Academia de Ştiinţe a Moldovei       Institutul Patrimoniului Cultural             Centrul Studiul Artelor                ...
Cuprins:___________________________________________________________ 2  Introducere________________________________________...
Introducere   Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere în istoriografia naţională.       Diferite motive au fă...
Giuvaiergeria face parte, după unii specialişti, din artele miniaturale, numite de Nicolae Iorgaarte minore, sintagmă vali...
podoabe descoperite în mormintele cercetate, care permit stabilirea poziţiei sociale ocupate dedefunct, precum şi aprecier...
speciale privind prelucrarea artistică a metalelor preţioase. Date sumare despre istoricul arteibijuteriilor se întîlnesc ...
Cercetătorul analizează fibulele geto-dacice în formă de litera S, denumite fibule tracice,descoperite în staţiunea Butuce...
economice şi culturale dintre ţările române în ceea ce priveşte schimbul de meşteri, rolul oraşuluimedieval moldovenesc ş....
Scopul şi obiectivele investigaţiei.   Analiza literaturii de specialitate denotă că, pînă în prezent, o lucrare interdisc...
5. analiza artistico-stilistică a podoabelor şi bijuteriilor conform etapelor cronologice şi        dimensiunilor spaţiale...
decorativ-aplicate. Autorul efectuiază analiza esenţială a pieselor de orfevrărie insuficient        cercetate şi puţin cu...
meşteşugului artistic, autorul descrie podoabele tradiţionale, exclusive şi de serie în contextulevoluţiei artelor decorat...
Izvoarele de studiere a giuvaiergeriei   Graţie aspectului atractiv şi proprietăţilor fizico-chimice, metalele şi pietrele...
primul filosof care încearcă să studieze pietrele preţioase, bijuteriile şi rolul lor în viaţa omului.Lucrarea De lapidibu...
speciale de artă decorativă, materiale expoziţionale, un loc deosebit ocupînd costumul naţionalfeminin, tradiţiile ceremon...
Placa reprezintă imaginea unei zeiţe cu mîini-aripi şi corpul alcătuit din două frunze alăturatedispuse simetric, lujere ş...
Din secolele III-IV d.Hr. datează tezaurele bogate ale culturii Sîntana de Mureş-Cerneahov,reprezentate prin pandantive de...
şi preferinţele în materie de podoabe, tehnicile de lucru şi tehnologiile folosite în procesulconfecţionării articolelor d...
aparţinînd mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Actualmente, confecţionarea podoabelorbisericeşti este legată mai mult...
de artă picturală şi decorativă care au avut loc în RSS Moldova în a doua jumătate a secolului XX,precum şi cataloagele ex...
preponderent în limba rusă, informaţii parţiale au fost depistate în culegerile istorice privinddezvoltarea Moldovei din c...
descrise şi analizate bijuteriile tradiţionale ale naţionalităţilor ce populau Republica Moldova,podoabele simple ale feme...
Istoriografia giuvaiergeriei    Istoria giuvaiergeriei universale constituie un capitol important şi impunător de mare în ...
medievale, a stilului geometric şi vegetal, crearea bijuteriilor originale ca protest contra situaţieipolitice şi economic...
şi strict cenzurate numai o anumită categorie de lucrări, cu precădere despre aspecte neesenţiale dingiuvaiergerie, litera...
succintiul din România, este cunoscut şi apreciat în întreaga lume sub numele de rumanit. Tot înaceastă perioadă apare stu...
conformitate cu etapele istorice de dezvoltare, lucrarea fiind asociată cu un vast material ilustrativ şidescrierea minuţi...
Deosebit de importantă pentru istoriografia europeană privind artele decorative este monografialui Henri de Morant [77], c...
numele celor mai renumiţi aurari şi zlătari, operele de artă executate, tehnicile de lucru folosite de-alungul anilor de c...
Printre recentele lucrări de proporţii din domeniul giuvaiergeriei în spaţiul post-sovietic seplasează studiile semnate de...
Capitolul I. Arta metalelor preţioase: geneză, istorie şi particularităţi                                de dezvoltare    ...
folosirea motivelor încărcate şi destul de sofisticate, îmbinarea armonioasă a decorului geometric şivegetal, antropomorf ...
Femeile poartă cercei de bronz şi de aur de forme variate, inele de tîmple, ace de cap ori pentrufixarea veşmintelor, diad...
preţioase din ţările române a îmbinat cel mai armonios elementele celor două lumi atît de diferite:Europa şi Orient.   Cel...
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Arta giuvaergieriei din republica moldova
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Arta giuvaergieriei din republica moldova

5,688

Published on

ARTA

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
5,688
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
39
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Arta giuvaergieriei din republica moldova

  1. 1. Academia de Ştiinţe a Moldovei Institutul Patrimoniului Cultural Centrul Studiul Artelor Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 739.2 (478) (043.2) Nicorici Liliana Arta giuvaiergeriei din Republica Moldova17.00.04 - Arte vizuale (arta plastică, decorativă, aplicată) Teză de doctor în studiul artelor Conducător ştiinţific: Tudor Stavilă ________ Dr. habilitat în studiul artelor Autor: Nicorici Liliana ________ Chişinău 2007 1
  2. 2. Cuprins:___________________________________________________________ 2 Introducere_______________________________________________________ 3 Izvoarele de studiere a giuvaiergeriei ________________________________ 13 Istoriografia giuvaiergeriei_________________________________________ 23Capitolul I. Arta metalelor preţioase: geneză, istorie şi particularităţi de dezvoltare _________________________________________________________________ 31 1.1. Arta metalelor preţioase în ţările române _________________________ 31 1.2. Premise, condiţii şi particularităţi ale evoluţiei giuvaiergeriei în Basarabia ________________________________________________________________ 47Capitolul II. Giuvaiergeria laică şi bisericească din Republica Moldova în secoleleXIX-XX___________________________________________________________ 66 2.1. Articolele de orfevrărie liturgică din Basarabia ____________________ 66 2.2. Portul podoabelor şi bijuteriilor în Moldova în secolele XIX-XX ______ 81 2.3. Podoabe ceremoniale din Republica Moldova în secolele XIX-XX ____ 102Capitolul III. Giuvaiergeria naţională la etapa contemporană şi perspectivele dedezvoltare ________________________________________________________ 111 3.1. Unele consideraţiuni privind dezvoltarea sectorului de stat şi particular în industria naţională a bijuteriilor ___________________________________ 111 3.2. Designul în giuvaiergerie – realizări şi tendinţe artistice ____________ 126 3.3. Aprecierea şi evaluarea articolelor de bijuterii ____________________ 137 Încheiere _______________________________________________________ 145 Concluzii şi recomandări _________________________________________ 160 Rezumat _______________________________________________________ 163 Summary for doctoral____________________________________________ 164 Резюме ________________________________________________________ 165 Referinţe bibliografice ___________________________________________ 166 Bibliografie selectivă _____________________________________________ 173 Lista imaginilor şi tabelelor anexate ________________________________181 Dicţionar al termenilor utilizaţi în giuvaiergerie ______________________ 186 2
  3. 3. Introducere Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere în istoriografia naţională. Diferite motive au făcut ca în Republica Moldova arta giuvaiergeriei să fie neglijată, neexistîndpractic lucrări de specialitate, accesibile celor interesaţi, în centrul atenţiei aflîndu-se dezvoltareaceramicii, a covorului şi a costumului naţional. Teza dată constituie rezultatul unei munciîndelungate şi este bazată pe o bogată documentaţie istorică şi recentă, materialul condensat încapitolele tezei fiind capabil să răspundă celor mai importante întrebări din acest vast domeniu. Fărăo profundă studiere a evoluţiei artei bijuteriilor, a locului şi rolului în societate în diferite perioadeistorice, nu poate fi vorba de edificarea unui tablou veridic şi complet al dezvoltării artei decorativemoderne şi contemporane. Din aceste considerente cercetarea apariţiei şi evoluţiei giuvaiergerieidevine un imperativ al timpului, multiple documente atestînd indubitabil existenţa meşteşuguluiartistic de prelucrare a metalelor preţioase în Republica Moldova. Din timpuri preistorice, omul a utilizat diferite materiale naturale sau artificiale pentru a seîmpodobi pe sine sau obiectele sale, bijuteriile constituind în această ordine de idei valori sigure,oferind posibilitatea satisfacerii unor ambiţii şi nevoi umane fireşti, vechi de cînd lumea. Pentru aputea aborda problema dezvoltării giuvaiergeriei naţionale, este strict necesară formularea cuprecizie a termenilor podoabă şi bijuterie, care sunt deseori trataţi în mod arbitrar, fără a se ţinecont de specificul acestora. Termenul bijuterie include articolele executate din materii prime nobile,pietre preţioase, fine şi organice. Specialiştii din domeniu restrîng această categorie numai laarticolele confecţionate din aur, platină, diamante, safire, rubine, smaralde şi perle naturale.Termenul podoabă include articolele confecţionate din materii prime ieftine şi sintetice, imitaţii depietre şi strassuri, ceramică şi materii plastice. Din aceste considerente, vorbim despre podoabe şinu bijuterii, atunci cînd ne referim la obiectele ieftine utilizate în scopuri magico-religioase, lapodoabe populare confecţionate din ceramică, aramă, alamă, crenguţe verzi, flori de hîrtie.Termenul giuvaiergerie provine din limba turcă (cevahir înseamnă giuvaier) şi defineştemeşteşugul artistic de a lucra vase liturgice şi obiecte de uz casnic, podoabe şi bijuterii prinnumeroase tehnici descoperite şi utilizate din antichitate: forjare, turnare, ştemuire, cizelare,emailare, filigranare etc. Meşterul care lucrează cu metalele şi pietrele preţioase este numitgiuvaiergiu sau bijutier, aurar, argintar, orfevrar. N.Iorga foloseşte pentru desemnarea meşterilorcare lucrau metale preţioase (argint) termenul de argintar, iar pentru cei care lucrau aurul –termenul de zlătari, preluat din slavonă şi care semnifică acelaşi lucru ca şi orfevrar. În Moldovatermenul zlătar era mult mai rar utilizat comparativ cu Transilvania şi Ţara Românească [39, p. 35-42]. 3
