Your SlideShare is downloading. ×
Finante si plati internationale
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Finante si plati internationale

4,101
views

Published on

Published in: Education

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
4,101
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
70
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. CONSTANTIN MOISUC (coordonator)ION ROŞU-HAMZESCU CLAUDIA BAICU ELENA GURGU FINANłE ŞI PLĂłI INTERNAłIONALE RELAłII MONETAR-FINANCIARE INTERNAłIONALE  Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006
  • 2. UNIVERSITATEA SPIRU HARET Prof. univ. dr. CONSTANTIN MOISUC (coordonator) Prof. univ. dr. ION ROŞU-HAMZESCULector univ. dr. CLAUDIA BAICU Lector univ. drd. ELENA GURGU FINANłE ŞI PLĂłI INTERNAłIONALE RELAłII MONETAR-FINANCIARE INTERNAłIONALE
  • 3. EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006Autori:Prof. univ. dr. Constantin Moisuc (coordonator): capitolele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 15, 17, 18Prof. univ. dr. Ion Roşu-Hamzescu: capitolele 25, 26, 27Lector univ. dr. Claudia Baicu: capitolele 3, 16, 19, 20, 21, 24Lector univ. drd. Elena Gurgu: capitolele 8, 9, 13, 14, 22,23
  • 4. CUPRINS SecŃiunea I. FINANłE INTERNAłIONALE Capitolul 1. GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ – LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi ............................................ 131.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise .......................... 141.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice ........................ 181.4. Factorii globalizării financiare .................................................................................... 191.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii ......................................................… 22Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 24 Capitolul 2.SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor.................. 282.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale ............................................... 312.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional .................................... 322.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale ................................................. 332.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor ............................................................. 33Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 36 Capitolul 3. PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ ŞI EUROVALUTELE3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară .................................................................... 383.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi ............................................ 423.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară ........................................................................ 443.4. Mijloacele de plată internaŃionale ...................................................................... 463.5. Sistemul bancar internaŃional ............................................................................ 48Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 52 Capitolul 4. ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale ....................................................... 554.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană ................... 574.3. Convertibilitatea leului ..................................................................................... 59Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 61 Capitolul 5. ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă ............................... 64 5.1.1. Aurul ............................................... ........................................................ 65 5.1.2. Devizele ......................................... .......................................…....................... 67 5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI ......................................... ..................................... 69 5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (D.S.T.) ...................................................... 705.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă ................................................ 72
  • 5. 5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei ............................................ 735.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională .................................... 765.5. Activele de rezervă ale României contemporane .................................................. 77Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 79 Capitolul 6. MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor ...................................... 816.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar ................................................................... 856.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar .............................. 876.4. Metode de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar .............. 906.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe .............................. 936.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi ............... 94Îndrumar pentru autoevaluare ......................................….......................................... 95 Capitolul 7. PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare .................................... 977.2. Organizarea pieŃei valutare ......................................... ............................................ 1007.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer ......................... 1077.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului de schimb valutar ......................................... ............................................................. 1097.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România ....................................... 117Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 125 Capitolul 8. PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine ................................................................. 1298.2. InvestiŃiile străine directe (ISD) ......................................... ..................................... 1308.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe ................................ 1328.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe .................................... 1338.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor ..................................... 1378.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale 1388.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale ..................... 1428.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative ........................................... 1438.9. InvestiŃiile străine directe în România ..................................................................... 145Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 153 Capitolul 9. PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL9.1. Concepte şi concepŃii ......................................... ....................................................... 1569.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital ....................................................... 1589.3. Instrumentele pieŃei de capital ....................................... .......................................... 1629.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital ....................................... ......................... 1669.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri ................................................. 1739.6. PiaŃa de capital în România ....................................... .............................................. 177Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 179 Capitolul 10. PIAłA CREDITULUI INTERNAłIONAL10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional ............................ 18210.2. Creditul internaŃional şi mecanismele derulării lui ......................................... 18510.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior ....................................... 188
  • 6. 10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite şi de asigurare a creditelor ................................................................................................................. 19110.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele .... 19410.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional ................ 19710.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională ................................... 19810.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃiilor de rating ................... 20010.9. Participarea României la piaŃa creditului internaŃional ....................................... 202Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 204 Capitolul 11. ECHILIBRUL VALUTAR-FINANCIAR. BALANłA DE PLĂłI ŞI ÎNCASĂRI EXTERNE11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiar. Sistemul de balanŃe externe ...................................................................................................................… 20711.2. BalanŃa de plăŃi externe standard – structura şi principalele sale corelaŃii ...... 21011.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent) .................... 21211.4. Contul de capital şi financiar – sursă şi poziŃia principală de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente ....................................... ............................................... 21811.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului din balanŃa contului curent ....................................... ....................................... .......................... 21911.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe ....................................... ....................................... ....................................... 22111.7. BalanŃa de plăŃi externe a României ....................................... .............................. 222Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 223 Capitolul 12. CREANłELE ŞI OBLIGAłIILE FINANCIARE INTERNAłIONALE. PROBLEMA DATORIEI EXTERNE12.1. CreanŃele externe şi sursele lor ............................................................................. 22612.2. Datoriile externe şi criza lor .................................................................................. 22812.3. Indicatorii datoriei externe ............................................................................... 22912.4. DirecŃii de acŃiune pentru soluŃionarea crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare ............................................................................................... 23012.5. CreanŃele şi datoria externă ale României ............................................................ 231Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 235 Capitolul 13. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN ŞI MONEDA UNICĂ EURO13.1. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene ................................................... 23713.2. Sistemul Monetar European – scurtă retrospectivă ............................................. 23913.3. TranziŃia Sistemului Monetar European spre Uniunea Economică şi Monetară ........... 24213.4. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II ......................................... 24313.5. Rolul euro pe plan internaŃional ........................................................................... 25013.6. Structura instituŃiilor europene în cadrul UEM .................................................. 25113.7. România – drumul către euro .............................................................................. 255Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 261 Capitolul 14. INSTITUłII MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAłIONALE14.1. Cadrul instituŃional al activităŃii monetar-financiare internaŃionale ................ 26414.2. Banca Reglementelor InternaŃionale ....................................... ............................. 26514.3. Grupul Băncii Mondiale ....................................... ................................................. 26614.4. Fondul Monetar InternaŃional ....................................... ........................................ 27414.5. Bana Europeană de InvestiŃii ....................................... .....................................… 28414.6. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare ....................................... 28814.7. Alte instituŃii monetare şi bancar-financiare internaŃionale ............................... 29014.8. Participarea României la instituŃiile şi organismele bancar-financiare
  • 7. internaŃionale ....................................... .................................................................... 292Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 296 SecŃiunea a II-a. PLĂłI INTERNAłIONALE Capitolul 15. PLĂłILE INTERNAłIONALE: REGLEMENTĂRI ŞI TEHNICI DE DECONTARE15.1. Reglementări privind cadrul juridic şi fiabilitatea derulării plăŃilor internaŃionale … 30115.2. Clauzele privitoare la plăŃi din contractul comercial internaŃional .................. 30615.3. Optimizarea schemei de plată prin contractul comercial internaŃional .............. 309Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 312 Capitolul 16. BĂNCILE ŞI ROLUL LOR ÎN DERULAREA PLĂłILOR INTERNAłIONALE16.1. Activitatea bancară internaŃională ....................................... ................................. 31416.2. RelaŃia de corespondent bancar ....................................... ..................................... 31816.3. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor ............................................. 32116.4. TransnaŃionalizarea bancară – factori determinanŃi ............................................ 324Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 327 Capitolul 17. FORME ŞI DOCUMENTE DE PLATĂ ÎN TRANZACłIILE INTERNAłIONALE17.1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale .............................. 33017.2. Formele de plată internaŃionale …………………………………………….. 33117.3. Documentele de plată internaŃionale: elemente comune .................................... 33317.4. Documentele comerciale în decontările internaŃionale ....................................... 33417.5. Documentele de transport internaŃionale .............................................................. 33517.6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale ......................... 33617.7. Documentele financiare în plăŃile internaŃionale ................................................. 337Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 338 Capitolul 18. INSTRUMENTELE DE PLATĂ ŞI CREDIT. CONłINUT ŞI FUNCłII18.1. Rolul economic al titlurilor de credit .................................................................... 34018.2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată ...... 34018.3. Tipurile instrumentelor de plată şi titlurilor de credit .....................................… 34118.4. FuncŃiile titlurilor de credit ....................................... ............................................ 34318.5. Legea care guvernează titlurile de credit ....................................... ...................... 344Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 345 Capitolul 19. CAMBIA – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ ŞI CREDIT19.1. Cambia – concept, origine, mecanisme ....................................... ........................ 34719.2. FuncŃiile cambiei ....................................... .............................................................. 34919.3. Reglementări, menŃiuni obligatorii şi facultative ................................................ 35019.4. Principalele operaŃiuni cu o cambie ....................................... .............................. 359Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 361 Capitolul 20. BILETUL LA ORDIN – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ ŞI CREDIT20.1. Biletul la ordin – abordare conceptuală, funcŃii ................................................... 36420.2. Reglementări, menŃiuni obligatorii ........................................................................ 368
  • 8. 20.3. OperaŃiuni cu biletul la ordin ................................................................................. 374Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 378 Capitolul 21. CECUL – INSTRUMENT DE PLATĂ21.1. Cecul – concept, reglementări, participanŃi .......................................................... 38021.2. OperaŃiuni care se pot efectua cu un cec .............................................................. 38421.3. Principalele tipuri de cecuri ................................................................................... 386Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 392 Capitolul 22. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ22.1. Acreditivul documentar – concept şi reguli uniforme ........................................ 39422.2. ParticipanŃii la acreditivul documentar ................................................................ 39622.3. Mecanismul derulării acreditivului documentar ......................................................... 39822.4. Elemente esenŃiale ale unui acreditiv documentar ..................................................... 40122.5. Deschiderea acreditivului documentar şi modalităŃi de utilizare a acestuia ............... 40322.6. Tipuri de acreditive documentare ........................................... ..................................... 40422.7. Scrisoarea comercială de credit (L/C) şi elementele ei specifice ................................ 406Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 408 Capitolul 23. INCASOUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ23.1. Concept, tipuri şi participanŃi. Reguli uniforme .................................................. 41023.2. Mecanismul sau etapele derulării plăŃilor prin incaso documentar ................. 41423.3. Structura şi conŃinutul instrucŃiunilor privind încasările .................................... 41523.4. Eliberarea şi emiterea documentelor .................................................................... 41723.5. Prevederi privind plata prin incaso ....................................................................... 41723.6. Riscurile care apar în plăŃile prin incaso. Tehnici de atenuare 419şi contracarare a lor ....................................... ....................................... .............................Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 421 Capitolul 24. ORDINUL DE PLATĂ – MODALITATE DE DECONTARE INTERNAłIONALĂ24.1. Ordinul de plată – concept, părŃi implicate, tipuri .............................................. 42324.2. Mecanismul de derulare a ordinului de plată ...................................................... 429Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 433 SecŃiunea a III-a. GARANłII INTERNAłIONALE Capitolul 25. GARANłII, PLĂłI ŞI GARANłI25.1. Concept, tipuri şi clasificări ale garanŃiilor ......................................................... 43925.2. ParticipanŃi şi categorii privind garanŃiile ............................................................ 44125.3. Reglementări juridice privind garanŃia ................................................................. 443Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 444 Capitolul 26. SCRISORI DE GARANłIE BANCARĂ ŞI ALTE GARANłII PERSONALE26.1. Concept, reglementări şi elemente componente ale unei scrisori de garanŃie bancară ..................................................................................................................... 44526.2. Tipuri de garanŃii bancare ...................................................................................... 44726.3. Solicitarea, emiterea şi executarea unei garanŃii bancare ................................... 45126.4. Alte garanŃii personale ........................................................................................... 454
  • 9. Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 457 Capitolul 27. GARANłIILE REALE27.1. Concept şi clasificare ............................................................................................. 45927.2. Ipoteca ....................................... .............................................................................. 45927.3. Gajul ....................................... ................................................................................. 46127.4. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor vândute ...................... 46127.5. Depozitul bancar ....................................... ............................................................. 46227.6. VinculaŃia ................................................................................................................ 463Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 463 SecŃiunea I FINANłE INTERNAłIONALE
  • 10. CAPITOLUL 1 GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ – LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE 1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi 1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise 1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice 1.4. Factorii globalizării financiare 1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii 1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul principal încircuitul economic mondial atât cantitativ, cât şi funcŃional. Toate schimburile economiceinternaŃionale (comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil), transferul internaŃional detehnologii, creditele internaŃionale, transferul internaŃional al veniturilor, investiŃiile externe, asistenŃafinanciară internaŃională ş.a.) se pot derula numai în condiŃiile în care există în contrapartidă banii.Banii, ca mijloc de plată, au apărut în relaŃiile internaŃionale cu mii de ani în urmă, sub cele maivariate forme. În secolul XX şi până în prezent aceste forme s-au diversificat, purtând denumiridiferite: monedă metalică, lingouri din metale preŃioase, bilete de bancă (bancnote), devize (cambii,bilete la ordin, cecuri etc.), bani în conturi bancare folosiŃi în schimburile internaŃionale prin tehnicaviramentului interbancar, cărŃile de debit sau de credit pe suport magnetic ş.a. Banii au îndeplinit şi îndeplinesc diverse funcŃii: mijloc de evaluare a bunurilor şi serviciilor,etalon al preŃurilor, mijloc de plată, instrument de credit, mijloc de tezaurizare ş.a. Banii circulă peplan mondial în virtutea unor reglementări internaŃionale elaborate şi acceptate de participanŃii laschimburile economice internaŃionale şi care se derulează prin intermediul sistemului bancar sau alteinstituŃii de credit şi financiare internaŃionale. Principala metodă folosită în circulaŃia monetarăinternaŃională, în prezent, este tehnica viramentului, iar forma principală pe care o cunosc astăzi baniisunt impulsurile electromagnetice în deconturile de valoare medie sau mari. Dar chiar şi în plăŃile endetail, de valori mici, se utilizează tot mai mult, cu deosebire în Ńările dezvoltate, cardurile, banii pesuport electromagnetic. FinanŃele internaŃionale contemporane se bazează pe existenŃa unui sistem monetarinternaŃional format din patru componente de bază: a) relaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale; b)mecanismele financiare; c) instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementări financiareinternaŃionale1. RelaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale se derulează sau se desfăşoară în cadrulanumitor pieŃe financiare internaŃionale în interiorul cărora se intersectează cererea şi oferta de banidin partea participanŃilor la schimburile economice internaŃionale. Astfel, observăm că piaŃa mondialăare mai multe segmente monetar-financiare, cum ar fi: pieŃele monetare internaŃionale, pieŃelevalutare internaŃionale, pieŃele creditului internaŃional, pieŃele internaŃionale de capital, pieŃeleinvestiŃiilor internaŃionale, pieŃe care au multiple subsegmente, utilizându-se metode, tehnici şi 1 Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei Româniade Mâine, Bucureşti, 2002.
  • 11. instrumente specifice de către agenŃii economici, sistemul bancar şi instituŃiile financiareinternaŃionale. Între finanŃele interne şi finanŃele internaŃionale există o strânsă legătură şi întrepătrundere.Astfel, în virtutea convertibilităŃii monedelor naŃionale, unele seg-mente ale finanŃelor naŃionalecunosc prelungiri pe piaŃa internaŃională, după cum o serie de componente ale finanŃelor internaŃionalepătrund în finanŃele naŃionale. Astfel, o serie de monede naŃionale circulă pe plan internaŃional subformă de valută; o parte din banii naŃionali pătrund în finanŃele internaŃionale sub formă de credite saueurocredite, valute sau eurovalute; devizele utilizate în tranzacŃiile internaŃionale (cambii, bilete laordin, cecuri, obligaŃiuni etc.) se pot valorifica prin vânzare-cumpărare, scontare sau gir în cadrul unorpieŃe naŃionale şi viceversa. Deci, între finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale există şi sedezvoltă un accentuat proces de întrepătrundere. Totuşi, între o serie de mecanisme financiare naŃionale şi mecanismele financiare internaŃionaleexistă importante deosebiri care nu trebuie confundate, deşi deseori denumirile se aseamănă. Astfel,monedele naŃionale deŃinute de nerezidenŃi se numesc valute, iar dacă sunt depozitate într-un cont la obancă în străinătate poartă denumirea de eurovalută. Acelaşi lucru putem observa în cazul creditului:creditul intern acordat pe propria piaŃă monetară naŃională în moneda naŃională unui cetăŃean nureprezintă acelaşi lucru cu un credit acordat într-o monedă străină sau unui nerezident, supunându-sealtor reglementări. Iar dacă creditul este acordat pe o piaŃă internaŃională într-o monedă diferită de Ńararezidentă atât a debitorului, cât şi a creditorului, ea poartă denumirea de eurocredit, care are trăsături şimecanisme proprii. Nemaivorbind de dobânda naŃională şi dobânda internaŃională, care au nu numainiveluri diferite, dar şi diferite tehnici de formare. Raportul cantitativ dintre două monede naŃionale, care reflectă puterea lor de cumpărare, semăsoară cu ajutorul cursului de schimb valutar care flotează în timp în raport de o multitudine defactori interni sau externi. Pot fi aduse, în acest sens, foarte multe exemple prin care să înŃelegem clardeosebirile radicale dintre finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale, deşi – aşa cum s-a arătat maisus – între aceste două concepte şi fenomene există strânse interdependenŃe, legături reciproce. 1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea spre exteriora economiei statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică şi izolată de restulstatelor, spre o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul crescând de deschiderespre exterior a economiei statelor se realizează prin diverse canale, cum ar fi: comerŃul exterior,servicii (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, transferul internaŃional de tehnologie,migraŃia internaŃională etc.), investiŃiile internaŃionale, creditele externe, cooperarea economicăinternaŃională în producŃie şi comerŃ, multiplicarea organizaŃiilor econo-mice, financiare, tehnologiceinternaŃionale şi participarea statelor ca membre sau observatori, liberalizarea schimburilor economicedintre state prin reducerea sau chiar abolirea taxelor vamale ce se materializează într-o tot mai liberăcirculaŃie trans-frontalieră a mărfurilor, persoanelor, capitalului etc. Privind atât din interior spre exterior, cât şi din exterior spre interiorul statelor, constatăm – prinprocesele de mai sus – creşterea rolului pieŃei externe în dezvoltarea economică a statelor, sporireaimportanŃei schimburilor economice pentru progresul economic, industrial, tehnologic şi cultural alnaŃiunilor. Cum această dependenŃă de piaŃa externă este specifică fiecărui stat în parte, apare unfenomen în curs de extindere, care se numeşte interdependenŃă economică, politică, tehnologică etc.Procesul de interdependenŃă a apărut pregnant în a doua jumătate a secolului XIX o dată cu for-mareaeconomiei mondiale, având ca premise marile descoperiri geografice, revoluŃia industrială, trecerea laetalonul monetar-aur, adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificareafluxurilor economice internaŃionale, apariŃia primelor organisme şi convenŃii internaŃionale etc. Unii autori plasează începutul procesului de globalizare încă din perioada afirmării „imperiilor”sau cuceririlor din Antichitate, cum ar fi: expansiunile teritoriale feniciene, persane, greceşti,macedonene şi romane. AlŃi autori plasează procesul de globalizare în aceeaşi perioadă cu extindereacuceririlor arabe, spaniole, otomane, engleze, franceze, portugheze, ruseşti etc. Aceste cuceriri sunt
  • 12. venite „din afara” statelor, sunt impuse cu forŃa şi nu pot fi considerate în accepŃiunea modernă aconceptului de mondializare sau globalizare. Trăsătura caracteristică a procesului de globalizareconstă în aceea că el se dezvoltă ca o necesitate obiectivă „din interiorul” statelor, care nu mai potprogresa într-o stare de izolare, autarhic; are loc procesul de „deschidere” a economiei statelor spreexterior ca o necesitate obiectivă a progresului propriu, proces valabil pentru toate statele, ceea ceconduce la fenomenul de interdependenŃă, mondializare, globalizare. Desigur că şi în prezent suntelemente ale globalizării care iau uneori forme violente, de dominaŃie economică, tehnologică, demediu etc., dar aceasta exprimă caracterul său contradictoriu şi este întâmpinat cu proteste, manifestăriostile, ceea ce denotă necesitatea realizării globalizării în favoarea tuturor statelor şi oamenilor. De aceea, considerăm că globalizarea economică este un proces obiectiv ca rezultat al uneinecesităŃi interne a fiecărui stat de a intra în relaŃii de colaborare cu alte state, pe baze reciprocavantajoase, ceea ce, din păcate, nu se realizează în prezent pe deplin. De aici şi cerinŃa ONU, astatelor, a naŃiunilor de instaurare a unei noi ordini economice şi politice internaŃionale bazată peprincipiile dreptului internaŃional, egalităŃii între state şi avantajului reciproc. Participarea crescândă a statelor la diviziunea internaŃională a muncii şi circuitul economicmondial este o necesitate pentru fiecare Ńară, determinată de factori obiectivi cum ar fi:2 a) NecesităŃile de producŃie şi consum, în diverse produse şi servicii, ale unei naŃiuni sau aleunui stat, cresc şi se diversifică mult mai repede decât poate producŃia naŃională să le creeze sau să lesatisfacă la un nivel tehnologic şi de eficienŃă economică optimă. Ca urmare, statele şi firmele suntnevoite să se specializeze în producŃia unor produse sau servicii şi să importe ceea ce tehnologic saueconomic nu este oportun să se producă în propria Ńară. O dată cu dezvoltarea diviziunii internaŃionalea muncii, specializarea se realizează atât cu produse finite, cât şi prin specializarea pe subansamble(asamblarea lor făcându-se într-o altă Ńară sau în propria Ńară). Exemplul cel mai des citat este„automobilul global”, realizat din subansamble produse în diverse Ńări. b) Se observă de mai multe zeci ani un proces important care constă în creşterea mai rapidă acomerŃului exterior şi mondial în comparaŃie cu producŃia naŃională şi mondială care, matematic, sereflectă în sporirea cotei producŃiei naŃionale destinate exportului (creşterea cotei de export). c) Dar exportul de mărfuri nu este singura categorie (valoare) care se exportă. łările exportă, pelângă bunuri materiale, şi servicii (transporturi, turism, forŃă de muncă etc.), investiŃii externe directesau de portofoliu, acordă credite financiare şi comerciale externe, prestează asistenŃă externă ş.a.; înacelaşi timp, statele importă bunuri, servicii, primesc credite etc. Rezultatul obiectiv al acestor exporturi şi importuri de mărfuri, servicii, credite, investiŃii etc. sereflectă în creşterea a ceea ce se numeşte în mod curent coeficientul de dependenŃă a Ńărilor de piaŃamondială, coeficient care se calculează după formula: export + import + servicii + credite externe + investiŃii externe × 100 PIB total Întrucât schimburile economice externe (numărătorul fracŃiei) cunosc o dinamică superioarăproducŃiei naŃionale (numitorul fracŃiei), are loc o creştere a indicatorului de dependenŃă externă, ceeace exprimă tendinŃa de deschidere spre exterior a economiei naŃionale în piaŃa mondială, circuituleconomic mondial, tendinŃă care reflectă procesul de mondializare sau de globalizare economică înlumea contemporană. d) Un alt factor care a impulsionat procesul de globalizare îl reprezintă măsurile de liberalizarea schimburilor economice prin reducerea treptată până la dispariŃie a taxelor vamale, abolirea gradualăa obstacolelor netarifare, astfel ca relaŃiile economice internaŃionale să se dezvolte armonios,corespunzător necesităŃilor economice ale statelor. Liberalizarea mişcării internaŃionale a mărfurilor,serviciilor, capitalurilor, tehnologiilor, forŃei de muncă etc. conduce la restrângerea treptată până ladispariŃie a „graniŃelor” comerciale, fără a fi afectate graniŃele statale. Cele mai relevante fenomene 2 Constantin Moisuc, Elena Gurgu, Economia în centrul controverselor privind globalizarea, înrevista Opinia naŃională, nr. 303, 9 aprilie 2001.
  • 13. sunt rundele GATT, OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), care exprimă şi reglementeazăschimburile economice dintre state, ce se dezvoltă şi se diversifică până la integrarea economică subdiverse forme, cea mai evidentă şi actuală fiind Uniunea Europeană. e) Un alt proces obiectiv îl constituie adoptarea de reglementări comune de către state: acorduricomerciale, tratate de liber schimb, convenŃii de evitare a dublei impu-neri, regimul autohton aplicat lainvestiŃiile străine, crearea de uniuni monetare etc. f) Crearea de instituŃii şi organisme internaŃionale comune de vocaŃie mondială, regională sausubregională, atât publice, cât şi private constituie un alt factor al globalizării economice. g) Adoptarea de către state a unor măsuri de integrare economică internaŃională (care serealizează, cel puŃin până în prezent, prin crearea de organisme regionale), integrare care cunoaşte eaînsăşi etape şi forme variate, cum ar fi: integrare vamală, integrare fiscală, integrare agricolă, integraremonetară ş.a. care pot funcŃiona sub forma integrării interstatale sau suprastatală. O formă maiavansată a integrării este crearea pieŃei interne unice a tuturor statelor membre ale unei organizaŃii,adoptarea unei monede unice, elaborarea unei legislaŃii unitare, crearea unei bănci centrale comune,mişcarea liberă a mărfurilor, serviciilor capitalurilor, persoanelor, forŃei de muncă, tehnologiilormoderne, aşa cum în prezent este Uniunea Europeană. S-a propus deja ca în cadrul UE să se adopte oconstituŃie comună ş.a. h) Un factor esenŃial şi un „vehicul” al globalizării sunt societăŃile multinaŃionale (societăŃitransnaŃionale), care au filiale aproape în întreaga lume, iar un număr restrâns de Ńări (SUA, UE şiJaponia) au devenit centrele de atracŃie pentru mai multe state şi acŃionează ca principalele surse şipieŃe ale comerŃului internaŃional, capitalurilor, tehnologiei. S-a creat astfel ceea ce se numeşte o„triadă” a economiei mondiale. Din cele relatate mai sus rezultă că mondializarea sau globalizarea economică cunoaşte maimulte etape contradictorii. Dislocarea capitalului sau a producŃiei dintr-un stat în altul poate generaşomaj şi alte efecte negative3. Dezvoltarea interdependenŃelor dintre state, dintre economiile naŃionaleface ca apariŃia unor procese sau fenomene critice într-o Ńară sau alta să se transmită în acelaşi timp(prin fluxurile economice internaŃionale) şi asupra altor Ńări, ducând la apariŃia unor probleme globale(mondiale). Exemplele cele mai elocvente de probleme globale sunt problemele energetice, mediul,materiile prime, alimentaŃia, subdezvoltarea economică etc. Procesele de globalizare, mondializare, transnaŃionalizare sunt fenomene obiec-tive, inevitabile,ca urmare a creşterii interdependenŃelor economice şi dependenŃei sta-telor de economia mondială(globală), a deschiderii inevitabile spre exterior a econo-miilor naŃionale determinată de participareastatelor la diviziunea internaŃională a muncii. Dar conŃinutul acestor noŃiuni este definit în mod variat îndiferite cercuri politice, economice şi ştiinŃifice. Aspectul de fond ce desparte viziunea autorilor ceabordează aceste probleme este diferit în ceea ce priveşte poziŃia faŃă de naŃiune, stat naŃional şisuveranitate naŃională. Dar şi aceste noŃiuni trebuie, desigur, să cunoască un conŃinut dinamic, o dată cuevoluŃia economiei, tehnologiei, finanŃelor, culturii, civilizaŃiei, nemaiputând, în prezent, fi privite într-unsens îngust, de închistare, de autarhie, de izolare, rupte de realităŃi, de cerinŃele progresului istoricnaŃional şi internaŃional4. Globalizarea sau mondializarea economică are un caracter multidimensional: comercial,tehnologic, financiar, cultural, politic, lingvistic, instituŃional etc. Dintre aceste multiple dimensiunirolul cel mai activ şi penetrant îl are dimensiunea financiară. 1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice Orice tranzacŃie economică internaŃională se realizează prin intermediul banilor şi băncilor. Înaceste condiŃii, finanŃele internaŃionale stimulează şi permit finalizarea tranzacŃiilor economiceinternaŃionale. Globalizarea economică a apărut mai întâi sub formă de globalizare financiară. În 3 Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 4 Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea – mt şi realitate,Editura Economică, Bucureşti, 2004.
  • 14. primul rând, aurul monetar ca mijloc de plată şi-a îndeplinit încă din Antichitate rolul ca banimondiali, recunoscuŃi de toŃi participanŃii la schimburile economice internaŃionale indiferent denaŃionalitate sau de stat. În al doilea rând, banii – indiferent sub ce formă – au o circulaŃietransfrontalieră indiferent de tehnica transferului de bani. Astfel, banii au circulat într-o manierătransfrontalieră, datorită apariŃiei, mai întâi a telegrafului, telefonului, telexului, faxului, iar în prezent,cea mai mare parte a circulaŃiei internaŃionale a banilor are loc prin poşta electronică, prin computer,prin serviciile pe care le oferă Societatea Mondială de TelecomunicaŃii Interbancară (SWIFT – Societyof Worldwide International Financial Telecomunication) prin care băncile din orice Ńară suntinterconectate apelând la satelit, tehnica viramentului codificat şi reŃelele de calculatoare. Niciun stat,niciun serviciu secret de informaŃii, niciun hacker nu cunosc sumele de bani, originea şi destinaŃiaacestor sume pe care băncile le virează transfrontalier altor bănci. Afacerile băneşti internaŃionale suntfavorizate nu numai de apariŃia telecomunicaŃiilor, reŃelelor de calculatoare şi tehnicilor de codificare aordinelor financiare de virament interbancar, dar şi de extinderea convertibilităŃii monetare, a folosiriieurovalutelor, care nu se mai află sub controlul statelor şi băncilor centrale; monedele utilizate înfinanŃele internaŃionale reprezintă un număr redus de valute numite valute liber utilizabile (USD, euro,lira sterlină, francul elveŃian şi yenul japonez). Valutele liber utilizabile se caracterizează nu numaiprin libera convertibilitate, dar sunt depozitate în cea mai mare parte în bănci aflate în afara Ńărilor careau emis banii şi, deci, ies de sub controlul acestor Ńări. În prezent, băncile, în special băncilemultinaŃionale, operează cu bani în limitele ordinelor date de proprietarii de bani. Desigur că băncilecentrale, statistic, cunosc circulaŃia internaŃională a propriilor bani sau chiar a valutelor străine; potchiar să influenŃeze într-o anumită proporŃie volumul acestei circulaŃii, dar într-o mică măsură, apelândla tehnica rezervelor minime obligatorii la care sunt obligate băncile să le Ńină la băncile centrale. Dealtfel, este greu să controleze impulsurile electromagnetice sub forma cărora circulă banii băncii. Pemăsură ce s-a trecut tot mai mult la convertibilitatea externă a banilor şi se afirmă deplina proprietate aagenŃilor economici şi persoanelor fizice asupra valutelor, circulaŃia internaŃională a banilor are celmai evident caracter de mondializare, de internaŃionalizare, de globalizare, fără a se afecta dreptul deproprietate asupra banilor indiferent cine sunt proprietarii5. În afară de aceste elemente calitative, specifice doar banilor în circulaŃie transfrontalieră, trebuiesă menŃionăm că banii deŃin, cantitativ, ponderea principală în schimburile economice internaŃionale,în circuitul economic mondial. În primul rând, banii reflectă virtual circulaŃia internaŃională abunurilor, serviciilor, creditelor şi a altor fluxuri economice internaŃionale. În al doilea rând, la acestevalori se adaugă tranzacŃiile de pe piaŃa valutară. Banii se vând şi se cumpără de către băncile centrale,comerciale şi de către agenŃii economici, efectuându-se multiple operaŃii pe piaŃa valutară în scopurivariate: transformarea unor valute în altele de care participanŃii au nevoie; evitarea riscurilor valutaresau de preŃ; obŃinerea de beneficii (operaŃiuni speculative) şi alte operaŃiuni care împreună se reflectăîn creşterea mai rapidă a tranzacŃiilor valutare în raport cu tranzacŃiile comerciale, de servicii, crediteetc. Astfel, în anul 2002, valoarea comerŃului mondial reprezenta circa 7000 mld echivalenŃi dolari,comerŃul internaŃional cu servicii circa 1800 mld USD, investiŃiile internaŃionale directe circa 650 mldUSD, investiŃiile de portofoliu peste 350 mld USD realizate în diverse monede, iar creditele financiareinternaŃionale, inclusiv eurocreditele, circa 900 mld echivalenŃi în USD. Toate aceste sume reflectătranzacŃiile anuale cu mărfuri, servicii, investiŃii sau credite. În schimb, valoare tranzacŃiilor zilnice depe piaŃa valutară (vânzare-cumpărare de valute) reprezenta, în 1973, peste 15 mld echivalenŃi în dolari,în 1986 circa 200 mld dolari, iar în anul 2000 tranzacŃiile valutare zilnice de pe piaŃa valutară atingenorma sumă de 1500 mld echivalenŃi în dolari. Comparând valoarea diverselor fluxuri economice 5 Gheorghe Postelnicu, Călin Postelnicu, Globalizarea economică, Editura Economică, Bucureşti,2000.
  • 15. internaŃionale, rezultă că tranzacŃiile valutare zilnice reprezintă sume colosale, deŃinând pondereaprincipală în relaŃiile economice internaŃionale6. Aceste tranzacŃii sunt generate atât de evoluŃia fluxurilor economice reale, cât şi, mai ales, de operaŃiunile cotidiene de schimb valutar uşurate de convertibilitatea valutară reciprocă a valutelor şi de realizarea de diverse operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută în scopurile cele mai variate (comerŃ cu mărfuri, comerŃ cu servicii, credite externe, investiŃii externe etc.). Transferul transfrontalier al valutelor în cele mai diverse scopuri şi modalităŃi formează conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale, ce se realizează prin mişcarea în conturile bancare şi prin tehnica viramentelor. Mişcarea internaŃională a banilor prin intermediul tehnicilor moderne de telecomunicaŃii interbancare din Ńări diferite poate fi privită realmente ca un comerŃ „invizibil”, deşi acest termen este folosit preponderent pentru comerŃul internaŃional cu servicii. 1.4. Factorii globalizării financiare Globalizarea (mondializarea) financiară este un proces internaŃional ireversibil, determinat defactori de lungă durată, dar şi de multipli factori conjuncturali succesivi. Ea reflectă procesul deinternaŃionalizare a producŃiei, de deschidere a economiilor naŃionale spre piaŃa mondială,dependenŃa crescândă a progresului naŃiunilor de participarea la această piaŃă, adâncireainterdependenŃelor dintre naŃiuni. Dintre factorii procesului de globalizare economicăinternaŃională, reŃinem pe cei mai importanŃi, sau relativ recenŃi, care au dat dimensiuni necunoscuteîn trecut globalizării, apărută încă din secolul XIX: • Cel mai important şi de durată factor este adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, diviziunecare a cunoscut noi tipuri şi forme de realizare. Astfel, asistăm la afirmarea şi dezvoltarea specializăriiinterramuri, tehnologică şi organologică (subansamble ale unui produs finit). Tiposortodimensiunileproduselor necesare fiecărei naŃiuni avansate s-au dezvoltat şi diversificat într-o asemenea proporŃie carenu pot fi produse eficient, chiar dacă este vorba de un stat mare sau foarte mare. Cu atât mai puŃin, cândeste vorba de statele mici şi mijlocii. Specializarea şi piaŃa externă sunt soluŃiile pentru evitarea blocăriidezvoltării naŃionale. • Dezvoltarea şi diversificarea relaŃiilor economice internaŃionale sunt rezultatul inevitabil aladâncimii diviziunii internaŃionale a muncii. Pe lângă comerŃul internaŃional cu mărfuri, o amploaredeosebită au căpătat serviciile internaŃionale. Dar cea mai amplă evoluŃie cunoaşte explozia relaŃiilorvalutar-financiare internaŃionale sub forma tranzacŃiilor valutare, financiare, investiŃiilorinternaŃionale, pieŃii de capital, creditului internaŃional în variate forme, plăŃilor internaŃionale,asigurărilor internaŃionale etc. • Mondializarea (globalizarea) este reliefată în mod pregnant de procesul de deschidere spreexterior a economiilor naŃionale, rezultat din raportul dinamic dintre schimburile economiile externe,care cunosc un ritm superior de dezvoltare în raport cu ritmul de creştere a producŃiei naŃionale, pentrufiecare stat. În mod curent şi mai uşor este folosit, pentru a evidenŃia deschiderea spre exterior aeconomiilor naŃionale, raportul dintre exportul de mărfuri şi PIB, raport care arată că dinamicaexporturilor este superioară dinamicii PIB-ului, ceea ce sintetic este exprimat de creşterea cotei deexport din PIB. Astfel, dacă în 1850 cota de export din PIB în Anglia – Ńara cu cele mai întinse relaŃiiexterne – era de 3-4%, în prezent cota de export în Anglia este de peste 26% din PIB. Dar, pe lângăexportul de mărfuri, trebuie luate în calcul şi importul de mărfuri, precum şi serviciile şi transferurileexterne (dobânzi, salarii etc.) raportate la PIB, ceea ce ne permite să obŃinem un indicator sinteticcrescător numit indicele dependenŃei externe: Exportul + importul de mărfuri + exportul şi importulde servicii + transferurile externe şi creditele externe + investiŃiile externe/PIB × 100. IndiceledependenŃei externe este, pentru majoritatea statelor dezvoltate, de peste 70-80%, iar pentru alte Ńări,chiar peste 100%, ceea ce reflectă, în aceste ultime cazuri, o intensă activitate de reexporturi demărfuri, servicii, credite şi investiŃii ca în cazul Singaporelui, Cehiei sau altor state. 6 UNCTAD, Handbook of Statistics, N.Y. 2000; PNUD, Cooperation Nord-Sud, Mondialisation,N.Y.2001.
  • 16. • Un factor tot mai important al procesului de globalizare este trecerea majorităŃii Ńărilor laconvertibilitatea de cont curent şi, pentru multe Ńări, la convertibilitatea deplină a monedelornaŃionale (atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru operaŃiunile de capital), ceea ceconstituie un element de bază al multilateralităŃii plăŃilor şi schimburilor economice externe,investiŃiilor şi creditelor externe etc. • Un fenomen nou şi de mare amploare este organizarea producŃiei, comercializării şi finanŃăriila scară globală, mondială prin intermediul societăŃilor transnaŃionale, care sunt principalii „actori”ai investiŃiilor internaŃionale, creând filiale în aproape întreaga lume. Sumele virate prin băncilemultinaŃionale, producŃia care, geografic, este difuzată în cele mai diverse zone, reŃeaua bancară şi decomercializare, care acoperă zone de pe întreg globul, dar care, economic şi managerial, esteconcentrată şi dirijată unitar de societăŃile tradiŃionale sunt forme ale globalizării economiceinternaŃionale. • Dezvoltarea pe plan naŃional a serviciilor, care ocupă, în unele Ńări, peste 50% din PIB seextinde transfrontalier, ceea ce se reflectă în procesul de terŃializare a economiilor naŃionale şiinternaŃionalizarea serviciilor comerciale, financiare, turistice, transporturi, telecomunicaŃii, migraŃiaforŃei de muncă etc. • ApariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurovalutelor şi eurocreditelor constituie momente decisive aleprocesului de globalizare financiară; banii cunosc o circulaŃie transfrontalieră, ocolind evidenŃa şicontrolul autorităŃilor monetare naŃionale. • Deficitul cronic şi îndelungat al balanŃei comerciale a SUA, care în ultimii ani s-a ridicat lacirca 500 miliarde dolari anual şi a „invadat” canalele fluxurilor valutar-financiare internaŃionale,amplificate de trei emisiuni de DST din partea FMI, a condus la creşterea lichidităŃii valutareinternaŃionale. • Criza petrolieră, care s-a materializat, printre altele, în creşterea preŃului barilului de ŃiŃei de lacca 2 dolari barilul, în 1973, la peste 55 dolari barilul, în 2005, a amplificat masa financiar-valutară încircuitul monetar internaŃional, necesitând reciclarea unei cantităŃi enorme de valută. Aceastăamplificare a fost accentuată de inflaŃia internaŃională, a cărei rată mondială, în anii ’70-’80, se măsuracu două cifre. FinanŃele internaŃionale a trebuit să facă faŃă acestei reciclări. • Liberalizarea pieŃei de capital şi apropierea ratei dobânzilor din diferite Ńări, generalizareacursurilor valutare flotante cu riscurile valutare inevitabile au contribuit la apariŃia şi dezvoltareacapitalurilor speculative şi au generat crize financiare, cea mai recentă criză financiară, ceamanifestată în Asia-Pacific, bulversând pieŃele financiare şi bursele de capital în cele mai îndepărtatezone geografice. • Progresele în domeniul telecomunicaŃiilor au accelerat procesul de mondializare a pieŃelorfinanciare şi de evitare a intermediarilor financiari în tranzacŃiile de cont curent şi de capital. Au apărutşi s-au dezvoltat sisteme noi de telecomunicaŃii financiare, cum sunt SWIFT (Society of WorldwideFinancial Telecomunication), CTN (Citycorps Global Telecomunication), Net Work sau Internet, careau „mondializat” tranzacŃiile financiare, creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului la scară mondială,circulaŃia transfrontalieră pe cale electronică, zi şi noapte, a unor imense sume financiare. Prin acestesisteme de telecomunicaŃii are loc transmiterea instantanee a unor sume mari de bani, evitându-seintermediarii şi controlul autorităŃilor monetare naŃionale. • Crearea Uniunii Monetare Europene şi larga utilizare internaŃională, pe lângă dolarul SUA, amonedei unice euro au amplificat mijloacele financiare internaŃionale şi viteza circulaŃiei lortransfrontaliere prin intermediul telecomunicaŃiilor şi viramentelor instantanee. • Un rol important îl are totodată trecerea la economia de piaŃă a fostelor Ńări socialiste, careşi-au creat pieŃe valutare şi financiare proprii; de asemenea are loc amplificarea rolului şi funcŃiilorcentrelor financiare off-shorre, care completează, iar uneori chiar surclasează centrele financiaretradiŃionale on-shorre, lărgind sfera globalizării financiare internaŃionale. 1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii
  • 17. Factorii determinanŃi ai globalizării sunt factori obiectivi, care nu pot fi ignoraŃi. Darglobalizarea are atât efecte pozitive, cât şi negative care trebuie avute în vedere în evaluarea procesuluiglobalizării. Deschiderea spre exterior a economiilor naŃionale, ca principala formă de manifestare aglobalizării (mondializării), constituie un rezultat inevitabil al adâncirii diviziunii internaŃionale amuncii, dezvoltării şi diversificării relaŃiilor economice internaŃionale. Aceasta constituie un progresreal şi pozitiv, opus procesului retrograd de izolare şi autarhie a economiilor naŃionale. Mondializarea– ca proces de adâncire a participării statelor la schimburile economice internaŃionale – conduce lacreşterea economică şi sporirea eficienŃei economice, a producŃiei şi productivităŃii muncii.Schimburile economice constituie un canal important de promovare internaŃională a tehnicii şitehnologiei utilizate de către state. De asemenea, globalizarea financiară prin dezvoltarea investiŃiilor internaŃionale şi creditelorexterne reprezintă surse importante de completare şi sporire a acumulării de capital în Ńările primitoarede surse financiare externe şi factori de creştere economică, de sporire a competitivităŃii produselor,firmelor şi economiilor naŃionale. Se observă clar că resursele financiare, de capital şi tehnologieexterne contribuie la crearea de noi locuri de muncă, perfecŃionarea calificării forŃei de muncă şicreşterea calităŃii produselor şi serviciilor în Ńările primitoare de astfel de resurse. De remarcat şi efectul, globalizării, de apropiere dintre popoare, de stabilire a unui climat depace şi cooperare internaŃională. Statele care primesc resurse financiare sunt sprijinite de Ńăriledonatoare pentru a progresa în vederea obŃinerii, pe această cale, a unor avantaje proprii şi arecuperării investiŃiilor şi creditelor acordate. În acelaşi timp, nu putem să nu remarcăm şi unele efecte negative ale procesului de globalizareatât pe plan politic, economic, cât şi social7. Astfel, globalizarea afectează în mod inegal statele lumii:Ńările mici şi mijlocii depind tot mai mult de Ńările mari, de piaŃa externă, în timp ce Ńările mari, careau bogate surse materiale, umane şi financiare interne şi o piaŃă internă mare de desfacere aproducŃiei, ceea ce conduce la un grad relativ redus de deschidere a economiilor naŃionale ale Ńărilormici şi mijlocii, de dependenŃă mai mică a acestora de alte state şi de piaŃa externă, Astfel, în timp ceŃările mici şi mijlocii au un indice de dependenŃă externă de peste 60% (uneori – aşa cum am văzut –şi peste 100% din PIB), Ńările mari şi foarte mari, cu o economie dezvoltată şi diversificată au unindice de dependenŃă mai redus, care rareori depăşeşte 25%-30% din PIB. De asemenea, mişcarea internaŃională tot mai liberă a capitalului şi forŃei de muncă pe lângăaspecte foarte pozitive nu putem să nu observăm şi alte faŃete ale acestui proces. Astfel, capitalulcirculă atât sub formă de investiŃii directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu. Ultimeleoperează în special cu tranzacŃiile cu acŃiuni la bursele de valori, operaŃiile atrag capitalurilespeculative în Ńările cu economie mai puŃin avansată şi care au o rată a inflaŃiei mai mare decât în Ńăriledezvoltate şi, deci, o rată a dobânzii mai ridicată. Această ultimă situaŃie atrage capitalurile careurmăresc câştiguri rapide şi pe termen scurt, operând pe bursele de valori, dar după obŃinerea unorcâştiguri satisfăcătoare capitalurile speculative pleacă din Ńara respectivă, repatriindu-se sauîndreptându-se spre alte Ńări unde rata dobânzii este mai atractivă. Aceste operaŃiuni au loc atunci cândmonedele sunt convertibile la operaŃiunile de capital. Intrarea de capitaluri speculative conduce lacreşterea masei monetare în monedă naŃională şi, implicit, la creşterea ratei inflaŃiei. Mijlocul decontracarare a operaŃiunilor capitalurilor speculative constă în reducerea ratei inflaŃiei şi, în consecinŃă,a ratei dobânzii la un nivel egal sau apropiat celui din economiile dezvoltate (rata inflaŃiei 1%-3%, iarrata dobânzii 4%-5%, rareori 6%). Din 11 aprilie 2005, şi leul românesc a devenit convertibil laoperaŃiunile de capital, iar BNR, guver-nul şi băncile comerciale sunt preocupate să adopte măsuri dereducere a ratei dobânzii şi, prin aceasta, a „apetitului” capitalurilor speculative. Desigur că trecerealeului la convertibilitatea de capital constituie şi un factor de atragere a capitalului pe termen lung, fie subformă de investiŃii directe, fie sub formă de investiŃii de portofoliu pe termen lung. 7 Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
  • 18. Un alt efect negativ al globalizării constă în migrarea capitalului productiv, a organizăriiproducŃiei în Ńările mai slab dezvoltate şi cu forŃă de muncă calificată şi slab plătită. łările primitoarede investiŃii externe sunt avantajoase, dar în Ńările de origine a capitalurilor se închid fabrici, iarşomajul creşte8. Globalizarea sau mondializarea extinde la scară mondială împărŃirea statelor şi oamenilor înbogaŃi şi săraci. Tabelul nr. 1 RepartiŃia miliardarilor în dolari pe zone geografice – 1998 – Zona geografică sau Ńara Numărul total Suma totală în al miliardarilor miliarde USD SUA 308 1.044,4 Europa 114 439,8 – Germania 39 – ElveŃia 14 – Anglia 14 – FranŃa 13 Canada şi America de Sud 47 107,7 Asia şi Australia 91 279,8 – Japonia 42 – Hong Kong (China) 13 Africa şi Orientul Mijlociu 13 61,8 – Arabia Saudită 5 Sursa: Forbes, Iulie, 2000. Numărul total al miliardarilor în dolari este de 573 de persoane, care deŃin capitaluri ceechivalează cu 1933,5 miliarde USD, ceea ce reprezintă în medie, pentru un miliardar, 3,3 miliardeUSD (tabelul nr. 1). SituaŃia aceasta trebuie comparată cu starea Ńărilor în curs de dezvoltare, a cărorpopulaŃie se cifrează la peste 3,5 miliarde de locuitori şi cărora le revin circa 500,2 dolari pe opersoană. DiscrepanŃa dintre sărăcia şi bogăŃia pe plan mondial este mai mare decât pe plan naŃional,indiferent în ce Ńară a lumii. Miliardarii lumii deŃin un capital însumat mai mare decât PIB-ul total alFranŃei şi aproape egal cu PIB-ul total al Germaniei. Cei 573 de miliardari dispun de o avere egală cucca 7% din PIB-ul mondial. În condiŃiile de mai sus trebuie să interpretăm conceptul de globalizare sau mondializare maidegrabă ca un concept de grupare a lumii în bogaŃi şi săraci. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 1 FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul principal în circuitul economic mondial în comparaŃie cu alte fluxuri economice internaŃionale (comerŃ internaŃional cu bunuri materiale, comerŃ cu servicii şi altele). Acest loc reflectă atât aspectele cantitative, cât şi cele funcŃionale. FinanŃele internaŃionale se derulează în condiŃiile existenŃei unui sistem monetar internaŃional. Sistemul monetar internaŃional s-a constituit ca sistem relativ recent, în perioada 1944-1970, deşi diferitele sale componente, cu deosebire fluxurile monetare internaŃionale, au apărut şi s-au dezvoltat încă din secolul XIX. Structura (componentele) sistemului monetar internaŃional se referă la: a) relaŃiile (fluxurile) valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele financiare internaŃionale; c) instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare internaŃionale care 8 Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
  • 19. funcŃionează în cadrul unor pieŃe monetar-financiare internaŃionale specifice, în interiorul cărora seintersectează cererea şi oferta de bani. Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschidereaspore exterior a economiilor statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhicăşi izolată, bazată pe autoconsum, la o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesulcrescând de deschidere spre exterior a economiilor statelor se realizează prin diverse canale, cum arfi comerŃul internaŃional cu bunuri materiale, comerŃul invizibil (transporturi internaŃionale, turisminternaŃional, migraŃia internaŃională a forŃei de muncă, transferuri internaŃionale de tehnologii etc.),investiŃii internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică internaŃională etc. Are loccreşterea importanŃei schimburilor economice internaŃionale pentru progresul popoarelor, adependenŃei naŃiunilor de piaŃa mondială, a interdependenŃei economice a naŃiunilor, ainternaŃionalizării economiilor naŃionale, apariŃiei şi dezvoltării globalizării sau mondializăriieconomice. Globalizarea sau mondializarea economică constituie un proces continuu,determinat de apariŃia şi adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarearelaŃiilor economice internaŃionale, apariŃia interdependenŃelor dintre state şi internaŃionalizăriieconomiilor naŃionale. Globalizarea economică reprezintă o deschidere spre exterior a economiilornaŃionale şi este determinată de multipli factori, cum ar fi creşterea mai rapidă a comerŃului exteriorcomparativ cu producŃia, reflectată în sporirea cotei de export a producŃiei, iar dacă luăm în calcul şiimporturile, investiŃiile, creditele şi serviciile externe şi alte fluxuri raportate la PIB, apare unindicator nou – coeficientul de dependenŃă de economia mondială, care reflectă procesul deglobalizare sau mondializare. Un alt factor favorizant al procesului de globalizare este liberalizareaschimburilor economice dintre state prin reducerea sau chiar desfiinŃarea tarifelor vamale şi a altorobstacole netarifare. Adoptarea de către state de reglementări internaŃionale comune este un altfactor stimulator al globalizării. La factorii de mai sus se mai pot adăuga crearea de organizaŃiieconomice internaŃionale, procesul de integrare economică internaŃională, dezvoltarea societăŃilormultinaŃionale sau transnaŃionale etc. Globalizarea are un caracter multidimensional: comercial,tehnologic, financiar, instituŃional, cultural, politic, lingvistic etc. Globalizarea financiară constituie cea mai amplă şi activă componentă a globalizăriieconomice. Convertibilitatea valutară a permis o circulaŃie internaŃională a banilor naŃionali(valutele, devizele), apărând o masă valutară internaŃională impresionantă, sporind oferta de credite,de capitaluri şi lichiditate internaŃională. A crescut viteza de circulaŃie internaŃională a banilor caurmare a folosirii noilor tehnici de transmisie electronică transfrontalieră, astfel că plăŃile, crediteleetc. se realizează instantaneu (on-line). Transferul transfrontalier electronic al valutelor în cele maidiverse scopuri şi modalităŃi formează conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale. Globalizarea (mondializarea) financiară s-a accentuat în ultimele decenii ca urmarea unor factori esenŃiali, cum au fost sau continuă să fie trecerea la noi tipuri de specializareinternaŃională şi dezvoltare rapidă şi puternică a relaŃiilor economice internaŃionale care necesităbani; globalizarea (mondializarea) financiară constituie liantul circuitului economic mondial,accentuarea deschiderii spre exterior a economiilor naŃionale, internaŃionalizarea producŃiei şicomerŃului la scară globală ca urmare a apariŃiei şi activităŃii societăŃilor transnaŃionale, dezvoltareapieŃei eurovalutelor şi a eurocreditelor.
  • 20. B. Concepte şi termeni de reŃinut a) economie naturală (autarhică) şi economie de piaŃă b) diviziunea internaŃională a muncii c) fluxuri economice internaŃionale d) circuitul economic mondial e) integrarea economică internaŃională f) interdependenŃă economică g) deschidere economică h) coeficientul de deschidere a economiei naŃionale i) globalizarea (mondializarea) economică C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Structura (segmentele) pieŃei mondiale 2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi factori determinanŃi 3. Globalizarea financiară: conŃinut şi factori specifici globalizării financiare 4. Efectele contradictorii ale globalizării (mondializării) financiare D. Bibliografie obligatorie • Constantin Moisuc (coordonator), Ion Roşu-Hamzescu, Elena Gurgu, Dan Nicoară,RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 1, Editura FundaŃiei România de Mâine,Bucureşti, 2002. • Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 1 şi 4, Editura Economică,Bucureşti, 1997. • Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea:mit şi realitate, capitolul 2, Editura Economică, Bucureşti, 2004. • Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică,Bucureşti, 1999, p. 9-67.
