Your SlideShare is downloading. ×
analiza financiara aprofundata
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Introducing the official SlideShare app

Stunning, full-screen experience for iPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

analiza financiara aprofundata

7,742
views

Published on


0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
7,742
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
286
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” IAŞIFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILORSILVIA PETRESCUANALIZĂ FINANCIARĂAPROFUNDATĂCONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZSTUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREAAUDIT ŞI MANAGEMENT CONTABILIAŞI - 2005
  • 2. Analiză financiară aprofundată 3IntroducereAbordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderiiprin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţiieconomice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct înperformanţele financiare ale întreprinderii.Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, ametodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analizafinanciară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sintezăşi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între fenomenul economic şireflectarea lui în decizia financiară.În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiarăaprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc bazateoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice – studii de caz-careilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii financiare necesareelaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi.Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiarepe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anualeale întreprinderii – folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul derezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizândevaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii,indiferent de domeniul de activitate.Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, caetapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şi abilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate.În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspecteleteoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvareşi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnosticfinanciar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii.Manualul se adresează absolvenţilor de la facultăţile de profil economic
  • 3. Analiză financiară aprofundată4care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate laSpecializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de laînvăţământul post-universitar şi de masterat în domeniul financiar contabil,Specializarea Contabilitate şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şicandidaţilor la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egală măsurăel poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şifinanciar-bancar.Ne exprimăm convingerea că lucrarea este perfectibilă şi apreciem cabinevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.Prof. univ. dr. Silvia PetrescuFacultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorUniversitatea “A. I. Cuza” Iaşi
  • 4. Analiză financiară aprofundată 5CUPRINSIntroducere...........................................................................................................3CUPRINS................................................................................................................5CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare ...................................91.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare ................................................91.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiară ..........................................131.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiare..........................151.4. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare ...................................191.5. Metodologia analizei financiare..................................................................231.7. Etapele analizei financiare..........................................................................29CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe bazacontului de rezultat..............................................................................................302.1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şipierdere ..............................................................................................................302.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune.............................332.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ........352.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri................................................................372.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiului......................................................432.2.1.3. Analiza valorii adăugate ...............................................................472.2.1.4. Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei .................2.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea....602.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării ..........................622.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor....................................................662.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor.............................672.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare ......................................................702.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri..................................72
  • 5. Analiză financiară aprofundată62.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei.............................772.4. Analiza marjelor de rentabilitate.................................................................812.5. Analiza rezultatului din exploatare.............................................................832.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri...............................................862.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute..................................862.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri..............................882.7. Analiza ratelor de rentabilitate....................................................................902.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate .................................912.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ..............................912.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale...........................942.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor .............................................962.8.1. Analiza cost – volum - profit ...............................................................972.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor 1032.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare.................................................1032.8.2.2. Evalurea riscului financiar..........................................................1052.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)..................................................1072.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare.................109CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.............................................................................................................................1103.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei financiare..........................................1103.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ..........................................1113.3. Analiza echilibrelor financiare..................................................................1193.3.1. Analiza situaţiei nete..........................................................................1213.3.2. Analiza fondului de rulment ..............................................................1253.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment ............................................1283.3.4. Analiza trezoreriei..............................................................................1303.3.5. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională.........................1323.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios).........................................1363.4.1. Analiza ratelor de structură a bilanţului.............................................1363.4.2. Analiza ratelor de finanţare; structura finanţării................................1403.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ .................................1433.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate; riscul financiar ................................145
  • 6. Analiză financiară aprofundată 73.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii............................................................1553.6. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate)............................................1623.7. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante........................................1723.7.1. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante.............................1723.7.2. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante ..............1743.8. Indicatori specifici analizei bursiere.........................................................179CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri............................................1844.1. Fluxuri de fonduri în întreprindere ...........................................................1844.2. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie.......................1884.3. Analiza fluxurilor de numerar...................................................................1924.4. Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri .....................................1964.5. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri.............................................2074.5.1. Analiza rentabilităţii economice ........................................................2104.5.2. Analiza rentabilităţii financiare .........................................................2134.5.3. Rentabilitatea financiară şi îndatorarea..............................................215Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223Bibliografie .........................................................................................................248
  • 7. Analiză financiară aprofundată8
  • 8. Analiză financiară aprofundată 9CAPITOLUL 1BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE1.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiareDicţionarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşteAnaliza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei uneiîntreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea, pornind de la bilanţ,contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau carepot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său.Parte componentă a analizei economico-financiare, analiza financiarăeste inclusă în categoria analizelor cu scop special, care a apărut şi s-a dezvoltatmai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Printre factoriicare au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fiamintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni; creşterea rolului băncilor şiinstituţiilor financiare în economie.Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţiloranonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentruasigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci, indiferent de evoluţiasituaţiei financiare a întreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelorrămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. Analiza financiară se limitadoar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii.În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilornu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic şi contabil deprofit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în
  • 9. Analiză financiară aprofundată10funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordaremodernă a analizei financiare, care tinde să devină un sistem de tratare ainformaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilorfinanciare. Rolul acestei discipline a crescut, în sensul că ea nu se limitează numaila date financiare, dar integrează date economice şi bursiere, iar rezultateleanalizei sunt integrate în modele financiare, necesare elaborării previziunilor.Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze:1. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilorde talie mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani, ceea ce a impusbăncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analizămai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite.2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-platăle-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar, deoarecenoţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiuluiechilibrelor financiare şi costului capitalului, indiferent de provenienţa lui.4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflaţia, variaţiilecursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii.5. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehniciadaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile alediferitelor ţări.Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelordiverşilor utilizatori, în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes.Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii,acţionarii actuali si potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale,analiştii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind:gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzulunui credit, achiziţia totală sau parţială a întreprinderii.Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar,parte a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcţiuneafinanciar-contabilă a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii - analiza
  • 10. Analiză financiară aprofundată 11internă – sau din exterior de către organisme specializate, financiar-bancare, saude specialişti independenţi (analişti financiari) - analiza externă – conduce ladiagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverşilorutilizatori interni sau externi,.1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorulîntreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizeazăaspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul. Ea are la bază datecare permit efectuarea unor studii de fineţe, având mai multe obiective:a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii, prinurmărirea echilibrelor financiare, a rentabilităţii, solvabilităţii şi riscului financiar.b) Pe această bază, se vor orienta deciziile de investiţii, de finanţare, dedistribuire a dividendelor, elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile,cheltuielile financiare, trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii.c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne.d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară estefundamental pentru gestionari (manageri), clarificând nu numai politicafinanciară, ci şi politica economică generală a întreprinderii care motiveazăcomportamentul actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi.2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii – particulari sau întreprinderi –sunt direct interesaţi în creşterea valorii întreprinderii, deoarece ei investesccapitaluri supuse la riscuri. Remunerarea acţionarilor este constituită prindividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. În concepţia unor autori (F.Modigliani şi M.H.Miller), valoarea acţiunilor este dependentă de profit,independent de dividende, în timp ce alţi autori (M.Gordon, E.Shapiro) considerăcă acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelorestimate.În practică, investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate deîntreprindere, fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul peacţiune şi plus-valoarea în capital), cât şi în rentabilitatea imediată prin studiulpoliticii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase.Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate alîntreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici, fiind interesaţi în îndatorarea
  • 11. Analiză financiară aprofundată12acesteia, capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor.3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid înbănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilorlor, aceasta se utilizează şi de către întreprinderile care consimt să ofereîmprumuturi sau avansuri altor întreprinderi, sau care vând pe credit. Analizadiferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung:a) Pe termen scurt, creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii,adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt, dar nurămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesaţi demărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment.b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate,băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii, decare depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. Ei sunt interesaţi demărimea datoriilor, posibilitatea de rambursare, capacitatea de autofinanţare aîntreprinderii, precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat.c) Pe termen scurt şi pe termen lung, creditorii sunt interesaţi de structurafinanciară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar(raportul datorii-capitaluri proprii).4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditoricomerciali, interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordareade facilităţi, vizează solvabilitatea întreprinderii, clienţii interesaţi în colaborareape termen lung, vizează evaluarea continuităţii întreprinderii.5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite,întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. Maimult, regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva dea participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. Aceasta creează interesulsalariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt, dar şi păstrarea locurilor demuncă prin echilibrul financiar pe termen lung, care să asigure perenitateaîntreprinderii şi evitarea riscului de faliment.6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să seasigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitateaanumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare, cum ar fi de exemplu politica în
  • 12. Analiză financiară aprofundată 13domeniul amortismentelor.7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilorîntreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiazăinformaţiile economice şi financiare, ţin legătura cu serviciile financiare aleîntreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evaluaacţiunile pe piaţa financiară. Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectivdocumentele, punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pecare au efectuat-o, evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şiriscuri, care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar.Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentrurelaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate.1.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiarăConform definiţiei date de Dicţionarul fiduciar financiar francez,Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituieansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare aleîntreprinderii, ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la celmai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constantal utilizării corecte şi eficiente a fondurilor, ca principala restricţie a rentabilităţii.Cu alte cuvinte, gestiunea financiară urmăreşte adaptarea în fiecaremoment a resurselor şi utilizărilor de fonduri, ţinând seama de funcţiuneaindustrială şi comercială a întreprinderii, de situaţia sa particulară şi de evoluţiaconjuncturii economice.Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează maiales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelorpe termen scurt, gestiunea încasărilor la termen, situaţia finanţării şi autofinanţării.Oiectivele gestiunii financiare, adesea contradictorii, situiază pe primulloc securitatea întreprinderii, nu numai solvabilitatea, respectiv, capacitatea de aface faţă scadenţelor, dar şi flexibilitatea, adică o structură financiară care să lasesuficientă supleţe gestiunii, furnizându-i fondurile necesare exploatării curente, curiscurile aferente.Pe de altă parte, rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea
  • 13. Analiză financiară aprofundată14dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilorproprii. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsiriiunui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale aîntreprinderii.Analiza financiară, ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şimijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vedereaadoptării unor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţieifinanciare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategieiîntreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază agestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelorîntreprinderii, în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor, în studiul fluxurilorfinanciare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor.Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare,atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile,finanţarea şi repartizarea profitului), cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termenscurt (deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare).Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercitareacontrolului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada:Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiuneÎn prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil,aceasta integrând studiul mediului întreprinderii, prin analiza tendinţelor evoluţieisectorului şi a domeniului concurenţial.Utilizată într-o optică de investiţii bursiere, analiza financiară serveşte laevaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale, prin acordarea uneivalori întreprinderii, care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie încazul întreprinderilor cotate la bursă.În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional, analiza financiarăeste tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic.
  • 14. Analiză financiară aprofundată 151.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiareAnaliza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptatescopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar; parte a diagnosticuluieconomico-financiar, alături de diagnosticul contabil, fiind orientat în special sprerentabilitatea şi riscurile întreprinderii.Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de acunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizeazărecunoaşterea anumitor boli după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelorşi instituirii terapiei necesare vindecării. În acest scop se parcurg trei etape:I. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare.II. Identificarea unei afecţiuni, ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis.III. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate.Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, procedeazăîn acelaşi mod, având câteva obiective generale:1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţiafinanciară şi a performanţelor întreprinderii;2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii;3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unoracţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei.Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţiifinanciare a întreprinderii, punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare,prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente şi viitoare ce decurg din situaţiafinanciară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor.Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselorutilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic.Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere alacţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (angajaţi şi manageri).Astfel, diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizeazărăspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte:1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioadaexaminată şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.
  • 15. Analiză financiară aprofundată162) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelorfolosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă.3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceastaeste echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprtfinanciar convenabil.4) Riscurile: care sunt ele, dacă întreprinderea prezintă puncte devulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu.Dacă se urmăreşte creşterea, se verifică dacă întreprinderea are suficienteresurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentăfără riscul de a dezechilibra structurile financiare. De asemenea se verifică dacăîntreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii, ceea ceimpune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite.Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat eleîntre partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelorîntreprinderii, care se reflectă în echilibrul financiar. Aici se urmăreşte în primulrând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate, în sensulaptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung,ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii.În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea,ceea ce impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriuşi a datoriilor. Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate, aparerentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile.În al treilea rând, trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei saleîntreprinderea a ştiut să-şi menţină echilibrul financiar, ceea ce impune studiereafluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciţii. Aici intereseazăcare au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiţiicorporale, necorporale, financiare, rambursarea împrumuturilor) şi de ce noiresurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite).Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii înfinanţarea creşterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxurifinanciare, continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică, pentru aprevedea evoluţia structurilor financiare.
  • 16. Analiză financiară aprofundată 17Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiarexterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel:Obiectivul Utilizatorul Analiza vizează ExecutantulCredite bancare Banca Solvabilitatea Specialiştii băncii creditoareCredit inter -- întreprinderiFurnizorul Echilibrul financiar petermen scurtDepartamentul specializatal furnizorului.DescoperirebancarăBancacreditoareEchilibrul financiar petermen scurtServiciile specializate alebăncii creditoare.Împrumut petermen lungBancacreditoareEchilibrul financiar peterm. scurt + Planul definanţare previzional.Serviciile specializate alebăncii sau creditorului.Introducere labursăAcţionarii Rentabilitatea poten -ţială pentru acţionariServciile specializate alebăncilor; Analiştii financiari.PrivatizareaîntreprinderiiStatul;InvestitoriiSituaţia financiarăactuală; Rentabilitateapotenţială pentrustudiul de evaluare.Cabinetele de audit şi decomisari de conturi; Serviciilespecializate ale băncilor;Specialiştii evaluatori.Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiarparcurge mai multe etape succesive complementare:I. Analiza creşterii întreprinderiiÎn această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatarea întreprinderii, independent de funcţiunea financiară, în trei timpi succesivi:1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri, producţia exerciţiului, valoarea adăugată,marja comercială şi a elementelor componente, cu următoarele precizări:a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra deafaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuricostisitoare şi generatoare de depreciere);b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate, supra-evaluareaei dă o imagine eronată asupra rezultatului.2) Mijloacele puse în operă: personalul; capitalul economic.3) Rezultatele obţinute: Excedentul brut al exploatării, rezultatul exploatării,rezultatul curent, rezultatul brut şi net al exerciţiului.Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni
  • 17. Analiză financiară aprofundată18(financiară, comercială).II. Analiza rentabilităţiiExaminarea rezultatelor în sine nu este suficientă; numai din confruntarearezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poateaprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi a altor funcţiuni:1) Marjele brute şi nete de rentabilitate;2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară.III. Echilibrul structurilor şi strategia financiarăCreşterea este o sursă de dezechilibre; fluxurile de operaţiuni se voracumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii, iaracumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puţin armonios, ceea ceimpune aprecierea nivelului echilibrului financiar:1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier;2) Determinarea independenţei financiare;3) Acoperirea capitalurilor investite;4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii, finanţarea investiţiilorIV. Aprecierea şi evaluarea riscurilorNatura creşterii întreprinderii, nivelul rentabilităţii, dezechilibreleacumulate produc un ansamblu de riscuri, dintre care, unele anunţă falimentul iaraltele, fragilitatea întreprinderii, ceea ce impune următoarele analize:1) Analiza riscului economic;2) Analiza riscului financiar;3) Analiza riscului de faliment.V. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe.În concluzie, diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiareorientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilorinvestite şi a riscurilor, aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiareşi a gradului de autonomie, pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşiîntrerupe activitatea, îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt.Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pebaza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit, iar investitorul îlpoate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor.
  • 18. Analiză financiară aprofundată 191.4. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiareO analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnosticfinanciar, care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziunifinanciare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite dinsituaţiile financiare ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Eatrebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii:informaţii generale pe plan economic, fiscal şi monetar;informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea;informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii.Informaţiile generale privesc conjunctura economică - situaţia generală aeconomiei la un moment dat, ştiut fiind că rezultatele întreprinderii suntinfluenţate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea)economică generală pot determina creşterea (reducerea) activităţii, a beneficiuluişi a cursului acţiunilor la bursă.Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la:natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producţie, care auincidenţă asupra rentabilităţii, rotaţiei stocurilor, mijloacelor de finanţare.Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii şipublice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinseperiodic sau la cerere.Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentativeale unei imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentată parteneriloreconomici şi sociali interni şi externi:1) Partenerii interni:a) Managerii, al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investiteşi a perenităţii întreprinderii, prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie.b) Salariaţii, dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii,sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii.2) Partenerii externi:a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali, care doresc să-şi minimizezeriscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile, sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei
  • 19. Analiză financiară aprofundată20risc-beneficiu. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă deîntreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată,diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate.b) Instituţiile financiare, precum băncile şi alte organisme de creditare, doresc să-şi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţatîntreprinderii, fiind interesaţi de indicatorii de performanţă, de riscurile financiareşi de capacitatea de rambursare a acesteia.c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţiipentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale.d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentrucolaborări pe termen lung.e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului, a rezultatuluişi a situaţiei financiare a întreprinderii, deoarece trebuie să opereze prelevări şi săverse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscaledirecte, care sunt considerate drept surse de finanţare.Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată decontabilitatea generală, care oferă informaţiile necesare analizei financiare prindocumente de sinteză (conturi anuale) – Situaţiile financiare anuale - ce sebazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneştiarmonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale deContabilitate (IAS 1): O.M.F.P. 94/2001 şi O.M.F.P. 306/2002 care cuprindurmătoarele documente egale ca importnţă:1. Bilanţul;2. Contul de profit şi pierdere;3. Situaţia modificării capitalurilor proprii;4. Situaţia fluxurilor de numerar;5. Politici contabile şi note explicative.Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii desprepoziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderiiîn exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual, alături de raportuladministratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor).Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi
  • 20. Analiză financiară aprofundată 21prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind săfie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţanecesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor.Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la unmoment dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă,sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispuneîntreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată,indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiuluifinanciar.Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispuneîntreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţinacţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (deexploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului.Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sauactiv imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, suntprezentate în activul bilanţului.Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitateade a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale desprecapacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente denumerar şi despre necesităţile viitoare de resurse.Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv,cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat,contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux.El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intrăca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies caşi cheltuieli (fluxul de ieşiri).Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă,cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare,financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor(profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi.Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţaîntreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin
  • 21. Analiză financiară aprofundată22aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prinutilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabileascăgradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse.În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă detabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de laun exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerutde reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală abilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă.Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele maiimportante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central îneconomiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiindpreferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat.Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pecare le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşital exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere acapitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea).Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitateaîntreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea deexploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora.Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele deîntocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şidetaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportarefinanciară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatoricare nu sunt prezentate în altă parte.Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic,trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şiîmpreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului ContabilGeneral, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatuluiîntreprinderii în exerciţiul financiar încheiat.Situaţiile financiare anuale oferă date şi informaţii pentru două abordări:1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat;2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.
  • 22. Analiză financiară aprofundată 231.5. Metodologia analizei financiareAnaliza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilorcontabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţiafinanciară şi a-i înţelege evoluţia, în cadrul metodologiei generale a analizeieconomico-financiare, foloseşte, o serie de instrumente şi mijloace specificeadaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticuluifinanciar.Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu detrepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilorcauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi.Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune:1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativăcare vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie decare pot exista:a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinânduneia sau mai multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice;b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe;c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu;d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii.Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoareşi interpretată prin prisma factorilor de influenţă.2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analizăcalitativă, deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte carepermite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigurăprofunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificăriiindicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi interpretaţi.Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii:a) după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţiereaabaterilor de la tendinţa generală a acestora;b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte localizareacauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;
  • 23. Analiză financiară aprofundată24c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmărescelementele sau factorii determinanţi.Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe caledeductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează,factori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii:a) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factoricantitativi, calitativi şi de structură;b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi;c) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort;d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi;e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi;f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili;g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili;h) După importanţă: factori principali şi factori secundari.Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii ceimai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate.3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare aacţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care serealizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoriafără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles.Ca treaptă metodologică de cunoaştere, treapta a impune precizareasistemului de legături cauzale între factori şi cuantificarea influenţei lor.Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegeriiprocedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri de legături:a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice);b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice).În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prinanaliză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate.În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul învederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelareafenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1).4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la
  • 24. Analiză financiară aprofundată 25general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un totunitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceeace este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuindseparate de cele nesemnificative, colaterale.Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinutşi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contradicţii,astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun,pentru înlăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentruîmbunătăţirea performanţelor.1.6. Procedee specifice analizei financiareDin metodologia generală a analizei economico-financiare în analizafinanciară se utilizează mai multe procedee şi metode, din care unele aparţinanalizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne.Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare adocumentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament acontului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-aextins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelorutilizate în scopul atingerii obiectivelor.Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderiia favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea deechilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţulfinanciar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prinfluxuri, care completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total.Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim:Compararea situaţiilor financiareCompararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice,permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru aextrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precumşi în spaţiu cu unităţi similare.Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început deperiodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în
  • 25. Analiză financiară aprofundată26cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţiereatrendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesitădate şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive.Comparaţiile în spaţiu, între întreprinderi din acelaşi sector permitîntreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţeleşi slăbiciunile în raport cu concurenţii.Analizele comparative în timp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţăde un criteriu de referinţă, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impuneefecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate decuantificare a influenţei factorilor.Metoda de analiză prin rate (Ratios)În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus =calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent,rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între douămărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, dincontul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat.Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau subformă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii maisemnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau dateleextracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între elepentru a obţine o rată semnificativă.După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistulfinanciar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să leevidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a.Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 deani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmăreascăprogresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însăvorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închidereaexerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere.Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferindde multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o deciziefinanciară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind
  • 26. Analiză financiară aprofundată 27suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite îndinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cuvalori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare.Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoaşterea cât maibună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reală a performanţelor şi dificultăţilorsale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerinţe de bază:1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşiunităţi.2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente, între care trebuie săexiste relaţii directe.3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard.Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar,dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează îngeneral dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) saustructura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a.Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie deorganismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general:activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şifinanţarea; structura financiară şi riscurile.Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzândbaterii de rate care cuprind:1) Rate de analiză a factorilor de producţie;2) Rate de gestiune şi de rentabilitate;3) Rate de exploatare;4) Rate financiare.Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principaliiindicatori economico-financiari următorii indicatori sub formă de rate:I. Indicatori de lichiditate:1) Lichiditatea generală;2) Lichiditatea imediată.II. Indicatori de risc:
  • 27. Analiză financiară aprofundată281) Gradul de îndatorare;2) Acoperirea dobânzilor.III. Indicatori de activitate:1) Viteza de rotaţie a stocurilor;2) Număr de zile de stocare;3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi;4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori;5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate;6) Viteza de rotaţie a activelor totale.IV. Indicatori de profitabilitate:1) Rentabilitatea capitalului angajat;2) Marja brută din vânzări.Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la:1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţeledeciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară;2) Efectuarea de comparaţii în timp pentru a studia evoluţia situaţiei financiare;3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilorrate cu ratele medii ale întreprinderilor similare.Metoda analizelor specificeÎn funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie demetode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii,analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întreprinderii, analizastructurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri,analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a.Utilizarea instrumentului informaticEfectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesulşi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii:1) Stocarea datelor;2) Calculul ratelor;3) Determinarea echilibrelor financiare;4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară;5) Efectuarea analizelor de sensibilitate şi a simulărilor.
  • 28. Analiză financiară aprofundată 291.7. Etapele analizei financiareEfecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnosticfinanciar complet presupune parcurgerea mai multor etape:1) Etapa preliminarăPentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii, se vorprezenta informaţii privind: sectorul de activitate; evoluţia cifrei de afaceri înultimii 4-5 ani; rentabilitatea (rata creşterii beneficiului brut şi net, ratarentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile, îndatorareatotală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului, ş.a.2) Examinarea situaţiei financiare presupune:a) Analiza contului de rezultat, care pune în evidenţă solduri semnificative privindactivitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG).Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şievoluţia lor, cu reflectarea în costuri a consumului de resurse.b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional, care vizează evoluţia structuriifinanciare, situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor.c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie).Acesta constituie un examen al politicii de investiţii, de finanţare şi dedistribuire a profitului net, care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiareşi a fluxurilor de trezorerie.3) Formularea diagnosticului financiarÎn sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultateleanalizei financiare să fie valorificate diferit, în funcţie de utilizator, vizândrăspuns la întrebări de natură financiară, economică, fiscală, juridică.O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară, cum ar ficererea de credite pe termen scurt şi lung, achiziţia de acţiuni, emiterea de noiacţiuni, noi investiţii, sau din contra, dezinvestirea.Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipotezecare trebuie să se bazeze pe informaţii economice, financiare, şi monetare diverse,în scopul efectuării unor previziuni financiare, prin extrapolarea trecutului, carepoate conduce la mai multe variante de decizii financiare.
  • 29. Analiză financiară aprofundată30CAPITOLUL 2ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞIRISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT2.1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şipierdereRentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitateaîntreprinderii de a obţine profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivulmajor al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii(acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi creşterea valorii sale, pentru asigurareapropriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurareaunei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producţie şi acapitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă.Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatulaşteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noisurse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor,asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afacerirezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depusereflectate în cheltuielile aferente.După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi, înanaliza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care seexprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute seobţin sub forma unor marje, (diferenţe) între venituri şi cheltuieli, iar indicatorii înmărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şicheltuielile sau capitalurile utilizate.Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate alîntreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers,rentabilităţi slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizează real gradul de
  • 30. Analiză financiară aprofundată 31rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau autilizării capitalurilor.Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultatProfit şi pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, carecuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând dela ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul net al contului (creditor saudebitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii, respectivcapacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarearesurselor existente.Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : dupănatură şi după funcţii (destinaţie). În prima variantă contul de rezultat este redatsub formă de tabel, în debit înregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile.Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permitedeterminarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează:Debit Contul de profit şi pierdere CreditCheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare(+) A. Rezultatul din exploatare (-)2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare(+) B. Rezultatul financiar (-)(+) C. Rezultatul curent (A+B) (-)3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare(+) D. Rezultatul extraordinar (-)Cheltuieli totale Venituri totale(+) E. Rezultatul brut (C+D) (-)Impozit pe profit(+)F. Rezultatul net al exerciţiului (-)Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferăformatul contului după natură în listă, dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatuluidin exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie.
  • 31. Analiză financiară aprofundată32Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambululanalizei rentabilităţii, al analizei financiare, al diagnosticului financiar şi alevaluării întreprinderii. Pornind de la rezultat, se defineşte capacitatea deautofinanţare a întreprinderii, autofinanţarea şi conceptul de cash-flow, care suntla originea conceptului de flux de trezorerie.De exemplu, rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderiianalizate sunt redate în Tabelul 1:Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdereTabelul 1Nr. Venituri, cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Venituri din exploatare - total 535108 700425 + 165317 130,92. Cheltuieli de exploatare - total 432100 605817 + 173717 140,23. Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) + 103008 + 94608 - 8400 91,84. Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,15. Cheltuieli financiare 55309 30960 - 24349 55,96. Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) - 52212 - 25319 + 26893 48,57. Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) 50796 69289 + 18493 136,48. Venituri extraordinare - - - -9. Cheltuieli extraordinare - - - -10. Rezultatul extraordinar - - - -11. Venituri totale (1 + 4 + 8) 538204 706066 + 167862 131,212. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) 487408 636777 + 149369 130,613. Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) 50796 69289 + 18493 136,414. Impozitul pe profit (I) 10128 17905 + 7777 176,815. Cota procentuală de impozit (i)(%) 19,94 25,84 + 5,90 129,616. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 40668 51384 + 10716 126,317. Numărul de acţiuni (mii) 59200 295996 + 236796 500,018. Rezultatul net pe acţiune (bază=diluat) 0,687 0,174 - 0,513 25,3Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şipierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii:
  • 32. Analiză financiară aprofundată 331. Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8,2 % ca uermare a creşteriimai rapide a cheltuielilor de exploatare (40,2 %) comparativ cu veniturile aferente(30,9 %).2. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54,2 % ca urmare a creşteriiveniturilor financiare cu 82,1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44,1 %.3. Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36,4 % pe seama reducerii pierderiifinanciare menţionate , deşi beneficiul din exploatare s-a redus.4. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şirezultatul brut, care a crescut cu 36,4 %, fiind consecinţa creşterii mai rapide aveniturilor totale (31,2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30,6 %).5. Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26,3 %, mai puţin decât rezultatul brut,ca urmare a creşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76,8 %).6. Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiulnet pe acţiune cu aproape 75 %.7. Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiunediluat.2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de GestiuneContul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizatepentru a obţine indicatori necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilorintermediare de gestiune (Cascada SIG).Aceste solduri, determinate sub forma unor marje, pot fi împărţite îndouă categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate.În partea finală a tabloului se determină două mărimi care, fără a fisolduri intermediare au o mare importanţă pentru caracterizarea situaţieifinanciare a întreprinderii - capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea - soldurireziduale, care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate.Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere alîntreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune– Cascada SIG din Tabelul 2:
  • 33. Analiză financiară aprofundată34Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de GestiuneTabelul 2Nr. Solduri intermediare de gestiune Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Vânzări de mărfuri (Vmf) 4465 6134 + 1669 137,42. - Costul mfurilor vândute (Chmf) 4158 5350 + 1192 128,73. Marja comercială (Mc)(1-2) 307 784 + 477 155,04. Producţia vândută (Pv) 530551 777384 + 246833 146,55. Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) 535016 783518 + 248502 146,46. Variaţia stocurilor (±ΔS) - 4924 - 89949 - 85025 18267. Producţia imobilizată (Pi) 598 2254 + 1656 376,88. Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) 526225 689688 + 163463 131,09. - Consumuri intermediare (Ci) 292546 380067 + 87521 129,910. Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 - 9) 233987 310405 + 76418 132,611. + Subvenţii de exploatare - - - -12. - Alte impozite şi taxe 5555 8441 + 2886 151,913. - Cheltuieli cu personalul 112265 152105 + 39840 135,514. Excedent brut de exploatare(EBE) 116167 149859 + 33692 129,015. + Alte venituri din exploatare 4418 4604 + 186 104,216. - Ajustare valori imobilizări 10000 50445 + 40445 50417. - Alte cheltuieli de exploatare 7577 9410 + 1833 124,218. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 - 8400 91,819. + Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,120. - Cheltuieli financiare 55309 30960 - 24349 5621. Rezultatul financiar (Rfin) - 52212 - 25319 + 26893 48,522. Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) 50796 69289 + 18493 136,423. + Venituri extraordinare - - - -24. - Cheltuieli extraordinare - - - -25. Rezultatul extraordinar (Rextr) - - - -26. Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 50796 69289 + 18493 136,427. Venituri totale 538204 706066 + 167862 131,228. Cheltuieli totale 487408 636777 + 149369 130,629. - Impozitul pe profit 10128 17906 + 7777 176,830. Rezultatul net (Rnet)(29 - 30) 40668 51384 + 10716 126,3
  • 34. Analiză financiară aprofundată 352.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitateaDin punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare degestiune caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şicomercializării, care permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute deîntreprindere, materializate în produse finite, semifabricate, prestaţii destinatepieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere:1) Cifra de afaceri (CA) - exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocaziaactivităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei:CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf)+ Producţia vândută (activitatea industrială)(Pv).2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prinactivitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiindelement al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaţiei:Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf).3) Producţia exerciţiului (Pex) - cuprinde bunurile şi serviciile produse deîntreprindere în cursul exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma:Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţiaimobilizată (Pi).4) Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuituleconomic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia:Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) –- Consumurile intermediare (Ci).Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG - activitate:1. Creşterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mairapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137,4 >128,7 %).2. Creşterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46,4 %) s-a datorat atâtcreşterii producţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri.3. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163463 milioane lei (31 %) s-a datorat atâtcreşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate.
  • 35. Analiză financiară aprofundată364. Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32,6 %) a fost consecinţacreşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilorintermediare (131 > 129,9 %).Aceste solduri intermediare de gestiune, ca indicatori valorici aiactivităţii de producţie şi comercializare, rezultă din evaluarea bănească avolumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p):Q = Σ q · pGradul de realizare a valorii producţiei (IQ) este influenţat atât dedinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip):100100100001101 IpIqpqpqQQIQ ⋅=⋅⋅⋅=⋅=∑∑ (%).Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală aindicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p), fie calcululmărimii reale a volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor:10001⋅⋅⋅=∑∑pqpqIq sau:IpQrealQ1= , în care: 1000111⋅⋅⋅=∑∑pqpqIp .În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %, creşterea reală aindicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher:1001100111⋅+−=⋅⎟⎠⎞⎜⎝⎛−++=RiRinomCrRinomCrCr (%),în care:Cr = Creşterea reală;Cr nom = Creşterea nominală.De exemplu, la o creştere nominală de 50 %, şi o rată a inflaţiei de 30 %,creşterea reală (Cr) a indicatorului este de : %,Cr 4151003013050=⋅+−= .La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %, creşterea reală este diferenţa:Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei.
  • 36. Analiză financiară aprofundată 372.2.1.1. Analiza cifrei de afaceriCifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricăreiîntreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în carecondiţionează mărimea profitului şi ratei rentabilităţii.Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii înurma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilorrezultate din livrarea produselor, executarea de lucrări şi prestări de servicii(veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare, mai puţinrabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni devânzare – cumpărare, cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv):CA = Pv = ∑ [q (S)] · pîn care:q = Volumul fizic al vânzărilor;S = Structura vânzărilor;p = Preţul de vânzare unitar.La unităţile cu profil comercial, cifra de afaceri cuprinde veniturile dinvânzările de mărfuri:100ARVmfCA⋅== ,în care:R = Volumul mărfurilor desfăcute;A = Cota medie de adaos comercial.La întreprinderilor cu activitate complexă, de producţie şi comercială,cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf):CA = Pv + Vmf.Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea deproducţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf), care reflectă valoareabunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf), semifabricatele (Sv) destinatevânzării, lucrările executate şi serviciile prestate (Li), chiriile, locaţiile de gestiuneşi redevenţele (Clr) încasate:
  • 37. Analiză financiară aprofundată38Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.În aceste condiţii, cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfăfabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţiei marfă:100⋅=PmfCAGv .Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturineîncasate, ceea ce arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate.Potrivit normelor contabile în vigoare, cifra de afaceri include valoareamărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare, indiferent de gradul de încasare acontravalorii acestora.A. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceriAnaliza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţăcare au fost principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată,cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc.Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pepiaţă în raport cu concurenţii, creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşteriiveniturilor. Cota de piaţă a întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra deafaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt):100⋅=CAtCApCp .Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă, analizaevidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă, conform Tabelului 3:Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceriTabelul 3Nr. Elemente de calcul Exerciţiul financiar Indici StructuraCA(%)crt. (milioane lei) Precedent Curent (%) S0 S11. Producţia vândută 530551 777384 146,5 99,16 99,212. Vânzări de mărfuri 4465 6134 137,4 0,84 0,793. CA netă, din care: 535016 783518 146,5 100 1004. - la Intern 460863 659487 143,1 86,14 84,175. - la Export 74153 124031 167,3 13,86 15,83
  • 38. Analiză financiară aprofundată 39Din datele Tabelului 3 se constată următoarele:1. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri, atât pe total, cât şi pe elemente.2. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (peste 99 %).3. În totalul cifrei de afaceri, a crescut ponderea exportului de la 13,86 la 15,83 %.B. Analiza factorială a cifrei de afaceri1. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa:∆ = CA1 - CA0 = 783518 - 535016 = + 248502 mil. lei,2. Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆Pv + ∆Vmf,în care:∆Pv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆,3. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa:∆r = ICA – 100 = 146,4 – 100 = + 46,4 %.4. Factorii de influenţă sunt următorii:∆r = ∆rPv + ∆rVm,în care:%,CAPvrPv 1461005350162468331000+=⋅=⋅Δ=Δ ;%,CAVmrVm 3010053501616691000+=⋅=⋅Δ=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:∆rPv + ∆rVm = 46,1 + 0,3 = 46,4 % = ∆r.În concluzie:1. Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prinaccentuarea ponderii exportului cât şi a vânzărilor de mărfuri, care s-au redus capondere, ceea implică aprofundarea factorilor de creştere a cifrei de afaceri pe otreaptă superioară, în funcţie de factorii specifici.
  • 39. Analiză financiară aprofundată40a) Analiza factorială a producţiei vândute:Modelul de calcul al producţiei vândute, Pv = ∑q(S)·p, permitedeterminarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q), structurasortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p).Efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe baza Tabelului 4Aplicaţia 4: Analiza producţiei vânduteTabelul 4ProduseconvenţionaleCantitateavândută (mii)Preţul unitar(mii lei)Valoarea vânzărilor(milioane lei)q0 q1 p0 p1 Pv0 = q0 . p0 Pv1 = q1 . p1A – tone 271 408 785 800 212221 326501B – bucăţi 4127 5640 45 51 185692 287632C – bucăţi 1638 1944 81 84 132638 163251Total x x 236 373 530551 777384Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii:Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa:Δ = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. leiFactorii de influenţă sunt următorii:Δ = Δq + ΔS + Δp,în care:∆q = ∑[q1(S0)·p0] - Pv0 = Pv0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil. lei;∆S = ∑[q1(S1)·p0] - ∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil. lei;∆p = ∑[q1(S1)·p1] - ∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. lei = ΔModificarea relativă este diferenţa:Δr = IPv – 100 = 146,1 – 100 = + 46,1 %.Factorii de influenţă sunt următorii:ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp,în care:
  • 40. Analiză financiară aprofundată 41%;,CAqrq 5371005350162005481000+=⋅=⋅Δ=Δ%;,CASrS 0801005350164451000+=⋅+=⋅Δ=Δ%.,CAprp 68100535016458401000+=⋅+=⋅Δ=ΔPrin însumare se verifică egalitatea:Δrq + ΔrS + Δrp = + 37,5 + 0,08 + 8,6 = + 46,1 % = ΔrPv.În concluzie:1.Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi apreţurilor unitare ale produselor.2. Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creştereaponderii produsului A, cu preţul superior preţului mediu (785 > 236).b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri:Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumulmărfurilor desfăcute – rulajul R – (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentualămedie de adaos comercial ( A ), sau marja comercială exprimată procentual:100100100∑ ⋅⋅=⋅=/ASRARVmf ,în care:S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri;A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri.Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelului 5:Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuriTabelul 5Nr. Elemente de calcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (±Δ) (%)1. Volum desfaceri (R) –mil. lei 14883 18587 + 3704 125,02. Cota medie de adaos ( A ) - % 30,0 33,0 + 3,0 110,03. Vânzări mărfuri (Vmf) - mil.lei 4465 6134 + 1669 137,4Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele:
  • 41. Analiză financiară aprofundată42Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa:Δ = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei:Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔR + Δ A , în care:( ) 1112100303704100001+=⋅+=⋅−=ΔARRR mil. lei;( ) 557100318587100011+=+⋅=−=Δ⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅ AARA mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf.Modificarea relativă: Δr = IVm – 100 = 137,4 – 100 = + 37,4 %.Factorii de influenţă sunt următorii:ΔrVmf = ΔrR + Δr A ,în care:2010053501611121000,CARrR +=⋅+=⋅Δ=Δ %;⋅Δ=Δ0CAAAr 10100535016557100 ,+=⋅+=⋅ %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrR + Δr A = + 0,2 + 0,1 = + 0,3 % = ΔrVmf.Deci, veniturile din vânzările de mărfuri au crescut atât prin creştereacantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial.Sistemul factorial al cifrei de afaceri este următorul:∆q = + 200548 mil. lei∆Pv = + 246833 ∆S = + 445 mil. leimil. lei ∆p = + 45840 mil. lei∆ = + 248502mil. lei ∆R = + 1112 mil. lei∆Vmf = + 1669mil. lei ∆ A = + 557 mil. lei
  • 42. Analiză financiară aprofundată 432.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiuluiProducţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensioneazăîntreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilăşi necesară în analiza volumului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung, undefinalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţăproducţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare.Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse deîntreprindere, indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiindapreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar.Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest soldintermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cuproducţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi):Pex = Pv + Ps + Pi.Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate lapreţ de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite,semifabricate, producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurilefinale (Sf), respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si), adicăSoldul debitor al contului 711:∆S = Sf – Si.Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fidestinate pieţei, ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizărilecorporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prinefort propriu.Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unuiexerciţiu financiar, producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţiielementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţiavândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA), producţia stocată,care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi producţia imobilizatăsunt evaluate în costuri de producţie.Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de
  • 43. Analiză financiară aprofundată44diviziune, aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6):Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiuluiTabelul 6Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Producţia vândută - Pv 530551 777384 + 246833 146,52. Producţia stocată (± ΔS) - 4924 - 89949 - 85025 18263. Sold C ct 711(+)(Sf) 50069 29637 - 20432 59,24. Sold D ct 711(-)(Si) 54993 119586 + 64593 217,55. Producţia imobilizată - Pi 598 2254 + 1656 376,86. Producţia exerciţiului - Pex 526225 689689 + 163464 131,1Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele:Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa:Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil leiFactorii de influenţă sunt următorii:A. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi,în care:ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;ΔPs = Ps1 – Ps0 = - 89949 – (- 4924) = - 85025 mil. lei;ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. lei = ΔAbaterea relativă este diferenţa:Δr = IPex – 100 = 131,1 – 100 = + 31,1 %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi,în care:%;,PexPvrPv 9461005262252468331000+=⋅+=⋅Δ=Δ%;,PexPsrPs 116100526225850251000−=⋅−=⋅Δ=Δ
  • 44. Analiză financiară aprofundată 45%,PexPirPi 3010052622516561000+=⋅+=⋅Δ=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46,9 – 16,1 + 0,3 = + 31,1 % = Δr.B. Treapta a doua: ΔPs = - 85025 mii lei = ΔSf + ΔSi,în care:ΔSf = Sf1 – Sf0 = 29637 – 50069 = - 20432 mil lei;ΔSi = Si0 – Si1 = 54993 – 119586 = - 64593 mil lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔSf + ΔSi = -20432 - 64593 = - 85025 mii lei = ΔPsÎn procente, influenţele se prezintă astfel:ΔrPs = ΔrSf + Δr Si,în care:%,PexSfrSf 83100526225204321000−=⋅−=⋅Δ=Δ%.,PexSirSi 312100526225645931000−=⋅−=⋅Δ=ΔPrin însumare se verifică egalitatea:ΔrSf + ΔrSi = - 3,8 - 12,3 = - 16,1 % = ΔrPs.Sistemul factorial al producţiei exerciţiului este următorul:∆q = 200548 mil.lei∆Pv = + 246833 mil.lei ∆S = 445 mil. lei∆p = 45840 mil. lei∆ = +163464mil.lei ∆Pi = + 1656 mil. lei∆Sf = - 20432 mil.lei∆Ps = - 85025 mil. lei∆Si = - 64593 mil. leiÎn concluzie:1. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163464 milioane. lei a fost consecinţacreşterii producţiei vândute şi a producţiei imobilizate.2. Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ceeace s-a realizat prin reducerea stocurilor finale şi creşterea socurilor iniţiale.
  • 45. Analiză financiară aprofundată46Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri, cuefecte favorabile asupra veniturilor, dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţieiimobilizate. De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţieiexerciţiului şi elementele cu rol determinant în creşterea acesteia.De exemplu, detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG(Tabelul 1), rezultă următoarele (Tabelul 7):Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiuluiTabelul 7Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Structura producţieicrt. (milioane lei) Precedent Curent S0 (%) S1 (%)1. Producţia vândută (Pv) 530551 777384 100,82 112,722. Producţia stocată (ΔS ±) - 4924 - 89949 - 0,93 - 13,043. Producţia imobilizată (Pi) 598 2254 0,11 0,324. Producţia exerciţiului (Pex) 526225 689689 100 100Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii:1. Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută, peseama căreia a crescut, şi care a depăşit-o ca urmare a creşterii destocajului de la0,93 la 13,04 procente faţă de totalul producţiei exerciţiului.2. Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare, cât şi ca pondere în totalulproducţiei exerciţiului, pe cared a majorat-o corespunzător.Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poatecreşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări, sau princreşterea producţiei stocate.Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderiivânzărilor, ceea ce impune urmărirea atentă a dinamicii acestora.Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unormaterii prime mai scumpe, de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuiecomparată cu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare aîntreprinderii, iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi anicomparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare.