  4. 4. Giuvaiergeria face parte, după unii specialişti, din artele miniaturale, numite de Nicolae Iorgaarte minore, sintagmă validată de echivalentele sale din limba franceză – arts mineurs, italiană –arti minori, engleză – minor arts sau germană – Kleinkunst; conform opiniei lui M.Gramatopol,traducerea corectă şi adecvată ar fi cea de artele mici [34, p. 8]. Dicţionarul de estetică [22] defineştetermenul de miniaturale prin „caracter al operei de artă constînd nu atît în micşorarea proporţiilor,în reducerea la minor a dimensiunilor obişnuite, cît mai mult în recursul la fineţe, la gingăşie, larafinament”. În afară de podoabe, în categoria artelor minore sunt incluse gliptica, sticlăria,monedele, toreutica, fildeşurile, statuetele de bronz şi cele de teracotă, bijuteriile fiind o expresiestrălucită de îmbinare armonioasă între materie, tehnică şi funcţionalitate. Podoabele, obiecte de artă decorativă, folosite de femei pentru a pune în valoare farmecul şieleganţa lor, au ocupat întotdeauna un loc aparte printre artele minore. Accesorii ale cultului magicsau ale cultului pentru frumos, folosite cu modestie sau exuberanţă, ele au servit drept obiect destudii controversate privind rolul şi importanţa lor în viaţa social-culturală. Pentru unii podoaba aînsemnat un rău absolut, fiind condamnată prin definiţie [48], Horaţiu îi ataca în odele sale pe ceicare purtau podoabe după moda persană; în secolul al XV-lea, Savonarola critica gustul pentrubijuterii, iar în Anglia secolului al XVI-lea erau denunţate podoabele aduse de moda italiană [70, p.6]. Pentru alţii, bijuteriile aduc mereu o noutate artistică, inspiră fantezie şi seducţie. Aceste douăopinii nu au ajuns şi, pare-se, nu vor ajunge niciodată la un anumit compromis, fiecare avîndu-şiadepţii săi fervenţi. Se poate spune însă cu certitudine că, în anumite perioade, podoaba nu putea ficonsiderată un simplu accesoriu de înfrumuseţare, ci un mijloc esenţial de expresie, identificare apoziţiei sociale şi a situaţiei materiale, în deplină corespundere cu o trăsătură psihologică a naturiiumane – cea de a se împodobi pentru a fi observat, remarcat şi apreciat corespunzător. Rolurile depodoabă şi de element distinctiv s-au dezvoltat în paralel, în timp, podoabele devin elementedistinctive pentru anumite grupuri sociale, culturale şi naţionale, deopotrivă cu limba, tradiţiile şiobiceiurile. Graţie acestor elemente, putem diferenţia costumele naţionale şi portul podoabelor dinBasarabia, ele variind în funcţie de zona geografică: nord, sud, centru. In domeniul podoabelor, ca, de altfel, în toate domeniile vieţii, se simte procesul preluăriicreatoare a realizărilor anterioare, adaptarea la realităţile timpului şi căutarea unor noi căi deexprimare. Bijuteriile se întîlnesc din timpuri foarte îndepărtate, apariţia lor fiind stimulată deritualurile magico-religioase şi de comportamentul ceremonial, care impuneau „ceea ce trebuie săfaci şi să porţi” în anumite situaţii. În asemenea condiţii, apar podoabe pentru semnificareaceremoniei căsătoriei, bijuterii de botez sau cele de doliu, multe din ele devenind podoabe eternegraţie sensului purtat. Totodată, bijuteriile devin o importantă parte componentă a ritului funerar,practicat din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice scot în permanenţă la lumină variate 4
  5. 5. podoabe descoperite în mormintele cercetate, care permit stabilirea poziţiei sociale ocupate dedefunct, precum şi aprecierea cronologică şi etnică exactă a monumentului funerar respectiv. Articolele de giuvaiergerie din Republica Moldova sunt o sinteză logică a tradiţiilor artizanalegeto-dacice, a influenţelor culturale greco-romane, bizantine, a popoarelor migratoare, slave,orientale etc. Noutăţile civilizaţiilor învecinate erau aduse în zonă graţie călătorilor şi numeroşilornegustori, arta bijuteriilor fiind plasată la răscrucea între Orient şi Occident. În aceste condiţiidevine dificilă stabilirea unei cronologii fixe privind etapele de dezvoltare a giuvaiergeriei sauspecificarea unei anumite terminologii, bijuteriile fiind denumite în mod variat în regiunilegeografice învecinate, sursa cea mai importantă pentru studiere rămînînd a fi piesele muzeistice. Necesitatea unui studiu din domeniul giuvaiergeriei, care ar include informaţii vaste despre artametalelor preţioase şi articolele de bijuterie din Republica Moldova, materiile prime utilizate şitehnologiile de lucru, se bazează pe mai multe considerente. Giuvaiergeria a existat mai mult timpîntr-un spaţiu al anonimatului, figurînd în realitate, dar uitată, de facto, în cercetare. Mai mult caatît, în perioada sovietică, au fost implantate terminologia şi standardele specifice pentru URSS, deexemplu, clasificarea pietrelor în preţioase şi semipreţioase, noţiuni neacceptate actualmente decătre GIA (Institutul de Gemologie din America), dar care sunt utilizate în continuare de specialiştiidin ţară, iar arta religioasă a fost un domeniu depăşit al ideologiei respective. Necorespundereaterminologiei şi a sistemelor de apreciere din Moldova cu sistemele europene, precum şi utilizareaunor tehnologii conservative, luînd în consideraţie lipsa mijloacelor financiare necesare, iar uneorichiar frica şi nedorinţa de a lucra cu utilaj modern şi performant – creează condiţii nefaste pentrudezvoltarea şi studierea giuvaiergeriei din Republica Moldova. În ultimii ani se observă o creştere considerabilă a interesului cercetătorilor din domeniileafiliate (arheologi, istorici, tehnologi, culturologi, critici de artă, etnografi) faţă de articolele degiuvaiergerie, de unde rezultă şi importanţa subiectului privind giuvaiergeria naţională. Bijuteriileprezintă o parte considerabilă din patrimoniul cultural al ţării, care merită atenţie nu numai prinmateriile nobile de confecţionare, dar şi prin fineţea executării, rafinament şi stil artistic. Cu toateacestea, pînă în prezent, nu a fost scrisă nici o lucrare de sinteză dedicată giuvaiergeriei naţionale,bijuteriile fiind mărturii impresionante ale existenţei umane, completînd tabloul general al istorieineamului. Prezenta lucrare este o primă încercare de reconstituire a istoriei giuvaiergeriei din RepublicaMoldova, avînd scopul de a specifica locul şi rolul ei în arta naţională şi europeană, realizările şiperspectivele pentru viitor. Gradul de cercetare al multiplelor probleme consacrate orfevrăriei laiceşi de cult din Moldova depinde într-o mare măsură de caracterul izvoarelor şi de accesul la literaturanecesară, cea din România în acest sens este mult mai bogată, existînd o serie de lucrări generale şi 5
  6. 6. speciale privind prelucrarea artistică a metalelor preţioase. Date sumare despre istoricul arteibijuteriilor se întîlnesc în variate studii şi articole publicate în reviste ştiinţifice sau chiar şi în presaperiodică, dar ele au o valoare inegală, ceea ce determină necesitatea prezentei lucrări. Pe lista lucrărilor speciale consacrate fragmentar giuvaiergeriei se înscriu şi cele publicate decătre cercetătorii basarabeni. Una din primele lucrări de acest gen, în care au fost descrise pahareleşi potirele de argint de la hotarul secolelor XIX-XX, este articolul semnat de Constanţa Niculiţă[74], în care sunt analizate apariţia potirelor de argint în Basarabia şi tehnologia de confecţionare,locul şi rolul lor în arta decorativă. Aspecte importante legate de meseriile profesate în Basarabia şitabelul comparativ al meşteşugarilor din anul 1925, pot fi depistate în monografia lui Şt.Ciobanu[12]. Foarte utile pentru studierea subiectului propus sunt lucrările semnate de E.Giurgea [29],inclusiv, despre industria care se afla în curs de dezvoltare [28]. Cercetările arheologice autorizate pe teritoriul Basarabiei şi pe litoralul Mării Negre (oraşeleantice greceşti Olbia, Tyra, Panticapeia, Hersones) erau efectuate de primul arheolog şi muzeografmoldovean, fondatorul Muzeului de Antichităţi ale Pontului Scitic din Chişinău, Ion C. Surucean, încolecţia căruia se aflau, pe lîngă vase greceşti, multe obiecte preţioase din bronz, aramă, argint şiaur [17]. Un interes deosebit prezintă studiul lui E.Rikman [120], care analizează în linii generalepodoabele descoperite în tezaurul tripolian de la Cărbuna (brăţări de cupru, plăci decorative,mărgele colorate), inventarul mormintelor culturii Cerneahov, care denotă o producţie locală demărgele din pastă colorată cu linii decorative policromatice şi de mărgele de carneol de culoareachihlimbarului. Autorul acordă o atenţie deosebită prelucrării decorative a metalului şiconfecţionării unor podoabe specifice, cum ar fi cazul fibulei în formă de peşte-pasăre [120, p. 49].Pentru secolele XV-XVII E.Rikman menţionează bijuteriile aflate la modă: inele-sigiliiconfecţionate din argint, cercei de tîmplă, brăţări, chiar şi diademe (fragmentul descoperit laCuhureşti, raionul Floreşti). Pentru această perioadă este caracteristic un stil decorativ unic înceramică şi giuvaiergerie, renumite centre artistice fiind semnalate la Suceava, Lăpuşna, Orhei. Printre lucrările ce conţin anumite informaţii necesare elucidării temei date se înscriu şi uneleculegeri de imagini şi informaţii din domeniul artelor decorative din RSSM. De cele mai dese oriînsă, aceste lucrări poartă un caracter general, prioritatea fiind acordată ceramicii, covorului, în timpce prelucrarea artistică a metalului este prezentată prin lucrări executate în tehnica ştemuirii,reprezentînd chipuri de muncitori şi kolhoznici [121], costume populare asociate cu podoabecolorate [109] sau bijuterii ieftine [92]. Un aport considerabil în studiul problemei apariţiei şi evoluţiei artei decorative aducearheologul I.Niculiţă, care cercetează aspecte importante legate de arta metalelor la geto-daci [111]. 6
  7. 7. Cercetătorul analizează fibulele geto-dacice în formă de litera S, denumite fibule tracice,descoperite în staţiunea Butuceni, precum şi numeroasele brăţări de bronz, ceva mai rar de argint,depistate în necropolele de la Poiana, Lărguţa, Mateuţi. Inventarul funerar este foarte bogat şiconstă din variate brăţări, oglinzi, inele şi nasturi de bronz, fibule de fier. O categorie aparteformează mărgelele de sticlă şi cele de ceramică de forme variate şi elemente decorative [111, p. 73.].Atenţie deosebită acordă I.Niculiţă artei decorative a tracilor de nord [112], menţionînd stilulpodoabelor tracice: simbioza stilului geometric şi zoomorf (spirale, cercuri, semiovale, zigzaguri),combinări de motive, prezente şi la articolele de toreutică şi cele de ceramică, denotînd astfelunitatea stilului în arta decorativ-aplicată a tracilor de nord. Arta geto-dacă se afla în concordanţădirectă cu credinţa şi mitologia poporului, unele podoabe servind ca amulete, altele ca daruri pentruzei, altă categorie era menită pentru a fi depusă în mormintele demnitarilor înstăriţi. Un loc deosebit în istoriografia naţională ocupă descrierile minuţioase ale costumului naţionaldin Basarabia, imaginile anexate servind drept izvor autentic privind podoabele tradiţionalepopulare purtate în secolele XIX-XX. Cele mai reprezentative lucrări privind podoabele încontextul studierii costumului naţional sunt semnate de către V.Zelenciuc [89]. Analizînd costumulnaţional din diferite zone geografice, autorul menţionează prezenţa obligatorie a podoabelorcolorate şi a celor ceremoniale, mai ales la fete şi femei tinere. Autorul oferă date preţioase privindpodoaba cu funcţie distinctivă social-economică [90], denumirile şi destinaţia unor bijuterii specificeMoldovei. O altă monografie privind vestimentaţia populaţiei din Moldova, al cărei coautor este,[76] tratează evoluţia costumului orăşenesc în Ţara Moldovei în secolele XV-XIX. Indispensabilestudiului nostru sunt informaţiile privind portul bijuteriilor de către orăşenii secolului al XIX-lea,dar şi atestarea unor meşteri-bijutieri din Soroca, altor manifestaţii legate de domeniul prelucrăriiartistice a metalului. O valoare deosebită pentru determinarea podoabelor tradiţionale ce fac partedin costumul naţional basarabean au culegerile de imagini şi informaţii privind costumul scenic,acesta fiind asociat în mod obligatoriu cu podoabe, confecţionate de cele mai dese ori din pietresintetice, locul de frunte fiind ocupat de şiragurile de mărgele multicolore şi de salbele de monede.În baza acestor lucrări putem discuta despre portul podoabelor în raioanele de centru [102], de nord[100], la sudul Moldovei [103] şi în raioanele din stînga Nistrului [101]. Vestimentaţia, cuspecificarea portului podoabelor, din anumite regiuni din Republica Moldova este descrisă şianalizată în lucrări de specialitate semnate de A.Zevina [116], Iu.Paliţ-Palade [56] şi V.Ciobanu-Ţurcanu [18]. O importanţă incontestabilă pentru cercetarea subiectului propus prezintă lucrările lui P.Cocârlă[19], în paginile cărora şi-au găsit reflectare aspecte importante ce ne interesează: meseriilepracticate şi evoluţia breslelor meşteşugăreşti din oraşele medievale ale Moldovei, legăturile 7
