Your SlideShare is downloading. ×
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Rezumate
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Rezumate

8,535

Published on

Rezumatele de pe Krobby.Net , facute de mine , BandOfBrothers. Le-am pus aici , deoarece mi-am sters blogul:). By BandOfBrothers!

Rezumatele de pe Krobby.Net , facute de mine , BandOfBrothers. Le-am pus aici , deoarece mi-am sters blogul:). By BandOfBrothers!

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
8,535
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
83
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Maitreyi de Mircea Eliade1. Allan o cunoaste pe Maitreyi de cand lucra in Wellesley Street si prima data fata ise pare neatragatoare. El ii vorbeste prietenului sau Harold despre aceasta indianca. Eaera fiica lui Narendra Sen, inginer din Calcutta. Allan il cunoaste pe reporterul Luciencu care isi petrece in mod agreabil timpul vorbind despre India. Cei doi il viziteaza peNarendra Sen si sunt fascinati de casa si de familia acestuia.2. Narendra ii ofera o noua slujba lui Allan, spunandu-i ca-i este foarte drag lui sinevestei sale si se arata preocupat de viata si prietenii sai.3. In august Allan se imbolnaveste grav de malaria si este vizitat la spital de amicelesale, de Harold, de Sen si de Maitreyi. Inginerul il invita sa locuiasca in casa lui.4. Allan se muta in casa lui Sen iar familia acestuia se poarta foarte grijuliu cu el.Acesta are ocazia sa o cunoasca mai bine pe Maitreyi si pe sora ei, Chabu si afla maimult despre obiceiurile indiene.5. Maitreyi ii da lui Allan lectii de bengaleza iar acesta o invata franceza.6. Allan intra prima data in odaia lui Maitreyi si poarta cu fata o discutie. Dupa ceacesta dezvaluie familiei intentiile sale de a nu se casatori atmosfera se raceste in jurulsau dar dupa putin timp Allan se simte din nou inconjurat de aceeasi afectiune.7. Allan se indragosteste de Maitreyi si crede ca si ea il iubeste.8. Allan se intalneste cu Harold care il intreaba daca este adevarat zvonul conformcaruia el s-ar insura cu Maitreyi. Allan e gelos pe oricine o face pe Maitreyi sazambeasca si afla in acelasi timp alte obiceiuri indiene privind prietenia. La masaAllan vorbeste cu un prieten despre diferite religii iar Maitreyi incepe sa planga. Maitarziu, cei doi se imbratiseaza si isi demonstreaza dragostea unul fata de celalalt.Maitreyi este insa o fire foarte timida si se teme de consecintele unei asemenea iubiri.9. Maitreyi ii spune lui Allan ca ar fi mai bine ca el sa plece din casa familiei sale si caea il iubeste pe Robi Thakkur. Mai tarziu ea recunoaste ca il iubeste pe Allan si iidaruieste o coroana de iasomie, simbol al logodnei.10. Maitreyi ii povesteste lui Allan despre celelalte iubiri ale sale, un arbore si untanar indian deosebit de frumos. Allan vrea sa se converteasca la hinduism pentru a seputea casatori cu Maitreyi fiind sprijinit de aceasta si de doamna Sen. Inginerul ii
  • 2. spune insa ca religia sa este mai buna decat cea a indienilor si ar trebui sa o pastreze.Datorita lui Maitreyi, Allan iubeste India.11. Maitreyi ii spune lui Allan ca au fost descoperiti de Khokha apoi ii arata piatrapentru inelul lui de nunta. Maitreyi se logodeste cu Allan si petrec prima noapte dedragoste impreuna in camera lui. Urmeaza multe alte astfel de nopti iar Allan isi daseama ca Khokha stia despre aceste intalniri si pentru a nu spune nimic ii cumparadiverse lucruri care ii trebuiau si cei doi devin prieteni ( mai tarziu insa afla caslujitorul ii ura pe toti cei din casa lui Sen). Chabu se imbolnaveste foarte grav iarAllan isi amana convertirea din cauza bolii inginerului. Allan devine foarte gelos dincauza servitorilor si se cearta cu Maitreyi.12. De ziua Maitreyei, domnul Sen invita multi artisti indieni si are loc o petrecerefastuoasa la care Allan joaca rolul gazdei. In timpul petrecerii Chabu sare din balconsi se raneste ingrijorandu-i pe toti. Allan si Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu laLacuri si ea ii indeamna sa se sarute si afla despre dragostea lor. Seara, cand Allanvrea sa mearga cu Maitreyi la Lacuri, un servitor ii spune ca masina este in garaj iarfata nu are voie sa iasa din casa. La masa, doamna Sen il priveste ostil dar Allan secomporta foarte natural. Cand doamna Sen este chemata, Maitreyi ii zice logodniculuisau ca sora sa i-a spus totul mamei si il cheama a doua zi in biblioteca. Noaptea, fataeste incuiata in camera ei si doamna Sen spune totul domnului Sen. Cei doi logodnicise gandesc din ce in ce mai serios la fuga pentru ca domnul Sen sa nu o marite peMaitreyi cu altcineva. Dimineata Maitreyi nu vine in biblioteca iar Allan se intoarce incamera lui unde este vizitat de inginer care ii spune ca va face o operatie la ochi si vasta 2-3 luni in spital, isi va trimite familia la Midnapur iar lui i-ar prinde bine sa serecreeze undeva in munti, plecand chiar in acea zi. El este invitat la masa dar o refuzasi dupa plecarea inginerului incepe sa planga. Dupa putin timp Lilu ii aduce un biletde la Maitreyi care ii scrie ca nu poate sa il vada deoarece nu are voie si il indeamnasa plece. Doamna Sen ii aduce apoi ceaiul iar Allan o roaga sa il mai lase sa mai steain casa dar vazand ca nu o indupleca bea ceaiul si isi exprima dorinta de a-i mai vedeape copii insa ii este ingaduit sa o vada doar pe Chabu. Domnul Sen ii da o scrisoare pecare Allan urma sa o citeasca dupa plecarea sa. Acesta ii critica in scrisoareingratitudinea si ii interzicea sa ia legatura cu vreun membru al familiei sale.13. Allan ajunge la casa lui Harold si aici il revede pe prietenul sau iar Khokha iiaduce lucrurile si ii spune lui Allan ca a fost prea imprudent. Acesta ii da si douaamintiri de la cele doua fete care ii scriu cateva randuri. Chabu isi cere iertare printr-un bilet apoi Allan afla ca Maitreyi a fost batuta de domnul Sen si incuiata in cameraei aproape goala pentru a nu putea pleca. El afla ca familia vrea sa o casatoreascadupa intoarcerea din Midnapur. Seara el e vizitat de fete si se cearta cu Geurtie.Maitreyi ii da lui Allan un telefon si este descoperita. Domnul Sen ii scrie apoi
  • 3. acestuia o scrisoare prin care il ameninta cu expatrierea si ii spune ca va fi concediat.Allan lipseste 4 zile in care se plimba iar cand se intoarce ii gaseste pe toti ingrijoratidin cauza lui. Khokha ii spune ca familia a vrut sa o marite pe Maitreyi dar ea i-aamenintat ca va face casa de rusine dezvaluind totul despre relatia ei cu Allan, domnulSen a batut-o si a fost dus la spital pentru o operatie pentru ca acum nu mai vedenimic, doamna Sen i-a poruncit soferului si lui Khokha sa o bata pe Maitreyi darKhokha a fugit iar Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina. Maitreyi ii trimite unplic cu o ramura de oleandru, o ultima amintire. Allan primeste un telefon de adio dela Maitreyi. Dupa 7 zile de la plecarea lui din Bhowanipore, Chabu moare.14. Maitreyi ii trimite scrisori lui Allan prin Khokha. Acesta afla ca operatia lui Sennu reusise prea bine si concediul acestuia se prelungeste cu 6 luni, doamna Sen a albit,Maitreyi a slabit mult, nu vrea sa se casatoreasca si crede ca Allan se afla in Calcuttadar nu vrea sa o vada. Mantu a fost concediat deoarece fusese obraznic cu doamnaSen si acum traieste foarte rau despartit de Lilu. Allan cunoaste o femeie care secazeaza la acelasi bungalow la care era cazat si el. Aceasta ii dezvaluie multeintamplari din viata sa iar Allan ii povesteste totul despre Maitreyi si cei doi petrec onoapte impreuna.15. Sarac, Allan este uitat de prieteni si de cei pe care i-a ajutat. Harold refuza salocuiasca impreuna cu Allan pe motiv ca acesta ar fi idolatru. Allan isi cauta zadarnicun loc de munca si refuza sa o intalneasca pe Maitreyi care ii da multe telefoane.Allan se indragosteste de Geurtie care il iubeste de maidemult, dar nu poate se o uitepe Maitreyi. Allan se cearta cu Harold si se muta la Geurtie. El nu il mai primeste peKhokha, acesta ii trimite scrisori prin care ii spune ca Maitreyi ar face orice nebuniepentru a fi alungata din casa si a se intoarce la el. Nepotul doamnei Sen il viziteazaintr-o zi pe Allan si ii spune ca Maitreyi s-a dat unui vanzator de fructe dar tatal saunu vrea sa o alunge din casa si doreste sa o faca filozoafa; acesta ii mai spune ca auaflat toti despre dragostea lor. Comentariu literar MaitreyiDefinitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mareintindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intrigacomplicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuriparalele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu ponderediferita in structura epica (personaje principale, secundare, episodice etC). in studiulintitulat "Fragmentarium", Mircea Eliade defineste literatura autenticitatii ca pe omare creatie epica ce "reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii,sensul vietii si valoarea omului, cunoasterile stiintifice si filozofice".
  • 4. Romanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si ilustreazaepicul pur, in spiritul lui Andre Gide, care creeaza eroul lucid, dominat de dorintacunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experientele traite ("Mircea El iade este ceamai integrala si servila Intrupare a gideismului in literatura noastra" - GeorgeCalinescU)."Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina maimulte specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea Ia persoana I.Geneza romanului in 1928, Mircea Eliade trimite o cerere de bursa pentru studii defilozofie orientala in India, primeste o invitatie de a studia cu ilustrul filozof Dasguptasi pleaca la Universitatea din Calcutta, unde invata sanscrita si studiaza filozofiahindusa, locuind o vreme in casa profesorului, unde o cunoaste pe fiica acestuia,Maitreyi. Mircea Eliade consemneaza intr-un jurnal faptele, intamplarile, experientatraita in India si acesta sta la baza viitoarei creatii epice, "Maitreyi", in care autorulesentializeaza mitul iubirii si motivul cuplului.Aparitia romanului "Maitreyi" in 1933 starneste reactia literatilor vremii, fiindconsiderat o adevarata izbanda literara. Exaltat, Mihail Sebastian marturiseste: "Dacaar ajuta la ceva, v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai trista carte pe care am citit-o", iar Perpessicius afirma cu entuziasm: "d. Mircea Eliade a sporit cu unul seriamiturilor erotice ale umanitatii".Subiectul romanuluiRomanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, unenglez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de autor incei trei ani petrecuti in India: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-amizbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". imbolnavindu-se defriguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isiaminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte",marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul,"mirarea mea,nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri". Amintirea e vaga, o vazuse o data intr-o masina care stationa si avusese atunci o tresarire ciudata: "Mi se parea urata - cuochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, defecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". Pielea ei era "mata,bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara", iar bratulgol avea o nuanta stranie de un "galben intunecat atat de tulburator, atat de putinfeminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau al unei cadre decat al uneiindiene".Dialogul cu Harold, colegul sau de camera, scoate in evidenta firea lui Allan, caruia iiplacea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de care ma simt
  • 5. aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice "anumite procese obscure aleconstiintei".Allan, "foarte mandru de cetatenia si descendenta mea continentala", se afla lainceputul carierei sale in India, ocupand diverse functii, mai intai la reprezentantauzinelor "Noel and Noel", apoi la o societate de canalizare a deltei, pe santier, unde sesimtea foarte bine, fiind "singurul stapan".Lucien Metz, un gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si multa perspicacitate",venise in India sa scrie "o carte de succes, politica si politista". intrebandu-l pe Allandespre obiceiurile si firea bengalezilor, acesta isi da seama ca nu cunostea deloc viatainterioara a femeilor indiene si ca nu le vazuse decat Ia cinematograf si la receptii, asaca se hotaraste sa-1 roage pe Narendra Sen sa-i invite la ceai. Casa inginerului este oadevarata revelatie pentru cei doi europeni, fiind fascinati de "lumina filtrata prinperdele transparente ca salurile, atat de dulci la pipait, covoare si sofale din lana deKashmir, si masute cu picior asemenea unui talger de alama batuta, pe care se aflaucestile de ceai si prajiturile bengaleze", desi la Narendra Sen nu observase nimicdeosebit de un european, acesta "joaca tenis perfect, conduce automobilul, manancapeste si carne, invita europeni la el in casa si ii prezinta nevesti-si".Maitreyi i se paru "mult mai frumoasa", fata, imbracata "in sari de culoarea ceaiuluipalid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene, si buclele eiprea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea rosii", ii paru acum miraculoasa.Admirand vestimentatia Maitreyiei, Lucien isi noteaza detalii ale costumului,bijuteriilor si ornamentelor specific indiene, timp in care tanara "tremura toata, palida,inspaimantata". Sotia inginerului, Srimati Devi Indira, era imbracata cu "o sarialbastra, cu sal albastru muiat in aur si cu picioarele goale, talpile si unghiile rosite",zambea intruna, fiind "atat de tanara, de proaspata si de timida", incat parea soraMaitreyiei. Chabu, cealalta fiica, avea vreo zece-unsprezece ani, parul tuns, rochie destamba si fata oachesa, semanand cu "o tigancusa". Cele trei femei "se stransesera unalanga alta", tematoare si timide, retrase, desi inginerul incerca "zadarnic sa leincurajeze".Dupa un timp, Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector intr-ozona de jungla, o "regiune nesanatoasa si necivilizata", dar fascinanta pentrueuropean, care avea sentimentul ca "munca mea de constructii ferate in jungla estemult mai eficace pentru India decat o duzina de carti asupra ei". Allan se imbolnavestede "o malarie grava, intovarasita de un surmenaj nervos", este internat intr-unsanatoriu din Calcutta, iar cand isi revine afla ca, pe langa Harold, cel care seinteresase mereu de starea sanatatii lui era inginerul Narendra Sen, care-l si invita salocuiasca la el pe toata perioada cat va trebui sa ramana in India.