  • 21. CAPITOLUL 2 SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL 2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor 2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale 2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional 2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale 2.5. Principiile valutar-financiare adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor FinanŃele şi plăŃile internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetarcoerent şi atotcuprinzător pentru toate tranzacŃiile economice internaŃionale care să acopere întreagaeconomie mondială. RelaŃiile economice internaŃionale se derulau în secolele trecute şi chiar în primajumătate a secolului XX, având la bază diverse mecanisme monetar-financiare internaŃionale formatespontan, pe baza exclusivă a înŃelegerilor concrete dintre partenerii comerciali, băncile comerciale,uzanŃe şi cutume instaurate în virtutea unor practici şi înŃelegeri considerate satisfăcătoare pentrupartenerii economici. Dacă în secolul XIX şi secolele anterioare aurul monetar îndeplinea funcŃia de banimondiali şi acoperea necesarul de mijloace de plată pentru schimburile economice, care erau restrânse,avântul relaŃiilor economice internaŃionale şi abandonarea convertibilităŃii în aur a monedelor naŃionale,finanŃele şi plăŃile internaŃionale au intrat deseori în blocaje. În perioada interbelică, s-au declanşatmultiple crize economice şi financiare, ceea ce a condus la formarea de blocuri sau zone monetare (zonadolarului, francului francez, lirei sterline ş.a.), care s-au reflectat în instabilitatea schimburilor economicemondiale, lipsa de mijloace de plată internaŃională, crize financiare etc. În timpul celui de-al doilea război mondial statele antifasciste au negociat organizarea postbelică apăcii, inclusiv reglementarea finanŃelor internaŃionale. Astfel, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de laBretton Woods, din 1944, obiectivul central a fost crearea unui sistem monetar internaŃional postbelic, denatură să perfecŃioneze şi să completeze mecanismele monetare internaŃionale cu elemente noi care,împreună, să formeze un sistem. Sistemul monetar internaŃional reprezintă un ansamblu de componente şistructuri valutar-financiare care în interdependenŃa lor asigură derularea plăŃilor, creditului şi asigurărilorinternaŃionale, mişcarea internaŃională sigură şi rapidă a bunurilor şi titlurilor de valoare prin tehnicaviramentului bancar şi telecomunicaŃiilor, contribuind la derularea fluxurilor economice internaŃionale încondiŃii de fluenŃă şi stabilitate. În prezent, sistemul monetar internaŃional este complet, fiind format din următoarele componente:a) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele monetar-financiare internaŃionale; c)instituŃiile bancare, financiare şi de credit internaŃionale; d) reglementările valutar-financiareinternaŃionale (convenŃii, acorduri, uzanŃe şi cutume). Sistemul şi elementele sale componente se bazeazăpe o infrastructură adecvată. Astfel, un sistem de bănci, un ansamblu de instrumente de telecomunicaŃiisigure, rapide şi confidenŃiale funcŃionează într-o strânsă interdependenŃă în cadrul pieŃei mondiale şiprincipalelor ei segmente. 2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor
  • 22. Totalitatea schimburilor economice internaŃionale formează circuitul economic mondial. Acesteschimburi economice formează ceea ce se numeşte relaŃii sau fluxuri economice internaŃionale,constituind elemente componente ale economiei mondiale alături de alte componente (economiilenaŃionale, diviziunea internaŃională a muncii, ordinea economică internaŃională ş.a.). Principalele relaŃiisau fluxuri economice internaŃionale din cadrul circuitului economic mondial sunt următoarele: a)comerŃul internaŃional cu mărfuri; b) comerŃul internaŃional cu servicii sau comerŃul invizibil(transporturi internaŃionale, turism internaŃional, telecomunicaŃiile internaŃionale, asigurări şi reasigurăriinternaŃionale, serviciile financiare internaŃionale etc.); c) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; d)cooperarea economică internaŃională9. În cadrul acestor relaŃii economice internaŃionale relaŃiile valutar-financiare ocupă un loc specialîntrucât nicio tranzacŃie economică internaŃională nu se poate efectua fără bani, fără valută, fără crediteetc. De aceea, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale cunosc o dimensiune deosebit de mare, au odinamică crescândă, superioară dinamicii comerŃului cu mărfuri, comerŃului cu servicii şi altor relaŃii. RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul pieŃei valutar-financiareinternaŃionale şi au diverse segmente şi mecanisme proprii. RelaŃiile monetare internaŃionale se dezvoltau la început timid, ca instrumente de intermediere înderularea comerŃului internaŃional, apoi inevitabil ele au început să fie însoŃite de apariŃia şi dezvoltareamecanismelor specifice (cu deosebire, mecanismele de plăŃi internaŃionale); băncile comerciale ale unorŃări îşi extind funcŃiile externe şi prestează servicii internaŃionale; apar şi se dezvoltă uzanŃeinternaŃionale care devin apoi norme ce reglementează relaŃiile monetare internaŃionale; o dată cuînlocuirea aurului şi apariŃia bancnotelor, banii naŃionali convertibili intră prin intermediul mecanismuluide curs valutar şi al băncilor în circulaŃia monetară internaŃională. Desigur, abia în 1944 se pun bazeleunui sistem monetar internaŃional complet şi complex. Primul element component al sistemului monetar internaŃional îl reprezintă – aşa cum s-a arătat –relaŃiile valutar-financiare internaŃionale, care constituie un complex de relaŃii privite ca fluxuri valutar-financiare internaŃionale. 1. RelaŃiile monetare (valutare) internaŃionale se bazează pe o serie de monede naŃionaleconvertibile şi credibile, precum şi pe unele monede internaŃionale, în primul rând, DST şi euro. O partedin relaŃiile monetare naŃionale cunosc, deci, o dezvoltare transfrontalieră prin care acestea se bucură deo recunoaştere şi circulaŃie internaŃională ca urmare a mecanismelor convertibilităŃii, depozitelor valutareşi eurovalutare pe termene variate, a mecanismului cursului de schimb şi utilizării lor pe o scară largă camijloace de plată, de credit şi de active de rezervă. 2. RelaŃiile financiare internaŃionale constau în alocarea definitivă (investiŃii, ajutoare etc.) saupe termen lung de fonduri băneşti mobilizate din depozite bancare, utilizarea de resurse disponibile alediferitelor organisme naŃionale (case de economii, de pensii, fonduri mutuale, societăŃi de asigurări) şiinternaŃionale (Banca Mondială, FMI, UE, BERD, bănci multinaŃionale etc.). 3. RelaŃiile de credit internaŃionale reprezintă împrumuturile comerciale şi financiare careconstituie suportul bănesc al tranzacŃiilor comerciale şi de cooperare economică internaŃională. 4. RelaŃiile de plăŃi şi garanŃii internaŃionale se bazează pe sistemul valutar internaŃional, eleasigură derularea schimburilor economice internaŃionale sub cele mai diferite forme (comerciale,servicii, credite, investiŃii), utilizând tehnici de plată şi garantare a plăŃii consacrate în relaŃiile economiceinternaŃionale (titluri de credite, acreditive, incasouri, ordine de plată, scrisori de garanŃie bancară etc.). Aceste fluxuri valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul unor segmente ale pieŃeiinternaŃionale care au mecanisme şi tehnici specifice de derulare cum ar fi: a) piaŃa valutară monetarăinternaŃională; b) piaŃa financiară internaŃională; c) piaŃa internaŃională a capitalului; d) piaŃainvestiŃiilor internaŃionale. Între aceste pieŃe şi relaŃii nu există ziduri despărŃitoare, ci, dimpotrivă,acestea se află într-o strânsă interdependenŃă bănească; în practică, ele nici nu pot fi deosebite decât prinspecificul mecanismelor şi tehnicilor prin care se derulează activitatea valutar-financiară, perioada şi 9 Constantin Moisuc (coordonator), Economie internaŃională, vol. 1, Editura FundaŃiei România deMâine, Bucureşti, 2001.
  • 23. subiecŃii participanŃi la tranzacŃii valutar-financiare sau după alte criterii teoretice şi metodologice.Realitatea economică în aceste domenii se regăseşte în ansamblul relaŃiilor valutar-financiare şi pieŃeivalutar-financiare internaŃionale. RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale au un rol deosebit în derularea tuturor fluxuriloreconomice internaŃionale, în asigurarea echilibrului economic şi financiar, în dezvoltarea economiilornaŃionale şi economiei mondiale. Având în vedere structura analizată a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale şi a mecanismelorprin care se derulează aceste relaŃii, observăm contribuŃia majoră pe care aceste relaŃii o au în economiainternaŃională. Această contribuŃie o putem cel mai bine surprinde prin analiza funcŃiilor relaŃiilorvalutar-financiare internaŃionale. a) Una din funcŃiile cele mai răspândite şi cu un caracter cotidian este funcŃia de evaluare amărfurilor şi serviciilor. Pentru a fi îndeplinită această funcŃie, nu este necesar ca banii să fie prezenŃi,întrucât în relaŃiile economice internaŃionale evaluarea valutară‚ se poate face – până la derularea uneitranzacŃii – în mod ideal. FuncŃia de evaluare o îndeplinesc relaŃiile monetar-valutare, în specialmonedele naŃionale liber convertibile cum sunt dolarul american, lira sterlină, euro, yenul japonez şi altecâteva monede care au o pondere importantă în totalul tranzacŃiilor comerciale, precum şi unele monedeinternaŃionale. Ca instrument de evaluare intervin, deseori, monedele internaŃionale. Astfel, deseori,DST, monedă de cont emisă şi gestionată de FMI, îndeplinesc funcŃia de evaluare, atât în tranzacŃiileeconomice, cât şi în statistica internaŃională. Un rol deosebit se întrevede a avea euro, monedă a UE, carea devenit nu numai monedă în conturi, dar monedă efectivă, statele participante la sistemul eurorenunŃând la monedele naŃionale în favoarea euro. b) O funcŃie importantă a relaŃiilor monetare (valutare) internaŃionale constă în aceea că monedeleconvertibile care au o largă recunoaştere şi circulaŃie internaŃională sunt folosite ca active de rezerve decătre băncile centrale şi băncile comerciale. În rezervele monetare ale băncilor centrale şi băncilorcomerciale, valutele naŃionale (numite şi devize convertibile) deŃin o pondere ce variază între 80-85% întotalul rezervelor, care gestionate raŃional asigură un mare grad de lichiditate a băncilor centrale, abăncilor comerciale şi chiar a firmelor. c) Trebuie, totodată, remarcată funcŃia relaŃiilor valutar-financiare de mijloc de platăinternaŃională, diverse instrumente băneşti fiind folosite în plăŃile curente în derularea tranzacŃiilorcomerciale şi financiare internaŃionale. Acest rol este îndeplinit, în primul rând, sub formă de valută, darşi sub formă de titluri de valoare, cum sunt cambiile, biletele la ordin, cecurile şi altele. Ca mijloc deplată internaŃională sunt folosite şi monedele internaŃionale precum DST şi euro. d) Un rol important îl îndeplinesc relaŃiile valutar-financiare internaŃionale în calitatea lor de sursăde dezvoltare economică, ca urmare a utilizării monedelor convertibile în acordarea de credite externe şiefectuarea de investiŃii internaŃionale. e) RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale îndeplinesc şi funcŃia de valorificare adisponibilităŃilor băneşti atât în relaŃiile de credit, cât şi prin utilizarea lor în depozitele bancareinternaŃionale; prin depozite şi credite se poate obŃine un spor de valoare atât prin dobânzile ce pot fiobŃinute, cât şi prin modificarea favorabilă a evoluŃiei cursurilor de schimb valutar. f) Un rol cu totul special îl au relaŃiile valutar-financiare în ceea ce priveşte echilibrul balanŃelor deplăŃi externe. După cum se ştie, balanŃa de plăŃi curente (mărfuri + servicii) poate avea fie un sold activ,fie un sold pasiv. În ambele cazuri, singurul mijloc de echilibrare constă în utilizarea relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale. Astfel, excedentul unei balanŃe de plăŃi curente poate fi compensat prinutilizarea unei părŃi din acest excedent pentru acordarea de credite externe, prin efectuarea de investiŃiidirecte sau de portofoliu în străinătate, acordarea de asistenŃă financiară (ajutor) Ńărilor mai puŃindezvoltate sau sporirea rezervelor valutare ale Ńării respective. Şi în cazul unui deficit în balanŃa de plăŃi curente, tot relaŃiile valutar-financiare internaŃionale suntchemate să îndeplinească funcŃia de echilibru pe următoarele căi: contractarea de credite externe,atragerea de capital străin sub formă de investiŃii directe şi de investiŃii de portofoliu sau utilizarea uneipărŃi din rezervele valutare ale băncii centrale.
  • 24. g) În relaŃiile economice externe, statele pot avea creanŃe şi datorii financiare externe care au oscadenŃă. Şi de această dată, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au o funcŃie importantă, şi anume,aceea de rambursare a datoriei externe şi de plată a serviciului datoriei externe sau de încasare acreanŃelor externe, fie prin virarea banilor, fie prin reeşalonare, în cazul în care debitorul nu dispune defonduri băneşti (practic, un nou credit, dar în condiŃii mai grele). h) În fine, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au funcŃia de emisiune şi utilizare a monedelorinternaŃionale (DST, euro), prin care în circuitul monetar internaŃional intră noi mijloace de plată, caurmare a deciziei FMI şi UE. Dar, în afară de monedele internaŃionale, în canalele valutar-financiareinternaŃionale pătrunde anual o cantitate impresionantă de valută, ca urmare a ieşirii unei părŃi demonedă naŃională convertibilă din Ńările cu deficit în balanŃa de plăŃi curente „echilibrat” prin monedaproprie. Cel mai edificator exemplu este balanŃa de plăŃi curentă a SUA, care de peste trei decenii aredeficite impresionante. Astfel, numai în perioada 1990-2004, soldul anual pasiv al contului curentamerican a variat între –130 şi –410 miliarde USD, care au intrat în canalele valutar-financiareinternaŃionale10. În acest caz, acoperirea deficitului se face, practic, prin emisiune monetară naŃională. Înanul 2005, deficitul contului curent american a reprezentat peste 450 miliarde USD. Retragerea de mult timp a aurului din circulaŃia monetară internaŃională, ca şi a bancnoteloracoperite în aur, derularea schimburilor economice internaŃionale devin posibile numai prin aportulrelaŃiilor valutar-financiare internaŃionale, care – aşa cum am văzut – îndeplinesc multiple funcŃiiinternaŃionale, asigurând fluenŃă şi echilibru relativ în dezvoltarea circuitului economic mondial. 2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale Dezvoltarea relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale şi a componentelor lor subliniate mai susare loc pe baza unor factori de durată sau conjuncturali specifici ce vor fi analizaŃi în capitoleleconsacrate pieŃelor internaŃionale monetare, valutare, financiare, creditului, capitalului. Aceste relaŃii au la bază norme şi legităŃi adecvate fiecărui flux valutar-financiar internaŃional şi sederulează conform unor mecanisme monetar-financiare internaŃionale specifice, fără de care nu s-arputea dezvolta relaŃiile valutar-financiare internaŃionale. Al doilea element component al SMI îl reprezintă mecanismele valutar-financiare internaŃionale.Fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional are un sistem propriu de mecanisme economice,între fiecare relaŃie valutar-financiară internaŃională şi mecanismele ei specifice există o interdependenŃăreciprocă. Astfel, un mecanism important al relaŃiilor de credit internaŃionale este dobânda internaŃională,care cunoaşte o varietate de forme (dobândă simplă, dobândă compusă, dobândă fixă şi dobândăvariabilă, dobândă crescătoare şi dobândă descrescătoare etc.). Dacă dobânda creşte datorită unor factorivariaŃi (scăderea cursului de schimb valutar, intervenŃia băncii centrale pe diferite căi, modificarearezervelor obligatorii deŃinute de băncile comerciale la banca centrală, modificarea politicii de rescontarea titlurilor de credit etc.), cererea la credite scade şi se reduce masa creditului internaŃional la acea valută.Dar şi fluxul internaŃional al creditului depinde, la rândul lui, de dobândă. Astfel, dacă masa unei valuteîn circulaŃia internaŃională se modifică – urmare a evoluŃiei soldului deficitar sau excedentar al balanŃeicontului curent, celelalte condiŃii financiare rămânând nemodificate – dobânda la credit în acea valutăcreşte sau scade. Sunt şi alŃi factori care influenŃează în acelaşi sens sau în sensuri diferite masacreditului şi nivelul dobânzii: marja de risc peste dobândă, modificarea comisioanelor şi spezelorbancare, evoluŃia cererii şi ofertei la o anumită valută, factorii conjuncturali etc. Aceşti factori vor fianalizaŃi şi aprofundaŃi la capitolul consacrat „pieŃei creditului internaŃional”, dar aici dorim săexemplificăm nu numai dobânda internaŃională ca mecanism financiar, dar şi interdependenŃa şiinfluenŃa reciprocă între relaŃiile de credit internaŃional şi dobânda internaŃională ca urmare amecanismelor relaŃiilor de credit internaŃional. Aşa cum s-a menŃionat mai sus, fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional îşi are propriilemecanisme valutar-financiare. Mai dăm un exemplu. Astfel, pe piaŃa valutară, în cadrul căreia au locoperaŃiuni de vânzare-cumpărare de valute diferite, (operaŃiuni de convertibilitate valutară, operaŃiuni în 10 International Financial Statistics, FMI, Washington, octombrie 2005.
  • 25. scop de câştig sau de evitare a pierderilor în timp), mecanismul economic principal este cursul de schimbvalutar. Acesta poate să crească sau să scadă în raport de mulŃi factori pe care îi vom analiza la capitolul„piaŃa valutară”, care cunoaşte şi alte mecanisme decât cursul valutar. Astfel, toate relaŃiile monetar-financiare internaŃionale (investiŃiile internaŃionale, fluxul internaŃional de capital internaŃional,eurocreditele, plăŃile internaŃionale etc.) au mecanisme monetar-financiare proprii. În concluzie, reŃinem că sistemul monetar internaŃional are, printre componentele sale, în afară derelaŃiile monetar-financiare internaŃionale, mecanismele monetar-financiare internaŃionale specificediferitelor relaŃii internaŃionale. 2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional Sistemul monetar internaŃional cuprinde un al treilea element component de bază, format dininstituŃiile, băncile şi organismele monetare, financiare şi valutare internaŃionale care asigură condiŃiilenecesare pentru derularea relaŃiilor şi funcŃionarea mecanismelor monetar-financiare internaŃionale11.Tipurile principale de organisme care, împreună, formează cadrul monetar-financiar sunt următoarele: a) Organisme bancar-financiare interguvernamentale mondiale – acele instituŃii interstatale lacare participă guvernele prin reprezentanŃii băncilor centrale, ministerelor de finanŃe şi ai altor structuricu atribuŃii monetar-financiare externe şi împuternicite să reprezine statul în adunările generale sauorganele de conducere ale organismelor bancar-financiare internaŃionale interguvernamentale. Din acesttip de organisme fac parte: Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, Banca ReglementelorInternaŃionale, organizaŃii ale ONU care pot avea atribuŃii monetar-financiare (PNUD, FAO etc.). b) Organisme bancar-financiare interguvernamentale regionale. Acestui tip de organizaŃiiaparŃin Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD), Banca Europeană pentru InvestiŃii(BEI), Banca Centrală Europeană (UE), Banca Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană pentruDezvoltare, Banca Asiatică pentru Dezvoltare etc. c) ConsorŃii bancare internaŃionale permanente sau temporare. d) Bănci multinaŃionale private. e) Bănci naŃionale private cu o pondere mare în tranzacŃiile valutar-finan-ciareinternaŃionale. f) SocietăŃi naŃionale sau multinaŃionale de asigurare, reasigurare sau garantare a creditelorinternaŃionale. Fiecare instituŃie bancar-financiară internaŃională are un statut de funcŃionare, organe deconducere, o reŃea internaŃională de filiale sau corespondenŃi bancari în Ńări în care au un volum mare detranzacŃii financiare. 2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale Al patrulea element component îl constituie reglementările valutar-financiare internaŃionale.RelaŃiile valutar-financiare se pot derula eficient şi în siguranŃă în măsura în care dispun de un sistem denorme, reguli, uzanŃe şi cutume care, respectate de participanŃii la schimburile economice internaŃionale,asigură cooperarea şi încrederea reciprocă, fluenŃa tranzacŃiilor monetar-financiare internaŃionale. Acestreglementări sunt de mai multe tipuri, în raport de participanŃi, domeniul reglementat, gradul şi formaobligaŃiei de a utiliza şi respecta aceste reglementări, durata de valabilitate, răspunderea civilă sau penalăpentru nerespectare etc. Printre aceste reglementări reŃinem: a. ConvenŃiile şi acordurile interstatale bilaterale, care sunt obligatoriu de aplicat şi de respectatde toŃi rezidenŃii statelor semnatare pentru orice tip de tranzacŃii economice care presupun relaŃii valutar-financiare. Cele mai răspândite forme sunt acordurile comerciale şi acordurile de plăŃi. b. ConvenŃii şi acorduri interstatale multilaterale, la care participă mai multe state, rezidenŃiiacestora fiind obligaŃi să respecte reglementările incluse în aceste acorduri. Exemplu: convenŃiileinternaŃionale privind cambia, biletul la ordin şi cecul. 11 Basic facts about the United Nations, N.Y. 2000.
  • 26. c. Statutele şi convenŃiile organismelor valutar-financiare internaŃionale (Statutul FMI, acordul şiconvenŃiile elaborate în cadrul Băncii Mondiale etc.). d. Reglementările elaborate de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris (normele privindacreditivul, incasoul, garanŃia de plată, condiŃiile generale de livrare ş.a.). Regulile elaborate şi publicatede CCI de la Paris au caracter de recomandare (uzanŃe), dar, incluse în contractele comerciale sau legilenaŃionale, devin obligatorii pentru participanŃii la tranzacŃiile comerciale şi de plăŃi internaŃionale. e. UzanŃele internaŃionale, care sunt norme şi reglementări elaborate de consorŃii bancare,organisme comerciale şi financiare, camere internaŃionale de comerŃ. UzanŃele au un caracter derecomandare, dar odată incluse în contractele sau acordurile bilaterale sau multilaterale devin obligatoriipentru participanŃi. Reglementările internaŃionale – indiferent sub ce formă s-ar prezenta – constituie un importantcomponent al sistemului monetar internaŃional, fără de care acesta nu şi-ar putea îndeplini funcŃiilespecifice. 2.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor Primul sistem monetar internaŃional a fost creat în localitatea Bretton Woods (SUA) în 1944 laConferinŃa monetară internaŃională la care au participat statele aliate în lupta împotriva fascismuluieuropean şi militarismului japonez. La ConferinŃă s-au discutat două planuri privind sistemul monetarpostbelic: american şi englez, dar în final a fost adoptat planul american. Sistemul monetar adoptat laBretton Woods în 1944 cuprindea o serie de principii care au funcŃionat până în 1971, când sedeclanşează criza sistemului monetar de la Bretton Woods, iar cele mai multe principii pe care se bazaacest sistem au fost abandonate. Principiile de bază adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods au fosturmătoarele: a) Etalonul monetar aur-devize, prin devize înŃelegându-se dolarul american şi lira sterlină.Dolarul american a fost adoptat în virtutea forŃei economice a SUA, iar lira sterlină, datorită utilizării eipe scară largă în lume, cu deosebire în Ńările membre ale Commonwealth-ului (colonii, protectorate saustate independente care recunoşteau – real sau formal – suzeranitatea Coroanei britanice). Etalonul aur-devize presupunea că monedele naŃionale îşi definesc conŃinutul în aur sau în dolari sau lire sterline. Înpractică, în toată perioada postbelică, numai dolarul american era realmente convertibil în aur; la cerereabăncilor centrale ale statelor membre ale FMI, lira sterlină a fost convertibilă în aur doar 3 luni (în anul1947), după care s-a sistat această convertibilitate, deoarece cererile mari de aur de la Banca Anglieiaproape au epuizat rezerva de aur a acestei Ńări. În aceste condiŃii, doar dolarul american avea conŃinutuldefinit în aur (0,888 gr. aur) şi era convertibil în aur la cererea băncilor centrale ale statelor membre aleFMI. FuncŃia de etalon monetar pentru toate celelalte state o îndeplinea doar dolarul SUA, celelaltemonede naŃionale îşi aveau definit conŃinutul monetar în dolari americani. Unele monede, formal, îşidefineau conŃinutul în aur, dar calculat din etalonul aur al dolarului. Deci, şi pentru aceste monede,etalonul monetar era tot dolarul. În 1976, oficial este abandonat şi etalonul-dolar, FMI recomandând ca etalon Drepturile Specialede Tragere (DST), recomandare însuşită doar de patru Ńări, şi acestea din centrul Africii. Deci, primulprincipiu adoptat la Bretton Woods (etalonul aur-devize) a încetat practic încă din 1971, iar oficial din1976. b) PreŃul fix al aurului, de 35 de dolari uncia de aur fin, deci preŃul aurului era exprimat tot îndolari. PreŃul putea oscila doar cu ±0,75% ceea ce nu afecta caracterul fixităŃii lui. Întrucât o uncie de aur  31,1 cântăreşte circa 31,1 grame, rezultă şi paritatea în aur a dolarului de 0.888 gr. aur  = 0,888  . Dar  35 întrucât, datorită inflaŃiei, puterea de cumpărare a dolarului a scăzut permanent, aceasta a atras după sine– începând din 1971 – creşterea treptată a preŃului aurului la 42 de dolari, apoi 51 de dolari etc., astfel că,
  • 27. în prezent, preŃul aurului nu mai este fix, nivelul lui ajungând să oscileze între 390 dolari/uncie şi chiar423 dolari/uncie12. Au fost perioade când preŃul aurului a depăşit 500 de dolari pentru o uncie. În prezent, aurul se comportă pe plan mondial ca orice marfă, se comercializează la bursele de aur(cu deosebire la Bursa din Londra), iar principiul preŃului fix al aurului a fost şi el abandonat, ca şietalonul aur-devize. c) Cursul fix al schimbului valutar faŃă de dolar şi, de aici, fixitatea reciprocă a cursului întretoate valutele. Acest principiu decurgea în mod firesc din preŃul fix al aurului. După abandonareaetalonului aur-devize şi a preŃului fix al aurului, cursurile valutare au trecut la un sistem de cursurifluctuante, sistem care funcŃionează şi în prezent. Astfel, în 1950, raportul de schimb valutar între dolar şifrancul elveŃian era de 1 USD = 4,28 franci elveŃieni; în anul 2004, cursul dolarului a scăzut la1,25 franci elveŃieni. Cursul valutar nominal de pe piaŃa valutară depinde, în prezent, de raportul dintrecerere şi ofertă la o valută sau alta. În aceste condiŃii, unele valute se depreciază, altele se apreciază, iarfoarte puŃine îşi menŃin o relativă stabilitate. Factorii care influenŃează raportul cerere-ofertă la valutesunt mulŃi şi variaŃi, urmând să-i analizăm la tema privind „mecanismul cursurilor valutare”. d) Echilibrul valutar (echilibrul balanŃelor de plăŃi), principiu chemat să asigure stabilitatea şiechilibrul economiilor naŃionale şi ale schimburilor comerciale internaŃionale. Dar în perioada postbelicăşi actuală, balanŃa comercială a SUA este permanent deficitară. Deficitul comercial cronic şi constant alSUA – Ńară a cărei monedă îndeplinea funcŃia de etalon monetar pentru celelalte monede – depăşea, în2005, 500 mld dolari. De remarcat caracterul crescând al acestui deficit al balanŃei comercialeamericane (-2,2 mld dolari în 1971, -25,5 mld dolari în 1980, -130 mld dolari în 1990, -449mld dolari în anul 2000 şi peste -500 mld dolari în 2005). În condiŃiile în care SUA are un deficit atât de mare, în mod inevitabil, alte Ńări trebuie să aibăexcedente comerciale – este vorba de Ńări ca Germania, Japonia, Rusia, China, Coreea de Sud, UniuneaEuropeană în ansamblul ei, Canada ş.a. Astfel, obiectivul urmărit de ConferinŃa Monetară de la BrettonWoods de a asigura o economie mondială stabilă şi echilibrată a eşuat. Economia mondială şi balanŃelecomerciale ale statelor se caracterizează în prezent prin dezechilibre active sau pasive permanente cuefecte nocive asupra dezvoltării armonioase a relaŃiilor economice internaŃionale şi sistemului monetarinternaŃional. e) MenŃinerea unei lichidităŃi monetare optime, adică a unui raport optim între rezervele valutare(aur, devize şi alte active monetare) ale băncilor centrale ale statelor şi importuri, de regulă, circa 40%din valoarea importurilor sau cerinŃa ca rezervele valutare să asigure plata importurilor pentru circa 3-4luni. În prezent, puŃine Ńări au un asemenea nivel optim de lichiditate (rezerve monetare raportate laimporturi). Unele state au rezerve valutare care depăşesc valoarea importurilor (chiar cu peste 100%),iar alte state au rezerve valutare care oscilează (sub 10% din importuri), nedispunând de mijloace deplată străine; de regulă, este vorba de state cu mari datorii externe. La cele de mai sus trebuie adăugatfaptul că unele Ńări dezvoltate au monede naŃionale convertibile, liber utilizabile în relaŃiile economiceinternaŃionale, dispunând astfel de un volum imens de mijloace de plată, adică au o lichiditate monetarăexagerat de mare, fiind în multe situaŃii creditoare, cu mari creanŃe externe. Problema lichidităŃiimonetare este în prezent deosebit de critică pentru majoritatea statelor şi pentru sistemul monetarmondial în ansamblul său. f) Convertibilitatea monetară. În istoria relaŃiilor valutare internaŃionale sunt două tipuri deconvertibilitate: convertibilitatea metalică şi convertibilitatea valutară; convertibilitatea monetară constăîn preschimbarea unei monede în etalonul monetar al altei monede în aur sau argint în raport deconŃinutul metalic, de paritatea dintre monede. Întrucât convertibilitatea metalică a fost abandonată înaugust 1971, când dolarul american a încetat să mai fie convertibil în aur, a rămas doar convertibilitateavalutară, adică preschimbarea unei valute într-o altă valută, la rândul ei convertibilă. Acordul de laBretton Woods, prin convertibilitate, aşa cum este definită în articolul VIII din Statutul FMI, are învedere convertibilitatea de cont curent, adică tranzacŃiile de comerŃ cu mărfuri, servicii, transferuri 12 International Financial Statistics, septembrie 2005.
  • 28. unilaterale, numită şi convertibilitate limitată. După anii ’50 ai secolului XX, tot mai multe statedezvoltate practică şi convertibilitatea de capital, având deci o convertibilitate deplină. g) În 1944, la ConferinŃa de la Bretton Woods, au fost create două organizaŃii monetar-financiare internaŃionale: Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca InternaŃională pentruReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). FMI avea atribuŃiile de supraveghere a funcŃionării sistemuluimonetar internaŃional, inclusiv a principiilor enumerate mai sus, iar BIRD avea în competenŃă creditareape termen lung sau finanŃarea economiilor Ńărilor distruse de război. În prezent, BIRD creditează saufinanŃează preponderent Ńările în curs de dezvoltare. În 1970-1973, sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a intrat în criză, multe dinprincipiile sale nu mai funcŃionează; în 1976 s-a efectuat o reformă monetară, iar Statutul FMI din 1978a abandonat o serie de principii care nu mai funcŃionau (etalonul aur-devize, demonetizarea aurului,convertibilitatea metalică etc.) şi a inclus noi principii (moneda de cont a FMI, numită DrepturileSpeciale de Tragere (DST); au fost consacrate ca monede liber convertibile 5-6 valute care au o largăutilizare şi circulaŃie internaŃională – USD, euro, lira sterlină, yenul japonez şi francul elveŃian –, dar şialte monede care au o convertibilitate deplină – dolarul canadian, dolarul australian ş.a.); s-a introdusetalonul DST, pe care îl practică doar 4 state din centrul Africii. În schimb, au căpătat multiple atribuŃiiFMI şi BIRD, ultima devenind Banca Mondială, care are mai multe filiale (bănci, corporaŃii, asociaŃii) cumultiple funcŃii în relaŃiile financiare internaŃionale (acestea vor fi pe larg abordate într-o temă specialăulterioară). În lucrarea de faŃă, întreaga problematică a sistemului monetar internaŃional este tratată în luminareformelor adoptate după 1970. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 2 •FinanŃele internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetar internaŃional coerent. Abia în 1944, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (SUA), se pun bazele unui sistem monetar internaŃional. •Sistemul monetar internaŃional adoptat la Bretton Woods se baza pe următoarele componente: a)derularea fluentă a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele relaŃiilor monetar- financiare internaŃionale; c) cadrul instituŃional (orga-nismele) al sistemului monetar internaŃional (SMI) şi d) regulile de desfăşurare a SMI. •Statele participante la ConferinŃă au adoptat SMI, care a funcŃionat relativ coerent până în 1971, când cunoaşte prima criză monetar-financiară internaŃională. SMI adoptat în 1944 s-a bazat pe următoarele principii de bază; a) etalonul aur-devize; b) preŃul fix al aurului (35 USD pentru o uncie de aur fin); c) cursul fix al raportului de schimb valutar; d) echilibrul balanŃelor de plăŃi curente; e) asigurarea unei lichidităŃi optime, bazată în principal pe aur; f) convertibilitatea de cont curent şi multilateralitatea plăŃilor; g) crearea a două organisme internaŃionale: Fondul Monetar InternaŃional şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). •În anii 1970-1973, toate principiile de mai sus au cunoscut o profundă criză, unele dintre ele fiind chiar abandonate. Astfel, în noul Statut al FMI adoptat în 1978: a) preŃul aurului oscilează pe piaŃă ca orice marfă; b) cursul de schimb valutar încetează de a mai fi fix, ci flotant, în raport de cerere şi ofertă; c) etalonul aur-devize este abandonat şi înlocuit formal cu Drepturile Speciale de Tragere (DST), etalon preluat doar de 4 state din centrul Africii; d) este sistată convertibilitatea dolarului în aur; e) are loc demonetizarea aurului; f) balanŃele de plăŃi curente cunosc dezechilibre generalizate. Singurele elemente de la Bretton Woods care au mai rămas în funcŃiune după 1978 au fost: convertibilitatea de cont curent şi funcŃionarea celor două organisme create în 1944: FMI şi BIRD. B. Concepte şi termeni de reŃinut
  • 29. a) fluxuri (relaŃii) valutar-financiare internaŃionale b) mecanism valutar-financiar internaŃional c) organism valutar-financiar internaŃional d) convenŃie monetar-financiară internaŃională e) etalon monetar-financiar internaŃional f) curs de schimb valutar g) Bretton Woods h) Drepturi Speciale de Tragere i) criza valutar-financiară internaŃională C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Principalele relaŃii valutar-financiare internaŃionale 2. FuncŃiile relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale 3. Mecanisme valutar-financiare internaŃionale 4. Cadrul juridic al sistemului monetar internaŃional 5. Principiile adoptate în 1944 la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods 6. Criza sistemului monetar postbelic şi noile măsuri adoptate prin Statutul FMI din anul 1978. D. Bibliografie obligatorie •Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 2, Editura Economică,Bucureşti, 2003. •Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolele: 18,19 şi 20, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
  • 30. CAPITOLUL 3 PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ ŞI EUROVALUTELE 3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară 3.2. Caracteristi ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi 3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară 3.4. Mijloacele de plată internaŃionale 3.5. Sistemul bancar internaŃional PiaŃa monetară internaŃională reprezintă una din principalele componente ale pieŃei financiareinternaŃionale, având un rol deosebit în atragerea/plasarea de fonduri şi vânzarea/cumpărarea deinstrumente financiare pe termen scurt. În prezent, în ansamblul pieŃei monetare internaŃionale rolulpredominant revine pieŃei eurovalutare, piaŃă relativ recentă, care permite operarea într-un cadrudereglementat. Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională este sistemul bancarinternaŃional, format din marile bănci, care deŃin o pondere importantă în activitatea bancarăinternaŃională. 3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară Ca termen generic, piaŃa financiară internaŃională reprezintă ansamblul relaŃiilor, instituŃiilorşi reglementărilor asociate mişcării fondurilor pe plan internaŃional. În mod convenŃional, piaŃafinanciară internaŃională cuprinde două mari segmente: piaŃa monetară internaŃională, pe care sedesfăşoară tranzacŃiile financiare internaŃionale cu scadenŃe mai mici de un an, şi piaŃa internaŃionalăde capital, care cuprinde tranzacŃiile financiare internaŃionale cu scadenŃe mai mari de un an. La rândulsău, piaŃa internaŃională de capital are două mari componente: piaŃa creditului internaŃional şi piaŃaobligaŃiunilor şi acŃiunilor internaŃionale, care vor fi detaliate în alte capitole. OperaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se pot desfăşura fie în mod tradiŃional, când tranzacŃiile au loc în moneda naŃională a unuia din cei doi parteneri (de exemplu, o bancă din SUA acordă un credit pe termen scurt unei firme din Italia în dolari americani), fie în eurovalute, când moneda utilizată este terŃă pentru ambii parteneri (de exemplu., o bancă din Germania acordă un credit pe termen scurt unei firme din Italia în dolari americani). Din cauza faptului că în ultimele decenii pe piaŃa monetară internaŃională operaŃiunile cu eurovalute s-au dezvoltat şi au devenit predominante, uneori, în literatura de specialitate, piaŃa monetară internaŃională este desemnată sub termenul de piaŃa eurovalutară.Prin eurovalută se înŃelege valuta depozitată la o bancă din afara teritoriului şi jurisdicŃiei Ńăriicare a emis valuta respectivă. Astfel, dolarii americani depozitaŃi la o bancă din Marea Britanie sunteurodolari, francii elveŃieni depozitaŃi la o bancă din FranŃa sunt eurofranci elveŃieni, lirele sterlinedepozitate la o bancă din Italia sunt eurolire sterline etc. Pentru ca o valută să poată îndeplini rolul deeurovalută, trebuie să fie liber utilizabilă, adică să nu aibă nici o restricŃie în materie de convertibilitate, şi
  • 31. să deŃină o pondere importantă în tranzacŃiile internaŃionale. Prefixul „euro” provine de la faptul căprimele depozite în eurovalute s-au efectuat în Europa. Ulterior, practica depozitelor în eurovalute s-aextins şi pe alte continente, astfel încât prefixul „euro” şi-a pierdut semnificaŃia. IniŃial, pentru a denumivalutele depozitate la bănci din afara jurisdicŃiei Ńării de emisiune, unii autori au propus utilizareaprefixului „xeno” (în lb. greacă străin), termen care, chiar dacă nu a avut succes, ar fi fost poate maiindicat având în vedere că adoptarea monedei unice euro ar putea da naştere unor confuzii terminologice.Deşi nu s-a putut stabili cu exactitate, părerea generală a specialiştilor este că piaŃa eurovalutară a apărutla sfârşitul anilor ’50, când s-au constituit primele depozite în dolari la bănci din Europa occidentală. Cutoate acestea, este necesar a fi menŃionat faptul că plasarea depozitelor în afara Ńării de emisiune a valuteirespective nu s-a realizat pentru prima dată în perioada postbelică, băncile europene altele decât cele dinMarea Britanie, acceptând depozite în lire sterline încă din secolul al XIX-lea. Dar, din cauzadimensiunii mult mai reduse a acestor depozite, noŃiunea de eurovalută s-a impus de-abia după cel de-aldoilea război mondial.Prima valută cu statut de eurovalută a fost dolarul american. Înainte de a se preciza factorii care audeterminat apariŃia pieŃei eurodolarilor este important de amintit că afluxul masiv de dolari în Europadupă încheierea războiului a fost determinat, în principal, de deficitul unor părŃi ale balanŃei de plăŃiexterne americane. Acest deficit a început să se manifeste în prima parte a anilor ’50 şi a fost cauzat demai mulŃi factori, între care amintim investiŃiile străine directe realizate de firmele americane şiîmprumuturile efectuate de nerezidenŃi pe pieŃele financiare din SUA. La început, nerezidenŃii care deŃineaudolari şi doreau să-i depoziteze se adresau băncilor situate în Statele Unite. Şi invers, nerezidenŃii caredoreau să se împrumute în dolari recurgeau la pieŃele financiare din SUA. Spre sfârşitul anilor ’50 însăapare un fenomen nou. Unii nerezidenŃi posesori de dolari efectuau depozite la bănci situate în afaraStatelor Unite, iar alŃii, solicitanŃi de finanŃare în dolari, apelau nu la pieŃele financiare din SUA, ci la pieŃefinanciare terŃe.În literatura de specialitate au fost identificate mai multe motive, politice sau economice, care aucontribuit la conturarea acestei tendinŃe şi, implicit, la apariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurodolarilor. Întreacestea, cel mai des invocate se numără: 1) accentuarea războiului rece, care a avut drept consecinŃă transferarea în băncile din Europa adepozitelor în dolari constituite în SUA de fosta URSS şi alte Ńări din Europa de Est. Transferul a fostsăvârşit de teamă că administraŃia americană ar fi putut să blocheze aceste depozite; 2) măsurile administrative impuse de autorităŃile din SUA la remunerarea dobânzilor la depozitesau pentru frânarea ieşirii de fonduri în dolari din Ńară: • Reglementarea Q (Regulation Q), în vigoare încă din 1933, stabilea o serie de plafoane la platadobânzilor aferente depozitelor la termen. Cum bănci din Europa ofereau dobânzi mai mari, multe dindepozitele în dolari din SUA au fost mutate la bănci europene; • Taxa de egalizare a dobânzilor (Interest equalisation tax), introdusă în 1963, mărea impozitulperceput asupra veniturilor obŃinute de rezidenŃii americani din investirea în titlurile de valoare emise îndolari pe piaŃa SUA de nerezidenŃi. Această măsură a fost luată cu scopul de a se micşora deficitulbalanŃei de plăŃi externe americane. Întrucât, în aceste condiŃii, pentru a obŃine fonduri de pe piaŃa SUA,nerezidenŃii trebuia să plătească mai mult, ei au dezvoltat o piaŃă externă a dolarului, care să nu fiesupusă legislaŃiei din SUA. Se năşteau, astfel, euroobligaŃiunile, adică obligaŃiunile emise de o instituŃiedintr-un stat, pe piaŃa financiară a celui de-al doilea stat, într-o valută diferită atât de valuta Ńăriiemitentului, cât şi de valuta pieŃei de plasament. (De exemplu, se numesc euroobligaŃiuni obligaŃiunile îndolari emise de o firmă din Italia pe piaŃa Angliei. În acest caz, Ńara emitentului este Italia, Ńara în care areloc emisiunea este Anglia, iar valuta de emisiune este dolarul american); • Programul de restrângere voluntară a creditului străin (Voluntary foreign credit restraintprogram) şi Programul de investiŃii străine directe (Foreign direct investment program), adoptate în 1965,respectiv în 1968, au impus restricŃii asupra volumului creditelor acordate nerezidenŃilor şi finanŃăriiinvestiŃiilor din străinătate. Finalitatea acestor programe a fost, de asemenea, atenuarea deficitului balanŃeide plăŃi externe americane;
  • 32. 3) un motiv extrem de important care a condus la dezvoltarea pieŃei eurodolarilor a fost capacitateabăncilor care operează pe această piaŃă de a oferi dobânzi pasive (la depozitele atrase) mai mari şidobânzi active (la creditele acordate) mai mici decât băncile americane. Aceasta se explică prin faptul căpiaŃa eurodolarilor, nefiind supusă regle-mentărilor din SUA, nu obligă băncile să respecte anumite cerinŃe,care le-ar afecta profita-bilitatea (de exemplu, constituirea unei rezerve minime obligatorii sau plafonareadobânzilor).Alături de aceste cauze, piaŃa eurodolarilor a fost impulsionată, ulterior, şi de alŃi factori, între care celedouă crize petroliere din 1973-1974 şi 1979-1980. Ca urmare a creşterii preŃului petrolului pe planmondial, Ńările exportatoare au încasat sume uriaşe în dolari din vânzarea ŃiŃeiului. De teamă căautorităŃile americane le-ar putea bloca fondurile în dolari depuse la băncile de pe teritoriul lor, o mareparte din aceste sume au fost depozitate la bănci din Europa. Ca urmare a trecerii la convertibilitatea externă deplină a principalelor monede europene,treptat, pe lângă eurodolari, au apărut şi alte eurovalute, între care cele mai importante au fost: eurolirasterlină, eurofrancul elveŃian, eurofrancul francez, euromarca germană, eurodolarul canadian,euroguldenul olandez, eurolira italiană, euroyenul japonez. În principiu, apariŃia şi dezvoltarea acestoreurovalute s-au datorat restricŃiilor impuse de autorităŃile monetare locale, care au obligat deŃinătorii deconturi în valutele respective să apeleze la alte pieŃe pentru a se sustrage controlului intern şi a obŃine oprofitabilitate sporită. Astfel, pentru a diminua excedentul balanŃelor de plăŃi externe, Germania şiElveŃia au stabilit o serie de limite la plata dobânzilor pentru depozitele în mărci germane, respectiv,franci elveŃieni care aparŃineau nerezidenŃilor. În consecinŃă, din dorinŃa de a le fructifica cât maiavantajos, deponenŃii nerezidenŃi au transferat aceste depozite la bănci din afara Germaniei şi ElveŃiei,ceea ce a condus la apariŃia euromărcilor germane şi eurofrancilor elveŃieni. Eurolirele sterline au luatnaştere tot ca urmare a unor măsuri restrictive. Pentru a împiedica eventualele speculaŃii asupra lireisterline cauzate de criza Canalului Suez din 1956, autorităŃile britanice au interzis utilizarea lirei sterlineîn tranzacŃiile în care firmele engleze nu erau părŃi contractante. În aceste condiŃii, s-a format o cerereexternă pentru lira sterlină, care să nu mai fie supusă controlului britanic, multe depozite în lire sterlinedin băncile engleze fiind transferate la bănci din alte Ńări. De altfel, criza Canalului Suez a constituit,totodată, şi unul din motivele care au determinat apariŃia eurodolarilor, restricŃiile în utilizarea lireisterline conducând la creşterea cererii pentru dolari a băncilor londoneze. IniŃial, operaŃiunile cu eurovalute s-au afirmat în centrul financiar internaŃional Londra, careprezenta o serie de atuuri din punctul de vedere al tradiŃiei, poziŃionării geografice, infrastructurii, saureglementărilor, Banca Angliei fiind recunoscută prin permisivitatea acordată băncilor active pe teritoriulsău. Ulterior, constatându-se succesul de care s-au bucurat operaŃiunile cu eurovalute, şi alte centrefinanciare au creat condiŃii favorabile pentru derularea acestora. Începând cu 1970 au luat naştere o seriede centre financiare off-shore (engl. dincolo de Ńărm), în care derularea tranzacŃiilor are loc întrenerezidenŃi, iar operaŃiunile se efectuează într-o monedă diferită de cea a Ńării sau teritoriului în care suntînregistrate băncile off-shore. Băncile străine care operează în acest sistem sunt exonerate de multe dinreglementările şi obligaŃiile la care sunt supuse instituŃiile bancare locale, impozitele percepute suntreduse, iar confidenŃialitatea operaŃiunilor şi secretul bancar sunt foarte riguroase. Printre cele maiimportante centre off-shore se numără: Antilele Olandeze, Bahamas, Bahrein, Insulele Caiman, CostaRica, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Luxemburg, Panama, Singapore. Mai mult chiar, începând cu1981, autorităŃile din Statele Unite au creat chiar pe teritoriul lor centre off-shore, în care băncilebeneficiază de FacilităŃi Bancare InternaŃionale (International Banking Facilities), în sensul că nu suntsupuse reglementărilor bancare naŃionale. O experienŃă similară a avut loc şi în Japonia în 1986, când s-acreat o piaŃă off-shore (The Japan Offshore Market), băncile japoneze care activează pe această piaŃăbucurându-se de un regim liberal în privinŃa acordării de împrumuturi şi atragerii de depozite de lanerezidenŃi. De la apariŃia sa şi până în prezent, piaŃa eurovalutară a cunoscut creşteri spectaculoase, chiardacă întrerupte din cauza unor evenimente, cum ar fi criza Băncii Herstatt (1974) sau criza datoriilorexterne ale Ńărilor în dezvoltare de la începutul anilor ’80. Consolidarea şi maturizarea pieŃei eurovalutare
  • 33. s-au manifestat atât din punct de vedere cantitativ, în privinŃa dimensiunii pieŃei, numărului departicipanŃi, centrelor în care se desfăşoară operaŃiunile, cât şi calitativ, din punctul de vedere alîmbunătăŃirii, diversificării şi rafinării tehnicilor şi practicilor pe piaŃă. Introducerea monedei uniceeuropene euro a avut un impact puternic asupra pieŃelor financiare internaŃionale, inclusiv asupra pieŃeieurovalutare. Moneda unică europeană euro, înlocuind monedele naŃionale ale celor 12 Ńări din zonaeuro, a condus şi la diminuarea considerabilă a numărului valutelor acceptate pe europiaŃă. De aceea, înprezent, principalele eurovalute sunt: dolarul SUA, lira sterlină, yenul japonez, dolarul canadian, franculelveŃian şi moneda unică euro. În privinŃa evoluŃiei pieŃei eurovalutare, este important de menŃionat şifaptul că globalizarea financiară, contrar aşteptărilor, nu a presupus diminuarea activităŃii pe piaŃaeurovalutară. Creşterea interdependenŃelor între piaŃa eurovalutară şi pieŃele financiare naŃionale şiinternaŃionale, integrarea crescândă a acestora au condus, treptat, la estomparea diferenŃelor între rateledobânzii practicate pe europieŃe şi ratele dobânzii aplicate pe pieŃele naŃionale. În acest context, adispărut unul din motivele esenŃiale care a condus la dezvoltarea pieŃei eurovalutare. Cu toate acestea,piaŃa eurovalutară nu a fost puternic afectată, ceea ce înseamnă că experienŃa acumulată sau alteavantaje, cum ar fi regimul fiscal liberal, sunt în continuare foarte importante13. 3.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi Datorită modului în care a apărut şi s-a dezvoltat, naturii operaŃiunilor sau categoriilor departicipanŃi, piaŃa eurovalutară prezintă anumite caracteristici generale, care o individualizează înraport cu celelalte pieŃe financiare naŃionale sau internaŃionale. 1. Natura internaŃională. PiaŃa eurovalutară are un puternic caracter internaŃional, datorat,deopotrivă, marii varietăŃi a Ńărilor din care provin participanŃii, valutelor în care sunt efectuateoperaŃiunile, precum şi multitudinii centrelor financiare în care se desfăşoară. 2. AbsenŃa reglementărilor. Aşa cum s-a menŃionat, principala cauză care a condus la apariŃiaşi dezvoltarea eurovalutelor a fost posibilitatea operării într-un cadru dereglementat. Astfel, eurobăncilepot să primească depozite fără restricŃii şi fără respectarea anumitor plafoane de dobândă, nu suntobligate să constituie rezerve minime obligatorii, nu sunt supuse limitelor privind structura activului şipasivului etc. Gradul sporit de libertate de care se bucură participanŃii pe această piaŃă este determinat şide lipsa unei autorităŃi centrale de control. În concluzie, se poate afirma că, din dorinŃa de a atrage peteritoriul lor cât mai multe eurobănci, multe centre financiare au creat un cadru fiscal, legal, valutar etc.cât mai permisiv, care s-a concretizat în relativa absenŃă a reglementărilor.3. Natura en-gros a operaŃiunilor. Din cauza faptului că valoarea unitară a operaŃiunilor este foarteridicată, activităŃile desfăşurate pe piaŃa eurovalutară au caracter en-gros, fiind destinate, în principal,altor instituŃii financiar-bancare, marilor firme, organismelor financiare internaŃionale sau guvernelor.Activitatea bancară en-gros se caracterizează, de asemenea, printr-un număr mic de tranzacŃii, dispersieteritorială redusă şi puŃini funcŃionari în sfera executivă, astfel încât costurile operative au incidenŃă 13 Pentru dezvoltări privind piaŃa eurovalutară a se vedea: Constantin Moisuc,(coord.), RelaŃiivalutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Claudia BaicuCrăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine,Bucureşti, 2005; Union de Banques Suisses, L’ euromarché – un marché sans frontières, Publication n. 62,Zürich, 1979; Majnoni, Giovanni, Euromercati e finanziamento delle esportazioni, il Mulino, Bologna,1981; Szegö, Giorgio, Eurovalute, euromercati ed euronote în G. Szegö, F. Paris, G.Zambruno, Mercati finanziari e attività bancaria internazionale, Il Mulino, Bologna, 1988; Mariana Negruş,FinanŃarea schimburilor internaŃionale. Politici. Tehnici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991; De Sury, Paul, Ilmercato delle eurovalute în Claudio Demattè şi Paul de Sury (coord.), I mercati finanziari internazionali,E.G.E.A. SpA, Milano, 1992; Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995;Emil Furnigă, TranzacŃii pe europieŃele valutare în Mişu NegriŃoiu, (coord.), FinanŃarea internaŃională –instrumente, mecanisme şi instituŃii, Editura Expert, Bucureşti, 1999; Institutul Bancar Român, PieŃe monetar-financiare – instrumente, teorii, operaŃiuni, Bucureşti, 2000.
  • 34. unitară minoră. De menŃionat şi faptul că cea mai mare parte a operaŃiunilor cu eurovalute se desfăşoară pepiaŃa interbancară, piaŃă care, prin excelenŃă, are caracter en-gros. 4. Gradul ridicat de concurenŃă. Din cauza faptului că pe piaŃa eurovalutară nu există unorganism central care să „disciplineze” competiŃia dintre intermediari, concurenŃa este mai acerbă decâtpe pieŃele interne. Ca urmare, eurobăncile operează cu marje de dobândă mai reduse decât băncile activepe plan intern. EficienŃa sporită a eurobăncilor se explică şi prin alŃi factori, cum ar fi: – absenŃa reglementărilor, care conduce la scăderea costului intermedierii; – caracterul en-gros al activităŃii, care contribuie la micşorarea costurilor operative; – gradul înalt de sofisticare şi reputaŃia clientelei, ceea ce implică reducerea costurilor deevaluare. Totodată, din cauza absenŃei unui organism central care să controleze fluctuaŃiile pieŃei,volatilitatea ratei dobânzii este foarte mare14. ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară. O altă caracteristică a pieŃei eurovalutare se referă lanatura participanŃilor pe piaŃă. În primul rând, se impune a fi menŃionat faptul că cel puŃin unul dinparticipanŃi trebuie să fie o bancă. În al doilea rând, dat fiind caracterul en-gros al operaŃiunilor,participanŃii pe piaŃă sunt, în general, foarte sofisticaŃi, ceea ce determină o limitare indirectă a număruluiacestora. Totodată, se remarcă faptul că participanŃii pe piaŃă sunt eterogeni, cuprinzând mai multecategorii: bănci comerciale, bănci de investiŃii, societăŃi de asigurare, fonduri de pensii, brokeri, băncicentrale, gu-verne şi autorităŃi locale, organisme financiare internaŃionale, firme de dimensiuni mari.Băncile comerciale reprezintă principalii actori ai pieŃei eurovalutare, fiind cunoscute şi subdenumirea de eurobănci. Rolul lor constă atât în atragerea şi plasarea de fonduri, cât şi în vânzarea şicumpărarea de instrumente financiare (eurocertificate de depozit, euroefecte comerciale etc.). Spredeosebire de băncile comerciale, băncile de investiŃii nu se ocupă cu atragerea şi plasarea de fonduri îneurovalute, ci cu acordarea de servicii financiare, pentru care încasează comisioane. SocietăŃile deasigurare şi fondurile de pensii utilizează piaŃa eurovalutară pentru a-şi valorifica resursele de caredispun. O funcŃie aparte pe piaŃa eurovalutară este îndeplinită de brokeri, care intermediază întrecererea şi oferta de fonduri fără să-şi asume riscuri în nume propriu. Băncile centrale folosesc piaŃaeurovalutară pentru a-şi diminua deficitul sau plasa excedentul balanŃei de plăŃi externe, iar guverneleşi autorităŃile locale fie se finanŃează de pe piaŃă, fie îşi plasează surplusul. Între organismelefinanciare internaŃionale se disting băncile de dezvoltare (Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şiDezvoltare, Banca Europeană de InvestiŃii, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare,Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americană de Dezvoltare etc.), care recurg la piaŃa eurovalutarăpentru a-şi procura resursele de care au nevoie. Nu în ultimul rând, participante active pe piaŃaeurovalutară sunt marile firme, prezente atât de partea ofertei, cât şi a cererii de fonduri. 3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutarăCa şi alte pieŃe financiare, piaŃa eurovalutară cuprinde mai multe segmente, care s-au diversificat şiadâncit pe măsură ce operaŃiunile şi practicile cu eurovalute s-au dezvoltat şi maturizat. În principiu,aceste segmente pot fi clasificate fie în funcŃie de participanŃii la operaŃiune, fie în funcŃie deinstrumentele financiare tranzacŃionate. Astfel, conform criteriilor menŃionate, principalele componenteale pieŃei eurovalutare sunt: piaŃa interbancară, piaŃa eurocertificatelor de depozit şi piaŃa euroefectelorcomerciale.PiaŃa interbancară cuprinde operaŃiunile cu eurovalute pe termen scurt, destinate în exclusivitatebăncilor. De altfel, una din caracteristicile pieŃei eurovalutare se referă la ponderea importantă pe carepiaŃa interbancară o deŃine în cadrul operaŃiunilor cu eurovalute. TranzacŃiile derulate au valori foartemari şi, în general, îmbracă fie forma clasică a atragerii şi plasării de depozite, fie formaeurocertificatelor de depozit. 14 De Sury, Paul, Il mercato delle euro-valute, în Claudio Demattè, Paul de Sury (coord.), Imercati finanziari internazionali, E.G.E.A. S.p.A., 1992, Milano, p. 386-388.
