• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013
 

Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

on

  • 581 views

 

Statistics

Views

Total Views
581
Views on SlideShare
491
Embed Views
90

Actions

Likes
0
Downloads
5
Comments
0

2 Embeds 90

http://aurelmunteanu.wordpress.com 64
http://adunareaharulsuveran.wordpress.com 26

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft Word

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013 Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013 Document Transcript

    • Mesaj 5 ALEGEREA ŞI PREDESTINAREA Învăţătura despre alegere este una din acele învăţături care nu te pot lăsa indiferent, carete obligă să iei o poziţie. Ori o iubeşti, ori o urăşti! Îţi demolează concepţiile despreDumnezeu, sau ţi le întăreşte. Este fără îndoială unul din acele lucruri greu de înţeles dinepistolele lui Pavel! Învăţătura despre alegere este testul acid al credinţei în mântuirea prinhar. Apostolul Pavel a spus despre alegere: „Dacă este prin har, atunci nu mai este prinfapte, altminteri harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminterifapta n-ar mai fi faptă”. Fie că ne place, fie că nu, de această învăţătură nu putem scăpa decât dacă aruncămîntreaga Scriptură, atât de des întâlnim alegerea în Biblie.1. Dovada alegerii. a. Scriptura conţine numeroase afirmaţii clare cu privire laalegerea anumitor persoane: „Noi, însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumimtotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, însfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”; „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierealumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” Efeseni, 1:4; 2 Tesaloniceni, 2:13 b. Expresii ca „ştiinţă mai dinainte”, „a cunoaşte maidinainte”, arată alegerea, pentru că ele nu sunt folosite cu sensul de „dobândire de cunoştinţăintelectuală”, ci în sensul lor evreiesc, de „ fixare a privirii asupra cuiva cu un sentiment debunăvoinţă, de bunătate”. Petru spune: „Aleşii care trăiesc ca străini... după ştiinţa maidinainte a lui Dumnezeu”. Expresia înseamnă „a avea o afecţiune specială faţă de cineva”,iar aceasta înainte ca persoana să se nască „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). Pe aceia pecare i-a iubit, i-a şi predestinat. Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fiîntocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fii ieşit tu din pânteceleei, Eu te pusesem deoparte.” (Ieremia, 1:5). c. Chiar şi verbul „a cunoaşte” este deseori folosit cuacelaşi înţeles: „Domnul a zis lui Moise: ‚Voi face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătattrecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume’” – Exod, 33:17. Nu îţi cunosc numele, căci
    • cunoaşte numele tuturor oamenilor. Ci te cunosc într-un mod special, te privesc cubunăvoinţă, te iubesc. Cel mai bun exemplu se găseşte în Matei 7:21-23 – „Mulţi îmi vor ziceîn ziua aceea: Doamne! Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci înNumele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat:Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!”Cristos a cunoscut toate faptele acelor oameni, a cunoscut totul despre ei. Dacă „cunoaşterea”reprezintă cunoaştere a faptelor, atunci afirmaţia Domnului, „niciodată nu v-am cunoscut”este incorectă. Cunoaşterea, deci, înseamnă o cunoaştere a persoanelor, o aprobare şiacceptare a lor. d. Scriptura dovedeşte că există o alegere între oameni atunci cândafirmă că Tatăl a dat anumiţi oameni Fiului: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe celce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” „... după cum I-ai dat putere peste orice făptură, casă dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat Tu.” Ioan 6:37; 17:2 e. De asemenea, pasajele care afirmă că ni s-a dat har în Cristosînainte de a fi creaţi: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre,ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de veşnicii.” 