• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Curs floricultura
 

Curs floricultura

on

  • 5,061 views

 

Statistics

Views

Total Views
5,061
Views on SlideShare
5,061
Embed Views
0

Actions

Likes
8
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Curs floricultura Curs floricultura Document Transcript

    • UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ FLORICULTURĂ Conf. dr. Lucia DRAGHIA 2005 1
    • CAPITOLUL 1 INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirileornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu,metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor,tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilorfloricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, facparte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. Laacestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonelecalde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sautemporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologiceornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiunide botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuiela elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în altezone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. Deasemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şimarketing.Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să lecultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţaomului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă,fiind adevărate bunuri de larg consum. 2
    • CAPITOLUL 2 CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe bazacărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţeecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ.a). După durata ciclului de viaţă: - plante anuale; - plante bienale; - plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice.b). După locul de cultură: - plante cultivate în câmp; - plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece.c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin: - flori; - frunze; - flori şi frunze; - fructe; - port (târâtor, urcător, erect).d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ: - plante pentru flori tăiate; - plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); - plante folosite în decorări interioare; - plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor. 3
    • CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. lumina, temperatura,umiditatea, aerul şi substratul de cultură. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază,de vârsta plantelor, de anotimp, de lucrările agrotehnice aplicate etc., dar de o importanţă majoră estelocul de origine al plantelor. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zonegeografice cu climat diferit, este esenţial să cunoaştem ecologia lor, fie pentru a reuşi adaptareaplantelor la noile condiţii, fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante.3.1.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procesevitale ale plantelor. Pentru cultura plantelor floricole lumina, ca factor ecologic, interesează sub aspectulcompoziţiei spectrale a radiaţiilor, a intensităţii fluxului luminos, al duratei de iluminare şi duratei destrălucire a soarelui. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute subdenumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Din această categoriefac parte radiaţiile roşii, orange, galbene, verzi, albastre, indigo şi violet (ROGVAIV). Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii, iar cele cu lungimide undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. b) Intensitatea fluxului luminos. Variază în funcţie latitudine, altitudine, expoziţia terenului,tipul vegetaţiei, anotimp etc. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format, împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite), plante iubitoare de lumină, care necesită o intensitate a fluxului luminos de30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver,Petunia, Eschscholtzia, Pelargonium, Portulaca, Zinnia, Gladiolus etc.). -sciofile (sciofite, umbrofite). Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. Potvalorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 5000-15000 lucşi. Nu suportă insolaţia, de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială(Anthurium, Convallaria, Galanthus, Hosta, Saintpaulia, unele ferigi ). -mezoheliofile. Sunt plante cu adaptabilitate mare, capabile să-şi desfăşoare normal proceselevitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesităaproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia, Dianthus, Calendula etc.). Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofazaplantelor (de exemplu, cerinţele sunt mai mari în faza de răsad, la apariţia bobocilor floriferi şi laînflorire, sau mai reduse în timpul repausului), de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţinintensă după repicat, transplantat, butăşit etc.). În condiţii de lumină cu intensitate optimă, plantele au creştere viguroasă, culoare verdecaracteristică, înflorire bogată. Lumina insuficientă determină, în special la plantele heliofile, stări de stres exprimate prinalungirea exagerată a tulpinilor, dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor, conţinutulredus în clorofilă, stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. Şi lumina foarte intensăpoate constitui un factor nefavorabil pentru plante, mai ales pentru cele umbrofile, manifestat prinîngălbenirea şi căderea frunzelor, avortarea bobocilor floriferi. 4
    • Modalităţi de reglare a intensităţii luminiia) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest; confecţionarea scheletului desusţinere cu profile reduse; menţinerea curată a sticlei; folosirea instalaţiilor de iluminat artificial; -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite, cu expoziţie sudică, reducerea densităţilorde cultură; distrugerea buruienilor.b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare, folosirea jaluzelelor din diferitemateriale şi a peliculei de apă colorată, acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţiemai înaltă care să asigure umbrirea; instalarea de umbrare deasupra culturilor. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întunericpoartă denumirea de fotoperiodism. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă, plantele floricole se împart în următoarele grupe:-de zi scurtă (Chrysanthemum, Poinsetia, Viola, Kalanchoe, Freesia). Sunt plante care necesităpentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zilungă pentru a creşte vegetativ. În condiţiile României, aceste plante cresc vegetativ în timpul verii, şiînfloresc toamna sau iarna. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale, unde durata zilei esteegală sau mai scurtă decât cea a nopţii.-de zi lungă (Cineraria, Hortensia, Petunia, Zinnia, Callistephus). Inducţia florală la acestea sedesfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). Sunt plante originare din zonele temperate(unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice.-neutre sau indiferente (Cyclamen, Dianthus, Pelargonium, Rosa), la care înflorirea este mai puţincondiţionată de fotoperioadă. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare, laorigine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă, înstabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă,cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă, au înflorire slabă, întărziată sau nu înfloresc, în timpce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în fluxcontinuu. De exemplu, crizantemele, care reacţionează pozitiv la fotoperioadă, se pot cultiva în spaţiiprotejate tot timpul anului, prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentareaartificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). Astfel, utilizarea factorului lumină, conform cerinţelor plantelor, se poate realiza fie prindirijarea culturii în perioadele din an convenabile, fie prin aplicarea diferitelor procedee care sămărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire asoarelui. Prin poziţia sa geografică, teritoriul României poate oferi condiţii naturale de luminăsatisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. În cursul unui an, durata medie de strălucire a soareluivariază între 26,5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72,7% în luna august. 3.2. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţiaplantelor, prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. Ca factor ecologic, apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu, ceea cedetermină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lorgeografică. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine, plantele decorative seîmpart în următoarele grupe:-hidrofile (acvatice), care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii);-higrofite, plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla,Myosotis 5
    • palustris); -mezohigrofite, plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. Alcătuiescpredominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivateîn câmp; -xerofite, cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii dedeşert, alte suculente – Aloe, Agave, Crassula etc.). Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţiaseminţelor, creşterea răsadului, înrădăcinarea butaşilor, creşterea şi alungirea pedunculilor floriferinecesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor, de maturare a seminţelor sau derepaus); vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere); starea fitosanitară (plantelebolnave se udă mai puţin); nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină, temperatură) etc. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul deorigine, mărimea şi vigoarea plantelor, condiţiile de lumină şi căldură, anotimp, însuşirile substratului,gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.Nu există reguli stricte aşa încât, apreciereacantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. Orientativ, la culturile dincâmp, în timpul vegetaţiei, plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile, cele xerofite la 5-6zile, iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi, cu aprox.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. În cazulplantelor cultivate la ghivece, udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul sănu se usuce niciodată complet), în timp ce iarna, apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce preatare pământul. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). Cea mai bună apă pentru udateste apa de ploaie, deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. Apa provenită din puţuri şi dinizvoare are un conţinut mai mare de săruri, iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şialte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. Nu se utilizează la udare apa murdară sauinfectată. De asemenea, nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură), mai alesla plantele acidofile. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă asacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier, sulfat de aluminiu,acid ortofosforic). Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. Ea trebuie să fie aceeaşi cutemperatura mediului în care se află plantele. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor,căderea bobocilor floriferi, îngălbenirea şi căderea frunzelor. Şi apa prea caldă este dăunătoare, înspecial pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. c) momentul udării. De preferinţă, plantele de seră se udă dimineaţa, iar plantele de câmpdimineaţa şi seara. Dacă din diverse motive, se impune udatul şi în timpul zilei, se va evita stropireaplantelor. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei, fazei de vegetaţie a plantelorşi modului de cultivare. În practica floricolă, pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea, cufurtunul, prin infiltraţie sau prin brazde), se recurge şi la alte metode, care necesită existenţainstalaţiilor speciale:Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică.Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor, la înălţimea dorită. Metoda se foloseşte pentruudarea plantelor din spaţii protejate. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare, care dozeazăintermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă, printr-un sistem de furtune. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp.Aspersoarele rotative, montate pe rampe de udare mobile, au o rază de acţiune de aproximativ 20 m.Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare, completautomatizate, care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. Declanşareasistemului este comandată de senzori, în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficialăprin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). De obicei, culturile din câmp se udă cu furtunul, cu stropitoarea, prin brazde sau cu aspersoare 6
    • de mare putere. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul, cu sau fără sită(garoafe, freesia, cala, alstromeria), prin infiltraţie (gerbera), prin picurare (trandafiri, crizanteme,gerbera), prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi, cala până la înflorire), prinpicurare şi aspersie fină (anturium, spatifilum), prin intermediul sistemelor de umidificare aatmosferei. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci), fie de jos (cu apa din vasulpe care este aşezat ghiveciul). Cele mai multe specii se udă de sus, deoarece apa pătrunde repede iarsubstanţele nutritive sunt mai bine repartizate. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă, fiindpreferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane, gloxiniile) şi de uniicactuşi; în timp însă, metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţasubstratului. Indiferent de metoda folosită, este important ca apa să nu rămână permanent în vasul dela baza ghiveciului, decât, eventual, la unele plante higrofile. Dacă plantele impun o umiditatepermanentă la nivelul substratului sau în atmosferă, se recurge la o serie de metode specifice: aşezareaghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă, pietriş); folosireaghivecelor “mască”, fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta, în spaţiuldintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. la Cyperus); îmbrăcarea tutorilor cu turbăsau cu muşchi umed (de ex.la:Hedera, Ficus pumila, Syngonium). Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze, paie muşchi, mraniţă, folie depolietilenă etc.), umbrirea serelor şi răsadniţelor, umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări, afânareasolului sau substratului, combaterea buruienilor etc. 3.3. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor, aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol, interesează sub aspectul conţinutului în oxigenşi dioxid de carbon. Oxigenul, ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor, trebuie să fieprezent atât în aer cât şi în sol. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic, se consideră cărespiraţia plantelor se desfăşoară normal. De asemenea, oxigenul din sol este necesar nu numai înrespiraţia rădăcinilor, ci şi a microorganismelor. În funcţie de compoziţia şi structura solului, cantitateade aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. Plantele au nevoie de aprox.33%aer din volumul total alsolului. De aceea, în condiţiile unei proaste aerisiri a solului, dezvoltarea rădăcinilor stagnează,hrănirea este defectuoasă, plantele îşi încetinesc creşterea, iar după un timp chiar pier. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare deafânare şi permeabilitate, tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. Mărirea cantităţii de oxigen dinsol se realizează prin lucrări de afânare a solului, distrugerea crustei, curăţirea de muşchi a vaselor decultură etc. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. În aer, o cantitate de0,03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. Intensitatea fotosintezei estedependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul criticde 0,01%, aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0,15%. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2, este folosit în practică pentru culturile dinspaţii protejate. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă încreşterea randamentului, precocitatea înfloririi, îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari aleflorilor sau inflorescenţelor, tije viguroase, intensificarea coloritului florilor etc.). Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină,temperatură, umiditate, mărimea plantelor. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan, butan, propan) şi combustibili lichizi (petrol),degajarea de CO2 din butelii speciale, combustia alcoolului pur, fermentarea diferitelor materiale. Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare, respectiv a prezenţei altorgaze (fluor, clor, hidrogen sulfurat, gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf, fum) careafectează creşterea şi dezvoltarea plantelor, în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie.Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimuleazăînflorirea la bromelii, respectiv la mărgăritar). b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor, la omogenizareacomponentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie, dar poate avea şi efecte negative 7
    • (îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor, distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilorde aer este mare. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odatăcu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor, de aceea devine obligatorie aerisirea acestorspaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere,ridicarea ramelor de la răsadniţe, deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi aconstrucţiilor pe terenuri adăpostite, folosirea adăposturilor naturale sau artificiale, orientarearândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. 3.4. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii detemperatură. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. Nivelul termic lacare plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine, de faza de creştere şi dezvoltare încare se află, de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor, precum şi de nivelul celorlalţifactori ecologici. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice, în funcţie de care potfi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee, ferigi şi palmieri, originare din zonelecalde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiilede temperatură; -mezoterme (unele orhidee, Anthurium, plante decorative prin frunze policrome) se adapteazăla temperaturi de 15-25 0C; -microterme, plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C), provenite dinzonele temperate. Se cultivă în câmp, dar se pretează şi la culturi forţate în sere. -hekistoterme, care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. Provin din zonele polare şi alpine. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza decreştere sau dezvoltare. Astfel, temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinareabutaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare aspeciei, în timp ce, în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor, temperatura trebuie să fie cu 2-4 0Cmai coborâtă. De asemenea, în timpul creşterii plantelor, în sere se ridică temperatura pentru grăbireaînfloririi, urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou, pentru a menţine plantele înflorite timpcât mai îndelungat. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi desuccesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. În general, noaptea şi pe timpul iernii, cândfuncţiile vitale ale plantelor sunt încetinite, temperatura se menţine la un nivel mai redus. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasareacorespunzătoare a culturilor, protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. 3.5. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. La plantele cultivate în câmp, substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol, întimp ce, la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate, substratul de cultură este constituit dincomponente de natură organică, minerală sau sintetică, singure sau în amestec, alese şi pregătite în aşafel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturilehidroponice), substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricoleoriginare din zonele temperate, cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi), dar pediferite tipuri de sol, în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină, crizantemele, irişii; 8
    • -pentru soluri mijlocii:ochiul boului, salvia; -pentru soluri uşoare:gladiolele, tuberozele. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate, în funcţie de origine şi de fenofază, au cerinţediferite faţă de substrat. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care săasigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate, să aibă o structură şi un anumitgrad de aciditate (pH), să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care sedeosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente, clasificate dupădouă criterii principale:a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă, pământ de ţelină, pământ de frunze etc.; -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă, pământ de grădină, pământ defrunze etc.; -substraturi organice de sinteză: styromull, polyuretani etc.; -substraturi minerale naturale: nisip, pietriş; -substraturi minerale tratate: perlit, vermiculit, vată minerală etc.;b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă; pământ de ţelină; pământ de răsadniţă; pământ de grădină; -speciale: turbă; pământ de frunze; pământ de pădure; pământ de ericacee; pământ de ferigi;pământ de lemn putred; pământ de scorbură; compost; rumeguş şi talaş; -ajutătoare: nisip; pietriş; cărbune vegetal; cărămidă pisată; moloz; cioburi de ghivece şiţiglă; muşchi; roci (perlit, vermiculit, vată minerală; argilă expandată); materiale sintetice (Styromull;Polyuretani; Hygromull; Biolaston; Terracottem). În tabelul 3.1. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lorcaracteristici, grupate după modul de obţinere (provenienţă). Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3.1. se folosesc, de regulă, în amestecuri şi mai puţinsingure, deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. Un substrat bun pentru cultura plantelorfloricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizezeun substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare; structură stabilă,nealterabilă circa 1-2 ani; capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului; pH-ul, în funcţie de speciafloricolă cultivată; conţinut corespunzător în elemente nutritive. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora, în funcţie de cerinţelespeciei cultivate; 2.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere princernere pe site cu ochiuri de 1,5-2,5 cm diametru). Componentele se folosesc imediat sau se păstreazăîn locuri adăpostite, pentru o utilizare ulterioară. 3.-prepararea propriu-zisă, respectiv amestecarea omogenă a componentelor. Odată cuomogenizarea se pot adăuga, după caz, şi îngrăşăminte chimice sau organice. Ca şi plantele de grădină, cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile,azaleele, violetele de cameră, begoniile etc.), mijlocii (camelii, hortensii, hibiscus) sau grele (muşcate,leandru, asparagus, sanseviera), în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. De exemplu, unamestec greu poate fi format din ţelină, mraniţă, pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1;unamestec mijlociu din pământ de răsadniţă, pământ de ericacee, pământ de frunze şi nisip în raport de2:1:1:1; unul uşor din turbă, pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. În ultima vreme, se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturiuniversale, substraturi unitare), mai puţin costisitoare, uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţăriila un număr mare de specii. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor, cu capacitatebună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. Se utilizează pe scarălargă în Anglia, Elveţia, Germania, Olanda, Franţa, S.U.A., reţetele fiind variate. De exemplu, înAnglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon, turbă, nisip grosier, la care se adaugărăzătură de coarne, sulfat de potasiu, superfosfat, pulbere de cretă (sau sulf). În Elveţia, amestecurilestandard sunt alcătuite din turbă neagră, turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. La 9
    • acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase, răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. ÎnFranţa, reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale, sau Polibutan-sulfon şi turbă(sau scoarţă de pin), sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă lajumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă, la care se adaugă cantităţisuplimentare, prin fertilizări faziale). Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei casubstrat, cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură, interesează îndeosebi reacţia şi conţinutulîn substanţe nutritive. Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca obază, respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH,care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3,5 şi 8,5. Majoritatea sedezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6,9-7,2) sau uşor acide (pH=5,9-6-8). Altele, dimpotrivă,preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. După preferinţele faţă de reacţia substratului,plantele pot fi: -acidofile, care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5,5 (azalea, bromelii,camelia); -calcifile, care tolerează substraturi cu pH>7,5 (Gipsophylla, Digitalis, Alternanthera). Surse de aciditate din sol:apa din sol; apa încărcată cu CO2; îngrăşămintele chimice (sulfat deamoniu, clorura de amoniu, azotatul de amoniu); ploile acide; formele reduse de Fe, Mn, S; humusuldin sol etc. Când substratul se acidifică, la suprafaţa lui se formează un muşchi verde, iar pe suprafaţavasului apar pete verzi-cenuşii. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu,amendamentele calcaroase, sulfatul de potasiu, sulfatul de magneziu); apa freatică încărcată cu sărurisolubile; apa de udare bogată în calciu. Când substratul se modifică spre alcalin, la suprafaţă şi pemarginea vasului apar pete albicioase. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă aîngrăşămintelor, a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3g/m ); udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prinadăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ, fertilizarea cu îngrăşăminte acide. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1,5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4t/ha pe solurile grele); adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200g/m2). Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă, dacă se au în vedere oserie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie, vârsta plantelor şi faza devegetaţie, ritmul de creştere, organele decorative, anotimp, calităţile fizico-chimice ale substratului,specia cultivată anterior etc. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. În cantităţi mari suntabsorbite azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul, sulful, cunoscute şi sub denumirea demacroelemente, iar în cantităţi mai mici fierul, zincul, manganul, borul, cuprul, molibdenul(microelemente). Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv, precum şi raportul necorespunzătorîntre două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. Simptomele semanifestă prin modificări în creştere, apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze, cădereabobocilor floriferi şi a florilor, deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor, putrezirearădăcinilor etc. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor, stabilirea dozelorşi a raportului dintre elemente, forma de aplicare a îngrăşămintelor. De asemenea, se impunerespectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase; nu se fertilizează plantele aflate în 10