  • 46. Analiză financiară aprofundată 472.2.1.3. Analiza valorii adăugateProducţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentrudeterminarea valorii adăugate. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului estereprezentată prin producţia exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţiiexterne sub forma unor consumuri intermediare.Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţiarealizată în cursul unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşteoriginea în funcţionarea întreprinderii prin aportul factorilor de producţie şi eareprezintă valoarea adăugată produsă.Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă creareasau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate dela terţi prin activităţile de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ceadaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate, prin utilizareafactorilor de producţie.Întreprinderea produce bunuri şi servicii, dar consumă o parte aproducţiei altor întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ceconsumă în acest scop măreşte valoarea propriei producţii.Din aceste considerente, valoarea adăugată are o importanţă mai maredecât cifra de afaceri, care nu poate oferi singură o imagine adevărată aîntreprinderii; în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri,foarte deosebite după obiectul de activitate , care însă realizează valoare adăugatădiferită, singura care le poate măsura puterea economică reală.Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări(piaţa aval), fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome aleîntreprinderii care caracterizează, mai fidel decât cifra de afaceri, performanţaîntreprinderii.Prin conţinutul său, valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei maisemnificativi ai activităţii întreprinderii, suma valorilor adăugate ale tuturoragenţilor economici constituind produsul intern brut (PIB):∑ Vad = PIB.În activitatea practică, valoarea adăugată constituie atât un instrument de
  • 47. Analiză financiară aprofundată48analiză cât şi un mijloc de gestiune.Ca instrument de analiză, valoarea adăugată permite apreciereaperformanţelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală aacesteia, contribuţia factorilor de producţie la crearea propriei bogăţii, contribuţiaîntreprinderii la crearea PIB, capacitatea de a-şi asigura prin forţe proprii unanumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică).Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii, mai semnificativ decâtcifra de afaceri, care exprimă veniturile din activitatea de producţie şi comerţ.Utilizată în comparaţii intra-sectoriale, valoarea adăugată poate reflectadiferenţe structurale între întreprinderi similare, prin prisma raportului dintrefactorii de producţie încorporaţi în activitatea economică.Ca mijloc de gestiune, valoarea adăugată caracterizează exploatareaîntreprinderii, fiind utilizată în gestiunea previzională, în controlul de gestiune,precum şi în fiscalitate, pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată.Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode: substractivă şiaditivăA. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivăDupă această metodă, valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintreproducţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de bunuri şiservicii provenite de la terţi:Vad = Pex + Mc – CiMarja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şicostul de cumpărare a mărfurilor (Chmf). Această marjă este suplimentul devaloare adusă de activitatea comercială, fiind o valoare adăugată vândută.La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoareaadăugată este diferenţa:Vad = Pex – Ci.Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior:materii prime, materiale consumabile (Mp), utilităţi (U), alte prestaţii externe(Ape) şi alte cheltuieli materiale (Acm):Ci = Mp + M + U + Ape + Acm.Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe
  • 48. Analiză financiară aprofundată 49baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit şi pierdere:Aplicaţia 8: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivăTabelul 8Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Vânzări de mărfuri (Vmf) 4465 6134 + 1669 137,42. Chelt. privind mărfurile (Chmf) 4158 5350 + 1192 128,73. Marja comercială (Mc)(1 - 2) 307 784 + 477 155,04. Producţia exerciţiului (Pex) 526225 689689 + 163464 131,15. Consumuri intermediare (Ci) 292545 380068 +87523 129,96. Mat.prime, mat.consumabile (Mp) 219897 296076 + 76179 134,67. Alte cheltuieli materiale (M) 1893 2879 + 986 152,08. Alte cheltuieli din afară (U) 49305 48420 - 885 98,29. Alte prestaţii externe (Ape) 21450 32693 + 11243 152,410. Valoarea adăugată (Vad)(3 + 4 - 5) 233987 310405 + 76418 132,6Din datele Tabelului 8 rezultă următoarele:Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa:Δ = Vad1 – Vad0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil. lei.Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa:Δr = IVad – 100 = 132,6 – 100 = + 32,6 %.Factorii de influenţă sunt următorii:a) Pe prima treaptă:Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi,în care:ΔPex = Pex1 – Pex0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil. lei;ΔMc = Mc1 – Mc0 = 784 – 307 = + 477 mil. lei;ΔCi = Ci0 – Ci1 = 292545 – 380068 = - 87523 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 - 87523 = + 76418 mil. lei = Δ;În procente, influenţele factorilor sunt următoarele:
  • 49. Analiză financiară aprofundată50ΔrPex = %;,VadPex8691002339871634641000+=⋅+=⋅ΔΔrMc = %,VadMc201002339874771000+=⋅+=⋅Δ;ΔrCi = %.,VadCi437100233987875231000−=⋅−=⋅ΔPrin însumare se verifică egalitatea:ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69,8 + 0,2 - 37,4 = + 32,6 % = Δ.b) Pe treapta a doua:a) Influenţa producţiei exerciţiului:ΔPex =163464 mil.lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi,în care:ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;ΔPs = Ps1 - Ps0 = - 89949 – ( - 4924) = - 85025 mil. lei;ΔPi = Pi1 - Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex;Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:ΔrPv = %;,VadPv51051002339872468331000+=⋅+=⋅ΔΔrPs = 336100233987850251000,VadPs−=⋅−=⋅Δ%;ΔrPi = ,VadPi6010023398716561000+=⋅=⋅Δ%.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105,5 - 36,3 + 0,7 = + 69,8 % = ΔrPex.b) Influenţa marjei comerciale:ΔMc = + 477 mil.lei = ΔVmf + ΔChmf,în care:ΔVmf= (Vmf1 – Vmf0) = 6134 - 4465 = + 1669 mil. lei;ΔChmf= (Chmf0 - Chmf0) = 4158 - 5350 = -1192 mii lei.Prin însumare se verifică egalitatea:
  • 50. Analiză financiară aprofundată 51ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil. lei = ΔMc;Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:7010023398716691000%,+=⋅+=⋅Δ=ΔVadVmfrVmf50-10023398711921000%,=⋅−=⋅Δ=ΔVadChmfrChmfPrin însumare se verifică egalitatea:ΔrVmf + ΔrChmf = +0,7 – 0,5 = + 0,2 % = ΔrMc.c) Influenţa consumurilor intermediare:∆Ci = - 87523 mil. lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm,în care:∆Mp = Mp0 – Mp1= 219897 - 296076= - 76179 mil. lei;∆U = U0 – U1 = 49305 – 48420 = + 885 mil. lei;∆Ape = Ape0 - Ape1= 21450 – 32693 = - 11243 mii lei;∆Acm = Acm0 – Acm1= 1893 - 2879 = - 986 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 - 986= -87523 mil lei = ∆Ci;Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:%,532100233987761791000−=⋅−=⋅Δ=ΔVadMprMp ;301002339878851000,+=⋅=⋅Δ=ΔVadUrU %;84100233987112431000,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadAperApe %;401002339879861000,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadAcmrAcm %.Prin însumare se verifică egalitatea∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = - 32,5 + 0,3 - 4,8 - 0,4 = -37,4 % = ∆rCi.În concluzie:1. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului cât şi marjeicomerciale, majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilorintermediare a diminuat corespunzător valoarea adăugată.
  • 51. Analiză financiară aprofundată52B. Analiza factorilor de creştere a valorii adăugate calculate prinmetoda substractivăIndicatorul valoare adăugată îndeplineşte funcţii calitative deosebit deimportante în sistemul indicatorilor valorici utilizaţi în analiză. Astfel, el sefoloseşte la calculul productivităţii muncii, la calculul unor indicatori de eficienţăeconomică, precum şi la determinarea TVA.Cu cât este mai mare ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului,cu atât se demonstrează creşterea mai rapidă a efortului creator al muncii şireducerea relativă a consumurilor din afară.Relaţia de calcul a valorii adăugate după metoda substractivă fără marjacomercială (Vad = Pex – Ci) pune în evidenţă următoarele corelaţii care asigurăcreşterea acestui indicator:a) Producţia exerciţiului să crească mai repede decât cheltuielile materiale;b) Cu aceleaşi cheltuieli materiale să se obţină o producţie cât mai mare;c) La acelaşi volum al producţiei, cheltuielile materiale să se reducă.Oricare dintre variante presupune în final decalajul între ritmurile decreştere a producţiei exerciţiului şi consumurilor intermediare: IPex > ICi.În acest sens , rata valorii adăugate în producţia exerciţiului este cu atâtmai mare cu cât ponderea consumurilor intermediare (S Ci) este mai mică:În funcţie de această pondere, pot fi determinaţi factorii de creştere avalorii adăugate, a cărei relaţie de calcul este următoarea:⎟⎠⎞⎜⎝⎛−⋅⋅=⋅−=1001100iCiC SWNSPexPexVad ,în care:WNPex ⋅= ;100iCSPexCi⋅= ,unde:N = Numărul de muncitori;W = Productivitatea anuală a muncii.Exemplificăm analiza factorială a valorii adăugate după acest model pebaza datelor Tabelului 9:
  • 52. Analiză financiară aprofundată 53Aplicaţia 9: Analiza valorii adăugate prin metoda substractivăTabelul 9Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) (%)1. Prod. exerciţiului (Pex) (mil. lei) 526225 689689 + 163464 131,102. Numărul de muncitori (N) 1241 1209 - 32 97,423. Productivitatea anuală (Wa) 424,033 570,463 + 146,43 134,534. Consumuri intermediare (Ci) 292528 380018 + 87490 129,915. Ponderea cons. intermed. (SCi) (%) 55,59 % 55,10 % - 0,49 % 99,116. Valoarea adăugată (Vad) (mil lei) 233697 309671 + 75974 132,5Din datele Tabelului 9 se desprind următoarele concluzii:Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa:Δ = Vad1 – Vad0 = 309671 – 233697 = + 75974 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔN + ΔWa + ΔSCi ,în care:( ) ⎟⎠⎞⎜⎝⎛−⋅⋅−=Δ10010001CiSWaNNN = - 32 · 424,033 · 0,4441 = - 6026 mil. lei;( )10010011 ⎟⎠⎞⎜⎝⎛−⋅−⋅=ΔCiSWaWaNWa = 1209 · (+146,43) · 0,4441 = 78620 mil. lei;⎟⎠⎞⎜⎝⎛ −⋅⋅=Δ1001011CiCi SSWaNSci = 1209 · 570,463 · (+ 0,0049) = 3380 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔN + ΔWa + ΔSci = - 6026 + 78620 + 3380= + 75974 mil. lei = Δ.Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa:Δr = IVad – 100 = 132,5 – 100 = + 32,5 %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi,în care:58210023369760261000,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadNrN %;
  • 53. Analiză financiară aprofundată546433100233697786201000,+=⋅=⋅Δ=ΔVadWarWa %;44110023369733801000,+=⋅=⋅Δ=ΔVadSrSCiCi %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi = - 2,58 + 33,64 + 1,44 = + 32,5 % = Δr.Sistemul factorial al valorii adăugate este următorul:ΔN = - 6026 mil. leiΔ = 75974 mil. lei ΔWa = + 78620 mil. leiΔSci = + 3380 mil. leiÎn concluzie:1. Creşterea valorii adăugate cu 75974 mil lei (32,5%) a fost consecinţa creşteriiproductivităţii anuale a muncii cu 146,43 mil lei/muncitor şi a reducerii ponderiiconsumurilor intermediare cu 0,49 %.2. Reducerea numărului de muncitori cu 32 persoane (2,58 %) a redus valoareaadăugată cu 6026 milioane lei (2,58 %).C Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivăCalculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune undemers invers faţă de precedentul şi vizează studiul elementelor care compunvaloarea adăugată care înglobează în fapt costul factorilor de producţie caretrebuie remuneraţi.Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumareaelementelor structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cupersonalul (salarii şi cheltuieli cu protecţia socială) (Chp), impozitele şi taxele fărăTVA (I+Tx), cheltuielile financiare (Ch fin), amortizarea activelor imobilizate(Aai), rezultatul net (Bn).Prin însumarea elementelor de repartiţie se obţine valoarea adăugatăbrută (Vad br) şi netă (Vad n):Vad br = Chp+ (I + Tx) + Chfin + Aai + Rn;Vad n = Vad br – Aai.Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică permitecalcule privind: factorii de creştere, structura valorii adăugate şi repartizarea ei
  • 54. Analiză financiară aprofundată 55pentru remunerarea factorilor de producţie (aportorii de capitaluri).Exemplificăm analiza structurală şi factorială a valorii adăugate calculateprin metoda aditivă (de repartiţie) pe baza Tabelului 10:Aplicaţia 10: Analiza valorii adăugate după metoda aditivăTabelul 10Nr. Elemente de repartiţie Exerciţiul financiar Structura Vad. (%)crt. (milioane lei) Precedent Curent S0 S11. Cheltuieli cu personalul - Chp 112265 152105 47,98 49,022. Impozite şi taxe - (I+Tx) 15682 26346 6,70 8,483. Cheltuieli financiare - Chfin 55372 30125 23,66 9,704. Rezultatul net - R net 40668 51384 17,38 16,555. Valoarea adăugată netă - Vad.n 223987 259960 95,72 83,756. Ajustări imobilizări - Aai 10000 50445 4,28 16,257. Valoarea adăugată brută - Vad br 233987 310405 100 100Din datele Tabelului 10 rezultă următoarele:A. Analiza factorială a valorii adăugateModificarea valorii adăugate este diferenţaΔ = Vad1 - Vad0 = 310405 - 233987 = + 76418 mil. lei;Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn,în care:ΔChp = Chp1 – Chp0 = 152105 -112265 = + 39840 mil. lei;Δ(I+Tx) = (I1+Tx1) - (I0+Tx0) = 26346 – 15682 = +10664 mil. lei;ΔChfin = Chfin1 – Chfin0 = 30125 – 55372 = - 25247 mil. lei;ΔAai = Aai1 – Aai0 = 50445 – 10000 = + 40445mil. lei;ΔRn = Rn1 – Rn0 = 51384 - 40668 = + 10716 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn = 39840 + 10664 – 25247 + 40445 ++ 10716 = + 76418 mil. lei = Δ;Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa:
  • 55. Analiză financiară aprofundată56632100613210010023398731040510010001,, +=−=−⋅=−⋅=ΔVadVadr %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn,în care:Δr Chp = 17100233987398401000+=⋅+=⋅ΔVadChp%;Δr(I+Tx) =( ) 54100233987106641000,+=⋅+=⋅+ΔVadTxI%;ΔrChfin = 610100233987252471000,−=⋅−=⋅ΔVadChfin%;ΔAai = 217100233987404451000,+=⋅+=⋅ΔVadAai%;ΔrRn = 4,5100233987107161000+=⋅+=⋅ΔVadRn%.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn = 17 + 4,5 - 10,6 + 17,2 + 4,5 == + 32,6 % = Δr.În concluzie:1. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii aportului tuturor factorilorde producţie, cu excepţia cheltuielilor financiare.2. Cea mai mare contribuţie la această creştere au avut-o cheltuielile cu personalulşi amortizările şi provizioanele.B. Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale aleelementelor de repartiţie, care reflectă remunerarea factorilor de producţie:a) Remunerarea muncii: ;100⋅=adăugatăValoareaalulpersoncuCheltuieliRmb) Remunerarea statului: ;100adăugatăValoareataxeşiImpoziteRs ⋅=c) Remunerarea creditorilor: Rc = ;100⋅adăugatăValoareafinanciareCheltuieli
  • 56. Analiză financiară aprofundată 57d) Remunerarea investiţiilor: ;Ri 100adăugatăValoareaeprovizioanşiAmortizări⋅=e) Remunerarea întreprinderii: .adăugatăValoareanetRezultatul100Rî ⋅=Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitateaîntreprinderii oferă o informaţie utilă privind partajul între cei care au drepturiasupra veniturilor create. Astfel se evidenţiază rolul valorii adăugate de indicatoral funcţiei de producţie care depinde de factorii principali (munca şi capitalul),prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea adăugată.Analiza structurii valorii adăugate din tabelul 10 arată următoarele:1. Accentuarea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47,98 la 49,02 % şi aamortizării de la 4,28 la 16,25 % arată creşterea intensităţii capitalistice.2. Concomitent s-a redus ponderea cheltuielilor financiare de la 23,66 la 9,7 % şia rezultatului net de la 17,38 la 16,55 %.Aceste rezultate se reflectă în cotele de participare a aportorilor decapitaluri la realizarea valorii nou create, ţinând seama de faptul că majorareavalorii adăugate cointeresează participanţii la viaţa întreprinderii astfel:1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct subformă de salarii sau, indirect, sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele departicipare la profit.2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendeleplătite acţionarilor.3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe beneficii.4) Întreprinderea însăşi, prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor deactiv, prin amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări.Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune înevidenţă faptul că fiecare factor încorporează două părţi distincte: una carecorespunde unui cost adăugat pentru întreprindere şi alta care corespunde uneiprelevări din rezultat.Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii, pe care aceasta îladaugă bunurilor şi serviciilor achiziţionate din afară.
  • 57. Analiză financiară aprofundată58Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care serepartizează factorilor de producţie sub diverse forme (participaţii, dividende,impozit pe profit, autofinanţare).Analizată ca o însumare de costuri adăugate şi de cote - părţi din rezultat,valoarea adăugată oferă o imagine asupra evoluţiei acestor costuri, de unde rezultăinformaţii utile pentru gestiune.Structurarea a valorii adăugate în funcţie de remunerarea aportorilor decapitaluri se realizează după următoarea schemă:Valoarea adăugată = Costuri adăugate + Cote-părţi din rezultateI. Munca Cheltuieli de personal + Participaţii la profitII. Capitalurile Cheltuieli financiare + Dividende acţionariIII. Statul Impozite şi taxe + Impozit pe profitIV. Întreprinderea Cheltuieli calculate +(Amortismente)Rezultat în rezervă(Autofinanţare)Valoarea adăugată astfel structurată este, pe de o parte, un indicator deperformanţă, în măsura în care permite să se aprecieze eficacitatea întreprinderiipentru o activitate dată (ţinând seama de mijloacele materiale puse în operă), iarpe de altă parte este un indicator al gradului de integrare economică dacă avem învedere aportul exterior de consumuri materiale şi energetice. Riscul dependenţeide aportul exterior este cu atât mai mare cu cât integrarea pe verticală aîntreprinderii este mai redusă.De exemplu, repartizarea valorii adăugate analizate mai sus pentruremunerarea aportorilor de capitaluri se prezintă în Tabelul 11, din care rezultăurmătoarele concluzii:1. Reducerea ponderii costurilor adăugate de la 78,29 la 77,68 procente şicreşterea cotelor - părţi din rezultate de la 21,71 la 22,32 procente.2. Creşterea aportului întreprinderii la realizarea valorii adăugate de la 14,30 la25,80 procente şi a statului de la 6,70 la 8,48 procente.
  • 58. Analiză financiară aprofundată 59Aplicaţia 11: Structura valorii adăugate pe participanţiTabelul 11Nr. Elemente de repartiţie Exerciţiul financiar Structura valorii adăugcrt. (milioane lei) Precedent Curent S0 (%) S1 (%)1. I Munca 115118 155710 49,20 50,172. Cheltuieli cu personalul 112265 152105 47,98 49,023. Participaţii la profit 2853 3605 1,22 1,154. II Capitalurile 69726 48263 29,80 15,555. Cheltuieli financiare 55372 30125 23,66 9,706. Dividende acţionari 14354 18138 6,14 5,857. III Statul 15684 26347 6,70 8,488. Alte impozite şi taxe 5556 8441 2,38 2,729. Impozit pe profit 10128 17906 4,32 5,7610. IV Întreprinderea 33459 80085 14,30 25,8011. Ajustări (amortiz +provizioane) 10000 50445 4,28 16,2512. Rezultat în rezervă (AF) 23459 29640 10,02 9,5513. Valoare adăugată brută 233987 310405 100 10014. I Costuri adăugate 183193 241116 78,29 77,6815. II Cote - părţi din rezultate 50794 69289 21,71 22,323. Creşterea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47,98 la 49,02 procente şi aamortismentelor şi provizioanelor de la 4,28 la 16,25 procente.4. Munca a fost remunerată în creştere deţinând o pondere de peste 50 % în totalulvalorii adăugate.5. Rezultatele înregistrate în repartizarea valorii adăugate atestă pondereadominantă a costurilor adăugate în raport cu cotele-părţi din rezultate.6. Remunerarea întreprinderii în creştere a fost consecinţa creşterii amortizării şiprovizioanelor în condiţiile reducerii ponderii autofinanţării.În analiză interesează relaţia între valoarea adăugată şi cifra de afacericare reprezintă gradulc de integrare pe verticală ( CAad /V ) şi evoluează inversfaţă de gradul de dependenţă externă (CA/Vad), fiind indicatori de risc faţă deaportul extern de resurse materiale.
  • 59. Analiză financiară aprofundată602.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitateaÎn continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea deexploatare se calculează în “cascadă” următoarele solduri intermediare de gestiunece caracterizează rezultatele (rentabilitatea) întreprinderii:1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat dinactivitatea curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de agenera şi conserva fonduri în condiţii de funcţionare, fiind independent de politicafinanciară, fiscală şi în domeniul amortizării; se calculează cu ajutorul relaţiei:EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) –– Impozite, taxe, vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cupersonalul(Chp).2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercialăa întreprinderii, fiind independent de politica financiară şi fiscală, dar ţine cont deamortizare şi provizioane; se determină cu relaţia:Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) –– Amortizări şi provizioane - Alte cheltuieli de exploatare.Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenţa:Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare.3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară, cuprindeelemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate, fiindintermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent:Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare.4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii, nueste influenţat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma:Rcrt = Rexp + Rfin.= Rexp + Venituri financiare – Cheltuieli financiare.5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită aîntreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă:Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare.6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între venituriletotale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenţă:Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale.
  • 60. Analiză financiară aprofundată 617) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) - constituie soldul final după aplicarea coteiprocentuale de impozit (i), asupra rezultatului brut, conform relaţiei:Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1- i).Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii, parţial distribuit saureinvestit.Din analiza Tabloului SIG din Tabelul 2 se desprind următoareleconcluzii referitor la Soldurile Intermediare de Gestiune privind rezultatele:1. Creşterea excedentului brut din exploatare cu 33692 milioane lei (29 %) s-adatorat creşterii valorii adăugate, pe seama cheltuielilor cu personalul şi a altorimpozite şi taxe (fără impozitul pe profit).2. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8,2 %) s-a datoratcreşterii mai lente a sumei excedentului brut din exploatare şi altor venituri dinexploatare ⎟⎠⎞⎜⎝⎛==++%12812058515446344181161674604149859comparativ cu suma amortizării şialtor cheltuieli de exploatare ⎟⎠⎞⎜⎝⎛==++%,53401757759855757710000941050445.3. Reducerea pierderii financiare cu 26893 milioane lei (45,8 %) s-a datoratcreşterii veniturilor financiare şi reducerii cheltuielilor financiare.4. Creşterea rezultatului curent cu 18493 milioane lei (36,4 %) a fost consecinţareducerii în proporţie mai mare a pierderii financiare comparativ cu scăderearezultatului din exploatare (54,2 > 8,2 %).5. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent curezultatul brut, care a crescut cu 18493 milioane lei (36,4 %), ca urmare a creşteriimai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale (31,2 > 30,6 %).6. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26,3%)într-un ritm inferior creşterii rezultatului brut (36,4 %) datorită creşterii mai rapidea impozitului pe profit (76,8 > 36,4 %).Pe baza rezultatului net se determină două soduri reziduale caracteristicepentru evaluarea performanţelor financiare ale întreprinderii: capacitatea deautofinanţare (CAF) şi autofinanţarea (AF).
  • 61. Analiză financiară aprofundată622.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţăriiCapacitatea de autofinanţare (CAF) este un sold rezidual de fluxsemnificativ care se obţine ca diferenţă între rezultatul net corectat cu amortizarea,participarea salariaţilor la profit şi alte elemente de activ şi pasiv, corespunzătormetodei de calcul utilizate.Capacitatea de autofinanţare numită şi marjă brută de autofinanţare,constituie diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate deoperaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurseproprii ce rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatulexerciţiului după impozitare şi cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări,provizioane):CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile.Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode:1) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare± Cote-părţi din rezultat din operaţiunile făcute în comun + Veniturifinanciare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieliextraordinare – Participarea salariaţilor la profit – Impozit pe profit.Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare,corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt laoriginea fluxurilor de trezorerie.2) Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciţiului(Rnet):CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane – Reluări amortizări şiprovizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate –- Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subvenţii investiţii virate încontul de rezultat – Participarea salariaţilor la profit.Această metodă simplă şi rapidă nu explică originea capacităţii deautofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni, ciinformează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile şi ariscurilor (provizioanelor); finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă);remunerarea capitalului propriu(dividende) şi rambursarea împrumuturilor.
  • 62. Analiză financiară aprofundată 63În esenţă, capacitatea de autofinanţare poate fi caracterizată astfel:a) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operaţiunilor degestiune (exploatare, financiare) şi de unele operaţiuni extraordinare. Arecaracterul unei resurse degajate în cursul exerciţiului şi se poate calcula cadiferenţă între intrări şi ieşiri de fonduri din care nu se deduce nici un elementcontabil calculat (amortizări, provizioane):b) Este un flux de trezorerie efectivă sau potenţială care cuprinde inexactităţi. Esteeterogenă, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timpscurt în întreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finanţăristructurale; operaţiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare.c) Trebuie să concure la menţinerea valorii întreprinderii, fiind un factor decreştere a acesteia prin propriile mijloace putând să dispună de capitalurisuplimentare, prin apelarea la împrumut.d) Utilitatea CAF vizează: finanţarea (totală sau parţială) a noilor investiţii;întărirea fondului de rulment; rambursarea împrumutului la termen pentrucompletarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii; rambursareadatoriilor bancare de finanţare a investiţiilor; distribuirea de dividende.În final, capacitatea de autofinanţare serveşte la determinarea unor ratefinanciare de performanţă precum şi pentru calculul unui alt sold rezidualimportant pentru întreprindere: autofinanţarea.Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţarecare rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:AF = CAF – Dividende distribuite.Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii, fiind un mijloc definanţare pe care aceasta îl găseşte în propriile forţe, care îi va întări structurafinanciară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de caredispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii, a căror absenţă conducela dezechilibrarea structurii bilanţului.Există situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare, înschimb nu are o autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea laîmprumuturi de toate felurile, ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în bilanţ,ceea ce afectează structura financiară a acesteia.
  • 63. Analiză financiară aprofundată64Calculăm capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea pe baza datelorTabelului 12:Aplicaţia 12: Calculul CAF şi AFTabelul 12Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)I. Metoda fluxurilor1. Excedent brut de exploatare (EBE) 116167 149859 + 33692 129,02. + Alte venituri din exploatare 4418 4604 + 186 104,23. - Alte cheltuieli de exploatare 7577 9410 + 1833 124,24. + Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,15. - Cheltuieli financiare 55309 30960 - 24349 566. + Venituri extraordinare - - - -7. - Cheltuieli extraordinare - - - -8. - Impozitul pe profit 10128 17905 + 7777 176,89. - Participare salariaţi la profit 2853 3605 + 752 126,310. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 47815 98224 +50409 205,411. - Dividende distribuite 14356 18139 + 3783 126,312. Autofinanţarea (AF) 33459 80085 + 46626 239,3II. Metoda aditivă1. Rezultatul net (Rnet) 40668 51384 + 10716 126,32. + Ajustare valori imobilizări 10000 50445 + 40445 5043. - Participare salariaţi la profit 2853 3605 + 752 126,34. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 47815 98224 +50409 205,45. - Dividende distribuite 14356 18139 + 3783 126,36. Autofinanţarea (AF) 33459 80085 + 46626 239,3Din datele Tabelului 12 se desprind următoarele concluzii:1. Ambele metode utilizate pentru calculul capacităţii de autofinanţare aratăcreşterea acestui sold rezidual de flux cu 50409 milioane lei (105,4 %).2. Metoda fluxurilor reflectă faptul că la originea creşterii capacităţii deautofinanţare a stat, pe de o parte, majorarea excedentului brut de exploatare şi pe
  • 64. Analiză financiară aprofundată 65de altă parte, diminuarea pierderii financiare.3. Alte rezultate din exploatare au redus capacitatea de autofinanţare, ca urmare adepăşirii altor venituri din exploatare de către cheltuielile aferente.4. Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatuluinet cât şi creşterii amortizării şi provizioanelor (ajustările imobilizărilor).5. Autofinanţarea s-a majorat cu 46626 milioane lei (139,3 %), într-o proporţiemai mare decât capacitatea de autofinanţare, ca urmare a creşterii într-o proporţiemai mică a dividendelor distribuite acţionarilor: ICAF > IDividende (205,4 >126,3 %),(IAF = 239,3 %).Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea prezintă importanţăîn aaprecierea situaţiei financiare a întreprinderii, fiind corelate cu alţi indicatoriîn vederea determinării unor rate de performanţă financiară, ceea ce depinde denivelul la care se situiază aceste solduri reziduale. Nivelul ideal de autofinanţareeste dificil de apreciat, dar pot exista cel puţin trei situaţii:1) Autofinanţarea minimă care cuprinde numai amortismentele, cândîntreprinderea doreşte să se retragă de pe o piaţă în regres, urmând să-şi producănumai sumele necesare reînnoirii mijloacelor de producţie.2) Autofinaţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei,fără dezvoltarea lui. Pe lângă amortismente, autofinanţarea trebuie să cuprindăcompensarea creşterii preţurilor. Mijloacele de producţie pot fi reînnoite.3) Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creştereaproducţiei. Este o autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune înoperă mijloace mai performante şi poate fi însoţită de alte surse de finanţare (noiaporturi ale acţionarilor).Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea sunt utilizate înanaliză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie înevaluarea performanţelor întreprinderii.Astfel, capacitatea de autofinanţare, ca resursă durabilă principală aîntreprinderii, măsoară capacitatea acesteia de a-şi finanţa nevoile financiare aleactivităţii şi poate fi utilizată în aprecierea şi analiza rentabilităţii prin raportul:CAF/(Capitaluri proprii + Amortismente şi provizioane), precum şi a capacităţiide rambursare la termen a împrumuturilor prin raportul: Împrumuturi/CAF.
  • 65. Analiză financiară aprofundată66Autofinanţarea se utilizează pentru determinarea ponderii finanţăriiproprii în investiţiile perioadei prin raportul AF/Investiţii imobilizări, sau pentrucalculul ratei de autofinanţare a nevoilor globale prin raportul AF/NFR.2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilorContul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final alactivităţii întreprinderii prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri deactivităţi: de exploatare, financiare, extraordinare.Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general alstructurii şi eficienţei pe factori specifici activităţilor care le generează.a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizareaobiectului de activitate şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialeleconsumabile, cu obiectele de inventar consumate, cheltuielile privind mărfurile,cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale(amortizări şi provizioane constituite), ajustarea valorii activelor circulante(pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele), alte cheltuieli deexploatare (cheltuieli privind prestaţiile externe, cheltuieli cu alte impozite, taxe şivărsăminte asimilate, cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate), ajustăriprivind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii,diferenţe nefavorabile de curs valutar, cheltuieli privind investiţii financiarecedate, dobânzile privind exerciţiul financiar în curs, sconturile acordate clienţilor,ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute caactive circulante.c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şicuprind calamităţile şi alte evenimente extraordinare.Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat dinactivităţi curente, câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorulconturilor din clasa 7:a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor,lucrărilor executate şi serviciilor prestate, veniturile din variaţia stocurilor în plussau în minus, veniturile din producţia de imobilizări, veniturile din subvenţii de
  • 66. Analiză financiară aprofundată 67exploatare şi alte venituri din exploatarea curentă.b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare, din investiţiifinanciare pe termen scurt, din creanţe imobilizate, din investiţii financiare cedate,din dobânzi, diferenţe de curs valutar, sconturi obţinute şi alte venituri financiare.c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitateacurentă: despăgubiri, daune pretinse în urma unor calamităţi.Dacă se urmăreşte corelaţia între venituri şi cheltuieli, se constată că nutoate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se coreleazădirect cu veniturile din exploatare; cheltuielile financiare nu au ca rezultatobţinerea de venituri financiare. Unele cheltuieli financiare, cum sunt cele cudobânzile plătite pentru creditele primite, trebuie corelate cu veniturile dinexploatare, în vederea evaluării riscului financiar. Cheltuielile extraordinare sepot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare.Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi serelizează pe baza ratelor de structură a contului de profit şi pierdere, prinraportarea fiecărei categorii (i) de cheltuieli (venituri) la totalul acestora:100⋅=ChtChiS hiC (%); 100⋅=VtViiS V (%).Structura veniturilor pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generalăa cheltuielilor totale aferente veniturilor totale, alături de efcienţa parţială afiecărei categorii de cheltuieli.2.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilorEficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorulindicatorului (ratei)“Cheltuieli la 1000 lei venituri”:1000⋅=totaleVenituritotaleCheltuieliIt (‰)Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi esteconsecinţa corelaţiei: ICht < IVt.Modelul de calcul poate fi completat în funcţie de structura veniturilor(Svi) şi indicatorii de eficienţă (Ii) pe tipuri de activităţi:
  • 67. Analiză financiară aprofundată68VtVextrVextrChextrVtVfinVfinChfinVtVVChIt ⋅⋅+⋅⋅+⋅⋅= 10001000exp1000expexp== Iexp · SVexp + Ifin · SVfin + Iextr · SVextr = ∑Svi · Ii.De exemplu, determinăm eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor dincontul de profit şi pierderi studiat pe baza datelor Tabelului 13:Aplicaţia 13: Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilorTabelul 13Exerciţiul financiar Structura (%) Indicatori (‰)Indicatori(milioane lei) Precedent Curent Si 0 Si 1 Ii0 Ii1Cheltuieli exploatare 432100 605817 88,65 95,14 807,50 865,0Cheltuieli financiare 55309 30960 11,35 4,86 17859 5488,4Cheltuieli extraordinare - - - - - -Total Cheltuieli 487409 636777 100 100 906,0 902,0Venituri din exploatare 535108 700426 99,42 99,20 - -Venituri financiare 3097 5641 0,58 0,80 - -Venituri extraordinare - - - - - -Total Venituri 538205 706067 100 100 - -Pe baza datelor din Tabelul 13 se constată următoarele:Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa:49069021000538205487409100070606763677701 −=−=⋅−⋅=−=Δ ItIt ‰.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔCht + ΔVt,în care:277906118390610005382056367771000 001+=−=−⋅=−⋅=Δ ItVtChtCht ‰;280118390201 −=−=′−=Δ tIItVt ‰.Prin însumare se verifică egalitatea:( ) 4281277 −=−++=Δ+Δ VtCht ‰ = Δ.În concluzie:
  • 68. Analiză financiară aprofundată 691. Reducerea indicatorului cu 4 ‰ atestă creşterea eficienţei cheltuielilor totale.2. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilorcomparativ cu cheltuielile: IVt > ICht:⎟⎠⎞⎜⎝⎛=〉=48740963677730613121538205706067,,3. Structura cheltuielilor şi a veniturilor arată inexistenţa activităţii extraordinare.4. A crescut ponderea cheltuielilor de exploatare şi s-a redus pondereacheltuielilor financiare.5. A crescut ponderea veniturilor financiare şi s- a redus ponderea veniturilor dinexploatare.Pe o treaptă superioară de diviziune, se constată că structura veniturilor şiindicatorii de eficienţă pe tipuri de activităţi au determinat reducerea indicatoruluide eficienţă a cheltuielilor totale cu 4 ‰:49069021001000011−=−=⋅−⋅=Δ∑∑ iiii ISvISv‰;Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔSVi + ΔIi ,în care:( ) ( ) 38906100178598005807299100001+=−⋅+⋅=−⋅=Δ∑ ,,,ItISvSviii ‰;4294490201 −=−=′−=Δ tIItIi ‰.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔSvi + ΔIi = (+ 38) + (- 42) = - 4 ‰ = Δ.În concluzie,1. Modificarea structurii veniturilor a majorat indicatorul cu 38 ‰, prin creştereaponderii veniturilor financiare de la 0,58 la 0,80 procente, indicatorul “Cheltuielifinanciare la 1000 lei venituri financiare”fiind mult mai mare decât indicatorultotal (17859 > 906).2. Reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 42 ‰ s-a datoratreducerii indicatorului activităţii financiare de la 17859 la 5488,4 ‰.
  • 69. Analiză financiară aprofundată702.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatareCheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contulde profit şi pierdere, fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii,ceea ce le măreşte importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii.În contabilitatea financiară, cheltuielile de exploatare includcontravaloarea consumurilor efectuate în scopul realizării obiectului de activitateşi cuprind ansamblul unor operaţiuni de cumpărare de materii prime şi materiale,stocarea lor, desfăşurarea procesului de producţie, stocarea semifabricatelor,produselor finite şi vânzarea lor, achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor.Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediulratelor de structură şi eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatarela 1000 lei Venituri din exploatare”:1000⋅=.exp.expexpVChI (‰)Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şieste consecinţa corelaţiei: IV exp > ICh exp.De exemplu, efectuăm analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor deexploatareîn cazul studiat pe baza datelor Tabelului 14, din care se constatăurmătoarele:1. Dominante în totalul cheltuielilor de exploatare sunt cheltuielile cu materiileprime, materialele consumabile, cheltuielile cu energia şi apa şi alte cheltuielimateriale, care deţin o pondere de peste 60% în exerciţiul precedent, în reducerepână la peste 57 % în cursul exerciţiului curent.2. Deşi în valoare absolută toate categoriile de cheltuieli au crescut, ca ponderefaţă de totalul cheltuielilor, acestea s-au redus, cu excepţia ajustării valoriiimobilizărilor corporale şi necorporale, respectiv amortizările şi provizioanele, şia altor cheltuieli de exploatare, care au crescut în cursul exerciţiului curent.În consens cu structura cheltuielilor de exploatare, indicatorul deeficienţă “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut,ceea ce reflectă scăderea eficienţei acestor cheltuieli (Tabelul 14):
  • 70. Analiză financiară aprofundată 71Aplicaţia 14: Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatareTabelul 14Exerciţiul financiar Structura (%) Abateri (± ∆)Indicatori(milioane lei) Precedent Curent Si 0 Si 1 mil. lei %Cheltuieli exploatare - total 432100 605817 100 100 173717 40,2Chelt. mat.prime + materiale 271297 347376 62,78 57,34 76079 28,0Chelt.privind mărfurile 4158 5350 0,96 0,88 1192 28,6Cheltuieli cu personalul 112265 152105 25,98 25,10 39840 35,5Ajustare imobilizări totale 10000 50445 2,31 8,32 40445 404,4Ajustare active circulante 653 876 0,17 0,16 223 34,1Alte cheltuieli de exploatare 33727 49665 7,80 8,20 15938 47,2Proviz.pt. riscuri + cheltuieli - - - - - -Venituri din exploatare- total 535108 700426 - - 1653188 30,9( )‰exp.Venit.exp.Chelt.I 1000exp ⋅=807,50 865,00 - - 57,50(‰)7,12(%)Pe baza datelor Tabelului 14 se obţin următoarele rezultate:Modificarea indicatorului este diferenţa:5,575,80786510005351084321001000700426605817expexp 01 +=−=⋅−⋅=−=Δ II ‰.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆Chexp + ∆Vexp,în care:=−⋅=−⋅=Δ 580710005351086058171000 001,expexpexpexp IVChCh + 324,5 ‰;267113286501 −=−=′−=Δ pexexpexp IIV ‰.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Chexp + ∆Vexp = + 324,5 – 267 = + 57,5 ‰ = ∆.În concluzie, scăderea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşteriimai rapide a cheltuielilor faţă de venituri: IChexp > IVexp (40,2 > 30,9 %).Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată lanivelul fiecărui element, în funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în
  • 71. Analiză financiară aprofundată72raport cu modul de formare a veniturilor şi a cheltuielilor, aferente: cifrei deafaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor), producţiei stocate,producţiei imobilizate şi respectiv alte venituri şi alte cheltuieli de exploatare.Diferenţele de evaluare a producţiei stocate şi a producţiei imobilizate (încosturi) şi a producţiei vândute (în preţ) vor diminua corespunzător eficienţacheltuielilor de exploatare pe total.Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şicomercializarea produselor, eficienţa cheltuielilor de exploatare este condiţionatădirect de gradul de eficienţă a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, în care sereflectă atât eficienţa producţiei vândute cât şi eficienţa vânzărilor de mărfuri,prin indicatori adecvaţi.2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceriCifra de afaceri (CA) se calculează prin însumarea veniturilor provenitedin livrări de produse, executare de lucrări şi prestări de servicii cu veniturile dinvânzarea mărfurilor, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordateclienţilor şi constituie componenta principală a veniturilor din exploatare,influenţând decisiv eficienţa cheltuielilor de exploatare.Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (producţiei vândute) seanalizează cu ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri:1000⋅=CACtICA =( )( )1000⋅⋅⋅∑∑pSqcSq(‰),în care:q = Cantitatea vândută;S = Structura sortimentală a vânzărilor;c = Costul unitar al producţiei vândute;p = Preţul mediu de vânzare.Indicatorul poate fi exprimat în funcţie de eficienţa produselor (i):1001000100∑∑⋅⋅=⋅=pcSiSI
  • 72. Analiză financiară aprofundată 73Efectuăm analiza eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute pebaza datelor Tabelului 15:Aplicaţia 15: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe totalTabelul 15Produseconvenţio-Valoarea vânzărilor la preţ(milioane lei)Valoarea vânzărilor la cost(milioane lei)nale q0 . p0 q1 . p1 q1 . p0 q0 . c0 q1 . c1 q1 . c0A – to 212221 326501 320280 186990 318240 281520B – buc. 185692 287632 253800 156826 265080 214320C – buc. 132638 163251 157464 117936 147744 139968Total 530551 777384 731544 461752 731064 635808Pe baza datelor Tabelului 15 se obţin următoarele rezultate:( )( )870100053055146175210000000000 =⋅=⋅⋅⋅=∑∑pSqcSqI ‰;( )( )941100077738473106410001111111 =⋅=⋅⋅⋅=∑∑pSqcSqI ‰.Modificarea indicatorului este diferenţa:7187094101 +=−=−=Δ II ‰.Factorii de influenţă sunt următorii:pcS Δ+Δ+Δ=Δ ,în care:( )( )187086987010007315446358081000 0011011−=−=−⋅=−⋅⋅⋅=Δ∑∑ IpSqcSqS ‰;( )( )131869100086910007315447310641000 0011111+=−=−⋅=′−⋅⋅⋅=Δ∑∑ IpSqcSqc ‰;59100094111 −=−=′−=Δ IIp ‰.Prin însumare se verifică egalitatea:71591311 +=−+−=Δ+Δ+Δ pcS ‰ = ∆.În concluzie:
  • 73. Analiză financiară aprofundată741. Creşterea indicatorului cu 71 ‰ reflectă scăderea eficienţei cheltuieliloraferente producţiei vândute.2. Reducerea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii costurilor unitareale produselor.3. Creşterea preţurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului,favorizând creşterea eficienţei cheltuielilor.4. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul, ceea ce impuneexaminarea eficienţei produselor pe baza calculului pe produs.Metoda calculului pe produs pune în evidenţă contribuţia eficienţeifiecărui produs la eficienţa generală prin ponderea deţinută în producţia vândută.De exemplu, prin calculul pe produs se obţin rezultatele din Tabelul 16:Aplicaţia 16: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produseTabelul 16ProduseconvenţionaleStructuravânzărilor %Preţul unitar(mii lei)Costul unitar(mii lei)Chelt.la 1000 leiCA (‰)S0 S1 p0 p1 c0 c1 i0 i1A – to 40 42 785 800 690 780 879 975B – buc. 35 37 45 51 38 47 844 922C – buc. 25 21 81 84 72 76 889 905Total 100 100 236 373 x x 870 941Din datele Tabelului 16, rezultă următoarele:( ) ( ) ( ) 870100889258443587940100000 =⋅+⋅+⋅=⋅=∑ iSI ‰;( ) ( ) ( ) 941100905219223797542100111 =⋅+⋅+⋅=⋅=∑ iSI ‰.Modificarea indicatorului este diferenţa:7187094101 +=−=−=Δ II ‰.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆S + ∆i,în care:
  • 74. Analiză financiară aprofundată 75( ) ( ) ( ) 1870869869100889218443787942100001−=−=−⋅+⋅+⋅=−⋅=Δ∑ IiSS ‰;7286994101 +=−=′−=Δ IIi ‰.Prin însumare se verifică egalitatea:∆S + ∆i = - 1 + 72 = + 71 ‰ = ∆.Pe trepta a doua: ,pci Δ+Δ=Δîn care:0100101110010001001000IIpcSpcSc ′−′=⋅⋅−⋅⋅=Δ∑∑;în care:100010010008176214547377857804210010000111 =⋅⎥⎦⎤⎢⎣⎡⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅+⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅+⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅=⋅⋅=′∑ pcSI ‰.∆c = 01 II ′′ − = 1000 – 869 = + 131 ‰;11 IIp ′−=Δ = 941 – 1000 = - 59 ‰.Prin însumare se verifică egalitatea:7259131 +=−+=Δ+Δ pc ‰ = ∆i.În concluzie:1. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri reflectă reducerea eficienţeicheltuielilor aferente vînzărilor, ca urmare a scăderii eficienţei produselor.2. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse a fost consecinţacreşterii costurilor unitare ale produselor.3. Modificarea structurii vânzărilor a redus indicatorul pe total prin creştereaponderii produsului B, al cărui indicator este inferior mediei (844 < 869).Sistemul factorial al indicatorului este următorul:∆S = - 1 ‰ICA1 – ICA0 = + 71 ‰ ∆c = + 131 ‰∆i = + 72 ‰pΔ = - 59 ‰
  • 75. Analiză financiară aprofundată76Factorii de reducere a indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afacerireflectă diferit efortul propriu în creşterea eficienţei: reducerea costului unitar şimajorarea preţului mediu prin îmbunătăţirea calităţii produselor reflectă directacest efort, în timp ce modificarea structurii producţiei este un factor exogen.Dinamica indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri poate fiapreciată prin valoarea elasticităţii: costurilor în raport cu variaţia cifrei de afaceriCACACtCtEct CA///ΔΔ= ,în două variante de calcul:1) 24,15,4658100100/ ==−−=ΔΔ=CAtCCACIIrCArCttE ;2) 24,18701091Im/// ===ΔΔ=MCAtCICACtCACtE .în care:1581004617527310641000011=⋅=⋅⋅⋅=∑∑cqcqI tC %;51461005305517773841000011,pqpqICA =⋅=⋅⋅⋅=∑∑ %;109110002468332693121000530551777384461752731064=⋅=⋅−−=MI ‰.În concluzie:1. Reducerea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri a fost consecinţacreşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu cifra de afaceri (58 > 46 %).2. Acelaşi lucru exprimă raportul dintre indicatorul marginal IM = 1091 ‰ şiindicatorul mediu Im0 = 870 ‰.3. Valoarea supraunitară a elasticităţii reflectă sensibilitatea ridicată a costuriloraferente cifrei de afaceri la variaţia acesteia, costurile fiind relativ elastice înraport cu cifra de afaceri.
