Your SlideShare is downloading. ×
Diferente Intre Traducerile Scripturii
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Diferente Intre Traducerile Scripturii

1,057
views

Published on

Published in: Technology, Business

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
1,057
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. BIBLIA NEOPROTESTANTA (DUMITRU CORNILESCU) GENEZA 2;2 În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 4;11 Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 6;3 "Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămâne (Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni.) pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi (Sau: de aceea.) zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani." 7;23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie. 11;3 Şi au zis unul către altul: "Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc." Şi cărămida le- a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. EZECHIEL 18;6 Care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor, şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său, şi nu se apropie de nevasta sa în timpul necurăţeniei ei, IOV 1;11 Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă." 1;12 Domnul a zis Satanei: "Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna." Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. 2;4
  • 2. Şi Satana a răspuns Domnului: "Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 3;11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 5;1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi? 5;7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare. 5;16 Aşa încât nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura. 6;3 ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! 7;5 Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface. 7;20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? 9;20 Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. 10;7 când ştii bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? 10;10 Nu m-ai muls ca laptele? 10;16 Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, 12;19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici. 13;10 Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El. 14;10 Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este? 15;29
  • 3. Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ. 15;7 Tu eşti omul care s-a născut intai? Te-ai nascut tu inaintea dealurilor? 19;4 Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta. 28;27 Atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare. 36;30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării. 36;31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. 35;8 Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului. 38;15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? 41;25 Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă. ISAIA 18;1 Vai de tine, ţară, în care răsună zângănit de arme, şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei! 21;1 Prorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată. 3;23 Oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. 27;11 Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, şi Cel ce l- a întocmit nu l-a iertat.
  • 4. 32;9 Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu! 34;13 Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele. 40;7 Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea." - În adevăr, poporul este ca iarba: 43;26 Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea. 43;27 Cel dintâi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. 44;12 Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 44;13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 44;20 El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: "N-am oare o minciună în mână?" 48;1 Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel, şi care aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, care aţi jurat pe Numele Domnului, şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire! 48;10 Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. 49;21 Şi vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?" 50;6
  • 5. Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi- am ascuns faţa de ocări şi de scuipări. 51;1 Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. 55;6 Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape. 59;1 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 63;9 În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime. EXODUL 20;7 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. 20;10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, IOAN 15;13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. FAPTELE APOSTOLILOR 1;7 El le-a răspuns: "Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. 1;26 Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli. 2;1 În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2;2
  • 6. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 2;14 Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: "Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! 2;19 Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; 2;20 Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. 2;24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. 2;28 Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă." 3;15 Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui. 4;8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: "Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! 4;9 Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, 4;16 Si au zis: "Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s- a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 4;27 În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, 7;2 Ştefan a răspuns: "Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
  • 7. 7;6 Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani. 7;19 Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască. 7;25 Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput. 7;30 Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 7;32 Care i-a zis: ,Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.' Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 7;55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 8;33 In smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ." 10;10 L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 10;29 De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?" 11;5 "Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit până la mine. 11;29 Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea, 13;36
  • 8. Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea. 13;51 Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, şi s-au dus în Iconia, 14;4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii. 14;9 El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, 15;23 Şi au scris astfel prin ei: "Apostolii, prezbiterii (Sau: bătrâni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!" APOCALIPSA  1;8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. 6;17 Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare? 18;10 Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” 17;16 Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc. 19;8 Si i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) 19;17 Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 20;2
  • 9. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. 21;10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, 21;21 Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. 22;1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. 21;5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” 22;11 Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe! ROMANI 3;5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) 5;4 Răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 7;2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. 7;21 Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 8;1 Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 8;3
  • 10. Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e "firea pământească".) o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 8;22 Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. 8;27 Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. 9;9 Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu." 9;10 Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 9;15 Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur." 9;18 Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. 9;22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să- Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire; 10;19 Dar întreb iarăşi: ,N-a ştiut Israel lucrul acesta?' Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: ,Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.' 10;20 Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: ,Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.' 11;14 Si caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei. 12;1
  • 11. Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 12;2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 12;8 Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie. 12;19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice Domnul. 13;1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. 14;6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. 14;10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 14;18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. 14;22 Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. 15;7 Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
  • 12. 15;19 Fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. 16;25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, - potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, 1 CORINTENI 1;25 Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii. 2;13 Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 2;15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 4;4 Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul. 4;5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. 7;9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 7;35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. 8;7 Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
  • 13. 9;11 Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 9;13 Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? 11;2 Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. 11;13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? 11;17 Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. 14;2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine. 14;12 Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. 14;19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 14;38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 2 CORINTENI 1;6 Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. 1;17 În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri, pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine "Da, da" şi "Nu, nu"? 1;24
  • 14. Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă. 2;14 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. 3;1 Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi? 3;10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 3;16 Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. 3;18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 4;1 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 4;2 Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 4;4 A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 4;14 Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. 4;18 Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice. 5;3 Negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.
  • 15. 5;12 Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă. 10;4 Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile. 11;1 O, de ati putea suferi putintica nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiti-ma! 12;13 În adevar, in ce ati fost voi pusi mai prejos decât celelalte Biserici, afara doar ca numai eu singur nu v-am fost o sarcina? O, iertati-mi nedreptatea aceasta!... 13;4 In adevar El a fost rastignit prin slabiciune; dar traieste prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel si noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viata cu El fata de voi. GALATENI 1;10 Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor, sau bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos. 3;5 Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei? 3;19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina "Samanta", careia ii fusese facuta fagaduinta; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor. EFESENI 1;5 Ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, 1;11 In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale, 1;21
  • 16. Mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume, care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. 3;9 Si sa pun in lumina inaintea tuturor care este ispravnicia acestei taine, ascunse din veacuri in Dumnezeu, care a facut toate lucrurile; 4;13 Până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 4;32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. 5;9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. IACOV 1;5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s- o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 1;18 El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 1;23 Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 1;27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. 2;26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. 3;5 Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 3;15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (greceşte: sufletească.); drăcească 4;3
  • 17. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. 5;12 Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci "da" al vostru să fie "da"; şi "nu" să fie "nu", ca să nu cădeţi sub judecată. 5;17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. 5;20 Să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate. EVREI 1;4 Ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. 1;6 Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: "Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!" 2;14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 3;11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" 5;12 În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. 5;14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul. 6;7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. 6;17
  • 18. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; 6;20 Unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut "Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec". 7;5 Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. 7;7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8;5 Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: "Ia seama", i s- a zis, "să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte". 8;9 Nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. 9;7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. 10;5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; 10;9 Apoi zice: "Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule." El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10;27 Ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. 10;38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." 11;1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. 11;2
  • 19. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 11;5 Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 11;23 Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. 13;17 Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos. TIT 1;9 Să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici. 1;15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate. 2;10 Să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. 2;12 Si ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 2;14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. EFESENI 1;5 Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
  • 20. 1;11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale, 1;17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, 1;18 Si să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, 1;23 Care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi 2;18 Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într- un Duh. 2;19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 2;20 Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 3;5 Care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. 5;6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. 5;9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. FILIPENI 1;9 Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, 1;16 Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; 1;20
  • 21. Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. 1;23 Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; 1;27 Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, 2;5-6 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu 2;12 Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 2;30 Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine. COLOSENI 2;23 Au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. 3;1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. 3;21 Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. 4;17 Şi spuneţi lui Arhip: "Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul." 2 TESALONICENI
  • 22. 1;6 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, 2;1 Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2;2 Să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 2;3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului); fiul pierzării… (lipseste „ziua Domnului”) 2;7 Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. 2;9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, 1 TIMOTEI 1;4 Si să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum. 2;8 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli. 2;9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, 2;10 Ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. 2;12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. 3;6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.
