Dr. Eric Pearl - Reconectarea                                                                Aprecieri pentru Reconectarea...
Eric Pearl                                                      RECONECTAREA     „C a m edic si neurolog, am fost învăţată...
Eric Pearl  „Aceasta este o carte m inunată, care descrie evoluţia unui  m edic vindecător într-o povestire spirituală, pl...
Părinţilor mei, pentru că m i-au dat viata si                             CUVÂNT ÎNAINTE           curajul de a-i trăi ade...
Eric Pearl                                                                                          RECONECTAREAal cărui m...
13
Eric Pearl                                                      RECONECTAREA.toate nivelurile în natură (e.g., Schwartz, 1...
14   15
Eric Pearlcluziile - pe ale sale - si apoi vă lasă pe voi sa ajungeţi la pro-priile concluzii. Călătoria continuă.       D...
___________________________Eric Pearl                                                                                     ...
Eric Pearl       Mary Kay Adams, pentru sprijinul şi încurajările ei.       Gary Schwartz şi Linda Russek, pentru timpul ş...
RECONECTAREA                           Eric Pearl                CAPITOLUL UNU                                      iminen...
23
Eric Pearl                                                     RECONECTAREA       Nu a funcţionat. I s-au dat să poarte pa...
Eric Pearl                                                                                           RECONECTAREAcorecteze...
Eric Pearl                                                          RECONECTAREA                                          ...
Eric Pearl                                                      RECONECTAREAtrecând de pelvisul mamei, înspre talie, îşi d...
32   33
Eric Pearl                                                       RECONECTAREA. lui fostei lor fiinţe fizice, singurul lucr...
Eric Pearl                                                     RECONECTAREAne trăim viaţa aici, pe Pământ, până ne întoarc...
Eric Pearl                                                      RECONECTAREAtotul. Mama ştia că ajunsese Acasă. Aparţinea ...
Eric Pearl                                                      RECONECTAREA       Poate că, în zilele noastre, găsiţi mul...
40   41
Eric Pearl                                                      _RECQNECTAREAa aşeza copilul în poziţia normală pentru naş...
Eric Pearl                                                      RECONECTAREA      Aproape că învăţase. Aşa că, mama făcu u...
Eric Pearl                                                      RECONECTAREA       Câteva luni mai târziu, mama era din no...
Eric Pearl                                                                                          RECONECTAREA       Nan...
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Eric pearl-reconectarea
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Eric pearl-reconectarea

7,430

Published on

Published in: Education
0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
7,430
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
291
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Eric pearl-reconectarea

  1. 1. Dr. Eric Pearl - Reconectarea Aprecieri pentru Reconectarea Autorul acestei cărţi nu oferă sfaturi medicale si nici „Eric e un om uim itor, care are m inunatul dar al vindecării. C itiţi aceasta carte si transfo rm aţi-vă}”nu prescrie nici un fel de tehnici ca formă de tratament John Edward, medium clarvăzător autor alpentru probleme medicale sau fizice, care să fie aplicate volumului Trecerea si Viata de dincolofără sfatul unui medic - primit fie direct, fie indirect. Intenţia autorului este doar aceea de a oferi infor- „ C â nd a m prim it p rim a dată cartea R econecta rea, m -a m aşeza t si am citit-omaţii de natură generală, care să vă ajute pe drumul de d in sco arţă în sco arţă , într-o sin gu ră seară .căutare a stării de bine spiritual si emoţional. A m fost ca p tiv ată . Se c iteşte ca un rom a n b u n . D ar, spre deosebire de un rom an, această carte este În cazul în care folosiţi oricare dintre informaţiile adevărul — adevărul despre un m od nou si revoluţionardin această carte, prin alegere proprie - ceea ce reprezintă de a vindeca si de a fi vindecat, ca re stă la dispoziţia o ricu i. Plin de um or, de observaţii subtile si de înţelegerea si sm ereniadreptul vostru prin constituţie - autorul si editura nu-si pro fu n d ă ce vin nu m a i d in m a tu rita te a un u i b u n p ra cticia nasumă nicio responsabilitate. În m edicin ă si om de ştiinţă, E ric P earl povesteşte cum a fost el transform at de energia reconectivă si ne spune cu m pu tem tră i cu to ţii acela şi lu cru. The Reconnection™ (Reconectarea) si Reconnective D acă aveţi intenţii serio ase cu privire la sănătateHealing™ (Vindecarea Reconectivă) simt mărci înregistrate. si la vindecare, citiţi această ” carte! Christiane Northrup, doctor în medicină, profesor de obstetrică-ginecologie la Universitatea din Vermont, Facultatea de Medicină; autoare a volumelor Corpurile femeii, înţelepciunea femeii, Înţelepciunea menopauzei