  • 76. Analiză financiară aprofundată 772.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 leiIndicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabileşte o legătură directă întrecosturi şi rentabilitate, limita maximă 1000 constituie pragul de rentabilitate, lacare veniturile egalează costurile, atingându-se punctul mort (beneficiul = 0).Diferenţa 1000 – I = R reprezintă rata de reducere a indicatorului deeficienţă şi permite determinarea efectului creşterii eficienţei cheltuielilor aferenteveniturilor: totale, din exploatare (V) sau cifrei de afaceri (CA), sub formă debeneficii su pierderi (± B), după cum: I< 1000 sau I > 1000.Relaţia de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei esteurmătoarea:( ) ( )CAVICAVRB ⋅−=⋅=100010001000.Exemplificăm calculul şi analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000lei venituri pe baza datelor din Tabelul 13:Aplicaţia 17: Analiza beneficiului aferent exploatăriiBeneficiul aferent exploatării are următoarele valori:,,expVRB 103008535108100051925351081000580710001000000 +=⋅+=⋅−=⋅= mil.leiexpVRB 945587004261000135700426100086510001000111 +=⋅+=⋅−=⋅= mil.leiModificarea indicatorului este diferenţa:Δ = B1 – B0 = 94558 – 103008 = - 8450 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔR + ΔVexp,în care:30769535108100051921351000001−=⋅−=⋅−=Δ,expVRRR mil. lei( ) ( ) 2231053510870042610001351000011+=−⋅=−⋅=Δ expexpexp VVRV mil.leiPrin însumare se verifică egalitatea:
  • 77. Analiză financiară aprofundată78ΔR + ΔVexpl = - 30769 + 22310 = - 8450 mil. lei = Δ.În concluzie:1. Beneficiul aferent exploatării s-a redus cu 8450 milioane lei, astfel:2. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare cu 57,5 ‰ a diminuatrata de reducere de la 192,5 la 135 lei (cu 57,5 lei).3. Efectul acestei reduceri a fost scăderea beneficiului din exploatare cu 30769milioane lei.4. Creşterea veniturilor din exploatare cu 165318 milioane lei a majorat beneficiulaferent exploatării cu 22319 milioane lei.Sistemul factorial al indicatorului este următorul:∆R = - 30769 mil. leiΔ = - 8450 mil. lei∆Vexp = + 22319 mil. leiAnaliza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri puneîn evidenţă în primul rând evoluţia beneficiului aferent producţiei vândute pe bazadatelor Tabelului 15 după cum urmează:Aplicaţia 18: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceriBeneficiul aferent producţiei vândute pe total are următoarele valori:CARBCA 68972530551100087010001000000 +=⋅−=⋅= mil. lei;lei.mil.CARBCA 45866777384100094110001000111 +=⋅−=⋅=Modificarea indicatorului este egală cu diferenţa:Δ = BCA1 – BCA0 = 45866 – 68972 = - 23106 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔR + ΔCA,în care:376695305511000130591000001−=⋅−=⋅−=Δ CARRR mil. lei;
  • 78. Analiză financiară aprofundată 79( ) ( ) 145635305517773841000591000011+=−⋅=−⋅=Δ CACARCA mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔR + ΔCA = - 37669 + 14563 = - 23106 mil. lei = Δ.Pe treapta a doua de diviziune,a) ΔR = ΔI = ΔS + Δc + Δ p ,în care:55305305511000130131100010001000000000,)(=⋅−=⋅−′−=⋅−′=Δ CARICARRS mil.lei6950253055110001310100010001000001001−=⋅−=⋅′−′−=⋅′−′=Δ CARICARRc)(mil.;53130253055110000591000011,+=⋅−=⋅′−=Δ CARRp mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔS + Δc + Δ p = 530,5 – 69502 + 31302,5 = - 37669 mil. lei = ΔR.b) ΔCA = Δq + ΔS + Δ p ,în care:( ) ( )( ) ( )53055197241510005910000000011−⋅=⋅−⋅⋅=Δ ∑∑ pSqpSqRq = 26070 mil.( ) ( )( ) ( )97241573154410005910000010111−⋅=⋅−⋅⋅=Δ ∑ ∑ pSqpSqRS =-14211 mil.( ) ( )( ) ( ) 270473154477738410005910000111111=−⋅=⋅−⋅⋅=Δ ∑ ∑ pSqpSqRp mil.Prin însumare se verifică egalitatea:Δq + ΔS + Δ p = 26070 – 14211 + 2704 = + 14563 mil. lei = ΔCA.În final, se verifică egalitatea:ΔR + ΔCA = - 37669 + 14563 = - 23106 mil. lei = Δ.Sistemul factorial al indicatorului este următorul:
  • 79. Analiză financiară aprofundată80ΔS = + 530,5 mil. leiΔR = - 37669 mil. lei Δc = - 69502 mil. leiΔ = - 23106 Δ p = + 31302,5 mil. leimil. lei Δq = + 26070 mil. leiΔCA = + 14563 mil. lei ΔS = - 14211 mil. leiΔ p = + 2704 mil. leiÎn concluzie:1. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 milioane lei (33,5 %)a fost consecinţa scăderii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 71 lei(de la 130 la 59 lei), ca urmare a creşterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CAde la 870 la 941 ‰.2. Prin intermediul ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri sereflectă efectul favorabil al modificării structurii şi al creşterii preţului mediu şiefectul negativ al creşterii costului unitar.3. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul cu 14563 milioane lei (21 %).4. Prin intermediul cifrei de afaceri se reflectă efectul favorabil al creşteriivolumului vânzărilor şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al modificăriistructurii producţiei vândute.Cumulând influenţele factorilor care se manifestă prin rata de eficienţă(R) şi prin cifra de afaceri (CA), se constată că beneficiul aferent cifrei de afacerieste determinat de patru factori, după cum urmează:Δq + ΔS + Δc + Δ p = 26070 + (530,5 – 14211) – 69502 + (31302,5 + 2704) == 26070 – 13680,5 – 69502 + 34006,5 = + 23106 mil. lei = ΔLa aceşti factori se ajunge pornind de la relaţia dintre beneficiul aferentcifrei de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri:( )( )( ) pSqpSqcSqCAIBCA⋅⋅⋅⋅⋅−=⋅−= ∑∑∑10001000100010001000== ( )∑ −⋅ pSq ( )∑ ⋅cSq .
  • 80. Analiză financiară aprofundată 812.4. Analiza marjelor de rentabilitateContul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor şiveniturilor exerciţiului pe trei niveluri de activitate: exploatare, financiar,extraordinar, de unde rezultă profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel.Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate, rezultatulpe tipuri de activităţi fiind determinat sub forma marjelor:A. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare;B. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±);C. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B);D. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare;E. Rezultatul brut = Venituri totale - Cheltuieli totale;F. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit.În prtea finală a contului de profit şi pierdere se determină:G. Rezultatul/acţiune = Rezultatul brut (net)/Număr acţiuni.Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului, analiza cheltuielilorprin funcţii permite determinarea mai multor marje de rentabilitate:1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor;2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuielide producţie.Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şitrebuie raportate la marja comercială specifică activităţii de comerţ. Ele pun înevidenţă faptul că producţia stocată şi cea imobilizată nu reprezintă decât venituricalculate (transferuri de cheltuieli) şi că numai producţia vândută şi vânzările demărfuri generează rezultat.3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de cumpărare;din care:4) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor;5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile.Aceste marje se analizează numai la nivelul rezultatului curent,elementele extaordinare nefiind dependente de vânzări.De exemplu, marjele de rentabilitate calculate pe baza contului de profit
  • 81. Analiză financiară aprofundată82şi pierdere analizat sunt prezentate în Tabelul 17:Aplicaţia 19: Marjele de rentabilitate din contul de profi şi pierdereTabelul 17Nr. Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Rezultatul din exploatare(Rexp) + 103008 + 94608 - 8400 91,82. Rezultatul financiar (Rfin) - 52212 - 25319 + 26893 45,83. Rezultatul curent (Rcrt) 50796 69289 + 18493 136,44. Rezultatul extraordinar - - - -5. Rezultatul brut (Rbr) 50796 69289 + 18493 136,46. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 40668 51384 + 10716 126,37. Numărul de acţiuni (mii) 59200 295996 +236796 500,08. Rezultatul net pe acţiune 0,687 0,174 - 0,513 25,3Din datele Tabelului 17 se desprind următoarele concluzii:1. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8400 milioane lei (8,2 %), ca urmare adecalajului nefavorabil între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare:IVexp < IChexp (130,9 < 140,2).2. Rezultatul financiar constituie o pierdere, care s-a redus în cursul exerciţiuluicu 26893 milioane lei (45 %) datorită creşterii veniturilor financiare cu 2544milioane lei (82 %) şi reducerii cheltuielilor aferente cu 24349 milioane lei (44%).3. Rezultatul curent a crescut cu 18493 milioane lei (36,4%) datorită decalajuluiindicilor de dinamică: IRexp > IRfin (91,8 > 45,8 %).4. Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut curezultatul curent.5. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26,3 %),datorită creşterii mai rapide a rezultatului brut faţă de cota procentuală de impozit(36,4 > 29,6 %).6. Rezultatul net pe acţiune s-a redus cu 0,513 mii lei (74,7%) ca urmare acreşterii mai rapide a numărului de acţiuni (400 %) comparativ cu rezultatul netcontabil (26,3 %).
  • 82. Analiză financiară aprofundată 832.5. Analiza rezultatului din exploatareRezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerciţiului,caracterizează în mărime absolută, rentabilitatea activităţii curente a întreprinderiişi este calculat cu ajutorul relaţiei:,RexpVexpVexpChexpVexpChexpVexpR ⋅=⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛−=−= 1în care:R = 1 – I = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.De exemplu, rezultatul din exploatare se prezintă în Tabelul 18:Aplicaţia 20: Calculul rezultatului din exploatareTabelul 18Nr. Venituri, cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Venituri din exploatare - total 535108 700425 + 165317 130,92. Cheltuieli de exploatare - total 432100 605817 + 173717 140,23. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 - 8400 91,84. I = expexp/ VCh 0,808 0,865 + 0,057 107,25. R = 1 - I 0,192 0,135 - 0,057 69,96. Rexp = Vexp · R 103008 94608 - 8400 91,8Pe baza datelorTabelului 18 se obţin următoarele rezultate:Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa:∆ = Vexp1 · R1 – Vexp0 · R0 = 94608 – 103008 = - 8400 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆Vexp + ∆R,în care:∆Vexp = R1(Vexp1 - Vexp0) = 165317 · 0,192 = + 31741 mil. lei;∆R = (R1 - R0) Vexp1 = (- 0,057) · 700425 = - 40141 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Vexp + ∆R = + 31741 – 40141 = - 8400 milioane lei = ∆.În concluzie:
  • 83. Analiză financiară aprofundată841. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8,2 %) s-a realizatîn condiţiile creşterii veniturilor din exploatare, datorită reducerii ratei de eficienţăa cheltuielilor de exploatare 0,057 lei (30,1 %).2. Reducerea ratei de eficienţă (R) s-a datorat creşterii cheltuielilor de exploatarela 1 leu venituri aferente cu 0,057 lei (7,2 %), ceea ce echivalează cu creştereaindicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.Sistemul factorial al indicatorului este următorul:∆Vexp = + 31741 mil. leiΔ = - 8400 mil. lei∆R = - 40141 mil. leiAprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativă 4,OMFP 94/2001) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare dupădestinaţie şi calculul rezultatului din exploatare conform relaţiei:Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli dedesfacere (Chd) - Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Altevenituri din exploatare (Ave),în care:RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilorprestate (Cv), unde:Cv = Cheltuielile activităţii de bază (Chab) + Cheltuielile activităţilor auxiliare(Chaa) + Cheltuielile indirecte de producţie (Chi).De exemplu, rezultatul din exploatare detaliat după destinaţie se prezintăîn Tabelul 19, din care se desprind următoarele concluzii:Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa:Δ = Rexp1 – Rexp0 = 94608 - 103008 = - 8400 mil. lei;Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve,în care:ΔRCA = RCA1 – RCA0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei;ΔChd = Chd0 – Chd1 = 10251 – 16373 = - 6122 mil. lei;ΔChad = Chad0 – Chad1 = 82160 – 194821 = - 112161 mil. lei;
  • 84. Analiză financiară aprofundată 85ΔAve = Ave1 – Ave0 = 4604 - 4418 = + 186 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve = 110197 - 6122 -112661+186= + 8400 mil.lei = Δ.Aplicaţia 21: Analiza rezultatului din exploatareTabelul 19Nr. Indicatorul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Cifra de afaceri netă(CA) 535016 783518 + 248502 146,42. Cost bunuri vând. şi serv.prest.(Cv) 344015 482320 + 138305 140,23. Cheltuielile activit. de bază (Chab) 239083 335202 + 96119 140,24. Cheltuielile activit. auxiliare (Chaa) 43364 60798 + 17434 140,25. Cheltuielile indirecte de prod.(Chi) 61568 86320 + 24752 140,26. Rezultat brut aferent CA nete (1-2) 191001 301198 + 110197 157,77. Cheltuielile de desfacere (Chd) 10251 16373 + 6122 159,78. Cheltuieli grale de administr.(Chad) 82160 194821 +112661 137,19. Alte venituri din exploatare (Ave) 4418 4604 + 186 104,210. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) 103008 94608 - 8400 91,8Pe treapta a doua de diviziune:Δ RCA = ΔCA + ΔCv,în care:ΔCA = CA1 – CA0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. lei;ΔCv = Cv0 – Cv1 = 344015 – 482320 = - 138305 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔCA + ΔCv = 248502 – 138305 = + 110197 milioane lei = ΔRCA.În concluzie:1. Creşterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat creşterii mairapide a cifrei de afaceri faţă de costul bunurilor vândute (146,4 > 140,2 %).2. Creşterea costurilor bunurilor vândute a fost consecinţa creşterii tuturorcomponentelor, atât ale activităţii de bază cât şi a celei auxiliare.3. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei a fost consecinţacreşterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere şi de administraţie
  • 85. Analiză financiară aprofundată86comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri şi altor venituri dinexploatare ⎟⎠⎞⎜⎝⎛++=〉=++4418191001460430119851565228821601025119482116373,, .2.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceriDupă provenienţă, rezultatul aferent cifrei de afaceri (RCA) cuprindebeneficiul din producţia vândută (B) şi din vânzările de mărfuri (Bmf):RCA = B + Bmf.2.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vânduteBeneficiul (B) aferent producţiei vândute se determină ca diferenţă întrevaloarea producţiei vândute în preţ şi valoarea producţiei vândute în cost:B = ∑q(S) · p - ∑q(S) · c,în care:q = Volumul fizic al produselor vândute;S = Structura sortimentală a producţiei vândute;p = Preţul mediu de vânzare al produselor;c = Costul complet unitar al produselor.Efectuăm analiza factorială a beneficiului aferent producţiei vândute pebaza datelor Tabelului 20:Aplicaţia 22: Analiza beneficiului aferent producţiei vânduteTabelul 20ProduseconvenţionaleValoarea vânzărilor la preţ(milioane lei)Valoarea vânzărilor la cost(milioane lei)q0 . p0 q1 . p1 q1 . p0 q0 . c0 q1 . c1 q1 . c0A – to 212221 326501 320280 186990 318240 281520B – buc. 185692 287632 253800 156826 265080 214320C – buc. 132638 163251 157464 117936 147744 139968Total 530551 777384 731544 461752 731064 635808Din datele Tabelului 20 rezultă următoarele:
  • 86. Analiză financiară aprofundată 87( ) ( )∑ ∑ =−=⋅−⋅= lei;mil.687994617525305510000000 cSqpSqB( ) ( )∑ ∑ =−=⋅−⋅= lei;mil.463207310647773841111111 cSqpSqBModificarea beneficiului este diferenţa:∆ = B1 – B0 = 46320 – 68799 = - 22479 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆ p ,în care:( ) ( )[ ]leimil.260646879994863687995305517315446879900000001001+=−=−⋅==−′=−=−⋅−⋅=Δ ⋅∑ ∑ BBBIqBBcSqpSqq( ) ( )[ ] ( ) mil.873984636358087315440011011 +=−−=′−⋅−⋅=Δ ∑ ∑ BcSqpSqS( ) ( )[ ] ( ) .mil95256957367310647315440111011 −=−−=′′−⋅−⋅=Δ ∑ ∑ BcSqpSqc458404804632011 +=−=′−=Δ BBp mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:Δ=−=+−+=Δ+Δ+Δ+Δ leimilpcSq .22479458409525687326064 .Sistemul factorial al indicatorului este următorul:Δq = + 26064 mil. leiΔ S = + 873 mil. leiΔ = - 22479 mil. leiΔc = - 95256 mil. leiΔ p = + 45840 mil. leiÎn concluzie:1. Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei cu 22479 milioane lei (32,6 %)a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al produselor, care a diminuatbeneficiul cu 95256 milioane lei (-138,4 %).2. Beneficiul a evoluat echiproporţional cu gradul de realizare a vânzărilor, a cărorcreştere cu 37,9 % a condus la majorarea beneficiului cu 26064 milioane lei.3. Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului cu 873milioane lei (1,27 %) prin creşterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate
  • 87. Analiză financiară aprofundată88superioare ratei medii a rentabilităţii producţiei.4. Creşterea preţului mediu a majorat beneficiul cu 45840 milioane lei (66,63 %),ceea ce poate fi consecinţa îmbunătăţirii structurii producţiei pe clase de calitateşi/sau a creşterii preţurilor pe clase. În primul caz, această creştere reflectă efortulpropriu în ridicarea performanţei întreprinderii.2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuriBeneficiul aferent vânzărilor de mărfuri caracterizeză performanţaactivităţii comerciale şi se calculează cu ajutorul relaţiei:( )NARcircChMcBmf −⋅=−=100.în care:Mc = Marja comercială;Ch circ = Cheltuieli de circulaţie;R = Volumul desfacerilor de mărfuri;A = Cota medie procentuală de adaos comercial;N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare degestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit şi pierdere şi alte datedin contabilitatea de gestiune (Tabelul 21):Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuriTabelul 21Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Desfaceri de mărfuri (R) 1024 2376 + 1352 232,02. Cota medie de adaos ( A ) (%) 30,0 33,0 + 3,0 110,03. Marja comercială (Mc)(1*2) 307 784 + 477 155,04. Nivel relativ chelt. de circ ( N ) (%) 23,55 25,62 + 2,07 108,85. Cheltuieli de circulaţie (1*6) 242 609 + 367 251,06. Beneficiul aferent mărfurilor(5 -7) 65 175 + 110 269,2
  • 88. Analiză financiară aprofundată 89Pe baza datelor Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate:( ) ( ) 6555233010010241000000 =−⋅=−⋅= ,NARBmf mil. lei;( ) ( ) 17562253310023761001111 =−⋅=−⋅= ,NARBmf mil. lei.Modificarea beneficiului este diferenţa:∆ = Bmf1 – Bmf0 = 175 – 65 = + 110 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N ,în care:( ) ( ) 8755233010013521000001+=−⋅=−⋅−=Δ ,NARRR mil. lei;( ) ( ) 7230331002376100011+=−⋅=−⋅=Δ AARA mil. lei;( ) ( ) 49622555231002376100101−=−⋅=−⋅=Δ ,,NNRN mil. lei.În concluzie:1. Creşterea beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 110 milioane lei(169,2%) a fost consecinţa creşterii volumului desfacerilor cu 2352 milioane lei(132 %), care a majorat beneficiul cu 87 milioane lei (133,8 %) şi a creşterii coteimedii de adaos cu 3%, care l-a majorat cu 72 milioane lei (110,8 %).2. Creşterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu 2,07 procente (8,8 %)a diminuat beneficiul cu 49 milioane lei (75,4 %).Sistemul factorial al indicatorului este următorul:ΔR = + 87 mil. leiΔ = + 110 mil. lei Δ A = + 72 mil. leiΔ N = - 49 mil. lei
  • 89. Analiză financiară aprofundată902.7. Analiza ratelor de rentabilitateRata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul carediferenţiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite, caurmare a unor costuri diferite. Numai raportând beneficiul la costuri se poatestabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi şi eficienţa activităţiidesfăşurate.Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă, rata rentabilităţii se determinăpe baza datelor din contul de rezultat, sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat(excedentul brut al exploatării, rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) laun indicator de efort (costuri, cifră de afaceri, capital investit, capital propriu).Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efect-efort, ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, spaţiu saucu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate şi pot fi.1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: 100⋅=CosturiBeneficiuRc (%);2) Rata rentabilităţii veniturilor: 100⋅=afacerideCifraBeneficiuRv (%);Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul)cu efortul propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv), carecompară beneficiul cu un factor parţial dependent de efortul propriu (CA), dăexpresie politicii comerciale a întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.3) Rata marjei brute: 100⋅=afacerideCifraloataredebrutExcedentRMBEexp(%);Execedentul brut de exploatare, rezultat independent de politica definanţare şi reglementările fiscale, permite o mai bună măsurare a performanţelorindustriale şi comerciale ale întreprinderii.4) Rata rentabilităţii comerciale pure: 100comercialăMarjaRrc ⋅=mărfurideVânzări(%).Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea devânzare a mărfurilor în comerţ.
  • 90. Analiză financiară aprofundată 912.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumateRata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţăal consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiuluiaferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. În funcţie de componenţa cifrei deafaceri, analiza vizează atât factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şicei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea comercială).2.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vânduteRata rentabilităţii producţiei vândute poate fi calculată în două moduri:1). Pe total producţie:( ) ( )( )100100 ⋅⋅⋅−⋅=⋅=∑∑ ∑cSqcSqpSqCtBRc (%);2). Prin calculul pe produs:100100100∑∑ ⋅−⋅=⋅= ccpSrSRcc(%).în care:S = Structura sortimentală a vânzărilor;rc = Rata rentabilităţii produselor;=p Preţul mediu unitar al produselor;c = Costul unitar al produselor.De exemplu, folosind datele din Tabelul 21 se constată următoarele:Aplicaţia 24: Analiza ratei rentabilităţii pe total producţie vândută%,CtBRc 91410046175268799100000 =⋅=⋅= ;%,CtBRc 3610073106446320100111 =⋅=⋅= .Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa:Δ = Rc1 – Rc0 = 6,3 – 14,9 = - 8,6 %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔCt + ΔB,
  • 91. Analiză financiară aprofundată92în care:=−⋅=−⋅=Δ 91410073106468799100 010,RcCtBCt - 5,5 %;%,,,cRRcB 13493601 −=−=′=Δ − .Prin însumare se verifică egalitatea:ΔCt + ΔB = - 5,5 – 3,1 = - 8,6 % = Δ.În concluzie:1. Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute cu 9,4 % a fostconsecinţa reducerii beneficiului cu 22479 milioane lei, care a diminuat-o cu 3,1%şi a creşterii costurilor aferente cu 269312 milioane lei, care au redus-o cu 5,5 %.2. Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe:pcS Δ+Δ+Δ=Δ ,în care:( ) ( )( )%,, 10914100635808635808731544100 0011011011=−⋅−=−⋅⋅⋅−⋅=Δ∑∑ ∑ RccSqcSqpSqS( ) ( )( )%,91415100731044731064731544100 0111111011−=−⋅−=′−⋅⋅⋅−⋅=Δ∑∑ ∑ cRcSqcSqpSqc%,,, 26103611 +=−=′−=Δ cRRcp .Prin însumare se verifică egalitatea:=+−=Δ+Δ+Δ 2691410 ,,,pcS - 8,6 % = Δ.Sistemul factorial al indicatorului este următorul:ΔS = + 0,1 %Δ = - 8,6 % Δc = - 14,9 %Δ p = + 6,2 %În concluzie:1. Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţacreşterii costului unitar al producţiei.2. Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii, fie ca efect al ridicăriicalităţii produselor, fie datorită creşterii preţului pe clase de calitate.3. Modificarea structurii producţiei a influenţat în mică măsură creşterea ratei
  • 92. Analiză financiară aprofundată 93rentabilităţii producţiei, ceea ce poate fi pus în legătură cu evoluţia structuriisortimentale a producţiei vândute şi evidenţiat prin metoda de calcul pe produs.De exemplu, rata rentabilităţii medii a producţiei şi rata rentabilităţiiproduselor se prezintă în Tabelul 22:Aplicaţia 25: Analiza ratei rentabilităţii pe produsTabelul 22Produseconvenţio-Structuravânzărilor %Preţul unitar(mii lei/to)Costul unitar(mii lei/to)Rata rentabilităţiiproduselor (rc)- %nale S0 S1 p0 p1 c0 c1 rc0 rc1 r΄c1A – to 40 42 785 800 690 780 13,6 2,5 0,7B – buc. 35 37 45 51 38 47 18,3 8,4 - 4,2C – buc. 25 21 81 84 72 76 12,3 10,5 6,6Total 100 100 236 373 x x 14,90 6,30 0,1Pe baza datelor Tabelului 22 se obţin următoarele rezultate:914100312253183561340100000 ,),(),(),(=⋅+⋅+⋅=⋅=∑ rcSRc %;361005102148375242100111 ,),(),(),(=⋅+⋅+⋅=⋅=∑ rcSRc %.Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa:Δ = Rc1 – Rc0 = 6,3 – 14,9 = - 8,6 %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔS + Δrc,în care:10914100512214183771342100001,,),(),(),(RcrcSS +=−⋅+⋅+⋅=−⋅=Δ∑ %;78153601 ,, −=−=′−=Δ cRRcrc %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔS + Δrc = 0,1 – 8,7 = - 8,6 % = Δ.În concluzie, creşterea ratei medii a rentabilităţii a fost rezultatul creşteriiponderii produsului B cu rata (18,3 %) superioară ratei medii (14,9 %).
  • 93. Analiză financiară aprofundată94b) Pe treapta a doua: pcrc Δ+Δ=Δ ,în care:%,),(),(),(9141510066212437704210010001101−=−⋅+⋅−⋅=′−⋅−⋅=Δ∑cRccpSc26103611 ,,, +=−=′−=Δ cRRcp %.Prin însumare se verifică egalitatea:rc%,,,pc Δ=−=+−=Δ+Δ 7826914 .Sistemul factorial al indicatorului este următorul:ΔS = + 0,1 %Δ = - 8,6 % Δc = - 14,9 %Δrc = - 8,7 %Δ p = + 6,2 %În concluzie:1. Reducerea ratei medii a rentabilităţii producţiei cu 8,6 procente a fostconsecinţa scăderii ratelor de rentabilitate a produselor (rc), care s-a datorat înexclusivitate creşterii costului unitar al acestora.2. Modificarea structurii sortimentale a producţiei vândute şi creşterea preţuluimediu al produselor au majorat rata medie a rentabilităţii producţiei.2.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comercialeRata rentabilităţii activităţii comerciale vizează eficienţa vânzărilor demărfuri şi se bazează pe următorul model de calcul:( ) NARNARRBRrc −=⋅−=⋅= 100100 (%),în care:R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri;A = Cota procentuală medie de adaos comercial;N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.
  • 94. Analiză financiară aprofundată 95De exemplu, folosind datele Tabelului 21 se obţin următoarele rezultateprivind rata rentabilităţii comerciale pure:Aplicaţia 26: Analiza ratei rentabilităţii comerciale456552330000 ,, =−=−= NARrc %387622533111 ,, =−=−= NARrc %.Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa:Δ = Rrc1 – Rrc0 = 7,38 – 6,45 = + 0,93 %.Factorii de influenţă sunt următorii:NA Δ+Δ=Δ ,în care:3303301 +=−=−=Δ AAA %;0726225552310 ,,, −=−=−=Δ NNN %.Prin însumare se verifică egalitatea:Δ=+=−+=Δ+Δ %,,NA 9300723Sistemul factorial al indicatorului este următorul:AΔ = + 3 %Δ = + 0,93 %Δ N = - 2,07 %În concluzie:1. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0,93 % a fost consecinţa creşteriicotei medii adaosului comercial cu 3 %, în condiţiile creşterii nivelului mediu alcheltuielilor de circulaţie cu numai 2,07 %.2. Cota medie de adaos ( A ) şi nivelul mediu ( N ) al cheltuielilor de circulaţiedepind în final de structura desfacerilor (S) şi cotele de adaos (A) şi, respectiv, denivelul cheltuielilor pe grupe de mărfuri (N):100∑ ⋅=ASA ;100∑ ⋅=NSN .
  • 95. Analiză financiară aprofundată962.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilorIndiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar,există o bază comună a relaţiei rentabilitate - risc, în sensul că rentabilitatea esteun indicator de performanţă al întreprinderii, indiferent de natura acesteia.Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit în funcţie departicipanţii la viaţa întreprinderii: gestionari, acţionari, bancheri, salariaţi.Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscurice însoţesc rentabilitatea. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-icapitaluri, proprietarii săi anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzionalăpentru un anumit nivel de activitate dat. În cazul variaţiei acestui nivel,rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul capitalului.Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea rateirentabilităţii la modificarea volumului de activitate este mai mare, după cum şirentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare, cu cât riscul asumat este mai mare.Analiza financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu, prin studiulperformanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat, cât şi impactul resurselorde finanţare utilizate în raport cu mijloacele folosite.Rentabilitatea exploatării, însoţită de riscul de exploatare condiţioneazănivelul celorlalte rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar, total, de faliment.Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fxeşi variabile, numite cheltuieli de structură şi cheltuieli operaţionale şi depinde înmod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalulcheltuielilor, fiind legat de gradul de tehnicitate şi de automatizare a procesului deproducţie.Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilajeperformante, noi, unde amortismentele sunt relativ crescute şi mai redus laîntreprinderi cu grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit.Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare în structuracontului de profit şi pierdere şi în bilanţ, cheltuieli care remunerează capitalurileîmprumutate (dobânzile la credite).Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorulşi se încearcă estimarea fluctuaţiilor ratei rentabilităţii în elaborarea de previziuni.
  • 96. Analiză financiară aprofundată 972.8.1. Analiza cost – volum - profitPentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar, practicaafacerilor utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de: pragulde rentabilitate (Analyse Coût–volume-profit),(Breakeven Point Analysis), ometodă de analiză previzională care permite stabilirea condiţiilor necesarerealizării echilibrului microeconomic, cu sau fără profit (punctul mort).Este o metodă grafică de reprezentare a elementelor care prin diferenţădau beneficiul: pe abscisă se reprezintă volumul producţiei vândute (q), iar peordonată, cifra de afaceri (CA), costurile totale (CT), fixe (Cf) şi variabile (Cv).Metoda este aplicabilă în cazul producţiei omogene sau pe produs, dupărepartizarea cheltuielilor şi pleacă de la ipoteza liniarităţii costurilor şi cifrei deafaceri (Figura 1).Realizarea echilibrului la punctul mort (B = 0) presupune egalitatea:B = CA – CT = q · p – (Cf + q · v) = q(p – v) – Cf,Relaţia poate fi restrânsă sub forma: B + Cf = Mcv,în care:q = Volumul fizic al vânzărilor;C TCA CACTB0(+)CVCAcritic ăE(-)O’CfO qcritic qB0qFig. 1: Pragul de rentabilitate în condiţii de liniaritate
  • 97. Analiză financiară aprofundată98p = Preţul de vânzare;v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs;p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile;q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile;Cf = Costurile fixe.Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic alvânzărilor – volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibreazăcheltuielile, rezultatul fiind egal cu zero (B = 0 - punctul mort).Grafic, punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreaptacosturilor (Ct) are aceeaşi ordonată, ceea ce, analitic, înseamnă egalitatea:CA = Cf + Cv = Cf + q · v,sau factorial:qcritic · p = Cf + qcritic ·v.Începând de la acest punct, întreprinderea, având acoperit ansamblulcheltuielilor fixe şi variabile, intră în zona de beneficii.Diagrama pragului de rentabilitate sau diagrama punctului mort esteutilizată în cadrul analizei în mai multe scopuri, cum ar fi:1) Stabilirea condiţiilor necesare în vederea recuperării cheltuielilor din veniturifără realizarea de profit, pentru atingerea punctului mort (B = 0), se înregistreazăegalitatea: qcritic (p – v) = Cf, de unde rezultă:a) Volumul critic al vânzărilor:mcvCfvpCfqcritic =−= (unităţi);b) Cifra de afaceri critică:pvCfpqCA criticcritică/−=⋅=1(lei).Graficul din Figura 4 arată că punctul E, situat la intersecţia drepteiveniturtilor cu dreapta cheltuielilor, numit punct mort, delimitează două zone:a) zona pierderilor, unde cheltuielile depăşesc cifra de afaceri (OE > OE), caurmare a faptului că vânzările sunt mai mici decât volumul critic (qv < qcritic);b) zona beneficiilor, unde cifra de afaceri depăşeşte cheltuielile (ECA > ECT) caurmare a vânzărilor care depăşesc volumul critic (qv > qcritic).2) Determinarea condiţiilor necesare în vederea realizării unui beneficiu (B0),
  • 98. Analiză financiară aprofundată 99când din ecuaţia de echilibru: CA = Cf + Cv + B0, rezultă:a) Volumul vânzărilor:vpBCfqB−+=00(unităţi);b) Cifra de afaceri: pvBCfpqCA BB/−+=⋅= ′1000(lei);3) Determinarea marjei de securitate (Ms), care să asigure desfăşurarea uneiactivităţi în condiţii de siguranţă:Ms = qv – qcritic (unităţi); sau Ms = CA – CAcritică (lei);4) Determinarea intervalului de siguranţă (Is) oferit de vânzările efectuate:100100 ⋅−=⋅−=criticăcriticăcriticcriticvCACACAIs:respectiv,qqqIs (%).5) Calculul indicelui de rentabilitate care măsoară marja de securitate în procentedin cifra de afaceri, sau sporul de eficienţă (Se):100⋅−=vcriticvqqqSe , respectiv: 100⋅−=CACACASecritică(%).Pentru evitarea riscului de exploatare, a cărui valoare definită princoeficientul levierului de exploatare este maximă în zona punctului mort, seconsideră necesară o marjă de securitate de 10 - 20 % peste cifra de afaceri critică.Exemplificăm modul de analiză a pragului de rentabilitate pentru unprodus A pe baza datelor Tabelului 23, din care se desprind următoarele concluziiprivind condiţiile de echilibru microeconomic şi securitate:1. Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate, volumul fizic alvânzărilor şi cifra de afaceri, superioare valorilor critice, au asigurat marje desecuritate, intervale de siguranţă şi sporuri de eficienţă pozitive.2. În exerciţiul financiar curent, performanţele au cunoscut dinamici nefavorabilecomparativ cu exerciţiul precedent, care reflectă o degradare a rentabilităţii,confirmată de creşterea mai rapidă a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cucreşterea cifrei de afaceri (53,8 %), ceea ce a majorat valorile pragului derentabilitate (volumul şi cifra de afaceri critice).
  • 99. Analiză financiară aprofundată100Aplicaţia 27: Pragul de rentabilitate al produsului ATabelul 23Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) (%)1. Volum vânzări (q v) - tone 271 408 +137 150,52. Preţ unitar (p) - mii lei/t 785 800 + 15 102,03. Cifra de afaceri (CA) – milioane lei 212221 326501 +114280 153,84. Cheltuieli fixe (Cf) - mil.lei 121544 216403 + 94859 178,05. Cheltuieli variabile (Cv) – milioane lei 65446 101837 + 36391 155,66. Cheltuieli variabile unitare(v) - mii lei/t 242 250 + 8 103,37. Volum critic (qcritic) - to 224 394 + 170 176,08. CAcritică – milioane lei 175840 315200 + 139360 179,29. Marja de securitate (Ms) - to + 47 + 14 - 33 29,810. Marja de securitate (Ms) – mil. lei + 36381 + 11301 - 25080 31,011. Intervalul de siguranţă (Is) - % 20,70 3,60 - 17,1 17,3212. Sporul de eficienţă (Se) - % 17,11 3,46 - 13,65 20,2Pragul de rentabilitate şi condiţiile de echilibru microeconomic capătăexpresii uşor diferite în activitatea întreprinderilor comerciale faţă deîntreprinderile industriale, ca urmare a specificului şi factorilor care determinăindicatorii de performanţă în acest sector.Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercială pe bazadiagramei punctului mort prezintă factori specifici, beneficiul fiind diferenţa:⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛ ⋅+−⋅=−=100100vNRCfARChcircCAB .La punctul mort (B = 0), egalitatea CA = Chcirc, corespunzătoarepunctului de echilibru (E), conduce la următoarea ecuaţie de echilibru:CfNARvcritic =⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛ −100,de unde rezultă desfacerile critice şi cifra de afaceri critică:a) 100⋅−=vcriticNACfR (lei);
  • 100. Analiză financiară aprofundată 101b)AvNCfARCA criticcritică/−=⋅=1(lei), unde:vN = Nivelul relativ mediu al cheltuielilor variabileA = Cota procentuală medie de adaos comercial.Analiza cost-volum-profit şi utilizarea ei în stabilirea echilibrului pe bazapragului de rentabilitate prezintă limite din următoarele considerente:1) Presupune fie o cerere nelimitată la un preţ fix, fie o piaţă concurenţialăperfectă care justifică liniaritatea cifrei de afaceri, precum şi randamentefactoriale constante care conduc la costuri variabile liniare;2) În condiţiile pieţei concurenţiale imperfecte şi randamentelor factorialevariabile, cifra de afaceri şi cheltuielile sunt neliniare (Figura 2).3) Nu poate fi extinsă la nivelul unei producţii neomogene, ci vizează fie producţiiomogene, fie individualizare la nivelul produselor;4) Orizontul de timp este pe termen scurt, când nu au loc modificări structurale aleproducţiei.C TCA CTBmax (+) E2 (-)CvCAcrit E1(-) CAO’CfO q critic 1 q optim q critic 2 qFigura 2: Pragul de rentabilitate în condiţii de neliniaritate
  • 101. Analiză financiară aprofundată102În realitate (Fig.2), atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabileevoluează neliniar, ceea ce schimbă condiţiile de echilibru: intersecţia curbelor cele reprezintă în două puncte (E1, E2) atestă două praguri de rentabilitate (qcritic 1,qcritic 2), care delimitează zona optimă de creştere a volumului producţiei.Cu toate aceste limite, analiza punctului mort este folosită în gestiuneaîntreprinderii deoarece oferă unele informaţii utile în următoarele direcţii:1) Oferă o indicaţie asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprindereasă realizeze beneficii.2) Este un instrument de ajutor deciziei în privinţa alegerii investiţiei într-un nouprodus, investiţiei de extindere sau de modernizare.3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru.4) Explică diferenţele între previziuni şi realizări, indicând în ce măsură o scăderea beneficiilor este datorată unei scăderi a vânzărilor, unei creşteri a costurilor fixesau costurilor variabile.5) Permite aprecierea gradului de risc economic şi financiar al activităţii.6) Permite estimarea condiţiilor de maxim al beneficiului prin anularea derivatei:a) ( )[ ] 0=−−== CfvpqdqdBdqdBM , de unde rezultă: p = v, respectiv mcv = 0.b) ( ) 0=−=−= MMM CCACtCAdqdB , de unde rezultă: CAM = CM.Egalitatea capătă expresii care permit determinarea preţului optim înfuncţie de tipul cererii şi de variaţia cifrei de afaceri:a) La o cerere perfectă (pură) şi la o cifră de afaceri liniară:CAM = dCA/dp = d(qp)/dp = p , de unde rezultă:poptim = CMb) La o cerere imperfectă (monopol) şi o cifră de afaceri parabolică:( ) ( )qEppdpqpdCAM // +⋅== 1 , de unde rezultă:qEpCpMoptim/+=1.în care:Ep/q = Elasticitatea preţ-cerere.
  • 102. Analiză financiară aprofundată 1032.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilorCea mai importantă utilizare analizei cost-volum-profit decurge dinrelaţia pragului de rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: risculde exploatare (economic), riscul financiar (de îndatorare), riscul total sau global(economic-financiar).2.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatareRiscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatuluiexploatării în funcţie de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi destructura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile).a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja desecuritate şi intervalul de siguranţă, care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă depragul de rentabilitate. Studii statistice arată că un interval de siguranţă de până la10 % arată o situaţie instabilă, unul de 20 % caracterizează situaţia relativ stabilă,iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de rentabilitate.Intervalul de siguranţă, denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate)exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta lacerinţele pieţii. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu atât flexibilitateaîntreprinderii este mai ridicată şi, prin urmare, riscul economic este mai redus.b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe bazacoeficientului levierului de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare afuncţionării întreprinderii - Degree Operating Leverage (DOL).Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului dinexploatare la variaţiile vânzărilor, care măsoară creşterea procentuală a acestuirezultat, ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor (volumul fizic, cifra deafaceri):( ) ( )CAqCAqRRCLE/expexp/ΔΔ= , care poate fi calculat în două variante:1)( ) ( ) 100100−−=ΔΔ=CAqRIICArqrRCLEexpexp;
  • 103. Analiză financiară aprofundată1042)( )( )CACAqRqRCLE/exp/exp ΔΔ=( ) ( )CAqxpCAdqxpd Re/Re= .Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări avânzărilor asupra profitului, coeficientul levierului de exploatare măsoară algebricmărimea acestei schimbări şi exprimă direct gradul de risc economic (exploatare).Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mareparte din vânzarea producţiei , factorial, CLE este egal cu raportul:( )[ ]( )( )( ) xpeRMcvCfvpqvpqCfvpqqdqCfvpqdECLE qR =−−−=−−×−−== exp/ ,în care:Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile.Relaţia arată că, pentru un nivel dat al producţiei, CLE şi implicit risculde exploatare, este cu atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:CLE =expexpexp RCfRRMcv +=Pe plan financiar, rezultă că, dacă o întreprindere are un coeficient allevierului de exploatare ridicat, schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţemajore asupra rezultatului exploatării: acesta creşte mult la creşterea vânzărilor,dar scade la fel de mult la reducerea acestora; acesta este riscul de exploatareasumat de întreprindere, care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat,întreprinderile trebuie să-şi variabilizeze cheltuielile fixe, recurgând la reducereastocurilor şi la dezinvestire. În acelaţi timp, trebuie să-şi asigure o marjă desecuritate suficientă prin evitarea zonei punctului mort, unde riscul de exploatareeste maxim, fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit:a) Riscul de exploatare este maxim pentru0McvRMcvCLE ==exp→ ∞.Această situaţie caracterizează punctul mort (Rexp = 0), când cheltuielilefixe absorb în întregime marja costurilor variabile: Mcv = q(p - v) = Cf.b) Riscul de exploatare este inexistent pentru 0==expRMcvCLE , când Mcv = 0,
  • 104. Analiză financiară aprofundată 105ceea ce înseamnă egalitatea: p = v când ( )[ ]CfvpqdqddqexpdR−−= = 0 = RexpM.Rezultatul marginal al exploatării (RexpM) fiind egal cu zero, rezultă cărezultatul exploatării are valoarea maximă, ceea ce anulează riscul de exploatare.c) Riscul de exploatare este minor pentru( )( )1=−−−=CfvpqvpqCLE ,atunci când cheltuielile fixe relativ mici sunt neglijabile în raport cu cheltuielilevariabile (Cf→ 0).Acest risc redus este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominantmanuală, sau cu un utilaj învechit amortizat, cu cheltuieli fixe relativ reduse.Gradul de risc evaluat prin Coeficientul levierului de exploatare poate fideterminat şi în funcţie de cifra de afaceri:CACARRECLE CAR/exp/expexp/ΔΔ== =xpCACARReexp×ΔΔ.Factorial, valoarea CLE şi riscul de exploatare creşte odată cu majorareacosturilor totale (CT) prin diminuarea beneficiului.( )TTCCACAxpCAdCACCAdCLE−=×−=Re.În concluzie, fluctuaţiile rezultatului exploatării care traduc risculeconomic depind de: cifra de afaceri; ponderea cheltuielilor fixe; proximitatea depunctul mort a producţiei vândute efectiv, ceea ce impune depăşirea zonei criticecu 10 – 20 %, care constituieo marjă de securitate necesară evitării falimentului.2.8.2.2. Evalurea riscului financiarRiscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde demodul de finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluriproprii, nu comportă nici un risc financiar. Acest risc apare în cazul finanţării dinsurse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor(dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii.Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiilerezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poartă
  • 105. Analiză financiară aprofundată106denumirea de coeficient de levier financiar (CLF):expexp//exp/RRRnetRnetECLF RnetRΔΔ== ,Acest Coeficient poate fi determinat în două variante de calcul:1)100100−−=ΔΔ=expexp RnetRIIrRrRnetCLF ;2)RnetxpxpddRnetnetRRRRnetCLFReReexpexp×=×ΔΔ= .Coeficientul Levierului Financiar exprimă modificarea procentuală arezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatăriişi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar.Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului deprofit şi pierdere, în care rezultatul net se obţine după deducerea impozitului peprofit din rezultatul brut:( ) ( )[ ] ( )iextrRVfinChfinRiRbrutRnet −⋅++−=−= 11 exp .Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu suntlegate de activitatea curentă, CLF rezultă din relaţia:( ) ( )[ ] ( ) ( ) ChfinRRiChfinRRiChfinRdRdCLF−=−−×−−=⋅⋅expexpexpexpexpexp 11 .Importanţa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge dinfaptul că rezultatul net condiţionează beneficiul şi dividendele pe acţiune, precumşi autofinanţarea întreprinderii.Valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor financiare şi reflectă,gradului de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare:1) Riscul financiar este inexistent sau minor în următoarele situaţii:a) La punctul mort (Rexp = 0): 00=−=ChfinexpRCLF ;În acest caz rezultatul net este maxim deoarece dRnet/dRexp = 0b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): 10=−=expRexpRCLF .
  • 106. Analiză financiară aprofundată 107În acest caz rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul dinexploatare (IRnet = IRexp).2) Riscul financiar este maxim când0expRCLF = → ∞, în cazul finanţării dinîmprumuturi purtătoare de dobânzi mari care absorb în întregime rezultatul dinexploatare (Ch fin → Rexp), fără a exista posibilitatea rambursării ratelor deîmprumut, ceea ce anunţă un faliment iminent.Pentru limitarea efectului unor cheltuieli financiare ridicate careprefigurează un risc de insolvabilitate crescut se impune creşterea pragului derentabilitate global la un nivel care să ţină seama de prezenţa acestor cheltuieli:vpChfinCfqcritic−+= ;pvChfinCfCAcritică/−+=1.2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)Riscul total (economic- financiar) cumulează riscul economic cu risculfinanciar, caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evalueazăcu ajutorul Coeficientului Levierului Total (CLT), fiind calculat ca produs:CLT = CLE · CLF.Factorial, Coeficientul Levierului Total poate fi exprimat astfel:( )( )( )( )( )ChfinRvpqChfinCfvpqCfvpCfvpqvpqCLT−−=−−−−−×−−−=expq.CLT, calculat în final ca raport între marja costurilor variabile şirezultatul exploatării diminuat cu cheltuielile financiare, exprimă sensibilitatearezultatului net la variaţiile vânzărilor:rqrRnetqqRnetRnetRRRnetRnetqCLTΔΔ=ΔΔ=ΔΔ×ΔΔ=//expexp//q/exp/RexpR.Se constată că valoarea acestui coeficient reflectă un risc total inexistentcând rezultatul exploatării are valoare maximă, când se înregistrează egalitateaîntre preţul unitar şi cheltuielile variabile unitare (p = v) şi un risc total maxim încazul unor cheltuieli financiare mari, care anulează rezultatul din exploatare întotalitate (Rexp = Chfin).
  • 107. Analiză financiară aprofundată108Exemplificăm analiza riscurilor pe baza datelor contului de rezultat alîntreprinderii studiate pe baza datelor Tabelului 24:Aplicaţia 28: Calculul coeficienţilor de levierTabelul 24Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Cifra de afaceri (CA) 535016 783518 + 248502 146,52. Cheltuieli variabile (Cv) 383562 499481 +115919 130,23. Marja costurilor variabile (Mcv) 151454 284037 +132583 187,54. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 - 8400 91,85. CLE = Mcv/Rexp 1,47 3,00 + 1,53 204,26. Cheltuieli fixe (Cf) 48446 189429 +140983 390,97. CLE = (Rexp + Cf)/Rexp 1,47 3,00 +1,53 204,28. Cheltuieli financiare (Chfin) 55309 30960 - 24349 55,99. Rexp - Chfin 47699 63648 + 15949 133,410. CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) 2,16 1,49 - 0,67 68,511. CLT = CLE * CLF 3,17 4,47 + 1,30 140,112. CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) 3,17 4,47 + 1,30 140,1Din datele Tabelului 24 se desprind următoarele concluzii:1. Coeficientul Levierului Economic, în creştere de la 1,47 la 3, arată majorareadependenţei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri şi accentuarea risculuieconomic determinată de creşterea cheltuielilor fixe cu 290,9 %.2. Reducerea Coeficientului Levierului Financiar de la 2,16 la 1,49 aratădiminuarea dependenţei rezultatului net de rezultatul exploatrării şi reducereariscului financiar prin diminuarea cheltuielilor financiare cu 45,1 %.3. Creşterea Coeficientului Levierului Total de la 3,17 la 4,46 arată creştereadependenţei rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri şi a riscului total(economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe, în condiţiile reduceriicheltuielilor financiare.4. Întreprinderea trebuie să eficientizeze activitatea de exploatare prinvariabilizarea cheltuielilor fixe.