    • repaus, ţinute în condiţii de temperaturi scăzute, imediat după repicat, plantat sau transplantat şi dupăînflorire; îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice - naturale: gunoi de grajd, mraniţă, urină şi must de gunoi de grajd, gunoi de păsări şi must degunoi de păsări, composturi, turbă, îngrăşăminte verzi; - industriale (din reziduuri): făină de sânge, făină de oase, făină de carne, făină de peşte, făinăde coarne şi copite ; -minerale - clasificate după: - numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe; - modul de condiţionare: solide (cristale, pulberi, granule, tablete, batoane), lichide şi subformă de suspensii; - modul de acţiune: radiculare, extraradiculare. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. Dacă sunt asociate cu cele minerale, dozele se reduc cu 20-40%. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O, iar la cele perene 60-80kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna, 1/2 primăvaraşi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie, în funcţie de specie şifenofază. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici deîngrăşăminte. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigoledeschise de-a lungul rândurilor de plante. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu,10-15 g superfosfat,5-6 g sare potasică. La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă,compost), 2-3-kg/m2. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca.0,2-0,3% (2 lsoluţie/m liniar), iar dacă se aplică odată cu apa de irigare, 0,05-0,1%. Pentru fertilizările extraradiculare, concentraţiile optime sunt de 0,25%cu macroelemente şi0,05%cu microelemente, iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive, care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte,atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului, cu îngrăşăminte organice şi minerale.Orientativ, cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă,100-150 tone gunoisemi-descompus, 100-200 tone turbă, 400-600 kg superfosfat, 250-300 kg sulfat de potasiu, 300-400kg azotat de amoniu, 100-150 kg sulfat de magneziu. Dacă se face numai fertilizare minerală, secalculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente laconcentraţiile mai mari de săruri (crizanteme, garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţămedie sau mică (fresia, gerbera, anturium). În timpul vegetaţiei, se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii.Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2, sau 5-10kg/m2 îngrăşământorganic (mraniţă, gunoi semidescompus). Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0,2-0,3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0,3-0,5% la plantele mai rezistente).Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala, alstroemeria, anturium) dacă periodic seadministrează must de bălegar sau de gunoi de păsări, în diluţii corespunzătoare (1:3 - 1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat, este necesar ca laplantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive, iar peparcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martie-septembrie). La plantele de apartament, fertilizarea se face chenzinal sau lunar, cu soluţii de îngrăşăminte acăror concentraţie, suportată de majoritatea plantelor, este de 0,1-0,2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1litru apă). Dacă soluţiile se aplică extraradicular, se folsesc concentraţii foarte mici, după care se facespălarea frunzelor cu apă curată. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate înpeliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote, Basacote, Hormonutral), care eliberează lent (3-9 11
    • luni) elementele minerale; introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului;folosirea soluţiilor concentrate, existente în comerţ sub formă de flacoane; fertilizarea după sistemul“flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte, pânăcând soluţia pătrunde în substratul din ghivece). Fertilizările organice, cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui, sau cu must de gunoi depasăre, sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente, datorită mirosuluineplăcut pe care îl emană. Se pot aplica însă în timpul verii, când plantele sunt scoase afară (în grădini,pe terasae etc.). Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. În cazulfolosirii soluţiilor fertilizante, cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml, în funcţie de mărimeaghiveciului. 12
    • Tabelul 3.1. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricoleNr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 3 1. Pământuri Mraniţa - fermentarea gunoiului de cal -masa volumetrică: 0,4-0,7 t/m ; -pământ de bază în horticole sau bovine, în platforme, timp -pH=6,5-7,5; amestecuri; (preparate) de 2-3 ani. -humus=6,0-8,0%; -îngrăşământ organic. -aspect untos şi culoare închisă; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. Pământul de - brazdele înnierbate (trifoi, -masă volumetrică: 0,9-1,1 t/m3; -pământ de bază în ţelină lucernă, amestec de ierburi) -pH=6,5-7,5; amestecuri mijlocii şi desprinse până la adâncimea de -humus=2,0-3,5%; grele. 10-15 cm, se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie; sau must de bălegar. -capacitate de reţinere a apei bună. Pământul de -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0,2-0,4 t/m3; -pământ special în frunze aşezate în grămezi, platforme -pH=4,5-7 (mai acid la cel provenit amestecuri; sau gropi (2-3 ani), peste care se din conifere); -substrat pentru adaugă var (0,5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri, frunze, semănături; must de bălegar; -permeabil, uşor; -component al -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1,5%; substraturilor de cultură care conţin taninuri (tei, nuc). -capacitate de reţinere a apei foarte pentru plantele la ghivece. bună. 13
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 3 Pământuri Pământul de -amestec format din bălegarul -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pământ de bază în horticole răsadniţă folosit la încălzirea răsadniţelor, -pH=6,5-7; amestecuri; (preparate) din pământul în care au crescut -humus=5-7%; -poate înlocui mraniţa. răsadurile şi din nisip. -capacitate de reţinere a apei bună. Compostul -descompunerea aerobă (2-3 -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pământ special în ani) a resturilor menajere, a -pH=5,5-7; amestecuri fertile. gunoaielor din gospodării. -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.2. Substraturi Turba -zăcământ natural; -pământ special în organice -descompunerea anaerobă a amestecuri; naturale vegetaţiei acvatice şi a -mulcire; (pământuri nămolului de pe terenurile -fabricarea ghivecelor naturale) mlăştinoase; nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 a) roşie (înaltă, -se formează la suprafaţa -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în albă, blondă) depozitului de turbă din -pH=3-5; amestecuri de pământ; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru de Sphagnum. sau albicioasă; hidroculturi; -porozitate mare, -în amestec cu perlit (sau -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru (de 8-10 ori greutatea). unele specii floricole sau pentru înrădăcinarea butaşilor. 14
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 3 Substraturi b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al -masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -în alcătuirea organice turbărei aflat în stadiu avansat -pH=6-7,2; substraturilor de cultură naturale de descompunere. -structură compactă, prăfoasă (la neutre sau slab acide. (pământuri uscare); naturale) -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. Pământul de -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; -pământ de bază în grădină cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; amestecuri; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -poate înlocui pământul -capacitate de reţinere a apei bună. de ţelină. Pământul de -descompunerea naturală a -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -pământ special în ericacee speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; amestecuri pentru specii Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; acidofile (azalee, camelii, -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte ferigi). de sub aceste plante. bună. Pământul de -descompunerea resturilor -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -pământ special în ferigi vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; amestecuri pentru specii (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; acidofile (bromelii, ferigi, Osmunda etc.) -aspect fibros; unele orhidee). -capacitate de reţinere a apei foarte bună. Rumeguşul şi -subproduse ale industriei -pH sub 6; -pământ special (numai talaşul prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care după compostare timp de -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; 1 an); -capacitate bună de reţinere a apei şi -mulci. porozitate mare. 15
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) Substraturi Scoarţa de -subprodus al industriei -masă volumetrică: -pământ special (folosit organice copaci prelucrării lemnului. -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; numai în urma naturale -compostată=0,20-0,35 t/m3; compostării); (pământuri -pH -proaspătă=5-6,5; -mulci. naturale) -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. Muşchiul - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -pământ ajutător utilizat vegetal tocat, măcinat. -pH=5,5-6; în amestecuri (bromelii, -humus=1,0-2,0; orhidee); -capacitate de reţinere a apei foarte -suport pentru marcotajul bună. aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. Pământul de -din stratul superior al litierei -pH=6,5-7; -pământ special utilizat în pădure pădurilor. -mai bogat în substanţe nutritive amestecuri decât pământul de frunze. Pământul de -se adună din scorburile -pH=2,7-3; -pământ special, utilizat în scorbură copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive amestecuri (la speciile în amestecuri. decât pământul de frunze. acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. Pământul de -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; -pământ special, utilizat în lemn putred lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive amestecuri pentru plante decât pământul de scorbură. la ghivece. 16
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 3 3. Substraturi Styromullul -polystyren expandat, sub formă -masa volumetrică:0,02-0,04 t/m ; -material ajutător; organice de de granule sau fulgi. -pH=7; -în amestec cu turba sinteză -porozitate ridicată; pentru înrădăcinarea -capacitate de reţinere a apei foarte butaşilor,amenajarea mică. vaselor suspendate,substrat de cultură pentru plantele epiphyte. Polyuretanii -polimeri rezultaţi dintr-un di- -masă volumetrică: 0,12-0,15 t/m3; -material ajutător; (spumă de isocyanat şi un glicol; -pH=7; -întră în componenţa polyuretani) -denumiri comerciale: OASIS, -capacitate de reţinera a apei mare. amestecurilor de pământ AGROFOAM. pentru orhidee şi plante epiphyte; -suport în executarea aranjamentelor florale. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi -masă volumetrică: 1,15 t/m3; -component ajutător; îmbogăţiţi cu substanţe --înainte de umectare este un -substrat pentru fertilizănte şi biostimulatori amestec de pulberi şi granule; iar semănături; (aproximativ 20 substanţe). după umectare, capătă aspect -în substratul de gelatinos; înrădăcinare a butaşilor; -capacitate mare de reţinere a apei. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride). 17
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 3 Substraturi Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu -masă volumetrică: 0,022 t/m ; -material ajutător; organice de (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. -pH= aprox.3; -component în amestecuri sinteză -porozitae mare; pentru bromelii şi orhidee. -capacitate de reţinere a apei ridicată; -se descompune lent, eliberând N, CO2 şi H2O. Biolastonul -din policlorura de vinil; - -material ajutător; -se află sub forma acelor de pin. -suport pentru hidroculturi. 4 Substraturi Nisipul -este preferat nisipul de râu -masa volumetrică: 1,5-2 t/m3; -material ajutător; minerale (fiind mai grosier), spălat, fără -pH=7,5-8. -substrat de înrădăcinarea naturale materii organice şi fără calcar. butaşilor; -suport pentru hidroculturi; acoperirea semănăturilor; - component în amestecuri de pământ; - material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu; -masa volumetrică: 1,7-2 t/m3; - material ajutător; -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm - realizarea drenurilor la din albia râului. diametru; recipientele de cultură; -porozitate mare; - substrat în culturi -stabilitate bună. hidroponice. 18
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 3 5. Substraturi Perlitul - măcinarea rocilor vulcanice - masă volumetrică: 0,08-0,16 t/m ; - material ajutător; minerale calcinate şi expandate - neutru din punct de vedere chimic; - înlocuitor al nisipului în tratate (t°=1200-1800°C). - nu conţine elemente nutritive; amestecuri; - capacitate mare de reţinere a apei (3-4 - substrat de înrădăcinare ori greutatea proprie). a butaşilor. Vermiculitul - măcinarea rocilor pe bază de - masa volumetrică: 0,1-0,3 t/m3; - material ajutător; silicaţi de aluminiu şi - pH variabil (se corectează în funcţie de - component în alcătuirea magneziu, calcinate la 1000°C. utilizare); substraturilor pentru - capacitate mare de reţinere a apei; orhidee, bromelii etc. - porozitate foarte mare. Vata minerală - produs industrial pe bază de - pH=7-9,5; - material ajutător; roci vulcanice (60%) + roci - capacitate mare de reţinere a apei; - substrat pentru calcaroase (20%) + cocs - porozitate foarte bună; hidroculturi. (20%); - se dezinfecteză uşor. - se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre; - denumiri comerciale: GRODAN, CULTILENE. Argila - granularea argilei la 1100°C; - masă volumetrică:0,8-1,1 t/m3; - material ajutător; expandată - se spală înainte de utilizare; - dimensiuni variabile (2-16 mm); - suport în culturi - denumiri comerciale: ISOL, - capacitate de reţinere a apei de 15-16%; hidroponice. ARGEX, ARGILEXPAN. porozitate bună. Pouzzolane - rocă vulcanică, cu structură - pH=6,5; - material ajutător; alveolară. - capacitate de reţinere a apei de 19%; - substrat pentru butăşiri, - porozitate foarte bună; durabilitate semănături, hidroculturi; mare; - ca amendament pentru - se dezinfectează bine. solurile din sere. 19
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) 6 Alte Cărbunele - arderea incompletă a - este uşor; - pulberea fină, la materiale vegetal lemnului de esenţă moale, - capacitate mare de reţinere a apei; dezinfectarea rănilor produse utilizate apoi măcinat rezultând - proprietăţi antiseptice. prin tăieri sau operaţii în pulbere sau granule de verde; diferite mărimi. - granulele (1,5-3 mm), în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia); - particulele mari (3-5 mm), în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor. Cărămida pisată - cărămidă măcinată şi -reacţie alcalină - în amestecurile de pământ cernută. pentru plantele policrome şi cactuşi; - particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor Cioburi de - din resturi de ghivece sau - - realizarea drenurilor; ghivece sau ţiglă din ţiglă, care se - în hidrocultură; fragmentează în bucăţi de diferite mărimi. Molozul - din demolări şi se cerne -reacţie alcalină - în amestecuri de pământ înainte de utilizare. pentru plantele calcifile. 20
    • Tabelul 3.1. (continuare)Nr. Substratul Categoria Mod de obţinere Caracteristici Mod de utilizarecrt. (materialul) Alte Folia de -produs industrial de - opacă sau transparentă; Folia transparentă: materiale polietilenă polimerizare. - reziztenţă electrică şi mecanică - acoperirea semănăturilor şi utilizate bună. a butaşilor; - protejarea culturilor timpurii şi târzii. Folia opacă: - umbrirea plantelor sensibile la insolaţie; - mulcirea solului; - acoperirea seminţelor care germinează la întuneric. Sticla -produs industrial. - transparentă. - acoperirea serelor şi răsadniţelor; - protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături. 21
    • CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4.1.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată, bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic, are o largăutilizare în practica floricolă, cu precădere la speciile cultivate în câmp, din grupa anualelor şibienalelor, uneori şi perene, care fructifică şi produc seminţe viabile. Metoda este oarecum limitatăpentru speciile cultivate în spaţii protejate, fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţesau au seminţe sterile, fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferămetodele vegetative. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă;dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţineriide soiuri noi;de la o plantă se obţine, în general, un număr mare de seminţe;spre deosebire dematerialul folosit la înmulţirea vegetativă, seminţele ocupă un spaţiu mic, pot fi uşor depozitate şi sepăstrează o perioadă mult mai îndelungată,chiar şi peste 10-20 ani;limitează transmiterea bolilorcriptogamice şi virozelor. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă;menţineriscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale;plantele obţinute din seminţeînfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative;seminţele mici şi foarte mici, tipicemultor specii floricole, îngreunează condiţionarea, sortarea şi chiar recunoaşterea lor. 4.1.1.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală, procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase, sănătoase, cuvaloare biologică şi decorativă superioară. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate, necesaresectorului de producţie. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilitepentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. Recoltarea, condiţionarea, sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină, cândfructele sunt bine coapte, iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum, Begonia,Callistephus, Calendula, Delphinium, Dianthus, Lobelia etc.). La speciile cu fructe dehiscente (păstăi, capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza depârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben), seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct,pentru a-şi desăvârşi maturarea. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens, Portulaca, Viola, Petunia, Antirrhinum etc.Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere, nu justifică totdeaunarecoltarea mecanizată a seminţelor, de aceea, frecvent se recurge la recoltarea manuală. În plus,recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizateprin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata, Petunia hybrida, Salviasplendens, Callistephus chinensis, Verbena hybrida, Portulaca grandiflora etc.) 22
    • La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia, Delphinium), recoltarea se face într-osingură etapă, prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. În astfel de situaţii,lucrarea se poate executa şi mecanizat. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. De exemplu, la speciile cu seminţecare cad cu uşurinţă la maturitate, se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante(Alyssum, Lobelia, Portulaca, Viola). Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic deexemplare, când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe, nu este exclusă nici folosirea unorcornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie, preferându-se timpul uscat, cătremijlocul zilei.Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare, înainte de a fi depozitate sau semănate, fructele sau seminţele trebuie prelucratediferenţiat, în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate, condiţionarea cuprinde o seriede operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă; • uscarea (zvântarea) fructelor, din care urmează să se extragă seminţele; • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea, frecarea, baterea uşoară a fructelor etc.; • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. Se face după caz, prin vânturare manuală sau mecanică, cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci, pe baza diferenţei de densitate), dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniformeşi a unor culturi omogene. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit(în ordine descrescătoare). În funcţie de cantitatea de seminţe, lucrarea se execută normal saumecanizat cu ajutorul selectoarelor.Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare, consideratăa fi, la majoritatea speciilor, de 8-12%, apoi se ambalează în saci, pungi, cutii etc. Ambalajele vor fiobligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia, soiul, anul recoltării, cantitatea,categoria biologică, producătorul. Ambalajele ermetic închise, confecţionate din sticlă, materialesintetice, metal etc., se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinutîn apă scăzut (până la 5-6%). Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lorgerminative la valori optime. În general, se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite, cutemperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. 4.1.2.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat,în funcţie de particularităţile biologice şiecologice ale plantelor, de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentruînflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv, posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium, Eschscholtzia, Papaver, Lupinus, Gypsophilla, Nigella); la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis, Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis, Tagetes ssp., Alyssum maritimum); • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri), folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida, Bellis perenis, Myosotis alpestris etc.) şi a unor perene (Physostegia virginiana, Rudbeckia ssp.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. b) semănatul în spaţii protejate (sere, solarii, răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii derăsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens, Lobelia erinus, Salvia 23
    • splendens), la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida, Verbena hybrida, Celosia, Zinniaelegans), la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus, Cineria hybrida,Calceolaria hybrida, Cyclamen persicum etc.).Metoda este considerată facultativă în cazul speciilorcare se pot semăna direct în câmp dar, din diferite motive, se impune producerea răsadului (sămânţăpuţină, soiuri valoroase, respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor, realizareaamenajărilor speciale din spaţiile verzi etc.). 2) Epocile de semănat, cu perioadele din an pe care le reprezintă, corelate cu locul de semănatşi speciile sau grupurile de specii, sunt prezentate în tabelul 4.1. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor, recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe, ghivece, cutii de plastic etc.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%); • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1,0-2,0 cm nisip grosier,pietriş; b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex.:pământ de frunze, turbă şi nisip 1:1:1),cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare; • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului; • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului, se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor; • marcarea rândurilor,cu marcatoare sau cu rigle,la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1,5-2 cm la seminţele mici, 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni); • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm); • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere); • introducerea substratului în răsadniţe,(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor),în strat de 10-12 cm, completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor; • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. *Când se folosesc răsadniţe reci, lucrările se reduc la instalarea tocurilor, acoperirea răsadniţelorşi pregătirea substratului. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări,atât pentru semănături făcute la locdefinitiv, cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor, cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor.Curăţirea, nivelarea, mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri.Dacă seseamănă direct, se completează cu lucrări de fertilizare , erbicidare, modelare, conform tehnologiei decultură a speciei respective. 24
    • Tabelul 4.1. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr. Locul de Epoca Perioada Exemple (grupe de plante, specii) crt. semănat Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”, Begonia semperflorens, Salvia splendens; 1 Iarnă XII-I sere Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida; Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus, Ageratum mexicanum, II sere Matthiola incana, Petunia hybrida, Cobaea scandens, Statice sinuata. Plante anuale: Alyssum maritimum, Celosia sp., Phlox drumondii, Callistephus chinensis, Nicotiana alata, Timpurie sere, Verbena hybrida, Zinnia elegans, Acroclinium roseum, răsadniţe Gomphrena globosa, Ammobium alatum, Calendula III încălzite officinalis, Gazania splendens, Tagetes sp.; Plante perene: Cineraria maritima, Phlox paniculata, Rudbeckia sp., Physostegia virginiana, Statice sp. Primăvară câmp Plante anuale: Eschscholtzia californica, Nigella 2 (direct) damascena, Delphinium ajacis, Alyssum maritimum. răsadniţe Plante perene: Campanula carpatica, Chrysanthemum reci leucanthemum. Plante anuale: Calendula officinalis, Impatiens balsamina, Lathyrus odoratus, Tagetes sp., Dahlia târzie variabilis, Tropaeolum majus, Cosmos sp., Centaurea IV-V câmp sp., Mirabilis jalapa, Amaranthus sp., Dimorphoteca (direct) aurantiaca; Planta perene: Lupinus polyphylus, Papaver orientale, Phlox paniculata; Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida; sere Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida, Calceolaria hybrida. sf. V-VI Plante bienale: Campanula medium, Dianthus răsadniţe, barbatus; straturi în Plante perene: Delphinium hybridum, Papaver 3 Vară câmp orientale, Rudbeckia sp. răsadniţe, Plante bienale: Bellis perennis, Myosotis alpestris, straturi în Althaea rosea, Lunaria biennis, Viola hybrida. VI-VII câmp Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum, Sere Cineraria hybrida, Siningia sp. Plante anuale: Calendula officinalis, Nigella damascena, Alyssum maritimum, Eschscholtzia câmp californica; 4 Toamnă IX-X (direct) Plante perene: Delphinium hybridum, Papaver orientale. sere Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şiinclude mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50; • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor, fin cerut;la suprafaţă; • tasarea uşoară a stratului ; • marcarea rândurilor (dacă este cazul); • instalarea suporţilor pentru umbrare. 25