  2. 2. Eric Pearl RECONECTAREA „C a m edic si neurolog, am fost învăţată să ştiu de ce „Eric a scris o carte m inunată, provocatoare si practică despresi cum funcţionează un tratam ent. C ând este vorba de vindecarea vindecare. Pe lângă subtilele sale observaţii si experienţele salereconectivă, nu ştiu cum funcţionează aceasta. Pur si sim plu, din personale cu energia vindecării, el ne îm părtăşeşte si o serie deexperienţă personală, ştiu că funcţionează. M unca lui Eric P earl a tehnici folositoare pentru a aduce în viaţa noastră vindecarea de fost pentru m ine un m are dar; prin cartea sa, care avem nevoie - nu num ai pentru noi, ci si pentru ceilalţi. ea poate fi acelaşi lucru si pentru voi. ” U m orul si sinceritatea lui Eric recom andă această carte dr. Mona Lisa Schulz, doctor în mediană, ca pe una care trebuie citită. “ autoare a volum ului Trezirea intuiţiei, dr. Ron Roth,, autor al volumului Sfantul Duh al vindecării „M ulţi au aşteptat zeci de ani ceea ce dr. Eric P earl ne-a dat „Această carte oferă o perspectivă interesantă si nouă În prim a sa carte - un alt m od de a preda vindecarea si asupra dinam icii vindecării. “transform area - o m etodă nouă, unică si eleganta. A devărata Deepak Chopra, doctor în medicină, autor alrevelaţie a lucrării sale, însă, este că el revelează secretul! Cartea volumului Cum să-L cunoaştem pe Dumnezeuaceasta nu num ai că este am uzantă la citit, dar aici, -acest vindecător — care scrie, în m od intenţionat, hazliu — chiar si bizar ne arată cât de uşor putem să recunoaştem si să activăm , în „Aceasta este o carte care inspiră m intea si alinăfiecare dintre noi, adevărata vindecare energetică. Era si tim pul!” inim a — o celebrare a procesului de vindecare. Viziunea dr. Pearl Lee Carroll, autor al volumelor Kryon si cu privire la vindecarea reconectivă ar trebui citită de profesionişti co-autor al volumului Copiii Indigo din dom eniul sănătăţii, care doresc să faciliteze un nivel superior de vindecare pentru pacienţii lor si, în acelaşi tim p, să se vindece pe sine.R econectarea E ric Pearl este, pur si sim plu, cea m ai buna lui D e asem enea,Reconectarea poate fi citită si de pacienţi,carte apărută in ultim a vrem e despre vindecarea transpersonalâ astfel încât să se poată vindeca singuri si să ajute la vindecarea si m edicina spirituală. E a este un dar de la U nivers altora— iar prin exem plul lor să îşi inform eze m edicul de fam ilie si o contribuţie extraordinar de incitantă la procesul global despre m edicina energetică actuală si despre putereade transform are a paradigm elor, care are loc în vrem urile noastre. vindecătoare a deconectării. “ D acă citiţi doar două cărti în anul acesta, asigurati-vă dr. Gary E. K. Schwartz si dr. Linda G. S. Russek, directori că acest giuvaer este una dintre ele. “ la Laboratorul pentru sisteme energetice umane al dr. Hank Wesselman, autor al volumelor Cel care păşeşte cu Universităţii din Arizona şi autori ai volumului Spiritul, Făcătorul de poţiuni si Căutătorul de viziuni. Universul de energie vie: O descoperire fundamentală, care transformă ştiinţa şi medicina
  3. 3. Eric Pearl „Aceasta este o carte m inunată, care descrie evoluţia unui m edic vindecător într-o povestire spirituală, plină de um or si de observaţii profunde. Poveştile unice aPearl si le dr. RECONECTAREAexperienţele care au condus la dezvoltarea m etodei de vindecareprin reconectare te inspiră si te m işcă deopotrivă. E ric Pearl aprim it un dar unic de vindecător, pe care ni-l transm ite si nouă. M odul în care abordează el vindecarea, Vindecă-i pe alţii prin r conectare, este sim plu, dar profund ca efect, ereprezentând o form ă nouă, nedirijatâ, de vindecare energetică,ce m erge dincolo de form ulele, tehnicile si m antrele cu care a tre- buit să lucrăm pe planeta aceasta până acum . Vindecă-te pe tine Recom and această carte practicanţilor în dom eniul îngrijirii sănătăţii, precum si tuturor celor interesaţi să îşi trezească propriul potenţial de vindecare. “ Richard Gerber, doctor în medicină, autor al volumelor Medicina vibraţională şi Medicina vibraţională pentru secolul al XXI-lea, R econectarea poveste de viaţă bine scrisă, ar putea cu o care adevărat să inspire oam enii să îşi urm eze spirituala si sa calea devină vindecători. “ dr. Doreen Virtue, autoare a volumelor Calea Lucrătorului întru Lumină, Vindecarea cu îngeri D econectarea cu Sursa este secretul oricărei vindecări. D r. E ric P ea rlE ric ne explică m odul în care putem să facem asta, la fel de bine ca orice alt autor pe care l-am “ citit. dr. Wayne W. Dyer, autorul best-sellerului Puterea intenţiei
