http://www.e-bestsellers.com
http://childrenautism.blogspot.com
Download Free Ebooks, Software, Scripts, Audio/Video
Tutorials with Master Resell HERE
Completely FREE!

Congratulations – You Get FREE Giveaway
Rights To This Entire Ebook
You have full giveaway rights to this ebook. You may give away or include this
as a bonus in any product and membership site.
For Master Resell Rights you can contact us:
amr.expert@gmail.com !!!
Download Free Ebooks, Software, Scripts, Audio/Video
Tutorials with Master Resell HERE
Completely FREE!
www.e-bestsellers.com

LEGAL NOTICE:
The Publisher has strived to be as accurate and complete as possible in the creation of this
report, notwithstanding the fact that he does not warrant or represent at any time that the
contents within are accurate due to the rapidly changing nature of the Internet.
While all attempts have been made to verify information provided in this publication, the
Publisher assumes no responsibility for errors, omissions, or contrary interpretation of the
subject matter herein. Any perceived slights of specific persons, peoples, or organizations are
unintentional.
In practical advice books, like anything else in life, there are no guarantees of income made.
Readers are cautioned to reply on their own judgment about their individual circumstances to
act accordingly.
This book is not intended for use as a source of legal, business, accounting or financial advice.
All readers are advised to seek services of competent professionals in legal, business,
accounting, and finance field.
You are encouraged to print this book for easy reading.
www.e-bestsellers.com

About The Publisher
Anne-Marie Ronsen’s name is legendary in the field of
high-level achievement and has become synonymous with
excellence in business, sport, and personal life. You will learn
about the best tips and recommendations to improve your
health, weight and wealth. Anne-Marie Ronsen is the author of
many wealth and self development books. She offers personal
strategies for self-leadership critical to getting ahead and
staying ahead in a world accelerating in fast forward, where
knowledge is the ultimate power, where human resources are
more valuable than natural resources, and where the rule is MONEY.
© Copyright 2001 Anne-Marie Ronsen
ALL RIGHTS RESERVED.
DISCLAIMER AND/OR LEGAL NOTICES:
The information presented herein represents the view of the author as of the date of publication. Because of the rate
with which conditions change, the author reserves the right to alter and update his opinion based on the new
conditions. The report is for informational purposes only. While every attempt has been made to verify the
information provided in this report, neither the author nor his affiliates/partners assume any responsibility for errors,
inaccuracies or omissions. Any slights of people or organizations are unintentional. If advice concerning legal or
related matters is needed, the services of a fully qualified professional should be sought. This report is not intended
for use as a source of legal or accounting advice. You should be aware of any laws which govern business
transactions or other business practices in your country and state. Any reference to any person or business whether
living or dead is purely coincidental.
www.e-bestsellers.com

Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a
interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament
stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta de obicei
inaintea varstei de 3 ani.
In anii '40, doua publicatii, care la acea epoca au fost trecute cu vederea, descriau cazul
unor copii prezentand dificultati foarte mari de adaptare pe plan social, parand
indiferenti sau prea putin atasati de cei apropiati, preferand lumea necuvintelor si
singuratatea. Redescoperit un deceniu mai tarziu, studiul lui Leo Kanner (1943),
pediatru american, care descrie comportamentul a 11 copii autisti, devine celebru.
Celalalt studiu, mai putin cunoscut, ii apartine austriacului Hans Asperger.
Cel mai tulburator fapt al acestor referinte este acela ca doi cercetatori au ales, fara a se
consulta, acelasi termen, autism, pentru a numi tabloul dezinteresului social,
imprumutand conceptul utilizat in psihiatrie de Bleuler, pentru circumscrierea
momentelor de retragere in sine ale unor schizofreni.
Ceea ce-l frapeaza in mod particular pe L. Kanner poate fi rezumat in urmatoarele
trasaturi:
- lipsa profunda de atractie afectiva a subiectului autist pentru alte fiinte umane;
- nevoia imperativa de a mentine mediul inconjurator neschimbat;
- fascinatia pentru unele caracteristici ale obiectelor si pentru miscarile, cu deosebire stereotipe,
ale acestora;
- absenta completa a limbajului sau intarzierea aparitiei sale si constituirea lui, in acest din
urma caz, cu numeroase tulburari de pronuntie si de expresie.
L. Kanner presupunea ca aceste tulburari sunt prezente din primele zile de viata, dar ca
aptitudinile intelectuale ale acestor copii sunt, de fapt, intacte, ipoteza infirmata de
cercetarile ulterioare.
Autismul, ca manifestare, a existat desigur dintotdeauna. L. Kanner nu l-a descoperit
propriu-zis; ii datoram insa faptul ca l-a introdus in mediul medical si ca a grupat
diferitele semne corelate intr-un sindrom pe care l-a numit autism infantil precoce.
Termenul generic intalnit astazi in studiile de specialitate este cel de autism.
www.e-bestsellers.com

Autismul nu este o entitate omogena si bine definita (cu un tablou clinic univoc, o
evolutie, o etiologie si o terapie comune), ci un sindrom comportamental observat in
numeroase circumstante patologice. Este caracterizat prin: debut precoce; deficit de
interes si relational fata de persoane; utilizarea particulara, neobisnuita, inadecvata a
obiectelor; tulburari masive de dezvoltare si de utilizare a limbajului; raspunsuri bizare
la variantele mediului; anomalii psihosenzoriale cu manifestari frecvente de
autostimulare (vizuala, kinestezica).
In multe cazuri, se observa aparitia unor alte tulburari la aceiasi copii; de aceea,
actualmente se disting: autismul pur (sau \"tipic\"), corespunzator descrierii kanneriene,
in care motricitatea si inteligenta par a fi bine dezvoltate, fara a se inscrie in normalitate
insa si in care nu este depistata vreo alta afectiune medicala (aproximativ o treime din
cazuri) si autismul asociat altor simptome sau afectiuni (aproximativ doua treimi din
cazuri).
Cu toate ca au fost efectuate numeroase cercetari pentru stabilirea unei etiololgii precise
a autismului, exista si la ora actuala controverse in aceasta privinta. L. Kanner, de
exemplu, considera autismul ca fiind un deficit al echipamentului nativ al copilului:
\"trebuie sa credem ca acesti copii au venit pe lume cu o incapacitate care le face
imposibila stabilirea de relatii cu altii\". In anii '50, in S.U.A., debuteaza o perioada in
care psihanaliza cunoaste o dezvoltare majora. Teoriile lui M. Mahler si B. Bettelheim
despre autism dobandesc atunci un succes imens, iar interpretarile cele mai diverse
abunda. Se realizeaza, astfel, o relatie intre trasaturile de personalitate presupuse
negative ale parintilor si patologia copilului autist (ipoteza \"mamei de gheata\"). In
acelasi context, un alt psiholog american, L. Bender (1959), nu percepe insa autismul ca
pe o disfunctie innascuta a sistemului nervos central (cu o disfunctie cognitiva
determinata de leziuni ale trunchiului cerebral), cum o definea B. Rimland, ci ca pe o
reactie defensiva. K. Goldstein il considera, de asemenea, ca o aparare secundara
impotriva unei deficiente organice. Disfunctia consta, dupa el, in incapacitatea copilului
autist de a dezvolta o gandire abstracta.
Rezultatele terapiei psihanalitice intarzie insa sa apara. In aceste conditii, prinde contur
curentul comportamentalist, care va cunoaste un succes neasteptat in anii '60, izvorat
din teoria conform careia copilul autist este \"blocat intr-o retea de reintariri negative\",
tesuta de mediul parental nociv. Tehnicile comportamentale au intr-adevar avantajul de
a structura mediul inconjurator, de a dezvolta motivatia, si chiar daca nu duc la
vindecare, ele determina o diminuare a angoasei autistului si o ameliorare consecutiva a
tulburarilor.
C. E. Goshen (1963) a realizat studii cu copii autisti si le-a extins asupra familiei copiilor.
www.e-bestsellers.com