  • 23. 3;11 Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. 6;12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. 2 TIMOTEI 1;3 Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte. 1;8 Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. 1;9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, 2;23 Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. 2;25 Să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; 3;15 Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. 3;16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, 1 PETRU 1;7 Pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, 1;8 Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, 1;13
  • 24. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. 1;17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 1;18 Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 1;21 Care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentru ca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. 1;22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; 2;2 Si, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, 2;6 Căci este scris în Scriptură: "Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine." 2;9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; 2;19 Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept. 2;20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. 2;21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 2;24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
  • 25. 2;25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre. 3;1 Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, 3;6 Ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea "domnul ei". Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. 3;19 In care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, 4;3 Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite. 4;16 Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. 5;2 Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. 5;3 Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. 5;10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. 5;14 Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste. Pacea să fie cu voi cu toţi care sunteţi în Hristos Isus! Amin. 2 PETRU 1;1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos 1;4 Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte
  • 26. 1;5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa 1;9 Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. 1;15 Îmi voi da osteneala dar, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. 1;19 Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. 2;15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. 3;8 Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi 3;10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. 1 IOAN 1;1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii 1;4 Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 1;5 Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. 1;6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. 1;7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.
  • 27. 1;10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. 2;1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. 2;2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 2;18 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. 2;28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El. 3;6 Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; 3;8 Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 3;9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; 3;10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. 3;11 Căci vestirea, pe care aţi auzit-o de la început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii; 4;2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; 4;7 Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. 4;16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. 4;18 In dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.
  • 28. 5;2 Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. 5;16 Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. 5;18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. 2 IOAN 1;1 Prezbiterul (Sau: bătrânul.) către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr - şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul 1;5 Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea, pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii! 1;7 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. 1;8 Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. 1;10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: "Bun venit!" 3 IOAN 1;14 Prietenii îţi trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.
  • 29. BIBLIA ORTODOXA Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani! Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, toate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie. Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi; femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de necurăţie; Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.
  • 30. Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui. De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei? Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ţi răspundă. Către care din sfinţii îngeri te vei îndrepta? Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor; Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea îşi închide gura. Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie; pielea mea crapă şi se zbârceşte. Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce ţi-am ajuns povară? Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat. Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş? Şi astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu şi din nou Te arăţi minunat faţă de mine. El goneşte pe preoţi în picioarele goale şi dă peste cap pe cei puternici. Desigur El vă va osândi dacă în ascuns vreţi să fiţi părtinitori cu El. Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul îşi dă sufletul, unde mai este el?
  • 31. Nu va aduna bogăţie şi ce are nu va ţine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ. Nu cumva eşti tu cel dintâi om care s-a născut? Venit- ai tu pe lume mai înainte decât munţii? Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greşeala mea este pe capul meu. Atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea. Iată că El a rostogolit aburii Săi şi a acoperit adâncimile mării. Prin el Domnul hrăneşte popoarele şi le dă belşug de mâncare. Răutatea ta poate să strice unui om ca şi tine, dreptatea ta să folosească celui ce este ca şi tine născut din om. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui. Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care eşti dincolo de fluviile Etiopiei! Ca furtuna care vine de la miazănoapte, aceasta vine din pustiu, dintr-un ţinut înfricoşător. Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici. Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau foc. Acesta este un popor fără de minte şi nici Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de el.
  • 32. Femei fără de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fecioare încrezătoare, luaţi aminte la graiul meu! În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate mărăcini şi urgie. Acolo va fi sălaşul şacalilor şi adăpostul struţilor. Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba. Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi socoteala ca să te dezvinovăţeşti: Tatăl tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au bătut joc de Mine; Fierarul ascute o daltă şi dă chip lucrului său cu cărbuni aprinşi. Alcătuieşte idolul cu lovituri de ciocan şi-i dă chip cu puterea braţului său. Lui îi este foame şi, sleit de puteri, el rabdă de sete şi este tare obosit. Lemnarul întinde sfoara, face un semn cu plumbul. El lucrează cu sculele lui şi măsoară cu compasul. El face lucrul lui după chipul unui om, după frumoasa înfăţişare a unui pământean, ca să fie aşezat într-o casă. El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul său şi nu zice: "Oare ce am eu în mina mea nu este o momeală?" Ascultaţi aceasta, voi, cei din casa lui Iacov, care purtaţi numele lui Israel, voi cei ieşiţi din sămânţa lui Iuda, care vă juraţi pe numele Domnului şi vă lăudaţi cu Dumnezeul lui Israel, dar nu întru credincioşie şi dreptate. Iată că te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint, te-am încercat în cuptorul nenorocirii. Atunci tu vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut pe aceştia? Pierdusem copiii mei şi eram stearpă, dusă în robie şi gonită; dar pe aceştia cine i-a născut? Iată că rămăsesem singură! Dar aceştia de unde vin?"
  • 33. Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor. Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din care aţi fost tăiaţi şi către cariera de piatră din care aţi fost scoşi. Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi. Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu audă. Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
  • 34. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le- a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele; Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie". Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel, Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim. Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel, Iar el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,
  • 35. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmaşii lui vor fi străini în pământ străin, şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru sute de ani. Acesta, purtându-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască. Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească; Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui". Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care cuvânt aţi trimis după mine? Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;
  • 36. Pentru că David, slujind în timpul său voii lui Dumnezeu, a adormit şi s-a adăugat la părinţii lui şi a văzut stricăciune. Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu; Şi mulţimea din cetate s-a dezbinat şi unii ţineau cu iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii. Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să se mântuiască, Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare! Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul. Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are putere ca să stea pe loc? Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într- un ceas a venit judecata ta! Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor. Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
  • 37. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani, Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla. Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
  • 38. Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu". Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru; Căci grăieşte către Moise: "Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur". Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire, Dar zic: Nu cumva Israel n-a înţeles? Moise spune cel dintâi: "Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) şi voi aţâţa mânia voastră cu un popor nepriceput". Isaia îndrăzneşte şi zice: "Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau şi M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine". Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.
  • 39. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă! De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.
  • 40. Prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim şi din ţinuturile de primprejur până la Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos, Iar celui ce poate să vă întărească după Evanghelia mea şi după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veşnice, Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire. Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.
  • 41. Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre? Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie. Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă? Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc trupeşte ca la mine da, da să fie şi nu, nu?
  • 42. Nu că doar avem stăpânire peste credinţa voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci staţi tari în credinţă. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale! Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi? Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privinţă, faţă de slava cea covârşitoare. Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. De aceea, având această slujire, după cum am fost miluiţi, nu ne pierdem nădejdea, Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, neumblând în vicleşug, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu, ci făcându-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă omenească înaintea lui Dumnezeu. În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu. Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice. Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi.
  • 43. Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să aveţi ce să spuneţi acelora care se laudă cu faţa şi nu cu inima. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, O, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi şi îngăduiţi, Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate. Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos. Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei? Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale, Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale,
  • 44. Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos. Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
  • 45. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată. Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate. Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei. Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu". Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!". Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu;
  • 46. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul: Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. Care slujesc închipuirii şi umbrei celor cereşti, precum a primit poruncă Moise, când era să facă cortul: "Ia seama, zice Domnul, să faci toate după chipul ce ţi-a fost arătat în munte". Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit - zice Domnul. În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului. Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă şi prinos n- ai voit, dar mi-ai întocmit trup. Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea. Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el". Iar credinţa este incredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
  • 47. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui. Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos. Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul. Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dzeu. 2;12 Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; 2;14 Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune. Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale,
  • 48. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere, Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi. Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul: Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere, Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei;
  • 49. După aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte; Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei, Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră; Fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers până aproape de moarte, punându-şi viaţa în primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea mea. Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului. Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul,…. “
  • 50. De vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi, În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor, Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă; Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.
  • 51. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori. Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele. Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă. Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu- L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită,
  • 52. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre, Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, (lipseste “prin Duh”) Ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre mântuire, Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina". Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată, Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El. Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui, El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat.
  • 53. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v-aţi întors acum la Păstorul şi la Păzitorul sufletelor voastre. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi. Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei. Pace vouă tuturor, celor întru Hristos Iisus. Amin. Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră: Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
  • 54. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa, Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea, Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre, Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.
  • 55. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă. Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El, la venirea Lui. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii... Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, In aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. In iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
  • 56. Intru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el. Preotul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care ei îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul, Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! 1;15 Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.