    • B. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei,rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute, să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit, tratamentele pot fi obligatorii şifacultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. După mărime, seminţele pot fi supuse dezinfecţieipe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). Pentru a evita pierderile, seminţelor mici şi foarte mici li se aplică, de regulă, tratamentele pecale uscată, amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan, Thiuran, Germisan,Zineb etc.), în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe, până când seminţele se acoperă cu o peliculă desubstanţă. Seminţele mijlocii, mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă, scufundându-se însoluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute; permanganat de potasiu 1-1,5% timpde 15 minute; sulfat de cupru 0,5% timp de 10 minute. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. Seminţele sunttrecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C, iar la sfârşit, într-un vas cu apă rece. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă, nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor, se consideră tratament obligatoriu, numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia, Lobelia, Petunia, Nicotiana). Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelorcaracterizate prin tegument dur, răsărire neuniformă, procent mic de germinaţie etc. Majoritatea sunttratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care, în condiţii obişnuite, răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra, Gentiana); • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen, Asparagus, Freesia) sau deshidratate după păstrare. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). Apa se menţine la temperatura camerei, sau se încălzeşte uşor, 25-30°C. Pentru durate mai lungi de umectare, este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna, palmieri). Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului, frecarea seminţelor cu nisip grosier etc).;chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi);hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic, acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante),cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete,cu izotopi radioactivi,tratamente electromagnetice (de ex. cu apă tratată magnetic) etc. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă.Se execută, manual şi foarte rar mecanizat. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici, la lădiţe, în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens, Lobelia erinus, Portulaca grandiflora, Antirrhinum majus, Cineraria hybrida etc.). Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci,când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis, Viola hybrida, Antirrhinum majus, Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum, Amaranthus sp., Nigella damescena, Papaver sp., Eschischoltzia californica). 26
    • • în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii, prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum, Zinnia elegans, Impatiens balsamina, Cosmos bipinatus etc.); • în cuiburi, practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari, care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp, la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus, Ipomaea sp., Dolichos lablab, Lathyrus odoratus). Semănatul mecanizat se face numai în câmp, la culturile care ocupă suprafeţe mari, înfiinţateprin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bobcu bob.Se folosesc semănători de tip SUP-21, SUP-29, Saxonia. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală aseminţelor, de locul şi metoda de semănat, de mărimea seminţelor, de epoca de semănat. Se ţine cont,de asemenea, dacă răsadurile se repică sau nu. Pentru semănatul la lădiţe, practicat cel mai mult în floricultură, cantităţile orientative deseminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şifoarte mici (Begonia, Lobelia, Antirrhinum, Petunia) cca. 3-4 g/m2;la seminţele mijlocii (Callistephus,Dianthus, Matthiola) cca. 15-20 g/m2, iar la cele mari (Zinnia, Tagetes),aprox.30-40 g/m2. La semănături făcute în câmp, cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor.De asemenea, încazul semănăturilor făcute în câmp, se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. Ca regulă generală, se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrulseminţelor. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. În câmp, adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majoradacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. După semănat, seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân lasuprafaţă), se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se eticheteazănotându-se specia, soiul şi data semănatului. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări atinerelor plante. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed, prin pulverizări cu apă călduţă. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă,până la 1/2 sau 1/3 din înălţime); • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă, folie, hârtie, care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului; • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare; • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă; • aerisirea spaţiilor cu semănături; • plivirea buruienilor; • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0,1%); • rărirea răsadurilor (când este cazul); • repicarea (transferarea răsadurilor,din locul unde au fost semănate pe alt substrat, la distanţe mai mari). Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese, mici, cu creştere lentă (Begonia, Lobelia, Cineraria hybrida, Dianthus caryopyllus Chabaud), dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina, Calendula officinalis, Zinnia elegans). Răsadul se repică în lădiţe, în ghivece de plastic sau lut ars, în ghivece nutritive, pe straturi (însolul serei, în solarii şi răsadniţe sau în câmp). Substratul trebuie să fie fertil, reavăn, binecerut.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori).Primul repicat se execută când plantaare 2 frunze adevărate, mai rar în faza de cotiledoane. Imediat după repicat, plantele se udă cu sită fină. Pentru reuşita prinderii, în următoarele 2-3 zilerăsadurile se menţin la aceeaşi temperatură, se udă mai des şi se umbresc. După aceea, temperatura 27
    • poate fi coborâtă cu câteva grade, iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. Se udămoderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0,2%, DithaneM-45 0,15% etc., amestec cu Fernos 0,05%, Decis 0,1% etc.). Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere, deasupra a 2-4 noduri, atuncicând se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia, petunia, ageratum etc.). b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare, plivirea buruienilor, tratamentefitosanitare, aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor, ridicarea pereţilor laterali şi deschidereauşilor de la solarii), umbrirea, rărirea, ciupirea. În aceste spaţii, se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor, cu momeli toxice(Vofatox, Lindatox, fosfură de zinc). c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune,menţinând pământul permanent reavăn; se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintrerânduri; se răresc plantele (dacă este cazul), asigurând densitatea prevăzută de tehnologie; se factratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativaceleaşi lucrări. În plus, se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi seexecută repicarea răsadurilor(în câmp,în răsadniţe sau în solarii). 4.2. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de aforma organisme noi, pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi, tuberobulbi, rizomietc.) sau porţiuni ale acestora, de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ, datorită unor avantaje pe care leoferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă, eliminând orice cauză avariabilităţii;reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care, din diferite cauze, nuproduc seminţe;înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe, atunci când seminţele germineazăsau au un procent ridicat de sterilitate;permite obţinerea de plante mature într-o perioadăredusă;plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt;materialulobţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine.face posibilă combinarea între speciişi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesantedin punct de vedere ornamental. Pe lângă avantaje, metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:faciliteazătransmiterea virozelor;permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi;păstrarea materialuluivegetativ, în condiţii care să-i menţină viabilitatea, este posibilă doar pe perioade reduse şi este maidificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari, necesită condiţii speciale de mediu etc.). Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate, stoloni,drajoni, muguri adventivi), cât şi artificial, prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi,divizarea plantelor, altoire, culturi de celule şi ţesuturi). 4.2.1. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor deaplicat, se poate executa aproape tot timpul anului, nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şiînrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini, lăstari, frunze, rădăcini),fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină, temperatură,umiditate, în scopul regenerării de plante noi. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantădetaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive, ci să posede şi primordiilenecesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. Aşa de exemplu, la ficus, butaşul de frunză 28
    • neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar, nu formează decât rădăcini adventive, fără să refacăparte aeriană. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şiperenelor hemicriptofite cultivate în câmp. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodăsecundară de înmulţire (Ageratum mexicanum, Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele esteesenţială (Iresine sp., Alternanthera sp.). Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru:1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature, sănătoase, viguroase, tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorativedeosebite. Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără, estecrescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. La speciilefloricole cultivate în câmp, butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie, direct de la plantele dincultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie, se trec toamna laghivece, se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. În februarie-martie, din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp, se pun la înrădăcinat, iar dupăînrădăcinare se trec la ghivece, constituindu-se ca viitoare plante mamă. Ca şi în scopul precedent, seţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie.2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi, clasificaţi după mai multe criterii:a) după organul din care provin: - butaşi de tulpini (de lăstari), confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp., Dainthus sp., Fuchsia x hybrida), cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp., Colocasia esculenta, Philodendron sp., Monstera deliciosa, Pelargonium sp. etc.); - butaşi de frunze, reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha, Peperonia sp., Sedum sp., Crosula arborescens etc.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata, Begonia x rex); - butaşi de rădăcină, rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis, Paeonia orientale, Syringa vulgaris, Aralia sp.).b) după gradul de maturare a ţesuturilor: - butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole); - butaşi semilignificaţi (butaşi de vară), utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander, Hibiscus rosa – sinensis, Ficus elastica); - butaşi lignificaţi (Clerodendron sp.).c) după epoca de butăşire: - butaşi de primăvară (martie-mai), confecţionaţi la cele mai mult specii floricole; - butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi); - butaşi de iarnă, preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae, Ficus sp.). Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului, cu condiţia ca planta mamă să fie învegetaţie, dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. De asemenea, butaşii semilignificaţi seconfecţionează cel mai bine la sfârşitul verii, cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme, iar cei derădăcină, în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). În funcţie de clasificarea prezentată, butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an,prelevând anumite organe sau părţi de organe, caracteristice fiecărei specii. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi.Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului, tăietura bazală făcându-se la0,1-0,3 cm sub nod, sau chiar pe nod (fig. 1.a).Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri, în funcţie de lungimea internodiilor (fig. 1.b). 29
    • Fig. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf; b – butaş de tulpină; c – butaş de frunză (Begonia rex); d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf, iar la partea superioară se taie la 0,5 cmdeasupra ultimului nod. În majoritatea cazurilor, porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze. Suntînsă şi excepţii, cum este cazul butaşilor de colocasia, monstera, filodendron, la care butaşii de tulpinăapar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de peporţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţeifoliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. La speciile cu frunzemari, coriacee (ficus), reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu printăierea limbului foliar. De asemenea, se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente(Crassulacee). Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus, euforbia), înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat, seţin în apă caldă (35-40°C), timp de câteva minute, pentru ca scurgerile de latex să fie oprite, evitândcoagularea şi obturarea vaselor conducătoare. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare, una sau mai multe zile, atât cât să-şipiardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. La butaşii din frunze, când se folosesc frunze întregi, peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. 1.c). Dacă se utilizează fragmente de frunze, fasonarea butaşilor se face diferit. Frunzele deBegonia rex se incizează pe partea inferioară, la punctele de ramificare a nervurilor. Frunzele deSansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm, respectând polaritatea fragmentelor la introducereaîn substrat (fig. 1.d). Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime.Rădăcinile secundare se scurtează la 0,5-1 cm. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi, după fasonare este indicată protejarea secţiunilorprin pudrare cu praf de cărbune vegetal. Stimularea înrădăcinării butaşilor, la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare depierderi, se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A.I.A.),betaindolilbutiric (A.I.B.) şi alfanaftilacetic (A.N.A.), sau a unor produse comerciale (Radistim,Rizopon, Calux, etc.).3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare afactorilor de mediu. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire, udare,reglare a luminii etc. Se pot folosi însă şi răsadniţele, atunci când speciile butăşite sunt mai puţinpretenţioase. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor, cu granulaţie suficient de mare pentru a evitatasarea şi a asigura o bună aeraţie, să aibă capacitate bună de reţinere a apei, să fie steril. Acestecondiţii sunt îndeplinite de unele materiale, cum ar fi: nisipul, perlitul, turba, styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi, substraturile solide pot fi înlocuite cu apăîn care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru, ficus, tradescanţia, muşcate, trandafirchinezesc, violete africane etc.). Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică, la adâncimea de 1-2 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cumugurele în sus. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizatăpe substrat, iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa lasubstrat. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică, la adâncimea de 2-3 cm. 30
    • După plantare, butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare, prin menţinerea uneiumidităţi ridicate şi constante, atât în substrat cât şi în atmosferă, a unei temperaturi cu 3-5°C maimare decât optimul speciei, aerisire şi lumină corespunzătoare. 4.2.2. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nunumai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricolereunite în grupa geofitelor. Deşi geofitele sunt considerate plante perene, totuşi, provenienţa lor din zone climatice diferitele influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră, aşa încât, uneledintre ele, caracterizate prin rezistenţă mare, pot ierna în câmp (geofite rustice), în timp ce altele,dimpotrivă, necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plantepentru interioare. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte, cu noduri apropiate), lipsite de clorofilă, care crescîn sol în poziţie orizontală, mai rar verticală. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive, frunzetransformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor.Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime, prevăzute curădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. Operaţia se face în perioada de repaus, înainte deplantare.Specii floricole cu rizomi: Iris germanica, Zantedeschia aethiopica, Canna indica, Convallariamajalis. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate, cu aspect de disc, alcătuite din noduri foarte apropiate. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive, iar pe partea superioară tecilefrunzelor şi unu sau mai mulţi muguri, din care se formează tulpinile aeriene. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperitotal, formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis, Narcissus sp., Tulipa gesneriana) sau se acoperăparţial, dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum, Lilium regale). Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şinumeroşi bulbili, floriferi, după 2-4 ani. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie, bulbii suntanuali (la lalea) sau pereni (la narcise, zambile etc.). c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran, deaceea, în secţiune, tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. Pe suprafaţatuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi, la axila unor frunze reduse.Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare, sau sefragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centralătuberizată, prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior, cu rol deprotecţie). Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă, în perioada de vegetaţie, tulpinile aeriene florifere. Tuberobulbi se consumă în fiecare an, dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi, rezultaţi dinîngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. Astfel, la sfârşitul sezonului de vegetaţie, se vor găsiîn sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat, tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechiconsumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii), care devin floriferi după 1-3 ani. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale, Freesia x hybrida, Gladiolus hybridumetc. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat dinîngroşarea axei hipocotile, cu aspectul unui tubercul, motiv pentru care, în practică, se denumeşte cutermenul impropriu de tubercul. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia, Cyclamen persicum,Gloxinia speciosa. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate, în parenchinul cărora se acumuleazăsubstanţe de rezervă, devenind cărnoase şi voluminoase. Nu sunt purtătoare de muguri şi, de aceea, nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite deporţiuni de colet purtătoare de muguri. La înmulţire, separarea rădăcinilor se face longitudinal, astfel încât fiecare fragment detaşat săcuprindă şi muguri de pe colet. 31
    • Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. Tipul de organ Specii crt. subteran Fritillaria imperialis, Galanthus nivalis, Hyacinthus tunicat orientialis, Iris holandica, Narcissus sp., Polyanthes 1 Bulb tuberosa*, Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum, Lilium regale 2 Tuberobulb Fresia x hybrida, Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida, Cyclamen persicum, 3 hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus, Alstromeria aurantiaca*, Canna indica, Convallaria majalis, Gerbera 4 Rizomi hybrida, Iris germanica, Iris pumila, Polyanthes tuberosa*. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*, Asparagus sprengeri, 5 Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte.Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricoleA. Geofite rustice1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat, piriform sau ovoid, cu frunzele protectoare de culoridiferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. 2). Fig. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi.Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă)variază între 1 şi 15, în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm), consideraţi floriferi în anul următor, seformează şi 3-5 bulbili, cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie), când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat.Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: pânăla încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C, iar înperioada rămasă până la plantare, poate fi coborâtă la 9°C. Se plantează în câmp toamna, cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrie-noiembrie), la adâncimea de 8-12 cm, în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. 32
    • 2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi, piriformi, acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. Sunt bulbi multianuali, cu durata de viaţă de 3-5 ani, formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 1- 3 bulbi, care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. 3). La fel ca şi în cazul lalelor, bulbii se recoltează vara, după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna, când se plantează în câmp. Spre deosebire de lalele însă, bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani, iar pe durata păstrării, temperatura se menţine apropiată de 9°C, deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi Fig. 3 – Bulbi tunicaţi de este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. Narcissus poeticus Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat, sferic sau uşor turtit,acoperit cu frunze membranoase lucioase,diferit colorate (alb-gălbui, alb-cenuşiu,violacei-purpurii) (fig. 4). Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibilfloriferi după 2-3 ani. Are un coeficient deînmulţire destul de redus şi de multe ori, seintervine asupra bulbului mamă cu diferiteoperaţii care să stimuleze generarea de bulbilinoi (incizarea în cruce sau excavarea discului). Bulbilii zambilelor se scot vara, în mai- Fig. 4 – Bulbi tunicaţi deiunie (la intervale de 3-4 ani), se depozitează Hyacinthus orientalisla 20-25°C şi plantează în câmp toamna(septembrie-octombrie), la adâncimea de 10-15 cm. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari, cu solzi cărnoşi, alb-gălbui. Bulbii şi bulbilii se formează în jurulbulbului-mamă, din mugurii situaţi la bazasolzilor (fig. 5). Înmulţirea vegetativă este posibilă nunumai prin intermediul bulbilor separaţi înperioada de repaus, ci şi prin butaşiconfecţionaţi din solzii, detaşaţi din bulb, cu omică porţiune de disc. Fig. 5 – Bulbi solzoşi de Bulbii se scot vara (august) şi se plantează Lilium candidumimediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâniîn depozite. Adâncimea de plantare este de 15-20 cm. 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. candidum, dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. Înmulţirea se face toamna (octombrie), când bulbii se recoltează, se separă şi se plantează la 15-20cm adâncime. 33
    • 6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi, ramificaţi, cărnoşi, de culoare alb-murdar (fig. 6). Pentru înmulţirea vegetativă, rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrie-octombrie), se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi seplantează imediat, la 8-10 cm adâncime. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite, lipsite de muguri.Lucrarea poate fi făcută şi primăvara, dar foarte devreme, înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. Fig. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi, ramificaţi, cu lungimea de 10-25 cm (fig. 7). Fig. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor, înflorirea abundentăobţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc, fie formeazăinflorescenţe mici. La interval de 4-5 ani, rizomii se scot, se fragmentează sau se despart şi se replantează laadâncimea de aproximativ 5 cm. Lucrarea este indicat să se facă vara, în august.B. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana, trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală, cărnoşi,cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi, deculoare roşie-purpurie (fig. 8). Toamna, după căderea primelor brume (octombrie),tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului,se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se Fig. 8 – Rizomi de Canna indicadepozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C.Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite secompletează cu nisip sau turbă, pentru ca rizomiidezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi seplantează direct în câmp. Înflorirea mai timpurie seobţine după o forţare prealabilă a materialului, scos dindepozite în februarie-martie, plantat în ghivece sau lădiţeşi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie Fig. 9 – Rădăcini tuberizate(15-20°C şi umiditate constantă). Plantele forţate se trec de Dahlia hybridaîn câmp după trecerea pericolului de îngheţ. 34