  • 35. La fel ca pe piaŃa interbancară naŃională, şi pe piaŃa eurovalutară băncile cu surplus de lichidităŃi petermen scurt împrumută fonduri băncilor în lipsă de lichidităŃi. Băncile care atrag şi plasează depozitecotează o rată a dobânzii (bid), la care sunt dispuse să primească depozite (mai mică, pe care o plătesc),şi o rată a dobânzii (offer), la care doresc să împrumute fonduri (mai mare, pe care o încasează). Înansamblul ratelor dobânzii pe piaŃa eurovalutară, locul principal îl deŃine rata dobânzii la depozitele (şicreditele) pe care băncile londoneze le constituie între ele. Rata dobânzii offer practicată pe această piaŃăeste cunoscută sub denumirea abreviată de LIBOR (London Interbank Offered Rate) şi reprezintă ratadobânzii de referinŃă la împrumuturile internaŃionale în eurovalute.În funcŃie de perioada de timp după care deponentul are acces la suma depusă fără a fi penalizat ladobândă, depozitele bancare au diferite grade de lichiditate. De menŃionat şi faptul că între gradul delichiditate a depozitelor şi rata dobânzii bonificate este o relaŃie invers proporŃională, respectiv, cu câtlichiditatea depozitului este mai mare, cu atât rata dobânzii încasată de deponent este mai mică. Aceastase explică prin faptul că, în situaŃia în care depozitul are grad sporit de lichiditate, instituŃia bancară ce aatras suma de bani nu se poate baza pe resurse stabile. Între depozitele cu grad sporit de lichiditate seremarcă depozitele la vedere, la care deponentul are acces imediat la fondurile depuse. Depozitele cugrad mediu de lichiditate sunt depozitele la termen cu preaviz. În acest caz, pentru a-şi retrage fondurile,deponentul trebuie să preavizeze instituŃia bancară cu cel puŃin 24 sau 48 de ore înainte de retragere. Celmai mic grad de lichiditate îl prezintă depozitele cu scadenŃa bine delimitată (de exemplu, o zi, osăptămână, 1,3,6,9,12 luni), care, totodată, se bucură şi de cele mai atractive rate ale dobânzii.Din dorinŃa de a surmonta lipsa de lichiditate a depozitelor bancare şi de a beneficia de dobânzi ridicate,în 1966, sucursalele băncilor americane pe piaŃa londoneză au emis eurocertificate de depozit în dolari.Certificatul de depozit este un instrument financiar care atestă faptul că s-a depus la bancă o sumă debani pe o perioadă determinată, la o anumită dobândă. La scadenŃă, deŃinătorul încasează de la bancăsuma depusă plus dobânda aferentă. De multe ori, certificatele de depozit se emit cu discount, în sensulcă, la emitere, sunt vândute sub valoarea lor nominală, iar la scadenŃă sunt răscumpărate de bancaemitentă la valoarea nominală. DiferenŃa între cele două preŃuri o reprezintă profitul investitorului pentrusumele plasate, care îmbracă forma dobânzii. Principala caracteristică a certificatelor de depozit estenegociabilitatea, adică faptul că pot fi vândute şi cumpărate pe piaŃa secundară înainte de scadenŃă. Înacest mod, dacă în intervalul de timp de la emitere până la scadenŃă, primul deŃinător al certificatului dedepozit are nevoie de suma investită, el poate să-l vândă pe piaŃa secundară altui investitor şi săprimească suma depusă în bancă plus dobânda aferentă intervalului de timp cât a deŃinut certificatul. Larândul lui, până la scadenŃă, cel de-al doilea deŃinător poate şi el să vândă certificatul de depozit, astfelîncât este posibilă o succesiune de tranzacŃii de vânzare/cumpărare. Pentru investitor, avantajulcumpărării certificatelor de depozit constă în îmbinarea lichidităŃii cu obŃinerea de câştiguri mai maridecât în cazul depozitelor la vedere. Din punctul de vedere al băncilor, certificatele de depozit sunt osursă stabilă de atragere a fondurilor, ceea ce are efecte pozitive asupra politicii de investire a resurselor.Totodată, datorită gradului sporit de lichiditate, comparativ cu depozitele efectuate la aceleaşi termene şivalori, certificatele de depozit sunt bonificate, în general, cu o rată a dobânzii inferioară.Alte instrumente financiare specifice pieŃei eurovalutare sunt euroefectele comerciale (eurocommercialpapers), utilizate, în general, de firme mari, cu standing recunoscut, de instituŃii financiare sau statesuverane, care doresc să atragă resurse pe termen scurt. Într-un anumit sens, tehnica emiterii efectelorcomerciale este asemănătoare cu cea a emiterii biletelor la ordin cu plata la termen. În ambele cazuri,emitenŃii îşi iau angajamentul că vor efectua plata la termenul stabilit. Spre deosebire însă de biletele laordin, efectele comerciale nu se bazează pe o tranzacŃie comercială care să determine emiterea lor, ci pecredibilitatea emitenŃilor. De exemplu, o mare firmă comercială poate emite bilete la ordin, pentru aefectua plata unor importuri de mărfuri, deci ca urmare a unei tranzacŃii comerciale, şi efecte comerciale,pentru a-şi procura fonduri pe termen scurt necesare continuării activităŃii. Particularitatea emisiunii deeuroefecte comerciale constă în faptul că plasarea lor nu este garantată de sindicate bancare, emitentulneavând nici o certitudine cu privire la suma pe care o va încasa. Prima emisiune de euroefectecomerciale a avut loc în 1985 la Londra, care a devenit locul principal de tranzacŃionare a acestorinstrumente. La fel ca eurocertificatele de depozit, euroefectele comerciale sunt titluri la purtător, care se
  • 36. vând la emitere la un preŃ sub valoarea nominală şi se răscumpără la scadenŃă la valoarea nominală,diferenŃa fiind câştigul investitorilor. Şi euroefectele comerciale au o piaŃă secundară, care însă, se pare,nu este la fel de lichidă ca piaŃa secundară a eurocertificatelor de depozit.Pe lângă operaŃiunile de atragere de fonduri, piaŃa eurovalutară deŃine un rol important şi în acordarea decredite nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen mediu şi lung, cum ar fi eurocreditele rotative (roll-over). Aceste credite, deşi sunt acordate pe termene mai lungi, au ca suport depozitele în eurovaluteatrase de eurobănci pe termene scurte. 3.4. Mijloacele de plată internaŃionale Derularea rapidă şi în bune condiŃii a schimburilor internaŃionale presupune existenŃa unorinstrumente monetare, universal recunoscute, care să permită stingerea datoriilor, respectiv, încasareacreanŃelor internaŃionale. Aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea generică de mijloace deplată internaŃionale. De-a lungul timpului s-au succedat mai multe instrumente monetare care auîndeplinit funcŃia de mijloace de plată internaŃionale. IniŃial, până la primul război mondial, aurul adeŃinut ponderea cea mai importantă în lichidarea datoriilor internaŃionale. Ulterior, alături de aur auînceput să fie utilizate şi unele valute, a căror pondere a crescut, astfel încât, treptat, rolul aurului camijloc de plată internaŃional s-a diminuat. Mai mult chiar, în prezent, aurul nu mai îndeplineşte funcŃiade mijloc de plată internaŃional. În plus, mutaŃiile care au avut loc pe plan internaŃional au determinatimpunerea altor instrumente monetare care să exercite funcŃia de mijloace de plată internaŃionale –unităŃile monetare de cont, între care se detaşează drepturile speciale de tragere. De menŃionat şi faptulcă, recent, în categoria mijloacelor de plată internaŃionale a fost inclusă şi moneda unică europeană –euro. În sinteză, în etapă actuală, instrumentele monetare care au rolul de mijloace de platăinternaŃionale pot fi grupate în următoarele categorii: valute, devize şi drepturi speciale detragere15. a) Valutele sunt monedele naŃionale utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale sau deŃinute denerezidenŃi. De exemplu, pentru un cetăŃean american, dolarul SUA folosit pentru plata unei mărficumpărate de la un magazin din New York este monedă naŃională. Acelaşi dolar SUA utilizat pentruplata unei mărfi importate din Germania este valută. La fel, dolarii deŃinuŃi de nerezidenŃi, de exemplu decetăŃeni români în conturile bancare din România, se numesc valute. Cu alte cuvinte, valuta reprezintăfaŃeta monedei naŃionale dinspre exterior. Ca şi monedele, valutele pot fi valute efective sau valute de cont. În primul caz, valutele seprezintă sub formă fizică de bancnote sau monede divizionare. Utilizarea lor este restrânsă şi asociată,mai ales, plăŃilor de valoare mică din turismul internaŃional. Însă, date fiind dezavantajele pe care leprezintă numerarul şi evoluŃiile tehnologice din ultima perioadă, chiar şi în aceste situaŃii, tendinŃa este deînlocuire a numerarului cu instrumente moderne de plată, cum ar fi cecurile de călătorie sau, şi mai nou,cărŃile de plată (cardurile). Valutele de cont deŃin ponderea covârşitoare în relaŃiile de plăŃi internaŃionale.Aceste valute sunt depozitate în conturi bancare (de unde şi denumirea de ,,valute de cont”) şi, pentruefectuarea plăŃilor internaŃionale, sunt transferate din contul unei bănci în contul altei bănci dinstrăinătate prin tehnica viramentului bancar internaŃional. Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a valutelor este posibilitatea depreschimbare pe o altă valută. Conform acestui criteriu, se disting valute convertibile şi valuteneconvertibile. Prin valută convertibilă se înŃelege însuşirea legală pe care o are o monedă de a putea fi 15 Pentru dezvoltări a se vedea: Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiareinternaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Costin KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978; Victor Jinga, Moneda şiproblemele ei contemporane, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Costin KiriŃescu, Moneda – micăenciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; Costin KiriŃescu, Emilian Dobrescu,Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti, 1998.
  • 37. preschimbată cu o altă monedă în mod liber prin vânzare-cumpărare pe piaŃa valutară, în sensul că nuexistă restricŃii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbării (plăŃi pentru tranzacŃiicomerciale, necomerciale sau transferuri de capital) şi nici la calitatea celui care efectueazăpreschimbarea (rezident sau nerezident al Ńării în care se efectuează preschimbarea)16. De-a lungul timpului, convertibilitatea valutară a cunoscut mai multe modificări, practicându-se,într-o primă etapă, regimul valutelor convertibile în aur, apoi al valutelor convertibile în alte valute la uncurs fix, iar în prezent, regimul valutelor convertibile în alte valute la cursul pieŃei, care variază liber, înfuncŃie de cerere şi ofertă. Convertibilitatea valutelor în aur a funcŃionat deplin până la primul războimondial şi a presupus că autoritatea monetară care emitea moneda respectivă o preschimba liber pe oanumită cantitate de aur, conform valorii paritare (adică a conŃinutului de aur al unităŃii monetare definitprin reglementările Ńării emitente). După 1944, conform Acordurilor de la Bretton Woods, prin valutăconvertibilă se înŃelegea valuta care se putea preschimba pe o altă valută la un curs fix. Singura valutăcare se putea converti în aur era dolarul american, celelalte valute putându-se schimba în aur doar prinintermediul dolarului. Acest tip de convertibilitate s-a utilizat până la declanşarea crizei sistemuluimonetar internaŃional din deceniul al şaptelea al secolului trecut, când SUA a suspendat convertibilitateadolarului în aur. În etapa actuală, prin convertibilitate valutară se înŃelege preschimbarea unei valute pe oaltă valută la cursul pieŃei din momentul operaŃiunii. Dintre valutele convertibile, pe plan internaŃionalcele mai des folosite sunt valutele liber utilizabile, considerate, conform aprecierilor Fondului MonetarInternaŃional, acele valute frecvent negociate pe pieŃele valutare şi care deŃin o pondere importantă întranzacŃiile internaŃionale şi în rezervele valutare ale băncilor. Numărul valutelor liber utilizabile esteredus, între acestea remarcându-se dolarul SUA, moneda unică euro, yenul japonez şi lira sterlină. În opoziŃie cu valutele convertibile, de regulă, valutele neconvertibile nu sunt utilizate în relaŃiilede plăŃi internaŃionale şi nu pot servi ca mijloace de plată internaŃionale. b) În sens restrâns, prin devize se înŃeleg instrumentele de plată şi credit – cambia, biletul laordin, cecul – denominate în valute convertibile. Într-o accepŃiune mai largă, acestor instrumente de platăşi credit li se pot adăuga alte instrumente monetare, cum ar fi acŃiunile, obligaŃiunile, bonurile de tezaurşi alte valori mobiliare exprimate în valută, dar şi valuta efectivă şi valuta de cont. c) Drepturile speciale de tragere (DST) (engl. - Special Drawing Right) sunt instrumentemonetare create de FMI ca urmare a deciziei guvernatorilor din 1967 şi a modificării statutului său defuncŃionare din 1969. Scopul pentru care s-au emis DST a fost sporirea lichidităŃii internaŃionale şicrearea unei monede internaŃionale stabile, care să fie independentă de situaŃia economică sau financiarăa vreunei Ńări. DST sunt unităŃi monetare de cont, fără existenŃă materială sau acoperire în metal preŃios,care se alocă Ńărilor membre FMI gratuit, proporŃional cu cota subscrisă la Fond. Pe lângă funcŃia demijloc de plată internaŃional, DST au fost concepute să îndeplinească şi funcŃia de etalon monetar şimijloc de evidenŃă şi calcul. Prin modificarea statutului FMI din 1969, unitatea DST a fost definită printr-un conŃinut de aur.Începând cu 1 iulie 1974 s-a renunŃat la definirea în aur şi s-a trecut la stabilirea valorii DST pe baza unui„coş” ponderat de valute, menit să-i confere o mai mare stabilitate. De-a lungul timpului, structura„coşului” valutar a diferit. Astfel, iniŃial, „coşul” a fost compus dintr-un număr de 16 valute careaparŃineau Ńărilor ce deŃineau o pondere de cel puŃin 1% din comerŃul mondial. Ulterior, numărulvalutelor din „coş” s-a redus la 5: dolarul american, yenul japonez, lira sterlină, marca germană, franculfrancez. În prezent, odată cu trecerea la moneda unică euro, valoarea unui DST se stabileşte pe baza unui„coş” ponderat de 4 valute, după cum urmează: dolarul american- 39%; moneda unică euro – 32%;yenul japonez – 18%; lira sterlină – 11%. Valoarea DST este publicată zilnic de FMI. Utilizarea DSTeste limitată la nivelul autorităŃilor monetare ale statelor membre ale FMI sau altor organe oficiale careau primit aprobarea FMI, cum ar fi Banca Reglementelor InternaŃionale, Banca Mondială sau alte bănciregionale de investiŃii. Particularii nu au acces la DST. De la crearea lor şi până în prezent au avut locdouă emisiuni de DST: în perioadele 1970-1972 şi 1980-1982. 16 Costin KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,1982, p. 100.
  • 38. În favoarea DST au fost invocate următoarele argumente: (a) stabilitate relativă; (b)independenŃă faŃă de situaŃia economică şi financiară a diferitelor Ńări; (c) dozarea conştientă a alocărilorde DST în funcŃie de nevoile efective de lichiditate ale economiei mondiale; (d) caracter gratuit alinstrumentului, el negrevând balanŃa plăŃilor, cum este cazul celorlalte instrumente de rezervă. Au fosttotodată formulate următoarele critici: (a) DST nu îndeplinesc toate funcŃiile monetare; (b) DST nucirculă decât între autorităŃile monetare; (c) inflaŃia şi deflaŃia de DST nu sunt excluse, hotărârile FMIputându-se baza pe evaluări eronate. Un aspect criticat este şi criteriul după care se repartizează alocărilede DST între Ńările membre, şi anume proporŃional cu cota. În felul acesta, ponderea principală aalocaŃiilor de DST din prima „perioadă de bază” (1970-1972) a revenit Ńărilor industriale: 6,2 miliardedintr-un total de 9,3 miliarde. SUA a primit mai multe DST decât toate Ńările în curs de dezvoltare luateîmpreună. S-a propus ca repartizarea să se facă pe alte baze, astfel încât alocaŃiile să fie dirijate într-oproporŃie mai mare spre Ńările care au cel mai mult nevoie de rezerve17. 3.5. Sistemul bancar internaŃional Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională îl reprezintă sistemul bancarinternaŃional, în cadrul căruia băncile comerciale cu pondere mare în activitatea bancară internaŃionalădeŃin un rol important. Alături de aceste bănci comerciale, desfăşurarea activităŃilor bancareinternaŃionale este influenŃată şi de băncile centrale ale diferitelor state sau de organisme financiareinternaŃionale, cum ar fi Banca Reglementelor InternaŃionale, care, prin intermediul Comitetului de laBasel, stabileşte o serie de principii directoare privind supravegherea activităŃii bancare internaŃionale.De asemenea, băncile de dezvoltare BIRD, BEI, BERD etc. sunt participante active pe piaŃa monetarăinternaŃională. Se impun a fi amintite şi băncile de investiŃii, cu rol important în acordarea de serviciifinanciare.În principiu, activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme: activitatea cu străinătateatradiŃională, care cuprinde operaŃiunile efectuate în monedă naŃională cu nerezidenŃii, şi activitatea cueurovalute, având drept contrapartidă atât clienŃi rezidenŃi, cât şi nerezidenŃi. Luând ca referinŃă o bancăsituată în Marea Britanie, considerăm că aceasta este implicată în activităŃi cu străinătatea tradiŃionaledacă, de exemplu, acceptă depozite şi efectuează împrumuturi în lire sterline (moneda naŃională) cătreclienŃi nerezidenŃi (din alte Ńări, de exemplu, francezi). În acelaşi context, activitatea cu eurovalutepresupune, de exemplu, că banca engleză acordă împrumuturi în eurodolari fie clienŃilor rezidenŃi(englezi), fie clienŃilor nerezidenŃi (situaŃi în alte Ńări).O bancă poate să deruleze activităŃi internaŃionale stabilind relaŃii de corespondent cu bănci străinesau implantând sedii bancare în străinătate. RelaŃia de corespondent bancar presupune că o bancădintr-o Ńară încheie o înŃelegere cu o bancă din altă Ńară prin care se angajează reciproc să-şi ofere diferiteservicii. Această activitate constituie suportul tradiŃional al derulării operaŃiunilor de plăŃi şi încasări custrăinătatea atât în nume propriu, cât şi în numele clienŃilor. Este cunoscut faptul că, în prezent, plăŃileinternaŃionale (de exemplu, încasarea contravalorii exportului de mărfuri şi servicii) se derulează prinintermediul băncilor, care, prin sisteme specifice, mijlocesc transferurile internaŃionale de fonduri. Clientulimportator dă ordin băncii sale să efectueze plata în favoarea exportatorului, indicând banca la care acestaare deschis contul. Dacă banca importatorului şi banca exportatorului sunt în relaŃie de corespondent şi audeschise conturi una la cealaltă (denumite conturi de corespondent), transferul fondurilor de la importator laexportator se realizează prin debitarea, respectiv creditarea conturilor de corespondent.Până la începutul anilor ’60, relaŃia de corespondent bancar a stat la baza siste-mului de plăŃi internaŃionale.Ulterior, dezvoltarea afacerilor internaŃionale derulate de clienŃi a determinat marile bănci ca, pe lângăactivitatea de corespondent bancar, să-şi localizeze şi sedii în exterior, în principal, sub formareprezentanŃelor, sucursalelor şi filialelor.ReprezentanŃele băncilor străine (representative offices) constituie cea mai simplă modalitate destabilire în exterior. Principala caracteristică a reprezentanŃelor o constituie faptul că ele nu pot desfăşura 17 Costin KiriŃescu, Emilian Dobrescu, Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti,1998, p. 116-117.
  • 39. activităŃi bancare propriu-zise (acceptarea de depozite, acordarea de credite etc.), având simplul rol de ainforma sediul central în legătură cu piaŃa financiar-bancară din Ńara gazdă.O formă superioară de implicare bancară în străinătate o reprezintă sucursalele băncilor străine(branches), care, deşi efectuează o gamă largă de operaŃiuni, îşi desfăşoară activitatea pe baza capitaluluideŃinut de banca-mamă, neavând personalitate juridică. Principalul motiv pentru care băncile îşilocalizează sucursale externe este deservirea clienŃilor din Ńara de origine care au investit în străinătate(firmele multinaŃionale). O altă cauză constă în operarea în centrele financiare off-shore, pentrufructificarea avantajelor care decurg din operaŃiunile cu eurovalute.Filialele bancare (subsidiaries) constituie forma cea mai complexă de investire în străinătate. La fel casucursalele, filialele pot desfăşura toate activităŃile permise de legislaŃia Ńării gazdă, însă, spre deosebirede acestea, au capital propriu şi personalitate juridică. Filialele iau naştere fie prin crearea unei bănci noide la zero (mai rar), fie prin achiziŃionarea unei bănci locale, ultima variantă fiind considerată mai puŃincostisitoare. Evenimentele din 1989 au creat premisele ca băncile străine să investească şi în ŃărileEuropei Centrale şi de Est, în acest context, multe din băncile de stat fiind privatizate şi transformate înfiliale ale unor bănci străine, în special din Europa Occidentală. Băncile din Ńările dezvoltate şi-aumanifestat interesul faŃă de sistemele bancare din Europa Centrală şi de Est şi din cauza faptului că înŃările lor de origine concurenŃa era acerbă, iar căile de dezvoltare a activităŃii tradiŃionale erau limitate.Or, din acest punct de vedere, sistemele bancare din Europa fostă comunistă prezenta un potenŃial decreştere foarte mare. Avantajul filialelor constă în posibilitatea derulării atât a activităŃilor en-gros(destinate în special guvernelor, altor instituŃii financiare, firmelor mari, companiilor multinaŃionale), câtşi a activităŃilor en-detail (având drept contrapartide firmele mici şi mijlocii, persoanele fizice). Aceastase datorează faptului că fiind, în general, rezultatul cumpărării unor bănci locale, filialele valorificăreŃeaua teritorială locală şi experienŃa acumulată de băncile achiziŃionate. Între dezavantajele filialelor senumără aportul mare de capital, costurile de funcŃionare ridicate şi flexibilitatea mult mai redusă decât încazul reprezentanŃelor şi sucursalelor.În concluzie, se poate afirma că implantarea de sedii în străinătate este determinată de mai mulŃi factori,între care cei mai importanŃi sunt: 1) însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine care au efectuat învestiŃii în străinătate; 2) diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare; 3) procesul de dereglementare, concretizat în deschiderea pieŃelor naŃionale către băncilestrăine; 4) dispersia riscului; 5) operarea pe europieŃe; 6) realizarea de economii de scară. Pe lângă avantajele pe care le-a oferit, dezvoltarea activităŃii bancare internaŃionale a ridicat şi oserie de probleme privind stabilitatea sistemului financiar internaŃional. Aceste probleme au devenitevidente pe măsură ce creditul internaŃional s-a dezvoltat, iar legăturile dintre băncile situate în Ńăridiferite s-au intensificat. În acest context, autorităŃile monetare din diferite Ńări au realizat faptul căfalimentul unei bănci dintr-o Ńară poate avea repercusiuni negative nu numai asupra sistemului bancardin Ńara respectivă, ci şi asupra sistemului bancar internaŃional.Pentru a preîntâmpina şi atenua efectele negative ale crizelor bancare cu rezonanŃă internaŃională, în1974 a fost creat, pe lângă Banca Reglementelor InternaŃionale, Comitetul de la Basel, format dinreprezentanŃii Belgiei, Canadei, FranŃei, Germaniei, Italiei, Japoniei, Olandei, Suediei, Angliei, StatelorUnite, ElveŃiei, Luxemburgului şi Spaniei. Documentele adoptate de Comitetul de la Basel nu aucaracter obligatoriu, fiind simple recomandări. În practică însă ele exercită o puternică influenŃă înstabilirea regulilor privind supravegherea prudenŃială în mai mult de 100 de Ńări. De altfel, unul dinobiectivele Comitetului de la Basel este obŃinerea unei largi recunoaşteri a reglementărilor pe care leadoptă, în acest sens colaborând şi acordând asistenŃă altor comitete internaŃionale care grupează pe bazeregionale autorităŃile de supraveghere din Ńări terŃe: America Latină şi Centrală, Africa, teritorii şi Ńări custatut off-shore, Ńări arabe, Ńări din Asia de Sud-Est, Ńări din Europa Centrală şi de Est. Pentru atingereaŃelurilor urmărite, Comitetul de la Basel a elaborat o serie de principii privind supravegherea filialelor
  • 40. şi sucursalelor băncilor străine, concretizate în Concordatul de la Basel din 1975 (modificat în 1983,1990, 1992, 1996). În acelaşi timp, a fixat o serie de reguli privind cerinŃele minime de capital pentrubăncile active pe plan internaŃional (Acordul de la Basel din 1988). Modificările intervenite îndesfăşurarea activităŃii bancare internaŃionale, evoluŃia sistemelor de măsurare şi gestionare a riscurilorbancare şi, nu în ultimul rând, limitele asociate Acordului din 1988 au determinat Comitetul de la Baselsă aducă o serie de îmbunătăŃiri regulilor din 1988, astfel încât, în iunie 2004, au fost adoptate alte reguli.Noul Acord de la Basel din 2004 şi-a propus să stabilească o mai bună corelaŃie între nivelul fondurilorproprii şi profilul de risc al fiecărei bănci18.Şi în Ńara noastră, în conturarea cadrului privind supravegherea prudenŃială, Banca NaŃională a Românieia Ńinut cont de recomandările Comitetului de la Basel şi de legislaŃia bancară în vigoare în Ńările UniuniiEuropene, care, la rândul ei este armonizată cu reglementările Comitetului de la Basel. În ceea cepriveşte participarea bancară străină se remarcă faptul că, în România, la sfârşitul anului 2004, băncile cucapital majoritar străin, inclusiv sucursalele băncilor străine, deŃineau 69,3% din volumul agregat alcapitalului bancar. La aceeaşi dată, cota de piaŃă a băncilor şi sucursalelor băncilor străine era de 62,1%.În ceea ce priveşte provenienŃa capitalului bancar străin, la finele anului 2004, primele trei locuri erauocupate de Austria (cu 24,6% în capitalul agregat pe sistem), Grecia (cu 10,1%) şi Italia (cu 8,4%)19.Ponderea ridicată deŃinută de capitalul străin se datorează, în mare parte, procesului de privatizarebancară început prin privatizarea Băncii Române de Dezvoltare. Se apreciază că, în viitor, odată cuprivatizarea celorlalte bănci de stat, această pondere va creşte. Între cele mai active filiale bancare străineprezente pe teritoriul României se numără BRD-Groupe Société Générale, Raiffeisen Bank, ABN AmroBank, Alpha Bank, iar dintre sucursalele străine se detaşează net ING Bank N.V. INDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 3 PiaŃa monetară internaŃională reprezintă una din principalele componente ale pieŃei financiare internaŃionale, având un rol deosebit în atragerea/plasarea de fonduri şi vânzarea/cumpărarea de instrumente financiare pe termen scurt (cu scadenŃa până la un an). OperaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se pot desfăşura fie în mod tradiŃional, când tranzacŃiile au loc în moneda naŃională a unuia din cei doi parteneri, fie în eurovalute, când moneda utilizată este terŃă pentru ambii parteneri. Din cauza faptului că, în ultimele decenii, pe piaŃa monetară internaŃională operaŃiunile cu eurovalute s-au dezvoltat şi au devenit predominante, uneori, în literatura de specia-litate, piaŃa monetară internaŃională este desemnată sub termenul de piaŃa eurovalutară. Eurovalutele sunt monedele naŃionale liber convertibile depozitate la o bancă situată în afara Ńării de emisiune a valutei. În acest fel, eurovalutele ies de sub controlul autorităŃilor monetare atât ale Ńării unde este situată banca deponentă (moneda nu a fost emisă de acestea), cât şi ale Ńării emitente (moneda se află depozitată la o bancă situată în afara Ńării de emisiune). Factorii care au determinat apariŃia eurovalutelor şi pieŃei eurovalutare sunt multipli, printre care reŃinem: „războiul rece”, măsurile administrative adoptate de unele autorităŃi monetare naŃionale, activităŃile financiare ale societăŃilor multinaŃionale, crizele petroliere mondiale, creşterea numărului Ńărilor cu valute convertibile, criza Canalului Suez, dezvoltarea centrelor financiare din diferite teritorii şi Ńări mai puŃin dezvoltate, dar cu un sistem bancar dezvoltat (centre off-shore). 18 Pentru dezvoltări a se vedea Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃareacomerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 şi bibliografia inclusăacolo. 19 Banca NaŃională a României, Raport Anual 2004, p. 91-92.
  • 41. Caracteristicile specifice ale pieŃei eurovalutare, care le deosebesc de alte pieŃe financiarenaŃionale, sunt: natura internaŃională a pieŃei, absenŃa reglementărilor rigide, natura en-gros aoperaŃiunilor, gradul ridicat de concurenŃă etc. ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară sunt eterogeni, cuprinzând mai multe categorii: băncicomerciale, societăŃi de asigurare, bănci centrale, bănci de investiŃii, guverne şi autorităŃi locale,organisme financiare internaŃionale, societăŃi multinaŃionale, fonduri de pensii, brokeri etc. Cei maiimportanŃi actori pe piaŃa eurovalutară sunt băncile comerciale. PiaŃa eurovalutară cuprinde mai multe segmente, care s-au diversificat şi adâncit pemăsură ce operaŃiunile şi practicile cu eurovalute s-au dezvoltat şi maturizat. Principalele componenteale pieŃei eurovalutare sunt: piaŃa interbancară, piaŃa eurocertificatelor de depozit şi piaŃa euroefectelorcomerciale. Mijloacele de plată internaŃionale reflectă de-a lungul istoriei procesul de demonetizare aaurului. În prezent, principalul mijloc de plată internaŃional sunt valutele naŃionale liber convertibiledepozitate în conturi bancare şi utilizate prin tehnica viramentului bancar. Un alt mijloc de plată largutilizat în tranzacŃiile internaŃionale sunt devizele exprimate în valute convertibile. În fine, în ultimiiani, se afirmă ca mijloace de plată internaŃionale monedele internaŃionale emise de organismeinternaŃionale, cum ar fi Drepturile Speciale de Tragere, emise de FMI, moneda unică europeană,emisă de Banca Centrală Europeană (în Ńările membre ale zonei euro, această monedă se comportă cao monedă „naŃională”) şi dinarul arab emis de Fondul Monetar Arab. DST şi dinarul arab suntmonede de cont, de evidenŃă. Drepturile Speciale de Tragere (DST) sunt emise de FMI şi repartizate gratuit statelormembre proporŃional cu cota subscrisă la Fond. DST are un conŃinut format din mai multe valute(„coş” valutar), care, după apariŃia monedei unice euro, este format din 4 valute: USD – 39%; euro –32%; yenul japonez – 18% şi lira sterlină – 11%. Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională îl reprezintă sistemulbancar internaŃional, în cadrul căruia băncile comerciale cu pondere mare în activitatea bancarăinternaŃională deŃin un rol important. Activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme:activitatea cu străinătatea tradiŃională şi activitatea cu eurovalute. Marile bănci îşi desfăşoară activitatea internaŃională fie stabilind relaŃii de corespondent cubănci străine, fie localizându-şi sedii bancare în străinătate. RelaŃia de corespondent bancar presupunecă o bancă dintr-o Ńară încheie o înŃelegere cu o bancă din altă Ńară prin care se angajează reciproc să-şi ofere diferite servicii. Dezvoltarea afacerilor internaŃionale derulate de clienŃi a determinat băncileca, pe lângă activi-tatea de corespondent bancar, să-şi implanteze sedii în exterior, în principal, subforma reprezentanŃelor, sucursalelor şi filialelor. Implantarea de sedii bancare în străinătate estedeterminată de mai mulŃi factori: însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine, dispersia riscului, operarea peeuropieŃe, realizarea de economii de scară, diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare aactivităŃii bancare, procesul de dereglementare etc. Pentru a se preîntâmpina şi atenua efectele negative ale crizelor bancare cu rezonanŃăinternaŃională, a fost creat, în 1974, Comitetul de la Basel, pe lângă Banca ReglementelorInternaŃionale. Deşi sunt simple recomandări, în practică, documentele elaborate de Comitet exercită oputernică influenŃă în stabilirea regulilor de supraveghere prudenŃială în mai mult de 100 de Ńări,inclusiv România. În Ńara noastră, în sistemul bancar funcŃionează mai multe bănci străine, atât sub formă desucursale, cât şi de filiale, ultimele fiind persoane juridice române şi desfăşurând orice gen deactivitate bancară. Cota de piaŃă a băncilor străine din România reprezenta, în 2004, circa 62%. B. Concepte şi termeni de reŃinut a) valută b) eurovalută c) centre financiare off-shore
  • 42. d) piaŃa eurovalutară e) LIBOR f) piaŃa interbancară internaŃională g) certificate de depozit h) euroefecte comerciale i) devize j) DST k) valute liber utilizabile l) bancă corespondentă m) relaŃie de corespondent bancar n) sucursale şi filiale bancare o) Comitetul de la Basel C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară 2. Factorii determinanŃi ai dezvoltării pieŃei eurovalutare 3. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare 4. ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară 5. Principalele segmente ale pieŃei eurovalutare 6. ParticipanŃii la sistemul bancar internaŃional 7. Mijloacele de plată internaŃionale 8. DST şi elementele componente pe valute 9. Rolul Comitetului de la Basel D. Bibliografie obligatorie • Crăciun Baicu, Claudia, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional,capitolul 3, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. • Gaftoniuc, Simona, FinanŃe internaŃionale, capitolele 2 şi 3, Editura Economică,Bucureşti, 1997. • Floricel, Constantin, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 3, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996. • Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă. Credit. Bănci, capitolul 7,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994. • Gaftoniuc, Simona, Practici bancare internaŃionale, capitolul 1, Editura Economică,Bucureşti, 1995. • Boajă, Monica, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 4,Editura Economică, Bucureşti, 2003.
  • 43. CAPITOLUL 4 ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ 4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale 4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană 4.3. Convertibilitatea leului Etalonul monetar, naŃional sau internaŃional, reprezintă o cantitate de valoare sau de materie adoptată prin lege de către un stat pentru propria monedă şi recunoscută pe plan internaŃional pentru a fi mijloc internaŃional de plată sau pentru a fi convertibilă într-o monedă străină la un anumit curs paritar. Etalonul monetar se caracterizează prin definirea unităŃii monetare naŃionale printr-o cantitate de metale preŃioase sau de valută străină mai puternică. 4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale Banii naŃionali au fost definiŃi de-a lungul istoriei prin variate tipuri de etaloane care îndeplineaurolul de valoare paritară a monedelor sau bancnotelor aflate în circulaŃia monetară. a) Etalonul marfă a funcŃionat în Antichitate sau în diferite tranzacŃii din Evul Mediu când comerŃul internaŃional deŃinea o pondere relativ redusă. Statele aveau, de regulă, economii de subzistenŃă sau autoconsum. Totuşi, o serie de bunuri formau obiectul unor schimburi economice între comercianŃi ce se realizau prin sistemul de troc. Definirea unor unităŃi de plată se făcea printr-o marfă cu largă recunoaştere între negustori (de exemplu, sarea, vite, cereale etc.). b) Etalonul aur-argint (etalon bimetalist) a funcŃionat până în 1870; prin el, conŃinutul banilornaŃionali era definit printr-o cantitate de aur sau de argint, raportul între preŃurile celor două metale fiindconstant (evident, preŃul aurului era superior preŃului argintului). Când, la mijlocul secolului XIX, aufost descoperite în America mari zăcăminte de argint, raportul valoric dintre cele două metale a încetat sămai fie constant, iar statele au încetat treptat să mai definească conŃinutul monedelor naŃionale în argint. c) Etalonul aur (etalon monometalist) a rămas mult timp singurul etalon al monedelor naŃionale.În aceste condiŃii, se stabilea prin legea de emisiunea monetară conŃinutul în aur al monedelor naŃionale,deci monedele aveau o valoare paritară în aur. Etalonul aur a cunoscut două forme: – Etalonul aur-monedă. În aceste condiŃii monedele se băteau în aur, iar circulaŃia mo-netară se realiza sub forma de circulaŃie a monedelor cu diferite greutăŃi şi diferite parităŃi aur.
  • 44. – Etalonul aur-lingou. În aceste condiŃii, circulaŃia monetară se realiza sub formă de lingou aur –cantităŃi de aur sub formă de bare metalice de diferite greutăŃi. Lingoul aur standard cântăreştepreponderent în prezent 400 de uncii, adică 12,414 kg, dar sunt lingouri şi mai mici. Important este titlul(purităŃile) aurului, cea mai largă circulaŃie având lingourile cu puritatea de 999,5/1000 sau 999,9/1000 –aceasta din urmă este considerată puritatea absolută. Lingourile sunt turnate de anumite firme deîncredere şi poartă anumite ponsoane de verificare a conŃinutului20. În timpul şi după primul război mondial, circulaŃia monedelor a încetat, iar convertibilitatea bancnotelor în aur se realiza numai în lingouri aur. Evident că în aceste condiŃii suma bancnotelor trebuie să fie foarte mare pentru a se realiza convertibilitatea în aur. După primul şi cel de-al doilea război mondial, convertibilitatea în aur se realiza doar în lingouri. d) Etalonul aur-devize a fost pentru prima dată recomandat în 1922 de ConferinŃa MonetarăInternaŃională care s-a Ńinut la Genova. Acest etalon a devenit necesar întrucât aurul nu mai era încirculaŃie sub formă de monede-aur şi puŃine state dispuneau de rezerve de aur şi practicauconvertibilitatea în aur, de aceea monedele convertibile în aur (8-9 monede) ale acestor state puteauîndeplini funcŃia de etalon. Acest etalon se caracteriza prin aceea că majoritatea monedelor nefiindconvertibile în aur îşi puteau defini conŃinutul printr-o cantitate de altă monedă convertibilă în aur laparităŃi fixe. Într-un sistem monetar aur-devize, scopul convertirii în devize (monedele altorstate convertibile în aur) era acela de a se obŃine mijloace de plată recunoscute pe plan internaŃional întranzacŃiile economice. La ConferinŃa Monetară de la Bretton Woods din 1944 s-a adoptat – după cum am văzut –etalonul aur-deviză, dar nu ca recomandare, ci ca o obligaŃie. O altă deosebire faŃă de etalonul aur-devizerecomandat în 1922 la Genova consta în aceea că, la Bretton Woods, prin devize se înŃelegeau, deasemenea, monedele naŃionale convertibile în aur, dar după cel de-al doilea război mondial doar dolarulSUA era convertibil în aur. În aceste condiŃii etalonul aur-devize de la Bretton Woods era de factoetalonul aur-dolar. e) Etalonul DST a fost introdus oficial în 1978 în noul Statut al FMI. Drepturile Speciale deTragere (DST) sunt o unitate monetară de cont (de evidenŃă) care se distribuie gratuit statelor membreale FMI proporŃional cu cota parte a statelor la Fondul Monetar InternaŃional. RaŃiunea emisiunii DST(prima emisiune a avut loc în 1970) a fost aceea de a asigura lichidităŃi monetare internaŃionale nu dindeficitul contului curent al balanŃei de plăŃi externe a SUA, prin care dolarul american a invadat piaŃamondială, ci dintr-o sursă a FMI. DeŃinerea DST-urilor permite statelor care le au să le convertească într-o valută naŃională convertibilă. În afara funcŃiei iniŃiale a DST-ului de activ monetar destinat spoririilichidităŃilor internaŃionale, în 1978 DST-ul capătă şi funcŃia de etalon pe fondul demonetizării aurului.Dar DST-ul nu s-a bucurat de încredere din partea statelor pentru a-l adopta ca etalon monetar; excepŃiefac în prezent doar 4-5 state din centrul Africii, care au adoptat DST-ul ca etalon al monedelor lornaŃionale, dar acesta are doar un rol minor şi formal. f) Etalonul parităŃii puterii de cumpărare a monedelor naŃionale (PPC) reprezintă o comparare amonedei naŃionale cu alte monede pe baza unui „coş” de mărfuri identic, dar evaluat în preŃurilenaŃionale ale fiecărui stat după formula: PPC = ∑ q PnaŃ. , 1 unde q este „coşul” de mărfuri ∑ q Pstr. 1reprezentative pentru ambele state şi evaluate în preŃurile naŃionale (numărător) şi preŃurile străine(numitor). Paritatea puterii de cumpărare (PPC) reflectă mult mai corect raportul de schimb dintre douămonede ale statelor comparate. PPC este o activitate laborioasă şi definirea ei se face periodic deorganismele internaŃionale (de regulă, FMI şi Banca Mondială), băncile multinaŃionale şi o serie de bănci 20 Costin C. KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
  • 45. centrale (naŃionale) pentru a evalua şi fundamenta politica monetară, cu deosebire pentru a cunoaştecorectitudinea cursului de schimb valutar stabilit pe piaŃă. g) Etalonul devize se manifestă astăzi sub forma aranjamentelor monetare dintre FMI şi un statmembru. Majoritatea absolută a monedelor, cu deosebire ale Ńărilor dezvoltate, au un curs de schimbflotant, oscilând zilnic sau chiar în cursul aceleiaşi zile în dependenŃă de evoluŃia raportului dintre cerereşi oferta de pe piaŃa monetară. Celelalte Ńări mai puŃin dezvoltate negociază cu FMI o monedă (deviză) aunei Ńări care are o pondere importantă în schimburile economice ale Ńării mai puŃin dezvoltate, iar alteorichiar raportul cantitativ dintre cele două monede (cele mai slabe şi cele mai tari). Aceste negocieri şisoluŃii finale se mai numesc aranjamente monetare sau regimul schimburilor valutare. Raportulcantitativ dintre cele două monede nu este fix, dar se bucură de o anumită stabilitate pe termen mai lung.Cele mai multe Ńări au monedele corelate („aranjate”) cu dolarul SUA. Însă, în virtutea trecutului şi aunei experienŃe istorice, multe Ńări care făceau parte din zona francului francez îşi corelează monedanaŃională cu francul francez (astăzi, cu euro), alte Ńări foste membre ale URSS îşi aleg ca monedă dereferinŃă rubla, iar unele Ńări din Commonwealth-ul britanic au ca monedă de referinŃă lira sterlină etc.Aceste aranjamente monetare nu obligă statele la un anumit comportament faŃă de moneda „etalon”, daraceastă monedă „etalon” reprezintă moneda de referinŃă aleasă de statele mai puŃin dezvoltate. Printre monedele de referinŃă („etalon”) se află în prezent dolarul SUA, moneda unică a UE (euro),lira sterlină, rubla rusească, yenul japonez ş.a. Aranjamentele monetare convenite de unele state cu FMI nu au un caracter obligatoriu, ci orientativ; aceste state au libertatea de a promova o politică valutară independentă şi de a modifica moneda de referinŃă când apreciază că este necesar, dar se consultă cu FMI de câte ori simt nevoia. În ce privrşte Ńările cele mai slab dezvoltate care apelează în mod curent la credite sau alte ajutoare de la FMI, deseori, FMI îşi impune punctul de vedere nu numai asupra politicii lor valutare, dar şi în multe alte domenii macroeconomice (buget, privatizare, politica salarială, fiscală etc.). 4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană Convertibilitatea monetară reprezintă capacitatea recunoscută pe plan internaŃional a unei monede de a fi preschimbată în etalonul ei (dacă are) sau în altă monedă în raport de cerere şi ofertă. Convertibilitatea monetară apare o dată cu emisiunea de bancnote care au un conŃinut metalic: aursau argint. Prima formă a convertibilităŃii monetare a fost convertibilitatea metalică – capacitateamonedei de a fi preschimbată, la cerere, în aur sau argint, într-o cantitate care corespunde conŃinutului eimetalic. Emisiunea monetară (sub formă de bancnote) era limitată de rezervele în aur sau argint alebăncii de emisiune, pentru ca aceasta să poată face faŃă oricând cererilor posesorilor de bancnote de a lepreschimba în metalul-etalon la volumul conŃinutului metalic al bancnotei. Din cele relatate mai sus am observat procesul de dematerializare a etalonului monetar. În 1971,dolarul american era încă singura monedă care avea un conŃinut (etalon) metalic (0,888 gr aur pur); dar,în acelaşi an, autorităŃile monetare americane constată că rezerva în aur a SUA a scăzut de la cca 24 mldUSD în 1944 la cca 10 mld USD în 1971, în condiŃiile când deficitul balanŃei de plăŃi americane era„echilibrat” prin emisiune de dolari, aflaŃi în cantităŃi masive în circulaŃie şi în posesia nerezidenŃilor. Înaceste condiŃii, abandonarea etalonului aur şi sistarea convertibilităŃii metalice a dolarului american audevenit o necesitate obiectivă. După abandonarea convertibilităŃii metalice a rămas doarconvertibilitatea valutară, adică preschimbarea unei valute contra altei valute, care, la rândul ei, esteconvertibilă în altă valută. În acordurile de la Bretton Woods şi în Statutul FMI, convertibilitatea este un principiu de bază alsistemului internaŃional. În articolul VIII din Statutul FMI revizuit în 1978 se prevedeau ca obligaŃii alestatelor membre: a) să nu introducă restricŃii în efectuarea plăŃilor şi transferurilor pentru tranzacŃii internaŃionalecurente, adică pentru comerŃul cu bunuri şi servicii; b) evitarea practicilor valutare discriminatorii; c) evitarea practicării de cursuri valutare multiple;
  • 46. d) convertibilitatea soldurilor, în moneda proprie, deŃinute de un alt stat membru dacă acesta dinurmă dovedeşte că respectivele solduri sunt recente şi provin din tranzacŃii curente21. Prevederile Statutului FMI au în vedere doar tipul de convertibilitate de cont curent, adicăfondurile valutare necesare sau rezultate din comerŃul exterior cu mărfuri, servicii şi venituri provenitedin mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie (salarii, dobânzi, profituri şi dividende). Coroborând prevederile din Statut cu Raportul Comitetului celor douăzeci de guvernatori privitorla reforma sistemului monetar internaŃional, publicat în iunie 1974, precum şi cu practica monetarăinternaŃională trecută, deducem următoarele tipuri de convertibilitate monetară: Convertibilitatea metalică, prin care o monedă naŃională se preschimbă în aur sau argint conformconŃinutului paritar legal al valutei. Acest tip de convertibilitate a funcŃionat în perioadele etaloaneloraur-argint, aur şi aur-devize. Întrucât aceste etaloane au fost abandonate, singura convertibilitate care sepractică este convertibilitatea valutară, cu alte cuvinte, capacitatea unei valute de a fi preschimbatăcontra altei valute, care, şi aceasta, se bucură de convertibilitate valutară. Dar şi convertibilitatea valutară este de mai multe categorii. Astfel: a) Convertibilitatea de cont curent este reglementată de articolul VIII din Statutul FMI. Contulcurent este un post în balanŃa de plăŃi externe care reflectă încasările şi plăŃile generate de tranzacŃiile deexport şi import cu mărfuri, de prestările de servicii internaŃionale (transporturi internaŃionale, turisminternaŃional, servicii bancare, asigurări şi reasigurări internaŃionale, telecomunicaŃii, activităŃi culturale,ştiinŃifice şi artistice internaŃionale, poştă etc.). În mai 2004, din cele peste 184 state membre ale FMI, 150 de state recunoscuseră articolul VIII.Statele care nu au recunoscut acest articol se consideră că au valute neconvertibile22. b) Convertibilitatea valutară limitată este acea convertibilitate valutară prin care valutele se schimbă pentru anumite operaŃii comerciale sau de capital. Astfel, există monede naŃionale care nu sunt convertibile pentru importul unor produse socotite de lux, plata unor servicii neagreate de autorităŃi, acordarea unor credite externe peste o anumită limită de timp sau pentru anumite scopuri neagreate; există convertibilitate limitată pentru persoanele rezidente sau nerezidente etc. Convertibilitatea de cont curent prevăzută în articolul VIII este deja o convertibilitate valutară limitată, căci ea nu operează în cazul tranzacŃiilor pentru credite externe sau de capital. De asemenea, convertibilitatea valutară de cont curent poate fi internă sau externă. Convertibilitatea internă apare în cazul în care valuta nu poate fi monedă de plată într-un contract comercial internaŃional; în schimb, valutele utilizate ca monedă de contract au convertibilitate externă. De aceea, în articolul VIII din statutul FMI se pune accentul pe eliminarea restricŃiilor în utilizarea monedei naŃionale. c) Convertibilitatea valutară deplină constă în eliminarea oricărei restricŃii în utilizarea externă aunei monede naŃionale. Convertibilitatea deplină permite utilizarea monedei atât în tranzacŃiile de contcurent, cât şi în tranzacŃiile de capital şi de credite externe. 4.3. Convertibilitatea leului 21 Statutul FMI, Washington, 1978. 22 International Financial Statistics, May, 2004.
  • 47. Leul românesc a cunoscut mai multe forme de convertibilitate de când a fost adoptat, la 4 mai1867, primul sistem monetar naŃional al României: a) Pe baza legii din 1867, au fost bătute monezi din argint şi aur, întrucât încă de la începutsistemul monetar naŃional a avut un etalon bimetalist (aur şi argint), iar din 1890 a fost adoptat etalonulmonometalist (aur). În 1880 au fost puse în circulaŃie primele bancnote exprimate în lei emise de BancaNaŃională a României23. Primele bancnote în lei erau convertibile în aur şi argint, iar după 1890convertibilitatea leului era numai în aur conform etalonului aur adoptat cu această ocazie, renunŃându-sela argint ca etalon. În perioada până la declanşarea primului război mondial, România avea o balanŃă de platăexcedentară, astfel că nu a fost cazul vreunei cereri de convertire a monedei naŃionale; aurul şi devizeleacumulate erau necesare pentru eventuale cereri de convertibilitate în tranzacŃii izolate. În 1914 a fost înregistrată prima cerere de convertibilitate a leului deŃinut de un străin în aur, şiaceasta într-o perioadă când în întreaga lume se sistaseră demult circulaŃia şi convertibilitatea monedei înaur. Deşi România era încă în stare de neutralitate, s-a decis oficial abandonarea etalonului aur şi s-arefuzat prima şi ultima cerere de convertire a leului în aur. S-a realizat convertibilitatea în devize cerutede deŃinătorul de lei. b) După primul război mondial, ca şi majoritatea statelor lumii, România nu a mai practicatconvertibilitatea în aur, ci în devize. Etalonul leului era francul francez. În februarie 1929, are loc„stabilizarea monetară”. În acest context se realizează trecerea la etalonul aur-devize al leului şi laconvertibilitatea deplină a leului în aur şi devize pentru toate genurile de operaŃiuni, inclusiv pentruoperaŃiuni de capital24. În condiŃiile crizei economice mondiale din 1929-1933 majoritatea statelor abandoneazăconvertibilitatea în aur, inclusiv Anglia ş.a., iar SUA depreciază dolarul de la 2,4 gr aur la 0,888 gr aur.Cu toate acestea, guvernul român abandonează convertibilitatea în aur abia în 1934 şi menŃine încă operioadă convertibilitatea în devize, până când rezervele valutare a BNR scad alarmant de mult. c) La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, o dată cu aproprierea frontului de graniŃeleRomâniei, guvernul Antonescu şi BNR bat o importantă cantitate de aur în monede aur care suntvândute pe „sprânceană” marilor bogătaşi, numite „cocoşei”, după desenul de pe o faŃă a monedei-aur.„Cocoşeii”, în cea mai mare parte, au fost scoşi peste graniŃă o dată cu emigrarea proprietarilor. Odată cuocuparea României de către Armata Roşie şi trecerea la economia planificată, se sisteazăconvertibilitatea leului şi se introduce monopolul de stat asupra valutei, aurului şi comerŃului exterior.Astfel, în întreaga perioadă a economiei socialiste, leul nu a mai fost convertibil. El avea o definiŃieformală în aur, care din 1954 era de 0,148112 gr aur, nivel care teoretic s-a menŃinut până în 1989. În momentul revoluŃiei din decembrie 1989, România nu avea datorii externe, dar deŃinea creanŃeasupra străinătăŃii (de regulă, faŃă de Ńările în curs de dezvoltare, unele Ńări foste socialiste şi Cuba) depeste 3 miliarde de dolari, iar rezervele monetare al BNR erau de peste 2,5 miliarde de dolari.Transformarea valutei obŃinute din exporturi în monedă naŃională se realiza la o rată numită curs derevenire, iar leii proveniŃi din exporturi sau destinaŃi importurilor se numeau leu-valută. Tot leu-valută senumeau şi banii naŃionali (leii) care erau deŃinuŃi sau planificaŃi pentru plăŃi externe (pentru importuriş.a.). Leul-valută era o denumire pentru o unitate monetară de cont, de evidenŃă, de socoteală, el nucircula şi nu era tipărit, deci aceşti lei nu erau bani efectivi. d) După revoluŃie, România şi-a propus trecerea de la economia socialistă la economia de piaŃă,dar în primii ani ai tranziŃiei erau elemente de haos în economie şi un vid legislativ. Totuşi, în anii 1990-1994, s-au realizat importanŃi paşi spre convertibilitatea leului şi crearea pieŃei valutare. Dintre aceşti paşipozitivi enumerăm: renunŃarea la monopolul valutar al statului şi la monopolul de stat asupra comerŃuluiexterior; introducerea dreptului de proprietate al agenŃilor economici asupra valutei încasate dinexporturi; libertatea persoanelor fizice de a deŃine valută şi de a o obŃine prin casele de schimb valutarcare au început a fi create; atribuirea Băncii NaŃionale a funcŃiei de bancă centrală, a funcŃiei de 23 Costin C. KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 24 Enciclopedia României, vol. IV, 1940.
  • 48. gestionare a rezervelor valutare ale statului, de supraveghere şi reglementare a pieŃei valutare; trecereaincipientă la convertibilitatea leului în valută sub forma de licitaŃii valutare zilnice la Banca NaŃională cuparticiparea băncilor comerciale; crearea în 1994 a pieŃei valutare interbancare; liberalizarea cursului deschimb valutar, dar şi a preŃurilor la mărfuri şi servicii. ToŃi aceşti paşi spre economia de piaŃă, spre liberalizarea economiei de sub tutela rigidă a statului,adoptarea mecanismelor de piaŃă au permis României ca, la 5 martie 1998, să recunoască prevederilearticolului VIII al Statutului FMI vizând eliminarea restricŃiilor în decontările internaŃionale (comerŃul cumărfuri, servicii şi alte tranzacŃii curente), ceea ce a marcat trecerea la convertibilitatea de cont curent aleului. Încă de la 3 ianuarie 1998, se creează piaŃa valutară în România pe baza prevederilor dinRegulamentul nr. 3 al BNR din decembrie 1997. Prin măsurile adoptate în economie, rata anuală a inflaŃiei scade de la circa 300% în 1993 la 9% în 2004, rezervele valutare ale statului depăşesc 17 miliarde USD în 2005, privatizarea economiei se apropie de sfârşit, operaŃiunile de pe piaŃa valutară se dezvoltă susŃinut, efectuându-se operaŃiuni valutare variate specifice tuturor pieŃelor valutare, sunt atrase investiŃii străine directe, care variază anual între 1 mld şi 2 mld USD, scade accentuat riscul de Ńară evaluat de instituŃiile financiare internaŃionale etc. e) Toate aceste evoluŃii pozitive au permis, în mai 2005, trecerea la convertibilitatea de capital aleului. Astfel, leul cunoaşte din 2005 o convertibilitate deplină atât pentru operaŃiunile de cont curent, câtşi pentru operaŃiunile de capital. Aceasta permite atragerea nu numai de investiŃii directe de capital, dar şide investiŃii de portofoliu, care constau în dreptul investitorilor străini de a depozita valută în conturilebancare româneşti şi a cumpăra acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri de valoare de pe piaŃa bursierăromânească. Intrarea susŃinută de capital străin în valută în economia României a condus la creştereacererii de lei şi la stabilizarea ratei cursului de schimb valutar. Cursul de schimb valutar a scăzut de la41.000-42.000 lei pentru un euro, în 2003, la 35.000-36.000 lei în 2005, scădere valabilă şi pentru dolar(28.000-30.000 lei/USD). B.N.R. a fost chiar nevoită să intervină deseori pe piaŃa valutară, cumpărândvalută pentru a frâna supraevaluarea leului, care are şi consecinŃe negative în special în ceea ce priveştecompetitivitatea exportului românesc. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 4 Etalonul monetar reprezintă o cantitate de valoare valutară sau materială adoptată prin lege de către stat pentru propria monedă şi recunoscută pe plan internaŃional. Etalonul ajută la îndeplinirea de către monedă a funcŃiei de mijloc de plată, de convertibilitate la un anumit curs valutar. Etalonul monetar se caracterizează prin definirea conŃinutului unităŃii monetare naŃionale printr-o cantitate de metal preŃios sau de valută străină mai puternică. În prezent, nicio valută nu mai are definit etalonul, ci se utilizează paritatea puterii de cumpărare sau cursul de schimb valutar. De-a lungul istoriei, societatea a cunoscut mai multe etaloane, care s-au succedat până la dispariŃie. Primul etalon a fost etalonul marfă, după care au urmat etalonul aur-argint, etalonul aur (sub formă de etalon-monedă până la primul război mondial şi etalonul aur-lingou după primul război mondial). Din 1922 se foloseşte etalonul aur-devize, care a fost legalizat în 1944 şi care a funcŃionat până în aprilie 1971, când dolarul american sistează convertibilitatea în aur; o largă utilizare a căpătat după război etalonul devize, iar unele Ńări slab dezvoltate folosesc etalonul DST. În prezent, nu mai există nici un etalon, acesta este calculat periodic de băncile centrale sub formă de etalon al puterii de cumpărare a monedei, iar cursul de schimb valutar se stabileşte în raport de evoluŃia cererii şi ofertei la o monedă sau alta, oscilând continuu. FMI totuşi supra-veghează evoluŃia cursului valutar şi convine, cu statele, asupra unor aranjamente valutare.