  • 57. BIBLIA DE LA BUCURESTI DIN 1688 A LUI NICOLAE MILESCU Si savarsi Dumnezeu a sasea zi faptele Lui care le- au facut; si odihni Dumnezeu a saptea zi de toate faptele Lui care au facut. Si acum, blestemat - tu de pe pamant carele au cascat gura lui sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. Si zise Domnul Dumnezeu:"Sa nu ramaie Duhul Mieu intru oamenii acestia , pentru ca sunt ei trupuri, si sa le fie zilele lor 120 de ani ". Si sa stinse toata radicarea care era asupra fetii a tot pamantul , den om pana in dobitoc, si taratoarele si pasarile ceriuluide pre pamant se stinsera. Si ramase singur Noe si cei ce era cuninsul in chivot. Si zise om catre vecinul sau: "Veniti sa facem caramizi si sa le ardem in foc." Si le fu lor caramida in loc de piatra si varul le era lutul. Preste maguri nu va minca si ochii lui nu-i va radica catra idolii casii lui Israil; si pre muiarea aproapelui sau nu o va pingari, si catra muiarea ce va avea pre sine nu se va apropia. Ce trimite mana Ta si Te atinge de toate carele are, au doara la fata Ta Te va blagoslovi? Atuncea zise Domnul diavolului:Iata toate cate sunt lui dau in mana ta, ce de el sa nu te atingi." Si iesi diavolul de catre fata Domnului.
  • 58. Si raspunzand diavolul, zise Domnului: " Piale preste piale ! Si toate cate-s la om va da pentru sufletul sau. Pentru caci dara in pantece n-am murit?Si den pantece am iesit , si nu indata am pierit? Si sa cheama, de te va asculta cineva sau de vei vedea pre vreun inger den cei sfinti! Ce omul se naste cu osteneala, si puii vulturului la inaltime zburara. Si fie celui neputincios nadejde si gura napastuitorului sa sa astupe. Si dara decat nisipul de pre langa mare mai greu va fi! Ce, dupa cum sa pare, cuvintele mele sunt rele. Si sa framanta trupul miu intru putreziciunea viermilor si se topesc grunjii pamantului razindu- ma de puroi. 7;19 De am gresit eu ce voi putea face? Cela ce stie gandul oamenilor, pentru caci m-ai pus pe mine rugatoriu Tie si sunt preste Tine sarcina? Ca de voiu fi drept rostul meu va fi necredincios, si de voi fi fara de prihana , stramb ma voi alege. Pentru ca stii ca n-am paganit, dara cine este cela ce din mainile Tale scoate? Au nu ca laptele m-ai muls si m-ai inchegat pre mine asemenea cu casul? Pentru ca ma vanez ca un leu la junghiare, pentru ca iarasi primenind, greu ma pierzi, De iznoava innoind asupra mea cercetarea mea. Trimitand preoti robiti si pre silnicii pamantului i-au surpat . Nemica mai putin va mustra pre voi.Iara si pre ascuns obraze veti lauda. Iara omul murind s-au dus si cazand pamanteanul nu mai iaste inca.
  • 59. Nici nu se va imbogati, nici nu vor ramanea lui averile nici va pune pre pamant umbra Pentru ce? Au dentiiu decat oamenii ai nascut? Au mai inainte de dobitoace te-ai zamislit? Au randuiala Domnului ai auzit au sfeatnic pre tine au trebuit Dumnezeu si la tine au sosit intelepciunea? Si dara, cu adevarat eu ma inselaiu si langa mine mane inselaciunea, a grai cuvintele mele carele nu se cuvenia, graiurile mele se insala si nu asupra vremii. Atuncea au vazut pre ea si au talcuit pre ea, gatind au urmat. Iata intinde preste el raza; si inradacinarile marii au acoperit. Pentru ca prentr-insii va judeca noroadele, da-va hrana celui ce poate. Sau ce din mana ta va lua? La omul ce e asemenea tie-necuratia ta; si la fiul omului-direptatea ta. Si ai luat de la cei necurati lumina, si bratul mandrilor ai sfaramat? Socoti bezna intru primblare. Nu iaste nemica pre pamant asemene lui, facut sa sa batjocoreasca de ingerii Mei. Vai de pamantul caruia sunt aripile corabiilor decindea de raurile Ethiopiei, cela ce trimite in mare zaloage si carti de hartie asupra apei, Ca o volbura pren pustiu treaca den pustiiu venind infricosat de la pamant 3;22 Si ceale lucii foarte si ceale visine si ceale vinete Si rosie si vison, cu aur si vanat impreuna tasut, si brobodealnici inchise. Si dupa vreame nu va fi intru ea verdeata, pentru ca ce s-a uscat. Muieri venind de la vedeare, veniti! Pentru ca nu iaste norodu avand priceapere, pentru aceea nu se va milostivi spre ei Cel ce au facut pre ei, nici Cel ce a zidit pre ei nu-i va milui.
  • 60. Muieri bogate, sculati-va si auziti glasul mieu; feate, auziti spre nadeajde cuvintele mele. Si vor odrasli in cetatile lor leamne inghimpoase si la tariile lor, si vor fi odai sirinilor si curte pasarilor. "Tot trupul-iarba,si toata marirea omului-cafloarea ierbii." Iara tu iti adu aminte si sa ne judecam impreuna;zi tu faradelegile tale intaiu, pentru ca sa te indireptezi. Parintii vostri intaiu au gresit, si boiarii vostri au nelegiuit la Mine. Caci au ascutit teslariul fierul cu tesla au lucrat pre el in carbuni si cu dalta au facut pre el,si au lucrat pre el cu virtutea bratului lui,si va famanzi si va slabi si nu va bea apa. Alegand teslariul lemnu,au pus pre el cu masura si au inchipuit pre el cu condeiu, facut-au pre el in unghiuri si cu cleiu au asemanat pre el,si l-au facut ca chip de om si ca frumusetea omului, sa-l puie pre el in casa. Cunoaste ca cenusa e inima lor, si sa insala, si nimenea poate sa scoata sufletul lui;vedeti sa nu graiti ca"Minciuna e in direptatea mea". Ascultati acestea, casa lui Iacov,cei chemati pre numele lui Israil si den apa Iudei ati iesit, ceia ce va jurati pre numele Domnului Dumnezaului lui Israil, pomenindu-se nu cu adevericiune, nici cu direptate, Iata, am vandut pre tine nu pre argint , si te-am curatat din cuptorul saraciei. Si vei grai in inema ta:"Cine au nascut mie pre acestea? Si eu fara de feciori sunt si vaduo, nemearnica si inchisa, si pre acestea cine mi i-au hranit?Si eu am ramas singura, dara acestea unde au fost?"
  • 61. Puse-Mi dimineata, dimineata puse-Mi mie ureche a auzi. Si invatatura Domnului Domnului deschide-MI Mie urechile, si Eu nu Ma imponcisez, nice pricescu. Auziti-ma, ceia ce goniti direptul si cercati pre Domnul!Priviti la piatra cea intarita carea ati cioplit si la gaura gropii carea ati sapat. Cercati pre Domnul si afland pre El chemati-L. Au nu poate mana Domnului a mantui?Au ingreuiat- au urechea Lui ca sa nu asculte? Den tot necazul lor,nu sol,nici inger,ce Singur Domnul au mantuit pre ei,iubind pre ei;El au rascumparat pre ei si i-au luat pre ei si-i inalta pre ei toate zilele veacului. Sa nu iai numele Domnului Dumnezaului tau in desert, pentru ca nu va curati Domnul pre acela ce va lua numele Lui in desert. Iara a saptea zi,…, sa nu faci intr-insa tot lucrul tau Mai mare decît aceasta dragoste nimeni nu are, ca nestine sufletul lui sa puie, pentru priatenii lui. Si zise catra ei: "Nu iaste voo a priceape anii au vremile, carele Parintele au pus întru a Sa biruinta. Si deadera sortii lor si cazu sortul pre Matthia si împreuna sa rîndui cu cei 11 apostoli. Si cînd sa împlea ziua Rusaliilor, era cu totii împreuna adunati la un loc.