El scoate in evidenta impactul comportamentului mamei care nu a reusit sa-si stimuleze
copilul in perioada critica, in special cea cuprinsa intre 6 si 18 luni. Ca rezultat, copilul
poate sa nu reuseasca sa dobandeasca semnificatia limbajului si sa ajunga eventual la o
retardare mintala. R. A. Spitz, care initial a accentuat efectele dezastruoase ale absentei
stimularii, a manifestat apoi o preocupare identica pentru conditiile opuse, afirmand ca
la copiii \"destinati sa devina autisti\" sensibilitatea crescuta la emotiile mamei poate fi
atat de mare incat ei incearca, prin aparare, sa refuleze ceea ce este prea distructiv
pentru ei.
Prin anii '70, lucrari sistematice confirma insa faptul ca personalitatea parintilor sau
modul de educatie nu constituie originea autismului copilului, revenindu-se de fapt la
primele concluzii ale lui L. Kanner. In spatiul comentariului psihologic, mai mult sau
mai putin avizat, termenul autism va fi intrebuintat insa si in mod abuziv pentru a
descrie orice conduita sau orice trasaturi de personalitate care implica izolarea, refuzul
sau retragerea, oricare ar fi originea acestora. Or si in autism, ca si in orice sindrom,
coerenta este data de prezenta simultana a mai multor semne corelate. Din pacate, multi
autori nu au dat, in acest sens, dovada de rigoarea necesara. Definitiile aveau sa se
multiplice pe parcurs si sa fie din ce in ce mai fanteziste si personale, culminand cu:
\"este autist pentru ca asa simt eu\". Aceste definitii aveau sa creeze, dupa cum era de
asteptat, confuzii legate de metodele de tratament, ori de asa-zisele vindecari. Este
important de stiut ca, in cazul autismului diagnosticat, in toata literatura de specialitate
nu apare nici un caz vindecat.
DESCRIEREA CLINICA A AUTISMULUI INFANTIL
In lucrari recente, accentul este pus pe disfunctionalitatea sociala a copilului autist care
nu vibreaza la diapazonul uman. El nu stie sa analizele informatia transmisa, cea
provenita din partea superioara a fetei. Ochii si sprancenele nu sunt pentru el purtatori
de mesaje sau ii provoaca dimpotriva o emotie extrema, insuportabila.
Copilul autist supravietuieste in mediu, necontroland evenimentele, adaptandu-se cu
greu, agatandu-se cum poate de senzatiile care ii ofera o oarecare siguranta, senzatii
devenite cu timpul stereotipe. El foloseste stereotipiile pentru a umple campul
constiintei si a reduce informatia deranjanta, nedorita.
Bebelusul autist pare deci a nu putea utiliza, din ratiuni inca nedeslusite, partenerul
uman (privire, fata, atitudini, expresii mimice, intonatii ale vocii) pentru a se orienta. El
se dezvolta fara tutore, primind din .plin ceea ce-i atinge si stimuleaza canalele
www.e-bestsellers.com

senzoriale fara o schema de filtrare. El reactioneaza total sau deloc la aceste senzatii
care, nemodulate, sunt extreme. El este agresat de stimuli pe care nu stie sa-i organizeze
si cel mai adesea oscileaza intre o inhibitie totala sau o deschidere totala. De exemplu,
pe plan vizual el poate fixa o sursa de lumina puternica fara sa para jenat sau,
dimporiva, nu poate suporta privirea intensa a cuiva fara sa-si intoarca fata. Cand un
deficit atat de profund este prezent de la inceputul vietii, edificiul nu poate fi construit
din cauza absentei planului pentru fundatie.
Stereotipiile de care se agata copilul autist duc la aparitia acelor balansari inainte si
inapoi indata ce poate sa stea in patru labe, la seriile interminabile de sarituri pe saltea
sau la miscarile de rotatie in jurul propriei axe, ametitoare ca un drog. Aceste
autostimulari au puterea de a ocupa spiritual, de a diminua activitatea cerebrala si de a
evita supraincarcarea.
Filtrajul nu se face urmand tiparele sociale: figurile si formele sunt extrase urmandu-se
parametrii perceptivi si nu criteriile vietii sociale. Sunetele apar triate, filtrate in functie
de caracteristicile fonetice sau ritmice si nu in functie de semnificatie. Dificultatea de a
simplifica mediul inconjurator prin sisteme, forme, scheme, scenarii, categorii se
regaseste in incapacitatea de a segmenta informatia in unitati cu sens. Aceasta este
originea unor viitoare inevitabile tulburari ale comprehensiunii, ale limbajului, in
special repetarea cuvintelor ca un ecou - ecolalia.
Autistul, mai ales cand este hipertonic, se prezinta deseori ca un copil vioi, independent
si voluntar in timpul primului an de viata .Deficitele sale intelectuale sau sociale nu ies
in evidenta decat cu timpul pentru ca vizeaza mai ales stabilirea de relatii sociale
reciproce si operatii mintale abstracte si verbale. Copilasul nu a atins inca acest stadiu si
de aceea prapastia nu va apare decat de-a lungul anilor. Autistii cei mai putin atinsi sau
cei mai inteligenti pot da chiar iluzia unei supradotarijnjmmii ani.
Inteligenta lor este insa rigida imediat ce depaseste sfera pasiunilor. Talentele lor
exceptionale apar acolo unde nu este necesara speculatia, plecand de la punctul de
vedere al altuia. Asa cum aminteste E. Schopler (1991), autistii supradotati sunt mai
numerosi in lucrarile stiintifice, decat in realitate. De fapt, chiar cei mai dotati prezinta o
forma de inteligenta care nu le permite sesizarea subtilitatilor socialului sau ale
limbajului verbal in timpul unei conversatii. Regulile jocului social le sunt aproape
inaccesibile si ei trebuie sa depuna eforturi considerabile pentru a-si regla distanta,
postura, mimica, timbrul vocii, pentru a sti cum sa se apropie de un grup.
DSM-III-R ia in considerare o serie de aspecte de maxima importanta: etatea la debut,
evolutia, gradul de deteriorare, complicatiile, prevalenta, rata sexului, factorii
www.e-bestsellers.com

predispozanti, pattern-ul familial, diagnosticul diferential.
Etatea la debut.
Relatarile parintilor plaseaza debutul inainte de etatea de 3 ani in marea majoritate a
cazurilor. Sunt raportate foarte putine cazuri cu debut dupa etatea de 5-6 ani. Cu toate
acestea, este foarte greu de stabilit retrospectiv etatea reala, la debut, in afara de cazul
cand cei care au ingrijit copilul in primii ani sunt capabili sa dea o informatie exacta
despre dezvoltarea limbajului, sociabilitate si joc.
Manifestarile in perioada de sugar sunt mai subtile si mai dificil de definit decat cele
observate dupa 2 ani. Parintii copiilor unici pot sa ignore aceste probleme pana cand nu
ajung sa-si observe copilul in comparatie cu alti copii si astfel pot data etatea la debut
incepand doar din acel, moment, desi o anamneza minutioasa releva adesea ca
anomaliile sunt prezente mai de mult. In cazuri extrem de rare, exista o perioada de
dezvoltare aparent normala, urmata de dezintegrarea rapida a aptitudinilor sociale si
cognitive si de aparitia elementelor caracteristice ale tulburarii de dezvoltare de tip
pervasiv. Astfel de cazuri au fost etichetate ca sindrom HELLER sau psihoza
dezintegrativa.
Evolutia.
Manifestarile tulburarii sunt prezente in aproape toate cazurile, toata viata, desi ele
variaza cu etatea cronologica si cu severitatea handicapurilor. Unii copii prezinta o
ameliorare a aptitudinilor sociale, a limbajului in jurul varstei de 5-6 ani; in unelele
cazuri aceasta ameliorare poate fi chiar marcata.
Pubertatea poate aduce modificari in orice directie. Functiile cognitive si aptitudinile
sociale se pot deteriora sau ameliora, independent unele de altele. Exista adesea o
exacerbare a comportamentului agresiv, opozitional sau a altui tip de comportament
turbulent, care poate dura multi ani. Un numar mic de copii este capabil sa duca o viata
independenta, numai cu semne minime ale elementelor esentiale ale tulburarii, dar
neadaptarea sociala si inertia pot persista. Cei mai multi raman handicapati, cu semne
marcate de tulburare. Prognosticul de lunga durata include QI si dezvoltarea
aptitudinilor sociale si de limbaj.
Gradul de deteriorare variaza, in majoritatea cazurilor, un mediu structurat este necesar
de-a lungul intregii vieti, in cazuri foarte rare persoana poate urma studii medii sau
poate primi o educatie universitara.
www.e-bestsellers.com