    • Indiferent de varianta de cultură adoptată, rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi deresturile uscate, se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri, iar rănile se pudrează cu praf de cărbunevegetal. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate, alungite, de culoare cenuşie (fig.9). În octombrie, după primele geruri uşoare, rădăcinile, tuberizate se recoltează împreună cu porţiunide 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă, la temperaturi de 4-9°C. Se scot de la păstrare în momentul plantării, se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3rădăcini cu porţiuni de colet. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţiiîncălzite. În vederea forţării, rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed, până când muguriide la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili, eliminând astfel riscul distrugerii lor odatăcu divizarea rădăcinilor. Fragmentele separate se plantează în ghivece, se udă şi se menţin la 15-20°C. Se plantează la loc definitiv în mai, după trecerea pericolului de îngheţ. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal, acoperitde tunici scarioase, colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. 10 a, b). Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. Tuberobulbul, cu durata de viaţă de un an, este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbiformaţi pe stoloni scurţi. Fig. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna); b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie), cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinileaeriene. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi, aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau înlădiţe, în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). Înainte deplantare se curăţă de tunicile uscate, se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile dintuberobulbul vechi, apoi se dezinfectează. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm, în funcţie demărimea tuberobulbilor. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt, format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi, care au ca suport comun un rizom scurt (fig. 11). Dintre bulbii existenţi, cel cu poziţie centrală este, de obicei, mai bine dezvoltat şi posibil florifer. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime, fără să fie înlocuit, iar locul lui rămâne liber. Se recoltează în septembrie-octombrie, se curăţă de pământ, iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi Fig. 11 – Bulbi de Polyanthes umiditate relativă ridicată (80-85%), cel puţin 2-3 luni (ianuarie - tuberosa martie). Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). 35
    • Înainte de plantare, se îndepărtează bulbii bolnavi şi, eventual, se elimină prin escavare uşoară,porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. Se plantează în aprilie-mai, la adâncimea de 8-12 cm. Specii cultivate în spaţii protejate1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. Are rizomi orizontali cărnoşi, din care se dezvoltă rădăcinituberizate alungite, albe-sidefii (fig. 12). Cultura durează 3-4 ani, cu operioadă de repaus anuală, în timpul verii,când temperaturile sunt ridicate. La sfârşitul perioadei de repaus(august) se poate face înmulţireavegetativă, prin divizarea rizomilor înporţiuni de 8-12 cm lungime, însoţite derădăcini tuberizate. Segmentarea se face Fig. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate la Alstroemeriacu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile auranticatuberizate sunt foarte fragile şi se rup cuuşurinţă. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm, având grijă carizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă, cultivată în solul sereica anuală. Înmulţirea vegetativă se face prinintermediul tuberobulbilor sferici saupiriformi, protejaţi de frunze pergamentoase,de culoare cafenie-deschisă (fig. 13). Tuberobulbii se refac annual, fiindînlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţituberobulbili. Se consideră floriferi Fig. 13 – Tuberobulb de Freesiatuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face dupăaproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului, când 2/3 din frunze sunt uscate. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie, în funcţie de momentul când sedoreşte înflorirea, ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltarepână la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. Se recomandă în spaţiile de păstrare 18-20°C şi o umiditate relativă de 70-80%. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece), cu o perioadă de repaus vara(iulie-august). O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. Are rizomi cu creştere trasantă, prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. 14). Fig. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Fig. 15 – Rizom la Gerbera hybrida Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate, cu vârsta de2-3 ani. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36
    • dezvoltate. Înainte de plantare, materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarearădăcinilor. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult), cuperioade anuale de repaus (iulie-august). Rizomii sunt viguroşi, cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. 15). De la nivelul nodurilor, seformează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal, folosite ulterior la înmulţire. Separarea rizomilor se face, ca şi în cazul celorlalte specii, la sfârşitul perioadei de repaus(august). Fragmentele, cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive, se plantează imediat dupăseparare. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente), cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă, albe-sidefii (fig. 16). Fiind o plantă cu vegetaţie continuă, înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara, când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. Fig. 16 – Rădăcini tuberizate de Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu Asparagus sprengeri rădăcini tuberizate, fiind necesară segmentarea tufei pe verticală, pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite delăstari aerieni sau porţiuni de colet. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar, pe timpul verii, se poate planta şi în grădini. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă, ovoidă, uşor aplatizată la parteasuperioară), rezultată din îngroşarea axei hipocotile, dar denumită în vorbire curentă, tubercul. Toţimugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului, jumătateainferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. 17). Anual, planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie), timp încare tuberculul se păstrează stratificat în nisip, la temperatura de 8-12°C. În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie(se udă şi se ţin la 18-20°C). Fig. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Fig. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă, cultivată la ghiveci, ca anuală şi mai rar ca perenă. În sol are un tubercul falsdiscoidal format din îngroşarea axei hipocotile, asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. 18). Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivăca parenă. După înflorire, se impune o perioadă de repaus, timp în care plantele nu se mai udă şi parteaaeriană se usucă. La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. Uneori, se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri dincalota superioară. 37
    • 4.2.3. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă, uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formatechiar din momentul detaşării de planta mamă. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zonacoletului. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ, fragmentarea ei în două sau mai multe părţi(aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp, cât şi celor cultivate în spaţiiprotejate. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus, toamna sauprimăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective), iar intervalul de timp la care serepetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster, Chrysanthemum); la doi ani (Violacornuta); la 3-4 ani (Delphinium, Gaillardia, Rudbekia, Phlox); la 5-6 ani (Papaver, Aquilegia). La plantele cultivate în solul serei, perioada optimă de despărţire a plantelor este, înmajoritatea cazurilor, la sfârşitul verii – începutul toamnei când, de regulă, plantele îşi încheie repausuldin vară. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului, de obicei odată cu transplantarea,dar momentul optim este primăvara devreme. 4.2.4. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile carevin în contact cu substatul de cultură, sau cu un alt mediu favorabil. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate, numite marcote, se separă de planta mamă dupăînrădăcinare, spre deosebire de butaşi care, mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec înmediile de înrădăcinare. Marcotajul se poate produce şi natural, fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care,în contact cu solul sau cu medii umede, dau naştere la noi plante (Hedera helix, Ficus pumila, Pholxsubulata, Scindapsus aureus, Tradescantia viridis, Philodendron scandens etc.). În funcţie de modul de executare, marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru, atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare amarcotelor. În funcţie de specificul plantei, se execută folosind diferite procedee: - prin muşuroire (vertical), respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de5-10 cm, asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiteriirădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. 19. a). Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele), dingenurile Dianthus, Phlox, Chrysanthemum, Hydrangea, precum şi la plantele cultivate în seră(Anthurium andreanum, Pandanus weitchii). - prin aplecare (simplu, arcuit) şi şerpuit (multiplu), procedee care se pot executa la speciilecu ramuri sau tulpini flexibile, aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori(la marcotajul multiplu), în funcţie de lungimea ramurii. Se aplică la Hedera sp., Hoya carnosa,Passiflora coerulea, Philodendron scandens, Cissus sp. etc. (fig. 19 b, d). - orizontal (chinezesc) , presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat.Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate, vor putea fi separaţi ulterior, caplante noi. Se aplică la Phlox subulata, Hedera sp., Ficus pumila etc. (fig. 19 c). b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstaride la bază prin simpla muşuroire. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv, cultivate ca plantela ghivece: ficus, leandru, croton, dracena, cordiline, azalee. 38
    • Fig. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e - aerianTehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. 19.e): - în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive, se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular, sub un mugure; - se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal, care va constitui mediul de înrădăcinare; - se acoperă totul cu folie de polietilenă, strâns legată la ambele capete; - se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia), aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed; - după 1-3 luni, când rădăcinile adventive sunt bine formate, se poate separa marcota. 4.2.5. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. Drajoniiprezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvaradevreme). După separare, drajonii se plantează individual, obţinându-se astfel plante noi. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac, hortensii, dicentra, iucca) sau la ghivece (aloe, agavă, bromelii, sansevieria). 4.2.6. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive, în condiţii favorabile. La Chlorophytum comosum (fig. 20) şi Saxifraga sarmentosa, apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct Fig. 20 - Înmulţirea prin al rozetelor de frunze cu substratul de cultură, în schimb, la stoloni Nephrolepis exaltata, stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul. 39
    • 4.2.7. Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită, spre deosebire de celelalte metode, fiind posibilă numai la câtevaspecii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Aspleniumviviparum), pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (laBryophyllum daigremontianum). La un anumit grad de dezvoltare, aceşti muguri se desprind, iar în contact cu un substrat decultură favorabil, generează plante noi. 4.2.8. Altoirea Altoirea, ca metodă de înmulţire vegetativă, este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şiportaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi partenerifolosiţi aparţin aceleiaşi specii, aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. La speciile floricole, altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă demultiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele, cameliile), ci şi o metodă deobţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţăsporită (soiurile de trandafiri). Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru, îndemânarea altoitorului,îngrijirea plantelor după altoire), limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci cândalte procedee nu dau rezultate. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt:- altoirea în despicătură (Chrysanthemum, Clematis, Fuchsia, Pelargonium);- altoirea în copulaţie (azalee, camelii, cactuşi);- altoirea prin alipire (cactuşi);- altoirea în triangulaţie (Dahlia, Paeonia);- altoirea în oculaţie (Rosa). 40
    • CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5.1. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5.1.1. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate, cuexpoziţie însorită, adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante, cu soluri bine drenate, structurate, cucapacitate bună pentru reţinerea apei, permeabile pentru apă şi aer. La înfiinţarea culturilor în câmp, sealege solul corespunzător fiecărei specii, în funcţie de cerinţele faţă de textura solului, celelalte însuşirifiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrărispecifice: -desfiinţarea culturilor precedente, curăţirea şi nivelarea terenului; -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şiîngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bazăde azot ; -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm; -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţeazătoamna (bienale, geofite rustice, anuale care se seamănă direct), primăvara foarte devreme şi înferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă, anuale care se seamănă direct în câmp); în cazulculturilor înfiinţate primăvara mai târziu, terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii, mărunţireaurmând să se facă înainte de înfiinţare; -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema demaşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate, fie de desenulrondului, rabatului etc. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se executătoamna sau primăvara (vezi semănatul); -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad, la culturi de anuale, bienale şi perenedestinate obţinerii de flori tăiate, decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe; butaşi înrădăcinaţi, încazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme, hortensii); organe subterane specializate(bulbi, tuberobulbi, rădăcini tuberizate, rizomi) la geofite; marcote, plante altoite, fragmente rezultatedin despărţire la plante perene hemicriptofite. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp:-primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula, Centaurea, Lathyrus, Alyssum); -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă; -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă).-primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai)-sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus, Matthiola,Calendula); 41
    • -se plantează tuberobulbii de gladiole; -se seamănă direct unele anuale (Callistephus, Tropaeolum, Zinnia);-mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele, Begonia,Salvia); -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic; -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia.-sfârşit mai. -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate, hortensii).-vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată; -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium, Rudbeckia); -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august).-toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale; -se plantează geofitele rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus); -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară; -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum,Calendula, Nigella, Eschscholtzia). 5.1.2.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului; -fertilizarea de bază,obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajdbine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie; -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani, subsolaj la adâncimea de 45-50 cm); -dezinfecţia solului, scheletului serei,uneltelor. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apăla 900 C), chimic( cu Basamid, Dazomet, Di-Trapex) sau prin ambele metode. Scheletul serei şiuneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. -definitivarea fertilizării, cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. 500-700kg/ha azotat de amoniu, 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). -mărunţirea solului; -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit,dar mai mult reprezentat de răsad(Freesia, Gerbera, Asparagus), butaşi (Dianthus, Chrysanthemum, Gerbera), fragmente de planterezultate din despărţire (Anthurium, Strelitzia, Gerbera), tuberobulbi (Freesia), rizomi (cala), rădăcinituberizate (asparagus), rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria), plante altoite (trandafiri).Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). Pe parcursul sezonului rece, în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp, anuale(Calendula, Antirrhinum), bienale (Bellis, Viola), perene geofite (gladiole, tuberoze, lalele, narcise,zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia, liliac) pentru culturi forţate, cu scopul obţinerii de flori înextrasezon. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă aanului, ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea, în funcţie de posibiltateavalorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). Pentruprincipalele specii cultivate în solul serei, epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele:-ianuarie-început februarie: trandafiri, culturile forţate de lalele, narcise, zambile;-martie-aprilie: Dianthus, Gerbera (din butaşi şi răsad), trandafiri;-mai-iunie: Dianthus, Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă), Gerbera (din butaşi), Freesia(semănată direct), uneori trandafiri;-iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă), Gerbera(din butaşi), Strelitzia, Anthurium;-august: Gerbera (fragmente de plante divizate), Zantedeschia, Strelitzia ,Freesia (tuberobulbi şirăsad);-septembrie: Zantedeschia, Freesia (tuberobulbi), Alstroemeria; 42
    • -octombrie: Freesia (tuberobulbi), Alstroemeria, culturi forţate de anuale şi bienale;-noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară), culturi forţate de gladiole, liliac şitrandafiri. 5.1.3. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor:-preparea amestecurilor, cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor;-dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor;-adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). b)Pregătirea vaselor:-alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor;-dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină, sulfat de cupru);-umectarea vaselor de ceramică noi, prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire;-verificarea şi refacerea orificiilor de dren. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat deseminţe (palmieri), răsaduri (Cineraria hybrida, Calceolaria, Primula, Asparagus, Cyclamen, Begoniatuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi, muşcate, azalee, ficuşi, begonii, trandafirchinezesc), tuberculi (Begonia tuberhybrida, Gloxinia), rădăcini tuberizate (asparagus), bulbi(Hippeastrum), fragmente rezultate din despărţire (ferigi, bromelii, Cyperus, Sansevieria), plantealtoite (cactuşi), Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an, darepoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. Launele specii decorative prin flori, se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificăriila maxim a valorii lor decorative. De exemplu, tuberculii de Begonia tuberhybrida, Gloxinia şi răsadulde Cyclamen se plantează în martie, iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. 5.2. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate, folosind una din metodele deînmulţire prezentate în capitolul anterior, este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şidezvoltare, prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şisistemul de cultură practicat. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat, având învedere locul de cultură al plantelor, respectiv pentru culturile floricole din câmp, pentru culturilefloricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. La fiecare dintre aceste grupe de plante, lucrările de întreţinere au fost împărţite, în funcţie despecificul lor, în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazionalsau numai anumitor specii din grupa respectivă). Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole, prezentarealucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5.1.,5.2. şi 5.3.) care cuprind atât denumirea şi scopullucrării, cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. În plus, la lucrările cu caracter special, suntindicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţidăunători la o serie de plante ornamentale, evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile deprevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5.4.şi 5.5.). 43
    • Tabelul 5.1. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmpA. Lucrări comune Nr. crt. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Completarea golurilor - asigurarea densităţii de - la culturile înfiinţate prin semănat direct, se fac reînsămâţări pe cultură corespunzătoare. suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească 1 seminţe umectate sau pregerminate); - la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi, de aceeaşi vârstă şi calitate. Prăşitul - spargerea crustei; - se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura - mobilizarea solului; solului, gradul de îmburuienare, frecvenţa udărilor; sau a precipitaţiilor). 2 - distrugerea buruienilor. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor, până la 8-10 cm mai tîrziu; - se execută manual sau mecanizat. Plivitul -îndepărtarea buruienilor. - este indicat să se execute înaintea praşilelor; 3 - pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici, pentru a fi smulse cu rădăcină. Mulcirea solului - menţinerea umidităţii solului şi - presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie, frunze, mraniţă, a gradului de afânare; gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). 4 - combaterea buruienilor; - protejarea plantelor de temperaturi scăzute. Combaterea chimică a - distrugerea seminţelor de - în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni; erbicidelor; 5 - distrugerea buruienilor aflate - se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC, aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. înfiinţarea culturilor, în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). Irigarea (udarea) - îmbunătăţirea regimului de - se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. Se udă apă din sol şi atmosferă. pe brazde, prin aspersiune, cu furtunul, prin picurare. Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii, de specie, de fenofază, de textura solului etc. Se administrează aproximativ 6 10-30 l apă/m2; - se recomandă să se ude dimineaţa, seara sau noaptea (în zilele călduroase); - vara se udă zilnic sau la 2-3 zile; toamna şi primăvara, de 1-2 ori/săptămână 44
    • Tabelul 5.1.A (continuare) Nr. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristicicrt. 7 Fertilizarea fazială - asigurarea echilibrului nutritiv - se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile. din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2). Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului, sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive. 8 Combaterea bolilor şi - menţinerea de sănătate a - vezi tab. 18. dăunătorilor plantelorB. Lucrări speciale Nr. Speciile (grupul de Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici specii) la care se aplicăcrt. 1 Răritul - înlăturarea surplusului - se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct, la care - anuale şi perene de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. La semănate direct. densităţii optime. speciile care suportă transplantarea, plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor. 2 Tutoratul şi - susţinerea plantelor - sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi - plante volubile şi palisatul care, din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ agăţătoare; motive, nu-şi pot urmărit: - plante cultivate pentru menţine poziţia - la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori flori tăiate (Dahlia, verticală. simpli, tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale; Gladiolus, Paeonia); - plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje, - plante cu talie înaltă pergole, arcade, colonade sau pe ziduri şi construcţii. folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). 45
    • Tabelul 5.1.B (continuare) Nr. Speciile (grupul de Lucrarea Scopul lucrării Caracteristicicrt. specii) la care se aplică3 Ciupitul - stimularea ramificării; - constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm), - plante de mozaic; - uniformizarea înălţimii imediat după plantare. Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă - crizanteme; plantelor; de vegetaţie, dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru - unele plante anuale - înflorire uniformă. plantele decorative prin flori. (Callistephus, Antirrhinum, Begonia).4 Copilitul - dirijarea unei singure tije - se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe - Plante cultivate pentru florifere; tulpina principală, la axila frunzelor. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme, - determinarea înfloririi obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor. garoafe, bujori). mai timpurii.5 Bobocitul - obţinerea tijelor cu o - se elimină de obicei bobocii laterali, când au câţiva mm. - plante pentru flori tăiate singură floare. Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi. (crizanteme, dalii, garoafe, bujori).6 Tunsul - menţinerea plantelor cu o - se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. Lăstarii - plante din mozaicuri, lăstarilor anumită formă şi înălţime. se taie cu ajutorul unui foarfece special, la 2-3 cm deasupra borduri. punctului de inserţie.7 Protejarea - prelungirea perioadei de - se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie, care - plante cu înflorire plantelor înflorire toamna; înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme), cât şi toamna (crizanteme); împotriva - obţinerea de culturi culturilor înfiinţate primăvara devreme; - culturi înfiinţate brumelor timpurii. - protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme. plastice (polietilenă) sau textile, prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare.8 Protejarea - asigurarea protecţiei pe - se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă - plante bienale (Digitalis, plantelor timpul iernii plantelor care limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură. Campanula, Dianthus); împotriva iernează în câmp. Protejarea se face prin acoperire cu frunze, paie, pământ sau prin - plante perene (Paeonia, îngheţului împachetare cu materiale izolante. Dicentra, Yucca).9 Recoltarea - valorificarea florilor - lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau - plante cultivate pentru florilor tăiate (proaspete sau uscate). inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori tăiate (inclusiv decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap.6) imortele). 46