2Timotei 1:9. 2. Definiţie: Din moment ce există o alegere, ce înseamnă ea?Cum o putem defini? Alegerea înseamnă selectarea de către Dumnezeu, în veşnicie, aanumitor oameni pentru a-şi manifesta în ei bogăţiile harului, iubirii şi îndurării, spregloria Lui şi fericirea veşnică a acestora. 3. Autorul alegerii:Conform acestei definiţii, şi a întregii Scripturi, Dumnezeu este autorul alegerii. Ştiu că mulţicântă astăzi: Te-am ales, te-am ales, dintre mii şi mii de mii, te-am ales.” Dar Scriptura nuspune aşa ceva, ba din contră: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”, spuneDomnul Isus (Ioan 15:16). Omul Îl vrea şi Îl alege pe Dumnezeu abia când Dumnezeu i-aschimbat inima, căci prin natura sa, omul fuge de Dumnezeu, este în vrăjmăşie cu El. Nici unom nemântuit nu vrea şi nu poate să Îl aleagă pe Dumnezeu şi căile Lui. Dacă alegerea ar fidepins de om, nici un om nu ar fi ajuns în ceruri! Să ne întrebăm noi înşine, care am ales să Îlservim pe Dumnezeu, dacă nu mă alegea El, l-aş fi ales eu vreodată? L-am căutat eu peDumnezeu înainte ca El să mă caute? L-am iubit înainte să fiu iubit de El? 2
    • 4. Dreptul lui Dumnezeu de a alege. Mulţi oameni afirmă căDumnezeu ar fi nedrept dacă i-a ales doar pe unii pentru mântuire. Are Dumnezeu dreptul dea face o alegere între oameni? Ce spune Scriptura: Să ne amintim de o pildă a Domnului. Ogăsim la Mat 20:12-15. Un stăpân a angajat lucrători în via sa. S-a înţeles cu ei la preţ, şi eiau început munca. Pe tot parcursul zilei, stăpânul a tot trimis lucrători în vie. Seara, când avenit vremea plăţii, a început cu cei din urmă, şi, deşi ei au lucrat doar o oră, au primit platapentru o zi întreagă. Tot atât au primit şi cei care au lucrat întreaga zi. Fiindcă aceştia s-ausupărat, crezând că vor primi mai mult decât meritau, stăpânul i-a spus unuia dintre ei:„Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; Eu vreau să plătesc acestuia din urmă ca şi ţie. Nupot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” Şi în Romani 9:21, Pavel ne spune: „Nu este olarulstăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţarede cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?” Dumnezeu are dreptul, ca stăpân, să acorde mai mult har (favor nemeritat) unora decâtaltora; Dumnezeu, ca Olar, ca şi Creator, are dreptul de a face din lut, din creaţie, ceea ce Îieste plăcut. Problema cu cei care îl acuză de nedreptate pe Dumnezeu este că ei nu îlconsideră Suveran sau Stăpân. Mulţi oameni cred azi că Dumnezeu există pentru a-i facefericiţi, pentru a-i servi. Mulţi cred că ei pot dispune de Dumnezeu, că îl pot sluji când şi câtvor, Îl cheamă când vor, şi El trebuie să răspundă, ca un valet. Astfel de oameni arată cât derăzvrătită şi coruptă este natura umană. Lor li se adresează Pavel când întreabă: Dar cine eştitu omule să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Poate lutul să zică olarului, pentru ce m-aifăcut aşa?” Scriptura ni-L prezintă pe Dumnezeu ca stăpân peste tot ce a creat. Totul îi este ladiscreţie şi totul ascultă de porunca Sa. Oamenii care afirmă că Dumnezeu este nedrept dacă alege doar pe unii pentru mântuire,nu au nici o problemă cu un preşedinte care alege să graţieze un număr limitat de condamnaţi.Nu consideră că preşedintele este nedrept. De ce? Deoarece condamnaţii nu se află înînchisoare pentru că preşedintele nu le-a arătat milă, ci pentru că au încălcat legile statului. Eise află acolo pentru că primesc ceea ce merită. Preşedintele nu le-a făcut nici un rău şi nicionedreptate că nu le-a arătat clemenţă. El nu era obligat să o facă. Oare Dumnezeu are maipuţine drepturi decât un suveran de stat? Alegerea Îl face pe Dumnezeu nedrept? Dar de când mântuirea este un act al dreptăţii? Decând este Dumnezeu sub obligaţia de a salva creatura? Scriptura spune exact contrariul:Mântuirea este un favor nemeritat. Alegerea este un favor nemeritat! Nu dreptatea L-adeterminat pe Dumnezeu să mântuiască oameni, ci mila Sa! Dreptatea Sa condamnăpăcătosul, mila Sa în scapă! A fost stăpânul viei nedrept pentru că a dat unora exact ceea ce ei 3
