Uploaded on

Identificare, testarea ecologică şi selecţia genotipurilor adaptate impactului schimbărilor climatice în cadrul speciilor de mazăre, năut, ricin şi bumbac …

Identificare, testarea ecologică şi selecţia genotipurilor adaptate impactului schimbărilor climatice în cadrul speciilor de mazăre, năut, ricin şi bumbac

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
899
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
2
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. PLAN SECTORIAL ADER 2020NR. 1.1.3./2011 FAZA 1Identificare, testarea ecologică şi selecţia genotipurilor adaptate impactului schimbărilor climatice în cadrul speciilor de mazăre, năut, ricin şi bumbac
  • 2. PLAN SECTORIAL– ADER 2020 NR. 1.1.3./2011 FAZA 1Contractor: Academia de ştiinţe Agricole şi Silvice – Gheorghe Ionescu ŞişeştiPlanul sectorial al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării RuraleObiectivul general: (acronim) ADESC Numărul /codul proiectului 1.1.3./CPCContract: (număr/an) 1.1.3./2011 Act Adiţional: (număr/an) -Anul începerii 15.11.2011 Anul finalizării 20.12.2014 Durata (luni): 38Denumirea proiectului: Identificare, testarea ecologică şi selecţia genotipurilor adaptate impactului schimbărilor climatice în cadrul speciilor de mazăre, năut, ricin şi bumbacDenumirea fazei: Inventarierea materialului genetic de ameliorare la culturile de mazăre, năut, ricin şi bumbac.Persoana de contact (Directorul proiect): Dr. ing Sturzu Rodica Date contact (Tel/Fax, e-mail): 0247440750/0247440386/024744067 office@scdatr.ro
  • 3. PROIECTUL NR. 1.1.3. C.P.C. FAZA 1 Diversificarea materialului biologic existent la culturile de mazăre, năut şi ricin, conservarea germoplasmei de bumbac şi identificarea unor genotipuri capabile să răspundă necesităţilor unei agriculturi durabile prin obţinerea unor resurse (proteice,Obiectivele Proiectului lipidice, fibre naturale) cât mai ecologice, protecţia mediului (input-uri reduse de substanţe chimice în tehnologiile de cultură), îmbunătăţirea calităţii vieţii. Inventarierea materialului genetic de ameliorare la culturile de mazăre, năut, ricin şi bumbac. Obiectivul Fazei
  • 4. PROIECTUL NR. 1.1.3. C.P.C. FAZA 1 Inventarierea şi pregătirea materialului genetic la culturile de mazăre (150 genotipuri), năut (110 genotipuri), ricin (65 genotipuri) şi bumbac (70 genotipuri). Rezultatele Identificarea şi înmulţirea unor genotipuri valoroase în vederea testării în reţeaua ISTIS (2scontate a se mazăre, 2 năut, 1 ricin). obţine : Aprovizionarea cu materiale şi dotări Raport de cercetare. În cadrul fazei I /2011 a proiectului 1.1.3. s-a desfăşurat activitatea 1.1., în urma căreia s- au inventariat din fondul de germoplasmă existent şi s-au pregătit 150 genotipuri de mazăre, 110 genotipuri de năut, 65 genotipuri de ricin şi 70 genotipuri de bumbac, în vedereaRezultatele selecţiei materialului biologic valoros şi testării ecologice complexe în faza II/2012. obţinute: Genotipurile identificate, păstrate în colecţii, sunt reprezentate de soiuri şi linii străine şi autohtone stabilizate, aflate în diverse verigi de ameliorare.
  • 5. Obiectivele urmărite pentru atingerea scopului propus în cadrul proiectului ADER 1.1.3: La mazărea de câmp (furajeră) se urmăreşteidentificarea unor genotipuri care să includă în zestrea lorgenetică următoarele caracteristici: - capacitate mare de producţie (peste 3000 kg/ha) şistabilitatea recoltelor an de an; - conţinut de proteină peste 25% (750 kg/ha proteinăbrută); - rezistenţă/toleranţă la atacul agenţilor patogeni şi aprincipalilor dăunători; - rezistenţă/toleranţă la factorii de stres abiotici:secetă, arşiţă, temperaturi scăzute, precipitaţii abundente; - rezistenţă la scuturare (persistenţa hilului pesămânţă); - pretabilitate ridicată la recoltarea mecanizată (tipulde plantă “afila“).