  • 6. Englez, venit dintr-o alta cultura si civilizatie, A Han se simte stingherit in casainginerului, sta retras in biblioteca, invata salutul lor traditional, "impreunand palmelein dreptul fruntii", apoi incetul cu incetul, Maitreyi devine mai prietenoasa,interesandu-se de obiceiurile europenilor, presupunand ca in tara lui este foarte frig,de aceea sunt asa de albi: "Sunteti foarte frumosi. Si eu as vrea sa fiu alba, nu se poateasta, nu e asa?". Chabu il roaga sa-i spuna o poveste despre un pom si cu acest prilejAllan afla ca fata are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecare zi cu "turta si prajituri,si firimituri din tot ce mananca ea". Fascinat, tanarul scrie in jurnal: "Prima discutie cuMaitreyi. De remarcat primitivismul gandirii ei. Un copil care a cetit prea multe.Astazi, pe terasa, o intamplare penibila cu povestitul. Sunt incapabil sa spun povesti;probabil, jena mea de tot ceea ce e inocent si naiv. Revelatia a fost Chabu, un sufletpanteist. Nu face deosebirea dintre sentimentele ei si ale obiectelor; de pilda, da turteunui pom, pentru ca ea mananca turte, desi stie ca pomul nu poate manca. Foarteinteresant."Inginerul ii povesteste lui Allan doua intamplari care sa scuze purtarea retinuta sidistanta a Maitreyiei fata de el. Fiind la ceai la legatia italiana, consulul a vrut sa oajute pe Maitreyi sa traverseze o curte interioara si, deoarece ploua si nu aveau decat osingura umbrela, a luat-o de brat, dar fata s-a speriat in asa hal, incat a luat-o la fugaprin ploaie, a sarit in masina si nu s-a oprit din plans pana acasa. Alta data, fiindinvitati de o familie europeana la opera, un tanar elegant incercase s-o ia de mana peMaitreyi, ea a ripostat cu voce tare "Am sa te bat cu papucul peste gura", s-a starnitpanica, iar ea a intrebat candid: "Am facut vreo greseala de gramatica?" Cele aflate ilfac pe Allan sa se intrebe "daca fata aceasta ascunde inocenta ori un perfectrafinament". O alta latura a fetei este relevata de tatal sau care, cu mandrie, ii spunelui Allan ca Maitreyi scrie "poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore", spredezamagirea lui Allan care considera ca ea nu are nici un fel de experienta de viata,deci poemele ei nu pot fi altceva decat manifestari infantile de rasfat. Ca oaspete incasa lor, Maitreyi il socoteste "trimis de Dumnezeu", iar cand Allan ii cere iertare, dinpolitete, ea se intristeaza, deoarece nu intelege cum "poate sa ceara iertare un barbatunei fete?", mirandu-se mai ales de explicatiile tanarului ca nu are importanta dacaunul este alb, iar altul negru, daca gresesti ceri iertare celuilalt, indiferent de culoareapielii. in primele luni, Allan nu avea nici un fel de sentimente pentru Maitreyi: "Asvrea sa marturisesc de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste incele dintai luni petrecute in tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ceera sigilat si fascinant in viata ei", era tulburat numai de straniul din ochii si rasulfetei. intr-o zi, Maitreyi se oferi sa-i dea lectii de bengaleza, care aveau loc in odaialui, deoarece Sen facea "eforturi vizibile ca sa ma imprieteneasca cu Maitreyi sitoleranta excesiva adoamnei Sen ma stingherea", Allan intrebandu-se daca nu cumvaei voiau sa-1 casatoreasca cu fata lor, desi era imposibil, pentru ca "ei toti si-ar fipierdut casta si numele daca ar fi ingaduit o asemenea nunta". El o invata pe ea
  • 7. frantuzeste si lectiile destind relatiile dintre ei, acum Allan o vedea "mai feminina,mai a mea". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi Thakkur, si acest lucru il irita peAllan, pentru ca i se parea anormala "pasiunea ei pentru un barbat de saptezeci de ani"avand senzatia ca isi bate joc de el si nu ar fi suportat acest lucru de la "o fata desaisprezece ani, pentru care nu simteam nici un fel de dragoste, ci numai deliciiintelectuale". Notele de jurnal din aceasta perioada sunt pline de incertitudini si deautoanalize asupra sentimentelor, totul i se parea un joc, pe care eroul il urmarea "cumulta luciditate".Maitreyi i se pare ciudata, "nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde fecioara aceasta",intrucat ea are o vasta si profunda cultura, atat in domeniul literaturii, cat si alcivilizatiei indiene, subiectele expunerilor si conferintelor pe care fata le tine in fataunui auditoriu de intelectuali despre "esenta frumosului", starnind un adevarat interes.Allan este invitat in camera fetei si este surprins de austeritatea in care locuieste,deoarece camera avea numai un pat, un scaun si doua perne si afla cu stupoare ca inpat doarme Chabu, iar Maitreyi doarme pe jos, pe o rogojina. El este puternicimpresionat si emotionat se simte ca in fata "unei sfinte. Am adorat-o aproape in aceaclipa". El se simte din ce in ce mai atras de Maitrey, schimba autografe pe care lescriu pe carti si reviste, isi povestesc istorisiri insinuante, vorbesc despre casatoriaindiana, fapte ce duc la o apropiere din ce in ce mai fireasca a celor doi. Tulburarea luieste alimentata de exploziile temperamentale, de relatiile prietenesti si de intamplarinorocoase. Notatiile din jurnal nu reusesc sa redea intensitatea pasiunii traite, asa caeroul completeaza idila cu experiente rememorate.Autenticitatea romanului este reflectata in continuare numai de citate desprinse dinjurnalul in care eroul notase evenimentele acelei perioade, ocupand aproape douacapitole. Tulburarea, framantarile interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelegeexact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi, sunt exprimate printr-o multitudinede ganduri si interpretari ale unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, intr-o seara, peveranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, ii da europeanului o emotiedeosebita, o beatitudine a simturilor. Desi fata nu-i apare ca o frumusete perfecta ("Nuare o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, expresiva pana la razvratire,fermecatoare in sensul magic al cuvantului."), are asupra lui o fascinatie tulburatoare,provocandu-i insomnii ("Cand voi gasi linistea, omule, Dumnezeule, prietenulmeu?"). Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la nuntalui Mantu, un var al lui Sen, acesta din urma fiindu-i si guru.Allan recunoaste ca "nici o femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuala e unblestem.Sa fie, oare, misterul trupului ei?( ma tulbura orice conversatie care imiinsinueaza primejdia, adica unirea mea cu Maitreyi, care se pune la cale.) Stiu ca suntin primejdia aceasta. Am atatea probe zilnice. Doamna Sen, indeosebi, ma covarseste
  • 8. cu simpatia-i materna. Inginerul ma numeste "copilul sau". Seara, la masa, doamnaSen se plange ca o chem inca "doamna", iar nu "mama", cum e obiceiul in India.Sefac comentarii insinuante".Maitreyi il roaga s-o ajute sa termine catalogul bibliotecii domnului Sen, prilej deapropouri reciproce prin titlurile volumelor pe care le inregistrau in fise. in aceeasiseara, Allan se duce in camera fetei si timp de doua ore s-au atins cu picioarele intr-ostare "halucinant de dulce, de fierbinte, nici un trup omenesc nu se inaltase atat dedeparte in carnea ei", intre cei doi se manifesta o atractie irezistibila, ce scapa de subcontrol, Maitreyi "se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar ourma de melancolie ca mi se daruise atat de repede". A doua zi de dimineata, la ora6,00, cei doi se intalnesc in biblioteca si Maitreyi, coplesita de vina, ii spune ca etimpul sa plece din casa lor si ii povesteste de iubirea pe care o are, de la treisprezeceani, pentru gurul ei, Robi Thakkur, relatandu-i cu detalii despre cutia cu scrisorileprimite de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase: "Cutia e de lemn parfumat sii-a fost data de poet acum doi ani, impreuna cu o suvita din parul lui". Ea iimarturiseste ca a fost pentru el doar "o prietena, m-a iubit ca pe o prietena, niciodatanu s-a gandit la altfel de dragoste, si jocul nostru trebuia sa ramana joc, faraimbratisari si fara sarut". Cu toate acestea, gesturile tandre continua, Maitreyi iidaruieste o coronita de iasomie, despre care Allan afla mai tarziu, ca este semnullogodnei, "ca fecioara care daruieste o asemenea coronita unui tanar e considerata peveci a lui, caci schimbul acesta de flori avea valoarea unui legamant dincolo deimprejurari si de moarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu 1-a iubit pe el, ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce estedragostea adevarata.Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor si este convins caacestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou este derutat de reactia ei, caciMaitreyi il contrazice: "Tu nu stii un lucru, imi spuse. Nu stii ca noi te iubim altfel(ezita si se corecta), ei te iubesc altfel, si eu ar fi trebuit sa te iubesc tot asa, nu cum teiubesc acum Trebuia sa te iubesc tot timpul ca la inceput, ca pe un frate". Fata iimarturiseste iubirea ei, "ca orice s-ar intampla nu te voi iubi decat pe tine, ca sunt a ta.Si intr-o zi ma vei lua cu tine in tara voastra, nu e asa? Voi uita India atunci, vreau eus-o uit". Parintii ei nu vor fi de acord niciodata sa fie sotia lui, intrucat ei ii spusesera:"Maitreyi, o sa ai de acum un frate, pe Allan. Cata sa-1 iubesti, va fi fratele tau, sibaba il va infia, si la iesirea la pensie ne vom duce cu totii in tara lui: acolo, cu baniinostri, vom trai ca un rajah; acolo nu e cald si nu e revolutie, si albii nu sunt rai caenglezii de aici si ne vor socoti fratii lor". Cei doi traiesc acum o adevarata poveste dedragoste, cu gesturi tandre, priviri si sarutari furate. Maitreyi ii marturiseste iubirea eipentru pomul "cu sapte frunze", cu care se imbratisa, se saruta, ii facea versuri si"cand ma mangaia el, cu frunzele pe obraz, simteam o fericire atat de dulce, incat imipierdeam rasuflarea".
  • 9. Maitreyi este o imbinare de nevinovatie virginala si un rafinament de iubire patimasa,ce are capacitatea de a se bucura de dragostea pentru pomul ei numit "7 frunze", ii dalui Allan flori presate, dar si seriozitatea de a tine conferinte, cu teme profunde, unuiauditoriu elevat. Acestea alcatuiesc universul ei misterios si derutant pentrueuropeanul Allan. Eroul este nedumerit de refuzul fetei si gandeste ca oamenii acestia"ascund fiecare o mitologie peste putinta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci,complicati si neintelesi".Allan se hotaraste sa treaca la hinduism, dar Maitreyi, temandu-se de karma, iidezvaluie acestuia conceptia indica despre iubire, riscand o infruntare primejdioasadin partea intregii familii. Fiind in pericol, iubirea lor ia amploare, sunt descriseplimbari tainice prin paduri, iar Maitreyi oficiaza mirifica lor logodna, dupa unceremonial sacru, ireal de frumos. Ea ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur,ca doi serpi incolaciti si eroul primeste botezul logodnei printr-o incantatie mistica:"Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia, voi creste dinel ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum itisunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, cacimi-e drag cu voia mea, si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, cacieu l-am ales. Tu, ma auzi, mama pamantule, tu nu ma minti, maica mea". Ritualulacestei nunti constituie poate cele mai frumoase pagini ce accentueaza, in acelasitimp, vraja de care este cuprins eroul, care, cu o luciditate a autenticitatii, este si usoriritat de aceasta "mascarada". intalnirile lor devin mai dese, Maitreyi se duce noapteain camera lui Allan, care era "fericit ca pacatul n-o deprima, ca nit vine in ceasurile dedragoste cu teama ca face un rau", desi eroul trece prin tot felul de indoieli atat in ceeace priveste iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente. intamplator, Chabu,sora mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena vazuta in padure cu cei doi, faptcare determina o ruptura brutala a relatiei dintre Allan si familia Narendra Sen:"Dumneata esti un strain. Eu nu te cunosc, dar daca esti capabil sa consideri cevasacru in viata dumitale, te rog sa nu mai intri in casa mea, nici sa incerci sa vezi sau sascrii vreunui membru al familiei mele () iti cunosc ingratitudinea si ofensa pe care mi-ai adus-o".De aici, romanul prezinta, dupa povestea de iubire extatica, nefericirea profunda sibulversanta a celor doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindecaintr-o singuratate deplina. Din octombrie pana in februarie aude si simte sufletulMaitreyiei, iar ea suporta pedepse tiranice din partea familiei, pentru ca incalcaselegile traditiei. in numele iubirii, Maitreyi lupta cu toate mijloacele, sfarsind prin a sedarui unui vanzator de fructe, apoi "a plecat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina,dar toata lumea a aflat". Ea spera ca va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-1urmeze pe Allan. Dar Sen nu vrea cu nici un chip s-o alunge, desi ea tipa intruna: "Dece nu ma dati la caini? De ce nu ma aruncati in strada?".
  • 10. O noua scrisoare a Iui Narendra Sen pecetluieste definitiv incompatibilitatea celordoua lumi, a celor doua civilizatii si religii, imposibilitatea casatoriei intre un albeuropean si o bengaleza, in numele iubirii sublime. Scrisoarea este redactata intermeni ofensatori, "vad ca procedezi ca un sarpe din iarba, caruia, daca nu-i strivesticapul cand trebuie, se intoarce si musca".Allan are o relatie cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte dezgustat de aceastaaventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica, Geurtie, la care se mutase"pentru ca nu mai aveam ce manca".Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinovatiei pecare-1 exprima in cuvintele asezate ca moto: "iti mai amintesti de mine, Maitreyi sidaca da, ai putea sa ma ierti?".Romanul se incheie cu un sentiment de nostalgie simtit in profunzime de Allan: "Asvrea sa vad ochii Maitreyiei".
  • 11. Hmm , e foarte bun rezumatul. Lung dar e foarte bun. Dacă nu ai citit carteapoț i să citeș ti rezumatul. Scuzaț i greș elile.Subiectul romanului Romanul incepe cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu, potrivitjurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropiereaDambovicioarei. in acest prim capitol, intitulat "La Piatra Craiului, in munte", autorulse refera cu o ironie usturatoare la incompetenta sistemului de aparare militara a tarii,in preajma primului razboi mondial. Desi frontul se intindea pe zece-cincisprezecekilometri de frontiera, armata romana "fortificase" trei sute de metri cu "nistesantulete ca pentru scurgere de apa", pe care "zece porci tiganesti, cu boturi puternice"le-ar fi ramat intr-o jumatate de zi. Ca sa nu fie demascata tactica militara atat de binegandita si atat de eficienta, trenurile "nu circulau decat cu perdelele trase, sau, daca nuerau perdele, cu geamurile manjite de vopsea alba, iar de la Sinaia, pe fiecare culoar,erau santinele cu baioneta la arma". Despre aceste "transee-jucarii" se vorbea cumandrie si respect in toata tara, in Parlament si in presa. Instructia pe care o executauofiterii si soldatii este prezentata cu o ironie necrutatoare, fiind asemanata cu "jocurilede copii din mahalaua Oborului, cand ne imparteam in romani si turci, si navaleamurland-unii intr-altii". in Parlamentul tarii se vorbea cu elocinta despre buna pregatirea cadrelor militare si de dotarea acestora cu armamentul necesar, armata fiind gata derazboi, "pana la ultimul nasture, pana la ultimul cartus".Concentrarea lui in armata, ca sublocotenent la infanterie, constituie pentruGheorghidiu "o lunga deznadejde".* a– Discutia celor paisprezece ofiteri adunati "in odaita scunda a popotei" se poartain jurul unui fapt divers comentat de presa, privind achitarea - de catre tribunal - aunui barbat care isi ucisese sotia surprinsa in flagrant delict de adulter. Dezbatereaasupra acestui caz este aprinsa si contradictorie privind relatiile dintre soti sisentimentul de iubire care, daca nu mai este la fel de puternic ca la inceputul casniciei,poate sau nu sa dea celuilalt dreptul de a decide asupra vietii partenerului.Discutiile starnite minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste in conceptiaeroului si-i declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, Iubirea, simtita cuforta si dominata de incertitudini, in numele careia se straduieste din rasputeri saobtina o permisie ca sa plece la Campulung pentru a se intalni cu sotia. Fiind refuzatcu asprime, Gheorghidiu simte o deznadejde mistuitoare si se hotaraste brusc: "Dacamaine seara nu-mi da drumul pentru doua zile, dezertez".Capitolul al doilea se intituleaza sugestiv "Diagonalele unui testament".
