s-au înregistrat ciocniri violente cu bulgarii. -Însă biruinţa e de partea noastră! Şi aşa va fi. Vă garantez. Averescu şi statul său major se deplasa împreună cu armata.Principele Ferdinand cu sfita sa rămânea în urmă. La unul din popasuri de
  47. 47. Averescu se apropie generalul Constantin Prezan, primul favorit al luiFerdinand, care numai ce sosise de la el. -Domnule general, vă transmit ordinul excelenţei sale principeleFerdinanad de a opri înaintarea. -Cu ce motivează excelenţa sa? -Armata poate fi atrasă într-o ambuscadă. -Am înţeles generale. Asta e ideia dumitale pe care i-aţi insuflat-oprincipelui. Nu vă pare că vă băgaţi în evenimente care nu sunt la nivelulgândire a dumneavoastră? Generalul, care nu se aşteptase la o aşa replică, se fâstâci. Averescuîntoarse la ocupaţia lui. După puţin timp generalul Prezan întrebă: -Ce să transmit excelemţei sale? -Să-mi ordone excelenţa sa personal. Transmiteţii că armata are ocavalerie bine instruită, care cercetează direcţiile de înaintare a trupelor.Lucru care trebuia să-l ştiţi, generale. Generalul Prezan n-a mai călcat pe la statul major până la sfârşitulcampaniei. Însă l-a trimis odată în locul său pe adjutantul său, maiorulAntonescu, care s-a prezentat. -Am înţeles că te cheamă Ionel. Nu te-ai plictisit să-i porţi portofoliulgeneralului Prezan? Îţi propun să conduci un batalion operativ. O să simţimirosul pulberii, o să ai ce povesti nepoţilor. Ce zici? -Îmi place postul meu, domnule general! -Înţeleg. Da, cum poţi lupta fără soţii de campanie! Prinţul ştie deaceste femei?
  48. 48. -Nu domnule general. -Atunci spunei generalului Prezan să se ocupe de femei. Acolo e la nivel. Milităria nu e pentru el. Comandamtul armatei bulgare generalul Kolev fiind informat, a încercat să taie drumul armatei române ce înainta spre Sofia, retrăgând forţe considerabile din Serbia şi Grecia. Însă n-a dovedit. La 8 iulie cavaler armatei române care era avangada ei, ajunse la porţile capitalei Bulgariei care nu era apărată, a încercuit-o, aşteptând să sosească forţele principal Kolev nu s-a hotărât să atace cavaleria română. Ca fost cavalerist român, ştia forţa ei. Dar nici nu prea avea cu ce ataca. Forţe proaspete suficiente pentru un atac victorios lipseau.. A cerut consimţământul regelui său de a duce tratative direct cuAverescu, ca să afle ce condiţii de pace va pune partea română. Regele aacceptat. Întâlnirea între cei doi prieteni, iar acum adversari, a avut loc laconacul unui moşier bulgar. Ceva cunoscut i-a părut lui Averescu când acălcat pragul. Ori acest conac era asemănător cu alte conacuri, ori e acelaunde a fost adus degerat şi stâlcit după lupta de la Vidin cu cavaleriaturcească, de la care au pornit toate problemele lui legate cu sănătatea. După ce s-au salutat, Averescu întreabă direct: -Ivan, când ai fost în ospeţie la noi, ştiai că Bulgaria va ataca Serbia şGrecia?
  49. 49. -Da, statul major era în stadia de difinitizare a operaţiei. În afară deceea că voiam să te văd, voiam să aflu ce atitudine va avea România în acecaz. -Şi ai aflat? -De unde? Tu nu ai spus nimic, iar în politicieni nu cred. Cum Clo?Margaret ţi-a mai adus un nepot ori încă nu? -Nu ştiu. N-am veste de la ei. Cum cred că nici tu n-ai de la ai tăi. -Merge războiul... -Expune condiţiile. Le transmit urgent Regelui. -Începem cu încetarea luptelor. Scoateţi blocada Sofiei. Bulgariacedează teritoriu în Dobrogea. Care şi cât vor stabili guvernele noastre. -Bune condiţii. Eu scot blocada capitalei, însă armata română rămânpe pozţiile ce le ocupă la moment. Armata bulgară tot. Partea militară o pohotărâ eu. Celelalte politicienii. -De acord. Regele va trimite un mesaj Regelui tău. Mă rog luiDumnezeu ca armatele noastre să nu mai lupte niciodată între ele. -Dă Doamne – şi amândoi îşi făcuseră cruce. Primind rugămintea din partea regelui bulgar şi autorităţilor bulgareRegele Carol I la 11 iulie 1913 a ordonat Marelui Cartier General oprireaofensivei. S-au început tratativele de pace. Însă armata română s-a ciocnit cu un duşman neprevăzut de doctrinmilitară, cu un inamic invizibil, cu care nu avea experienţă de luptă – holer
  50. 50. care s-a extins de la Ohranie şi a ocupat teritoriul ocupat de Corpurile 1, 24. Gruparea de forţe secundară a ajuns la aliniamentul format delocalităţile Turtucaia-Bazargic. Pe data de 17 iulie la Bucureşti au început lucrările conferinţei depace, condusă de România. La 28 iulie1913 pacea între Bulgaria pe de o parte şi România, SerbiaGrecia şi Muntenegru pe de altă parte, a fost încheiată prin semnarea unuprotocol secret şi 10 articole. În unul din articole se stipula trasarea graniţei între România şiBulgaria care începea la Turtucaia şi se oprea la sud de Ecrene. Celelaltearticole apreciau hotarele între Bulgaria şi celelalte ţări şi prevedeaumodalităţile de încetare a războiului între părţile beligerante. Averescu a ordonat reîntoarcerea trupelor române pe malul stâng aDunării. Ostaşii văzând figura uscăţivă a generalului, care personal controltrecerea, strigau „ de acum să ne duci în Ardeal, Domnule general!”. Cutoate că comandantul de căpetenie în această campanie a fost numit prinţmoştenitor Ferdinand, ofiţerii şi ostaşii ştiau cine conduce trupele şi nuscandau numele lui Ferdinand, ci a generalului Averescu. Prin Înaltul Decret Regalnr. 5141 din 30 iulie 1913 armata a fostdemobilizată. Prin Înaltul Ordin Regal din 31 iulie 1913, Regele Carol I a mulţumitostaşilor pentru vitejie şi jertvire de sine în această campanie, apreciind căprezenţa armatei române a impus pacea fără mari vărsări de sînge, a măritţara noastră cu un ţinut însemnat spre întărirea hotarului ei şi a înălţat vazRomâniei în ochii tuturor.”