  • 6. La cultura de năut se urmăreşteidentificarea unor genotipuri cu următoarelecaracteristici morfo-productive:- productivitate (peste 2000 kg/ha) şi stabilitatearecoltelor an de an;- conţinut de proteină peste 22% (440 kg/ha proteinăbrută);- valoare ridicată a MMB – peste 300 g;- adaptabilitate ridicată la factorii de stres abiotici:secetă, arşiţă, precipitaţii abundente;- rezistenţă/toleranţă genetică la antracnoză - cea maipăgubitoare boală a năutului.
  • 7. La cultura de ricin se are în vedere identificarea unor genotipuri care să includă în genomul lorurmătoarele caracteristici morfo-productive:- productivitate: 2200-2500 kg/ha ;- conţinut de ulei peste 50% (770-875 kg/ha ulei);- precocitate ridicată;- scăderea gradului de ramificare a plantei în vederea îmbunătăţirii pretabilităţii la recoltarea mecanizată
  • 8. La cultura de bumbac se urmăreşte conservareagermoplasmei existente, completarea colecţiei de soiuri şi linii debumbac cu material genetic obţinut prin schimburi cu unităţi decercetare/bănci de gene şi evaluarea acesteia în condiţiile climatice dinsudul României (limita cea mai nordică a arealului de cultură abumbacului) în privinţa adaptabilităţii, productivităţii şi calităţii fibrei debumbac:- productivitate: 2000 kg/ha bumbac brut;- conţinut de fibră în bumbacul brut: 36-38% (720-750 kg/ha fibră);- lungimea fibrei pe sămânţă: 29-32 mm;- fineţea fibrei: peste 4500 Nm;- rezistenţa fibrei: peste 1,7 g.f/cm2;- precocitate ridicată: producţia obţinută până la sfârşitul luniiseptembrie să reprezinte 70% din producţia totală de bumbac brutrecoltat până la căderea brumei (aproximativ 20 octombrie).
  • 9. Plantele de cultură, care fac obiectul proiectului de cercetare 1.1.3, constituie alternative pentruagroecosistemele actuale în care ponderea o constituie cerealele păioase, floarea soarelui şi porumbul - plante decultură care necesită input-uri mari pentru etalarea unei capacităţi de producţie ridicate, cu impact negativ asupramediului. Speciile propuse pentru studiu, fiecare în felul ei, constituie alternative serioase pentruagroecosistemele din sudul ţării, zonă de cultură caracterizată prin aridizare accentuată, în contextul distrugeriisistemelor de irigaţii şi imposibilitatea, în prezent, a asigurării cerinţelor pentru apă ale culturilor în vederea obţineriiunor producţii mari şi sigure: - cultura de mazăre foloseşte foarte bine rezerva de apă acumulată în timpul iernii, înfloreşte şi fructificădevreme; - năutul este specia cea mai rezistenţă la secetă dintre leguminoasele pentru boabe; - ricinul este o specie care valorifică foarte bine regimul termic excedentar şi regimul hidric deficitar,reacţia plantei fiind aceea de formare a producţiei pe racemul principal; - bumbacul este o specie rezistentă la secetă datorită profunzimii sistemului radicular şi perozităţiiplantei. Germoplasma existentă la cele patru specii, precum şi continuarea lucrărilor de ameliorare în direcţiaîmbunătăţirii productivităţii, stabilităţii producţiei, precocităţii şi calităţii producţiei constituie o contribuţie importantăpentru obţinerea unor produse cât mai ecologice ca urmare a unor intervenţii mai reduse în cadrul tehnologiilor decultură cu subtanţe chimice, cu impact pozitiv asupra protecţiei mediului şi a calităţii vieţii:
  • 10. Valoarea tehnologică şi economică a leguminoaselor pentru boabe (mazărea de câmp şi năut) Efectul favorabil al leguminoaselorpentru boabe în asolamentele agricole este foartecunoscut, fiind dat în principal de fixarea biologicăa azotului atmosferic prin simbioza cu bacteriile dingenul Rhizobium, în urma căruia solul esteîmbogăţit cu circa 90-120 N kg/ha, rezultând oimportantă economie de energie convenţionalăconsumată cu producerea îngrăşămintelor chimice,o scădere a costurilor culturii leguminoase, dar şi aculturii succesoare, implicit o protejare a solului şia apelor freatice de acumulare a nitriţilor şi anitraţilor. Speciile de mazăre şi năut cultivateîn România, cu