    • Tabelul 5.2. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul sereiA. Lucrări comune Nr. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici crt. 1 Completarea - respectarea densităţilor prevăzute - se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor; golurilor de tehnologia de cultură. - materialul folosit (butaşi, organe subterane, fragmente rezultate din despărţirea plantelor, răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). 2 Afânarea solului - spargerea crustei; - se execută manual, la intervale de 2-3 săptămâni. Periodic se sapă - refacerea structurii solului; şi potecile, la 20-25 cm adâncime. - asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. 3 Reglarea - crearea condiţiilor optime de - se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină, temperatură, apă, factorilor de cultură a plantelor. aer, nutriţie, în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. vegetaţie 4 Combaterea - menţinerea curată a culturilor. - dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial, rezerva de buruieni din sol. În timpul vegetaţiei, buruienile care apar sunt deschise, prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. 5 Combaterea - asigurarea stării de sănătate a - se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. 18) bolilor şi plantelor. dăunătorilor 47
    • B. Lucrări speciale Speciile la care seNr. crt. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici aplică Instalarea - dirijarea şi menţinerea - devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei, ale - garoafe, fresia, sistemelor de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. Sistemul de crizanteme, astromeria; susţinere tulpinilor florifere. susţinere este sub formă de plasă, ţesută cu fire textile sau sintetice pe - culturi forţate de cadru de sârmă zincată. Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum, 1 dreptunghiulară sau păstrată, cu diametrul de 15-20 cm. În funcţie de înălţimea plantelor, se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. La Lathyrus). unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus), se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. Ciupitul - stimularea ramificării. - se efectuează la plantele tinere, când acestea au 12-15 cm - garoafe, crizanteme. 2 înălţime se îndepărtează vârful de creştere. Copilitul - eliminarea lăstarilor - se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. - garoafe, crizanteme. 3 laterali. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă. Bobocitul - obţinerea tijelor cu o - se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi, cu poziţie incorectă - garoafe, crizanteme. singură floare (de obicei bobocii secundari). Se execută imediat după 4 (inflorescenţă). formarea bobocilor. - evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. Polenizarea - producerea de - se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen, folosind - Gerbera hybrida; artificială seminţe. pensule moi, fie prin simpla apropiere a florilor sau - Cineraria hybrida 5 inflorescenţelor. Se repetă după 1-2 zile. - condiţii: organe de reproducere mature; temperatura de 18- 25°C; umiditate atmosferică 60-70%. Defolierea - constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor - Anthurium, 6 îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. 7 Recoltarea - valorificarea florilor vezi cap. 6 -toate plantele cultivate florilor tăiate pentru flori tăiate. 48
    • Tabelul 5.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. Lucrări comuneNr. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristicicrt. Afânarea - asigurarea regimului optim de apă - se execută cu ajutorul unui plantator, fără să fie deranjate rădăcinile substratului de şi aer din substrat; plantelor; 1 cultură - spargerea crustei. - odată cu lucrarea de afânare, se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. Dirijarea factorilor - creşterea şi dezvoltarea - vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de 2 de mediu armonioasă a plantelor. lumină, temperatură, aer şi substratul de cultură. Transvazarea - asigurarea spaţiului necesar - constă în schimbarea periodică a ghivecelor, pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. îndepărtează numai o parte din substrat; 3 - ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent; - lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani), în funcţie de ritmul de creştere al plantelor. Toaletarea - păstrarea aspectului îngrijit al - se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor 4 plantelor plantelor. (frunze, ramuri, lăstari, flori, inflorescenţe etc.). Combaterea - menţinerea plantelor în perfectă - vezi tab.18 5 bolilor şi stare de sănătate. dăunătorilor 49
    • B. Lucrări specialeNr. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplicăcrt. Răritul ghivecelor - asigurarea unui regim - lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida, 1 de lumină corespunzător. număr mare de plante cultivate la ghivece, într-un Cyclamen persicum, spaţiu limitat. Sinningia hybrida. Tutoratul şi - susţinerea plantelor; - se instalează diferiţi suporţi, corespunzători Hedera, Cissus, Hoya, palisatul - amplificarea valorii lungimii tulpinilor, modului de creştere a plantei, Gynura, Philodendron, decorative a plantelor; mărimii ghiveciului, modul de dirijare a tulpinilor Passiflora, Scindapsus. - realizarea amenajărilor etc. cu efecte estetice - se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn, 2 .speciale metal, plastic etc.), scăriţe, sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc, treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. - tutorarea poate fi dublată de palisare. Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. Menţinerea curată - menţinerea efectului - Este necesară la plantele decorative prin frunze, cu Monstera, Philodendron, a frunzelor decorativ al plantelor. limbul mare, coriaceu. Colocasia, Ficus, 3 Dieffenbanchia, Croton, Dracaena. Tăierile de - dirijarea creşterilor; - se aplică mai ales speciilor arbustive. Se Hibiscus rosa-sinensis, formare - corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea hortensis, densităţii coroanei; lăstarii necorespunzători, iar celor care rămân li se Azalea indica. 4 - dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. 50
    • Tabelul 5.3.B (continuare)Nr. crt. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu - limitarea creşterilor; - se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel, Nerium oleander, retardanţi stimularea ramificării şi Alar, Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium, Fuchsia, înfloririi; sau direct în substrat. Azaleea. 5 - obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit. Polenizarea - obţinerea de seminţe. - se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum, 6 artificială serei. Cineraria hybrida. Înlocuirea - îmbunătăţirea fertilităţii - se aplică plantelor care se transplantează rar. Anual, Ficus, Monstera, pământului de la substratului; este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron, palmieri. 7 suprafaţă - îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile), substratului epuizat. fiind înlocuit cu altul proaspăt. Transplantarea - refacerea plantelor care - se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv - plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. bolnave; substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau - plante aflate în vase cu 8 necorespunzător sau care mai mici, în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. au sistemul radicular plantelor. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. radicular sensibil la transplantare (palmieri, orhidee). 51
    • Tabelul 5.4. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole SpeciaNr. Boala şi agentul floricolă Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. patogen atacată 1 Garoafe Înnegrirea garoafelor - iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice, (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee; în condiţii favorabile agentului patogen, petele se brunifică şi se extinde zona atacată; - prevenire prin măsuri de igienă culturală; - frunzele se îngălbenesc, se răsucesc şi se - tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă; WP - 0,3 %, Derosal 50 SC - 0,07 %, - tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 - 0,2 %; foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi - în soluţii se adaugă aracet 0,2 %. înnegrite; - bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric. Rugina garoafelor - pe toate organele aeriene apar pete mici, brun- - tratamente curative cu : Polyram (Uromyces dianthi) gălbui, în dreptul cărora epiderma crapă iar combi - 0,3 %, Baycor 25 WP - 0,2 ţesuturile se necrozează; %, Bumper 250 EC - 0,02 %, Tilt 250 - când sunt atacate tijele florifere, planta se EC - 0,02 %. usucă de deasupra zonei atacate. Pătarea brună - sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după - prevenire prin folosirea de material (Septoria dianthi) ce pe acestea apar organele de înmulţire, atacul săditor sănătos, respectarea măsurilor se extinde pe tulpini, frunzele din etajele de igienă culturală, aplicarea unui superioare, flori (sepale şi chiar petale). asolament, folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0,2 %, Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică, iar în final zona - 0,25 %; centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici - tratamente curative: Benomyl 500 negre. WP-0,06 %, Topsin M 70 WP - 0,1 %. 52
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. atacată Garoafe Fuzarioza (veştejirea) - iniţial se clorozează frunzele din vârful - pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f.sp. dianthi) boala avansează, frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate, iar plantele se veştejesc şi apoi se - 0,1% sau Benlate 50 WP - 0,05- usucă. În secţiune se observă brunificarea 0,1%; vaselor conducătoare. În condiţii de - folosirea de butaşi sănătoşi; umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se - tratamente lunare cu: Bavistin 0,1- formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0,2%, Benlate 50 WP 0,05-0,1%. alb-roz. Făinarea (Oidium dianthi) - pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă - se fac stropiri cu Karathane 0,1%, albicioasă groasă. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc, iar frunzele bolnave se usucă. 1:50. Putregaiul cenuşiu - boala apare în condiţii de umiditate mare. - pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică, ţesuturile se de umiditate; în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri, asigura o bună aerisire; se va evita fin; administrarea de îngrăşăminte cu azot, - bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces; se vor respecta măsurile de de plantă; igienă culturală; folosirea de material - boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos; înrădăcinat. - sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0,15%, Rovral 50 WP-0,2%, Sumilex 50 PU- 0,1%. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile, alternând produsele. 53
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. Boala şi agentul floricolă Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. atacată patogen Crizanteme Mozaicul crizantemelor - pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare - pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui, ce devin apoi necrotice. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat, are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide, iar planta formează flori mici şi agentului patogen. decolorate. Făinarea (Oidium - pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar - tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos, sub care kg/ha, Kumulus S-0,3 %, Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. Frunzele atacate se WP 0,05-0,07 %, Topsin 70 PU-0,07 usucă, iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %, Karathane LC-0,05 %, Saprol 190 necrozează. EC-0,125 %. Rugina albă a - apare pe frunze sub formă de pete mici, - pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare, alb-verzui iniţial, apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală; plantele horiana) cafenii sau castanii. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse; materialul distribuite pe limb şi pe nervuri, iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează; lor se formează o mică excrescenţă pe faţa - tratamente cu Polyram combi-0,3 %, superioară şi cavităţi pe partea inferioară. Zineb 75-0,3 %, Topsin M 70-0,1 %, Dithane M 45-0,2 %, Tiuram 70-0,3 %, Shavit 25 EC l l/ha. Septorioza crizantemelor - iniţial apar pe frunze pete brune de 0,5-2 cm - pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru, apoi acestea devin cenuşii, brun- săditor sănătos; chrysanthemella) roşcate. În dreptul petelor apar picnidiile - tratamente curative cu: Dithane M 45- ciupercii. 0,2 %, Vandozeb-0,2 %, Orthocit 50- 0,25 %. 54
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. Boala şi agentul floricolă Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. atacată patogen Freesia Mozaicul galben al - pe frunzele plantelor virotice apar pete şi - se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene; jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată, strânsă, de sămânţă; eliminarea plantelor virotice; freesia) aceea florile sunt deformate, rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea sau se deschid asimetric. mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se taie florile cu fosfat trisodic 10%. Mozaicul freesiei - plantele bolnave prezintă pe frunze pete - se recomandă sortarea şi plantarea numai (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi; cultivarea de pete necrotice şi apare uscarea frunzelor; soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide - pe flori apar pete de decolorare, deformări pentru combaterea afidelor. sau nu ating dimensiunile normale, iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime; - pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. Putregaiul cenuşiu - plantele bolnave prezintă pe frunze - pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. moderate; - tratamente curative cu: Captan-0,2%, Benlate-0,06%, Derosal-0,06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0,02% (10 l/m2). Bacterioza - boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi, - pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%, 1-2 ore; formează o zonă de suber dincolo de care - tratamente curative se fac cu produse pe bacteria nu trece. bază de oxiclorură de cupru. 55
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. atacată Trandafirul Mozaicul galben al - plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele - pentru prevenire trebuie ca altoii să fie . (cultură în trandafirului (Cherry de decolorare verzui, albe sau galbene. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor, iar foliolele se deformează; bobocii sunt mici şi florile decolorate. Făinarea (Sphaerotheca - sunt atacate organele verzi; pe frunze apare o - pentru prevenire trebuie respectate pannosa var. rosae) pâslă albicioasă, făinoasă, mai ales pe partea măsurile de igienă culturală; irigări cu superioară a limbului. Sub această pâslă norme moderate, însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire; necrozează. În final, miceliul are o coloraţie alb- - tratamente curative: sulf muiabil- cenuşie. La atac puternic frunzele cad; florile nu 0,4%; Karathane LC-0,1%, Topsin M se deschid sau au petale mici, pătate. Lăstarii 70 WP-0,1%, Miraje 45 EC-0,1%, parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0,05%, Systhane vor pieri. 12,5CE-0,05%. Pătarea neagră a frunzelor - pe organele verzi apar pete brun-negricioase, - pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. Petele confluează şi apar puncte negre. rezistente; se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală; frunzele se usucă şi cad. - tratamente curative: Polyram combi- 0,2%, Dithane M 45-0,2%, Captan 50 PU-0,25%, Miraj 45 EC-0,1%, Systhane 12 E-0,05%. 56
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. Boala şi agentul floricolă Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. patogen atacată Trandafirul Rugina trandafirului - boala apare pe toate organele aeriene ale - se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. Pe frunze apar pete gălbui, colţuroase, strâng şi se ard; seră) mucronatum) izolate. În dreptul acestor pete, pe faţa - se recomandă udarea prin brazde; superioară apar mici puncte brune. La atac - se folosesc soiuri rezistente; puternic frunzele cad, iar lăstarii se usucă. - se fac tratamente cu: Polyram combi- Plantele atacate au un număr redus de flori, iar 0,3%, Mancozeb 80-0,2%; Benomil 50- fructele formate cad de timpuriu. 0,08%, Saprol 190 EC-0,1%, Dithane M-45-0,2%, Topsin M 70-0,1%, Tilt 250 CE RV-0,02%, Shavit 25 EC- 1 l/ha. Gerbera Veştejirea şi uscarea - boala se manifestă prin brunificarea coletului, - pentru prevenire trebuie să fie . plantelor (Fusarium sp. şi care este distrus parţial, întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală. Verticilium sp.) substanţelor. Plantele se ofilesc brusc şi mor. Făinarea frunzelor - frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă, - trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă, de culoare albă; frunzele se răsucesc şi culturală; apoi se usucă. - tratamente cu sulf muiabil 0,3-0,5%. Putregaiul gerberei - în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă - respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale, mai întâi se veştejesc frunzele, apoi culturală; cryptogea) întreaga plantă. - tratamente cu Ridomil 25-0,05-0,1% în doză de 5 l/m.p. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă, radicular. Hortensia Pătarea brună a frunzelor - pe frunze apar pete mari, brun-cenuşii, cu - tratamente cu zeamă bordoleză 0,75- (Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. Frunzele atacate 1,0%. cad. 57
    • Tabelul 5.4.(continuare) SpeciaNr. Boala şi agentul floricolă Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. patogen atacată Hortensia Pătarea cenuşie - boala se manifestă prin apariţia pe frunze a - tratament cu zeamă bordoleză 0,75- (Cercospora hydrangea) unor pete mici, circulare, bine delimitate de 2-4 1,0%. mm diametru, albicioase-cenuşii, cu marginile brun-roşcate. Făinarea (Microsphaera - pe partea superioară a frunzelor apar pete - preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate, acoperite cu o pulbere fină, albă- umidităţii; cenuşie, iar mai târziu brun-roşcată. Frunzele se - tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă. 0,4%, Karathane-0,08%, Morestan- 0,05%. Pelargonium Bacterioza - atacul se manifestă mai ales pe frunze, unde - preventiv se reduce umiditatea, se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii, mai întâi pe aerisiri repetate; marginata) marginea frunzei, după care cuprinde întregul - tratamente cu Polyram combi-0,3%. limb; - porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. Cineraria Făinarea (Oidium - atacă toate organele verzi ale plantei. Pe - trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi, culturală; izolate sau confluente. Au culoarea albicioasă - tratamentele cu sulf muiabil 0,4%, pulverulentă. Organele atacate se usucă şi cad. Karathane-0,08% Gladiole Râia tuberobulbilor de - la baza frunzelor apar pustule galben-brunii, în - dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. La solului; gladioli pv. gladioli) temperaturi ridicate, petele se extind şi apar - folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0,2% sau umiditatea este mare, zonele atacate putrezesc, Mancozeb 800-0,25%. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. 58
    • Tabelul 5.4. (continuare) Specia floricolă Boala şi agentul Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. atacată patogen Gladiole Septorioza (Septoria - pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici, - tratament foliar cu Orthocid 50 sau gladioli) brune, circulare, la început izolate, care apoi Merpan-0,2%, Benlate-0,1%, Topsin M- confluează. }esuturile din dreptul petelor se 0,1%. usucă şi cad, iar frunzele rămân perforate. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora. Putregaiul cenuşiu - boala se manifestă pe toate organele plantei. - se fac tratamente cu Orthocid 50, (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici, brune, pe petale pete Mycodifol - 0,2%, Ronilan - 0,05%, mici, sticloase sau apoase. Pe tuberobulbi apar Rovral - 0,15%. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze. }esuturile atacate se înmoaie. La umiditate ridicată, pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie, pulverulent. Lalele Pătarea lalelelor - nu prezintă simptome foliare; - plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) - simptomele apar la înflorire, florile au şi se ard; tepalele cu pete, benzi decolorate sau întreaga - uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%; încetinită, iar înflorirea întârziată. - se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. Putregaiul moale al - pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în - se folosesc bulbi sănătoşi, bine sortaţi; bulbilor de lalea zona discului central. Pe măsură ce boala - solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează, bulbul putrezeşte în profunzime, chimic; apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. Plantele ce - în timpul vegetaţiei, plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse. scurtă şi nu înfloresc. 59
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combaterecrt. atacată Lalele Putregaiul uscat - frunzele se colorează în violet; la baza bulbilor - dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0,2%, sublimat corosiv 1%, mai mari din bulb. Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0,2%. un miceliu albicios; - boala determină pierderea prematură a plantelor. Putregaiul cenuşiu - pe toate organele plantei apar pete mici, - se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale, cenuşii, cu marginea de sănătoşi; culoare mai închisă. La umiditate ridicată, petele - tratamente cu Merpan 0,25%, Ronilan confluează, iar ţesuturile se necrozează. Pe 0,05-0,075%. Mycodifol 0,2%, Rovral bulbi, apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm. 0,15%. Zambilele Mozaicul zambilei - pe frunze apar pete de decolorare sau benzi - se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui, în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. Bulbii sunt foarte mici, iar pe tijele vectorilor; florale apar flori puţine şi mici. La temperaturi - se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar, iar plantele se usucă şi sănătoşi. cu 2-3 săptămâni mai devreme. Putregaiul galben al - în interiorul bulbilor apar puncte mici galben- - se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. În condiţii de umiditate ridicată, porţiune atacate, folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă, galbenă, urât mirositoare. Dacă de 20-25 minute. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu, frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene, se veştejesc şi Dithane M 45-0,2%, Mancozeb 800- plantele pier. 0,3% sau hidroxid de cupru 10-15%. 60
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. Boala şi agentul floricolă Simptomatologie Prevenire şi combatere rt. patogen atacată Iris Rugina stânjenelului - pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau - se fac tratamente cu Polyram combi- 1 (Puccinia iridis) circulare, prăfoase, brune, înconjurate de o zonă 0,2%, Dithane M 45-0,2%. galbenă. Pătarea frunzelor - boala se manifestă prin apariţia pe frunze a - tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite, izolate sau confluente, iniţial 0,25%, Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui, apoi brune, cu fructificaţiile ciupercii de 0,2%. culoare neagră, pulverulentă. Dahlia Mozaic (Marmor - frunzele atacate se deformează, se îngroaşă şi - folosirea de material săditor sănătos; 2 dahliae) prezintă pete neregulate, de culoare gălbui. - combaterea vectorilor Doralis sp. Plantele îşi încetează creşterea, iar mugurii floriferi se reduc ca număr. Pătarea frunzelor - pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în - tratamente cu Merpan 0,25%, Dithane (Entyloma dahliae) diametru, de culoare galbenă, care confluează, M 45-0,2%, Vandozeb 0,2%. devin brune, fiind mărginite de o zonă galbenă. }esuturile atacate se necrozează, se desprind şi cad. Antirrhynum Pătarea cenuşie a - boala se manifestă prin apariţia pe frunze a - tratament cu zeamă bordoleză 0,75%, 3 frunzelor (Septoria unor pete mici, bine conturate, de culoare Zineb 0,3%, Captan 0,2%. antirrhini) cenuşie-albicioasă, cu bordură violacee. Rugina (Puccinia - pe partea inferioară a frunzelor apar pustule - eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre, pulverulente. Fiecare pustulă bolnave; este înconjurată de o zonă galbenă. La atac - udarea şi îngrăşarea echilibrată; puternic frunzele se veştejesc, iar în final se - tratamente cu Poliram combi 0,2%, poate ajunge la uscarea plantelor. Maneb 0,2%, Dithane M 45-0,2%, Zineb 0,2% + sulf muiabil 0,2%. 61
    • Tabelul 5.4. (continuare) SpeciaNr. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere rt. atacată Callistephus Îngălbenirea - nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc, - prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă. Inflorescenţele rămân mici, înverzesc, iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. Pătarea brună a frunzelor - boala se manifestă pe frunze, pedunculi, flori şi - tratament cu Merpan 0,25%, Dithane (Septoria calistephi) caliciu, unde apar pete colţuroase brune, care M 45 - 0,2% confluează. În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici, negre. Calendula Făinarea (Sphaerotheca - pe frunze şi tulpini apar pete de diferite - tratament cu sulf muiabil 0,4%, 5 fuliginea) mărimi, sub forma unei pâsle fine, albicioase- Morestan 0,03%, Karathane 0,06%. cenuşii. Plantele atacate mor prematur. Pătarea cenuşie a - pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape - tratament cu sulf muiabil 0,4%, zeamă frunzelor (Cercospora circulare, bine delimitate, cenuşii, înconjurate de bordoleză 0,75%, Captan 0,2%. caledula) dungi galbene. Plantele puternic atacate dispar complet. 62