  51. 51. În campania din sudul Dunării, generalul Alexandru Averescu, încalitate de şef de stat major, a avut un rol extraordinar de inportant. El aalcătuit planul de operaţii a armatei române şi a condus acţiunile einemijlocit pe teatrul de război. Însă nu i-a fost deloc uşor, din cauzaimplicării anturajului prinţului moştenitor, pe care el cu demnitate leînlătura. Multă bătaie de cap i-au dat oamenii politici, dornici de aşi măricapitalul politic. Nicolae Filipescu, bun prieten a lui Averescu, căpitan înrezervă, cu toate că depăşise vârsta, s-a înrolat ca voluntar în armată. Afosataşat al MCG. Căpitanul în rezervă Ion I.C Brătianu a fost şi el „mobilizat”repartizat la Cortpul 2 armată, comandat de generalul Grigore Crăiniceanufost ministru de război în 1909-1911 în guvernul lui Bratianu... Constatntin Argetoianu notează ”Brătianu luase şi pe I.G. Duca casecretar, şi trabsformase Cartierul Corpului 2 într-un adevărat club politicde partid, şi mai ales într-un club de intrigi.” Uniforma militară au mai îmbrăcat-o şi istoricul şi politicul NicolaeIorga, scriitorul Mihail Sadoveanu şi alte personalităţi politice şi publice. Nicolae Iorga se afla la statul major al Corpului 1, când a sosit peneaşteptate generalul Averescu cu inspecţia. Iată cum descrie Iorga cum l-văzut pe Averescu „slab, uscăţiv, redus la o formulă matematică sigură,cumeste, n-are nevoie de odihnă şi de alte cerinţe omeneşti.” Prost pregăti erau şi unii generali şi ofiţeri superiori, activitatea şiordinele cărora au creat multe confuzii. Cazul lui Dumitru Cotescu, ungeneral apreciat în armată, cu hărţile necomplectate, cu comandantulCorpului 4 armată generalul Alexandru Iarca, fost prieten a lui Averescu,însă care îl invidia deschis.
  52. 52. Cea mai mare prostie a făcut-o generalul Alexandru Mustaţă,comandantul Diviziei 1 cavalerie, care, înaintând, distrugea podurile în urmlui, încurcând înaintarea cu retragerea. În orice regulament militar se scriecă numai la retragere se nimicesc podurile, pentru a reţine adversarul şi ada posibilitate unităţilor să înteărească poziţiile de apărare. Această„iniţiativă” a generalului Mustaţă, a reţinut înaintarea infanteriei şi a blocacăile în caz de retragere. Nici un duşman nu purea face o aşa „faptă” eroic Generalul Hârjeu, ministrul de război, cerea permanent rapoartepentru a informa Regele, destabilizând lucrul operativ al statului major.Constantin Argetoianu scria:” Singurul care îşi făcea datoria la post erageneralul Averescu, şeful Marelui Stat Major, care făcea ce putea cumaterialul care îl avea la îndemână.” Atacurile asupra generalului Averescu s-au înteţit după terminareacampaniei balcanice. Una din cauzele acestor atacuri, şi probabil principalacauză, era provinenţa lui din păturile sociale joase. Un subofiţer a devenitgeneral, ministru de război şi şeful Marelui Stat Major, faptă care era deneertat pentru generalii proveniţi din nobilime. Un alt caz important era modul de comportare a lui Averescu, careera conştient de valoarea sa. El taxa necruţător mediocritatea unor colegi.Faimoasa sa stăpânire de sine la mulţi li s-a părut stranie. Liberalii au lăsat şi ei amprentele lor, dezlănţuind asupra lui Averescşi armată un atac cu toată presa liberală, socotondu-l pe acestareprezentantul conservatorilor, adică a lui Nicolae Filipescu şi Take IonescuGeneralul Radu R. Rosetti scria, că campania din presă a liberalilor făceamult rău armatei. După o întâlnire neoficială cu Ion I.C. Bratianu, acesta arecunoscut, că scopul acestor atacuri asupra lui Averescu şi armată erau să

×