    • meritau şi altora le-a dat mai mult decât meritau? A fost preşedintele nedrept că nu a golittoate închisorile? Bineînţeles că nu! Mântuirea este un act al milei, nu al dreptăţii! Mulţi înţeleg în mod greşit ceea ce spunem despre alegere. Ei cred că oamenii sunt cumvape un gard, şi pot decide singuri în ce parte să sară. Dacă Dumnezeu i-ar alege pe unii, şi i-arlăsa pe alţii, ar însemna că El i-ar trage pe unii în partea Sa şi i-ar împinge pe alţii în iad. Daro asemenea ilustraţie este absurdă! De ce? Fiindcă oamenii nu sunt pe gard. Ei nu sunt neutri.Ei sunt în terenul lui Satan, în împărăţia întunericului. Dumnezeu vine şi îi smulge pe unii dinacel teren şi îi mută în Împărăţia Fiului Său, iar pe alţii îi lasă în starea iniţială. Dumnezeu estedrept faţă de cei lăsaţi acolo. Într-o zi le va da ceea ce merită, ei vor sta înaintea dreptăţii Sale. Dumnezeu nu datorează oamenilor mântuirea, de aceea nu poate fi considerat nedrept cănu o acordă tuturor. El dă unora ceea ce merită, adică condamnare, şi altora ceea ce nu merită,adică iertarea, graţierea. El are acest drept şi îl exercită. 5. Cine sunt aleşii. Alegerea lui Dumnezeu se extinde asupraîngerilor (Pavel vorbeşte despre îngerii aleşi în 1 Timotei 5:21). Dumnezeu a făcut o alegereîntre îngeri, aşa că există îngeri aleşi şi ne-aleşi; Cristos este „Alesul” lui Dumnezeu: („IatăRobul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care îşi găseşte plăcere sufletul Meu.” Isaia42:1). Fiul lui Dumnezeu a fost pus deoparte înainte de veşnicii pentru lucrarea specială derăscumpărare. Dar Dumnezeu a făcut o alegere şi între oameni. 1. Dumnezeu a ales o singură naţiunedintre toate familiile pământului, Israelul „Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău sunt cerurileşi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. Şi numai de părinţii tăi s-a lipit Domnul,ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cumvedeţi astăzi.” Deuteronom 10:14-15); 2. Dumnezeu a ales anumiţi oameni pentru lucrărispeciale: Împăraţi („Domnul şi-a ales un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie căpeteniapoporului Său...” 1 Samuel 13:14); Preoţi („căci pe el [pe Levi] l-a ales Domnul, Dumnezeultău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului” Deut. 18:5); Profeţi(„Mai înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fiieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor.” Ier.1:5), Dumnezeu este cel care a ales apostoli şi predicatori şi îi dă ca dar adunării, pentrucreşterea şi sfinţirea trupului. Dar Dumnezeu a făcut şi o alegere în vederea mântuirii. El a ales persoane pentrumântuire. „De la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţaadevărului”, „Dumnezeu ne-a ales să fim sfinţi şi fără prihană”, „n-a ales Dumnezeu pe cei 4
    • ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori aiÎmpărăţiei?” Ef. 1:4; 2 Tes. 2:13; Iac. 2:5. O alegere implică două lucruri: cineva care să aleagă şi obiecte/persoane din care să sealeagă. Exemplu: Dacă pe un raft sunt 10 bucăţi din acelaşi produs şi cineva le cumpără petoate, nu putem vorbi despre o alegere între acele bucăţi. Dumnezeu nu a ales pe toţi oamenii,ci doar pe unii dintre ei. Dumnezeu a ales oameni pentru mântuire. Există un număr fix, pe care doar Dumnezeu Îlcunoaşte. Alegerea spre mântuire este personală. Aleşii au numele scrise în cartea vieţiiMielului, înainte de întemeierea lumii. 