  • 12. Prin memorie Involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu nareazafaptele retrospectiv in jurnalul de campanie, aducand in prezent (f/t timp subiectiV)experienta sa erotica:- "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de laUniversitate si banuiam ca ma insala". Iubirea lor se naste si din orgoliul personajului,intrucat Ela, era cea mai frumoasa studenta de la litere si Stefan, student la filozofie,era "magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, pentru ca eramatat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente, si cred ca acest orgoliua constituit baza viitoarei mele iubiri." Fata are "ochii mari, albastri, vii ca nisteintrebari de clestar" si, desi "avea oroare de matematici", il insotea la cursurile dincare ea nu intelegea nimic, "numai ca sa fim impreuna () si asculta, o ora pesaptamana, serioasa si cuminte ca un catelus, principiile generale ale calcululuidiferential".Casatoria lor este linistita o vreme, mai ales ca duc o existenta modesta, aproape desaracie, bucuriile lor erau "excursia la Mosi si strengaria de a ne da in calusei, de amanca floricele si a bea un tap de bere", iubirea fiind singura lor avere. De SfantulDumitru sunt invitati la masa la unchiul Tache, "cel atat de bogat si de avar", unde seaduna toate celelalte rude: un frate al batranului, mama si cele doua surori ale luiGheorghidiu. Discutia se poarta in jurul tatalui lui Stefan, care fusese profesoruniversitar si publicist apreciat, dar care "murise dupa o viata foarte agitata, incatanar, lasand bruma de avere incarcata de datorii". Nae Gheorghidiu, "unul dintreputinii membri ai partidului liberal simpatizat nu numai de opozitie, dar chiar degazetele de seara democrate pana la socialism", vorbeste cu dispret despre fratele saucare murise sarac pentru ca era un visator, "iscalea cu acelasi entuziasm un articol degazeta ca si o polita", neavand deloc "notiunea banului". Stefan ii infrunta pe batranulavar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatand accente balzaciene atat prin descriereacasei ("casa veche mare cat o cazarma"), cat si prin construirea tipului de avar ursuz sidificil, "uscat si negru", care, desi bogat, locuia intr-o singura camera ce indeplineatoate functiunile, fiind in acelasi timp sufragerie, birou si dormitor. Reactia lui Stefaneste vehementa si acida, sustinand cu fermitate opinia ca cei care fac avere au "unobraz mai gros, un stomac in stare sa digere si oua clocite, ceva din slutenia nevesteiluate pentru averea ei, neaparat o sira a spinarii flexibila ca nuiaua". Toti ramanconsternati si sunt cuprinsi de teama ca nu cumva batranul avar sa se supere si sa-silase averea vreunui spital, de aceea toata lumea "cauta sa-l multumeasca, sa-ighiceasca, de se poate, intentiile". Peste douazeci de zile, batranul "era dus la cimitir,cu pompa mare si austera", iar mostenirea neasteptata pe care unchiul Tache o Iasa luiStefan Gheorghidiu surprinde pe toata lumea si schimba radical casatoria tanaruluicuplu, viata mondena capatand pentru Ela importanta primordiala. Stefan descoperaca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice si ca in procesul care urmeazaintre rude din cauza testamentului ambiguu, ea tine cu indarjire ca sotul sau sa nurenunte la nici un procent din mostenire. Stefan este uimit de aceasta atitudine a sotiei
  • 13. sale, pe care ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare,plapanda si avand nevoie sa fie ea protejata, nu sa intervina atat de energic, interesata.() Ma cuprindea o nesfarsita tristete vazand ca nici femeia asta, pe care o credeamaproape suflet din sufletul meu, nu intelegea ca poti sa lupti cu indarjire si fara crutarepentru triumful unei idei, dar in acelasi timp sa-ti fie sila sa te framanti pentru o suma,fie ea oricat de mare, sa lovesti aprig cu coatele". in cele din urma, Stefan cedeaza infata rudelor, ba chiar investeste o parte din bani intr-o fabrica de metalurgie pe careunchiul Tache spera sa o castige la licitatie, spre satisfactia Elei, ce pare pasionata deafaceri. Faptul acesta il face pe Gheorghidiu sa cugete ca "intamplarea cu mostenireatrezise in femeia mea porniri care dormitau latent, din stramosi, in ea". Ei inchiriazaun apartament incapator intr-un cartier central, pe care il mobilasera "multumitor" siunde isi invita vechii prieteni la mese pretentioase, facandu-i sa se simta plini desfiala. Licitatia fabricii a iesit prost, deoarece s-a ivit un "concurent extrem depericulos in persoana unuia, Tanase Vasilescu Lumanararu", o alta figura de tipbalzacian, dar destul de palid conturata in acest roman (un erou mult mai prezent inromanul "Patul lui Procust"). Cei doi devin - dupa o lupta acerba -asociati, iar luiStefan Gheorghidiu i se da conducerea biroului comercial. Afacerea cu fabrica sedovedeste un dezastru, atat din lipsa de specialisti, cat si din cauza razboiului cuGermania. Gheorghidiu afla cu stupoare ca Tanase Vasilescu Lumanararu, carepornise in afaceri cu o mica pravalie de obiecte bisericesti, acum "om de douazeci deori milionar in aur", nu stia carte, nu stia decat sa semneze si ca boala lui de ochi "eranumai un truc, ca sa ascunda aceasta infirmitate intelectuala". incercand sa puna manape un depozit, Nae Gheorghidiu, care avea copilul bolnav, il trimite pe Stefan saobtina tot felul de aprobari de la ministri, dar el se dovedeste incapabil sa se descurce,se jeneaza sa intre inaintea altora in birourile ministeriale si isi da seama ca nu faceparte din aceasta lume: "ca personalitate sociala ma simt intr-o situatie falsa sinesigura cand ma saluta prea respectuos chiar un servitor", asa ca iese din asociatie.Se reintoarce cu sete nepotolita spre studiul filozofiei, spre cursurile de la Universitatesi discutiile despre metafizica pe care le are cu Ela o fac pe aceasta sa exclame cuciuda: "Ufsi filozofia asta!". Toate noile preocupari ale Elei. pentru lux si cumparaturisunt pentru Gheorghidiu probleme minore, care nu-1 sustrag de Ia existenta saconsacrata studiului filozofiei. intr-o dupa-amiaza, pe cand cei doi soti se plimbau laSosea, o intalnesc pe Anisoara, verisoara cu Stefan si maritata cu un mare mosier.Fiind foarte mondena, cu case mari in Bucuresti, Anisoara nu-i baga in seama pe sotiiGheorghidiu cand erau saraci, dar acum o descopera cu incantare pe Ela, care "erafericita si suradea ca o scolarita, gadilata in orgoliul ei ca place unei femei atat depretentioase". Sub influenta acestei verisoare, Ela este atrasa intr-o lume mondena,lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, de distractiinocturne sau escapade, lume in care ea se incadra uimitor. "Am devenit si mondeni",reflecteaza Stefan cu amaraciune, vazand cum sotia lui "isi descoperise in angrenajul
  • 14. de lux posibilitati noi, asa cum unii isi descopera intr-o zi talente nebanuite", iardespre vechii prieteni nici nu mai putea fi vorba, deoarece ei nu erau suficient de bineimbracati si nici nu ar fi avut posibilitati materiale ca sa faca fata noilor localuri pecare le frecventau: "aceste departiri devin inevitabile prin gabaritul cheltuielilor". Ela,stanjenita de tinuta neingrijita a sotului, il convinge sa-si comande camasi si costumenoi, diferenta dintre el si snobii care frecventau aceleasi cercuri fiind evidenta. Stefansimte "cum zi de zi femeia mea se intraina, in preocuparile si admiratiile ei, de mine",fapt ce il chinuie ingrozitor, pentru ca este constient ca nu poate trai fara ea, de aceea"viata mi-a devenit curand o tortura continua".Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate nouacomportare a Elei, adunand progresiv nelinisti fi indoieli interioare, care devinsfasietoare, "nu mai puteam citi nici o carte, parasisem Universitatea". in casaAnisoarei, cunoscusera "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", care leinvata pe doamne un dans nou, la moda, tangoul si care fusese adus de razboi de princabaretele Parisului, facand parte acum din "banda noastra". Stefan se chinuieingrozitor la petrecerile mondene, cantarind fiecare vorba, flecare gest al Elei:"trageam cu urechea, nervos, sa prind crampeie din convorbirile pe care nevasta-meale avea cu domnul elegant de alaturi de ea", atitudine care-i face pe ceilalti sa-1considere gelos. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei, considerand-oneconforma cu normalul si realitatea: "Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi amsuferit atata din cauza iubirii".Anisoara, care avea "mania excursiilor A«in bandaA», a caror promiscuitate mie imifacea sila", hotaraste ca de Sfantul Constantin si Elena sa plece cu totii pentru trei zilela Odobesti, cu trei masini. Stefan este surprins de eforturile pe care sotia lui le-a facutpentru ca sa-1 aiba in masina pe domnul G., "dansatorul abia cunoscut cu douasaptamani in urma", chiar daca pentru asta trebuise sa deranjeze "de doua ori pe toatalumea".Plimbarea la Odobesti declanseaza criza de gelozie a personajului, pune sub semnulindoielii fidelitatea sotiei, orice element exterior provoaca in sufletul sau catastrofechinuitoare. Compania insistenta a domnului G., avocat obscur, dar barbat monden,plimbarile cu masina, asezarea Elei la masa langa el, gesturile familiare (mananca dinfarfuria luI) sunt tot atatea prilejuri de observatie atenta sl framantare interioara careprovoaca eroului o chinuitoare suferinta: "in cele trei zile, cat am stat la Odobesti, amfost ca si bolnav, cu toate ca paream uneori de o veselie excesiva. imi descopereamnevasta cu o uimire dureroasa". O alta suferinta i-o provoaca faptul ca, la masa deseara, G. nu se asezase langa Ela si ea parea disperata si deznadajduita, iar Stefanvedea ca ochii ei "albastri de copil erau tulburi si isi musca indurerata, deseori, buzade jos, moale si rosie. () (Niciodata nu m-am simtit mai descheiat de mine insumi, mai
  • 15. nenorocit. Am crezut atata vreme ca eu sunt singurul motiv de durere sau de bucuriepentru femeia mea, iar azi descoperam ca ochii ei sunt gata sa planga pentru altul, casuferea si ea, plapanda, ceea ce eu induram ros in adanc, de doua zile". Gheorghidiusufera nu numai din orgoliu, deziluzie si neputinta, dar si ca se sileste sa-si ascundachinurile, se dedubleaza: "Ma chinuiam launtric ca sa par vesel () Si eu ma simteamimbecil si ridicul, fara simtul realitatii, si naiv ca un predestinat A«coarnelorA»".Nervos peste masura, Stefan ii spune ca la intoarcere va divorta de ea, insa Ela estecandida si nevinovata, jura ca nu stie despre ce vorbeste el si-i argumenteaza ca toatefemeile din grup fac la fel .si sotii lor nu se supara.Peste cateva zile, participand cu intreaga "banda" la deschiderea unui teatru de vara,comportamentul Elei a fost acelasi ca la Odobesti, Gheorghidiu este indignat vizibil si,la acuzatiile unei doamne ca este insuportabil de lucid, el ii raspunde ca "atentia siluciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum, de altfel, atentiasporeste si durerea de dinti. Marii voluptuosi si cei care traiesc intens viata sunt,neaparat, si ultralucizi". intre cei doi soti intervine o tensiune stanjenitoare, nu-sivorbesc doua saptamani, iar la o alta petrecere mondena Stefan reediteaza intr-osingura seara "tot ce a facut nevasta-mea la tara", facand curte unei femei, careimediat a devenit entuziasmata, "m-a silit sa dansez cu ea". El o umileste astfel pe Ela,o face sa sufere, ea ii reproseaza furioasa comportarea si, cu urmatoarea ocazie ilpedepseste stand mereu aproape in bratele domnului G., Stefan se enerveaza si-ipropune sa plece acasa. Ea refuza, spunand ca e nepoliticos, el pleaca singur si iaacasa "o cocota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara". Gasindu-i in patulconjugal, Ela este inmarmurita "si nu-i vine sa creada", iar el se simte, cu sufletul golitde mizeria degradarii in care se aflau amandoi. Ela il paraseste si el o cauta innebunit,reusind, in cele din urma, sa o intalneasca la cursele de cai. Stefan vede in ochii Elei"o suferinta peste puterile ei". Dupa cateva zile, s-au intalnit intamplator la chioscul deziare si Gheorghidiu simte ca "femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eulmeu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii, peste toate devenirile,amandoi, si aveam sa pierim la afel amandoi". S-au impacat si au petrecut o luna devis la Constanta. intorsi la Bucuresti, Gheorghidiu asista la tot felul de discutii despreintrarea Romaniei in razboi, membrii Parlamentului purtand polemici nesfarsite sirostind discursuri sforaitoare despre "pregatirea militara a tarii", despre forta armateiromane care va invinge "fara tunuri, fara mitraliere si fara cartuse, () soldatii nostri sevor lupta cu baioneta - si nu e tun care sa reziste baionetei romanesti -impotrivaoricarui armament, iar cand baioneta se va fi rupt, cu pumnii, cu unghiile, cu dintii",starnind "aplauze delirante".Prietenia Anisoarei cu Ela se consolideaza, se imbracau amandoua la fel, "ca sa-sisporeasca frumusetea, una blonda, alta bruna, cum isi sporesc valoarea perlele, dacasunt colectie", la petrecerile mondene dl.G era mai rezervat fata de sotia lui
  • 16. Gheorghidiu, dar acesta continua sa-i spioneze, pentru ca "mi-era teama ca nu se maivad in lume tocmai pentru ca acum se vad cand doresc, in vreo garsoniera", insa nudescopera nimic suspect.Sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de douasaptamani, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa goala i se pare "caun mormant fara nevasta-mea. S-a facut in mine un pustiu imens, un nucleu dedureri". Servitoarea nu poate oferi nici o informatie concreta, el o cauta cu disperarepe la rude, este innebunit de deznadejde, "n-as fi dorit nici celui mai cumplit dusmanal meu sa caute in zorii zilei si sa sufere cum sufeream eu". Ela soseste acasa pe la optdimineata, el o goneste fara sa-i asculte explicatiile, convins ca "niciodata femeiaaceasta nu ma iubise", propunandu-i sa divorteze "fara formalitati, fara explicatiimulte" si ea accepta. Suferinta lui este mistuitoare, cand o intalnea in localurile pecare obisnuiau sa le frecventeze simtea "un cutit infipt si ramas in piept", fiind lucidca "toata suferinta asta monstruoasa imi venea din nimic. Mici incidente care sehipertrbfiau, luau proportii de catastrofe". incearca diferite combinatii cu alte femei,dar i se parea ca tine in brate "manechine de lana". Cei doi se mai intalnesc ocazional,Stefan afla ca este bolnava, este tentat sa se impace cu ea, dar orgoliul sau invinge side data aceasta. Dupa o vreme, rasturnand din greseala un teanc de carti, gasesteprintre ele un bilet de la Anisoara, prin care o chema pe Ela sa doarma la ea, intrucatsotul ei plecase la mosie si ii era urat sa doarma singura. Biletul avea data de 15februarie, adica seara cand se intorsese el de la Azuga. Gheorghidiu interpreteazafaptul ca pe o ticluire pusa la cale de ele, pentru a-i adormi banuielile, apoi seindoieste de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagema, insemnand cainca l-ar iubi, apoi din nou devine banuitor, facand eforturi sa afle de la lorgu, sotulAnisoarei, daca in februarie fusese intr-adevar plecat la mosie si Ela dormise la ei.Nimeni nu mai tinea minte data exacta, trecusera patru luni de atunci.Dupa doua saptamani, Stefan Gheorghidiu pleaca la Dambovicioara, fiind concentratin armata, ca sublocotenent si aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung,aproape de regimentul sau, de unde ea ii scrie aproape in fiecare zi. Capitolul intitulat"Ultima noapte de dragoste" incheie "cartea intai" a romanului. Stefan Gheorghidiuconsemneaza in jurnalul de campanie starea de deruta si emotie de care era cuprins,intrucat Ela, in ultima scrisoare, il chema "negresit" la Campulung "sambata sau celmai tarziu duminica".Capata cu greu o invoire, se duce la Campulung sa-si intalneasca sotia si e multumitca nimeni nu o saluta pe strada, semn ca Ela s-a izolat de viata mondena a orasului.Totusi, o simte schimbata, cu o atitudine studiata, de distinctie pentru "a faceimpresie" si din nou este cuprins de incertitudini: "vedeam o noua intarire a banuieliica sunt inselat". Ela ii destainuie ingrijorarea pentru situatia ei materiala, in cazul in