    • Tabelul 5.5. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricoleNr. Dăunătorul Atacul şi efectele Combaterecrt. I. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor - vierme de sol foarte periculos. Atacă cyclamenul, primula, gura - tratarea solului înainte de . (Hederodera sp.) leului, garoafele, hortensia, begonia, fresia, petunia etc. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp.) atacate au culoarea verde palid, iar frunzele se îngălbenesc. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha, rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru. Dazomet 450 kg/ha, Basamid 600 kg/ha. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha, Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu - atacă foarte multe specii floricole, hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha, , (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor. În timpul zilei, melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. . fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase, umede, sub frunze. Coropişniţa - dăunător polifag, periculos, ce trăieşte în solurile uşoare. Adulţii şi - folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei, de asemenea săpând galerii otrăvitoare. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele, dislocă seminţele. Nematodul galicol al - dăunător polifag, atacă rădăcinile plantelor, pe care apar gale mici, - folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale, de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos; (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). La - dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice, rădăcinile plantelor putrezeac, iar plantele se usucă. de apă la temperatura de 90- 100°C timp de 2-3 ore; - tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha, Dazomed 450 kg/ha, Basamid 600 kg/ha, Vydate 120 kg/ha. 63
    • Tabelul 5.5. (continuare)Nr. Dăunătorul Atacul şi efectele Combaterecrt. Puricii negri de pământ - atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia, nalba, mixandre etc. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0,15%, (Phyllotreta sp.) stadiu de larvă şi de adult. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0,4%, Diazinon 60- consumând conţinutul acestora, iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0,15%. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra - atacă plantele de dalii, garoafe, gladiole, crizanteme, cana, muşcate etc. - tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor, apoi CE-0,4%, Sinoratox 35 EC-0,15%, perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. Dipterex 80 PS-0,2 %; - biopreparate: Dipel PU-0,2%, Turingin PU-0,3%, Bactospeine PU0,25%.Tripşi Tripsul plantelor de seră - dăunători foarte mici, subţiri, de culoare galbenă sau brun-negricioasă, cu - tratament la apariţia dăunătorului (Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi; cu unul din produsele: Carbetox 37- haemorhoidalis) - dăunător polifag care atacă plantele de garoafe, crizanteme, gladiole, 0,04%, Sinoratox 35-0,15%, trandafiri, ficus, azalee, lămâi, palmieri etc. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha, Dimevur 42- cu aspect mozaicat, care se brunifică, iar florile cad. Plantele încetează din 0,5% creştere, rămânând pitice. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile, prin înţeparea şi consumarea sevei. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. Tripsul dracenei - dăunător polifag, atacă plantele de ficus, dracena, tradescanţia, cultivate în (Parthenocinoe sp.) seră.Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al - se găsesc în colonii, fiecare individ fiind protejat de un scut; trandafirului (Aulocaspis - atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. rosae) 64
    • Tabelul 5.5. (continuare)Nr. Dăunătorul Atacul şi efectele Combaterecrt. Păduchele ţestos al - dăunător polifag, atacă lămâiul, ficusul, leandrul, cyclamenul etc. - se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei, producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al - atacă exclus numai cactaceele. Atacul este de regulă puternic Polybar 0,8%, Sinoratox 35- cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace. Planta acoperită complet de dăunători 0,15%, Diazol 60-0,15%. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte. Păduchele ţestos al - specie polifagă, atacă camelia, ficusul, leandrul, lămâiul, dafinul, plantelor citrice cyclamenul etc. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari, ramuri şi fructe. Plantele atacate rămân debilitate, frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează, fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. Frunzele se usucă şi cad. Păduchele lânos al - dăunător polifag, atacă ferigile, lămâii, palmierii, ficusul, lămâiului asparagusul etc. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. Frunzele se îngălbenesc şi cad. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de - formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri, - tratament cu: Fernos 0,05 %, 0 seră (Neomyzus sp. bobocii florali, cât şi vârfurile de creştere ale plantelor; Actelic 50-0,1 % Myzus sp., - dăunător polifag, atacă garoafele, muşcatele, ferigile, orhideele, Macrosiphum sp.) asparagusul, cyclamenul etc. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor, pe lăstarii şi bobocii florali. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. 65
    • Tabelul 5.5. (continuare)Nr. Dăunătorul Atacul şi efectele Combaterecrt. Păduchele galben al - atacă frunzele pe faţa inferioară, ramurile tinere şi vârful lăstarilor. Zolone 30 - 0,15 %, Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. Adulţii nearipaţi 37-0,4 %. 1 osclepiadis) sunt de culoare galbenă, iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. Aleuroidae Musculiţa albă de seră - dăunător polifag, atacă: freesia, gerbera, verbena, muşcatele, Tratamente la apariţia focarelor: 2 (Trialeurodes garoafele etc. Adulţii şi larvele colonizează frunzele, înţepând şi Isathrine 100-0,05 %, Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. Frunzele se ofilesc, se usucă şi cad. La invazii 20-0,02 %, Ripcond 40-0,03 %, puternice, plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0,1 %. producţia. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun - dăunător polifag, atacă toate speciile de plante ornamentale, Primul tratament se face la 4 (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului, apoi pe frunze. În urma atacului, pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. Aceste frunze se răsucesc, acaricide: Omite 57 -0,1 %, apoi se usucă şi cad. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 - 0,2 %, Sintox 25 limbului frunzei. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE - 0,2 %, Torque 50 PU - sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. 0,05 %, Mitigan 18,5 - 0,2 %, Acricid 25 -0,1 %. Acarianul bulboaselor - atacă toate organele plantelor floricole bulboase. Plantele atacate - folosirea materialului săditor 5 (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate, au frunzele deformate şi flori decolorate. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie, formând în interior pete brune. acaricide: Kelthane 18,5 E-0,2 Acarianul bulbilor - atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile, narcise, %, Tedion V-16 CE -0,2 %, 6 (Rhizoglyphus gladiole, dalii etc.). Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0,1%. echinopus) numeroase galerii, în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare. 66
    • Tabelul 5.5. (continuare)Nr. Dăunătorul Atacul şi efectele Combaterecrt. Acarianul cyclamenului - atacă cyclamenul, localizându-se pe partea inferioară a frunzelor - folosirea materialului săditor 7 (Tarsonemus pallidus) care se deformează, marginile se răsucesc şi se înconvoaie. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează, iar petalele se încreţesc. acaricide: Kelthane 18,5 E-0,2 %, Tedion V-16 CE -0,2 %, Acarol 500 EC-0,1%. Acarianul lat - dăunător polifag, atacă gerbera, begonia, crizantemele, petuniile, - măsuri de igienă culturală în 8 (Tarsonemus latus) zinia, lalelele etc. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii, bobocii seră; florali, fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. - tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări, brunificări şi suberificări ale 20 CE-0,2 %, Kelthane 18,5 ţesuturilor. Plantele stagnează în creştere, rămân pitice şi se usucă. CE-0,2 %, Omite 57 CE-0,1 %, Sintox 25 CE-0,2 %, Torque 50 PU-0,06 %, Acricid 25 PU-0,1 %, Acrex 30 CE-0,2 % 67
    • CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală, reprezintă omodalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane, cu scopul dea răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferitespecii, în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. 6.1.CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea, cu cel puţin 2-3 săptămâni maidevreme, a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele, narcise, zambile,lăcrămioare, ghiocei). Apariţia lor mai timpurie asigură, pe lângă efectul estetic deosebit şi ovalorificare mult mai eficientă. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentarede căldură, folosindu-se numai adăposturi simple, care să valorifice la maxim căldura solară(prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor, tocuri de răsadniţă, tunelurietc.). Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate săajungă la 3-40C în zilele mai reci, fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite, ceea ceasigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostiteîn mod natural sau prin perdele de protecţie, cu expoziţie însorită, cu soluri permeabile, carese zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum,Lathyrus, Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme, sau la gladiole,prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă devegetaţie, respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. 2.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii, cele tardive se realizează cu specii care înflorescîn mod obişnuit toamna şi care, protejate de temperaturile negative, îşi pot prelungi înflorireapână toamna târziu. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare, simple. Înflorirea tardivă seasigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie, aplicareaunor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal), 68
    • administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel),eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii pânăla începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determineieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în modobişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologiiadecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată uneleplante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida),perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus,Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precumşi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) facobiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială aplantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unorsubstanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivecesau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură,umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii. 4.CULTURA CONTINUĂ Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prinasigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îlconstituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutuliernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismulcorespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat. 69
    • CAPITOLUL 7 MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multipleleposibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decorîn spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii deutilizare a speciilor floricole. 7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una dinmodalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tottimpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţiiflorale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarteimportant de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungirea duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la ospecie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar puteaafecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, pânăîn momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor învase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospăteazăzilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme demenţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şicirculaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitatepractică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prinpăstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentrumajoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poatecoborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie săcoboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoareceimplică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp.De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse uneietape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetiniriiproceselor metabolice. 70
    • Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilorNr. Specia Momentul optim de recoltare Tehnica recoltăriicrt. Alstroemeria Primele flori din inflorescenţe sunt1 Smulgerea tijelor de la bază aurantiaca parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă2 Antirrhinum majus Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul Anthurium3 caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază anderanum staminele (ca mici proeminenţe) Calendula Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de4 officinalis culoare caracteristică inserţie Callistephus Inflorescenţele bine deschise şi5 Tăierea de la locul de inserţie chiensis culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Chrysanthemum Tăierea tijelor de la locul de6 staminele, inflorescenţele involte hortorum inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă7 Convallaria majalis Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la8 Dahlia variabilis staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Delphinium Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe9 Tăierea tijelor de la bază hybridum sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de10 Freesia hybrida deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri11 Garoafele de seră Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei12 Gerbera hybrida La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două13 Gladiolus hybridus deschis perechi de frunze de la bază Hyacinthus Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a14 Tăierea tijelor de la bază orientalis deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm15 Lilium candidum culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei16 Lupinus polyphyllus s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare17 Narcissus poeticus Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de18 Paeonia officinalis Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei19 Polyanthes tuberosa Tăierea tijelor de la bază sunt deschise20 Papaver orientale Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spathyphyllum Spata complet deschisă şi apariţia21 Tăierea tijelor de la bază wallisii staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite22 Strelelitzia reginae Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază23 Tulipa gesneriana culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Zantedeschia Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca24 aethiopica semideschis frunzelor. 71
    • Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungereaflorilor la beneficiar. Florile scoase de la păstrare, aflate în buchete sau individual, se ambalează înhârtie, apoi se introduc în lăzi din carton, poliester sau aluminiu, căptuşite cu hârtie. Pe distanţe mici, transportul se face cu autoizoterme, iar pe distanţe mari, cu mijloaceautofrigorifice. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate, se poate recurge la o serie demetode simple, uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase; aşezarea lejeră a florilor în vase;reducerea frunzelor de pe tijele florifere; îndepărtarea anterelor cu polen, care pătează florile (laLilium); introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil;despicarea longitudinală a tijelor, pe 2-3 mm de la bază; rehidratarea prin introducerea tijei în apă pânăla nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir); folosirea soluţiilorconservante. B. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele, florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole,caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate înanumite condiţii. Partea lor de decor nu este asigurată de flori, ci de bractee membranoase, persistente,divers colorate, dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii, lipsite de bractee, dar cu efect decorativdupă uscare, prin intermediul altor părţi din plantă (fructe, flori, inflorescenţe, frunze etc.). Acesteasunt denumite imortele prin adopţiune. Atât pentru imortelele tipice, cât şi pentru imortelele prin adopţiune, este deosebit deimportant momentul recoltării. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupracalităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. De asemenea, se recomandă recoltarea pe timp uscat, la amiază şi niciodată după ploaie saudimineaţa (înainte de a se ridica roua). Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune, precum şi momentul optim de recoltaresunt prezentate în tabelul 7.2.. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase, bine aerisite, uscate şi răcoroase.Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. În caz contrar,bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează, pierzând din calitate. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi sesuspendă cu vârful în jos, aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. În cazul speciilor lacare nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele, Gypsophila), uscarease poate face şi cu vârful în sus. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lorcompletă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare, de aceea se pot folosi aceleaşispaţii. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei demenţinere a calităţii imortelelor, protejate astfel de lumină şi praf.Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii, când sortimentul de flori tăiate este redus. Sefolosesc cu succes în aranjamente şi buchete , în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor deiarnă (coroane, ghirlande), sau cu alte destinaţii (jerbe, coroane mortuare etc.). 72
    • Tabelul 7.2. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea Momentul Specia ciclului Momentul recoltării decorativă înfloririi de viaţă IMORTELE TIPICE flori bine deschise şi Acroclinium roseum anuală bractee scarioase VI-X bractee bine colorate Ammobium alatum anuală bractee scarioase VI-X fază de boboc Celosia argentea var. înflorire completă şi anuală bractee scarioase VII-IX cristata bractee bine colorate înflorire completă şi Celosia pyramidalis anuală bractee scarioase VII-IX bractee bine colorate înflorire completă şi Gomphrena globosa anuală bractee scarioase VII-IX bractee bine colorate Helichrysum anuală bractee scarioase VII-IX fază de boboc bracteatum înflorire completă şi Statice arborescens perenă bractee scarioase VII-IX bractee bine colorate înflorire completă şi Statice gmeline perenă bractee scarioase VII-X bractee bine colorate înflorire completă şi Statice sinuata anuală bractee scarioase VII-X bractee bine colorate înflorire completă şi Xeranthemum annum anuală bractee scarioase VI-IX bractee bine colorate IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa VI-IX înflorirea completă Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa VI-IX înflorirea completă la începerea colorării Echinops ritro perenă inflorescenţa VII-X în albastru a inflorescenţei după deschiderea Heliopsis scabra perenă inflorescenţa VI-X completă a inflorscenţelor Gypsophila perenă inflorescenţa VI-VIII înflorirea completă paniculata membrana după formarea Lunaria biennis bienală scarioasă din - fructelor (V-VI) interiorul fructului după formarea Nigella damascena anuală fructul - fructelor (VII-X) fructul învelit în după colorarea Physalis alkekengi perenă calicul persistent, VIII-X caliciului în roşu- veziculos portocaliu (IX-X) Typha angustifolia perenă inflorescenţa VII-VIII înainte de maturare în faza de boboci Solidago canadensis perenă inflorescenţa VII-VIII floriferi Graminee* Briza sp. Cortaderia argentea după formarea anuale Penisetum inflorescenţa V-IX completă a perene inflorescenţelor longestilum Stipa sp. *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune, în funcţie devaloarea decorativă a inflorescenţelor. 73
    • 7.2. MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare, ci ţinând cont de uneleprincipii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii,principiul compatibilităţii, principiul unităţii, principiul armoniei, principiul proporţionalităţii,principiul originalităţii. Alegerea, asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o seriede criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu, durata cicluluide viaţă, perioada de înflorire, culoarea şi parfumul florilor, talia şi portul plantelor etc. În cadrul spaţiilor verzi, speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual), în grupuri şiasociate în ronduri, rabate, platbande, borduri, mozaicuri şi arabescuri, pete de culoare şi vasedecorative. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă, cu frunziş bogat, cu flori(inflorescenţe) mari sau numeroase, ca să poată fi remarcate de la distanţă. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus, Althaea rosea, Aster novi-belgii, Ricinuscommunis etc. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare, aparţinând aceleiaşi specii (sauaceluiaşi soi). La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare, eliptice, ovale,rombice, pătrate, dreptunghiulare etc.), dispuse în centrele compoziţionale, la intersecţia căilor deacces sau în apropierea acestora, pe peluze etc. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale, bienale sau perene, decorativeprin flori sau prin frunze. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare, de la centrucătre marginea rondului. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri, terase).Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare, cu lăţimea de 1-2,5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoaretraseului urmărit, dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). Pe lungimi mari, rabatele se întrerup ladistanţe egale cu arbuşti, suprafeţe gazonate, vase decorative etc. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. Ca şi în cazulrondurilor, se pot folosi una sau mai multe specii anuale, bienale, perene. Dacă au înălţimi diferite, înprim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică, apoi celelalte, în ordine crescătoare. Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime), care conturează diferite trasee.Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completeazăalte amenajări floricole (ronduri, rabate, mozaicuri, arabescuri). Se realizează din vegetaţie pitică sautunsă. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate, bazate pe utilizareaplantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. Preponderent, sefolosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic), dar pentru diversitate, sortimentul secompletează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). Sunt amenajări costisitoare, care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere, de aceea,au folosire limitată. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şimixt. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat, sinuos, iar la realizarea lor se folosesc plante cutalie mică sau mijlocie, viu colorate. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze, în apropierea căilorde acces, în faţa arborilor şi arbuştilor etc. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie, care se pot adaptala spaţiul de nutriţie limitat. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (înpieţe publice, pe trotuare), pe terase şi balcoane etc. În afara acestor modalităţi de distribuire, plantele floricole le regăsim încadrate în ansambluldecorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală, grădini alpine, amenajări de ape. Decorul pe verticală, valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cutulpini urcătoare şi pendule. 74
    • Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcareachioşcurilor, pergolelor, treiajelor, arcadelor, coloanelor). De asemenea, sunt foarte apreciate înamenajarea balcoanelor şi teraselor, în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilorinestetice. Alături de plantele urcătoare, cele cu portpendul, contribuie esenţial la realizarea design-uluivegetal pe verticală, fiind folosite în vase suspendate, în jardiniere, pe ziduri etc. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante, care redaupeisajul montan în miniatură. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectarecaracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpulanului. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi caresă le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor; pretenţii modeste lafactorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provindin zona montană); frunzişul colorat în alb-argintiu, sau verde –glauc; capacitate de decor pe operioadă cât mai mare. În tabelul 7.3. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. Tabelul 7.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Talia (cm) Partea decorativă Culoarea florilor Perioada de decor Alyssum maritimum 10-40 flori alb-violet VI-X Alyssum saxatile 15-50 flori galben IV-V Aquilegia vulgaris 60-75 flori albastru, alb, roz IV-V Aster alpinus 10-30 flori albastru VIII-X Bergenia crassifolia 30-50 frunze şi flori roz, lila III-IV Campanula carpatica 15-20 flori albastru VI-VIII Cerastium tomentosum 10-20 flori alb V-VI Dianthus deltoides 10-15 flori alb, roz VI-IX Echeveria secunda 10-15 frunze - continuu Eschscholtzia californica 30-60 frunze galben, roşu, alb VI-X Galanthus nivalis 15 flori alb II-III Gentiana angustifolia 20 flori violet VII-VIII Gnaphallium lanatum 20 frunze - continuu Iberis sempervirens 10-30 flori alb IV-VI Leontopodium alpinum 10-20 frunze şi flori alb VII-VIII Muscari armeniacum 15 flori albastru III Phalaris arundinacea 10-20 frunze - continuu Phlox drumondii 15-50 flori diferit VII-X Phlox setacea 10-15 flori alb, lila continuu Portulaca grandiflora 15-20 flori diferit VI-X Santolina viridis 30-50 frunze - continuu Scilla bifolia 15-30 flori albastru II-III Sedum spectabilis 30-45 frunze şi flori roz, lila continuu Sedum spurium 10-20 frunze şi flori roşu, purpuriu continuu Sempervivum tectorum 15 frunze continuu Stachys lanata 20-50 frunze continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţieispecifice, aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilulabordat. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii:a) plante de mal, care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent;b) plante acvatice, care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini, plutitoare şisubacvatice (submerse). 75
    • CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură, prezentarea lor întabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului deviaţă. Astfel, în prima parte, sunt prezentate speciile cultivate în câmp, grupate după ciclul de viaţă, iarîn partea a doua, speciile cultivate în spaţii protejate, la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate însolul serei şi specii cultivate la ghivece. 8.1. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practicădeosebită, în primul rând pentru culturile din câmp, deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de culturăadecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie, înflorire şifructificare, în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. De asemenea, este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic, respectivtrecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere, se realizează în anumite condiţii de mediu, iaratunci când acestea nu sunt îndeplinite, înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. A. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni),interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare, înfloresc abundent, iar lasfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. În condiţiile climatice temperate, unde apare influenţa sezonului rece, se disting două tipuri deplante floricole considerate anuale: - tipice, care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare(Papaver somniferum, Delphinium ajacis, Clarkia elegans, Godetia grandiflora etc.); - nespecific anuale (anuale netipice), care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu.Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative, ele îşi continuă vegetaţia, păstrându-şicaracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum, Alyssummaritimum, Petunia hybrida, Verbena hybrida, Begonia semperflorens etc.). Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori, au înflorire abundentă şiprelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât caflori tăiate, cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. În funcţie de zona din care provin, plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură,fiind mai mult sau mai puţin rustice. Cu foarte mici excepţii, sunt plante iubitoare de lumină şinecesită udări moderate, manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsadobţinut în spaţii protejate. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prinbutaşi), dar acestea au rol secundar, în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). În tabelul 8.1. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivateîn câmp): a) cerinţele ecologice - lumina: – lumina abundentă; – semiumbră; – umbră; 76
    • - apa: – cerinţe modeste, rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă; – udări moderate, rezistenţă medie la secetă; – cerinţe mai mari, rezistenţă redusă la secetă. - temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative, nu rezistă iarna în câmp); ** – medie (plantele iernează în câmp, dar suferă în iernile geroase); *** – mare (plantele iernează în câmp, rezistente); b) Înmulţirea: - Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate; - Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp; Exemplu: Ageratum mexicanum - Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie, în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai; - Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie, se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate; G – grupuri; I – individual; Ro – ronduri; Ra – rabate; Pb – platbande; Bo – borduri; Mz – mozaicuri; Pc – pete de culoare; Vd – vase decorative; Dv – decor pe verticală; St – stâncării; Im – imortele. B. Specii floricole bienale Ca şi anualele, plantele bienale înfloresc o singură dată, dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă peparcursul a doi ani consecutivi. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze, în anul următorparcurg etapa germinativă, când înfloresc şi fructifică. Inducţia florală la aceste plante este favorizatăde temperaturile scăzute. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: - tipice (propriu-zise), care după înflorire şi fructificare, în cel de-al doilea an de viaţă se usucăşi mor. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium, Lunaria biennis); - netipice (bienale prin cultură), care la origine sunt anuale sau perene, dar se cultivă dupătehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. Astfel, la începutul verii, după primul val deînflorire (cel mai valoros), se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). Lăsate săvegeteze în continuare, ele pot înflori şi pe parcursul verii, dar florile sunt cu valoare decorativăscăzută (în număr redus, cu dimensiuni mici, tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor.Este cazul la Viola x hybrida, Myosotis alpestris, Bellis perennis. În alte situaţii (Dianthus barbatus),s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate, cele din aniiurmători diminuându-se considerabil. Bienalele sunt plante rustice, suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologialor de cultură. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea, Campanula medium, Althaea rosea), esteindicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze, paie), fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şila variaţiile mari de temperatură. Sunt plante iubitoare de lumină, dar suportă şi semiumbra. Necesită udări moderate şi aurezistenţă medie la secetă. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor laexcesul de umiditate, iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (suntrecomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe, cu producere de răsad. Se seamănă vara(iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp, se repică tot în câmp sau răsadniţe şi seplantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). În anul următor, majoritatea îşi încep 77
    • înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanulamedium, Dianthus barbatus, Althaea rosea). La speciile care la origine sunt perene, nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizareatufelor), atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurileinvolte de Bellis perennis). Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate, grupuri, ronduri etc.;cele cu talie mică, pentru ronduri, rabate, pete de culoare, vase decorative şi chiar mozaicuri. Se pretează şi la culturi forţate, pentru valorificare în timpul iernii. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8.2. C.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani, timp în care înfloresc şi fructifică repetat. Lamajoritatea speciilor perene, anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene, dar creşterea lorvegetativă este reluată anual, fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare asubstanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă, fie prin intermediul mugurilor situaţi la bazatulpinilor sau pe rădăcini, aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene, perenele seîmpart în: - hemicriptofite, care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini; - geofite, care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi, tuberobulbi, rizomi,tuberculi, rădăcini tuberizate, axă hipocotilă îngroşată). Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab.8.3.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atâtpentru valoarea lor decorativă, cât şi pentru rusticitatea recunoscută. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmpfără protecţie deosebită. Este recomandat însă, ca în zonele cu ierni geroase, la unele hemicriptofitemai sensibile (Dicentra spectabilis, Delphinium x hybridum, Echeveria secunda), să se asigure oprotecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. Unele preferă locuriînsorite (Achillea filipendulina, Campanula carpatica, Gypsophila paniculata, Rudbeckia sp. etc.),altele, dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentraspectabilis, Viola odorata, Dianthus sp., Iberis sempervirens etc.). În privinţa cerinţelor faţă de apă,majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă, unde alternează perioadelefavorabile cu cele mai puţin favorabile, unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă(Sedum, Sempervivum, Cerastium). Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe, cât şi pe calevegetativă. Spre deosebire însă de anuale şi bienale, la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă(prin butaşi, divizarea plantelor, drajoni etc.). Pentru o parte din aceste plante, metoda generativăreprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune, datorită sensibilităţii sistemului radicular carenu suportă transplantarea, mai ales atunci când plantele sunt mature. Este cazul speciilor aparţinândgenurilor: Gypsophila, Lupinus, Papaver. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor încele mai variate moduri. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor, rabatelor,bordurilor, cât şi în grădini alpine, pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. Multe dintre ele auperioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara, până toamna târziu. De asemenea, trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije floriferelungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă, oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate.Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene, fiindcaracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. Organele subterane, formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate, au un rol deosebit deimportant nu numai în înmulţirea vegetativă, ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. 78
    • Bulbii, tuberobulbii, rizomii, rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite lageofite, ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. Trebuie menţionat faptulcă la unele specii (Lilium tigrinum), bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere, la axilafrunzelor). Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice, iar capacitatea lor de adaptare lacondiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa latemperaturile scăzute. Astfel, unele dintre ele, considerate semirustice (tabelul 8.4.), nu rezistă latemperaturi negative şi de aceea, organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi sedepozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. Altele, considerate rustice (tabelul 8.5.), rezistă pe timpul iernii în câmp, fără să fie afectatăviabilitatea organelor lor subterane. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor, singura aplicată înpractică la cele mai multe dintre ele. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar, uneori numai în lucrări de ameliorare. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite, în funcţie de grupa din care fac parte. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite, adăpostite, terenuri bine drenate, cuumiditate constantă. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol, cu condiţia însă ca apa să nubăltească. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate, fiind cultivate încâmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). Pentru decor exterior, le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi deinteres public (cu excepţia speciei Canna indica). Tuberozele, datorită pretenţiilor mari la condiţiile demediu, se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. Geofitele rustice, adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră, le putem întâlnicultivate atât la soare, cât şi în locuri semiumbrite. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră(Convallaria majalis, Galanthus nivalis, Hosta plantaginea, Scilla bifolia). Vegetează bine peterenurile cu umiditate moderată şi constantă, dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurileumede (Galanthus nivalis, Hemerocalis sp., Hosta sp.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicumautumnale, Stachys lanata). Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. Un sortiment bogat de geofite rusticeînfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fifolosite. Pentru floricultori, este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturiforţate şi timpurii, foarte de rentabile. 8.2. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem devariat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori, frunze, habitus etc. Ele aparţinunui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt, în majoritate, originare din zonele calde aleglobului, de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. Tabelul 8.6. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante laghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită.Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine, altele, dimpotrivă, se adaptează multmai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. În general, plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate caplantele de interior. Pentru cele pretenţioase, este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să lecultivăm, să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. Altfel, plantele vor suferi,aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi, în final, vor muri. Practic, este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinemcorespunzător. În plus, trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ,ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79
    • află; amplasarea corespunzătoare în spaţiu; folosirea recipintelor potrivite ca formă, mărime, culoare,material etc.; asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate, prin tehnologiile aplicate, să înflorească tot timpulanului, sau atunci când solicitarea este mai mare. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe, cât şi vegetativ. Majoritatea se pot multiplica uşorpe căi vegetative, mai ales prin butăşire. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci cândalte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea dedecor, plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze)sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată deînflorire). Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor,metodele de înmulţire aplicate, elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre)când plantele au valoare decorativă maximă. B. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorificaîn orice perioadă din an. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunilecalde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium,Strelitzia), ci şi plante care în mod obişnuit, se cultivă în teren deschis (anuale, bienale, perene), darpot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate, în scopul completării sortimentului de flori şivalorificării la maxim a spaţiului din sere. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei, cuprinde atât sporirea număruluide specii floricole cultivate, cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri, la concurenţă cutrandafirul, în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. În funcţie de specificulunităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii, locul lor a fost luat şi de alte culturi(crizanteme, fresii, gerbera, alstromeria etc.). În cele ce urmează (tabelul 8.7.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul debază al culturilor din solul serei. Majoritatea sunt culturi perene, cu durată mai mare de 2-3 ani,ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). Fresiile şi crizantemele, deşi sunt plante perene, se cultivă ca anuale, cultura reluându-se înfiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an, cel mult doi ani. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani, trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni, cândcreşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice, metodele de înmulţire şi perioada derepaus (dacă este cazul). Spre deosebire de plantele cultivate în câmp, s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare,ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. De asemenea, în ceea ce priveşte condiţiile ecologice, s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei latemperaturi scăzute, notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu celefolosite la plantele din câmp. În plus, la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şiprezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mairidicate la unele dintre aceste specii. 80
    • Tabelul 8.1. Specii floricole anualeNr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe Vegetativ utilizare (cm) Acroclinium roseum Hook. (syn. Helipterium roseum Beuth, Roccardia rosea Voss.) Răsad 1 Compositae 30-60 15 - Im (III)→V * floare de pai Ageratum mexicanum Sims. Ro (syn.A. houstonianum Mill.) Ra Răsad Butaşi 2 Compositae 15-50 15-30 Bo (II-III)→V (III)→V * Mz pufuleţi Vd Alternanthera amoena (Lem.) Voss. - Mz Butaşi 3 Amaranthaceae 10-15 15-20 - Bo (III)→V Vd alternanteră * 81
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Alternanthera versicolor Voss. - Mz Butaşi 4 Amaranthaceae 10-15 15-20 - Bo (III)→V Vd * alternanteră Ro Alyssum maritimum Lam. Răsad Bo (II-III)→IV Mz 5 Cruciferae 10-40 20-30 - - St Direct * XI, III-IV Vd ciucuşoară, albiţă Pc Amaranthus caudatus L. Direct G III-IV I 6 Amaranthaceae 50-100 45 - Răsad Ft * (III)→ V Im moţul curcanului 82
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Amaranthus paniculatus L. Direct G III-IV 7 Amaranthaceae 70-200 40-60 - I Răsad * Ft (III)→V trompa elefantului Ammobium alatum R. Browr Răsad 8 Compositae 40-60 15-30 - Im (III)→V * imortelă albă Antirrhinum majus L. Răsad Ft (II-III)→V Ro 9 Scrophulariaceae 15-90 30-45 - Direct Bo * III-IV Pb gura leului 83
    • Tabelul 8.1 (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Arctotis grandis Thunb. Ro Pt Răsad10 Compositae 40-60 20-30 → (III)→V - St * Vd arctotis Ft Begonia semperflorens Link Ro et. Otto. Ra Bo Răsad Butaşi11 Begoniaceae 15-50 15-30 Pb (I)→V (III)→V * Mz begonie, gheaţă Vd Pc Calendula officinalis L. Răsad Ft (III)→V12 Compositae 30-60 30-60 - - Ro Direct * Ra X-XI; III-IV gălbenele, filimică 84
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Callistephus chinensis L. Ft Răsad Ro (III)→V Ra13 Compositae 20-80 30-45 - Direct Pb * IV Bo ochiul boului Vd Centaurea cyanus L. Ft Ro Direct14 Compositae 40-90 30 - IV - Pb * Ra G albăstrele Centaurea moschata L. Ft Ro Direct15 Compositae 40-70 20 - IV - Pb * Ra vineţică parfumată G 85
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Celosia argentea var. cristata L. Ft Răsad Im16 Amaranthaceae 20-60 30 - (III)→V Ro * Ra creasta cocoşului Celosia pyramidalis Hort. Ft Răsad Im17 Amaranthaceae 30-60 20-30 - (III)→V Ro * Ra celosia Chrysanthemum carinatum L. (syn. Ch.tricolor Andr.) Răsad Ft - (III)→V G18 Compositae 40-60 30 - Direct Ro * IV Ra crizantemă de vară 86
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Clarkia elegans Dougl. Ft Direct Ro19 Onagraceae 30-70 30 - IV Ra * Pb clarchia Cleome spinosa Jacq. - Răsad G20 Capparidaceae 80-120 45-60 - (III-IV)→V Ra * cleome Cobaea scandens Cav. Răsad Butaşi21 Polemoniaceae 700-800 - Dv (II-III)→V (II-III)→V * cobea 87
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Coleus blumei Benth. Mz Răsad Vd Butaşi22 Labiatae 10-40 30 (II)→V Ro (III)→V * Ra urzicuţă, mireasă Pb Coreopsis tinctoria Nutt. (syn. Calliopsis tinctoria DC.) - Răsad Ft (III-IV)→V G23 Compositae 45-90 20-45 - Direct Ro * X-XI; IV-V Ra lipscănoaie Cosmos bipinnatus Cav. Direct X; IV Ft24 Compositae 80-120 60 Răsad - G * (III)→V Ra cosmos, mărariţă 88
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Cosmos sulfureus Cav. Direct Ft X; IV G25 Compositae 80-100 40-50 - Răsad Ro * (III)→V Ra cosmos, fluturaşi Dahlia variabilis Hort. Răsad Ft (III)→V Ro26 Compositae 40-70 45-60 - Direct Ra * IV-V Pb dălioare Delphinium ajacis L. - Ft Direct27 Ranunculaceae 50-120 30-50 - Ro X-XI; IV-V * Ra nemţişor, floare domnească 89
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Dianthus caryophyllus L. „Chabaud“. Răsad butaşi28 Caryophyllaceae 50-70 20-30 Ft (I-II)→V (I-II)→V ** garoafă de vară Dianthus chinensis L. Ro Ra Răsad29 Caryophyllaceae 15-30 15-30 - Pb (III-IV)→V ** St garoafă chinezească Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. Ft Ro Direct30 Compositae 20-35 15-20 - IV - Ra * Pb Pc dimorfotecă 90
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Dolichos lablab L. Direct31 Leguminosae 80-400 - - Dv IV-V * fasole japoneză Eschscholtzia californica Cham. Ro Ra Direct32 Papaveraceae 30-60 15 - X-XI; IV-V - Pb * St mac californian Pc Gaillardia picta Hort. Ro Răsad Ra (III-IV)→V33 Compositae 30-60 30 - Pb Direct ** G IV-V fluturei Ft 91
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Gazania splendens Hort. Ro Ra Răsad34 Compositae 15-30 15-20 - - Pb (III)→V * Vd gazania St Godetia grandiflora Lindl. Ro Ra Direct35 Onagraceae 25-40 30 - Pb IV-V * St Vd azalee de grădină Gomphrena globosa L. Răsad36 Amaranthaceae 30-50 20 - Im (III)→V * gomfrena, bumbuşcuţe 92
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Gypsophilla elegans M.B. Direct G37 Caryophyllaceae 40-60 20-30 - IV-V Ft * floarea miresei Helichrysum bracteatm Willd. Răsad38 Compositae 30-90 30 - Im (III)→V * floare de pai Iberis amara L. Ro Direct Ra39 Cruciferae 20-30 15-20 - III-IV Pb * Vd lilicele 93
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Impatiens balsamina L. - Răsad G (III-IV)→V Ro40 Balsaminaceae 35-75 45 - Direct Ra * IV-V Ft sălcioară, copăcei, balsamina Ipomaea purpurea Lam. Direct41 Convolvulaceae 250-400 - - Dv IV-V * zorele Ipomaea rubrocoerulea Hook. Direct42 Convolvulaceae 150-300 - - Dv IV-V * zorele 94
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Iresine herbstii Hook. (syn. Achyranthes verschafeltii Lem.) Mz Butaşi43 Amaranthaceae 25-40 30 - Bo (II-III)→V * Vd irezină Iresine lindenii L. (syn. Achyranthes lindenii) Mz Butaşi44 Amaranthaceae 30-70 30 - Bo (II-III)→V * Vd irezină Lathyrus odoratus L. Direct Dv45 Leguminosae 90-200 50 - IV Ft * mazăre mirositoare 95
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Lobelia erinus L. - Ro Răsad butaşi Ra46 Campanulaceae 10-20 10-15 (II)→V (II-III)→V Mz * Vd lobelie Matthiola bicornis DC. Răsad Ro (III)→IV-V Ra47 Cruciferae 40-50 20 - Direct St * IV-V Vd micşunele Matthiola incana (L.) Ft Răsad G (III)→IV-V48 Cruciferae 20-80 30 - Ro Direct * Ra IV-V Vd micşunele, mixandre 96
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Mirabilis jalapa L. G Direct49 Nyctaginaceae 60-90 40-60 - Ro IV-V * Ra barba împăratului, frumoasa nopţii Nicotiana alata Link. G răsad50 Solanaceae 80-150 40-50 - Ra (III)→V * Ro regina nopţii Nigella damascena L. Ft Ro Direct51 Ranunculaceae 35-60 20 - Ra X-XI; III-IV * St negrilică, chica voinicului Im 97
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Ocimum basilicum L. Răsad Ro (III)→IV-V Ra52 Labiatae 25-50 20 - Direct Vd * IV-V Pb busuioc Petunia × hybrida Hort. Ro Ra Răsad Butaşi53 Solanaceae 15-80 30 Pb (II-III)→V (II-III)→V * Mz petunie Vd Ro Phlox drumondii Hook. Ra Răsad Bo (II-III)→V54 Polemoniaceae 15-50 10-30 - Pb Direct * Mz IV-V brumărele, scânteuiţe Vd St 98
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Ro Portulaca grandiflora Ra Hook. Răsad Pb (II-III)→IV- Butaşi Pc55 Portulacaceae 15-20 15 - V (f. rar) St * Direct (III)→V Bo floare de piatră V Mz Vd Salvia splendens Ker. Ro Ra Butaşi Răsad Mz56 Labiatae 30-90 20-30 (II-III) (I)→V Pb * →V Bo salvie, jaleş Vd Ro Sanvitalia procumbens Ra Dam. Răsad Pb (III)→V Bo57 Compositae 15 30 - - St Direct * IV-V Vd sanvitalia Pc Mz 99
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Scabiosa atropurpurea L. Răsad Ft (III-IV)→V G58 Dipsacaceae 60-100 30 - - Ro Direct * IV-V Ra scabioza, muşcata dracului Statice sinuata L. (syn. Limonium sinuatum Mill.) Răsad59 Plumbaginaceae 30-60 30 - (II-III)→V - Im * statice, limba peştelui Tagetes erecta L. Ft Răsad Ro (III)→V60 Compositae 20-90 30-45 - - Ra Direct * Pb X-XI; III-IV crăiţe, vâzdoage G 100
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Tagetes patula L. Ro Răsad Ra (III)→V Pb61 Compositae 15-60 30 - - Mz Direct * X-XI; III-IV Bo crăiţe, vâzdoage Vd Tagetes signata Bartl. Ro Răsad Ra (III)→V Bo62 Compositae 15-60 20-30 - - Pb Direct * X-XI; III-IV Mz crăiţe Vd Tropaeolum majus L. Butaşi Ro Direct (rar) Ra63 Tropaeolaceae 30-250 30 X-XI, IV (II-III) St * →IV-V Vd conduraşi 101
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Verbena × hybrida Hort. Ro Răsad Ra Butaşi – (II-III)→V Pb64 Verbenaceae 20-40 30 (rar) Direct Mz (II-III)→V * V Vd verbină, urzicuţă St Zinnia elegans Jacq. Răsad Ft (III)→V G65 Compositae 20-100 30 - - Ro Direct * V Ra cârciumărese Răsad Ft Zinnia haageana Reg. (III)→V Ro66 (syn. Z. angustifolia H.B.Z.) Compositae 25-40 20-30 - - Ra Direct * V Pb 102
    • Tabelul 8.1. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Xeranthemum annum L. Răsad (III)→V67 Compositae 30-60 45 - Im Direct * X; IV imortelă, pleviţă, cununiţă 103
    • Tabelul 8.2. Specii floricole bienale Diametrul ÎnmulţireaNr. Denumirea ştiinţifică şi Familia Înălţime Cerinţe Mod de Aspectul plantei tufeicrt. populară botanică (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) *Althaea rosea Cav. G Răsad I 1 Malvaceae 80-250 60 VII- - Ra ** VIII→IX-X Ro nalbă de grădină Ft Ro *Bellis perennis L. Ra Răsad Pb VI-VII → Despărţire 2 Compositae 5-15 10-15 Mz IX-X VII-VIII *** Vd părăluţe, bănuţei Pc Ft Campanula medium L. Ft Răsad G 3 Campanulaceae 50-80 30 V-VII→IX- - Ro *** X Ra clopoţei de grădină Pb 104
    • Tabelul 8.2. (continuare) Diametrul ÎnmulţireaNr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Cerinţe Mod de Familia botanică tufeicrt. populară Aspectul plantei (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Cheiranthus cheiri L. Ft G Răsad Ro 4 Cruciferae 30-80 30-40 VII- - Ra *** VIII→IX-X Pb micşunele ruginii Vd *Dianthus barbatus L. Ft Răsad Ro Despărţire 5 Caryophyllaceae 15-50 20-30 VI-VII→ Ra VIII *** IX-X Pb garoafă turcească G Digitalis purpurea L. Răsad Ft 6 Scrophulariaceae 50-150 30-45 VI-VII→IX- - G ** X Ra degeţel 105
    • Tabelul 8.2. (continuare) Diametrul ÎnmulţireaNr. Denumirea ştiinţifică şi Familia Înălţime Cerinţe Mod de Aspectul plantei tufeicrt. populară botanică (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Lunaria biennis Moench. (syn. L. annua L). Ft Răsad G 7 Cruciferae 30-100 30 VII- - Ra *** VIII→IX-X Im pana zburătorului, banul Iudei *Myosotis alpestris L. Ro Ra Răsad Pb - Despărţire 8 Boraginaceae 15-35 15 VI-VII→IX- Mz VII-VIII X Vd *** Ft nu mă uita Pc *Primula acaulis (L.) Hill. Ro Răsad Ra 9 Primulaceae 10-15 20 VII- - Pb *** VIII→IX-X Pc primula, ciuboţica cucului Vd 106
    • Tabelul 8.2. (continuare) Diametrul Înmulţirea Nr. Denumirea ştiinţifică şi Familia Înălţime Cerinţe Mod de Aspectul plantei tufei crt. populară botanică (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Silene pendula L. Ro Ra Răsad Pb 10 Caryophyolaceae 20-45 15 VII- - Mz *** VIII→IX-X Pc Vd guşa porumbelului *Viola wittrockiana Gams. (syn. Viola × tricolor Ro maxima) Butaşi Ra Răsad (soiurile cu Pb 11 Violaceae 15-25 20 VI-VII→IX- flori duble) Mz *** X Despărţire Pc panseluţe Vd* specii perene cultivate ca bienale 107
    • Tabelul 8.3. Specii floricole hemicriptofiteNr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Achillea filipendulina Lam. Ft G Răsad Despărţire 1 Compositae 60-120 50-60 - Ra (III-IV) →V III, IX *** St Im coada şoricelului Alyssum saxatile L. St Despărţire Direct Ro 2 Cruciferae 15-50 20 - IV-V IX-X Ra *** Butaşi alisum, ciucuşoară Bo Aquilegia vulgaris L. Ft Răsad G Despărţire 3 Ranunculaceae 60-75 20 (III-IV) Ro IX-X *** →VII-VIII Ra căldăruşe Pb 108
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Bo Aster alpinus L. Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III 4 Compositae 10-30 20-30 - (IV)→IX Butaşi Pb *** St IV-V scânteiuţe Pc Vd Aster novi – belgii L. Despărţire Ft Răsad (rar) III 5 Compositae 70-150 45 G (IV)→IX Butaşi *** Ra IV-V aster, vineţele Campanula carpatica Jacq. St Răsad Despărţire Pc 6 Campanulaceae 15-20 15 IV-V→IX IX-X Ra ** Pb clopoţei de munte 109