Complicatiile
Complicatia majora o constituie aparitiatcrizelor epileptice. Cei mai multi din cei ce
prezinta crize epileptice au un QI sub 50. In aproximativ 25% sau mai mult din cazurile
de autism au e-xistat unul sau mai multe episoade de crize epileptice pana ce persoana
a devenit adulta; intr-o minoritate considerabila de cazuri, debutul crizelor epileptice
are loc in adolescenta. In adolescenta sau precoce in viata adulta, depresia, ca raspuns la
constientizarea partiala a handicapatilor, este comuna la cei cu niveluri mai inalte de
abilitate, (fenomene catatonice, in special excitatia sau posturarea, ori o stare psihotica
nediferentiata, cu idei delirante si halucinatii evidente, pot apare ca raspuns la stres, dar
adesea se clarifica rapid daca stresul se estompeaza.
Prevalenta
Studii efectuate in Anglia si S.U.A. sugereaza ca prevalenta tulburarii autiste este de
aproximativ 4-5 copii la fiecare 10.000. Tulburarea autista era considerata mai inainte a
fi mai frecventa in clasele socio-economice superioare, dar studii mai noi atesta ca
aceasta afirmatie a fost facuta sub influenta unor idei preconcepute, nerealiste.
Rata sexului
Autistul, conform celor mai multe studii, este mai comun printre baieti decat printre
fete, rata fiind de 3:1 sau 4:1.
Factori predispozanti
Tulburarea autista a fost pusa in legatura cu rubeola materna, fenilcetonuria netratata,
scleroza tuberoasa, anoxia din timpul nasterii, encefalita, spasmele infantile si cu
sindromul X fragil. Asa cum aminteam mai sus, primele studii consemnau anomalii ale
personalitatii parentale si ale practicilor de educare a copiilor considerate a predispune
la o dezvoltare a tulburarii autiste, dar studii ulterioare nu au confirmat aceste supozitii.
Pattern-ul familial.
Tulburarea este mai frecventa printre rudele copiilor autisti decat in populatia generala.
Diagnosticul diferential
Retardarea mintala si tulburarea de dezvoltare de tip pervasiv pot coexista adesea, dar
trebuie inteles ca cele mai multe cazuri de retardare mintala, chiar severa, nu prezinta
www.e-bestsellers.com

elementele esentiale ale tulburarii autiste, dat fiind faptul ca acesti copii sunt sociabili si
pot comunica, fie si nonverbal.
Diagnosticul de schizofrenie este extrem de rar in copilarie, in timp ce autismul, in
conditiile vigilentei familiale, este mai intotdeauna diagnosticat in perioada de sugar
sau in copilarie. Daca criteriile pentru tulburarea autista sunt satisfacute, diagnosticul
aditional de schizofrenie trebuie sa fie pus numai in rarele cazuri in care pot fi puse in
evidenta, cu certitudine, idei delirante sau halucinatii proeminente.
In tulburarile de personalitate de tip schizoid si schizotipal exista desigur deficite in
relationarea interpersonala. Dar diagnosticul de tulburare autista prevaleaza asupra
diagnosticului acestor tulburari.
In ticuri si in tulburarea stereotipie/habitudine se inregistreaza miscari stereotipe ale
corpului, dar nu exista nici o deteriorare calitativa in interactiunea sociala reciproca -
confuzia fiind astfel usor de evitat.
Diagnosticul corect si precoce al autismului este extrem de important pentru a se limita
confundarea lui cu tulburari vindecabile care i se aseamana. El trebuie deci confirmat
prin examene serioase: bilant medical si neurologic, EEG, cartografie. Imageria
cerebrala a zonelor creierului mare si mic este promitatoare in acest sens, dar se afla la
inceput.
Cuplarea EEG cu datele obtinute pe ordinatoare a permis selectionarea ritmurilor
electrice care informeaza asupra activitatii cerebrale. Cum autismul se asociaza deseori
cu epilepsia, focarul epileptic poate fi astfel localizat mai precis si reprezentat pe o
imagine in trei dimensiuni. Cartografia EEG cuantificata ofera selectionarea unui ritm
sau a unei frecvente specifice si aparitia zonelor de localizare ale acestui ritm in culori.
Aceste metode permit explorarea zonelor suspectate in autism: creier mic, talamus,
sistem limbic.
Utilizarea potentialelor evocate este de asemenea utila pentru obtinerea unui diagnostic
diferential cu surditatea sau pentru determinarea formelor mixte: autism si surditate.
In cazurile in care autismul este genetic, se pare ca anumite proteine nu ar fi
reprezentate in cantitati suficiente, altele s-ar gasi in cantitati prea mari in anumite
locuri, dar nu in cele potrivite. Pe de alta parte, nu este exclus ca un metabolism aberant
sa sintetizeze substante toxice pentru creier. Astfel, la autist se pare ca circuitul
morfinelor endogene este disfunctional: ele abunda in unele zone si prezinta carente in
altele.
www.e-bestsellers.com

Aceste observatii nu trebuie sa induca o viziune prea simplista asupra functionarii
sistemului nervos, care nu depinde numai de \"carburant\" ci si de structuri, in fond,
nimic nu e simplu, iar descoperirea unui factor genetic nu va rezolva problema
structurilor nedezvoltate la timp. In schimb, daca structurile sunt intacte, speranta este
mai mare si se poate incerca un ajutor medicamentos.
Se stie ca numarul de baieti autisti este de patru ori mai mare decat cel al fetelor;
cromozomul X este, in consecinta, suspectat, din moment ce la baieti el va fi purtator
mai degraba al erorilor. Sunt de asemenea cunoscute alterarile situate pe cromozomul X
-sindromul cromozomului X fragil si care, corelat cu autismul, sunt ameliorate prin
anumite vitamine, ca de exemplu acidul folie.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea autista vor fi trecute in revista in cele ce
urmeaza. Sa remarcam faptul ca pentru un diagnostic cert, trebuie sa fie prezenti cel
putin 8 din urmatorii 16 itemi, iar acestia sa includa cel putin 2 itemi de la A, unul de la
B si unul de la C. De asemenea, se considera ca un criteriu este satisfacut numai daca
comportamentul este anormal pentru nivelul de dezvoltare al persoanei.
A. Alterarea calitativa a interactiunilor sociale:
1. lipsa empatiei pentru existenta sau sentimentele altora;
Exemplu: Subiectul se comporta cu o persoana ca si cand ar fi vorba de un obiect, nu
remarca suferinta altuia.
2. refuzul consolarii sau adoptarea unei maniere anormale in fata acesteia in momentele
de suferinta;
Exemplu: Subiectul nu cauta consolare nici cand este bolnav, ranit sau obosit.
3. lipsa simtului mimetic sau folosirea sa in mod deformat;
Exemplu: Copilul nu face tai-tai cu mana, imita actiunile altora in mod mecanic si
inadaptat. 4. jocuri de grup anormale sau absente;
Exemplu: Copiii prefera sa se joace singuri, includ alti copii in joc numai ca \"ajutoare
mecanice\".
5. alterarea masiva a aptitudinii de a-si face prieteni.
B. Alterarea calitativa a comunicarii verbale si non-verbale si a imaginatiei:
1. absenta oricarei modalitati de comunicare: gangurit expresiv, mimica, gesturi,
imitatie, limbaj verbal;
2. comunicare non-verbala anormala;
Exemplu: Copilul nu are gesturi de anticipare, este rigid cand este luat in brate, nu
zambeste cand se apropie de cineva.
3. absenta activitatilor imaginative cum ar fi jocuri ce cuprind roluri de adult, personaje
inventate sau animale;
www.e-bestsellers.com