precădere în zona de sud, au uncomplex de agenţi de stres biologici (boli şidăunători) mai redus în prezent, datorită condiţiilorecologice existente, care se manifestă foarte înatacuri virulente sau letale pentru plante. Dacăaceşti agenţi biologici vor suferi schimbări majoreîn perioada următoare (10-20 ani), este necesar caplantele de cultură (mazărea, năutul) să fiepregătite prin existenţa unor soiuri/linii care săpoată lupta eficient cu organismele dăunătoare, ces-ar putea extinde sau să devină tot maidăunătoare. Producţia secundară aleguminoaselor (mai ales a mazării) este bogată înproteine (8-12%), depăşind de 8-10 ori conţinutulpaielor (0,7-1,3%), ceea ce le recomandă înutilizarea cu succes în furajarea animalelor,
  • 11. Culturile de mazăre şi năut sunt plante cu cerinţe reduse pentru temperatură în primele faze de vegetaţie, ceea cepermite cultivarea lor la desprimăvărare, mai ales dacă terenul a fost bine pregătit din toamnă, în unele cazuri chiar dintoamnă, cu condiţia ca plantele să nu fie răsărite ori să fie acoperite de un strat de zăpadă, iar gerurile să nu fie excesive însezonul rece. Necesarul de umiditate din sol pentru germinare şi răsărire este asigurat din precipitaţiile acumulate în sezonul rece(având nevoie de 95-120% din masa seminţei), pe parcursul perioadei de vegetaţie leguminoasele fiind nepretenţioase faţăde umiditate, fiind chiar defavorizate în anumite fenofaze (înflorire, formarea păstîilor, recoltare). Perioada de vegetaţie de până la maximum 120 zile calendaristice de la data răsăritului, le permite să evitemomentul instalării secetei de vară (mazărea) sau să suporte temperaturi mai ridicate (năut), datorită unor particularităţifiziologice ale plantelor ( stagnarea metabolismului în zilele cu temperaturi mai ridicate de 33°C). Producţia de proteină brută la mazăre şi năut poate fi de 440-750 kg/ha, la o producţie medie de boabe de2000-2500 kg/ha şi un conţinut mediu de proteină brută în bob de 26%, existând posibilitatea ca acesta să crească până la30% atât la mazăre, cât şi la năut. În cadrul germoplasmei existente la S.C.D.A-Teleorman există genotipuri aflate în stadii avansate de ameliorarecu conţinut de proteină brută ridicat corelat cu producţii de peste 2000 kg/ha. Valoarea alimentară a leguminoaselor Leguminoasele pentru boabe (mazăre, năut) au fost luate în studiu încă din cele mai vechi timpuri (cu peste5000 de ani î.e n se cultiva mazăre şi chiar năut), fiind descoperite diverse mărturii în siturile arhiologice şi scrieri antice. Importanţa leguminoaselor luate în studiu constă în valoarea proteică a semintelor (peste 24% proteină brută lamazăre, respectiv peste 22% proteină brută la năut cu digestibilitate mare (peste 90%), ceea ce le conferă o valoarealimentară şi furajeră ridicată. Conţinutul proteic din boabele de leguminoase depăşeşte de 2-4 ori pe cel al cerealelor păioase. Raportuldintre proteina brută şi componentele neproteice este de 1:2,8 la mazăre şi 1:3,0 la năut. Proteina din boabeleleguminoaselor nu formează acizi urici comparativ cu proteinele animale, a căror acumulare în organismul uman estedăunătoare. Costurile necesare pentru obţinera unui kilogram de proteină animală sunt mai ridicate, fiind necesare 5-7 kgproteine vegetale. Problema proteinelor în alimentaţia umană şi animală este în centrul atenţiei nutriţioniştilor, deoarece njci unsindrom de deficienţă nutritivă nu este dăunător organismului ca denutriţia proteică, cantitatea de proteină dintr-o raţieechilibrată a unui adult trebuie să fie de 1-1,2 g-kg-zi, reprezentând 11-13% din valoarea energetică a acestuia. Valoarea biologică a proteinelor vegetale ale leguminoaselor este dată mai ales de prezenţa aminoaciziloresenţiali cistina (2,05 g/16 g N),metionina (0,7-2,05 g/16 g N) şi triptofan (25-94 mg/16 g N) alături de alţi amionacizi (lizina,tronina, histidina, valina, izoleucina, leucina, fenilalanina şi arginina) în proporţii echilibrate, comparativ cu proteina deorigine animală.