  • 108. Analiză financiară aprofundată 1092.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiareAnaliza financiară, orientată spre viitor, urmăreşte cuantificarea efectelorîn lanţ ale coeficienţilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele:1) Efectul levierului de exploatare (ELE) - reprezintă modificarea rezultatului dinexploatare (∆rRexp) sub impactul creşterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri):ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%).2) Efectul levierului financiar (ELF) - constituie modificarea rezultatului net(∆rRnet), ca urmare a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp):ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%).3) Efectul levierului total (ELT) - constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet),ca efect al creşterii vânzărilor (∆rq(CA)):ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%).De exemplu, creşterea a cifrei de afaceri cu 12 % în perioada următoareva avea următoarele efecte în lanţ:1) Creşterea rezultatului din exploatare:ELE = CLE · ∆rCA = 3 · 12 = 36 % = ∆rRexp.În consecinţă, acesta va fi: Rexp = 1,36 · 94608 = 128858 mil. lei;2) Creşterea rezultatului net:ELF = CLF · ∆rRexp = 1,49 · 36 = 53,64 % = ∆rRnet.În consecinţă, acesta va fi: Rnet = 1,5364 · 63648 = 97789 mil. lei;3) Acelaşi rezultat determinat prin coeficientul levierului total:ELT = CLT · ∆rCA = 4,47 · 12 = 53,64 % = ∆rRnet.În consecinţă, se regăseşte: Rnet = 1,5364 · 63648 = 97789 mil. lei.În concluzie:1. Creşterea cifrei de afaceri are efecte benefice asupra tuturor rezultatelor.2. Această creştere antrenează lanţul de efecte favorabile asupra rezultatului dinexploatare care va creşte cu 36 % şi a rezultatului net care va creşte cu 53,64 %.3. Pe baza acestor estimări se pot elabora alte previziuni financiare pentru etapaimediat următoare.
  • 109. Analiză financiară aprofundată110CAPITOLUL 3ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI FINANCIAREPE BAZA BILANŢULUI3.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei financiareÎn vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarearentabilităţii economice a capitalurilor investite, a rentabilităţii financiare acapitalurilor proprii, aprecierea condiţiilor în care sunt realizate echilibrelefinanciare, deducerea gradului de autonomie al întreprinderii, analiza financiarăparcurge mai multe etape, care presupun cercetarea unor informaţii necesare învederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedicăcontinuitatea activităţii întreprinderii. Scopul principal îl constituie adoptarea unordecizii corective în gestiunea pe termen scurt, mediu şi lung.Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintăelementele de activ şi de pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiuluişi în alte situaţii prevăzute de lege, grupate după natură, destinaţie şi lichiditate,respectiv, după natură, provenienţă şi exigibilitate. Elementele de pasiv vizeazăfondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţilor,provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizărileacestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic(active circulante).Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelorde finanţare şi a utilizării acestora la acelaşi moment, ceea ce impune echilibrulpermanent între activele şi pasivele bilanţului, indiferent de forma de prezentare aacestuia (tabelară sau în listă).Conform IAS 1, “Prezentarea situaţiilor financiare”, obiectivul bilanţuluieste de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii,respectiv, capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor
  • 110. Analiză financiară aprofundată 111economice controlate (activele), structurii de finanţare (datorii şi capitaluriproprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori financiari importanţi pentruevaluarea sănătăţii financiare a întreprinderii (lichiditatea şi solvabilitatea).3.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiarăCriteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţiede scopul urmărit în analiză şi de utilizator, ceea ce a condus la existenţa maimultor tipuri (modele) de bilanţ, cum ar fi: bilanţul contabil clasic construit pebaza unui sistem dublu de clasament în activ după destinaţie şi după natură, iar înpasiv după apartenenţă şi exigibilitate, bilanţul financiar, bilanţul funcţional,bilanţul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş.a.Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începecu examinarea structurii pasivului şi a structurii activului.Bilanţul contabil (patrimonial-juridic) utilizat până la adoptareareglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu StandardeleInternaţionale de Contabilitate prin Ordinul MFP 94/2001, respectiv Ordinul MFP306/2002, s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spregestiune, în acest scop fiind necesar un bilanţ mai operaţional, care să permităevidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare aleîntreprinderii. Este cunoscut că orice nevoie de finanţare trebuie acoperită dinresurse financiare, ceea ce se reflectă prin bilanţul financiar (patrimonial).Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suportal analizei financiare tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniuluiîntreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atâtproprietarii, cât şi creditorii. În măsura în care creditorii utilizează un asemeneastudiu este vorba de o analiză financiară externă.Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoarea activului şi al exigibilităţii crescătoare a pasivului. Lichiditatea crescătoare aposturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de adeveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii; în fruntea activului se aflăvalorile imobilizate, cele mai puţin “lichide”, iar la sfârşit, disponibilităţile, celemai “lichide”.
  • 111. Analiză financiară aprofundată112Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnificăfaptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa, primeleposturi fiind cele cele mai lent exigibile, (capitalurile proprii), iar ultimele, celemai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şireguli care permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şipe termen lung. În acest sens, printre elementele constitutive ale bilanţului trebuiesă se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia întreprinderii pe termenlung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an).Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri:activul imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii devalori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adaugă partea deactiv circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe - clienţi, cheltuieli efectuateîn avans). În schimb, în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă(imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an).Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupacapitalurilor permanente, formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termenmediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cuscadenţa sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancarecurente, venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe termen lungajunse la scadenţă).Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de1 an, ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cuscadenţa peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu şi lung.Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii aleactivului şi pasivului pe baza informaţiilor din anexă, prin respectarea unorprincipii de evaluare şi regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sausub 1 an) şi a activelor în ordinea lichidităţii crescătoare (imobilizări, stocuri,disponibilităţi).Schematic, bilanţul financiar se prezintă astfel:
  • 112. Analiză financiară aprofundată 113Bilanţ financiarActiv = Necesar Pasiv = ResurseNecesar permanent Capitaluri permanente (Cp)Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)Necesar temporar 2. Datorii cu scadenţe > 1 an1. Activ circulant net < 1 an Resurse temporare2. Imobilizări financiare < 1 an 1. Datorii cu scadenţe < 1 an3. Disponibilităţi (Trezorerie activă) 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)Total Activ Total PasivPrezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte peorizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitateaelementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţarepermanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului de activitate(necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare).Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune înevidenţă, printr-o simplă lectură orizontală, echilibrele sau dezechilibrelestructurale ale bilanţului, acesta fiind utilizat pe plan internaţional, conformNormei 13 din IASC, precum şi în cazul conturilor consolidate.Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul căel serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediulfondului de rulment, care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termenscurt, garantând solvabilitatea acesteia.Conform OMFP 94/2001 (306/2002), bilanţul în listă (Tabelul 25) esteapropiat modelului de bilanţ financiar (Tabelul 26), ceea ce facilitează analizaechilibrelor financiare, fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi.Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiara condus la apariţia bilanţului funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pemarile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie),fiind un bilanţ economic, construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei înscopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri.
  • 113. Analiză financiară aprofundată114Bilanţ Contabil armonizat restrânsTabelul 25Denumirea indicatorului (mii lei) Nr. Exerciţiul financiarrând Precedent CurentA. Active imobilizate - total 01 334134112 442396673I. Imobilizări necorporale 02 112827 761587II. Imobilizări corporale - total 03 333960171 441573972III. Imobilizări financiare 04 61114 61114B. Active circulante - total 05 330562056 515792600I: Stocuri - total 06 141953183 122067958II. Creanţe - total 07 180200143 390840345III: Investiţii financiare pe termen scurt 08 - -IV. Casa şi conturi la bănci 09 8408730 2884297C. Cheltuieli în avans 10 1902966 1489075D. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an 11 227834680 186432713E. Active circulante nete, respectiv datoriicurente nete (05 + 10 – 11 – 16)12 100194521 325651589F. Total active minus datorii curente (01 + 12) 13 434328633 768048262G. Datorii ce trebuie plătite peste 1 an 14 8493328 127907177H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 15 - -I. Venituri în avans 16 4435821 5197373J. Capital şi rezerve 17 448290076 634448682I. Capital (subscris vărsat) 18 59199226 295996131II. Prime de capital 19 - -III. Rezerve din reevaluare 20 245482220 95164551IV. Rezerve 21 143608630 243288000V. Rezultatul reportat – Sold C 22 - 28147174- Sold D 23 22454771 22454771VI. Rezultatul exerciţiului – Sold C 24 40667697 51384049Repartizarea profitului 25 40667697 51384049Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 – 23) 26 425835305 640141085Patrimoniul public 27 - -Capitaluri – total (26 + 27) 28 425835305 640141085
  • 114. Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate)Tabelul 26Active = Necesaruri nete Exerciţiul financiar Pasive = Resurse Exerciţiul financiar(mii lei) Precedent Curent (mii lei) Precedent CurentMijloace cu durata > 1 an Resurse cu scadenţa >1anA. Active imobilizate 334134112 442396673 J. Capital şi rezerve 425835305 640141085I. Imobilizări necorporale 112827 761587 I. Capital 59199226 295996131II. Imobilizări corporale 333960171 441573972 II. Prime de capital - -III. Imobilizări financiare 61114 61114 III. Rezerve din reevaluare 245482220 95164551Mijloace cu durata < 1 an IV. Rezerve - total 143608630 245288000B. Active circulante 330562056 515792600 V. Rezultatul reportat - Sold C - 26147174I. Stocuri - total 141953183 122067958 - Sold D 22454771 22454771II. Creanţe - total 180200143 390840345 VI.Rezultatul exerciţiului - Sold C 40667697 51384029III: Invest. financiare/termen scurt - - Repartizarea profitului 40667697 51384029IV: Casa şi conturi la bănci 8408730 2884297 Total Capitaluri proprii 425835305 640141085C. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 H. Provizioane pt.riscuri-cheltuieli - -G. Datorii pe o perioadă > 1 an 8493328 127907177D. Datorii pe o perioadă de 1 an 227834680 186432713Total Datorii 236328008 314339890I. Venituri în avans 4435821 5197373Total Active nete 666599134 959678348 Total Capitaluri 666599134 959678348
  • 115. Analiză financiară aprofundată116Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimareaposturilor de bilanţ la valoarea brută, (valoarea de origine a acestora), ceea ceimpune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii, caresurse de autofinanţare a întreprinderii. Rezultă că bilanţul funcţional nu maipoate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea patrimonială aposturilor, ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux,permiţând determinarea variaţiilor de stocuri.Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la conceptul destabilitate, care are în vedere durata posturilor în patrimoniu; acesta diferă deconceptul permanenţei al bilanţului financiar, în sensul că un împrumut pe termenlung va rămâne în imobilizările financiare, indiferent de scadenţa sa, iar datoriilepe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenţă.Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilorpermite descrierea ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi a echilibrelorfinanciare ce decurg din ele.Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:Bilanţ funcţionalActiv = Utilizări Pasiv = ResurseI. Funcţia de investiţii IV. Funcţia de finanţareUtilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)II. Funcţia de exploatare 1. Capitaluri proprii:1. Activ circulant de exploatare 2. Datorii financiare stabile2. Activ circulant înafara exploatării II. Funcţia de exploatareIII. Funcţia de trezorerie Datorii de exploatareActiv circulant financiar Datorii în afara exploatăriiTotal Activ Total PasivAmenajarea posturilor în bilanţul funcţional în optica economică aciclurilor corespunzătoare funcţiunilor întreprinderii este redată în Tabelul 27.
  • 116. Bilanţ funcţional (economic)Tabelul 27Active = Utilizări Exerciţiul financiar Pasive = Resurse Exerciţiul financiar(valoare brută)(mii lei)- Precedent Curent (mii lei) Precedent CurentI. Funcţia de investiţii IV. Funcţia de finanţareUtilizări stabile Resurse stabile 608138189 1011158943A. Active imobilizate brute 507943668 685507354 1. Capitaluri proprii 425835305 640141085I. Imobilizări necorporale 177647 916041 - Capital 59199226 295996131II. Imobilizări corporale 507704907 684530199 - Rezerve - total 389090850 340452551III. Imobilizări financiare 61114 61114 - Rezultatul reportat - 22454771 + 5692403II. Funcţia de exploatare - Rezultatul exerciţiului(nerepartiz) - -B.Active circulante de exploatare 316198333 502973608 2. Amortismente şi provizioane 173809556 243110681I. Stocuri - total 141953183 122067958 3. Datorii financiare stabile (>1 an) 8493328 127907177II. Creanţe comerciale 174245150 380905650 II. Funcţia de exploatareActive circ. în afara exploatării 5954993 9934695 1. Datorii de exploatare 132550559 77021000Alte creanţe 5954993 9934695 2. Datorii înafara exploatării 95284121 109411718C. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 3. Credite bancare curente - -III: Funcţia de trezorerie I. Venituri în avans 4435821 5197373Activ circulant financiar 8451440 2927007Casa şi conturi la bănci 8408730 2884297Total Active valoare brută 840408690 1202789029 Total Resurse 840408690 1202789029
  • 117. Analiză financiară aprofundată118Structurarea bilanţului funcţional (Tabelul 27) permite evidenţierea adouă categorii de utilizări în activ, una legată efectiv de exploatare şi altaindependentă de ciclul de producţie. În pasiv sunt prezentate două categorii deresurse, unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu aceasta.În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptulcă el permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prinintermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenţa dintre structura financiarăşi natura activităţii sale.Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţui funcţional pune în evidenţădouă aspecte esenţiale şi anume:a. în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare aîntreprinderii interesantă pentru creditori, bilanţul funcţional permite în primulrând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii;b. bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii, în timpce bilanţul financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii.Ca răspuns adus criticilor bilanţului financiar şi bilanţului funcţional,adepţii conceptelor mai nou apărute ale teoriei financiare neoclasice, au conceputmodelul de bilanţ “pool de fonds”(ansamblu de fonduri).Teoria financiară neoclasică avansează un criteriu care priveşte costulcapitalului compus din diferitele resurse folosite, în funcţie de care se judecăoportunitatea diverselor utilizări cărora le-au fost afectate.În consecinţă, bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi deutilizări, care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi definanţare, fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare.Prin modul de structurare a posturilor, bilanţul ansasmblului de resurse seapropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a amortismentelor şiprovizioanelor în fondurile proprii. În activ posturile sunt grupate în două părţidistincte pentru a evidenţia pe de o parte, impactul strategiilor întreprinderii(industrială şi comercială) căreia îi corespund imobilizările brute non financiareşi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentruexploatare) şi pe de altă parte, strategia financiară, inclusiv lichidităţile, careserveşte obiectivelor de tip financiar.Schematic, bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel:
  • 118. Analiză financiară aprofundată 119Bilanţ “Pool de fonds”Activ = Utilizări Pasiv = ResursePortofoliu de active Portofoliu de resurseI. Utilizări industriale şi comerciale I. Fonduri proprii1. Imobilizări brute 1. Fonduri proprii externe2. Active circulante de exploatare 2. Fonduri proprii interne3. Active circulante înafara exploatării II. DatoriiII. Utilizări financiare 1. Resurse financiare1. Imobilizări financiare 2. Datorii de exploatare2. Active circulante (Disponibilităţi) -Total Activ Total PasivStructurarea bilanţului ansamblului resurselor este redată în Tabelul 28.3.3. Analiza echilibrelor financiareBilanţul este “fotografia” întreprinderii, care, indiferent de forma deprezentare, trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui careefectuează analiza. Aceste întrebări decurg din modul în care se realizeazăegalitatea între activul şi pasivul bilanţului, egalitate care transpune o identitatefundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice,sursele fondurilor (originea lor), trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile)cărora le-au fost afectate.Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborăriidiagnosticului financiar trebuie să aibă în vedere câteva cerinţe de bază:1. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali, ceeace implică o analiză internă a acestuia.2. Pentru a asigura studiului o anumită profunzime, bilanţul se examinează ca untot unitar, ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiuniileeconomice al căror efect final îl reflectă.3. Analiza bilanţului, la un moment dat, trebuie comparată în timp şi spaţiu cualte unităţi similare.4. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii.
  • 119. Bilanţ “Pool de fonds” (Ansamblul fondurilor)Tabelul 28Active = Utilizări Exerciţiul financiar Pasive = Fonduri Exerciţiul financiar(valoare brută)(mii lei)- Precedent Curent (mii lei) Precedent CurentI. Utilizări industriale şi comerciale 1199843638 1556466573 I. Fonduri proprii 939833208 1070846976A. Imobilizări brute 685446240 841393130 1. Fonduri proprii externe 295996133 2959961331. Imobilizări necorporale 916041 1341772 - Capital 295996133 2959961332. Imobilizări corporale 684530233 840051361 - Subvenţii - -B.Active circulante de exploatare 504462703 710774124 2. Fonduri proprii interne 592453026 7748508431. Stocuri - total 122067978 179324142 - Rezerve - total 338452569 4367162972. Creanţe comerciale 380905650 529799654 - Rezultatul reportat + 5692403 + 13940949Cheltuieli în avans 1489075 1650328 - Rezultatul exerciţiu (repartiz.) (51384049) (97419148)C.Active circ. în afara exploatării 9934695 4302319 -Amortismente + provizioane 243110681 3109086151. Alte creanţe 9934695 4302319 - Venituri în avans 5197373 13284982II. Utilizări financiare 2945411 2417503 II. Datorii 314339890 4880401001. Imobilizări financiare 61114 61114 1. Resurse financiare (> 1 an) 127907177 1585298622. Disponibilităţi 2884297 2356389 2. Datorii de exploatare (<1 an) 186432713 329510238Total Utilizări brute 1202789083 1558887079 Total Fonduri 1202789083 1558887079
  • 120. Analiză financiară aprofundată 121Ca orice analiză, şi studiul bilanţului presupune o apreciere generală aconţinutului acestuia, ceea ce se obţine prin lectura bilanţului, care presupune,mai întâi examinarea resurselor care au finanţat mijloacele (utilizările)întreprinderii în cursul exerciţiului financiar.Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic)prezentate sub formă tabelară implică o analiză internă a acestora, care poate fiefectuată în două direcţii: orizontală şi verticală, fiecare punând în evidenţăcorelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii.Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care serealizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung aleîntreprinderii sau grupului de întreprinderi, prin intermediul unor mărimi cum arfi: situaţia netă, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria.Analiza bilanţului contabil structurat conform Reglementărilor Contabilearmonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a CEEeste facilitată în privinţa determinării echilibrelor financiare prin formatul în listă,ceea ce implică doar o analiză în direcţie verticală a bilanţului.Studiul bilanţului implică şi a analiză externă a acestuia, care vizeazăinterpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică aîntreprinderii, ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumeleînregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din balanţele de verificare.3.3.1. Analiza situaţiei netePe baza abordării juridice a bilanţului, analiştii financiari determinăsituaţia netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relaţiei:SN = Active – Datorii totale.Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedăproprietarii asupra întreprinderii, fiind averea proprietarilor şi trebuind să fiesuficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii.Comparativ cu capitalurile proprii, situaţia netă este mai restrictivă,deoarece exclude subvenţiile şi provizioanele reglementate. De aceea, situaţianetă este un indicator mai relevant, ce exprimă valoarea activului realizabil la unmoment dat, care interesează proprietarii, acţionarii, cât şi creditorii întreprinderii,
  • 121. Analiză financiară aprofundată122mai ales în cazul lichidării acesteia. Ea se calculează punând faţă în faţă bunurileşi datoriile de aceeaşi scadenţă.Pe baza bilanţului financiar, situaţia netă se determină ca diferenţă:a) SN = Total active – Datorii totale - Venituri în avans = Capitaluri proprii.Pe baza bilanţului contabil armonizat situaţia netă este diferenţa:b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G.De exemplu, situaţia netă în cele două variante de calcul este prezentatăîn Tabelul 25:Aplicaţia 29: Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii)Tabelul 25Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Total active 666599134 959678348 293079214 143,962. Datorii totale 236328008 314339890 78011882 133,013. Venituri în avans 4435821 5197373 761552 171,684. Situaţia netă (SN) (a) 425835305 640141085 21430578 105,035. Total active – Datorii curente (F) 434328633 768048262 333719629 176,836. Datorii curente (G) 8453328 127907177 119453849 15137. Capitaluri proprii (F – G) (b) 425835305 640141085 214305780 105,03Din datele Tabelului 25 se constată o Situaţie netă pozitivă şi crescătoarecare reflectă o gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoareaîntreprinderii (a capitalurilor proprii).O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecinţaîncheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare, pierderi care au epuizat integralcapitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor,acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţiişi a independenţei financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global saulichidativ, în cazul unui raport calculat cu relaţia:ActivvaloarefărăActivSN −< 0,3.
  • 122. Analiză financiară aprofundată 123Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dădimensiunea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinereacapitalului fizic sau financiar, mai ales în condiţiile inflaţiei care îl erodează.Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numaiprin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei, iar menţinereacapitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valoriifinanciare (monetare) a activelor nete.Performanţele întreprinderii fiind direct legate de menţinerea capitaluluifizic sau financiar, “Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un document alsituaţiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M.F.P. 94/2001, inspirat dincerinţele IAS 1, prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit încursul exerciţiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii).Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea demenţinere (erodare) a capitalului, precum şi profitul (pierderea) întreprinderii încursul exerciţiului, prin intermediul următoarelor elemente de conţinut:- Profitul net (pierderea netă) al perioadei,- Fiecare element de venit şi cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii;- Efectul cumulat al modificării politicilor contabile şi corecţia erorilor;- Tranzacţiile de capital cu şi distribuirile către proprietari;- Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţuluişi modificările aferente;- O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii laînceputul şi sfârşitul perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.Situaţia modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la:soldul la 1 1anuarie, creşterile(+), reducerile (-) şi soldul la 31 decembrie.De exemplu, Situaţia modificării capitalurilor proprii la întreprindereaanalizată este prezentată în Tabelul 26 care permite următoarele concluzii:Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu relaţia:Sf = Si + Creşteri – Reduceri,Modficarea capitalurilor proprii este diferenţa:∆ = Sf – Si = 640141085 – 425835305 = + 214305780 mii lei.2. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinţa unor solduri iniţiale şi a
  • 123. Analiză financiară aprofundată124creşterii mai accentuate a capitalului subscris, a rezervelor şi a existenţei profituluinerepartizat, fiind diminuată de reducerea unor rezerve şi de soldul debitor alcontului 1172, o pierdere reportată rezultată din adoptarea pentru prima dată aIAS, mai puţin IAS 29, privind retratarea informaţiei financiare necesareînlăturării efectelor inflaţiei.Aplicaţia 30: Situaţia modificării capitalurilor proprii (mii lei)Tabelul 26Elemente ale capitaluluipropriuSold la1 ianuarieCreşteri(+)Reduceri(-)Sold la31 decembrieCapital subscris 59199226 236796905 - 295996131Rezerve din reevaluare 245482220 86479236 236796905 95164551Rezerve legale 8973772 3464468 - 12438240Alte rezerve 134634858 97584582 1369680 230849760Rezultat reportat- Profit nerepartizat 0 21771189 - 21771189- Pierdere neacoperită - - - -Rezultat reportat din adoptareapt. prima dată a IAS mai puţinIAS 29 – Sold D (ct 1172)22454771(pierdere)- - 22454771(pierdere)Rezultat reportat din corectareaerorilor fundamentale – Sold C(ct.1174)6375985(profit)- - 6375985(profit)Rezultat reportat din surplusuldin rezerva de evaluare- - - -Rezultatul exerciţiului financiar - - - -Total 425835305 452472365 238166585 640141085Din analiza datelor Tabelului 26 se constată următoarele:1. Comparativ cu exerciţiul financiar precedent, rezultatul exerciţiului financiar acrescut de la 425835,305 mii lei la 640141,085 mii lei, ceea ce atestă o situaţiefavorabilă a capitalurilor proprii, unde acestea deţin ponderea dominantă.2. Celelalte componente au cunoscut dinamici ascendente favorabile.
  • 124. Analiză financiară aprofundată 1253.3.2. Analiza fondului de rulmentEchilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselormari ale bilanţului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment(NFR), din care rezultă trezoreria (T). Acest echilibru este determinat conformconcepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica funcţională.Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriulpermanenţei, echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata maimare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1 an, iar finanţarea activelor sub 1 andin resurse scadente sub 1 an.Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung(capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), aşa cumrezultă din partea superioară a bilanţului financiar:FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termenlung şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent(Active imobilizate nete).Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung,fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă dupăfinanţarea imobilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanţării activelorcirculante. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care serveştefinanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegereacauzelor variaţiei sale, creşterea lui fiind determinată de creşterea capitalurilorpermanente (emisii de noi acţiuni, obligaţiuni, noi împrumuturi pe termen lung) şide reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri, dezinvestire, cesiuni deimobilizări). Odată cu fondul de rulment, marja de securitate a întreprinderiicreşte, ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţatădin capitaluri permanente.Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilorpermanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung, sau de obligaţiuni) şi decreşterea imobilizărilor nete (investiţii).Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate
  • 125. Analiză financiară aprofundată126fi temporară sau de durată, având diferite cauze.Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului derulment financiar ca diferenţă:FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termenscurt + Venituri în avans).Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment careeste finanţat din activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment financiararată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare,evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială, ca o marjă de securitate privindsolvabilitatea întreprinderii.Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fonduluide rulment, în două moduri:a) Ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A;b) Direct: FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete (E).Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă căîn anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromitebuna funcţionare a întreprinderii.Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete)constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană,permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesarefuncţionării (stocuri minime, fond de casă minim), activul circulant fiind superiordatoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentruîntreprindere, care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigurefinanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete), sau care areactive circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le vaputea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). Această situaţie se întâlneştemai frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a stocurilor estefoarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate.De exemplu, calculul fondului de rulment în cele trei variante conduce larezultatele din Tabelul 27, de unde se desprind următoarele concluzii:
  • 126. Analiză financiară aprofundată 127Aplicaţia 31: Calculul şi analiza fondului de rulmentTabelul 27Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Capitaluri proprii 425835305 640141085 21430578 105,032. Datorii cu scadenţa peste 1 an 8493328 127907177 119413849 15053. Provizioane pt. riscuri - cheltuieli - - - -4. Capitaluri permanente (Cp) 434328633 768048262 333719629 176,835. Active imobilizate (Ai) 334134112 442396673 108262561 132,406. Fond de rulment financiar (FRF) 100194521 325651589 225457068 325,027. Active circulante 330562056 515792600 185230544 156,038. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 - 413891 78,259. Datorii pe termen scurt 227834680 186432713 - 41401967 81,8310. Venituri în avans 4435821 5197373 761552 117,1711. Fond de rulment financiar (FRF) 100194521 325651589 225457068 325,0212. Total active - Datorii curente (F) 434328633 768048262 333719629 176,8313. Active imobilizate (A) 334134112 442396673 108262561 132,4014. Fond de rulment financiar (F–A) 100194521 325651589 225457068 325,0215. Active circ, resp.datorii crte (E) 100194521 325651589 225457068 325,02Se constată un fond de rulment pozitiv şi în creştere al întreprinderii întoate variantele de calcul, ceea ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei desecuritate, ca urmare a unor decalaje favorabile între ritmurile de creştere afactorilor luaţi în calculul fondului de rulment.În practică, se consideră că fondul de rulment al întreprinderii industrialetrebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare.În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutatenu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească50%), ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi afondului de rulment străin (FRs):a. FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete;b. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete.Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de
  • 127. Analiză financiară aprofundată128finanţare asupra constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar seasigură prin capitalurile proprii, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare petermen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.Din dateleTabelului rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv şi încreştere, iar fondul de rulment străin este negativ.Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui altagregat important al bilanţului, necesarul de fond de rulment (NFR).3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulmentNecesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate deexecutarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă(cumpărări, vânzări, plăţi salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial deresurse stabile (fondul de rulment net). El reprezintă banii ce trebuie rulaţi înîntreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor), carereclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi.Structura necesarului de fond de rulment cuprinde, pe de o parte,stocurile (de materii prime, produse finite, semifabricate) a căror valoareîncorporează cheltuielile de fabricaţie şi, pe de altă parte, creanţele. Din sumaacestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării), carecorespund decalajelor între încasări şi plăţi:NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice,în care:Necesităţi ciclice = Necesar temporar – DisponibilităţiResurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezoreriePe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat, necesarul de fond derulment se determină ca diferenţă:NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci)- (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans).De exemplu, calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor dinbilanţul contabil armonizat din Tabelul 25 conduce la rezultatele din Tabelul 28:
  • 128. Analiză financiară aprofundată 129Aplicaţia 32: Calculul şi analiza necesarului de fond de rulmentTabelul 28Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Active circulante 330562056 515792600 185230544 156,032. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 - 413891 78,253. Casa şi conturi la bănci 8408730 2884297 - 5524433 34,314. Total I (1 + 2 – 3) 324056292 514357378 190301086 158,725. Datorii cu scadenţa de până la 1 an 227834680 186432713 - 41401967 81,836. Credite bancare de trezorerie - - - -7. Venituri în avans 4435821 5197373 761552 117,178. Total II (5 + 6 + 7) 232270501 191630086 - 40640415 82,519. Nec de fd de rulment (NFR)(4 – 8) 91785791 322767292 230981501 351,65Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şiresursele temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar, pozitivsau negativ, după cum urmează:a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resurseletemporare ce pot fi mobilizate, fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unorinvestiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidareastocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensulîncetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor.b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurilecirculante, necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce potfi mobilizate. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerăriirotaţiei activelor circulante, a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor.Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii,este mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra deafaceri), durata de rotaţie a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare acreanţelor şi termenul de plată a furnizorilor.El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie(NFRz = NFR·360/CA) care reflectă acest decalaj.
  • 129. Analiză financiară aprofundată1303.3.4. Analiza trezorerieiTrezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea debilanţ prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului derulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrulfinanciar al întreprinderii, fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toateposturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar carevizează cele două părţia) Partea superioară: TN = FR – NFR;b) Partea inferioară: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie == Trezoreia activă – Trezoreria pasivă.Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate defuncţionarea întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în oricemoment (valori mobiliare de plasament).Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurilecreditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului).c) Pe baza bilanţului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenţa:TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR.De exemplu, calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi abilanţului armonizat conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 29:Aplicaţia 33: Calculul şi analiza trezoreriei neteTabelul 29Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Fondul de rulment financiar(FRF) 100194521 325651589 225457068 325,022. Necesarul de fd. de rulment (NFR) 91785791 322767292 230981501 351,653. Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) 8408730 2884297 - 5524433 34,314. Disponibilităţi băneşti 8408730 2884297 - 5524433 34,315. Credite bancare de trezorerie - - - -6. Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) 8408730 2884297 - 5524433 34,317. Active circ., resp. dat.crte nete (E) 100194521 325651589 225457068 325,028. Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) 8408730 2884297 - 5524433 34,31
  • 130. Analiză financiară aprofundată 131Din datele Tabelului 29 se constată că trezoreria netă este pozitivă şi înscădere în ambele variante de calcul, ceea ce reflectă decalajul dintre ritmulsuperior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creştereafondului de rulment financiar (351,65 > 325,02 %), precum şi ca urmare acreşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activelecirculante nete (251,65 > 225,02).Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurilepermanente şi activul imobilizat, cât şi din operaţiuni care privesc activelecirculante şi datoriile pe termen scurt.Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului derulment şi prin scăderea necesarului de fond de rulment, sau prin creştereadisponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare de trezorerie.Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unorinegalităţi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment, dupăcum urmează:A. Trezorerie pozitivă (TN > 0), când:FR > NFR şi respectiv, Disponibilităţi > Credite trezorerie,în următoarele situaţii:a) FR > 0 şi NFR >0, când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente(FR > 0), care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri;b) FR > 0 şi NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) seadaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja unexcedent mare de lichidităţi, care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri;c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă unexcedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii petermen scurt (furnizori şi avansuri clienţi), ceea ce impune creşterea capitalurilorpermanente (resurselor stabile).B. B. Trezorerie negtivă (TN < 0), când:FR < NFR şi respectiv, Disponibilităţi < Credite trezorerie,în următoarele situaţii:a) FR > 0 şi NFR > 0, când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente
  • 131. Analiză financiară aprofundată132(FR> 0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decâtdisponibilităţile, ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;b) FR < 0 şi NFR > 0, când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR< 0), NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impunereconsiderarea structurii de finanţare;c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte aactivului imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt(furnizori, avansuri clienţi) şi din credite bancare curente, ceea ce impunerevederea structurii finanţării, existând riscul dependenţei financiare de exterior.3.3.5. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţionalăEchilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţuluiconform opticii funcţionale, care structurează posturile de bilanţ în strânsălegătură cu ciclurile economice care caracterizeză viaţa întreprinderii: investiţii,exploatare, finanţare, trezorerie. Analiza efectuată pe baza bilanţului funcţional(economic) este o analiză funcţională, mai bine adaptată unei gestiuniprevizionale, care situiază în centrul atenţiei ciclul de exploatare. Ea completeazăanaliza financiară statică prin tabloul de finanţare, principalul instrument alanalizei dinamice a echilibrului financiar.Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fiefinanţate din resurse durabile, surplusul resurselor durabile faţă de imobilizărilebrute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG):FRNG = Resurse durabile – Utilizări stabile brute.Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţareautilizărilor stabile, destinat finanţării ciclului de exploatare, fiind şi diferenţa:FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie).De exemplu, pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) rezultă datele dinTabelul 30, din care se constată un fond de rulment net global pozitiv şi încreştere, ca urmare a creşterii mai rapide a resurselor stabile faţă de utilizărilestabile (166,27 > 134,9) şi a activului circulant comparativ cu datoriile (155,59 >82,5).
  • 132. Analiză financiară aprofundată 133Aplicaţia 34: Calculul fondului de rulment net globalTabelul 30Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Resurse stabile (durabile) 608138189 1011158943 403020754 166,272. Utilizări stabile brute 507943668 685507354 177563686 134,953. Fond rulment net global (FRNG)(a) 100194521 325651589 225457068 325,024. Activ circulant 332465022 517281675 184816653 155,595. Datorii diverse + credite bancare 232270501 191630086 - 40640415 82,516. Fond rulment net global (FRNG)(b) 100194521 325651589 225457068 325,02Această valoare a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic şi detrezorerie rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie, ceea ce arată căîntreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa necesarul de exploatare.Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilorde finanţare cu resursele de finanţare a operaţiilor repetitive:NFR = Utilizări ciclice – Resurse cicliceAvând în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor impusăde ciclul de exploatare, surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resurseleciclice de capital devine un necesar de finanţare permanent reînnoibil. Acestnecesar este finanţat din fondul de rulment funcţional, care la rândul său apare caun surplus de resurse stabile, fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT), cudouă componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării:NFRT = NFRE + NFRAE.De exemplu, calculul Necesarului de Fond de Rulment Total pe bazabilanţului funcţional (Tabelul 27) conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 31, dincare se desprind următoarele concluzii.1. Necesarul de fond de rulment funcţional este pozitiv, ca urmare a necesităţilorciclice superioare resurselor ciclice.2. Necesarul de fond de rulment total pozitiv şi în creştere arată un necesar definanţare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare, surplusul de nevoiciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital.
  • 133. Analiză financiară aprofundată134Aplicaţia 35: Calculul necesarului de fond de rulment totalTabelul 31Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Utilizări ciclice totale, din care: 324056292 514397378 190341086 158,732. Active circulante de exploatare 318101299 504462683 186361384 158,593. Alte active circulante 5954993 9934695 3979702 166,824. Resurse ciclice totale, din care: 232270501 191630086 - 40640415 82,515. Datorii de exploatare 136986380 82218373 - 54768007 60,026. Datorii înafara exploatării 95284121 109411713 14127592 114,827. Nec. fd rulment total(NFRT)(1- 4) 91785791 322767292 230981501 351,658. NFRE (2 – 5) 181114919 422244310 241129391 233,139. NFRAE (3 – 6) - 89329128 - 99477018 -10147890 111,363. Resursa netă în afara exploatării (NFRAE < 0) este în creştere, datoriile fiindsuperioare activelor circulante din afara exploatării.La originea NFRE se află ciclul de exploatare (cumpărare – producţie -vânzare), cu o durată variabilă. Acest necesar corespunde unor alocări de fonduripentru constituirea stocurilor şi creanţelor şi reflectă decalajele între vânzări şiîncasări, respectiv, între cumpărări şi plăţi şi se calculează prin diferenţa:NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare.Plăţile îl măresc, iar încasările îl reduc.NFRAE este mai mic faţă de NFRE şi se obţine prin diferenţa:NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării,în care:Alte active circulante cuprind: creanţe diverse, capital subscris nevărsat;Datoriile în afara exploatării cuprind: datorii fiscale, alte datorii.Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele deNecesar Net când este pozitiv, sau Resursă Netă când este negativ.Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fondde Rulment (necesarul net) rezultă trezoreria netă (TN):TN = FRNG – (NFRE + NFRAE).Trezoreria netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care
  • 134. Analiză financiară aprofundată 135sunt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional, ea fiind şi diferenţa:TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau:TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente.Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează:1. TN > 0, cînd FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie;2. TN < 0, când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.De exemplu, pe baza bilanţului funcţional, din confruntarea Fondului deRulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment Total rezultă trezorerianetă din Tabelul 32, care poate fi determinată ca diferenţă între Trezoreria activă(Disponibilităţi) şi Trezoreria pasivă (Credite bancare de trezorerie):TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă.Aplicaţia 36: Calculul şi analiza trezoreriei neteTabelul 32Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Fond rulment net global (FRNG) 100194521 325651589 225457068 325,022. Necesar fond rulment total (NFRT) 91785791 322767292 230981501 351,653. Trezoreria netă (TN)(1 – 2) 8408730 2884297 - 5524433 34,314. Activ circulant financ.(Trez.activă) 8408730 2884297 - 5524433 34,315. Credite bancare crte(Trez. pasivă) - - - -6. Trezoreria netă (TN)(4 – 5) 8408730 2884297 - 5524433 34,31Fondul de rulment net global, superior necesarului de fond de rulmenttotal, a condus la o trezorerie netă pozitivă, dar în scădere, ca urmare a decalajuluiîntre ritmurile de creştere (351,65 > 325,02 %).O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cuobligaţiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigură întreprinderii posibilitateade face plasamente pe piaţa de capital.Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şireflectate de un necesar de fond de rulment negativ, o trezorerie netă negativăreflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci), fiind legatede gestiunea financiară pe termen scurt.
  • 135. Analiză financiară aprofundată1363.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios)Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impunerecurgerea la un procedeu frecvent utilizat în analiza financiară - “metoda ratios”.Ratio este un raport între două posturi de bilanţ, din contul de rezultat,sau din bilanţ şi contul de rezultat, echivalent cu termenul de rată, coeficient,indice, procent. Între elementele raportului trebuie să existe omogenitate din punctde vedere al modului de evaluare şi relaţii directe între mărimile ce se compară.Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şipermite efectuarea de comparaţii în spaţiu, pentru a situa mai bine întreprindereaîn mediul concurenţial, sau în timp, pentru a-i aprecia evoluţia.3.4.1. Analiza ratelor de structură a bilanţuluiRatele de structură a bilanţului reflectă structura financiară (de finanţare)a întreprinderii şi se defineşte prin proporţiile posturilor din activul şi pasivulbilanţului în raport cu totalul acestuia.Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şipun în evidenţă câteva caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi:capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi, autonomia şi independenţafinanciară a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt, ş.a.Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic alîntreprinderii, în concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin “capitalistic” alacesteia precum şi vulnerabilitatea sa la evoluţiile inflaţioniste.A. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şidepind de natura activităţii întreprinderii, astfel:1) Ponderea imobilizărilor: 100⋅=ActivimobilizatActivSi (%) reflectă indirectintensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilorfinanciare cu alte unităţi (prin ponderea imobilizărilor financiare).2) Ponderea activului circulant: 100⋅=ActivcirculantActivSa (%) depinde desectorul de activitate şi durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor), dedurata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanţelor) şi
  • 136. Analiză financiară aprofundată 137reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în patrimoniu).Structura pasivului degajă politica de finanţare a întreprinderii,evidenţiind gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care leasigură întreprinderii combinaţia de resurse având maturităţi şi origini diverse(capitaluri proprii, datorii pe termen lung, mediu, sau scurt).B. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradulde îndatorare a întreprinderii, astfel:1) Ponderea capitalurilor permanente: 100⋅=PasivpermanenteCapitaluriScp (%)reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii),autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung),respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă, sau rata îndatorăriiglobale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor).2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: 100⋅=PasivscurttermenDatoriiSdts/(%) secorelează cu trezoreria întreprinderii.Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atât este mai mareautonomia şi independenţa financiară a întreprinderii.Pe baza datelor din bilanţul financiar (Tabelul 26) rezultă Tabelul 33:Aplicaţia 37: Ratele de structură a bilanţului financiarTabelul 33Structura activului Exerciţiu financiar Structura pasivului Exerciţiu financiar(%) Precedent Curent (%) Precedent CurentActive imobilizate 50,12 46,10 Capital permanent(Cp) 65,15 80,08Imobilizări necorporale 0,017 0,079 Capitaluri proprii (C) 63,88 66,70Imobilizări corporale 50,10 46,01 Datorii peste 1 an (D/tl) 1,27 13,38Imobilizări financiare 0,003 0,011 Datorii sub 1 an (D/t.s) 34,85 19,92Active circulante 49,88 53,90 Total datorii (D) 36,12 33,30Stocuri - total 21,59 12,88 Total capitaluri (C+ D) 100 100Creanţe - total 27,03 40,72 Total capital (Cp+D/ts) 100 100Disponibilităţi 1,26 0,30 Levier financ.(LF=D/C) 0,565 0,499Total active nete 100 100 Capacit.îndatorare(C/Cp) 0,98 0,83
  • 137. Analiză financiară aprofundată138Din datele Tabelului 33 se constată următoarele:1. Structura activului reflectă proporţia de peste 50 % a imobilizărilor corporale înreducere în favoarea activelor circulante, care depăşesc activele imobilizate,ajungând la 53,90 %.2. Structura pasivului arată creşterea capitalurilor permanente de la 65,15 la peste80 %, în care capitalurile proprii deţin ponderea cea mai mare şi în creştere lapeste 66 %, în defavoarea datoriilor totale, care au scăzut de la 36 la 33 %.3. Structura datoriilor s-a modificat în sensul creşterii datoriilor cu scadenţa peste1 an şi a reducerii datoriilor curente, cu scdenţa până la 1 an.Analiza pe verticală a bilanţului vizează corelaţiile dintre posturile dinactiv şi din pasiv, structura pasivului trebuind să fie adecvată structurii activului:o întreprindere industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente maiimportante faţă de una mai puţin “capitalistică” din sectorul de distribuţie, ceea cese reflectă prin rate de sinteză referitoare la condiţiile de ajustare între utilizărileşi resursele puse în operă de întreprindere.Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative:1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor:netimobilizatActivpermanenteCapitaluriRfi = ≥ 1măsoară stabilitatea resurselor afectate finanţării activelor durabile, din care:a) Rata de finanţare din resurse proprii:netimobilizatActivpropriiCapitaluriRfp = ≥ 1 exprimăautonomia financiară de care dispune întreprinderea;b) Rata de finanţare din resurse străine:netimobilizatActivmediulungtermenpeDatoriiRfs+=exprimă gradul de insecuritate financiară a întreprinderii.2) Rata de lichiditate generală:scurttermenpeDatoriicirculantActivR =lg ≥1 exprimăgradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:a) Rata de lichiditate relativă (redusă):scurttermenDatoriiStocuricirculantActivRlrpe−= ≥1 exprimă
  • 138. Analiză financiară aprofundată 139capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt;b) Rata de lichiditate (trezorerie) imediată:scurttermenpeDatoriiităţiDisponibilRli = ≥1exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an.Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirectstructura financiară a întreprinderii.De exemplu, calculul ratelor de sinteză pe baaza bilanţului a condus larezultatele din Tabelul 34:Aplicaţia 38: Ratele de sinteză pe baza bilanţuluiTabelul 34Nr. Rate de echilibru financiar Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) (%)1. Rata de finanţare stabilă a imobiliz. (Rfi) 1,30 1,74 + 0,44 133,82. Rata de finanţare din resurse proprii (Rfp) 1,27 1,44 + 0,17 113,43. Rata de finanţare din resurse străine (Rfs) 0,03 0,30 + 0,27 10004. Rata de lichiditate generală (Rlg) 1,43 2,70 + 1,27 188,85. Rata de lichiditate rapidă (redusă) (Rlr) 0,836 2,120 + 1,284 253,66. Rata de lichiditate imediată (Rli) 0,037 0,015 - 0,022 40,5Din datele Tabelului 34 se constată următoarele:1. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare stabilă a imobilizărilorconfirmă marja de securitate consecutivă fondului de rulment pozitiv crescător.2. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor dinresurse proprii confirmă existenţa fondului de rulment propriu pozitiv şi crescător.3. Valorile subunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor dinresurse străine arată existenţa unui fond de rulment străin negativ, datoriile petermen lung fiind inferioare imobilizărilor nete.4. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratelor de lichiditate generală şi delichiditate redusă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt, fondul de rulmentpozitiv, respectiv capacitatea de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt, ceea ce nuse confirmă prin valoarea subunitară a ratei de lichiditate (trezorerie) imediată.
  • 139. Analiză financiară aprofundată1403.4.2. Analiza ratelor de finanţare; structura finanţăriiAnaliza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structuriifinanciare a întreprinderii, respectiv examinarea modului în care sunt repartizatesursele de finanţare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe, deunde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii.Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiarăa întreprinderii, deoarece determină costul capitalului şi are influenţă asuprapoliticii de investiţii, afectându-i rentabilitatea.Sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care lefinanţează: resursele utilizate pentru finanţarea unui activ imobilizat trebuie săpoată rămâne investite în întreprindere o durată cel puţin egală cu durata de viaţă aacestuia.Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelorfinanţate, adică imobilizările trebuie finanţate din capitaluri stabile (permanente),iar activul circulant trebuie finanţat din datoriile de exploatare. Numai în acestecondiţii poate fi vorba de o structură financiară echilibrată care poate asiguraindependenţa financiară a întreprinderii.În gestiunea financiară apare noţiunea de structură financiară şi cea destructură a capitalului, cu precizarea că structura financiară desemneazăcompoziţia pasivului bilanţului, în timp ce structura capitalului arată compoziţiafinanţării întreprinderii pe termen lung: acţiuni (ordinare, privilegiate), obligaţiuni(ordinare, convertibile), împrumuturi bancare.În privinţa unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câtevaprincipii esenţiale, printre care amintim:1. Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii petermen scurt (de trezorerie); numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţatetranzitoriu din asemenea datorii.2. Finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung esteadmisă cu condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurilepermanente şi să poată fi rambursată progresiv prin autofinanţare, pânăîntreprinderea ajunge la autonomie financiară (finanţarea din capitaluri proprii).
  • 140. Analiză financiară aprofundată 141Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului, care înoptica bilanţului financiar grupează posturile după criteriul scadenţei, vizeazăraportul între capitalurile proprii (C) şi datorii (D), pasivul fiind egal cu suma:Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale(D),în care:D = Datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an)Separarea datoriilor totale în funcţie de scadenţă şi includerea datoriilorpe termen lung în capitalul permanent conduce la egalitatea:Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt.Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rataîndatorării globale, fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintăimportanţă atât pentru manageri cât şi pentru creditori, deoarece reflectă, pe de oparte, gradul de independenţă financiară şi, pe de altă parte, posibilitateaîntreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi).Definirea structurii financiare implică determinarea raportului întrefondurile pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt(datoriile sub 1 an), care depinde de natura activelor întreprinderii, surselepermanente de finanţare trebuind astfel structurate încât să maximizeze valoareaîntreprinderii (capitalurile proprii).Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faţăangajamentelor financiare, aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate careexprimă gradul de îndatorare şi de lichiditate-solvabilitate. Acestă autonomie esteameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate, care poate conduce laîncetarea de plăţi, sau la pierderea controlului de către acţionari.Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate, astfel:1) Rata îndatorării globale: Rîg =PasivtotaleDatorii≤ 0,5 exprimă dependenţaîntreprinderii de diverşi creditori şi şansele de rambursare a datoriilor.a) Levierul financiar:propriiCapitaluritotaleDatoriiLF = depinde de structura finanţării,cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor proprii(indicator de risc financiar).