4. anomalii marcate de limbaj, incluzand volumul, modularea, inaltimea, frecventa,
ritmul;
5. anomalii marcate ale formei si continutului limbajului, incluzand utilizarea stereotipa
si repetitiva a expresiilor, utilizarea idiosincratica a cuvintelor si frazelor;
6. alterarea marcata a aptitudinii de a angaja sau mentine o conversatie cu altul chiar in
cazul unui limbaj adaptat.
C. Restrangerea marcata a campului de activitate si de interese, vizibila in:
1. miscarile stereotipe ale corpului;
Exemplu: Subiectul se invarteste in jurul axei proprii, se loveste ritmic in cap.
2. preocuparea persistenta pentru anumite parti ale unui obiect sau atasamentul fata de
obiecte neobisnuite;
3. suferinta marcata in cazul modificarilor minore ale mediului inconjurator;
4. insistenta in a efectua unele activitati de rutina in exact aceeasi maniera;
Exemplu: Subiectul insista pentru urmarea aceluiasi drum in efectuarea cumparaturilor.
5. restrictia marcata a gamei de interese.
De fapt gradul severitatii handicapului social, profunzimea dezinteresului, combinate
cu intarzierea mintala definesc forma clinica.
Scarile de evaluare (de exemplu, cea pusa la punct de o echipa din Carolina de Nord)
indica existenta:
•autismului usor - copii cu inteligenta superioara al caror prognostic de autonomie va fi
destul de bun (putini la numar) si a
•autismului sever - copii al caror prognostic ramane pesimist privitor la autonomia pe
care ar putea-o dobandi.
Teorii Neuropsihologice si Caracteristici
Studiile neuropsihologice, pe langa faptul ca se concentreaza asupra trasaturilor
autismului, au si o alta tinta, aceea de a descoperi deficitul sau deficitele cognitive
fundamentale ce se afla in spatele anormalitatilor comportamentale observate in cazul
acestei boli.Trei dintre cele mai importante teorii presupun ca exista deficite cognitive
fundamentale in functiile executive,coerenta centrala si elaborarea unei teorii, pareri.
“Functii executive” este un termen care acopera o larga zona de procese cognitive
superioare cum ar fi capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor raspunsuri
nepotrivite, planificarea, indeplinirea unei sarcini, schimbarea sarcinilor si
www.e-bestsellers.com

monitorizarea lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niste teste
neuropsihologice cum ar fi Turnurile din Hanoi si Sortarea Wisconson a cartilor de joc
care au scos la iveala functii executive anormale in autism. In particuar, deficitul in
capacitatea de a trece de la o sarcina la alta este considerat paralel cu acel comportament
ritualistic-repetitiv observat in autism si reprezinta caracteristica definitorie a acestei
boli.
O a doua teorie neuropsihologica despre autism afirma ca persoanele autiste au o slaba
coerenta centrala. Ca dovada in sustinearea acestei teorii este faptul ca autistii nu pot
deosebi tipare, modele sau stimuli intr-un context cu inteles, spre deosebire de o
persoana care nu sufera de aceasta boala. Acest deficit poate insemna limitare in
procesarea unor evenimente sau stimuli importanti dar poate sevi la cresterea
performantei unui individ autist de a procesa stimuli intamplatori, observatie ce a fost
facuta in mai multe studii. De exemplu, intr-un studiu, indivizii autisti au dovedit ca au
o capacitate relativ dezvoltata in a-si aminti cuvinte intamplatoare, fara sens dar au avut
rezultate proaste in a-si aminti propozitii cu inteles.
O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit in a crea o parere despre
sine sau o teorie despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si
credintele lor. Acest deficit este observabil atunci cand unui individ autist i se cere sa
prevada comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat in considerare
posibilitatea ca informatia data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea
avea o opinie gresita. Un astfel de exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti in
urmatorul test: subiectului i se cere sa prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit
obiect care a fost mutat de la locul sau original ( din punctul A in punctul B) in timpul
cat persoana a fost afara din incapere. Copilul autist nu e capabil sa ia in considerare
faptul ca persoana respectiva nu poate sti ca obiectul a fost mutat ( din punctul A in
punctul B) intrucat era absenta la aceasta mutare. El va raspunde ca persoana va cauta
obiectul in noua locatie ( punctul B).
Desi toate aceste trei teorii (deficit in functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit
in formularea unei opinii) au incercat sa explice caracteristicele comportamentale si
cognitive ale autismului, nu exista un model unic care sa poata explica toate
caractersiticele tuturor indivizilor. De exemplu chiar daca teoria deficitului in crearea
unei opinii explica deficitul social observat in autism, ea nu explica suficient
comportamentul ritualistic-repetitiv sau retardarea mentala care e prezenta pana la 70%
din cazuri.
www.e-bestsellers.com

Baza Biologica a Autismului
Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat
inca mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este
foarte probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada
este faptul ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de
exmplu: sindromul X, scleroza, “congenital rubella” ) despre care se crede ca le-a cauzat
simpotemele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a
descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine
din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul
aparitiei autismului ( adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta
rata este de 100 de ori mai mare decat rata aparitiei autismului la restul populatiei.
Studiul gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la ambii membri ai unei
perechi identice de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material
genetic) are o rata mai mare ( peste 60% ) decat cea de 3-5% a autismului care apare la
ambii membri ai unei perechi de gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar 50%
acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e
rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au incercat sa descopere gena
sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului in majoritatea cazurilor
dar desi unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru
gene defecte, inca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol in cauzarea
autismului.
Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se
poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu
poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. In primul rand, comparat cu alte
boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit.
In al doilea rand, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminand
astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte
afectat la copil) si in mod sigur scazand numarul familiilor cu mai mult de un membru
autist. In sfarsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, in general isi limiteaza
planurile de a avea alti copii.
Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au
nici o anormalitate fizica evidenta. In unele studii totusi, s-a descoperit ca pana la 25%
dintre indivizii autisti au suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu
cauzeaza simptomele autismului dar e considerat ca facand parte din mecanismul
www.e-bestsellers.com

cerebral ce cauzeaza autismul.
In urma catorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta
dezvoltare a structurilor in mai multe zone distincte ale creierului. In sistemul limbic,
anormal de mic, au fost detectate celule dens impachetate pe cand in cerebel exista o
descrestere a numarului de celule Purkinje. S-a observat si o crestere substantiala a
creierului dar numai in anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal, parietal si
nucleii). In contrast cu aceasta, corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua
emisfere ale creierului, a scazut in marime in partea de mijloc si posterioara a sa.
Cresterea creierului la indivizii autisti sugereaza existenta unei anormalitati in
dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule nervoase, nu se elimina destul tesut
nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos in perioada de dezvoltare
sau exista o supracrestere a tesutului nonneuronal).
Modul in care sunt distribuite anormalitatile in creierul individului autist, mod rezultat
din studiul posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca
anormalitatile creierului autist nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a
acestuia. Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele care apar la un adult in cazul
unei congestii cerebrale, de exemplu, deci nu par a isi avea locul intr-o boala despre
care se crede ca e rezultatul unei anomali timpurii in dezvoltarea creierului. Astfel ca o
singura anomalie timpurie aparuta in procesul de dezvoltare al creierului in autism
poate afecta mai multe strucutiri si zone ale acestuia.
Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati in unele
substante chimice gasite in creier. Cea mai importanta descoperire in autism din ultimii
25 de ani a fost serotonina descoperita la o treime din indivizii autisti. Aceasta
anormalitate in nivelul serotoninei din sange este considerat a fi o indicatie catre
functionarea sistemului de serotonina din creier si sugereaza o anormalitate in
metabolismul central de serotonina. Faptul ca unii indivizi autisti arata imbunatatiri in
comportament in urma administrarii unor medicamente care inhiba serotonina
demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol important in patogeneza
autismului. Alte studii mai recente s-au indreptat spre defecte imunologice care ar
putea fi prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite, impreuna cu
anomaliile substantelor chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol important
in dezvoltarea anormala a creierului autist.
www.e-bestsellers.com