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Cerastium tomentosum L. Despărţire St IX-X 7 Caryophyllaceae 10-20 10-15 - - Butaşi Pc *** Vd (rar) lâna caprelor Chrysanthemum indicum L. Ft Despărţire G III-IV Ro 8 Compositae 20-80 30-50 - Butaşi Ra *** (II-III) Pb tufănele Vd Chrysanthemum leucanthemum L. Răsad Ft Despărţire 9 Compositae 40-80 30-40 - IV-V→IX- III-IV G *** X R margarete 110
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Cineraria maritima L. (syn. Senecio cineraria DC) Bo Răsad Mz Butaşi10 Compositae 30-70 30-40 (II- (II-III) Ro *** III)→V Rb Pb cinerarie, spălăcioasă Delphinium x hybridum Staph et Wild. Despărţire Ft Răsad III-IV, IX- G11 Ranunculaceae 80-150 50-80 (III- X I ** IV)→IX Butaşi Ro nemţişor V-VI Ra Dianthus deltoides L. Bo - Răsad Despărţire Pc X St12 Caryophyllaceae 10-15 10 - IV-V → Butaşi Vd *** IX-X VIII-IX Ra garofiţă Pb 111
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Bo Dianthus plumarius L. Despărţire Pc Răsad St X13 Caryophyllaceae 25-40 20 - IV-V→IX- Butaşi Vd *** X garofiţe VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem. Despărţire Ft Răsad (rar) IX-X14 Papaveraceae 60-80 50 G (III-IV)→IX Butaşi ** Ra (IX-X) cerceii doamnei Echinops ritro L. G Răsad Despărţire Ra15 Compositae 120 60-75 - V-VI→IX- III-IV; IX- Pb *** X X Im măciuca ciobanului 112
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Bo Echeveria secunda Booth. Ro Ra Răsad Butaşi16 Crassulaceae 10-15 15 - Mz (II-III)→V (II-III)→V ** Pb eşverie Vd St Gaillardia hybrida Hort. Ft Răsad Butaşi G17 Compositae 20-70 20-30 - V-VI→V (II-III) Ro *** Ra fluturaşi Gypsophila paniculata L. Despărţire Ft Răsad18 Caryophyllaceae 60-100 100 III-IV, IX- G (III)→V *** X Im floarea miresei 113
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Bo Gnaphallium lanatum Hort. Butaşi Mz (III-IV)→ Ro19 Compositaae 20 10-20 - V Ra *** Despărţire Pb siminoc IV, X Vd St Heliopsis scabra Dunal. Despărţire Ft Răsad III-IV G20 Compositae 80-120 60 (II-III)→V Butaşi Ra *** (III)→V Im gălbenele de toamnă Iberis sempervirens L. Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V21 Cruciferae 10-30 15-20 - (IX- Despărţire Vd *** XI)→IV-V Ra III-IV, IX- limbuşoară Pb X 114
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Lavandula angustifolia G Moench. syn. (Lavandula Bo officinalis Mais.) Butaşi Vd Răsad Despărţire22 Labiatae 30-60 20-30 - III-IV; IX- Ra (III)→IX *** Pb X levănţică St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. Ft Direct G23 Leguminosae 80-120 60 - IV-VI - Ro *** Ra lupin, cafeluţă Papaver orientale L. Direct Ft IV-V Despărţire G24 Papaveraceae 60-150 45 - Răsad(rar) IX-X Ro *** V-VI → IX- Ra mac de grădină X 115
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Penstemon barbatus Nutt. Ft Despărţire G Răsad IX-X; IV25 Scrophulariaceae 40-80 20-40 Ro VII → IX-X Butaşi ** Ra VI-VIII penstemon Pb Phalaris arundinaceae L. Ft Despărţire G26 Gramineae 10-20 20 - - III-IV; IX- St *** X Pb falaris, iarbă decorativă Phlox paniculata L. Răsad Ft Despărţire (II-III)→V G27 Polemoniaceae 80-100 60 III-IV; IX- Direct Ro *** X IV; X Ra flox, brumărele 116
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Phlox setacea L. (syn P. Bo subulata L.) Despărţire Răsad Pc IV; IX (III)→V St28 Polemoniaceae 10-15 10-15 Butaşi Direct Ra *** V-VI; IX- IV Pb flox X Vd Physostegia virginiana Benth. Ft Răsad Despărţire G29 Labiatae 100-120 60 (III) → V IV; IX Ro *** Ra fisostegia Pyrehrum parthenifolium Sin. (syn. Chrysanthemum Ft partenium Pers.; Matricaria G parthenium L.) Mz Răsad Despărţire Bo30 Compositae 40-80 20-30 - (III-IV) → III-IV; IX- Ro *** V X Ra moşnegei, iarbă amară Pb Vd 117
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Primula auricula L. Ft G Răsad Despărţire Ro31 Primulaceae 60-80 10-15 (III-IV) → IX-X Ra *** IX Pb primula Vd Primula denticulata Smith. Ro Ra Răsad Despărţire32 Primulaceae 20-40 10-15 Pb VI → IX, III IX-X *** Pc Vd primula Rudbeckia fulgida Ft Răsad Despărţire G33 Compositae 75-80 30-40 (III)-VI → III, X Ro *** IX, III Ra rudbechie, rugi galbeni 118
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Rudbeckia nitida Nutt. Ft Răsad Despărţire G34 Compositae 100-150 30-50 (III)-VI → III, X Ro *** IX, III Ra rudbechie Rudbeckia purpurea L. (syn. Echinacea purpurea L. Moech.) Ft Răsad Despărţire G35 Compositae 100-120 50 (III)-VI → III, X Ro *** IX, III Ra echinacea Santolina chamaecyparissus L. Butaşi Bo VII-VIII Mz36 Compositae 30-50 20-30 - → IX, IV Vd *** Despărţire G santolina III, IX St 119
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Santolina viridis Wild. Butaşi Ft VII-VIII G37 Compositae 30-50 20-30 - →IX-X Ro *** Despărţire Ra III, IX Pb santolina G Sedum spectabilis Boreau. Butaşi Ro VII-VIII Răsad(rar) Ra →IX38 Crassulaceae 30-45 30 IV-VII → Pb Despărţire *** IX, III St III-IV; IX- Ft iarbă grasă, sedum X Vd Sedum spurium M.B. Butaşi Bo VII-VIII St Răsad(rar) → IX Ra39 Crassulaceae 10-20 20 IV-VII → Despărţire Pb *** IX, III III-IV, IX- St iarbă grasă, sedum X Vd 120
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Bo Sempervivum tectorum L. Mz Despărţire St III-IV, IX;40 Crassulaceae 15 20 - Ro Stoloni *** Ra III-IV, IX urechelniţă Pb Vd Solidago canadensis L. Ft Răsad G Despărţire41 Compositae 70-120 45-60 - (III)-VII → III-IV I *** X, IV Ra splinuţă, sânzâiană de Im grădină Statice arborescens Hort. Răsad Despărţire42 Plumbaginaceae 30-50 30-40 - Im (III) → V III-IV *** statice, sică 121
    • Tabelul 8.3. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi H D Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei (cm) (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare Statice gmeline L. Răsad Despărţire43 Plumbaginaceae 60-80 20-30 - (III) → V III-IV Im *** statice, garofiţă de mare Viola odorata L. Bo Pc Răsad Despărţire Vd44 Violaceae 15-20 10 (IX-X)→ IV IX-X Ra *** Ra toporaşi Pb 122
    • Tabelul 8.4. Specii floricole geofite semirusticeNr. Denumirea ştiinţifică Familia Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod decrt. şi populară botanică Aspectul plantei (cm) tufei ecologice utilizare (cm) seminţe Vegetativ Canna indica L. Ft Răsad Rizomi G 1 Cannaceae 50-150 60 (II-III)→V- IV-V Ro cana, trestie indiană * VI Ra Dahlia x hortensis Rădăcini Ft Guillam. tuberizate G 2 Compositae 30-150 60 - IV-V Ro * Butaşi dalie, gherghină Ra (III) → V Gladiolus hybridus Ft Hort. Tuberobulbi Ro 3 Iridaceae 40-120 20-30 - IV-V Ra gladiole, săbiuţe * G Polyanthes tuberosa L. Bulbi 4 Amaryllidaceae 40-80 20-25 - - IV Ft * tuberoze, chiparoase 123
    • Tabelul 8.5. Specii floricole geofite rusticeNr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică tufeicrt. populară Aspectul plantei (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Bergenia crassifolia Fritsch. (syn. B. bifolia Moench.) Bo Ro Răsad(rar) Rizomi Pb 1 Saxifragaceae 30-50 30-50 (III-IV) → IX-X Ra *** V Vd bergenie, crăciuniţă St Convallaria majalis L. Ft Ro Rizomi 2 Liliaceae 15-20 10-15 - - VIII Ra *** Pb Pc mărgăritar, lăcrămioare 124
    • Tabelul 8.5. (continuare) Diametrul ÎnmulţireaNr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Cerinţe Mod de Familia botanică tufeicrt. populară Aspectul plantei (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Colchicum autumnale L. Bo Ro Tuberobulbi 3 Liliaceae 10-15 10 - - IX-X Ra *** Pb brânduşă de toamnă Pc Crocus vernus (L.) Wuff. (syn. C. officinalis, var. Ro vernus L.) Ra Tuberobulbi 4 Iridaceae 10 8-10 - Pb IX-X *** Pc crocus, şofran Bo Eremurus spectabilis M.B. Răsad Ft (X-XI) →IV Rizomi G 5 Liliaceae 60-80 30-40 (după doi IX-X I *** ani) Rb lumânare vegetală 125
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică tufeicrt. populară Aspectul plantei (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Fritillaria imperialis L. Răsad (rar) Ft V-VIII → V Bulbi G 6 Liliaceae 60-100 30-50 (după doi VIII I ** ani) Ra lalea pestriţă Galanthus nivalis L. Pc Ra Bulbi 7 Amanyllidaceae 15 5-10 - - IX-X Pb *** Ft ghiocel St Hemerocallis flava L. G Rizomi 8 Liliaceae 60-100 60-80 - - IX-X, IV Ra *** Ft crin galben 126
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică Aspectul plantei tufeicrt. populară (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Hemerocallis fulva L. G - Rizomi 9 Liliaceae 100-120 60-80 - IX-X; IV Ra *** Ft crin galben G Hosta plantaginea (Lam.) I (syn. Funkia grandiflora Bo Sieb. et Zucc.) Răsad (rar) Ro Rizomi10 Liliaceae 30-60 30-50 - (III), X → IV-VI Ra ** IV-V Pb Ft funchie, crin de toamnă Vd St Ft Hyacinthus orientalis L. Vd G - Bulbi11 Liliaceae 20 10-15 Ro IX-X *** Ra Pb zambilă, perla orientului Bo 127
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diametrul Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică tufeicrt. populară Aspectul plantei (cm) ecologice seminţe vegetativ utilizare (cm) Iris germanica L. Ft12 - Rizomi Iridaceae 50-90 30-50 G stânjenel de grădină IX-X *** Ra Iris pumila Z. Bo Ro - Rizomi13 Iridaceae 10-15 10-15 Ra IX-X *** Pb stânjenel pitic Vd Kniphofia hybrida Hort. Ft Rizomi G14 Liliaceae 70-100 40-50 - IX-X I ** Ra cnifofia, tritoma 128
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diame- Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică trul tufei ecologicecrt. populară Aspectul plantei (cm) seminţe vegetativ utilizare (cm) Lilium candidum L. Bulbi Ft - VIII15 Liliaceae 80-120 20-30 G Butaşi *** Ra (solzi) crin alb Lilium regale Wilson. Bulbi Ft - IX-X16 Liliaceae 70-90 20-30 G Butaşi ** Ra (solzi) crin regal Muscari armeniacum Back. Pc Bo - Bulbi Ra17 Liliaceae 20 10 IX, X Pb *** Vd St ceapa ciorii 129
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diame- Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică trul tufei ecologicecrt. populară Aspectul plantei (cm) seminţe vegetativ utilizare (cm) Narcissus poeticus L. Ft Ro - Bulbi18 Amaryllidaceae 30-40 10-15 Ra IX-X *** Pb narcisă Vd Narcissus incomparabilis Mill. Ft Ro Bulbi19 Amaryllidaceae 30-40 10-20 - Ra IX-X *** Pb narcisă Vd Narcissus pseudonarcissus L. Ft Ro Bulbi20 Amaryllidaceae 30-40 10-20- - Ra IX-X *** Pb narcisă, trompetă Vd 130
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diame- Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică trul tufei ecologicecrt. populară Aspectul plantei (cm) seminţe vegetativ utilizare (cm) Paeonia officinalis L. Ft Despărţire21 Paeoriaceae 60-100 80-100 - G VIII *** Ra bujor Paeonia tenuifolia L. G Despărţire22 Paeoriaceae 40-50 30-40 - Ra VIII *** Ft bujor Pc Scilla bifolia L. Ra Bulbi Pb23 Liliaceae 15-30 10 - - X Ft *** St viorea Vd 131
    • Tabelul 8.5. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Înălţime Diame- Cerinţe Înmulţirea Mod de Familia botanică trul tufei ecologicecrt. populară Aspectul plantei (cm) seminţe vegetativ utilizare (cm) G Stachys lanata Jacq. Pc Despărţire Ra24 Labitae 20-50 20-30 - - X, IV Pb stahis, jaleş, urechea ** St iepurelui Vd Ft Tulipa gesneriana L. Ro Ra Bulbi25 Liliaceae 20-60 15-30 - Pb IX-X *** Bo lalea Pc Vd Yucca filamentosa L. (syn. Y. angustifolia Hort., Y. smalliana Fern.) Rizomi G IX-X26 Liliaceae 90-150 60-100 - I Drajoni ** Ft IV iuca 132
    • Tabelul 8.6. Specii floricole cultivate la ghivece Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Element Aspectul plantei trimestre)crt. Specia botanică Cerinţe seminţe vegetativ decorativ I II III IV Agapanthus africanus L. (syn. A. umbelatus L. Merit.) 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C crin albastru Anthurium scherzerianum Schott. Divizare Flori 2 Araceae - x x x x Butaşi Frunze anturium, floarea 15-20°C flamingo Asparagus densiflorus Meyeri. Port 3 Liliaceae Răsad Divizare x x x x Cladodii 12-18°C Asparagus 133
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Asparagus plumosus Bak. Port 4 Liliaceae Răsad Divizare x x x x cladodii 12-18°C asparagus Asparagus sprengeri Regel. port 5 Liliaceae Răsad Divizare x x x x cladodii 10-18°C asparagus Aspidistra elatior Blume. 6 Liliaceae - Divizare Frunze x x x x 12-16°C Aspidistra 134
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Aucuba japonica Thumb. Butaşi 7 Cornaceae - Frunze x x x x Marcotaj aspidistra 10-18°C Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Butaşi 8 simsii Planch.) Ericaceae - Flori x - - x Altoire 15-22°C azalee Begonia x rex Putz. Meisterstük Frunze 9 Begoniaceae - Butaşi x x x x Flori 20-25°C Begonie 135
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Begonia x tuberhyrida Voss. Tuberculi10 Begoniaceae Răsad Flori - x x - Butaşi 16-20°C begonie Beloperone guttata Brandeg.11 Acanthaceae - Butaşi Flori - x x - 15-20°C beloperone Bougainvillea glabra Chois.12 Nyctaginaceae - Butaşi Flori - x x x bughenvillee, floare 15-20°C de hârtie 136
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV 13 BROMELII Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata) Răsad Frunze13.a. Bromeliaceae (rar) Drajoni x x x x Flori (II-III) 12-18°C aechmea Billbergia nutans - Rgl. Răsad Frunze13.b. Bromeliaceae (rar) Drajoni x - - x Flor (II-III) bilbergia 12-18°C Neoregelia carolinae (syn. Nidularium Frunze13.c. meyendorfii) Bromeliaceae - Drajoni x x x x Flori 12-20°C Neoregelia 137
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Vriesea splendens Lem. Răsad Frunze13.d. Bromeliaceae (rar) Drajoni x x x x Flori (II-III) Vriesia 14 CACTU{I Tulpini14.a. Cereus Cactaceae Răsad Butaşi x x x x Flori peruvianus Mill. Tulpini14.b. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi x x x x Flori 138
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Echinocactus grusonii Hildm. Tulpini14.c. Cactaceae Răsad Butaşi x x x x Flori cactus butoi Mammillaria hybrida Tulpini14.d. Cactaceae Răsad Butaşi x x x x Flori mamilaria Opunţia maxima Mill. Tulpini14.e. Cactaceae Răsad Butaşi x x x x Flori limba soacrei 139
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Rhipsalis cassuta14.f. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x ripsalis Zygocactus truncatus (Haw.) K. Schum Tulpini14.g. Răsad Butaşi x x - x Flori crăciuniţa Caladium bicolor Hort. 15 Araceae - Divizare Frunze x x x x 10-20°C Caladium 140
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Înmulţire Element Specia Familia botanică Aspectul plantei trimestre)crt. Cerinţe decorativ seminţe vegetativ I II III IV Camellia japonica L.16 Theaceae - Butaşi Flori x x - x camelie, trandafir 16-18°C japonez Chlorophytum comosum Back. Divizare Frunze17 Liliaceae - x x x x Stoloni Port clorofitum, planta 18-20°C păianjen Clivia miniata Rgl. Flori18 Amarylliadaceae Răsad Divizare x - - x Fructe 18-20°C Clivia 141
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Codiaeum variegatum L. Butaşi19 Euphorbiaceae - Marcotaj Frunze x x x x aerian 18-25°C croton Codiaeum angustifolium L. Butaşi20 Euphorbiaceae - Marcotaj Frunze x x x x aerian 18-25°C croton Columnea gloriosa Sprague Flori21 Gesneriaceae - Butaşi Port x x x x Frunze 18-20°C Columnea 142
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Cordyline australis Hook. Butaşi Marcotaj22 Liliaceae - aerian Frunze x x x x Lăstari 10-18°C bazali cordiline Codyline fruticosa (syn. C. terminalis Butaşi Kzh.) Marcotaj23 Liliaceae - aerian Frunze x x x x Lăstari 14-20°C bazali cordiline Cyclamen persicum Mill. Fragmente Flori24 Primulaceae Răsad x x x x tubercul Frunze 18-22°C Ciclamen 143
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Cyperus alternifolius L. Frunze25 Cyperaceae - Butaşi x x x x Port ciperus, papirus, 10-20°C plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. (syn D. maculata) Butaşi26 Araceae - Marcotaj Frunze x x x x aerian 20-22°C difenbachia Dracaena fragrans Tuberculi Flori27 Agavaceae - - x x - Butaşi Frunze 10-20°C dracenă 144
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Dracaena marginata Lam. Butaşi28 Agavaceae - Marcotaj Frunze x x x x aerian 10-20°C dracenă Epipremnum aureum (syn. Scindapsus aureus, Potos aureus) Butaşi Frunze29 Araceae - Marcotaj x x x x Port aerian potos, iedera 12-16°C diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. (syn. Poinsetia pulcherrima)30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x poinsetia, steaua 18-20°C Crăciunului 145
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Euphorbia splendens Bojer. 31 Euphorbiaceae - Butaşi Flori x x x x 10-16°C euforbia, coroana cu spini Euphorbia trigona Tulpini 32 Euphorbiaceae - Butaşi x x x x Frunze Euforbia 10-16°C 33 FERIGI Asplenium nidus L.33.a. Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x Asplenium 18-20°C 146
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot. Divizare33.b. Polypodiceae - Frunze x x x x Stoloni 15-18°C nefrolepis Platycerium alcicorne Willemet. syn. (P. bifurcatum)33.c. Polypodiceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C corn de cerb Ficus benjamina L. Butaşi Frunze 34 Moraceae - Marcotaj x x x x Port aerian 18-20°C ficus plângător 147
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Ficus elastica Roxb. Butaşi Frunze35 Moraceae - Marcotaj x x x x Port aerian 16-20°C ficus conum Ficus lyrata Warb. (syn. F. pandurata Hort.) Butaşi Frunze36 Moraceae - Marcotaj x x x x Port aerian 18-20°C ficus Ficus pumila L. (syn. F. stipulata Thumb., F. repens L.) Frunze37 Moraceae - Butaşi x x x x Port 18-20°C ficus pitic 148
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Fuchsia x hybrida Voss.38 Oenotheraceae - Butaşi Flori - x x x 12-18°C cerceluşi Hedera helix L. Frunze39 Araliaceae - Butaşi x x x x Port 12-16°C ederă Hibiscus rosa- sinensis L.40 Malvaceae - Butaşi Flori - x x - 16-20°C trandafir chinezesc 149
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Hippeastrum vittatum Herb.41 Amaryllidaceae - Bulbi Flori x x - x 12-18°C crin de cameră Hydrangea macrophylla D.C. Lam. (syn. H. hortensis Sim.)42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - 15-17°C hortensie Impatiens sultanii Hook43 Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori - x x - impatiens, norocul 18-20°C casei 150
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Jacobinia carnea (Hook.) Nichols. (syn. Justicia carnea Hook.)44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C iacobină Monstera deliciosa Liebur. Butaşi Frunze45 Araceae - Marcotaj x x x x Port aerian 18-22°C monstera Nerium oleander L. Butaşi46 Apocynaceae Răsad Drajoni Flori - x x - Marcotaj 12-18°C Leandru 151
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV 47 ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.47.a. Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x catleia 15-20°C Cymbidium x hybridum47.b. Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x orhidee barcă 13-20°C Dendrobium chrysotoxum47.c. Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C Orhidee 152
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz.47.d. Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C orhidee Passiflora coerulea L. Butaşi Flori 48 Passifloraceae Răsad x x x - Marcote Port 14-17°C floarea pasiunii 49 PALMIERI Chamaerops humilis Direct în Frunze49.a. Palmae - x x x x L. ghivece Port 10-16°C 153
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Phoenix canariensis Direct în Frunze49.b. Palmae - x x x x Kunth. ghivece Port 10-16°C Pelargonium grandiflorum Wild. Răsad Flori 50 Geraniaceae Butaşi - x x - (syn. P. x (XII-II) Frunze domesticum) 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. Răsad Flori 51 Geraniaceae Butaşi - x x - (XII-II) Frunze 10-15°C druşain 154
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Pelargonium Flori Răsad52 peltatum Ait. (syn. Geraniaceae Butaşi Frunze - x x - (XII-II) P. x hederaefolium) Port 15-20°C Pelargonium zonale Ait. (syn. P. x hortorum) Răsad Flori53 Geraniaceae Butaşi - x x - (XII-II) Frunze muşcată 15-20°C Peperomia obtusifolia54 Piperaceae - Butaşi Frunze x x x x 12-16°C Pepepronia 155
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Philodendron elegans Krause. Butaşi Frunze55 Araceae - Marcotaj x x x x Port aerian 16-20°C filodendron Philodendron cordatum Hort. Butaşi Frunze56 Araceae - Marcotaj x x x x Port aerian 16-20°C filodendron Pilea cadierei A. Guill.57 Urticaceae - Butaşi Frunze x x x x 14-18°C Pilea 156
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Saintpaulia jonantha M. Wendl. Butaşi Flori58 gesneriaceae - x x x x Divizare Frunze 20-22°C violetă africană, violetă de Uzambar Sansevieria trifasciata Thunbg. Butaşi59 Liliaceae - Frunze x x x x Divizare 12-20°C sansevieria Saxifraga sarmentosa L. (syn. S. stolonifera) Frunze Stoloni60 Saxifragaceae - Port x x x x Divizare 14-18°C Flori Saxifraga 157
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (peNr. Familia Înmulţire Elementcrt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Senecio cruentus D.C. (syn. Cineraria hybrida Willd.) Butăşire (la soiuri61 Compositae Răsad Flori x x - x cu flori 15-18°C involte) cinerarie Sinningia speciosa Benth. (syn. Gloxinia speciosa Lodd.)62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C gloxinia Spathiphyllum wallisii Regl. Flori63 Araceae - Divizare x x x x Frunze 16-20°C Spatifilum 158
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Syngonium podophyllum Schott. 64 Araceae - Butaşi Frunze x x x x singonium 18-20°C Yucca elephantipes (syn. Y. guatemalensis) 65 Liliaceae - Butaşi Frunze x x x x Iuca 10-18°C 66 SUCULENTE Aeonium arboreum (L.) Webb. et Berth. Frunze66.a. Crassulaceae - Butaşi Flori x x x x 12-16°C Port Eonium 159
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Agave americana L. Frunze66.b. Agavaceae - Drajoni x x x x Port 8-15°C agave Aloe arborescens Mill. Răsad Drajoni Frunze66.c. Liliaceae x x x x (rar) Butaşi Flori 10-18°C aloe Crassula arborescens (Mill.) Willd. Frunze66.d. Crassulaceae - Butaşi x x x x Flori 12-15°C Crasula 160
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Gasteria verrucosa Frunze66.e. Liliaceae - Drajoni x x x x (Mill.) Duv. Flori 2-15°C Haworthia Butaşi Frunze66.f. margaritifera (L.) Liliaceae - x x x x Drajoni Flori Haw. 10-16°C Hoya carnosa (L.) Butaşi Frunze66.g. Asclepiadaceae - x x x x R. Br. Marcote Flori 12-18°C 161
    • Tabelul 8.6. (continuare) Perioada de decor (pe Nr. Familia Înmulţire Element crt. Specia botanică Aspectul plantei Cerinţe decorativ trimestre) seminţe vegetativ I II III IV Kalanchoë Flori66.h Crassulaceae Răsad Butaşi x x x x blossfeldiana Poeln. Frunze 15-20°C Sedum sieboldii Sweet Răsad Butaşi Frunze66.i. Crassulaceae x x x x (rar) Divizare Port 10-16°C sedum, iarbă grasă 162
    • Tabelul 8.7. Specii floricole cultivate în solul sereiNr. Denumirea ştiinţifică şi Cerinţe Înmulţirea Perioada decrt. populară Familia botanică Aspectul plantei ecologice seminţe vegetativ repaus Alstroemeria aurantiaca D.Don. 1 Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII 8-20°C alstromeria Anthurium andreanum Lind. 2 Araceae - Divizare XII-I (parţial) pasărea flamingo 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 Compositae - Butaşi - 16-20°C crizantemă 163
    • Tabelul 8.7. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Cerinţe Înmulţirea Perioada de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei ecologice seminţe vegetativ repaus Dianthus caryophyllus L. 4 Caryophyllaceae - Butaşi - 18-20°C garoafe Freesia x hybrida Hort. Răsad 5 Iridaceae Tuberobulbi - Semănat direct 14-18°C fresia Gerbera x hybrida Hort. Butaşi 6 Compositae Răsad VII-VIII (parţial) Divizare 15-20°C Gerbera 164
    • Tabelul 8.7. (continuare)Nr. Denumirea ştiinţifică şi Cerinţe Înmulţirea Perioada de Familia botanicăcrt. populară Aspectul plantei ecologice seminţe vegetativ repaus Rosa L. XI-I numai pentru Altoire sau 7 Rosaceae obţinere Butăşire VII-VIII portaltoi 15-20°C sau cultură continuă trandafiri Strelitzia reginae Banks. Divizare 8 Musaceae Răsad (rar) VI-VIII (parţial) Drajoni 15-20°C pasărea paradisului Zantedeschia aethiopica Spreng. 9 Araceae - Divizare VII-VIII 12-15°C cala 165
    • BIBLIOGRAFIE1. Ciocârlan V., 1988 – Flora ilustrată a României. Vol. I-II, Ed. Ceres, Bucureşti2. Cireaşă Elena, 1993– Floricultură. Curs litografiat. Universitatea Agronomică Iaşi.3. Cireaşă Elena, Draghia Lucia, 1994 – Floricultură. Îndrumător lucrări practice (litografiat). Universitatea Agronomică Iaşi.4. Cireaşă Elena, Draghia Lucia, 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Lucrări ştiinţifice, simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca.5. Cireaşă Elena, Draghia Lucia, 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. Lucrări ştiinţifice vol. 38, seria Horticultură, Universitatea Agronomică Iaşi.6. Cireaşă Elena, Draghia Lucia, 1996 – Canna indica, o specie cu valoare decorativă continuă. Lucrări ştiinţifice vol. 39, seria Horticultură, Universitatea Agronomică Iaşi.7. Cireaşă Elena, Draghia Lucia, Chelariu Liliana, 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării, creşterii şi înfloririi hortensiilor. Lucrări ştiinţifice vol. 43, seria Horticultură, U.Ş.A.M.V Iaşi.8. Davidescu D. şi colab., 1992 – Din secretele florilor. Ed. CERES, Bucureşti.9. De Hertogh A., Le Nard M., 1993 – The physiology of flower bulbes. Ed. Elsevier Science Publishes, Amsterdam.10. Draghia Lucia, Cireaşă Elena, Niţescu E., 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. Lucrări ştiinţifice vol. 39, seria Horticultură, Universitatea Agronomică Iaşi.11. Draghia Lucia, Cireaşă Elena, Niţescu E., Chelariu Liliana, 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Lucrări ştiinţifice vol. 42, seria Horticultură, U.A.M.V Iaşi.12. Draghia Lucia, Cireaşă Elena, Chelariu Liliana, 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. Lucrări ştiinţifice vol. 43, seria Horticultură, U.Ş.A.M.V Iaşi.13. Florincescu Adriana, 1999 – Arhitectura peisajului. Ed. Dyva, Cluj-Napoca.14. Georgescu T., Talmaciu M., 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). Centru de multiplicare U.A. Iaşi.15. Heitz Halina, 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Gräfe und Unzer GmbH, München.16. Iacob Viorica şi colab., 2000 – Fitopatologie horticolă. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.17. Manoliu Al. şi colab., 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. Ed. CERES, Bucureşti.18. Păun M şi colab., 1980 – Botanică. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.19. Preda M., 1979 – Floricultură. Ed. CERES, Bucureşti.20. Preda M., 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.21. Sonea V., 1979 – Floricultură. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.22. Şelaru Elena, 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. Ed. CERES, Bucureşti.23. Şelaru Elena, 1998 – Flori cultivate în grădină. Ed. Grand, Bucureşti.24. Şelaru Elena, 2000 – Flori pentru casa noastră. Ed. CERES, Bucureşti.25. Şelaru Elena, 2000 – Plante de apartament. Ed. CERES, Bucureşti.26. Turenschi E., Pascal P., Sârbu C., Luminiţa-Nicoleta Paraschiv, 1998 – Botanică (lucrări practice). Centrul de multiplicare U.S.A.M.V. Iaşi.27. Zaharia D., 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). Tipografia ARTPRINT, Bucureşti. 166
    • 28. Zanoschi V., 1989 – Cum se înmulţesac plantele. Ed. CERES, Bucureşti.29. Zanoschi V., Toma M., 1990 – Botanică (curs litografiat).Centrul de multiplicare U.A Iaşi.30. x x x, 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. Ed. Bordas, Paris.31. x x x, 1994 – Le Grand livre des bulbes, rhizomes, cormes et tubercules. Ed. Bordas, Paris.32. x x x, 1999/2000, 2000/2001 – Bloemenbureau, Leiden, Holland. 167