  • 141. Analiză financiară aprofundată142b) Rata autonomiei financiare: Raf =totaleDatoriipropriiCapitaluri>1 este inversullevierului financiar (Raf = 1/LF).c) Rata îndatorării la termen:propriiCapitalurilungtermenpeDatoriiRît = >1 exprimădependenţa faţă de creditori, fiind afectată de inflaţie.2) Capacitatea de îndatorare:permanentCapitalpropriiCapitaluriCî = ≥0,5 exprimă posibilităţilede îndatorare ale întreprinderii.3) Capacitatea de rambursare:totaleDatoriiCAFCr = ≥0,25 exprimă capacitateaîntreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale.De exemplu, ratele de autonomie financiară sunt redate în Tabelul 35:Aplicaţia 39: Ratele de finanţare (autonomie financiară)Tabelul 35Nr. Rate de finanţare Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt Precedent Curent (± Δ) (%)1. Rata îndatorării globale (Rîg = D/Pasiv) 0,354 0,327 - 0,027 92,372. Levierul financiar (LF = D/C) 0,5492 0,4871 - 0,0621 88,703 Rata autonomiei financiare (Raf = C/D) 1,82 2,05 + 0,230 112,64. Rata îndatorării la termen (Rît =Dt.lg/C) 0,02 0,20 + 0,180 10005. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 0,98 0,83 - 0,150 84,76. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) 0,160 0,152 - 0,080 95,0Din datele Tabelului 35 se desprind următoarele concluzii:1. Rata îndatorării globale sub 0,5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilorşi creşterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanţării.2. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea gradului de îndatorare caurmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii, avînd ca efect creşterea graduluide autonomie financiară la valori supraunitare.3. Creşterea ratei de îndatorare la termen de peste 10 ori a fost consecinţa creşterii
  • 142. Analiză financiară aprofundată 143mai rapide a datoriilor cu scadenţa peste 1 an comparativ cu capitalurile proprii.4. Reducerea capacităţii de îndatorare, care se menţine totuşi superioară valorii de0,5, arată tendinţa de reducere a ponderii capitalurilor proprii în capitalulpermanent de la 98 la 83 la sută.5. Reducerea capacităţii de rambursare a datoriilor din capacitatea deautofinanţare este consecinţa creşterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF.3.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţÎn măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizeazăposturile la un moment dat, acestea au un caracter static. Însă gestiunea financiarăpe termen scurt necesită informaţii pentru aprecierea echilibrului financiar şi alichidităţii întreprinderii în dinamică, ceea ce impune determinarea unor rate derotaţie a posturilor de bilanţ.Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să seintroducă o dimensiune temporală în analiza bilanţului, prin evidenţierea ritmuluide reînnoire a unor componente ale acestuia.În acest scop, se compară elemente statice de patrimoniu din bilanţ cuindicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activităţiide exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezultă ritmul de reînnoire apostului din activul sau pasivului bilanţului.Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sinteticiindicatori de eficienţă, viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ, prin intermediulnumărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D). Între aceste rate există orelaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei uneirotaţii, ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie.Principalele rate de rotaţie a posturilor de bilanţ sunt următoarele:1) Numărul de rotaţii ale activelor:ActivCANa = (rotaţii) şi, respectiv:Durata unei rotaţii: 360⋅==CAActivNaTDa (zile/rotaţie);2) Numărul de rotaţii capitaluri proprii (C):CCANc = (rotaţii) şi, respectiv:
  • 143. Analiză financiară aprofundată144Durata unei rotaţii: 360⋅==CACNcTDc (zile/rotaţie);3) Numărul de rotaţii active circulante (Ac):SacNaAcActivActivCANac =×= ,în care:== SacActivAcponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate);Durata unei rotaţii: 360⋅==CAAcNacTDac (zile/rotaţie);4) Numărul de rotaţii ale stocurilor:SmCANs = (rotaţii), în care:Sm = Stocul mediu =2SfSi +;Durata unei rotaţii: 360⋅==CASmNsTDs (zile/rotaţie);5) Numărul de rotaţii ale creanţelor:SmcrCANcr = (rotaţii);Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: 360⋅==CASmcrNcTDcr (zile);6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: )rotaţii(NfSmfări)n(AprovizioCumpărări=Durata (termenul) de plată a furnizorilor: 360⋅==CumpărăriSmfSmfTDf (zile).Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux deactivitate (vânzări, aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activultotal, activul circulant, capitalul total, capitalul propriu) încredinţate întreprinderii,indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii.Durata în zile (luni, ani) a unei rotaţii (D), în relaţie inversă cu numărulde rotaţii, reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul derecuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic petermen scurt, crescând lichidităţile întreprinderii.
  • 144. Analiză financiară aprofundată 145Calculul ratelor de rotaţie pe baza bilanţului (Tabelul 26) şi a contului derezultat (tabelul 1) conduce la rezultatele din Tabelul 36:Aplicaţia 40: Ratele de rotaţie a posturilor de bilanţTabelul 36Numărul de rotaţii Exerciţiu financiar Durata unei rotaţii Exerciţiu financiarPreced. Curent (zile) Preced. Curent1.Nr.rotaţii active (Na) 0,802 0,816 Durata unei rotaţii(Da) 448,87 441,172.Nr.rot. cap.proprii (Nc) 1,256 1,224 Durata unei rotaţii(Dc) 286,62 294,123.Nr.rot. active circ(Nac) 1,618 1,519 Durata unei rotaţii(Dac) 222,49 236,994.Nr.rotaţii stocuri (Ns) 3,769 6,418 Durata unei rotaţii (Ds) 95,51 56,095.Nr.rotaţii creanţe (Ncr) 2,969 2,004 Term. recup.creanţe(Dcr) 121,25 179,646.Nr.rotaţii furnizori (Nf) 4,519 4,149 Term.plată furnizori (Df) 79,65 86,75Din datele Tabelului 36 se constată următoarele:1. Numărul de rotaţii ale posturilor de bilanţ au cunoscut modificări, având valorisupraunitare, cu excepţia activelor totale, la care se înregistrează şi durate derotaţie ce depăşesc 1 an.2. Viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ înregistrează o încetinire, cu excepţiastocurilor, la care numărul de rotaţii a crescut şi durata unei rotaţii a scăzut.3. Termenul de recuperare a creanţelor este superior termenului de plată afurnizorilor , ambele durate înregistrând creşteri, care au majorat decalajul întreîncasări şi plăţi de la 42 zile (122 – 80) la 93 zile (180 – 87).Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rotaţie trebuieidentificaţi pe faze ale exploatării: aprovizionare, producţie, desfacere.3.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate; riscul financiarRatele de structură a activului şi pasivului bilanţului, ratele de finanţare şide structură a finanţării precum şi ratele de rotaţie determinate prin analiza internăa bilanţului în direcţie verticală, orizontală şi combinată cu elemente ale contuluide rezultat permit să se calculeze o “baterie “de rate de rentabilitate, care servescla evaluarea performanţelor întreprinderii într-o viziune dinamică.Aprecierea performanţelor implică luarea în considerare a unor aspecte
  • 145. Analiză financiară aprofundată146ale activităţii întreprinderii în strânsă legătură cu rezultatele globale şi parţiale.Diagnosticul financiar permite aprecierea performanţelor dezvoltând treipuncte de vedere caracteristice:1) El impune o viziune parţială a performanţelor. Eficacitatea întreprinderii poatefi apreciată diferit prin criterii analitice.2) Analiza financiară abordează performanţele pe baza unor criterii monetare demăsurare şi evaluare.3) Aprecierea financiară a performanţelor se realizează din punct de vederesintetic şi global, printr- o viziune de ansamblu a rezultatelor.În final, diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii înfuncţie de rentabilitate şi de gradul de risc aferent.Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de aasigura venituri exprimate în termeni financiari, aceasta fiind evaluată în mărimiabsolute (prin marje) şi în mărimi relative (prin rate).Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat(EBE, Rexp, Rbrut, Rnet), cu un indicator referitor la fluxul global de activitate(CA), sau la mijloacele utilizate pentru obţinerea rezultatului considerat (capitaleconomic, capital propriu, costuri). De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor derentabilitae în două categorii: rate de marjă şi rate de randament şi rentabilitate.A. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacităţii” întreprinderii înactivitatea comercială, exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu:1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor:CAcomercialăMarjaR =1 ;CAEBER =2 ;CARRexp=3 .2) Activitatea globală prin intermediul rapoartelor:CACAFR =4 ;CAnetRR =5 (rata marjei nete).B. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii:1) Rate de randament, care raportează un indicator de rezultat la o evaluare acapitalului economic pus în operă de întreprindere. Apare astfel noţiunea derentabilitate economică, care exprimă capacitatea activului economic (activimobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus şi de a asigura remunerarea
  • 146. Analiză financiară aprofundată 147aportorilor de fonduri – acţionari şi creditori – care asigură finanţarea.a) O primă variantă de calcul:NFREbrutimobilizatActivEBE+=1Re ,care este o rată de rentabilitate economică brută ce permite apreciereaperformanţei exploatării (industrială şi comercială) şi facilitează comparaţiileintrasectoriale. Evoluţia în timp a acestei rate arată creşterea, stagnarea sauscăderea eficacităţii întreprinderii, fără a fi afectată de fiscalitate, amortizare şiprovizioane.În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul:b)totalActivEBE=2Re .Acest raport poate fi introdus într-un lanţ de rate pentru calcululrandamentului economic al activelor, echivalent cu noţiunea de ROA (return onassets), care este o rată a rentabilităţii investiţiilor:c)EBExpeRtotalActivEBEtotalActivxpeR×==3Re = Re2 · SRexp,în care:SRexp = ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut.Randamentul economic al activelor (Re3) poate fi exprimat şi prin lanţulde rate:SacNacRvActivAcAcCACAxpeRNaRvActivCACAxpeRActivxpeR⋅⋅=××=⋅=×==3Re ,în care:Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri),Na = Numărul de rotaţii ale activului bilanţului.Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulanteSac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.De exemplu, pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderianalizate, s-au obţinut ratele de marjă, de randament şi de rentabilitate prezentateîn Tabelul 41:
  • 147. Analiză financiară aprofundată148Aplicaţia 37: Ratele de rentabilitate economicăTabelul 41Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Marja comercială (Mc) 307279 783650 476371 155,02. Cifra de afaceri (CA) 535016030 783517354248501324 146,43. R1 = Mc/CA (1/2) (%) 0,0574 0,100 0,0426 174,24. Excedentul brut din exploatare (EBE) 116166818 149859165 33692347 129,05. R2 = EBE/CA (4/2) (%) 21,71 19,12 - 2,59 88,086. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103007588 94608162 - 8399426 91,87. R3 = Rexp/CA (7/2) (%) 19,25 12,07 - 7,18 62,718. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 37814451 47778944 9964493 126,39. R4 = CAF/CA (8/2) (%) 7,06 6,10 - 0,96 86,410. Rezultatul net (Rnet) 40667697 51384049 10716352 126,311. R5 = Rnet/CA (10/2) (%) 7,60 6,56 - 1,04 86,3112. Activ imobilizat brut (Aibr) 507943668 685507354177563686 134,913.Necesar fond rulment de expl. (NFRE) 181114919 422244310 241129391 233,114. Re1 = EBE/(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16,86 13,53 - 3,33 80,2515. Total activ brut (Abr) 840408690 1202789029362380339 143,116. Re2 = EBE/Abr(4/15) (%) 13,82 12,46 - 1,36 90,1617. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 12,25 7,86 - 4,39 64,1618. Ponderea rez. expl.în EBE (SRexp = 6/4) 0,8867 0,6313 - 0,2554 71,1919. Re3 = Re2 * SRexp (16*18) (%) 12,25 7,86 - 4,39 64,1620. Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = 6/2 19,25 12,07 - 7,18 62,7121. Nr. rotaţii active: Na = 2/15 0,6366 0,6514 0,0148 102,322. Active circulante (Ac) 332465022 517281675 184816653 155,623. Nr. rotaţii active circulante: Nac = 2/21 1,6092 1,5147 - 0,0945 94,1224. Pondere active circulante: Sac = 21/15 0,3956 0,4300 0,0344 108,725. Re3 = Rv * Na (20*21) (%) 12,25 7,86 - 4,39 64,1626. Re3 = Rv* Nac* Sac (20*23*24) (%) 12,25 7,86 - 4,39 64,16Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii:1. Ratele de marjă privind exploatarea şi activitatea globală (R2 – R5) au cunoscut
  • 148. Analiză financiară aprofundată 149reduceri, cu excepţia ratei marjei comerciale (R1).2. Ratele de randament economic al activelor s-au redus toate, în proporţiidiferite, după cum urmează:3. Re1[EBE/(Ai brut + NFRE)], cu valoarea cea mai mare, a scăzut cu 19,75 %,creşterea EBE fiind inferioară creşterii activului economic.4. Re2 (EBE/Activ brut) a scăzut cu 9,84 % datorită creşterii mai lente a EBE înraport cu activul brut (29 < 43,1%).5. Re3 (Rexp/Abrut) s-a redus cu 35,84 % datorită reducerii rezultatului dinexploatare cu 8,2 %, în condiţiile creşterii activului brut cu 43 %.Prin intermediul lanţului de rate se constată următoarele:1. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii ponderiirezultatului din exploatare în excedentul brut, scăderii rentabilităţii veniturilor,sccăderii vitezei de rotaţie a activelor circulante şi creşterii ponderii activelorcirculante în activul bilanţului.2. Scăderea ratei rentabilităţii activelor este consecinţa creşterii mai raapide aactivelor comparativ cu creşterea excedentului brut şi a rezultatului din exploatarecomparativ cu totalul activului (pasivului) bilanţului.De aici pot rezulta politici comerciale cu efect favorabil asuprarandamentului economic: politica privind calitatea produselor cu profitabilitatemare, dar cu o viteză de rotaţie mică, sau politica unor preţuri mici, cuprofitabilitate redusă, dar cu o rotaţie accelerată.2) Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de acrea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care va permiteremunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) şi autofinanţarea întreprinderii.Indicatorul ratei rentabilităţii financiare (Rf) se obţine prin raportul:100⋅=propriiCapitaluriluiexerciţiuRezultatulRf .care oferă o informaţie privind rata de remunerare a investiţiilor realizate deacţionarii care au constituit iniţial capitalul întreprinderii sau au lăsat în rezervă oparte din beneficii.
  • 149. Analiză financiară aprofundată150Rezultatul exerciţiului brut sau net, conduce la diferenţe între ratarentabilităţii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr):propriuCapitali)-(1brutzultatRepropriuCapitalnetzultatRe==Rfn = Rfbr (1 – i),în care:i = Cota de impozit.Rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de ROE.(return onequity) în terminologia anglo-saxonă.Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permiteînteprinderii să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţacreşterea. Dacă această rată este mică şi inferioară ratelor pieţei, întreprinderea vaavea dificultăţi în atragerea de capitaluri.Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este totdeaunafavorabil, deoarece el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi aunui nivel de risc ridicat, ceea ce este pus în evidenţă în cazul ratei rentabilităţiicapitalurilor permanente (durabile) (Rcp):mediutermenDatoriipropriuCapuiexerciţiulzultatulpermanentCapitaluiexerciţiulzultatulRcp++==lg/.ReRe.Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprindecel puţin rezultatul net şi dobânzile după impozit, cheltuielile financiare fiinddeductibile din rezultatul brut:financiareDatoriipropriuCapitalDobânzinetzultatulRcp++=Re.Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare, serecurge la lanţul de rate de forma:CDCSacNacRvCPasivActivAcAcCACAexRCexRRf+×××=×××== ,în care:Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii veniturilor);Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante;Sac = Ponderea activelor circulante în activul total.
  • 150. Analiză financiară aprofundată 151Raportul LFCDCDCCPasiv+=+=+= 11 reflectă structura finanţării,în care:LFCD= poartă denumirea uzuală de levier financiar (sau rata îndatorării).În final, rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul:Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF).Aşa se explică de ce o mică marjă netă (Rv), cum este în cazul marilorunităţi, poate conduce la o rentabilitate financiară bună, dacă activele circulantese “rotesc“rapid (stocuri mici, fără creanţe), dacă creşte gradul de lichiditate alactivului (Sac) şi dacă capitalurile proprii sunt relativ slabe (folosesc investiţiiprin leasing şi au credite-furnizori mari), ceea ce are ca efect creşterea rateiîndatorării, respectiv levierul financiar (LF). Aceasta poate orienta întreprindereaîn deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii.Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabildar şi riscant, în egală măsură, de acest efect fiind legat riscul financiar cedecurge din costul capitalului care asigură finanţarea.Diferenţa care există între costul capitalurilor proprii şi al capitalurilorîmprumutate constă în faptul că primele sunt remunerate dacă întreprinderearealizează un beneficiu net contabil, în timp ce celelalte trebuie remunerateindiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere). În acest caz, cheltuielile financiarereprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinanţarepână la insolvabilitatea întreprinderii, ceea ce reflectă riscul financiar.Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier, carerezultă din diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţiifinanciare (Rf), ca efect al îndatorării întreprinderii:Din relaţia:PasivRexpRe ==ActivexpRse deduce Rexp:Rexp = Re·(C+D),care se introduce în relaţia:CextrRVfinfinChRCexRRf++==-exp,
  • 151. Analiză financiară aprofundată152în care, veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legatede exploatare, se poate considera că:- d)CDeRDCeRCRRf (Re).(exp+=+==Cd.D-finCh-,în care:d = Rata dobânzii;LFCD= = Levierul financiarÎn final, rezultă egalitatea:Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF,în care:ELF = efectul de levier financiar, care poate fi calculat în două moduri:Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/CSe constată că efectul de levier financiar este cu atât mai mare, cu câteste mai mare diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şirata de îndatorare (levierul financiar).Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0), dacă Re = d, când Rf = Re.Recurgerea judicioasă la îndatorare permite amelioararea rentabilităţiifinanciare (Rf > Re), în măsura în care rentabilitatea economică este superioarăcostului îndatorării (Re > d), efectul de levier fiind pozitiv (ELF > 0).Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă, deoarece limiteazăindependenţa financiară a întreprinderii, îi reduce posibilităţile suplimentare deîndatorare în perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţiicapitalurilor proprii.Efectul de levier devine de“măciucă” ce reduce rentabilitatea financiarăfaţă de rentabilitatea economică (Rf < Re), dacă randamentul activelor esteinferior ratei dobânzii (Re < d), ca urmare a un unui efect negativ (ELF < 0).Indicele levierului financiar (ReRfILF = ) are valori în concordanţă cusemnul (±) al efectului de levier financiar şi arată că întreprinderea se poateîndatora dacă este supraunitar (ILF > 1), îndatorarea potenţându-i gradul derentabilitate a capitalurilor proprii.
  • 152. Analiză financiară aprofundată 153Valoarea subunitară a indicelui (ILF < 1) arată efectul negativ alîndatorării ca urmare a unui randament economic al activelor insuficient pentruacoperirea ratei dobânzii, riscul de insolvabilitate fiind crescut.Valoarea unitară a indicelui (ILF = 1) arată egalitatea rentabilităţiifinanciare cu rentabilitatea economică, consecinţă a finanţării exclusiv dincapitaluri proprii, absenţa îndatorării eliminând riscul financiar.Efectul de levier se exprimă după impozitare, ratele nete de rentabilitate(economică, financiară) rezultând după deducerea impozitului pe profit, în cotă i:( ) ( )idbrCDbrRfn −⋅⎟⎠⎞⎜⎝⎛−+= 1ReRe .Efectul de levier net este dependent de efectul de levier brut corectat cucota de impozit:ELFnet = ELFbr (1 - i) = Rfn – Ren.Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentulfiscal, mult mai sever faţă de beneficiile conservate şi de dividende (puţin saudeloc deductibile din impozitul întreprinderii) decât faţă de dobânzile la datorii(totdeauna deductibile din impozit).De exemplu, din datele bilanţului şi contului de profit şi pierderianalizate mai sus rezultă datele înscrise în Tabelul 38, din care se desprindurmătoarele concluzii:1. Rata rentabilităţii financiare (atît a capitalurilor proprii cât şi a capitalurilorpermanente) s-a redus, ca urmare a dinamicii inferioare a rezultatului dinexploatare şi respectiv a rezultatului brut comparativ cu capitalurile proprii şicapitalurile permanente.2. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reduceriirezultatului din exploatare în condiţiile creşterii activului net total.3. Rata rentabilităţii financiare a fost inferioară randamentului activelor înexerciţiul precedent, efectul de măciucă al îndatorării, diminuând-o corespunzătordiferenţei dintre randamentul economic şi rata dobânzii (cheltuielilor financiare).4. Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor
  • 153. Analiză financiară aprofundată154financiare până la nivelul randamentului economic (9,86 %) în exerciţiul curent aredus la zero efectul levierului financiar; şi ca urmare, rata rentabilităţii financiarea ajuns egală cu randamentul activelor.Aplicaţia 42: Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levierTabelul 38Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Rezultatul din exploatare(Rexp) 103007588 94608162 - 8399426 91,852. Cheltuieli financiare (Chfin) 55308696 30959596 -24349100 56,03. Capital propriu (C)(Activ – Datorii) 430271126 645338458215067332 150,04. Rata rentab.fin.brute(Rfbr)[(1-2)/3] -% 11,08 9,86 - 1,22 88,95. Rezultatul brut al exerciţiului (Rexbr) 50795774 69289398 18493624 136,46. Capitaluri permanente (Cp) 434328633 768048262 333719629 176,87. Rata rentab.cap.perm. (Rcp) (5/6) - % 11,70 9,02 - 2,68 77,18. Activ net total (A) 666599134 959678348293079214 143,99. Rata rentabilit. econ.(Rebr) (1/8) - % 15,45 9,86 - 5,59 63,810. Datorii totale (D) 236328008 314339890 78011882 133,011. Levierul financiar (LF) (10/3) 0,5492 0,4871 - 0,0621 88,712. Rata dobânzii (d) (2/10) 23,40 9,86 - 13,54 42,113. Impozit pe profit (I) 10128077 17905349 7777272 176,814. Cota procentuală (i) (13/5) - % 19,94 25,84 + 5,90 129,615. Efect levier financ.br(ELFbr)(4 – 9)-% - 4,37 0 + 4,37 -16. Efect levier fin.br: ELFbr = LF(Re – d) - 4,37 0 + 4,37 -17. Rata rentab.fin.nete (Rfn) [4*(1-i)] - % 8,87 7,31 -1,56 82,418. Rata rentab.econ.nete(Ren)[9*(1-i)]-% 12,37 7,31 - 5,06 59,119. Efect levier financ.net(ELFn) (17–18)% - 3,50 0 + 3,50 -20. Efect levier fin.net (ELFn)[16*(1-i)]- % - 3,50 0 + 3,50 -În concluzie, riscul financiar decurge din utilizarea îndatorării, fiind legatde structura financiară, corespunzător structurii pasivului (capitaluriproprii/datorii) şi el creşte odată cu gradul de îndatorare. De aceea, studiul risculuitrebuie aprofundat prin analiza solvabilităţii şi lichidităţii.
  • 154. Analiză financiară aprofundată 1553.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţiiEfectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asuprarentabilităţii capitalurilor proprii, care poate însemna şi riscul întreprinderiiîndatorate de a nu putea face faţă angajamentelor, afectându-i solvabilitatea.Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţăscadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cuasemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării). Ea constituieun obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomiafinanciară şi flexibilitatea gestiunii şi rezultă din echilibrul dintre fluxurile deîncasări şi fluxurile de plăţi, dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv, adicădintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen lung (în activecorporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent(capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări aîntreprinderii, dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate abilanţului. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficientpentru a-i permite plata tuturor datoriilor.Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmuluiîncasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse lamaturitate şi ritmul plăţilor imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse lascadenţă. În acest sens, o primă apreciere a solvabilităţii se realizează princompararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului, respectiv aactivelor totale cu datoriile totale, din care rezultă situaţia netă sau:1) Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii.În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structurapasivului şi caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii:2) Rata solvabilităţii patrimoniale:PasivpropriuCapital=Rsp .care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv, a cărei valoare minimă trebuiesă se încadreze între 0,3 - 0,5, peste 0,5 reflectând o situaţie normală.3) Rata solvabilităţii generale: 111 +=+=+==LFDCDDCRsgtotaleDatoriitotalActiv,
  • 155. Analiză financiară aprofundată156în care:DC= Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar).Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului, garanţialor fiind constituită din activul întreprinderii.Există şi alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor:4) 11 〉=lungtermenpeDatorii(C)propriuCapitalRsg .5)lungtermenpeDatorii(CAF)ţareautofinandeaCapacitate=2Rsg .6) Rata îndatorării totale: LF(C)propriuCapital(D)totaleDatoriiRd == (levierul financiar).7) Rata îndatorării pe termen lung:propriuitalCap1anDatoriiRdtl〉= .Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung, estemajorată de inflaţie, fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi cuvariabilitatea beneficiilor. Mărimea lui variază de la un sector de activitate la altul.8) Capacitatea de îndatorare:(Cp)permanentCapital(C)propriuCapitalCd = .Rata exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent,depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentruvalori ≥ 0,5.9) Capacitatea de rambursare:totaleDatoriiCAFCr = ,care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şicompletează rata de îndatorare, valoarea minimă de 0,25 fiind acceptabilă.10) Rata cheltuielilor financiare:exp)(RloatareexpdinzultatulRe(Chfin)financiareCheltuieliRcf = .Rata exprimă indirect solvabilitatea, prin ponderea cheltuielilorfinanciare în rezultatul exploatării, trebuind să fie cât mai mică pentru a evita
  • 156. Analiză financiară aprofundată 157riscul de non-plată.O variantă a acestei rate se obţine prin raportul:11)ui)exerciţiul(Prod.afacerideCifra(Chfin)financiareCheltuieliRcf =1 .Această rată nu trebuie să depăşească 3 %, ceea ce face întreprindereavulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate.Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare, nu estesuficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poatăachita la scadenţa convenită. Întreprinderea poate fi solvabilă, având un activ totalsuperior datoriilor (situaţie netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidităţipentru a respecta scadenţele, ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale.Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regladatoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţiipe termen scurt, gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar alîntreprinderii pe termen scurt.Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilorpe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante îndisponibilităţi(bani). O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate deoperaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru aface faţă scadenţelor pe termen scurt.Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia, fiecareavând semnificaţie proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activelesub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce fereşte întreprinderea defaliment pe termen scurt. Ea rezultă din comparaţia între activele “lichide” şipasivul exigibil, ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar:1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt).Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contramonedă, gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele:2) Rata lichidităţii generale:curenteDatoriicirculanteActivelgR = ,care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt)
  • 157. Analiză financiară aprofundată158şi variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şiaproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung.Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde deviteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt.Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare, ca urmarea unui fond de rulment pozitiv.În caz contrar, lipsa de lichidităţi, consecinţa unui fond de rulmentnegativ, poate conduce la încetare de plăţi, ceea ce echivalează cu riscul defaliment sau de insolvabilitate.Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe atât pentru întreprindere(limitarea dezvoltării), cât şi pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor, derambursări, pierderi de creanţe), precum şi pentru clienţi (modificarea condiţiilorde credit).Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade după cum urmează:3) Rata lichidităţii reduse:scurttermenpeDatoriiStocuricirculanteActiveRlr−= ,care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt, avândvaloarea optimă peste 0,5 pentru o lichiditate normală.4) Rata lichidităţii imediate (rapide):scurttermenpeDatoriiităţiDisponibilRli = .Această rată poartă şi denumirea de rată de trezorerie, a cărei valoareminimă de 0,2 - 0,3 reflectă o garanţie de lichiditate pentru întreprindere.De exemplu, ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe bazadatelor din bilanţ şi contul de rezultat analizate mai sus sunt redate în Tabelul 39,din care se desprind următoarele concluzii:1. Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţiinecesare acoperirii datoriilor din activele nete, ceea ce confirmă creştereacapitalurilor proprii cu 50 %.2. Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşilucru, având valori peste limitele admisibile, ceea ce reflectă un bun echilibrufinanciar pe termen lung.
  • 158. Analiză financiară aprofundată 159Aplicaţia 43: Calculul ratelor de solvabilitate - lichiditateTabelul 39Nr. Rate de solvabilitate - lichiditate Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) %I. Rate de solvabilitate1. ANC = Activ – Datorii (> 0) 430271126 645338458 215067332 150,02. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0,5) 0,64 0,67 + 0,03 104,73. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 2,82 3,05 + 0,23 108,24. Rsg1 = C/D pe termen lung (> 1) 50,13 5,00 - 45,13 9,985. Rsg2 = CAF/D pe termen lung 4,45 3,74 - 0,71 84,056. Rd = D/C (LF) 0,5492 0,4871 - 0,0621 88,77. Rdtl = Datorii pe term.lg /C 0,02 0,20 + 0,18 10008. Cd = C/Cpermanent (> 0,5) 0,98 0,83 - 0,15 84,79. Cr = CAF/D (> 0,25) 0,160 0,152 - 0,008 93,7510. Rcf = Chfin/Rexp 0,54 0,32 - 0,22 59,2611. Rcf1 = Chfin/CA (< 0,03) 0,10 0,04 - 0,06 40,0II. Rate de lichiditate1. FRF = Acirc – D pe term.sc. (> 0) 100194521 325651589 225457068 325,022. Rlg = Acirc/D pe term.scurt (> 1) 1,43 2,70 + 1,27 188,813. Rlr = (Acirc - Stocuri)/D pe term sc. 0,83 2,12 + 1,29 255,424. Rli = Disponib./D term scurt (> 0,2) 0,037 0,015 - 0,022 40,553. Fac excepţie capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) şi rata cheltuielilorfinanciare (Rcf1) în perioada precedentă, care nu sunt în limite normale.4. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv, ratele de lichiditate generală(Rlg) şi redusă (Rlr) - în perioada curentă - sunt supraunitare, în timp ce ratele delichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare şi în scădere, ceea ce reflectă dificultăţi întrezoreria imediată.Sinteza ratelor determinate pe baza bilanţului se regăseşte în NotaExplicativă 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari”, un document ce trebuie prezentat sistematic de întreprindere în cadrulsituaţiilor financiare anuale (OMFP 94/2001), în care sunt prezentate următoarelecategorii de indicatori:
  • 159. Analiză financiară aprofundată160I. Indicatori de lichiditate:1) Lichiditatea generală:curenteDatoriicurenteActive=Lg ;2) Lichiditatea imediată:curenteDatoriiStocuricirculanteActive −=Li .II. Indicatori de risc:1) Gradul de îndatorare = 100⋅propriuCapitalîmprumutatCapital;2) Acoperirea dobânzilor =dobândacuCheltuieliprofitpeimpozitşidobândădeeintînaofitPr.III. Indicatori de activitate:1) Viteza de rotaţie a stocurilor =mediuStoculvânzărilorCostul;2) Număr de zile de stocare = 365⋅vânzărilorCostulmediuStocul;3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = 365⋅afacerideCifraclienţimediuSold;4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori =bunurideAchiziţiifurnizorimediuSold;5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate =eimobilizatActiveafacerideCifra;6) Viteza de rotaţie a activelor totale =activeTotalafacerideCifra.IV. Indicatori de profitabilitate:1) Rentabilitatea capitalului angajat = 100⋅permanent)(CapitalangajatCapitalimpozitşidobândădeeintînaProfit.2) Marja brută din vânzări = 100⋅afacerideCifravânzăridinbrutProfit.De exemplu, indicatorii din Nota explicativă 9 sunt redaţi în Tabelul 40:
  • 160. Analiză financiară aprofundată 161Aplicaţia 44: Principalii indicatori economico-financiariTabelul 40Nr. Rate de solvabilitate - lichiditate Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) %I. Indicatori de lichiditate1. Lichiditatea generală (Lg) 1,43 2,70 + 1,27 188,82. Lichiditatea imediată (Li) 0,83 2,12 + 1,29 262,5II. Indicatori de risc1. Indicatorul gradului de îndatorare - % 54,92 48,71 - 6,21 88,72. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor 12,2 ori 10,8 ori - 1,4 ori1 88,5III. Indicatori de activitate1. Viteza de rotaţie a stocurilor - rotaţii 3,8 ori 3,4 ori - 0,4 ori 89,52. Număr de zile de stocare – zile 97 108 + 11,0 111,33. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi - zile 90 122 + 32 135,54. Viteza de rotaţie a creditelor furnizori - zile 57 56 - 1,0 98,25. Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – rot. 1,6 ori 1,8 ori + 0,2 ori 112,56. Viteza de rotaţie a activelor totale - rotaţii 0,8 ori 0,8 ori - 100IV. Indicatori de profitabilitate1. Rentabilitatea capitalului angajat - % 12,73 9,93 - 2,8 78,02. Marja brută din vânzări - % 19,3 11,9 - 7,4 61,6Din analiza datelor Tabelului 40 se constată următoarele:1. Indicatorii de lichiditate au avut o evoluţie ascendentă, ceea ce constituieaspecte favorabile privind acoperirea datoriilor curente din activele curente.2. În consecinţă, indicatorii de risc privind gradul de îndatorare şi de acoperire adobânzilor au scăzut.3. În schimb, indicatorii de activitate (gestiune) au avut dinamici nefavorabile, însensul reducerii vitezei de rotaţie a debitelor – clienţi şi al reducerii duratei deachitare a furnizorilor, ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăţi.4. Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie nefavorabilă, în sensul reduceriiratei rentabilităţii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări.5. În concluzie, performanţele economico-financiare ale întreprinderii au avutevoluţii corespunzătoare unei activităţi fără riscuri majore.
  • 161. Analiză financiară aprofundată162În analiza diagnostic a rentabilităţii şi riscurilor trebuie să se aibă învedere următoarele elemente:Ratele de rentabilitate-profitabilitate şi de risc au un aspect static şipunctual şi de aceea, ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rotaţiaposturilor de bilanţ.Acestor rate trebuie să li se adauge o analiză în dinamică prin intermediulfluxurilor de lichidităţi pe perioade mai scurte, care vizează excedentele detrezorerie. Aceasta implică determinarea unor fluxuri de mijloace şi resurse pebaza unor bilanţuri succesive.3.6. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate)Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării desănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţescactivitatea, din care unele semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea), iar alteleprefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea (perenitatea).Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prefigureazăviitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilităţii cuajutorul previziunilor, pornind de la semnalele oferite de analiza situaţiei trecute.Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia financiară aîntreprinderii, fiind legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat). Estenumit risc de capital şi are două componente: riscul de exploatare şi risculfinanciar, ambele dependente de fluctuaţia ratei rentabilităţii la variaţiilevolumului de activitate.Riscul de exploatare este legat de prezenţa cheltuielilor fixe în totalulcheltuielilor de exploatare, se apreciază pe baza coeficientului levierului deexploatare şi măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia vânzărilor.Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor ce remunereazădatoriile, se apreciază prin coeficientul levierului financiar şi măsoarăsensibilitatea rezultatului curent la variaţia rezultatului din exploatare.Cumularea riscului economic cu riscul financiar prin intermediulcoeficientului levierului total permite evaluarea riscului global – economic şifinanciar - cu atât mai ridicat cu cât cheltuielile legate de amortizare şi dobânzi
  • 162. Analiză financiară aprofundată 163deţin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor.Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numaiîntreprinderea care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, careconsideră că pentru a beneficia de un credit, întreprinderea trebuie să prezinte obonitate financiară, care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţiila toate nivelurile, de la cel operaţional (tactic) la cel strategic.În acest sens, evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi aposibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţieifinanciare, până la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediulindicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare:1) Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigurăacoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale -trebuie să aibă valori de peste 0,3 şi o evoluţie ascendentă.O valoare sub 0,3 este un semnal de prudenţă deosebită ce impune oalertă crescută din partea băncii finanţatoare, întreprinderea fiind cvasi-falimentară.2) Lichiditatea constituie capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termenscurt din resursele băneşti disponibile - trebuie să aibă valori supraunitare pentrua arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce potapare în mişcarea capitalului circulant, adică un fond de rulment pozitiv.3) Trezoreria reprezintă partea care rămâne din resursele stabile după ce au fostfinanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment - exprimă aptitudineaîntreprinderii de a se finanţa din resursele stabile dacă este pozitivă.O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezoreriepentru plăţile curente, ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt.4) Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a obţineprofit net prin utilizarea capitalurilor proprii - este favorizată de recurgerea laîmprumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv.Prin sistemul de rate de rentabilitate şi de echilibru financiar, diagnosticulfinanciar permite evidenţierea punctelor tari şi a punctelor slabe ale gestiuniifinanciare, respectiv a performanţelor şi riscului economic şi financiar, dar nuoferă posibilitatea evaluării riscului de faliment care ameninţă continuitatea
  • 163. Analiză financiară aprofundată164activităţii întreprinderii aflate în dificultate.Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizeazăreducerea de activitate, reducerea marjelor şi ratelor de rentabilitate, problemespecifice de trezorerie, de management, precum şi cauze accidentale legate defalimentul unor clienţi, reducerea pieţelor de desfacere, blocajul în lanţ, ş.a.Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este unfenomen brutal, imputabil doar fluctuaţiilor conjuncturale, ci un rezultat al uneidegradări progresive a situaţiei financiare a întreprinderii, riscul de insolvabilitatefiind previzibil cu câţiva ani înaintea încetării plăţilor.Degradarea în timp a rezultatelor întreprinderii, dificultăţile cu care seconfruntă şi care nu sunt numai de ordin financiar, au furnizat analizei financiareun câmp de investigaţii deosebit de bogat în scopul găsirii unor metode dedetectare precoce şi previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultăţilor.Studii întreprinse în SUA şi Franţa au arătat că în vederea previzionăriifalimentului unei întreprinderi pot fi utilizate metode contabile şi metode bancare.Metodele contabile (cantitative şi analitice) se folosesc în cazul analizelorcomparative în timp în scopul estimării evoluţiei viitoare a activităţii. În acestscop, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentulvizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment patrimonial (financiar),acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termenlung şi scurt, precum şi ratele de solvabilitate - lichiditate.Concluziile unor asemenea analize sunt semnificative doar în cazulcomparaţiilor temporale ale aceleiaşi întreprinderi, sau spaţiale cu întreprinderisimilare din acelaşi sector de activitate, dar oferă informaţii insuficiente asupraviitorului, ştiind că rezultatele financiare ale întreprinderii se pot degrada în timp.Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi risculuide faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute pe baza unormetode statistice de analiză discriminantă, care permit determinarea unei funcţii-scor, a cărei valoare (scor) clasifică întreprinderile în vulnerabile şi sănătoase.Calculul funcţiei scor se bazează pe o baterie de rate financiare obţinutepe grupuri de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment.Se cunosc mai multe metode-scoring de evaluare a riscului de faliment:
  • 164. Analiză financiară aprofundată 165modelul Altman, Conan-Holder, modelul Băncii Franţei, al Băncii ComercialeRomâne, al Băncii Agricole ş.a.1) Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA, fiind prima funcţie - scorcare a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor.Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa devalori, funcţia-scor (Z) comportă 5 variabile (rate) şi are următoarea expresie:Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 0,999R5,în care:totalActivcirculantActiv=1R exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activelor,măsoară flexibilitatea întreprinderii şi folosirea eficientă a capitalului circulant;totalActivareAutofinanţtotalActivreinvestitProfit==2R măsoară capacitatea de finanţare internă;totalActivexploataredinRezultattotalActivbrutProfit==3R măsoară randamentul activelor;totaleDatoriipropriuicapitaluluapiaţădeValoareatotaleDatoriibursierăreCapitaliza==4R măsoarăindependenţa (autonomia) financiară;totalActivafacerideCifra=5R măsoară viteza de rotaţie a activelor (numărul de rotaţii).Vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de scor se apreciază astfel:Valoarea scorului Z Situaţia întreprinderii Riscul de faliment (%)Z > 2,675 Bună - solvabilitate Redus - inexistent1,81 < Z < 2,675 Precară - dificultate NedeterminatZ < 1,81 Grea - insolvabilitate Iminent - maximDe exemplu, pe baza datelor din conturile anuale ale întreprinderiianalizate, au rezultat valorile din Tabelul 41:
  • 165. Analiză financiară aprofundată166Aplicaţia 45: Determinarea funcţiei – scor Z – model AltmanTabelul 41Nr.crt Denumirea variabilelor (ratelor) An precedent An curent1. R1 = Activ circulant /Activ total 0,496 0,5382. R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total 0,0352 0,03093. R3 = Profit brut /Activ total 0,0762 0,07224. R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale 1,802 2,0365. R5 = Cifra de afaceri /Activ total 0,802 0,8166. Funcţia – scor Z 2,780 2,964Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii:1. Valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 2,675plasează întreprinderea într-o situaţie financiară bună.2.Pe această bază, întreprinderea este solvabilă, fiind credibilă pentru bancher şicu riscul de faliment cvasi - inexistent.Aplicabilitatea acestei metode este, însă, relativ limitată întrucâtcercetarea care a stat la baza elaborării ei s-a axat pe sectorul manufacturieramerican în perioada 1946 - 1965 şi concluziile nu permit extrapolarea lor la ununivers mai larg datorită caracterului lor particular.În Franţa sunt cel puţin 2 funcţii - scor de depistare precoce a riscului defaliment, după cum urmează:2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un eşantion de 190întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumătate au falimentat cu trei ani înainte înperioada 1970 - 1975.Funcţia-scor cuprinde 5 variabile (rate) şi se prezintă astfel:Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 - 0,87R4 - 0,1R5 ,în care:totaleDatoriiexploataredebrutExcedentR =1 ;totalActivpermanenteCapitaluriR =2 ;
  • 166. Analiză financiară aprofundată 167totalActivStocuricirculanteActivetotalActivedisponibilşierealizabilValoriR−==3 ;afacerideCifrafinanciareCheltuieliR =4 ;adăugatăValoareapersonalulcuCheltuieliR =5 .Pe baza acestui model, vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie devaloarea funcţiei - scor se apreciază astfel:Valoarea scorului Z Situaţia întreprinderii Riscul de faliment (%)Z > 0,16 Foarte bună < 10 %0,1 < Z < 0,16 Bună 10 ÷ 30 %0,04 < Z < 0,1 Alertă 30 ÷ 65 %- 0,05 < Z < 0,04 Pericol 65 ÷ 90 %Z < - 0,05 Eşec > 90 %De exemplu, în cazul întreprinderii analizate, calculul funcţiei-scor dupăacest model a condus la valorile din Tabelul 42:Aplicaţia 46: Determinarea funcţiei – scor Z – model Conan-HolderTabelul 42Nr.crt Denumirea variabilelor (ratelor) An precedent An curent1. R1 = EBE /Datorii totale 0,4912 0,46712. R2 = Capitaluri permanente /Activ total 0,6514 0,80013. R3 = (Active circulante - Stocuri) /Activ total 0,2863 0,41224. R4 = Cheltuieli financiare /Cifra de afaceri 0,1032 0,03955. R5 = Cheltuieli de personal /Valoarea adăugată 0,4791 0,49016. Funcţia – scor Z 0,1692 0,2702În concluzie, valorile funcţiei-scor superioare limitei minime de 0,16 şi încreştere, până la 0,2702 plasează întreprinderea într-o situaţie foarte bună cu unrisc de faliment sub 10 %.