  8. 8. economice şi culturale dintre ţările române în ceea ce priveşte schimbul de meşteri, rolul oraşuluimedieval moldovenesc ş.a. Informaţii pertinente privind muzeele basarabene, inclusiv MuzeulBisericesc din Chişinău, au fost selectate din lucrarea lui E.Ploşniţă [59]. Piesele de podoabă dinsecolele XVI-XVIII sunt analizate într-o lucrare colectivă coordonată de Viorel M. Butnariu [71].Studii recente consacrate unor aspecte legate de arta bijuteriilor (în special, inventar bisericesc saupodoabe vechi şi medievale) sunt semnate de C.Ciobanu [58], E.Dragnev [24], T.Nesterov [52]. În aşa mod, trecerea succintă în revistă a literaturii de specialitate accesibile ne permite săconcluzionăm că istoria giuvaiergeriei din Republica Moldova de la origini pînă în prezent nu a fosttrecută cu atenţia de către cercetători. Începînd cu primele decenii ale secolului XX, acest subiect afost tratat, de regulă în mod tangenţial, fie în lucrări generale despre arta naţională, fie în contextulunor analize succinte ale lucrărilor de artă decorativă prezentate la expoziţiile republicane şiinternaţionale, în majoritatea cazurilor problema fiind tratată sumar într-un context mai amplu sauîn alte limite cronologice. Elucidarea fragmentară şi univocă în istoriografia naţională a podoabelor din secolul XIX (celedin secolul XX fiind practic nestudiate) creează obstacole considerabile în procesul de analiză aevoluţiei giuvaiergeriei din Moldova în perioada menţionată. Totodată, istoriografia naţionalăpractic nu dispune de studii gemologice privind metalele şi pietrele preţioase utilizate în artabijuteriilor, analiza designului se află la începuturile sale, fiind un domeniu absolut nou decercetare, la fel ca şi colecţionarea, restaurarea sau păstrarea bijuteriilor, iar tehnica şi tehnologia delucru pot fi studiate numai în baza lucrărilor de specialitate din ţările europene. Din acesteconsiderente, apelul la istoriografia europeană este strict necesar. Pentru formarea unui tablou cîtmai amplu al dezvoltării giuvaiergeriei în Republica Moldova, s-a recurs la analiza istoriografică ascrierilor gemologice, istorice şi a artelor decorative din ţările europene, din România, Ucraina şiRusia – ţări cu care Moldova întreţine legături directe economice şi culturale. Reieşind din gradul de cercetare al problemei şi ţinînd cont de faptul că domeniul vizat nu a fostdeocamdată obiectul unui studiu special, se impune necesitatea unei cercetări aprofundate asubiectului Arta giuvaiergeriei din Republica Moldova, care se dovedeşte a fi extrem de actual.Bineînţeles, autorul este conştient de faptul că în cadrul unei teze de doctorat este imposibil săepuizezi informaţiile documentare existente şi părerile expuse pînă acum. 8
  9. 9. Scopul şi obiectivele investigaţiei. Analiza literaturii de specialitate denotă că, pînă în prezent, o lucrare interdisciplinară, în caregeneza, evoluţia, situaţia actuală şi perspectivele de dezvoltare ale giuvaiergeriei din RepublicaMoldova ar fi fost cercetate în complex, nu există. Ţinînd cont de actualitatea problemei respective,de semnificaţia ei pentru istoria şi arta naţională, de importanţa ei ştiinţifică şi practică, scopulprezentei lucrări constă în: - tratarea problemei dezvoltării giuvaiergeriei din Republica Moldova încontextul istoriei artelor decorativ-aplicate naţionale ca fenomen istoric şi cultural, ca un segment alculturii naţionale, - analizarea multilaterală a premiselor şi etapelor de evoluţie a giuvaiergeriei, -descrierea şi analiza articolelor de giuvaiergerie conform etapelor cronologice şi dimensiunilorspaţiale, - în baza acestor date elaborarea tendinţelor şi perspectivelor de dezvoltare a giuvaiergerieidin Republica Moldova. Pentru a evidenţia caracterul original şi valoarea artistică a creaţiilor dindomeniul artei bijuteriilor, autorul a ales drept obiect de studiu articolele confecţionate în secolulXIX – începutul secolului XXI. Soluţia propusă nu este întîmplătoare, avînd în vedere importanţabijuteriilor din secolele XIX-XX în procesul de evoluţie a stilului şi a tehnicilor de lucru specificegiuvaiergeriei naţionale. Reieşind din gradul de cercetare al problemei vizate şi în conformitate cuscopul lucrării, am stabilit următoarele obiective de investigare: 1. analiza şi sinteza surselor literare şi de arhivă, a izvoarelor de studiu şi a istoriografiei din domeniul giuvaiergeriei din care desprindem istoricul utilizării bijuteriilor în arealul cultural românesc; 2. analizarea multilaterală a premiselor sociale, economice şi cultural-artistice ale dezvoltării giuvaiergeriei, stabilirea etapelor cronologice şi a trăsăturilor generale de dezvoltare ale giuvaiergeriei naţionale din secolele XIX-XX; 3. atestarea primelor ateliere de bijuterii şi evoluţia prin manufactură la uzine specializate şi patronate, determinarea locului şi rolului bijutierului, activitatea expoziţională, evidenţierea influenţei timpului istoric asupra domeniului studiat pe parcursul întregului cadru istoric cuprins în lucrare; 4. delimitarea şi analiza dezvoltării giuvaiergeriei laice şi bisericeşti pe zone culturale, elucidarea componentelor geografice, economice, demografice specifice fiecărei zone şi accentuarea influenţei lor directe asupra evoluţiei ramurii prelucrării artistice a metalului; clasificarea articolelor de giuvaiergerie şi specificarea funcţiilor podoabelor, a sensului simbolic a culorilor şi formelor; 9
  10. 10. 5. analiza artistico-stilistică a podoabelor şi bijuteriilor conform etapelor cronologice şi dimensiunilor spaţiale, perspectivele de dezvoltare pentru viitorul apropiat în designul şi moda bijuteriilor; determinarea contribuţiei şi locului giuvaiergeriei naţionale în cadrul culturii naţionale române, dezvăluirea semnificaţiei culturale a giuvaiergeriei. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei este constituit de metodaistorico-teoretică complexă a abordării fenomenelor artistice care sintetizează evoluţia istorică agiuvaiergeriei naţionale. Metoda istorico-comparativă permite să dezvăluim esenţa proceselor şifenomenelor studiate – atît prin asemănare, cît şi prin diferenţierea trăsăturilor caracteristice, săefectuăm comparaţii în timp şi spaţiu, adică pe verticală şi pe orizontală. Metoda dispune de unmare potenţial cognitiv, ea permite să fie scoasă în evidenţă esenţa fenomenelor cercetate încazurile în care ea nu este evidentă, dă posibilitatea de a ieşi dincolo de limitele fenomenelorstudiate şi, prin intermediul analogiilor, de făcut paralele şi generalizări istorice. În fine, este ometodă flexibilă, care poate fi aplicată odată cu toate celelalte metode de investigaţie ştiinţifică.Pentru aprecierea operelor de artă sunt utilizate metodele formal-stilistică, axiologică şiinterpretativă; pentru generalizarea opiniilor diferitor autori, pentru argumentarea tezelor şiconcluziilor din această lucrare au fost aplicate mai multe metode de cercetare: metoda istorică,metoda analitică, metoda analizei şi sintezei, metoda sistematizării, metoda analogiei. Suportul teoretic al tezei a fost constituit, în primul rînd, de lucrările autorilor clasici care auscris despre apariţia şi dezvoltarea giuvaiergeriei, prelucrarea artistică a metalelor, utilizareapietrelor preţioase în arta bijuteriilor: Platon, Pliniu, Theofrast, al-Biruny, G.Vasari, N.Iorga,M.Gramatopol, Morant Henry de şi alţii. Spectrul cercetărilor utilizate cuprinde creaţiile artisticeale bijutierilor din Republica Moldova, care furnizează informaţii referitoare la istoricul şi situaţiaactuală a dezvoltării artei bijuteriilor. Noutatea ştiinţifică este determinată de scopul şi obiectivele tezei, de rezultatele,concluziile şi recomandările înaintate cu privire la evoluţia şi perspectivele giuvaiergeriei naţionaleşi constă în următoarele: Noutatea ştiinţifică a lucrării este determinată de scopul şi obiectivele tezei, derezultatele, concluziile şi recomandările înaintate cu privire la evoluţia şi perspectivelegiuvaiergeriei naţionale şi constă în următoarele: 1. în prezenta lucrare pentru prima dată în istoriografia naţională se studiază problema evoluţiei şi perspectivele giuvaiergeriei din Republica Moldova în contextul artelor 10
  11. 11. decorativ-aplicate. Autorul efectuiază analiza esenţială a pieselor de orfevrărie insuficient cercetate şi puţin cunoscute anterior sau trecute cu vederea şi care au fost introduse în circuitul ştiinţific prin intermediul acestei teze; 2. autorul tezei realizează o periodizare istorică a dezvoltării giuvaiergeriei naţionale din secolele XIX-XX şi evidenţiază trăsăturile generale de dezvoltare a giuvaiergeriei autohtone; 3. se introduce în circuitul ştiinţific sumarul datelor referitoare la evoluţia giuvaiergeriei naţionale din Moldova în secolele XIX-XX, sunt specificate locul, rolul şi funcţiile bijuteriilor în arta decorativă naţională; 4. autorul pentru prima dată face o analiză artistică a bijuteriilor create în secolele XIX-XX, în funcţie de stilul epocii, materiile prime utilizate, tehnica şi tehnologia de lucru; urmăreşte evoluţia statutului meşterului bijutier din cele mai vechi timpuri pînă la începutul secolului XXI în paralel cu evoluţia breaslă → manufactură → ateliere, uzine şi patronate ale bijutierilor; 5. prin intermediul tezei sunt puse în valoare un număr considerabil de creaţii artistice ale meşterilor bijutieri, care anterior au fost tratate numai din punct de vedere arheologic sau istoric sau au fost ignorate, acesta fiind cazul majorităţii articolelor din perioada vizată; autorul analizează activitatea expoziţională a bijutierilor din Moldova, posibilităţile de apreciere în ţară şi peste hotare ţinînd cont de tendinţele contemporane ale designului bijuteriilor; 6. în lucrare se analizează inventarul liturgic din metale preţioase, este determinat rolul lăcaşurilor sfinte în păstrarea şi promovarea orfevrăriei de cult; 7. autorul a apreciat realizările din domeniul giuvaiergeriei din secolele XIX-XX şi a schiţat perspectivele dezvoltării giuvaiergeriei din Republica Moldova. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în următoarele: • autorul realizează periodizarea giuvaiergeriei naţionale din secolele XIX-XX şi efectuiazăclasificarea articolelor în funcţie de materiile prime utilizate şi modul de utilizare, • pentru prima dată în istoria artelor decorative din Republica Moldova este reconstituităevoluţia istorică a artei bijuteriilor, • a fost efectuată descrierea şi analiza surselor literare, istorice, muzeistice şi plastice dindomeniul dat, analiza orfevrăriei de cult, a rolului bisericilor şi al oraşelor mari în promovarea 11
  12. 12. meşteşugului artistic, autorul descrie podoabele tradiţionale, exclusive şi de serie în contextulevoluţiei artelor decorative, determină dezvoltarea şi tendinţele designului în giuvaiergerie, • este definit locul şi rolul bijutierului în societate, evoluţia tehnicilor şi tehnologiilor de lucru,implementarea noilor realizări tehnologice; • în baza concluziilor realizate în urma redactării tezei de doctorat, autorul a determinat loculşi rolul giuvaiergeriei în arta naţională decorativ-aplicată, introducînd în circuitul ştiinţificinformaţiile depistate în urma investigării subiectului vizat. Materialele acumulate şi rezultatele tezei pot fi utilizate în procesul didactic din instituţiile deînvăţămînt artistic, la elaborarea unor lucrări de sinteză şi a unor cursuri de prelegeri prin includereastudierii giuvaiergeriei în cadrul studierii istoriei artelor decorative naţionale şi universale.Materialele tezei pot constitui o bază considerabilă pentru scrierea unor lucrări ştiinţifice ulterioare(monografii, teze de doctorat), manuale, cursuri de prelegeri universitare la istoria artelor; pot servidrept suport real la studierea, la diferite niveluri (gimnazial, liceal, universitar) a istoriei universaleşi naţionale a artelor decorative. Informaţiile referitoare la tehnica şi tehnologia confecţionăriiarticolelor de bijuterii pot fi utilizate în calitate de surse didactice pentru instituţiile de învăţămînttehnic, instruirea viitorilor bijutieri şi educarea unei generaţii noi de bijutieri autohtoni; în calitatede materiale suplimentare pentru cercetarea muzeografică, care include aspecte legate de repararea,restaurarea şi conservarea pieselor de podoabă cu sau fără pietre depistate în tezaurele dinRepublica Moldova. Rezultatele prezentei teze pot fi luate ca bază pentru elaborarea unor măsuri şi recomandăriconcrete privind dezvoltarea giuvaiergeriei din Republica Moldova în contextul evoluţiei artelordecorative naţionale. 12