7. Cauza alegerii. Dar care a fost cauza care l-adeterminat pe Dumnezeu să aleagă pe unii oameni pentru mântuire? Ştim că fiecare alegere pecare o facem se bazează pe anumiţi factori determinanţi. Cauza alegerii se găseşte înDumnezeu. Dumnezeu ştie de ce a arătat har unora şi nu altora. Domnul Isus spune: „Vai detine, Horazine! Vai de tine Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile careau fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, în sac şi cenuşă.” (Matei 11:21). De ce nu s-a dusDomnul în Tir şi Sidon? Noi, oamenii, nu putem spune de ce, El nu ne-a descoperit acestlucru. Ştim însă că am fost aleşi: i. Conform voii Sale suverane: „am fost rânduiţimai înainte după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale” (Ef. 1:11). ii. Datorită iubirii Lui: „În dragostea Lui, ne-arânduit mai dinainte [ne-a predestinat] să fim înfiaţi prin Isus Cristos” (Ef. 1:4); acunoaşterii speciale: „pe aceia pe care i-a cunoscut mai înainte i-a şi predestinat” (Rom.8:29-30; 1 Pet. 1:2) iii. Prin har, prin nemerit „Tot aşa, în vremea defaţă, este o rămăşiţă, datorită unei alegeri prin har. Şi dacă este prin har, atunci nu mai esteprin fapte, altminteri harul n-ar mai fi har.” (Rom. 11:5, 6) În alegere, Dumnezeu nu a ţinut cont de faptele noastre bune („El ne-a mântuit şi ne-a dato chemare sfântă, nu pentru faptele noastre.” „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute denoi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui.” „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea luiDumnezeu” 1 Cor. 1:29; 2 Tim. 1:9; Tit. 3:5a). Dacă omul ar fi trebuit să întruneascăanumite condiţii pentru a fi ales, adică să o merite, alegerea ar fi fost prin fapte, ar fi fost oplată „cuvenită, care nu i se socoteşte ca un har, ci ca ceva datorat” (Romani 4:4). Dar nu,„nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă”. 5
    • Dumnezeu nu a ţinut seamă de faptele noastre bune pentru că NU am avut nici o faptăbună, după standardul Său de măsură. L-am căutat noi pe Dumnezeu înainte să ne caute El penoi? Am crezut noi ce ne spunea El înainte să ne deschidă El inima? Am fost născuţi noi dinnou prin voia noastră sau prin voia lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar fi pus o condiţiealegerii, nimeni nu ar fi întrunit acea condiţie. Dacă alegerea ar fi depins de om, nu ar fi fostnimeni ales! Tocmai de aceea, alegerea este făcută de Dumnezeu, şi este necondiţionată deom. Dumnezeu nu a condiţionat alegerea de vreo faptă, atitudine sau merit al omului, pentrucă cele mai bune fapte ale noastre, sunt, după standardul lui Dumnezeu, doar nişte zdrenţemurdare. Acest lucru este umilitor şi respingător pentru omul carnal orgolios. Dar alegerea este o vestea bună pentru păcătosul care ştie că nu are cu ce să vină înaintealui Dumnezeu: Faptele tale rele nu l-au împiedicat pe Dumnezeu să te aleagă! Dumnezeu a alesă mântuiască pe păcătoşi, nu pe drepţi, pe cei dispreţuiţi şi nebăgaţi în seamă, pe săracii lumiiacesteia. Dumnezeu mântuieşte păcătoşi! Faptele noastre rele nu L-au împiedicat să ne aleagă.Mulţi din oamenii care mor nemântuiţi au dus o viaţă mai morală decât mulţi pe care Domnuli-a întors la El, au făcut mai mult bine societăţii. Fără îndoială că lumea îl respecta pe Fariseulreligios mult mai mult decât pe vameşul păcătos. Dacă alegerea ar fi fost după criteriile oamenilor, atunci cerul ar fi fost plin de cei maimari oameni de ştiinţă, cei mai puternici, mai nobili, mai frumoşi, mai bravi. Dacă era dupăfelul nostru de a gândi, Esau ar fi fost ales, că era băiat bun, cinstit, harnic şi curajos, iarînşelătorul, profitorul şi laşul de Iacov ar fi fost respins. „fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fostchemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi deneam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe celeînţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. ŞiDumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nusunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea luiDumnezeu” „Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine,nici rău, s-a zis Rebecii: ‚cel mare va fi rob celui mai mic’”. De ce? „ca să rămână înpicioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte,ci prin Cel ce cheamă” (1 Cor. 1:27-29; Rom. 9:11). Alegerea nu este prin fapte. Faptelebune nu l-au determinat pe Dumnezeu să ne aleagă, faptele rele nu l-au împiedicat să o facă!Alegerea este nemeritată şi astfel, necondiţionată de om. 6