  • 167. Analiză financiară aprofundată1683) Modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei a fost elaborat pe baza a 3000întreprinderi industriale cu 3 ani înaintea falimentului, în perioada 1975-1980.Modelul prezice riscul de faliment pentru un orizont de 3 ani, opereazăcu un număr de 8 variabile (rate) şi măsoară gradul de similitudine alîntreprinderii cu cele normale sau, aflate în pragul falimentului, având expresia:100Z = - 1,255R1 + 2,003R2 – 0,824R3 + 5,221R4 – 0,689R5 – 1,164R6 ++ 0,706R7 + 1,408R8 – 85,544,în care:exploataredebrutExcedentfinanciareCheltuieliR =1 ;totalActivpermanenteCapitaluriinvestitCapitalstabileResurseR ==2 ;totaleDatoriiareautofinanţdeCapacitateR =3 ;afacerideCifraloatareexpdebrutExcedentR =4 ;TmărfurideCumpărărifurnizorimediuSoldTăriAprovizioncomercialeDatoriiR ⋅=⋅=5 ;10010000106 ⋅−=⋅=VadVadVadVadadăugatevaloriiaModificareR ;3607 ⋅=afacerideCifraclienţimediuSoldR ;adăugatăValoareacorporaleInvestiţiiR =8 .Semnul (±) al scorului Z reflectă probabilitatea de normalitate(dificultate) a întreprinderii, după cum urmează:a) Z > 0: probabilitatea de normalitate = 76,1 % şi de dificultate = 23,9 %;b) Z < 0: probabilitatea de normalitate = 20,6 % şi de dificultate = 79,4 %.Valoarea funcţiei - scor indică situaţia de normalitate şi probabilitateariscului de faliment ale întreprinderii după cum urmează:
  • 168. Analiză financiară aprofundată 169Valoarea scorului Z Situaţia întreprinderii Riscul de faliment (%)Z > 0,125 Normală 10 ÷ 45 %- 0,25 < Z < 0,125 Incertă 45 ÷ 70 %Z < - 0,25 Riscantă 70 ÷ 100 %De exemplu, funcţia - scor a întreprinderii analizate, calculată după acestmodel este redată în Tabelul 43:Aplicaţia 47: Calculul funcţiei – scor Z – model Banca FranţeiTabelul 43Nr.crt Denumirea variabilelor (ratelor) An precedent An curent1. R1 = Cheltuieli financiare/EBE 0,4761 0,20662. R2 = Capitaluri permanente/Activ total (%) 65,14 80,013. R3 = CAF/Datorii totale 0,1600 0,15204. R4 = EBE/Cifra de afaceri 0,2171 0,19125. R5 = Sold mediu furnizori ·360/Cumpărări mărfuri 79,65 86,756. R6 = (Vad1 – Vad0)/Vad0 - % 26,80 32,667. R7 = Sold mediu clienţi ·360/CA 121,25 179,648. R8 = Investiţii corporale/Valoare adăugată 0,0025 0,00729. Funcţia – scor Z 0,448 1,043În concluzie, valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limitaminimă de 0,125 plasează întreprinderea într-o zonă de normalitate cu riscul defaliment sub 10 %.4) Modelul Băncii Comerciale Române, ţinând seama de specificul şi condiţiileeconomiei româneşti, utilizează un set de rate şi indicatori de performanţă pentrustabilirea bonităţii întreprinderii pe baza unei grile de punctaj cu 6 criterii:a) Lichiditatea patrimonială:scurttermenpePasivescurttermenpeActiveLp = ;b) Solvabilitatea:PasivpropriuCapitalS = ;
  • 169. Analiză financiară aprofundată170c) Rentabilitatea financiară:propriuCapitalbrutofitRfPr= ;d) Rotaţia activelor circulante:circulanteActiveafacerideCifraNac = ;e) Dependenţa de pieţele de aprovizionare (A) şi desfacere (D) - interne, externe;f) Garanţii (depozite în lei şi valută gajate, gajuri, ipoteci, bunuri achiziţionate dincredite, cesionare creanţe).Criteriile de evaluare a bonităţii financiare – modelul BCR - sunt notatecu puncte care servesc la clasificarea întreprinderilor în 5 categorii:Nr.crt Criteriul de evaluare Limite de valori Puncte< 80 % - 280 ÷ 100 % - 11. Lichiditatea patrimonială 100 ÷ 120 % + 1(Lp = Active term.scurt/Pasive term.scurt) 120 ÷ 140 % + 2140 ÷ 160 % + 3> 160 % + 4< 30 % 030 ÷ 40 % 12. Solvabilitatea 40÷ 50 % 2(S = Capital propriu/Pasiv) 50÷ 60 % 360÷ 70 % 470÷ 80 % 5> 80 % 6< 0 03. Rentabilitatea financiară 0 ÷ 10 % 3(Rf = Profit brut/Capital propriu) 10 ÷ 30 % 4< 5 14. Rotaţia activelor circulante 5 ÷ 10 2(Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) > 10 45. Dependenţa de pieţe (aprovizionare-desfacere) At > 50%; De >50 % 4Aprovizionare: din ţară (At); din import (Ai) Ai > 50%; De >50 % 3Desfacere: în ţară (Dt); la export (De) At > 50%; Dt >50 % 2Ai > 50%; Dt >50 % 1Depozite gajate 46. Garanţii Gajuri, ipoteci 3Achiziţii din credite 2Cesionare creanţe 1
  • 170. Analiză financiară aprofundată 171În funcţie de punctaj se apreciază situaţia financiară a întreprinderii:Categoria Total puncte Situaţia economică – financiară - gradul de riscA > 20 Foarte bună - se pot acorda crediteB 16 ÷ 20 Bună - se pot acorda crediteC 11 ÷ 15 Oscilantă - prezintă risc ridicatD 6 ÷ 10 Risc deosebit – nu prezintă garanţii pentru acordare de crediteE 0 ÷ 5 Deosebit de precară - fără garanţii pentru acordare de creditePe baza grilei se consideră că întreprinderile din categoriile A şi B au osituaţie economico-financiară bună şi pot beneficia de credite bancare.Întreprinderile din categoria C prezintă un grad ridicat de risc, acordareaunui credit impunând o primă de risc relativ ridicată. Ele trebuie supravegheatedin punct de vedere al solvabilităţii în vederea recuperării creditelor la primelesemne de neîncredere.Categoriile D şi E nu prezintă garanţii şi nu pot beneficia de credite.De exemplu, grila de punctaj privind bonitatea conform modelului BCR aîntreprinderii analizate se prezintă în Tabelul 44:Aplicaţia 48: Grila de evaluare a bonităţii – model BCRTabelul 44Criteriul de performanţă Anul precedent Anul curentNivelul Puncte Nivelul Puncte1. Lichiditate patrimonială (Lp) 143,13 3 269,9 42. Solvabilitate (S) 64,54 4 67,24 43. Rentabilitate financiară brută(Rfb) 8,38 3 10,82 44. Rotaţia activelor circulante (Nac) 1,61 1 1,51 15. Dependenţa de pieţe (%) At > 50; Dt > 50 2 At> 50; Dt > 50 26. Garanţii Depozite 4 Depozite 4Total puncte - 17 - 19Punctajul acumulat şi în creştere, cuprins între (16-20) situiazăîntreprinderea în categoria B, cu o situaţie economico - financiară bună, fiind
  • 171. Analiză financiară aprofundată172credibilă şi prezentând garanţii pentru a putea beneficia de credite bancare.În aprecierea vulnerabilităţii întreprinderii şi a riscului de faliment nueste suficientă numai utilizarea unei singure metode – scoring, ci este necesarăcombinarea mai multor metode de analiză dinamică a situaaţiei financiare, pentrua permite depistarea timpurie a primelor semnale de degradare a acesteia şi aadopta decizii de corecţie cu anticipaţie.3.7. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulanteInterpretarea indicatorilor de bilanţ trebuie realizată numai în legătură cudatele privind activitatea economică desfăşurată de întreprindere în cursul anului.Modificarea valorii unui indicator de bilanţ trebuie apreciată numai dupăconfruntarea acesteia cu sumele înregistrate în rulajele conturilor, dat fiind cătocmai rulajele caracterizează acţiunea utilă a mijloacelor avansate în diferite fazeale circuitului economic al întreprinderii (aprovizionare – producţie – desfacere).Pentru evaluarea completă a gradului de utilizare a activelor circulante,bilanţul singur nu este suficient, el trebuie completat cu datele analitice referitoarela rulajele diferitelor conturi care se regăsesc în indicatorii de bilanţ, folosindu-sebalanţa de verificare pe rulaj a conturilor. În acest sens, se impune efectuarea uneianalize externe a bilanţului, care vizează unul din cei mai importanţi indicatorisintetici calitativi – viteza de rotaţie a activelor circulante – care are efecte directeasupra indicatorilor de performanţă (beneficiul şi rata rentabilităţii).3.7.1. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulanteViteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator semnificativ cecaracterizează eficienţa cu care sunt folosite activele circulante ale întreprinderii.Cu cât viteza de rotaţie este mai mare, cu atât volumul de active circulantenecesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau, producţiaobţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante estemai mare. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vedereacreşterii eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii.Evaluarea vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prinintermediul următorilor indicatori:
  • 172. Analiză financiară aprofundată 1731) Numărul de rotaţii:SmCAN = (rotaţii),în care:CA = Cifra de afaceri;Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie:2SfSiSm+= .2) Durata unei rotaţii este o mărime inversă numărului de rotaţii şi se stabileşteca raport:CASmTNTDz⋅== (zile / rotaţie),în care:T = durata perioadei de referinţă (360, 180, 90, 30 zile).3) Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri: 100011000 ⋅=⋅=NCASmAc .Analiza acestor indicatori ce caracterizeză viteza de rotaţie vizeazăfactorii de accelerare (încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere alstructurii activelor circulante aferente celor trei stadii ale circuitului economic(aprovizionare – producţie – desfacere), precum şi pe fiecare element al activelorcirculante în parte: stocuri (materii prime şi materiale consumabile, produse finiteşi mărfuri, producţie în curs de execuţie, avansuri pentru cumpărări de stocuri),creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci.De exemplu, pe baza Contului de rezultat şi bilanţului armonizat sedetermină viteza de rotaţie a activelor circulante din Tabelul 45:Aplicaţia 49: Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulanteTabelul 45Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) (%)1. Active circulante total (Sm) - mil.lei 330562 515793 + 185231 156,12. Cifra de afaceri (CA) – mil. lei 535016 783518 +248502 146,43. Numărul de rotaţii (N) (2/1) 1,62 1,52 - 0,10 94,354. Durata anului financiar (T) - zile 360 360 - 1005. Durata unei rotaţii (Dz) zile/rot (4/3) 222,2 236,8 + 14,6 106,66. Active circ la 1000 CA (Ac)-(1000/N) 617,3 657,9 + 40,6 106,6
  • 173. Analiză financiară aprofundată174Din datele Tabelului 45 se desprind următoarele concluzii:1. Toţi indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante au cunoscut dinamicinefavorabile, ceea ce exprimă degradarea eficienţei utilizării acestora.2. Reducerea numărului de rotaţii cu 0,1 a antrenat creşterea duratei unei rotaţii cu14,6 zile şi ca urmare, majorarea activelor circulante la 1000 lei CA cu 40,6 lei.3.7.2. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulanteÎn general, viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei maiimportanţi indicatori de performanţă ai întreprinderii. Orice accelerare a vitezeide rotaţie va determina o evoluţie favorabilă a acestor indicatori, după cum oriceîncetinire va avea efecte negative asupra lor.Accelerarea vitezei de rotaţie se exprimă, fie prin creşterea numărului derotaţii a activelor circulante în cursul unei perioade, fie prin reducerea duratei uneirotaţii, ceea ce antrenează în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000lei cifră de afaceri.Viteza de rotaţie a activelor circulante stă în legătură directă cu următoriiindicatori, asupra cărora manifestă efecte favorabile, prin accelerare saunefavorabile, prin încetinire:1) Eliberări (E) (-) sau imobilizări (I) (+) de active circulante calculate cu relaţia:360101CADzDzIE ⋅−= )()( (mii lei),în care:D1(0) = durata unei rotaţii în cele două perioade;2) Beneficiul din activitatea de bază calculat cu relaţia:B = CA – Ct = Ct−⋅DzTSm(mii lei).3) Rata rentabilităţii economice calculată prin lanţul de rate:SacNRvActivAcAcCACARActivR⋅⋅=⋅⋅==expexpRe ,în care:Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri);N = Numărul de rotaţii;
  • 174. Analiză financiară aprofundată 175Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.4) Rata rentabilităţii financiare calculată prin lanţul de rate:)(ReReReLFCPasivActivAcAcCACAxCxRf +⋅=⋅⋅⋅== 1 ,în care:==CDLF Levierul financiar (rata îndatorării).Se constată efectul favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelorcirculante asupra indicatorilor de performanţă ai întreprinderii.De exemplu, pe baza contului de rezultat (Tabelul 2) şi a bilanţuluiarmonizat (Tabelul 25) se determină efectele modificării vitezei de rotaţie aactivelor circulante în Tabelul 46:Aplicaţia 50: Efectele vitezei de rotaţie a activelor circulanteTabelul 46Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (± Δ) (%)1. Cifra de afaceri netă (CA) – mil. lei 535016 783518 + 248502 146,42. Cost bunuri vândute şi serv. prest.(Ct) 344015 482320 + 138305 140,23. Rezultat brut aferent CA nete (B)-mil. 191001 301198 + 110197 157,74. Total active nete (A) – mil. lei 666600 959679 + 293079 143,95. Active circulante (Sm) - mil.lei 330562 515793 + 185231 156,176. Ponderea activelor circulante (Sac)- % 49,60 53,75 + 4,15 108,367. Numărul de rotaţii active circ (N) 1,62 1,52 - 0,10 94,358. Durata unei rotaţii (Dz) – zile/rot 222,2 236,8 + 14,6 106,69. Capitaluri proprii (C) – mil. lei 425836 640142 + 214306 150,310. Datorii totale (D) – mil. lei 236328 314340 + 78012 133,011. Rata profitabilităţii CA (Rv) (3/1) - % 35,70 38,44 + 2,74 107,712. Rata rentabilit. econom. (Re)(3/4) - % 28,65 31,38 + 2,73 109,513. Levierul financiar (LF) (10/9) 0,5549 0,4910 - 0,0639 88,4814. Rata rentabilit. financ. (Rf) (3/9) - % 44,85 47,05 + 2,20 104,9Analiza efectelor încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante pe
  • 175. Analiză financiară aprofundată176baza datelor Tabelului 46 conduce la următoarele concluzii:1)360101CADzDzIE ⋅−= )()( = (236,8 – 222,2) ·783518/360 = + 31776 mil. lei.Deci, creşterea duratei unei rotaţii cu 14,6 zile a avut ca efect imobilizăride active circulante în valoare de 31776 milioane lei.2) Modificarea beneficiului din activitatea de bază este diferenţa:Δ = B1 – B0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei.Factorii de influenţă sunt următorii:a) Pe prima treaptă: Δ = ΔCA + ΔCt,în care:ΔCA = CA1 – CA0 = 535016 – 783518 = + 248502 mil. lei;ΔCt = Ct0 – Ct1 = 344015 – 482320 = - 138305 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔCA + ΔCt = 248502 – 138305 = + 110197 mil. lei = Δ.b) Pe treapta a doua: ΔCA = ΔSm + ΔT + ΔDz,în care:=−⋅=−′=⋅−⋅=Δ 0000000012222360515793CA,CAACDzTSmDzTSmSm= 835668 – 535016 = + 300652 mil. lei;ΔT = 0835668222236051579301001011=−⋅=′−′=⋅−⋅,ACACDzTSmDzTSm;ΔDz = 5215083566878351811011111−=−=′−=⋅−⋅ACCADzTSmDzTSmmil. lei;Prin însumare se verifică egalitatea:ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil. lei = ΔCA.În concluzie:1. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul aferent cu 248502 milioane lei,dar aceasta s-a datorat majorării activelor circulante cu 185231 milioane lei, peseama căreia beneficiul a crescut cu 300652 milioane lei.2. Creşterea duratei de rotaţie a diminuat beneficiul cu 52150 milioane lei.Sistemul factorial al beneficiului este următorul:
  • 176. Analiză financiară aprofundată 177ΔSm = +300652 mil.ΔCA = +248502 mil. ΔT = 0+ 110197 mil. lei = Δ ΔDz = - 52150 mil.ΔCt = - 138305 mil. lei3) Modificarea ratei rentabilităţii economice este diferenţa:Δ = Re1 – Re0 = 31,38 – 28,65 = + 2,73 %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔRv + ΔN + ΔSac,în care:ΔRv = Rv1 · N0 · Sac0 – Re0 = Re´0 – Re0 = 38,44 · 1,62 · 0,496 – 28,65 = 2,23 %;ΔN = Rv1 · N1 · Sac0 – Re´0 = Re1´ - Re´0 = 38,44 · 1,52 · 0,496 – 30,88 == 28,98 – 30,88 = - 1,9 %;ΔSac = Re1 – Re1´ = 31,38 – 28,98 = + 2,40 %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔRv + ΔN + ΔSac = 2,23 – 1,90 + 2,40 = + 2,73 % = Δ.În concluzie:1. Creşterea ratei rentabilităţii economice cu 2,73 % a fost consecinţa creşteriirentabilităţii veniturilor cu 2,74 % şi a majorării ponderii activelor circulante cu4,15 procente în activul bilanţului.2. Reducerea numărului de rotaţii ale activelor circulante cu 0,1 a diminuat ratarentabilităţii economice cu 1,9 %.Sistemul factorial al ratei rentabilităţii economice este următorul:ΔRv = + 2,23 %+ 2,73 % = Δ ΔN = - 1,90 %ΔSac = + 2,40 %4) Modificarea ratei rentabilităţii financiare este diferenţa:Δ = Rf1 – Rf0 = 47,05 – 44,85 = + 2,20 %.Factorii de influenţă sunt următorii:a) Pe prima treaptă: Δ = ΔRe + ΔLF,în care:
  • 177. Analiză financiară aprofundată178ΔRe = Re1·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – 44,85 = 31,38·(1 + 0,5549) - 44,85 = + 3,94%;ΔLF = Rf1 - Rf´0 = 47,05 – 48,79 = - 1,74 %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔRe + ΔLF = + 3,94 – 1,74 = + 2,20 % = Δ.b) Pe treapta a doua: ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac,în care:ΔRv = Re0´·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – Rf0 = 30,88·1,5549 – 44,85 = 3,16 %ΔN = Re1´·(1 + LF0) - Rf´0 = Rf´1- Rf´0 = 28,98 1,5549 – 48,01 = - 2,95 %.ΔSac = Re1 (1 + LF0) - Rf´1 = 31,38· 1,5549 - 45,06 = 48,79 – 45,06 = + 3,73 %Prin însumare se verifică egalitatea:ΔRv + ΔN + ΔSac = 3,16 – 2,95 + 3,73 = + 3,94 = ΔRe.În concluzie:1. Creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 2,2 % s-a datorat majorării rateirentabilităţii economice, în condiţiile reducerii levierului financiar, care a redus-ocu 1,74 %.2. Prin intermediul ratei rentabilităţii economice se manifestă efectul favorabil alcreşterii rentabilităţii veniturilor şi al majorării ponderii activelor circulante, careau majorat rata rentabilităţii financiare cu 3,16 şi respectiv, 3,73 %.3. Scăderea numărului de rotaţii (încetinirea vitezei de rotaţie a activelorcirculante) a diminuat rata rentabilităţii financiare cu 2,95 %.Sistemul factorial al ratei rentabilităţii financiare este următorul:ΔRv = +3,16 %.ΔRe = +3,94 % ΔN = - 2,95 %+ 2,20% = Δ ΔSac = + 3,73 %ΔLF = - 1,74 %Importanţa accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante impunedescoperirea căilor de creştere a acesteia, pe fazele circuitului economic reducereastocurilor de materii prime şi materiale la minimum, valorificarea materialelor cenu mai sunt necesare producţiei, scurtarea ciclului de producţie, reducereatermenelor de recuperare a creanţelor, întărirea controlului financiar – contabil.
  • 178. Analiză financiară aprofundată 1793.8. Analiza bursieră a întreprinderii cotateDupă cum se cunoaşte, admiterea unui titlu la cota oficială (bursă devalori) – cotarea – este supusă anumitor condiţii. Astfel, nu sunt cotate decâttitlurile întreprinderilor care publică anual raportul de gestiune prin care, înaintede emisiune, sunt aduse la cunoştinţa publicului toate elementele importante aleîntreprinderii.Analiza unei întreprinderi cotate la bursă (listate) comportă un studiusuplimentar, pe baza datelor bursiere, care nu trebuie să lipsească din situaţiilefinanciare anuale, menit să servească la elucidarea unor aspecte referitoare lapolitica în domeniul portofoliului de titluri: dacă trebuie să se cumpere, să sevândă sau să se conserve titlurile; dacă valoarea în cauză este un titlu de portofoliude rentabilitate satisfăcătoare, sau din contra, unul de speculaţie, în carerentabilitatea este sacrificată în favoarea plus - valorii; situaţia reală a cursuluiacţiunilor (preţul de piaţă al titlurilor).Analiza financiară aplicată plasamentelor de capital la bursa de valori –analiza bursieră - este o analiză profesionistă în care se regăsesc două tendinţe:una fundamentală şi una tehnică.Analiza fundamentală vizează factori multipli pentru a determinatendinţa unui titlu de valoare, ceea ce impune cunoaşterea unor aspecte referitoarela: situaţia financiară a întreprinderii, capitalizarea bursieră, cursul acţiunilor,decotarea, randamentul acţiunilor, evoluţia pieţei de capital, factorii economici,sociali şi politici, sectorul, ş.a.Analiza tehnică vizează trei direcţii de cercetare: proiecţia în viitor acomportamentului trecut al pieţei acţiunilor, tendinţa acesteia cu referire laevoluţia cotelor estimate comparativ cu cele reale; cercetarea mişcărilor ciclice alepieţei privind evoluţia cursului acţiunilor; analiza tendinţei actuale pentru adescoperi momentul în care o variaţie a cursurilor va indica un punct de revenire.În scopul efectuării unei analize bursiere fundamentale se utilizează maimulte rate bursiere, dintre care cele mai semnificative sunt următoarele:1) Cifra de afaceri pe acţiune echivalează cu productivitatea pe acţiune şi sedetermină raportând cifra de afaceri la numărul de acţiuni:
  • 179. Analiză financiară aprofundată180CAa = CA/Na.2) Beneficiul pe acţiune este un indicator de bază al pieţei bursiere, care aratăpartea din beneficiu adusă de fiecare acţiune şi se obţine prin raportareabeneficiului net la numărul de acţiuni:NaBnetBpa /= .Indicatorul prezintă importanţă în evaluarea rentabilităţii acţiunilor,serveşte la calculul multiplului de capitalizare bursieră şi poate fi diluat sauajustat, în funcţie de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul.3) Capacitatea de autofinanţare pe acţiune - indică partea din CAF adusă defiecare acţiune şi se determină prin raportul:NaCAFCAFa /= .Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă, deoarece acţionariipot prefera dividende în detrimentul autofinanţării.4) Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderiişi se determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise cu ultimul curscotat al unei acţiuni:Cb = Na·Ca.Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursierea acţiunilor sale, punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor, ştiut fiindcă una dintre funcţiile pieţei financiare este şi aceea de acordare a unui preţîntreprinderilor cotate.Numărul de acţiuni ce compun capitalul unei întreprinderi şi valoarea lornominală sunt indicatori de cotare a acţiunilor la bursă, cu influenţe directe asupracelorlalţi indicatori de eficienţă a acţiunilor.Cursul unei acţiuni rezultă din ofertă şi cerere şi reflectă valoareabursieră, respectiv preţul pe piaţă al unui titlu, ale căror fluctuaţii pe termen lungpot afecta preţul real al întreprinderii.Poate fi vorba de o capitalizare bursieră a unei pieţe financiare, sau decapitalizarea obligaţiunilor. Aceasta serveşte ca mod obiectiv de comparaţie acapitalizării bursiere cu valoarea contabilă a întreprinderii, de unde rezultă fiesubestimarea afacerii (plus-valori latente), dacă valoarea contabilă este inferioară
  • 180. Analiză financiară aprofundată 181capitalizării bursiere, sau supraestimarea acesteia (minus - valori latente), dacăvaloarea contabilă este superioară capitalizării bursiere a acesteia.În scopul determinării preţului real al întreprinderii există mai multecriterii de apreciere a capitalizării bursiere: valoarea substanţială, prin carecapitalizarea bursieră corespunde valorii actuale a activelor nete; actualizareabeneficiilor viitoare, prin care, în analiză trebuie să se ţină seama de teoriaportofoliului de valori mobiliare, conform căreia cursul unui titlu se fixează lapreţul său just în funcţie de rata de actualizare a beneficiilor viitoare, plecând dela cursul acţiunilor, corectat cu o primă de risc proporţională cu fiecare valoare.5) Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) este un multiplu de capitalizare(sau multiplu bursier), adică un raport curs - beneficiu care stabileşte legăturaîntre cursul unui titlu şi rentabilitatea lui. Se obţine ca raport între capitalizareabursieră şi rezultatul exerciţiului:( )( )RexuiexerciţxerzultatulRebursierăreaCapitaliza CbPER = sau ca raport între cursul acţiuniila bursă şi beneficiul pe acţiune:( )( )BpaacţcţiupeBeneficiulCaacţcţiunalbursierCursul=PER .Acest multiplu bursier de capitalizare a beneficiilor indică de câte ori estecapitalizat beneficiul pe acţiune, arătând câţi ani de beneficiu actual costă fiecareafacere cotată. Echivalentul franţuzesc al termenului anglo-saxon Price EarningRatio (PER) este cel de Coeficient de capitalizare a rezultatelor (CCR).Prin multiplicarea beneficiului pe acţiune cu PER se obţine cursulacţiunii la bursă ( PERBpaCa ⋅= ), care permite aprecierea randamentului unuiplasament în acţiuni, fiind de preferat utilizării unui simplu randament asigurat dedividendele distribuite.Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă, favorizândspeculaţii avantajoase vânzării lor, după cum un PER relativ scăzut indică oevaluare destul de ieftină. De aceea acest raport stă la baza unei alte metode deevaluare a întreprinderii, care permite doar o estimare a beneficiilor întreprinderiipentru anul în curs sau pentru cel următor.
  • 181. Analiză financiară aprofundată182Divizând beneficiul scontat cu numărul titlurilor, se obţine beneficiul peacţiune aşteptat, la care se raportează preţul actual al acţiunii pentru a obţine, înfinal, multiplul de capitalizare (PER) al întreprinderii, care este un indicator alatracţiei pieţei de capital în raport cu plasamentele de înlocuire.Raportul curs - beneficiu (PER) variază în timp şi spaţiu şi depinde debeneficiile anticipate ale operatorilor, de evoluţia ratelor dobânzii şi de ritmulinflaţiei, faţă de care evoluează în sens invers.6) Rata de distribuire a dividendelor (Pay Out Ratio – POR) - exprimă politica înceea ce priveşte distribuirea de dividende şi se calculează raportând totaluldividendelor la rezultatul net:100⋅=netzultatulReedistribuitDividendePOR (%)Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiţia de acţiuni înscopul obţinerii unui venit sub forma dividendelor, sau pentru realizarea uneiplus-valori de capital, stimulând mai mult acţionarii şi mai puţin capitalizarearezultatelor pentru reinvestire şi dezvoltarea întreprinderii.7) Dividendele pe acţiune reprezintă un indicator ce depinde de rata dedistribuire a dividendelor şi se calculează prin raportul:acţiunideNumăruledistribuitDividendeDpa =Raportul curs – beneficiu (PER) permite să se compare întreprinderileîntre ele, indiferent de rata de distribuire a dividendelor, fiind mai obiectiv înaprecierea rentabilităţii acţiunilor comparativ cu dividendele pe acţiune.8) Metoda de evaluare a întreprinderii în funcţie de criteriul Capitalizareabeneficiilor (după formula Gordon - Shapiro) măsoară randamentulcapitalurilor investite (randamentul unui plasament în acţiune), prinintermediul indicatorului Rentabilitate pe acţiune:100acţcţiunCursulacţcţiu⋅=peDividendeRa (%)Această rată măsoară rentabilitatea plasamentului şi depinde dedividendele distribuite, în funcţie de mărimea beneficiului, de ratele de repartizare
  • 182. Analiză financiară aprofundată 183a lui şi de nivelul cursului, constituind un indicator pentru plasamente eficiente.Ratele bursiere ale întreprinderii luate în studiu se prezintă în Tabelul 47:Aplicaţia 51: Analiza ratelor bursiereTabelul 47Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Cifra de afaceri (CA) 535016 783518 + 248502 146,42. Numărul de acţiuni (Na) - mii 59200 295996 + 236796 5003. Cifra de afaceri/acţiune (CAa) (1/2) 9,037 2,647 - 6,39 29,34. Beneficiul net (Rnet) 40668 51384 + 10716 126,35. Beneficiul pe acţiune (Bpa) (4/2) 0,687 0,173 - 0,514 25,36. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 47815 98224 + 50409 205,47. Capacit. de autofin./acţ. (CAFa) (6/2) 0,807 0,331 - 0,476 41,18. Cursul mediu al acţiunii (Ca) (lei) 2150 2350 + 200 109,39. Capitalizare bursieră (Cb) (2*8) 127280 695591 + 568311 546,510. Coef. de capitaliz.bursieră (PER)(9/4) 3,13 13,53 + 10,4 432,211. Coef. de capitaliz.bursieră (PER)(8/5) 3,13 13,53 + 10,4 432,212. Dividende distribuite 14356 18139 + 3783 126,313. Rata distrib. dividende(POR) (12/4) % 35,3 35,3 - 10014. Dividende/acţiune (Dpa) (12/2) 0,242 0,061 - 0,181 25,215. Rentabilitate pe acţiune (Ra) (14/8) % 11,25 2,59 - 8,66 23,116. Rata rentabilit.acţiunii (Rra) (5/8) % 31,95 7,36 - 24,59 23,1Din datele Tabelului 47 se desprind următoarele concluzii:1. Majoritatea indicatorilor bursieri au cunoscut dinamici nefavorabile, cum ar fi:cifra de afaceri pe acţiune, beneficiul pe acţiune, capacitatea de autofinanţare peacţiune, ca urmare a creeşterii mai lente a indicatorilor de performanţă comparativcu creşterea numărului de acţiuni.2. Fac exceepţie capitalizarea bursieră şi coeficientul de capitalizare bursieră(PER) care au crescut datorită dinamicii diferite a factorilor rapoartelor de calcul.3. Ratele de rentabilitate a acţiunilor s-au redus ca urmare a creşterii mai rapide acursului mediu al acţiunilor pe piaţa de capital faţă de beneficiul pe acţiune.
  • 183. Analiză financiară aprofundată184CAPITOLUL 4ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI4.1. Fluxuri de fonduri în întreprindereÎn prezent se poate face distincţie între analiza tradiţională statică, careporneşte de la documentele contabile de sinteză ale exerciţiului – bilanţul si contulde rezultat – şi analiza dinamică, care se ataşează evoluţiei trecute şi previzionateşi care vizează cu precădere capacitatea beneficiară şi fluxurile financiare.Se apreciază că studiul bilanţului furnizează analizei o viziune statică aîntreprinderii, deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanţul sunt redate subforma unor stocuri ce caracterizează situaţia la un moment dat (la început şi lasfârşit de exerciţiu).Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităţii, deoarecevariabilele sale sunt în principiu fluxuri, care decurg din ciclul de exploatare,permiţând înţelegerea modului în care este format rezultatul. Astfel, veniturileînscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări, iar cheltuielile înscrise îndebitul contului reprezintă fluxuri de ieşiri.Partea de jos a bilanţului funcţional, reprezentând ciclul de exploatare, îşigăseşte originea în variabilele de flux ale contului de rezultat, dar nu există totuşinici un instrument care să permită explicarea transformărilor suferite de parteasuperioară a bilanţului, unde, în activ se descrie ciclul de investiţii la un momentdat şi, în pasiv ciclul de finanţare al întreprinderii la acelaşi moment.Cu toate acestea, simpla comparaţie a bilanţurilor şi conturilor derezultat, chiar pe o perioadă de 3-5 exerciţii succesive, nu poate explica decâtrezultanta netă a mişcărilor de sens contrar: achiziţia şi cedarea de imobilizări, sauîmprumutul şi rambursarea datoriei.Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-oviziune nouă, prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri,
  • 184. Analiză financiară aprofundată 185care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitateaîntreprinderii, cum ar fi “Excedentul de trezorerie de exploatare“ (ETE). În acestsens s-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte Tabloul de flux, pe bazacăruia să se poată măsura fluxul de activitate şi fluxurile care afectează situaţiagenerală de ansamblu a întreprinderii.Este cunoscut că activitatea întreprinderii este rezultatul unor operaţiunimultiple, economice şi financiare, operaţiuni ce afectează patrimoniulîntreprinderii şi care se exprimă prin încasări şi plăţi. De aceea se produc fluxuride intrări şi ieşiri în şi din patrimoniul întreprinderii, încât punctul central alanalizei transformărilor patrimoniului îl constitue noţiunea de lichiditate degajatăsau utilizată. Studiul lichidităţii permite aprecierea interdependenţei mecanismelorfinanciare, iar incidenţa lor asupra funcţionării întreprinderii va pune în evidenţăpunctele “slabe” şi “forte“ ale relaţiei economic – financiar.O definiţie clasică a noţiunii de flux consideră că în general, fluxurilesunt mişcări de valori între agenţi economici, astfel încît pot exista fluxuri realedacă aceste mişcări de valori privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare (sau defonduri) dacă ele se referă la mijloace monetare.Unii autori consideră că fluxurile reale au o contra-partidă monetară, darde sens opus: vânzarea unor mărfuri su prestaţii se poate descompune în douăfluxuri, unul fizic şi unul monetar de contrapartidă în schimbul celui fizic.Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetară se numesc fluxurieconomice sau de exploatare, ele provenind din operaţiile de exploatare. Alăturide acestea apar fluxurile monetare, pentru care suportul fizic sau real (bunuri,servicii) nu are relevanţă (variaţia datoriei, variaţia cheltuielilor financiare, aimpozitului pe beneficii, creşterea capitalului), de aceea ele ar putea fi numitefluxuri autonome; fluxurile economice rămân însă predominante.În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaţiune ce reimpact asupra trezoreriei: o vânzare, o cumpărare, o plată de salarii, o rambursarede datorie constituie un flux ce afectează trezoreria întreprinderii.Ritmul sau intensitatea cu care se desfăşoară un flux monetar depinde detrei factori: acumularea anterioară de fluxuri (masa capitalurilor), rentabilitatea şicreşterea întreprinderii.
  • 185. Analiză financiară aprofundată186Metoda fluxurilor vizează o analiză financiară mai modernă încomparaţie cu cea clasică bazată pe bilanţul financiar (lichiditate – exigibilitate),ea realizându-se prin intermediul tablourilor plurianuale de fluxuri financiare.Tabloul de fluxuri se bazează în întregime pe legătura sistematică carereuneşte masa capitalurilor acumulate, rentabilitatea şi creşterea întreprinderii.În realitate există două mase de capital cărora li se asociază douăcategorii de fluxuri specifice:1) Capitalul economic (format din imobilizări corporale şi necorporale deexploatare şi din stocuri) care se află la originea fluxurilor fizice şi corespundeactivului bilanţului;2) Capitalul financiar (format din resursele permanente ale întreprinderii) cărorale corespund fluxurile autonome lipsite de fundament real şi se reflectă în pasivulbilanţului.În capitalul economic se regăsesc fluxurile economice, care nu suntaltceva decât fluxurile de exploatare, cu condiţia ca să se includă doar fluxurilereferitoare la investiţii.În capitalul financiar se află, pe de o parte, fondurile proprii şi, pe de altăparte, capitalul împrumutat, cu un flux de intrare (creşterea datoriei) şi un flux deieşire (cheltuielile financiare).Aceste tablouri regrupează fluxurile financiare în totalitatea lor după ologică specială destinată să pună în lumină politica financiară a întreprinderii. Elepot fi construite în moduri diferite, după cum urmăresc fie să explice directtransformările patrimoniului întreprinderii, fie să prezinte operaţiunile care aufost cauza acestor transformări.În acest sens, există trei tablouri de fluxuri financiare care pot darăspunsul la aceste întrebări:1. Tabloul utilizărilor şi resurselor, care clasifică fluxurile de fonduri în: fluxurice relevă fondul de rulment, fluxuri ce relevă necesarul de fond de rulment şifluxuri ce relevă trezoreria;2. Tabloul care explică variaţia încasărilor şi distinge fluxurile legate deoperaţiunile de exploatare şi fluxurile legate de alte operaţiuni;3. Tabloul care grupează fluxurile în patru grupe: cele care depind de
  • 186. Analiză financiară aprofundată 187exploatare, cele care depind de activele financiare, cele legate de acţionari şi celelegate de operaţiunile de îndatorare.În general, nu există un tablou universal, tipul de tablou ales depinzândde concepţia financiară a autorului privind întreprinderea.Tabloul Utilizări – Resurse propus de Planul Contabil General – modelulfrancez – este mai frecvent folosit sub denumirea de tablou de finanţare şi eltrebuie completat de un tablou explicativ al variaţiei încasărilor, fiind obligatoriuîn cazul marilor întreprinderi (cu peste 300 salariaţi şi o cifră de afaceri mai marede 120 milioane franci).Acest tablou explică variaţiile patrimoniului întreprinderii în cursulperioadei de gestiune, având ca scop analiza mişcărilor contabile ce afecteazăacest patrimoniu şi indicând cum au permis resursele de care a dispusîntreprinderea să facă faţă necesităţilor sale antrenând aceste variaţii.Stabilit post factum, tabloul de finanţare permite să se apreciezegestiunea financiară a întreprinderii, rata investiţiilor, politica de finanţare internăşi externă. Previzional, acest tablou permite orientarea opţiunilor în funcţie deechilibrele financiare estimate sau posibile şi evaluarea posibilităţilor deexpansiune în funcţie de resursele previzibile.Analiza tabloului de finanţare este o continuare logică a studiuluidocumentelor contabile de sinteză tradiţionale – bilanţul şi contul de rezultat - iaracolo unde elaborarea acestuia este obligatorie, el face parte din sistemul dezvoltatal conturilor anuale.Tabloul de finanţare (sau Tabloul utilizărilor şi resurselor) al uneiperioade are ca scop să pună în evidenţă fluxurile de operaţiuni care sunt laoriginea modificării unui element al bilanţului la sfârşitul unui exerciţiu faţă deînceputul acestuia.Aceste fluxuri sunt identificate în cadrul analizei posturilor de activ şi depasiv cu fluxurile de utilizări şi respectiv, cu fluxurile de resurse. În virtuteaprincipiului egalităţii Utilizări = Resurse, în mod logic se obţine egalitatea:Fluxul de utilizări al exerciţiului = Fluxul de resurse al exerciţiului.Dar cum fluxul de utilizări depinde de fluxul de resurse (“nu se poateutiliza decât ceea ce există”) se impune ca relaţia să fie inversată:
  • 187. Analiză financiară aprofundată188Fluxul de resurse al exerciţiului = Fluxul de utilizări al exerciţiului,ceea ce, algebric, înseamnă:Fluxul de resurse al exerciţiului - Fluxul de utilizări al exerciţiului = 0.Din acest motiv, fluxurilor de resurse li se atribuie semnul + şi fluxurilorde utilizări semnul -, aceasta fiind regula fundamentală care stă la bazaconstrucţiei Tabloului de finanţare “Utilizări- Resurse”.4.2. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerieAnaliza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie constituie oetapă importantă în examinarea documentelor de sinteză privind situaţiafinanciară a întreprinderii, după analiza contului de rezultat, a bilanţului şi amodificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1.Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderiiprintr-o abordare mai dinamică şi mai globală, deşi acestea nu apar explicit nici înbilanţ, nici în contul de rezultat. Din acest motiv, analiştii financiari construiesctablouri de finanţare şi tablouri de fluxuri de trezorerie (numerar), care permitreconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei.Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activulbilanţului, ale datoriilor, situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei.Tablourile fluxurilor de numerar, o variantă a tabloului de finanţare, suntobligatorii în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi,conform OMFP 94/2001, care clarifică modalităţile de prezentare după IAS-7, şiopţionale în cazul reglementărilor contabile simplificate (OMFP 306/2002).Tabloul de finanţare, numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor, esteutilizat în special în cazul marilor întreprinderi occidentale şi permite să seanalizeze modificările structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul uneiperioade, prezentând situaţia resurselor noi şi a utilizărilor acestora.Tabloul e finanţare constituie principalul instrument al analizei dinamiceprivind echilibrul financiar în termeni de flux, conform opticii funcţionale deprezentare a bilanţului, care este mai bine adaptat gestiunii previzionale.El pune în evidenţă variaţia fondului de rulment (ΔFR), care rezultă dincomparaţia post cu post a două bilanţuri funcţionale succesive, explicând variaţia
  • 188. Analiză financiară aprofundată 189patrimoniului.Tabloul de finanţare este situat între bilanţul de deschidere şi bilanţul deînchidere al exerciţiului şi are următoarea structură:Tabloul de finanţareUtilizări Resurse1. Dividende distribuite 1. C A F2. Achiziţie elemente de activimobilizat:a. Imobilizări corporaleb. Imobilizări financiare2. Cesiune (reducere) de elemente deactiv imobilizat3. Creştere de capitaluri proprii(aporturi noi în numerar)3. Rambursare de datorii financiare 4. Creştere datorii financiareTotal utilizări Total resurseCreşterea FRNG (ΔFRNG) -Total Utilizări Total ResurseElaborarea Tabloului Utilizărilor şi Resurselor impune o distincţie clarăîntre fluxurile patrimoniale, financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prinîncasări şi plăţi, având ca scop evidenţierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şiresurselor caracteristice activităţii întreprinderii în cursul exerciţiului.Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ ce corespund unorachiziţii (creări) de bunuri precum şi reducerile posturilor de pasiv prindiminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii).Resurse sunt considerate diminuările posturilor de activ care corespundvânzării unui bun (diminuării unor creanţe), precum şi creşterile de pasiv cecorespund unor aporturi de capital.Tabloul de finanţare clasic, centrat pe variaţia fondului de rulment netglobal (ΔFRNG) explică direct modificările structurale ale patrimoniuluiîntreprinderii prin variaţia disponibilităţilor şi tratează trezoreria ca o variabilăreziduală, între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Este mai puţinutilizat de marile întreprinderi.Mai uzuală este o variantă a tabloului de finanţare clasic, care situiază
  • 189. Analiză financiară aprofundată190trezoreria pe un loc central - Tabloul Utilizări-Resurse - care se bazează peechilibrul financiar determinat cu ajutorul unor bilanţuri funcţionale succesive şicare evidenţiază fluxul de trezorerie netă (ΔTN) calculat ca diferenţă:ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT,în care:ΔFRNG = Variaţia fondului de rulment net global;ΔNFRT = Variaţia necesarului de fond de rulment totalVariaţia ΔFRNG este prezentată în prima parte a tabloului în funcţie devariaţia elementelor din partea superioară a bilanţului:ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute,în care:ΔResurse stabile = Creştere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute;ΔUtilizări stabile = Creştere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile.Variaţia ΔNFRT este prezentată în partea a doua a tabloului şi sedetermină pe baza elementelor din partea inferioară a bilanţului, separat pe tipuride activităţi: exploatare(ΔNFRE) şi înafara exploatării(ΔNFRAE):ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice şi neciclice) - ΔResurse(ciclice şi neciclice),în care:ΔUtilizări = Creştere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt);ΔResurse = Creştere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active.Fiind legată de operaţiunile financiare pe termen scurt evidenţiate înpartea inferioară a bilanţului funcţional, variaţia trezoreriei nete poate fideterminată şi prin diferenţa:ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie),în care:ΔUT = Creştere disponibilităţi + Reducere credite trezorerie;ΔRT = Reducere disponibilităţi + Creştere credite trezorerie.Tabloul de finanţare Utilizări- Resurse permite să se analizeze politica deinvestiţii şi de finanţare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiileechilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută.În mod normal, variaţia fondului de rulment ar trebui să fie pozitivă,pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii. Această variaţie
  • 190. Analiză financiară aprofundată 191este influenţată de modificarea capitalurilor permanente, în care, modificareacapitalului propriu are o pondere hotărâtoare.Modificarea capitalului propriu constituie o componentă distinctă asituaţiilor financiare anuale şi a fost prezentată în Tabelul 26.De exemplu, pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 26) se elaboreazăTabloul de Finanţare “Utilizări – Resurse”(Tabelul 48):Aplicaţia 52: Structura funcţională a Tabloului de FinanţareTabelul 48Utilizări Mii lei Resurse Mii leiI.Variaţia fondului de rulment net global: ΔFRNG = ΔResurse stabile- ΔUtilizări stabile1.Creşteri de active imobilizate brute +177563686 1.Creşteri resurse stabile 403020754ΔFRNG = 403020754 – 177563686 = + 225457068 mii leiII Variaţia neces. de fond de rulment total: ΔNFRT = ΔUtilizări totale – ΔResurse totale1.Creştere de active circulante totale +190341086 1.Reduceri de active circ. 02.Reduceri de pasive - 40640415 2.Creşteri de pasive 0ΔNFRT = 190341086 – 40640415 = + 230981501 mii leiII.1 Variaţia nec. de fond rulm de expl: ΔNFRE = ΔUtilizări expl. – ΔResurse din expl.1.Creşteri active de exploatare +186361384 1.Reduceri active exploat. 02.Reduceri datorii de exploatare - 54768007 2.Creşteri datorii exploat. 0ΔNFRE = 186361384 – 54768007 = + 241129391 mii leiII.2 Variaţia nec. de fd rulm înaf. expl: ΔNFRE = ΔUtiliz.înaf expl. – ΔRes.în afara expl1.Creşteri alte active circulante + 3979702 1.Creşteri datorii înaf.expl. 14127592ΔNFRAE = 3979702 – 14127592 = - 10147890 mii leiIII. Variaţia trezoreriei nete: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT = TN1 – TN0ΔTN = 225457068 – 230981501 = - 5524433 mii lei = 2884297 - 8408730Din datele Tabelului 48 se desprind următoarele concluzii:1. Fondul de rulment net global (FRNG) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste225 miliarde lei, ceea asigură o marjă de securitate favorabilă finanţării activelorcirculante.2. Necesarul de fond de rulment total (NFRT) a cunoscut o variaţie pozitivă depeste 230 miliarde lei, dar aceasta se datorează activităţii de exploatare; la
  • 191. Analiză financiară aprofundată192activitatea din afara exploatării se înregistrează o variaţie negativă, respectiv oresursă de fond de rulment, de peste 10 miliarde lei.3. Ca urmare a decalajului dintre variaţia fondului de rulment net global şi variaţianecesarului de fond de rulment total, trezoreria netă a cunoscut o dinamicănefavorabilă, înregistrând o variaţie negativă de peste 5 miliarde lei.4. Această variaţie se verifică şi prin diferenţa dintre trezoreria netă a exerciţiuluifinanciar curent (TN1) şi cea a exerciţiului financiar precedent (TN0).4.3. Analiza fluxurilor de numerarVariaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă printermenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar), care permite evidenţiereafondurilor obţinute de întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri deactivităţi (exploatare, investiţii, finanţare), a modului în care au fost utilizate şimăsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare.Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveştela estimarea necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute, cunoaştereaacestora fiind utilă atât acţionarilor, interesaţi în existenţa unui numerar suficientpentru plata dividendelor, cât şi creditorilor, interesaţi în recuperareaîmprumuturilor acordate. În egală măsură, cunoaşterea fluxurilor viitoare denumerar interesează pe potenţialii investitori, metoda cash-flow-ului actualizatfiind una din metodele de evaluare a întreprinderii.Introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentăa situaţiilor financiare anuale (IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari(OMFP 94/2001) şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP306/2002) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar, prin descriereaoperaţiunilor (exploatare, investiţii, finanţare) care au antrenat transformareapatrimoniului întreprinderii.Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţăde situaţia de la începutul anului, generând dimensiunea ipotetică aperformanţelor, deoarece profitul prezentat la sfârşitul anului nu coincide cusoldul disponibilităţilor băneşti la acel moment, singurele care conferăautenticitate bunei gestionări a întreprinderii.