  • 62. Si sa facu fara veaste den ceriu sunet ca cind ar veni suflare cu sila si umplu toata casa unde era sazand Si stînd Petar cu cei 11, radica glasul lui si raspunse lor:"Barbat jidovi si ceia ce Iacuiti Ierusalimul toti, aceasta voao stiuta sa fie si sa bagati în urechi graiurile. Si voiu da minuni în ceriu sus si seamne pre pamînt jos, sînge si foc si abur de fum. Soarele sa va întoarce spre întunearec si luna spre sînge, mai nainte de ce va veni ziua Domnului cea mare si stralucita Pre Carele Dumnezau L-au învis, dezlegînd chinurile mortii, pentru ca nu era putinta sa sa tie El de dînsa. Aratat-ai mie caile vietii, împlea-ma-vei de veselie cu fata Ta. Iara pre începatoriul vietii L-at omorît, pre Carele Dumnezau L-au învis din morti, Caruia noi marturii sîntem. Atunce Petar,umplîndu-se de Duhul Svînt, zise catra ei: "Boiari ai norodului si batrînii lui Israil,…" De vreame ce noi astazi ne cercetam pentru facerea de bine a unui om bolnav, cu ce acesta s-au mîntuit, Zicînd: "Ce vom face oamenilor acestora? Pentru ca cunoscut semnu s-au facut pren ei la toti ceia ce Iacuiesc Ierusalimul, aiave, si nu putem sa ne tagaduim. Pentru ca s-au adunat cu adevarat în cetatea aceasta asupra Sfintului Tau Fecior, Iisus, pre Carele ai unsu, si Irod si Pontie Pilat cu limbile împreuna si noroadele lui Israil, Iara el zise: "Barbati frati si parinti, ascultati, Dumnezaul maririi aratatu-S-au la parintele nostru Avraam, fiind în Mijlocul Rîurilor, mai nainte; pîna a lacui el în Harran,
  • 63. Si grai asa Dumnezau, ca va fi samînta lui nemeamica în pamînt strein si o vor robi pre ea si o vor chinui ani patru sute. Acesta, mestersuguind neamul nostru, au chinuit pre parintii nostri ca sa faca lepadat pruncii lor, ca sa nu sa învie. Si gîndiia sa sa fie priceput fratii lui ca Dumnezau pren mîna lui da lor mîntuire, iara ei n-au înteles. Si împlîndu-sa ani 40, sa arata lui în pustiiul Muntelui Sinaii îngerul Domnului, în para focului rugului. 'Eu Dumnezaul parintilor tai, Dumnezaul lui Avraam si Dumnezaul lui Isaac si Dumnezaul lui Iacov''. Si, înfricosindu-sa Moisi, nu cuteza sa socoteasca. Si fiind plin de Duhul Sfint, cautînd la ceriu, vazu marirea lui Dumnezau si pre Iisus stînd de-a direapta lui Dumnezau. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-au radicat; si neamul Lui cine-l va povesti? Caci sa radica de la pamînt viata Lui". Si fu flamînd si vrea sa guste si gatind aceia, cazu pre el naucire. Pentru aceaea si fara price am venit, chemîndu-ma; întrebu-va dara: cu ce cuvînt ati chemat pre mine?" "Eu eram în cetatea Iopiei rugîndu-ma si vazuiu în somn vedeare, pogorînduse un vas oarecarele, ca o zavasta mare, den patru colturi, slobozîndu-se den ceriu, si veni pîna la mine." Iara den ucenici, dupa cum avea nestine rînduire, fiestecarele dentru ei spre slujba sa trimita celor ce Iacuiescu în Iudea frati;
  • 64. Pentru ca David, într-al lui neam slujind sfatului lui Dumnezau, au adormit si s-au adaos lînga parintii lui si vazu stricaciune. Iara ei, scuturînd tarina picioare lor lor asupra lor, venira la Icorne. Si sa împarti multimea cetatii si unii era cu jidovii, iara unii cu apostolii. 14;8 Acesta asculta pre Pavel graind, carele, cautînd la el si vazînd ca credinta are a sa mîntui, Scriind pren mîinile lor aceastea:"Apostolii si batrînii si fratii celor de la Antiohia si Siria si Chilichia frati, celor dentru limbi sa sa bucure." "Eu sînt Alfa si Omega, începutul si Sfirsitul, zice Domnul, Cela ce iaste si Cela ce era si Cela ce vine, Atottiitoriul". Caci au venit ziua cea mare a urgiei Lui si cine poate sa stea?" De departe stand, pentru frica muncii ei, zicînd: 'Vai, vai, cetatea cea mare, Vavilonul, cetatea cea vîrtoasa, caci intr-un ceas au venit judecata ta!' ???????????? 17;15 Si ceale zeace coarne carele ai vazut preste hiara, acestea vor urî pre curva si pustie vor face-o pre ea si goala si carnurile ei vor mînca si pre ea vor arde-o cu foc. Si sa deade ei ca sa sa îmbrace cu visin curat si luminat, pentru ca visinul-direptatile sfintilor sînt". Si vazuiu pre un înger stînd în soare si striga cu glas mare, zicînd tuturor pasarilor celor ce zboara în mijlocul ceriului:"Veniti si va adunati la cina marelui Dumnezau,
  • 65. Si prinse pre balaurul, pre sarpele cei de-nceput, carele iaste diavulul si satana, si l-au tinut pre el 1000 de ani. Si ma duse pre mine cu duhul pre o magura mare si înalta si-m arata mie cetatea cea mare, svîntul Ierusalimul, pogorîndu-se den ceriu de la Dumnezau, Si ulita cetatii-aur curat ca o sticla luminoasa. Si-m arata mie rîu curat al apei vietii, luminat ca cristalul, iesind den scaunul lui Dumnezau si al Mielu Si zise Cela ce sadea preste scaun: "Iata, noao toate le fac". Cela ce face strîmbatate, mai faca strîmbatate. Si cela ce spurca, mai spurce. Si cel dirept, mai îndirepteaze-se. Si cel sfînt mai sfinteasca-se. Iara de vreame ce nedireptatea noastra pre direptatea lui Dumnezau încheaga, ce vom zice? Au nedireptu e Dumnezau cela ce aduce urgia? Ca omul graiescu. Iara îngaduinta ispita, iara ispita nadeajde, Pentru ca muiarea maritata cu barbatul cel viu legata e cu leagea, iara de va muri barbatul, surpatu-s-au de la leagea barbatului. Aflu dara leagea celui ce va mie sa fac binele, caci mie raul aproape sa afla Nemica dara acum osînda celor ce in Cristos Iisus nu trupeaste umbla, ce duhovniceaste.