Tratarea persoanelor autiste
Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme in modul de comportare al
pacientului poate avea un rol important in tratamentul autismului. Se incerarca sa se
descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportamentului sunt mai importante si
care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a incercat
crearea unor dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. “The
Checklist for Autism in Toddlers”(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii
primari pentru detectarea autismului la copiii de 18 luni. “The Autism Diagnostic
Interview”(ADI) si algoritmul de diagnosticare ce il acompaniaza pot stabili prezenta
autismului la copiii in varsta de 2 ani.
Pe langa diagnosticarea din timp, un pas critic in tratamentul unui copil autist este o
evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necista prezenta unei echipe
multidisciplinare de medici, incluzand un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale
( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant in educatie care sa
determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care
sa decopere o potentiala problema de comportament.
Desi nu exista tratament pentru autism, tousi medicii au ajuns la un conses: un
tratament adecvat are un imapct important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa
faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale
(comportament ritualistic, agersivitate sau hiperactivitate); sa determine dezvoltarea
unor aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii.
Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele
simple, cum ar fi antecedentele (prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara,
pentru a limita traumele ce rezulta in urma unei schimbari abrupte ) pana la incercarea
de a invata pacientul comportamente alternative care sa le inlocuiasca pe cele aberante
existente (sa dea mana inloc sa atinga pe cineva intr-un mod nepotrivit aunci cand ii
saluta). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii
care deja pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si
in incercarea de a oferi si mentine un adult autist intr-un loc de munca platit.
Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic in problemele de comportament,
cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor
repetitive, ritualistice si stereotipe precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost
folositoare in tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii(
stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru
schimbari episodice de stari, somn, pofta de mancare, nivel al energiei si grad de
www.e-bestsellers.com

iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ).
Tablou clinic
Autismul infantil este o tulburare de dezvoltare pervaziva caracterizata de prezenta
anormala si/sau alterarea curbei de dezvoltare ce se manifesta inainte de 3 ani si prin
modele caracteristice de comportament perturbate in cele trei domenii de activitate:
interactiuni sociale, comunicare si comportament restrictiv, repetitiv (ICD-10). Exista un
complex de simptome, care chiar daca nu sunt investite cu valoare diagnostica, apar
adesea in conjunctie cu tulburarile autiste (O. Benga, 1997): anomalii de orientare si
comutare a atentiei, tulburari in integrarea senzoriala, comportamente automutilante,
anxietati periodice inexplicabile, anxietati fobice, tulburari de somn si alimentare,
abilitati exceptionale (hiperlexie, invatarea rutelor si locatiilor, constructii din cuburi,
hiperacuitate la stimulari unisenzoriale, abilitati “savante\" pentru calcul, arta, muzica),
disfunctii cognitive globale asociate cu tulburari ale sistemului nervos central de aspect
microsechelar encefalopat.
Interactiunea sociala reciproca alterata constituie trasatura esentiala a bolii, care ii
confera denumirea de autism. Copilul autist este detasat de mediu, dezinteresat de
persoane, respingand colaborarea cu ele, lipsit de nevoia unui contact vizual “ochi in
ochi\" cu cei din jur, inchistat intr-o existenta paralela, departat de realitatea obiectiva,
singur intr-un univers marcat de bizar. Faciesul este inteligent, astfel ca, daca vezi
fotografia unui astfel de copil nu-ti dai seama ca performantele sale sociale sunt atat de
modeste. Autistul este incapabil sa receptioneze emotiile celor din jur, sa le traiasca
adecvat si sa raspunda la ele (V. Ghiran, 1998). Nu este un consumator de stari
emotionale, nu poate stabili relatii empatice, specific umane cu cei din jur si de aceea
nu-si poate modela comportamentul in raport cu contextul social dat, fiind rezervat in
fata unei lumi pe care nu o intelege.
Cand debutul bolii se produce inainte de aparitia limbajului, copilul nu va vorbi
niciodata. Daca debutul s-a produs dupa 1,6-2 ani, apare virarea calitativa specifica a
limbajului: se pierde flexibilitatea in exprimare; dinamica, intonatia, accentuarea ideilor
emise devin ciudate; foloseste notiuni aproximative, confunda sensul concret al
cuvintelor cu cel figurativ, condenseaza notiuni. Copilul autist nu achizitioneaza
constiinta de sine, el nu exista ca persoana, de aceea exprimarea lui se va face intr-o
maniera ecolalica, la persoana a III-a singular cand este vorba despre propria persoana,
spunand, de exemplu, atunci cand ii este foame: “da copilului mancare”. Memoria
mecanica buna il ajuta la inregistrarea unor notiuni abstracte care ii depasesc varsta,
www.e-bestsellers.com

reproducand, fara adresa in comunicare fraze auzite intamplator, de unde si denumirea
tulburarii de “limbaj in banda de magnetofon\", sau “limbaj de papagal”.
Dezvoltarea somato-endocrina a copilului autist este buna, privirea inteligenta, dar
impresia pe care o lasa in jur este de insuficienta psihica, hipoacuzie, bizarerie (V.
Ghiran, 1998). Insuficienta psihica este aparenta (desi o parte din ei pot asocia un retard
usor), la fel si hipoacuzia este consecinta dezinteresului general pentru informatia din
jur. Autistul reactioneaza insa, la zgomote de intensitate mica, fosnit si manifesta interes
pentru muzica clasica.
Caracterul bizar al comportamentului ii confera caracteristica psihotica. Jocurile sunt
stereotipe, repetitive, lipsite de creativitate (mers pe varfuri, in cerc, privindu-si mainile,
joc de lumini si umbre, jucarii zgomotoase, grimaserii). O nota dominanta a
comportamentului lor este preocuparea pentru imuabil, pentru neschimbarea ordinii
exterioare a lucrurilor. O parte dintre copiii autisti manifesta preferinta pentru un
anumit obiect, care ocazional poate fi o jucarie. Adesea acest obiect are caracteristici
senzitive si copilul il gaseste atragator (o carpa, o batista). Resping animalele de plus,
sau papusile, pentru ca in mintea lor se produce ceva ce indica asemanarea cu
realitatea: animale si oameni (Theory of Mind). Forma prevalenta de joc este cea
senzorimotorie, in care, atentia copilului se indreapta spre parti din obiecte si nu spre
intreg. De exemplu, autistii isi lipesc urechile de locul unde se aude zgomotul in
momentul pornirii unui aspirator, fara a fi interesati de celelalte componente ale lui.
Diagnosticul autismului, in conformitate cu sistemul american de clasificare
DSM-IV se bazeaza pe:
A. Prezenta a sase sau mai multi itemi de la (1), (2), (3), sau cel putin doi de la (1), sau
cate unul de la (2) si (3).
1. Inrautatirea calitativa a interactiunilor sociale, manifestata prin doua din urmatoarele:
a. inrautatire marcata in folosirea comportamentului nonverbal, cum ar fi contactul ochi
in ochi, expresie faciala, gesturi acompaniatoare ale relationarii interumane; b. esecul in
a realiza o relatie apropiata cu nivelul de dezvoltare; c. bocaj spontan in cautarea
placerilor, sau a contactului cu alti oameni (de exemplu, bocaj in a arata interes pentru
anumite obiecte); d. blocaj in reciprocitatea emotionala si sociala.
2. Inrautatirea calitativa in comunicare, manifestata prin unul din urmatoarele: a.
intarziere sau blocaj in dezvoltarea limbajului; b. in cazurile cu limbaj adecvat,
inrautatire marcata in abilitatea de a sustine sau de a imita o conversatie; c. folosirea
stereotipa si repetitiva a limbajului; d. blocaj al capacitatii de joc, corespunzator
www.e-bestsellers.com