  • 192. Analiză financiară aprofundată 193Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul încare diferitele activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) denumerar, aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii:1) Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare;2) Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii;3) Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare.Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreriaca fiind o variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şide echivalente, iar variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi deplăţi înregistrate în cursul perioadei. Încasările în numerar sunt afectate de semnul+, iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de -.Deşi trezoreria întreprinderii este unică, toate fluxurile trecând printrezorerie, această situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţiaglobală a trezoreriei nete (ΔTN), ca fiind rezultatul însumării algebrice afluxurilor de numerar provenind din: exploatare (ΔTExp), investiţii (ΔTI),finanţare (ΔTF):ΔTN = ΔTExp + ΔTI + ΔTF.Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şiindirectă. Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente aleexerciţiului financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoarede numerar pe total şi pe activităţi.Conform metodei directe, fluxurile de numerar din activitatea curentăreprezintă un indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi:rambursarea împrumuturilor, menţinerea capacităţii de funcţionare aîntreprinderii, plata dividendelor, noi investiţii fără finanţare externă.Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielileefectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri, instalaţii).Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cereriiviitoare de fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri saurambursări de credite, încasări din emisiuni de titluri, plăţi pentru răscumpărareatitlurilor emise, încasări sau plăţi din contracte de leasing).De exemplu, Fluxurile de numerar stabilite pe baza documentelor de
  • 193. Analiză financiară aprofundată194sinteză ale întreprinderii analizaze se prezintă în Tabelul 49:Aplicaţia 53: Situaţia fluxurilor de numerarTabelul 49Denumirea fluxurilor An preced. An curent ModificăriI. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE1 Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii 347358780 52925590 1818972002 Încasări din redevenţe, onorarii, comisioane ş. a venituri 95376 2204072 21086963 Plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii -176983048-310308354 -1333253064 Plăţi numerar către angajaţi, în legătură cu personalul -103342668-165295446 - 619527785 Taxa pe valoarea adăugată plătită -18958981 -26990685 - 80317046 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate - 989875 - 1475153 - 4852787 = Numerar generat de exploatare 47169584 27390414 -197791708 Dobânzi plătite - 5271158 - 7478344 - 22071869 Impozit pe profit plătit - 6339738 - 7975428 - 163569010 Fluxul de numerar înainte de elemente extraordinare 35558688 11936642 - 23622046I. Fluxuri de numerar nete din activitatea de exploatare 35558688 11936642 - 23622046II. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII1 Încasări din vînzarea de terenuri, clădiri, instal. ş.a active - 212037 2120372 Încasări şi plăţi în numerar din alte activităţi de investiţii 859866 1977914 11180483 Plăţi numerar pt. achiziţ. de terenuri, mijl.fixe ş.a active -23382510 -38626647 - 152441374 Dobânzi încasate 263086 719554 456468II. Fluxuri de numerar nete din activitatea de investiţii -22259558 -35717142 - 13457584III. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE1 Încasări din împrumuturi pe termen lung/Rambursări (-) -5004375 25433427 304378022 Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Rambursări (-) 13885928 13447575 - 4383533 Plăţi pentru operaţiuni de leasing financiar - - 502838 - 5028384 Achizionarea de acţiuni - 12297 - 122975 Dividende plătite - 82227 - 1960042 - 1877815III. Fluxuri de numerar nete din activităţi de finanţare 8787029 36418122 276310936 Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şiechivalentelor de numerar-18190189 -18162055 28134Fluxuri de numerar – Total (I + II + III – 6) 3895970 - 5524423 - 9420403+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei 4512760 8408730 3895970= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei 8408730 2884297 - 5524433
  • 194. Analiză financiară aprofundată 195Din analiza datelor Tabelului 49 privind fluxurile de numerar laîntreprinderea analizată, se desprind următoarele concluzii:1. Activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă deanul precedent cu peste 23 miliarde lei, încasările fiind inferioare plăţilor.2. Activitatea de investiţii a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă deanul precedent cu peste 13 miliarde lei, ca urmare a unor cheltuieli pentruinvestiţii superioare încasărilor.3. Activitatea de finanţare a generat fluxuri de numerar care au crescut faţă deanul precedent cu peste 27 miliarde lei, ca urmare a unor încasări mai mari decâtplăţile aferente.4. Pe ansamblu, fluxul de numerar total s-a redus faţă de anul precedent cu peste 9miliarde lei, numerarul şi echivalentele de numerar la finele perioadei fiind maimici cu peste 5 miliarde lei faţă de începutul perioadei.5. Se observă că reducerea numerarului şi a echivalentelor coincide cu variaţiatrezoreriei nete determinată pe baza Tabloului de Finanţare (Tabelul 48).Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare,care se determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu aucaracter monetar (amortizări, provizioane, diferenţe de curs valutar), precum şi cuvariaţia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant).La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi, de underezultă numerarul net total, la începutul şi sfârşitul perioadei, diferenţa obţinutăreprezentând variaţia (±) a fluxului de numerar.
  • 195. Analiză financiară aprofundată1964.4. Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuriÎn analiza financiară Tabloul de Finanţare reprezintă un document debază mai ales când este stabilit pe mai mulţi ani (minim 5), fiind un instrument degestiune, de previziune şi de control, care explică următoarele:1) Operaţiunile care au contribuit la modificarea patrimoniului;2) Investiţiile realizate sau dezinvestirea;3) Mijloacele de finanţare interne şi externe folosite.Tabloul de Finanţare constituie o sinteză a politicii financiare aîntreprinderii, pe baza căruia se stabileşte planul de investiţii şi de finanţare ceregrupează previziunile financiare ale întreprinderii şi îi exprimă strategia.În activitatea de control, Tabloul de Finanţare poate fi utilizat pentru a secompara realizările exerciţiului cu previziunile planului de investiţii şi finanţare,urmând ca diferenţele să fie justificate (explicate).Politica de investiţii este pusă în evidenţă prin analiza evoluţieiinvestiţiilor şi a ratei reale de creştere a acestora , ţinând seama de rata inflaţiei.Efortul investiţional poate fi apreciat prin intermediul raportului:uiexerciţiuliamortizăriAnuitateaInvestiţii.Politica de dezinvestire este exprimată prin cesiunile de active (corporale,necorporale, financiare) ce se află în tabloul de finanţare.Politica de autofinanţare ca resursă internă creată de întreprindere ceparticipă la echilibrul întreprinderii alături de resursele externe, poate fi apreciatăprin Rata de autofinanţare calculată cu ajutorul raportului:InvestiţiiareaAutofinanţ, care poate fi supra sau subunitar.Valoarea subunitară a raportului arată că politica de investiţii s-a realizatprin recurgerea la resurse externe de finanţare.Pentru a evita deteriorarea situaţiei financiare trebuie să existe o anumităcoerenţă între politica de investiţii şi politica de autofinanţare, ceea ce se poateanaliza prin intermediul lanţului de rate:
  • 196. Analiză financiară aprofundată 197InvestiţiireaAutofinaţaadăugatăValoareaInvestiţiiadăugatăValoareaareaAutofinanţ×= ,în care:=adăugatăValoareaareaAutofinanţMarja de autofinanţare;adăugatăValoareaInvestiţii= Rata investiţiilor;InvestiţiiareaAutofinanţ= Rata de autofinanţare.O scădere a marjei de autofinanţare face dificilă finanţarea creşterii şiobligă întreprinderea fie să-şi diminuieze investiţiile, fie să se îndatoreze.Politica de îndatorare rezultă din tabloul de finanţare prin pondereaautofinanţarii şi a îndatorării în finanţarea investiţiilor noi, ceea ce permiteaprecierea structurii financiare a întreprinderii (capitalurile proprii şi datoriile).Din tabloul de finanţare mai poate rezulta şi politica de distibuire adividendelor prin intermediul raportului:netProfitulDividende.În perioada de creştere rapidă acest raport poate fi mai mic, sau chiar nul,dacă profitul este reinvestit pentru finanţarea creşterii.În concluzie, legătura între documentele de sinteză (conturile anuale),respectiv bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale întreprinderii şi tabloul definanţare se poate exprima în felul următor:1) Accentul se pune în primul rînd pe analiza activităţii întreprinderii. În acestsens, contul de rezultat al exerciţiului permite determinaresoldurilor intermediare:marja comercială, producţia exerciţiului, valoarea adăugată, aceasta repartizându-se pentru remunerarea muncii prin salarii şi cheltuieli sociale şi pentruremunerarea capitalului, prin Excedentul Brut al Exploatării (EBE).2) Excedentul Brut al Exploatării este un sold intermediar de gestiune care seobţine pornind de la valoarea adăugată din care se scad cheltuielile de personal,impozitele şi taxele şi la care se adună subvenţiile de exploatare.
  • 197. Analiză financiară aprofundată198Acest sold joacă rolul de “balama” deoarece permite fie determinarearezultatului exerciţiului (RE), fie capacitatea de autofinanţare (CAF).3) Locul central revineTabloului de Finanţare, el asigurând legătura între bilanţulde deschidere şi bilanţul de închidere şi permite determinarea variaţiei fondului derulment (ΔFR), a necesarului de fond de rulment (ΔNFR), precum şi variaţiatrezoreriei (ΔT):ΔT = ΔFR – ΔNFR.Se ajunge astfel la noţiunea de echilibru funcţional care se stabileşte cuajutorul bilanţului funcţional, structurat după funcţiunile întreprinderii (investiţii,exploatare, finanţare, trezorerie) şi care trebuie să asigure o coerenţă obligatorieîntre echilibrul operaţiunilor unei perioade şi structura financiară la acea dată.Echilibrul funcţional determinat cu ajutorul Tabloului de FinanţareUtilizări – Resurse prezentat în Tabelul 48 pune în evidenţă trei niveluri:a) Nivelul resurselor stabile şi al valorilor imobilizate, nivel care permite să sedetermine partea de resurse durabile ce participă la finanţarea necesităţilorgenerate de exploatarea curentă, respectiv fondul de rulment (FR);b) Nivelul stocurilor, creanţelor, datoriilor regrupate după cum ele se referă sau nula exploatarea ciclică, respectiv necesarul (resursa) de fond de rulment (NFR);c) Nivelul conturilor de trezorerie destinate finanţării pe termen scurt (trezoreria).Analiza care vizează echilibrul funcţional determinat prin variaţiile celortrei elemente, cunoscută sub denumirea de analiză funcţională este maioperaţională în raport cu analiza clasică, bazată pe bilanţul financiar, întrucâtexplică transformările bilanţului de închidere faţă de bilanţul de deschidere prinfluxurile ocazionate de activitatea întreprinderii.Deşi Tabloul de Finanţare clarifică condiţiile de realizare a echilibruluifinanciar al întreprinderii, referitor la acesta se impun unele observaţii:1) Ar fi preferabil să se păstreze în acelaşi document toate informaţiile în loc de afi net separate prin Tabloul de Utilizări – Resurse, care avantajează abordareapatrimonială şi tabloul de utilizare a variaţiei fondului de rulment net global.2) Este de interes o legătură care s-ar putea face între contul de rezultat, tabloul definanţare şi excedentul brut al exploatării.3) Tabloul de Finanţare nu evidenţiază mişcările de trezorerie ce decurg din
  • 198. Analiză financiară aprofundată 199fluxurile de operaţiuni, ceea ce nu permite concluzii privind gestiuneaexcedentelor sau deficitelor de trezorerie.Înlăturarea acestor neajunsuri a condus la apariţia unei alte metode deanaliză financiară care prezintă situaţia financiară a întreprinderii într-o perioadăde minim 5 ani consecutivi pentru a descoperi anumite tendinţe semnificative.Este metoda propusă de Geoffroy de Murard cunoscută sub denumirea de analizaprin fluxuri şi vizează surplusurile monetare degajate de activitatea întreprinderii.Metoda se bazează pe tablourile plurianuale de fluxuri financiare(TPPF), care pot fi utlizate ca instrumente de analiză strategică în scopulelaborării unui diagnostic strategic.Între Tabloul de Finanţare bazat pe analiza funcţională şi Tabloul deFluxuri care vizează modul de realizare a echilibrului între venitul financiargenerat de activitate şi schimburile monetare cu mediul economic, există unelediferenţe, deşi ambele au ca punct de plecare excedentul brut al exploatării:a) Tabloul de Finanţare regrupează utilizările şi resursele în cursul fiecăruiexerciţiu. În acest tablou, capacitatea de autofinanţare joacă un rol important,deoarece constituie resursa esenţială de finanţare.b) În Tabloul de Fluxuri, noţiunea de autofinanţare nu apare, fluxul principal estecel al trezoreriei de exploatare, care permite determinarea mai multor solduri.Metoda de analiză prin fluxuri se centrează pe o regrupare originală afluxurilor financiare ale întreprinderii structurate în patru asemenea solduri:1) Soldul Economic sau de Exploatare (SE), numit şi Disponibil după finanţareainternă a creşterii (DDFIC) care regrupează toate operaţiunile ce privescactivitatea economică – industrială şi comercială.Acest sold se calculează pornind de la EBE, din care se deduc:modificarea necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE) şi totalulinvestiţiilor realizate în cursul exerciţiului:DDFIC = (EBE – ΔNFRE) – Investiţii = ETE – Investiţii,în care:ETE = Excedent de Trezorerie de ExploatarePe o perioadă medie, acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (DDFIC > 0),el exprimând disponibilul care a efectuat autofinanţarea integrală a fluxului de
  • 199. Analiză financiară aprofundată200exploatare. Dacă este pozitiv, el arată ceea ce rămâne în întreprindere dupăfinanţarea ansamblului fluxurilor de exploatare, întreprinderea se poate dezvoltanormal şi îşi poate finanţa totalul investiţiilor din resurse proprii (ETE).Un Sold Economic constant pozitiv poate reflecta însă şi faptul căîntreprinderea nu a investit suficient pentru a-şi folosi potenţialul de creştere,trezoreria de exploatare nu a fost folosită integral pentru finanţarea creşterii.Dacă este egal cu zero, întreprinderea se va îndatora pentru a finanţa altefluxuri de ieşire obligatorii, cum ar fi cheltuielile financiare şi impozitul pebeneficii. Acest efect se va amplifica dacă Soldul Economic este negativ.Dacă Soldul Economic este în mod constant negativ rezultă căîntreprinderea nu are o rentabilitate suficientă sau a investit prea mult, ceea ceimpune angajarea unor noi împrumuturi bancare, cu riscul unui efect de leviernegativ care agravează riscul economic şi afectează trezoreria.Temporar, în perioada de lansare a unei activităţi, soldul economicnegativ poate fi consecinţa realizării unor investiţii, ceea ce o obligă la angajareaunor noi datorii financiare, care vor favoriza un Sold Financiar pozitiv.2) Soldul financiar (SF), care regrupează ansamblul mişcărilor financiare privinddatoriile (împrumuturile, rambursările, cheltuielile financiare) şi incidenţafiscalităţii asupra beneficiilor ( impozitul pe profit), dividendele şi participaţiile.El se obţine prin deducerea acestora din variaţia netă a datoriei (ΔD):SF = ΔD – Ch.fin. – Impozit pe profit – Dividende şi participaţii.Pe o perioadă medie soldul financiar trebuie să fie uşor negativ (SF < 0);pe măsură ce soldul economic creşte şi devine pozitiv ca urmare a creşteriirentabilităţii, soldul financiar nu poate fi menţinut pozitiv mai multe exerciţii,soldul economic permiţând rambursarea datoriilor financiare, acesta se reducepână la valori negative,.3) Soldul de gestiune (SG), numit şi sau Sold Curent, care este suma algebrică aSoldului Economic cu Soldul Financiar şi reflectă capacitatea întreprinderii dedistribuire a dividendelor:SG = DDFIC(Sold E) + SF.În mod normal acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (SG > 0), pentru aasigura o autonomie mai mare a întreprinderii în raport cu soldurile economic şi
  • 200. Analiză financiară aprofundată 201financiar în deciziile strategice privind creşterea sa externă, prin achiziţionarea deimobilizări financiare.Pe un interval mediu, creşterea întreprinderii este echilibrată atunci cândSoldul Economic este uşor pozitiv, Soldul Financiar este uşor negativ, iar Soldulde Gestiune (Soldul Curent) tinde către zero.Dacă Soldul de Gestiune este negativ, activitatea curentă – de exploatareşi financiară – nu este suficientă pentru finanţarea creşterii întreprinderii, ceea ceo va obliga să caute alte surse de finanţare, să recurgă la dezinvestire sau săprocedeze la o creştere de capital.4) Între Soldul de Exploatare şi Soldul Financiar mai poate fi interpus şideterminat Soldul Bancar (SB), care se obţine prin deducerea cheltuielilorfinanciare şi a rambursărilor din variaţia datoriilor pe termen lung şi creditelorbancare (ΔD):SB = ΔD – (Ch.fin + Rambursări).Acest sold poate fi pozitiv sau negativ (SB > 0, sau SB < 0), influenţândmărimea şi semnul soldului financiar, conform relaţiei:SF = SB – (Impozit pe profit + Dividende şi participaţii an precedent).Analiza financiară bazată fie pe echilibrul funcţional, fie pe metodafluxurilor, porneşte de la locul central al EBE, care reprezintă autofinanţareaeconomică a întreprinderii, destinată remunerării capitalului întreprinderii, capitalce trebuie reînnoit şi dezvoltat.Excedentul Brut al Exploatării este de fapt un rezultat, impropriudenumit excedent, el se obţine plecând de la valoarea adăugată şi constituiepunctul de plecare în analiza situaţiei financiare, atât în analiza funcţională cât şiîn analiza prin fluxuri.Din analiza financiară prin fluxuri pot rezulta concluzii privindurmătoarele aspecte:1) Evoluţia creşterii întreprinderii în timp şi cauzele acesteia. Încetinirea acesteiapoate fi consecinţa reducerii cererii sau a scăderii preţurilor.2) Autofinanţarea investiţiilor, din resurse de exploatare, Soldul DDFIC tot maipozitiv.3) Situaţia Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în comparaţie cu DDFIC,
  • 201. Analiză financiară aprofundată202soldul negativ arătând reducerea acumulării de capital ca urmare a două cauzeposibile: o creştere a datoriei (o variaţie pozitivă), deşi totalul acesteia poatescădea an de an, sau creşterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare.4) Situaţia Soldului Financiar (SF) şi evoluţia lui în timp în strînsă legătură cuSoldul Bancar şi impozitul de plătit.5) Situaţia Soldului de Gestiune (SG) în corelaţia lui cu DDFIC şi SF.În ambele cazuri se urmăreşte situaţia modificării trezoreriei, astfel:Analiza funcţională←Excedent Brut de Exploatare→Analiza prin fluxuri↓ ↓+ Alte venituri ─ Variaţia (∆NFRE)- Alte cheltuieli = E.T.E.(Excedent trezorerie exploatare)+ Venituri extraordinare - Investiţii în imobilizări- Cheltuieli extraordinare = Sold exploatare (DDFIC)+ Venituri financiare Variaţia datoriilor pe termen lung(∆D/t.lg)- Cheltuieli financiare + Variaţia creditelor bancare- Impozit pe profit - Cheltuieli financiare- Participarea salariaţilor la profit - Rambursări= C.A.F.(Capacitatea de autofinanţare) = Sold bancar (SB)- Dividende - Impozit pe profit= A.F.(Autofinanţarea) - Participarea salariaţilor la profit+ Creşterea de capital - Dividende+ Noi împrumuturi = Sold financiar (SF)- Rambursare împrumuturi- Achiziţii de imobilizări (Investiţii) Sold Gestiune (SG = DDFIC + SF)± Cesiuni de imobilizări + Venituri financiare= ± ΔFRNG (Variaţia fondului de ± Cesiuni de imobilizărirulment net global) - ΔNFRAE- ΔNFRE (Variaţia necesarului de fondde rulment de exploatare)- ΔNFRAE (Variaţia necesarului de+ Alte venituri- Alte cheltuieli+Venituri extraordinarefond de rulment înafara exploatării)(- ΔNFRT)- Cheltuieli extraordinare+ Creşterea capitalului= ± ΔTN (ΔFRNG - ΔNFRT) = ± ΔD (Variaţia disponibilului)
  • 202. Analiză financiară aprofundată 203De exemplu, pe baza datelor din Tabelul 12 referitoare la soldurileintermediare de gestiune având ca punct de plecare excedentul brut al exploatării,rezultă datele necesare analizei funcţionale clasice (Tabelul 50:Aplicaţia 54: Calculul variaţiei trezoreriei neteTabelul 50Analiza funcţională Mil. leiExcedentul brut de exploatare (EBE) 149860+ Alte venituri 4604- Alte cheltuieli 9410+ Venituri financiare 5641- Cheltuieli financiare 30960- Impozit pe profit 17906- Participaţii salariaţi (an precedent) 2854= Capacitatea de autofinanţare (CAF) 98975- Dividende distribuite(an precedent) 14356= Autofinanţarea (AF) 84619+ Creşterea datoriei pe termen lung (∆D/termen lung) 119414- Rambursări 29840+ Creşterea capitalului 214306- Investiţii de exploatare 163041= Creşterea FRNG (∆FRNG) + 225458- ∆NFRE + 241130- ∆NFRAE - 10148Creşterea NFRT (∆NFRT) + 230982= Variaţia trezoreriei nete (∆TN = ∆FRNG - ∆NFRT) - 5524Din datele Tabelului 50 se constată o reducere de 5524 milioane lei atrezoreriei nete, care este consecinţa creşterii mai rapide a necesarului de fond derulment total comparativ cu creşterea fondului de rulment net global, ceea ce s-aconstatat şi cu prilejul analizei echilibrului financiar funcţional (tabelul 41).Din analiza funcţională care se bazează pe bilanţul economic (funcţional)şi stă la originea tabloului de finanţare Utilizări – Resurse rezultă că ansamblul
  • 203. Analiză financiară aprofundată204utilizărilor stabile trebuie finanţat din ansamblul resurselor stabile. Totodată acesttablou descrie direct transformările patrimoniului întreprinderii şi trateazătrezoreria ca o variabilă reziduală.Efectuarea analizei financiare prin metoda fluxurilor în cazulîntreprinderii considerate conduce la rezultatele din Tabelul 51:Aplicaţia 55: Calculul variaţiei disponibiluluiTabelul 51Analiza prin fluxuri Mil. leiExcedentul brut de exploatare (EBE) 149860- ∆NFRE 241130= ETE (Excedent trezorerie de exploatare) - 91270- Investiţii în imobilizări exploatare 163041= Sold Exploatare (DDFIC)(sau Sold E) - 254311Variaţia datoriilor pe termen lung 119414- Rambursări 29840- Cheltuieli financiare 30960= Sold Bancar (SB) 58614- Impozit pe profit 17906- Participaţii salariaţi (pentru anul precedent) 2854- Dividende distribuite (pentru anul precedent) 14356= Sold Financiar (SF) 23498Sold de Gestiune (SG = DDFIC + SF) - 230813+ Venituri financiare 5641- ∆NFRAE - 10148+ Alte venituri 4604- Alte cheltuieli 9410+ Creşterea capitalului 214306= Variaţia disponibilului (∆D) - 5524Pe baza datelor Tabelului 51 se constată următoarele:1. Soldul Economic (DDFIC) este negativ, ceea ce arată că excedentul brut dinexploatare este mai mic decât necesarul de fond de rulment pentru exploatare
  • 204. Analiză financiară aprofundată 205(ceea ce a condus la un excedent de trezorerie de exploatare negativ) şi insuficientpentru investiţiile efectuate.2. Soldul Bancar pozitiv arată existenţa unor cheltuieli financiare şi rmbursăriinferioare creşterii datoriilor pe termen lung, ceea ce a permis plata impozitului peprofit, a participaţiilor salariaţilor la profit şi a dividendelor, precum şi existenţaunui Sold Financiar pozitiv.3. Soldul de Gestiune, ca sumă algebrică a Soldului Economic şi SolduluiFinanciar, este negativ ca urmare a soldului economic negativ predominant.4. Variaţia Disponibilului este negativă, reducerea de 5524 milioane lei, coincidecu variaţia Trezoreriei nete rezultate din analiza funcţională, cea din TabloulUtilizări - Resurse (tabelul 57) şi cu variaţia fluxurilor de numerar (tabelul 58).În concluzie, dacă în analiza funcţională rolul central revine capacităţii deautofinanţare (CAF), trezoreria fiind considerată ca o variabilă reziduală, înanaliza prin fluxuri se abandonează noţiunea de CAF în favoarea celei de EBE şise consideră că investiţiile industriale trebuie finanţate de către EBE.Tabloul de fluxuri descrie operaţiunile care au antrenat transformareapatrimoniului şi consideră trezoreria ca fiind variabila centrală a analizei, fiindconsiderată o variabilă strategică şi nu una reziduală, ea asigurând funcţionareaechilibrată a întreprinderii.Construcţia tabloului de fluxuri permite clarificarea echilibrului structuraldescris în tabloul de finanţare, iar analiza lui pune în evidenţă variabile economicece permit înţelegerea comportamentului ciclurilor de exploatare, de investiţii şi definanţare, ceea ce permite adoptarea unor decizii strategice mai bune.În tabloul plurianual de fluxuri se disting următoarele fluxuri:1) Fluxurile ce reprezintă activitatea industrială;2) Fluxurile ce privesc capitalurile proprii;3) Fluxurile referitoare la datorii;4) Fluxurile referitoare la activitatea financiară.Echilibrul financiar este analizat în termeni de lichiditate, ideeaprincipală fiind aceea că fluxul trebuie să permită remunerarea capitalurilorinvestite precum şi asumarea riscului financiar legat de îndatorare.
  • 205. Analiză financiară aprofundată206Tabloul de fluxuri nu conţine afectările de fluxuri cum ar fiamortismentele, nu mai cuprind nici autofinanţarea şi nici fondul de rulment.După unii autori, fondul de rulment şi-ar fi pierdut semnificaţia datorităimportanţei capitalurilor pe termen scurt cu caracter permanent (creditele bancarereînnoite cu regularitate).Analizate pe o perioadă de mai mulţi ani, tablourile de fluxuri arată căfluxul de trezorerie de exploatare (ETE) este afectat finanţării investiţiilor, în timpce îndatorarea trebuie să servească la rambursarea împrumuturilor, la platacheltuielilor financiare, a impozitelor pe profit şi pentru remunerarea acţionarilor,ea putându-se limita doar la un rol conjunctural.În analiza previzională, tabloul plurianual de fluxuri financiare pune înevidenţă două serii de variabile:1) O serie care cuprinde, pe de o parte, utilizările obligatorii (rambursările deîmprumuturi, cheltuielile financiare legate de planul de finanţare) şi, pe de altăparte, utilizările discreţionare (investiţiile, plata dividendelor) care sunt cunoscutedoar cu o certitudine relativă.2) A doua serie priveşte mişcările legate de exploatare care, de regulă, suntincerte. Previziunea trezoreriei întâmpină dificultăţi datorită incertitudinii înpreviziunea activităţii, totuşi cunoaşterea dinamicii NFR permite estimareanivelului de lichiditate căreia trebuie să i se asigure o utilizare satisfăcătoare.Sinteza plurianuală a fluxurilor financiare permite evidenţierea:a) Aspectului indistrial şi/sau comercial al întreprinderii, în care scop trebuie să secunoască în ce măsură rezultatul economic brut a acoperit necesităţile de finanţareşi ale ciclului de exploatare. Echilibrul între resurse şi necesităţi trebuie asiguratpe durata unui ciclu de investiţii.b) Aspectului financiar privind veniturile şi cheltuielile de repartizat şi variaţiaîndatorării.c) Caracterului excepţional al anumitor operaţiuni, cum ar fi: creştere de capital,cesiuni, investiţii, în afara exploatării, ş.a.Utilitatea acestei sinteze constă în faptul că ea completează tabloul definanţare, în care capacitatea de autofinanţare (CAF) constituie resursa esenţialăde finanţare a întreprinderii.
  • 206. Analiză financiară aprofundată 2074.5. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuriPornind de la tabloul de fluxuri financiare analiza financiară parcurgeurmătoarele etape ce caracterizează activitatea întreprinderii:1) Studiul formării valorii adăugate, analiza dinamicii şi repartizării ei întrefactorii de producţie – munca şi capitalul.2) Studiul modului de finanţare a ansamblului investiţiilor de exploatare şi ainvestiţiilor industriale, care permite să se calculeze rentabilitatea economică acapitalurilor utilizate pornind de la surplusul economic nereinvestit.3) Caracterizarea vieţii financiare a întreprinderii în legătură cu finanţareainvestiţiilor prin recurgerea la finanţare externă, ceea ce permite să se determinerentabilitatea financiară (a capitalurilor proprii).În centrul tabloului de fluxuri este situată valoarea adăugată, acel soldde gestiune care exprimă, mai bine decât cifra de afaceri, bogăţia creată deîntreprindere, fiind rezultatul combinării celor doi factori de producţie (munca şicapitalul). Ca urmare, conţinutul valorii adăugate exprimă natura repartiţieiveniturilor între muncă (prin salarii şi cheltuieli sociale) şi capital (prin EBE):Valoarea adăugatăRemunerarea muncii Remunerarea capitaluluiSalarii + Cheltuieli sociale Excedentul brut al exploatăriiObiectivul întreprinderii este de a combina eficient factorii de producţieîn scopul maximizării producţiei, iar eficacitatea acestei combinaţii se măsoarăprin capacitatea de a genera un surplus monetar.Capitalul economic generează un venit (EBE) care va servi la finanţareaansamblului necesarului de investiţii cerut de ciclul de exploatare şi de ciclul dereînnoire şi dezvoltare (creştere) a imobilizărilor.Rentabilitatea capitalului productiv se va măsura prin aptitudinea sa de aproduce un sold disponibil (DDFIC) după efectuarea acestor finanţări, ceea ce sedimensionează prin rentabilitatea economică brută (sau a capitalurilor investite).
  • 207. Analiză financiară aprofundată208Capitalurile proprii (capitalurile investite minus capitalul împrumutat)trebuie să genereze un venit suficient pentru finanţarea cheltuielilor financiare., aimpozitului pe profit şi pentru degajarea unui sold de gestiune ce permiteadoptarea unei politici de distribuire a dividendelor conformă cu intereseleîntreprinderii. Această aptitudine se măsoară prin rentabilitatea financiară (sau acapitalurilor proprii).În aprecierea rentabilităţii economice poate fi utilizată rata marjeiindustriale (Rmi), calculată cu ajutorul raportului:Rmi =adăugatăValoareaEBE,a cărui dinamică reflectă modul în care a evoluat împărţirea primară a valoriiadăugate, excedentul brut din exploatare fiind venitul disponibil pentrucapitalurile investite după finanţarea factorului muncă:Rmi =adăugatăValoarepersonalulcuCheltuieliadăugatăValoarepersonalulcuCheltuieliadăugatăValoare−=−1Rata marjei industriale creşte prin reducerea ponderii cheltuielilor cupersonalul în valoarea adăugată şi poate fi exprimată prin următorul lanţ de rate:adăugatăValoareCiinvestitCapitalCiinvestitCapitalEBEadăugatăValoareEBE )()(×= ,în care:Ci = Imobilizări brute de exploatare + NFRE;=CiEBERata rentabilităţii economice brute (Reb);adăugatăValoareCi= Intensitatea capitalistică (Coeficientul de capital - Cc).Rata marjei industriale fiind egală cu produsul:Rmi = Reb · Cc,creşterea acesteia reflectă îmbunătăţirea performanţei exploatării şi poate ficonsecinţa creşterii atât a ratei rentabilităţii economice brute (Reb) cât şi aintensităţii capitalistice (coeficientului de capital) (Cc).Rata rentabilităţii economice brute (Reb) exprimate cu ajutorul raportului
  • 208. Analiză financiară aprofundată 209NFREbruteobilizăriEBEinvestiteCapitaluriEBE+=Imexprimă capacitatea activului economic de a degaja un surplus pentru a asiguraremunerarea aportorilor de fonduri care asigură finanţarea (creditorii, acţionarii).Evoluţia acestei rate arată creşterea, stagnarea sau scăderea eficacităţiiîntreprinderii, fără a fi afectată de fiscalitate, amortizare şi provizioane.Coeficientul de capital este raportul dintre capitalurile investite (Ci) şivaloarea adăugată:adăugatăValoareNFREadăugatăValoarebruteobilizăriImadăugatăValoareNFREbruteobilizăriImCc +=+=Acest coeficient exprimă relaţia structurală între ansamblul de mijloaceeconomice (capitalul economic) şi producţia pe care o permite folosirea acestora.El diferă de la ramură la ramură şi depinde de ritmul de creştere a investiţiilor înimobilizări şi în necesarul de fond de rulment de exploatare comparativ cu ritmulde creştere a valorii adăugate.Investiţia necesară realizării unei anumite creşteri a valorii adăugate esteexprimată prin intermediul coeficientului marginal al capitalului:CMc =)Vad(ΔΔadăugatevaloriiCreştereaCi)(investiticapitaluluCreşterea, adică:CMc =VadNFREVad ΔΔ+ΔΔ bruteobilizăriIm.De exemplu, pe baza datelor din Tabloul Soldurilor Intermediare deGestiune (Tabelul 2) şi din Bilanţul funcţional (Tabelul 26) ale întreprinderii luateîn studiu rezultă următoarele concluzii privind rata marjei industriale (Tabelul 52):Modificarea Ratei marjei industriale este diferenţa:Δ = Rmi1 – Rmi0 = 48,28 – 49,65 = - 1,37 %Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔReb + ΔCc,în care:ΔReb = (Reb1 – Reb0) · Cc0 = (13,53 – 16,86) · 2,944 = - 9,81 %;
  • 209. Analiză financiară aprofundată210ΔCc = Reb1 · (Cc1 – Cc0 ) = 13,53 · (3,568 – 2,944) = + 8,44 %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔReb + ΔCc = - 9,81 + 8,44 = - 1,37 % = Δ.Aplicaţia 56: Analiza marjei industrialeTabelul 52Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Excedentul brut exploatare (EBE) 116167 149860 + 33693 129,02. Valoarea adăugată (Vad) 233987 310405 + 76418 132,63. Rata marjei industriale (Rmi) (1/2) % 49,65 48,28 - 1,37 97,24. Imobilizări brute 507944 685508 + 177564 134,95. Necesar fond rulment expl. (NFRE) 181115 422245 + 241130 233,16. Capital investit (Ci) (4 +5) 689059 1107753 + 418694 160,77. Rata rentab. econ. brute (Reb) (1/6) % 16,86 13,53 - 3,33 80,28. Coeficientul de capital (Cc) (6/2) 2,944 3,568 + 0,624 121,29. Rata marjei industriale (Rmi) (7*8) % 49,65 48,28 - 1,37 97,2În concluzie:1. Reducerea ratei marjei nete cu 2,8 procente a fost consecinţa scăderii rateirentabilităţii economice brute cu 19,75 procente, în condiţiile creşteriicoeficientului de capital cu 21,2 procente.2. Aceste reduceri reflectă scăderea performanţei industriale a întreprinderii, ceeace impune continuarea analizei ratei rentabilităţii economice şi financiare.4.5.1. Analiza rentabilităţii economiceAnaliza relaţiei creştere – rentabilitate consideră că scopul principal alexcedentului brut din exploatare (EBE) este de a fi reinvestit în creştereacapitalurilor investite în imobilizări, care poate fi apreciată prin Coeficientul decapital ce caracterizează intensitatea capitalistică şi care trebuie să fie aproximativconstant dacă rata de variaţie a imobilizărilor este sensibil egală cu rata valoriiadăugate.Destinaţia EBE este tocmai aceea de a acoperi o creştere cel puţin egală a
  • 210. Analiză financiară aprofundată 211imobilizărilor cu creşterea valorii adăugate.Surplusul disponibil (DDFIC) exprimă, deci, o supra-rentabilitate,respectiv o creştere a rentabilităţii, care nu este reinvestită în formrea de capital,încât excedentul brut din exploatare se poate prezenta ca fiind o sumă de forma:EBE = Investiţii de înlocuire (Iî) + Investiţii de creştere (Ic) + DDFIC,în care:Iî =Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE),de unde rezultă egalitatea:EBE – ΔNFRE = Ic + DDFIC.Divizând ambii membri ai egalităţii cu capitalurile investite (Ci), rezultă:CiDDFICIcCiNFREEBE +=Δ−= c +CiDDFIC,în care:Re==Δ−CiETECiNFREEBE= Rata rentabilităţii economice a capitaluluiinvestit după finanţarea creşterii necesarului de fond de rulment;ETE = Excedentul de trezorerie de exploatare;cCiIc= = Rata de creştere a imobilizărilor.Excedentul de trezorerie de exploatare (ETE) constituie diferenţa întreîncasările şi plăţile rezultate din operaţiunile legate de exploatarea întreprinderii,fiind considerat un flux de exploatare, destinat să finanţeze obligaţiile financiare,fiscale şi celelalte obligaţii faţă de personlul şi acţionarii întreprinderii.El se obţine deducând din excedentul brut de exploatare necesarul defond de rulment suplimentar legat de creşterea activităţii curente, luând înconsiderare variaţia stocurilor de tot felul şi decalajele de plată care întârzieintrarea în trezorerie a operaţiunilor cu clienţii.Rata rentabilităţii economice după înlocuirea necesarului de fond derulment suplimentar (Re) devine egală cu suma ratei reale de creştere aimobilizărilor c cu rata surplusului non reinvestit în exploatare (DDFIC/Ci):
  • 211. Analiză financiară aprofundată212CiDDFICc +=ReDin relaţie se desprind următoarele concluzii privind :1) O întreprindere care foloseşte în totalitate acoperirea de care dispune pentruinvestiţii (DDFIC = 0) are o rată de rentabilitate economică egală cu rata decreştere a imobilizărilor (Re = c).2) Întreprinderea care nu ajunge să-şi autofinanţeze investiţiile din disponibil(DDFIC < 0) are o rată a rentabilităţii economice inferioară ratei de creştere aimobilizărilor (Re < c).3) O întreprindere care degajă un sold pozitiv după finanţarea investiţiilor(DDFIC > 0) are o rată a rentabilităţii economice superioară ratei de creştere aimobilizărilor (Re > c).Între rata rentabilităţii economice brute (Reb) şi rata rentabilităţii aferentecreşterii şi finanţării obligaţiilor financiare şi fiscale (Re) poate fi stabilită o relaţieprin intermediul unui lanţ de rate:ETEEBEETEEBECiETECiEBEb ×=×== ReRe .De exemplu, continuând analiza pe baza fluxurilor rezultă datele dinTabelul 53, din care se desprind următoarele concluzii privind rata rentabilităţiieconomice calculate prin prin fluxuri:1. Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă ca urmare a produsului a doifactori negativi, respectiv rata rentabilităţii economice (Re) şi raportul EBE/ETE.2. Rata rentabilităţii economice (Re) este negativă ca urmare a Soldului economic(DDFIC) negativ, datorită unui excedent de trezorerie de exploatare la rândul săunegativ (ETE < 0).3. Acest flux de trezorerie de exploatare negativ este consecinţa creşteriinecesarului de fond de rulment de exploatare care a depăşit excedentul brut deexploatare (EBE < ΔNFRE).
  • 212. Analiză financiară aprofundată 213Aplicaţia 57: Analiza rentabilităţii economiceTabelul 53Nr.crt Indicatori Anul curent1. Excedentul brut de exploatare (EBE) 1498602. ∆NFRE 2411303. Excedent trezorerie de exploatare (ETE) - 912704. EBE/ETE - 1,64195. Investiţii imobilizări 1630416. DDFIC (3 – 5) - 2543117. Capital investit (Imobiliz. brute + NFRE) (Ci) 11077538. Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) - % 14,729. DDFIC/Ci - % - 22,9610. Rata rentabilităţii economice (Re) (3/7) - % - 8,2411. Rata rentabilităţii economice (Re) (8+9) - % - 8,2412. Rata rentab. economice brute (Reb) (10*4) - % + 13,534.5.2. Analiza rentabilităţii financiareRentabilitatea financiară măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de adegaja, după finanţarea cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi a altorobligaţii faţă de acţionari şi salariaţi, un venit distribuibil – soldul de gestiune (G).Soldul de gestiune este suma soldului economic (DDFIC) şi solduluifinanciar (SF):Sold G = DDFIC + SF,în care:SF = (ΔDatorii – Cheltuieli financiare) – Impozit/profit – Rambursări - Participaţiisalariaţi şi dividende acţionari = Sold bancar (SB) - Impozit/profit – Rambursări -- Participare salariaţi la profit şi dividende acţionari;Capitalurile proprii (Cp) corespund capitalurilor investite (Ci) diminuatecu capitalurile împrumutate (datoriile) (D):Cp = Ci – D.Calculând soldul financiar înaintea deducerii rambursărilor,participaţiilor şi dividendelor, rata rentabilităţii financiare se determină cu relaţia:
  • 213. Analiză financiară aprofundată214Rf = c +CpGSold= c +DCiGSold−.Destinaţia venitului procurat de capitalurile proprii este de a acoperi orată de creştere a imobilizărilor cel puţin egală cu rata valorii adăugate.Surplusul disponibil – Soldul de gestiune pozitiv (SG > 0) – exprimă ocreştere suplimentară a rentabilităţii capitalurilor proprii faţă de rata de creştere aimobilizărilor ce poate fi distribuită (Rf > c).Un sold de gestiune negativ (SG < 0) are ca efect o rentabilitate acapitalurilor proprii inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Rf < c), iar unsold de gestiune egal cu zero (SG = 0) antrenează egalitatea dintre rentabilitateacapitalurilor proprii şi rata de creştere a imobilizărilor (Rf = c).Din această analiză se constată o strânsă legătură ce uneşte trei “poli” aitabloului de fluxuri: creşterea imobilizărilor (c), rentabilitatea economică (Re) şirentabilitatea financiară (Rf).Pe baza datelor din tabelele precedente se obţin datele din Tabelul 54:Aplicaţia 58: Analiza rentabilităţii financiareTabelul 54Nr.crt Indicatori Anul curent1. DDFIC - 2543112. Creşterea datoriilor totale (∆D) 780123. Cheltuieli financiare (Chfin) 309604. Soldul bancar (SB) (2 – 3) 470525. Impozit pe profit 179066. Soldul financiar (SF) (4 - 5) 291467. Soldul de gestiune (SG) (1 + 6) - 2251658. Capital investit (Imobiliz. brute + NFRE) (Ci) 11077539. Datorii totale (D) 31434010. Capitaluri proprii (Cp) (8 – 9) 79341311. Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) - % 14,7212. Sold G/Cp - % - 28,3813. Rata rentabilităţii financiare (Rfn) (11 + 12) - % - 13,66
  • 214. Analiză financiară aprofundată 215Din datele Tabelului 54 se constată că rata rentabilităţii financiare estenegativă ca urmare a raportului dintre soldul de gestiune şi capitalurile propriinegativ (SG/Cp) superior ratei de creştere a imobilizărilor (c).4.5.3. Rentabilitatea financiară şi îndatorareaRentabilitatea financiară depinde, la un nivel dat de creştere aimobilizărilor(c), de nivelul datoriilor (D). Dacă îndatorarea creşte, soldulfinanciar (F) tinde să devină mai puţin negativ prin creşterea datoriei (ΔD > 0),ceea ce măreşte soldul de gestiune (G):SG = DDFIC + Sold F.În paralel, totalul capitalurilor proprii scade, ceea ce contribuie lacreşterea rentabilităţii financiare. Aceasta explică efectul de levier pozitiv carepotenţează rentabilitatea financiară în raport cu rentabilitatea economică.Efectul de levier permite să se explice cum, în condiţii favorabile,creşterea nivelului de îndatorare permite creşterea ratei rentabilităţii financiare.Dacă rentabilitatea financiară brută (înaintea impozitului pe profit) esteobţinută înaintea deducerii impozitului pe profit rezultă expresia:Rfb = c +propriiCapitaluribancarSoldDDFIC +,în care:DDFIC = Re · Ci – c · Ci = Ci (Re – c);Solul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare = D · c – D · d,unde:d = Rata dobânzii reale = Cheltuieli financiare/Datorii.În aceste condiţii, rata rentabilităţii financiare brute devine egală cu:Rfb = c +CpdcDcCi )()(Re −+−= c + )()(Re dcCpDcCpCi−+− ,în care:CpDCpDCpCpCi+=+= 1 ,Înlocuind în relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare brute seobţine expresia următoare:
  • 215. Analiză financiară aprofundată216Rfb = c + (1 + )())(Re dcCpDcCpD−+− = Re + )(Re dCpD− ,Din relaţia de mai sus rezultă egalitatea:Rfb – Re = ( )dCpD−⋅ Re = LF · (Re – d) = ELF,în care:CpD= Levierul financiar (LF) sau rata îndatorării;Din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare în raport cu ratarentabilităţii economice a capitalurilor investite se constată următoarele:1. Cu cât diferenţa dintre rentabilitatea economică a capitalurilor investite (Re)creşte în raport cu rata reală a dobânzii (d), cu atât efectul de levier (ELF) este maiputernic, ceea ce pune în evidenţă următoarele situaţii:a) Dacă (Re – d) > 0, efectul de levier este pozitiv (ELF > 0), rata rentabilităţiifinanciare fiind amplificată ca urmare a îndatorării;b) Dacă (Re – d) < 0, efectul de levier este negativ (ELF < 0) devenind un efect de“măciucă” ce reduce rata rentabilităţii financuiare ca urmare a îndatorării;c) Dacă Re – d = 0, efectul de levier este nul şi Rfb = Re, lipsa îndatorăriiantrenează egalitatea ratei rentabilităţii financiare cu rata rentabilităţii economice.Dacă ţinem seama de cota de impozit pe profit calculate prin raportareaimpozitului la aaexcedentul Brut al Exploatării (i = Impozit/EBE), ratarentabilităţii financiare nete se poate determina cu ajutorul relaţiei:Rfn = Rfb (1 – i) = ( )[ ] ( )idReLFRe −⋅−⋅+ 1De exemplu, în cazul analizat mai sus, se constată rezultatele înscrise înTabelul 55, din care rezultă următoarele concluzii:1. Rata rentabilităţii financiare brute este negativă ca urmare a ratei rentabilităţiieconomice negative, în condiţiile în care aceasta a fost diminuată cu rata dobânziireale şi în urma unui efect de levier pozitiv subunitar (0,396), ceea ce a afectatcorespunzător rata rentabilităţii financiare nete.2. Cota de impozit medie a fost de numai 0,119 (11,9%, inferioară cotei de 25 %.
  • 216. Analiză financiară aprofundată 217Aplicaţia 59: Analiza rentabilităţii financiare şi îndatorareaTabelul 55Nr.crt Indicatori Anul curent1. Rata rentabilităţii economice (Re) - % - 8,242. Levier financiar (Rata îndatorării) (LF) (D/Cp) 0,3963. Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. lei 309604. Rata dobânzii reale (d) (Chfin/Datorii) - % 9,855. Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. lei 309606. Re – d (1 – 4) - % - 18,097. Rata rentabilităţii financiare brute (Rfb) - % - 15,408. Efectul de levier financiar (ELF) (7 – 1) - % - 7,169. Efectul de levier financiar (ELF) (2*6) - % - 7,1610. Impozitul pe profit (Imp) – mil. lei 1790611. Excedentul brut de exploatare (EBE) – mil. lei 14986012. Cota de impozit (i = Imp/EBE) (10/11) 0,11913. Rata rentabilit. financ. nete (Rfn) [Rfb(1-i)] - % - 13,60Dacă relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare nete se exprimă înfuncţie nu numai de capitalurile proprii (Cp), ci şi de capitalurile investite (Ci),raportul Sd dintre datorii şi aceste capitaluri, atunci raportul dintre datoriile totale(D) şi capitalurile investite (Ci) (CiD) reprezintă ponderea (Sd) a datoriilor încapitalurile investite.În acest caz, capitalurile proprii devin egale cu produsul:Cp = Ci · (1 – Sd),Raportul dintre datorii (D) şi capitalurile proprii (Cp), denumit levierfinanciar (LF) devine egal cu raportul:LF =CpDSdSd−=1În final, rata rentabilităţii financiare nete capătă expresia următoare:( ) ( )idSdSdRfn −⋅⎥⎦⎤⎢⎣⎡−⋅−+= 11ReRe .