  • 66. Pentru ca cel neputincios al legii, întru carea slabiia pren trup, Dumnezau pre Fiiul Sau trimitînd, întru asamanare de trup de pacat, si, pentru pacat, osîndi pacatul cu trupul, Pentru ca stim ca toata zidirea împreuna suspina si împreuna sa chinuiaste pîna acum. Iara Cela ce cerceteaza inemile stie ce e gîndul Duhului, caci dumnezeiaste sa roaga pentru svinti. Pentru ca al fagaduintii e cuvîntul acesta: "Dupa vreamea aceasta voiu veni si va fi la Sara fiiu". Si nu numai, ce si Reveca dentr-unul asternut avînd lui Isaac, parintelui nostru, Pentru ca lui Moisi zice: "Milui -voiu pre carele voi milui si Ma voiu îndura de carele Ma voiu îndura". Poate fi dara ca, pre carele va, miluiaste, iara pre carele va, Împietreaste Iara de vreame ce, vrînd Dumnezau sa arate urgia si sa sa conoasca putinta Lui, au adus cu multa îndelungare a mîniei vase de urgie întarite spre peire 10;18 Intîiu Moisi zice:" Eu voiu rîvni pre voi nu spre limbi, spre limba fara înteleagere voiu urgisi pre voi". 10;19 Iara Isaia îndrazneaste si zice: "Aflaiu-Ma celora ce pre Mine nu cearca, aratatu-M-am celora ce pre Mine nu întreaba" Ca cîndai voiu rîvni al mieu trup si voiu mîntui pre vreunii dentru ei
  • 67. Rog dirept aceaea pre voi, fratilor, pren îndurarile lui Dumnezau, sa puneti trupurile voastre jîrtva vie, svînta, bine-placuta lui Dumnezau, cea cuvîntatoare slujba voastra Si nu va închipuiti cu veacul acesta, ce va premeniti chipul cu înnoirea mintii voastre, ca sa ispititi voi ce iaste voia lui Dumnezau cea buna, si bine-placuta, si deplin. Ori cela ce sa roaga, la ruga, cela ce da, întru prastime, cela ce ispravnic iaste, cu sîrguiala, cela ce miluiaste, cu blîndeate! Nu pre voi sa va izbînditi, iubitilor, ce dati loc urgiei, pentru ca scrisiaste:"A Mea e izbînda, Eu voiu rasplati,zice Domnul" Tot sufletul la biruintele ce-s mai presus sa sa supuie, pentru ca nu iaste biruinta, fara numai de la Dumnezau, iara cealea ce sînt biruinte, de Dumnezau rînduite sînt. Cela ce gîndeaste ziua, la Domnul gîndeaste; si cela ce nu gîndeaste ziua, la Domnul nu gîndeaste. Si cela ce manînca, Domnului manînca, pentru ca multameaste lui Dumnezau; si cela ce nu manînca, Domnului nu manînca, si multameaste lui Dumnezau. Dara tu, ce judeci pre fratele tau? Au si tu, ce defaimi pre fratele tau? Pentru ca toti vom sta de fata la divanul lui Hristos. Pentru ca cela ce întru aceastea slujaste lui Hristos, bine e placut lui Dumnezau si ispitit la oameni Tu credinta ai? Asupra ta sa aibi înaintea lui Dumnezau. Fericit cela ce nu judeca pre sine întru carea ispiteaste! Pentru aceaealuati unul pre altul, cum si Hristos au luat pre noi, întru marirea lui Dumnezau.
  • 68. Intru puteri de seamne si de minuni, întru putearea Duhului lui Dumnezau, cît eu, de la Ierusalim si împrejur pîna la iliric, am umplut Evanghelia lui Hristos; Iara celuia ce poate prevoi sa va întareasca dupa Evanghelia mea si marturisirea lui Iisus Hristos, dupa descoperirea tainii în ani veacinici tacuta. Caci cel nebun al lui Dumnezau mai întelept decît oamenii iaste si cel slab al lui Dumnezau mai tare decît oamenii iaste. Carele si graim, nu întru învatate ale omenestii întelepciuni cuvinte, ce întru învatate ale Duhului Sfint, ceale duhovnicesti cu ceale duhovnicesti alaturindu-Ie. Iara cel duhovnicescu cerceteaza toate, si el de nimenea nu sa cerceteaza. Pentru ca nemica spre mine nu stiu, ce nu intru aceasta m-am îndireptat; iara Cela ce ma cerceteaza Domnul iaste. Deci nu mai nainte de vreame ceva judecati, pîna unde va veni Domnul, Carele va si lumina ceale ascunse ale întunearecului si va arata sfaturile inemilor. Si atunce lauda sa va face la fiestecarele de la Dumnezau. Iara de nu se pot opri, însoare-se, pentru ca mai bine e sa sa însoare decît sa sa aprinza. Si aceasta spre al vostru folos zic, nu ca sa puiu voao latu, ce catra cea cu bun chip si cu buna apropiare Domnului, neîntumat. Ce nu e întru toti cunostinta. Iara oarecarii cu stiinta idolului, pîna acum ca o jîrtva idoleasca manînca; si stiinta lor, slaba fiind, sa pîngareaste.
  • 69. De noi voao ceale sufletesti am semanat, mare lucru e de noi voao ceale trupesti vom secera? Nu stit ca cei ce sfintele lucreaza, den beseareca manînca? Ceia ce lînga jîrtavnic sad, cu jîrtavnicul împreuna sa împart? Si laud pre voi, fratilor, ca de toate ale meale va aduceti aminte si, dupa cum am dat voao, rinduialele le tineti. Cu cuviinta iaste muiarea dezvalita la Dumnezau sa sa roage? Iara aceasta poruncind, nu laud, caci nu spre mai bine, ce spre mai putin va adunati. Pentru ca cela ce graiaste cu limba, nu oamenilor graiaste, ce lui Dumnezau, pentru ca nimenea nu aude, iara cu duhul graiaste taine. Asa si voi, de vreame ce rîvnit ori sînteti duhurilor catra zidirea Besearecii, cercati ca sa prisositi. Ce in Beseareca mi-e voia 5 cuvinte pren gîndul mieu a grai, ca si pre altii sa înva tu, decît zeace mii de cuvinte cu limba. Iara de nu cunoaste cineva, nu cunoasca. Si ori ne necajim pentru a voastra mîngîiarea si mîntuire ceaea ce sa ispraveaste, cu rabdarea aceloras patime carele si noi patimim; au si mîngîindu-ne-pentru a voastra mîngîiare si mîntuire. Deci, aceasta sfatuind, nu cîndai ceva si cu iusorare am lucrat? Au carele sfatuiescu, trupeaste le sfatuiescu, ca sa fie lînga mine "asa", asa si "nu", nu?
  • 70. Nu ca stapînim voao credinta, ce împreuna ajutori sîntem bucuriei voastre, pentru ca cu credinta stati. Iara har lui Dumnezau, Celuia ce pururea aratati ne face întru Hristos si mirosul conostintii Lui aratînd, pren noi, în tot locul! Inceapem iaras pre nois a ne întemeia? Au nu ne trebuiesc, dupa cum oarecarii, carti de ajutoriu catra voi, au dentru voi ajutoriu? Pentru ca nice s-au marit ceaea ce e marita, într- aceasta parte, pentru cea de prisosit marire. Iara cand se va inturna catra Domnul, sa ia den prejur acoperemîntul. Iara noi toti, cu descoperit obraz, marirea Domnului ca pren oglinda vazîndu-o, acelas obraz ne de iznoava închipuim, de la marire la marire, ca de la Duhul Domnului. Pentru aceaea, avînd slujba aceasta, dupa cum ne- am miluit, nu tînjim. Ce ne-am tagaduit de ceale ascunse ale rusinei, neumblînd cu viclesug, nici viclenind cuvîntul lui Dumnezau, ce cu aratarea adevarului întarindu-ne pre noi catra toata stiinta oamenilor înaintea lui Dumnezau. Întru carei Dumnezaul veacului acestuia au orbit gîndurile celor necredinciosi, ca sa nu le lumineaze lor luminarea Evangheliei, a marirei lui Hristos, Carele iaste chipul lui Dumnezau. Stiind ca Cela ce au învis pre Domnul Iisus si pre noi pren Iisus ne va radica si va pune împreuna cu voi. Nesocotind noi ceale ce sa vad, ce ceale ce nu sa vad, pentru ca cealea de sa vad desarte sînt, iara cealea ce nu sa vad veacinice sînt. De ne vom si îmbraca, nu ne vom afla goli.
  • 71. Pentru ca nu iaras pre noi ne întarim catra voi, ce pricina dînd voao laudii pentru noi, ca sa aveti catra ceia ce în fata sa lauda, si nu cu inema. Pentru ca armele ostirii noastre nu-s trupesti, ce tari sînt la Dumnezau catra surparea tariei lor. Macara de ati fi suferit putin nepriceaperii meale Pentru ca ce iaste cu carea v-at biruit mai mult decît cealealalte Beseareci, fara numai ca eu sîngur nu m- am îngreuiat asupra voastra? Daruiti-mi nedireptatea aceasta. Ca macara ca S-au si rastignit den slabiciune, iara trai aste den putearea lui Dumnezau; pentru ca si noi slabim întru El, ce vom trai împreuna cu El, den putearea lui Dumnezau la voi. Pentru ca acum pre oameni îndemn au pre Dumnazau? Au caut oamenilor sa plac? Ca, înca de as mai placea oamenilor, lui Hristos rob n-as fi. Deci Cela ce va da voao Duhul si lucreaza puteri întru voi, den lucrurile Legii, au den auzul credintei? Ce e dara Leagea? Pentru neascultari s-au pus, pîna unde va veni "Samînta", la Carea s-au fagaduit, rînduindu-se pren îngeri, cu mîna Impacatoriului. Mai înainte rînduind pre noi întru punere de fii pren Iisus Hristos întru El, dupa bunavrearea voii Lui, Întru Carele ne-am si mostenit, mai nainte fiind rînduit dupa punerea-înaintea Celui ce toate le ispraveaste dupa sfatul voiei Lui,
  • 72. Mai sus de toata domnia si biruinta si putearea si stapînirea si de tot numele ce sa numeaste, nu numai în veacul acesta, ce si în cel viitoriu. Si a lumina pre toti, ce e împreuaarea tainei cei ascunse den veaci întru Dumnezau, Celui ce toate au zidit pren Iisus Hristos, Pîna unde vom sosi toti la unirea leagii si a cunostintii Fiiului lui Dumnezau, spre om deplin, spre masura de vîrsta a umplerii lui Hristos; Si va faceti unul catra alaltu buni, milostivi, daruindu-va întru voi, dupa cum si Dumnezau întru Hristos au daruit voao. Pentru ca roada Duhului întru toata bunatatea si direptatea si adevarul Iara de sa lipseaste cineva dentru voi de întelepciune, ceara de la Dumnezau, Cel ce da tuturor destul si nu înfrunteaza, si sa va da lui. Vrînd, ne-au nascut pre noi ,cu cuvîntul adevarului, ca sa fim noi o începatura oarecarea a zidirilor Lui. Ca oricine iaste ascultatoriu cuvîntului, si nu facatoriu, acesta sa asamana cu barbatul ce socoteaste obrazul nasterii lui într-o oglinda; Credinta curata si nepîngarita lînga Dumnezau si Parintele aceasta iaste: a socoti pre saraci si pre vaduve întru necazul lor; nespurcat pre el a sa pazi de lume. Pentru ca, în ce chip trupul fara duh mort iaste, asa si credinta fara de fapte moarta iaste. Asa si limba, mica parte iaste, si mari sa lauda. Iata putin foc, cît de mare materie aprinde! Nu iaste aceasta întelepciune care sa pogoara de sus, ce paminteasca, sufleteasca, draceasca.
  • 73. Ceareti, si nu luati, caci rau ceareti, ca întru dezmierdaciunile voastre sa cheltuiti. Si mai nainte de toate, fratii miei, nu va jurati nice pre ceriu, nice pre pamînt, nice pre alt orice juramînt. Ce fie voao "Asa" asa si "Nu" nu, ca nu în fatarnicie sa cadeti. Ilie om era aseamene patimitoriu cu noi; si cu rugaciune s-au rugat ca sa nu ploao, si n-au plouat pre pamînt trei ani si 6 luni. Sa stie ca cela ce întoarce pre pacatos den ratacirea caii lui, va mîntui suflet den moarte si va acoperi multime de pacate. Cu atîta mai bun facîndu-Sa decît ingerii cît mai usebit decît ei au mostenit nume Si iara, cînd va baga pre Cel dentiiu nascut în lume, zice:"Si sa sa închine Lui toti ingerii lui Dumnezau!" Deci, de vreame ce copiii au avut împreunare de trup si de sînge, si El aseamene au avut parte de aceeasi, ca pren moarte sa surpe pre cel ce are taria mortii, adeca pre diavoluI, Cum M-am jurat întru urgia Mea: 'De vor întra la odihna Mea!' Pentru ca datori fiind a fi invatatori pentru vreame, iarasi va trebuie a învata pre voi carele-s stihiile începutului cuvintelor lui Dumnezau si v-ati facut trebuindu-va lapte, si nu hrana întemeiata. Iara celor desavîrsit iaste cea intemeiata hrana, celor ce pren deprindere simtirile sînt învatate catra aleagerea binelui si raului. Ca pamîntul, carele bea ploaia, cea ce preste el de multe ori vine, si naste iarba de folos la dînsii pentru carii sa si lucreaza, priimeaste blagosloveniile de la Dumnezau.
  • 74. Întru carea, mai mult vrînd Dumnezau sa arate mostenitorilor fagaduintei neschimbarea sfatului Lui, au pus la mijloc juramînt; Unde înainte-alergatoriu pentru noi au întrat Iisus dupa obiceaiullui Melhisedec, arhiereu facîndu-Se în veac. Si cei den fiii lui Levi carii iau preotia porunca au a zeciui narodul dupa leage, adeca pre fratii lor, macara ca au iesit den mijlocul lui Avraam. Si fara de nici o price, cel mai mic de cel mai bun sa blagosloveaste. Carii la pilde si la umbra slujasc celor ceresti, dupa cum s-au zis lui Moisi de la Dumnezau, vrînd sa faca cortul, pentru ca "Cauta-zice-sa faci toate dupa pilda cea ce ti s-au aratat tie în munte". Nu dupa fagaduinta carea am facut parintilor lor, în ziua cînd i-am apucat pre ei de mîna lor a scoate pre ei den pamîntul Eghipetului. Caci ei n-au ramas în fagaduinta Mea, si Eu n-am grijit de ei -zice Domnul- Iara la cel de al doilea, o data într-un an, singur arhiereul, nu fara de sînge, carele aducea pentru dînsul si pentru neconostintele norodului. Pentru aceaea, întrînd în lume, zice: "Jîrtva si prinos n-ai vrut, iara trup Mi-ai întemeiat: Atuncea zise:"Iata, viu, ca sa facu, Dumnezaule, voia Ta". Radica pre cea dentîiu ca sa puie pre a doao. Iara înfricosata e oarecarea asteptare de judecata si a focului rîvna vrînd sa manînce pre cei împotrivnici. Iara "cel dirept den credinta va trai, si de sa va apara, nu bine va sufletul Mieu întru el". Si credinta iaste fiinta celor nadejduite, lucrurilor celor ce nu sa vad dovediri.
  • 75. Pentru ca întru aceasta s-au marturisit cei batrîni. Cu credinta Enoh s-au mutat ca sa nu vaza moarte: si nu sa afla, caci l-au mutat pre el Dumnezau, pentru ca mai nainte de mutarea lui s-au marturisit ca au bine-placut lui Dumnezau. Cu credinta Moisi, nascîndu-se, s-au ascuns trei luni de parintii lui: caci au vazut iscusit copilul si nu s-au temut de porunca împaratului. Plecati-va povatuitorilor vostri si va supuneti, pentru ca ei priveaghe pentru sufletele voastre, ca sa dea sama, ca cu bucurie aceasta sa o faca, si nu suspinînd, pentru ca fara de folos iaste voao aceasta. Tiindu-se de cel dupa învatatura credincios cuvînt, ca putearnic sa fie sa si îndeamne întru învatatura cea ce e sanatoasa si pre cei ce-i graiesc împotriva sa-i înfrunteaze. Toate, dirept aceaea, curate-s la cei curati; iara la cei pîngarit si necredinciosi nemica nu e curat, ce li s-au pîngarit lor si mintea, si stiinta Neficlenindu-i, ce credinta toata aratînd cea buna, ca cu învatatura Mîntuitoriului nostru Dumnezau sa sa împodobeasca întru toate. 2;11 Pentru ca s-au aratat darul lui Dumnezau cel de mîntuire la toti oamenii, certîndu-ne pre noi ca, lepadînd necuratia si ceale lumesti pohte, cu întelepciune si direptate si cu bunacredinta sa traim în veacul cest de acum, 2;13 Carele au dat pre El pentru noi, ca sa ne mîntuiasca pre noi de catra toata faradeleagea si sa-S curatasca Lui narod avut, rivnitoriu bunelor fapte. Mai înainte rînduind pre noi întru punere de fii pren Iisus Hristos întru El, dupa bunavrearea voii Lui,
  • 76. Întru Carele ne-am si mostenit, mai nainte fiind rînduit dupa punerea-înaintea Celui ce toate le ispraveaste dupa sfatul voiei Lui, Ca Dumnezaul Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele marirei, sa dea voao duh de întelepciune si de descoperire intru conostinta Lui, Luminati fiind ochii cugetului vostru, ca sa stit voi carea iaste nadeajdea chemarii Lui si carea e bogatia marirei mostenirei Lui întru sfinti, Carele iaste trupul Lui, plinirea Celui ce toate întru toate plineaste. Caci pren El avem apropiarea amîndoi cu un Duh catra Parintele. Deci dara nu mai sînteti striini si nemeamici, ce împreuna-petrecatori cu sfintii si de casa lui Dumnezau, Ziditi fiind preste temelia apostolilor si prorocilor, fiind în capul unghiului sîngur Iisus Hristos, Carea la alte neamuri nu s-au aratat fiilor oamenilor în ce chip acum s-au descoperit celor svinti apostoli ai Lui si proroci, întru Duhul. Nimenea pre voi sa nu va însale cu desarte cuvinte; ca pentru aceastea vine urgia lui Dumnezau preste fiii neascultarii. Pentru ca roada Duhului întru toata bunatatea si direptatea si adevarul. Si aceasta ma rog, ca dragostea voastra înca mai mult si mai vîrtos sa prisoseasca întru conostinta si toata simtirea, Iara altii den dragoste, stiind ca spre raspunsul Evangheliei ma aflu!
  • 77. Dupa parearea capului mieu si nadeajdea mea ca nici într-una ma voiu rusina, ce cu toata îndrazneala, ca si pururea, si acum mari-Se-va Hristos în trupul mieu, ori pre viata, ori pren moarte. Si ma tiiu de amîndoao, pohta avînd ca sa ma sloboz si împreuna cu Hristos a fi, cu mult mai vîrtos bine; Numai cu vrednicie lui Hristos petreacet, ca, ori venind si vazînd pre voi, ori lipsind, sa auz ceale despre voi ca stati într-u [n ] duh, cu un suflet, împreuna biruind cu credinta Evangheliei, Pentru ca aceasta sa sa socoteasca întru voi, carea si în Hristos Iisus, Carele în chip dumnezaiescu fiind, nu hrapire socoti a fi tocma cu Dumnezau, Deci, fratii miei, dupa cum pururea ati ascultat, nu precum la venirea mea numai, ce acum cu mult mai vîrtos, întru departarea mea, cu frica si cutremur a voastra mîntuire o ispraviti. Priimiti-l dara pre el întru Domnul, cu toata bucuria; si pre unii ca acestea cinstiti îi aveti, caci pentru lucrul lui Hristos pîna la moarte s-au apropiat, nesfatuindu-se cu sufletul, ca sa sa plineasca a voastra lipsa de catra slujba mea. Carele sînt avînd cuvînt de întelepciune întru slujba de voie si cu smerenie si cu necrutarea trupului, nu în vreo cinste spre saturarea trupului. Deci, de v-at sculat împreuna cu Hristos, ceale de sus cercati, unde Hristos iaste sazînd în dereapta lui Dumnezau. Parintii, nu întarîtati fiii vostri, ca sa nu se mîhneasca. Si ziceti lui Arhip :"Cauta slujba carea ai luat întru Domnul ca pre ea sa o plinesti "
  • 78. De iaste dirept lînga Dumnezeu a rasplati celor ce necajescu pre voi cu necaz Si pohtim pre voi, fratilor, pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos si a noastra adunare catra El, Ca nu degraba sa va clatiti voi den minte, nici sa va turburati, nici pren duh, nici pren cuvînt, nici pren carte, ca cum ar fi scrisa pren noi, ca cum ar fi aiave aceaea zi a lui Hristos. Sa nu va amageasca pre voi cineva nici vru-ntr-un chip; ca de nu va veni viclesugul întîiu si sa va descoperi omul pacatului, fiiul pierzarii, (lipseste „ziua Domnului”) Pentru ca taina faradelegii sa lucreaza; numai cela ce tine acum sa tie, pîna sa va lua de mijloc. Caruia iaste venirea dupa lucrarea satanii cu toata putearea si seamne si minuni ale muncii. Nici sa ia aminte la basne si neamuri fara sfîrsit, carele fac întrebari mai mult decît socoteala lui Dumnezau cea în credinta. Deci voiu sa sa roage barbatii în tot locul, radicînd curate mîni, fara urgie si îndoire. Asijderile si muierile, cu podoaba cinstita, cu rusine si cu întregaciunea mintii sa sa împodobeasca pre Dînsul, nu cu împletiri sau cu aur sau cu margaritariuri, sau cu haine scumpe, Ce ceaea ce sa cade muierilor celor ce sa fagaduiesc cinstei dumnezaiesti, pren fapte bune. Iara muierii a învata nu poruncesc, nice a-s stapani barbatul, ce sa fie in lineste. Nu rasad tînar, ca nu, umflîndu- se, în judecata diavolului va cadea.
  • 79. Muierile, asijderea, cinstite, neclevetnice, treaze, credincioase întru toate. Nevoiaste asupra celui bun razboiu al credintei; apuca-te de cea veacinica viata, la carea te-ai si chemat si ai marturisit cea buna marturisire înaintea a multe marturii. Multamesc lui Dumnezau, Caruia slujasc de la stramosi cu curata stiinta, cum neîncetat am cea de tine pomenire la rugile meale, ziua si noaptea. Decii sa nu te rusinezi de marturia Domnului nostru, nici de mine, cel legat al Lui, ce împreuna rau patimeaste cu Evanghelia, dupa putearea lui Dumnezau, Celui ce au mîntuit pre noi si ne-au chemat cu chemare sfînta, nu dupa faptele noastre, ce dupa a Sa rînduiala si har, Cela ce S-au dat noao în Hristos Iisus mai nainte de anii veacilor, Iara ceale nebune si neînvatate cercari le paraseaste, stiind ca nascu vrajbi. Cu blîndeate certînd pre cei ce stau împotriva, ca nu vrodinioara va da Dumnezau lor pocainta spre cunoasterea adevarului Si caci den pruncie sfintele slove stii, ceale ce pot sa te întelepteasca spre mîntuire, pren credinta cea ce e în Hristos Iisus. Toata scriptura de Dumnezau e suflata si de folos spre învatatura, spre vadire, spre îndireptare, spre certarea cea cu direptate, Ca ispitirea voastra a credintii,cu mult mai cinstita decît aurul cel ce piare si pren foc sa lamureaste, sa sa afle, în lauda si cinste si marire, întru descoperirea lui Iisus Hristos, Pre Carele, nestiind, Il iubiti, întru Carele acum nevazînd, ce crezînd, bucurati-va cu bucurie nespusa si proslavita,
  • 80. Ca ispitirea voastra a credintii,cu mult mai cinstita decît aurul cel ce piare si pren foc sa lamureaste, sa sa afle, în lauda si cinste si marire, întru descoperirea lui Iisus Hristos, Si deaca chemati Parinte pre Cela ce fara fatarnicie judeca dupa a fiestecaruia fapta, cu frica cea a nemerniciei voastre vreame o petreaceti; Stiind ca nu cu putrede, cu argint au cu aur, v-ati rascumparat den cea desarta a voastra viata, ce era de la parinti data, Cela ce au învis pre El den morti si marire Lui au dat, ca credinta voastra si nadeajdea a fi la Dumnezau. Sufletele voastre curatîndu-le cu ascultarea adevarului pren Duh, întru iubire fratasca fara fatarie, den curata inima, unul pre alalt iubiti cu de- adinsul, Ca cînd ati fi acum nascuti prunci, sa iubiti laptele cel cuvîntatoriu nevic1ean, ca cu el sa creasteti, (lipseste „mantuire”) Pentru care sa cuprinde la Scriptura: "Iata, puiu în Sion piatra încolturata, aleasa, cinstita; si cela ce va creade întru ea nu sa va rusina". Iara voi, rod ales, împarateasca preotie, limba svînta, norod spre ocroteala, ca bunatatile sa vestiti Celuia ce de-ntunearec pre voi au chemat la cea minunata a Lui lumina; Pentru ca acesta e darul, de va rabda nestine întristaciuni pentru stiinta lui Dumnezau, patimind fara de vina. Pentru ca ce lauda iaste de veti rabda bataie, gresiti fiind? Ce, bine facînd si patimind de veti rabda, acesta e har lînga Dumnezau. Pentru ca spre aceasta v-ati chemat; caci si Hristos au patimit pentru noi, voao lasînd pilda, ca sa urmati urmelor Lui; Carele pacatele noastre El le-au suit cu trupul Lui pre lemn, ca, cu pacatele murind, cu direptatea sa traim; cu a Caruia rana v-at vindecat.