  • 17. care el ar muri in razboi, il face egoist, ii aminteste ca ea 1-a iubit si cand era sarac si-icere sa treaca pe numele ei "o parte din lirele englezesti de la Banca Generala". Totulse intuneca definitiv cand il vede in oras pe domnul G., "intr-un costum de culoareanisipului, parca nou, cu cravata rosie, cu capul gol, cu mustata mica neagra, cuobrazul ras proaspat si pudrat, cu mersul elastic", atragand atentia tuturor. Din acestmoment, Stefan nu se mai indoieste ca "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant".Ramane perplex, simte cum "din tot corpul s-a scurs sangele". () Stateam asa, parasit,paralizat, fara sa pot gandi nimic. Totul era amortit in mine". Se hotaraste sa-i omoarepe amandoi. Se intoarce acasa ca un somnambul si-i spune Elei ca trebuie sa pleceurgent la regiment, a sarutat-o chiar "pe aceasta femeie care nu mai era a mea, care eraa mortii. Am privit-o cu indiferenta cu care privesti un tablou".Pleaca impreuna cu locotenent-colonelul cu care se intalnise intamplator si care-1sileste sa mearga in aceeasi zi la regiment, nedandu-i astfel posibilitatea sa-si duca laindeplinire planul de razbunare impotriva celor doi presupusi amanti. Pe drum, cutotul intamplator, colonelul ii relateaza lui Gheorghidiu tot felul de intamplari despreGregoriade, pe care-1 prezinta drept un dandy cu reputatie usuratica, un tanardescurcaret si sarmant, un cuceritor de inimi irezistibil, cu multe relatii sus puse,informat la zi cu toate evenimentele mondene si politice ale vremii. Stefan estedeodata coplesit de navala intrebarilor contradictorii: de ce 1-a mintit ca prietenii i-auumplut casa de flori, de ce i-a cerut sa treaca o parte din lirele englezesti pe numele ei,de ce nu s-a opus divortului sau de ce nu a avut nici o initiativa de impacare, de ce-ievoca amintiri fericite din trecut ori de ce este atat de amabila si primitoare? A douazi, Romania intra in primul razboi mondial, alaturi de fortele aliate si Gheorghidiueste numit "varful avangardei" ce urma sa intre in lupta.Simtind umilintele, pericolul degradarii personalitatii umane, chinurile sfasietoare,Gheorghidiu se hotaraste sa rupa definitiv legatura conjugala si, in finalul romanului,sa-i lase Elei "tot trecutul"."Cartea a doua" a romanului incepe cu capitolul "intaia noapte de razboi", careilustreaza o imagine de groaza a tuturor militarilor care erau total dezorganizati,pentru ca nimeni, de fapt, nu credea ca Romania va mai intra in razboiul care incepusecu doi ani in urma. Gheorghidiu intentioneaza pentru o clipa sa fuga la Campulungpentru a avea o explicatie cu Ela, dar realizeaza ca poate muri in noaptea aceea, pefront, asa ca "Ce importanta mai au pentru mine lamuririle ei?".Adevarata desprindere din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea uneiexperiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Gheorghidiuparticipa efectiv, luptand pentru eliberarea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare. Ca si la personajele lui Dostoievski, razboiul si suferintele au functie
  • 18. purificatoare si regeneratoare pentru eroul camilpetrescian. Ofiterul StefanGheorghidiu descopera o realitate dramatica, nu atacuri vitejesti, nu strigateneinfricate si entuziate de eroism, ci ordine date anapoda de catre conducatoriimilitari, marsuri istovitoare, foamete si mai ales iminenta permanenta a mortii cu careoamenii se afla fata in fata in fiecare clipa. Orgoliul sau il face sa participe cu toataforta la acest razboi, pentru ca "n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, caaceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregulmeu sufletesc".Notatiile din jurnalul de campanie reflecta acum o experienta traita direct, in timpulobiectiv al petrecerii faptelor. Ofiterul Gheorghidiu are imaginea unui frontimprovizat, ceea ce ii da "o neliniste de panica", alearga fara rost In balciul asta deoameni", care sunt si ei derutati, intreaba si striga intr-o debandada pe care nimeni nuse straduieste sa o curme. Gheorghidiu primeste o misiune de atac, dar aceasta nu sepotriveste cu ordinele primite, care vin in continuare unele peste altele, in contradictie,creand o stare totala de confuzie. Ordinul de retragere este dat de colonelul carealearga in fata coloanei de soldati, prin gradinile si livezile oamenilor si, deodata, suntatacati din fata, inamicul fiind exact in directia in care se retragea regimentul: "ii vadacum pe cei de sus, ca pe parapetele si balustradele unui castel medieval, dar alergammereu urcand spre ei, toti dupa colonel, de parca ne-am tine de mana". Un ofiter iisare de gat lui Gheorghidiu, ii pune mana pe guler si striga "Prizonier, prizonier", darcand lucrurile se limpezesc si constata ca fac parte amandoi din aceeasi armata, "nepufneste pe toti un ras ca de morti". in capitolul "Fata cu obraz verde, la Vulcan",Gheorghidiu este trimis in sat sa faca "politie si ancheta", deoarece romancele dinVulcan se plangeau ca, de indata ce ungurii parasisera asezarea, casele au fost jefuitede tiganii care locuiau la margine. Tiganii protesteaza cu mic cu mare, aruncandu-sein baltile din ulita, numai o fata de vreo saisprezece ani, frumoasa, "cu ochii ca nisteprune lungi, verzi" isi etaleaza un sortulet albastru si o umbreluta rosie, pe care "opoarta izmenit, asemeni cochetelor de opereta", lucruri ce erau, cu siguranta, furatedin casele jefuite. Gheorghidiu o acuza de furt si o aresteaza. Auzind insa impuscaturi,da drumul fetei si alearga cu totii la lupta. Dar n-a avut loc nici o batalie, pentru ca eilupta spre nord-est (desi pana atunci luptasera spre vesT), asa cum era ordinul divizieisi constata uluiti ca sunt "cu spatele la dusman", atunci cand s-au poticnit chiar decorturile ofiterilor din propria armata: "Ne-am speriat noi, dar s-au speriat si ei si aurupt-o la fuga. Pe urma am intors posturile cu A«fata la spate .Autenticitatea specifica autorului reda momente reale din razboi, episodul surorilorMaria si Ana Manciulea, in capitolul intitulat "intamplari pe apa Oltului", fiindsugestiv. in iuresul razboiului, in care "viziunea miilor de morti, a uraganului deobuze, a trupurilor zvarlite in aer" este cutremuratoare, vine la comandant "un taran,mustacios si uscat la fata ca un mucenic" ca sa spuna ca surorile Manciulea sunt
  • 19. spioane. Gheorghidiu primeste ordin sa faca ancheta, nu gaseste nici o dovada, dar learesteaza la ordinul colonelului si lasa langa ele "un caporal cu trei schimburi desantinela". Se primeste ordinul de trecere a Oltului, care este adanc de trei metri si arein vad "sarme intinse dedesubt in apa, ca sa ne incurcam in ele". Incompetentacomandantilor provoaca printre oameni deruta, "zapaceala devine lugubra", deoarecepe malul celalalt ii asteapta inamicul. Gheorghidiu nu stie ce masuri sa ia cu surorileManciulea, intreaba pe comandant, pe colonel, dar pe nimeni nu intereseaza: "Ce fete,domnule? Lasa-ma in pace cu fetele dumitale". Caporalul care le pazea, neprimind, larandul lui nici un ordin, le aduce la regiment. Solutia trecerii Oltului este confuza,ceea ce se stie este ca un regiment care facuse o incercare inainte cu doua zile "a fostinsa respins () cu pierderi". Un singur regiment a reusit sa treaca Oltul si sa invingainamicul, cel condus de Maria Manciulea, care cunostea drumul si care apoi a primitsi "Virtutea militara" de aur, aparand in toate gazetele intamplarea ei, "faracomplicatia cu arestarea sub banuiala de spionaj".Camil Petrescu creeaza pagini antologice prin imaginile de apocalips, ca acelea dincapitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu". Serviciul de recunoastere estemediocru, iar incapacitatea conducerii militare "ignoreaza un principiu esential alrazboiului: niciodata nu trebuie sa desfasori, in campul tactic, mai multe trupe decatinamicul". Batalionul lui Gheorghidiu participa la o batalie crancena, fiind luati prinsurprindere de inamic, din a carui strategie ostasii romani nu inteleg ce se intampla.Infanteristii dusmani "s-au oprit dupa treizeci de pasi si, in loc sa deschida focul, stausi se uita la noi. Ne uitam unii la altii, cum se uita vecinii, in fata casei, unii la altii,peste drum". Apoi brusc, o salva de obuze, "urland aprig" se abat peste armataromana, exploziile se succed organizat, romanii fug la intamplare, nu exista nicaieri ocale de scapare de sub ploaia de gloante, care cade cu inversunare peste ei. Un soldat,Marin Tuchei, spune intr-una, "silabisind taraganat, ca un blestem, de la inceput:A«Ne-a acoperit pamantul lui DumnezeuA»". Tirul artileriei se napusteste cu furieasupra bietilor romani, obuzele care cad in mlastina "ne acopera din nou obrajii cunoroi, iar cele care cauta muchia malului se apropie si se departeaza. Fiecare exploziene nauceste batandu-ne mereu tepi de fier, cu ciocanul, in urechi si vuieste groaznic demetalic, ca si cum vagoane de tabla ar cadea de la etaj pe bazalt". Un ostas a vazutcum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, care "fugea, asa fara cap, dupadumneavoastra, domnule locotenent. A mers cam la vreo patru-cinci pasi si pe urma aingenuncheat si a cazut. " in conditiile frontului, timpul exterior (obiectiV) si celinterior (subiectiV) coincid, razboiul ocupa definitiv planul constiintei eroului, care sesimte acum detasat parca de sine si de tot ce a fost intre el si Ela: "Acum totul e,parca, din alt taram, iar intre noi abia daca e firul de ata al gandului intamplator".Ranit si spitalizat, Stefan Gheorghidiu se intoarce in Bucuresti si este primit de Ela Cu"o serie intreaga de demonstratii, care altadata m-ar fi innebunit de emotie si placere",
  • 20. aratandu-se excesiv de grijulie. In corespondenta primita acasa, Stefan gaseste oscrisoare anonima, care-1 avertizeaza ca "nevasta d-tale te insala ca o tarfa cu unindivid Grigoriade, care e la cenzura", dar constata cu surprindere ca acum totul ii esteindiferent, nu-i pasa daca Ela are sau nu o relatie intima cu G. Se simte acasa, langaEla, instrainat definitiv, gandind nepasator: "sunt obosit, mi-e indiferent chiar daca enevinovata" si-i propune sa se desparta, desi candva "as fi putut ucide pentru femeiaasta () as fi fost inchis din cauza ei, pentru crima". isi da seama, cu luciditate, caoricand ar fi putut "gasi alta la fel".El ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce e in casa, de la obiectede pret la carti de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul".Ca toate personajele camilpetresciene, Stefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptatsuperior, care nu se potriveste in nici un fel cu societatea mediocra, necinstita in careincearca sa se implice, fara sa poata. Jocul de interese, lipsa de scrupule in afaceri sipolitica, viata mondena plina de nimicuri sunt surprinse de erou cu ironie si dispret.Din lumea aceasta face parte Nae Gheorghidiu, om de afaceri aprig, fara crutare candinteresele ii erau atacate, cinic, fara scrupule si politician abil, fiind simpatizat si deopozitie. Tanase Lumanararu, analfabet, ajuns milionar printr-o abilitate geniala ininselaciune aminteste si el de lumea lui Balzac, de o societate corupta si degradatamoral sub puterea mistificatoare a banului, o lume in care Gheorghidiu nu se poateintegra, deoarece nu se potriveste firii lui oneste, inflexibile, hipersensibile, fi insimpresionabil numai de bine, frumos si adevar.Stefan Gheorghidiu traieste drama singuratatii intelectualului lucid, analitic sireflexiv, care devine constient ca "o iubire mare e mai curand un proces deautosugestie". El traieste, asadar, in lumea ideilor pure, caci vede idei.Stilul lui Camil Petrescu se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta sinervoasa, este analitic si intelectualizat. Stilul este anticalofil, iar autorul considera caintr-o opera literara relatarea subiectului trebuie sa fie precisa si concisa, "ca intr-unproces verbal.
  • 21. În vreme de război-I.L.CaragialeDefinitie: Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarindun conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizatesuccint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapteverosimile intr-un singur conflict, cu o intriga riguros construita, accentul fiind pusmai mult pe definirea personajului decat pe actiune.Nuvelele se clasifica dupa criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui derealizare in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. Dupacurentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala, nuvelele sunt:renascentiste, romantice, realiste, naturaliste.Termenul de "nuvela" vine din frantuzescul "nouvelle" si inseamna "noutate, nuvela".Alaturi de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice,deosebindu-se de acesta nu numai prin tematica abordata, ci mai ales prin capacitateaartistica de a insera in firul epic principiile estetice naturaliste, reprezentate inliteratura universala de Emil Zola. Barbu Stefanescu Delavrancea afirma ca Ion LucaCaragiale este "scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelenta".Naturalismul este curentul literar care, investigand realitatea, se preocupa mai ales delegile cauzale intre fapte, prezentand nu atat tipologii, cat cazuri patologice, pe care leanalizeaza cu pricepere si meticulozitate medicala si in care primeaza factorulereditar, ca fiind determinant in evolutia destinului uman, la care se adaugamanifestarile naturii, aflate in deplina concordanta cu starile psihologice alepersonajelor, urmand indeaproape evolutia bolii acestora.Nuvela "in vreme de razboi" a aparut in 1898 si este o creatie realist-psihologica,avand si accente naturaliste.Tema o constituie evolutia unei obsesii pana la nebunie, respectand toate simptomeleacestei boli, eroul principal fiind urmarit prin analiza crizelor de constiinta si decomportament, ca intr-o adevarata fisa medicala.*Structura nuveleiNuvela este structurata in trei capitole:Capitolul I. Popa lancu din Podeni, capetenia unei bande de hoti, este in pericol de a fiprins de potera si de aceea, fratele sau, Stavrache, il sfatuieste sa se inroleze voluntar
  • 22. in armata si sa plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Popa lancuurmeaza sfatul fratelui sau, iar averea ii ramane lui Stavrache, atunci cand acestaprimeste o scrisoare prin care este anuntat ca lancu Georgescu a murit "pe campul deonoare de trei gloante inamice primite in pantece".Capitolul al II-lea urmareste indeaproape obsesiile si cosmarurile lui Stavrache, iscatedin teama ca fratele sau nu ar fi murit si ca s-ar putea intoarce sa-i ia averea.Capitolul al HI-lea ilustreaza intalnirea si confruntarea dramatica dintre cei doi frati sideclansarea nebuniei lui Stavrache.Momentele subiectuluiFirul epic al nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice si contureaza treptat obsesialui Stavrache si evolutia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragicprintr-o detaliata analiza psihologica, sugerand in acelasi timp o tara ereditara,genetica ce se manifesta in structura psihica a fratilor Georgescu. inceputul nuveleieste o adevarata expozitiune, in care se prezinta datele esentiale ale celor douapersonaje si imprejurarile care le determina destinele.Timp de doi ani, o ceata de talhari, "spoiti cu carbuni pe ochi" si foarte cruzi, bagaserain sperieti pe locuitorii din "trei hotare", prin furturi, torturi si omoruri. Hotii fuseseraprinsi de potera in padurea Dobrenilor si acum era cautata capetenia bandei.Popa lancu din Podeni, vaduv si bogat, locuia impreuna cu maica-sa. Averea popiicrestea vazand cu ochii, isi cumparase doua mosii, multe vite, oi si cai de rasa,construise un han si o casa de piatra si se spunea ca avea "si banet". Lumea banuia capopa "gasise vreo comoara", dar toate acestea "bateau la ochi" si au starnitsuspiciunea oficialitatilor. intr-o noapte, cand pe mama o trimisese la targ impreuna cuargatii, popa lancu isi insceneaza un jaf, fiind gasit a doua zi "legat butuc, cu muschiicurmati de stransura franghiilor, cu calusu-n gura" si plangandu-se ca l-au schingiuitsi "i-au luat o groaza de bani". Ironia ascutita a lui Caragiale descopera catevainadvertente ale "jafului", mirandu-se cum cainii, care erau "ca niste fiare", nulatrasera si nu fusesera nici adormiti sau omorati, cum de nu-i furasera popii si caii,"un buiestras minunat si doua iepe de prasila".Dupa doua saptamani de la aceasta intamplare, se auzi de o alta talharie ingrozitoareasupra arendasului de ia Darmanesti, care fusese pradat, chinuit, apoi omoratimpreuna cu o batrana cu care statea. Dupa aceasta faradelege, hotii "spoiti cu negrucazura in lanturile justitiei" si cand popa se intoarse acasa de la treburile luinegustoresti afla ca ceata de talhari fusese prinsa. Speriat, se duse degraba la "neica