  4. 4. Părinţilor mei, pentru că m i-au dat viata si CUVÂNT ÎNAINTE curajul de a-i trăi adevărul Sunteţi pe cale să citiţi o carte despre un medic curajos şi dedicat, Dr. Eric Pearl, care a descoperit cheia vindecării si a sănătăţii, ca fiind ceea ce el numeşte Reconectarea. Când l-am auzit vorbind prima oară, în cadrul Programului pentru Medicină Integratoare al Dr. Andrew Weil, de la Universitatea din Arizona, am fost impresionaţi imediat de cât de sincer şi de deschis era dr, Pearl. Iată, aveam în faţă un om care era dispus să-si abandoneze cabinetul - unul dintre cele mai de succes cabinete de Lui Aaron si lui Solom on, chiropractică din Los Angeles, pentru a porni într-o călătorie de pentru că mi-au o ferit perspectiva vindecare spirituală, abordând câteva dintre cele mai importante si controversate chestiuni din medicina contemporană si din domeniul interioară si pentru că mi-au dat validarea — vindecării. de care am avut nevoie ca să merg mai dep arte. Oare energia - si informaţia pe care o poartă aceasta -joacă un rol esenţial în sănătate si în vindecare? Poate oare mintea noastră să se conecteze la această energie si putem învăţa să o stăpânim, pentru a ne vindeca pe noi si pe alţii? Există oare o realitate spirituală, mai vastă, formată din energie vie, cu care putem învăţa să ne conectăm si care poate să Lui Dumnezeu / Iubire / Univers, promoveze nu numai vindecarea noastră personală, dar si vindecarea întregii planete? pentru că a dat Ne-am întrebat; „Oare să-si fi pierdut dr. Pearl, minţile? Sau să se fi re-conectat cu înţelepciunea din propria sa inimă si din inima de energie vie a cosmosului?” Adevărul este că, atunci când l-am întâlnit prima dată pe dr. Pearl, nu ştiam sigur, în orice caz, dr. Pearl era dispus să ne ofere un tur complet. Asta includea şi să-şi pună teoriile - şi talentele - la dispoziţia unui laborator de cercetare10 11
  5. 5. Eric Pearl RECONECTAREAal cărui motto este: „Dacă e adevărat, va fi dovedit; dacă efals, vom găsi greşeala.” Toate acestea funcţionează în condiţiile în care legăturile din cadrul sistemului sunt corecte. Laboratorul pentru sisteme energetice umane de la Dacă deconectăm circuitul de feedback, temperatura nu se vaUniversitatea din Arizona este dedicat integrării medicinei mai menţine constantă. Aceasta, într-un cuvânt, este ideea conexiuniiminte-corp, a medicinei energetice şi a medicinei spirituale, prin semnale de răspuns.în colaborarea cu dr. Pearl, scopul nostru nu a fost să dove- Ca tânăr profesor asistent la Catedra de Psihologie şi Relaţiidim că vindecarea reconectivă funcţionează, ci, mai degrabă, Sociale a Universităţii Harvard, am urmat firul logic ce ducea lasă-i dăm procesului de vindecare prin reconectare ocazia să descoperirea că aceste conexiuni prin semnale de feedback suntni se dezvăluie. fundamentale - nu numai pentru sănătatea şi integritatea fiziologică, ci şi în natură, pentru sănătate şi integritate la toate nivelurile. Reconectarea - o conexiune istorică Conexiunea prin semnale de răspuns (feedback) este Relaţia mea personală cu conceptul de reconectare du- fundamentală pentru integritate - fie ea energetică, fizică, emoţională,rează din timpul programului meu de doctorat la Univer- mentală, socială, globală - şi da, chiar astrofizica.sitatea Harvard, la sfârşitul anilor 1960. Acolo am făcut cu- Am avansat ideea că „înţelepciunea corpului” de care vorbeştenoştinţă cu seminariile în domeniul auto-reglării şi vindecă- dr. Cannon ar putea să reflecte un principiu universal mai cuprinzător.rii, conduse de unul dintre cei mai holistici oameni de ştiinţă Am numit aceasta „înţelepciunea unui sistem” sau, mai simplu,şi medici din prima treime a secolului trecut. „înţelepciunea conectării”: În 1932, profesorul Walter B. Cannon, de la Universita- Atunci când lucrurile sunt conectate - fie că. este vorba despre:tea Harvard, şi-a publicat volumul clasic, înţelepciunea cor- 1. oxigenul conectat cu hidrogenul, prin legături chipului. Dr. Cannon descria modul în care corpul îşi menţine mice, sub formă de apă;sănătatea fiziologică - de la grecescul hael, care înseamnă 2. creierul conectat la organele fiziologice, prin meca„întregime, integralitate” - printr-un proces pe care el l-a de- nisme neuronale, hormonale sau electromagneticenumit „homeostază”. După dr. Cannon, capacitatea corpului din corp; saude a-şi păstra integritatea homeostatică presupune două lu- 3. Soarele conectat cu Pământul, prin gravitate şi princruri: că procesele de răspuns din tot corpul sunt conectate şi influenţele electromagnetice din sistemul solar...că informaţia care circulă prin această reţea de răspuns deînaltă viteză, este fluidă şi exactă. ...