  • 12. Compoziţia chimică a boabelor de năut conferă plantei valoare alimentară deosebită, la 100 g substaţă uscatăfiind înregistrate: carbohidraţi (18%), grăsimi (5.9%), celuloză (4.3%), calciu (210 mg), fier (8,1-10,7 mg), fosfor (270 mg),provitamina A (350-364 mg), vitamina B1 (0,11-0,33 mg), vitamina B2 (0,56 mg), nicotinamide (2,9 mg), vitamina C (5,6 mg înboabele uscate şi 8-19 mg în boabele germinate) la care se adaugă aminoacizii esnţiali (0,18-0,28%). Pe lângă boabele uscate, de la aceste plante se utilizează în alimentaţia omului păstăile verzi, precum şi boabele verzi,făinuri din boabele uscate, dar şi boabe germinate, care au un conţinut foarte ridicat de vitamina C (năut). Bioterapeutic, năutul este o plantă excelentă. Seminţele de năut au utilizări terapeutice în medicina umanătradiţională. Acţionează ca diuretic, contribuind la eliminarea acidului uric şi clorurilor din organism, este antiseptic urinar,stomahic, energetic, vermifug. Este recomandat în oligurie, litiază urinară, insuficienţă digestivă, combaterea paraziţilorintestinali, în stări congestive ale ficatului, astenii, activităţi care necesită efort fizic. De asemenea, este recomandat pentruatenuarea durerilor în pleurezii, nevralgii şi răceli (folosirea cataplasmelor de năut).
  • 13. Ricinul Ricinul este o plantă uleioasă cu multiple aplicaţii nealimentare, fiind una dintre plantele oleaginoase cu cel maimare conţinut de ulei (48,2-58,4%), fără a intra în competiţie cu alte plante uleioase alimentare. Alături de ulei, seminţele de ricin mai conţin: proteine (15%), celuloză (18,8%), hidraţi de carbon (13-20%). Principalul acid gras pe care îl conţin seminţele de ricin este acidul ricinoleic (81-90%), alături de care se mai găsesc:acid oleic (2,0-3,3%), acid linoleic (4,1-4,7%), acid linolenic (0,5-0,7%), acid stearic (0,7-1,1%), acid palmitic (0,8-1,1%), acidarahidic (0,3-0,8%), acid palmitoleic (urme-0,2%) şi acid dioxistearic (0,6-1,0%). Uleiul de ricin este folosit din antichitate pentru iluminat (menţine flacăra albă şi fără funingine), la ungerea părului,pentru obţinerea produselor cosmetice (pentru alungirea genelor).
  • 14. Uleiul de ricin este nesicativ (81-86), reprezentând una dinprincipalele materii prime în numeroase ramuri industriale:-industria textilă: degresant, muiant, material de impermeabilizare sau defixare a culorilor, obţinerea fibrelor textile grosiere (tulpina de ricin);-industria aviatică: ca lubrefiant la motoare şi lagăre cu frecări puternice,lichid pentru cricuri hidraulice de mare performanţă etc;-industria vopselelor, lacurilor şi emulsiilor de cea mai bună calitate(datorită adeziunii şi durabilităţii uleiului de ricin), ca ulei dehidratat cândpoate depăşi valoarea uleiului de in (culorile nu se îngălbenesc);-industria cosmeticelor: prin cracarea uleiului de ricin (realizată prindistilarea uscată la 300°C) se obţin produse intermediare (arome subtilede flori şi fructe), săpunuri transparente, şampon etc;-industria cauciucului şi a maselor plastice: se poate obţine cauciuc sinteticmai economic decât cel natural, mase plastice (râslanul);-industria tipografică: cerneluri, hârtie-carbon;-industria pielăriei: detersiv, fixatori de culori pentru pieile naturaletăbăcite cu crom, obţinerea pielii artificiale, la fixarea flexibilităţii lustruluietc;-alte industrii: obţinerea unor acizi graţi speciali, a unor substanţesinergice în industria pesticidelor, detergenţi speciali, ceruri speciale etc. Uleiul de ricin are utilizări largi în medicina umană şianimală, în special la obţinerea substanţelor cu rol în purgaţie şi pentruobţinerea unor substanţe folosite în tratarea unor afecţiuni ale epidermei.Se apreciază că uleiul de ricin are peste 200 de întrebuinţări în care nupoate fi înlocuit sau în care dă produse indispensabile prin calitatea şieconomicitatea lor. Uleiul de ricin este o sursă excelentă de biocombustibil,înlocuind în orice proporţie motorina, putându-se reveni la aceasta fărăprobleme şi fără modificări ale motoarelor. S-a calculat că, în ceea cepriveşte cantitatea de ulei obţinută de pe 1 ha de plante oleaginoase,ricinul ocupă locul 2, situându-se după palmier, fiind urmat de rapiţă,arahide, floarea soarelui, şofrănel şi soia.