  13. 13. Izvoarele de studiere a giuvaiergeriei Graţie aspectului atractiv şi proprietăţilor fizico-chimice, metalele şi pietrele preţioase au fostiniţial folosite pentru ornarea statuilor divinităţilor sau ca ofrande pentru îmbunarea acestora, pentruconfecţionarea obiectelor de cult şi a celor laice. Utilizarea pietrelor preţioase şi a bijuteriilor estedatată încă din Egiptul Antic, drept dovadă servesc obiectele de aur şi argint descoperite înmormintele faraonilor, iar pe teritoriul Moldovei asemenea obiecte sunt atestate în necropole şitumuli străvechi. Izvoarele folosite pentru scrierea acestei teze sunt diverse (după volum şi caracterul informativ),atît ca şi conţinut, cît şi după gradul de obiectivitate, care permit, în ansamblu, elucidarea problemeiabordate. Despre folosirea metalelor preţioase şi a pietrelor scumpe în calitate de bijuterii din celemai vechi timpuri este scris în Biblie [14], în care au fost descoperite numeroase fragmente în caresunt descrise şi enumerate metalele preţioase folosite pentru confecţionarea podoabelor şi obiectelorde orfevrărie (aur, argint, aramă), nume de meşteri argintari şi şlefuitori de pietre scumpe, seregăsesc informaţii utile despre tehnicile de lucru din Antichitate: topirea metalului, turnătoria,forjarea, prelucrarea cu dăltiţa, precum şi despre podoabele folosite pentru înfrumuseţare: inele,cercei, brăţări, cununi, lănţişoare, cingătoare, talismane, verigi pentru nas, oglinzi. Menţiuni despre folosirea metalelor, pietrelor şi confecţionarea bijuteriilor pot fi depistate înmai multe texte religioase, de cele mai dese ori ele fiind unicele izvoare păstrate timp de secole. ÎnEgiptul Antic, din pietre fine erau tăiate fragmente şi simboluri din renumita Carte a Morţilor [105,p. 257], primele pietre fiind menţionate în secolul XXV î.Hr. – cremenea, sardul şi lapislazuli.Capitole din Arthasastra şi Buddhabhatta [44, p. 14-15] furnizează informaţii despre apreciereapietrelor, îndeosebi a diamantelor. Inscripţiile săpate pe pereţii grotelor de către dravidienii dinAntichitate sugerează existenţa uneltelor prevăzute cu vîrfuri de diamant pentru şlefuirea pietrelor,în Europa tehnologiile privind şlefuirea pietrelor transparente fiind aduse din India în Evul Mediu,iar tăierea diamantelor apare aici abia în secolul al XIV-lea. În Europa primele atestări ale folosirii metalelor şi pietrelor preţioase pentru confecţionareabijuteriilor sunt localizate în regiunea Etruria, mai tîrziu în Grecia şi Roma Antică, informaţiivaloroase fiind depistate în Odissea lui Homer [78, p. 116], la Nicias, Sofocle, Platon şi Biruni. Încondiţiile dezvoltării gîndirii filosofice care se ocupa exclusiv de originea lumii şi antropogeneză,rolul pietrelor şi podoabelor în viaţa omului trece pe planul doi, ele fiind studiate superficial desofiştii greci. Aristotel consacră doar cîteva pagini pietrelor, proprietăţilor şi utilizării lor,autoritatea lui fiind, însă, atît de mare, încît chiar şi în secolele X-XI teoriile sale despre cristale şitehnica de prelucrare a pietrelor şi metalelor erau acceptate ca fundamentale. Theofrast se consideră 13
  14. 14. primul filosof care încearcă să studieze pietrele preţioase, bijuteriile şi rolul lor în viaţa omului.Lucrarea De lapidibus (Despre pietre), pare a fi prima sistematizare a informaţiilor despre metale,pietre preţioase şi utilizarea lor practică (clasificarea mineralelor în metale şi pietre sau pămînturi afost acceptată timp de 2000 de ani) [86, p.105]. Prima încercare ştiinţifică de a consemna sursele deprovenienţă şi proprietăţile pietrelor preţioase s-a făcut abia de către Pliniu cel Bătrîn (23-79 d.Hr.),clasificarea pietrelor fiind realizată după criteriul utilizării practice, pietrele de aceeaşi culoare aufost unite într-un grup. Tratatele medievale, mai ales în epoca renascentistă, căutau izvoarele credinţelor tradiţionaleprivind proprietăţile pietrelor preţioase, deosebindu-se substanţial de cele antice prin vehiculareaexcesivă a ideilor mistico-religioase. Lucrări cu conţinut istorico-literar cu informaţii vaste desprepietre şi arta podoabelor sunt semnate de poetul Omar Khayyam, lucrarea Despre arta determinăriicantităţii de aur şi argint în corpul constituit din acestea, reprezintă un studiu fundamental privindregulile de apreciere a titlului metalelor preţioase, a bijuteriilor şi obiectelor executate din ele, fiinddesemnate prin termenul arta. În lucrarea De Natura fossilium George Agricola (1494-1555) pune bazele mineralogieicontemporane şi face prima clasificare a pietrelor preţioase, nelimitîndu-se la aspectul exterior [1].Tratatele medievale păstrează reţete destinate exclusiv aurarilor, elaborate şi utilizate de cătremeşteri aurari, argintari, fierari, monetari, bijutieri. În lucrarea Despre imitarea bijuteriilor feminine[115, p. 176] este reprodusă reţeta aliajului aurului şi crisocolului unit cu aliajul de argint, cupru roşu,plumb, sulf şi oţet, aliaje folosite şi pentru pictarea pe vasele de aur. Un loc aparte în studierea pietrelor şi metalelor preţioase în epoca medievală îl ocupă lucrareafundamentală Mineralogia a savantului arab al-Biruni [81]. Graţie imensului material factologicprezentat, această lucrare este considerată unul din cele mai bune manuale de mineralogie, istoria şiarta bijuteriilor, incluzînd informaţii utile privind metodele de apreciere a pietrelor şi podoabelor.Informaţiile tehnice din carte se bazează pe propria experienţă de bijutier: modul de apreciere ametalelor şi pietrelor preţioase, procedeele de înnobilare a pietrelor (tratamente termice,impregnarea cu ulei şi miere), depistarea falsurilor şi a imitaţiilor de pietre (sticla de Alexandria),informaţii valabile şi la etapa actuală. Deoarece studiul de faţă a fost elaborat în condiţiile unei insuficienţe de lucrări specialeconsacrate podoabelor şi bijuteriilor din Republica Moldova din secolele XIX-XX, au fost selectateşi analizate diverse tipuri de izvoare: istoriografice, arheologice şi etnografico-folclorice. Surseleutilizate ar putea fi clasificate în: izvoare materiale (piese arheologice, muzeistice), izvoare scrise(texte religioase, documente, monografii, articole) şi izvoare plastice (picturi, portrete, fotografii,schiţe). Lucrarea se bazează pe materialele depistate în fondurile muzeistice din republică, cataloage 14
  15. 15. speciale de artă decorativă, materiale expoziţionale, un loc deosebit ocupînd costumul naţionalfeminin, tradiţiile ceremoniale de căsătorie şi botez, inventarul bisericesc. Au fost utilizate numaiacele documente care au fost considerate veridice şi autentice, fiind corelate cu izvoarele scrise şiplastice, în baza izvoarelor scrise fiind elucidate aspectele legate de apariţia meseriei prelucrăriiartistice a metalului, înfiinţarea manufacturii bijutierilor din Basarabia la 1817, materiile primeutilizate, preţurile de realizare, modelele solicitate şi preferinţele în materie de bijuterii. Categoria cea mai impunătoare a izvoarelor materiale este alcătuită de piesele arheologice şimuzeistice, păstrate actualmente la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie, Muzeul de Etnografieşi Istorie Naturală din Chişinău, Muzeul de Arte Plastice din Moldova. Graţie acestor colecţiimizeistice, în lucrare au fost folosite informaţiile privind anumite bijuterii laice şi bisericeşti dinBasarabia din secolul XIX – începutul secolului XX clasificate în: • inventar liturgic, care include potire, candelabre, ferecături de icoane şi cărţi religioase, mitre preoţeşti, cruciuliţe de botez şi de procesiune etc.; • bijuterii personale – inele de căsătorie, cercei, brăţări, pandantive, clasificate în funcţie de materiile prime şi modul de utilizare. Primele bijuterii, confecţionate din scoici, dinţi sau gheare de animale şi păsări, au fost atestatepe teritoriul Moldovei din epoca paleolitică, păstrîndu-se actualmente în fondurile muzeelor dinţară. De o importanţă deosebită sunt podoabele descoperite în tezaurele popoarelor migratoare(sciţii, goţii, hunii). O bijuterie scitică reprezentativă sunt cerceii compuşi din cîte un inel şi o placăfigurativă cu două feţe, de care sunt prinse pandantive-amforete (fig.1.).fig. 1. Cercei de aur, bijuterie scitică (sec. IV-III î.Hr. s. Butor, Grigoriopol).fig. 2. Torques de aur, bijuterie scitică (sec. IV î.Hr., Dubăsari). Muzeul Naţional de Arheologie şiIstorie a Moldovei. 15
  16. 16. Placa reprezintă imaginea unei zeiţe cu mîini-aripi şi corpul alcătuit din două frunze alăturatedispuse simetric, lujere şi butoane. O altă bijuterie frecvent folosită de sciţii nomazi sunttorquesurile (coliere) de aur de formă ovală cu capete zoomorfe stilizate reprezentînd lei, unite cu oplacă pe care sunt amplasate două răţuşte. Prezintă elemente decorative efectuate în tehnicagranulaţiei, amplasate simetric la ambele capete ale torques-ului, detaliile complicate păstreazăurme de prelucrare şi lipire a metalului, ce denotă cunoaşterea tehnicii de aliere a metalelorpreţioase şi conţinutul aliajului (flusului) de sudare utilizat în giuvaiergerie (fig.2.). Sarmaţii aulăsat pe teritoriul Moldovei tezaure de aur şi argint: inel plurispiralic în 4-5 spire, cu plăcilemarginale decorate cu pietre ornamentale şi pastă sticloasă şi inele cu inserţie de turcoază în formăde amforetă (mai bine spus, în formă de lacrimă, picătură) (fig. 3.). fig. 3. Inel plurispiralic, cultura sarmaţilor (sec. II d.Hr. s. Mocra, raionul Rîbniţa). Piese depodoabă, cultura sarmaţilor (sec. II-III d.Hr., tumulii Alexandrovca, Cimişlia). Muzeul Naţional deArheologie şi Istorie a Moldovei.fig. 4. Pandantive lunule, cultura Sîntana-de-Mureş-Cerneahov (sec. III-IV d.Hr. S. Dănceni,Ialoveni). Mărgele. Cultura Sîntana-de-Mureş-Cerneahov. (sec. IV d.Hr.,). Muzeul Naţional deArheologie şi Istorie a Moldovei. 16
  17. 17. Din secolele III-IV d.Hr. datează tezaurele bogate ale culturii Sîntana de Mureş-Cerneahov,reprezentate prin pandantive de aur în formă de semilună, variate mărgele de pietre ornamentale,şlefuită în formă de dreptungiuri cu faţete simetrice, mărgele de ceramică ornate cu variatesimboluri geometrice decorative (fig.4). De menţionat că forma acestor pandantive se regăseşte înpodoabele de mai tîrziu, anume cerceii de tip moldovenesc, executaţi la fel în formă de semilună,ceea ce denotă prezenţa unor tradiţii seculare în confecţionarea bijuteriilor în acest areal geografic şiinterferenţa culturilor nomade şi autohtone în domeniul artei decorative, Luna fiind simbolul şiocrotitoarea femeilor. Tradiţia confecţionări bijuteriilor identificate în formă de semilună vine din antichitatea greacă.Cerceii menţionaţi sunt în formă de colăcei lucraţi dintr-o bară tubulară, ornamentaţi cu fir torsionatşi granulaţie fină de aur (tehnică specifică şi pentru bijutierii etrusci). Marginile cerceilor suntprevăzute în partea frontală cu capete de grifoni, în cea din spate prezentînd drept decor o rozetă cu6 petale (fig.5.).fig. 5. Cercei de aur, atelier de orfevrărie grecesc. (sec. VI î.Hr. s. Balabani, raionul Taraclia).Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Printre podoabele medievale din Moldova cele mai răspîndite sunt inelele de tîmplăconfecţionate din argint, asociate cu pandantive în formă de ciorchine, element utilizat şi de etrusciiantici, sau inelele de tîmplă de aur, executate în formă de cerc (fig.6.). Asemenea elemente suntfolosite frecvent şi în giuvaiergeria contemporană pentru a sublinia simbolul soarelui, cerceiimoldoveneşti fiind în vogă, mai ales, la fetele tinere, înalte şi zvelte (fig. 7.). Bijuteriile din fondurilemuzeistice din ţară permit restabilirea tabloului giuvaiergeriei naţionale în secolele XIX-XX, moda 17