  • 23. Stavrache, hangiul, frate-sau mai mare", ca sa-l invete ce sa faca.Stavrache avea un han asezat "in drum", era "om cu dare de mana" si fusese si elinfricosat sa nu-1 calce hotii, asa ca acum, ca-i prinsesera, rasuflase usurat. Popa lancuvine Ia han si ii destainuie fratelui sau, "ca la un duhovnic", ca el era "capul bandei detalhari", ca isi inscenase jaful "ca sa adoarma banuielile", iar acum regreta amarnic,scuzandu-se ca "dracu-l impinsese". Spaima lui este ca talharii, acum ca fuseseraprinsi, il vor demasca si pe el, de aceea venise disperat la fratele lui mai mare, ca sa-iceara un sfat: "- Ce-i de facut, neica Stavrache? scapa-ma!". in acel moment sosesc Iahan, cu galagie mare, "vreo douazeci de voluntari tineri", cu un ofiter si trei sergenticare se duceau la razboi si voiau sa se odihneasca pana dimineata, cand trebuia "s-apuce trenul militar". Lui Stavrache ii vine ideea sa-l trimita si pe frate-sau, lancu,voluntar pe front, il rade si il tunde "muscaleste", apoi, "dupa ce s-a sarutat de multeori cu neica Stavrache, a pornit cu vesela banda, fara sa se mai uite inapoi".Despre preotul lancu nu se mai stia nimic in Podeni, "parca intrase-n pamant" sioamenii au adus alt preot in sat, pentru ca nu puteau sa ramana "fara liturghie".Tocmai cand se-ntorcea de la parastasul de noua zile al mamei sale, Stavracheprimeste o scrisoare de la fratele lui, care fusese expediata inaintea luptelor de laPlevna si din care afla ca lancu fusese numit sergent si decorat cu "Virtutea militara".Ironia lui Caragiale este acida, descriind starea de spirit a lui Stavrache, care verificadin nou data expedierii scrisorii pentru a se convinge ca era trimisa inaintea bataliei dela Plevna, in care, se stia, murisera foarte multi romani si se intreba, in subconstient,daca lancu o fi scapat cu viata. El se intereseaza si de pedepsirea talharilor si, aflandca acestia nu-si tradasera capetenia, Stavrache isi exprima dispretul pentru judecatoriiincompetenti ("Ce mai judecatori!") si se intreaba daca fratele lui ar indrazni sa se maiintoarca si sa-si revendice averea, care era acum administrata de hangiu: "O veni? n-oveni?".Dupa un timp, Stavrache primeste alta scrisoare, de data asta cu "slova straina", princare i se anunta moartea fratelui sau, "sublocotenentul lancu Georgescu, voluntarinaintat din grad in grad in timp de campanie", rapus "de trei gloante inamice primitein pantece". Cel care scrisese instiintarea elogia curajul si vitejia eroului, care,zambind, "si-a cantat singur popeste foarte frumos: vecinica pomenire!". Dupa ce "aplans mult, mult, zdrobit de trista veste", Stavrache se incurajeaza barbateste pentru ca"nu trebuie sa se lase coplesit asa de durere" , iar, ca urmare, face toate demersurilenecesare pentru a mosteni averea fratelui mai mic si intra oficial in posesia ei. Autoruleste cel care deapana sirul intamplarilor cu obiectivitate, intervine cu paranteze sauscurte comentarii privind atitudinea si comportamentul hangiului.Intriga. Consultand un avocat in privinta conditiilor legale de pastrare a averii
  • 24. mostenite, hangiul afla ca numai popa este singurul care ar avea dreptul sa-i ceararestituirea bunurilor, dar el "cine stie unde s-o fi prapadit". Din acest moment, peStavrache incepe sa-1 chinuie gandul in legatura cu posibila intoarcere a fratelui sau siactiunea nuvelei creste in tensiune.Desfasurarea actiunii. in cei cinci ani care trecusera de la .terminarea razboiului,nimeni nu-1 deranjase pe Stavrache, in afara de aparitiile de cosmar ale lui popaIancu, "care venea din cand in cand, de pe alta lume, sa tulbure somnul fratelui sau".Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transforma treptat in cosmaruricare il terorizeaza, el traind parca aievea momentele tulburatoare ale "viziteiinstrainatului", dar de fiecare data isi linisteste sufletul cu o sfestanie in memoriafratelui mort.O prima imagine in cosmarurile hangiului este intruchipata de aparitia fratelui sau inhaine de ocnas, "stins de oboseala, bolnav, cu fata hirava si cu ochii-n fundul capuluica in clipa mortii". Hainele vargate si opincile erau sfasiate, iar palmele, gleznele sitalpile erau "pline de sange", pentru ca evadase din ocna si strabatuse prin codri,"trecuse prapastii", iar acum cerea fratelui sau "o bardaca de apa", dupa care lesinase.Stavrache i se adreseaza cu un glas incarcat de ura si de teama ca-si va pierde averea:"- Ticalosule, () ne-ai facut neamul de ras! () Pleaca! Du-te inapoi de-ti ispasestepacatele!". Luptandu-se cu moartea, ocnasul se agata cu disperare "de frate-sau cu omana de gat si cu alta de bratul stang () cu o putere covarsitoare", il tranteste lapamant si, punandu-i ghenunchiul in piept, ii zice, razand "ca un nebun" si scrasninddin dinti: "- Gandeai c-am murit, neica?". Atunci cand "nebunul a voit sa-1 sugrume",hangiul, "smintit si el de frica mortii", si-a adunat puterile, 1-a imbrancit pe ocnas peusa si acesta "a pierit in intunericul noptii". inspaimantat, tremurand din toateincheieturile si facandu-si cruci peste cruci" pentru odihna sufletului raposatilor,Stavrache s-a dus a doua zi la biserica, simtindu-se foarte tulburat si neputand mancanimic.A doua aparitie de cosmar are loc intr-o noapte, cand, incercand sa doarma, o "ploaierece de toamna" legana cu "miscarea sunetelor" gandurile omului, care se roteau incercuri din ce in ce mai largi si "tot mai domol", cand hangiului i se paru ca aude "uncantec de trambite .. .militari, desigur". Iesind afara, Stavrache "ramane ca trasnit",recunoscand in capitanul care conducea compania pe fratele mort, care scoase usa dintatani si, "razand cu hohot", striga: "- Gandeai c-am murit, neica?". Apoi, capitanulalearga sa-1 prinda pe hangiu, care, speriat, "se-ndarjeste si-l strange de gat, il strangedin ce in ce mai tare", iar chipul militarului se lumina din ce in ce mai mult, radeazgomotos si vesel, intrebandu-1: "- Gandeai c-am murit, neica?". Uitandu-se tinta Iafrate-sau, popa Iancu dadu comanda de plecare, "trambitele sunara, soldatii isi ridicaraarmele si, urmata de obstea satului, compania pleca, avand in frunte pe capitanul al
  • 25. carui ras acoperea cantecul trambitelor si zgomotul multimii".Dimineata, hangiul se duse "tremurand de friguri" la popa din sat si-l ruga sa vina safaca o sfestanie casei.Vremea urata, "o sloata nepomenita: ploaie, zapada, mazarica si vant vrajmas" seabatu peste sat si tinu trei zile si trei nopti, drumul era pustiu, "nici un glas de caine nuse mai auzea".Stavrache isi schimbase firea, devenise irascibil, suspicios, avea reactii ciudate inrelatiile cu clientii. Un exemplu edificator il constituie atitudinea pe care o are hangiulfata de fetita care venise cu doua sticle sa cumpere "de un ban gaz" si "de doi banituica", rugandu-1 "sa nu mai pui gaz in a de tuica si tuica-n a de gaz, ca alaltaieri" sisa scrie in caietul de datorii, pentru ca n-avea bani.Dialogul cu fetita il include in lumea negustorilor avari si nemilosi: "Scrie-v-ar popasa va scrie, de parliti! () De mici va-nvatati la furat, fire-ati ai dracului!".Vremea de afara si gandurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist sugestivpentru evolutia obsesiilor, iar vedeniile, halucinatiile chinuitoare, marcate deobsedanta intrebare "Gandeai c-am murit, neica?", invalmaseala de obsesii provoacatreceri de la realitate Ia vis, cele doua planuri se confunda, sugerand astfel degradareapsihica progresiva a lui Stavrache.Punctul culminant este reprezentat de momentul intalnirii reale dintre cei doi frati.Desi afara viscolul urla, Stavrache aude glasuri de oameni si batai in usa de la drum apravaliei. Erau doi oameni infofoliti din cauza viforului, care solicita gazduire pentrunoapte, intrucat caii erau "prapaditi" iar ei inghetati bocna. Argatii dusera caii in grajd,trasera sania in curtea hanului, iar calatorii intrara la caldura. Cand Stavrache veni cumancarea, unul dintre cei doi barbati se culcase in pat, cu spatele la el si incepuse sasforaie.Vrand sa afle de unde stie calatorul cum il cheama, hangiul se apleca pesteomul de pe pat, care-i raspunse: "- Cum sa nu te cunosc, neica Stavrache, daca suntemfrati buni?"Ajuns la capatul incordarii psihice, hangiul se clatina puternic, de parca "tot viforulcare urla in noaptea grozava" ar fi napadit dintr-o data peste el, "deschise gura mare saspuna ceva, dar gura fara sa scoata un sunet nu se mai putu inchide; ochii clipira decateva ori foarte iute si apoi ramasera mari, privind tinta (); mainile voira sa se ridice,dar cazura tepene de-a lungul trupului". Replica lui popa Iancu, aproape la fel cuaceea din cosmarurile lui: "- Ma credeai mort, nu-i asa?", constituie lovitura definitivaprimita de mintea buimacita si confuza a lui Stavrache, care confunda realitatea cu
  • 26. imaginile din cosmaruri. Popa venise sa-i ceara cincisprezece mii de lei, ca sa acoperesuma delapidata de el din fondurile regimentului, ca altfel "trebuie sa ma-mpusc".Deznodamantul. Cu o arta desavarsita, Caragiale analizeaza reactiile, atitudinile sicomportamentul hangiului: "Drept orice raspuns, Stavrache se ridica in picioare foartelinistit; se duse drept la icoane; facu cateva cruci si matanii; apoi se sui in pat si setranti pe o ureche, strangandu-si genunchii in coate", incepand sa horcaie si sa geama.Daca la inceput criza psihologica abia se infiripa, ea se adanceste evolutiv, subimperiul obsesiilor, ducand la o manifestare exploziva si violenta premergatoarenebuniei si declansand dementa. Fratele il atinse cu mana, dar "la acea usoaraatingere, un racnet! - ca si cum i-ar fi implantat in rarunchi un junghi rosit in foc - siomul adormit se ridica drept in picioare, cu chipul ingrozitor, cu parul valvoi, cumainile inclestate, cu gura plina de spuma roscata". Rasturnand masa, lumanarea sestinse si "odaia ramase luminata numai de candela icoanelor". Stavrache se napustiasupra fratelui sau, il tranti la pamant si incepu sa-1 stranga de gat si sa-1 muste."Atunci incepu o lupta crancena", incercand sa-i desparta, camaradul lui popa Iancueste si el trantit la pamant. Profitand de neatentia fratelui sau, popa isi scoase cureauade la brau si lega strans picioarele hangiului dezlantuit, apoi ii dadu pumni in ceafa siin furca pieptului, pana cand "Stavrache () se prabusi ca un taur, scrasnind si ragind".Afara, viscolul ajunsese "in culmea nebuniei", facand sa trosneasca "zidurile hanuluibatran". in timp ce-i legau mainile deasupra capului, Stavrache "ii scuipa si radea cuhohot". Camaradul cauta lumanarea si o aprinse, dar, cum "ii dete lumina in ochi,Stavrache incepu sa cante popeste."Istovit de incaierare, popa Iancu se uita la fratele lui mai mare care "canta nainte,leganandu-si incet capul, pe mersul cantecului, cand intr-o parte cand intr-alta" si segandeste ca n-are noroc.Finalul nuvelei prezinta un caz patologic tipic, autorul reusind sa intocmeasca oadevarata fisa clinica, in care notatiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale. REZUMATAlaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuveleirealist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie innuvela “In vreme de razboi” dimensiunea tragica a existentei umane.Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii clasice(expozitie, punct culminant si deznodamant), iar cele trei capitole, urmarind crestereaobsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie, creeaza o tipologie si compun undestin uman tragic aflat sub stapanirea neiertatoare a unei tare ereditare (defectcongenital).
  • 27. In capitolul I (adevarata expozitiune) se precizeaza datele esentiale despre hangiulStavrache (negustor, proprietarul unei pravalii) si fratele sau popa Iancu din Pondeni(conducatorul unei bande de hoti, prinsa de stapanire). Pentru a scpa, popa Iancu seinroleaza voluntar in razboi, averea sa ramanand lui Stavrache.Momentul-intriga il constituie gandul care il chinuie pe hangiu in legatura cuintoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il asigurase ca acesta a murit.Tensiunea creste treptat, odata cu obsesia lui Stavrache, care este terorizat deimaginea fratelui si de presupusa replica a acestuia, devenita laitmotiv obsedant:“Gandeai c-am murit, neica?”. In acest capitol (al II-lea) se trece mereu din realitate invis incat planurile se confunda, sugerand degenerarea psihica a personajului.Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III-lea) este reprezentatde momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand Iancu ii cere lui Stavrache o suma debani pe care ii delapidase din banii regimentului, hangiul, ajuns la capatul incordariipsihice, innebuneste. Cu o arta desavarsita autorul analizeaza acum reactiile organice,atitudinile si comportarea eroului.Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar actiunile eroului suntdirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia intoarcerii fratelui side starea de violenta din momentul confruntarii directe cu acesta. Autorul prezintaastfel un caz patologic, ce are ca mobil patima inavutirii. Stavrache este, in acelasitimp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind in contextul unui mediusocial, in care setea de imbogatire are consecinte nefaste asupra individului,dezumanizandu-l. de aici, drama.Personajul principal este surprins atat din perspectiva povestitorului-narator, dinperspectiva sugerata de cadrul natural, cat si din perspectiva relatiei directe cucelelalte personaje (dialog) si a confruntarii cu sine (monolog).In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza inlantuirilecauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri,conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei.Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiilepersonajului. In plan real, intalnirea dintre Stavrache si popa este realizata in dialoguricomprimate, insotite de indicatii de regie.In capitolul al II-lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii de incordare,datorate temeri de a nu pierde averea.Dialogul cu fetita (din capitolul al III-lea) il situeaza pe Stavrache in lumeanegustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile marunte,surse sigure de imbogatire.Dialogul viu si plin de miscare pregateste deznodamantul: nebunia lui Stavrache, care,odata declansata, face loc tonului relatarii si investigatiilor. Astfel ca, de-a lungulcelor doua pagini care incheie nuvela, apar doar cateva linii de dialog.
  • 28. La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: “Credeai c-am murit,neica?”. Trebuie subliniat insa monologul interior al personajului, care presupune si elo anumita gradatie, intr-o interesanta cladire de ipoteze asupra starii eroului.Din cea de-a treia perspectiva, a cadrului natural, putem observa ca toate intamplarilese petrec noaptea (atat cele reale, cat si cele imaginare): popa vine la fratele saunoaptea, ii apare in halucinatii tot noaptea, fetita vine sa cumpere gaz si rachiu searatarziu, tot noaptea Iancu se intoarce sa ceara bani fratelui sau.Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devinepregnant: “Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apaprelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit(…)”; sunetul repetat la infinit marcheaza obsesia ce se transfera din plan auditiv increierul innebunit al lui Stavrache.Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte vestimentare;universul il intuim insa prin prezentarea individului, a carui existenta ne face saintrevedem datele realitatii in care se misca.In ultimul capitol, decsrierea este sustinuta si prin reactiile organice ale personajelor side elemente vizuale ce descriu o natura infioratoare. Cadrul este propice sosirii luipopa Iancu.