  • 15. Uleiul de ricin este un lichid vâscos, aproape incolor sau slab gălbui, are miros şi gust particular, o densitate de0,945-0,966 g/dm3. La 0°C se tulbură, iar la -16°C trece într-o formă albicioasă cu consistenţă moale. Este solubil în alcool,acid acetic, eter şi cloroform. Turtele, rezultate după extragerea uleiului de ricin, sunt bogate în albumină şi hidraţi de carbon. După extragereaalcaloidului toxic (ricinina), precum şi a substanţelor alergene (glicoproteine, toxalbumina) turtele constituie un adaosvaloros în furajele combinate folosite în creşterea animalelor. Datorită conţinutului ridicat de azot (6,37 %) şi fosfor (2,55%) din turtele de ricin, ele se pot folosi ca îngrăşământorganic, având o valoare fertilizantă mai mare decât gunoiul de grajd. Tulpinile de ricin se folosesc pentru fabricarea mucavalelor, hârtiei de ziar a plăcilor aglomerate, a fibrelor pentrufunii, sfoară pentru saci, saltele etc. Frunza plantelor de ricin este folosită ca hrană în creşterea viemilor de mătase din specia Phylosamia ricini. Mătaseaobţinută de la viermii de mătase crescuţi cu frunze de ricin este de calitate superioară, alb-strălucitoare, cu firul fin (30-35microni). Bioterapeutic, uleiul de ricin este folosit ca purgativ şi în parazitoze intestinale, eliminarea negilor, a petelor de ficatapărute la vârstnici pe faţă şi pe mâini, la tratarea bătăturilor, alopecie, cicatrici cheloide, ulceraţii, acnee. Foloseşte laprepararea unui unguent cicatrizant utilizat în chirurgie. Posedă calităţi antitumorale şi este utilizat în producţia deimunotoxine. Agrotehnic, ricinul are unele avantaje care nu pot fi subestimate: foloseşte efectul remanent al îngrăşăminteloraplicate plantei premergătoare prin explorarea staturilor mai adânci ale solului datorită sistemului radicular pivotant şiadînc, consum redus de pesticide, este pretabil la cultivarea pe suprafeţele din jurul localităţilor, valorifică terenurile maipuţin fertile şi uşor acide, rezistent la secetă din sol datorită pătrunderii rădăcinilor în straturile mai adânci ale solului şistratului de pruină sau ceară prezente pe organele aeriene ale plantei. Ricinul este o plantă meliferă şi ornamentală. Valoarea economică –utilizări în diferite domenii: industrial, agricol, terapeutic. Plantă foarte rezistentă la secetă, putând suporta perioade lungi cu temperaturi ridicate şi umiditate atmosfericăscăzută. Nu intră în competiţie cu alte culturi alimentare, putând fi cultivat pe soluri mai sărace şi suprafeţe situate înpreajma localităţilor, întrucât nu este expus distrugerii de către animale, datorită toxicităţii plantei. Producţia de sămânţă la hectar în limitele largi, pe plan mondial, de la 600-750 kg/ha pentru soiuri, putând ajunge la7000 kg/ha în cazul cultivării hibrizilor de ricin. Producţia de ulei rezultată se situează între 350-650 kg ulei/ha în cazul nefertilizării, neirigat, putând atinge 1600 kgulei/ha, în zonele de cultură intensivă. Ricinul contribuie la purificarea aerului prin cantităţi ridicate de bioxid de carbon (estimată la 17,3 tone/ha) datorităparticularităţilor fiziologice ale plantei.
  • 16. Variabilitatea genetică a caracterelor cantitative în cadrul materialului biologic din colecţia de soiuri şi linii demazăre, existentă la S.C.D.A. Teleorman, este mare (tabelul 1), astfel:• talia plantei are o variabilitate cuprinsă între 29,5 cm (Austin) şi 106,7 cm (Binar);• înălţimea de inserţie a primei păstăi variază de la 22,0 cm (PMG 201) până la 85,0 cm (Binar);• numărul de ramuri pe plantă are o variabilitate genetică foarte largă, de la plante fără ramificaţii până lagenotipuri cu 5 ramificaţii pe plantă (Odeon);• numărul de noduri tulpinale până la prima păstaie este cuprins între 18,7 (T-205/92) şi 8,3 (Koral, Gniewko, TR90/85);• numărul de păstăi formate pe plantă are o variabilitate genetică cuprinsă între 4,1 (Eiffel) şi 22,3 (Tara);• numărul de boabe formate pe plantă variază între 15,1 (F 1422/97) şi 96,0 (PMG-149);• numărul de boabe în păstaie are o variabilitate cuprinsă între 1,9 boabe/păstaie (Frilene) şi 7,1 boabe/păstaie(EG-59);• greutatea boabelor pe plantă este cuprinsă între 3,98 g (F-192/00) şi 23,0 g (TR 44/77);• masa a o mie de boabe, de asemenea, are o variabilitate mare, de la 168,7 g (Tara) la 319,0 g (F 603/98), circa88% din genotipurile de mazăre depăşind valoarea de 200 g. În ceea ce priveşte tipul de plantă, valoarea germoplasmei de mazăre creşte datorită prezenţei tipului „afila” (42genotipuri), care asigură perspectiva diversificării genetice a materialului biologic existent în privinţa pretabilităţii larecoltarea mecanizată. Materialul biologic de năut testat la S.C.D.A. Teleorman în colecţia de soiuri şi linii cuprinde o largăvariabilitate a caracterelor genetice cantitative şi calitative agronomic utile, mai ales în ceea ce priveşteelementele de productivitate, pretabilitatea la recoltarea mecanizată şi rezistenţa la stresul termic şi hidric.
  • 17. Au fost testate 110 genotipuri de năut, reprezentate prin soiuri şi linii stabilizate caracterizate astfel:•germoplasma conţine 12 genotipuri cu portul erect al plantei (E), 12 genotipuri cu portul erect/semierect (E/SE),37 genotipuri cu portul semierect (SE), restul formelor având un port semierect/semiculcat (SE/SC) şi numai 7genotipuri cu portul culcat (C), caracteristică genetică care este corelată şi influenţează direct recoltareamecanizată;•talia plantei are o variabilitate suficientă pentru a continua lucrările de ameliorare în sensul măririi acestui caracter,corelat pozitiv cu productivitatea, fiind cuprinsă între 27,0 cm (Zimistanîi) şi 59,4 cm (N-257/01);•inserţia primei păstăi este un caracter genetic care influenţează în mare măsură reducerea pierderilor de recoltă larecoltarea mecanizată, având o variabilitate mare, de la 16,0 cm (Zimistanîi) până la 33,3 cm (Ratidium);•numărul de ramificaţii principale pe plantă, ca element al productivităţii, variază de la 1,0 ramuri/plantă (24 forme)până la maxim 2,7 ramuri/plantă (Obrazţov Ciflik 1,4 kr (1)), majoritatea având circa 2,0 ramuri/plantă;•numărul total de păstăi pe plantă, caracter genetic care determină direct productivitatea plantei, are o variabilitatemare, de la 23,3 păstăi/plantă (EG-107) până la 96,4 păstăi/plantă (N-189/01);•numărul de păstăi fertile variază de la 22,7 păstăi/plantă (EG-107) până la 80,8 păstăi/plantă (N-189/01);•numărul de păstăi sterile pe plantă are o strânsă legătură cu rezistenţa plantelor de năut la stresul hidric şi termic,trei genotipuri fiind foarte rezistente (Cicero, Agonrae, NR. 307), variabilitatea caracterului fiind situată între 0 şi26,8 păstăi sterile/plantă (PI 357649);•numărul de boabe formate pe plantă se situează între 16,6 boabe/plantă (PI 357649) şi 97,0 boabe/plantă (N-189/01);•numărul de boabe în păstaie, caracteristică care influenţează direct productivitatea plantei, are o variabilitatecuprinsă între 1,0 boabe/păstaie (numai 6 genotipuri) şi 2,37 boabe/păstaie (NR. 300). De asemenea, seevidenţiază şi genotipul NR. 26 Ruse (2,1 boabe/păstaie);•greutatea boabelor pe plantă înregistrează o variabilitate cuprinsă între 4,4 g pe plantă (PI 357649) şi 28,8 g peplantă (N-189/01);•variabilitatea masei a o mie de boabe (MMB) este suficientă pentru îmbunătăţirea acestui caracter, fiind situatăîntre 165,0 g (PP 87) şi 488,0 g (EG-107). Evidenţiem existenţa în cadrul colecţiei de soiuri şi linii de năut a 70genotipuri cu valoarea MMB-ului cuprinsă între 250 şi 350 g şi a 3 genotipuri cu MMB mai mare de 350 g (NT 4-90,348 g; PI 370418, 395 g; EG-107, 484 g);•culoarea bobului variază astfel: galben deschis, galben, galben roşcat, maro roşcat, maro, negru;•forma bobului este variabilă de la rotund cu tegumentul neted până la formă muchiată cu tegument rugos.