şi când informaţia şi energia circulă libere, orice sistem are De exemplu, dacă legăm un termostat la o sobă, astfel capacitatea să fie sănătos, să-şi păstreze integritatea şi să evolueze.ca, atunci când temperatura din cameră ajunge sub nivelul pe Pe când eram profesor de psihologie si psihiatrie la Universitateacare îl setăm pe termostat, semnalul de la termostat să aprin- Yale, de la mijlocul anilor 70 şi până la sfârşitul anilor 80, am publicatdă soba - şi invers - atunci temperatura din încăpere se va lucrări ştiinţifice care aplicau acest principiu al conectării universalemenţine constantă. Termostatul este cel care asigură semna- nu numai la integritatea şi vindecarea minte-corp, dar şi la integritatealul de răspuns (feedback); rezultatul este echilibrul homeo- şi vindecarea lastatic dintre noi şi încăpere. * health - sănătate, în Ib. engleză (n.t.)12
  6. 6. 13
  7. 7. Eric Pearl RECONECTAREA.toate nivelurile în natură (e.g., Schwartz, 1977; 1984). Colegii Dacă nu dati atenţie corpului vostru (Etapa 1), acest lu-mei si cu mine am avansat ideea că există cinci etape esenţiale cru creează o deconectare în corp şi între corp şi mediu (Eta-pentru atingerea integrităţii si a vindecării: atenţia, conecta- pa 2), stimulând dereglarea organismului (Etapa 3), care va firea, auto-reglarea, ordinea si uşurinţa de acţiune. măsurată ca dezordine, tulburare în sistem (Etapa 4) şi care poate fi experimentată ca boala (Etapa 5). Conectarea duce la Etapa 1; Atenţia voluntară. Acest lucru înseamnă, pur ordine şi uşurinţă, deconectarea duce la dezordine şi boală si simplu, a vă simţi corpul şi energia care vă Citind cartea dr. Pearl, veţi vedea cum aceste etape ale conectării curge prin corp, dar şi între voi şi mediul prind viaţă la toate nivelurile - de la cel energetic, prin minte-corp, înconjurător. până la cel spiritual. Etapa 2: Atenţia creează conectarea. Atunci când îi per- Cheia pentru înţelegerea acestui nou nivel de vindecare este miteţi minţii să experimenteze energia si in- prefixul re – re-fixarea atenţiei, re-conectarea, re-glarea, re-ordonarea formaţia - în mod conştient sau inconştient vindecării. -acest proces stimulează conexiunile din interiorul corpului şi pe cele dintre corpul vostru şi mediu înconjurător. Descoperirea înţelepciunii reconectării Etapa 3: Conectarea aduce auto-reglare. La fel ca o În filmul muzical Duminică în parc, cu George, de Stephen echipă de atleţi sau de muzicieni, care, împre- Sondheim - un film despre pictorul poantilist ună, ajung la perfecţiune în sport sau în jazz George Seurat - crearea frumuseţii este descrisă ca un proces -conexiunile dinamice dintre jucători permit echipei să se organizeze şi să se controleze de conectare. Seurat era maestru în a organiza şi a conecta („auto-reglare”), sub îndrumarea antrenorilor puncte colorate, creând imagini frumoase, pe care le privim şi a dirijorilor, dar şi cu sprijinul acestora. cu smerenie chiar şi în ziua de azi. Sondheim ne aminteşte Etapa 4: Auto-reglarea stimulează ordinea. Ceea ce ex- despre importanţa acestui proces, prin câteva cuvinte simple: perimentaţi ca integritate, succes sau chiar fru- „Conecteaza-te, George, conectează-te.” museţe reflectă un proces de organizare, care Cât citiţi această carte, veţi participa la o călătorie de vindecare este posibil datorită conexiunilor ce permit reconectivă. Mintea şi inima vi se vor lărgi, pe mă-sura ce dr. Pearl auto-reglarea. conectează punctele vieţii sale. Etapa 5: Ordinea este exprimată prin uşurinţa de Veţi pătrunde în sufletul unui vindecător talentat, cu acţiune. Atunci când toate sunt conectate cum Îndoielile şi cu durerile sale personale, care a descoperit pro- trebuie, iar părţilor (jucătorilor) li se permite cesul de reconectare; veţi asista la profunda binecuvântare şi să-şi joace rolurile, procesul de auto-reglare se satisfacţie pe care le-a trăit el, când şi-a văzut pacienţii vin- poate produce fără efort si curgător. decându-se. Şi opusul este adevărat. Există cinci paşi de bază pen- Nu dorim să sugerăm că tot ce scrie în această carte estetru a ajunge la non-integrare şi la disconfort (boală): neaten- recunoscut ştiinţific, însă nici dr. Pearl nu doreşte să sugereze acest lucru.ţia, deconectarea, dereglarea, dezordinea şi boala. El îşi împărtăşeşte experienţele, îşi oferă con-
  8. 8. 14 15
  9. 9. Eric Pearlcluziile - pe ale sale - si apoi vă lasă pe voi sa ajungeţi la pro-priile concluzii. Călătoria continuă. Dr. Pearl s-a dedicat multă vreme medicinei bazată pedovezi. Studiile ştiinţifice elementare pe care le-am desfăşu-rat până acum în laboratorul nostru se potrivesc surprin-zător de bine cu previziunile sale si s-au mai planificat şi alte PREFAŢĂstudii de laborator. Aşa cum sugerează volumul nostru,Universul energiei vii, înţelepciunea vindecării se poate afla „ F iecare om are un scop în .. un dar unic sau un talent spe care să- viată. cial pepeste tot în jurul nostru, aşteptând să ne conectăm la ea, pen- l ofere celorlalţi.tru a-şi putea sluji scopurile supreme. Iar când am estecam acest talent unic cu dedicarea pentru a-i sluji Fie ca această carte să vă lumineze şi să vă inspire, aşa pe ceilalţi, exp erim entăm extazul si exultarea propriului nostrucum a făcut-o şi cu noi. spirit, care, dintre toate ţelurile, reprezintă ţelul s uprem .” dr. Deepak Chopra dr. G ary Schw artz si dr. Linda C . S. Russek E Mi-au fost date în viaţă multe daruri minunate. Unul dintre ele este Dr. Gary E. Schwartz este profesor de psihologie, de uimitoarea capacitate de a produce vindecarea - lucru pe care, după cum veţimedicină generală, neurologie, psihiatrie şi chirurgie şi este vedea pe măsură ce întoarceţi aceste pagini, nu îl înţeleg pe deplin (deşi sunt dindirector al Laboratorului pentru sisteme energetice umane al ce în ce mai aproape). Un alt dar a fost descoperirea mea că, într-adevăr, există şiUniversităţii din Arizona. De asemenea, el este vice-preşe- alte lumi în afara acesteia. Un al treilea dar este ocazia ce mi s-a dat de a scriedinte pentru cercetare şi educaţie la Fundaţia Universul această carte şi de a împărtăşi informaţiile pe care le-am acumulat până acum.Energiei Vii. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Harvard în Un lucru minunat în legătură cu primul meu dar este că, prin el, mi-am1971 şi a fost profesor asistent de psihologie la Harvard, dat seama că am un scop în viaţă si că am fost binecuvântat nu numai să potpână în 1976. A fost profesor de psihologie şi psihiatrie la recunoaşte acest scop, dar şi să-l trăiesc, în mod activ şi conştient. DintreUniversitatea Yale, director al Centrului de Psihofiziologie darurile vieţii, acesta este, într-adevăr, unul dintre cele mai măreţe.de la Yale şi director asociat la Clinica de Medicină Compor- Cel de al doilea dar mi-a dat capacitatea de a-mi recunoaşte Sineletamentală de la Yale, până în 1988. adevărat — să înţeleg că sunt o fiinţă spirituală si că experienţa mea umană este Dr. Linda G. S. Russek este profesor asistent clinic demedicină şi director asociat al Laboratorului pentru sisteme doar atât: experienţa mea umană. Este doar una din-tre experienţele celui careenergetice umane, la Universitatea din Arizona. De aseme- sunt. Există şi altele. Văzându-mi spiritul cum apare în tot ce fac, pot să-l văd -nea, este şi preşedinta Fundaţiei Universul Energiei Vii şi şi să-l ating - şi în alţii. Acest dar este unul minunat, pe care, deşi l-am avut înconduce seria de conferinţe Celebrarea Sufletului Viu. faţa mea tot timpul, niciodată nu l-am remarcat măcar — până acum. Acest al(www.livingenergyuniverse.com.) doilea dar mi-a clarificat perspectiva scopului meu. 1716
  10. 10. ___________________________Eric Pearl MULŢUMIRI ____________________________ Cel de al treilea dar este cel care a adus un element nou de viaţă în primele două. Până nu demult, doar împărtăşeam acest dar al Aş vrea să mulţumesc celor de mai jos: vindecării cu alţi oameni, pe rând. Deşi îmi plăcea ceea ce făceam, ştiam că el trebuia împărtăşit cu mai mulţi. Nu făceam bine dacă îl Sonny şi Lois Pearl, părinţii mei, pentru sprijinul pe care mi l- ţineam pentru mine... Şi nici nu-l ţineam pentru mine în mod in- au dat în toate felurile. tenţionat. Il vedeam ca pe un dar (ceea ce si este) şi - ca atare - cre- Chad Edwards, a cărui integritate, energie neobosită şi dedicare deam că nu se poate să-l dau şi altora (ceea ce se poate). în slujba adevărului au salvat această carte. Darul a avut răbdare cu mine. Ştia că, în curând, aveam să văd Hobbie Dodd, a cărui extraordinară iubire, loialitate, prietenie întreaga imagine. De îndată ce a apărut capacitatea de a-i antrena si şi credinţă - precum şi capacitatea sa de a avea grijă de viaţa mea pe alţii, am început să fac seminarii, astfel că un număr mare de oa- personală şi de afaceri - mi-a dat posibilitatea să îmi fac timp să mă meni puteau interacţiona cu darul, primit la prima mână. Descope- aşez şi să scriu această carte. rirea că acest dar al vindecării poate fi activat si la alţii, prin televi- Jill Kramer, care a făcut munca de editare şi a descoperit esenţa ziune, a fost si ea foarte incitantă. Cât despre cuvântul scris — ei bine, cărţii mele, asigurându-se că o vor putea găsi şi alţii. acesta pare să adauge transmiterii darului o dimensiune cu totul no- Robin Pearl-Smith, sora mea, pentru că s-a ocupat de website, a uă. Lucrul care e atât de convingător în legătură cu comunicarea me- editat fără încetare această carte (împreună cu părinţii mei, cu Hobbie sajului prin mediile tipărite şi prin teletransmisii este că acest gen de şi cu Chad - înainte ca volumul să ajungă la Jill) şi m-a ajutat să aduc în transmitere permite multor altor oameni să experimenteze chiar ei ac- lume mesajul şi înţelegerea Reconectării. tivarea acestei capacităţi de vindecare. John Edward, pentru tot sprijinul din spatele scenei. Mi-am dat seama că era timpul pentru o schimbare a modului Lorane, Harry şi Cameron Cordon, care şi-au deschis inimile şinostru de înţelegere, pentru ca rasa umană să vadă (şi nu vreau ca asta mi-au oferit familia de departe de familie şi casa de departe de casă,să sune prea religios) că acolo unde se pot aduna doi sau mai mulţi, ajutându-mă să fiu tot ceea ce puteam să fiu.putem să ne fim de folos unii altora. Putem să facilităm vindecarea Lui Lee şi Patti Carroll, a căror prietenie şi credinţă m-au ajutataltcuiva. Iar acum putem să facem acest lucru la niveluri care, înainte, şi m-au susţinut pe parcursul scrierii cărţii.nu ne erau accesibile. Mi-am dat seama că darul meu nu era numai John Altschul, care a încercat politicos să ignore toate astea,să-i ajut pe alţii dar şi să-i ajut pe alţii să-i ajute pe alţii. Astfel, dintr-o până ce nu şi-a primit propria vindecare.dată, aveam la dispoziţie o modalitate mai vastă cu care să încep să- Aaron şi Solomon, pentru înţelegerea lor de dincolo de lumeami îndeplinesc scopul. Această carte este o combinaţie între manualul aceasta.de instrucţiuni pe care nu mi-a fost dat niciodată să-l am... şi un Fred Ponzlov, pentru dăruirea de sine şi timpul său.stimulent care să vă ajute să porniţi pe propria voastră cale. Dacă intenţia voastră este fie să deveniţi vindecători, să vă ridi-caţi aptitudinile la alte niveluri, sau pur şi simplu să atingeţi stelele,ca să vedeţi că există — atunci, cartea a fost scrisă pentru voi. Dar eaa fost scrisă si pentru mine. Ea este o expresie a scopului meu în viaţă,pe care l-am găsit, în sfârşit. Sau, poate că ar trebui să spun că el m-agăsit pe mine. Sper să vă ajute si pe voi să-l găsiţi pe al vostru. 19 D r. E ric P ea rl18
  11. 11. Eric Pearl Mary Kay Adams, pentru sprijinul şi încurajările ei. Gary Schwartz şi Linda Russek, pentru timpul şi ener-gia investite în cercetarea şi în documentarea vindecăriireconective şi pentru minunatul cuvânt înainte pe care l-ascris pentru această carte. PA R TE A AI- Reid Tracy, pentru modul în care s-a ocupat de aceastăcarte şi pentru că m-a tratat cu blândeţe şi cu respect. Personalul de la Hay House, inclusiv Tonya, Jacqui,Jenny, Summer şi Christy, pentru că au fost alături de mineşi mi-au dat tot sprijinul pentru această carte, ori de câte oria fost nevoie de ei. Susan Shoemaker, care a băut nenumărate ceşti de ceai DARULcitindu-mi întreaga carte cu voce tare - de două ori! Joel Carpenter, care m-a primit în casa sa şi a avut în-totdeauna grijă să mă opresc din scris, pentru ca să am sufi-cient de mult timp să mănânc. Steven Wolfe, pentru că este un element de ancorare şi „Cât o să-ti mai laşi energia să doarmă?Câtstabilizare în viaţa mea. o să mai rămâi orb la propria ta imensitate?” Craig Pearl, fratele meu, pentru că nu râde de mine. O ceaşcă de ceai, Şi lui Dumnezeu, Unicul din aceasta carte Bhagwan Shree Rajneesh Pe care nu Îl interesează cum Îi scriu numele.20
  12. 12. RECONECTAREA Eric Pearl CAPITOLUL UNU iminent că a realizat ceva extraordinar. Puteam să-i văd pe faţă hotărârea nestrămutată a unui alpinist, care atacă ultima pantă a Everestului. Primii paşi Pe când ajungea, în sfârşit, pe platformă, n-am putut să nu-mi amintesc de Cocoşatul de la Notre Dame, când s-a „Există doar două moduri de a-ţi trăi căţărat neînfricat pe clopotniţă. viaţa. Unul este ca si cum nimic nu ar fi O privire în dosarul pacientului mi-a dezvăluit că se minune. Celălalt este ca si cum totul ar fi numea Gary. Venise la mine pentru durerea de spate pe care minune.” o avea de o viaţă. Asta nu era de mirare. Deşi era tânăr şi Albert Einstein sănătos, avea o poziţie chinuită, care devenea evidentă în cli- pa în care corpul său îţi pătrundea în câmpul vizual. Miracolul lui Gary Piciorul drept îi era cu câţiva centimetri mai scurt decât cel stâng, iar coapsa dreaptă era amplasată mult mai sus. „ Cum a reuşit omul ăsta să urce pe scări?”, mă