  • 29. LUCEAFARULInchis in magnifica lui stralucire si unitate refacuta dupa care a tanjit cu o dureroasa sidramatica sete cat a fost pe pamant, adica in sfarsire, fragmentare si imperfectiune,Eminescu ofera in cultura romaneasca unul din cele mai izbitoare exemple siargumente pentru descompunerea unei creatii care depaseste puterea de cuprindere amintii noastre omenesti, in partile ei constitutive:”LUCEAFARUL”.Poemul are ca punct de plecare un basm romanesc, „Fata in gradina de aur”, cules decalatorul german Richard Kunisch, pe care Eminescu l-a versificat intr-o primaversiune, chiar sub acest titlu. Apoi, trecandu-l printr-o serie de alte variante, marelepoet l-a filtrat, restructurandu-l mereu si dandu-i sensuri noi, pana ce a devenit„Luceafarul”.In prima varianta versificata, Eminescu a pastrat basmul ca atare,evitand doar finalul brutal si punandu-l pe zmeu sa rosteasca numai un blestem: „Unchin s-aveti: de-a nu muri deodata!”Faptul ca la originea poeziei se afla un basm ne duce la concluzia ca si noua creatie artrebui sa fie o compozitie epica. Din basm poemul a pastrat doar schema epica,cadrul.Si totusi poemul Luceafarul este o creatie lirica, intimplarile si personajele sintdefapt simboluri lirice, metafore prin care se sugereaza idei filosofice, atitudinimorale, stari sufletesti si o anumita viziune poetica.Ceea ce priveste compozitia poemului se constata existenta a patru tablouri:Tabloul intai din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar(geniu, fiinta superioara) si fata de imparat (aflata la varsta cand poate fi tulburata deZburator; dar si simbol al omului comun). Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie acontrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sacunoasca concretul. Visul tinerei fete trebuie interpretat drept criza puberala, dorintade realizare prin dragoste ce este rezolvata mitologic prin motivul Zburatorului.Cadrul desfasurarii acestei idile este atat cosmic cat si teluric, in timp ce atmosferaeste grava, solemna. Gesturile celor doi sunt protocolare pentru ca ei apartin unor lumitotal diferite.Tabloul ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte apartinind unorlumi diferite. Contemplind de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafarul deseara se indragosteste de o preafrumoasa fata de imparat. Fata la rindul ei estecuprinsa de acelasi sentiment. Eminescu singularizeaza fata, o unicizeaza („o preafrumoasa fata”), urcand-o cu mult deasupra semenilor sai, „Cum e fecioara intresfinti/Si luna intre stele” pentru a o putea inzestra cu aspiratia spre misterul dedeasupra si pentru a o putea apropia de „fiinta” superioara a Luceafarului. Inconceptia fetei Luceafarul este un spirit, pentru chemarea caruia trebuie o formulamagica de descintec. Pentru al putea chema linga ea fata foloseste descintecul:"Cobori in jos Luceafar blind ..." .Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Intocmai ca in basm,Luceafarul, la chemarea fetei se arunca in mare si preschimbat intr-un tinar palid, cu
  • 30. parul de aur si ochi scinteietori, purtind un giulgiu vinat, incununat cu trestii apare infata fetei ca un inger, ca un zeu. Metamorfoza Luceafarului pune la contributie mituricosmogonice, asfel la prima intrupare Luceafarul are parintii cerul si marea:"Iar ceruleste tatal meu/Si muma mea e marea".Zeii sint nemuritori si Luceafarul metamorfozat in Neptun este "un mort frumos cuochii vii" deoarece nemurirea este pentru muritorii de rind o forma a mortii. De aceeafata de imparat are o senzatie de frig."Caci eu sunt vie, tu esti mort/Si ochiul tau ma-ngheata."Peste citeva nopti fata chema din nou pe Luceafar, acesta o asculta si din vailehaosului avind ca tata soarele si mama marea apare din nou in fata fetei. Acum vineinvesmintat in negru si purtind pe vitele negre de par o coroana ce pare ca arde:"Ochiimari si minunati ii lucesc himeric/Ca doua patimi fara sati"Infatisarea este acum demonica, pentru ca s-a nascut din soare si noapte: dupa Hesiodnoaptea este zeita umbrelor, fiica haosului, mama tuturor zeitelor. De data aceastatinarul demonic ii fagaduieste miresii sale cununi de stele si ofera cerul pe care sarasara mai stralucitoare decit celelalte. Dar si de data aceasta fata ii refuza apropiereasi simte senzatia de calduri.Alegoria este ca fata este incapabila sa iasa din conditia ei pentru a convietui cuLuceafarul ii cere acestuia sa devina muritor ca si ea.La aceasta cerere Luceafarul raspunde afirmativ din cuvintele sale reiesind sacrificiulsuprem pe care e gata sa-l faca “in schimb pe o sarutare” pentru a dovedi fetei ca oiubeste.De aceea e hotarit sa se nasca din pacat si sa fie dezlegat de nemurire.Contemplind in fiecare seara Luceafarul simte o atractie fata de acesta "il vede azi, ilvede miini / astfel dorinta-i gata". Apropierea intre ea si Luceafar se petrece in starede visare: "iar ea vorbind cu el in somn". Fata este dominata de nostalgia cerului si caatare ridicata deasupra semenilor. Luceafarul este vazut in dimensiuni exceptionale,fapt pe care fata il pricepe cu toata micimea ei paminteana. Luceafarul este vazut detinara fata in sufletul careia se trezeste dorinta ce se intruchipeaza in cele douachemari, care sunt de fapt parca doua descintece la adresa Luceafarului:"Cobori in josLuceafar blind/Alunecind pe-o raza,/Patrunde-n casa si in gind/Si viata-milumineaza."Raspunsul lui la chemarea fetei semnifica aspiratia paminteanului catre absolut si aspiritului superior pentru concret pamintesc.Al doilea tablou descrie un inceput de idila intre semeni; ca atare cadrul este doarterestru. Cei doi tineri pot fi vazuti ca simbol al perechii in plan uman. Desi, lainceput, Catalina ezita intre ideal si real, in fond ea il accepta pe Catalin, realizand caei doi sunt parte din aceeasi lume. Intr-un astfel de cadru atmosfera este intima, cugesturi familiale, stereotipe. Comunicarea este acum directa, nu se mai face prinintermediul visului, ca in tabloul anterior.
  • 31. Idila simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intrereprezentantii lumii inferioare. Avem aici o atmosfera intima, familiara. Acum eroinanu mai este preafrumoasa fata de imparat, ea devine Catalina, ceea ce simbolizeazafaptul ca acum este o fata ca oricare alta cu un nume comun, care se poate indragostirapid de un baiat oarecare. Catalin este viclean copil de casa, un paj din prejmaimparatesei, baiat din flori dar indraznet cu ochii. Urmarind-o pa Catalina socoteste cae momentul sa-si incerce norocul si prinzind-o intr-un ungher ii serveste Catalinei oadevarata lectie de dragoste.Se observa in scena de dragoste un limbaj obisnuit, comun, popular adecvat uneiscene de dragoste obisnuite trecatoare aventuroase. Catalina la inceput este mairetrasa, mai retinuta si marturiseste lui Catalin dragostea pentru Luceafar. Dar Catalingaseste remediul:“Hai si-om fugi in lume” si astfel Catalina va pierde visul deluceferi. Idila Catalin – Catalina surprinde dragostea posibila, la nivel uman, inlimitele aspiratiei lumii contingentului. Catalin, pajul cu noroc, este stapanit titanic deconcret si imediat, sustinand astfel, prin contrast, spatiul absolutului, al lumiisuperioare reprezentata de Luceafar. Spatiul care il defineste pe Catalin este stramt,atat fizic cat si psihic, si lipsit de linii tensionale. Are ambitii ce tin de orizontul luiingust, propriu oricarui personaj periferic, in ierarhia valorilor.Aceasta dragoste este simbolul cu care se stabilesc rapid relatiile sentimentale inlumea inferioara. Catalin apare in antiteza romantica cu Luceafarul: viclean siindraznet. Dialogul dintre ei doi este semnificativ pt. preocuparile lor marunte.Catalina este incapabila sa se ridice la inaltimea Luceafarului, iar aceasta esteincapabil sa faca fericita pe cineva, sau sa fie el fericit.Refuzul fetei sugereaza imposibilitatea de a-si depasi propria conditie, cea de muritor.Ea este constienta de incompabilitatea dintre cele doua lumi, subliniata prin perechi deantonime: „Caci eu sunt vie, tu esti mort,/Si ochiul tau ma-ngheata.”Refuzul feteisugereaza si zbaterea sufleteasca a fetei sfasiata intre aspiratia ei spre absolut siimposibilitatea de a-si depasi conditia umana.Refuzul initial al Catalinei este o reactie de orientare si manifestarea principiuluifeminin. Nostalgia fata de Luceafar semnifica ruptura dintre ideal si real. Acceptarealui Catalin semnifica revelatia asemanarii de structura si de ideal intre fiinteleapartinind aceleiasi lumi.Tabloul al treilea al poemului cuprinde calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic siconvorbirea cu Demiurgul. Suntem din nou in planul cosmic cu o atmosfera glaciala sicu un limbaj sententios gnomic (exprimarea este apropiata de maxime si proverbe).Demiurgul este rugat sa-l ierte de nemurire sa-l faca muritor de rind. In acest tablouEminescu se dovedeste ca si in Scrisoarea I unul dintre cei mai interesati autori decosmogonii si un extraordinar poet al fenomenelor fizice. Pentru un zbor atit deindraznet Luceafarului ii creste aripa la dimensiuni uriase. Din cauza vitezei colosalecu care zbura miscarea lui pare un fulger ne-ntrerupt, ratacitor printe stele. Haosul este
  • 32. o notiune abstracta, nepalpabila insemnind confuzia generala a elementelor inainte decreatie. Pentru a le face palpabile Eminescu ii atribuie haosului insusirile unei vai dincare necontenit izvorasc lumini ce se amesteca se invalmasesc ca niste mariamenintatoare. Zona in care se afla Demiurgul e infinitul, neantul stapinit de groazapropriului vid adinc ca visul uitarii.In dialogul cu Demiurgul, Luceafarul insetat de viata obisnuita, de stingere este numitHyperion. Intocmai ca fata de imparat in idila cu Catalin este numita Catalina siLuceafarul, in momentul cind vrea sa devina muritor este inzestrat cu nume.In discutia dintre cei doi, Demiurgul ii propune mai intai „sa dau glas acelei guri?”mai apoi puterea ideala : " Vrei poate-n fapta sa arati / Dreptate si tarie?" sau soartaconducatorului de osti, care sa aiba : " Ostiri spre a strabate / Pamantu-n lung simarea-n larg/Dar moartea nu se poate... ". Dialogul ia sfarsit prin sublinierea de catredemiurg a inutilitatii sacrifiului: "Si pentru cine vrei sa mori? / Intoarce-te, te-ndreapta/ Spre-acel pamant ratacitor / Si vezi ce te asteapta. ". Intr-o alta varianta a„Luceafarului” raspunsul Demiurgului era: „Tu nu imi ceri numai minuni/Ci sa maneg pe mine.”Si atunci ca un ultim argument, Demiurgul il indeamna pe Hyperion sa priveasca sprepamintul ratacitor sa vada ce-l asteapta.Este surprinsa calatoria Luceafarului printre stele si convorbirea cu demiurgul. Avemuna dintre cele mai grandioase viziuni cosmice, cosmogonice. Viteza cu care zboaraLuceafarul este viteza Luminii: "Porni Luceafarul. Cresteau / In cer a lui aripe / Si caide mii de ani treceau / In tot atatea clipe.". Poetul materializeaza, ideile abstractiunile,lucreaza cu ideea originii lumii, a infinitului. Viteza zborului este concretizat prinfulger: " Parea un fulger neintrerupt / Ratacitor prin ele. ". Avem o calatorie regresivaspre demiurg, el calatorind spre inceputul lumii. Avem un peisaj cosmic : "Caci unde -ajunge nu-i rotar, / Nici ochi spre a cunoaste, / Si vremea-ncearca in zadar / Din goluria se naste / Nu e nimic si totusi e / O sete care-l soarbe, / E un adanc asemene / Uitariicelei oarbe.". Imaginea haosului se materializeaza prin vai si dealuri. UmanizareaLuceafarului se realizeaza prin cuvantul "dor" din versul: ”El zboara, gand prutat dedor". El este sortit eternitatii care il oboseste, de aceea el zice: " De greul negreivecnicii / Parinte, ma dezleaga". El nazuieste catre uman "Reia-mi al nemuririi nimb /Si focul din privire". Dialogul cu Demiurgul pune si mai mult in evidenta puterea desacrificiu a omului de geniu. Cererea Luceafarului este egala cu un act de revolta denesupunere fata de ordinea existenta. El este capabil sa renunte la nemurire pt. traireain iubire a clipei: "Si pt. toate da-mi in schimb / O ora de iubire...". Luceafarului iieste refuzata cerearea pt. ca el face parte dintr-un intreg, pe care l-ar descompune arinsemna ca insusi demiurgul sa se atinga pe sine. Aici apare principiul unitatii totuluia lui Schopenhauer: "Noi nu avem nici timp, nici loc, / Si nu cunoastem moarte.". Indiscutia cu demiurgul Luceafarul primeste pt. prima data numele de Hyperion care inmitologie Hyperion este considerat fiu al cerului avandu-l ca tata soarele si mama luna
  • 33. iar in limba greaca inseamna cel care merge deasupra si care reprezinta omul ca fiintamorala superioara.Al patrulea tablou ne duce din nou in planul terestru dar si in cel universalcosmic.Hyperion devenit din nou Luceafar se intoarce pe cer si isi revarsa din nourazele asupra Pamintului.In acest tablou avem un foarte frumos pastel terestru carecontrasteaza cu pastelul cosmic din partea a 3-a. Luceafarul descopera pe cararile dincringuri sub siruri lungi de tei doi tineri indragostiti care sedeau singuri. Fata il vede siil cheama sa-i lumineze norocul. Oamenii sint fiinte trecatoare. Ei au doar stele cunoroc in timp ce Luceafarul nu cunoaste moarte. Mihnit de cele ce vede, Luceafarulnu mai cade din inalt la chemarea fetei ci se retrage in singuratatea lui constatind cuamaraciune:"Ce-ti pasa tie chip de lut /Daco-i fi eu sau altul?/Traind in cercul vostrustrimt/ Norocul va petrece/Ci eu in lumea mea ma simtNemuritor si rece".Resemnarea in „lumea lui”, nemuritor si rece, este resemnarea ideala la care tindeorice om superior cu constiinta ridicarii lui din conditia umanului. Raspunsul final alLuceafarului este constatarea rece, obiectiva, a diferentelor fundamentale intre doualumi antonimice: una traind starea pura a contemplatiei, cealalta starea instinctualitatiioarbe in cercul stramt al norocului, al sansei de a se implini sau a nesansei.In structura poemului exista elemente care apartin celor trei genuri litarare: liric, epicsi dramatic.Lirismul provine din muzicalitatea formei, din trairile personajelor, dar si din prezentaunor specii apartinand genului liric: pastelul terestru si cosmic, meditatia si elegia.Inceea ce priveste genul dramatic, trebuie sa distingem intre aspectul tehnic altermenului si cel al continutului; ca tehnica dramatica, poemul este alcatuit din maimulte scene in care modalitatea esentiala de exprimare este dialogul – din punctul devedere al continutului, vorbim de framantarile dramatice ale personajelor intre ceea cesunt ele-n realitate si ceea ce vor sa fie.De genul epic apartine schema epica,caracterul narativ al poemului.Luceafarul se dovedeste a fi o constructie complexa, bazata pe imbinarea elementelorclasice si romantice, cu predominarea elementelor romantice. Clasica esteperfectiunea formei, constructia simetrica, rafinamentul si simplitatea exprimariiartistice. De clasicism tine si dilema lui Hyperion, care trebuie sa aleaga intre iubireapentru o fiinta pamanteana si datoria de a ramane ceea ce este. Elemente romantice:tema geniului neanteles, a demonului indragostit, a titanului razvratit impotrivaconditiei sale, legatura stransa intre iubire si natura, cadrul nocturn, setea de absolut,elementul cosmic, inspiratia folclorica, intensitatea sentimentelor.Din punct de vedere prozodic poemul este impartit in 98 de strofe a cate 4 versuri,cu omasura de 7-8 silabe si un ritm amfibrahic.Morala Luceafarului Eminescian nu este alta decat cea desprinsa din inegalabilulbasm romanesc Tinerete fara batranete si viata fara de moarte:generalul tanjeste dupaintruchipare individuala,iar in antiteza,umanul aspira catre idealitatea eterna;
  • 34. incompatibile, deoarece, apreciaza filozoful C Noica in Sentimentul romanesc alfiintei ,”Exista in lumea fiintei un fel de lume a generalului pur, in care oamenii nu auasezare”.