  • 18. Colecţia de soiuri şi linii de ricin testate la S.C.D.A. Teleorman cuprinde 65 genotipuri care au prezentat o marevariabilitate genetică a caracteristicilor agronomic utile, astfel:• talia plantei are o variabilitate cuprinsă între 50,0 cm (M-301/1) şi 126,0 cm (T-444-449/02);• înălţimea de inserţie a racemului principal, caracteristică a precocităţii, s-a situat între 32,0 cm (Riscio 104) şi 99,3 cm (TR-248-249/89);• lungimea racemului principal, oscilează între 15,0 cm (M 301/1) şi 61,6 cm (T-207-215/02);• numărul de noduri pe tulpină până la inserţia racemului principal arată că cel mai precoce genotip este Hazera 22 (7noduri), iar cel mai tardiv este TR-144 fără ţepi (13,5 noduri);• variabilitatea numărului de raceme secundare este mică, fiind situată între 0 şi 3,3 raceme secundare, 9 genotipuri putândfi considerate monoracemale, 24 genotipuri cu maximum 1 racem secundar, 26 genotipuri cu 1,1-2,0 raceme secundare şinumai 6 genotipuri cu 2,1-3,3 raceme secundare ajunse la maturitate. Se evidenţiază genotipurile TR 248-249/89, TR449/92, Interspersed 1, Vir 2, Vir 3, Riscio 104, Ricin ornamental, linia 20Tx6T, linia (3TxTR)VL, care formează practic întreagaproducţie pe racemul principal, obiectiv de dorit în procesul de ameliorare în condiţiile arealului de cultură a ricinului dinRomânia, conferind o pretabilitate ridicată la recoltarea mecanizată, siguranţa şi stabilitatea unor producţii economice;• numărul de capsule formate pe racemul principal are o mare variabilitate genetică, fiind influenţat în mare măsură şi decondiţiile climatice din perioada de vegetaţie, este cuprins între 9,5 capsule (Cnes 1) şi 112,5 (TR 144 fără ţepi);• greutatea capsulelor de pe racemul principal are o variabilitate cuprinsă între 7,5 g (Cnes 1) şi 144,7 g (TR-100/93);• numărul de seminţe are o variabilitate situată între 13,0 g (Guarani) şi 246,5 g (TR 144 fără ţepi);• numărul de seminţe seci, caracteristică ce se află în strânsă legătură cu rezistenţa la stresul hidric şi termic, este cuprinsîntre 2,3 (Ricin ornamental) şi 45,1 (TR 144/93), evidenţiindu-se 10 genotipuri de ricin care au înregistrează un număr de 10seminţe seci/racem;• greutatea seminţelor formate pe racemul principal are o variabilitate mare, fiind cuprinsă între 4,0 g (Guarani, Cnes 1) şi68,5 g (TR 144 fără ţepi);• randamentul de boabe are o variabilitate genetică foarte mare, oscilând de la 33,3% (Guarani) până la 73,8% (VIR 3);• valoarea masei a o mie de boabe înregistrează o variabilitate genetică situată între 182,0 g (TR 207-215/02) şi 380,0 g (TR-20), 44 genotipuri având valoarea MMB-ului peste 250 g;• procentul de ulei din boabe oscilează între valoarea minimă de 46,8% (Ricin ornamental) şi valoarea maximă de 54,8% (TR100/93), numai 3 genotipuri înregistrând valori mai mici de 50% a conţinutului de ulei din boabe;• variabilitatea culorii plantelor în cadrul genotipurilor testate este de la verde nepruinat, verde pruinat, roşu nepruinat laviolet pruinat.
  • 19. Bumbacul Bumbacul este una din cele mai importante plante tehnice din lume,folosită atât ca plantă textilă (70-75% din producţia mondială de fibre naturalefilabile şi 50% din producţia mondială de fibre naturale+artificiale), dar şi ca plantăuleiosă (7% din producţia mondială de ulei alimentar). Fibra de bumbac este o materie primă prin excelentă, folosită pentru nevoivestimentare, casnice şi industriale. Utilizarea atăt de largă se datoreazăproprietăţilor fiuico-mecanice cumulate în fibra de bumbac: lungime, grosime,rezistenţă, răsucire, culoare, elasticitate, higroscopicitate, care-I conferă însuşireagenerală de fibră textilă de cea mai bună calitate, superioară fibrelor textileartificiale, animale şi chiar altor fibre textile naturalevegetale. Seminţele de bumbac conţin 20-27% ulei slab sicativ, cu numeroaseîntrebuinţăriîn industrie, fiind în acelaşi timp unul din cele mai pretenţioase uleiuride masă (după extragerea gossypolului prin hidroliză simplă). Uleiul de bumbacfolosit în alimentaţia umană contribuie la reducerea colesterolului cu 50%. Uleiul de bumbac se poate folosi direct în alimentaţie sau în industrie laprepararea conservelor, săpănului, stearinei, glicerinei, vaselinei, diferiţi lubrefianţietc. Din 1000 kg bumbac brut se pot obţine: 3500 m pânză, 10 kg vată, 100 l uleicomestibil, 450 kg şroturi şi făină furajeră. Din sămânţa de bumbac prelucrată pentru extragerea uleiului alimentar seobţin următoarele produse: linters (fibra scurtă)- 5%, coji de seminţe -32%, şroturi-40%, ulei-18% şi pierderi-2%. Lintersul se foloseşte în diferite ramuri industriale pentru fabricarea devată, fibre artificiale, piele artificială, materiale izolante, celuloid, colodium, sticlăartificială, hârtie transparentă pentru ambalaj,pelicule cinematografice şifotografice, mătase artificială, păr artificial,ebonită ,I multe materiale explozibile:piroxilină, dinamită, nitroglicerină, praf de puşcă, etc. Cojile seminţelor se folosesc pentru fabricare diferitelor substanţeexplozibile, hârtie de ambalaj, umplutură în diferite prefabricate care imită lemnul,izolaţii termice, în îngrăşămintelor, spirtului, dar şi ca nutreţ în hrana animalelorsub formă de făină.