  18. 18. şi preferinţele în materie de podoabe, tehnicile de lucru şi tehnologiile folosite în procesulconfecţionării articolelor de bijuterii. fig. 6. Inele de tîmplă cu pandantive (sec. IX-XII d.Hr., cetatea medievală de la Echimăuţi,Rezina). Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.fig. 7. Inele de tîmplă de aur (sec. XI d.Hr., s. Făureşti, Criuleni). Muzeul Naţional de Arheologie şiIstorie a Moldovei, (pentru comparaţie imaginea alăturată prezintă cercei pentru adolescenţi înformă de cerc, sf. sec. XX). Un loc deosebit de important ocupă obiectele de orfevrărie care se află în bisericile şimănăstirile din Republica Moldova. Inventarul liturgic şi podoabele bisericeşti constituie ocategorie aparte prin materiile prime folosite şi tehnicile de lucru, marea majoritate a obiectelor suntexecutate în atelierele din Basarabia din secolul XIX – prima jumătate a secolului XX şi păstreazăamprenta acelor timpuri. Au fost depistate icoane cu rame aurite sau argintate, chipuri de sfinţiargintate sau emailate, cununi cu ornament decorativ bogat şi mitre preoţeşti, cum ar fi cazul celei 18
  19. 19. aparţinînd mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Actualmente, confecţionarea podoabelorbisericeşti este legată mai mult de reparaţia, restaurarea artistică şi placarea cu metal preţios ainventarului bisericesc, concomitent cu fenomenul negativ de confecţionare a podoabelor bisericeştisub modern. Din multitudinea izvoarelor scrise merită o atenţie deosebită lucrarea domnitorului şicronicarului D.Cantemir Descrierea Moldovei [97], izvor important de studiere a istoriei, geografieişi tradiţiilor populare din Moldova. În lucrare sunt descrise atît zăcămintele de metale, obiceiurilede încoronare şi înmormîntare a domnitorilor, cît şi bijuteriile oferite marilor dregători de stat carăsplată pentru îndeplinirea diferitor sarcini. Deşi foarte restrînse cantitativ şi factologic, materialele din arhive au permis demonstrareaipotezei privind prezenţa prelucrării artistice a metalului preţios şi confecţionarea bijuteriilor peteritoriul Moldovei în secolele XIX-XX. Au fost atestate documente care scot în evidenţă cazuri decontrabandă ilicită cu mărfuri de aur şi argint [7], activitatea casei de amanet [6], evaluarea şiaprecierea articolelor de bijuterii [5]. Analiza minuţioasă a fondurilor din arhive pentru un segmenttemporal mai larg ar permite depistarea unui număr mai mare de documente privind dezvoltareagiuvaiergeriei în Republica Moldova. Totodată, Arhiva de Stat nu dispune de documente cureferinţă la giuvaiergeria din perioada sovietică, aceste uzine secrete fiind supuse direct Ministeruluide Finanţe al URSS, mai mult ca atît, însuşi documentele despre fondarea uzinei de bijuterii dinChişinău sunt păstrate actualmente la Moscova. Informaţii importante privind dezvoltarea giuvaiergeriei pe teritoriul actual al RepubliciiMoldova îşi fac apariţia odată cu înfiinţarea juridică a manufacturii bijutierilor în 1817, deşi tehnicade executare, măiestria artistică şi iscusinţa meşterilor autohtoni ne permit să admitem cu siguranţăexistenţa unor specialişti anterior acestei date. Meşterii care prelucrau metalele preţioase eraugrupaţi în categorii aparte, precum ar fi argintari, aurari, zlătari, giuvaiergii, orfevrari, şi proveneauîn marea lor majoritate din rîndurile populaţiei orăşeneşti, deoarece anume în oraşe era distribuităproducţia lor. Izvor inestimabil privind dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală a Basarabiei însecolul XIX prezintă studiul cercetătorului Zamfir C.Arbure [3], care aduce valoroase informaţiiprivind structura socială a populaţiei din abasarbia în secolul XIX, portul vestimentar şi alaccesoriilor respective, obiceiurile de nuntă şi utilizarea giuvaiericalelor. Din categoria celor mai valoroase documente privind dezvoltarea giuvaiergeriei fac parte OpisulSocietăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău (1923) şi Catalogul AtelierelorArhiepiscopiei din Chişinău (1940), Catalogul Uzinei de Bijuterii (1991) şi Catalogul electroniccontemporan cu baza de date respectivă. Un loc deosebit ocupă cataloagele numeroaselor expoziţii 19
  20. 20. de artă picturală şi decorativă care au avut loc în RSS Moldova în a doua jumătate a secolului XX,precum şi cataloagele expoziţiilor specializate din Moldova, Rusia, Ucraina şi România, la care auparticipat meşterii de la Uzina „Giuvaier” cu creaţiile lor. Graţie acestor materiale documentare potfi cunoscute atît bijuteriile purtate în a doua jumătate a secolului XX, podoabele simple din anii ’60-’70 ai secolului XX, cît şi exuberanţa de bijuterii de la începutul secolului XXI şi bijuteriileexclusive din Moldova, semnificative prin materiile prime folosite, fineţea executării şi frumuseţeadeosebită. Pentru studiul inventarului bisericesc a fost folosit Opisul Societăţii istorico-arheologicebisericeşti basarabene [55]. În baza acestui catalog a fost identificat inventarul bisericesc dinmuzeul societăţii, obiectele păstrate de la hotarul secolelor XVIII-XIX pînă la începutul secoluluiXX. Graţie informaţiilor parvenite din acest catalog a fost efectuată clasificarea inventaruluibisericesc, analiza celor mai renumite obiecte preţioase, tehnica şi tehnologia de lucru din secolul alXIX-lea, metalele şi pietrele preţioase folosite. Este demnă de toată atenţia activitatea Societăţiiistorico-arheologice bisericeşti din Chişinău şi revista editată de societate, în care depistăminformaţii preţioase privind inventarul bisericesc confecţionat din metale preţioase şi pietre scumpe[64, p. 133]. Meşterii din Basarabia nu dispuneau la începutul secolului XX de o revistă despecialitate autohtonă, dar putem admite că argintarii şi aurarii erau îndrumaţi de o revistăspecializată editată la Bucureşti, la 1938: Revista asociaţiei generale a bijutierilor, ceasornicarilor,giuvaierilor şi meseriaşilor similari din România. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea apare fotografia, care reprezintă sursailustrativă cea mai autentică, dar dispunem de un număr considerabil de redus de documentefotografice de la hotarul secolelor XIX-XX, ele fiind mult mai răspîndite în a doua jumătate asecolului XX – începutul secolului XXI. Unele documente fotografice pot fi culese în revisteleperiodice de la începutul secolului XX, cum ar fi cazul portretului unei ţigănci dintr-un sat dinOrhei cu podoabe tradiţionale la gît, confecţionate din materii prime ieftine [75]. Revista ViaţaBasarabiei, editată între anii 1932-1944, aduce şi ea informaţii sporadice privind articolelebisericeşti, paharele şi cupele de argint, chihlimbarul românesc. Informaţii preţioase privind mărfurile comercializate şi cele trecute prin vămile moldoveneşti,portul de podoabe au fost descoperite în documentele basarabene, selectate de Gh.Ghibănescu [30],precum şi în documente cu caracter general [31], în documente selectate de A.Veress [73] şiC.C.Giurescu [33]. În perioada anilor ’40-’80 ai secolului XX, în istoriografie a dominat ideologia marxist-leninistăca unica bază metodologică şi ceea ce s-a scris, s-a realizat reieşind din postulatele acesteimetodologii. Materialele publicate în Moldova în legătură cu subiectul vizat au fost scrise 20
  21. 21. preponderent în limba rusă, informaţii parţiale au fost depistate în culegerile istorice privinddezvoltarea Moldovei din cele mai vechi timpuri [94]. Pentru analiza portului bijuteriilor din principatele române pe parcursul secolelor a fost folositălucrarea lui N.Iorga, dotată cu informaţii valoroase privind bijuteriile purtate şi imaginile acestorgiuvaiericale [40], descrierea ştiinţifică profundă fiind asociată cu un vast material plastic, carefacilitează evident descrierea şi cercetarea bijuteriilor menţionate. Tradiţiile populare şi portulpodoabelor în Republica Moldova în secolele XIX-XX au fost studiate în baza colecţiilormuzeistice, a unor culegeri de documente şi mărturii privind obiceiurile şi sărbătorile moldoveneşti[65]. Atestarea juridică a manufacturii bijutierilor la 1817 în Basarabia şi evoluţia ei ulterioară pot fiurmărite în baza documentelor respective de la hotarul secolelor XIX-XX, documente care oferăinformaţii incontestabile privind atestarea ramurii bijuteriilor în Moldova [141]. Pentru începutulsecolului XX dispunem de documente foarte importante privind existenţa atelierelor degiuvaiergerie laică şi bisericească în Basarabia şi plasarea lor în oraş, materiile prime prelucrate(aur, argint, platină, neizilber), chiar şi numele unor meşteri-giuvaiergii, care lucrau la comandanobilimii înstărite din Basarabia [11]. Atelierele moderne fondate la 1911 de către ArhiepiscopiaChişinăului sunt cunoscute graţie Catalogului editat la 1940 [16], în care sunt prezentate şiimaginile obiectelor confecţionate şi comercializate, materiile prime prelucrate, preţul articolelor,valoarea celor de aur fiind întocmită şi la învoiala clientului. În a doua jumătate a secolului XX sunt publicate cataloagele expoziţiilor de artă plastică,sculptură, arhitectură şi artă decorativă. Giuvaiergeria însă, fiind practic un domeniu de artă închis,nu face parte din aceste expoziţii, cu excepţia unor cazuri foarte rare, cînd sunt prezentate pocalurifrumos ornate, podoabe de ceramică executate în stil moldovenesc tradiţional sau prezentareaexclusivă a unor bijuterii din pietre ornamentale [131]. Documente mult mai bogate privindgiuvaiergeria naţională apar la hotarul secolelor XX-XXI, care atestă participarea giuvaiergiilor dinRepublica Moldova la expoziţii specializate în ţară şi după hotarele ei, prezentînd bijuterii exclusiveca executare tehnologică şi artistică. În acelaşi timp, documentele privind activitatea atelierelor şifabricilor existente pînă la 1972 sunt practic inaccesibile, ceea ce a creat dificultăţi considerabileprivind analiza documentară din domeniul cercetat. Un loc deosebit ocupă bijuteriile personale, exclusive, realizate la comandă pentru unelepersoane particulare, de exemplu bijuteriile personale ale regretatei cîntăreţe Tamara Ciobanu saudiadema Regina Operei Naţionale a cîntăreţei Maria Bieşu. Bijuteriile personale purtate în decursulsecolelor XIX-XX în Moldova pot fi studiate în baza izvoarelor plastice: portrete de muncitoare,femei în costume naţionale, fotografii de la ceremonia căsătoriei. În baza acestor portrete sunt 21
  22. 22. descrise şi analizate bijuteriile tradiţionale ale naţionalităţilor ce populau Republica Moldova,podoabele simple ale femeilor din anii ’60 ai secolului XX, podoabele tradiţionale de la hotarulsecolelor XX-XXI, imaginile oferind bogate informaţii privind atît bijuteriile contemporane care facparte din categoria bijuteriilor scumpe, cît şi podoabele ieftine din masă plastică, strassuri şiceramică. O valoare deosebită posedă revistele publicate în republică în a doua jumătate a secoluluiXX – începutul secolului XXI, preponderent, destinate femeilor şi fetelor tinere: Femeea Moldovei,Aquarelle, în paginile cărora au fost depistate numeroase sugestii privind rochiile de mireasă şi degală asociate cu podoabe, recomandări privind păstrarea şi curăţarea bijuteriilor preţioase, imaginirespective etc. Evident, schiţele realizate de către meşterii-bijutieri sunt un izvor de prim ordin destudiere anume prin încercările de redare artistică a podoabelor în diferite modalităţi şi poziţii. Patrimoniul cultural al unui popor este format nu numai din creaţiile păstrate în ţară, orice popordeţine un drept imprescriptibil de proprietate morală asupra tuturor celor create pe teritoriul său, darînstrăinate de-a lungul timpurilor. Unele obiecte de artă au plecat peste hotare împreună cuposesorii lor, care părăseau ţara din diferite motive, de obicei, se luau obiecte mici ca mărime, darenorme ca valoare, spre exemplu bijuterii, obiecte de artă, documente istorice. În această ordine deidei se înscriu înstrăinarea prin comercializare, pierderile în timpul războiului, emigrarea, furtul şitopirea bijuteriilor în lipsă de surse de existenţă, exportul etc. În concluzie putem menţiona că Republica Moldova dispune de numeroase izvoare privindapariţia şi dezvoltarea giuvaiergeriei în secolele XIX-XXI, unele fiind mai ample, altele reducîndu-se doar la nişte menţiuni fragmentare. Doar colecţionarea, adunarea sistematică şi analizaminuţioasă a documentelor depistate (şi a celor care urmează să fie descoperite) vor aduce rezultateconcrete în vederea investigării acestui domeniu neexplorat din arta decorativă din Moldova. Înajutorul cercetătorilor contemporani sunt la îndemînă noile realizări tehnologice, bijuteriilenaţionale confecţionate la finele secolului XX sunt înregistrate într-un catalog electronic, ceea cefacilitează evident procesul de investigaţie. Totodată, pentru elucidarea aspectelor comparativeprivind evoluţia artei bijuteriilor din ţările vecine au fost accesate site-urile electronice purtătoare deinformaţii respective: monetăriastatului.ro; geosites.com; joya.ru. 22
  23. 23. Istoriografia giuvaiergeriei Istoria giuvaiergeriei universale constituie un capitol important şi impunător de mare în istoriaartelor decorative, din care considerente vom urmări doar în linii generale dezvoltarea arteibijuteriilor din cele mai vechi timpuri, în scopul de a efectua o analiză comparativ-istorică şiartistico-stilistică a giuvaiergeriei naţionale. Arta confecţionării bijuteriilor îşi face apariţia în Egiptul Antic, unde meşterii-pitici, folosindmetalele şi pietrele preţioase de origine locală sau importate din Afganistan şi Persia, au elaboratpractic toate tehnicile de lucru din acest domeniu [125]. Apogeul dezvoltării prelucrării artistice ametalului a fost atins de meşterii etrusci, care posedau tehnicile de lucru utilizate actualmente(renumita tehnică de granulaţie a fost timp de secole obiectul de studiu al bijutierilor, secretul fiinddescoperit de Casa de Bijuterii Alessandro Castellani, specializată în bijuterii antice). Etruscii, apoigrecii au folosit turnarea şi ciocănirea metalului, filigranarea, brunarea şi opacizarea suprafeţeimetalice, obiectele respectînd o monocromie severă, tehnologiile de lucru fiind preluate ulterior decătre meşterii din Roma Antică. Romanii purtau broşe „fibulae”, coliere „monilia”, pandanive„pectoralia”, brăţări „armilae”, inele „anuli”, cercei „inaures”, inele-sigliii „sphragos” [21], auînfiinţat numeroase ateliere de gravare a pietrelor ornamentale, atestate şi pe teritoriul DacieiRomane [35, p. 71]. Meşterii-bijutieri deţineau un spectru larg de activitate, confecţionau articole deorfevrărie, armurărie, monede, podoabe şi geme gravate, diferenţierea muncii fiind efectuată tocmaiîn Evul Mediu tardiv, cînd se delimitează şi ramura ceasornicarilor [57, p. 71-76]. Pentru Evul Mediueuropean sunt caracteristice folosirea pietrelor tăiate en cabochon (piatră şlefuită de formă ovală,concavă), primele încercări de şlefuire a pietrelor transparente, emailul policromatic turnat la rece,contrastul pietrelor montate în aur, apariţia bijuteriilor în corespundere cu religia profesată (aurul-foiţe se folosea încă de egipteni pentru placarea obiectelor) [145, p. 16]. Meşterii renascentişti, apoi cei manierişti, creează obiecte valoroase reliefate, folosind emailul şimozaicul de diverse tipuri, redescoperă arta gravării pietrelor. În secolul XVIII stilul artisticdominant este capriciosul rococo, iar la începutul secolului XIX acesta este înlocuit de stilul empire,sunt caracteristice tehnicile de lucru utilizate şi actualmente, dar folosite exclusiv manual. Situaţiase schimbă radical la mijlocul secolului XIX, cînd este introdusă mecanizarea numeroaselor procesetehnologice, îşi fac apariţia pietrele sintetice şi renumitele strassuri, cultivarea perlelor, placareaobiectelor cu metale preţioase (din lipsă acută de materie primă necesară), elaborarea tehnicii delucru cu platina şi paladiul recent descoperite. Bijuteriile epocii date se caracterizează printr-uneclectism total, împotriva căruia s-au revoltat bijutieri renumiţi, precum Lalique prin crearea stilului1900. Pentru secolul XX este caracteristică diversitatea stilistică, renaşterea unor forme antice sau 23
  24. 24. medievale, a stilului geometric şi vegetal, crearea bijuteriilor originale ca protest contra situaţieipolitice şi economice din lume. Problema dezvoltării giuvaiergeriei şi-a găsit reflectare în lucrări ştiinţifice cu cel mai diferitcaracter: monografii, articole, teze ştiinţifice etc. Din multitudinea acestor lucrări ne vom referi doarla acelea în care şi-a găsit reflecţie (într-o măsură sau alta) tema abordată de noi. In pofidainteresului deosebit manifestat încă din Antichitate faţă de bijuterii şi pietre preţioase, analiza şisistematizarea cunoştinţelor din acest domeniu apare abia în Evul Mediu, cu precădere în ştiinţamedievală arabă şi în istoriografia italiană renascentistă. Istoriografii italieni, mai ales cei din Cinquecento, încep să oglindească în profunzime omul şiraporturile sale cu istoria, filosofia şi arta. Un capitol fascinant în istoriografia renascentistă revineoperei pictorului şi arhitectului aretin Giorgio Vasari (1511-1574) [72], conform opiniei autoruluipractic toţi pictorii, arhitecţii sau sculptorii italieni îşi încep activitatea fiind ucenici ai meşterilor-aurari: Luca della Robbia (1400-1482), Lorenzo Ghiberti, care a deprins meşteşugul aurăritului dela tatăl său, Bartoluccio Ghiberti. Vasari ne aduce informaţii destul de preţioase despre statutulaurarului, menţionînd că meseria de pictor şi sculptor era mult mai plătită decît cea a giuvaiergiului.În sens larg, opera lui Vasari este foarte importantă pentru analiza şi cercetarea tehnicilor de lucrufolosite de către aurarii şi argintarii italieni renascentişti. Un exemplu strălucit de scriere autobiografică este Vita di Benvenuto Cellini scritta di se stesso(Viaţa lui Benvenuto Cellini scrisă de el însuşi). Din punctul nostru de vedere, lucrarea esteremarcabilă prin faptul că evocă epoca secolului al XVI-lea din Italia, condiţile de trai şi de creaţieale artistului. Lui Benvenuto Cellini (1500-1571) îi aparţine meritul redescoperirii tehniciipierderea cerii, tehnică utilizată de către renumiţii bijutieri etrusci. Lucrînd aurul şi argintul, de lamicile giuvaiere trece la vase mari de argint, cizelate şi sculptate, învaţă singur arta emailului, agravurii şi a baterii monedelor, în toate artele aducînd propriile invenţii. Patronul său, meşterulLucagnolo, care lucra numai vase grele de argint, rîdea de bijuteriile lui Cellini şi le numea„bordellerie” [10, p. 242.]. Autobiografia lui B. Cellini ocupă un loc deosebit de important înistoriografia italiană renascentistă, furnizînd informaţii preţioase şi destul de obiective privind viaţaşi activitatea unui giuvaiergiu, tehnica şi tehnologiile de lucru, inovaţiile introduse în artabijuteriilor. Cronologic, istoriografia giuvaiergeriei poate fi divizată în cîteva etape convenţionale, ţinîndcont de accesul cercetătorilor din Moldova la literatura de specialitate din ţările europene. Pentrusecolul XIX nu este practic semnalată în Basarabia prezenţa literaturii de specialitate privind istoriaartei bijuteriilor, pietrele şi metalele preţioase sau tehnologiile de confecţionare. Perioada anilor1918 – anii ’90 ai secolului XX este marcată prin dominanta ideologiei sovietice, cînd erau traduse 24
  25. 25. şi strict cenzurate numai o anumită categorie de lucrări, cu precădere despre aspecte neesenţiale dingiuvaiergerie, literatura de specialitate din ţările europene fiind practic inaccesibilă. După 1990, înbibliotecile din Republica Moldova îşi fac apariţia lucrări cu caracter ştiinţific privind artabijuteriilor, pietrele şi metalele preţioase, tratamentul şi operaţiile tehnologice necesare pentruconfecţionarea unei podoabe. Interesul ştiinţei faţă de arta decorativă apare în secolul al XIX-lea, odată cu editarea primelorlucrări din domeniul istoriei şi artei grecilor antici sau a sciţilor nomazi, distingîndu-se cîtevadirecţii prioritare, cum ar fi analiza cataloagelor, analiza intuitivă, tipologică, tehnologică, studiulartei, fără a avea, totuşi, hotare strict determinate între ele. Din categoria investigaţiilor ştiinţificefac parte lucrările care analizează modalitatea folosirii nestematelor în giuvaiergerie, metodele deapreciere şi evaluare a bijuteriilor cu sau fără pietre, condiţiile de păstrare şi alte aspecte tangenţiale. La hotarul secolelor XIX-XX George Frederick Kunz∗ publică studiul fundamental Gems andPrecious of North America [105], la care a lucrat peste 20 de ani. Lucrarea cuprinde un vast materialfactologic privind istoria giuvaiergeriei şi este remarcabilă prin elucidarea aspectelor legate declasificarea pietrelor preţioase folosite în giuvaiergerie, de istoria pietrelor biblice, de proprietăţilenestematelor, bazîndu-se pe literatura de specialitate puţin cunoscută în spaţiul post-sovietic, nefiindtradusă nici în rusă, nici în română pînă în 2004. Cercetător de temeinică formaţie şi de o remarcabilă abnegaţie profesionisă, N. Iorga a scrislucrări consacrate comerţului românesc [37] şi dezvoltării industriei în ţările române [38]. Studiilesale conţin o contribuţie ştiinţifică substanţială la aprofundarea istoriografică a dezvoltăriigiuvaiergeriei în ţările române. Autorul urmăreşte schimbările parvenite în dezvoltarea bresleimeşteşugăreşti, apariţia industriei la români, descrie portretele doamnelor din ţările române şi portulgiuvaiericalelor, locul şi rolul lor în arta decorativă. Deosebit de important este studiul lui N.Iorgaprivind artele minore din România [39], în care investigaţiile sunt axate în jurul a trei compartimentefundamentale: icoane, argintării şi miniaturi. Savantul analizează apariţia şi rolul icoanei şi alminiaturii în arta românească, şcolile locale, influenţa şcolilor rusă şi bizantină, evoluţia istorico-stilistică a obiectelor. Argintăriile sunt analizate în baza fondurilor selectate în exclusivitate pentruMuzeul de Artă Religioasă din Bucureşti, deschis la acea vreme, şi includ variate ferecături deicoane, relicvarii, potire şi candelabre. În România, cercetarea ştiinţifică a pietrelor preţioase şi organice folosite în giuvaiergerie a fostrealizată de chimistul şi mineralogul Petru Poni (1841-1925) [60]. Chihlimbarul din România,descris pentru prima dată la 1895 de către profesorul Constantin Istrate în studiul Rumanita sau∗ Mineralog american şi specialist în pietre preţioase, consultant al firmei Tiffany and Company din 1879, colaborator alServiciului Geologic american şi al Muzeului de Istorie Naturală din New York. 25
  26. 26. succintiul din România, este cunoscut şi apreciat în întreaga lume sub numele de rumanit. Tot înaceastă perioadă apare studiul general asupra pietrelor şi mineralelor semnat de V.Simionescu [68].O deosebită atenţie este acordată studiilor gemologice de către cercetătorul român L.Mrazek [50], înlucrările căruia sunt atestate primele informaţii despre ambra românească. A doua jumătate a secolului XX este mult mai fructuoasă la compartimentul lucrări consacratepietrelor preţioase utilizate în giuvaiergerie şi arta bijuteriilor. Un suport esenţial în cercetareaaspectelor legate de giuvaiergerie este acordat de Lexiconul tehnic român [45], care oferă la un nivelfoarte accesibil informaţii utile privind pietrele preţioase, ornamentale şi organice folosite înmonturile de podoabe, tehnicile de lucru şi tehnologiile performante. Autorii unor lucrări dedicate meseriilor legate de confecţionarea podoabelor din metalepreţioase sunt Şt.Pascu [57], Şt.Olteanu şi C.Şerban [54], în care se fac referinţe şi la activitateabreslelor din Moldova şi Ţara Românească, ceea ce permite cercetarea comparativă a etapelor dedezvoltare a prelucrării metalelor preţioase. Evident, materialul este expus în baza unei argumentăridocumentare şi arheologice solide a prezenţei ramurii giuvaiergeriei pe teritoriul ţărilor române dincele mai vechi timpuri. O deosebită atenţie merită literatura de specialitate consacrată civilizaţiei geto-dacilor. Daciifoloseau din cele mai vechi timpuri metalele preţioase (aur, argint) şi pietrele preţioase (agat,cornalină, jasp, carneol) pentru a confecţiona podoabe personale şi monede, veselă de cult şi laică,pentru a orna piesele de harnaşament. Arta dacilor a fost studiată de-a lungul timpului de mai mulţispecialişti, în mod predilect fiind cercetate giuvaierele, piesele de harnaşament şi de armurărie.Menţionăm lucrările lui Octavian Floca [25], Hadrian Daicoviciu [20], Radu Florescu [27] şi, mairecent, Liviu Mărghitan [47]. Cît priveşte epoca medievală, studii speciale privind arta bijuteriilor şi a metalelor preţioase aufost semnate de către Marin Matei Popescu [61] şi de către Corina Nicolescu [53]. Evoluţiapodoabelor, funcţia şi rolul lor în societate sunt apreciate de Georgeta Stoica în lucrarea consacratăpodoabelor populare tradiţionale din localităţile româneşti [70]. A.Dobjanschi şi V.Simion [23] s-auaplecat asupra epocii lui Vasile Lupu – perioadă de înflorire a artei medievale graţie patronajuluiacordat de către domnitor tuturor domeniilor artei, tratează importante aspecte referitoare lagiuvaiergerie, portul domnesc şi de la curte, bijuteriile perioadei analizate. Problema analizei marilor comori şi tezaure de aur şi pietre preţioase dintotdeauna a atrasatenţia specialiştilor din domeniul istoriei, arheologiei, artei. Ştefan Burda şi-a axat lucrarea [15] pedescrierea comorilor de metale şi bijuterii găsite pe teritoriul ţărilor române, prezintînd evoluţiaartei prelucrării artistice a metalelor şi confecţionarea bijuteriilor din cele mai vechi timpuri, în 26
  27. 27. conformitate cu etapele istorice de dezvoltare, lucrarea fiind asociată cu un vast material ilustrativ şidescrierea minuţioasă a pieselor de orfevrărie depistate. Lucrarea mineralogului şi specialistului englez în pietre preţioase, George Frederick HerbertSmith [127], poate fi considerată, în a doua jumătate a secolului XX, una din cele mai pertinentemonografii privind materiile prime utilizate în giuvaiergerie, tehnologia de prelucrare a pietrelorpreţioase, precum şi unele comentarii privind pietrele istorice şi biblice, faţetarea nestematelor etc. În istoriografia rusă sunt semnalate lucrări de valoare consacrate artei decorative, cum ar fi celeelaborate de V.Vasilenko [83], B.Rîbakov (care aplica, de preferinţă, metoda intuitivă de cercetare abijuteriilor slave) [123], A.Svirin [126], lucrări generale privind bijuteriile de factură slavă [122], oculegere de studii privind arta bijuteriilor [142], lucrări fundamentale de tehnologie semnate deV.Marcenkova [108], I.Leamin [107], A.Fedotov [136]. Menţionăm, de asemenea, studiile privind utilizarea pietrelor preţioase în giuvaiergerie şitratamentul lor semnate A.Fersman [137], G.Bank [79], A.Barski [80], B.Srebrodolski [128],culegerea privind tehnica şi tehnologia confecţionării bijuteriilor [130]. Ţinînd cont de faptul că, la începutul secolului XX, argintarii şi zlătarii se reuneau, de cele maidese ori, într-o breaslă (manufactură) unică cu ceasornicarii, lucrarea lui V.Loghinov [106] dispunede informaţiile necesare pentru analiza evoluţiei acestor ramuri artistice, clasificarea articolelor şitehnologiile de confecţionare. Lucrările cercetătorului P.Utkin sunt consacrate portului,vestimentaţiei şi bijuteriilor din anii ’50-’60 ai secolului XX [133], în care sunt cercetate aspectegenerale şi particulare din istoria giuvaiergeriei sovietice şi rolul podoabelor în viaţa omului. Un loc deosebit în istoriografia rusă din a doua jumătate a secolului XX ocupă monografiilesemnate de către M.Postnikova-Loseva. Lista lucrărilor acestei autoare este destul de impunătoare,cu un larg evantai tematic: emailul rus, filigranul, denumit cu termenul rus „scani”, argintăria şiaurăritul în Rusia în secolele XV-XX [85], centre principale şi meşteri bijutieri care au lucrat înRusia în diferite perioade [117]. Ultima lucrare prezintă un studiu fundamental din domeniulgiuvaiergeriei, bazat pe analiza documentelor şi obiectelor de artă din cele mai importante centreruse şi are o importanţă deosebită din mai multe considerente pentru teza elaborată de noi.Analizînd centrele principale de dezvoltare a giuvaiergeriei în Rusia şi URSS, autoarea descrieapariţia şi evoluţia serviciului de marcare a bijuteriilor (implicit în Moldova, ca parte componentă aURSS). În baza acestor informaţii au fost studiate mărcile de control aplicate pe bijuteriile dinRepublica Moldova în secolul XX şi a fost demonstrată existenţa unor fabrici şi uzine care aveausecţii specializate în confecţionarea bijuteriilor, atestate cu mult înainte de înfiinţarea Uzinei deBijuterii din Chişinău în 1972. 27
  28. 28. Deosebit de importantă pentru istoriografia europeană privind artele decorative este monografialui Henri de Morant [77], care prezintă un studiu vast privind dezvoltarea artelor decorative din celemai vechi timpuri ale civilizaţiei umane. Putem urmări evoluţia prelucrării artistice a metalului încivilizaţiile egipteană, greacă şi romană, la popoarele nordice, în epoca renascentistă. Atenţiacercetătorului este îndreptată în primul rînd asupra vaselor laice şi de cult din metale preţioase,asupra unor lucrări de proporţii cum ar fi porţi, garduri, ferestre metalice. În baza unui vast materialdocumentar şi ilustrativ, H. de Morant tratează multe aspecte ale artei bijuteriilor, specifice stilurilorartistice. Metalul galben, aurul, a atras atenţia oamenilor din cele mai vechi timpuri, fiind descoperit atîtîn piramidele egiptene, cît şi în tumulii scitici. Un amplu studiu consacrat exclusiv aurului estesemnat de către N.Murgu şi M.Isărescu [51], care scot în evidenţă etapele de dezvoltare agiuvaiergeriei, studiază bijuteriile din aur, în special podoabele de aur din Dacia Romană. Este demn de menţionat studiul consacrat istoriei oraşului Iaşi, oraş în care breasla aurarilor,argintarilor şi giuvaiergiilor era destul de dezvoltată. Autorii, istoricii C.Cihodaru şi G.Platon [41],oferă ample informaţii privind activitatea breslei aurarilor şi argintarilor din capitala Moldovei. Atelierele de gravare a pietrelor ornamentale şi de confecţionare a cameelor din Dacia Romanăau atras atenţia cercetătorilor români mai ales în anii ’80-’90 ai secolului XX. În Dacia Antiqua,M.Gramatopol studiază minuţios procedeele tehnologice de prelucrare a metalului preţios în Dacia,demonstrează existenţa atelierelor de gravare a pietrelor preţioase dure, uneltele de lucru utilizate şiarticolele de podoabă confecţionate [35]. O valoare impunătoare denotă studiul realizat deM.Gramatopol privind evoluţia artelor miniaturale din cele mai vechi timpuri [34]. Pentru primadată sunt abordate într-o singură lucrare cele opt domenii ale artelor miniaturale, domenii care seîntrepătrund de multe ori, sugerînd unitatea lor sub raportul folosirii materialelor, tehnicilor de lucruşi al tematicilor. Autorul scoate în evidenţă specificul artizanal şi decorativ al artelor minore prinindicarea localizării apariţiei, apogeului cronologic, principalelor etape de dezvoltare şi a ecourilorîn lumea scitică, tracică şi celtică, în afară de progresele realizate în civilizaţiile antice renumite. Unmerit deosebit al lucrării este citarea vechilor autori care au scris despre artă şi artişti. Despre unul din cele mai renumite zăcăminte de aur exploatat în Dacia antică ne vorbeşte înstudiul său Aurel Sîntîmbrean [69]. Trebuie de menţionat că Muzeul de la Roşia Montana face partedin patrimoniul statului român graţie valorii sale istorice şi artistice inestimabile. Un studiu valoros privind arta metalelor preţioase în România, cu capitole consacrate stiluluipodoabelor confecţionate, materiilor prime utilizate şi bijuteriilor renumite, este semnat de VictorSimion [67]. De un ajutor real este lucrarea lui Vasile Florea [26], care oferă informaţii valoroaseprivind apariţia şi dezvoltarea artelor decorative în ţările române, stabilind în baza documentelor 28
  29. 29. numele celor mai renumiţi aurari şi zlătari, operele de artă executate, tehnicile de lucru folosite de-alungul anilor de către meşterii bijutieri în procesul confecţionării articolelor de orfevrărie laică şi decult. Cel mai amplu studiu la etapa actuală privind apariţia şi evoluţia artelor decorative rămîne,totuşi, Большая иллюстрированная энциклопедия древностей [82]. Foarte detaliat şi minuţios, înbaza unui bogat material factologic şi ilustrativ, se discută pe marginea materiilor prime utilizate înargintărie şi aurărie, sunt descrise tehnicile de lucru, podoabele şi rolul lor în civilizaţie, articolelepreţioase şi modalitatea de păstrare şi restaurare a obiectelor de anticariat, se menţionează meşteriiiluştri din domeniul giuvaiergeriei, primii colecţionari şi cele mai vestite colecţii de bijuterii şiobiecte artistice remarcabile. Sunt definite stilurile artistice, progresele şi stagnările în domeniucondiţionate de situaţia economico-politică sau de personalităţi marcante. Autorii, ţinînd cont demaxima „Mai întîi au fost podoabele, apoi veşmintele”, urmăresc cu atenţie apariţia şi evoluţiafiecărui gen de bijuterii, inel, cercei, agrafă sau pandantiv, în toate ţările europene, începînd dinAntichitate, informaţiile fiind completate cu imagini color de cea mai înaltă calitate. După anul 1990, apar numeroase monografii despre giuvaiergerie, de cele mai dese ori acestelucrări au un caracter compilativ, deosebindu-se neesenţial de lucrările apărute în anii ’70-’90 aisecolului XX. Se evidenţiază studiul lui Ida Schottek [66], în care sunt descrise metodele deapreciere a metalelor şi pietrelor preţioase, se efectuează o scurtă analiză a istoriei giuvaiergeriei peparcursul evoluţiei civilizaţiei umane, precum şi studiul realizat de Corina Ionescu [36]. În fine, cea mai reprezentativă lucrare privind utilizarea diamantului în arta bijuteriilor seconsideră a fi monografia excepţional de bogată în informaţii editată de specialistul germanPaghele-Taysen Vverena [113], care este recunoscut de specialiştii europeni cu renume drept unîndrumar calitativ privind aprecierea şi evaluarea diamantelor şi a bijuteriilor cu diamante,tratamentul lor, incluziunile şi culorile pietrelor, stabilirea preţului de comercializare. În linii generale, putem spune că pînă la etapa actuală, problema evoluţiei giuvaiergeriei estereflectată tangenţial, adică cu referire, de preferinţă, la metalul preţios, diamante şi alte pietrepreţioase [44] sau la perspectivele creşterii preţurilor la materiile prime, designul bijuteriilor, noilecercetări din domeniul litoterapiei, tehnicii şi tehnologiei. În această ordine de idei, constatăm că înistoriografia românească arta bijuteriilor suferă în mare parte de o lipsă de atenţie, deoarece esteconsiderată un domeniu de activitate destul de conservativ şi, practic, fără realizări considerabile însecolele XIX-XX. Acest gol istoriografic încearcă să-l umple Mircea-Dragomir Andrei şi HeinzKarl, ale căror cercetări sunt axate anume pe giuvaiergeria contemporană, utilizarea materiilorprime specifice, performanţe tehnologice şi aprecierea bijuteriilor [2]. 29