nivelului de dezvoltare.
3. Patternuri behavioriste restrictive, stereotipe de intensitate si activitate manifestate
prin urmatoarele: a. preocupari stereotipe, anormale in intensitate si orientare; b. rutina,
ritualuri morfofunctionale, inflexibilitate; c. manierisme motorii repetitive si stereotipe
(tremor si miscari ale mainilor, sau miscari ale intregului corp); d. preocupare
persistenta fata de unele obiecte.
B. Intarzierea si functionarea anormala in urmatoarele domenii cu inceput la
aproximativ 3 ani:
1. Interactiuni sociale.
2. Limbaj utilizat in comunicarea sociala.
3. Jocuri simbolice si imaginative.
C. Nu poate fi atribuit diagnosticului de sindrom Rett sau tulburarilor dezintegrative
ale copilariei.
Diagnostic diferential
Din cauza ca autismul este o tulburare de dezvoltare heterogena diagnosticata pe baza
unui model al deficitelor, diagnosticul se pune pas cu pas, descoperind ce
comportamente pot fi puse pe seama unor explicatii alternative, cum ar fi handicapul
mental profund, surditatea sau neglijarea severa, ulterior stabilind daca trasaturile
ramase ale conduitei copilului corespund cel mai bine cu autismul, sau cu o alta
tulburare pervaziva de dezvoltare (Rutter, 1994). Clasificarile multiaxiale ca ICD-10 si
DSM IV sunt alcatuite pentru a atinge acest scop, cu recunoasterea explicita a necesitatii
de a considera in fiecare caz nivelul intelectual, intarzierile de dezvoltare specifice, alte
tulburari psihotice si factorii psihosociali.
Pentru a stabili diagnosticul diferential al autismului, avem nevoie de:
1. Determinarea nivelului cognitiv al copilului (non verbal si verbal);
2. Determinarea abilitatilor lui de limbaj;
3. Stabilirea corespondentei comportamentului copilului cu: - varsta;
- varsta mentala;
- varsta verbala.
www.e-bestsellers.com

4. Considerarea problemelor speciale in domeniile: - abilitatilor sociale;
- jocului;
- comunicarii;
- altor comportamente.
5. Identificarea oricaror probleme medicale;
6. Considerarea altor factori psihosociali relevanti.
De cele mai multe ori este esential sa se regandeasca cronologic, daca a existat sau nu o
perioada de dezvoltare normala, care intinsa pana dupa varsta de 3 ani, ridica
posibilitatea diagnosticului de mutism electiv, tulburari dezintegrative, sau schizofrenia
copilului.
Mutismul electiv, intra in diagnostic diferential cu autismul prin retragere sociala, lipsa
de raspuns la solicitari. Nu exista insa, in aceasta situatie, anormalitatile specifice de
limbaj asociate autismului, fiind posibile doar intarzieri de limbaj si unele disartrii.
Copiii cu mutism electiv prezinta joc spontan creativ, poarta conversatii cu persoane
cunoscute, se ataseaza si interactioneaza verbal cu membrii familiei, aratand
reciprocitate sociala fata de unii oameni.
Tulburarile limbajului receptiv-expresiv. Exista un grup de copii cu tulburari severe de
limbaj receptiv care pot avea ecolalie imediata, tulburari de socializare, uneori chiar joc
imaginativ limitat. De cele mai multe ori exista insa, interactiuni sociale reciproce, relatii
cu prietenii si membrii familiei, o larga varietate de interese care ii diferentiaza de copiii
autisti.
Deprivarea psiho-sociala severa trebuie luata in considerare atunci cand dezvoltarea
copilului a fost neobisnuita de timpuriu. Nu exista dovezi ca neincadrarea in
colectivitatea de prescolari sau o baby-sitter nestimulanta ar contribui la aparitia
autismului. Dar copiii care au experimentat o neglijare severa prezinta intarzieri ale
limbajului, comportament social anormal, uneori chiar stereotipii motorii. Acesti copii
nu au, in general, dificultati legate de intelegerea limbajului, sau esec in a utiliza
limbajul pe care-l au in comunicarea sociala (Skuse, 1984).
Retardarea mentala severa pana la profunda, ca si in cazul autismului, se insoteste de
intarzieri specifice, aditionale, in intelegerea limbajului, in interactiunea sociala si joc,
dar exista mai multa reciprocitate sociala si comunicare spontana directionata. Pentru
copiii cu retard profund este dificil de apreciat daca activitatile lor sunt deviate, sau
doar foarte sever intarziate. Multi copii cu retard moderat si intarzieri aditionale de
www.e-bestsellers.com

limbaj beneficiaza de aceleasi strategii educative ca si copiii cu autism, de aceea exista
tendinta de a fi inclusi in aceasta categorie de diagnostic.
Schizofrenia cu debut in copilarie sau adolescenta. Copiii cu schizofrenie nu prezinta
anormalitatile de limbaj, sau dificultatile de intelegere a limbajului specifice autistilor.
Cantor (1982) a descris un patern particular de debut timpuriu al schizofreniei la copiii
cu hipotonie, contact vizual bun, prezenta tulburarilor de gandire, a delirelor si
halucinatiilor, avand adesea antecedente familiale de schizofrenie. Schizofrenia are o
evolutie particulara, cu decompensari psihotice periodice urmate de instalarea semnelor
de deficit psihic. Varsta debutului este diferita.
Alte tulburari pervazive de dezvoltare. Autismul atipic se diferentiaza de forma tipica a
autismului prin varsta debutului (dupa 3 ani) si prin esecul de a satisface cele trei
criterii esentiale de diagnostic (alterarea interactiunii sociale, a capacitatii de
comunicare, comportament stereotip, repetitiv). Cel mai frecvent asociaza un retard
psihic cu coeficient intelectual sub 50 si tulburari specifice de dezvoltare a limbajului de
tip receptiv.
Sindromul Rett, debuteaza intre 7 si 24 de luni, dupa o dezvoltare normala, urmata
de pierderea abilitatilor motorii si a vorbirii, asociata cu incetinirea cresterii
perimetrului cranian. A fost descris numai la fete, sugerand ipoteza existentei unei
mutatii dominante legate de cromozomul X (Achesson, 1997). Boala evolueaza cu
degradare progresiva, astfel ca in perioada de adolescenta apar atrofii spinale cu
inabilitati motorii severe, crize epileptice si handicap mental sever.
Psihozele organice dezintegrative au fost descrise de Heller si Mahler cu debut intre
varsta de 3-6 ani, dupa o dezvoltare normala, cu debut aparent infectios, pierderea
semnificativa a achizitiilor anterioare pe parcursul catorva luni, regresie a limbajului,
pierderea controlului sfincterian, deteriorarea controlului motor.
Sindromul Asperger presupune existenta unor anomalii in domeniul relatiilor sociale,
dar cu nivel intelectual bun si pastrarea capacitatii de comunicare verbala normala.
Comportamentul general are caracter stereotip, restrictiv, iar in perioada timpurie a
adolescentei imbraca forma unor comportamente psihotice. In ciuda intelectului lor
bun, randamentul scolar este slab, par incovoiati de griji, neindemanatici, nesiguri,
echipati cu slaba capacitate de relationare sociala, cu o permanenta preocupare pentru
abstract. Apare in majoritatea cazurilor la baieti acompaniat de un evident infantilism
somato-endocrin (Ghiran, 1998).
www.e-bestsellers.com