  • 49. Convertibilitatea monetară nu mai este în aur, ci într-o altă valută, la rândul ei liberconvertibilă. Convertibilitatea reprezintă capacitatea recunoscută pe plan internaŃional a unei monedede a fi preschimbată în altă monedă la un curs valutar determinat de raportul cerere-ofertă. Atâta timp cât a funcŃionat etalonul aur, convertibilitatea se realiza în aur. În prezentsunt mai multe tipuri de convertibilitate: convertibilitatea de cont curent, convertibilitatea limitată laanumite tranzacŃii şi convertibilitatea deplină, atât de cont curent, cât şi de capital. Leul a cunoscut de la crearea sa, mai multe tipuri de etaloane şi de convertibilitate pânăîn 1948, când orice tip de convertibilitate este abandonată. După 1990, convertibilitatea este dirijată prinlicitaŃii valutare la Banca NaŃională, în 1994 se realizează convertibilitatea interbancară pentruoperaŃiunile de cont curent, în 1998 se trece la convertibilitatea directă între bănci pentru operaŃiunile decont curent, se creează casele de schimb valutar, iar din mai 2005 se trece la convertibilitatea de capital aleului. B. Concepte şi termeni de reŃinut a) etalon monetar b) etalon valutar c) convertibilitate monetară d) convertibilitate valutară e) convertibilitate de cont curent f) convertibilitate deplină C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale 2. Convertibilitatea valutară şi principalele ei categorii 3. Convertibilitatea leului şi etapele evoluŃiei ei. D. Bibliografie obligatorie • Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolele 1 şi 6, Editura ŞtiinŃificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1978. • Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolul 11, Editura Economică, 1997. • Patrick Lenain, FMI-ul, Repere, capitolele 1 şi 2, Editura Coresi, 1996.
  • 50. CAPITOLUL 5 ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ 5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă 5.1.1. Aurul 5.1.2. Devizele 5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI 5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (DST) 5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă 5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei 5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională 5.5. Activele de rezervă ale României contemporane Schimburile economice externe presupun existenŃa unor mijloace de plată internaŃionale, careprovin din încasările la exporturile de mărfuri, de servicii şi din intrările de resurse financiare externe subformă de credite, aport de capital extern şi ajutoare (credite nerambursabile). Utilizarea acestor mijloacede plată este destinată plăŃii importurilor de mărfuri şi servicii, acordării de credite externe, efectuării deinvestiŃii în străinătate, rambursării datoriilor externe şi acordării de ajutoare externe. Necesarul demijloace de plată în decursul unui an nu trebuie să fie egal cu volumul plăŃilor ce urmează a fi făcute, cimult mai mic ca urmare şi a altor funcŃii pe care le îndeplinesc banii (funcŃia de instrumente de credit, demijloace de circulaŃie ş.a.); astfel, cu un volum limitat de mijloace monetare se asigură un volum maimare de plăŃi ca urmare a reciclării (rotaŃiei) mijloacelor de plată. În realizarea unei astfel de corelaŃii unrol important îl au creditul şi sistemul bancar. Dar, în orice caz, cu cât volumul tranzacŃiilor comerciale şifinanciare este mai mare, cu atât mai ridicat este şi necesarul stocului de mijloace de plată pe care statele,băncile şi firmele trebuie să le aibă la dispoziŃie pentru a asigura fluenŃa plăŃilor şi încasărilorinternaŃionale. În acest scop, băncile comerciale şi chiar firmele dispun de un capital de circulaŃie învalută depozitat şi utilizat prin sistemul bancar, gestionat astfel încât să nu afecteze solvabilitatea,credibilitatea şi lichiditatea monetară şi valutară. Şi la nivelul economiei naŃionale, statele se îngrijesc să-şi asigure necesarul demijloace de plată internaŃionale sub diverse forme, numit generic active monetare derezervă. Aceasta cu atât mai mult, cu cât banca centrală îndeplineşte funcŃia de „bancă abăncilor”, de centru valutar al Ńării, de autoritate monetară supremă care supravegheazăevoluŃia cursurilor valutare, echilibrul schimburilor economice externe şi al balanŃei deplăŃi externe, ca şi al balanŃei creanŃelor şi obligaŃiilor valutar-financiare în raporturile custrăinătatea. În acest scop se creează activele monetare şi valutare oficiale de rezervăgestionate de banca centrală. 5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă
  • 51. Activele rezervelor monetare internaŃionale – gestionate de băncile centrale – îndeplinescimportante funcŃii în vederea dezvoltării echilibrate şi fluente a schimburilor economice cu străinătatea,garantării solvabilităŃii externe, credibilităŃii statului în relaŃiile valutare şi financiare internaŃionale. Cel mai vechi activ monetar de rezervă a fost aurul monetar, cu care banca deemisiune garanta circulaŃia banilor şi asigura convertibilitatea bancnotelor în aur la cerere.Cu timpul, unele monede naŃionale, la început lira sterlină, apoi dolarul, marca germană,francul francez, iar acum euro, care aveau şi au o largă utilizare în tranzacŃiile economiceinternaŃionale şi se bucură de credibilitatea altor bănci centrale, bănci comerciale şi agenŃieconomici, au pătruns – alături de aur – în activele monetare de rezervă ale băncilorcentrale ale statelor, îndeplinind tot atât de bine, iar uneori chiar mai bine, multiplele funcŃiiale aurului ca bani universali. Prin aceasta se explică, în parte, faptul că monedele naŃionaleconvertibile (valutele liber utilizabile) au în prezent ponderea principală în structuraactivelor monetare de rezervă ale statelor. La cele două active monetare de rezervă (aurul şimonedele naŃionale convertibile) s-au adăugat, în ultimii treizeci de ani, şi monedeleinternaŃionale, care sunt emise de organisme economice internaŃionale, cum sunt drepturilespeciale de tragere (DST), emise de FMI, şi unitatea monetară comună a UE (euro). Prin atragerea şi utilizarea activelor monetare de rezervă, banca centrală urmăreşteasigurarea lichidităŃii optime. Prin lichiditate monetară internaŃională se înŃelegecapacitatea unei bănci centrale de a dispune de mijloacele de plată necesare stingeriiunor datorii previzibile sau imprevizibile ale statului la scadenŃă. În acest scop, activelemonetare de rezervă – aurul monetar, valutele convertibile, DST şi poziŃia creditoare laFMI – trebuie să se afle într-un volum şi într-o structură optime din punct de vedere atât allichidităŃii monetare, cât şi al rentabilităŃii financiare. Activele oficiale de rezervă au ungrad ridicat de lichiditate în măsura în care pot fi rapid şi eficient transformate în mijloacede plată internaŃionale disponibile a fi utilizate imediat pentru stingerea unor datoriianticipate sau fortuite. În perioada 1950-2005 (tabelul nr. 1), totalul activelor de rezervă monetară acrescut de 30,1 ori, cu deosebire pe seama sporirii mai rapide a volumului devizelor(valutelor naŃionale liber convertibile) în totalul rezervelor, ceea ce a constituit o bazătemeinică în vederea asigurării mijloacelor de plată pentru derularea mai mult sau mai puŃinnormală a schimburilor economice mondiale, deşi în anumite perioade şi pentru anumiteŃări s-a simŃit acut lipsa de lichidităŃi internaŃionale. Tabelul nr. 1 Structura activelor de rezervă monetară în lume – în % –Active monetare 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005Total rezerve 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0din care: 1. Aur 69,0 63,1 39,8 9,5 9 3,0 2,7 2. Devize convertibile 27,5 30,9 48,6 82,5 5 92,4 93,0 3. PoziŃia de rezervă la 3,5 6,0 8,3 4,7 5 3,3 3,2 FMI 4. DST – – 3,3 3,3 1 1,3 1,1
  • 52. Sursa: International Financial Statistics, Yearbook 1989, IFS 2005. 5.1.1. Aurul Rezervele oficiale în aur ale statelor membre ale FMI au crescut de la 33 mld uncii de aur, în 1950,la 37 mld uncii în 1970, după care – o dată cu declanşarea în 1971 a crizei sistemului monetar de laBretton Woods – volumul fizic al rezervei de aur nu a mai crescut, iar scăderea a fost nesemnificativă(33,4 mld. uncii în anul 2005). Însă, ca pondere în totalul rezervelor monetare, aurul a scăzut (evaluat lapreŃul oficial de 35 DST/uncia) de la 39,8% în 1970 la 3% în anul 2005, ocupând un loc„periferic”. Dar, calculând aurul monetar din rezerve la preŃul pieŃei din Londra, ponderea aurului acunoscut o evoluŃie sinuoasă, determinată de instabilitatea preŃului de piaŃă. Astfel, în 1970, pondereaaurului evaluat la preŃul pieŃei în totalul rezervelor a crescut de la 4,3%, în 1970, la 57,8%, în 1980,pentru ca apoi această pondere să scadă la 28,5%, în 1990, şi 12,2% în 2000. Scăderea locului relativ alaurului este evidentă după 1990, ca urmare a reducerii preŃului pieŃei la aur, dar, cantitativ, aurul monetaral băncilor centrale a cunoscut o reducere nesemnificativă. Această tendinŃă stagnantă a rezervelor în aur are mai multe cauze. În primul rând, presiunea externă a FMI şi SUA asupra statelor membre de a nucumpăra aur pentru rezerve, tocmai în intenŃia manifestă de demonetizare a aurului. Darstatele mici nu au vândut mari cantităŃi de aur cu excepŃia unor state care s-au aflat în uniiani într-o situaŃie financiară dificilă determinată de deficitul balanŃelor lor de plăŃi externeşi nevoia de echilibrare a lor. În al doilea rând, majoritatea statelor au un nivel socotit optim de rezervă în aur, iar sporirea ei afost apreciată ca ineficientă, ştiut fiind că stocul de aur nu aduce dobândă, ci generează cheltuieli dedepozitare, pază şi asigurare. În al treilea rând, producŃia mondială de aur a cunoscut importante reduceri, Ńările producătoarepreferând să aloce o parte din producŃia autohtonă propriilor rezerve monetare. În fine, un rol important l-a avut şi îl are cererea mare de aur din partea industriei, medicinii,producătorilor de bijuterii şi tezaurizării particulare a unei părŃi din aur. Tabelul nr. 2 Principalii 10 producători mondiali de aur – în tone – Nr. łara ProducŃia crt. 1994 1995 2003 1. Africa de Sud 524,4 583,9 573,4 2. SUA 326,0 329,3 330,4 3. Australia 254,9 253,5 251,4 4. Canada 146,4 150,3 152,5 5. Rusia 158,1 142,1 148,7 6. China 124,1 136,4 138,8 7. Indonezia 55,3 74,1 75,5 8. Brazilia 73,4 67,4 66,6 9. Uzbechistan 64,4 63,6 64,5 10. Noua Guinee 60,5 54,8 61,1 Sursa: Gold Fields Mineral Services Ltd. – Gold, 1997; BRI 2005.
  • 53. Alături de Ńările din tabelul nr. 2 trebuie menŃionate şi altele, care sunt importanteproducătoare de aur: Ghana (41 t), Chile (52 t), Filipine (28 t), Columbia (24 t) etc. Pe ansamblul economiei mondiale, producŃia de aur a crescut de la 962 t în 1980 la 1744 t în 1990şi 2966 t în 2000, asigurându-se o importantă ofertă, dar inegală, ceea ce s-a reflectat şi în evoluŃiapreŃului pe piaŃa aurului de la Londra (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 EvoluŃia preŃului aurului la Bursa din Londra – în USD/uncie şi DST/uncie – Categorii de unităŃi monetare 1970 1980 1990 2000 2004 PreŃul pieŃei în USD 37,4 589,5 385,1 272,2 391,4 PreŃul pieŃei în DST 37,3 462,2 270,6 206,2 268,5 Sursa: International Financial Statistics, Yearbook, 1989, 2000, IFS Septembrie 2005. PreŃul aurului pe piaŃa Londrei a fost net superior preŃului oficial în DST (35DST/uncie); totuşi, după 1986, el cunoaşte o tendinŃă de scădere indiferent de unitatea monetară în careeste exprimat. Prezintă interes să urmărim şi locul aurului în rezervele monetare ale diferitelor state membre aleFMI. Astfel, ponderea aurului în rezervele monetare totale, în ElveŃia şi FranŃa, este superioară medieimondiale a Ńărilor dezvoltate. De asemenea, repartiŃia pe Ńări a stocului mondial de aur monetar esteinegală. Astfel, în stocul mondial de aur monetar SUA deŃine 28%, Germania 11,9%, FranŃa 10,4% şiElveŃia 8,9%. Aurul nu mai are funcŃiile monetare de altădată; el a rămas doar cu funcŃia de activ de rezervă, darcare poate fi transformat în mijloc de plată, după vânzarea lui (ca marfă) la bursa aurului; valuta astfelîncasată pe aur se foloseşte ca mijloc de plată internaŃională. Procesul de vânzare a aurului presupune unanumit timp până la încasarea valutei, ceea ce arată că aurul nu se caracterizează printr-o înaltă lichiditatemonetară. Dacă la aceasta se adaugă faptul că deŃinerea aurului presupune cheltuieli pentru stocare şipază, se poate pune întrebarea de ce statele mai Ńin o parte din rezervele monetare în aur? Răspunsulcurent la o asemenea întrebare constă în aceea că aurul are o valoarea intrinsecă; este vorba, totodată, demotive psihologice, tradiŃionale şi istorice. Aurul, realmente, s-a demonetizat. Dar, el este un metal greude înlocuit – cum am arătat – pentru nevoile industriei, medicinii, producerii de bijuterii, dar şi pentrutezaurizare privată. 5.1.2. Devizele TendinŃa istorică rezidă în înlocuirea aurului – ca mijloc de plată internaŃională – cu valutelenaŃionale convertibile, în sensul de devize liber utilizabile. DeŃinerea şi utilizarea monedelor în funcŃia deactive de rezervă şi mijloc de plată internaŃională au început încă din secolul XIX, dar acestea erauconvertibile în aur. În prezent, nici o monedă naŃională nu mai este convertibilă în aur, dar câteva dintreaceste valute sunt liber utilizabile, în sensul că deŃin o pondere importantă în tranzacŃiile comerciale, decapital, precum şi pe pieŃele valutare internaŃionale; eurovalutele – aceste vehicule în derulareatranzacŃiilor comerciale şi de capital – nu sunt altceva decât dolari americani, euro, lire sterline şi alte 1-2valute naŃionale; aceste devize – deşi nu au o valoare intrinsecă precum aurul – îndeplinesc toate funcŃiileuniversale ale banilor: mijloc de plată, instrumente de credit şi de circulaŃie monetară internaŃională, iarîn prezent, şi funcŃia de activ de rezervă, funcŃie asemănătoare celei de tezaurizare. Partea negativă nu constă în aceea că devizele respective sunt monede naŃionale, emise de oautoritate monetară naŃională. Elementul determinat pentru comunitatea internaŃională este faptul căintrarea monedelor naŃionale în circulaŃia monetară internaŃională rezultă din nevoile de lichidităŃiinternaŃionale cerute de derularea fluentă şi în securitate a tranzacŃiilor internaŃionale; dar starea balanŃei
  • 54. de plăŃi, negativă, a Ńărilor cu valute liber utilizabile deseori conduce la „echilibrarea” balanŃei cumonede naŃionale, umflând circulaŃia monedelor internaŃionale cu bani naŃionali. În fond, această valută provine, în primul rând, din soldul deficitar al balanŃei de plăŃi curente,adică valoarea bunurilor şi serviciilor importante este mai mare decât valoarea mărfurilor şi serviciilorexportate, astfel încât diferenŃa negativă este acoperită cu bani naŃionali. Deci, Ńările cu deficit în balanŃade plăŃi curente consumă mai mult decât produc, diferenŃa de bunuri şi servicii fiind plătită cu baninaŃionali. Şi dacă avem în vedere că Ńările cu aceste deficite sunt Ńări dezvoltate şi bogate, se puneîntrebarea dacă este moral, etic ca ele să trăiască pe seama bunurilor şi serviciilor furnizate de restulstatelor. Dar problema poate fi privită şi financiar. Soldurile balanŃei deficitare faŃă de o Ńară cu valută liberutilizabilă, intrate în rezervele valutare, constituie, în fond, un credit acordat involuntar de Ńaraexcedentară Ńărilor deficitare. Devizele din rezervele valutare, desigur, sunt utilizate în depozite bancare,majoritatea la vedere sau pe termen scurt, purtătoare de dobânzi mici, faŃă de creditul involuntar, careeste pe termen lung, chiar perpetuu, la care s-ar fi putut obŃine dobânzi mult superioare25. A doua sursă de aprovizionare a sistemului monetar internaŃional cu devize naŃionale liberutilizabile este soldul activ al balanŃei de plăŃi curente. Astfel, Ńările cu balanŃe active utilizează o partedin soldul balanŃei plăŃilor curente pentru efectuarea de investiŃii internaŃionale, fie sub formă deinvestiŃii externe directe (cumpărarea sau construirea de întreprinderi în alte Ńări), fie sub formainvestiŃiilor de portofoliu (cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni şi titluri de valoare) de pe piaŃa de capitaldin Ńări străine. În ambele ipostaze, monedele naŃionale – printr-un proces valutar-financiar specific –pătrund în economiile altor Ńări, astfel că valutele naŃionale din Ńările excedentare pot – şi deseori ajung –în rezervele valutare ale firmelor, băncilor comerciale şi băncilor centrale ale Ńărilor de destinaŃie ainvestiŃiilor. Acelaşi rol în crearea de rezerve valutare îl au creditele acordate de Ńările cu excedentvalutar diferitelor firme, bănci comerciale sau state. O parte din aceste credite ajung în rezervelemonetare ale băncilor centrale26. Ca urmare, locul devizelor în totalul rezervelor monetare a crescut de la 45,3 mld DST, în 1970, la1.339,5 mld. DST, în 2000, deŃinând o pondere în ansamblul rezervelor de 93%, în 2000, faŃă de 48,6%,în 1970. Analiza structurii pe valute a rezervelor în devize este deosebit de edificatoare (tabelul nr. 4). Tabelul nr. 4 Structura pe valute a rezervelor în devize convertibile Nr. Total devize în rezerve 1985 1990 1995 1999 2004 crt. din care: 100 100 100 100 100 1. Dolarul american 70,0 57,5 56,4 52,4 51,3 2. Marca germană 12,6 18,6 15,2 15,4 .... 3. Yenul japonez 5,8 6,9 7,8 5,1 5,0 4. Lira sterlină 2,9 3,4 3,7 4,0 3,8 5. Francul francez 0,8 2,3 2,1 2,2 ..... 6. Euro .... ...... ..... 1,3 32,6 7. Alte valute sau valute neidentificate 5,9 9,8 13,7 6,8 7,3 Sursa: BRI, Annual Report; FMI, Rapport Annuel, ani diferiŃi. Tabelul nr. 4 arată locul pe care îl deŃin diverse valute în totalul devizelor aflate în rezerveleoficiale. Dolarul deŃine ponderea principală în devizele de rezervă, dar cunoaşte o tendinŃă de scădererelativă, ca urmare a apariŃiei şi dezvoltării altor valute convertibile Ńinute de state în rezervele valutare.Astfel, după apariŃia monedei unice UE, din rezerve dispar marca germană şi francul francez, dar apareEuro, cu o pondere de circa 33%. În schimb, lira sterlină, cândva principala valută în rezervele valutare, a 25 Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978. 26 International Financial Statistics, May, 2005.
  • 55. scăzut, ca pondere, la circa 4%, dar continuă să se menŃină pe locul IV, datorită rolului Londrei, deimportant centru financiar internaŃional, precum şi legăturilor sale privilegiate cu Ńările membre aleCommonwealth-ului care Ńin o mare parte din rezerve în lire sterline. PoziŃia dolarului în totalul rezervelor valutare este menŃinută şi consolidată datorită deficituluicronic şi crescând al balanŃei financiare americane – de la 115 mld dolari în 1985 la peste 500 mld dolari,în 2004. Valutele naŃionale liber utilizabile au, fără doar şi poate, un rol activ în plăŃile internaŃionale, fărăde care schimburile economice nu s-ar putea derula. Dar un sistem monetar internaŃional care se bazeazăpe aprovizionarea cu mijloace de plată din deficitele unor balanŃe de plăŃi externe nu se poate bucura desoliditate. Unii autori denumesc acest sistem, bazat pe utilizarea valutelor naŃionale, nu un sistemmonetar internaŃional, ci un sistem valutar internaŃional27. 5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI Statele membre ale FMI au depus la Fond un capital format în proporŃie de 25%, sub formă de aursau valute liber utilizabile, şi de 75% în monedă naŃională aflată într-un cont la banca centrală a statuluimembru şi care poate fi utilizată de FMI pentru a acorda credite altor state cu dificultăŃi de balanŃă. Deci,poziŃia de rezervă la FMI a unui stat reprezintă virările în plus la Fond, peste cota de rezervă cu careparticipă la Fond, făcute în moneda naŃională în raport de disponibilităŃile FMI în această valută. Desigur, FMI poate utiliza din contul cotei doar, în primul rând, valutele liber utili-zabile sauconvertibile faŃă de străinătate; valuta neconvertibilă nu poate fi folosită de FMI. FMI dispune, deci, necondiŃionat de cota de 75% spre a fi folosită pentru credite. Partea din cotafolosită de FMI este socotită o creanŃă asupra FMI, o disponibilitate la FMI sau o rezervă valutarădeŃinută la FMI. Mărimea acestei poziŃii creditoare a statului membru la FMI se determină ca diferenŃădintre cota statului membru şi disponibilităŃile utilizate de FMI. În aceste condiŃii, respectiveledisponibilităŃi la FMI fac parte din rezerva monetară a statului membru alături de aur, devize sau DST. Sunt foarte puŃine Ńări în curs de dezvoltare care să fie în situaŃia de a avea disponibilităŃi din propriamonedă la FMI pe care acesta să le utilizeze pentru acordarea de credite altor Ńări. În schimb, Ńăriledezvoltate care au valută convertibilă şi excedente în balanŃa de plăŃi curente cu alte Ńări au monedă căutatăde FMI şi utilizată pentru a se acorda credite statelor în dificultate de balanŃă. Astfel, în anii ’90, FMI autilizat din cotele statelor membre o sumă anuală care a variat între 30 mld echivalent DST şi 60 mldechivalent DST, ceea ce reprezintă cca 3% din totalul rezervelor monetare ale statelor. În anul 2004, FMI a utilizat în medie 60 mld echivalent DST, sporindu-se rezervele statelor careau finanŃat FMI cu această sumă. Din totalul acestei sume, 86% au fost asigurate de Ńările dezvoltate şi14% de unele Ńări în curs de dezvoltare (de regulă, exportatoare de ŃiŃei). Dintre aceste ultime Ńări, celemai mari sume au fost asigurate de China, Arabia Saudită, India, Kuweit, Malaysia, Singapore,Venezuela, Columbia, Chile, Coreea de Sud, care şi-au sporit în aceeaşi proporŃie propriile rezervevalutare. Dintre Ńările din Europa de Est care au acordat FMI-ului asemenea facilităŃi – creându-şi poziŃiecreditoare la FMI – menŃionăm: Polonia, Ungaria, Slovenia. România nu are până în prezent poziŃiecreditoare la FMI. 5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (DST) În anii ’60, statele membre ale FMI erau îngrijorate de aprovizionarea sistemului monetarinternaŃional, aproape exclusiv, cu dolari proveniŃi din deficitul balanŃei SUA. În aceste condiŃii, s-aformulat opinia – adoptată de FMI în 1967 şi inclusă în Statutul FMI în 1969 – ca aprovizionareasistemului monetar cu mijloace de plată, cu rezerve monetare, să se realizeze ca urmare a emisiunii uneimonede internaŃionale de către FMI, al cărui volum să nu depindă de deficitul balanŃei unei Ńări, ci denevoile reale de lichidităŃi în sistemul monetar internaŃional. În acest scop s-a adoptat un mecanism deemisiune şi repartizare monetară în cadrul FMI sub denumirea de „drepturi speciale de tragere” 27 Dorel Oprescu, Sistemul monetar internaŃional, Editura Academiei, Bucureşti, 1991.
  • 56. (împrumut), deosebindu-se prin această denumire de „drepturile normale de tragere” (de creditare). Înaceste condiŃii, DST-ul este monedă internaŃională emisă de FMI într-un volum care să completezenevoile globale de lichiditate – alături de aur şi devize; unii sperau că balanŃa americană se va echilibra,astfel ca, dacă nu singurul, cel puŃin principalul mijloc de plată să devină DST. Dar nu a fost să fie aşa.Deficitul balanŃei comerciale a SUA a început să crească vertiginos din 1971, astfel că emisiunea deDST a început să fie apreciată de unii autori drept „irigaŃie pe timp de ploaie”. Au fost 3 emisiuni de DST: în 1970, 1979 şi 1987, în total 90 mld DST, repartizate gratuit statelormembre, proporŃional cu cota statului la FMI. Astfel, dacă avea o cotă la FMI de 20%, SUA primea înaceeaşi proporŃie DST din totalul emisiunii monetare din anul respectiv. România nu a participat laprima emisiune (1970), întrucât a aderat la FMI după epuizarea emisiunii (1972), dar a primit DST de lacelelalte 2 emisiuni, proporŃional cu cota de participare a sa la capitalul FMI (0,46%). DST este o unitate monetară internaŃională de cont şi, conform ultimelor precizări, ale StatutuluiFMI, are următoarele funcŃii: – activ de rezervă monetară; – instrument de procurare de monedă liber utilizabilă prin intermediul FMI; – etalon monetar; – mijloc de plată în relaŃiile monetare interne din cadrul FMI (dobânzi, comisioane etc.); – instrument de răscumpărare; – instrument de evidenŃă statistică în contabilitatea FMI. În realitate, majoritatea acestor funcŃii sunt doar obiective ce ar trebui atinse prin reformareasistemului monetar. ConŃinutul monetar al unui DST a evoluat în raport cu starea crizei sistemuluimonetar internaŃional şi a înŃelegerilor dintre statele membre. Etapele evoluŃiei definirii conŃinutului „coşului” monetar DST: – În 1970, o dată cu prima emisiune a DST, acesta era definit în aur, cu o valoare paritară ca şiUSD, adică 0, 888671gr. aur fin. – În noiembrie 1971, după prima devalorizare postbelică a dolarului, 1 DST a devenit egal cu1,08571 USD. – În februarie 1973, după a doua devalorizare a dolarului, 1 DST a devenit egal cu 1,20635 USD. – În perioada iulie 1974 – decembrie 1980, un DST avea un conŃinut monetar format din 16 valuteale statelor care deŃineau o pondere de peste 1% în comerŃul mondial (în acest coş, USD deŃineau opondere de 33%, marca germană 12,5%, lira sterlină 9%, francul france şi yenul japonez câte 7,5% etc.). – În ianuarie 1981 – decembrie 1985, un DST era definit tot printr-un coş valutar, dar de aceastădată în coş intrau doar 5 valute: USD – în proporŃie de 42%, DEM – 19%, francul francez, yenul japonezşi lira sterlină cu câte 13%. – Din ianuarie 1986 până în decembrie 1990, rămâne acelaşi coş din 5 valute, dar se schimbăponderea unor valute (USD – 42%, DEM – 19%, yenul japonez – 15%, iar francul francez şi lira sterlinăcâte 12%). – Din ianuarie 1991 până în decembrie 1995, coşul celor 5 valute are următorul conŃinut: USD –40%, DEM – 21%, yenul japonez – 17%, francul francez şi lira sterlină câte 11%. – Din ianuarie 1999, o dată cu adoptarea monedei unice a UE, euro, coşul DST se prezintă, capondere, astfel: USD – 39%, euro – 32%,yenul japonez – 18% şi lira sterlină – 11%. EvoluŃia structurii monetare a coşului DST reflectă schimbările raportului de forŃe în relaŃiilevalutar-financiare internaŃionale. Astfel, din 1981, observăm reducerea treptată a ponderii USD,creşterea mărcii germane şi yenului japonez, apoi apariŃia euro, care conduce la comasarea ponderilormărcii (21%) şi francul francez (11%), rezultând ponderea euro de 32%. Lira sterlină, neaderând încă laeuro, rămâne cu fosta pondere de 11% în coşul DST. Fiind un coş de mai multe valute – dintre care unele pot să se deprecieze, iar altele să se reprecieze–, DST se bucură de o mai mare stabilitate în comparaŃie cu alte monede; între aceste monede din coşfuncŃionează, practic, principiul vaselor comunicante şi al compensării reciproce. Tabelul nr. 5 Raportul DST – USD
  • 57. – 1 DST = „n” USD la sfârşitul anului – 1970 1971 1973 1974 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 Raport 1,00 1,08 1,20 1,20 1,17 1,27 1,09 1,42 1,48 1,32 1,47 USD/DST Sursa: International Financial Statistics, Yearbook, 1989, IFS octombrie 2005. Valutele din coşul DST au fluctuat puternic, de regulă, în raport cu USD, dar şi USD a fluctuatfaŃă de DST (tabelul nr. 5). De aici rezultă caracteristica de mai mare stabilitate a DST ca un instrumentmonetar multivalutar. Statutul FMI din 1978 şi Raportul Comitetului celor 20 privind reforma sistemului monetarinternaŃional acordau DST o importanŃă deosebită ca element fundamental al unui viitor sistem monetarinternaŃional reformat. Această apreciere este respinsă de mulŃi specialişti, care evocă mai multe defecteale DST: lipsa unei valori materiale certe a DST; dependenŃa de deciziile FMI, care nu este imun la erori;lichiditatea internaŃională depinde nu de DST, ci de soldul deficitar al balanŃei de plăŃi externe a SUAetc. Totuşi, sunt şi specialişti care acordă DST-ului unele şanse ca monedă internaŃională, dar cu condiŃiaca alocările DST pe state „să nu se mai facă ... în funcŃie de mărimea cotelor de participare – ceea ceavantajează marile puteri financiare –, ci în funcŃie de nevoile de lichiditate”28. Din analiza volumului şi structurii activelor rezervelor monetare, rezultă câteva concluziiimportante: a) cei mai mari producători de aur sunt Ńările mari şi dezvoltate; b) valutele de rezervă suntmonedele liber utilizabile ale unui număr restrâns de Ńări dezvoltate, care se bucură astfel de crediteinvoluntare din partea restului statelor; c) Ńările cu valute liber utilizabile pot suplini pe termen scurtnevoia de rezerve în valute străine prin folosirea propriei monede ca mijloc de plată internaŃională; d)FMI utilizează valutele Ńărilor cu excedente în balanŃa de plăŃi externe, care îşi creează astfel poziŃii derezervă la FMI; e) repartizarea emisiunilor de DST se face proporŃional cu cotele statelor la FMI, astfelcă statele dezvoltate, care au cote şi rezerve monetare mari, primesc, proporŃional, şi partea cea mai marede DST, care se distribuie gratuit. 5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă Banca centrală a statului, ca şi firmele şi băncile comerciale acordă atenŃie deosebită volumului şistructurii activelor de rezervă tocmai datorită rolului major pe care acestea îl au atât în dezvoltareaeconomică echilibrată şi durabilă, cât şi în desfăşurarea fără sincope a relaŃiilor valutare, financiare şi decredit internaŃionale. Activele de rezervă sunt formate din mijloace de plată internaŃionale, dar funcŃia lorprincipală nu constă în a furniza mijloace de plată pentru importul de mărfuri şi servicii. Desigur,importul acestor mărfuri şi servicii este necesar şi trebuie plătit, dar nu din rezervele monetare – căci nuaceasta este funcŃia lor principală –, ci din încasările din exporturi şi servicii, ceea ce conduce lanecesitatea realizării, pe cât posibil, a unei balanŃe de plăŃi curente echilibrate. Care sunt funcŃiile specifice ale rezervelor valutare? Ele sunt mai multe, au cunoscut o evoluŃieistorică, sunt specifice diferitelor stadii de dezvoltare socială şi nivelurilor de dezvoltare economică astatelor: • Creşterea credibilităŃii şi solvabilităŃii Ńării pe plan extern pentru asigurarea unui rating bun pepiaŃa creditului internaŃional şi obŃinerea unor condiŃii avantajoase de credit în cazul în care Ńara apeleazăla contractarea de credite externe. • Surse de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente în cazul în care un deficit monetar extern nu seacoperă din intrările de investiŃii externe sau obŃinerea de credite din străinătate. • Utilizarea unei părŃi din rezerve – când s-au epuizat alte surse – pentru plata serviciului datorieiexterne, formată din ratele scadente ale împrumuturilor publice anterioare şi dobânzile la datoria externărămasă cu scadenŃe de plată în viitor. 28 Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiar internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978,p. 19.
  • 58. • CondiŃie de trecere la convertibilitatea monetară de cont curent şi – cu atât mai mult – pentrurealizarea convertibilităŃii monetare depline. • Mijloace la îndemâna băncii centrale pentru intervenŃia pe piaŃa valutară (vânzarea-cumpărareade valută), în vederea menŃinerii cursului de schimb valutar al monedei naŃionale în limitele obiectivelorpoliticii economice a statului. • Rezerva monetară strategică trebuie să facă faŃă unor situaŃii şi cereri monetare excepŃionale(embargo comercial, stare de forŃă majoră etc.). • ObŃinerea unor venituri valutare din valorificarea acestor rezerve prin plasamente ale lor îndepozite bancare sau în titluri de valoare sigure şi negociabile. După cum se observă, activele de rezervă – cu deosebire rezervele în valută – au un rol esenŃial înce priveşte menŃinerea echilibrului economic, accesul la resurse financiare externe, trecerea laconvertibilitatea monedei naŃionale şi asigurarea solvabilităŃii externe a statului. Ele nu sunt folositepentru plata importului, exceptând cazurile deosebite, de forŃă majoră şi pe timp limitat, pentruechilibrarea balanŃei de plăŃi curente. De aceea, statele se preocupă să asigure o mărime optimă a rezervelor monetare şi să foloseascătoate căile pentru sporirea activelor. Creşterea rezervelor monetare în limitele atingerii nivelului optimse poate realiza din mai multe resurse: a) Sporirea producŃiei autohtone de aur şi cumpărarea unei părŃi a acesteia de către banca centralăîn scopul sporirii rezervelor monetare. b) Cumpărarea de aur monetar de pe pieŃele internaŃionale ale aurului, în scopul optimizăriistructurii rezervelor monetare. c) Alocarea periodică de către FMI a DST în favoarea statelor membre conform hotărâriiConsiliului guvernatorilor în ceea ce priveşte volumul şi criteriile de repartizare a lor. d) Utilizarea unei părŃi a excedentului valutar din balanŃa de plăŃi curente ca sursă de sporire arezervelor valutare ale băncii centrale. e) Contractarea de credite externe în valută de pe piaŃa internaŃională a creditului, prin care o partedin acestea poate fi contractată de banca centrală sau de stat şi transferată, prin buget, băncii centrale. f) InvestiŃiile externe de portofoliu (uneori, şi investiŃii externe directe) se realizează deseori învalută prin cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni bonuri de tezaur sau alte titluri de valoare. O parte dinaceastă valută intrată în Ńară poate să o cumpere, de pe piaŃa valutară, banca centrală, pentru sporirearezervelor valutare. g) Cumpărarea de către banca centrală a unei părŃi din valuta încasată de agenŃii economici şivândută pe piaŃa valutară. Desigur, procurarea de noi rezerve valutare se face în limita asigurării volumului şi structuriioptime a activelor monetare pentru realizarea lichidităŃilor necesare tranzacŃiilor. 5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei Încă de la crearea sa la Bretton Woods, sistemul monetar internaŃional a presupus existenŃa uneilichidităŃi globale asigurate de rezervele monetare internaŃionale ale statelor şi de resursele financiaremari ale FMI, prin care poate fi sprijinit temporar statul membru care are dificultăŃi de balanŃă. DarfuncŃionarea reală, practică, a sistemului a dovedit că problema lichidităŃii monetare naŃionale şi globaleeste mult mai complexă decât s-a crezut. Conceptul însuşi de lichiditate monetară internaŃională a cunoscut şi cunoaşte diverseinterpretări. Astfel, într-o primă accepŃiune (a), lichiditatea monetară internaŃională s-ar putea defini catotalitatea activelor monetare de rezervă ale băncii centrale, capabile să asigure stingerea promptă aobligaŃiilor de plată la scadenŃă. Dar, în afara activelor monetare de rezervă ale băncii centrale, înasigurarea promptă şi la scadenŃă cu mijloace de plată externe se mai pot include (b) liniile certe de creditreciproc de tip swap dintre băncile centrale, care-şi acordă una alteia propriile monede naŃionale liberutilizabile, pentru a face faŃă unor plăŃi externe într-un volum superior posibilităŃilor oferite, la unmoment dat, de propriile active de rezerve. Într-o accepŃiune mai largă (c), lichiditatea unui stat este
  • 59. asigurată – în plus – de activele monetare externe ale băncilor comerciale, societăŃilor comerciale şi chiarale persoanelor fizice, care pot fi mobilizate şi folosite ca mijloace de plată internaŃională. În fine (d), înlichiditatea internaŃională pot fi incluse creditele şi liniile de credit, primite de la FMI, în limita a 25% dincotă (tranşe de rezervă), şi utilizarea poziŃiilor de rezervă la FMI (pentru Ńările care au asemenea poziŃii). Cel mai lichid mijloc de plată este numerarul (cash) în valută aflată în contul „casa”. Acestemijloace de plată pot fi deŃinute, însă, într-o cantitate mică pentru asigurarea cu valută curentă aactivităŃilor de turism şi alte deplasări internaŃionale, dar şi în acest domeniu au intervenit cărŃile de creditîn valută. Cel mai puŃin lichid mijloc de plată sunt activele monetare investite în titluri de valoare (acŃiuni,obligaŃiuni sau bunuri de tezaur) pe termen lung, care nu sunt negociabile, adică nu pot fi promptvândute pentru a intra în posesia rapidă de mijloace de plată lichide. Această transformare presupune untimp mai îndelungat până la sosirea scadenŃei de răscumpărare. Dar nici aurul monetar nu are un gradridicat de lichiditate, căci pentru utilizarea lui ca mijloc de plată el trebuie, mai întâi, să fie vândut labursa aurului şi apoi să se vireze valuta în contul băncii centrale. Însă, într-un timp rezonabil (în maipuŃin de o lună), aurul se poate transforma într-un activ lichid, cum sunt valutele liber utilizabile. Deasemenea, chiar în cazul existenŃei unor facilităŃi de credit, pentru a intra în posesia mijloacelor de platăeste necesar un anumit timp. Dar, în practica decontărilor internaŃionale sunt rare cazurile când aparespontan nevoia imediată de mijloace de plată. Aceste nevoi se cunosc din timp, se prognozează şi seevaluează pe luni, săptămâni sau zile fixe, pe baza scadenŃarului pe care îl elaborează şi îl folosesc oricebancă şi orice agent economic. Rezumând cele de mai sus, activele de rezervă pot fi grupate – din punct de vedere al lichidităŃii –,în trei categorii: 1) active monetare primare, care au un grad ridicat de lichiditate (depozite bancare lavedere, pe termen de 2-7 zile sau cu preaviz de 2-3 zile); 2) active monetare secundare, care pot fi uşor şiîntr-un termen rezonabil transformate în mijloace de plată lichide (depozite pe termene sub o lună sau întitluri de valoare negociabile de tipul „open market”); 3) active monetare terŃiare, care reprezintă aceleactive monetare ce necesită un anumit timp pentru a fi transformate în mijloace de plată lichide, cumsunt investiŃiile în titluri de valoare negociabile, adică nu se tranzacŃionează continuu la bursa de valori29. Lichiditatea monetară internaŃională a unei Ńări poate fi privită, de asemenea, din punct de vederecantitativ şi calitativ. Cantitativ, mărimea activelor monetare de rezervă nu trebuie să fie foarte mare.Supradimensionarea acestor active ar echivala cu o imobilizare de fonduri valutare ce ar putea fi folositemai eficient în alte domenii decât în calitate de active de rezervă (plasamentele pe termen mai lung subformă de depozite, investiŃii directe, investiŃii de portofoliu sau de creditare pe termen mijlociu şi lungsunt mult mai eficiente). De asemenea, din punct de vedere calitativ, activele monetare de rezervăpresupun o analiză a lor din punct de vedere al gradului de lichiditate al acestor active pentru îndeplinireafuncŃiunii lor de bază ca mijloace de plată internaŃionale. Măsurarea gradului de lichiditate se poate realiza prin corelarea activelor de rezervă cu valoareaimporturilor, a deficitului balanŃei de plăŃi curente, serviciului datoriei externe sau cu angajamentele deplată la vedere şi pe termen scurt ale băncii centrale. Cei mai folosiŃi indicatori ai gradului de lichiditate rezultă din corelarea valorii activelor cuvaloarea importurilor, exprimată fie în % din importuri, fie în numărul de luni de importuri asigurate deactivele valutare existente: a) Ponderea activelor în valoarea importurilor (L): La = A × 100 Iunde: La = gradul de lichiditate A = valoarea activelor valutare I = valoarea importurilor b) Numărul de luni de import asigurat de activele de rezervă: Lb = A : I 12 Tabelul nr. 6 29 Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 124.
  • 60. EvoluŃia gradului de lichiditate globală pe plan mondial – în % din importuri – Anii Raportul active/import x 100 1950 83,6% 1960 50,5% 1970 31,5% 1980 24,2% 1990 27,7% 2000 32,0% 2004 32,6% Sursa: International Financial Statistics, 2005; OMC, Rapport Annuel, 2005. Gradul de lichiditate globală (mondială), calculat ca raport între active şi importuri, a scăzutsubstanŃial – de la 83,6%, în 1950, la 32%, în anul 2004 (tabelul nr. 6). Această reducere a raportului dintre activele monetare şi importuri a fost determinată de doifactori: a) creşterea puternică a valorii importurilor internaŃionale, atât ca urmare a sporirii volumuluiimporturilor, cât şi ca urmare a creşterii preŃurilor internaŃionale. Se apreciază că, în perioada 1970-1995,valoarea comerŃului internaŃional a crescut în proporŃie de 20%, ca urmare a sporirii volumuluicomerŃului şi în proporŃie de 80% ca urmare a creşterii preŃurilor internaŃionale; b) un alt factor care acondus la diminuarea raportului active/importuri l-au constituit abandonarea parităŃilor valutare fixe şitrecerea la cursuri valutare fluctuante, ceea ce s-a reflectat în abandonarea obligaŃiei statelor de ainterveni pe piaŃa valutară prin vânzarea de valută din rezerva monetară a statului, astfel statelenemaifiind obligate să deŃină importante rezerve valutare pentru menŃinerea cursului la paritatea oficială. Însă, anumite creşteri ale acestui grad de lichiditate în perioada 1970-2004 se datorează: a) celor 3emisiuni de DST şi b) sporirii masive a devizelor în rezerve ca urmare a deficitului major al balanŃeiamericane, precum şi intrării în sistemul activelor de rezerve şi a altor devize (yenul japonez, euro ş.a.). Pentru anul 2004 putem calcula indicatorul lichidităŃii globale (mondiale) utilizând numărul deluni de import asigurat de activele de rezerve existente: 1 5623,7 L = A: = 1362,9 : = 2,9 luni 12 12 Potrivit aprecierilor FMI, gradul de lichiditate trebuie să se încadreze între 30% - 40% sau 4-5 lunide import. După aceşti indicatori, lichiditatea globală se află la limita minimă. Prezintă interes şi calculul gradului de lichiditate la nivel naŃional. Astfel, cele mai mari rezerveraportate la importuri le are Japonia cu un grad de lichiditate de 102,6%, adică valoarea rezervelor sale înmijloace de plată străine este superioară valorii importurilor. India are un grad de lichiditate de 72,9%,Brazilia de 68,3%, iar SUA de 7,1%. łările care au monedă naŃională liber utilizabilă deŃin o pondereimportantă în rezervele valutare ale altor Ńări, gradul lor de lichiditate fiind aparent redus, aşa cum s-aarătat, de 12,8% (UE), 7,1% (SUA). Se confirmă teza că asemenea state nu au nevoie să-şi imobilizezefondurile monetare sub formă de rezerve în valute străine, căci ele dispun de mijloace naŃionale de platăutilizate în tranzacŃiile economice internaŃionale. 5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională În afara aspectului cantitativ al activelor de rezervă, care trebuie să fie la nivel optim, un rolimportant îl are aspectul calitativ, ce se referă la măsura în care utilizarea lor permite asigurarea a douăobiective principale: a) lichiditate ridicată şi b) eficienŃă mare. Acestea sunt două principiifundamentale care stau la baza gestionării activelor de rezervă. Cele două principii se exclud – la primavedere – reciproc: utilizarea eficientă presupune ca rezervele monetare să fie plasate în investiŃii pe termenlung, care generează venituri ridicate sub formă de dobânzi, rente sau profituri, ceea ce intră în contradicŃiecu asigurarea unei lichidităŃi prompte. Şi invers, plasarea rezervelor în depozite la cerere sau pe termen
  • 61. foarte scurt asigură un grad ridicat de lichiditate monetară, dar veniturile obŃinute din asemenea plasamentebancare sunt minime. De aceea, trebuie găsite acele căi şi forme de utilizare a activelor de rezervă care săîmbine optim cele două principii enunŃate: lichiditatea şi eficienŃa. În acest scop trebuie stabilite criteriileaferente de gestiune. Criterii de alegere a formelor de utilizare optimă a activelor de rezervă: a) Realizarea unui raport optim între active şi importuri în limitele arătate mai înainte. b) Raportul dintre rezervele în aur şi devize trebuie să fie în favoarea devizelor, care, în utilizarealor, pot îmbina şi combina lichiditatea şi eficienŃa maximă. c) Structurarea rezervelor valutare în depozite bancare pe termene variate şi complementare dinpunctul de vedere al lichidităŃii şi eficienŃei valutare: o parte din rezerve în depozite la cerere; altă parte îndepozite pe termene foarte scurte (până la 7-14 zile); o cotă din rezervele valutare poate fi depozitată petermen scurt de până la o lună; în fine, din punctul de vedere al perioadei de depozit, aceasta poate fi –pentru o parte din valoarea activelor – 2-6 luni. d) Stabilirea unui raport acceptabil – având în vedere scadenŃarul plăŃilor – între depozitelebancare şi investirea în titluri de valoare sigure şi negociabile continuu la bursa de valori (cum sunt, deexemplu, bonuri de tezaur şi obligaŃiuni guvernamentale americane, tranzacŃionate permanent pe piaŃa„open market”). e) Asigurarea unei structuri raŃionale pe valute, în care să fie Ńinute în rezervele valutare: dolari,lire sterline, euro ş.a. În stabilirea structurii pe valute se Ńine seama de doi factori: repartizareageografică (pe Ńări) a schimburilor economice externe şi a cerinŃelor în anumite valute, precum şi gradulde stabilitate a cursului de schimb valutar al monedelor de rezervă; în aceste condiŃii, banca centrală îşistabileşte un „coş de valute” care, prin evoluŃia divergentă a cursurilor valutare, să se compensezereciproc pe baza principiului vaselor comunicante astfel încât să se realizeze dezideratul minim „celpuŃin să nu se piardă” din mişcarea cursurilor valutare. f) Utilizarea ca valută de rezervă a eurovalutelor, care oferă avantajul că acestea ies uşor de subcontrolul autorităŃii monetare, atât al Ńării de emisiune (bani sunt depozitaŃi la bănci în străinătate), cât şial autorităŃii unde banca deponentă îşi are sediul, deoarece valutele nu sunt monede naŃionale ale acesteiultime autorităŃi. Prin eurovalute se asigură securitatea şi mobilitatea rezervelor. În ce priveşte gestionarea raŃională a rezervelor valutare (a monedelor străine), pentru Ńăriledezvoltate se pun probleme mai puŃin acute, atât ca volum, cât şi ca structură, căci monedele lornaŃionale liber utilizabile, cu circulaŃie monetară internă, constituie un rezervor principal în asigurarealichidităŃii monetare externe; situaŃia este mai complicată pentru cele mai multe Ńări în curs de dezvoltareşi Ńări cu monede fără convertibilitate deplină, nevoite să-şi asigure un volum optim de active de rezervăşi o structură raŃională a plasării în timp a rezervei monetare şi structuri adecvate pe valute. 5.5. Activele de rezervă ale României contemporane O dată cu trecerea României la economia de piaŃă, importurile şi exporturile Ńării noastre nu maisunt planificate centralizat de către stat, ci evoluează în raport de cerere şi oferta agenŃilor economici. Înplus, trecerea la convertibilitatea deplină a leului poate determina deseori dezechilibre între încasările şiplăŃile valutare, generate de factori multipli conjuncturali sau structurali. În 1990, totalul activelor de rezervă ale BNR reprezenta 1.623 mln USD, din care 1000 de mlnUSD reprezenta aurul. Rezultă că rezervele în valută erau doar de 623 mln USD, asigurând importurilenici pentru o lună (0,7 luni). În 1993, valoarea activelor de rezervă reprezenta 1.900 mln USD. Rezerveleau crescut substanŃial însă după 1999, aşa cum rezultă din tabelul nr. 7. Tabelul nr. 7 Activele de rezervă monetară ale României
  • 62. – mln EURO –Active de rezervă ale BNR 1999 2000 2001 2002 2003 2004Total active 2.482,4 3.643,7 5.509,0 7.009,0 7.491,6 10.789,8din care:1. Aur monetar 962,6 989,0 1.063,8 1.132,2 1.118,0 1.130,0x2. Rezervă în valute 1.519,8 2.654,8 4.445,2 5.876,8 6.373,6 9.659,8a) Numerar şi depozite 256,1 532,1 779,0 683,7 595,3 1607,6• la altă autoritate monetară 87,0 228,4 450,9 0,3 0,6 0,6• la alte bănci străine 169,1 303,7 328,1 683,4 594,7 1.607,0b) Titluri de valoare de natura 1.263,7 2.122,7 3666,2 5.193,1 5778,3 8052,2obligaŃiilor Sursa: BNR, Buletin lunar nr. 9/2004. Activele de rezervă ale României au crescut în perioada 1999-2004 de peste 4,5 ori în ciudafaptului că în aceşti ani balanŃa de plăŃi curente a fost constant deficitară. De remarcat că în anul 2005deficitul contului curent a fost de peste 3 mld euro. Deficitul a fost acoperit din diverse alte surse, fără ase apela la utilizarea rezervelor valutare. Dimpotrivă, în ianuarie 2006, rezervele monetare ale BNR aucrescut la 18,8 mld euro, din care 17,3 rezervă valutară, iar 1,5 rezervă în aur. La sporirea rezervelor monetare au contribuit următorii factori: atragerea de investiŃii externedirecte, sub formă de valute, şi, în ultimi ani, şi de portofoliu; privatizarea unor noi unităŃi economice;transferul de valută în Ńară de către românii care lucrează în străinătate (numai în anul 2005 trimiterile devalută ale românilor care lucrează în străinătate a fost de peste 3,5 miliarde euro); credite externe;creşterea rezervelor din aurul monetar autohton (6-7 tone pe an); cumpărarea de către BNR de valută depe piaŃa valutară, vândută de către exportatori din încasările valutare din export ş.a. Deci, din aceste surses-au realizat atât echilibrarea contului curent al balanŃei de plăŃi externe, cât şi sporirea rezervelormonetare ale Băncii NaŃionale. Sporirea rezervelor monetare ale Ńării a condus la creşterea credibilităŃii României pe piaŃainternaŃională de capital, sporirea ratingului de Ńară şi îmbunătăŃirea indicatorilor de lichiditate. Astfel, înanii 2002-2004, indicatorii de lichiditate ai României au fost de 35-40% în ceea ce priveşte ponderearezervelor în raport cu importurile (cifre apropiate de cerinŃele FMI) şi 4-5 luni de import asiguratteoretic din rezerve, indicatori de asemenea apropiaŃi de recomandările FMI, fără a atinge însă indicatoriicunoscuŃi de Ńările dezvoltate. În ceea ce priveşte gestionarea de către BNR a rezervei monetare, observăm respectarea celordouă principii de gestionare: lichiditatea ridicată şi eficienŃa sporită. Aurul deŃine o pondere modestă. Înschimb, cea mai mare parte a rezervei valutare este investită în obligaŃiuni guvernamentale americane(70-80%), investiŃie care are avantajul că aceste obligaŃiuni sunt purtătoare de dobânzi remuneratorii, nuprezintă riscuri de neonorare a obligaŃiilor şi pot fi repede transformate în valută (3-4 zile) prin vânzarealor la bursele de valori (open market). Anual, BNR obŃine profituri de câteva zeci de milioane de eurosau dolari rezultate din dobânzile la depozitele bancare şi investiŃiile în bonuri de tezaur americane. În fine, de reŃinut modificarea politicii BNR în ceea ce priveşte valutele în care sunt Ńinuterezervele valutare. Dacă, în anii ’90, ponderea principală a rezervelor era deŃinută în dolari SUA, dupăanul 2000 ponderea principală a rezervelor valutare revine euro. În anul 2003, rezervele valutare aleRomâniei erau în proporŃie de circa 60% în euro, 35% în dolari americani, iar circa 5% în alte valuteliber utilizabile. Această modificare este explicabilă prin faptul că circa 60-65% de comerŃul exteriorromânesc se derulează cu Ńările membre ale UE. În plus, euro este moneda de referinŃă şi de contabilitateinternă a Ńării. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 5 Schimburile economice internaŃionale presupun ca banca centrală să dispună de o cantitate de mijloace de plată în rezervă pe care le utilizează în scopuri precise şi care angajează
  • 63. datoriile statului după ce au fost epuizate alte surse de mijloace de plată ce pot fi atrase de pe piaŃainternaŃională financiară. Ele nu sunt folosite ca mijloace curente de plată a importurilor. Rezervelemonetare ale statului – gestionate de banca centrală – au funcŃii aparte pe care le vom prezenta cevamai jos. Rezervele monetare ale unui stat sunt constituite de banca centrală din următoarelecomponente: aurul monetar, devizele (în principal valutele naŃionale libere utilizabile) ale altor state,poziŃia de rezervă a statului la FMI (partea neutilizată din cota de participaŃie la capitalul FMI) şidrepturile speciale de tragere (DST) pe care statul le primeşte gratuit de la FMI proporŃional cu cotade participaŃie la FMI, DST putând fi preschimbate – prin intermediul FMI – în valute convertibile alestatelor membre. Activele de rezervă monetară aflate în gestiunea băncii centrale au o serie de funcŃiiprecise, cum ar fi: asigurarea credibilităŃii ridicate a statului, care permite contractarea în condiŃiiavantajoase de credite externe cu dobândă; sursă de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente în cazulunor deficite ce nu pot fi acoperite din alte surse (de exemplu, credite sau investiŃii externe), pentruplata datoriei externe publice scadente; condiŃie de trecere la convertibilitatea externă a monedeinaŃionale; mijloace la îndemâna băncii centrale pentru intervenŃia pe piaŃa valutară în vedereamenŃinerii cursului de schimb al monedei naŃionale în raport cu monedele străine în limitele dorite destat pentru atingerea unor obiective etc. Uneori, dar foarte rar, o parte din rezerve poate fi folosită camijloace de plată a unor importuri strategice când nu sunt încasări din exporturi datorită unor conflictemilitare zonale, existenŃei unor blocaje comerciale ş.a. Rezervele monetare pot fi sporite pe următoarele căi: creşterea producŃiei autohtonede aur sau cumpărarea aurului de pe piaŃa mondială; alocarea periodică de către FMI a DST înfavoarea statelor membre; utilizarea unor părŃi din excedentul valutar al balanŃei de plăŃi curentepentru sporirea rezervelor valutare; contractarea de credite externe de către banca centrală; cumpărarea de către banca centrală de valute încasate de exportatori sau aduse de investitorii străini. Activele de rezervă formează lichiditatea monetară a statului, care constă încapacitatea de a dispune în orice moment al scadenŃelor de mijloace de plată. Indicatorii lichidităŃiisunt variaŃi, dar cei mai utilizaŃi sunt ponderea activelor în importuri şi numărul de luni de importasigurate prin utilizarea rezervelor. Conform recomandărilor FMI, ponderea minimă a rezervelor învaloarea importurilor trebuie să fie de 35%-40%, iar numărul minim al lunilor de import trebuie să fiede 4. Gestionarea de către banca centrală a rezervelor monetare se bazează pe douăprincipii: a) lichiditate ridicată; b) eficienŃă mare. Pentru atingerea acestor indicatori sunt mai multecăi: optimizarea raportului dintre rezerve şi importuri, asigurarea depozitelor bancare pe termenevariate (de la 2-3 zile la 2-6 luni), investirea unei părŃi din rezerve în titluri de valoare sigure şinegociabile la bursa de valori (de regulă, bonuri de tezaur americane). Activele de rezervă ale BNR au fost, în ianuarie 2006, de circa 18,8 mld euro,ponderea principală deŃinând-o valutele, multe dintre ele investite în titluri de valoare de naturaobligaŃiilor americane. B. Concepte şi termeni de reŃinut a) activ monetar de rezervă b) lichiditate monetară c) gestiunea rezervelor valutare d) indicatori ai lichidităŃii C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Conceptul şi componentele activelor de rezervă ale băncilor centrale 2. Căi de sporire a rezervelor monetare 3. Lichiditatea monetară şi indicatorii gradului de lichiditate 4. Gestionarea activelor de rezervă: obiective şi criterii
  • 64. D. Bibliografie obligatorie • Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, cap. VIII, Editura ŞtiinŃifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1978. • B.N.R, BalanŃa de plăŃi şi poziŃia investiŃională internaŃională a României, Raport Anual,2004. • B.N.R, Raport anual, 2004.