  • 81. Pentru ca erati ca niste oi ratacite, ce v-at întors acum la Pastoriul si Socotitoriul sufletelor voastre. Asijderea, muierile, plecîndu-va barbatilor vostri, ca, si oarecarii de nu sa vor pleca cuvîntului, pren a muierilor viata, fara de cuvînt, sa sa dobîndeasca, Precum Sarra asculta pre Avraam, "domn" pre el chemîndu-l, cariia v-at facut fii, facînd bine si netemîndu-va nice de o frica. Cu care, si celor den temnita duhuri, mergînd, au propoveduit; Pentru ca destula e noao cea trecuta vreame a vietii, voia limbilor a o ispravi, îmblînd întru necuratii, pofte, betii, desfataciuni, bauturi si cele nedirepte închinaciuni de idoli. Iara de (patimeaste) ca un crestin, nu sa rusineaze, ce mareasca pre Dumnezau cu partea aceasta. Pasteti cea dentru voi turma a lui Dumnezau, socotindu-o nu cu sila, ce cu buna voie; nici cu agonisita rea, ce cu osîrdie. Nici ca cum ati stapîni sortilor, ce pilda facîndu-va turmei. Iara Dumnezaul a tot darul, Cela ce au chemat pre noi la cea veacinica a Lui marire întru Hristos Iisus, putin patimind EI, sa îndirepteaze pre voi, sa va întareasca, sa va învîrtosaze, sa va întemeiaze. Închinati-va unul catra alalt cu sarutare de dragoste. Pace voao tuturor, celor în Hristos Iisus! Amin. Simeon Petar, rob si apostolul lui Iisus Hristos, celor ce întocmai cinstita cu noi au nemerit credinta, întru direptatea Dumnezaului nostru si Mîntuitoriului Iisus Hristos: Pren carele ceale mai mari noao si cinstite fagaduiale s-au daruit, ca pren acesta sa fiti partas dumnezaiestii firi, departîndu-vii de cea den lume cu pohta stricaciune.
  • 82. Si întru aceaeas numai toata nevointa puindu-o, sporiti cu credinta voastra bunatatea; si cu bunatatea, mintea; Pentru ca la carele nu-s aceastea orb iaste, cerând cu mînile, uitare luînd de curatia celor de demult ale lui pacate. Si voiu nevoi si fiestecînd a avea pre voi, dupa a mea iesire, a acestora pomenire sa sa faca. Si avem mai adevarat pre cel prorocesc cuvînt, la carele bine vet face luînd aminte, ca unui luminatoriu ce lumineaza în loc cu ceata, pîna unde ziua va lumina, si luceafarul va rasari întru inimile voastre; Lasînd calea cea direapta, au ratacit urmînd în calea lui Valaam al lui Vosor, carele plata nedireptatii au iubit (lipseste "fiul") Si una ca aceasta sa nu va amageasca pre voi, iubitilor, ca o zi lînga Domnul iaste ca 1000 de ani, si 1000 de ani, ca o zi Si va veni ziua Domnului ca furul noaptea, întru carea ceriurile cu sunet sa vor treace si stihiile arzîndu-se sa vor topi si pamîntul si ceale dentru el lucruri vor arde de tot. Carele era de-nceput, carea am auzit, carea am vazut cu ochii nostri, carea am privit si mînile noastre au pipait, pentru Cuvîntul vietii, Si acestea scriem voao ca bucuria voastra sa fie plinita. Si aceasta iaste fagaduinta carea am auzit de la El si vestim voao: ca Dumnezau lumina iaste si nici un întunearec întru El nu iaste. De vom zice ca avem împreunare cu El, si întru întunearec vom îmbla, mintim si nu facem adevarul. Iara de vom îmbla în lumina, dupa cum El iaste întru lumina, împreunare avem între noi; si sîngele lui Iisus Hristos, Fiiului Lui, curateaste pre noi de tot pacatul.
  • 83. De vom zice ca nu am gresit, mincinos facem pre El si cuvîntul Lui nu iaste întru noi. Fetii miei, aceastea scriu voao ca sa nu gresiti; Si aceasta iertare iaste pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ce pentru a tota lumea. Copii, vreamea de apoi iaste; si, dupa cum ati auzit ca Antihrist vine, si acum antihristi multi s-au facut: pentru aceaea conoastem ca ceasul cel de apoi iaste. Si acum, fetilor, ramîneti Întru El, ca, cînd Sa va arata, sa avem îndrazneala si sa nu ne rusinam de El întru venirea Lui. Tot cel ce ramîne întru El nu pacatuiaste. Cela ce face pacatul de la dracul iaste, caci de- nceput diavolul pacatuiaste. Spre aceasta S-au aratat Fiiul lui Dumnezau, ca sa dezleage lucrurile diavolului. Tot cel ce ramîne întru El nu pacatuiaste. Intru aceasta aratati sînt fiii lui Dumnezau si fiii dracului. Caci aceasta iaste porunca carea ati auzit de- nceput: ca sa iubim unul pre alalt. Cu aceasta sa stiti Duhul lui Dumnezau: tot duhul carele marturiseaste pre Iisus Hristos ca au venit cu trup, de la Dumnezeu iaste. Si tot cela ce iubeaste de la Dumnezau s-au nascut si cunoaste pre Dumnezau. Si noi am cunoscut si am crezut dragostea carea are Dumnezau întru noi. Frica nu iaste în dragoste; ce dragostea cea deplin scoate frica afara, caci frica certare are; iara cela ce sa teame nu iaste deplin întru dragoste.
  • 84. Cu aceasta cunoastem ca iubim fiii lui Dumnezau, cînd pre Dumnezau iubim si poruncile Lui pazim. De va vedea nes tine pre frat'ele lui pacatuind pacat nu spre moarte, ceare-va; si va da lui viata, celor ce gresesc nu spre moarte. Iaste pacat spre moarte; nu pentru acela zicu ca sa sa roage. Stim ca tot cela ce e nascut de la Dumnezau nu gresaste, ce Cela ce s-au nascut de la Dumnezau pazeaste pre dînsul, si cel viclean nu sa atinge de el. Cel mai batrîn, aleasei doamnii si fiilor ei, pre carele eu iubescu întru adevar - si nu eu sîngur, ce si toti carii au cunoscut adevarul, Si acum întrebute, doamna, nu ca cum as scrie tie porunca noao, ce carea avem de-nceput, pentru ca sa iubim unul pre altul! Caci multi însalatori au întrat în lume, carii nu marturisescu pre Iisus Hristos viind cu trup. Cautati pre însiva pentru ca sa nu piardem carele am lucrat, De vine nestine catra voi si aceasta învatatura nu aduce,nu-l priimiti pre dînsul în casa si "Multam!" lui nu-i ziceti. 1;15 Pace tie! închina-se tie priatenii; închinate priatenilor, anume.

×