  • 217. Analiză financiară aprofundată218Efectul de levier pozitiv are ca rezultat creşterea rentabilităţii financiareca urmare a creşterii îndatorării, prin creşterea ponderii datoriilor în capitalurileinvestite (Sd), care majorează levierul financiar.Efectul de “măciucă” diminuiază rentabilitatea financiară, ceea ceimpune găsirea unui optim de îndatorare, care corespunde cu situaţia în carerentabilitatea financiară este egală cu rentabilitatea economică: Rf = Re, adică:Rf – Re = ( )dCpD−⋅ Re = 0,ceea ce echivalează cu situaţia în care:a) Rata rentabilităţii economice este egală cu rata dobânzii (Re = d);b) Îndatorarea este nulă (D = 0), finanţarea realizându-se din capitaluri proprii.Optimul de îndatorare este atins atunci când cele două rentabilităţi suntegale, ceea ce conduce la egalitatea:c +CiDDFIC= c +CpGSold,în care:DDFIC = Ci · (Re – c);Cp = Ci · (1 – Sd);Egalitatea de mai sus devine:( )( )SdCiGSoldCicCi−⋅=−⋅1Re,de unde rezultă expresia: Re – c =SdGSold−1.Dar Soldul de Gestiune (G) este egal cu suma:Sold G = DDFIC + Sold Financiar (SF),în care:Sold F = SB – Impozit pe profit, unde:SB = Soldul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare,unde:ΔDatorii = D · (c + Ri);Ch financiare = D · (d + Ri),în care:
  • 218. Analiză financiară aprofundată 219Ri = Rata inflaţiei;d = Rata dobânzii;Înlocuind în relaţia Soldului Bancar se obţine expresia:SB = D · (c + Ri) - D · (d + Ri) = D · (c - d),în care:D = Sd · Ci şi deci:SB = Sd · Ci · (c - d)Se constată că Soldul Bancar este dependent de capitalurile investite (Ci),de ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd) şi de diferenţa dintre rata decreştere (c) a valorii adăugate şi rata dobânzii (d).Impozitul pe profit (Ip) = (Rezultatul brut – Cheltuielile financiare)·i,în care:i = Cota de impozit.Înlocuind rezultatul brut şi cheltuielile financiare în Ip se obţine:Ip = i)dSd(ReCii)dDReCi( ⋅⋅−⋅=⋅⋅−⋅ ,Înlocuind Soldul de Gestiune (SG) în relaţia (Re – c), rezultă expresia:( ) ( ) ( )[ ]( )SdCiidSddcSdcCic−⋅⋅⋅−−−⋅+−⋅=−1ReReRe .Din expresia de mai sus, rezultă mărimea optimă a îndatorării, exprimatăprin ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd = D/Ci):( )10011⋅−⋅−=⋅+−⋅=idiiddiSdReReRe(%).Din relaţia de mai sus, se constată următoarele:1) La aceeaşi cotă de impozit (i), optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cucreşterea raportului între rata dobînzii (d) şi rentabilitatea economică (Re) pânăcând acesta ajunge egal cu 1 (d = Re).De exemplu, la o cotă de impozit de 25 % (i = 0,25) se obţin următoarelevalori ale îndatorării optime (Sd):a) d = 15 %; Re = 40 %; 3750,Red= : Sd = 83475037501250,,,,=⋅−%;
  • 219. Analiză financiară aprofundată220b) d = 15 %; Re = 30 %; 50,Re=d: Sd = 40100750501250=⋅⋅− ,,,,0 %;c) d = 15 %; Re = 20 %; 750,Red= ; Sd = 5571007507501250,,,,=⋅⋅−%;d) d = 15 %; Re = 15 %; 1=Red; Sd = 10010075011250=⋅⋅− ,,%.În cazul unei rate reale (d) a dobânzii superioare ratei rentabilităţiieconomice (Re), raportulRed> 1, optimul de îndatorare nu mai are fundament,(Sd < 0), trebuind să se renunţe la îndatorare.2) La acelaşi raport dintre rata dobânzii şi rata rentabilităţii economice (Red),optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu cota de impozit pe profit (i).De exemplu, la un raport 50,Red= se obţin următoarele valori privindîndatorarea optimă Sd (ponderea datoriilor în capitalurile investite):a) i = 0,25: Sd = 40100750501250=⋅⋅− ,,,%;b) i = 0,38: Sd = 155100620501380,,,,=⋅⋅−%;c) i = 0,42: Sd = 159100580501420,,,,=⋅⋅−%.În concluzie, optimul de îndatorare (Sd) poate creşte atât prin majorarearaportului d/Re pînă la valoarea maximă 1, cât şi prin creşterea cotei procentualede impozit.De exemplu, în cazul analizat mai sus, calculul nivelului optim alîndatorării conduce la următorul rezultat:Sd = 4251002488591119010011,,,,)i(Redi=⋅⎟⎠⎞⎜⎝⎛−−=⋅−⋅−%.
  • 220. Analiză financiară aprofundată 221Ştiind că acest optim exprimă ponderea datoriilor în capitalul investit( )CiDSd 100⋅= , rezultă că nivelul maxim al datoriilor rezultă din relaţia:D = 600411004251107753100=⋅=⋅ ,SdCimil. leiÎn realitate întreprinderea a avut datorii în sumă totală de 314340 mil. lei,care echivalează cu o pondere reală a datoriilor în capitalul investit de 28,37 %( )1001107753314340⋅ , ceea ce explică parţial soldul de gestiune negativ, alături decelelalte obligaţii.Optimul de îndatorare exprimat prin ponderea datoriilor în capitalurileinvestite influenţează direct mărimea soldului bancar, unul din fluxurileimportante ale analizei financiare.La o structură de îndatorare stabilă în cursul unei perioade, datoriileîntreprinderii trebuie să crească paralel cu valoarea adăugată. Această creştere estenecesară pentru menţinerea unui sold bancar (SB) care să permită acoperireadatoriilor fiscale (impozitului pe profit) şi a asigurării unui sold financiarcorespunzător acoperirii celorlalte obligaţii financiare (rambursări de credite, platadividendelor, a participării salariaţilor la profit, ş.a).Soldul Bancar exprimă fluxul net al schimburilor între întreprindere şibănci, semnul şi mărimea lui relativă permiţând să se interpreteze situaţiaîntreprinderii. El se determină ca diferenţă între variaţia datoriei (ΔD) şicheltuielile financiare (Chfin) ce decurg din îndatorare:SB = ΔD – Chfin.Variaţia datoriei depinde de datoria financiară (D) corectată cu rata decreştere a valorii adăugate (c) şi cu rata inflaţiei (Ri):ΔD = D · (c + Ri).Cheltuielile financiare depind de datoriile financiare (D), de rata dobânziireale (d) corectate cu rata inflaţiei (Ri):Chfin = D · (d + Ri).Soldul Bancar devine egal cu diferenţa:
  • 221. Analiză financiară aprofundată222SB = D · (c + Ri) - D · (d + Ri) = D · (c - d).Mărimea Soldului Bancar este direct proporţională cu datoriile financiareşi cu diferenţa dintre rata de creştere reală a valorii adăugate (c) şi rata reală adobânzii la datorie (d).Un Sold Bancar pozitiv (SB > 0) corespunde unei situaţii de creştererapidă, în care rata de creştere reală a valorii adăugate este superioară rateidobânzii reale a datoriei (c > d).Un Sold Bancar nul (SB = 0) corespunde unei situaţii de stagnare, în carerata de creştere reală a valorii adăugate este egală cu rata dobânzii reale a datoriei(c = d).Un Sold Bancar negativ (SB < 0) corespunde unei situaţii de regres, încare rata de creştere reală a valorii adăugate este inferioară ratei dobânzii reale adatoriei (c < d).
  • 222. Analiză financiară aprofundată 223ANEXA 1Procedee tehnice de calcul utilizate în analiza factorialăÎn analiza factorială, cuantificarea influenţelor se realizează cu ajutorulunor procedee de calcul alese în funcţie de natura legăturilor cauză-efect.1. Metoda substituirilor în lanţSubstituţia în lanţ este procedeul utilizat pentru calculul influenţeifactorilor în cazul relaţiilor funcţionale de tip produs sau raport cu respectareaurmătoarelor principii de bază:a) Ierarhizarea ştiinţifică a factorilor, după natura şi importanţa lor;b) Ordinea substituirii vizează mai întîi factorii cantitativi (principali) şi apoifactorii calitativi (secundari);c) În timpul substituirii, fiecare factor este considerat variabil, iar ceilalţi suntmenţinuţi constanţi;d) Factorul substituit se menţine ca atare până la capăt.Nerespectarea acestor principii conduce la rezultate incorecte.Prezentăm algoritmul de calcul al substituţiei în cazul produsului şiraportului de factori:I. În cazul relaţiei deterministe de tip produs de factori:R = a · b · cModificarea (abaterea) indicatorului este diferenţa:Δ = R1 – R0 = a1 · b1· c1 – a0 · b0· c0Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = Δa + Δb + Δc,în care:Δa = a1· b0 ·c0 – a1· b0 ·c0 = (a1 - b1) ·b0· c0;Δb = a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0 = a1· (b1 – b0)· c0;Δc = a1· b1· c1 – a1· b1· c0 = a1· b1· (c1 – c0).
  • 223. Analiză financiară aprofundată224În final, trebuie să existe egalitatea: Δa + Δb + Δc = R1 – R0,ceea ce se verifică prin însumare:(a1· b0· c0 – a1· b0· c0) + (a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0) + (a1· b1· c1 – a1· b1· c0) = ΔDacă se utilizează relaţia în mărimi relative, indicele rezultatului esteraportul:201010101100100100IcIbIaccbbaaRRIR⋅⋅=⋅⋅⋅=⋅=în care rapoartele:IcccIbbbIaaa=⋅=⋅=⋅ 100;100;100010101reprezintă indicii parţiali (ai factorilor).Modificarea relativă a rezultatului este diferenţa:100100100000111−⋅⋅⋅⋅=−=Δ⋅ cbacbaIr R 1001002−⋅⋅=IcIbIa(%)Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = Δra + Δrb + ΔrcInfluenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:100100100000000000001−=⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅⋅⋅⋅⋅−⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅⋅=Δ⋅⋅⋅Iacbacbacbacbara sau:( ) 10010000000001⋅Δ=⋅⋅⋅⋅⋅−=ΔRacbacbaara (%);IaIbIacbacbacbacbarb −⋅=⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅⋅⋅⋅⋅−⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅⋅⋅=Δ⋅⋅100100100000000000011sau:( ) 10010000000011⋅Δ=⋅⋅⋅⋅−⋅=ΔRbcbacbbarb (%);100100100100 2000011000111 IbIaIcIbIacbacbacbacbarc⋅−⋅⋅=⋅⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛⋅⋅⋅⋅−⋅⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛⋅⋅⋅⋅=Δ sau:( ) 10010000000111⋅Δ=⋅⋅⋅−⋅=Δ⋅Rccbaccbarc (%).Prin însumare se verifică egalitatea:
  • 224. Analiză financiară aprofundată 225( ) :(%),100100100100100 2saurIaIbIaIcIbIaIaIbIaIa Δ=−=⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛ ⋅−⋅⋅+⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛−⋅+−(%)10010010010010000000rRRcbaRcRbRaΔ=⋅Δ=⋅Δ+Δ+Δ=⋅Δ+⋅Δ+⋅ΔExemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 1):Aplicaţia 1: Analiza factorială a timpului de muncă T = N·Z·HTabelul 1PerioadaNr.crt.Denumire (Simbol)0 1Abateri(± Δ)Indici(%)1. Număr muncitori (N) 580 600 + 20 103,442. Număr de zile/an (Z) 290 280 - 10 96,553. Număr de ore/zi (H) 8,0 7,8 - 0.2 97,54. Timp muncă (T) - mii om.ore 1345,6 1310,4 - 35,2 97,38a) Analiza indicatorului în mărimi absolute:Modificarea indicatorului este diferenţa:∆ = T1 –T0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆N + ∆Z + ∆H,în care:∆N = (N1 – N0) · Z0 · H0 = 20 · 290 · 8 = + 46400 om·ore;∆Z = N1· (Z1 – Z0) · H0 = 600 · (-10) · 8 = - 48000 om·ore;∆H = N1· Z1· (H1 – H0) = 600 · 280 · (-10) = - 33600 om·ore.Prin însumare se verifică egalitatea:∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 - 35200 = -35200om·ore = ∆.b) Analiza indicatorului în mărimi relative:Modificarea relativă este diferenţa:%62,210038,97100100100 2IIIIrHZNT −=−=−⋅=−=Δ⋅.Factorii de influenţă sunt următorii:
  • 225. Analiză financiară aprofundată226Δr = ΔrN + ΔrZ + ΔrH (%),în care:44310044103100100100000000000001,,IHZNHZNHZNHZNrN N =−=−=⋅⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=Δ⋅%sau:%,TNrN 443100345600464001000=⋅=⋅Δ=Δ .−⋅=−⋅=⋅⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅⋅=Δ10055,9644,103100100100000001000011NZNIIIHZNHZNHZNHZNrZ- 103,44 = - 3,57 % sau:%,TZrZ 573100345600480001000−=⋅−=⋅Δ=Δ .=⋅−⋅⋅=⋅⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅⋅=Δ100100100100 2000011000111 ZNHZN IIIIIHZNHZNHZNHZNrH%,,,,,,4921005596441031005975596441032−=⋅−⋅⋅= sau:%,THrH 4921001345600336001000−=⋅−=⋅Δ=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrN +ΔrZ + ΔrH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r.Sistemul factorial al indicatorului este următorul:∆N = + 46400 om.ore;T1 – T0 = - 35200 om.ore = Δ ∆Z = - 48000 om.ore;∆H = - 33600 om.ore;În concluzie:1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are următoarele cauze:reducerea cu 10 zile a duratei anului (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %);scăderea zilei de muncă cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a redus cu 33600 om·ore (2,49 %).2. Ccreşterea numărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul anual detimp cu 46400 om·ore (3,44 %).
  • 226. Analiză financiară aprofundată 227II. În cazul unei relaţii deterministe de tip raport de doi factori:baR =A. Modificarea absolută a indicatorului este diferenţa:001101babaRR −=−=Δ .Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = Δa + Δb.Pentru calculul influenţelor se ţine seama de poziţia factorului cantitativ:a. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numărătorul (a):;babaa0001−=Δ0111babab −=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:Δa + Δb = Δ=−=⎟⎠⎞⎜⎝⎛−+⎟⎠⎞⎜⎝⎛−001101110001babababababa.Dacă relaţia se exprimă prin indici:100IbIa100babaIR ⋅=⋅=0011(%).B. Modificarea relativă este diferenţa:100100100 −=−=ΔIbIaIr RFactorii de influenţă sunt următorii:Δr = Δra + Δrb, în care:10010010000000001−=⋅−⋅=Δ Iababababara (%) sau:
  • 227. Analiză financiară aprofundată2281001000000001⋅Δ=⋅−=ΔRabababara (%);IaIbIababababarb −⋅=⋅−⋅=Δ 10010010000010011(%) sau:1001000000111⋅Δ=⋅−=ΔRbbababarb (%).Prin însumare se verifică egalitatea:Δra + Δrb = (Ia – 100) + ( IaIbIa−⋅100 ) = 100100 −⋅IbIa= Δr (%) sau:(%)rRRba100RΔb100RΔa00Δ=⋅Δ=⋅Δ+Δ=⋅+⋅ 10010000.Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 2):Aplicaţia 2: Analiza factorială a volumului fizic al producţiei q = M/CsTabelul 2PerioadaNr.crt.Denumire(Simbol) 0 1Abateri(± Δ)Indici(%)1. Consum materiale (M) - tone 840 1056 + 216 125,712. Consum specific (Cs) - to/buc. 0,20 0,24 + 0,04 120,003. Volumul producţiei (q) - buc. 4200 4400 + 200 104,75A. Analiza indicatorului în mărimi absolute:Modificarea indicatorului este diferenţa:∆ = q1 – q0 = 4400 – 4200 = + 200 bucăţi;Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆M + ∆Cs,în care:
  • 228. Analiză financiară aprofundată 22910804200528020105600001+=−=−=−=Δ q,CsMCsMM buc;8805280440020105610111−=−=−=−=Δ,qCsMCsMCs buc.Prin însumare se verifică egalitatea:∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆.B. Analiza indicatorului în mărimi relative:Modificarea procentuală este diferenţa:∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %.Factorii de influenţă sunt următorii:∆r = ∆rM + ∆rCs,în care:%71,2510071,12510010010000000001+=−=−=⋅−⋅=Δ MM ICsMCsMCsMCsMr sau:7125100420010801000,=⋅=⋅Δ=ΔqMrM %;%95,2071,12510012071,12510010010000010011−=−⋅=−⋅=⋅−⋅=Δ MCSMIIICsMCsMCsMCsMrCssau: %95,2010042008801000−=⋅−=⋅Δ=ΔqMrCs ;Prin însumare se verifică egalitatea:∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = - 4,75 % ≡ ∆r.Sistemul factorial este următorul:∆M = +1080 buc.q1 – q 0 = + 200 bucăţi = Δ∆Cs = - 880 buc.
  • 229. Analiză financiară aprofundată230În concluzie:1. Creşterea producţiei fizice cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat creşterii consumuluicu 216 to (25,71 %).2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc.(20 %) a redus volumul producţieicu 880 buc.(20,95 %).B. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numitorul (b):10110010babaababab −=Δ−=Δ ;Prin însumare se verifică egalitatea:Δb + Δa = Δ=−=⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛−+⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛−001110110010babababababa.Pe baza indicilor, se obţine:(%)100IbIa100baba0011⋅=⋅=RI .Modificarea relativă este diferenţa:(%)100100100 −⋅=−=ΔIbIaIr R .Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = Δrb+ Δra (%),în care:100100100100200000010−=⋅−⋅=ΔIbbabababarb (%) sau:1001000000010⋅Δ=⋅−=ΔRbbababarb (%).
  • 230. Analiză financiară aprofundată 231(%),IbIbIababababara200100011100100100100 −⋅=⋅−⋅=Δ sau:1001000001011⋅Δ=⋅−=ΔRabababara (%).Prin însumare se verifică egalitatea:Δrb + Δra = rIbIaIbIbIaIbΔ=−⋅=⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛−⋅+⎟⎟⎠⎞⎜⎜⎝⎛− 100100100100100100 22(%) sau:(%)rRRaRb100100100000Δ=⋅Δ=⋅Δ+⋅Δ.Exemplificăm analiza factorială în acest caz (Tabelul 3):Aplicaţia 3: Analiza factorială a costului unitar c = Ct/qTabelul 3PerioadaNr.crt.Denumire (Simbol)0 1Abateri(± ∆)Indici(%)1. Cheltuieli.totale (Ct) - mil. lei 210,00 246,40 +36,40 117,332. Volumul producţiei (q) - buc. 4200 4400 +200 104,753. Costul unitar (c) - mii lei/buc. 50 56 + 6 112,00A. Analiza indicatorului în mărimi absolute:Modificarea indicatorului este diferenţa:∆ = c1 – c0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/buc;Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆q + ∆Ct,în care:.28,25072,47440021000010buc/leimiicqCtqCtq −=−=−=−=Δ
  • 231. Analiză financiară aprofundată232.28,872,4756440021011011buc/leimiicqCtqCtCt +=−=−=−=ΔPrin însumare se verifică egalitatea:∆q + ∆Ct = - 2,28 + 8,28 = + 6 mii lei/buc. ≡ ∆B. Analiza indicatorului în mărimi relative:Modificarea procentuală este diferenţa:∆r = Ic – 100 = 104,75 – 100 = + 4,75 %;Factorii de influenţă sunt următorii:∆r = ∆rq + ∆rCt (%),în care:%,,cqrq 564100502821000−=⋅−=⋅Δ=Δ sau:%,,,,56167510410010075104331171001001001002200100011=−⋅=−⋅=⋅−⋅=ΔIqIqtIqCtqCtqCtqCtrCtC%,,cCtrCt:sau 5616100502881000+=⋅=⋅Δ=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:∆rq + ∆rCt = - 4,56 + 16,56 = + 12 % ≡ ∆r.Sistemul factorial este următorul:Δq = - 2,28 mii lei/buc.c1 – c0 = + 6 mii lei/buc = ∆ΔCt = + 8,28 mii lei/buc.În concluzie:1. Creşterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.(4,75%) s-a datorat creşteriicheltuielilor totale cu 36,4 mil. lei (17,33 %) care l-au majorat cu 8,28 mii lei/buc(16,56 %).2. Creşterea volumului producţiei cu 200 buc (4,75 %) l-a redus cu 2,28 miilei/buc (4,56 %).
  • 232. Analiză financiară aprofundată 2332. Metoda balanţierăAceastă metodă de calcul se utilizează în cazul legăturilor deterministede tip sumă şi diferenţă, de forma:R = a + b – cModificarea indicatorului este diferenţa:Δ = R1 – R0 = (a1 + b1+ c1) – (a0 + b0 – c0).Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = Δa + Δb + Δc,în care:Δa = a1 – a0; Δb = b1– b0; Δc = - ( c1 – c0 ).Prin însumare sev erifică egalitatea:Δa + Δb + Δc = (a1 – a0) + ( b1– b0) – (c1-c0) = Δ.În cazul indicilor, se obţine:10010000011101⋅++++=⋅=cbacbaRRIR (%).Modificarea relativă este diferenţa:Δr = IR – 100 = 100100000111−⋅++++cbacba%Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = Δra + Δrb + Δrc,în care:1001001001000001000000000001⋅Δ=⋅−=⋅−+−+−⋅−+−+=ΔRaRaacbacbacbacbara (%);1001001001000001000001000011⋅Δ=⋅−=⋅−+−+−⋅−+−+=ΔRbRbbcbacbacbacbarb (%);1001001001000001000011000111⋅Δ=⋅−−=⋅−+−+−⋅−+−+=ΔRcRcccbacbacbacbarc (%).Prin însumare se verifică egalitatea:Δra + Δrb + Δrc = (%)r100RRR100Rc100Rb100Ra001000Δ=⋅=⋅Δ+⋅Δ+⋅Δ −.Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 4):
  • 233. Analiză financiară aprofundată234Aplicaţia 4: Analiza factorială a consumului de materiale M = Si + I - SfTabelul 4PerioadaNr.crt.Denumire(Simbol) 0 1Abateri(± Δ)Indici(%)1. Stoc iniţial (Si) - tone. 60 42 - 18 70,002. Intrări (I) - tone. 900 1100 + 200 122,223. Stoc final (Sf) - tone. 120 86 - 34 71,664. Mat. consumate (M) - to 840 1056 + 216 125,71A. Analiza indicatorului în mărimi absolute:Modificarea indicatorului este diferenţa:∆ = M1 – M0 = 1056 – 840 = + 216 tone.Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone);în care:∆Si = Si1 – Si0 = 42 – 60 = - 18 tone;∆I = I1 – I0 = 1100 – 900 = + 200 tone;∆Sf = - (Sf1 – Sf0 ) = - (86 - 120) = + 34 tone.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Si + ∆I +∆Sf = - 18 + 200 + 34 = + 216 to ≡ ∆.B. Analiza indicatorului în mărimi relative:Modificarea relativă este diferenţa:∆r = IM – 100 = 125,71 – 100 = + 25,71 %.Factorii de influenţă sunt următorii:∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf,în care:%;,142100840181000−=⋅−=⋅Δ=ΔMSirSi%;,8231008402001000+=⋅+=⋅Δ=ΔMIrI%.,044100840341000+=⋅+=⋅Δ=ΔMSfrSf
  • 234. Analiză financiară aprofundată 235Prin însumare se verifică egalitatea:∆rSi + ∆rI + ∆rSf = - 2,14 + 23,8 + 4,04 = + 25,71 %.Sistemul factorial al indicatorului este următorul:∆Si = - 18 tone.M1 – M0 = + 216 tone = ∆ ∆I = + 200 tone.∆Sf = + 34 tone.În concluzie:1. Creşterea cantităţii de materiale cu 216 to (25,71 %) s-a datorat creşteriiintrărilor cu 200 to (22,2 %), care a majorat-o cu 200 to (23,8 %) şi reduceriistocului final cu 34 to (28,34 %), care a majorat-o cu 34 to (4,04 %).2. Reducerea stocului iniţial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cuaceeaşi cantitate (18 to) (- 2,14 %).În analiza factorială se pot utiliza metode de calcul combinate –substituţia în lanţ şi metoda balanţieră – în cazul unor modele agregate în careintervin relaţii matematice de tip produs-raport şi sumă-diferenţă, ceea ce impunesepararea factorilor pe trepte de diviziune şi determinarea unor efecte propagate.A. Un prim exemplu: efectul modificării consumului de materiale asupravolumului fizic al producţiei (Tabelul 2) pune în evidenţă următoarele:Creşterea volumului producţiei fizice a fost egală cu 200 bucăţi200420044002010560000101 +=−=−=−=−=Δ qCsMCsMqq,buc., în careinfluenţele modificării factorilor M şi Cs sunt următoarele:10804200528020105600001+=−=−=−=Δ q,CsMCsMM buc;8805280440020105610111−=−=−=−=Δ,qCsMCsMCs buc.Pe treapta a doua, ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf,în care:902018001−=−=−=Δ,CsSiSiSi buc.
  • 235. Analiză financiară aprofundată236100020200001+=+=−=Δ,CsIII buc.1702034010+=+=−=Δ,CsSfSfSf buc.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔSi + ΔI + ΔSf = - 90 + 1000 + 170 = + 1080 buc. = ΔMÎn procente, creşterea relativă a producţiei cu 4,75 % (104,75 – 100) sedatorează următoarelor influenţe:∆r = ∆rM + ∆rCs,în care:7125100420010801000,=⋅=⋅Δ=ΔqMrM %;%95,2010042008801000−=⋅−=⋅Δ=ΔqMrCs ;Pe treapta a doua: Δr M = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf,în care:1421004200901000,−=⋅−=⋅Δ=ΔqSirSi %;8123100420010001000,+=⋅+=⋅Δ=ΔqIrI %;04410042001701000,+=⋅+=⋅Δ=ΔqSfrSf %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = - 2,14 + 23,81 + 4,04 = + 25,71 % = ∆rMSistemul factorial al volumului producţiei este următorul:∆Si = -90 buc.∆M = + 1080 buc. ∆I = +1000bucq1 – q0 = + 200 buc. = ∆ ∆Sf = +170 buc.∆Cs = - 880 buc.În concluzie:
  • 236. Analiză financiară aprofundată 2371. Creşterea producţiei cu 1080 bucăţi se separă pe factori de influenţă astfel:a. O creştere cu1000 bucăţi datorită creşterii intrărilor de materiale cu 200 tone;b. O creştere cu170 bucăţi datorită reducerii stocului final cu 34 tone;c. O reducere cu 90 bucăţi datorită reducerii stocului iniţial cu 18 tone.2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc. a redus producţia cu 880 buc.B. Un al doilea exemplu: modelul de calcul al costului mediu analizatmai sus (Tabelul 3) poate fi explicitat în funcţie de factorii de influenţă pe maimulte trepte de diviziune, după cum urmează:CsSfISiCtCsMCtqCtc−+=== .Pe baza datelor din Tabelele 3, 2, 4 se obţin următoarele rezultate privindanaliza factorială a costului mediu:A. Modificarea absolută a costului mediu este diferenţa:65056420021044004246001101 +=−=−=−=−=Δ,qCtqCtcc mii lei/buc.Factorii de influenţă sunt următorii:a) Pe prima treaptă: Δ = Δq + ΔCt,în care:282507247440021000010,, −=−=−=−=Δ cqCtqCtq mii lei/buc.288724756011011,, +=−=′−=−=Δ ccqCtqCtCt mii lei/buc.Prin însumare se verifică egalitatea:Δq + ΔCt = - 2,28 + 8,28 = + 6 mii leibuc = ΔB. Modificarea relativă a costului mediu este diferenţa:%12100112100100505610010010001+=−=−⋅=−⋅=−=ΔccIcr .Factorii de influenţă în mărime relativă sunt următorii:Δr = Δrq + ΔrCt,în care:
  • 237. Analiză financiară aprofundată238%,,564100502821000−=⋅−=⋅Δ=Δcqrq%,,5616100502881000+=⋅=⋅Δ=ΔcCtrCtPrin însumare se verifică egalitatea:Δrq + ΔrCt = - 4,56 + 16,56 = + 12 % = Δr.b) Pe treapta a doua: Δq = ΔM + ΔCs,în care:227310507727392102010562100000010,,,−=−=−=−=ΔqCsMCtCsMCtM mii lei/buc.buc.leimii9473777273972475280210440021021021001010110,,, +=−=−=′−=−=ΔqqCsMCtCsMCtCsPrin însumare se verifică egalitatea:ΔM + ΔCs = - 10,2273 + 7,9473 = - 2,28 mii leibuc = Δ.B. Influenţele procentuale sunt următoarele:Δrq = ΔrM + ΔrCsîn care:%,,4520100502273101000−=⋅−=⋅Δ=ΔcMrM ;%,,891510050947371000+=⋅+=⋅Δ=ΔcCsrCs .Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrM + ΔrCs = - 20,45 + 15,89 = - 4,56 % = Δrq.c) Pe treapta a treia: ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf,în care:buc.leimii09481500948512012090042210000000010,,,+=−=−−+=−−+=Δ cCsMCtCsSfIiSCtiS
  • 238. Analiză financiară aprofundată 239bucleimii9999094851201201100422100001000110,,,−=−−+=−+−−+=ΔCsSfIiSCtCsSfIiSCtIbuc.miilei3231109584177273909584120105621000110010,,,,,−=−=−=−+−=ΔCsSfIiSCtCsMCtSfPrin însumare se verifică egalitatea:ΔSi + ΔI + ΔSf, = +1,0948 – 9,999 – 1,3231 = - 10,2273 mii leibuc = ΔMB. În procente influenţele sunt următoarele:ΔrM = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf,în care:%,,19210050094811000+=⋅+=⋅Δ=ΔciSirS ;%,201005099991000−=⋅−=⋅Δ=ΔcIrI ;%,,64210050323111000−=⋅−=⋅Δ=ΔcSfrSf .Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = + 2,19 – 20 – 2,64 = - 20,45 % = ΔrM.Sistemul factorial al costului mediu este următorul:∆Si = +1,0948∆M = -10,223 ∆I = -9,999∆q = -2,28 ∆Sf = -1,32∆Cs = +7,9473mii lei/buc.c1 – c0 = ∆ = + 6 mii lei/b.∆Ct = +8,28 mii lei/buc.În concluzie, creşterea costului mediu al producţiei cu 6 mii lei/buc. afost consecinţa unui efect propagat al factorilor a căror succesiune a impussepararea influenţelor pe trei trepte de diviziune, după cum urmează:1. Reducerea stocului iniţial cu 18 tone a redus consumul de materiale cu aceeaşi
  • 239. Analiză financiară aprofundată240cantitate, ceea ce a diminuat producţia cu 90 bucăţi, care a avut ca efect creştereacostului cu 1,0948 mii lei/buc.2. Creşterea intrărilor cu 200 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşicantitate, majorând producţia cu 1000 bucăţi, ceea ce a avut ca efect reducereacostului nediu cu 9,999 mii lei/buc.3. Reducerea stocului final cu 34 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşicantitate, majorând producţia cu 170 bucăţi, ceea ce a antrenat reducerea costuluimediu cu 1,3231 mii lei/buc.3. Corelaţia statisticăÎn cazul relaţiilor stocastice, influenţele factorilor nu pot fi măsurate cuprecizie, ci doar estimate statistic, pe baza analizei regresionale.În analiza economico-financiară se apelează frecvent la procedeelestatstice în două serii de calcule: în estimarea relaţiilor de dependenţă dintrevariabila dependentă (indicatorul cercetat) şi variabilele independente(factoriideterminanţi) şi în elaborarea de previziuni economice şi financiare.Utilizarea corectă a corelaţiei în analiza economico-financiară estecondiţionată de stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoaşterea temeinică abazelor matematice şi logice ale acesteia, precum şi interpretarea corectă aindicatorilor corelaţiei: coeficientul de corelaţie (Cr) şi determinaţia (D) între carese stabileşte relaţia: D = 100 · Cr 2(%).Coeficientul de corelaţie, prin semnul şi valoarea lui, exprimă sensul şiintensitatea legăturii dintre variabila rezultativă şi factori, iar determinaţia reflectăgradul de dependenţă a acestei variabile de factorul (factorii) luat în calcul.De exemplu, un coeficient de corelaţie de (- 0,9), determinat statistic prinmetodele cunoscute, arată o legătură inversă, relativ strânsă între variabile şi ungrad de dependenţă a rezultatului în mărime de 81 % de factorul considerat.Metoda corelaţiei statistice (analiza regresională) este frecvent utilizată şiîn analiza prospectivă, în elaborarea previziunilor pe baza trendului regresiei încondiţiile în care variabila independentă este considerată ca fiind timpul, iarvariabila dependentă este ajustată statistic prin intermediul funcţiei Y = f(t).
  • 240. Analiză financiară aprofundată 2414. Cercetările operaţionaleCercetările operaţionale, care cuprind un ansamblu de metode şiprocedee cu caracter interdisciplinar cu dominantă matematică, pot fi utilizate înanaliză în mai multe scopuri. Prin aceste procedee se scot în evidenţă legăturile, seexprimă matematic şi se atribuie ponderi factorilor.Metodele cercetărilor operaţionale care îşi găsesc utilitatea în analiză potfi deterministe (programarea liniară, drumul critic), probabiliste (firele deaşteptare, Pert) şi simulative (Monte Carlo, simularea dinamică).Abordarea acestor metode este esenţialmente pragmatică şi vizează înprimul rând modelul prin care să se poată calcula şi compara rezultatul deciziiloralternative, ele fiind necesare în calculele de optimizare.Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitată deavantajele oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condiţii demaxim sau minim. Analiza tradiţională clasică poate fi completată cu maniera deabordare în viziune “marginalistă”, care îi accentuează caracterul pragmatic şi deanticipare.Esenţa calculului marginal şi utilitatea lui în analiză are ca punct deplecare modelele simbolice de reprezentare a indicatorului analizat, prin caredependenţele sunt redate prin funcţii de forma Y = f(X).Se ştie că reprezentarea grafică a funcţiei poate fi realizată prinhistograme, linii frânte sau curbe, după cum se operează cu variaţii discrete(finite) sau continue (infinitezimale).În condiţiile unor variaţii foarte mici ale variabilei X, se poate consideracă funcţia Y se reprezintă prin curbe continui şi netede. În această accepţiune, înorice punct al domeniului de definiţie, funcţia are o derivată, curba o tangentă, iarnoţiunea de marginal devine identică cu noţiunea de adiţional.În aceste condiţii, marginalul (valoarea marginală) unei funcţii Yexprimă variaţia (±) a acestei funcţii, ca răspuns la creşterea cu câte o unitate avariabilei independente X. De aceea, se poate considera valoarea marginală cafiind o elasticitate absolută a funcţiei care exprimă sensibilitatea sa la variaţiaunitară a argumentului, fiind calculată ca raport al creşterilor ΔY şi ΔX.
  • 241. Analiză financiară aprofundată242Între variabilele Y şi X se definesc următoarele relaţii:Valoarea medie:XYYm = ;Valoarea marginală:XYYMΔΔ= - în cazul variaţiilor finite sau:dXdYXYxlimYM =ΔΔ→Δ=0- în cazul variaţiilor infinitezimale.Ritmul de variaţie:01100XXIXrYXY/YRYX/Y−−=ΔΔ=ΔΔ= sau:YmYYXYRMX/Y =⋅ΔΔ=1.Elasticitatea:100100−−=ΔΔ=ΔΔ=XYX/YIIrXrYX/XY/YE sau:YmYX/YX/YEMX/Y =ΔΔ= .Raportul variaţiilor relative (ΔrY, ΔrX) exprimă o elasticitate - punct sauarc- ce poate fi considerată relativă, în funcţie de criteriul de referinţă luat încalculul abaterilor ΔX şi ΔY: valoarea iniţială (X0, Y0) sau media (X1 + X0)/2,respectiv (Y1 + Y0)/2 pe intervalul (0 - 1).Astfel, elasticitatea – punct se determinărelaţia:rXrYIxIyXXYYXXXYYYE XYΔΔ=−−=−⋅−⋅=−−=1001001001001001000101001001/ ,iar elasticitatea – arc se determină cu relaţia:( )( ) 010101010101010122XXXXYYYYXXXXYYYYE XY+−+−=+−+−=/// .Semnul (±) arată sensul legăturii (direct/invers), valorile (1 ≤ EY/X ≤ 1)indicând intensitatea mai mare sau mai mică a acestei legături.
  • 242. Analiză financiară aprofundată 243În analiza financiară elasticitatea, denumită coeficient de levier, îşigăseşte o largă aplicabilitate având mai multe utilizări, după cum urmează:A. Pentru estimarea gradului de risc economic şi financiarRiscul economic (de exploatare) decurge din fluctuaţiile rezultatului dinexploatare la variaţia volumului de activitate al întreprinderii şi poate fi evaluatprin Coeficientul Levierului de Exploatare (CLE) ce exprimă sensibilitatearezultatului din exploatare la variaţia volumului vânzărilor:rqxprqIIqqxpxpECLExpqxpΔΔ=−−=ΔΔ==Re/Re/Re Re/Re100100.Riscul financiar (de capital) depinde de modul de finanţare a activităţii şise manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului dinexploatare şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului Financiar (CLF):xprrRnetIIxpxpRnetRnetECLFxpRnetxpRnetReRe/Re/ReRe/ΔΔ=−−=ΔΔ==100100.B. În analizele previzionale (prospective)Analizele previzionale vizează viitorul şi operează cu variabile incerte,estimate pe baza prelungirii în viitor a tendinţei trecutului, în ipoteza menţineriiaceloraşi condiţii şi relaţii de dependenţă între variabile.În această ipoteză, prin intermediul elasticităţii funcţiei Y calculate pebaza datelor din perioada precedentă, având în vedere variaţia estimată (ΔrX) afactoruluiX, se poate estima creşterea (ΔrY) în perioada următoare:ΔrY = Ey/x · ΔrX = 10010012−⋅YY(%),de unde rezultă valoarea estimată Y2:( )10010012 +Δ⋅⋅= rXxyEYY / .C. În calculele de optimizare, vizând maximul sau minimul unor funcţii:Stabilirea condiţiilor care asigură optimul unei funcţii Y = f(X) are capunct de plecare valoarea elasticităţii funcţiei calculată ca raport între valoareamarginală şi valoarea medie:YYE MXY // = .
  • 243. Analiză financiară aprofundată244Valorile elasticităţii (de la zero la infinit) pun în evidenţă următoarelesituaţii privind optimul economic, Y = f(X) = max (min), în următoarele cazuri:A. Elasticitatea EY/X = 0.Acest caz corespunde situaţiei în care se înregistrea ză :egalităţile:a) YM = dY/dX = 0,de unde rezultă rigiditatea funcţiei în raport cu modificarea variabilei X, sau:b) 0100100=−−=ΔΔIxIyrXrY,de unde rezultă: IY = 100, constanţa funcţiei (Y1 = Y0) fiind consecinţa unuiextrem adică a rigidităţii funcţiei, care nu se mai modifică (∆Y = 0).Precizarea naturii extremului impune precizarea semnului derivatei deordinul doi (±), fiind posibile următoarele cazuri:a) 022<=dXdYdXYd M- marginalul funcţiei descrescător, funcţia tinde spre maxim;b) 022>=dXdYdXYd M- marginalul funcţiei crescător, funcţia tinde spre minim;c) 022==dXdYdXYd M- marginalul funcţiei nul, funcţia înregistrează o inflexiune.B. Elasticitatea EY/X = 1Acest caz corespunde egalităţii dintre valoarea marginală şi valoareamedie a funcţiei: YYM = , ceea ce atestă două situaţii:a) Valoarea medie a funcţiei (Y ) atinge o valoare extremă (maximă sau minimă):022=−⋅=⋅−⋅=⎟⎠⎞⎜⎝⎛=XYXYXYdXdXXdXdYdXXYddXYd M,ceea ce presupune: YM · X = Y, respectiv: YM = Y/X = Yb) Egalitatea 1100100=−−=ΔΔIxIyrXrY, respectiv: IY = IX,
  • 244. Analiză financiară aprofundată 245care atestă echiproporţionalitatea celor două variabile.Egalitatea dintre valoarea medie şi valoarea marginală a funcţiei Y = f(X)confirmă faptul că analitic în acest moment valoarea medie atinghe un punctextrem (maxim sau minim), iar geometric, curbele ce reprezinză grafic cele douăvalori (medie şi marginală) se intersectează în punctul în care variabilaindependentă X are o valoare care minimizează valoarea medie a funcţiei.C. Elasticitatea EY/X → ∞,rXrYE XYΔΔ=/ =100100−−IxIy→ ∞,ceea ce presupune constanţa variabilei X: (X1 = X0 ), respectiv: IX = 100,Funcţia Y = f (X) este infinit elastică în raport cu variabila X, o creşterenesemnificativă a variabilei X are ca efect o majorare importantă a funcţiei Y.De exemplu, verificăm condiţiile care asigură relaţiile dintre un indicatoreconomic (Costurile de producţie) şi factorii de influenţă (volumul fizic alproducţiei şi costul unitar):Aplicaţia 5: Analiza relaţiei dintre costuri şi volumul producţiei: Ct = f(q)Folosind datele din aplicaţia 3, se determină relaţiile dintre variabile îndouă variante:1) Varianta creşteri finite:Costul mediu: Cm = Ct/q în cele două perioade:Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b;Cm1 = 246,4/4400 = 56 mii lei/buc.Costul marginal:CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc.Ritmul de variaţie:RCt /q = ∆rCt/∆q = (117,33 – 100)/200 = 0,0866Elasticitatea-punct:ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117,33 – 100)/(104,75 – 100) = 3,64;
  • 245. Analiză financiară aprofundată246Elasticitatea-arc:433023200797042004400420044002104246210424601010101,,,,,/ ==+−+−=+−+−=qqqqCtCtCtCtE qCt .2) Varianta creşteri infinitezimale:Ajustarea statistică a datelor din tabelul 3 conduce la funcţia:Ct = f(q) = - 554000 + 182·qCostul mediu: Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q, în cele două perioade:Cm0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc;Cm1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.Costul marginal: CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc.Ritmul de variaţie: RCt/q = (CM/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0,086 %/buc.Elasticitatea-punct: ECt/q = cM/cm0 = 182/50 = 3,64.În concluzie:1. Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc. de la 50 la 56 mii lei/buc.(20 %).2. Costul marginal arată că o unitate (bucată) produsă în plus antrenează cheltuieliadiţionale de 182 mii lei, ceea ce depăşeşte costul mediu.3. Ritmul de variaţie arată că majorarea producţiei cu o unitate (bucată) antreneazăcreşterea costurilor cu 0,086 %.4. Elasticitatea arată că majorarea cu 1 procent a producţiei antrenează creştereacu 3,64 procente a costului total faţă de perioada 0, costul fiind relativ elastic înraport cu producţia.5. Dacă pentru perioada următoare se prevede o creştere a producţiei cu 10 % faţăde perioada curentă, pe baza Coeficientului de levier (CL = ∆rCt/∆rq = 3,64), sepoate estima creşterea procentuală a costurilor:∆rCt = CL · ∆rq = 3,64 ·10 % = 36,4 %,ceea ce permite estimarea mărimii lor la valoarea de:Ct2 = (100 + 36,4) · Ct1/100 = 1,364 · 246,4 = 336,09 mil. lei, cu ocreştere de 89,69 milioane lei (36,4 %) faţă de perioada curentă, ceea ce confirmăvaloarea elasticităţii ECt/q = 36,4/10 = 3,64, egală cu elasticitatea din perioadaprecedentă.
  • 246. Analiză financiară aprofundată 247ANEXA 2Structura diagnosticului financiarCapitolul 1: DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILORPE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE1.1. Analiza performanţei economico-financiare pe baza Cascadei SoldurilorIntermediare de Gestiune.1.1.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind exploatarea.1.1.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele.1.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor, structura şi eficienţa lor.1.3. Analiza rentabilităţii pe baza marjelor şi a ratelor.1.4. Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării.1.5. Analiza şi evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate.Capitolul 2: DIAGNOSTICUL POZIŢIEI ŞI SITUAŢIEI FINANCIAREPE BAZA BILANŢULUI2.1. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii.2.2. Analiza echilibrelor financiare.2.3. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii.2.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor: de structură, de finanţare, derotaţie, de rentabilitate.2.5. Analiza relaţiei dintre rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţiifinanciare. Efectul de levier financiar.2.6. Analiza şi evaluarea riscului de faliment.Capitolul 3: CONCLUZII FINALE3.1. Punctele tari.3.2. Punctele slabe.
  • 247. Analiză financiară aprofundată248Bibliografie1. Arcimeles C-H. (d), Saulquin J.Y., Finance appliqueé - Analyse financière ,2eédition, Vuibert, Paris, 1998.2. Ballada S., Coille J. C. Outils et mécanismes de gestion financière, Ed.Maxima, Paris, 1996.3. Boulding K. E., Economic Analysis, Vol.I, New-York, 1966.4. Bowlin O., Martin J., Scott D., Guide to Financial Analysis, Mc. Graw-HillBook Company, New-York, 1986.5. Cohen E., Analyse financière, Ed. Economica, Paris, 1990.6. Collasse B., Gestion financière de lentreprise, Ed. P.U.F, Paris, 1991.7. Depallens G., Jobard J. P., Gestion financière de lentreprise, 10eédition, Ed.Sirey, Paris, 1990.8. Deprez M., Duvant M., Analyse financière, Techniplus, Paris, 1993.9. Duţescu Adriana, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea StandardelorInternaţionale de Contabilitate, Ed: CECCAR, Bucureşti, 2001.10. Eglem J.Y., Philipps A., Raullet C., Analyse comptable et financière, Ed.Dunod, Paris, 1986.11. Erik de La Villeguérin, Dictionnaire fiduciaire financier, La VilleguérinEditions, Paris, 1991.12. Foster G., Financial Statement Analysis, Prentice-Hall, New- York, 1986.13. Frois G. Abraham, Economie Politique, 2eéd., Ed Economica, Paris,1984.14. Goffin R., Analyse microéconomique, Ed.Dalloz, Paris, 1993.15. Granier R., Giran J.P., Analyse économique, Ed. Economica, Paris, 1984.16. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, ed. II-a,Ed. Economică, Bucureşti, 1999.17. Keiser Anne-Marie, Gestion financière, E.S.K.A., Paris, 1998.18. Langlois G, Mollet M., Analyse comptable et financière, Editions Foucher,Paris, 1992.19. Lecaillon Jacques, Analyse microéconomique, Ed. Cujas, Paris, 1993.
  • 248. Analiză financiară aprofundată 24920. Levy A., Management financier, Ed. Economica, Paris, 1993.21. Mailler J., Remilleret M., Analyse financière de lentreprise, CLEF, Paris,1986.22. Mollet Michèle., Choisir et construire son tableau de financement, EditionsFoucher, Paris, 1992.23. Pappas J L., Hirschey M., Managerial Economics, New-York, 1983.24. Petrescu Silvia, Diagnostic economic financiar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004.25. Peyrard Josette, Analyse financière. Vuibert gestion, Paris, 1993.26. Pilverdier-Latreyte Josette, Finance dentreprise, Ed. Economica, Paris, 1993.27. Richard J., Analyse financière et audit des performances, La VilleguérinEditions, Paris, 2eedition, 1993.28. Samuelson P., Foundations of Economic Analysis, New-York, 1955.29. Ternisien M., Comprendre lentreprise par les flux, La Villeguérin Editions,Paris, 1990.30. Teulié J., Analyse financière de lentreprise, Ed. Cujas, Paris, 1992.31. Thibaut J. P., Le diagnostic dentreprise, Ed. Dunod, Paris, 1990.32. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 2000.33. Yadolah Dodge, Mathématiques de base pour économistes, Editions EDESCH-2000 Neuchâtel, 1987.34. *** Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Ed.Economică, Bucureşti, 1994.35. *** Ministerul Finanţelor Publice, Ghid practic de aplicare a StandardelorInternaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureeşti, 2001.36. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.94/2001 pentru aprobareaReglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cuStandardele Internaţionale de Contabilitate.37. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.306/2002 pentru aprobareaReglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene.