analiza financiara aprofundata

13,153 views
12,783 views

Published on

0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
13,153
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
14
Actions
Shares
0
Downloads
446
Comments
0
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

analiza financiara aprofundata

  1. 1. UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” IAŞIFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILORSILVIA PETRESCUANALIZĂ FINANCIARĂAPROFUNDATĂCONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZSTUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREAAUDIT ŞI MANAGEMENT CONTABILIAŞI - 2005
  2. 2. Analiză financiară aprofundată 3IntroducereAbordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderiiprin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţiieconomice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct înperformanţele financiare ale întreprinderii.Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, ametodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analizafinanciară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sintezăşi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între fenomenul economic şireflectarea lui în decizia financiară.În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiarăaprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc bazateoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice – studii de caz-careilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii financiare necesareelaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi.Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiarepe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anualeale întreprinderii – folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul derezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizândevaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii,indiferent de domeniul de activitate.Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, caetapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şi abilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate.În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspecteleteoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvareşi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnosticfinanciar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii.Manualul se adresează absolvenţilor de la facultăţile de profil economic
  3. 3. Analiză financiară aprofundată4care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate laSpecializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de laînvăţământul post-universitar şi de masterat în domeniul financiar contabil,Specializarea Contabilitate şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şicandidaţilor la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egală măsurăel poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şifinanciar-bancar.Ne exprimăm convingerea că lucrarea este perfectibilă şi apreciem cabinevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.Prof. univ. dr. Silvia PetrescuFacultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorUniversitatea “A. I. Cuza” Iaşi
  4. 4. Analiză financiară aprofundată 5CUPRINSIntroducere...........................................................................................................3CUPRINS................................................................................................................5CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare ...................................91.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare ................................................91.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiară ..........................................131.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiare..........................151.4. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare ...................................191.5. Metodologia analizei financiare..................................................................231.7. Etapele analizei financiare..........................................................................29CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe bazacontului de rezultat..............................................................................................302.1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şipierdere ..............................................................................................................302.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune.............................332.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ........352.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri................................................................372.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiului......................................................432.2.1.3. Analiza valorii adăugate ...............................................................472.2.1.4. Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei .................2.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea....602.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării ..........................622.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor....................................................662.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor.............................672.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare ......................................................702.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri..................................72
  5. 5. Analiză financiară aprofundată62.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei.............................772.4. Analiza marjelor de rentabilitate.................................................................812.5. Analiza rezultatului din exploatare.............................................................832.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri...............................................862.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute..................................862.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri..............................882.7. Analiza ratelor de rentabilitate....................................................................902.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate .................................912.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ..............................912.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale...........................942.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor .............................................962.8.1. Analiza cost – volum - profit ...............................................................972.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor 1032.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare.................................................1032.8.2.2. Evalurea riscului financiar..........................................................1052.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)..................................................1072.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare.................109CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.............................................................................................................................1103.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei financiare..........................................1103.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ..........................................1113.3. Analiza echilibrelor financiare..................................................................1193.3.1. Analiza situaţiei nete..........................................................................1213.3.2. Analiza fondului de rulment ..............................................................1253.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment ............................................1283.3.4. Analiza trezoreriei..............................................................................1303.3.5. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională.........................1323.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios).........................................1363.4.1. Analiza ratelor de structură a bilanţului.............................................1363.4.2. Analiza ratelor de finanţare; structura finanţării................................1403.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ .................................1433.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate; riscul financiar ................................145
  6. 6. Analiză financiară aprofundată 73.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii............................................................1553.6. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate)............................................1623.7. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante........................................1723.7.1. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante.............................1723.7.2. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante ..............1743.8. Indicatori specifici analizei bursiere.........................................................179CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri............................................1844.1. Fluxuri de fonduri în întreprindere ...........................................................1844.2. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie.......................1884.3. Analiza fluxurilor de numerar...................................................................1924.4. Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri .....................................1964.5. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri.............................................2074.5.1. Analiza rentabilităţii economice ........................................................2104.5.2. Analiza rentabilităţii financiare .........................................................2134.5.3. Rentabilitatea financiară şi îndatorarea..............................................215Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223Bibliografie .........................................................................................................248
  7. 7. Analiză financiară aprofundată8
  8. 8. Analiză financiară aprofundată 9CAPITOLUL 1BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE1.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiareDicţionarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşteAnaliza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei uneiîntreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea, pornind de la bilanţ,contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau carepot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său.Parte componentă a analizei economico-financiare, analiza financiarăeste inclusă în categoria analizelor cu scop special, care a apărut şi s-a dezvoltatmai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Printre factoriicare au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fiamintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni; creşterea rolului băncilor şiinstituţiilor financiare în economie.Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţiloranonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentruasigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci, indiferent de evoluţiasituaţiei financiare a întreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelorrămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. Analiza financiară se limitadoar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii.În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilornu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic şi contabil deprofit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în
  9. 9. Analiză financiară aprofundată10funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordaremodernă a analizei financiare, care tinde să devină un sistem de tratare ainformaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilorfinanciare. Rolul acestei discipline a crescut, în sensul că ea nu se limitează numaila date financiare, dar integrează date economice şi bursiere, iar rezultateleanalizei sunt integrate în modele financiare, necesare elaborării previziunilor.Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze:1. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilorde talie mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani, ceea ce a impusbăncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analizămai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite.2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-platăle-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar, deoarecenoţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiuluiechilibrelor financiare şi costului capitalului, indiferent de provenienţa lui.4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflaţia, variaţiilecursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii.5. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehniciadaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile alediferitelor ţări.Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelordiverşilor utilizatori, în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes.Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii,acţionarii actuali si potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale,analiştii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind:gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzulunui credit, achiziţia totală sau parţială a întreprinderii.Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar,parte a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcţiuneafinanciar-contabilă a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii - analiza
  10. 10. Analiză financiară aprofundată 11internă – sau din exterior de către organisme specializate, financiar-bancare, saude specialişti independenţi (analişti financiari) - analiza externă – conduce ladiagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverşilorutilizatori interni sau externi,.1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorulîntreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizeazăaspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul. Ea are la bază datecare permit efectuarea unor studii de fineţe, având mai multe obiective:a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii, prinurmărirea echilibrelor financiare, a rentabilităţii, solvabilităţii şi riscului financiar.b) Pe această bază, se vor orienta deciziile de investiţii, de finanţare, dedistribuire a dividendelor, elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile,cheltuielile financiare, trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii.c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne.d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară estefundamental pentru gestionari (manageri), clarificând nu numai politicafinanciară, ci şi politica economică generală a întreprinderii care motiveazăcomportamentul actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi.2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii – particulari sau întreprinderi –sunt direct interesaţi în creşterea valorii întreprinderii, deoarece ei investesccapitaluri supuse la riscuri. Remunerarea acţionarilor este constituită prindividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. În concepţia unor autori (F.Modigliani şi M.H.Miller), valoarea acţiunilor este dependentă de profit,independent de dividende, în timp ce alţi autori (M.Gordon, E.Shapiro) considerăcă acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelorestimate.În practică, investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate deîntreprindere, fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul peacţiune şi plus-valoarea în capital), cât şi în rentabilitatea imediată prin studiulpoliticii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase.Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate alîntreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici, fiind interesaţi în îndatorarea
  11. 11. Analiză financiară aprofundată12acesteia, capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor.3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid înbănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilorlor, aceasta se utilizează şi de către întreprinderile care consimt să ofereîmprumuturi sau avansuri altor întreprinderi, sau care vând pe credit. Analizadiferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung:a) Pe termen scurt, creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii,adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt, dar nurămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesaţi demărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment.b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate,băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii, decare depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. Ei sunt interesaţi demărimea datoriilor, posibilitatea de rambursare, capacitatea de autofinanţare aîntreprinderii, precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat.c) Pe termen scurt şi pe termen lung, creditorii sunt interesaţi de structurafinanciară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar(raportul datorii-capitaluri proprii).4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditoricomerciali, interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordareade facilităţi, vizează solvabilitatea întreprinderii, clienţii interesaţi în colaborareape termen lung, vizează evaluarea continuităţii întreprinderii.5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite,întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. Maimult, regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva dea participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. Aceasta creează interesulsalariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt, dar şi păstrarea locurilor demuncă prin echilibrul financiar pe termen lung, care să asigure perenitateaîntreprinderii şi evitarea riscului de faliment.6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să seasigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitateaanumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare, cum ar fi de exemplu politica în
  12. 12. Analiză financiară aprofundată 13domeniul amortismentelor.7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilorîntreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiazăinformaţiile economice şi financiare, ţin legătura cu serviciile financiare aleîntreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evaluaacţiunile pe piaţa financiară. Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectivdocumentele, punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pecare au efectuat-o, evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şiriscuri, care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar.Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentrurelaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate.1.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiarăConform definiţiei date de Dicţionarul fiduciar financiar francez,Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituieansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare aleîntreprinderii, ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la celmai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constantal utilizării corecte şi eficiente a fondurilor, ca principala restricţie a rentabilităţii.Cu alte cuvinte, gestiunea financiară urmăreşte adaptarea în fiecaremoment a resurselor şi utilizărilor de fonduri, ţinând seama de funcţiuneaindustrială şi comercială a întreprinderii, de situaţia sa particulară şi de evoluţiaconjuncturii economice.Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează maiales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelorpe termen scurt, gestiunea încasărilor la termen, situaţia finanţării şi autofinanţării.Oiectivele gestiunii financiare, adesea contradictorii, situiază pe primulloc securitatea întreprinderii, nu numai solvabilitatea, respectiv, capacitatea de aface faţă scadenţelor, dar şi flexibilitatea, adică o structură financiară care să lasesuficientă supleţe gestiunii, furnizându-i fondurile necesare exploatării curente, curiscurile aferente.Pe de altă parte, rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea
  13. 13. Analiză financiară aprofundată14dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilorproprii. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsiriiunui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale aîntreprinderii.Analiza financiară, ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şimijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vedereaadoptării unor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţieifinanciare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategieiîntreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază agestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelorîntreprinderii, în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor, în studiul fluxurilorfinanciare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor.Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare,atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile,finanţarea şi repartizarea profitului), cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termenscurt (deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare).Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercitareacontrolului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada:Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiuneÎn prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil,aceasta integrând studiul mediului întreprinderii, prin analiza tendinţelor evoluţieisectorului şi a domeniului concurenţial.Utilizată într-o optică de investiţii bursiere, analiza financiară serveşte laevaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale, prin acordarea uneivalori întreprinderii, care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie încazul întreprinderilor cotate la bursă.În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional, analiza financiarăeste tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic.
  14. 14. Analiză financiară aprofundată 151.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiareAnaliza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptatescopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar; parte a diagnosticuluieconomico-financiar, alături de diagnosticul contabil, fiind orientat în special sprerentabilitatea şi riscurile întreprinderii.Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de acunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizeazărecunoaşterea anumitor boli după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelorşi instituirii terapiei necesare vindecării. În acest scop se parcurg trei etape:I. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare.II. Identificarea unei afecţiuni, ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis.III. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate.Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, procedeazăîn acelaşi mod, având câteva obiective generale:1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţiafinanciară şi a performanţelor întreprinderii;2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii;3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unoracţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei.Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţiifinanciare a întreprinderii, punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare,prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente şi viitoare ce decurg din situaţiafinanciară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor.Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselorutilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic.Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere alacţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (angajaţi şi manageri).Astfel, diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizeazărăspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte:1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioadaexaminată şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.
  15. 15. Analiză financiară aprofundată162) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelorfolosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă.3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceastaeste echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprtfinanciar convenabil.4) Riscurile: care sunt ele, dacă întreprinderea prezintă puncte devulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu.Dacă se urmăreşte creşterea, se verifică dacă întreprinderea are suficienteresurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentăfără riscul de a dezechilibra structurile financiare. De asemenea se verifică dacăîntreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii, ceea ceimpune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite.Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat eleîntre partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelorîntreprinderii, care se reflectă în echilibrul financiar. Aici se urmăreşte în primulrând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate, în sensulaptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung,ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii.În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea,ceea ce impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriuşi a datoriilor. Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate, aparerentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile.În al treilea rând, trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei saleîntreprinderea a ştiut să-şi menţină echilibrul financiar, ceea ce impune studiereafluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciţii. Aici intereseazăcare au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiţiicorporale, necorporale, financiare, rambursarea împrumuturilor) şi de ce noiresurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite).Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii înfinanţarea creşterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxurifinanciare, continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică, pentru aprevedea evoluţia structurilor financiare.
  16. 16. Analiză financiară aprofundată 17Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiarexterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel:Obiectivul Utilizatorul Analiza vizează ExecutantulCredite bancare Banca Solvabilitatea Specialiştii băncii creditoareCredit inter -- întreprinderiFurnizorul Echilibrul financiar petermen scurtDepartamentul specializatal furnizorului.DescoperirebancarăBancacreditoareEchilibrul financiar petermen scurtServiciile specializate alebăncii creditoare.Împrumut petermen lungBancacreditoareEchilibrul financiar peterm. scurt + Planul definanţare previzional.Serviciile specializate alebăncii sau creditorului.Introducere labursăAcţionarii Rentabilitatea poten -ţială pentru acţionariServciile specializate alebăncilor; Analiştii financiari.PrivatizareaîntreprinderiiStatul;InvestitoriiSituaţia financiarăactuală; Rentabilitateapotenţială pentrustudiul de evaluare.Cabinetele de audit şi decomisari de conturi; Serviciilespecializate ale băncilor;Specialiştii evaluatori.Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiarparcurge mai multe etape succesive complementare:I. Analiza creşterii întreprinderiiÎn această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatarea întreprinderii, independent de funcţiunea financiară, în trei timpi succesivi:1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri, producţia exerciţiului, valoarea adăugată,marja comercială şi a elementelor componente, cu următoarele precizări:a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra deafaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuricostisitoare şi generatoare de depreciere);b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate, supra-evaluareaei dă o imagine eronată asupra rezultatului.2) Mijloacele puse în operă: personalul; capitalul economic.3) Rezultatele obţinute: Excedentul brut al exploatării, rezultatul exploatării,rezultatul curent, rezultatul brut şi net al exerciţiului.Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni
  17. 17. Analiză financiară aprofundată18(financiară, comercială).II. Analiza rentabilităţiiExaminarea rezultatelor în sine nu este suficientă; numai din confruntarearezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poateaprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi a altor funcţiuni:1) Marjele brute şi nete de rentabilitate;2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară.III. Echilibrul structurilor şi strategia financiarăCreşterea este o sursă de dezechilibre; fluxurile de operaţiuni se voracumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii, iaracumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puţin armonios, ceea ceimpune aprecierea nivelului echilibrului financiar:1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier;2) Determinarea independenţei financiare;3) Acoperirea capitalurilor investite;4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii, finanţarea investiţiilorIV. Aprecierea şi evaluarea riscurilorNatura creşterii întreprinderii, nivelul rentabilităţii, dezechilibreleacumulate produc un ansamblu de riscuri, dintre care, unele anunţă falimentul iaraltele, fragilitatea întreprinderii, ceea ce impune următoarele analize:1) Analiza riscului economic;2) Analiza riscului financiar;3) Analiza riscului de faliment.V. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe.În concluzie, diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiareorientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilorinvestite şi a riscurilor, aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiareşi a gradului de autonomie, pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşiîntrerupe activitatea, îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt.Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pebaza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit, iar investitorul îlpoate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor.
  18. 18. Analiză financiară aprofundată 191.4. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiareO analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnosticfinanciar, care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziunifinanciare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite dinsituaţiile financiare ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Eatrebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii:informaţii generale pe plan economic, fiscal şi monetar;informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea;informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii.Informaţiile generale privesc conjunctura economică - situaţia generală aeconomiei la un moment dat, ştiut fiind că rezultatele întreprinderii suntinfluenţate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea)economică generală pot determina creşterea (reducerea) activităţii, a beneficiuluişi a cursului acţiunilor la bursă.Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la:natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producţie, care auincidenţă asupra rentabilităţii, rotaţiei stocurilor, mijloacelor de finanţare.Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii şipublice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinseperiodic sau la cerere.Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentativeale unei imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentată parteneriloreconomici şi sociali interni şi externi:1) Partenerii interni:a) Managerii, al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investiteşi a perenităţii întreprinderii, prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie.b) Salariaţii, dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii,sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii.2) Partenerii externi:a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali, care doresc să-şi minimizezeriscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile, sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei
  19. 19. Analiză financiară aprofundată20risc-beneficiu. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă deîntreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată,diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate.b) Instituţiile financiare, precum băncile şi alte organisme de creditare, doresc să-şi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţatîntreprinderii, fiind interesaţi de indicatorii de performanţă, de riscurile financiareşi de capacitatea de rambursare a acesteia.c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţiipentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale.d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentrucolaborări pe termen lung.e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului, a rezultatuluişi a situaţiei financiare a întreprinderii, deoarece trebuie să opereze prelevări şi săverse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscaledirecte, care sunt considerate drept surse de finanţare.Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată decontabilitatea generală, care oferă informaţiile necesare analizei financiare prindocumente de sinteză (conturi anuale) – Situaţiile financiare anuale - ce sebazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneştiarmonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale deContabilitate (IAS 1): O.M.F.P. 94/2001 şi O.M.F.P. 306/2002 care cuprindurmătoarele documente egale ca importnţă:1. Bilanţul;2. Contul de profit şi pierdere;3. Situaţia modificării capitalurilor proprii;4. Situaţia fluxurilor de numerar;5. Politici contabile şi note explicative.Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii desprepoziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderiiîn exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual, alături de raportuladministratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor).Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi
  20. 20. Analiză financiară aprofundată 21prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind săfie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţanecesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor.Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la unmoment dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă,sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispuneîntreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată,indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiuluifinanciar.Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispuneîntreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţinacţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (deexploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului.Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sauactiv imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, suntprezentate în activul bilanţului.Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitateade a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale desprecapacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente denumerar şi despre necesităţile viitoare de resurse.Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv,cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat,contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux.El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intrăca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies caşi cheltuieli (fluxul de ieşiri).Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă,cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare,financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor(profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi.Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţaîntreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin
  21. 21. Analiză financiară aprofundată22aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prinutilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabileascăgradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse.În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă detabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de laun exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerutde reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală abilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă.Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele maiimportante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central îneconomiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiindpreferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat.Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pecare le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşital exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere acapitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea).Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitateaîntreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea deexploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora.Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele deîntocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şidetaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportarefinanciară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatoricare nu sunt prezentate în altă parte.Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic,trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şiîmpreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului ContabilGeneral, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatuluiîntreprinderii în exerciţiul financiar încheiat.Situaţiile financiare anuale oferă date şi informaţii pentru două abordări:1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat;2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.
  22. 22. Analiză financiară aprofundată 231.5. Metodologia analizei financiareAnaliza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilorcontabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţiafinanciară şi a-i înţelege evoluţia, în cadrul metodologiei generale a analizeieconomico-financiare, foloseşte, o serie de instrumente şi mijloace specificeadaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticuluifinanciar.Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu detrepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilorcauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi.Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune:1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativăcare vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie decare pot exista:a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinânduneia sau mai multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice;b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe;c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu;d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii.Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoareşi interpretată prin prisma factorilor de influenţă.2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analizăcalitativă, deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte carepermite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigurăprofunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificăriiindicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi interpretaţi.Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii:a) după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţiereaabaterilor de la tendinţa generală a acestora;b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte localizareacauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;
  23. 23. Analiză financiară aprofundată24c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmărescelementele sau factorii determinanţi.Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe caledeductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează,factori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii:a) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factoricantitativi, calitativi şi de structură;b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi;c) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort;d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi;e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi;f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili;g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili;h) După importanţă: factori principali şi factori secundari.Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii ceimai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate.3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare aacţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care serealizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoriafără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles.Ca treaptă metodologică de cunoaştere, treapta a impune precizareasistemului de legături cauzale între factori şi cuantificarea influenţei lor.Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegeriiprocedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri de legături:a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice);b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice).În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prinanaliză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate.În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul învederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelareafenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1).4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la
  24. 24. Analiză financiară aprofundată 25general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un totunitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceeace este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuindseparate de cele nesemnificative, colaterale.Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinutşi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contradicţii,astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun,pentru înlăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentruîmbunătăţirea performanţelor.1.6. Procedee specifice analizei financiareDin metodologia generală a analizei economico-financiare în analizafinanciară se utilizează mai multe procedee şi metode, din care unele aparţinanalizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne.Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare adocumentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament acontului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-aextins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelorutilizate în scopul atingerii obiectivelor.Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderiia favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea deechilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţulfinanciar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prinfluxuri, care completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total.Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim:Compararea situaţiilor financiareCompararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice,permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru aextrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precumşi în spaţiu cu unităţi similare.Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început deperiodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în
  25. 25. Analiză financiară aprofundată26cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţiereatrendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesitădate şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive.Comparaţiile în spaţiu, între întreprinderi din acelaşi sector permitîntreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţeleşi slăbiciunile în raport cu concurenţii.Analizele comparative în timp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţăde un criteriu de referinţă, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impuneefecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate decuantificare a influenţei factorilor.Metoda de analiză prin rate (Ratios)În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus =calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent,rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între douămărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, dincontul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat.Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau subformă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii maisemnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau dateleextracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între elepentru a obţine o rată semnificativă.După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistulfinanciar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să leevidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a.Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 deani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmăreascăprogresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însăvorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închidereaexerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere.Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferindde multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o deciziefinanciară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind
  26. 26. Analiză financiară aprofundată 27suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite îndinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cuvalori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare.Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoaşterea cât maibună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reală a performanţelor şi dificultăţilorsale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerinţe de bază:1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşiunităţi.2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente, între care trebuie săexiste relaţii directe.3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard.Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar,dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează îngeneral dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) saustructura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a.Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie deorganismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general:activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şifinanţarea; structura financiară şi riscurile.Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzândbaterii de rate care cuprind:1) Rate de analiză a factorilor de producţie;2) Rate de gestiune şi de rentabilitate;3) Rate de exploatare;4) Rate financiare.Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principaliiindicatori economico-financiari următorii indicatori sub formă de rate:I. Indicatori de lichiditate:1) Lichiditatea generală;2) Lichiditatea imediată.II. Indicatori de risc:
  27. 27. Analiză financiară aprofundată281) Gradul de îndatorare;2) Acoperirea dobânzilor.III. Indicatori de activitate:1) Viteza de rotaţie a stocurilor;2) Număr de zile de stocare;3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi;4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori;5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate;6) Viteza de rotaţie a activelor totale.IV. Indicatori de profitabilitate:1) Rentabilitatea capitalului angajat;2) Marja brută din vânzări.Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la:1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţeledeciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară;2) Efectuarea de comparaţii în timp pentru a studia evoluţia situaţiei financiare;3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilorrate cu ratele medii ale întreprinderilor similare.Metoda analizelor specificeÎn funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie demetode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii,analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întreprinderii, analizastructurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri,analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a.Utilizarea instrumentului informaticEfectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesulşi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii:1) Stocarea datelor;2) Calculul ratelor;3) Determinarea echilibrelor financiare;4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară;5) Efectuarea analizelor de sensibilitate şi a simulărilor.
  28. 28. Analiză financiară aprofundată 291.7. Etapele analizei financiareEfecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnosticfinanciar complet presupune parcurgerea mai multor etape:1) Etapa preliminarăPentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii, se vorprezenta informaţii privind: sectorul de activitate; evoluţia cifrei de afaceri înultimii 4-5 ani; rentabilitatea (rata creşterii beneficiului brut şi net, ratarentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile, îndatorareatotală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului, ş.a.2) Examinarea situaţiei financiare presupune:a) Analiza contului de rezultat, care pune în evidenţă solduri semnificative privindactivitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG).Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şievoluţia lor, cu reflectarea în costuri a consumului de resurse.b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional, care vizează evoluţia structuriifinanciare, situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor.c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie).Acesta constituie un examen al politicii de investiţii, de finanţare şi dedistribuire a profitului net, care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiareşi a fluxurilor de trezorerie.3) Formularea diagnosticului financiarÎn sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultateleanalizei financiare să fie valorificate diferit, în funcţie de utilizator, vizândrăspuns la întrebări de natură financiară, economică, fiscală, juridică.O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară, cum ar ficererea de credite pe termen scurt şi lung, achiziţia de acţiuni, emiterea de noiacţiuni, noi investiţii, sau din contra, dezinvestirea.Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipotezecare trebuie să se bazeze pe informaţii economice, financiare, şi monetare diverse,în scopul efectuării unor previziuni financiare, prin extrapolarea trecutului, carepoate conduce la mai multe variante de decizii financiare.
  29. 29. Analiză financiară aprofundată30CAPITOLUL 2ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞIRISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT2.1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şipierdereRentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitateaîntreprinderii de a obţine profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivulmajor al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii(acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi creşterea valorii sale, pentru asigurareapropriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurareaunei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producţie şi acapitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă.Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatulaşteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noisurse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor,asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afacerirezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depusereflectate în cheltuielile aferente.După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi, înanaliza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care seexprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute seobţin sub forma unor marje, (diferenţe) între venituri şi cheltuieli, iar indicatorii înmărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şicheltuielile sau capitalurile utilizate.Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate alîntreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers,rentabilităţi slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizează real gradul de
  30. 30. Analiză financiară aprofundată 31rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau autilizării capitalurilor.Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultatProfit şi pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, carecuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând dela ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul net al contului (creditor saudebitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii, respectivcapacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarearesurselor existente.Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : dupănatură şi după funcţii (destinaţie). În prima variantă contul de rezultat este redatsub formă de tabel, în debit înregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile.Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permitedeterminarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează:Debit Contul de profit şi pierdere CreditCheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare(+) A. Rezultatul din exploatare (-)2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare(+) B. Rezultatul financiar (-)(+) C. Rezultatul curent (A+B) (-)3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare(+) D. Rezultatul extraordinar (-)Cheltuieli totale Venituri totale(+) E. Rezultatul brut (C+D) (-)Impozit pe profit(+)F. Rezultatul net al exerciţiului (-)Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferăformatul contului după natură în listă, dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatuluidin exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie.
  31. 31. Analiză financiară aprofundată32Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambululanalizei rentabilităţii, al analizei financiare, al diagnosticului financiar şi alevaluării întreprinderii. Pornind de la rezultat, se defineşte capacitatea deautofinanţare a întreprinderii, autofinanţarea şi conceptul de cash-flow, care suntla originea conceptului de flux de trezorerie.De exemplu, rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderiianalizate sunt redate în Tabelul 1:Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdereTabelul 1Nr. Venituri, cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Venituri din exploatare - total 535108 700425 + 165317 130,92. Cheltuieli de exploatare - total 432100 605817 + 173717 140,23. Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) + 103008 + 94608 - 8400 91,84. Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,15. Cheltuieli financiare 55309 30960 - 24349 55,96. Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) - 52212 - 25319 + 26893 48,57. Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) 50796 69289 + 18493 136,48. Venituri extraordinare - - - -9. Cheltuieli extraordinare - - - -10. Rezultatul extraordinar - - - -11. Venituri totale (1 + 4 + 8) 538204 706066 + 167862 131,212. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) 487408 636777 + 149369 130,613. Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) 50796 69289 + 18493 136,414. Impozitul pe profit (I) 10128 17905 + 7777 176,815. Cota procentuală de impozit (i)(%) 19,94 25,84 + 5,90 129,616. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 40668 51384 + 10716 126,317. Numărul de acţiuni (mii) 59200 295996 + 236796 500,018. Rezultatul net pe acţiune (bază=diluat) 0,687 0,174 - 0,513 25,3Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şipierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii:
  32. 32. Analiză financiară aprofundată 331. Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8,2 % ca uermare a creşteriimai rapide a cheltuielilor de exploatare (40,2 %) comparativ cu veniturile aferente(30,9 %).2. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54,2 % ca urmare a creşteriiveniturilor financiare cu 82,1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44,1 %.3. Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36,4 % pe seama reducerii pierderiifinanciare menţionate , deşi beneficiul din exploatare s-a redus.4. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şirezultatul brut, care a crescut cu 36,4 %, fiind consecinţa creşterii mai rapide aveniturilor totale (31,2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30,6 %).5. Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26,3 %, mai puţin decât rezultatul brut,ca urmare a creşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76,8 %).6. Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiulnet pe acţiune cu aproape 75 %.7. Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiunediluat.2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de GestiuneContul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizatepentru a obţine indicatori necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilorintermediare de gestiune (Cascada SIG).Aceste solduri, determinate sub forma unor marje, pot fi împărţite îndouă categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate.În partea finală a tabloului se determină două mărimi care, fără a fisolduri intermediare au o mare importanţă pentru caracterizarea situaţieifinanciare a întreprinderii - capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea - soldurireziduale, care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate.Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere alîntreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune– Cascada SIG din Tabelul 2:
  33. 33. Analiză financiară aprofundată34Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de GestiuneTabelul 2Nr. Solduri intermediare de gestiune Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Vânzări de mărfuri (Vmf) 4465 6134 + 1669 137,42. - Costul mfurilor vândute (Chmf) 4158 5350 + 1192 128,73. Marja comercială (Mc)(1-2) 307 784 + 477 155,04. Producţia vândută (Pv) 530551 777384 + 246833 146,55. Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) 535016 783518 + 248502 146,46. Variaţia stocurilor (±ΔS) - 4924 - 89949 - 85025 18267. Producţia imobilizată (Pi) 598 2254 + 1656 376,88. Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) 526225 689688 + 163463 131,09. - Consumuri intermediare (Ci) 292546 380067 + 87521 129,910. Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 - 9) 233987 310405 + 76418 132,611. + Subvenţii de exploatare - - - -12. - Alte impozite şi taxe 5555 8441 + 2886 151,913. - Cheltuieli cu personalul 112265 152105 + 39840 135,514. Excedent brut de exploatare(EBE) 116167 149859 + 33692 129,015. + Alte venituri din exploatare 4418 4604 + 186 104,216. - Ajustare valori imobilizări 10000 50445 + 40445 50417. - Alte cheltuieli de exploatare 7577 9410 + 1833 124,218. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 - 8400 91,819. + Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,120. - Cheltuieli financiare 55309 30960 - 24349 5621. Rezultatul financiar (Rfin) - 52212 - 25319 + 26893 48,522. Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) 50796 69289 + 18493 136,423. + Venituri extraordinare - - - -24. - Cheltuieli extraordinare - - - -25. Rezultatul extraordinar (Rextr) - - - -26. Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 50796 69289 + 18493 136,427. Venituri totale 538204 706066 + 167862 131,228. Cheltuieli totale 487408 636777 + 149369 130,629. - Impozitul pe profit 10128 17906 + 7777 176,830. Rezultatul net (Rnet)(29 - 30) 40668 51384 + 10716 126,3
  34. 34. Analiză financiară aprofundată 352.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitateaDin punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare degestiune caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şicomercializării, care permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute deîntreprindere, materializate în produse finite, semifabricate, prestaţii destinatepieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere:1) Cifra de afaceri (CA) - exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocaziaactivităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei:CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf)+ Producţia vândută (activitatea industrială)(Pv).2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prinactivitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiindelement al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaţiei:Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf).3) Producţia exerciţiului (Pex) - cuprinde bunurile şi serviciile produse deîntreprindere în cursul exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma:Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţiaimobilizată (Pi).4) Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuituleconomic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia:Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) –- Consumurile intermediare (Ci).Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG - activitate:1. Creşterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mairapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137,4 >128,7 %).2. Creşterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46,4 %) s-a datorat atâtcreşterii producţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri.3. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163463 milioane lei (31 %) s-a datorat atâtcreşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate.
  35. 35. Analiză financiară aprofundată364. Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32,6 %) a fost consecinţacreşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilorintermediare (131 > 129,9 %).Aceste solduri intermediare de gestiune, ca indicatori valorici aiactivităţii de producţie şi comercializare, rezultă din evaluarea bănească avolumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p):Q = Σ q · pGradul de realizare a valorii producţiei (IQ) este influenţat atât dedinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip):100100100001101 IpIqpqpqQQIQ ⋅=⋅⋅⋅=⋅=∑∑ (%).Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală aindicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p), fie calcululmărimii reale a volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor:10001⋅⋅⋅=∑∑pqpqIq sau:IpQrealQ1= , în care: 1000111⋅⋅⋅=∑∑pqpqIp .În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %, creşterea reală aindicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher:1001100111⋅+−=⋅⎟⎠⎞⎜⎝⎛−++=RiRinomCrRinomCrCr (%),în care:Cr = Creşterea reală;Cr nom = Creşterea nominală.De exemplu, la o creştere nominală de 50 %, şi o rată a inflaţiei de 30 %,creşterea reală (Cr) a indicatorului este de : %,Cr 4151003013050=⋅+−= .La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %, creşterea reală este diferenţa:Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei.
  36. 36. Analiză financiară aprofundată 372.2.1.1. Analiza cifrei de afaceriCifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricăreiîntreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în carecondiţionează mărimea profitului şi ratei rentabilităţii.Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii înurma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilorrezultate din livrarea produselor, executarea de lucrări şi prestări de servicii(veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare, mai puţinrabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni devânzare – cumpărare, cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv):CA = Pv = ∑ [q (S)] · pîn care:q = Volumul fizic al vânzărilor;S = Structura vânzărilor;p = Preţul de vânzare unitar.La unităţile cu profil comercial, cifra de afaceri cuprinde veniturile dinvânzările de mărfuri:100ARVmfCA⋅== ,în care:R = Volumul mărfurilor desfăcute;A = Cota medie de adaos comercial.La întreprinderilor cu activitate complexă, de producţie şi comercială,cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf):CA = Pv + Vmf.Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea deproducţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf), care reflectă valoareabunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf), semifabricatele (Sv) destinatevânzării, lucrările executate şi serviciile prestate (Li), chiriile, locaţiile de gestiuneşi redevenţele (Clr) încasate:
  37. 37. Analiză financiară aprofundată38Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.În aceste condiţii, cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfăfabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţiei marfă:100⋅=PmfCAGv .Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturineîncasate, ceea ce arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate.Potrivit normelor contabile în vigoare, cifra de afaceri include valoareamărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare, indiferent de gradul de încasare acontravalorii acestora.A. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceriAnaliza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţăcare au fost principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată,cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc.Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pepiaţă în raport cu concurenţii, creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşteriiveniturilor. Cota de piaţă a întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra deafaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt):100⋅=CAtCApCp .Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă, analizaevidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă, conform Tabelului 3:Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceriTabelul 3Nr. Elemente de calcul Exerciţiul financiar Indici StructuraCA(%)crt. (milioane lei) Precedent Curent (%) S0 S11. Producţia vândută 530551 777384 146,5 99,16 99,212. Vânzări de mărfuri 4465 6134 137,4 0,84 0,793. CA netă, din care: 535016 783518 146,5 100 1004. - la Intern 460863 659487 143,1 86,14 84,175. - la Export 74153 124031 167,3 13,86 15,83
  38. 38. Analiză financiară aprofundată 39Din datele Tabelului 3 se constată următoarele:1. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri, atât pe total, cât şi pe elemente.2. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (peste 99 %).3. În totalul cifrei de afaceri, a crescut ponderea exportului de la 13,86 la 15,83 %.B. Analiza factorială a cifrei de afaceri1. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa:∆ = CA1 - CA0 = 783518 - 535016 = + 248502 mil. lei,2. Factorii de influenţă sunt următorii:∆ = ∆Pv + ∆Vmf,în care:∆Pv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆,3. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa:∆r = ICA – 100 = 146,4 – 100 = + 46,4 %.4. Factorii de influenţă sunt următorii:∆r = ∆rPv + ∆rVm,în care:%,CAPvrPv 1461005350162468331000+=⋅=⋅Δ=Δ ;%,CAVmrVm 3010053501616691000+=⋅=⋅Δ=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:∆rPv + ∆rVm = 46,1 + 0,3 = 46,4 % = ∆r.În concluzie:1. Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prinaccentuarea ponderii exportului cât şi a vânzărilor de mărfuri, care s-au redus capondere, ceea implică aprofundarea factorilor de creştere a cifrei de afaceri pe otreaptă superioară, în funcţie de factorii specifici.
  39. 39. Analiză financiară aprofundată40a) Analiza factorială a producţiei vândute:Modelul de calcul al producţiei vândute, Pv = ∑q(S)·p, permitedeterminarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q), structurasortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p).Efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe baza Tabelului 4Aplicaţia 4: Analiza producţiei vânduteTabelul 4ProduseconvenţionaleCantitateavândută (mii)Preţul unitar(mii lei)Valoarea vânzărilor(milioane lei)q0 q1 p0 p1 Pv0 = q0 . p0 Pv1 = q1 . p1A – tone 271 408 785 800 212221 326501B – bucăţi 4127 5640 45 51 185692 287632C – bucăţi 1638 1944 81 84 132638 163251Total x x 236 373 530551 777384Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii:Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa:Δ = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. leiFactorii de influenţă sunt următorii:Δ = Δq + ΔS + Δp,în care:∆q = ∑[q1(S0)·p0] - Pv0 = Pv0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil. lei;∆S = ∑[q1(S1)·p0] - ∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil. lei;∆p = ∑[q1(S1)·p1] - ∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. lei = ΔModificarea relativă este diferenţa:Δr = IPv – 100 = 146,1 – 100 = + 46,1 %.Factorii de influenţă sunt următorii:ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp,în care:
  40. 40. Analiză financiară aprofundată 41%;,CAqrq 5371005350162005481000+=⋅=⋅Δ=Δ%;,CASrS 0801005350164451000+=⋅+=⋅Δ=Δ%.,CAprp 68100535016458401000+=⋅+=⋅Δ=ΔPrin însumare se verifică egalitatea:Δrq + ΔrS + Δrp = + 37,5 + 0,08 + 8,6 = + 46,1 % = ΔrPv.În concluzie:1.Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi apreţurilor unitare ale produselor.2. Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creştereaponderii produsului A, cu preţul superior preţului mediu (785 > 236).b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri:Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumulmărfurilor desfăcute – rulajul R – (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentualămedie de adaos comercial ( A ), sau marja comercială exprimată procentual:100100100∑ ⋅⋅=⋅=/ASRARVmf ,în care:S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri;A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri.Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelului 5:Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuriTabelul 5Nr. Elemente de calcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. Precedent Curent (±Δ) (%)1. Volum desfaceri (R) –mil. lei 14883 18587 + 3704 125,02. Cota medie de adaos ( A ) - % 30,0 33,0 + 3,0 110,03. Vânzări mărfuri (Vmf) - mil.lei 4465 6134 + 1669 137,4Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele:
  41. 41. Analiză financiară aprofundată42Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa:Δ = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei:Factorii de influenţă sunt următorii:Δ = ΔR + Δ A , în care:( ) 1112100303704100001+=⋅+=⋅−=ΔARRR mil. lei;( ) 557100318587100011+=+⋅=−=Δ⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅ AARA mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf.Modificarea relativă: Δr = IVm – 100 = 137,4 – 100 = + 37,4 %.Factorii de influenţă sunt următorii:ΔrVmf = ΔrR + Δr A ,în care:2010053501611121000,CARrR +=⋅+=⋅Δ=Δ %;⋅Δ=Δ0CAAAr 10100535016557100 ,+=⋅+=⋅ %.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrR + Δr A = + 0,2 + 0,1 = + 0,3 % = ΔrVmf.Deci, veniturile din vânzările de mărfuri au crescut atât prin creştereacantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial.Sistemul factorial al cifrei de afaceri este următorul:∆q = + 200548 mil. lei∆Pv = + 246833 ∆S = + 445 mil. leimil. lei ∆p = + 45840 mil. lei∆ = + 248502mil. lei ∆R = + 1112 mil. lei∆Vmf = + 1669mil. lei ∆ A = + 557 mil. lei
  42. 42. Analiză financiară aprofundată 432.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiuluiProducţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensioneazăîntreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilăşi necesară în analiza volumului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung, undefinalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţăproducţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare.Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse deîntreprindere, indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiindapreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar.Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest soldintermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cuproducţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi):Pex = Pv + Ps + Pi.Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate lapreţ de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite,semifabricate, producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurilefinale (Sf), respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si), adicăSoldul debitor al contului 711:∆S = Sf – Si.Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fidestinate pieţei, ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizărilecorporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prinefort propriu.Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unuiexerciţiu financiar, producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţiielementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţiavândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA), producţia stocată,care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi producţia imobilizatăsunt evaluate în costuri de producţie.Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de
  43. 43. Analiză financiară aprofundată44diviziune, aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6):Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiuluiTabelul 6Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Producţia vândută - Pv 530551 777384 + 246833 146,52. Producţia stocată (± ΔS) - 4924 - 89949 - 85025 18263. Sold C ct 711(+)(Sf) 50069 29637 - 20432 59,24. Sold D ct 711(-)(Si) 54993 119586 + 64593 217,55. Producţia imobilizată - Pi 598 2254 + 1656 376,86. Producţia exerciţiului - Pex 526225 689689 + 163464 131,1Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele:Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa:Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil leiFactorii de influenţă sunt următorii:A. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi,în care:ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;ΔPs = Ps1 – Ps0 = - 89949 – (- 4924) = - 85025 mil. lei;ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. lei = ΔAbaterea relativă este diferenţa:Δr = IPex – 100 = 131,1 – 100 = + 31,1 %.Factorii de influenţă sunt următorii:Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi,în care:%;,PexPvrPv 9461005262252468331000+=⋅+=⋅Δ=Δ%;,PexPsrPs 116100526225850251000−=⋅−=⋅Δ=Δ
  44. 44. Analiză financiară aprofundată 45%,PexPirPi 3010052622516561000+=⋅+=⋅Δ=Δ .Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46,9 – 16,1 + 0,3 = + 31,1 % = Δr.B. Treapta a doua: ΔPs = - 85025 mii lei = ΔSf + ΔSi,în care:ΔSf = Sf1 – Sf0 = 29637 – 50069 = - 20432 mil lei;ΔSi = Si0 – Si1 = 54993 – 119586 = - 64593 mil lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔSf + ΔSi = -20432 - 64593 = - 85025 mii lei = ΔPsÎn procente, influenţele se prezintă astfel:ΔrPs = ΔrSf + Δr Si,în care:%,PexSfrSf 83100526225204321000−=⋅−=⋅Δ=Δ%.,PexSirSi 312100526225645931000−=⋅−=⋅Δ=ΔPrin însumare se verifică egalitatea:ΔrSf + ΔrSi = - 3,8 - 12,3 = - 16,1 % = ΔrPs.Sistemul factorial al producţiei exerciţiului este următorul:∆q = 200548 mil.lei∆Pv = + 246833 mil.lei ∆S = 445 mil. lei∆p = 45840 mil. lei∆ = +163464mil.lei ∆Pi = + 1656 mil. lei∆Sf = - 20432 mil.lei∆Ps = - 85025 mil. lei∆Si = - 64593 mil. leiÎn concluzie:1. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163464 milioane. lei a fost consecinţacreşterii producţiei vândute şi a producţiei imobilizate.2. Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ceeace s-a realizat prin reducerea stocurilor finale şi creşterea socurilor iniţiale.
  45. 45. Analiză financiară aprofundată46Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri, cuefecte favorabile asupra veniturilor, dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţieiimobilizate. De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţieiexerciţiului şi elementele cu rol determinant în creşterea acesteia.De exemplu, detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG(Tabelul 1), rezultă următoarele (Tabelul 7):Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiuluiTabelul 7Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Structura producţieicrt. (milioane lei) Precedent Curent S0 (%) S1 (%)1. Producţia vândută (Pv) 530551 777384 100,82 112,722. Producţia stocată (ΔS ±) - 4924 - 89949 - 0,93 - 13,043. Producţia imobilizată (Pi) 598 2254 0,11 0,324. Producţia exerciţiului (Pex) 526225 689689 100 100Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii:1. Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută, peseama căreia a crescut, şi care a depăşit-o ca urmare a creşterii destocajului de la0,93 la 13,04 procente faţă de totalul producţiei exerciţiului.2. Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare, cât şi ca pondere în totalulproducţiei exerciţiului, pe cared a majorat-o corespunzător.Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poatecreşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări, sau princreşterea producţiei stocate.Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderiivânzărilor, ceea ce impune urmărirea atentă a dinamicii acestora.Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unormaterii prime mai scumpe, de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuiecomparată cu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare aîntreprinderii, iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi anicomparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare.
  46. 46. Analiză financiară aprofundată 472.2.1.3. Analiza valorii adăugateProducţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentrudeterminarea valorii adăugate. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului estereprezentată prin producţia exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţiiexterne sub forma unor consumuri intermediare.Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţiarealizată în cursul unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşteoriginea în funcţionarea întreprinderii prin aportul factorilor de producţie şi eareprezintă valoarea adăugată produsă.Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă creareasau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate dela terţi prin activităţile de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ceadaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate, prin utilizareafactorilor de producţie.Întreprinderea produce bunuri şi servicii, dar consumă o parte aproducţiei altor întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ceconsumă în acest scop măreşte valoarea propriei producţii.Din aceste considerente, valoarea adăugată are o importanţă mai maredecât cifra de afaceri, care nu poate oferi singură o imagine adevărată aîntreprinderii; în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri,foarte deosebite după obiectul de activitate , care însă realizează valoare adăugatădiferită, singura care le poate măsura puterea economică reală.Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări(piaţa aval), fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome aleîntreprinderii care caracterizează, mai fidel decât cifra de afaceri, performanţaîntreprinderii.Prin conţinutul său, valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei maisemnificativi ai activităţii întreprinderii, suma valorilor adăugate ale tuturoragenţilor economici constituind produsul intern brut (PIB):∑ Vad = PIB.În activitatea practică, valoarea adăugată constituie atât un instrument de
  47. 47. Analiză financiară aprofundată48analiză cât şi un mijloc de gestiune.Ca instrument de analiză, valoarea adăugată permite apreciereaperformanţelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală aacesteia, contribuţia factorilor de producţie la crearea propriei bogăţii, contribuţiaîntreprinderii la crearea PIB, capacitatea de a-şi asigura prin forţe proprii unanumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică).Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii, mai semnificativ decâtcifra de afaceri, care exprimă veniturile din activitatea de producţie şi comerţ.Utilizată în comparaţii intra-sectoriale, valoarea adăugată poate reflectadiferenţe structurale între întreprinderi similare, prin prisma raportului dintrefactorii de producţie încorporaţi în activitatea economică.Ca mijloc de gestiune, valoarea adăugată caracterizează exploatareaîntreprinderii, fiind utilizată în gestiunea previzională, în controlul de gestiune,precum şi în fiscalitate, pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată.Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode: substractivă şiaditivăA. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivăDupă această metodă, valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintreproducţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de bunuri şiservicii provenite de la terţi:Vad = Pex + Mc – CiMarja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şicostul de cumpărare a mărfurilor (Chmf). Această marjă este suplimentul devaloare adusă de activitatea comercială, fiind o valoare adăugată vândută.La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoareaadăugată este diferenţa:Vad = Pex – Ci.Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior:materii prime, materiale consumabile (Mp), utilităţi (U), alte prestaţii externe(Ape) şi alte cheltuieli materiale (Acm):Ci = Mp + M + U + Ape + Acm.Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe
  48. 48. Analiză financiară aprofundată 49baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit şi pierdere:Aplicaţia 8: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivăTabelul 8Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indicicrt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)1. Vânzări de mărfuri (Vmf) 4465 6134 + 1669 137,42. Chelt. privind mărfurile (Chmf) 4158 5350 + 1192 128,73. Marja comercială (Mc)(1 - 2) 307 784 + 477 155,04. Producţia exerciţiului (Pex) 526225 689689 + 163464 131,15. Consumuri intermediare (Ci) 292545 380068 +87523 129,96. Mat.prime, mat.consumabile (Mp) 219897 296076 + 76179 134,67. Alte cheltuieli materiale (M) 1893 2879 + 986 152,08. Alte cheltuieli din afară (U) 49305 48420 - 885 98,29. Alte prestaţii externe (Ape) 21450 32693 + 11243 152,410. Valoarea adăugată (Vad)(3 + 4 - 5) 233987 310405 + 76418 132,6Din datele Tabelului 8 rezultă următoarele:Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa:Δ = Vad1 – Vad0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil. lei.Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa:Δr = IVad – 100 = 132,6 – 100 = + 32,6 %.Factorii de influenţă sunt următorii:a) Pe prima treaptă:Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi,în care:ΔPex = Pex1 – Pex0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil. lei;ΔMc = Mc1 – Mc0 = 784 – 307 = + 477 mil. lei;ΔCi = Ci0 – Ci1 = 292545 – 380068 = - 87523 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 - 87523 = + 76418 mil. lei = Δ;În procente, influenţele factorilor sunt următoarele:
  49. 49. Analiză financiară aprofundată50ΔrPex = %;,VadPex8691002339871634641000+=⋅+=⋅ΔΔrMc = %,VadMc201002339874771000+=⋅+=⋅Δ;ΔrCi = %.,VadCi437100233987875231000−=⋅−=⋅ΔPrin însumare se verifică egalitatea:ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69,8 + 0,2 - 37,4 = + 32,6 % = Δ.b) Pe treapta a doua:a) Influenţa producţiei exerciţiului:ΔPex =163464 mil.lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi,în care:ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;ΔPs = Ps1 - Ps0 = - 89949 – ( - 4924) = - 85025 mil. lei;ΔPi = Pi1 - Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex;Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:ΔrPv = %;,VadPv51051002339872468331000+=⋅+=⋅ΔΔrPs = 336100233987850251000,VadPs−=⋅−=⋅Δ%;ΔrPi = ,VadPi6010023398716561000+=⋅=⋅Δ%.Prin însumare se verifică egalitatea:ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105,5 - 36,3 + 0,7 = + 69,8 % = ΔrPex.b) Influenţa marjei comerciale:ΔMc = + 477 mil.lei = ΔVmf + ΔChmf,în care:ΔVmf= (Vmf1 – Vmf0) = 6134 - 4465 = + 1669 mil. lei;ΔChmf= (Chmf0 - Chmf0) = 4158 - 5350 = -1192 mii lei.Prin însumare se verifică egalitatea:
  50. 50. Analiză financiară aprofundată 51ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil. lei = ΔMc;Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:7010023398716691000%,+=⋅+=⋅Δ=ΔVadVmfrVmf50-10023398711921000%,=⋅−=⋅Δ=ΔVadChmfrChmfPrin însumare se verifică egalitatea:ΔrVmf + ΔrChmf = +0,7 – 0,5 = + 0,2 % = ΔrMc.c) Influenţa consumurilor intermediare:∆Ci = - 87523 mil. lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm,în care:∆Mp = Mp0 – Mp1= 219897 - 296076= - 76179 mil. lei;∆U = U0 – U1 = 49305 – 48420 = + 885 mil. lei;∆Ape = Ape0 - Ape1= 21450 – 32693 = - 11243 mii lei;∆Acm = Acm0 – Acm1= 1893 - 2879 = - 986 mil. lei.Prin însumare se verifică egalitatea:∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 - 986= -87523 mil lei = ∆Ci;Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele:%,532100233987761791000−=⋅−=⋅Δ=ΔVadMprMp ;301002339878851000,+=⋅=⋅Δ=ΔVadUrU %;84100233987112431000,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadAperApe %;401002339879861000,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadAcmrAcm %.Prin însumare se verifică egalitatea∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = - 32,5 + 0,3 - 4,8 - 0,4 = -37,4 % = ∆rCi.În concluzie:1. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului cât şi marjeicomerciale, majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilorintermediare a diminuat corespunzător valoarea adăugată.

×