gân- Datorită acestei diformităţi, mergea cu un şchiopătat exa-deam, privind prin geamul de la intrarea în biroul meu. gerat, legănându-şi coapsa dreaptă în afară cu fiecare pas, Noul meu pacient tocmai ajungea în capul scărilor. Se apoi împingându-şi corpul înainte, pentru a acoperi distanţa.deplasase printr-o serie de alonje de câte un pas, presărate cu Piciorul drept i se întorsese în interior şi se odihnea pepauze, timp în care privea în sus către pasul următor, pregă- cel stâng, astfel că cele două picioare acţionau ca un singur pi-tindu-se pentru efort, încă o dată, m-am întrebat dacă a des- cior, mai mare, echilibrându-i greutatea trunchiului. Ca să nuchide un cabinet de chiropractică la etajul doi al unei clădiri cadă, spatele i se cocoşa în faţă, la un unghi de cam 30 de gra-fără lift fusese cea mai bună idee. Oare nu semăna cu a-ţi deschide un atelier de reparat de, ceea ce dădea impresia că se pregătea să sară într-un ba-frâne, la poalele unui deal abrupt? zin. Poziţia şi mersul îi dăduseră, încă din copilărie, dureri Atunci când mi-am deschis cabinetul, în 1981, nu avu- acute de spate - şi continuau până în prezent.sesem prea multe opţiuni - şi, după cum s-a dovedit, acum Curând, Gary îmi spuse detaliile poveştii sale. Se dove-aveam chiar şi mai puţine... deşi motivele erau altele. di că, într-un fel, toată viaţa s-a chinuit să urce scările, încă de În cei 12 ani de când eram aici, cabinetul meu de chiro- la naştere. Doctorii îi tăiaseră cordonul ombilical prea de-practică se dezvoltase şi devenise unui dintre cele mai mari vreme, întrerupând alimentarea cu oxigen a creierului său dedin Los Angeles. bebeluş. Până ce plămânii au putut să preia operaţiunea, stri- Cum puteam să-l închid, pur şi simplu, si să mă mut? căciunea era deja făcută: creierul îi era afectat în aşa fel, încât Am decis să nu ies ca să-l ajut pe acest om să treacă de partea dreaptă a corpului nu se mai putuse dezvolta simetric.ultimele câteva scări. Nu voiam să-i diminuez sentimentul Până la vârsta de 14 ani, mi-a explicat Gary, fusese la peste 20 de doctori, încercând să-şi remedieze afecţiunea. S-a efectuat o intervenţie chirurgicală pentru a-i remedia mersul şi pozi- ţia, prin alungirea tendonului lui Ahile peste călcâiul drept.22
  13. 13. 23
  14. 14. Eric Pearl RECONECTAREA Nu a funcţionat. I s-au dat să poarte pantofi ortopedici L-am dus pe Gary într-o altă încăpere şi l-am pus peşi proteze pentru picioare. Nici o ameliorare. masă, unde i-am ajustat gâtul. Spunându-i să revină peste Când spasmele care îi chinuiau piciorul drept au deve- 48 de ore pentru o reexaminare, l-am informat că primanit din ce în ce mai violente, lui Gary i s-au prescris medica- vizită se încheiase. După două zile, Gary a revenit,mente antispastice puternice. Spasmele au părut să se înte- Ca şi mai înainte, l-am pus să se întindă pe masă, Ajus-ţească în urma medicamentelor, care, pe de altă parte, îl fă- tarea a durat doar câteva secunde. De data aceasta, i-am ce-ceau absent şi dezorientat. rut să se relaxeze şi să închidă ochii. f. I-am spus să nu-i des- În sfârşit; Gary s-a dus la cabinetul unui specialist fai- chidă până ce nu spuneam eu. Mi-am adus mâinile, cu pal-mos şi respectat. Dacă exista cineva care îl putea ajuta, Gary mele în jos, la o jumătate de metru în aer deasupra torsuluiera sigur că aceasta era persoana. său, observând uşor senzaţiile diverse, dar neobişnuite pe ca- După o examinare detaliată, doctorul s-a aşezat, l-a re le simţeam pe când le deplasam în sus, către capul lui Gary. întorcânclu-mi palmele în interior, am continuat să leprivit în ochi şi i-a spus că nu putea face nimic. Gary urma ridic, până ce fiecare mână se afla lângă tâmplele lui.să aibă permanent probleme cu spatele, spunea el, adău- Le-am ţinut acolo şi i-am privit ochii lui Gary - segând că problemele se vor mări cu vârsta, că scheletul va mişcau înainte şi înapoi, rapid şi cu putere, dintr-o parte încontinua să se deterioreze şi că, în final, îşi va petrece viaţa alta, cu o intensitate care arăta că numai adormit nu era,într-un scaun cu rotile. Gary nu mai putea face altecva decât Am fost atras, în mod instinctiv, să-mi duc palmele însă se holbeze la doctor. jos, înspre zona picioarelor sale, Mi-am ţinut palmele cu faţa Îşi pusese toate speranţele şi îşi legase toate aşteptările înspre tălpile lui, îmi simţeam mâinile ca şi cum ar fi fostde acest medic, dar a părăsit cabinetul simţindu-se mai de- suspendate de o structură invizibilă de sprijin. Datorită di-moralizat ca niciodată. După cum zice Gary, aceea a fost ziua formităţii din naştere pe care o avea Gary, piciorul drept îiîn care „mental, a trecut instituţia medicală la casaţie”. rămânea rotit în