  • 65. CAPITOLUL 6 MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR 6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor 6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar 6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar 6.4. Modele de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar 6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe 6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi RelaŃiile economice internaŃionale realizate prin comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil(servicii), tranzacŃiile financiare internaŃionale sub formă de investiŃii internaŃionale, credite internaŃionale,gestionarea internaŃională a activelor de rezervă etc. se desfăşoară prin utilizarea mai multor monedenaŃionale convertibile folosite în circulaŃia monetară internaŃională. Până în prezent, circa 140 de state aurecunoscut – cel puŃin formal – articolul VIII din Statutul FMI prin care statele membre se angajează săelimine restricŃiile în utilizarea monedei lor naŃionale în plăŃile şi tranzacŃiile internaŃionale curente (comerŃcu mărfuri şi servicii), adică au trecut într-o formă sau alta la convertibilitate de cont curent; dintre acestea,circa 35-40 de state au monede naŃionale care se bucură – în diferite limite –de convertibilitate externădeplină, adică moneda respectivă poate fi utilizată în derularea atât a tranzacŃiilor curente, cât şi atranzacŃiilor financiare şi de capital internaŃional. Totuşi, din rândul acestor valute cu convertibilitateexternă deplină se detaşează 6-8 valute care au obŃinut neoficial statutul de valute liber utilizabile, adicăsunt larg folosite în tranzacŃiile comerciale, financiare şi valutare internaŃionale. Valutele liber utilizabilesunt folosite fără restricŃii ca mijloace de plată în contractele comerciale internaŃionale, în relaŃiile de creditinternaŃional, în efectuarea investiŃiilor internaŃionale; sunt utilizate de către state ca valute de rezervă şichiar ca valute de referinŃă, tranzac-Ńionându-se intens – prin vânzare şi cumpărare la diferite termene – pepieŃele valutare internaŃionale, cu deosebire sub forma de eurovalute. Printre aceste valute liber utilizabile,bucurându-se de o recunoaştere generală, inclusiv de către FMI, menŃionăm, în mod deosebit: dolarulamerican, euro, lira sterlină, yenul japonez, francul elveŃian şi câteva alte valute. 6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor În derularea tranzacŃiilor internaŃionale intervin monedele naŃionale, care au diferite grade deconvertibilitate şi utilizare. Între aceste monede se stabileşte un raport cantitativ, cu ajutorul căruia sepoate preschimba sau compara o monedă cu alta (moneda cumpărătorului cu moneda vânzătorului,moneda debitorului cu cea a creditorului, moneda investitorului cu cea a Ńării beneficiare de investiŃii). Raportul cantitativ dintre două monede, ce se stabileşte pe piaŃa valutară, se numeşte curs valutar. Acesta mai poate fi definit ca preŃul unei valute exprimat în termenii altei valute. Întrucât cursul valutar se formează pe piaŃa valutară, el este numit şi cursul valutar de schimb sau pur şi simplu cursul de schimb sau cursul de schimb valutar. Deşi reprezintă denumiri ale aceluiaşi raport, noŃiunile diferă prin mecanismul determinării respectivului curs. Cursul valutar este preŃul la care o monedă naŃională poate fi schimbată cu o altă monedă naŃională sau
  • 66. internaŃională (DST, euro). Acest raport dintre două valute se stabileşte pe baza unui mecanism care a evoluat în decursul timpului. În perioada etalonului aur şi etalonului aur-devize, moneda utilizată în relaŃiile internaŃionale avea un conŃinut valoric şi cantitativ numit valoare paritară. Aceste valori paritare ale monedelor naŃionale erau exprimate printr-un numitor comun care, la început, era aurul, iar în perioada interbelică şi după cel de- al doilea război mondial, atât aurul (pentru dolar ş.a.), cât şi, mai ales, alte monede naŃionale, DST sau un „coş” de valute. Raportul cantitativ dintre valorile paritare ale două monede se numeşte paritate monetară. Dacă valorile paritare sunt fixe, atunci şi raportul dintre ele, respectiv, paritatea monetară este fixă. Dacă valoarea paritară a unei monede creşte – ca urmare a unei decizii a autorităŃii monetare naŃionale –, atunci şi paritatea monetară a acestei monede faŃă de alte monede cu valoare paritară nemodificată va creşte, proces care se numeşte revalorizare. TendinŃa inversă, de micşorare a valorii paritare, ca urmare a deciziei autorităŃii monetare naŃionale, se va reflecta în scăderea parităŃii monetare, proces ce se numeşte devalorizare. În realitate, pe piaŃa internaŃională, raportul de schimb dintre monede oscila în jurul parităŃiimonetare, oscilaŃie de piaŃă considerată tolerabilă dacă se încadra în limitele de ±1% faŃă de paritateamonetară oficială fixă. Cursul valutar de schimb între două monede ce se forma liber pe piaŃa valutară oscila, deasemenea, în limitele de ±1% faŃă de paritatea oficială – deci, cu o foarte mică abatere de la paritate – şise numea curs valutar fix. În condiŃiile declanşării, încă în anii ’60, a unor fenomene de criză monetară internaŃională, unelestate au abandonat cursul valutar fix (±1%) ca fiind ceva rigid în comparaŃie cu economia reală, carecunoştea modificări importante ca urmare a mişcării inegale a preŃurilor, producŃiei şi productivităŃiimuncii şi a altor factori. Pentru a menŃine, totuşi, oscilaŃia cursurilor valorilor în limitele convenite de±1% faŃă de paritate, statele respective au trecut la modificări paritare ale monedelor, adică ladevalorizări şi revalorizări monetare. Pentru a elimina dezordinile monetare, şi în scopul atenuării efectelor modificărilor spontane şiunilaterale ale parităŃilor monetare, au apărut diferite teorii ale parităŃilor glisante sau mobile, care, înunele state, s-au şi aplicat în practică. Astfel, în cazul parităŃii oficiale glisante, valoarea valutară semodifica periodic, la intervale scurte de timp, în raport cu evoluŃia ratei inflaŃiei şi a altor indicatorimacroeconomici. Alte state procedau la modificări periodice anuale ale valorii paritare a monedelor,practicându-se astfel ceea ce s-a numit parităŃi oficiale mobile. În ambele situaŃii se respecta principiuloscilaŃiei cursului valutar de schimb în limitele de ±1%. O dată cu recunoaşterea oficială a crizei sistemului monetar internaŃional adoptat în 1944 laBretton Woods, s-a procedat în 1978 la modificarea Statutului FMI, modificare care viza: abandonareaaurului ca etalon monetar, inclusiv a convertibilităŃii monedelor în aur; renunŃarea la valoarea paritară amonedelor şi la paritatea monedei, deci renunŃarea la orice etalon, inclusiv al altor monede naŃionale, înfuncŃia de etalon monetar, ceea ce ducea, implicit, la abandonarea cursurilor valutare fixe, care obligau întrecut băncile centrale să intervină pe piaŃa valutară naŃională, să vândă şi să cumpere valută în scopulmodificării cererii şi ofertei pentru menŃinerea cursului valutar în limitele oscilaŃiei de ±1% faŃă de
  • 67. paritatea monetară; cursurile valutare pot fluctua liber pe piaŃa valutară, trecându-se astfel de la cursurivalutare fixe la cursuri valutare flotante în măsura în care băncile centrale nu intervin pe piaŃavalutară pentru a proteja cursul, din anumite interese naŃionale. În prezent, nemaifiind un etalon monetar internaŃional, cursul valutar cunoaşte modificări nunumai de la o zi la alta, dar chiar în intervalul aceleiaşi zile, fiind deseori diferit de la o tranzacŃie la alta.Singurul element care mai aminteşte de perioada cursurilor oficiale existente în perioada parităŃilormonetare fixe este cursul valutar de referinŃă. Acesta nu reprezintă altceva decât media statisticăponderată zilnică, dar calculată postfactum, a miilor de cursuri variate în raport de ora şi genul deoperaŃie valutară şi pe care o calculează şi o publică zilnic un organism însărcinat permanent, prinrotaŃie, să stabilească acest curs statistic, numit curs de referinŃă. Însă, nu este corect să fie numit cursulde referinŃă, curs oficial, căci nici o autoritate monetară oficială nu-l stabileşte, cel mult îl calculeazăstatistic. Acest curs se mai numeşte de referinŃă, deoarece este specific unei anumite perioade de calculdeterminat pentru anumite categorii de operaŃii efectuate sau pe anumite pieŃe valutare sau bursevalutare. Deci, în prezent, nu mai există un etalon monetar internaŃional, cursurile de schimb formându-se liber pe piaŃa valutară internaŃională. Singura unitate monetară recomandată, în 1978, a fi utilizată ca etalon o constituie DST, dar această recomandare este aplicată în practică, aşa cum am arătat, doar de 4-5 monede ale unor Ńări din Africa. Totuşi, FMI are obligaŃia de a supraveghea formarea şi mişcarea cursurilor valutare, precum şi monedele de referinŃă în raport cu care un stat sau altul îşi propune să calculeze cursul valutar al monedei naŃionale (deci, nu valoarea paritară). În acest scop, statele încheie cu FMI aranjamente valutare prin care se comunică Fonduluimodul în care ele îşi propun să calculeze cursul valutar. Din aceste aranjamente rezultă că: a) majoritateamonedelor naŃionale au cursuri valutare de piaŃă care fluctuează liber în raport cu cererea şi oferta laaceste valute. De remarcat, însă, că printre valutele care au curs flotant se înscriu înseşi valutele liberutilizabile, precum şi alte valute care au cel puŃin convertibilitate externă deplină; b) pe de altă parte, ocategorie de monede naŃionale îşi calculează (nu îşi definesc) cursul valutar într-o valută liber utilizabilă(care, ele însele, fluctuează pe piaŃă), cum ar fi dolarul american, lira sterlină, euro, dar şi rubla ruseascăpentru unele monede ale unor Ńări din CSI; c) există, de asemenea, monede naŃionale care îşi calculeazăcursul valutar raportat la un coş valutar; d) în fine, unele monede naŃionale îşi calculează cursul valutarnaŃional raportat la un set de indicatori macroeconomici. În noul Statut al FMI se propune ca în viitor,când condiŃiile vor fi întrunite, să se revină la o formă de „paritate stabilă, dar ajustabilă”, o formulăambiguă prin care se doreşte a se prelua ceva din sistemul de la Bretton Woods (stabilitatea cursurilor) şiceva din actualele practici valutare (modificări ordonate ale cursurilor). De asemenea, se exprimă intenŃiasau dorinŃa de a se renunŃa definitiv la etalonul monetar aur, aur-devize şi devize, dar de a se lua înconsiderare adoptarea în viitor a unui etalon monetar neutru care ar putea fi DST. Până în prezent, DST-urile nu au confirmat aşteptările iniŃiale, funcŃiile lor sunt foarte reduse, iar ca etalon DST prezintădificultatea că definiŃia lui se face printr-un coş de monede naŃionale, acestea înseşi fluctuând pe piaŃavalutară internaŃională. Revenind la conceptul de curs valutar, acesta este, deci, un raport cantitativ între două monedenaŃionale sau preŃul unei monede exprimat în termenii altei monede şi se caracterizează prin instabilitate,fără să mai aibă o ancoră care cândva era valoarea paritară exprimată în aur sau altă valută; cursulvalutare se află sub influenŃa unei multitudini de factori determinanŃi, care, în ultimă instanŃă, se reflectăîn modificarea raportului cerere-ofertă la moneda respectivă. Cursul valutar dintre două monede naŃionale – în spiritul definiŃiei menŃionate – se poate determina după formula de bază:
  • 68. M.naŃ. M.str. 1)E = sau 2) E = M.str. M.naŃ.unde E = cursul valutar de schimb M. naŃ. = valoarea monedei naŃionale M. str. = valoarea monedei străine Cursul de schimb valutar poate fi, deci, exprimat ca raport între moneda naŃională şi monedastrăină (1) sau ca raport între moneda străină şi moneda naŃională (2). Din aceste formule rezultămetodele de cotare (exprimare) a valutelor. Cea mai răspândită metodă de cotare (exprimare) estecotarea directă (incertă), prin care se măsoară numărul de unităŃi monetare naŃionale ce revine pentru ounitate monetară străină. În partea stângă a ecuaŃiei sunt monedele străine, iar în dreapta ecuaŃiei,moneda naŃională. În cazul cotării indirecte (certe), ecuaŃia se prezintă invers (2): numărul de unităŃi monetare străinece revine la o unitate monetară naŃională. Deci, în stânga ecuaŃiei este moneda naŃională, iar în dreaptasunt monedele străine. Cotare directă (incertă) Cotare indirectă (certă)* 1 dolar american = 3,0045 lei 1 liră sterlină = 1.816 dolari americani 1 liră sterlină = 5,3366 lei 1 liră sterlină = 201,7 yeni l liră turcească = 2,2004 lei 1 liră sterlină = 2,28 franci elveŃieni * Date valabile pentru mijlocul anului 2005. În majoritatea statelor lumii, inclusiv în România, se utilizează metoda cotării directe, cum se poate vedea din datele de mai sus. Doar în câteva Ńări se practică metoda cotării indirecte a monedei naŃionale. Cotează indirect lira sterlină, lira irlandeză, dolarul australian în virtutea unei tradiŃii istorice. În afara metodei de cotare directă şi indirectă, se mai utilizează metoda cotării încrucişate (crossing rate). Astfel, se ştie că 1 dolar american cotează la Tokyo 108 yeni, iar la New Delhi, 43,97 rupii indiene. Dacă se doreşte să se afle cursul unui yen în rupii indiene, cunoscând datele de mai sus, se apelează la metoda cotării încrucişate, recurgându-se la regula de trei simplă; utilizând, cotarea încrucişată, obŃinem 43,97:108=0,407. Deci, 1 yen=0,407 rupii. 6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar Valutele convertibile se negociază şi se tranzacŃionează pe pieŃele valutare ca orice „marfă”,preŃurile (cursurile valutare) cunoscând o varietate de tipuri în raport cu natura operaŃiei valutare.Tipurile de cursuri valutare sunt variate, dar le putem clasifica după criteriul mecanismului formării lor. a) Criteriul stabilităŃii. Având în vedere experienŃa istorică, precum şi realităŃile actuale, cursurilevalutare sunt – după acest criteriu –de trei tipuri: • cursuri valutare fixe, care au funcŃionat până în 1971 şi presupuneau o uşoară abatere a cursuluide piaŃă faŃă de paritatea monetară (±1%). Aceste cursuri nu se mai întâlnesc în prezent; • cursuri valutare relativ stabile sau relativ fluctuante, ce au funcŃionat după Acordul Smithsoniandin 1971, prin care marja de fluctuare a crescut la ±2,25%, alte Ńări practicând o marjă chiar mai mare; laacest Acord s-a renunŃat după adoptarea noului Statut al FMI, în 1978. Şi în prezent, există state carepractică cursuri cu fluctuare limitată, autorităŃile stabilind un curs de referinŃă sau cvasioficial, curs careîn realitate se ajustează periodic în raport cu rata inflaŃiei, producŃiei, productivităŃii muncii, situaŃieibalanŃei de plăŃi externe şi cu alŃi indicatori macroeconomici, precum şi cu persistenŃa unui raport nedoritîntre cerere şi ofertă.
  • 69. În anul 2000, în acordurile de aranjament valutar cu FMI, unele state au comunicat, iar FMI aacceptat următoarele fluctuaŃii: ±2,25 în Cipru, Danemarca, Ungaria, Venezuela; ±15% în Libia; ±77,5%în Israel, o plajă totală de fluctuaŃie de 43%30; • cursuri valutare flotante, care sunt practicate de majoritatea statelor lumii, cu deosebire de Ńărilecu monede liber utilizabile sau având convertibilitate deplină. În România se practică un curs valutarflotant. b) Criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului valutar: • cursul valutar oficial, care se întâlneşte preponderent în Ńările cu valute neconvertibile, dar şi înunele acorduri bilaterale de comerŃ şi plăŃi; • cursul valutar bursier, care se formează în negocierea tranzacŃiilor valutare, iar la sfârşitul zilei secalculează media statistică a cursului monedei naŃionale faŃă de monedele străine, acest curs fiind numitşi curs de referinŃă; • cursul valutar interbancar, care se formează la bursele valutare acolo unde ele funcŃionează(Paris, New York, Tokyo etc.) şi care funcŃionează paralel cu tranzacŃiile valutare interbancare într-operioadă scurtă de timp (1-2 ore); • cursul caselor de schimb valutar, care se utilizează în operaŃiunile de vânzare-cumpărare; fiindpracticat de oficiile de schimb valutar în tranzacŃiile cu sume mici în relaŃiile cu persoanele fizice; • cursul valutar al pieŃei negre, care se practică în Ńările unde convertibilitatea şi schimbul valutarsunt oficial interzise sau cursul „oficial” de schimb nu este realist. c) Criteriul sensului tranzacŃiilor valutare ce au loc pe piaŃa valutară, valutele – ca orice„marfă” – vânzându-se şi cumpărându-se la un anumit preŃ: • cursul valutar de cumpărare a valutei este cursul care se practică la cumpărare de către bănci, laburse valutare, casele de schimb valutar, în procesul negocierii şi tranzacŃiilor valutare; • cursul valutar de vânzare a valutei este cursul ce se formează în tranzacŃiile valutare, fiind opuscelui de cumpărare. Într-o tranzacŃie valutară, cursul valutar de vânzare este – ca în orice act de comerŃ –mai mare decât cursul de cumpărare, diferenŃa – numită spread – reprezentând cheltuielile de organizarea tranzacŃiei şi un anumit comision. În relaŃiile interbancare, fiecare bancă îşi stabileşte, încă la începutulzilei lucrătoare, nivelul informativ al cursului de cumpărare şi de vânzare, iar în procesul negocierii,diferenŃa dintre cele două niveluri de preŃ se poate diminua în raport de interesele partenerilor. Pentruscurtarea timpului de negociere se comunică toate cifrele cursului de cumpărare, iar pentru cursurile devânzare se comunică ultimele două sau trei cifre zecimale. De exemplu, se vând dolari şi se cumpărăfranci elveŃieni. Cursul informativ l USD = 1,2223/489, deci pentru cursul de vânzare ultimele 3 cifresunt mai mari decât cursul de cumpărare. d) Criteriul timpului de finalizare a tranzacŃiei .TranzacŃiile se finalizează după o anumităperioadă de timp, care variază pe piaŃa valutară între 48 de ore şi 12 luni, în raport de tipul operaŃieivalutare: • Cursul valutar la vedere (spot) este cursul negociat între parteneri (la telefon, telex, fax), iar întermen de maximum 48 de ore (două zile lucrătoare), participanŃii la actul de cumpărare şi vânzare îşitransmit reciproc, prin virament bancar, sumele în valuta tranzacŃională la cursul negociat. • Cursul valutar la termen (forward) este cursul negociat la o tranzacŃie de vânzare-cumpărare devalută a cărei sumă se transmite reciproc prin virament bancar la un termen în viitor convenit, de o lună,2, 3, ... 12 luni. Cursul la termen (în viitor), în cele mai multe cazuri, diferă de cursul valutar la vedere înraport cu aprecierea operatorilor de valută prin evoluŃia viitoare a conjuncturii monetare la termenulnegociat a ratei dobânzii. Cursul la vedere (spot), în momentul virării banilor (la termen), poate,întâmplător, să coincidă sau poate fi diferit de cursul deja negociat, singurul valabil şi se respectă de cătreoperatorii valutari. Tocmai aceste deosebiri pot genera câştiguri sau pierderi, precum şi posibilităŃi de aacoperi unele riscuri ce pot apărea dintr-o altă tranzacŃie (de exemplu, dintr-o tranzacŃie comercială). 30 International Financial Statistics, iulie 2000.
  • 70. e) Criteriul modelului de stabilire şi fundamentare a cursului valutar. Cel mai cunoscutmodel este cel oferit de raportul dintre cerere şi oferta de piaŃă, dar se poate şi trebuie să se apeleze şi laalte modalităŃi de determinare, care să aducă cursul valutar cât mai aproape de realitate. În raport cu acestcriteriu şi cu modelele de calcul folosite, există mai multe tipuri de cursuri valutare: • Cursuri valutare nominale, care reprezintă cursurile oferite zilnic de pieŃele valutare şi caredepind de raportul cerere-ofertă. • Cursul valutar efectiv, ce este un curs al cărui nivel se calculează nu numai în comparaŃie cu osingură monedă, ci şi cu un grup de monede ale Ńărilor care deŃin ponderea principală în schimburileeconomice externe. Deci, acest curs se calculează nu bilateral, ci multilateral, în comparaŃie cu mai multevalute, de către FMI, băncile centrale etc. Acest curs nu se publică, dar se calculează şi se Ńine seama de elîn adoptarea unor decizii. • Cursul valutar efectiv real duce raŃionamentul anterior mai departe. El se calculează în raport cumai multe monede (curs efectiv), dar se ia în considerare şi rata inflaŃiei din aceleaşi Ńări. Prin acestecalcule se obŃin un curs efectiv, dar şi un curs real, care să exprime puterea de cumpărare a monedelorincluse în calcul pentru determinarea cursului valutar efectiv real. Diferitele tipuri de cursuri valutare enunŃate vor fi reluate şi aprofundate în alte capitole legate dediverse categorii de operaŃiuni valutare ce au loc pe piaŃa monetară internaŃională. 6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar Cursul de schimb valutar nu este o mărime statică, ci dinamică. EvoluŃia cursului de schimb valutar este determinată de o multitudine de factori care nu au o influenŃă liniară, ci deosebit de complexă şi contradictorie, un factor putând să anihileze influenŃa altora sau mai mulŃi factori pot să acŃioneze în aceeaşi direcŃie. În mişcarea lor pe termen foarte scurt, scurt şi mediu, cursurile valutare cunosc două tendinŃe: derepreciere şi depreciere a monedelor. Nu este corect să se mai folosească, în prezent, termenii de„revalorizare” sau „devalorizare”, întrucât monedele nu mai au valoare paritară şi nici paritate monetară,care în trecut se stabileau în mod oficial la anumite date de către autorităŃile monetare competente.Astăzi, raportul dintre două monede se stabileşte spontan, iar majoritatea cursurilor flotează liber fărănici o limită superioară sau inferioară. În prezent, modificările cursului valutar al monedelor exprimăprocese de „repreciere” sau de „depreciere”. Cursul valutar este, aşa cum am văzut, un raport între două monede. Unii factori influenŃează unadin cele două monede, alŃii cealaltă monedă. Când un curs valutar se schimbă (creşte sau scade), trebuieanalizat care din cele două valute este responsabilă de această evoluŃie, iar dacă amândouă suntimplicate, trebuie delimitată influenŃa uneia şi a celeilalte. De aceea, simpla observaŃie că raportul dintrecele două valute s-a modificat într-un anumit interval de timp nu este suficientă. După constatare, trebuiesă urmeze analiza economică, financiară, valutară internă şi internaŃională pentru a se stabili ce factori auinfluenŃat, în ce direcŃie, în ce măsură influenŃa lor s-a anihilat reciproc. De asemenea, analiza factorilor determinanŃi ai evoluŃiei cursului valutar mai presupune cunoaşterea altei probleme deosebit de greu de delimitat. Este vorba de faptul dacă înşişi factorii determinanŃi ai cursului valutar analizaŃi nu au fost cumva influenŃaŃi chiar în evoluŃia cursului valutar. Astfel, teoria şi practica economică arată că soldul (activ sau pasiv) al balanŃei plăŃilor curente sau balanŃei capitalului determină cererea sau oferta de valută, iar prin acest mecanism al cererii şi ofertei de valută balanŃa influenŃează evoluŃia cursului valutar de schimb. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că teoria şi
  • 71. practica economică demonstrează că evoluŃia cursului de schimb valutar poate frâna sau stimula exporturile sau importurile, poate frâna sau stimula intrarea de capital străin sau ieşirea de capital dintr- o Ńară. Care este cauza şi care este efectul, sau altfel spus, când o anumită evoluŃie a cursului valutar acŃionează ca factor determinant al soldurilor balanŃei curente şi de capital sau când însăşi evoluŃia cursului este o consecinŃă a soldului balanŃei externe, ştiut fiind că, prin soldul ei, această evoluŃie influenŃează masa monetară în circulaŃie sau dobânda, care, la rândul lor, influenŃează evoluŃia cursurilor valutare. În ultimii 30-40 de ani s-au scris mii de studii pro şi contra funcŃiei unor factori determinanŃi aicursului de schimb valutar; de aici o multitudine de teorii şi modele de determinare a cursului valutar31.Această situaŃie a făcut ca problematica vastă a economiei internaŃionale să se axeze deseori pe tematipurilor şi modelelor de curs valutar, aducându-se în sprijin o mulŃime de formule pe care le oferămatematica economică şi financiară. De aceea, în acest capitol, accentul va fi pus pe factorii careinfluenŃează cursul de schimb valutar şi mai puŃin pe influenŃa cursului valutar asupra indicatorilormacroeconomici ai unei Ńări sau alteia. Însăşi clasificarea factorilor care influenŃează nivelul şi evoluŃia cursului valutar a generatdiverse controverse. Cea mai acceptabilă clasificare constă în reliefarea grupelor de factori în raportde natura lor: • Factori economici: nivelul producŃiei şi productivităŃii muncii; PIB pe locuitor; structura peramuri şi subramuri a producŃiei naŃionale; calitatea şi competitivitatea produselor; ciclul economic ş.a. • Factori de natură monetar-financiară: rata inflaŃiei, procentul dobânzii; bugetul; gradul defiscalitate; volumul masei monetare în circulaŃie; soldul balanŃei plăŃilor curente; soldul balanŃeicapitalului. • Factori de natură social-politică: mişcările sociale; stabilitatea politică; strategiile de dezvoltare. • Factori de natură psihologică (zvonuri, programe electorale etc.). Factorii economici au o influenŃă pe termen mediu şi lung asupra evoluŃiei cursului valutar, în timpce factorii de natură social-politică şi factorii psihologici influenŃează pe termen foarte scurt şi scurt.InfluenŃa cea mai mare asupra nivelului şi evoluŃiei cursului valutar o au factorii de natură valutar-financiară, care se întind pe o perioadă medie (5-7 ani) şi lungă (8-10 ani), iar alteori şi mai mult, dacăse coroborează cu factorii de natură economică durabili. De aceea, acum vom trata factorii determinanŃi ai cursurilor de natură valutar-financiară: 1. Rata inflaŃiei. Nivelul şi evoluŃia preŃurilor determină puterea de cumpărare a monedei, iar cursul valutar este tocmai raportul puterilor de cumpărare ale două monede. Dacă presupunem că în două Ńări care au strânse relaŃii economice ar fi un preŃ unic, cursul valutar de schimb – când ceilalŃi factori sunt constanŃi – rămâne nemodificat. Dacă rata naŃională a inflaŃiei este apropiată de rata inflaŃiei din principalele state partenere, cursulvalutar de schimb sau raportul reciproc al puterilor de cumpărare ale valutelor cunoaşte – când ceilalŃifactori sunt constanŃi - modificări nesemnificative. De aceea, guvernele încearcă, prin politicile lor 31 O interesantă incursiune în această problematică, în cadrul literaturii de specialitate din perioada 1960-1980, se găseşte în Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Centrul European UniversityPress, Timişoara, 1997.
  • 72. economice, să înscrie evoluŃia preŃurilor naŃionale în tendinŃa preŃurilor internaŃionale, în vedereamenŃinerii stabilităŃii cursului de schimb al valutei naŃionale. 2. Rata masei monetare în circulaŃie influenŃează cursul valutar nu numai indirect, prin preŃuri, darşi direct, determinând cererea şi oferta de monedă, ceea ce poate antrena schimbări în raportul dintrecererea şi oferta monetară şi, implicit, în cursul valutar de schimb. În condiŃiile în care toŃi ceilalŃi factorisunt constanŃi, creşterea masei monetare duce la deprecierea cursului valutar al monedei, la reducereaacestui curs. Invers, lipsa de mijloace de plată, de lichidităŃi se reflectă în creşterea cererii monetare şi acursului de schimb valutar. 3. Rata dobânzii este un alt factor important care determină nivelul şi evoluŃia cursului valutar deschimb. RelaŃia este relativ simplă: o sumă de bani naŃională poate spori (se poate autovalorifica) fie caurmare a creşterii (întăririi) cursului de schimb valutar al unei monede în care este transferată sursarespectivă, fie prin depozitarea sumei la bancă în vederea obŃinerii unei dobânzi. Dacă dobânda realătinde să crească – atunci când ceilalŃi factori sunt constanŃi – cursul valutar este normal să tindă sprescădere, şi invers, dacă dobânda tinde să scadă, aceasta se poate realiza tocmai datorită creşterii cursuluivalutar. Asupra dobânzii o influenŃă aparte are taxa oficială a scontului practicată de banca centrală, care,prin manevrarea ei – ca şi a altor instrumente de politică monetară utilizate de banca centrală –,influenŃează condiŃiile pieŃei, creditului şi costului acestuia, ce pot să varieze, cu influenŃe profundeasupra cursului de schimb valutar. 4. SituaŃia balanŃei de plăŃi curente poate determina, în cazul soldului ei activ, o cerere a monedeiŃării respective de către firmele din Ńările cu deficit şi, evident, când celelalte condiŃii sunt date, cursulmonedei va creşte. Şi dimpotrivă, deficitul balanŃei contului curent obligă agenŃii economici ai Ńăriirespective să cumpere valută străină pentru a plăti facturile de import, oferind bani naŃionali, conducând– evident, tot dacă ceilalŃi factori rămân nemodificaŃi – la sporirea ofertei de monedă naŃională şi a cereriide valută străină. Cursul, în aceste condiŃii, tinde să se deprecieze. 5. SituaŃia balanŃei capitalului are un efect direct asupra evoluŃiei cursului valutar. Atractivitatea –indiferent din ce motive – a unei economii naŃionale pentru capitalurile străine determină un influx decapital şi, deci, o cerere de monedă naŃională din Ńara cu atractivitate ridicată din partea investitorilorstrăini. În cazul unei economii slabe şi cu o conjunctură economică scăzută, capitalurile, cu deosebirecele în titluri de valoare, dar nu numai, vor emigra din Ńara respectivă, vânzând moneda naŃională pentrua cumpăra valute străine ale Ńărilor cu o economie generatoare de speranŃe financiare. În această corelaŃieintră şi creditele financiare primite şi acordate, care influenŃează, de asemenea, cererea şi oferta dediverse valute. Factorii de natură psihologică au o pondere ridicată în condiŃiile globalizării pieŃelor financiareinternaŃionale. Anticipările care se fac în legătură cu perspectivele unei valute sunt un factor psihologicimportant, care continuă să acŃioneze chiar şi după ce anticiparea şi-a materializat efectele. Psihologiacelor care participă la efectuarea operaŃiunilor valutare joacă deseori un rol important în accentuareatendinŃei cursului unei valute. Sunt cazuri în care aceste tendinŃe sunt însoŃite de zvonuri, ulteriorconfirmate sau neconfirmate, privind anumite evenimente politice sau economice, sau de declaraŃii aleunor personalităŃi politice sau economice privind viitorul economiei sau al unei valute. Ca atare, factoriipsihologici sunt analizaŃi cu foarte mare atenŃie pentru a se putea acŃiona cu valutele cele mai bune. Multitudinea factorilor care pot apărea pe pieŃele valutare şi care pot influenŃa mişcarea cursurilorvalutare, interferenŃa acŃiunii lor concomitente creează greutăŃi mari în determinarea corectă a tendinŃeide evoluŃie a unei valute pe pieŃele valutare. Întotdeauna există factori care vor tinde să orienteze evoluŃiaunei valute într-o anumită direcŃie, concomitent cu existenŃa altor factori, cu influenŃă contrară. Problemacea mai importantă pentru un operator este de a determina cât mai exact factorii cu influenŃăpredominantă, pentru o anumită perioadă de timp, şi a sesiza cât mai corect un nou factor care poate săapară pe piaŃă, cu influenŃele lui corespunzătoare32. 32 Gh. Munteanu, PiaŃa valutară internaŃională, studiu publicat în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
  • 73. 6.4. Modele de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar Dacă băncile comerciale şi agenŃii economici se preocupă şi utilizează preponderent cursul deschimb valutar ce se formează mai mult sau mai puŃin liber pe piaŃa valutară sub influenŃa cererii şiofertei – numit generic cursul nominal al pieŃei –, factorii de decizie naŃionali şi internaŃionali acordă oatenŃie deosebită problemei nivelului real al cursului de schimb valutar. AutorităŃile monetare naŃionale,FMI, compartimentele de cercetare ale marilor bănci din lume, precum şi institutele de cercetăriacademice şi universitare îşi pun întrebarea în ce măsură cursul de schimb nominal al pieŃei dintr-oanumită perioadă, care flotează, reflectă corect starea economiilor reale dintr-o Ńară sau alta sau dintr-oregiune sau alta. Asemenea întrebări sunt nu numai de interes ştiinŃific, dar şi de importanŃă practică.Astfel, băncile centrale, ca şi FMI, au sarcina de a supraveghea piaŃa valutară şi mecanismele cursuluivalutar. Pentru băncile centrale, determinarea cât mai apropiată de realităŃi a nivelului cursului valutarizvorăşte din necesitatea elaborării politicii valutare, care presupune intervenŃia lor pe piaŃa valutară, prinoperaŃiile de vânzare–cumpărare de valute. Realitatea creată de forŃele acerbe ale pieŃei valutare poateuneori conduce la un curs nominal al pieŃei supraevaluat sau subevaluat, cu adânci repercusiuni asupraeconomiei naŃionale şi schimburilor economice externe. De asemenea, FMI are sarcina de a supravegheapiaŃa monetară internaŃională şi nivelul cursurilor de schimb valutar pentru a se evita practicile interbelicede folosire a „dumpingului” valutar, de manipulare a cursului de schimb valutar al unei monede sau alteiaîn scopul unei concurenŃe comerciale şi financiare neloiale. Literatura de specialitate şi practica internaŃională reliefează şi oferă modele variate de măsurare reală a cursului de schimb valutar dintr-o perioadă sau alta. După analiza diversităŃii modelelor de determinare a nivelului de curs valutar, ne vom opri la modelele cu care se operează, în practică, de către autorităŃile monetare şi cercurile academice. Aceste modele şi calcule se realizează periodic, şi nu cotidian, pentru care se foloseşte cursul nominal al pieŃei. a) Modelul parităŃii puterii de cumpărare a monedelor este cel mai vechi şi larg utilizat modelîn cercetările economice şi în politica economică. Astfel, abandonându-se valoarea paritară şi paritateamonetară (prin abandonarea etaloanelor monetare), s-ar putea, eventual, utiliza, în locul lor, etalonulputerii de cumpărare şi paritatea puterii de cumpărare a monedelor, întrucât cursul valutar este tocmai unraport între puterile de cumpărare ale monedelor. Acest model se bazează pe compararea unui „coş”de mărfuri, evaluate la preŃurile interne şi externe, ultimele cuprinzând preŃurile din principalele Ńăripartenere comerciale. Cu alte cuvinte, se selectează acelaşi eşantion de produse reprezentative pentruambele Ńări ale căror monede se măsoară pentru a stabili nivelul real, în mare parte, teoretic, existent laun moment dat, al cursului de schimb valutar, după formula: Ppc = ∑ q PnaŃ 1 ∑ q Pstr 1unde: Ppc este paritatea puterii de comparare, q este grupa sau eşantionul de produse „reprezentative”pentru ambele Ńări, iar p este preŃul acestor produse exprimat la numitor în moneda naŃională, iar lanumărător în moneda străină. Acestui model i s-au adus multe critici. Astfel, s-a arătat că statele auniveluri de dezvoltare diferite, tradiŃii şi obiceiuri variate, care îngreunează selectarea aceloraşi produseîn eşantionul de mărfuri reprezentative. Potrivit altei opinii critice, modelul Ppc ia în considerare doarunul din factorii determinanŃi ai cursului, respectiv, preŃurile, ceilalŃi factori analizaŃi în paragrafulanterior, ca şi alŃi factori, fiind omişi din analiza şi fundamentarea modelului. De asemenea, în timp, atâtstructura pe mărfuri a eşantionului, cât şi nivelul preŃurilor se modifică foarte repede, astfel că atuncicând calculele sunt efectuate, ele deja nu mai reflectă realităŃile economice. Aceste obiecŃii suntjustificate, dar rezultatele obŃinute prin folosirea modelului menŃionat sunt oarecum mai aproape derealităŃile obiective decât cursul nominal al pieŃei, care este supus influenŃei conjuncturii de piaŃă.
  • 74. Modelul parităŃii puterii de cumpărare prezintă avantaje certe, dar este greoi şi static, iar acest modelnu trebuie absolutizat. Paritatea puterii de cumpărare ca model teoretic, calculat periodic, de determinare a cursului deschimb valutar stă la baza unor variante de calcul al cursului, elaborate de FMI, diverse autorităŃimonetare naŃionale şi institute de cercetări. Două variante ale Ppc s-au impus în analize pentru care seelaborează şi indici sintetici calculaŃi anual cu baza fixă pentru perioada de cinci ani: cursul nominalefectiv şi cursul efectiv real. Cursul valutar nominal efectiv se bazează pe cursul valutar nominal de piaŃă şi reprezintă raportuldintre acesta şi media geometrică ponderată a cursurilor monetare ale principalelor Ńări partenere (10-15Ńări) în comerŃul internaŃional, pentru fiecare Ńară în parte pentru care se calculează acest curs nominalefectiv. Denuminarea de „efectiv” scoate în relief raportul nu dintre două monede, ci dintre monedă şi ungrup de monede ale Ńărilor partenere(tabelul nr.1). Cursul valutar efectiv real reprezintă cursul nominal efectiv (aşa cum a fost analizat mai sus), darajustat în funcŃie de evoluŃia preŃurilor la mărfurile unei Ńări la preŃurile naŃionale şi indicatorii de costuridintr-un grup de Ńări care sunt principalii parteneri comerciali. O variantă a acestui curs este modelulFleming, care include în factorii de ajustare şi alŃi indicatori economici, precum productivitatea muncii,progresul tehnic, creşterea economică, făcându-l mai bogat în semnificaŃie, dar mai puŃin operaŃional. Referindu-se la semnificaŃia modelului parităŃii puterii de cumpărare, literatura de specialitatesusŃine că, până la apariŃia altui model mai fiabil, „paritatea puterii de cumpărare este privită ca o ancorăpe termen lung pentru cursurile de schimb valutar”33. Tabelul nr. 1 EvoluŃia indicilor cursurilor valutare 2000 = 100 Nr. crt. Indici 2001 2002 2003 2004 1. Cursul nominal efectiv a) USD 106,6 105,5 93,2 86,7 b) YEN 88,7 85,7 85,9 87,4 c) UKP 98,4 98,6 93,2 98,4 2. Cursul efectiv real a) USD 109,5 108,8 96,6 90,1 b) YEN 90,3 80,6 78,6 78,7 c) UKP 99,8 101,7 97,7 104,5 Sursa: International Financial Statistics, nr.9, 2004. b) Modelul ratei dobânzii este utilizat, mai ales, pentru calcularea cursului valutar de schimb înviitor, plecându-se de la teza conform căreia - când ceilalŃi factori rămân constanŃi – între cursul valutar şirata dobânzii este, în timp, un raport invers. De asemenea, modelul ratei dobânzii se bazează pe luarea încalcul a contului financiar şi de capital şi mai puŃin are în vedere situaŃia contului curent (comerŃ cu mărfuri,servicii şi venituri). În esenŃă, paritatea ratei dobânzii se bazează pe principiul conform căruia diferenŃa proporŃionalăîntre cursurile de schimb valutar la vedere şi la termen trebuie să fie egală cu diferenŃa între procenteledobânzii măsurate pentru acelaşi interval viitor de timp. Formal, această corelaŃie se exprimă astfel: F 1 + pn = E 1 + psunde: E = cursul valutar la vedere (spot); F = cursul valutar la termen (forward); pn = procentul naŃional al dobânzii; ps = procentul extern al dobânzii. 33 Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Sedona, Timişoara, 1997, p. 70.
  • 75. Din formula de mai sus rezultă că o condiŃie a echilibrului este determinată de diferenŃele dintreprocentul dobânzii şi cursul valutar de schimb la termen şi la vedere. c) Modelul „coşului” valutar se bazează nu pe un „coş” de mărfuri, ci pe un „coş” de valute. Celmai larg utilizat model este modelul „coşului” valutar DST, format din 4 valute: dolari, euro, yen şi lirăsterlină. łările membre ale UE au deja o unitate monetară comună (euro), iar euro a fost iniŃial calculatca un „coş” valutar al monedelor Ńărilor membre ale sistemului monetar european. Unele Ńări apelează,pentru diverse calcule, la un „coş” format din două valori: dolar şi euro, valutele care domină întranzacŃiile internaŃionale europene. 6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe CorelaŃia între cursul valutar şi relaŃiile economice externe se bazează pe postulatul conform căruia cursul de schimb este etalonul preŃurilor externe. În raport de evoluŃia nivelului cursului valutar, o marfă, un serviciu sau un capital pot fi mai „ieftine” sau mai „scumpe” pentru unul dintre cei doi participanŃi la schimburile economice internaŃionale. Între relaŃiile economice externe şi cursul valutar este o strânsă corelaŃie de interdependenŃă dincare rezultă, pe de o parte, că relaŃiile economice externe depind de nivelul şi evoluŃia cursului valutar,iar pe de altă parte, că dinamica şi nivelul cursului valutar condiŃionează evoluŃia şi valoarea tranzacŃiiloreconomice externe. InfluenŃa soldului contului curent şi contului de capital asupra cursului valutar a fost analizatăanterior. Din respectiva analiză a rezultat că soldul deficitar al schimburilor economice externegenerează un spor de ofertă de monedă naŃională şi o cerere sporită de monedă străină, ceea ce sematerializează – când ceilalŃi factori rămân constanŃi – în deprecierea cursului de schimb al monedeinaŃionale şi reprecierea cursului monedei străine. InfluenŃa este inversă în cazul existenŃei unui soldexcedentar în schimburile economice externe: moneda naŃională este căutată pe piaŃa valutară pentru a ficumpărată de străini, aceştia oferind monede străine. În acest caz, cursul de schimb al monedei naŃionalese întăreşte, creşte, se repreciază sub impulsul unei cereri sporite din partea debitorilor străini, iarmonedele străine oferite într-o proporŃie mare spre vânzare se depreciază. Deci, când ceilalŃi factori suntconstanŃi, soldul activ persistent al balanŃei curente şi balanŃei capitalului imprimă cursuluivalutar al monedei naŃionale o tendinŃă de creştere (repreciere) în raport cu monedele străine, iarsoldul pasiv persistent al schimburilor economice externe condiŃionează o scădere (depreciere) acursului de schimb valutar. Dar care este raportul dintre cursul valutar şi schimburile externe, sau, altfel spus, în ce sensinfluenŃează cursul valutar evoluŃia tranzacŃiilor economice externe? Cursul valutar – ca etalon al preŃurilor externe – condiŃionează nivelul preŃului intern al mărfurilorşi serviciilor importate, precum şi nivelul preŃurilor externe, în moneda naŃională, ale mărfurilor şiserviciilor exportate. Astfel, în cazul în care moneda naŃională se depreciază, iar preŃurile externe învalută rămân constante, exportatorul naŃional, convertind contravaloarea valutei mărfurilor exportate, vaobŃine de la banca sa, care cumpără această valută, o cantitate sporită de monedă naŃională. Exportatorulcâştigă ca urmare a deprecierii cursului, încasând o sumă în moneda naŃională mai mare în comparaŃiecu suma încasată prin vânzarea mărfii respective pe piaŃa internă. Dar creşterea volumului monedeinaŃionale încasate, exclusiv, ca urmare a deprecierii cursului acesteia, conduce, în timp, pe de o parte, lacreşterea masei monetare pe piaŃa internă şi a ratei inflaŃiei, ce atinge un prag de la care cursul monedeinaŃionale îşi schimbă sensul evoluŃiei în direcŃia deprecierii. În schimb, deprecierea frânează importurile,care necesită mai multă monedă naŃională pentru a se cumpăra aceeaşi valută în vederea importului unormărfuri. SituaŃia este inversă în cazul reprecierii monedei naŃionale.
  • 76. Concluzia ce rezultă din mecanismul de mai sus constă în ceea că deprecierea monedei naŃionale(scăderea cursului monedei naŃionale) stimulează exportul şi frânează importul. SituaŃia se schimbă încazul reprecierii monedei naŃionale: exportatorii încasează din exporturi monedă naŃională relativ maipuŃină, descurajând exportul. În ceea ce-l priveşte pe importator, el este încurajat pentru a spori importul,utilizând o cantitate mai mică de monedă naŃională pentru a cumpăra valută, ca urmare a reprecieriimonedei naŃionale. Concluzia în acest caz demonstrează că reprecierea frânează exporturile şistimulează importurile. Însă se ating acele praguri ale cererii şi ofertei de monedă când evoluŃia cursuluivalutar îşi schimbă sensul. O importantă influenŃă are mişcarea internaŃională a capitalului sub diferitele lui forme. Cursulvalutar atrage sau respinge investiŃiile externe. Astfel, un curs valutar subevaluat, depreciat stimuleazăinvestiŃiile externe, atrage capital străin, întrucât cu aceeaşi sumă în valută şi convertită în monedănaŃională se pot cumpăra active mai multe, fie sub formă de investiŃii directe, fie sub formă de titluri devaloare de pe piaŃa bursieră. SituaŃia este inversă în cazul supraevaluării cursului de schimb valutar.Totuşi ,trebuie să facem distincŃie între capitalul investit pe termen lung şi capitalul speculativ, migrator,în scop de câştig imediat. Acest capital speculativ poate influenŃa prăbuşirea cursului unei valute,dezechilibre în balanŃele de plăŃi externe etc. În aceste condiŃii, un rol important îl are intervenŃia băncii centrale pe piaŃa valutară prin vânzări sau cumpărări de valută străină contra monedei naŃionale, în scopul realizării unui curs valutar de echilibru, apreciat de autorităŃile monetare drept corespunzător intereselor pe termen lung ale politicii economice externe. În plus, FMI supraveghează evoluŃia cursurilor valutare ale monedelor pentru a se evita practicile concurenŃiale neloiale prin utilizarea dumping-ului valutar. Politica cursului valutar este un atribut de seamă al băncii centrale, care, având importante reperevalutare şi colaborând cu FMI şi alte bănci centrale ale Ńărilor partenere, poate influenŃa evoluŃia corectăa cursului de schimb valutar, iar prin intermediul acestuia, echilibrul pe termen lung al schimburiloreconomice externe. 6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi O dată cu trecerea monedei naŃionale – leul – la convertibilitatea deplină (atât pentru operaŃiunilede cont curent, cât şi pentru cele de capital), cunoaşterea şi determinarea corectă a cursului de schimbvalutar al leului capătă o importanŃă sporită. În perioada economiei socialiste, până în 1990, cursul de schimb valutar al leului se stabileacentralizat ca urmare a monopolului valutar al statului şi neconvertibilităŃii leului. După 1990 se introducdreptul de proprietate asupra valutelor şi dreptul de schimburi externe al agenŃilor economici şi alpersoanelor fizice pentru operaŃiunile turistice. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului se reflectădirect în gestiunea economică a persoanelor juridice şi fizice care intră în relaŃii economice custrăinătatea, putând să câştige sau să piardă în raport cu corectitudinea previziunii cursului valutar alleului. În perioada 1990-2005, cursul de schimb al leului a scăzut continuu, de la 22 lei/USD la circa 30.000 lei/vechi/USD. Această depreciere constantă şi pe termen lung a monedei naŃionale a fost determinată de o multitudine de factori specifici perioadei de tranziŃie la economia de piaŃă. Printre cei mai importanŃi factori determinanŃi ai deprecierii leului reŃinem (tabelul nr. 2):
  • 77. Tabelul nr. 2 EvoluŃia factorilor determinanŃi ai cursului de schimb valutar al leului în România în % Factori 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 (medii anuale) a) Rată inflaŃie 5,1 32,2 45,7 34,5 22,5 15,3 7,9 b) Rata masei monetare 22,0 71,6 38,0 46,2 28,2 23,3 22,1 c) Rata dobânzii 3,0 39,6 35,0 31,0 20,4 18,8 18,0 d) Soldul contului curent în PIB -3,4 -2,7 -3,7 -5,8 -3,4 -5,7 -6,1 e) Ponderea deficitului bugetar în PIB -3,8 -4,1 -3,6 -3,1 -3,1 -1,5 -2,2 f) Creşterea PIB 5,6 7,1 2,1 5,7 5,0 4,9 8,3 Cursul de schimb lei/euro 78,4 2.578 24.117 27.881 34.918 41.117 35.200 Sursa: Calculat după publicaŃiile BNR. Cursul de schimb valutar al leului s-a înrăutăŃit sistematic în perioada 1990-2004 de la 78,4 lei la41.117 lei pentru 1 euro. Din tabelul nr. 2 rezultă cu claritate factorii care au determinat deprecierealeului: rata inflaŃiei ridicată, rata sporită a masei monetare în circulaŃie, soldul deficitar al contului curental balanŃei externe şi deficitul constant al bugetului naŃional. Totuşi, nu putem să nu observăm că, de la sfârşitul anului 2004 şi în cursul anului 2005, cursul de schimb valutar a rămas relativ constant: 35.000-36.000 lei/euro. Marele sold deficitar al balanŃei contului curent din 2005 a afectat negativ cursul leului, de la 35.000 la peste 36.000 lei/euro.ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 6 Cursul valutar reprezintă raportul cantitativ dintre două monede ce se stabileşte liber pe piaŃa valutară naŃională sau internaŃională. El este „preŃul” la care o monedă naŃională poate fi schimbată cu altă monedă naŃională. Cursul de schimb valutar poate fi exprimat prin trei metode de cotare: a) cotare directă (incertă); b) cotare indirectă (certă); c) cotare încrucişată (crosing rate). Majoritatea absolută a valutelor cotează direct, iar indirect cotează lira sterlină, dolarul australian şi alte câteva monede care sunt membre ale Comenwealthului britanic. Tipologia (clasificarea) cursurilor de schimb valutar se realizează după mai multe criterii: a) criteriul stabilităŃii (fix, relativ stabil şi fluctuant); b) criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului (oficial sau de referinŃă, interbancar, bursier, cursul caselor de schimb valutar, cursul pieŃei negre); c) criteriul sensului tranzacŃiei valutare (de vânzare şi de cumpărare); d) criteriul timpului de finalizare a tranzacŃiei (la vedere sau spot şi la termen sau forward); e) criteriul modelului de stabilire a cursului (nominal, efectiv şi efectiv real). Cursul de schimb valutar fluctuează în raport de variaŃi factori. Aceşti factori pot fi grupaŃi în patru categorii: economici, valutar-financiar, social-politici şi psihologici. La rândul său, din categoria de factori valutar-financiari (cei mai importanŃi) fac parte: rata inflaŃiei, rata dobânzii, rata masei monetare, soldul balanŃei de plăŃi curente, soldul bugetar ş.a. Literatura de specialitate, băncile centrale şi marile firme bancar-financiare calculează periodic cursul de schimb valutar, utilizând modele variate: a) paritatea puterii de cumpărare, care conferă
  • 78. valoarea unui coş de produse reprezentative; b) cursul valutar nominal efectiv, care ia în calcul monedele a 10-15 Ńări ce deŃin ponderea principală în schimburile economice ale Ńării pentru care se stabileşte cursul valutar; c) cursul efectiv real, care reprezintă cursul nominal efectiv aşa cum s-a calculat mai sus, la care se adaugă în analiză un factor, şi anume evoluŃia preŃurilor. Cursul de schimb valutar este determinat de evoluŃia schimburilor economice externe, dar la rândul său determină aceste schimburi, stimulându-le sau frânându-le. Cursul de schimb al leului a cunoscut după 1990 o depreciere permanentă ca urmare a evoluŃiei nefavorabile a factorilor determinanŃi ai cursului valutar enumeraŃi mai sus. Totuşi, în anii 2004 şi 2005, cursul de schimb al leului a cunoscut o anumită stabilitate. B. Concepte şi termeni de reŃinut a) rata inflaŃiei b) rata dobânzii c) rata masei monetare d) curs valutar de referinŃă e) curs valutar relativ stabil f) curs valutar fluctuant g) curs spot şi curs forward h) paritatea puterii de cumpărare (PPC) i) apreciere şi depreciere C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Metode de cotare a valutelor 2. Modele de determinare a cursului valutar 3. Grupe de factori care influenŃează evoluŃia cursului de schimb valutar 4. Factorii de natură monetar-financiară care influenŃează evoluŃia cursului de schimb valutar 5. Tipuri de cursuri de schimb valutar grupate după criteriile stabilităŃii, sferei de formare, sensuluitranzacŃiei valutare, timpului de finalizare a tranzacŃiei 6. Raportul dintre cursul de schimb valutar şi evoluŃia relaŃiilor economice externe 7. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului după 1990 şi factorii determinanŃi D. Bibliografie obligatorie • Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 4, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978. • Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolul 7, Editura Economică, Bucureşti, 1997 • Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 4, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000. • B.N. R. Raport anual, 2004.
  • 79. CAPITOLUL 7 PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE 7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare 7.2. Organizarea pieŃei valutare 7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer 7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului de schimb valutar 7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România PiaŃa mondială este globală şi unitară în conŃinutul ei. Totuşi, ea cunoaşte particularităŃi în ceea cepriveşte obiectul tranzacŃiilor, mecanismele economice, tehnica tranzacŃiilor, scopurile urmărite etc. În acestsens deosebim mai multe segmente ale pieŃei mondiale: a) PiaŃa comercială a bunurilor materiale (corporale); b) PiaŃa internaŃională a serviciilor (comerŃul invizibil); c) PiaŃa monetară internaŃională (piaŃa valutară); d) PiaŃa financiară internaŃională; e) PiaŃa internaŃională de capital; f) PiaŃa creditului internaŃional. Aceste segmente ale pieŃei mondiale unice (globale) au un caracter pur teoretic şi didactic,deoarece în realitatea economică nici o piaŃă din cele enunŃate mai sus nu se dezvoltă autonom şi izolat,ci toate tranzacŃiile comerciale şi de investiŃii generează tranzacŃii valutare, financiare sau de credit. Deaceea, „segmentarea” menŃionată nu are decât o valoare didactică sau teoretică, dar foarte necesară înprocesul cunoaşterii şi studierii mecanismelor specifice diferitelor pieŃe şi tranzacŃii. 7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare PiaŃa valutară34 reprezintă un sistem de relaŃii băneşti, de reglementări şi instituŃii care au caobiectiv central transformarea sau conversia unei monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃionalăconvertibilă, prin intermediul actului comercial de vânzare-cumpărare de valute, la un anumit preŃ numit 34 Costin C. KiriŃescu foloseşte pentru valute noŃiunea de devize, prin care înŃelege toate titlurile de valoaresub formă de cambie, bilet de ordin, cec, acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur etc exprimate într-o monedă străinăconvertibilă, precum şi monedele naŃionale convertibile deŃinute de străini sau utilizate în plăŃile internaŃionale. Înaceastă accepŃie largă, ceea ce noi numim „valute convertibile” reprezintă o componentă a conceptului mai larg de„devize” („controlul devizelor”, „politica devizelor”, „piaŃa devizelor”) (vezi RelaŃiile valutar-financiareinternaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 38). Simona Gaftoniuc reia, în anul 2000, acest subiect,considerând, tranşant, că nu trebuie folosită, în limba română, noŃiunea de valută, care este o creaŃie a economieisocialiste, ci noŃiunea de devize sau monede străine, argumentând aceasta, în special, prin faptul că noŃiunea devalută nu are corespondent în limbile străine de circulaŃie în relaŃiile monetare internaŃionale. Astfel, în engleză sefoloseşte termenul de echange, iar în franceză cel de change, cu derivatele lor (exchange rate, cours du change,exchange market, marché des changes etc. (vezi FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000,p. 165). Împărtăşind opiniile celor doi autori cu privire la denumirea de devize, am mai adăuga un argument însprijinul acesteia: s-ar evita astfel confuzia cu termenul de valută (value) folosit în accepŃiunea de dată sau scadenŃăde transfer valutar în urma unei tranzacŃii de schimb. Noi vom folosi ambele accepŃiuni (valută şi devize), având învedere încetăŃenirea termenului de valută atât în literatură, cât mai ales, în legislaŃie. Totuşi, putem, treptat, să-lînlocuim atât în literatură, cât şi în legislaŃie, cu termenul de devize.
  • 80. curs valutar, în vederea atingerii unor scopuri specifice de natură să asigure derularea sigură şi fluentă aschimburilor economice internaŃionale. În cadrul pieŃei valutare sau de schimb se tranzacŃionează atât valutele convertibile (devize în sensrestrâns), cât şi o serie de titluri de valoare (devize în sens larg), cum ar fi: cambii, obligaŃiuni, bonuri detezaur etc., exprimate într-o monedă străină (valută, devize). Asistăm la o tendinŃă de transfer parŃial altranzacŃiilor unor titluri de valoare de pe piaŃa de capital pe piaŃa valutară atunci când se urmăreşte nuatât convertirea acestor titluri în monedă, cât evitarea unor riscuri de curs valutar sau riscuri de dobândă.Aceste ultime operaŃiuni se mai numesc operaŃiuni derivate, în sensul că ele, ca obiect, sunt derivate dinpiaŃa de capital, iar tehnica operaŃiunii (operaŃiuni la vedere sau în viitor) derivă din operaŃiunile valutaretradiŃionale. Totuşi, ponderea principală pe piaŃa valutară sau de devize o deŃin tranzacŃiile de convertirea unei monede străine în alte monede străine convertibile la un anumit curs. PiaŃa valutară sau piaŃa de schimb (foreing market, marché des changes) este constituitădintr-un sistem de relaŃii ce iau naştere între bănci, precum şi între bănci şi clienŃii acestora, prinintermediul cărora se efectuează vânzările şi cumpărările de devize, în scopul reglementăriiplăŃilor şi încasărilor apărute în schimburile economice internaŃionale, al obŃinerii unui câştig dindiferenŃele ce pot apare cu această ocazie din mişcarea cursurilor de schimb valutar şi dindiferenŃele procentuale de dobândă. Obiectul principal al operaŃiunilor de pa piaŃa valutară îl constituie vânzarea de monedeconvertibile şi de instrumente de plată şi credit, precum şi de alte titluri de valoare pe termen scurt contraaltor monede naŃionale convertibile. Din acest punct de vedere, operaŃiunile de pe pieŃele valutare sereferă la vânzări-cumpărări de valută efectivă (bancnote sau monede) contra valută în cont sau, invers,vânzări-cumpărări de instrumente de plată şi credit contra valută în cont sau valută efectivă. Totuşi,ponderea principală o deŃin operaŃiunile cu valute în cont, iar în ultimul timp, în diferite Ńări, piaŃavalutară include şi operaŃiunile cu anumite titluri de valoare (devize), numite şi operaŃiuni valutarederivate. Scopul principal al operaŃiunilor de pe piaŃa valutară constă în: a) realizarea de operaŃiuni depreschimbare a unei valute sau devize în altă valută sau devize pentru utilizarea lor ca mijloace de platăîn vederea derulării schimburilor economice externe; b) operaŃiuni de preschimbare de valute saudevize pentru obŃinerea unui câştig sau evitarea unei pierderi rezultate din modificarea cursului deschimb sau a ratei dobânzii. Din cele de mai sus rezultă şi funcŃiile pe care le îndeplineşte piaŃa valutară. Printre cele maiimportante funcŃii ale pieŃei valutare se numără: a) conversia unei monede naŃionale convertibile în altemonede naŃionale convertibile în scopul efectuării de plăŃi rezultate din contractele comerciale; b)asigurarea de resurse financiare adecvate, necesare acordării de credite externe sau rambursării acestorcredite; c) crearea de disponibilităŃi băneşti în valutele convertibile necesare plăŃii dobânzilor laobligaŃiuni, la credite, comisioane şi speze bancare; d) transformarea în monedă locală a fondurilorbăneşti utilizate pentru efectuarea de investiŃii externe (directe sau de portofoliu), reconversia acestorfonduri în monede străine convertibile pentru repatrierea investiŃiilor, profiturilor şi dividendelor; e)mutarea unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, în scopul obŃinerii unuicâştig sau evitării unor pierderi, ca urmare a evoluŃiei cursului de schimb sau a ratei dobânzii; f)transformarea monedei din conturile bancare în valute efective (cecuri, bancnote, monede), pentru aasigura cererea şi oferta turismului internaŃional, transporturilor, deplasării internaŃionale în diversescopuri a persoanelor, precum şi reconversia valutelor efective în valute în conturi bancare. Toate acestetransformări monetare, conversie şi reconversie a unor fonduri băneşti dintr-o monedă străinăconvertibilă în altă monedă, la rândul ei convertibilă, se realizează prin actele de vânzare-cumpărare demonedă ce au loc pe piaŃa de schimb (piaŃa valutară) la un preŃ numit curs de schimb valutar. Volumul tranzacŃiilor pe piaŃa mondială este în continuă creştere şi diversificare. La nivelul anului2003, comerŃul mondial depăşea 7.500 mlniarde echivalenŃi USD, dar suma monedelor convertite îndiverse alte monede este mult mai mare, având în vedere că numărul de Ńări cu monede proprii esteridicat şi variat, deservind şi alte fluxuri economice decât cel cu mărfuri şi presupune aducerea lor înmonedele de plată convenite în contractele comerciale de către parteneri. ComerŃul cu servicii
  • 81. reprezenta, în acelaşi an, circa 2.200 mlniarde dolari. Tot în anul 2003, investiŃiile internaŃionale directereprezentau 650 mld USD, iar investiŃiile de portofoliu peste 300 mld USD, realizate în diversemonede35. La acestea mai trebuie adăugată mişcarea internaŃională a rezervelor monetare, care serealizează tot prin intermediul pieŃei valutare. După unele calcule, fluxul valutar mediu net zilnic (cuexcluderea evidenŃelor duble) conduce la concluzia că mişcarea transfrontalieră a monedelor pe piaŃavalutară internaŃională a crescut de la 15 mld dolari în 1973 la aproape 200 mld dolari în 1986 şi circa1.300 mld echivalenŃi dolari în 200036. OperaŃiunile de vânzare-cumpărare, de schimb valutar de pepieŃele valutare sunt tot mai mari şi mai variate ca tehnică de realizare. În aceste condiŃii, trebuie să ne punem întrebarea: care sunt cauzele sau factorii dezvoltării atâtde rapide a pieŃei valutare? Aceste cauze sunt multiple, dar asupra câtorva dintre ele trebuie să neoprim, fie şi numai pentru a le menŃiona: a) Ritmul şi volumul ridicat şi în creştere ale comerŃului internaŃional cu mărfuri, fiecareimportator având monede convertibile care nu întotdeauna coincid cu cerinŃele contractuale, privindmijloacele de plată, ceea ce generează nevoia de a apela la piaŃa de schimb valutar pentru a convertivalutele de care se dispune în valutele necesare efectuării plăŃilor. b) ComerŃul cu servicii are un ritm de dezvoltare foarte rapid, cu o gamă variată de cerinŃe demonedă, cum ar fi turismul internaŃional, transporturile internaŃionale, migraŃia internaŃională a forŃei demuncă, asigurări şi reasigurări şi multe alte servicii care s-au dezvoltat în mod exploziv atât sub formă devalută în cont, cât şi, mai ales, sub formă de valută efectivă (bancnote, cecuri etc.). c) InvestiŃiile internaŃionale tind să aibă cea mai ridicată dinamică, determinând cererea de valutăîn momentul efectuării investiŃiilor, al derulării acestora sau în momentul repatrierii sau replasăriifondurilor în alte Ńări. d) Trecerea tot mai multor monede la diferite forme de convertibilitate, cu deosebire atât sub formaconvertibilităŃii de cont curent, cât şi a eliminării, într-o măsură tot mai mare, a restricŃiilor valutare dincalea convertibilităŃii de capital sub formă de credit şi investiŃii. e) Dezvoltarea pieŃei eurovalutare, care uşurează folosirea unor valute „vehicul” în tranzacŃiile deschimb valutar. f) Creşterea instabilităŃii cursurilor de schimb stimulează deŃinătorii de fonduri în schimbareapromptă a monedelor în acele monede care, într-o anumită perioadă, se bucură de oarecare stabilitate sauchiar repreciere. g) Amplificarea activităŃilor societăŃilor transnaŃionale, care au filiale în întreaga lume şi ale căroractive sunt exprimate în diverse valute; căutarea asiduă a valutelor puternice, cu un curs cât mai stabil,stimulează operaŃiunile de schimb pe pieŃele valutare internaŃionale. h) Trecerea la economia de piaŃă acordă persoanelor fizice şi juridice dreptul de proprietate asupramonedelor străine, ceea ce a condus la apariŃia şi dezvoltarea pieŃelor valutare în Ńările cu economie întranziŃie, dar şi în Ńări din emisfera sudică. i) Instabilitatea politico-economică, valutar-financiară constituie un alt factor al mişcăriiinternaŃionale a capitalului speculativ, nu numai dintr-o Ńară în alta, dar şi dintr-o deviză în alta. j) Dezechilibrul generalizat al balanŃelor de plăŃi curente stimulează convertirea soldurilor activesau pasive în diverse valute, în vederea efectuării diverselor operaŃiuni financiare, de credit şi de capital. k) ApariŃia unor tehnici noi de operare pe pieŃele valutare: alături de operaŃiunile clasice sedezvoltă operaŃiunile derivate de schimb de devize (options, futures, SWAP), de curs sau de dobândă încele mai diverse variante. l) Un rol decisiv în dezvoltarea pieŃelor valutare îl au afirmarea şi utilizarea pe scară largă a tehnicilormoderne de telecomunicaŃii şi a tehnicii viramentului bancar, care permit efectuarea sigură şi rapidă deoperaŃiuni valutare în timpi reali, 24 de ore din 24 pe zi. 7.2. Organizarea pieŃei valutare 35 UNCTAD, Handbook of Statistics, NY, 2004. 36 PNUD, Cooperation SUD, Mondialisation, NY, 2003.
  • 82. Crearea şi dezvoltarea pieŃei valutare presupun existenŃa unor condiŃii prealabile şi decisivepentru funcŃionarea pieŃei şi efectuarea de tranzacŃii valutare. a) Convertibilitatea deplină a monedelor şi eliminarea restricŃiilor din calea mişcării internaŃionalelibere a valutelor constituie prima condiŃie absolut necesară pentru ca rezidenŃii şi nerezidenŃii să poatăvinde şi cumpăra, nestingherit, monede străine. Desigur că cea mai largă şi intensă piaŃă valutară este înŃările în care moneda cunoaşte o convertibilitate deplină atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şipentru operaŃiunile de capital, atât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi. Monedele liber convertibileşi liber utilizabile, cum sunt dolarul american, yenul japonez, euro, lira sterlină, francul elveŃian şi altemonede, cunosc o largă tranzacŃionare pe pieŃele naŃionale şi pieŃele internaŃionale ale devizelor, ele fiindnumite şi monede-vehicul, adică monede în care se refugiază – în ultimă instanŃă – celelalte monede şicare sunt utilizate ca mijloace de intervenŃie şi intermediere în efectuarea de operaŃiuni valutare.Cercetările arată că, în totalul devizelor utilizate pe pieŃele valutare, ponderea principală o deŃine dolarulamerican (48%), pe locul doi este euro (20%), urmează yenul japonez (15%), lira sterlină (8%), apoi altedevize liber utilizabile37. În acelaşi timp, pieŃele valutare funcŃionează şi în Ńări cu monedă care areconvertibilitate limitată. Fără un anumit grad de convertibilitate nu poate exista o piaŃă valutară38. b) Dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar şi de burse al unei pieŃe valutare reprezintă ocondiŃie sine qua non de funcŃionare a unei pieŃe de schimb valutar. Sistemul bancar riguros organizat,cu o înaltă credibilitate, la care se mai adaugă, în unele cazuri, bursele valutare şi bursele de valori,constituie nervul vital, scheletul de organizare şi funcŃionare al pieŃei valutare. Sistemul bancar, bursele,credibilitatea şi disciplina lor, precum şi personalul specializat condiŃionează buna evoluŃie a unei pieŃevalutare. c) Pentru buna funcŃionare a unei pieŃe valutare, existenŃa unui mecanism de formare promptă şicorectă a cursului de schimb valutar constituie o altă condiŃie importantă. Pentru aceasta este necesară obogată şi diversificată cerere şi ofertă de valută, adică existenŃa unui sistem economic, comercial şifinanciar care efectuează tranzacŃii importante de export-import şi alte schimburi internaŃionale. Deci,piaŃa valutară se bazează pe funcŃionarea unui centru comercial şi financiar dezvoltat, precum şi peexistenŃa unui sistem modern de comunicaŃii între cei care creează cererea şi oferta valutară. d) De asemenea, o piaŃă valutară presupune existenŃa unor reglementări scrise şi nescrise cetrebuie respectate de toŃi operatorii valutari. Banca centrală are un rol esenŃial în funcŃionarea unei pieŃevalutare, nu prin tutelă măruntă şi sufocantă, ci prin practicarea unui sistem de verificare şi autorizare abăncilor cărora le acordă dreptul de a face tranzacŃii valutare, dreptul de dealeri sau brokeri. Acestareprezintă un gir, un calificativ bun pentru partenerii la tranzacŃiile valutare, un certificat de încredereprivind solvabilitatea, performanŃele personalului în materie de calificare şi seriozitate. Fără existenŃa premiselor de mai sus nici nu se poate imagina organizarea unei pieŃe valutare.Acestea nu se creează printr-o hotărâre administrativă, ci ca urmare a unei dezvoltări durabileeconomice, comerciale, financiare, instituŃionale şi juridice, care poate impune pe plan internaŃional opiaŃă valutară. Din cele arătate desprindem concluzia existenŃei a două pieŃe valutare: piaŃa valutară naŃională şipiaŃa valutară internaŃională. PiaŃa valutară naŃională îşi concentrează activitatea în principalele oraşe ale unei Ńări date, caresunt şi centre comerciale şi financiare. Dar aceasta nu înseamnă că toate băncile din oraşul sau oraşelerespective au drepturi de tranzacŃii valutare, ci doar câteva, care – după aprecierea băncii centrale –îndeplinesc condiŃiile financiare, logistice şi de personal pentru a fi dealeri valutari. Dar aici intervine şitradiŃia. Astfel, sunt Ńări mari, care au un singur oraş în care unele bănci fac tranzacŃii valutare, după cumsunt Ńări mai mici, cu mai multe oraşe în care unele bănci au dreptul de tranzacŃii valutare. Astfel, piaŃa valutară naŃională engleză funcŃionează doar la Londra, piaŃa valutară japoneză laTokio, piaŃa valutară franceză la Paris. PiaŃa valutară belgiană este formată din pieŃele valutare de laBruxelles şi Anvers, cea canadiană din pieŃele valutare de la Montreal şi Toronto, cea olandeză din 37 The International Market for Foreign Exchange, Boston, 2001. 38 Survey of Foreign Exchange Market Activity, BRI, Basel 2000.
  • 83. pieŃele valutare de la Amsterdam şi Rotterdam. Însă sunt şi pieŃe valutare naŃionale cu mai multe oraşe.Astfel, piaŃa italiană are pieŃe valutare la Mlnano, Roma, Genova şi Napoli, cea elveŃiană la Zürich,Basel, Geneva şi Berna, cea germană are pieŃe valutare la Frankfurt, Hamburg, Berlin, Hanovra,Düsseldorf, München, Sttutgart şi Bremen. PiaŃa valutară din SUA are pieŃe de schimb valutar în oraşesituate în spaŃii ale diverselor fusuri orare, în special pentru coasta de est şi cea de vest, pentru a puteaavea relaŃii cu pieŃele europene şi extremul estic asiatic. Pe piaŃa nord-americană se remarcă activitateapieŃelor valutare din New York, Boston, Chicago, Detroit, Philadelphia, Los Angeles şi San Francisco. Serviciile de telecomunicaŃii asigură legături sigure şi continue atât cu firme şi societăŃi comercialepe tot cuprinsul Ńării respective, de la care provin cererea şi oferta primară de valută, cât şi cu băncilecomerciale din teritoriu, astfel încât noŃiunea de piaŃă valutară naŃională capătă un conŃinut real chiardacă piaŃa valutară funcŃionează în câteva oraşe sau chiar într-un singur oraş. PiaŃa valutară internaŃională este formată din totalitatea pieŃelor valutare naŃionale, privite nu cao sumă aritmetică, ci ca un sistem eterogen de legături şi schimburi ce angrenează pieŃele naŃionale într-ointerdependenŃă reciprocă, în timpi reali, între Ńări aflate în fusuri orare apropiate, care se suprapun într-oanumită perioadă a zilei lucrătoare. Astfel, piaŃa valutară internaŃională îşi concentrează, într-un moment,activitatea, să spunem, în Europa, pentru o anumită perioadă de timp a fusului orar, după care activitatease deplasează în emisfera vestică, în Extremul Orient, apoi în Orientul Apropiat, revenind în Europa.PiaŃa valutară – în lume – funcŃionează 24 de ore din 24. PiaŃa valutară internaŃională nu ar putea existaîn afara pieŃelor valutare naŃionale. Factorii care determină apariŃia şi dezvoltarea pieŃei naŃionale suntvalabili şi pentru dezvoltarea pieŃei valutare internaŃionale. Cele mai mari centre de schimb valutar suntLondra (187 mld dolari pe zi), New York (129 mld dolari), Tokio (115 mld dolari), Frankfurt, Zürich,Paris ş.a.39 Între diferitele pieŃe valutare naŃionale există multiple deosebiri, fiecare piaŃă având particularităŃilesale; totuşi, generalizând activitatea diverselor pieŃe valutare, în organizarea acestora distingem maimulte componente comune, care, împreună şi fiecare în parte, cu atribuŃiile specifice, constituiemecanismul pieŃei de schimb valutar: − instituŃii şi persoane autorizate a efectua operaŃiuni cu devize; − reglementări privind desfăşurarea activităŃilor de schimb valutar; − proceduri de stabilire, cotare şi publicare a cursurilor de schimb valutar; − metode şi tehnici de intervenŃie a băncii centrale sau autorităŃii monetare cu atribuŃii în domeniulschimbului de devize. Tratarea, în continuare, separat, a elementelor menŃionate are un caracter logic şi didactic, darmecanismul pieŃei de schimb valutar este unitar, complex şi interdependent, asemănător unui organismviu, reprezintă o verigă specifică în derularea relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale. A) ParticipanŃii la activităŃile pieŃei de schimb valutar sunt – în esenŃă – agenŃii economici şipersoanele generatoare, direct sau indirect, de cerere şi ofertă de valută: instituŃiile, băncile şi casele deschimb valutar, precum şi banca centrală sau autoritatea monetară naŃională. Pornind de la locul şiatribuŃiile fiecărui participant în procesul de schimb valutar, putem grupa – teoretic, tehnic şi juridic –participanŃii într-o structură formată din următoarele segmente: a) Segmentul primar este acea structură a pieŃei de schimb valutar care generează cererea demonedă străină în scopul importului de mărfuri şi servicii, plăŃii unor datorii externe, cum a firambursarea de credite, repatrierea de profituri sau dividende, acordarea de credite în valută sub formaunui avans sau de participaŃiune la o acŃiune de cooperare economică internaŃională, efectuarea deinvestiŃii în străinătate, plata contribuŃiei la organismele internaŃionale, deplasări în străinătate, turisminternaŃional; segmentul primar este şi generator de ofertă de monedă străină obŃinută din încasareacontravalorii mărfurilor şi serviciilor exportate, primirea unor credite externe, intrarea în Ńară de investiŃiiexterne directe sau de portofoliu, încasările valutare de la turiştii străini, plăŃile în valută ale ambasadelorşi reprezentanŃilor comerciali etc. Firmele şi societăŃile de comerŃ exterior creează cererea şi oferta de 39 Survey of Foreign Exchange Market Activity, BRI, Basel, 2000
  • 84. valută nu numai ca urmare a nevoilor de încasări sau plăŃi comerciale sau financiare, dar şi pentru a evitapierderi generate de evoluŃia cursului de schimb valutar. Cererea şi oferta de monedă străină pe piaŃa valutară determină tranzacŃii de tipul monedă localăcontra monedă străină sau monedă străină contra monedă locală. Structurile din segmentul primar pot sădeŃină în conturi bancare monedă străină, dar au nevoie să plătească într-o altă monedă străină. În acestcaz, sensul tranzacŃiei de schimb este: monedă străină A contra monedă străină B, sau monedă străină Bcontra monedă străină A, operaŃiuni care se efectuează tot în cadrul pieŃei de schimb valutar, atâtnaŃionale, cât şi internaŃionale. În prima ipostază (monedă locală contra monedă străină), banca dealer solicitată poate apelapentru a face convertirea, dacă nu are rezervă valutară proprie, la alte bănci dealer de pe aceeaşi piaŃănaŃională, cărora le face oferta de vânzare de monedă locală contra monedei străine cerute de client.Toate băncile au în rezervă asemenea monede străine pentru a face comerŃ cu ele şi pentru a câştiga maimult decât dobânda la un depozit bancar în valută. Dacă cererea de monedă străină este mare, cursulmonedei naŃionale se va deprecia dacă nu intervine banca centrală. Când moneda locală este liber utilizabilă şi căutată pe piaŃa internaŃională, banca solicitată pentruschimb apelează la o bancă străină de pe piaŃa valutară internaŃională şi schimbul se face mai uşor. În a doua ipostază (monedă străină contra monedă locală), banca solicitată apelează, de asemenea,la alte bănci dealer de pe piaŃa valutară naŃională care au nevoie de monede străine. Dacă oferta demonedă străină este foarte mare, cursul de schimb al monedei locale se repreciază, dacă nu intervinebanca centrală, sau banca solicitată oferă monedă străină spre vânzare unei bănci străine de pe piaŃavalutară internaŃională pentru a obŃine moneda străină dorită de o bancă locală, obŃinând, în schimb,monedă locală. Variantele sunt multiple. La fel şi în ipostaza a treia (monedă străină contra monedă străină), banca solicitată apelează la obancă de pe piaŃa valutară naŃională, iar în caz că nu găseşte partener, apelează la o bancă străină de pepiaŃa valutară internaŃională. Nu poate fi uitat faptul că – aşa cum am mai arătat – băncile dealer deŃin, înrezerva valutară proprie, monedă-vehicul, adică valute liber utilizabile, care se tranzacŃionează uşor pepiaŃa valutară. Se observă astfel, încă o dată, că între piaŃa valutară naŃională şi piaŃa valutarăinternaŃională nu numai că nu există un zid despărŃitor, dar între ele există strânse relaŃii, o strânsăinterdependenŃă. Totul depinde de costul operaŃiei, respectiv, de nivelul cursului de schimb la cumpărareşi la vânzare. Dintre participanŃii generatori de cerere sau ofertă de monedă străină menŃionăm: firme de export-import sau firme care deservesc direct sau indirect activitatea de export-import(companii de transport, de expediŃie, de asigurări, de tranzit, firme specializate în controlul şi expertizamărfurilor de export-import etc.). Marile firme au departamente proprii de export-import, efectuândcomerŃ direct, iar cele mai mici apelează la serviciile firmelor specializate de comerŃ exterior; firme, societăŃi sau instituŃii, publice sau private care primesc şi acordă credite externe,efectuează investiŃii externe şi alte operaŃiuni de capital; instituŃii cu caracter financiar, care, dispunând de fonduri, convertesc o parte din ele – în scopuridiferite – în monedă străină sau, invers, moneda străină pe care o au în depozite bancare o convertesc înmonedă locală, aşa cum fac casele de economii, băncile de economii, societăŃile de credit, casele depensii etc.; fondurile de investiŃii ce dispun de mari fonduri băneşti, pe care le valorifică, uneori, şi prininvestirea lor în cele mai avantajoase valute; curtierii sau brokerii, care intermediază între solicitanŃii de valută şi băncile dealeri,descongestionând, astfel, aceste bănci de solicitările valutare mărunte, concentrează sumele, grupându-lepe valute şi termenele de schimb valutar şi le prezintă băncilor-dealer; băncile care nu au fost autorizate – din diverse motive – de banca centrală sau autoritateamonetară să efectueze tranzacŃii pe piaŃa valutară, având rolul de intermediere între firmele şi instituŃiilegeneratoare de cerere şi ofertă de valută, pe de o parte, şi băncile dealer, pe de altă parte. b) Segmentul principal sau interbancar, cel mai important participant al pieŃei valutare, seconstituie din instituŃii bancare care au primit autorizaŃie de dealer pentru a face operaŃiuni de vânzare-
  • 85. cumpărare de devize pe piaŃa valutară naŃională şi internaŃională. Toate operaŃiunile de vânzare-cumpărare de devize sunt concentrate în sectorul interbancar, numit şi piaŃă interbancară, de aici şiaprecierea acestuia de segment principal. Sectorul bancar efectuează tranzacŃii valutare la cerereaclienŃilor (firme, societăŃi, corporaŃii, case de economii, curtieri, case de pensii, fonduri de investiŃii etc.),la cererea altor bănci neautorizate a efectua operaŃiuni cu devize, dar şi la cererea unor bănci autorizate,care, din diverse motive, apelează la confraŃi. De asemenea, băncile comerciale efectuează operaŃiuni devânzare-cumpărare de devize şi în interes propriu pentru a rearanja structura pe valute (poziŃia) apropriilor rezerve. Segmentul principal sau interbancar este format din următoarele instituŃii bancare: băncile comerciale (principalii operatori pe pieŃele de schimb valutar), la care se concentreazămajoritatea cererilor şi ofertelor de devize şi care au servicii specializate pentru efectuarea de operaŃiunivalutare; instituŃiile financiare şi bancare internaŃionale (Banca Mondială, Banca ReglementelorInternaŃionale, BERD, Banca Europeană pentru InvestiŃii a UE, FMI ş.a.), care efectuează operaŃiunivalutare pentru atingerea propriilor obiective, în contul clienŃilor (state) sau în contul lor propriu; băncile comerciale aparŃinând sau create de grupuri mari industriale sau filiale bancare şifinanciare ale unor societăŃi transnaŃionale (Banca Renault, Banca Daewoo ş.a.); casele de schimb valutar, care efectuează operaŃiuni de schimb pentru valori mici, de regulă,pentru persoane fizice. Casele de schimb valutar creează cerere şi ofertă de valută în proporŃia în caredisponibilităŃile în monedă locală sau în valută depăşesc limitele stabilite de conducere pentru capitalulde rulment. Se constată unele tendinŃe de diminuare a diferenŃelor rigide dintre segmentul primar şisegmentul bancar, întrucât unele unităŃi care, în principiu, fac parte din segmentul primar îşi creeazăpropriile bănci, o serie dintre acestea primind dreptul de a efectua operaŃiuni pe pieŃele valutare. c) Segmentul de supraveghere a operaŃiunilor valutare este reprezentat de banca centrală şiautorităŃile monetare ale fiecărui stat. Banca centrală urmăreşte obiective ce îi revin prin lege şi îndeplineştemai multe atribuŃii pe piaŃa valutară naŃională: autorizează băncile care au drept de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutară în calitate de dealeri,controlează şi supervizează activitatea lor; reglementează cererea şi oferta valutară prin emisiune monetară, stabilirea taxei oficiale ascontului care, în ultimă instanŃă, se reflectă în evoluŃia nivelului ratei dobânzii, în atragerea sau ieşirea dinŃară de fonduri băneşti în valută, influenŃând volumul operaŃiunilor de vânzare-cumpărare de devize îndirecŃia urmărită în politica economică; obligarea băncilor comerciale de a menŃine o rezervă minimă obligatorie, în moneda naŃionalăşi în valută, în conturile băncii centrale, influenŃând cererea şi oferta de valută şi volumul tranzacŃiilor dedevize; efectuarea directă de operaŃiuni valutare pe piaŃa de schimb la cererea clientelei proprii (altebănci centrale sau organisme internaŃionale); intervenŃia directă a băncii centrale pe piaŃa valutară prin operaŃiuni de vânzare-cumpărare dedevize, care influenŃează cererea şi oferta şi determină sensul evoluŃiei cursului de schimb valutar îndirecŃia dorită; efectuarea directă de operaŃiuni de vânzare-cumpărare de devize pe piaŃa valutară internaŃională,în scopul gestionării corecte a rezervelor valutare ale statului, prin menŃinerea lor în valute care săasigure lichiditatea şi eficienŃa optimă. B) Reglementările privind desfăşurarea activităŃilor de schimb valutar, componentă a pieŃeivalutare, se referă la totalitatea măsurilor monetare, valutare şi administrative pe care autorităŃile dintr-oŃară le pot lua în vederea atingerii obiectivelor fundamentale ale politicii lor economice şi valutar-financiare. InfluenŃa acestor măsuri asupra desfăşurării operaŃiunilor de pe piaŃa de schimb valutar poatesă se manifeste fie direct, fie indirect, în funcŃie de strategia de dezvoltare a autorităŃilor statului40. 40 Gh. Munteanu, PiaŃa valutară internaŃională, rolul ei în desfăşurarea schimburilor economice, în C.Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
  • 86. Dintre măsurile monetare fac parte: regimul de convertibilitate a monedei naŃionale; modul de constituire a depozitelor bancare şi nivelul dobânzilor bonificate; gradul de liberalizare a actelor şi faptelor de comerŃ exterior; regimul mişcărilor de capital; regimul de control sau de libertate privind proprietatea asupra valutelor; politica băncii centrale privind raportul activelor şi pasivelor băncilor în monedă naŃională şimonede străine. Măsurile valutare se referă la: sistemul de cursuri valutare practicat; depozitele prealabile la importuri; libertatea de cumpărare şi vânzare a valutelor. Printre măsurile administrative ce pot fi utilizate se înscriu: sistemul de autorizare prealabilă a băncilor pentru efectuarea de operaŃiuni valutare; obligativitatea prezentării de informaŃii suplimentare privind actele de comerŃ exterior caregenerează operaŃii valutare. Gradul, intensitatea şi limitele unor asemenea măsuri dau caracterul de piaŃă liberă sau controlată atranzacŃiilor valutare. C) Procedurile de stabilire a cursurilor de schimb valutar sunt variate de la o piaŃă valutarănaŃională la alta. Ele au în vedere: gradul de libertate sau de restrângere a acŃiunii factorilor determinanŃi ai cursului valutar (factorieconomici, valutar- financiari şi psihologici); plaja şi intensitatea intervenŃiei băncii centrale pe piaŃa valutară pentru influenŃarea cursuluivalutar; tehnicile de stabilire a cursului de schimb valutar de referinŃă (fixing, closing), stabilireainstituŃiei şi modului ei de lucru pentru calculul, la sfârşitul zilei lucrătoare, al nivelului cursului dereferinŃă; sistemul formării cursurilor prin relaŃiile interbancare directe permanente sau prin negocieri labursa valutară la anumite intervale de timp ale zilei; momentul sau ora de stabilire a cursului pieŃei (de regulă, ora 1100). Cursul de referinŃă este – aşa cum s-a mai arătat – cursul bursei la un anumit moment sau cursulinterbancar. Principalele operaŃiuni valutare, atât ca volum, cât şi ca număr şi durată de timp, sunt celeinterbancare. Cursul de referinŃă este o medie statistică ponderată a cursurilor tranzacŃionate pentrufiecare monedă calculate post-factum prin rotaŃie, fie de o bancă de serviciu pentru o anumită perioadă,fie de banca centrală, pe baza raportărilor statistice zilnice ale băncilor dealer. D) Metodele şi tehnicile de intervenŃie ale băncii centrale sunt specifice fiecărei Ńări, dar uneorisunt corelate prin înŃelegeri confidenŃiale între diferite bănci centrale, în vederea evitării unor fenomenede criză majore şi în limita nivelului disponibil oferit de politica rezervelor valutare sau de schimbvalutar (SWAP) dintre băncile centrale. Tehnicile de intervenŃie au fost menŃionate anterior, când s-aanalizat segmentul de supraveghere al pieŃei valutare. 7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer Serviciul de schimb valutar are o organizare care depinde de mărimea băncii, volumul tranzacŃiilorvalutare externe, tradiŃia dintr-o Ńară sau alta, concepŃia managementului bancar etc. Totuşi, asistăm la otendinŃă de uniformizare atât pe plan naŃional, cât şi pe plan internaŃional. Organizarea serviciului respectiv, la o bancă sau alta, se inspiră din experienŃa principalelor băncidealeri din lume. În unele Ńări (inclusiv în România), există chiar regulamente de organizare care, înunele cazuri, au caracter obligatoriu, iar în alte cazuri au caracter de recomandare41. 41 Vezi Regulamentul nr.3/1997 al BNR privind efectuarea operaŃiunilor valutare, în „Monitorul Oficial alRomâniei” nr. 395/31 XII 1997; Norma privind efectuarea operaŃiunilor de schimb valutar, BNR, 2005.
  • 87. În organizarea oricărei bănci dealer există un compartiment specializat al cărui obiect principal deactivitate constă în efectuarea de tranzacŃii valutare. Asemenea compartimente poartă denumiri diferite:serviciul de arbitraj valutar, serviciul de schimb valutar, serviciul pieŃei valutare, serviciul dealeri, serviciulcambişti (Foreign Exchange Departament sau Dealing Room – engl., Service de changes sau Chambre decambistes – fr.) sau, pur şi simplu, back office42. Postul de lucru al unui dealer sau cambist (arbitragist),din cadrul serviciului (compartimentului) valutar, este dotat cu tehnică modernă, menită să asigure: a)informaŃiile de piaŃă, b) poziŃia băncii şi c) tehnicile de comunicaŃie în raporturile cu dealerii din altebănci (din Ńară sau străinătate). Tehnicile de telecomunicaŃie de la postul de lucru al arbitrajistului au funcŃia de a asigura legăturilerapide, sigure şi eficiente cu arbitrajiştii altor bănci – din Ńară sau străinătate – în vederea negocieriitranzacŃiilor cu devize, conform cererii şi ofertei valutare ale clientelei băncii, precum şi necesităŃilorînseşi ale băncii, reflectate în poziŃia acesteia. Cele mai importante componente ale logisticii detelecomunicaŃii a postului de lucru al arbitrajistului sunt: telefoane digitale, unele având legături directecu principalele bănci, filiale sau bănci partenere; terminale (Reuters, Telerate ş.a.), care asigurăinformaŃii asupra cursurilor de schimb valutar şi ratelor dobânzii pe principalele pieŃe de schimb şipentru principalele devize la diferite termene; telex, fax; terminal care furnizează un sistem intern deinformaŃii privind poziŃia băncii, respectiv, cererea şi oferta de devize pevalute şi termene; un calculator personal (PC), dotat cu programe speciale de calcul în materie de cursurivalutare pentru diferite termene, rate ale dobânzilor, calendare, zile lucrătoare şi nelucrătoare în diferiteŃări, diferenŃiate pe fusuri orare ş.a., programe necesare pentru adoptarea de decizii optime în materie decurs de schimb şi de rată a dobânzii pentru diferite sume valorice şi la diferite termene. Serviciul de arbitraj valutar este în strânsă şi directă legătură cu următoarele alte servicii(departamente) din interiorul aceleiaşi bănci: a) serviciul de sinteză sau de balanŃă, care urmăreştepoziŃia băncii, respectiv, valutele de care dispune banca şi valutele de care aceasta are nevoie la diferitetermene conform cererii şi ofertei clientelei; b) serviciul de corespondenŃi bancari, prin care bancarespectivă are relaŃii de schimb sau decontări, cu care are un acord de corespondent bancar, şispecificarea serviciilor pe care şi le prestează reciproc, la cerere, conturile reciproce şi cifrul prin care secodifică comenzile. Pentru unele bănci cu standing mai redus, există un plafon bănesc până la care seexpun în cursul tranzacŃiilor; c) serviciul cifru şi de corespondenŃă interbancară, ce dispune de oaparatură de telecomunicaŃii specială cu care se realizează, printr-o societate mondială de comunicaŃiiinterbancară, ordinele, viramentele bancare, creditele ş.a., numită SWIFT – Society of WordlwideInterbank Financial Telcomunication (Societatea mondială de telecomunicaŃii financiare interbancare).Societatea de telecomunicaŃii financiare interbancare este realizată printr-o reŃea de calculatoare care,până în prezent, nu a putut fi spartă datorită, printre altele, unui sistem de mai multe niveluri de colectareşi transmitere a datelor (naŃional, regional şi mondial), la fiecare nivel schimbându-se codul. SWIFT esteo reŃea rezervată exclusiv băncilor, caracterizată prin fiabilitate, siguranŃă şi confidenŃialitate. Personalul care lucrează în serviciile de schimb valutar – dealeri, cambişti, ope-ratori de devize –este foarte calificat şi bine retribuit, atât prin salariu, cât şi printr-un comision aplicat volumuluitranzacŃiilor valutare şi câştigurilor din operaŃiuni valutare. Aceşti operatori dispun – după cum am văzut– de un important tablou tehnic de schimb monetar, socotit „bijuterie” a informaticii şitelecomunicaŃiilor. Dar şi personalul care lucrează aici este privit ca o „elită” a băncii, atât prin pregătireade specialitate şi poli-calificare (economist, monetarist, politolog, psiholog, informatician, matematicianetc.), cât şi prin remuneraŃie. Arbitrajiştii (cambiştii, dealerii) efectuează operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută în cont la cursurile existente în momentul respectiv pe piaŃă, pentru contul bănciilor. Ei se angajează, în numele băncii pe care o reprezintă, faŃă de partenerii de afaceri, răspunderea 42 Back office este serviciul de schimb valutar, aflat în interiorul băncii, în care intrarea persoanelor estelimitată la un număr restrâns de lucrători bancari, ce prezintă cererea şi oferta pe valute (poziŃia băncii), serviciulcifru şi serviciul corespondenŃi bancari. Serviciile care au activitate cu clienŃii, cum ar fi oficiile de schimb valutarpentru persoanele fizice, delegaŃi ai clientelei pentru prezentarea sau preluarea documentelor de plată etc., se mainumesc front office sau ghişee de lucru cu clienŃii.
  • 88. juridică pentru neîndeplinirea contractelor de vânzare-cumpărare de valută, încheiate între arbitrajişti,revenind băncilor respective, şi nu lor, ca persoane fizice. Brokerii fac şi ei operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută, dar aceste operaŃiuni se fac în numeleşi pe contul clienŃilor cumpărători sau vânzători, ei obŃinând un comision. De regulă, operează cu sumemici, dar şi ei trebuie să fie autorizaŃi de banca centrală sub controlul căreia lucrează. 7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului de schimb valutar Valutele sunt folosite ca mijloace de plată în operaŃiunile de comerŃ cu mărfuri, cu servicii,acordarea de credite, efectuarea de investiŃii directe sau de portofoliu (acŃiuni, obligaŃiuni etc.).ParticipanŃii la aceste operaŃiuni – de regulă, agenŃii economici – pot să dispună de bani în cont, dar nu înmoneda în care se face tranzacŃia comercială sau financiară. Ei trebuie să transforme banii de care dispunîn valută utilă, necesară plăŃilor comerciale şi financiare. Apare, deci, nevoia de vânzare a valuteideŃinute şi de cumpărare a valutei în care se efectuează plăŃile. Aceste operaŃiuni de vânzare şi decumpărare a valutei se fac pe piaŃa valutară. Decontările şi soldurile într-o valută sau alta se transferă labănci, singurele capabile să asigure agenŃilor economici, la timp şi în volumul necesar, valuta dorită. Darşi băncile îşi au propriile probleme în materie de disponibilităŃi într-o valută sau alta. În acest sens este necesar să urmărim şi ceea ce se numeşte, în mod curent, poziŃia băncii, adicădisponibilităŃile şi nevoile sale, într-o anumită valută. Astfel, băncile pot dispune de lichidităŃi valutaregenerale suficiente şi pentru a face faŃă cererii de ansamblu de conversie a diverselor valute; ele menŃinaceste lichidităŃi în anumite valute liber utilizabile, care în perioada respectivă sunt valute „tari”, adică învalute al căror curs este stabil sau în creştere (apreciere). Dar clientela lor poate cere o varietate de valute.În acest context, o bancă poate avea o cantitate mai mare dintr-o anumită valută (de exemplu, francielveŃieni sau dolari americani), dar să nu dispună de suficientă valută japoneză sau canadiană (yeni şidolari canadieni). PoziŃia băncii, într-o anumită zi sau oră, se apreciază ca o poziŃie lungă (excedentară) aunei anumite valute, atunci când raportul dintre disponibilităŃile în conturi şi cererea clientelei estepozitiv, adică disponibilităŃile sunt mai mari decât cererea la acea valută; în acea zi, banca va vindevalutele în exces şi va cumpăra valuta deficitară cerută de clienŃi. În cazul în care la o valutădisponibilităŃile sunt reduse şi cererea este mai mare, banca va vinde valuta în exces şi va cumpăra valutacerută, satisfăcând cererea clientelei. Această situaŃie deficitară la o valută se numeşte poziŃie scurtă avalutei respective. Atunci când soldurile disponibilităŃilor (creanŃelor) şi cererilor (obligaŃiilor), într-oanumită valută, sunt egale, poziŃia în acea valută şi în acel moment este o poziŃie închisă (echilibrată sausoldată). În acest ultim caz, banca poate face faŃă cererii de valută din propriile disponibilităŃi, fără săapeleze la operaŃiuni pe piaŃa valutară. În realitate, în majoritatea cazurilor, băncile au o poziŃie lungă sauscurtă la o valută sau alta, de aici apărând nevoia obiectivă de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutarăpentru a satisface cererea clientelei sau propriile necesităŃi în respectiva valută. De aceea , o bancă poatefi pusă, în zile şi ore diferite, în postura de a vinde o valută, dacă poziŃia este excedentară (lungă) sau de acumpăra o valută, dacă poziŃia este deficitară (scurtă). Într-o bancă este un serviciu (compartiment) specializat în determinarea poziŃiei băncii pe valuteşi scadenŃe, în care lucrează poziŃioniştii, cei care culeg cererea şi oferta de la alte servicii(compartimente) ale băncii, care au relaŃii directe cu clienŃii şi sintetizează şi prelucrează datele valutarepentru fiecare monedă, stabilind scadenŃele când trebuie să fie valuta dorită în cont. Dealerii (arbitrajiştii)primesc doar cererea sau oferta netă pe valute şi scadenŃe şi îşi concentrează atenŃia asupra problematiciischimbului cu alte bănci la cel mai bun curs valutar şi la cea mai avantajoasă dobândă la o valută saualta. Deci, înainte de a ne referi la tehnicile operaŃionale de schimb valutar, trebuie să avem în vedere,în primul rând, economia reală, care prezintă băncilor cererile şi ofertele de valute la scadenŃe imediatesau viitoare şi, în al doilea rând, poziŃia băncilor privind disponibilităŃile lor într-o valută sau alta şialegerea modalităŃilor de a efectua tranzacŃiile valutare.
  • 89. Există multiple tehnici şi operaŃiuni valutare, iar acestea sunt folosite nu în stare pură – cum levom descrie în continuare –, ci concomitent, pentru a efectua o operaŃiune valutară cu un grad mai înaltde complexitate. A) OperaŃiuni valutare la vedere (spot) Acestea sunt operaŃiuni relativ simple, bilaterale, prin care doi operatori (arbitrajişti) din băncidiferite negociază schimbul prin vânzarea şi cumpărarea a două valute. Dar, deseori, lucrurile secomplică; există cazuri când operatorul care a iniŃiat negocierea (operaŃiunea) de vânzare-cumpărare nugăseşte, în contrapartida valutei oferite, valuta dorită de el din Ńara de emisiune. În acest caz, operatorulva contacta alte bănci până găseşte valuta dorită şi partenerul disponibil să cumpere valuta oferită. Dacănu efectuează o asemenea operaŃiune simplă (bilaterală) va face o operaŃiune „triunghiulară” sau chiar„cvadruplă”. Astfel, un operator are de vânzare dolari americani şi vrea să cumpere (ca urmare a cereriimai multor clienŃi) euro, adresându-se unei bănci germane (în Olanda, băncile la acea oră au o poziŃieînchisă). Operatorul acestei bănci nu dispune, însă, de euro, dar poate să-i vândă, de exemplu, francielveŃieni. Operatorul nostru cumpără francii elveŃieni şi îi vinde unei bănci din Anglia, de unde cumpărăeuro şi, în felul acesta, operaŃia s-a încheiat, având euro pentru clienŃii săi. Deci, s-a efectuat o operaŃiunenu simplă (bilaterală), ci una mai complexă, respectiv triunghiulară. OperaŃiunea la vedere (spot) constă în vânzarea-cumpărarea de valute la un curs de schimbnegociat de operatori, iar decontarea (virarea banilor) între bănci, respectiv mişcările în conturi (ieşireavalutei vândute şi intrarea valutei cumpărate) au loc într-un interval de maxim 2 zile bancare lucrătoare,faŃă de ziua încheierii tranzacŃiei. Astfel, valutele negociate luni trebuie să fie în conturile partenerilor celmai târziu miercuri, presupunând că marŃi şi miercuri sunt zile lucrătoare. Dacă operaŃiunea de schimb s-a realizat vineri, banii trebuie să fie în conturile partenerilor cel mai târziu în ziua de marŃi, întrucâtsâmbătă şi duminică sunt zile nelucrătoare. Data când banii (valuta) trebuie să intre în conturi, adică ziuadecontării, poartă denumirea, în practica internaŃională, de „ziua valutei” (value în engl. şi valeur în fr.).În acest caz, noŃiunea de valută nu are nici o legătură cu termenul de devize (valută). În exemplele demai sus, în primul caz este „valuta” miercuri, iar în al doilea caz este „valuta” marŃi. Ca o excepŃie, înAmerica de Nord, în operaŃiunile la vedere (spot) în dolari americani contra dolari canadieni (sau invers),intervalul dintre tranzacŃie şi virarea banilor este de 1 zi lucrătoare. Însă, operatorii pot conveni ca data dedecontare („valuta”) să fie de 1 zi şi în Europa, sau data de mâine (value tomorrow – engl., valeurdemaine – fr.) sau chiar valuta astăzi (value today – engl., valeur aujourd’hui – fr.). DefiniŃia dată, conform căreia operaŃiunea la vedere (spot) se realizează în maximum 2 zile,rămâne valabilă; operatorii negociază ferm sumele şi cursul valutar al celor două valute tranzacŃionate,precum şi „valuta” (dată), chiar dacă cursul valutar se schimbă în aceeaşi zi sau în următoarele două zile,până la „data valutei”. Cursul valutar negociat în operaŃiunile valutare la vedere se numeşte „cursulspot”43. Rezultatul negocierii telefonice dintre operatori (sumele, monedele străine, cursul de schimb,data „valutei”, caracterul operaŃiunii (spot), băncile şi Ńara, numele şi numerele conturilor curenteNOSTRO sau LORO ş.a.) este trecut într-o fişă de arbitraj trimisă imediat după avizarea de cătredealerul şef la „serviciul cifru”, iar acesta – după codificare – la „serviciul corespondenŃă”, care transmitedatele, în scris, codificate ,prin fax sau SWIFT, cu semnătură electronică autorizată, precum şi la 43 O negociere între operatori poate decurge după următorul scenariu: „– Cum lucraŃi – dolar contra yen japonez spot? – 108,235 /281. – Vă rog, apropiaŃi. – 108,239 /281 (sau sorry). – vând 1 mln dolari. – OK.” Urmează datele privind banca, contul bancar, Ńara etc. Cursul de cumpărare negociat de 108,239 este cursulferm şi stă la baza tranzacŃiei. Primul termen al cursului (108,239) este curs de cumpărare, iar al doilea termen(108,281) este curs de vânzare. În caz că nu vrea (nu poate) să apropie termenii, spune „sorry”.
  • 90. serviciile operative interesate din interiorul băncii pentru a se comunica clienŃilor modul în care a fostexecutat ordinul de schimb valutar şi comisionul bancar. După unele surse ale BRI, ponderea operaŃiunilor la vedere în totalul operaŃiunilor valutareefectuate de bănci este preponderentă, respectiv de peste 58%44. Aceasta arată că piaŃa valutară lucreazăpreponderent în vederea asigurării mijloacelor de plată pentru derularea economiei reale internaŃionale. B) OperaŃiuni valutare la termen (forward) Deşi operaŃiunile valutare la vedere (spot) sunt preponderente în ansamblul tranzacŃiilor valutarede pe piaŃa de schimb valutar, o altă operaŃiune importantă, care deŃine pe piaŃa valutară o pondere decirca 14,5%, o reprezintă operaŃiunile la un termen, în viitor (forward). Printr-o operaŃiune la termen se înŃelege acea operaŃiune de schimb valutar (vânzare-cumpărare)prin care suma, cursul valutar şi termenul sunt negociate în procesul tranzacŃiei, iar decontarea sauvirarea în conturi – data „valutei” – are loc la un termen în viitor care depăşeşte 2 zile. Data („valuta”)într-o operaŃiune la termen (forward) se socoteşte, de regulă, în luni, de la o lună la 12 luni (rareori, chiarmai mult pentru anumite operaŃiuni speciale). Nu se agreează însă (dar la insistenŃe se pot accepta) lunifracŃionate (2 luni, 15 zile sau 45 de zile), întrucât această fracŃionare îngreunează calculul cursului deschimb şi al procentului de dobândă la termen, tocmai în momente de timp foarte scurte, când trebuieluate decizii rapide şi avantajoase. Termenele de 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni sau 12 luni sunt cele maifolosite, dar se practică şi termene de 4 luni, 7 luni sau 10 luni etc. Cursul de schimb valutar, suma şi datavalutei sunt ferme până la virarea banilor în conturi, deşi cursul de schimb valutar se poate modifica înaceastă perioadă, dar fără influenŃă asupra valorii tranzacŃiei valutare deja încheiate. Momentul când trebuie făcută virarea reciprocă a banilor în conturi este determinat de clienŃiibăncii, precum şi, uneori, de necesităŃile proprii ale băncii. Acest moment derivă din termenele de platădin contractele comerciale internaŃionale sau din convenŃiile de credit care au termene de creditare saurambursare a banilor. Aceste sume şi termene sunt centralizate şi echilibrate pentru fiecare valută depoziŃioniştii băncii şi ele sunt primite la începutul zilei lucrătoare, de către arbitrajiştii din dealing room. Sumele, termenele şi monedele sunt grupate separat pentru operaŃiuni la vedere (spot) şi pentruoperaŃiuni la termen (forward), ultimele fiind diferenŃiate (cu scadenŃare) pe luni. Acestea fiindpredeterminate, arbitrajistul trebuie să calculeze şi să negocieze cele mai bune cursuri la termenul şivaluta comandate. De aceea, problema cea mai complicată în operaŃiunile valutare la termen este negocierea sigură şirapidă a celui mai bun curs de schimb valutar pentru termenul solicitat la moneda respectivă. Pentrudeterminarea cursului valutar la termen se iau în calcul trei factori: a) cursul valutar spot din ziuanegocierii; b) nivelurile procentului de dobândă la depozitele bancare la termen pe o perioadă egală cudata „valută” (1 lună, 3 luni etc.); c) perioada până la data „valută”, respectiv, perioada de 1, 3, 6 luni etc. RaŃiunea economică care stă la baza calculului cursului la termen (forward) constă în aceea căexportatorul sau creditorul care a încheiat o tranzacŃie (la un preŃ sau la o dobândă prevăzute în contract)vrea să ştie, şi să se asigure, cât va încasa în monedă naŃională la termen – la cursul valutar din aceaperioadă – şi dacă moneda încasată la acel curs va acoperi costurile şi beneficiul scontat. Pentru a aflaaceasta, exportatorul cu plata la termen îşi pune următoarea întrebare: Cât aş câştiga dacă banii respectiviar fi încasaŃi acum şi i-aş depune la o bancă cu o dobândă la acelaşi termen? În centrele financiare se calculează şi se publică zilnic (la ora 1100) ratele de dobândă interbancarăla 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni şi 12 luni (numită după centrul financiar de referinŃă: LIBOR London,PIBOR Paris, FIBOR Frankfurt etc.) pentru valutele liber utilizabile. Valutele negociate pot, la termen,să se reprecieze sau să se deprecieze, iar această evoluŃie rezultă, printre altele, din ratele dobânzii ladepozite bancare pentru aceeaşi perioadă. Cursurile la termen pentru operaŃiunile normale (outright) se calculează pornindu-se de la cursulspot, la care se adaugă, sau din care se scade, diferenŃa de dobândă – numite forward-uri sau pips(puncte) – la depozitele bancare la termenul egal cu termenul tranzacŃiei valutare (1, 3, 6 luni etc.). 44 Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 168.
  • 91. Având în vedere cei trei factori determinanŃi ai cursului la termen (cursul spot, rata dobânzii şitermenul), formula de determinare a cursului la termen este următoarea: ∆d × E × N Fwd = 12 × 100unde: Fwd = reprezintă forward-urile sau pips-urile ce urmează să se adauge sau să se scadă la cursulspot; ∆d = diferenŃa de dobândă la termen dintre cele două valute tranzacŃionate; E = cursul spot; N =termenul în luni. Raportul dintre cursul de schimb la vedere şi cel la termen poate fi un raport de egalitate (foarterar), dar în cele mai multe cazuri aceste cursuri diferă. Astfel, o monedă poate să fie la termen maiscumpă (mai puternică, reevaluată) faŃă de perioada de bază (spot) în comparaŃie cu monedatranzacŃionată. În acest caz, se afirmă că moneda care la termen are un curs mai bun (mai scumpă) esteplătită cu o primă, având premium. Şi invers, dacă o monedă la termen se depreciază, se spune că estemai ieftină, are pierdere sau face discount. Elementul hotărâtor (dar nu singurul) al deosebirilor întrecursul spot şi cursul forward în raportul între două monede ce se compară şi se tranzacŃionează estedeosebirea între ratele dobânzii la depozitele bancare pentru acelaşi termen. Calculând cursul la termendupă formula de mai sus, rezultatul (pips – punctele) poate avea semnul negativ sau semnul pozitiv,mărind sau micşorând cursul la termen faŃă de cursul la vedere45. Semnul rezultă din calculul diferenŃeidintre ratele dobânzii. Se mai poate face următorul raŃionament economic: dacă o valută are o rată a dobânzii mai mare,înseamnă că se bazează pe o economie cu o rată a inflaŃiei ridicată, inflaŃie care – aşa cum s-a arătat –depreciază cursurile de schimb nu atât în timp, cât în raport cu altă valută. Cele două categorii de tranzacŃii valutare – spot şi forward – au un dublu caracter: de operaŃiunevalutară propriu-zisă (vânzare-cumpărare de valute la termene diferite), dar şi de tehnică de operare pepiaŃa valutară, stând la baza altor categorii de operaŃii valutare, ce se caracterizează prin gradul mairidicat de complexitate şi posibilitatea obŃinerii unui câştig: SWAP, hedging, valută în cont contra valutăefectivă, arbitrajare, precum şi pentru operaŃiuni „derivate”, cum sunt contracte futures şi contracteoptions. C) OperaŃiuni de schimb de tip SWAP Acest tip de operaŃiuni se realiza la început între băncile centrale, întrucât, după Bretton Woods,cursul valutar era fix, iar abaterea cursului pe piaŃă cu mai mult de ±1% obliga băncile centrale săintervină pe piaŃă pentru vânzarea sau cumpărarea de monede străine spre a influenŃa astfel raportuldintre cerere şi ofertă de valută şi, prin aceasta, cursul de schimb de pe piaŃa valutară. Ca să nu apelezedes la rezervele valutare proprii, băncile centrale cu valute liber convertibile făceau schimb (SWAP) demonedă proprie între ele. În acest scop, cele două bănci centrale îşi deschideau reciproc conturi înpropria valută în favoarea băncii centrale partenere. Aceste sume nu se numeau împrumuturi, căci nuerau purtătoare de dobândă, ci simplu schimb (SWAP). În paralel, se dezvoltă operaŃiuni de SWAP valutar şi între băncile comerciale – la cerereaclientelei sau din necesităŃi proprii –, utilizându-se tehnicile valutare spot şi forward. OperaŃiunile SWAP46 reprezintă îmbinarea a două operaŃiuni valutare, simultane şi opuse, una devânzare şi alta de cumpărare (sau invers), una la vedere şi alta la termen. ExistenŃa unei operaŃiuni latermen în cadrul SWAP-ului presupune reglarea diferenŃei de dobândă – dacă există – dintre cele douăvalute ale operaŃiunii, reglare care are loc prin intermediul a două cursuri diferite la cele două scadenŃe. Caatare, forward-urile analizate la prezentarea tehnicii operaŃiunii la termen constituie baza efectuării 45 Eugen Ştefan Pecican, PiaŃa valutară, bănci şi econometrie, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 118 –126. 46 To swap (engl.) = a face schimb; în acest caz, a face schimb de valute în cont, dar şi de titluri de valoarecare au tipuri diferite de calcul al ratei dobânzii (dobândă fixă sau dobândă flotantă).
  • 92. operaŃiunilor de SWAP47. Astfel, spre exemplu, banca A dispune în spot de o sumă de 1 mln dolariamericani, pe care o are disponibilă timp de trei luni, şi tot în spot are nevoie de 1,7 mln franci elveŃieni decare va avea nevoie tot peste 3 luni. Pentru acoperirea necesarului de franci elveŃieni, dar şi pentruvalorificarea dolarilor de care dispune, şi păstrarea poziŃiei pe valute peste 3 luni, banca poate apela la douămetode: metoda depozitului bancar în eurovalute sau metoda SWAP. A doua metodă – operaŃiunea SWAP – presupune găsirea unei alte bănci, banca B, căreia bancarespectivă să-i cedeze 1 milion dolari americani, pe termen la 3 luni, în schimbul a 1,7 mln francielveŃieni, urmând să stabilească: cursul de vânzare a dolarilor americani din franci elveŃieni cu valuta spot, respectiv, prima partea operaŃiunii SWAP; cursul de cumpărare a dolarilor americani la termen de 3 luni, adică a doua parte a operaŃiunii deSWAP. Ambele operaŃiuni se fac paralel. În continuare se fac operaŃiuni spot pentru 1 mln dolari americani şioperaŃiuni forward pentru 1,7 mln franci; pentru ultimele se calculează, evident, pips-urile, respectivdiferenŃa de dobândă la 3 luni. Se va efectua acea operaŃiune (depozit în eurovalută sau SWAP) la carecâştigul din dobândă este mai mare. Deci, SWAP este o operaŃiune complexă – una de vânzare (USD), iaralta de cumpărare (CHF), decizia luându-se pe baza calculului câştigului de dobândă la 3 luni. OperaŃiunilede SWAP pot fi efectuate de băncile centrale, băncile comerciale şi de operatorii speculatori, ultimii nu dinnecesităŃi comerciale sau financiare, ci în scop exclusiv de câştig valutar. D) OperaŃiuni de hedging valutar OperaŃiunea de hedging48 poate avea ca scop obŃinerea unui câştig, dar mai ales acoperirea unuirisc de curs valutar la termen. OperaŃiunea de hedging în scopul acoperirii normale a riscului de cursvalutar se iniŃiază după încheierea unui contract comercial cu termen lung de plată (3-9 luni), perioadă încare modificarea cursului de schimb al monedei de contract poate evolua într-o direcŃie care să generezepierdere pentru unul dintre partenerii comerciali (depreciere pentru exportator sau repreciere pentruimportator). OperaŃiunea de hedging urmăreşte, în principal, evitarea reprecierii sau deprecierii monedeide contract, dar dacă prin aceste operaŃiuni se obŃine şi un câştig, tranzacŃia tip hedging este cu atât maiavantajoasă. OperaŃiunea de hedging se află undeva la mijlocul distanŃei dintre operaŃiunile de acoperirenormală a riscului de curs valutar (după principiul „cel puŃin să nu pierzi”) şi operaŃiunile pur speculativecare nu au la bază nici o tranzacŃie comercială sau financiară49. Prin încheierea unui contract (cu valută şi preŃ fix), cu plata peste 3 luni, unul dintre parteneri –cumpărătorul, de exemplu – consideră că la termen va putea pierde, ca urmare a modificării cursului deschimb valutar. În acest caz, cumpărătorul angajat în plata unei sume, la un anumit termen, efectueazăimediat o operaŃiune de cumpărare la termen tot de 3 luni a valutei de contract. Prin aceasta,cumpărătorul se pune la adăpost de riscul deprecierii acesteia, deoarece, la termen, eventuala pierdere încontul tranzacŃiei comerciale se compensează prin câştigul în aceeaşi valută, realizat prin operaŃiuneavalutară la termen. Chiar dacă cursul valutar nu se schimbă, prin operaŃiunea de tip hedging,cumpărătorul s-a asigurat că cel puŃin nu va pierde. E) OperaŃiunea de arbitrajare de curs valutar este mai mult un procedeu utilizat de arbitrajiştiiunei bănci atunci când efectuează operaŃiuni la vedere sau la termen, precum şi în scopul acoperirii contrariscului de curs sau pentru obŃinerea unui câştig. Procedeul de arbitrajare – indiferent de scopul urmărit printr-o operaŃiune valutară – se bazează pedouă principii de bază: a) principiul à la hausse (în creştere) şi b) principiul à la baisse (înscădere). 47 Vezi Gh. Munteanu, PiaŃa valutară şi principalele operaŃiuni valutare, în C. Moisuc (coordonator), RelaŃiivalutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982. 48 To hedge (engl.) = a se pune la adăpost, a se asigura împotriva riscurilor. 49 Gh. Munteanu, op. cit., p. 99.
  • 93. Principiul à la hausse are în vedere posibilitatea reprecierii unei valute în raport cu altă valută şi,ca atare, prima valută se cumpără în scopul fie al acoperirii unor riscuri determinate de scăderea cursuluiunei valute sau a preŃului unui titlu, fie al obŃinerii unui beneficiu prin vânzarea lor ulterioară. Principiul à la baisse are în vedere posibilitatea deprecierii unei valute în raport cu altă valută, saua unui titlu, şi ca atare prima valută se vinde, fie în vederea acoperirii unor necesităŃi la un curs cât maibun sau preŃ cât mai mare, fie pentru obŃinerea unui câştig superior prin cumpărarea ulterioară. Cele două principii funcŃionează pe baza regulii inverse. Astfel, în situaŃia în care principiul aplicatnu a dat rezultate dorite (sau, mai rău, se înregistrează continuarea pierderii), se aplică celălalt principiu,pe baza jocului multiplu, căutându-se să se obŃină, în această situaŃie, un beneficiu care să anihilezepierderea şi să conducă, în final, la realizarea beneficiului aşteptat iniŃial50. F) OperaŃiuni de plasamente şi depozite valutare acordate sau primite de pe piaŃa valutară decătre arbitrajişti, care din exterior par simple credite şi împrumuturi, dar nu şi în cazul operaŃiunilor dearbitraj valutar şi financiar al băncilor. Aceste operaŃiuni se bazează pe tehnicile deja analizate de arbitrajare de cursuri şi de dobânzi.Anumite disponibilităŃi valutare pe termen scurt – până la un an, dar preponderent de la 1 lună la 6 luni –ale băncilor pot şi trebuie să fie valorificate prin tehnica creditului şi depozitelor bancare. Procedeelebazate pe îmbinarea şi combinarea operaŃiunilor la vedere, la termen şi de schimb valutar (SWAP), suntcu succes folosite în gestionarea pe termen scurt a disponibilităŃilor sau datoriilor valutare, apelându-se latehnica creditelor şi împrumuturilor. Se urmăresc trei scopuri: a) fructificarea disponibilităŃilor valutare;b) gestionarea cu minim de cheltuieli a debitelor valutare; c) obŃinerea de câştiguri valutaredin mişcarea, în timp şi spaŃiu, a fondurilor valutare pentru obŃinerea de câştiguri din modificareacursurilor de schimb, manevrarea plasamentelor pe valute şi a procentului de dobândă la depozite petermene variate la diferite bănci. Valoarea unei operaŃiuni nu este foarte mare, căci gestionarea fondurilorfinanciare mari intră în competenŃa altor servicii decât serviciul de arbitraj valutar, dar pentru fonduripână la 5-10 mln dolari americani, şi pe termene variate, care merg de la 1 zi la 365 de zile, celmai competent serviciu este serviciul de arbitraj valutar care îşi întregeşte profilul şi cu anumite activităŃide natură financiară, cu deosebire prin tehnica depozitelor bancare. Desigur, nu toŃi arbitrajiştii dintr-un serviciu valutar efectuează plasamente şi depozite valutare,între ei existând un sistem de specializare pe categorii de operaŃiuni. G) Vânzarea-cumpărarea de valută efectivă contra valută în cont este o categorie de operaŃiegenerată de relaŃiile internaŃionale care necesită sau generează valută efectivă (bancnote sau monede).Principalul sector care operează cu valută efectivă este activitatea de turism internaŃional, transporturiinternaŃionale, călătorii internaŃionale etc. Băncile comerciale sunt obligate să Ńină o parte din monedelestrăine (valute) în numerar, pentru a face faŃă operaŃiunilor de schimb valutar solicitate la ghişeu sau casede schimb valutar. În perioadele de vârf ale turismului – vara pentru turismul de litoral, iarna pentruturismul montan sau în ambele sezoane pentru turismul de odihnă sau de tratament – băncile din Ńările dedestinaŃie sau de origine a turismului, trebuie să dispună de valută efectivă (numerar sau cecuri). În acest scop, se vinde valută în cont şi se cumpără valută efectivă. În perioadele de extrasezon,valutele efective deŃinute de bănci nu sunt rentabile şi trebuie vândute şi transformate în valute în cont,aducătoare de dobânzi. Cursul valutar de schimb al valutei în cont se deosebeşte de cursul valuteiefective: pentru a fi transformată în valută în cont, valuta efectivă (numerarul în bancnote) trebuietransportată în Ńara de emisiune sau la Zürich (centrul tranzacŃiilor cu valută efectivă), operaŃiune carenecesită cheltuieli de ambalare, transport, asigurare etc., ceea ce conduce la un preŃ de vânzare mai mareşi la un preŃ de cumpărare mai mare în comparaŃie cu ratele de curs valutar în cont, a căror mişcare serealizează prin virament bancar în conturi. H) OperaŃiunile valutare speculative sunt operaŃiuni legale pe care le efectuează arbitrajişti aibăncilor în scopul exclusiv de obŃinere a unui câştig în valută: fie anticiparea corectă a cursului deschimb la o valută sau alta, fie o previziune bine calculată în materie de mişcarea dobânzilor la 50 Gh. Munteanu, op. cit., p. 97-98.
  • 94. depozitele valutare sau a cotaŃilor la titlurile de valoare de pe pieŃele bursiere şi extrabursiere. Operatoriispeculatori au o calificare ridicată şi complexă, stăpânind temeinic tehnicile valutare şi bursiere. Operatorii speculatori pot fi consideraŃi şi „cumpărători” de riscuri în măsura în care alŃi operatorisunt „vânzători” de riscuri51. Rareori, speculatorii sunt generatori de crize valutare, pentru că eiacŃionează în direcŃia în care se înscrie deja mişcarea cursului de schimb valutar sau a procentului dedobândă. Dar se pot produce şi evenimente neprevăzute, contrar sensului evoluŃiei cursurilor. Aici apareriscul. Desigur că un operator informat sau pregătit să previzioneze va putea vinde sau cumpăra riscuri încâştig. I) OperaŃiunile derivate sunt un gen de tranzacŃii care au apărut relativ recent, respectiv, în anii’70 şi s-au dezvoltat intens în anii ’80 şi ’90. Se numesc derivate, căci ele – ca tehnici de derulare – seinspiră de la alte categorii de operaŃii. Astfel, pieŃele produselor derivate combină tehnici care au apărutşi s-au dezvoltat la bursele de mărfuri, pieŃele valutare interbancare, pieŃele financiare ale obligaŃiunilor şicreditului, precum şi la pieŃele de valori (titluri de valoare). Am văzut că există operaŃiuni de schimb(SWAP) de valute. Dar pe piaŃa produselor derivate există şi operatori de schimb de datorii: un partenerare datorie în dolari cu dobândă fixă, la alt partener datoria în dolari este cu dobândă variabilă (LIBOR).Cei doi parteneri fac o tranzacŃie de SWAP de dobândă: unul ar dori ca datoria lui să nu fie purtătoare dedobândă fixă, ci de dobândă variabilă, apreciind că în viitor dobânda va scădea. Celălalt partener,dimpotrivă, doreşte să aibă o datorie nu cu dobândă variabilă, ci cu dobândă fixă, căci vrea să ştie exactcât va avea de plătit. Schimbul de datorii este ca şi făcut. Pot apărea operaŃiuni de schimb cu titluri devaloare, pot să apară obligaŃiuni contra unor certificate de depozit. Dar şi pe piaŃa monetară pot avea locschimburi: de exemplu, un depozit în eurodolari contra unui depozit în eurofranci elveŃieni cu termene şisume valutare identice. Pe baza tehnicilor tranzacŃiilor la termen se dezvoltă operaŃiuni cu asemenea produse derivate ca:schimbul monetar şi de devize, dobânzile asupra activelor financiare, indicii bursieri, opŃiuni asupraacŃiunilor, produse fungibile ş.a. PiaŃa produselor derivate se extinde mult dincolo de piaŃa valutară clasică (interbancară) sau, semai poate afirma, piaŃa de devize (valutară) îşi lărgeşte aria de activitate şi asupra unor activităŃifinanciare şi bursiere. Altfel spus, treptat, se şterg deosebirile clasice dintre bursa valutară, bursa demărfuri şi bursa de valori; operaŃiunile derivate poartă pecetea acestor pieŃe din care „derivă” (rezultă) ocategorie specifică de tranzacŃii, ce au loc pe piaŃa produselor derivate52. Această ştergere treptată şi de perspectivă a deosebirilor puternice dintre pieŃele valutare, pieŃelede titluri de valori, pieŃele contractelor futures şi contractelor options, piaŃa pentru fungibile ş.a.constituie un alt argument pentru a vorbi despre piaŃa de schimb, şi nu de piaŃa valutară. PiaŃa produselorderivate este de dată recentă şi cu o mare perspectivă de dezvoltare. Înlocuirea de termen presupune,însă, schimbări atât în mentalităŃi, cât şi în legislaŃia „valutară”. Acest tip de operaŃiuni a apărut îngermen, în România, la Bursa de mărfuri şi de valori de la Sibiu. 7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România PiaŃa valutară în România a început să funcŃioneze de la mijlocul secolului XIX, odată cu creareasistemului monetar al leului, şi până în 1948, când se anulează dreptul de proprietate asupra valutei şi seintroduce monopolul valutar al statului. După 1990, odată cu transformarea BNR în bancă centrală şi introducerea dreptului de proprietateasupra valutei, începe crearea premiselor pentru funcŃionarea pieŃei valutare. În decembrie 1989, când a avut loc revoluŃia şi s-a adoptat programul de trecere la un nou sistemeconomic (economia de piaŃă) şi un nou sistem politic (democraŃie, pluripartidism, descentralizare etc.),economia României se caracteriza prin următoarele trăsături: 51 Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000. 52 O tratare amplă a pieŃei produselor derivate, în literatura economică română, se găseşte la SimonaGaftoniuc, op. cit., p. 195-262.
  • 95. − existenŃa unei economii dintre cele mai centralizate din Europa de Est, bazată pe un mecanismde planificare centralizată până la cele mai mici repere şi cei mai mici indicatori în ceea ce priveşteproducŃia, preŃul, desfacerea (cumpărătorii), plăŃile etc. Aproape nici nu era nevoie de capital de rulment,plăŃile făcându-se aproape instantaneu prin depunerea la BNR a documentelor de expediŃie şi reŃinereaautomată a banilor din conturile cumpărătorilor; − comerŃul exterior era monopol de stat; dreptul de a negocia şi încheia contracte comercialeexterne pentru export nu-l aveau producătorii, ci 45-50 de întreprinderi de stat, intermediare, specializateîn comerŃul exterior pe ramuri, subramuri sau grupe de produse, activitate planificată centralizat; − monopolul valutar al statului, principiu în virtutea căruia valuta încasată din export reveneadirect statului (BRCE), iar exportatorul primea contrapartida în lei la un curs de schimb (de revenire)planificat centralizat, deseori nerealist (supraevaluat sau subevaluat). Importatorii primeau valutaconform planului de import la un curs de revenire, de asemenea, planificat centralizat); − mecanismul de preŃuri nu reflectă costurile reale, cererea şi oferta la un produs sau altul erauplanificate centralizat. Cel mai distorsionat mecanism economic erau preŃurile, care includeau la uneleproduse fie costuri superioare nivelului preŃului, fie, la alte produse, nivelul preŃului era deseori cu 50%-100% mai mare ca nivelul costurilor. La nivelul economiei naŃionale, suma tuturor preŃurilor acoperea cuprofit suma tuturor costurilor, dar la nivel de produse sau întreprinderi coexistau situaŃii de pierderi saude suprarentabilitate (prelevate la buget), ceea ce împiedica adoptarea de decizii economice pe bazaprincipiilor unei gestiuni raŃionale la nivel de produse sau întreprinderi; − economia românească, cu deosebire industria, avea o structură economică bazată pe ramuri,subramuri şi grupe de produse energo şi materialo-intensive, ceea ce o făcea dependentă de importul deresurse energetice şi de materii prime, utilizate nu pe criterii economice, care nu puteau fi corectmăsurate din lipsa unor preŃuri reale, ci pe criterii politice şi de altă natură; − în decembrie 1989, România avea o datorie externă zero, rezerve valutare de peste 2 mld dolarişi creanŃe externe faŃă de străinătate de 3 mld dolari (preponderent faŃă de Ńări în curs de dezvoltare caIrak, Siria, Egipt, Cuba ş.a.; majoritatea acestor creanŃe nu s-au recuperat nici în prezent); − în condiŃiile monopolului valutar al statului şi monopolului asupra comerŃului exterior nu auexistat şi nici nu puteau să existe un comerŃ cu devize, respectiv, o piaŃă valutară. În perioada de după 1989, ca şi în anii următori, asistăm la o situaŃie foarte complexă şicontradictorie, care se caracterizează atât prin lipsa unui mecanism centralizat de planificare (lichidat la2-4 luni după revoluŃie), cât şi prin absenŃa unui mecanism de piaŃă. Perioada 1990-1993 se remarcă, pede o parte, printr-un vid legislativ, iar pe de altă parte, printr-un vid instituŃional. În perioada 1990-1993, economia valutar-financiară şi bancară a României se caracteriza prin haosîn materie de preŃuri, politică monetară, politică de credit, politică de comerŃ exterior, politică vamală,politică fiscală, curs valutar, rezerve valutare etc. DeficienŃele de mai sus au condus la primeleacumulări primitive de capital prin intermediul sistemului bancar, creditului, impozitelor, inflaŃiei,corupŃiei, exportului şi importului dobânzilor, privatizărilor dubioase etc. MulŃi mlniardari de astăzi auacumulat „primul mlnion” în condiŃiile acestei perioade. Se remarcă, de asemenea, în acei ani, lipsa unui regim valutar şi financiar sever şi coerent,creându-se astfel multiple canale de scurgere în exterior – fără echivalent – a unei părŃi a avuŃieinaŃionale, bazate pe următoarele condiŃii prielnice: confuzia existentă în ce priveşte responsabilităŃileinstituŃiilor; strategia de reformă graduală permitea anticiparea măsurilor economice, dar şi a căilorprivind sursele de acumulare primitivă de capital; „dolarizarea” economiei şi pierderea atracŃiei faŃă demoneda naŃională; funcŃionarea unor pieŃe valutare paralele (licitaŃii valutare, „piaŃă valutară gri” şi„piaŃă neagră”); contestarea apriorică a oricărei tentative de reglementare economică, etichetată dreptcomunistă; mişcările sindicale iau proporŃii şi sub impulsul intereselor politice şi economice ale unorlideri; oscilaŃii în adoptarea deciziilor economice (acordarea dreptului exportatorilor asupra valutelor,apoi naŃionalizarea acestora) etc. Un element esenŃial al funcŃionării pieŃei valutare este mecanismul cursului de schimb valutar. Înanul 1990 s-a practicat un curs oficial supraevaluat, apreciindu-se că prin aceasta se atenuează rata
  • 96. inflaŃiei. Calcularea şi utilizarea unui curs oficial supraevaluat au declanşat cursuri valutare paralele pe„piaŃa gri” şi „piaŃa neagră”. Premisele creării pieŃei valutare interbancare în România. În pofida acestor condiŃii vitrege, înperioada 1990-1994 s-au creat o serie de instituŃii şi mecanisme favorabile formării unei pieŃe valutareîn România: a) Crearea instituŃiilor necesare funcŃionării pieŃei valutare. În acest sens, o importanŃă decisivă aavut transformarea BNR dintr-o bancă de încasări şi plăŃi pentru agenŃii economici într-o bancă centrală,care, pe lângă atribuŃiile de emisiune monetară, preia gestionarea rezervelor valutare ale statului de laBRCE, exercită atribuŃii specifice băncii centrale, cum ar fi: autorizarea, controlul şi supraveghereaactivităŃii băncilor comerciale; promovarea politicii dobânzilor; agent principal al statului în materie degestionare a titlurilor de valoare emise de guvern; controlul şi supravegherea funcŃionării pieŃei valutare;autorizarea băncilor care pot efectua operaŃiuni valutare (dealeri, brokeri şi case de schimb valutar);supravegherea cursului de schimb valutar; BNR emite regulamente, norme şi decizii privitoare la piaŃavalutară; intervine prin instrumente specifice economiei de piaŃă, pentru derularea normală aoperaŃiunilor valutare. De asemenea, au fost create şi reglementate activităŃile băncilor comerciale autorizate de BNR săefectueze operaŃiuni valutare, să presteze servicii în favoarea agenŃilor economici, inclusiv în domeniuldecontărilor internaŃionale, să efectueze operaŃiuni de arbitraj valutar etc. În prezent, sunt autorizate săefectueze operaŃiuni valutare peste 40 de bănci româneşti cu sediul în România, indiferent de naturasocială a capitalului, sau sucursale ale unor bănci străine care au statutul de persoane juridice româneşticu capital propriu etc.53 S-a format o largă reŃea de case de schimb valutar care fac operaŃiuni de vânzare-cumpărare devalute şi îndeplinesc anumite condiŃii, formulate de BNR, înainte de a primi autorizaŃia de funcŃionare. b) Introducerea dreptului de proprietate asupra valutelor pentru rezidenŃi (persoane juridice şifizice). În prima etapă, exportatorii puteau să reŃină 30% din valuta încasată din exporturi, pe care puteaufie să o utilizeze pentru convertirea ei în lei, fie să o Ńină în conturi sub formă de depozite la o bancăromânească. Ea putea fi folosită pentru importuri sau putea fi vândută pe piaŃa valutară internă contra leisau contra altei valute de care aveau nevoie în tranzacŃiile de cont curent. Cota ce rămâne la dispoziŃiaexportatorilor a crescut la 50%, apoi la 100% (dar, în realitate, întreprinderile transformau o parte dinvalută în lei pentru plata salariilor, energiei, amortismente, impozite etc.). Dreptul de a reŃine în conturibancare 100% din încasările valutare se numeşte, în limbaj valutar, full rettention. Persoanele fizice au căpătat dreptul de a cumpăra valută de la casele de schimb valutar, la începutîn valoare de 300 USD, apoi de 500 USD, cu condiŃia să facă dovada că au paşaport. În prezent,persoanele fizice pot cumpăra valută până la suma de 10.000 USD fără a prezenta nici un paşaport. c) Un alt element pregătitor al creării pieŃei valutare a fost trecerea treptată la convertibilitateainternă a leului în valută, din partea rezidenŃilor, pentru importuri de mărfuri şi câteva alte plăŃi externecare fac parte din contul curent, ulterior ea fiind extinsă la toate categoriile de operaŃiuni de cont curentatât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi. În prezent, România practică convertibilitatea de contcurent fără restricŃii şi a recunoscut, încă din 1998, articolul VIII din Statutul FMI. d) Având adoptate şi în funcŃiune măsurile menŃionate, s-a putut crea şi un alt element al regimuluivalutar, respectiv, cel al pieŃei valutare. La început, această piaŃă era restrânsă la o oră de activitate laBNR, unde băncile autorizate să facă tranzacŃii valutare se întruneau, prezentând cererea şi ofertaclienŃilor pentru cumpărarea de valută sau schimbul de valută; firmele importatoare aşteptau „la rând”mult timp până li se vindea valuta cerută; tranzacŃiile de vânzare-cumpărare şi formarea cursului valutarse făceau prin procedeul licitaŃiilor valutare desfăşurate sub egida BNR, iar cele câteva bănci autorizatesă participe la licitaŃii acŃionau ca brokeri, adică în numele şi în contul clienŃilor. În aprilie 1994 se creează piaŃa valutară interbancară, prin care băncile, de data aceasta,acŃionează deja ca dealeri (în numele şi contul lor), iar prin negocieri libere, directe şi în dependenŃă deraportul dintre cerere şi ofertă, se formează cursul de schimb valutar interbancar. 53 BNR, Regulamentul nr.3/1997. Norma privind efectuarea de operaŃiuni valutare, reactualizat în 2005.
  • 97. Alături de piaŃa interbancară se dezvoltă şi piaŃa caselor de schimb valutar; al doilea segment alpieŃei valutare. Totuşi, în anii 1993-1996, funcŃionează şi un al treilea segment al pieŃei valutare – numit şi „piaŃagri”, prin care întreprinderile cu importante resurse valutare dobândite din exporturi, pe baza principiuluifull rettention, recurg la schimbarea valutei în lei în raporturile cu alte întreprinderi româneşti, ocolindsistemul licitaŃiilor şi piaŃa valutară interbancară, iar firmele care nu reuşeau prin licitaŃii să obŃinăimediat valută se adresau primelor firme pentru a cumpăra valută. Cursul de schimb interbancar laînceput era încă supraevaluat, datorită cererii pieŃei, astfel că pe „piaŃa gri” cursul dolarului, de exemplu,era mai ridicat în comparaŃie cu cel ce se stabilea la licitaŃii valutare, dar dolarul era cumpărat întrucâtpiaŃa interbancară nu satisfăcea cererea de valută. Cu timpul, volumul ofertei de dolari pe piaŃa valutarăinterbancară a crescut simŃitor, astfel că toată cererea de valută era satisfăcută, iar „piaŃa gri” s-aautodizolvat. Al patrulea segment al pieŃei valutare în acea perioadă era „piaŃa neagră”, care funcŃiona pentrupersoane fizice întrucât casele de schimb valutar fie nu aveau suficientă valută, fie cursul de schimb nuera atrăgător. Şi această „piaŃă neagră” a fost neutralizată, întrucât casele de schimb au primit dreptul sămajoreze plafonul maxim de vânzare a valutelor, iar cursul de schimb a devenit foarte apropiat de cursulinterbancar (diferenŃele de curs erau normale, de 1%-3%). Dreptul rezidenŃilor (persoane fizice sau juridice) de a deŃine valută, convertibilitatea de contcurent fără restricŃii a leului, dezvoltarea pieŃei interbancare, ca şi vasta reŃea a caselor de schimbvalutar au constituit împreună condiŃiile creării şi dezvoltării pieŃii valutare în România, care – aşa cumvom vedea – funcŃionează în condiŃii bune, realizând zilnic tranzacŃii de valori foarte mari, satisfăcândcererea şi oferta de valută, realizându-se într-o anumită măsură ceea ce se cheamă cursul valutar deechilibru. Creşterea cursului dolarului sau al altor valute în lei se datorează multor factori, cum ar fi:inflaŃia, dobânda, deficitul în balanŃa de cont curent, intrările modeste de capital străin, arieratele,întreprinderile cu pierderi, deficitul bugetar şi alte elemente din economia reală, factori trataŃi într-uncapitol anterior. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România. PiaŃa valutară în Ńara noastră estereglementată de normele valutare emise de BNR. Prin statutul său, BNR are obligaŃia să supravegheze şi săreglementeze funcŃionarea în bune condiŃii a pieŃei valutare. Conform reglementărilor în vigoare, plăŃile şi încasările pe teritoriul României se fac numai înmoneda naŃională (lei). Fac excepŃie băncile autorizate pentru operaŃiuni valutare, persoanele juridicecare au contracte cu parteneri străini şi efectuează lucrări în străinătate. Printre actele normative cele mai importante al BNR privind piaŃa valutară reŃinem: Regulamentulşi normele de funcŃionare a pieŃei valutare interbancare şi de efectuare a operaŃiunilor valutare din 18august 1994; Regulamentul şi normele privind efectuarea de operaŃiuni valutare din 23 decembrie 1997;Norma privind operaŃiunile valutare, 1995. În ceea ce priveşte plăŃile şi încasările în valută între persoanele fizice rezidente, aceste operaŃiunisunt permise, dar trebuie să aibă un caracter incidental. AgenŃii economici exportatori trebuie să repatrieze valuta în conturile băncilor româneşti, care opot vinde pe piaŃa valutară contra lei sau pot să constituie depozite în conturi curente în valută la băncileromâneşti. AgenŃii economici importatori cumpără valută de la bănci contra monedei naŃionale sau cualte valute pe care le au în cont curent, operaŃiuni care, de asemenea, se fac prin intermediul pieŃeivalutare. Băncile autorizate să efectueze operaŃiuni pe piaŃa valutară acŃionează ca interme-diari în favoareacererilor şi vânzărilor dispuse de agenŃii economici. Băncile comerciale autorizate se mai numesc şibănci-dealeri, deşi ele pot face şi operaŃiuni de brokeraj. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească o bancă intermediară (dealer) pentru a fiautorizată de BNR să opereze pe piaŃa valutară sunt următoarele: − existenŃa unui capital social adecvat; − existenŃa unei structuri organizatorice distincte (departament sau serviciu de arbitraj);
  • 98. − elaborarea unor norme proprii privind procedurile de schimb valutar în relaŃiile cu clienŃii; − respectarea reglementărilor privind relaŃiile cu celelalte bănci intermediare (dealeri); − stabilirea de competenŃe şi limite valorice până la care se poate angaja fiecare arbitrajist; − desemnarea personalului implicat în activitatea de schimb valutar, respectiv, avizarea de cătreBNR a listei nominale a arbitrajiştilor, nominalizarea arbitrajistului-şef, cu datele personale aferente; − existenŃa unor relaŃii de corespondent bancar cu alte bănci la care să aibă deschise conturi înstrăinătate pentru cel puŃin 6 valute; − existenŃa unui sistem operaŃional specific: echipament operaŃional tip Reuters sau Dow Jones,echipamente specifice pentru comunicaŃii şi plăŃi (linii telefonice interne şi internaŃionale, sisteme deînregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax etc.). Principiile de desfăşurare a tranzacŃiilor pe piaŃa valutară interbancară sunt asemănătoare cuacelea ale operaŃiunilor valutare practicate pe plan mondial (tratate într-un capitol anterior); totuşi,vom prezenta aici câteva principii specifice menŃionate în regulamentele BNR: 1) PiaŃa valutară în România funcŃionează în fiecare zi lucrătoare între orele 9,00 şi 16,00.TranzacŃii valutare în afara orelor oficiale de lucru se fac cu aprobarea conducerii băncii, când suntnecesare închideri de poziŃii, efectuând operaŃii cu Ńări din zone cu alte fuse orare (America, ExtremulOrient, Orientul Mijlociu). 2) ObligaŃia băncilor autorizate în tranzacŃii valutare de a afişa permanent, în timpul orelor defuncŃionare a pieŃei valutare, atât la ghişeele de lucru cu clienŃii, cât şi prin sisteme de difuzare ainformaŃiei de tip Reuters sau Dow Jones, cursurile de schimb valutar informative pentru cel puŃin 6valute. 3) În România, metoda de cotaŃie a leului este cotaŃia directă, fără zecimale. Dar după trecerea la„leul greu” s-a trecut şi la folosirea zecimalelor. 4) Principalele tipuri de tranzacŃii pe piaŃa valutară sunt operaŃiuni spot, forward, SWAP şidepozite bancare (credite). Bursa de mărfuri şi valori din Sibiu face şi unele operaŃiuni derivate (options,futures ş.a.). OperaŃiunile forward se fac pentru perioade de la o lună (1 M) până la douăsprezece luni(12 M). 5) CotaŃiile sunt informative şi ferme. În situaŃia în care cotaŃia fermă, suma în valută şi datavalutei (transferului valutar) sunt acceptate de client sau de intermediarul autorizat, tranzacŃia esteconsiderată încheiată şi se execută necondiŃionat. 6) Marjele între cursurile de vânzare şi cele de cumpărare se stabilesc liber pe piaŃa valutară încondiŃii de concurenŃă între intermediari. 7) Pentru operaŃiunile de cont curent, ordinele clienŃilor date băncilor pentru schimbul valutartrebuie să fie însoŃite de o documentaŃie din care să rezulte că schimbul valutar se face în scopul plăŃilorde operaŃiuni curente, iar pentru operaŃiunile de capital (repatrierile de capital, de dobândă sau profiturietc.), clientul trebuie să prezinte autorizaŃia BNR. Pentru clienŃii agreaŃi, băncile pot executa ordinele, darîn termen de maxim 5 zile lucrătoare, clienŃii trebuie să prezinte documentaŃia de mai sus. 8) ConfidenŃialitatea şi secretul profesional sunt esenŃiale, în sensul obligaŃiei de a nu dezvăluiidentitatea clientului. Intrarea în sala de arbitraj valutar a persoanelor străine de serviciul de arbitraj estestrict reglementată. 9) Se delimitează atribuŃiile şi departajarea activităŃilor pe piaŃa valutară pe compartimentedistincte (front office, back office, cifru, corespondenŃă bancară). 10) TranzacŃiile între intermediari se încheie în nume propriu, prin confirmare întrearbitrajişti (telefonic, telex, Reuters, telex) şi reconfirmări letrice, telex sau SWIFT, codificatecorespunzător (specimene de semnătură, chei telegrafice, chei SWIFT etc.). 11) InstrucŃiunile de plată şi de decontare sunt transmise în aceeaşi zi, pentru a se puteaintegra în spaŃiul a două zile în cazul apariŃiei unor inconveniente neprevăzute, căci altfel se plătescpenalizări foarte mari. 12) Băncile autorizate raportează zilnic, între orele 8,30-9,30 ale zilei curente. BănciiNaŃionale, situaŃia vânzărilor şi cumpărărilor de valută, pe valute, sume, curs valutar pentru tranzacŃiiledin ziua precedentă. BNR, pe baza acestor informaŃii, calculează, ca o medie statistică ponderată, cursulde referinŃă al zilei. Este un curs post-factum, statistic şi este utilizat de agenŃii economici, casele de
  • 99. schimb, unităŃile economice şi bugetare în contabilitate, ca şi în relaŃiile cu FMI, BIRD, BERD şi BRIpentru eventuale raportări sau tranzacŃii extrabancare. PiaŃa valutară interbancară se caracterizează, în ultimii ani, printr-o ofertă valutară mai mare decâtcererea, ceea ce obligă deseori BNR să intervină pe piaŃă pentru a cumpăra valută. IntervenŃia BNR pepiaŃa valutară se face în funcŃie de raportul dintre cerere şi ofertă, menŃinerea cursului valutar real cât maiaproape de realităŃile economice, rata inflaŃiei şi rata dobânzii. Corelând evoluŃiile cursului nominal de schimb, ratei inflaŃiei şi ratei dobânzii, rezultă un curs realde schimb relativ stabil după 1997 pe piaŃa valutară; aproape în fiecare lună, după 1998, oferta de valutăa fost superioară cererii şi, pentru a nu se modifica drastic cursul real de schimb, BNR a intervenitaproape lunar, vânzând şi cumpărând valută; au predominat acŃiunile de cumpărare pentru a secontracara supraoferta, majorându-se, totodată, rezervele valutare ale BNR. Această ofertă sporită rezultăşi din creşterea depozitelor în conturile în valută ale firmelor şi persoanelor fizice, care depăşeau,împreună, 3 mld USD în anul 2005. Schimbul valutar se realizează în principal pe piaŃa valutară interbancară. Dar pentru persoanefizice şi în numerar există o reŃea paralelă, formată din: a) ghişeele băncilor şi sucursalelor lor; b)punctele de schimb valutar ale caselor de schimb valutar; c) alŃi intermediari, cum ar fi mari unităŃihoteliere, de turism ş.a. Dacă ghişeele de schimb valutar ale băncilor şi punctele de schimb valutar ale caselor de schimbvalutar pot face în egală măsură atât vânzări de valută, cât şi cumpărări de valută; „alŃi intermediari”(hoteluri, aeroporturi etc.) pot doar cumpăra valută, vânzând lei. Punctele de schimb valutar trebuie să afişeze cursurile de schimb valutar, să aibă dotareacorespunzătoare (tehnică de calcul, programe, aparat de verificare a autenticităŃii banilor, condiŃii depăstrare în deplină siguranŃă a valorilor etc.). Marja între cursurile de vânzare şi cursurile de cumpărarese stabileşte liber, în condiŃii de concurenŃă. Deşi uneori este obligatorie prezentarea unui act deidentitate, punctele de schimb valutar nu au voie să înscrie diverse menŃiuni în aceste acte. Regimul valutar din România permite scoaterea sau introducerea, în Ńară, de valută până laconcurenŃa maximă de echivalent 10.000 USD sau euro, iar banii ce depăşesc acest plafon se fac depozitla punctul vamal, putând fi încasaŃi în următorii trei ani. După cum s-a menŃionat, leul avea până în mai 2005 convertibilitate de cont curent, adică seschimbau lei contra valuta necesară plăŃii importurilor de mărfuri şi servicii, inclusiv pentru turism,transporturi etc. Convertibilitatea de capital, deşi nu era interzisă, era limitată la câteva operaŃiuni, şiacelea sub controlul şi cu avizul BNR. Asemenea operaŃiuni de capital în care leul este convertibil erau:repatrierea capitalului adus în Ńară pentru investiŃii directe sau pentru investiŃii de portofoliu (acŃiuni,obligaŃiuni şi alte titluri de valoare), repatrierea dobânzilor şi profiturilor, plata datoriei private externe aRomâniei derivând din creditele financiare ş.a.). Toate aceste operaŃiuni de convertibilitate de capitalerau avizate de BNR pe bază de documente doveditoare că solicitantul a adus în prealabil valuteconvertibile. Trecerea în mai 2005 la liberalizarea deplină a convertibilităŃii de capital a presupus creareaunor condiŃii noi, suplimentare faŃă de convertibilitatea de cont curent, cum ar fi: relansarea producŃiei şisporirea competitivităŃii de export a produselor, ridicarea calităŃii şi diversificarea produselor create înRomânia pentru ca importatorii să cumpere preponderent de pe piaŃa internă, creşterea rezervelorvalutare oficiale ale BNR, ale băncilor comerciale şi a depozitelor în valută ale persoanelor fizice şijuridice române, reducerea deficitului bugetar, creşterea puterii de cumpărare a monedei naŃionale princreşterea productivităŃii muncii, reducerea inflaŃiei, sporirea veniturilor valutare din turism şi alte serviciiexterne, limitarea la un nivel raŃional a datoriei externe etc. În Ńările vest-europene, trecerea la convertibilitatea de capital a monedelor naŃionale s-a întins pe operioadă de 20-30 ani după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. România a trecut deja laconvertibilitatea de capital în 200554. 54 BNR. Norma privind organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare interbancare din România, Bucureşti,2005 (inclusiv anexele).
  • 100. Se poate spune, în concluzie, că piaŃa valutară în România satisface pe deplin cererea de valută,asigurând în acelaşi timp creşterea rezervelor valutare în conturile bancare ale BNR, băncilor comerciale,agenŃilor economici şi persoanelor fizice. La aceste rezerve din conturile bancare ar mai trebui, eventual,adăugată cantitatea de valută deŃinută de populaŃie „sub saltea”, care însă nu poate fi cuantificată. Uneleaprecieri aproximative converg spre o evaluare de peste un mlniard echivalenŃi dolari. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 7 PiaŃa mondială este o piaŃă globală în care se intersectează mai multe segmente: piaŃa comercială a bunurilor corporale, piaŃa internaŃională a serviciilor, piaŃa financiară internaŃională, piaŃa internaŃională de capital, piaŃa creditului internaŃional şi piaŃa valutară. PiaŃa valutară oferă mijloace de plată adecvate celorlalte pieŃe, asigurând prin vânzarea-cumpărarea de valută mijloacele de plată dorite la scadenŃa tranzacŃiei economice. Deci, piaŃa valutară reprezintă un sistem de relaŃii băneşti, de reglementări şi instituŃii care au ca obiectiv central transformarea sau conversia unor monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională convertibilă prin intermediul actului comercial de vânzare-cumpărare a valutelor la un anumit preŃ, numit curs valutar. FuncŃiile pieŃei valutare constau în: a) conversia unei monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională convertibilă; b) asigurarea de resurse financiare în valuta dorită pentru a acorda sau rambursa credite; c) crearea de disponibilităŃi băneşti în valutele dorite pentru plata dobânzilor; d) transformarea în monedă locală a fondurilor valutare pentru efectuarea de investiŃii externe directe sau de portofoliu sau reconversia monedei locale care s-a investit într-o valută străină dorită; e) mutarea unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, pentru efectuarea de plăŃi, evitarea de pierderi sau obŃinerea de câştiguri din modificarea cursurilor de schimb valutar; f) transformarea de monede din conturile bancare în valută efectivă (bancnote) pentru a satisface cerinŃele turistice sau ale caselor de schimb valutar; g) obŃinerea de valută necesară pentru plăŃi în viitor la un curs actual. Volumul mondial zilnic al tranzacŃiilor de pe piaŃa valutară este mai mare decât orice segment al pieŃei mondiale. Acest volum a crescut de la 15 mld USD în 1973 la 1300 mld USD în anul 2000. Factorii dezvoltării rapide a pieŃei valutare sunt multipli, cei mai importanŃi fiind: a) ritmul şi volumul ridicat de creştere a comerŃului internaŃional cu mărfuri corporale, a comerŃului cu servicii, a investiŃiilor internaŃionale; b) dezvoltarea pieŃei eurovalutare, instabilitatea cursurilor de schimb valutar generând posibilităŃi de pierderi sau câştiguri din aceste fluctuaŃii de cursuri; c) amplificarea societăŃilor multinaŃionale, care au filiale în întreaga lume; d) dezechilibrele generalizate ale balanŃelor de plăŃi curente; e) apariŃia unor noi tehnici de operare pe piaŃa valutară (options, futures, SWAP); f) dezvoltarea şi multiplicarea tehnicilor moderne de telecomunicaŃie şi de virament bancar ş.a. CondiŃiile pentru funcŃionarea unei pieŃe valutare într-o Ńară sau alta: convertibilitatea deplină a monedelor, dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar şi de burse valutare, afirmarea unor mecanisme adecvate de formare promptă şi corectă a cursurilor de schimb valutar, existenŃa unor reglementări scrise şi nescrise respectate de operatorii de pe pieŃele valutare. Există şi se întrepătrund două tipuri de pieŃe valutare: naŃională şi internaŃională, ultima funcŃionând 24 ore din 24 ore datorită modificării în timp a fusului orar. Deosebirea dintre ele constă în rezidenŃa operatorilor valutari. PieŃele naŃionale au 1-6 centre valutare, de regulă oraşele, care au cel mai mare volum de tranzacŃii comerciale, financiare etc. Din punctul de vedere al participanŃilor, direcŃi sau indirecŃi, la piaŃa valutară distingem trei segmente: a) segmentul primar format din situaŃii generatoare de cerere şi ofertă de valută (agenŃi economici, autorităŃi locale, fonduri de pensii, case de asigurări etc.); b) segmentul principal sau interbancar, format din băncile autorizate de banca centrală a efectua operaŃiuni pe piaŃa
  • 101. valutară naŃională şi internaŃională (dealeri) în scopul satisfacerii cererii şi ofertei participanŃilor dinsegmentul primar; c) segmentul de supraveghere, format din banca centrală, careautorizează băncile-dealeri, elaborează reglementări de funcŃionare a pieŃei valutare, intervine uneoripe piaŃa valutară pentru cumpărare sau vânzare de valută în scopuri variate, dar cel mai important înscopul menŃinerii cursului de schimb al monedei naŃionale în limite care să corespundă intereselorstatului în materie de politică monetară sau derulării schimburilor economice externe. Băncile-dealer au un compartiment distinct, numit serviciul de arbitraj sau serviciul deschimb valutar, care satisface cererile şi ofertele celorlalte servicii din bancă, având legătură directă cuparticipanŃii din segmentul primar. Dar băncile au şi case de schimb valutar pentru persoanele fizice. În cadrul pieŃelor valutare se efectuează multiple categorii de operaŃiuni, care sedeosebesc din punctul de vedere al tehnicii şi scopului efectuării. Principalele categorii de operaŃiunivalutare: la vedere (spot); la termen (forward); operaŃiuni de hedging; operaŃiuni de arbitrajare;operaŃiuni de plasamente şi depozite valutare; vânzarea de valută efectivă (bancnotă) contra valută înconturi bancare; operaŃiuni speculative; operaŃiuni derivate (options, futures, SWAP ş.a.). După 1994 se creează piaŃa valutară în România. Premisele formării pieŃei valutare:crearea instituŃiilor necesare funcŃionării acestei pieŃe; introducerea dreptului de proprietate asupravalutelor pentru rezidenŃi; trecerea leului la convertibilitate (la început, din 1994, convertibilitatea decont curent, apoi, din mai 2005, convertibilitatea de capital); elaborarea de către BNR areglementărilor privind efectuarea de operaŃiuni valutare privind principiile de tranzacŃionare valutară. B. Concepte şi termeni de reŃinut a) operaŃiuni spot b) operaŃiuni forward c) curs de schimb valutar d) segmente ale pieŃei valutare e) bancă-dealer f) operaŃiuni derivate g) curs valutar de referinŃă C. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Segmentele pieŃei mondiale 2. Factorii dezvoltării pieŃei valutare 3. CondiŃiile creării şi funcŃionării pieŃei valutare 4. Segmentele pieŃei valutare, grupate după natura participanŃilor la piaŃa valutară 5. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă-dealer 6. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară 7. Premisele creării pieŃei valutare în România 8. Principiile de organizare şi funcŃionare a pieŃei valutare în România D. Bibliografie obligatorie •Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 5, Editura ŞtiinŃificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1978. •Gh. Munteanu, PiaŃa valutară şi principalele operaŃiuni valutare, capitolul 3, în C. Moisuc(coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi plăŃi internaŃionale, Bucureşti, 1982. •Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 5 şi 6, Editura Economică, 1997. •Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolele 5 şi 6, EdituraEconomică, Bucureşti, 2003 •C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 6, Editura NaŃional, Bucureşti,2001.
  • 102. •B.N.R., Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaŃiunilor valutare. •Regulamentul nr.4 din 1 aprilie 2005 privind regimul valutar şi normele aferente, „MonitorulOficial”, Partea I, Nr. 297 din 8 aprilie 2005.
  • 103. CAPITOLUL 8 PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE 8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine 8.2. InvestiŃiile străine directe (I.S.D.) 8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe 8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe 8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor 8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale 8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale 8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative 8.9. InvestiŃiile străine directe în România InvestiŃia reprezintă un consum pe care îl sacrificăm în prezent cu intenŃia de a obŃine un consumviitor mai mare sau, altfel spus, reprezintă sacrificiul unei părŃi din con-sumul prezent pentru un posibil şiincert consum viitor. Aceasta este doar una dintre defini-Ńiile investiŃiei, şi anume cea mai simplă. Privită însădin punct de vedere al finalităŃii, investiŃia reprezintă totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea debunuri de capital. Atunci când este luată decizia de a investi, se au în vedere următoarele criterii economice: – raportul între valoarea actualizată a venitului obŃinut prin investiŃii şi costul investiŃiei (din acestraport urmează să rezulte că valoarea actualizată a venitului obŃinut prin investiŃii trebuie să fie mai maredecât costul investiŃiei pentru ca investiŃia să aibă randamentul scontat; dacă valoarea şi costul sunt egale,atunci randamentul este nul şi nu putem afirma că s-a realizat, de fapt o investiŃie); – raportul dintre venitul net actualizat şi rata reală a dobânzilor (din această corelaŃie trebuie sărezulte că rata venitului net actualizat în funcŃie de inflaŃie este mai mare decât rata reală a dobânzii de pepiaŃa interbancară; altfel, investitorul ar alege varianta de a efectua un depozit bancar). InvestiŃiile cunosc o dinamică ce depinde de o serie de factori, cum ar fi: • ritmul progresului tehnologic, care influenŃează creşterea investiŃiilor; • stocul bunurilor de capital din economie (un stoc mare duce la creşterea investiŃiilor, iar unstoc limitat duce la o stagnare şi chiar la o micşorare a investiŃiilor); • cheltuielile cu întreŃinerea şi funcŃionarea bunurilor de capital (cu cât aceste cheltuieli suntmai mari, mai costisitoare, cu atât investiŃia devine mai nerentabilă, scăzând ca valoare; o valoaremoderată, cât mai mică, a cheltuielilor duce la o creştere a investiŃiei în viitor); • anticipările cu privire la evoluŃia vânzărilor şi profiturilor şi la nivelul taxelor în economie. 8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine Unul din criteriile de clasificare a investiŃiilor este sursa naŃională a acestora. Astfel, se pot distingeinvestiŃiile (interne) şi investiŃiile străine (externe). InvestiŃia străină (foreign investment) este un termen care desemnează orice investiŃie efectuatăde o companie particulară sau de o persoană în orice altă Ńară decât cea de origine, dar nu sub formaunui ajutor guvernamental55. Este forma de investiŃie care încorporează un element de extraneitate. 55 Sorica Sava (coord.), DicŃionar MacMillan de Economie Modernă, Editura Codecs, Bucureşti,1999.
  • 104. Atunci când un investitor ia decizia de a investi, el poate alege, în funcŃie de preferinŃă,următoarele căi de investiŃii: construirea unei societăŃi şi deschiderea unei filiale într-o altă Ńară; cumpărarea unei firme străine; fuzionarea cu o firmă străină cu acelaşi profil; investirea unei părŃi a profitului obŃinut de o filială din străinătate în aceeaşi Ńară sau în altă Ńarăstrăină; încheierea de contracte internaŃionale de leasing sau franchising cu o firmă din străinătate56; cumpărarea de acŃiuni emise pe o piaŃă străină sau emise de o firmă din alt stat; achiziŃionarea de obligaŃiuni, de pe o piaŃă externă, care au fost emise de o firmă străină. Toate acestea sunt căi ale investiŃiilor străine şi desemnează modalitatea prin care un investitorpoate să investească. InvestiŃiile internaŃionale (numite şi investiŃii străine sau externe) reprezintă transferările de capitaldintr-o Ńară în alta, atât sub forma investiŃiilor directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu. InvestiŃia străină directă (ISD) este acea investiŃie care implică o relaŃie economică pe termenlung, reflectând un interes de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă Ńară decâtcea a investitorului. Se cunoaşte că scopul investitorului direct este de a exercita dreptul de control şidecizie asupra managementului întreprinderii respective. InvestiŃia directă implică atât tranzacŃia iniŃialădintre cele două entităŃi (investitorul străin direct şi întreprinderea în care se investeşte), cât şi toatetranzacŃiile ulterioare dintre ele şi dintre întreprinderile afiliate, fie ele încorporate sau nu. Pe de altă parte, investiŃiile străine de portofoliu (ISP) sunt acele investiŃii materializate, înprincipal, în dobândirea de hârtii de valoare (obligaŃiuni, acŃiuni, certificate de depozit şi alte titluri). Încazul investiŃiilor de portofoliu într-o întreprindere, investitorul străin dobândeşte o pondere din capitalulîntreprinderii care nu-i dă puterea de control şi decizie, de regulă, sub 10% din puterea de vot înîntreprinderea respectivă57. 8.2. InvestiŃiile străine directe (ISD) ISD au apărut în economia mondială încă din perioada marilor descoperiri geografice şi au ajunssă înregistreze în ultimele decenii o adevărată explozie în tranzacŃiile internaŃionale. Acest fapt a generatşi un număr destul de mare de studii şi analize care le-au fost dedicate. Teoria ISD este un domeniu nou al cercetării economice, care a urmat dezvoltării practiciiinternaŃionale în ultimul sfert de secol. În acest domeniu există mai multe teorii, cvasicomplementare, şianume: 1) teoria valorificării imperfecŃiunilor pieŃei; 2) teoria avantajului de monopol sau oligopol; 3)teoria internalizării producŃiei; 4) teoria eclectică. Factorii determinanŃi ai investiŃiilor străine directe. În ceea ce priveşte oferta de investiŃii,deciziile corporaŃiilor transnaŃionale (CTN) sunt determinate de existenŃa fondurilor disponibile pentruinvestiŃii din resursele proprii ale întreprinderilor (rata profitului) sau din împrumuturi. O perioadă dedeclin a economiei care coincide şi cu probleme structurale poate să conducă la scăderea profitului şi lalimitarea posibilităŃilor de finanŃare şi a capacităŃii CTN de a-şi dezvolta investiŃiile în străinătate. În locde a face noi investiŃii, CTN se concentrează, în această situaŃie, pe restructurarea internă, urmărindreducerea costurilor şi creşterea eficienŃei. În timpul recesiunii, pieŃele se restrâng, cererea scade, iarproiectele de investiŃii profitabile sunt puŃine. Există, deci, o corelaŃie directă între creşterea fluxurilor deISD şi creşterea producŃiei interne. Din punct de vedere al cererii de investiŃii, există mai mulŃi factori care ar putea-o determina, şianume: 1) Dimensiunea pieŃei externe. ApariŃia unor noi pieŃe face ca acestea să devină atractive pentruCTN din Ńările care trec prin recesiune. Astfel se poate explica şi tendinŃa de scădere a ISD în Ńările 56 C. Munteanu, C. Vâlsan, InvestiŃii internaŃionale, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995. 57 În mod convenŃional, reglementările şi statisticile din SUA cuprind în categoria ISD toatetranzacŃiile care trec dintr-un patrimoniu în altul mai mult de 10% din acŃiunile emise de către o firmă. ÎnFranŃa procentul este de 20%, iar în Germania de 25%.