    • O înţelegere greşită: Astăzi, cei mai mulţi oameni înţeleg alegerea în felul următor:Dumnezeu a privit înainte în timp, a văzut cine va crede, şi i-a ales pe aceştia. Există multemotive pentru care o astfel de înţelegere este nebiblică, printre care remarcăm: 1. Conform acestei idei, alegerea este bazatăpe merit (fapte, atitudini, calităţi ale omului). Sunt ales pentru că sunt mai bun decât cel delângă mine, că am făcut ceva ce el nu a făcut (l-am dorit, sau căutat sau crezut pe Dumnezeu).Scriptura afirmă că alegerea nu este prin fapte, ci prin har, prin ne-merit. Adică alesul numerită mântuirea. „în vremea de faţă este o rămăşiţă, datorită unei alegeri, prin har. Şi dacăeste prin har, atunci nu mai este prin fapte: altminteri, harul n-ar mai fi har.” – Romani 11:5-6. 2. Neagă ceea ce spune Biblia despre naturacondiţiei umane. 1. Se spune că omul este un bolnav, care poate să se scape întinzând mânadupă medicament. Scriptura spune că omul este mort în greşeli şi păcate (Efeseni 2:1). 2. Sespune că omul carnal, firesc, Îl poate căuta pe Dumnezeu. Scriptura spune, „nu este nici unulcare să îl caute pe Dumnezeu” (Romani 3:11); 3. Se spune că omul carnal are puterea să sepocăiască şi să creadă în Cristos. Scriptura afirmă că acestea sunt daruri ale lui Dumnezeu „...în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului – 2Timotei 2:25; „Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” – Fapte11:18; „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul luiDumnezeu”; „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori prin care aţi crezut. Şifiecare după puterea dată lui de Domnul” – 1 Corinteni 3:5. Alegerea nu există datorită uneiviitoare credinţe, ci datorită unei viitoare necredinţe. 3. Această concepţie neagă faptul că rasaumană are aceeaşi natură, că toţi suntem „din aceeaşi frământătură de lut”. Dacă alegereaeste cauzată de vreun merit al omului, atunci ar trebui să fie două „frământături de lut”, unabună, nobilă, din care să se facă vase de cinste, iar alta rea, din care să se facă vase de ruşine. 4. Această concepţie afirmă că nuDumnezeu îl alege pe om, ci omul Îl alege pe Dumnezeu. Exemplu: Dacă cineva adresează ochemare generală unui grup de oameni, iar din acest grup, unii răspund voluntar chemării, nucel ce cheamă a făcut alegerea, ci cei ce au răspuns au ales să o facă. Scriptura afirmă căDumnezeu este cel care face alegerea, iar aceasta nu depinde de om: „Nu atârnă nici de cinevrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă” (Rom. 9:16) 5. Înţelesul „cunoaşterii” lui Dumnezeu şi-ar pierde sensul, fiindcă pe cei care vor ajunge în iad, Domnul nu îi cunoaşte, deşi le cunoaşte 7
    • faptele „Niciodată nu v-am cunoscut. Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţifărădelege” (Mat. 7:23). 8. Scopul alegerii. Pentru că Dumnezeu face toate lucrurilecu un scop, pentru o ţintă, ne întrebăm: care este scopul alegerii? Răspunsul Scripturii esteurmătorul: glorificarea harului Său, „spre lauda slavei harului Său”; arătarea bogăţiei glorieiSale (Ef. 1:6; Rom. 9:23). Scopul secundar este glorificarea aleşilor (aducerea lor la sfinţenie,răscumpărarea fiinţelor lor de sub puterea păcatului, acordarea vieţii veşnice, a nemuririi) –„Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemeneachipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pecare i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotitneprihăniţi, şi pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Rom. 8:29-30. 