  30. 30. Printre recentele lucrări de proporţii din domeniul giuvaiergeriei în spaţiul post-sovietic seplasează studiile semnate de V.Usenco [132], S.Zubrilina [91] şi S.Reabţeva [124], ultimul dedicat înexclusivitate analizei şi descrierii portului feminin de bijuterii ca fiind cel mai bine reprezentat înbaza săpăturilor arheologice. Un aport considerabil în investigarea subiectului propus îl contribuie revistele de specialitate,precum şi cele de popularizare a ştiinţei. A se vedea de asemenea Сборник трудовВНИИювелирпром, culegere editată după 1970 la Moscova, Наука и жизнь, Декоративноеискусство СССР, care după 1992 ia titlul Декоративное искусство, revistele de specialitateeditate în Rusia: Ювелирный мир, Ювелирное обозрение, şi în Ucraina: Ювелирный ВестникУкраины, Jewelry Business. În linii generale, trebuie de menţionat că istoriografia modernă şi contemporană din domeniulgiuvaiergeriei este foarte amplă la capitolul materii prime şi specifice, articole de exclusivitate dincolecţiile muzeistice din întreaga lume. Totodată, nu există un punct de vedere unic privinddezvoltarea şi rolul artei bijuteriilor, sunt cunoscute multiple opinii exprimate de şcoli istoriograficedin diferite perioade. 30
  31. 31. Capitolul I. Arta metalelor preţioase: geneză, istorie şi particularităţi de dezvoltare 1. 1. Arta metalelor preţioase în ţările române Arta metalelor preţioase în ţările române este atestată din neoliticul timpuriu, fiind o sinteză acunoştinţelor şi aptitudinilor obţinute în credinţă, artă şi meşteşug. Creaţiile artistice neoliticedenotă legături intense cu civilizaţiile învecinate, în contextul unor condiţii similare de apariţie şi dedezvoltare a meseriilor artistice practicate de către om, reprezentate practic de o singură categoriede articole: idoli antropomorfi (care deseori imită figurile de pe obiectele de ceramică, fără a-şipierde din originalitate) şi a căror confecţionare este explicată prin credinţele magico-sacrale aleoamenilor. Epoca bronzului pe teritoriul carpato-dunărean este caracterizată de o evoluţie continuăîn toate domeniile de activitate, ceea ce permite, deja la finele neoliticului, crearea unor obiecte totmai individuale. Către finele bronzului bijuteriile de aur îşi pierd cu încetul sensul simbolic sacral,luînd o anumită semnificaţie legată de unele particularităţi geografice, dar fără specificareatrăsăturilor etnice şi spirituale. Arta metalelor preţioase practicată de către geto-daci reprezintăurmătoarele trăsături distinctive: 1. este o artă a simbolurilor solare, abstracte, cu o permanentă tendinţă spre geometrismdinamic şi primele încercări de realizare a unor reprezentări antropomorfe; 2. prezintă o creaţie extrem de bogată ca formă, dar cu un ornament practic canonizat,excepţională numai graţie măiestriei artistice şi îmbinării elementelor decorative; 3. în pofida influenţelor popoarelor nomade, mai mult sau mai puţin evidente, rămîne afi o artă originală complet diferită de arta popoarelor învecinate, din punct de vedere al formei,ornamentului şi tehnicii, fiind un argument incontestabil al unităţii spirituale şi etnice a geto-dacilor; 4. folosirea aurului pentru confecţionarea variatelor podoabe menite să serveascăaristocraţia şi cultul suprem al Soarelui, de unde rezultă abundenţa articolelor de bijuterie, vase,harnaşament, arme confecţionate din aur ceea ce ne permite să desemnăm epoca bronzului în care s-a dezvoltat civilizaţia geto-dacă ca fiind epoca aurului [15, p. 20]. Din secolul VI î.Hr. motivele zoomorfe sunt răspîndite mult mai larg şi devin predominante.Totodată, există argumente convingătoare privind utilizarea tehnicii de ştanţare, graţie obiectelorgăsite în arealul studiat, confecţionate în stilul zoomorf, care predomină asupra stilului localgeometric. Pe teritoriul populat de daci au fost depistate numeroase bijuterii de aur şi argint lucrateîn stil geometric şi cu capete de leu sau şarpe, brăţări mono- şi plurispiralice, cercei de tîmplă,pandantive, cupe de argint în formă de păsări, peşte, ritoane, variate cnemide cu motiveantropomorfe, coifuri, vîrfuri de săgeţi, harnaşament pentru cai. În general, pentru geţi este specifică 31
  32. 32. folosirea motivelor încărcate şi destul de sofisticate, îmbinarea armonioasă a decorului geometric şivegetal, antropomorf şi zoomorf, a trăsăturilor realiste şi a stilizărilor adînci, predilecte fiindmotivele fantastice [112, p. 170], iar tehnica de lucru este foarte variată: ştanţare, poansonare, gravare,filigranare, incrustarea pietrelor. Trebuie de menţionat că bijuteriile de argint şi de aur sunt specificeîn exclusivitate pentru mormintele bogate ale căpeteniilor militare şi ale preoţilor, pe cîndmormintele sărace posedă podoabe din materiale ieftine şi uşor accesibile. Pentru secolele IV-IIIî.Hr. cele mai specifice podoabe ale geţilor sunt brăţările de bronz şi argint (mai rar), care sunt dedouă tipuri: brăţări cu capete care nu se unesc, plate în interior şi concave în exterior, decorate cucîte 3 bile fine şi brăţări mono- şi plurispiralice, din sîrmă cu capete aplatizate, cu capuri stilizate deşarpe, gravate, ştanţate (de exemplu, cele de la Mateuţi) [111, imag. pp. 104, 106]. Asemenea podoabegetice fac parte din colecţiile Muzeului de Arheologie şi Istorie a Moldovei: piese de podoabă(brăţări din bronz pluri- şi monospiralice) descoperite în fortificaţiile Saharna Mare, Butuceni,Stolniceni, în mormîntul de la Olăneşti (fig.8).fig. 8. Podoabe, piese vestimentare, cultura Saharna (necropola Saharna-Ţîglău, aşezarea Hlijeni II.Sec. IX - mijl. sec. VIII.î.Hr.). Brăţări de bronz, fibulă, aplică de harnaşament (sec. V-IV î.Hr.).Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Pentru epoca fierului este caracteristică sinteza tuturor cunoştinţelor acumulate de lumea geto-dacă, ale cărei produse vin în contact cu lumea şi arta greacă, apoi cu cea romană. Dacia este practicinvadată de produsele orfevrăriei romane, dispar obiectele-emblemă de altădată, locul principalfiind ocupat exclusiv de bijuterie. În acest context, Dacia îşi justifică renumele de ţară a grîului şi aaurului, ambele foarte necesare Imperiului Roman. Putem afirma cu certitudine că, din punct devedere al giuvaiergeriei, nu se simte radical momentul părăsirii Daciei de către autorităţile romane.Producţia de bijuterii va continua un timp oarecare pînă la apariţia marilor tezaure centralizate(ulterior, aceste articole de factură daco-romană vor sta la baza orfevrăriei bizantine). Existau şimeşteri argintari ambulanţi, care se stabileau temporar în localităţi mai mici. 32
  33. 33. Femeile poartă cercei de bronz şi de aur de forme variate, inele de tîmple, ace de cap ori pentrufixarea veşmintelor, diademe, paftale de cingători şi discuri ornamentale, brăţări, colane pe care lefolosesc deopotrivă cu bărbaţii. Cei mai bogaţi poartă toate aceste podoabe de aur pur, precum totde aur erau şi vasele lor de zile mari. Meşterii aurari daci cunoşteau tehnica suflării cu aur, aincrustării cu pietre preţioase şi a filigranării. Dimensiunile, în general mici, ale uneltelor deorfevrărie şi toreutică, au permis ca acestea să fie salvate în situaţiile extreme de către proprietari(fig.9). Dotarea atelierelor denotă complexitatea operaţiilor pe care meşterii le puteau executa:unelte de deformat (ciocane mari şi mici de o varietate mare); unelte de susţinut (nicovale dediferite forme şi dimensiuni); unelte de apucat (cleşti de dimensiuni diferite, menghine); filiere, careserveau la obţinerea firului de sîrmă subţire; unelte auxiliare (dornuri, punctatoare, creuzete, tiparede turnat) etc [148].fig. 9. Unelte folosite de orfevrarii geto-daci. Sigla metalurgilor daci. Pentru teritoriul fostei Dacii, în Evul Mediu, este caracteristică o dezvoltare continuă a arteigiuvaiergeriei, în care se asociază armonios elementele decorative geometrice locale, arabescurilebijuteriei romane, vechile motive greceşti sau persane. În calitate de simboluri utilizate se observăîmbinarea unor motive străvechi cu altele mai noi (romane tardive) sau cu cele persane. Sfîrşitul primului mileniu este marcat şi prin unele realizări care prevestesc o artă voievodală, încare se subliniază rolul decisiv al păturii conducătoare. Totodată, se simte şi influenţa artei creştine,semnalată, mai ales, prin numărul considerabil al cruciuliţelor de botez în contextul creştinăriipopulaţiei locale. Pentru secolele XIV-XV în ţările române este specifică înflorirea goticului în artaaurului, care devine o artă nobiliară, de curte, goticul fiind îmbinat cu elemente de tradiţie romano-bizantină locală. Arta voievodală, prin însemnele puterii şi podoabele personale, va purta pestesecole, sub diverse forme, ideea romanităţii creştine în Peninsula Balcanică şi Orient, devenind totmai fastuoasă, mai încărcată, chiar barocă, din ce în ce mai individualizată. Ca inovaţii se folosescforme şi tehnici noi sau perfecţionate, de exemplu filigranul şi emailul, în care arta metalelor 33
  34. 34. preţioase din ţările române a îmbinat cel mai armonios elementele celor două lumi atît de diferite:Europa şi Orient. Cele mai valoroase obiecte de artă legate de prelucrarea metalului preţios şi-au luat zborul dinatelierele transilvănene, care puteau concura chiar şi cu producţia atelierelor europene. Se considerăcă prima menţiune privind arta prelucrării metalelor datează cu anul 1346, unde este atestat un„aurifaber” (zlătar) din Transilvania [67, p.18]. Comparativ cu Moldova, în Ţara Româneascăactivitatea argintarilor este puţin mai redusă, lucrările lor fiind inferioare celor ieşite din ateliereledin oraşele moldoveneşti. Existenţa unor tradiţii locale puternice de giuvaiergerie în Moldova esteconfirmată documentar, mai ales prin prezenţa meşterilor încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare(Antonie din Suceava, Stanciu Aurarul, care se presupune a fi meşterul de curte al domnitorului)[23, p.89]. Ulterior, tradiţiile sunt preluate şi continuate de meşterii Toma, Petre Zlătarul, IoachimZlătarul din Suceava şi, în fine, la 1669 devine inevitabilă reglementarea activităţii prin crearea laIaşi a primei bresle a argintarilor din Moldova. Ateliere de prelucrare a metalului preţios suntsemnalate în Suceava, Bacău, Cotnari, Roman [19, p. 69], existînd o continuitate pînă în secolul XX.În afară de atelierele orăşeneşti, care realizau, în fond, o producţie laică, activau numeroase atelierepe lîngă vechi centre mănăstireşti din Moldova (Putna, Neamţ, Rădăuţi), care decad cu încetul dinsecolul al XVII-lea, odată cu organizarea breslelor de profil şi preluarea comenzilor de cătreatelierele orăşeneşti. Meşteşugul prelucrării artistice a metalelor era de cele mai dese ori (cu rareexcepţii) răspîndit în oraşele Moldovei sau pe lîngă mănăstiri, avînd următoarele specialităţi:argintari, bănari, giuvaiergii, zlătari. Ultimii mai confecţionau, pe lîngă obiecte de podoabă, şiobiecte destinate serviciului divin, lucrînd numai la comandă. Din aceste considerente, numărulimpunător de obiecte din metale preţioase, laice şi religioase, precum şi numele meşterilor păstratede secole ne conduc spre concluzia existenţei unor tradiţii seculare moldoveneşti de prelucrare ametalului preţios şi de confecţionare a bijuteriilor. Cele mai frecvent întîlnite tipuri de bijuterii eraucerceii de tîmplă de argint cu trei mărgele, cerceii ajuraţi cu granulaţie fină şi cerceii în formă decîrlig – un semn de interogare stilizat cu inserţii de pietre ornamentale sau mărgele ajurate,predominînd motivele floristice decorative. În secolul al XV-lea, în Moldova se confecţionau şi se purtau cercei variaţi ca formă, de o înaltătehnică de execuţie şi dintr-un aliaj în care predomina argintul. Inelele erau mai simple şi lucrateîntr-o tehnică inferioară celei cu care erau lucraţi cerceii. Aceste articole demonstrează cu precăderecunoaşterea şi folosirea tehnicii filigranului şi a emailului policromatic, iar inelele de buclă erauexecutate din bronz, dintr-o simplă verigă cu o spirală la capăt, motivul persistent în giuvaiergerianaţională, fiind preluat de la geto-daci [54, p.94]. Odată cu secolul al XVII-lea tehnicile de prelucrarea aurului devin universale, făcîndu-şi apariţia ştanţarea, ajurarea, incizia, cizelarea. Sunt folosite 34

×