  • 20. Şroturile conţin 34% substanţe proteice, fosfor, calciu, complexul vitaminelor B şi lipide, fiind folosite în hranaanimalelor, dar şi ca îngrăşământ. După extragerea gossypolului pot fi folosite ca făinuri ăn alimentaţia umană. Gossypolul extras în procesul industrial este folosit în sinteza unor preparate farmaceutice. De la bumbac se folosesc toate organele plantei, care au diverse întrebuinţări: din tulpini se obţin combustibili, pastă dehârtie, plăci aglomerate; scoarţa tulpinii se foloseşte în sinteza unor medicamente; din valvele capsulelor se obţin materiitanante, se fac aranjamente florale; din frunze se extrag acizi malici şi citrici; din rădăcini se extrag diferite preparatefarmaceutice.Bumbacul este o cultură meliferă, dar şi o plantă valoroasă agrotehnic:-este rezistent la secetă datorită profunzimii sistemului radicular şi a perozităţii accentuate a organelor aeriene;-suportă bine monocultura;-foloseşte foate bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare, reacţionând bine la doze moderatede îngrăşare. Bumbacul este considerat o cultură strategică în multe ţări, datorită multiplelor întrebuinţări în diverse ramuriale economiei unui stat. Ponderea producţiei timpurii (recoltată până la sfârşitul lunii septembrie) din recolta totală de bumbacbrut oscilează între 70-80%, la genotipurile testate în condiţiile deosebit de favorabile pentru bumbac ale anului2011 situându-se la nivelul de 77,4-99,3%, condiţii abiotice care au influenţat favorabil formarea unui număr marede capsule pe plantă, fără să fie prezent fenomenul de avortare a florilor şi tinerelor fructificaţii(capsule tinere cudiametru de până la 5 mm); -Lungimea fibrei pe sămânţa de bumbac are limite cuprinse între 28,5-32,5 mm; -Conţinutul de fibră în bumbacul brut este cuprins între 38-40%; -Greutatea medie a capsulei are o variabilitate cuprinsă între 5,5-5,8 g.
  • 21. De asemenea, au fost identificate 2 linii de mazăre, 2 linii de năut şi o linie de ricin, care vor fi înmulţite în anul 2012 pentru a fi testate în reţeaua ISTIS. Rezultatele obţinute: În această fază s-a realizat dotarea cu mijloace fixe şi aprovizionarea cu materiale consumabile necesare atingerii obiectivelor propuse pentru buna desfăşurare a proiectului. S-a întocmit raportul de cercetare pentru faza I/2011.Concluzii: Obiectivul şi activităţile fazei I/2011 a proiectului 1.1.3./2011 au fost realizate din punct de vedere tehnic întotalitate, iar din punct de vedere economic în proporţie de 100%. Propuneri pentru continuarea proiectului: Având în vedere obiectivul principal al proiectului, precum şi obiectivele măsurabile ale proiectului decercetare 1.1.3., considerăm necesară continuarea proiectului pentru a avea posibilitatea diversificării materialului biologicexistent la culturile de mazăre, năut şi ricin, a conservării germoplsmei de bumbac şi identificării unor genotipuri capabile sărăspundă necesităţilor unei agriculturi durabile prin obţinerea unor resurse de materii prime cât mai ecologice, protecţiamediului, îmbunătăţirea calităţii vieţii, în condiţiile tot mai accentuate de stres hidric şi termic din sudul României, ca urmarea încălzirii globale.