9. Caracteristicile alegerii: a. Este personală – în alegerea spre mântuire, fiecare om este considerat la modulindividual, selecţia aceasta fiind una specifică, personală (Rom. 9:11, 18, 21-23) b. Alegerea este veşnică, ireversibilă. Dumnezeu nu se schimbă, planurile Sale nuse schimbă, aşadar, un ales nu poate deveni ne-ales şi invers. „Pavel, apostol al lui IsusCristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu... în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite maiînainte de veşnicii de Dumnezeu care nu poate să mintă.” Isus a primit putere să dea viaţaveşnică tuturor acelora pe care I i-a dat Tatăl. (Tit 1:2 comp. cu Ioan 17:2). A fost făcută îneternitate şi scopul său este ajungerea omului în eternitate, glorificarea sa. c. Alegerea este necondiţionată de om (nu a depins de faptele lui, de vreo calitatesau merit al lui) (Rom. 11:5, 6) 10. Alegerea şi predestinarea. Atunci când oameniipomenesc despre predestinare, fie o iau în zeflemea, fie îi dau o conotaţie negativă. Mi s-aspus, nu demult, că sunt OK dacă cred în alegere, atât timp cât nu cred în predestinare. Dareste oare posibil aşa ceva? Alegerea este inclusă în predestinare, şi de multe ori, unde sevorbeşte despre predestinare, putem subînţelege alegerea şi invers. În Efeseni 1:4, 5 alegereaşi predestinarea sunt prezentate separat, dar au acelaşi înţeles şi acelaşi scop, punerea deopartepentru binecuvântări speciale („În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca săfim sfinţi şi fără prihană înaintea lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte săfim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcerea voii Sale”). Alegerea este începutulpredestinării – vorbim din perspectivă umană, fiindcă Dumnezeu nu gândeşte în paşi 8
    • succesivi, la fel ca noi, oamenii. În predestinare, Dumnezeu hotărăşte mai departe creareaaleşilor, îngăduie căderea în păcat, dar hotărăşte şi mijlocul lor de salvare, care este Cristos.Înainte de a începe creaţia, Dumnezeu plănuise fiecare detaliu pentru răscumpărarea aleşilor. Înţelesul termenului predestinare. În greacă, cuvântul proorizo înseamnă a decide, ahotărî mai dinainte un anumit lucru pentru o anumită utilizare. În Biblia Cornilescu, cuvântulpredestinare este tradus prin expresiile hotărâre sau rânduire mai dinainte („pe aceia pe carei-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său”). Definiţie. Predestinarea este decretul special al lui Dumnezeu, hotărât înainte de a crealumea, prin care El a decis mijloacele de a atinge scopul hotărât al creaturilor Sale raţionale şipentru gloria Lui. În Noul Testament, utilizarea cuvântului predestinare este limitată la hotărârea luiDumnezeu în ce priveşte mântuirea şi glorificarea unor oameni. Utilizarea este, deci, unastrict pozitivă. El ne-a predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său, ne-a predestinat săfim înfiaţi.Diferenţa între predestinare şi „soartă” Una din cozile de tinichea pe care liberalii au ataşat-o predestinării este acuzaţia căpredestinarea este totuna cu „soarta” sau „destinul” din păgânism. Soarta sau destinul, dupăconceptul păgân, este o forţă irezistibilă, dar iraţională, care determină toate evenimentele fărăvreo legătură între ele şi fără un principiu al dreptăţii. De aceea îi spune „soartă oarbă”.Predestinarea este o învăţătură biblică şi se referă la decretul sau ordinea dreaptă şi raţională aDumnezeului suprem şi omniscient. Conceptul păgân duce spre fatalism. Este concepţiapotrivit căreia destinul cuiva este fixat mai dinainte, iar circumstanţele şi acţiunileintermediare nu afectează acel destin fixat. Poţi să te zbaţi oricât, poţi să încerci orice, „ce ţi-escris, în frunte ţi-e pus.” Dacă eşti ghinionist, nenorocul te va urmări oriunde ai merge. Lascopul fixat de destin se ajunge pur şi simplu prin întâmplare şi capriciu. Din contră, predestinarea afirmă că scopul fixat este realizat prin conlucrarea tuturorcircumstanţelor şi evenimentelor intermediare. Dumnezeu a ales un scop, o ţintă: De laînceput Dumnezeu v-a ales pentru mântuire; şi a ales şi mijloacele de a atinge acel scop:„Sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”. Credinţa adevărului înseamnă credinţa înEvanghelie. Iar aceasta implică următoarele: Dumnezeu L-a hotărât pe Cristos ca jertfă caresă îl înlocuiască pe păcătos; Dumnezeu a hotărât naşterea alesului într-un timp şi loc în care săintre în contact cu Evanghelia; păstrarea vieţii lui, aşa încât să nu moară înainte de a auzi 9
    • Evanghelia; naşterea sa din nou prin Duhul; darurile pocăinţei şi credinţei. Sfinţirea Duhuluiimplică: lupta cu natura păcătoasă şi învingerea ei treptată, maturizarea spirituală şiasemănarea tot mai mare cu Cristos. Toate acestea sunt mijloace predestinate pentru a aducela îndeplinire scopul alegerii: mântuirea finală.Implicaţiile alegerii. De ce este importantă doctrina alegerii? Pentru că afectează felul cumîmi înţeleg mântuirea, cum înţeleg relaţia mea cu Dumnezeu, felul cum Îl slujesc şi mă închinLui. Înţeleasă corect, alegerea lui Dumnezeu mă va conduce spre o adorare profundă acaracterului lui Dumnezeu, mă va smeri, ajutându-mă să înţeleg că nimic bun nu locuieşte înnatura mea păcătoasă. Doar înţelegând harul lui Dumnezeu, Îi voi putea aprecia cu adevăratiubirea, şi voi spune ca Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc... dar nu maitrăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc încredinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine.” (Gal. 2:21).Cunoştinţa alegerii ne va da o mare siguranţă în faţa oricărui obstacol, şi vom putea rămânetari în faţa celor mai grele necazuri, pentru că ştim că suntem în braţele lui Dumnezeu. Pot oare să ştiu dacă sunt ales? Se întâmplă uneori, atunci când copilul lui Dumnezeu numai poate să spună, „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”, să aibă îndoieli cu privirela alegerea lui. Dar dacă nu sunt ales? De unde să ştiu dacă am fost ales? Scriptura spune cănoi putem fi siguri de alegerea noastră: „Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegereavoastră” (1 Tes. 1:4); „De aceea, fraţilor, căutaţi... să întăriţi chemarea şi alegerea voastră;căci dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.” (2 Petru 1:10). Putem să ştim căsuntem aleşi dacă am venit la Cristos, încrezându-ne în El şi dacă în viaţa noastră se vedeprogres spiritual şi dorinţa de a ne depărta de păcat şi a ne asemăna tot mai mult cu Cristos.Dacă spunem că suntem aleşi, dar nu se vede lucrarea de sfinţire a Duhului, atunci ne înşelămsinguri. Nu am fost mântuiţi datorită faptelor bune, dar Dumnezeu a pregătit fapte bune caaleşii să umble în ele. Credinţa adevărată este o credinţă vie, care se vede prin faptele pe carele face. Alegerea poate fi cunoscută, şi mărturia ei poate fi întărită de viaţa pe care o trăim. Concluzie: Când oamenii sunt puşi faţă în faţă cu alegerea lui Dumnezeu, ei vor aveadouă feluri de reacţii: unii se vor răzvrăti, îl vor acuza pe Dumnezeu de nedreptate, tiranie şicapriciu şi vor spune: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”Iar alţii, în faţa acestei învăţături, vor privi umili şi cu recunoştinţă spre Acela care i-a ales, şivor spune alături de apostol: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Câtde nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, ,,cine a 10
    • cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibăde primit înapoi?`` Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!Amin.” – Rom. 11:33-36 11