  • 105. dezvoltate în perioada de recesiune şi de creştere a lor în acelaşi timp în economiile Ńărilor în curs dedezvoltare. Aşadar, pe măsură ce recesiunea ia amploare, creşterea economică se reduce în toate Ńările,influenŃând totodată şi reducerea fluxurilor mondiale de ISD. 2) Ciclul economic a influenŃat diferenŃiat evoluŃia investiŃiilor, astfel încât creşterea economică laînceputul deceniului nouă al secolului XX a fost considerabil mai mare în Ńările în curs de dezvoltare încomparaŃie cu Ńările dezvoltate. De asemenea, ciclul economic influenŃează diferenŃiat şi evoluŃiafluxurilor de investiŃii în structura surselor de finanŃare. Astfel, într-o fază de avânt a ciclului, CTN suntînclinate să finanŃeze investiŃiile lor prin cumpărarea de acŃiuni sau prin împrumuturi acordate filialelorlor din străinătate. În sens contrar, în faza de declin, CTN schimbă metoda de finanŃare a investiŃiilor lorîn străinătate, folosind mai mult profiturile obŃinute în străinătate pentru investiŃii. Ciclurile economiceinfluenŃează, de asemenea, şi împrumuturile dintre întreprinderi. Dacă CTN au condiŃii favorabile în Ńarade origine şi în străinătate, atunci ele vor fi mai mari. 3) Fuzionările şi preluările de întreprinderi străine reprezintă o formă care se resimte direct petermen scurt, şi anume prin dezvoltarea producŃiei internaŃionale a CTN care preiau întreprinderilelocale. 4) Măsurile de politică economică au un impact important asupra strategiilor pe termen lung.ReacŃia CTN-urilor apare după o anumită perioadă de la iniŃierea sau aplicarea acestor măsuri. 5) Există o legătură importantă între liberalizarea comerŃului internaŃional şi fluxurile de investiŃiistrăine, mai ales având în vedere faptul că importurile şi exporturile între întreprinderile afiliate CTNreprezintă între 25-30% din comerŃul internaŃional. 6) Regimul cursului de schimb este o măsură de politică economică de natură să influenŃezedecizia CTN în achiziŃionarea de active şi acŃiuni din diferite Ńări. Astfel, dacă moneda Ńării gazdă sedepreciază faŃă de moneda de origine, aceasta va influenŃa pozitiv ISD şi viceversa. 7) Liberalizarea regimului investiŃiilor străine. Rezultatele economice tot mai slabe ale multorîntreprinderi de stat, creşterea datoriei publice şi a deficitelor bugetare, ca şi necesitatea atragerii cât maimultor ISD au condus la adoptarea de programe de privatizare în toate regiunile lumii, permiŃând CTNsă participe la cumpărarea de acŃiuni/active şi la preluarea de întreprinderi locale. 8) Adoptarea programelor de privatizare. Nu numai că toate Ńările îşi doresc ISD, dar şi concureazăpentru atragerea lor şi îşi dezvoltă politici promoŃionale corespunzătoare. 9) Integrarea regională. În principal, PiaŃa Unică din programul UE şi NAFTA este un alt factorcare a impulsionat fluxurile semnificative de investiŃii internaŃionale către şi în cadrul acestor regiuni58. În ce priveşte promovarea investiŃională, o putem privi din două puncte de vedere: din punctulde vedere al statelor dezvoltate şi din punctul de vedere al statelor cu economii în dezvoltare. Statele dezvoltate, dominând piaŃa internaŃională a ISD şi resimŃind din plin concurenŃa internă dincadrul grupului de Ńări respectiv, au fost cele dintâi care au dezvoltat politicile de promovare direcŃionalăa ISD, în cea mai mare parte pentru a-şi crea avantaje competitive prin dezvoltarea selectivă a unoractivităŃi economice. S-a pus accentul, însă, şi pe beneficiile de ordin social, urmărindu-se stimulareaISD în anumite regiuni rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice. Astfel, s-a produso corelare a măsurilor vizând ISD cu politicile de dezvoltare sectorială sau regională. Cu timpul, s-a ajuns la o activitate de promovare direcŃionată în dublu sens, privită atât prin prismasursei, cât şi prin prisma destinaŃiei, care s-a amplificat şi perfecŃionat pe fondul eliminării obstacolelordin calea ISD, precum şi a urmăririi unei integrări corecte a acestora în economia locală. Privitor la acestultim sens, facilităŃile (sau accesul) s-au acordat pe baza următoarelor criterii esenŃiale: crearea de noilocuri de muncă, generarea de exporturi, gradul suficient de ridicat de aprovizionare cu bunuri şi serviciide pe piaŃa locală etc. În ceea ce priveşte Ńările cu economii în dezvoltare, tendinŃa de deschidere economică şiliberalizare a regimului ISD a fost integrată eforturilor acestora de redresare şi reformă economică. Înmăsura în care procesele ample de privatizare s-au desfăşurat cu participarea substanŃială de capitalinvestiŃional extern, se poate afirma că ISD au constituit un principal instrument şi o premisă, în cele mai 58 NAFTA – Acordul de ComerŃ Liber între SUA, Mexic şi Canada.
  • 106. multe cazuri, a creării de noi avantaje concurenŃiale. Demersurile de influenŃare directă a fluxurilor deISD printr-o abordare proactivă a pieŃei nu ating în aceste Ńări gradul de elaborare şi eficienŃă întâlnit înstatele dezvoltate, operându-se cu măsuri de stimulare condiŃionată şi selectivă a ISD, în ramurile şiactivităŃile considerate prioritare. Totuşi, din ce în ce mai multe persoane împărtăşesc ideea conform căreia ISD pot avea ocontribuŃie deosebită la eforturile de dezvoltare ale Ńărilor din această categorie. Impactul diferă, însă, dela Ńară la Ńară, în funcŃie de mai mulŃi factori, în principal de rolurile care i se atribuie ISD în cadrulstrategiei generale de dezvoltare a Ńării respective. Instrumentele utilizate de Ńările în curs de dezvoltare pentru atragerea ISD în ramurile industrialeinclud, în principal, pârghiile de natură fiscală. Tot mai multe opŃiuni converg către atragerea ISD îndomeniul tehnologiilor de vârf. Trebuie, de asemenea, precizat că şi în Ńările aflate în curs de dezvoltarecriteriul calitativ sau al activităŃii economice în care se doreşte atragerea de ISD este îmbinat cu celregional, stimulentele fiind mai consistente pentru investiŃiile din zonele mai puŃin dezvoltate. 8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe Orice Ńară urmăreşte realizarea creşterii economice, ducând o politică de atragere a resurselorcare să conducă la aceasta. De aceea, atragerea ISD se încadrează în obiectivele de dezvoltarestabilite prin politicile economice de ansamblu. Ceea ce este bun pentru dezvoltarea economică aunei Ńări este bun şi pentru CTN. La un al doilea nivel, în cadrul politicii economice de ansamblu,guvernul stabileşte un set de politici specifice privind regimul ISD şi liberalizarea mişcăriicapitalului. Dar, pentru folosirea cadrului economic general şi a politicilor specifice privindinvestiŃiile străine, o Ńară foloseşte politici şi instrumente stimulative prin care urmăreşte, la niveltehnic şi operaŃional, atragerea unui volum tot mai mare de ISD. Acestea pot fi mai departeoperaŃionalizate numai cu ajutorul unui cadru instituŃional specific. łările lumii urmăresc, în primul rând, stabilizarea macroeconomică (prin politici monetare, fiscaleşi ale veniturilor predictibile), creşterea economică, reducerea inflaŃiei şi combaterea şomajului.Indiferent unde se poziŃionează instituŃia responsabilă de atragere a ISD, pentru atingerea obiectivuluipropus aceasta are nevoie de coordonarea sistemului global de politici economice, din care fac parteurmătoarele elemente esenŃiale: un curs de schimb corect (Banca centrală), cote încurajatoare deamortizare, facilităŃi fiscale sau vamale (Ministerul FinanŃelor), condiŃii de muncă stabile şi posibilitateade a angaja personal străin (Ministerul Muncii), condiŃiile transferului de tehnologie (Ministerul ŞtiinŃeişi Tehnologiei), accesul la piaŃa valutară (Banca centrală), finanŃarea exportului la o anumită dobândă(Ministerul FinanŃelor), dezvoltarea infrastructurii (Ministerul Transporturilor, ComunicaŃiilor, Energieiş.a.). De asemenea, trebuie să existe un cadru politic pentru dezvoltare. Acesta pune problemaexistenŃei reformelor politice şi instituŃionale, care sunt premise de pornire pentru creşterea ISD şiprogresul economic general în Ńările aflate în curs de dezvoltare. În cazul Ńărilor aflate în curs de tranziŃie se pune tot mai pregnant problema reformelor economice,legislative şi instituŃionale, de realizarea lor depinzând atragerea ISD şi funcŃionarea sistemului naŃionaleconomic, în ansamblu. Nu mai puŃin importantă pentru ISD este formularea clară a politicii de industrializare a Ńăriigazdă, privită sub forma politicii industriale, politicii agricole, politicii comerciale, de servicii şiinfrastructură. Din ce în ce mai mult se pune totodată problema unei politici strategice privind ISD, obiectivulacesteia fiind creşterea beneficiilor pe termen lung ale investiŃiilor străine în economia naŃională, denatură economică, dar şi neeconomică. Elementele definitorii ale regimului privind investiŃiile străine înŃările aflate în curs de dezvoltare includ nivelul accesului la sectoarele economice, facilităŃile şi criteriilede performanŃă specifice, precum şi regimul de transfer al profitului şi capitalului CTN. De cele maimulte ori, CTN se bucură de regimul naŃional al Ńării gazdă, iar ISD se pot face în toate sectoarele (maiales în Ńările dezvoltate). Criteriile de performanŃă impuse uneori în Ńările în curs de dezvoltare urmărescselectarea proiectelor şi creşterea, în viziunea guvernelor lor, a beneficiilor pe termen lung ale ISD.
  • 107. Transferul profitului şi al capitalului CTN este, de regulă, liber şi garantat şi se încadrează înliberalizarea regimului circulaŃiei capitalurilor. FacilităŃile acordate de Ńările gazdă au un impact minorasupra deciziei CTN de a amplasa investiŃii orientate spre piaŃa internă, pe când facilităŃile acordate peprodus au un impact pozitiv. În ultimii ani, Ńările în curs de dezvoltare au făcut mari eforturi de a atrage ISD prin liberalizareaşi simplificarea regimului investiŃiilor străine şi prin trecerea de la un sistem de stimulente „pasive”(fiscale şi vamale) la un sistem de stimulente „active” (asistenŃă financiară). Politica de promovare pentru atragerea de ISD înseamnă promovarea unei Ńări ca amplasamentpentru ISD prin aplicarea politicilor speciale privind regimul investiŃiilor străine care se realizează prinintermediul instituŃiilor specializate în acest scop. MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa investiŃiilor străine directe în ultimii 15-20 de ani sunturmătoarele: • ISD depăşesc net ca importanŃă investiŃiile străine de portofoliu; • principalul mare investitor, dar şi beneficiar îl reprezintă SUA; • SUA are rol preponderat, atât ca „Ńară sursă”, cât şi ca „Ńară gazdă” a ISD, în comparaŃie cucelelalte Ńări cu economie de piaŃă; • creşterea ponderii Europei Occidentale şi a Japoniei, ca investitori externi, care deja au devansatISD americane; • axa N – N a devenit mult mai atractivă pentru ISD decât axa N – S; • creşterea însemnată a ponderii economiilor în dezvoltare în calitate de beneficiari ai ISD; dar şiChina şi „tigrii” asiatici cunosc creşteri relative şi absolute ale ISD; • deplasarea ISD din sectoarele primare (minerit, petrol, extracŃie) către cele terŃiare (servicii);sectorul serviciilor deŃine ponderea principală în cadrul ISD; • apariŃia în anii’ 80 a fenomenului de conversie a datoriei externe în ISD. 8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe În prezent, se desprind trei trăsături dominante în ceea ce priveşte fluxurile mondiale deinvestiŃii străine directe: 1) intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor internaŃionale de ISD; 2) apariŃia unor relaŃii noi, mai complexe, între comerŃul internaŃional şi ISD; 3) iniŃierea unor măsuri de reglementare multilaterală a fluxurilor de ISD. În cele ce urmează vom examina succint aceste tendinŃe prin prisma factorilor caredirecŃionează dinamica ISD. A. Principalele state exportatoare de capital Conform teoriei economice, statele exportatoare de capital, adică acelea care propulseazăinvestitorii, sunt în majoritatea lor statele puternic industrializate. Astfel, principalele zone deprovenienŃă a investiŃiilor directe sunt: Europa de Vest, U.E., America de Nord şi Japonia (tabelulnr. 1). Tabelul nr. 1 Fluxul ieşirilor de ISD după regiunea sau Ńara gazdă a ISD în perioada 1992 - 2003 = în mln USD= Regiunea sau Media 1998 1999 2000 2001 2002 2003 economia anuală gazdă a ISD 1992- 1997 Total 328.248 687.240 1.092.279 1.186.838 721.501 596.487 612.201 mondial I .Total 275.716 631.478 1.014.331 1.083.885 658.094 547.603 569.577 regiuni şi Ńări cu economii dezvoltate, din care:
  • 108. 1. Europa de 161.720 436.521 763.868 859.432 447.033 364.507 350.281 Vest 2. Uniunea 146.882 415.362 724.312 806.151 429.159 351.181 336.994 Europeană, din care: 2.1. FranŃa 25.927 36.701 86.845 191.434 259.775 386.540 433.521 2.2. Germania 36.630 36.926 119.618 192.898 470.933 531.738 544.604 2.3. Irlanda 31.281 32.181 33.826 40.024 136.921 167.945 193.442 2.4. Olanda 19.167 24.921 68.731 116.049 241.328 316.475 336.149 2.5. Marea 63.014 64.028 203.905 199.772 438.631 568.260 672.015 Britanie 3. America 88.605 165.362 226.638 187.301 160.986 141.749 173.426 de Nord, din care: 3.1. Canada 11.036 34.358 17.247 44.675 36.113 26.409 21.542 3.2. SUA 77.569 131.004 209.391 142.626 124.873 115.340 151.884 4. Japonia 20.232 24.152 22.743 31.558 38.333 32.281 28.800 II .Total 51.351 53.438 75.488 98.929 59.861 44.009 35.591 regiuni şi Ńări cu economii în dezvoltare, din care: 1. Europa 1.182 2.324 2.460 4.024 3.546 4.876 5.122 Centrală şi de Est 2. łările 2.068 - 135 2.810 3.265 4.493 3.455 6.832 exportatoare de petrol 3. Regiunea 39.613 31.591 41.645 83.872 50.425 37.885 23.637 Asia şi Pacific Sursa: U.N.C.T.A.D., World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004, p. 372-376. Cel mai important investitor în străinătate este SUA, Ńara căreia îi revin între 20% şi 30% dintotalul investiŃiilor externe directe. Faptul că SUA deŃine, în acelaşi timp, aproape jumătate din totalulproduselor naŃionale brute ale statelor dezvoltate pune în lumină relaŃia existentă între dimensiunile pieŃeiinterne, gradul de concentrare şi centralizare a capitalului, pe de o parte, şi cuantumul investiŃiilor directeîn străinătate, pe de altă parte. Primul exportator mondial de ISD este regiunea Europa de Vest, urmată de UE. Statelor membreale UE le revin circa 60% din totalul investiŃiilor mondiale, iar cei mai importanŃi investitori sunt înordine: Marea Britanie, Germania, Irlanda, FranŃa şi Olanda. SUA a devenit a treia zonă de provenienŃă ainvestiŃiilor directe în străinătate, iar Japonia deŃine o pondere de circa 5%–6% în ISD. O văditădiscrepanŃă există între poziŃia acestei Ńări ca investitor şi poziŃia sa ca exportator de mărfuri. În ceea ce priveşte Ńările cu economii în dezvoltare, acestea reprezintă doar un procent destul demic din ieşirile de capital sub forma investiŃiilor străine directe. B. Principalele state beneficiare ale investiŃiilor externe După cum este lesne de înŃeles, principalele state beneficiare ale investiŃiilor externe sunt totstatele dezvoltate menŃionate anterior (excepŃie făcând Japonia). Aşa cum rezultă din tabelul nr.2, putem observa că deşi Ńările dezvoltate au înregistrat cele mairidicate fluxuri de intrări investiŃionale, totuşi ele înregistrează un declin continuu care a început din anul2001 şi care se datorează în principal evenimentelor ce au avut loc în SUA Fluxurile de ISD cătreŃările dezvoltate au scăzut până la o pătrime în 2003, adică la 367 mld USD, reprezentând cel maiscăzut nivel din ultimii 6 ani, în timp ce ieşirile de ISD din aceste zone au crescut cu până la 4%, adică la
  • 109. 570 mld USD în 2003. O refacere economică destul de înceată şi de firavă, o activitate în scădere afurnizorilor şi achiziŃiilor internaŃionale, dar şi o criză financiară în lanŃ, la nivelul companiilor mari, aufost numai câŃiva dintre factorii determinanŃi ai declinului continuu de fluxuri investiŃionale. În ceea ce priveşte Regiunea Belgia – Luxemburg, aceasta a reprezentat încă o dată cel maimare recipient de ISD din lume, urmată fiind de China, FranŃa şi SUA. Statele Unite şi-a păstrat încontinuare poziŃia sa de lider între Ńările gazdă de ISD. Fluxurile de ISD către UE şi Japonia auscăzut la 21% şi, respectiv, la 32%. În anul 2003, numai două Ńări cu economii dezvoltate şi-aupăstrat poziŃia în topul Ńărilor cu cele mai mari intrări de fluxuri, acestea fiind Regiunea Belgia –Luxemburg, pe locul întâi, şi Irlanda, pe locul patru. Dintre regiunile cu economii în dezvoltare, intrările cele mai numeroase de investiŃii străinedirecte le-a înregistrat Regiunea Asia – Pacific, urmată fiind de Regiunea Asia de S, E şi S-E. ÎnEuropa Centrală şi de Est, se simte încă nevoia restructurării economice, dar şi a unei reforme lanivelul instituŃiilor de bază ale statului, fapt pentru care şi nivelul investiŃiilor, dar şi atractivitateapentru investitori sunt încă scăzute. Însă trebuie reŃinut faptul că după anul 1990 a început să seînregistreze o anumită orientare a investitorilor europeni şi spre statele din Estul şi Centrul Europei,dar la un nivel relativ scăzut, volumul total al ISD în aceste state fiind mult inferior celui de care aubeneficiat, de exemplu, Singapore, Malaysia şi Argentina, împreună. Tabelul nr. 2 Fluxul intrărilor de ISD, după regiunea sau Ńara gazdă a ISD, în perioada 1992 – 1997 – în mln USD –Regiunea sau Media 1998 1999 2000 2001 2002 2003economia gazdă a anualăISD 1992-1997Total mondial 310.879 690.905 1.086.750 1.387.953 817.574 678.751 559.576I. Total regiuni şi 180.750 472.545 828.352 1.107.987 571.483 489.907 366.573Ńări cu economiidezvoltate, din care:1. Europa de Vest 100.796 263.016 500.045 697.436 368.828 380.245 310.2342.Uniunea 95.845 249.931 479.372 671.417 357.441 374.000 295.154Europeană, dincare:2.1. FranŃa 19.779 30.984 46.545 43.250 50.476 48.906 46.9812.2. Spania 8.615 11.797 15.758 37.523 28.005 35.908 25.6252.3. Belgia şi 11.217 22.691 119.693 88.739 88.203 131.743 117.041Luxemburg2.4. Olanda 9.978 36.964 41.205 63.854 51.927 25.571 19.6742.5. Marea Britanie 19.527 74.321 87.979 118.764 52.623 27.776 14.5153.America de Nord, 68.280 197.243 308.119 380.798 186.948 83.900 36.352din care:3.1.Canada 8.012 22.809 24.743 66.791 27.487 21.030 6.5803.2. SUA 60.268 174.434 283.376 314.007 159.461 62.870 29.7724. Japonia 1.225 3.192 12.741 8.323 6.241 9.239 6.324II. Total regiuni şi 118.596 194.055 231.880 252.459 219.721 157.612 225.163Ńări cu economii îndezvoltare, din care:1. Europa Centrală 11.533 24.305 26.518 27.508 26.371 31.232 20.970şi de Est2. Asia de S, E şi S- 69.609 92.136 109.115 142.683 102.228 86.326 96.915E3. Regiunea Asia şi 74.494 102.449 112.884 146.195 111.966 94.474 107.278Pacific
  • 110. Sursa: U.N.C.T.A.D., World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004, p. 367–371. În ceea ce priveşte fluxurile de capital către Ńările cu economii în dezvoltare din Asia – Pacific,acestea au crescut în principal datorită companiilor transnaŃionale, care au găsit acolo costuri mai scăzuteale factorilor de producŃie, dar şi o creştere economică mai mare. În domeniul investiŃiilor străine, forma specifică de intervenŃie activă a autorităŃilor este cea aagenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine, activitate integrată în multe Ńări în activitatea dedezvoltare regională. În ultimele două decenii, Europa Occidentală a cunoscut o multitudine de schimbări şiexperimente în domeniul politicii regionale. Politicile regionale tradiŃionale, care vizau, în principal,redistribuirea resurselor şi activităŃilor economice în cadrul unui spaŃiu naŃional, de la regiunile prosperecătre cele mai puŃin avantajate, au fost completate cu programe ale UE, precum şi cu o varietate deiniŃiative locale vizând promovarea dezvoltării economice de jos în sus. 8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor Având în vedere importanŃa investiŃiilor străine în economia mondială şi faptul că negocierileasupra codificării unor principii ale acestora nu pot fi pur şi simplu abandonate, în cadrul OMC şi alUNCTAD sunt în curs discuŃii referitoare la un tratat multilateral privind investiŃiile străine (care sedoreşte a fi simlnar fostului GATT în domeniul comerŃului mondial). OrganizaŃia Mondială a ComerŃului sprijină realizarea unui cadru global de reglementare afluxurilor de investiŃii străine, având în vedere, îndeosebi, corelaŃia tot mai strânsă între acestea şicomerŃul mondial. Studii recente ale OMC au indicat, în mod categoric, că ISD sunt benefice pentruŃările receptoare. În acelaşi timp, însă, s-a constatat că proliferarea unei multitudini de acorduri bilateralesau regionale în domeniul investiŃiilor străine directe afectează coerenŃa şi stabilitatea fluxurilor mondialede investiŃii şi comerŃ. Printre avantajele pe care le-ar prezenta un asemenea tratat pentru statele în curs de dezvoltarese numără următoarele: – garantarea unui climat sigur şi stabil pentru investitorii străini; – eliminarea practicilor de acordare a unor stimulente foarte generoase pentru investitorii străini,practici care defavorizează Ńările mai sărace; – asigurarea unei protecŃii faŃă de discriminarea rezultată din acordurile regionale; – luarea în considerare, prin prevederi specifice, a intereselor statelor în curs de dezvoltare cele maidezavantajate. Având în vedere ponderea majoritară a statelor dezvoltate în cadrul fluxurilor mondiale deinvestiŃii străine, în ceea ce priveşte atât intrările, cât şi ieşirile, în cadrul OCDE s-a iniŃiat şi este într-ofază foarte avansată un acord multilateral privind investiŃiile străine. Acordul va fi un tratat de sinestătător, deschis şi statelor nemembre ale OCDE care doresc şi sunt capabile să îşi asume obligaŃiilecontractuale. Printre statele care şi-au manifestat deja interesul pentru semnarea acordului se numără:Singapore, Argentina, statele baltice, statele central-europene ş.a. Acordul îşi propune: realizarea unui cadru internaŃional în care investiŃiile să fie liberalizate,asigurarea libertăŃii afacerilor, protejarea capitalului străin şi stabilirea unui mecanism pentru rezolvareadiferendelor. Acordul va înlocui cele peste 600 de acorduri bilaterale privind garantarea şi stimulareareciprocă a investiŃiilor, încheiate de către statele membre ale OCDE până în prezent. Principiul centralal acordului îl constituie tratamentul nediscriminatoriu, cu foarte puŃine excepŃii acceptate, cum ar ficele privitoare la securitatea naŃională. Pe de altă parte, în vederea sprijinirii activităŃii de atragere a investiŃiilor străine de către Ńările cueconomii dezvoltate şi de către cele în tranziŃie, precum şi pentru a asigura condiŃii mai bune deinformare şi negociere pentru investitorii străini, Secretariatul General al UNCTAD a iniŃiat în 1995constituirea unei AsociaŃii Mondiale a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine. Fiindconstituită ca o organizaŃie autonomă, non-profit, AsociaŃia are următoarele obiective principale:
  • 111. – întărirea sistemelor de culegere şi schimb de informaŃii între agenŃiile de promovare ainvestiŃiilor străine; – facilitarea schimbului de experienŃă în domeniul atragerii de investiŃii străine între Ńări şi regiuni; – sprijinirea accesului agenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine la sursele de asistenŃă tehnicăşi pregătire profesională; – facilitarea accesului la surse de finanŃare şi de asistenŃă, cum ar fi agenŃiile bilate-rale saumultilaterale, în vederea realizării programelor promoŃionale ale Ńărilor membre. În vederea unei mai bune circulaŃii a informaŃiilor referitoare la oportunităŃile de investiŃii îndiverse Ńări, AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA) – creată în 1988 ca filială aBăncii Mondiale – a înfiinŃat reŃeaua IPANET, care asigură distribuirea prin Internet a informaŃiilor şiserviciilor pe care agenŃiile de promovare a investiŃiilor străine le pun la dispoziŃia potenŃialilorinvestitori străini. IPANET este un spaŃiu virtual on-line creat de MIGA. Activitatea principală a MIGA vizează garantarea investiŃiilor străine împotriva riscurilor politicepentru a încuraja fluxul de investiŃii, mai ales pe cele private, către Ńările cu economii în dezvoltare.MIGA propune astfel mai multe tipuri de garanŃii, vizând: riscul de transfer, riscul de expropriere sau denaŃionalizare, riscul de conflict armat şi riscul anulării contractului. 8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale Încă din anii ’50 ai secolului XX a existat un ansamblu de forŃe care a acŃionat pentru transferareaputerii politice în jos, dinspre statul naŃional spre regiuni şi grupări subnaŃionale. Alte forŃe au încercat,însă, să deplaseze puterea în sus, de la naŃiune către organisme şi organizaŃii internaŃionale. Însă, toateaceste forŃe au condus la subminarea poziŃiei statului naŃional la scară planetară. CorporaŃiile transnaŃionale (CTN), prin proporŃiile pe care le-au atins şi care le-aupermis să preia chiar şi unele din atributele statului naŃional, au dus chiar la modificarea unora dintreaceste atribute. Procesul de transnaŃionalizare se realizează, în primul rând, prin crearea şi extindereaunei impunătoare reŃele de agenŃi transnaŃionali. Motorul întregului proces devine CTN şi, prin aceasta,capitalul investiŃional internaŃional. Procesul de transnaŃionalizare va continua pe termen mediuindependent de mărimea, sectorul de activitate sau localizarea CTN. Conform unui studiu al UNCTAD efectuat pe baza opiniilor a 300 de manageri de CTN şi experŃidin diverse Ńări ale lumii, contribuŃia operaŃiunilor desfăşurate în străinătate în activitatea STN investigate acrescut în perioada 1996-2002 (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 Ponderea operaŃiunilor desfăşurate în străinătate în activitatea corporaŃiilor transnaŃionale investigate – în %– Activitatea 1996 2002 1. Vânzări 47 56 2. ProducŃie 35 45 3. Ocuparea forŃei de muncă 34 42 4. InvestiŃii brute 36 42 5. Total active 32 41 Sursa: UNCTAD, 2003. Un număr tot mai mare de CTN îşi constituie adevărate reŃele transnaŃionale de producŃie şicomercializare, CTN apreciate ca fiind globale sau cu un grad mare de coordonare internaŃională aucrescut, ca pondere, în totalul CTN, de la 33% în 1990 la 56% în 1996 şi au ajuns la 78% în 2002. CTNapreciate ca fiind puŃin coordonate internaŃional au scăzut de la 67% în 1990 la 22% în 1996. Criteriile de selectare a amplasamentelor filialelor în străinătate sunt următoarele: poziŃia geografică; disponibilul de resurse umane;
  • 112. infrastructura dezvoltării; accesul la alte pieŃe şi active create de capacitatea tehnologică şi de inovaŃie. În economia contemporană nu mai constituie o excepŃie faptul că un produs având aceeaşi marcăeste fabricat în mai multe locuri de pe Glob sau că în conducerea administrativă a multor corporaŃiiexistă persoane de naŃionalităŃi diferite. CTN ocupă o poziŃie importantă în economia mondială, având oforŃă economică mai mare chiar decât a multor state dezvoltate, valoarea bunurilor şi serviciilorrezultate din investiŃiile externe ale acestora depăşind cu mult valoarea exporturilor de mărfuri realizatepe plan mondial (tabelul nr. 4). De aici rezultă că ISD sunt principalul instrument de dezvoltare arelaŃiilor economice internaŃionale şi, în acelaşi timp, se află la baza apariŃiei şi dezvoltării CTN59. CorporaŃiile transnaŃionale (transnational corporations60) sunt principalii subiecŃi aiprocesului de globalizare la nivel planetar a activităŃii economice, în special a relaŃiilor comerciale şifinanciar-monetare. CTN sunt definite ca fiind o întreprindere mare, privată sau publică, care are sediul central într-oŃară şi operează prin mai multe sucursale aflate în proprietatea totală sau parŃială a altei Ńări. CTN seextind pe scară internaŃională pentru a profita de avantajele economice de scară, orizontale şi verticale, caşi de cele ale unui statut de cvasimonopol. Orice CTN posedă participaŃiuni, filiale şi sucursaleimplantate în diferite regiuni ale lumii, bazate pe o strategie gândită la scară mondială. CTN îşi desfăşoară activitatea în mai toate sectoarele de activitate, o pondere mai mare având în:industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate şi turism. Dacă luăm în considerare criteriul orientării investiŃiilor străine directe, atunci putem distingedouă tipuri de structuri transnaŃionale: a) structura introvertită – care presupune o activitate orientată prioritar spre interior. Pe termenlung, investiŃiile efectuate în Ńara de origine le depăşesc ca volum pe cele externe; b) structura extravertită – care se formează în condiŃiile unui accent sporit pus pe activitateaexternă. Acest tip de structură este caracteristic în special STN-urilor cu sediul în Ńări dezvoltate mici. Ambele structuri transnaŃionale presupun o diviziune a muncii intrafirmă, adică între unităŃilecomponente ale STN. Această diviziune se produce fie pe orizontală (ca în cazul industriei deautomobile), fie pe verticală (cum se întâmplă, de exemplu, cu industria petrolului). Rezultatul finalîl reprezintă dezvoltarea unor reŃele de tip matriceal, care implică nu numai compartimentele STN(firmă mamă, filiale), ci şi firme exterioare, independente, nelegate prin raportul de proprietate. Estevorba de aşa-numitele alianŃe strategice interfirme, tot mai numeroase în ultimii ani (Renault –Volvo, Apple – Sony). Tabelul nr. 4 CorporaŃiile transnaŃionale nonfinanciare cele mai mari din lume în anul 2003 Nr. Compania łara de Industria Numărul Indicele de Indicele crt. transnaŃională provenienŃă Ńărilor răspândire a de a CTN gazdă reŃelei internaŃio- ale CTN transnaŃionale nalizare 1. Deutsche Post Germania Transport şi 97 49,74 84,34 World Net depozitare 2. Ford Motor SUA Autovehicule 96 49,23 83,46 Company 3. Nestlé SA ElveŃia Mâncare şi 92 47,18 93,67 băuturi 4. Siemens AG Germania Echipament 78 40,00 66,08 electric şi electronic 59 Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economia mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 60 Denumite de către unii autori şi companii, societăŃi sau întreprinderi transnaŃionale saumultinaŃionale.
  • 113. Nr. Compania łara de Industria Numărul Indicele de Indicele crt. transnaŃională provenienŃă Ńărilor răspândire a de a CTN gazdă reŃelei internaŃio- ale CTN transnaŃionale nalizare 5. BASF AG Germania Produse 74 37,95 75,00 chimice 6. Royal Dutch L Marea Exploatare şi 72 36,92 78,93 Shell Group Britanie şi distribuŃie Olanda petrol 7. Astrazeneca Marea Produse 70 35,90 79,59 Plc Britanie farmaceutice Tabelul nr. 4 (continuare) Nr. Compania łara de Industria Numărul Indicele de Indicele crt. transnaŃională provenienŃă Ńărilor răspândire a de a CTN gazdă reŃelei internaŃio- ale CTN transnaŃionale nalizare 8. Unilever Olanda şi Produse 64 32,82 73,52 Marea diversificate Britanie 9. Total Fina Elf FranŃa Exploatare 62 31,79 68,17 şi distribuŃie petrol 10. Bayer AG Germania Produse 61 31,28 73,55 chimice şi farmaceutice 11. ABB ElveŃia InstalaŃii şi 59 30,26 93,18 echipamente 12. IBM SUA Echipament 58 29,74 91,25 electric şi electronic 13. Aventis SA FranŃa Produse 54 27,69 86,96 farmaceutice 14. Philip Morris SUA Produse 54 27,69 82,30 Companies diversificate Inc. 15. Novartis ElveŃia Produse 52 26,67 88,58 farmaceutice 16. Pinault – FranŃa ComerŃul cu 52 26,67 60,04 Printemps amănuntul Redoute SA 17. Abbott SUA Produse 50 25,64 83,17 Laboratories farmaceutice 18. Procter& SUA Produse 50 25,64 80,48 Gamble diversificate 19. Publicis FranŃa Servicii de 50 25,64 83,26 Groupe SA afaceri 20. British Marea Exploatare şi 49 25,13 64,46 Petroleum Britanie distribuŃie Co.Plc petrol Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004, New York & Geneva, 2004.Cele mai mari 100 CTN au un grad ridicat de transnaŃionalitate, exprimat în:• ponderea activelor deŃinute în străinătate;• ponderea vânzărilor realizate în străinătate;
  • 114. • ponderea numărului de salariaŃi ocupaŃi în străinătate – toate acestea în totalul activelor,vânzărilor şi al numărului de salariaŃi ai CTN respective. Celor 100 CTN tind să li se alăture cele 50 CTN din Ńările în curs de dezvoltare, acestea sporindu-şi activitatea în străinătate mult mai rapid decât cele mai mari CTN ale lumii. În cadrul celor 50 CTN dinŃările în curs de dezvoltare, din punct de vedere al sferei de activitate şi cu cel mai mare grad detransnaŃionalitate, se numără următoarele domenii de activitate: telecomunicaŃiile, transporturile,construcŃiile şi comerŃul. În ceea ce priveşte cele mai mari 100 CTN din lume, acestea au ca sferă de activitate următoarelesectoare (tabelul nr. 5): Tabelul nr. 5Clasificarea structurilor industriale ale celor mai mari 100 STN în anul 2003 - în mld USD - Nr. Structuri industriale Valoare crt 1. Componente electronice şi instrumente 224,4 2. TelecomunicaŃii 210,1 3. Electronică industrială şi echipamente electronice 164,5 4. Industria petrolieră 160,6 5. Conglomerate multiindustriale 140,4 6. Industria farmaceutică 136,8 7. Industria de „software” 123,4 8. Industria de „hardware” 120,0 9. Industria de automobile 69,5 10. Industria chimică 29,8 Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004. 8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale A. Efecte asupra Ńărilor – gazdă dezvoltate La începutul anilor ’90, peste două treimi din operaŃiunile societăŃilor transnaŃionale erauconcentrate în Ńările capitaliste dezvoltate. O asemenea orientare îşi are determinări şi în faptul căaceste societăŃi au putut găsi în statele dezvoltate, pe lângă o piaŃă cu o largă capacitate de absorbŃie,acel cadru legislativ, juridico-administrativ şi economic care să le permită să-şi desfăşoare relativnestingherit acŃiunile şi practicile specifice, asigurându-şi astfel controlul asupra firmelor din Ńărilerespective. Controlul strict asupra unităŃilor componente rămâne mijlocul de bază al integrării depline aacestora în ansamblul corporaŃiei, al subordonării activităŃii lor scopurilor generale ale firmei potrivitunei strategii globale şi, deci, al posibilităŃii de a se pune în mişcare practicile prin care se eludează şisubminează politicile economice ale statelor. Nu întâmplător, ceea ce urmăresc, în primul rând, acestesocietăŃi, este obŃinerea controlului deplin asupra unităŃilor externe în care deŃin participaŃii financiare61.Capitalul străin a ajuns să controleze părŃi însemnate din producŃia industrială a unor Ńări dezvoltate, cumar fi: Canada (50%), Belgia (33%), Germania (19%), Italia (15%), Olanda (12%). Tocmai deŃinerea controlului asupra unei părŃi atât de importante, chiar din economia unor Ńăridintre cele mai mari şi mai avansate, conferă CTN capacitatea şi posibilitatea de a-şi desfăşuraacŃiunile şi practicile prin care subminează interesele diverselor Ńări-gazdă, politicile lor economiceşi însăşi suveranitatea lor de stat. În aceste condiŃii, chiar şi unele Ńări occidentale-gazdă manifestă oadâncă preocupare faŃă de activitatea CTN, cauza principală a îngrijorării constituind-o, în ultimă 61 Ilie Şerbănescu, CorporaŃiile transnaŃionale, Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 173.
  • 115. analiză, pierderea controlului naŃional asupra unor ramuri sau sectoare economice de cea mai mareînsemnătate. În modul cel mai acut, este resimŃită această îngrijorare în Ńările cu economii îndezvoltare, în care CTN adesea domină sectorul industriei extractive şi sectorul industrieiprelucrătoare. B. Efecte asupra Ńărilor-gazdă cu economii în dezvoltare Deşi, în prezent, numai o mică parte din activitatea CTN este desfăşurată în Ńările cu economii îndezvoltare, acestea resimt într-o măsură mai importantă decât Ńările dezvoltate impactul implantării peteritoriul lor a CTN. Trebuie menŃionate, în acest sens, forŃa economică mai scăzută a Ńărilor respective,gradul mult mai redus al dezvoltării lor economico-industriale, caracterul nediversificat, unilateral sauchiar nestructurat al economiei multora dintre ele, capacitatea lor concurenŃială şi de replică mai slabă.Se cuvine să se aibă în vedere şi faptul că majoritatea acestor state sunt mici, deci mai puŃin în măsură săînfrunte forŃa CTN, în special a celor mai mari dintre ele. C. Efecte asupra Ńărilor de origine ale CTN Analiza implicaŃiilor expansiunii externe a CTN asupra Ńărilor de origine prezintă oînsemnătate deosebită, întrucât poate evidenŃia aspecte dintre cele mai importante pentru apreciereacorespunzătoare a raporturilor dintre aceste societăŃi şi autorităŃile statale din Ńările pe teritoriulcărora acŃionează, dintre monopolismul statal naŃional şi monopolismul „transnaŃional”. Realitatea unor asemenea efecte îşi găseşte o semnificativă reflectare în însuşi faptul că acesteafac, astăzi, în SUA, obiectivul unor aprige dezbateri, care au depăşit de mult cadrul simplelor abordăriteoretice ale economiştilor, fiind angajate, în mod direct, în dispută autorităŃile guvernamentale,Congresul şi comisiile acestuia. Efectele vizate în special sunt cele privind investiŃiile interne, ocupareaforŃei de muncă şi, deci, creşterea economică, exporturile, balanŃele comerciale şi de plăŃi. Adversarii puternicei expansiuni extrateritoriale a CTN americane – în general sindicatele şianumite cercuri congresiste – subliniază că, în urma unei astfel de expansiuni, consecinŃele resimŃitesunt, în principal, următoarele: neglijarea investiŃiilor interne; diminuarea exporturilor americane debunuri şi servicii; erodarea excedentului tradiŃional al balanŃei comerciale a SUA până la punctulapariŃiei unui deficit; „exportarea” inoportună a unor locuri de muncă şi, ca urmare, sporirea şomajuluipe piaŃa americană; încetinirea ritmului creşterii economice a SUA; crearea unor dificultăŃi în balanŃa deplăŃi. 8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative Politica de „paradis fiscal” conferă acelaşi statut companiilor străine, ca şi companiilorautohtone, uneori chiar îmbunătăŃit, pe întreaga suprafaŃă a statului în cauză, fiind, prin urmare, o politicăaplicată la scară naŃională, şi nu regională. În cele mai multe situaŃii, acest gen de politică este însoŃit şide o politică complementară în domeniul financiar-bancar, conferind priorităŃi şi statut special fondurilorprovenite din transferuri corporative externe, care apoi sunt redirecŃionate spre alte zone ale lumii. Pe plan mondial, statele „paradis fiscal” se bucură de o atractivitate din ce în ce mai mare atât înlumea marilor giganŃi ai mapamondului, cât şi în Ńări cu nivelul de trai mult sub cel al subzistenŃei, elemultiplicându-şi simultan numărul şi complexul de avantaje oferite investitorilor străini, în speŃăcorporaŃiilor multinaŃionale. Astfel, dacă, în 1978, corporaŃiile americane transferau către „paradisurile fiscale”, sub forma ISD,capitaluri cifrate la 23 mld USD, iar corporaŃiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimatela 160 mld USD, în perioada contemporană, volumul operaŃiunilor de capital derulate în Ńări „paradisurifiscale” este evaluat la 1.600 mld USD, aşa cum afirmă reprezentanŃi ai ONU. În cele ce urmează vom clasifica „paradisurile fiscale” după facilităŃile pe care Ńările respective leacordă corporaŃiilor multinaŃionale, astfel:
  • 116. 1) „paradisuri fiscale” în care impozitul pe venit sau dobândă este nul: Bahamas, Bahrain,Bermude, Insulele Caiman, Nauru, Saint-Vicent, Turks & Caicos; 2) „paradisuri fiscale” utilizate drept bază de amplasament a filialelor, sucursalelor sau/şidiviziilor corporative, ale căror venituri şi profituri sunt scutite de plata impozitelor, în condiŃiiledesfăşurării unor operaŃiuni investiŃionale în afara graniŃelor naŃionale: Costa Rica, Malaysia, Panama,Filipine, Venezuela, Marea Britanie (pentru corporaŃiile multinaŃionale nerezidente); 3) „paradisuri fiscale” în care sunt practicate rate de impunere asupra veniturilor corporativerezultate ca urmare a condiŃiilor naturale regionale şi în care fiscalitatea este redusă, dar prezentă:Liechtenstein, ElveŃia, Insulele Virgine Britanice, Antilele Olandeze, Irlanda; 4) „paradisuri fiscale” în care corporaŃiile holding sau cele off-shorre dispun de un statutprivilegiat: Luxemburg, Olanda, Singapore; 5) „paradisuri fiscale” în care se găsesc alte avantaje specifice corporaŃiilor multinaŃionale(CTN): Antigua & Barbuda, Anguilla, Barbados, Grenada, Jamaica. CTN sunt amplasate pe pieŃele off-shorre, de unde li se trage şi denumirea. Centrele sau pieŃeleoff-shorre sunt acelaşi lucru cu paradisurile fiscale (de exemplu, Bahamas, Antilele Olandeze,Emiratele Arabe Unite, Panama, Liban, Singapore). Ele sunt alimentate, în principal, din fonduriprovenite din afacerile cu ŃiŃei şi reprezintă locuri de liberă circulaŃie a capitalurilor internaŃionale,menŃinând în anonimat identitatea debitorilor şi a creditorilor. Nicio administraŃie fiscală şi niciojustiŃie nu îşi pot exercita, în aceste zone, dreptul de urmărire. Ele sunt, în general, independente decomerŃ şi producŃie. În comparaŃie cu acestea, există şi pieŃe on-shorre (de exemplu: Londra, Frankfurt,Paris, New York), unde atât societăŃile-mamă, cât şi filialele sunt de drept din Ńara-gazdă şi îşidesfăşoară activitatea tot în Ńara respectivă, fiind supuse regimului fiscal local. În sens restrâns, avantajele „paradisurilor fiscale”, din perspectiva CTN, pot fi sintetizateastfel: a) existenŃa posibilităŃii constituirii de societăŃi în participaŃie ale căror rate de impunerefiscală pot fi nesemnificative sau absente; b) asigurarea discreŃiei tranzacŃiilor internaŃionale, a destinaŃiilor capitalului corporativ, acomponenŃei Consiliului de AdministraŃie etc.; c) protecŃia prin lege a persoanelor şi societăŃilor implicate în operaŃiunile comerciale şi financiaredesfăşurate; d) prezenŃa unui sistem bancar bine dezvoltat, care permite realizarea rapidă şi fără birocraŃie atranzacŃiilor naŃionale şi internaŃionale; e) o bună funcŃionare şi o continuă dezvoltare, la standarde calitative şi cantitative simlnare statelormari industrializate, a mijloacelor de comunicaŃie în plan atât intern, cât şi extern; f) absenŃa controlului vamal şi valutar; g) permanenta adaptare a legislaŃiei la necesităŃile marilor giganŃi corporativi; h) marea majoritate a statelor „paradisuri fiscale” au încheiat tratate pentru evitarea dubleiimpuneri cu aproximativ toate Ńările lumii. În consecinŃă, experienŃa internaŃională demonstrează, printre altele, faptul că dezvoltarea şicreşterea economică a fiecărui potenŃial stat-gazdă nu înseamnă întotdeauna o fiscalitate restrictivă. 8.9. InvestiŃiile străine directe în România România, ca de altfel toate statele din Centrul şi Estul Europei, are, la rândul său, o serie demotivaŃii subiective şi obiective care stau la baza interesului faŃă de ISD, dintre care putem reŃine, maiales, următoarele: 1) nevoia de capital în vederea retehnologizării şi a relansării economice; 2) fluxurile de valută, care contribuie la diminuarea presiunii asupra deficitului contului curent şibalanŃei de plăŃi externe; 3) transferul de tehnologii noi şi de know-how, care poate avea un impact favorabil asupracompetitivităŃii şi costurilor produselor şi serviciilor;
  • 117. 4) crearea de valoare adăugată şi de noi locuri de muncă; 5) infuzia de noi calificări şi profesii, inclusiv în domeniul managementului financiar-bancar, alpieŃei de capital, al marketingului, comerŃului electronic şi tehnologiilor informaŃionale; 6) preluarea şi aplicarea noilor metode de conducere, printre care managementul tânăr, inovativ şicu rol pozitiv; 7) accesul la piaŃa occidentală, cu exigenŃele sale ridicate; 8) deschiderea către piaŃa mondială, în condiŃiile globalizării, în domeniile în care forŃa depenetrare a capitalului străin este superioară celei a capitalului autohton; 9) contribuŃia la bugetele de stat prin plata de taxe şi impozite. Pe de altă parte, România deŃine şi o serie de avantaje competitive, de natură să atragă ISD, dupăcum urmează: a) avantaje legate de locaŃie şi piaŃa de desfacere: – este una dintre cele mai mari pieŃe de desfacere din Europa Centrală şi de Est, cuprinzând peste21 mln de locuitori; – are o locaŃie atractivă, permiŃând un acces facil la Ńările din C.S.I. (fosta U.R.S.S.), la Ńările dinBalcani, din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord; – are o locaŃie aflată la joncŃiunea a trei viitoare rute de transport european (coridoarele nr.4,7şi 9); b) avantaje legate de resurse: – deŃine forŃă de muncă calificată, cu solide cunoştinŃe în tehnologie, IT şi inginerie; – este bogată în resurse naturale, are un sol fertil pentru agricultură şi deŃine însemnate resurse depetrol şi gaze naturale; – are un potenŃial turistic însemnat; c) avantaje pe plan politic: – deŃine o putere executivă stabilă; – este un factor de stabilitate în zonă, fiind Ńară membră a NATO; – este un garant al stabilităŃii în Europa de S-E; – este o Ńară vizată a deveni membră U.E. din 2007; d) avantaje legate de apartenenŃa la organisme şi organizaŃii internaŃionale: – e o Ńară ce are încheiate acorduri bilaterale cu alte state în ceea ce priveşte promovarea şiprotejarea reciprocă a investiŃiilor; – are relaŃii diplomatice bilaterale cu 177 din 191 de state membre ale NaŃiunilor Unite, la care seadaugă Vaticanul, Ordinul Suveran Militar de la Malta şi Autoritatea NaŃională Palestiniană; – este stat membru al NaŃiunilor Unite şi al altor organizaŃii internaŃionale, precum: OSCE,Consiliul Europei şi OrganizaŃia InternaŃională a Francofoniei; – are încheiate acorduri de comerŃ liber cu U.E., Ńările EFTA şi CEFTA; – este Ńară membră a O.M.C. încă din ianuarie 1995; e) avantaje economice: – are o creştere economică substanŃială; – deŃine un statut de economie de piaŃă funcŃională; – are o inflaŃie în descreştere; – are o asistenŃă financiară permanentă pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii; – cunoaşte un interes în creştere din partea investitorilor străini; f) avantajul îmbunătăŃirii infrastructurii: – deŃine reŃele bine puse la punct de telecomunicaŃii mobile prin sisteme GSM; – are o infrastructură industrială bine dezvoltată, aici incluzând infrastructura petrolieră şi aproduselor petrochimice; – are o prezenŃă destul de mare a sucursalelor şi a reprezentanŃelor diferitelor bănci de renume dinstrăinătate;
  • 118. – are o infrastructură feroviară bine dezvoltată care vrea să ajungă la standardele de infrastructurădin UE; – posedă extinse facilităŃi de navigare maritimă şi fluvială; g) avantaje sociale: – există acorduri încheiate între Guvern şi ConfederaŃiile Sindicale; – nu există mişcări sindicale majore; – există un dialog permanent între puterea executivă şi asociaŃiile sindicale; – relaŃiile de muncă şi piaŃa muncii sunt legiferate printr-un Cod al Muncii; h) avantaje legislative: – legislaŃia este compatibilă cu acquis-ul comunitar; – prevederile legale sunt simlnare cu cele din U.E.; – există o politică fiscală sănătoasă, reglementată prin Codul Fiscal; – există o politică fiscală competitivă: cota/taxa unică de 16% . Principala măsură de facilitare a atragerii ISD în economia românească a constituit-o Legeanr. 35 din 1991 privind regimul investiŃiilor străine în România. Dar cadrul juridic necesar oricăror activităŃi de cooperare şi de atragere de ISD s-aîntregit printr-o serie de acte normative anterioare şi ulterioare, printre care se pot număra:Decretul-lege nr. 96/1990, care a înlăturat o serie de disfuncŃionalităŃi ale legislaŃiei anterioare;Legea nr. 15/1990, privind transformarea unităŃilor economice în societăŃi economice şi în regiiautonome; Legea nr. 26/1990, privind Registrul ComerŃului; Legea nr. 31/1990, privind registrulsocietăŃilor comerciale; Legea nr. 12/1991, privind impozitul pe profit; Legea nr. 58/1991, privindprivatizarea; O.U.G. nr.31/1997, privind realimentarea ISD în România; O.U.G. nr. 92/1997,privind ISD; H.G. nr. 94/1998, privind ISD; Legea nr.241/1998, privind reglementarea ISD înRomânia; Legea nr. 332/2001 privind promovarea ISD cu impact semnificativ în economie. Cadrul legislativ astfel constituit a asigurat în principal accesul liber în România al ISD şi agarantat integrarea capitalurilor străine, în sensul că acestea nu pot fi naŃionalizate, expropriate,rechiziŃionate sau supuse altor măsuri cu efecte simlnare, garantându-li-se în acelaşi timp investitorilorstrăini libera dispunere asupra profiturilor anuale înregistrate. Într-o primă fază chiar, investitorilor străinili s-au acordat anumite facilităŃi discriminatorii faŃă de investitorii autohtoni, facilităŃi care nu s-au regăsitla alte state foste socialiste, sau nu s-au regăsit la acest nivel. În baza legislaŃiei existente în România, capitalul străin într-o societate nu mai este limitat caproporŃie, fiind permise chiar societăŃi cu capital străin 100%, iar societăŃile comerciale cu capital totalsau parŃial străin au acelaşi regim juridic ca orice alt agent economic autohton. Cea mai recentă modificare adusă legislaŃiei româneşti în domeniul ISD este adoptarea Legii nr.332/2001 privind promovarea investiŃiilor directe cu impact semnificativ în economie. Această lege seînscrie printre actele normative care au ca obiect politica fiscală în domeniul ISD. În înŃelesul legii, prin investiŃii directe cu impact semnificativ în economie se înŃeleg investiŃiilecu o valoare care depăşeşte echivalentul a 1.000.000 USD, realizate în formele şi modalităŃile prevăzutede această lege şi care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a României,având un efect pozitiv de antrenare în economie şi creând noi locuri de muncă. Conform Legii nr. 332/2001, acest gen de investiŃii pot fi efectuate în toate domeniile de activitate,cu excepŃia sectorului financiar, bancar, de asigurări/reasigurări, precum şi a celor reglementate prin legispeciale, cu respectarea următoarelor condiŃii: a) să nu încalce normele de protecŃie a mediului înconjurător; b) să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naŃională ale României; c) să nu dăuneze ordinii, sănătăŃii sau moralei publice. Drepturile de care beneficiază investitorii străini, conform acestei legi, sunt următoarele: 1) dreptul de a transfera integral în străinătate profiturile care li se cuvin, în condiŃiileregimului valutar din România, după plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaŃii prevăzute delegislaŃia românească;
  • 119. 2) dreptul de a transfera în străinătate, în valuta investiŃiei, sumele obŃinute în urma vânzăriiacŃiunilor sau părŃilor sociale, precum şi cele rezultate din lichidarea investiŃiilor, în condiŃiileregimului valutar din România; 3) dreptul de a transfera în străinătate, în valuta investiŃiei, sumele obŃinute cu titlul de despăgubire,în situaŃia în care au fost realizate exproprieri pentru utilitate publică. Totuşi, au existat şi o serie de aspecte critice privind ISD în România, menŃionându-seurmătoarele elemente negative: • birocraŃia în aplicarea unor legi, constând în lungul şir de justificări, documentări şi aprobări; • starea de instabilitate economică şi valutară; • calitatea necorespunzătoare a băncii de informaŃii şi a mişcării informaŃiilor privind stareaeconomică; • crearea unui număr important de firme private româneşti în cele mai multe sectoare aleeconomiei naŃionale, ca urmare a acumulării de capital autohton şi a privatizării62. Ca urmare a acestor disfuncŃionalităŃi, s-a recurs la noi măsuri de atragere a investitorilor străini.Procesul de atragere a investitorilor străini în economie presupune parcurgerea următoarelor etape:informarea, sensibilizarea şi atragerea potenŃialilor investitori străini. Prezentarea posibilităŃilor de investire pentru potenŃialii investitori se face prin intermediulstudiilor de oportunitate, punându-se în evidenŃă: caracteristicile şi avantajele ramurii economice,trăsăturile dominante ale acesteia şi ale zonei geografice, domeniul de activitate etc. Studiile de oportunitate pot fi împărŃite în: studii regionale, sectoriale şi speciale. Studiile deoportunitate regionale identifică posibilităŃile de a investi într-o anumită regiune, zonă administrativă, cuun potenŃial economic mai redus, dar cu un excedent de forŃă de muncă, cu o piaŃă de desfacere, cu unpotenŃial al cumpărătorilor, cu posibilităŃi de aprovizionare cu materii prime, cu tradiŃii şi cu un anumitgrad de atractivitate etc. Studiile de oportunitate sectoriale vizează posibilităŃile de a investi într-unanumit sector de activitate (industria alimentară, industria uşoară, turism, industria materialelor deconstrucŃii etc.). Studiile de oportunitate speciale se referă, cu prioritate, la resurse (umane, financiare,materiale). Prezentarea acestora se face din punct de vedere cantitativ, calitativ şi al structurii,prezentându-se investitorilor străini informaŃiile de bază cu privire la resursele respective, dar şi altele63. În ceea ce priveşte climatul investiŃional în România64, acesta a fost evidenŃiat pentru prima oarăîn lucrarea Cartea Albă – Climatul investiŃional în România, elaborată de Consiliul Investitorilor Străiniîn România. Conform acestei lucrări, în care se făcea analiza situaŃiei mediului de afaceri din Româniaanilor 2000, investitorii străini din România doreau să li se asigure următoarele condiŃii: 1) să primească asigurări privind stabilitatea mediului de afaceri; 2) o mai puŃină implicare din partea statului român; 3) constituirea unui mediu legal clar şi stabil; 4) stoparea instabilităŃii cadrului legislativ; 5) efectuarea de modificări în următoarele domenii: sistemul contabil, fiscalitatea, administraŃia,sistemul bancar, infrastructura; 6) revizuirea urgentă a sistemului de taxe şi o relaxare fiscală; 7) simplificarea procesului de privatizare; 8) reducerea ponderii deŃinute de stat în sistemul bancar. Pentru România, o Ńară cu posibilităŃi interne de acumulare a capitalului extrem de limitate, dintretoŃi factorii externi de dezvoltare, cel mai important rol stimulator îl pot avea ISD de capital. De regulă,ele reprezintă intrări pe termen lung, deci un element de stabilitate. În