Evolutia
Majoritatea copiilor autisti sunt identificati de parintii lor datorita unor anormalitati sau
intarzieri aparute in al doilea an al vietii, de regula simptomatologia este manifesta in
jurul varstei de 30-36 de luni, in contrast cu tulburarile schizofreniforme, care se
dezvolta mai tarziu. Gradul de instructie al parintilor, existenta in familie a unui copil
mai mare, sunt factori care afecteaza abilitatea parintilor de a recunoaste anormalitatile
de dezvoltare timpurii tipice pentru autism, astfel incat varsta debutului poate fi
deseori, varsta recunoasterii, mai mult decat debutul actual al simptomelor.
La inceputul decadei a doua multi autisti sunt descrisi de parintii lor ca fiind mai
flexibili si mai directionati social. Un mic procent al tinerilor autisti prezinta o regresie
marcata a comportamentului si ocazional, a achizitiilor cognitive, un procentaj
semnificativ prezentand o crestere a agresivitatii si a tulburarilor de comportament.
Tinerii autisti devin adulti foarte lent, probabil din cauza lipsei de independenta. Unii
adulti autisti prezinta o imbunatatire comportamentala si sociala in ultima parte a
decadei a treia si in prima parte a decadei a patra. Indivizii autisti cu handicap mintal
sever necesita supravegherea situatiilor de viata si munca pe parcursul intregii vieti. In
afara catorva exceptii notabile, aproape toti autistii adulti necesita ajutor in gasirea si
pastrarea unei slujbe, in manevrarea responsabilitatilor si a cerintelor sociale. Cat de
independent va fi un adult autist cu handicap mintal mediu sau fara handicap, va
depinde de resursele comunitatii, de efortul si norocul membrilor familiei in cautarea
unui plasament rezidential, de caracteristicile subiectului in cauza (Rutter, 1994). Uneori
au fost observate la adultii autisti tulburari depresive, altii au dezvoltat tulburari
obsesionale.
Warborg si Mouridsen (1997) descriu o dezvoltare remarcabila la un pacient care a
inceput sa fie mai deschis afectiv fata de familie incepand cu varsta de 20 de ani; el a
studiat literatura, psihologia, psihiatria si astronomia. Stia de diagnosticul lui de autism
si putea descrie tot ce simtea cand era copil legat de nevoia de a se izola. In acelasi
studiu din cei 23 de pacienti urmariti longitudinal, doar unul a prezentat in mod cert, in
evolutie semne de schizofrenie, iar altul auzea voci fara a avea si alte manifestari.
Prognostic
Autismul este cel mai usor de recunoscut in ultima parte a perioadei prescolare, in jurul
varstei de 4-6 ani. La inceperea scolii multi prezinta o imbunatatire substantiala a
comportamentului social si a comunicarii, intr-o maniera simplista. Adolescenta poate fi
www.e-bestsellers.com

dificila din cauza agitatiei si a agresivitatii. Cei mai importanti predictori ai evolutiei pe
termen lung sunt nivelul cognitiv al copilului, gradul disfunctiei limbajului, nivelul
functiilor adaptative (ultimul aspect este mai important la copiii mici nonverbali).
Marea majoritate a copiilor cu QI sub 50 sau 60 vor ramane cu handicap sever si
dependenti de ajutorul altora in satisfacerea nevoilor lor zilnice. Cei cu retard mediu,
care la varsta de 5 ani au un limbaj foarte limitat, pot prezenta o ajustare sociala, dar
evolutia buna este improbabila. Copiii cu o inteligenta nonverbala normala si un limbaj
comunicativ la varsta de 5 ani, dar cu o disfunctie medie a limbajului receptiv, au o
sansa de 50% de a atinge un nivel bun al acomodarii sociale in viata adulta.
Pe langa coeficientul intelectual si limbaj, nivelul comportamentului turbulent (in
particular agresivitatea si conduitele repetitive pervazive), au o anumita importanta
prognostica. Educatia, suportul familial, interventiile comportamentale pot duce la
diferente reale in evolutia sociala, dar nu pot inlatura handicapul de baza.
CRITERII PENTRU DIAGNOSTICAREA
AUTISMULUI
SIMPTOMELE pot include:
- dificultate in comunicare: limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc,
cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator; folosirea mai multor gesturi decat
cuvinte; tendinta de a repeta cuvinte si fraze (exemplu repetarea fara greseala a stirilor
de la TV); imposibilitatea de a-si concentra atentia si de fi coerent.
- nesociabilitatea: lipsa de interes fata de interactionarea cu altii (unii bolnavi se
izoleaza, refuzand sa schimbe mediul in care traiesc); tendinta de nu privi in ochii
interlocutorului; prefera singuratatea; lipsa empatiei.
- simturile diminuate sau prea dezvoltate: unii bolnavi de autism abia daca raspund la
impulsurile celor cinci simturi (daca se loveste nu plange), iar unii pot avea simturi
dezvoltate (poate auzi un zgomot, iar apoi sa-si acopere urechile pentru mult timp).
- excese in comportament: poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiv;
poate trece cu usurinta de la o extrema la alta; pot prezenta interes obsesiv pentru un
lucru (obiect sclipitor sau care se roteste sau activitate: rasfoitul unei carti sau a unei
reviste); pot prezenta comportamente stereotipe (bat din palme, isi balanseaza corpul
www.e-bestsellers.com

sau capul); pot fi agresivi cu ei insusi sau cu altii; pot avea crize de epilepsie sau
depresie.
Simptomele autismului apar in primii trei ani de viata si pot dura pe tot parcursul
acesteia, insa deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin
tratament adecvat. O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o
echipa de specialisti care trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un
neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Sunt necesare si alte
analize cum ar fi: analiza sangelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului,
electroencefalograma.
Principii de tratament
CRITERII PENTRU DIAGNOSTICAREA AUTISMULUI
SIMPTOMELE pot include:
- dificultate in comunicare: limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc,
cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator; folosirea mai multor gesturi decat
cuvinte; tendinta de a repeta cuvinte si fraze (exemplu repetarea fara greseala a stirilor
de la TV); imposibilitatea de a-si concentra atentia si de fi coerent.
- nesociabilitatea: lipsa de interes fata de interactionarea cu altii (unii bolnavi se
izoleaza, refuzand sa schimbe mediul in care traiesc); tendinta de nu privi in ochii
interlocutorului; prefera singuratatea; lipsa empatiei.
- simturile diminuate sau prea dezvoltate: unii bolnavi de autism abia daca raspund la
impulsurile celor cinci simturi (daca se loveste nu plange), iar unii pot avea simturi
dezvoltate (poate auzi un zgomot, iar apoi sa-si acopere urechile pentru mult timp).
- excese in comportament: poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiv;
poate trece cu usurinta de la o extrema la alta; pot prezenta interes obsesiv pentru un
lucru (obiect sclipitor sau care se roteste sau activitate: rasfoitul unei carti sau a unei
reviste); pot prezenta comportamente stereotipe (bat din palme, isi balanseaza corpul
sau capul); pot fi agresivi cu ei insusi sau cu altii; pot avea crize de epilepsie sau
depresie.
Simptomele autismului apar in primii trei ani de viata si pot dura pe tot parcursul
www.e-bestsellers.com

acesteia, insa deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin
tratament adecvat. O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o
echipa de specialisti care trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un
neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Sunt necesare si alte
analize cum ar fi: analiza sangelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului,
electroencefalograma.
TRATAMENTUL autismului se bazeaza in primul rand pe educatie. Acesta trebuie
adaptat fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi, deoarece fiecare
autist prezinta particularitati proprii.
Tratamentul poate include:
- Terapie comportamentala: pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de
viata (sa se imbrace singur, sa manance singur, sa foloseasca toaleta);
- Programe de integrare: care sa ajute bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare pe
cat posibil (socializarea);
- Asigurarea unui mediu organizat de viata: este foarte important sa urmeze o rutina a
activitatilor zilnice;
- Terapie audio-vizuala: pentru a-i ajuta in comunicare (pentru bolnavii de autism la
care comunicarea verbala este absenta se vor cauta metode alternative de comunicare,
cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini etc);
- Controlarea regimului alimentar (unii dintre ei mananca foarte multa paine);
- Medicamente: recomandate de medicul psihiatru;
- Terapie fizica: pentru a-i ajuta in a-si controla stereotipiile; le place foarte mult apa si
unii inoata foarte bine;
- Terapia limbajului: logopedie.
Tratamentele mai pot sa includa educarea autistului de a se descurca in situatii noi (sa
ceara ajutor, indrumare etc). O persoana care sufera de autism are nevoie de indrumare
in obtinerea unei slujbe si in ceea ce priveste modul de a se acomoda cu rutina muncii
zilnice. Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu
cat sunt incurajati mai mult, cu atat se obisnuiesc mai bine sa traiasca alaturi de un
www.e-bestsellers.com