  • 35. Alexandru Lapusneanul Rezumat Nuvela romantica "Alexandru Lapusneanul" a fost publicata in 1840, in primulnumar al revistei "Dacia literara" cu scopul de a ilustra inspiratia scriitorilor din istoriapatriei. Costache Negruzzi s-a inspirat din cronica istorica "Letopisetul Tari Moldovei"scrisa de Grigore Ureche si continuata de Miron Costin din care preia scene, fapte sireplici transfigurate conform viziunii sale artistice. Tema nuvelei o este evocarea artistica a unui moment zbuciumat din istoriaMoldovei de la mijlocul secolului al XVI -lea si anume a doua domnie a luiAlexandru Lapusnenul. Perspectiva naratiunii este reprezentata de catre un narator obiectiv, omniscientsi omniprezent si de naratiuniea la persoana a III -a. Incipitul nuvelei il constitue revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea luivindicativa, iar finalul consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis si obiectiv,amintind de stilul cronicarului "Acest fel fu sfarsitul lui A.L., care lasa o pata de sangein istoria Moldovei". Pincipalul conflict exterior al nuvelei care pune in evidenta personalitateadomnitorului este de ordin politic: lupta pt. putere intre domnitor si boieri, iar celsecundar intre A.L. si Motoc. Capitolul I - "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…" Acest capitol cuprindeexpozitiunea si intriga. In acest capitol Alexandru Lapusneanul se intoarce inMoldova hotarat sa-si reia tronul si sa se razbune. "Ai sa dai sama, doamna!" In capitolul II se desfasoara actiunea dupa reluarea tronului de catre AlexandruLapusneanul: fuga lui Stefan Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintareaarmatei pamantene, confiscarea averilor boieresti cat si incercarea Ruxandrei, careeste prezentata in antiteza cu personajul principal, de a pune capat omorurilor. Capitolul III se deschide cu cererea vindicativa a norodului "Capul lui Motocvrem…" si contine mai multe scene romantice printre care si discursul tinut dedomnitor la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, cat si "leaculde frica" pentru doamna Ruxandra. Capitolul cuprinde punctul culminant.
  • 36. Capitolul IV - "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…" Aici esteinfatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Personajul principal al opereieste domnitorul Moldovei, Alexandru Lapusneanul, surprins in ultimi 5 ani din a douasa domnie. Personaj in jurul caruia graviteaza intriga si actiunea nuvelei A.L. este unpersonaj real, cu atestare istorica, intruchipand in opera pe tiranul crud, sangeros,razbunator si viclean. Nuvela prezinta fapte verosimile, care pot fi crezute, avand un conflictconcentrat de natura exterioara. Intriga este riguros construita, iar accentul se pune pecaracterizarea personajelor si nu pe actiune. Naratiunea se desfasoara la persoana a III-a de catre un narator obiectiv, omniscient si omniprezent. Referindu-se la valoareaoperei, George Calinescu afirma: "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet dacaliteratura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale". Alexandru Lapusneanul Caracterizare Nuvela istorica „Alexandru Lapusneanul” a fost publicata in anul 1840 inprimul număr al revistei „Dacia Literara” si poate fii considerata o opera deosebit dereuşita din punctul de vedere al realizării artistice personajelor. Personajul principal, Alexandru Lapusneanul este un caracter complex, alcătuitdin lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Portretul acestuia este conturat cumulta fineţe de către autor care apelează la caracterizarea indirecta pentru a scoate inevidenta trăsăturile definitorii care constituie acest portret. Astfel caracterul luiLapusneanul reiese din atitudinea, comportamentul, limbajul si la un moment dat sidin vestimentaţia acestuia. O prima trăsătura deosebit de importanta a personajului principal este cruzimeasa, care reiese din comportamentul sau fata de boieri si care poate fii motivata istoricsi psihologic: Lapusneanul ii pedepseşte pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l trădaseră in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâiniledomnitorului împotriva tendinţelor marii boierimi de a pune stapanire petara. Cuvintele lui Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă defier, se poate spune ca Lapusneanul are certitudinea ca se va razbuna pe boieiri carorale spune Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!. Gesturilesi mimica personajului au un rol crucial in relizarea portretului acestuia : Lapusneanuleste astfel surprins de catre Negruzzi In incercarea sa de a fi binevoitor cuboierii : Bine aţi venit boieri, zise Lăpuşneanul, silindu-se a zâmbi Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosedit de importanta in conturareacaracterului personajului principal, acesta da dovada de o buna cunoastere a naturiiumane, deoarece nu se lasa inselat de vorbele amagitoare ale batranului boier pe care
  • 37. si-l apropie doar pentru a-l folsii ulterior pe post de iscoada. Aceasta intentiedovedeste viclenia lui Lapusneanul. Personajul principal da in continuare dovada de viclenie si o deosebita puterede disimulare a intentiilor sale, acesta, pentru a se razbuna, simuleaza impacarea cumarii boieri pe care-i invita la un ospat la Palat intr-o zi de srabatoare dupa slujba dela biserica. Scena din biserica este deosebit de sugestiva, cititorul putand deduce o serie detrasaturi ale domnitorului din aceasta. O prima caracteristica este evidentiata deatitudinea sfidatoare a lui Lapusneanul fata de biserica, aceasta idee este exprimata defaptul ca domniforul intarzie la slujba, si sugereaza lipsa de respect a acestuia fata debiserica si de religie. Atitudinea sfidatoare este intarita de vestimentatia personajuluicare Impotriva obiceiului sau … era imbracat in toata pompa domneasaca. Astfelacesta nu se prezinta in biserica smerit ca oricare alt muritor ci in haine de domnitor,si imbracat in zale, care prevestesc macelul ce va urma. Prefecatoria lui Lapusneanul atinge punctul culminant in cadrul cuvantariitinute de domnitor dupa ce s-a inchinat pe la icoane si, apropiindu-se de racla sf.Ioan cel Nou, s-a aplecat cu multa smerenie si a sarutat moastele sfantului. Prinintermediul acelei cuvantari Lapusneanul isi cerea iertare pentru toate faptele de panaatunci si le propunea boierilor o mai buna intelegere din acel moment invitandu-i la unospat pentru a marca acest nou inceput. Acest ospat se transforma pe neasteptate intr-un macel ingrozitor din care nici unul dintre cei 47 de boieri nu scapa cu viata. AstfelViolenta si cruzimea lui Lapusneaul depasesc limitele normalului, personajuldevenind chiar sadic si cinic. Acesta nu ezita sa-i arate sotiei sale piramida facuta dincapetele boierilor ucisi pentru a-i oferii un leac de frica. Lapusneanul nu-si tradeaza firea vicleana, oferindu-l pe Motoc multimii deindata ce nu mai are trebuinta de acesta. Alexnadru Lapusneanul este un personaj romantic deoarece este deosebit deputernic si complex, fiind un caracter deosebit de potrivit pentru o nuvela istorica.
  • 38. UPDATE: În jos găsiț i ș i rezumatul pe scurt!:) ENIGMA OTILIEI De George Calinescu Capitolul I Primul capitol prezinta sosirea tanarului Felix Sima in casa tutorelui sau, CostacheGiurgiuveanu, unchiul sau. Intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, Felix ajunge in casaunchiului sau si este intampinat cel putin ciudat de acesta. Verisoara lui, Otilia, otanara de aceeasi varsta cu el il primeste cu multa caldura si il conduce pe baiat intr-ocamera unde restul familiei juca table. Astfel, Felix ii cunoaste pe Pascalopol, unmosier bogat, prieten de familie (cu care Otilia isi permite multe familiaritati, sprenemultumirea baiatului), pe Aglae Tulea, sora lui Costache, Simon Tulea, sotulacesteia si Aurica Tulea, fiica de 30 ani a Aglaei. In timp ce ceilalti jucau table si maiapoi carti, tanarul Felix, viitor medicinist isi aduce aminte de felul in care a ajunsorfan, cum murise mama sa si cum tatal lui fusese distant de copil, trimitandu-l maimult prin internate. Dupa un timp, Otilia isi aduce aminte de Felix si ii aduce douaprajituri (considerand ca ii este foame) si il trimite sa doarma chiar in camera ei, undeFelix observa o dezordine generala. Capitolul II Cand se trezeste, Felix o aude pe Otilia cantand la pian si incepe sa studieze uneleparti ale casei. Pe holuri o intalneste pe Marina, servitoarea casei si Costache ii cerecu imprumut niste bani, dar intervine Otilia care nu admite ca tatal ei sa ceara bani dela “varul ei”. Fata ii canta lui Felix si cuprinsa de ceea ce Marina numea “nebunie”,incepe sa alerge prin gradina. Otilia isi marturiseste dorinta ca Felix sa ajunga un maredoctor si incepe sa ii prezinte familia, ilustrand calitatile si defectele membrilorfamiliei Tulea. Totodata, incep sa rascoleasca amintirile, uitandu-se prin fotografiilevechi. Dupa amiaza, Pascalopol ii scoate pe Felix si pe Otilia la plimbare, spre invidiaAureliei si a Aglaei. Acestea insista pe langa Felix sa il mediteze pe Titi, baiatulmatusei sale. Capitolul III
  • 39. Capitolul incepe printr-o scurta prezentare a lui Simion Tulea, Otilia avertizandu-ldiscret asupra manierelor celor din familia Tulea. Aurelia il invita pe Felix la ei acasasi in timpul vizitei, o ponegreste pe Otilia, cu invidie ascunsa. Il cunoaste pe Simion,care ii prezinta tablourile sale, Felix observand ca si Titi si tatal lui au un oarecaretalent in ale picturii, desi afla ca toate tablourile facute de cei doi sunt simple copiidupa ilustrate sau carti. Titi nu se doveste a fi foarte interesat de meditatii, plictisindu-se foarte repede. Capitolul prezinta aspiratiile familiei Tulea si dorinta arzatoare aAureliei de a se marita. Aurica incepe sa se familiarizeze din ce in ce mai mult cuFelix cu dorinta ascunsa de a-l face pe acesta sa o ia de nevasta; sperantele pe care sile face Aurica speriindu-l pe tanar, acesta care incepe sa o e evite. Capitolul IV Cu timpul, Felix se obisnui in casa lui Costache, acomodandu-se cu ciudateniilelocului. Avand nevoie de bani, ii cere batranului sau tutore insa acesta isi dovedesteavaritia fara sa ii dea vreun ban, cea care ii da bani fiind Otilia. Capitolul prezintavizita celor doi la casa lui Pascalopol, unde Felix observa un rafinat gust indecoratiuni interioare. Desi la inceput Felix nu il agreeaza pe Pascalopol, considerandca Otilia nu ar trebui sa se poarte asa familiar cu un barbat mai in varsta ca ea,mosierul ii devine treptat simpatic. Capitolul V In august, este anuntata sosirea lui Stanica si a Olimpiei, cealalta fata a Aglaei.Otilia ii explica scandalul produs de relatia dintre cei doi, care nu erau casatoriti,fiindca Stanica nu dorea sa faca nunta daca Olimpia nu primea zestre, aceasta fiindu-irefuzata de Simion. Ajunsi la momentul cinei, cei doi incearca sa il induplece peSimion sa le dea casa, acesta insa refuza motivand ca Olimpia nu e fata lui, desi Felixobserva o asemanare izbitoare intre tata si fiica. Dupa plecare, Stanica ii cere Otilieiimprumut 20 franci. De asemenea, Pascalopol primeste un bilet de la Stanica Ratiuprin care acesta ii cere 100 franci. De dragul Otiliei, mosierul ii da avocatului baniiceruti. Capitolul prezinta modul in care Stanica incearca sa il convinga pe Simion simodalitatea de ai pacali pe ceilalti, simuland o boala de inima. Capitolul VI In acest capitol este prezentata vizita lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol,mosie situata la jumatatea distantei intre Calarasi si Fetesti. La mosie, Felix observaacelasi rafinament, de aceeasta data mai rustic si Pascalopol ii devine din ce in ce mai
  • 40. familiar, ajungand sa il considere un prieten. In timpul vizitei, Otilia si Felix invata sacalareasca, se urca pe capitele de fan, petrecand doua saptamani de vis. Totodata, dinziar, cei trei afla de cununia dintre Olimpia si Stanica dar si de moartea copilului lorde 2 luni (moarte cauzata de neglijenta parintilor). Capitolul VII Acum Felix era student in anul I la Medicina, spre nemultumirea Aglaei care ilindemna sa “isi gaseasca un rost” in acest fel incercind sa il jigneasca pe tanar. Stanicaincearca sa creeze intrigi intre Otilia si Pascalopol, dovedind un caracter infect. Otiliaii propune tatalui ei sa se mute intr-o alta casa din Stirbey-Voda, insa Aglae se opune,aratand felul in care Costache era manipulat de sora sa. Totodata, Titi incepe sa sesimta atras de Otilia, fata de care incepe sa aiba un comportament necuviincios, Otiliaindepartandu-l de ea, facand-o pe Aglae sa se planga lui Costache, rostind cuvintegrele la adresa fetei. Otilia il pune pe Costache sa alega intre ea si Aglae, si astfelmatusa sa nu mai calca in casa fratelui sau. Stanica aduce un fals doctor la Costachecu scopul ascuns de a-l face pe acesta sa creada ca este bolnav. Pascalopol, Otilia siFelix hotarasc sa fie mai atenti la comportamentul avocatului. Capitolul VIII Felix isi da seama ca o iubeste pe Otilia si incearca sa fie din ce in ce mai aproapede fata, considerand chiar si unele gesturi marunte (cum ar fi coaserea unui nasture)un adevarat deliciu. Ii scrie o scrisoare de dragoste, pe care i-o lasa pe pat, insa fatapare sa nu o fi citit. Dupa un timp ii marturiseste dragostea si Otilia ii spune ca si ea iliubeste, insa trebuie sa astepte. La rugamintea lui Felix, Otilia nu il mai primi un timppe Pascalopol, acesta purtand o discutie cu studentul. In timpul acestei discutii, Felixisi da seama de caracterul minunat al mosierului, rugand-o pe Otilia sa il primeascadin nou pe Pascalopol. In acelasi timp, Titi face cunostinta cu Ana, sora unui coleg sise casatoreste cu aceasta, casnicia esuand in mod lamentabil. Capitolul IX In martie, Felix incepe sa –si faca planuri mari, dorind sa aiba cat mai multi bani,pentru a-i putea oferi Otiliei placeri ca plimbatul cu trasura. Avand nevoie de bani ,completeaza batranului o polita cu scadenta in alb de 1000 franci. Pascalopol incearcasa il convinga pe Costache sa o adopte legal pe Otilia, oferindu-se sa plateasca elcheltuielile, batranul acceptand. Dar Stanica afla de acest lucru, si dupa catevasaptamani de discretie, lanseaza stirea si Aglae jura ca Otilia nu va fii adoptata cattimp ea traieste. Stanica ii face avansuri Otiliei care il da afara, manioasa. Otilia iipovesteste cum Aglae si Aurica au incercat mereu sa o umileasca, spunandu-i cuvinte
  • 41. grele la o varsta frageda. Afland de vorbele care s-au zis despre ea cand Aglae a aflatde intentia lui Costache de a o adopta, Otilia incuviinteaza. Capitolul X Dupa cateva zile de la acest incident, Costache primeste un bilet anonim, prin careeste sfatuit sa nu o adopteze pe Otilia, folosind imaginea Aglaei (care avea o inraurireasupra batranului) , anonima reusind sa il sperie pe batran. Otilia, afland de bilet sicitindu-l, il linisteste pe Costache si arata ca ea nu doreste neaparat sa fife adoptata,iubirea ei pentru batran fiind la fel de mare cu sau fara acte. Felix de intalneste pestrada cu Aurica, aceasta incepand sa-l elogieze pe Titi, spre disperareamedicinistului. Ajuns acasa, afla ca Otilia plecase cu Pascalopol la mosie. Stanica i-oprezinta pe Georgeta, o prostituata de lux, care ii atrage atentia tanarului, el primindinvitatia de a o vizita pe fata oricand. Capitolul XI Starea de sanatate a lui Simion se inrautateste, batranul acuzand tulburari psihice,insa doctorul adus de Stanica nu ii gaseste nimic, familia crezand ca are doar o crizade glicozurie. Stanica atrage atentia asupta pericolului pe care il reprezinta Otiliapentru mostenirea lui Costache si le impinge pe cele doua femei si mai mult impotrivatinerei. Felix incepe sa se remarce la Universitate, si datorita interesului sau, primestepermisiunea de a intra in orice sectie a spitalului, pentru a face observatii. Desi uniiinterni incearca sa il descurajeze, Felix realizeaza o lucrare pe care profesorul sau i-opublica intr-o revista de mare interes in Franta, reusind sa ii mareasca ambitia luiFelix. Stanica reuseste sa il manipuleze pe Costache, manevrand lucrurile in asa felincat Costache sa nu faca testament. Felix se duce sa o viziteze pe Georgeta, care iipovesteste drama vietii sale. Felix simte pentru fata o afectiune de frate si intre cei doiincepe sa se infiripe o relatie,desi Felix o iubea foarte mult pe Otilia. Capitolul XII Felix primeste o carte postala de la Otilia, tocmai din Paris, dandu-i tanarului o starede tristete. Georgeta ii roaga sa treaca pe la Iorgu, chiriasul lui Costache. Ii scrieinainte de aceasta vizita Otiliei, unde isi exprima dezamagirea. Felix afla de la Iorgude manevrele lui Stanica, acesta planuind sa –i strice afacerile lui Costache pentru caacesta sa nu vanda imobilele. Costache si Felix pornesc spre restaurantul lui Iorguunde cei doi incheie afacerea, spre ciuda lui Stanica. Simion este din ce in ce maibolnav, insa Aglae si Olimpia sunt cat se poate de nepasatoare, starnind chiar repulsialui Stanica. Felix devine din ce in ce mai convins de tulburarile psihice ale lui Simion.
  • 42. Capitolul XIII La inceputul capitolului este prezentata o scena din viata maritala a cupluluiStanica-Olimpia, ilustrandu-se lipsa de suflet a celor din familia Tulea. Felix afla de laGeorgeta ca Titi se indragostise de ea, dorind sa o ia de sotie., aceasta avand o obsesiemaritala. Cand pleaca de la Georgeta, se intalnesc cu generalul, scena care i se pare luiFelix, foarte penibila. Costache vrea sa isi vanda proprietatile pentru a-i da Otiliei ce ise cuvine. Alarmati de asa o posibilitate, Stanica are ideea sa-i trimita Otiliei o cartepostala si sa se prefaca a-i fi prieteni. Capitolul XIV Felix, un pic suparat din cauza indiferentei colegilor de la Universitate, isi aduceaminte de discutiile pe care le avea cu colegii de la internat in Iasi. Se intalneste cuWeissmann, un prieten si coleg care ii tine o prelegere despre poezie si dragoste,atatandu-i curiozitatea pentru un roman de Weininger. Costache il roaga pe Felix sanu iasa din camera sa, fiindca avea de facut niste presupuse reparatii, insa Felix isi daseama ca batranul avea de fapt ascuns in podeaua casei o adevarata comoara, desigurnu acorda multa atentie acestui amanunt. Costache, Felix,Weissmann, Stanica,Olimpia, Georgeta si generalul, Iorgu si sotia acestuia iau cina impreuna larestaurantul celor din urma, unde Stanica incearca sa manevreze pe batran,povestindu-i o intamplare cu un avar care isi ingropase toti banii in subsol si care la unincendiu, i-a pierdut pe toti. Felix este condus acasa de general si Georgeta, simtindu-se din nou foarte penibil. Capitolul XV Aglae decide sa il interneze pe Simion, desi considera ca acesta nu are nici o avere,cu toate ca batranul fusese privat de pensia sa si de orice alte placeri. Weissmann vinesi il face pe simion sa vina cu el, spunandu-i ca oamenii asteapta invataturile sale(Simion se credea de un timp Iisus Hristos). Stanica incearca sa il faca pe Costache sao primeasca din nou pe Aglae, insa acesta este impotriva ideii, Felix gasindu-lcotrobaind prin casa. Avocatul ii aduce acasa niste studenti pe care nu ii cunoaste,purtandu-se foarte familiar, starnind indignarea tanarului si a unchiului sau. Capitolul XVI Capitolul incepe cu prezentare lui Stanica si a familiei acestuia, ilustrandu-seunitatea si legaturile stranse care uneau pe membrii familiei, fie ei de conditii socialediferite. Cu ocazia aniversarii matusii Agripina, Stanica ii face acesteia o vizita,gasind in modesta ei camera o multime de rude venite in vizita. Ii cumpara batranei
  • 43. alune si covrigi ,si “imprumuta” de la aceasta patru cesti chinezesti. Varul sau Toaderil duce acasa si cu aceasta ocazie, Stanica observa frumusetea nepoatei sale Lili,caruia ii promite ca o va prezenta unui baiat “fain”, Felix. Acasa, ii spune Olimpiei caii cumparase patru cesti de la un anticar, aducandu-i si prajituri, spre deliciul femeii.Cu toate acestea, Stanica nu primeste dovezi de iubire din partea nevestei sale, faptcare ii intareste o decizie de mult luata, si aceea ca va divorta cat mai repede si cum seva ivi imprejurarea prielnica. Capitolul XVII Trezindu-se, Felix aude pe cineva cantand la pian si isi da seama ca Otilia seintorsese. Fata ii da cadou cravate, insa pe data se afiseaza Stanica. Acesta o aduce cusine pe Aurelia, careia Otilia ii face cadou o sticluta de parfum, un guler scrobit debroderie, uitand parca toate faptele urate ale verisoarei sale. Pascalopol vine sa iiviziteze, cu aceasta ocazie, intre el si Felix ivindu-se un usor conflict, rezolvatulterior. Pascalopol il cheama pe Felix sa discute “despre o persoana importantapentru amandoi” si il invita pe tanar la el acasa. Ii aduce la cunostinta ca Stanicacreeaza zvonuri care mai care mai incredibile si mai defaimatoare, avocatul spunandu-i lui Felix ca motivul calatoriei la Paris fusese de fapt un avort. Costache incepe saconstruiasca o casa pentru Otilia. Felix ii este prezentat lui Lili, care devine foarteinteresat de student, spre invidia celor din familia Tulea. Capitolul XVIII Intr-o zi foarte calduroasa, Costache se impletici din mers si cazu moale jos. Aflandde subitul atac al fratelui ei, Aglae, sperand intr-o apropiata moarte a acestuia segrabeste sa cheme doctorul si merge la Costache acasa. Desi batranul nu avea nimic,Aglae si Stanica fac tot ceea ce pot pentru a-l aduce intr-o stare grava, mancand defata cu el toate bunatatile stranse cu greu de batran, spre durerea acestuia. Felix ilroaga pe Pascalopol sa ii ajute, iar acesta aduce un doctor de renume, Stratulat siacesta observa ca batranul nu are nimic, insa un la un alt atac nu ar mai supravietui.Costache ii zice in secret lui Pascalopol ca ii va da trei sute de mii de lei pentru Otilia,sa ii puna intr-un cont, banii fiind ascunsi sub pat. Desi isi anunta aceasta dorinta,amana momentul in care ii va da banii mosierului si Pascalopol deschide un cont incare ii vireaza Otiliei o suta de mii de lei. Capitolul XIX Aglae vine si ii povesteste batranului de moarte ceea ce il dispera pe acesta,Costache incepand sa mearga la doctori, sa ia medicamente si sa aduca parintele incasa pentru a binecuvanta casa si pentru a alunga spiritele rele. In acest scop este
  • 44. chemat popa Tuica (interesat mai mult de tuica decat de treburile bisericesti).Weissmann vine sa ii faca un control lui Costache, cu aceasta ocazie cunoscand-o peAurica, fata incepand sa aiba o pasiune pentru tanar. Cum Weissmann era evreu, fatase duce la popa Tuica care ii da dezlegare. Aurica ii sugereaza tanarului o legatura, pecare acesta ghicind-o, o inlatura, spunand ca “nu profeseaza decat amorul liber”. Capitolul XX Cum Lili se arata foarte incantata de Felix, si cum acesta nu afisa nici un interespentru fata, Stanica ii spune Otiliei despre o presupusa idila intre ei, rugand-o sa ilconvinga pe medicinist sa o ia pe lili de nevasta. Felix ii marturiseste ca Lili ii esteindiferenta, declarandu-i din nou iubirea sa. Costache se simte din nou rau, Aglae siStanica crezand ca est mortsi considerand ca nu mai trebuie chemat doctorul. Felix siOtilia insa il cheama pe Pascalopol si pe doctor. Cel din urma considera ca batranul vascapa si de data aceasta, iar Costache ii da o suta de mii de lei pentru contul Otiliei.Stanica incepe sa caute ascunzatoarea banilor, iar Aglae, Aurica si ceilalti membriincep sa mute lucrurile din casa, Aurica atentand chiar la pianul Otiliei. Cum Otilia nupleca niciodata de acasa, Stanica recurge la un siretlic ce se va dovedi mortal. Ii spunefetei ca Pascalopol ii va face o vizita si aceasta fuge pentru jumatate de ora pentru a-sicumpara o pudriera, in acest timp, avocatul intra in camera batranului si ii ia banii desub saltea, sub privirile acestuia, care disperat, isi da duhul. Batranul este inmormantatsi toate proprietatile trec in posesia Aglaei. Banii gasiti sub saltea de Stanica nu suntniciodata inapoiat de acesta, care divorteaza de Olimpia. Otilia merge in camera luiFelix si o roaga sa o lase sa doarma in patul lui, propunandu-i sa traiasca impreuna cabarbat si sotie, fara insa sa se casatoreasca. Felix insa nu profita de fata. La trezire,Otilia disparuse, si Felix afla ca tanara plecase la Paris impreuna cu Pascalopol,ulterior tanarul afland ca cei doi se casatorisera. Anii au trecut si Felix devenise undoctor de renume, avand multe carti publicate, multe tratate si toata lumea stiind cineeste. Se intalneste cu Pascalopol intr-o zi pe strada si acesta ii arata o poza facuta cuOtilia, Felix nemaiputand sa o recunoasca pe fata nebunatica in spatele femeii maturece devenise. Enigma Otiliei G.Călinescu Felix Sima,un tânăr de 18 ani,vine în Bucureşti la unchiul său Costache Giurgiuveanupentru a urma Facultatea de medicină.Ajuns la adresa indicată Otilia,pupila bătranului,îl invită în
  • 45. casă unde cunoşte membrii familiei: matuşa Aglae,unchiul Simion şi copiii acestora Titi.,Aurica,Olimpia, ginerele Stanică Raţiu precum şi prietenul de familie Leonida Pascalopol. A doua zi Otilia îi arată locuinţa, el remarcă felul jucăuş al fetei şi este surprins candgaseşte o scrisoare adresată acesteia, pe numele Otilia Marculescu.Fata este ravnită de LeonidaPascalopol şi invidiată de toţi membrii familiei Tulea. Felix, curios de enigma numelui Mărculescu descoperă soarta Otiliei care nu este cumult diferită de a sa. Fata a rămas orfană de mică şi este crescută de tatăl său vitreg, moşCostache.Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei şi de atunci i-a ajutat foarte mult, Otiliapurtandu-i o stimă deosebită. Rugat de Aglae,Felix îl mediteaze pe Titi care a rămas corigent,şi in aceste imprejurarisora sa Aurica se ataseaza de tanar. El,însă, se simte tot mai atras de Otilia pe care o admiră şi cucare petrece din ce în ce mai mult timp.Vede însă în Pascalopol un rival. La începutul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei îşi face apariţia acasăîmpreună cu Stănică, concubinul ei, cu care are un copil. Simion nu-şi recunoaste fiica şi refuzăsă-i dea o casă de locuit şi zestrea sa. Stănică, prin minciuni şi scrisori adresate domnului Pascalopol cum că se împuşcă,reuşeşte să strângă ceva bani de la toţi şi să-l înduplece pe Simion cu motivarea că mai are câtevaluni de trăit,să-i dea zestrea Olimpiei. La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la moşia acestuia,unde tinerii profita detimpul petrecut impreuna,iar după două săptămâni revin acasă. Între timp, fiul Olimpiei şi al lui Stănică, Aurel Raţiu, moare, iar tatăl înduioşat îi publicăîn ziar decesul amintind toate rudele, în speranţa de a obţine cât mai mult sprijin financiar. Stănică este interesat de averea lui moş Costache şi în acest scop îl aduce pe un oarecaredoctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul că este bolnav. Singurul care descoperă planul estePascalopol, şi-l avertizeaza pe bătrân. Între Felix şi Otilia se clădeşte o relaţie de profundă prietenie şi ataşament. Felix îimărturiseşte iubirea, iar Otilia pare şi ea înduioşată,însă priveşte totul în mod copilăresc.Grija sapentru Felix pare mai mult a unei surori.Ruşinat, Felix îşi pune pe hârtie toate sentimentele sale,trimitandu-i Otilei scrisoarea, însă ea nu-i dă nici un răspuns. Într-un moment de gelozie, Felix o roagă pe Otilia să nu se mai întâlnească cuPascalopol, însă tot el, invitat de acesta la el acasă, îşi dă seama de greşeala făcută faţă de Otilia. În casă discuţiile despre adopţia Otiliei de către moş Costache declanşează un nou val cuscandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă fata îi cere lui moş Costache să nu întocmeascăformalitatile de adoptie si pleacă cu Pascalopol la moşie, spre surprinderea lui Felix, carerămâne dezamăgit.El se refugiază în braţele unei curtezane Georgeta. Felix are ocazia să-l cunoască pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezeşte pasiuninebănuite pentru poezie. Discuţiile avute cu acesta îi dezvăluie situaţia materială dificilă astudentului, dar şi spiritul practic al acestuia, care face injecţii şi consultă diferite persoane pentrua-şi întreţine fraţii şi surorile. Cina la restaurantul domnului Iorgu în cinstea aniversării fiicei sale minore îi reunesc laaceeaşi masă pe Georgeta cu generalul, pe Stănică, Olimpia, Aglae, Titi, Felix şi moş Costache.Aglae pare foarte interesată de viitorul fiicei celor două gazele în speranţa că o va căsători cuTiti, în timp ce Felix se simte din ce în ce mai jignit de purtările Georgetei. La început, după o uşoară criză, familia Tulea ignoră purtările lui Simion, care începusesă aiureze, însă văzând că situaţia devine insuportabilă, Aglae ajutată de Stănică şi de
  • 46. Weissmann îl duc la un sanatoriu. Titi se află în centrul atenţiei pentru Aglae care urmăreşte să-lînsoare cât mai bine spre dezamăgirea Aurichii şi a Olimpiei. O nepoată a sa de 16 ani pe nume Lili îşi manifestă dorinţa de a se căsători, iar Stănică îlrecomandă tatălui acesteia pe Felix Sima, în special pentru că dorea a aduce în rândurile familieisale şi oameni culţi. Felix visează că Otilia cântă la pian, însă spre surprinderea sa totul pare a fi realitate. Revăzându-se, cei doi povestesc îndelung,în timp ce Felix se simte tot mai atras de Otiliaşi de schimbarea acesteia. Moş Costache are planurile sale cu cei doi tineri începând să adune materiale deconstrucţii pentru o casă unde cei doi, Felix şi Otilia aveau să stea după moartea sa. Stănică îi face cunoştinţă lui Felix cu Lili spre supărarea lui Titi care este atras de fată şinu înţelege de ce toate sunt atrase de băiatul doctorului Sima. Din cauza unei uşoare insolaţii şi a efortului, moş Costache are un atac, în urma căruiatoată familia Tulea îşi petrece două zile în casa bătrânului ignorând boala acestuia. Pascalopoladuce un doctor avizat, profesor la universitate, care recomandă multă linişte şi odihnăbolnavului. Moş Costache se însănătoşeşte şi îi alungă din casă pe toţi cei din familia Tulea fiind deacord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe numele Otiliei cu suma de300000 lei, însă nu-i dă banii, încrezându-se în sănătatea sa. Moşierul deschide contul şi depuneîn el 100000 lei pe numele Otiliei. După infarct moş Costache devine din ce în ce mai speriat de moarte, la aceastacontribuind şi Stănică care îi povestea tot felul de nenorociri. Consultă diferiţi doctori, urmează chiar un tratament chetuind bani pe medicamente şiinvită şi preoţii să-i sfinţească casa. Vinde apoi anumite imobile şi aduce în casă o menajeră penume Paulina, dar care nu stă mult pentru că bătrânul îi descoperă interesul faţă de averea sa. Aurica se spovedeşte preotului Şuică, mărturisindu-i dorinţa de a se căsători cu un evreuşi anume cu Weissemann,iar Stănică o îndeamnă pe Otilia să-l convingă pe Felix să secăsătorească cu Lili. Moş Costache ii dăruieşte lui Pascalopol 100000 lei pentru Otilia.Stănică, după indelungicautari află locul unde sunt ascunşi banii şi-l jefuieşte.Moş Costache este surprins de atac şi înurma efortului moare. Stănică divorţează de Olimpia şi se căsătoreşte cu Georgeta, iar apoi intră în politică. Otilia se căsătoreşte cu Pascalopol si pleacă impreuna la Paris. Felix, cu ocazia războiului, devine doctor,apoi profesor universitar şi se căsătoreşte bineintrând în cercuri înalte. Se întâlneşte întâmplător cu Pascalopol pe tren şi află că acesta a divorţat de Otilia, fiindacum căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic dinceea ce era odinioara Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moş Costache:„Aici nu stă nimeni”.

×