bolnav de autism. O persoana care sufera de o forma mai grava de autism trebuie sa se
astepte la simptome noi sau la o inrautatire a celor deja existente, avand nevoie de
program permanent de terapie. Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta, iar
tratamentul trebuie mereu imbunatatit. O persoana care sufera de o forma mai putin
grava de autism poate sa iti imbunatateasca starea odata cu inaintarea in varsta. Un om
bolnav de autism depinde de un asistent personal care sa le controleze comportamentul
si sa-i ajute in activitatile zilnice.
TULBURARILE ASOCIATE AUTISMULUI
Autismul si deficienta mintala
- Se stie ca 67-81% dintre copiii autisti sunt si deficienti mintali, deficienta care este
stabila de-a lungul anilor cu sau fara ameliorarea problemei comportamentale. De
asemenea, gradul autismului, competenta in domeniul limbajului si prognosticul
variaza si in functie de nivelul intelectual.
- Pentru a diagnostica drept autist un autist cu deficienta mintala severa sau profunda
trebuie realizata o evaluare precisa a prezentei deficientelor sociale si de comunicare ale
subiectului, relative la nivel intelectual, general al acestuia.
Autismul si sindromul Rett
- Sindromul Rett este o tulburare descrisa pana in prezent doar la subiectii de gen
feminin, avand cauze inca incerte.
- Dezvoltarea sociala si cea a jocului stagneaza inca din primii 2-3 ani, dar interesul
social este mai ridicat decat la autisti.
- In mod tipic acesti copii pastreaza un gen de \"privire prin\", caracteristica si autismului.
- Automutilarile deliberate si preocuparile stereotipe complexe sunt rare in cadrul
acestei tulburari, contrar a ceea ce se observa in autism.
Autismul si tulburarea semantic-pragmatica
- La acesti copii s-a constatat prezenta problemei de comprehensiune a ecolaliei, a
deficientei de concepere verbala si a inabilitatii de folosire a gesturilor.
- In ciuda unor asemanari evidente, specialistii sustin ca acesti copii nu sunt autisti.
www.e-bestsellers.com

Autismul si epilepsia
- In ultimii ani cercetarile realizate asupra autismului au demonstrat faptul ca
neregularitatile in activitatea electrica a creierului pot induce o gama larga de efecte.
- S-a formulat astfel ipoteza legata de posibilitatea ca unele simptome autistice sa fie
manifestarea crizelor epileptice.
- In legatura cu tipurile de epilepsie cum ar fi spasmele infantile (sindromul West)
prezinta un risc crescut de a dezvolta un comportament autistic.
Terapia este concordanta cu cele cinci scopuri principale ale sale:
1. Structurarea unui comportament cat mai apropiat de normal care sa cuprinda cele
trei domenii de activitate-cognitiv, limbaj, socializare. Abilitatile de limbaj se vor obtine
mai usor in cadrul unei interactiuni conversationale, intr-un anume context. Nu se va
cobori la nivelul de intelegere si comunicare a copilului, ci va fi invatat sa-si planifice
perioade de timp pentru interactiuni sociale structurate (o jumatate de ora pe zi). Rolul
activ al parintilor este esential. Insusirea limbajului nu urmareste competenta, ci
utilitate sociala. La cei care nu vorbesc, se pune accentul pe intelegere, si nu pe
capacitatea de expresie. Uneori comunicarea prin semne pregateste terenul comunicarii
verbale de mai tarziu.
2. Stimularea copilului autist sa invete, sa achizitioneze. Pentru a putea introduce
copilul in viata sociala el trebuie sa prefere interactiunea cu alte persoane, in locul
activitatilor lui rutiniere. Tinerea cat mai mult in brate, mangaierea, pare a fi un pas
preliminar in acest scop. Fiind lipsit de autodirectionare, sarcina de invatare a copilului
autist, ar putea fi fragmentata in o serie de pasi marunti pe care sa-i parcurga planificat,
fiind permanent premiat pentru succesul cu minim de erori.
3. Reducerea rigiditatii si stereotipiei comportamentale. Marile schimbari presupun si
aici programarea unor pasi mici, fiecare dintre ei planificati din timp, astfel incat sa fie
acceptati de copil ca nemodificand modelul general intr-o maniera evidenta.
Stereotipiile tind sa fie maxime in pat, leagan, mediu extern nestimulativ, de aceea este
de dorit sa se mentina copilul in joc activ, stimularea senzoriala fiind foarte eficienta.
4. Eliminarea comportamentelor maladaptative nespecifice (crize de furie, agresiune,
urinatul in pat). Pe langa diferite procedee de psihoterapie comportamentala, se recurge
www.e-bestsellers.com

la interventii farmacologice, fara a exista o medicatie specifica autismului.
Neurolepticele pot reduce agitatia, tensiunea, hiperactivitatea, cel mai bine tolerat
ramanand Haloperidolul, in doze mici. Medicamentele stimulatoare sunt contraindicate
din cauza efectului lor de a favoriza stereotipiile. Hipnoticele au efect pozitiv in
tulburarile de somn, dar duc rapid la fenomene de obisnuinta. Ele se pot utiliza in
starile de criza si la inceputul programului terapeutic.
5. Ameliorarea tensiunii familiale. Parintii si fratii copilului autist se angajeaza in efortul
terapeutic ca si coterapeuti, in scopul de a fi invatati cum anume sa actioneze pe termen
scurt si lung. La toti membrii familiei se va acorda atentia cuvenita sentimentelor de
culpabilizare, depresiei, tendintei de rejectare, resentimentului de a avea un copil cu
handicap. Consilierea genetica se impune. Familia va fi ajutata social (conditii corecte de
locuit, facilitati de vacanta, ajutor financiar, asistenta stomatologica, facilitati
educationale speciale).
www.e-bestsellers.com

Recommended Resources:
http://www.e-bestsellers.com
http://www.UniversalPublishingLTD.com
http://www.WebDirectoryBank.com
http://www.privatelabelrightslibrary.com
http://www.ibestof.com
http://www.PLRlibrary.com
http://www.PLRbestsellers.com (FREE SILVER MEMBERSHIP)
http://www.PLRbestseller.com
http://www.i-bestseller.com
http://e-bestsellers.blogspot.com
http://FreeNicheArticle.blogspot.com
http://x3mpoker.blogspot.com
http://UniversalPublishingLTD.blogspot.com
http://childrenAutism.blogspot.com
That's just some of them for now :-)
Best Regards and good luck!
Anne-Marie Ronsen
Download Free Ebooks, Software, Scripts, Audio/Video
Tutorials with Master Resell HERE
Completely FREE!
www.e-bestsellers.com

BONUS! Discover The Secrets of Making a
Residual Monthly Income:
Grab Several Free Reports Worth Lots Of $$$ And Discover The Secrets Of Monetizing
Your MRR, RR and PLR Products And Turning Them Into An Autopilot Residual Income!
Bonus! Lifetime Membership Access to:
http://www.PLRbestsellers.com ($197.00 Value!)
Gain lifetime access to a collection of TOP quality Resell Rights products, Private Label products,
templates, auto responders, Advanced Reseller Strategies, and much more, as a Silver member!
=> Click here to sign up now!
FREE Ebooks & Software with MRR & PLR!
FREE MRR Library!
FREE Silver Membership for Life!
1 $ Each Ebook & Software!
www.e-bestsellers.com