interior, chiar şi atunci când stătea culcat pe Au trecut treisprezece ani. Pe când făcea gimnastică, cu spate, Privindu-i picioarele încălţate în şosete, nu aveam nicio cunoştinţă, Gary i-a spus persoanei că avea dureri de spate cea mai mică idee ce avea să urmeze, A fost ca şi cum picioa-neobişnuit de severe. Nu întîmplător, ea îmi fusese pacientă rele i-ar fi înviat, Nu au înviat aşa cum sunt vii picioarelecu doi ani în urmă, în urma unui accident grav de motoci- noastre, ci ca şi cum ar fi devenit două entităţi vii, distinctecletă. L-a trimis pe Gary la cabinetul meu. una de alta - şi care, clar, nu erau Gary, Fascinat de vrajă, am Aşa că, iată-1. observat mişcările picioarelor, în fiecare dintre ele aproape Absorbit de povestea lui, mi-am ridicat privirea din ca- că părea să fie prezentă o conştiinţă independentă,ietul de notiţe şi am întrebat:,,ştii ce se întâmplă aici?” Dintr-o dată/ piciorul drept al lui Gary începu un mod Gary m-a privit, cumva încurcat de întrebare. „Eşti chi- special de mişcare, ca şi cum ar fi „pompat” uşor o pedală deropractician, nu?” acceleraţie, Pe când această mişcare de „pompare” continua, Am dat din cap că da, luând hotărârea conştientă să nu s-a adăugat şi o a doua mişcare - o mişcare de rotaţie în exte-spun mai multe, în aer plutea un sentiment de aşteptare. rior, care i»a adus piciorul drept, din poziţia iniţială, în careEram, oare, singurul care îl simţea? se odihnea peste cel stâng, într-o poziţie pe vârfuri, în care24 25
  15. 15. Eric Pearl RECONECTAREAcorecteze - sau măcar să amelioreze - mersul, poziţia luiGary, sau rotaţia din şold şi din picior, însă acum, această Unde fusese primul indicator? Cât de departe în urmă puteam merge cu dovezile?anomalie şi durerea asociată cu ea dispăruseră, efectiv. Dacă o întrebam pe mama, ea îmi spunea că totul a În decurs de câteva minute. început în ziua în care venisem pe lume. Naşterea mea fuse- Dispăruseră. se, spunea ea, „neobişnuită”. Încă o dată, m-am întrebat de ce această energie ale- Desigur, cele mai multe mame îşi amintesc prima ex-sese să-şi facă apariţia prin mine. perienţă legată de naştere, ca fiind specială şi unică. Adică, dacă aş fi stat pe un nor, scrutând planeta ca să Dar nu e acelaşi lucru. Există femei care trec prin zilegăsesc persoana potrivită asupra căreia să pogor unul dintre întregi de travaliu chinuitor.cele mai rare şi mai căutate daruri din univers, nu ştiu dacă Altele care nasc în pădure, sau pe bancheta din spate aaş fi scos mâna prin eter şi, din vasta mulţime de oameni, aş unui taxi. Ce a păţit mama mea?fi arătat cu degetul şi să spun „El! El este acela. Daţi-i lui Ea a murit pe masa de naştere, pe când era în travaliu.darul acesta” Dar nu moartea a deranjat-o. Ei, poate că nu s-a întâmplat chiar aşa, dar aşa l-am Ceea ce a deranjat-o a fost că a trebuit să revină la viaţă.simţit eu. Ce e sigur este că nu mi-am petrecut viaţa stând pevreun vârf de munte din Tibet, contemplându-mi buricul şimâncând orez cu beţişoare. îmi petrecusem 12 ani lucrând încabinet şi făcându-l să prospere, iar acum aveam trei case, unMercedes, doi câini şi două pisici. Eram un tip care, din când în când, exagera cu răsfăţul,se uita la televizor mai mult decât un puşti de 12 ani şi credeacă face tot ce se „aşteptau” ceilalţi să facă, Oo, am avut şi eu partea mea de greutăţi - de fapt, eleau ajuns la un punct culminant, chiar înainte să înceapă să seîntâmple toate aceste evenimente bizare; dar, în general, via-ţa mea se desfăşura conform planului, Al cui plan, însă? Aceasta era întrebarea pe care tre-buia să mi-o pun acum, Pentru că, dacă mă uitam în urmă,vedeam că, de-a lungul drumului vieţii mele, fuseseră câ-teva indicatoare - întâmplări ciudate, coincidenţe şi eveni-mente - care, deşi nu însemnau mult la nivel individual saula nivel colectiv, privindu«le retrospectiv, sugerau că, în rea-litate, nu mersesem niciodată pe calea pe care eram convinscă o alesesem.28 29
  16. 16. Eric Pearl RECONECTAREA cuiva care ţipa foarte tare. Frate, se gândi ea, femeia aia chiar se face de râs! Atunci şi-a dat seama că, în afară de ea şi de CAPITOLUL DOI personalul medical, nu se mai afla nimeni în încăpere - ceea ce însemna că ţipetele trebuie să fi venit de la ea. Până la Lecţii din viaţa de după moarte urmă, chiar făcea circ. Asta o deranja foarte tare. „Când se va sfârşi?” „Există un m otiv logic pentru tot ce se întâm plă în această lum e Doctoriţa i-a trimis o privire liniştitoare şi i-a adminis- si dincolo de ea - si totul are sens. zi, vei într-o trat un puf scurt de eter. Era ca şi cum ai fi pus leucoplast înţelege scopul D ivin al planului lui Dum nezeu.” pe un picior tăiat. Lois Pearl „O pierdem...” Mama abia putea să audă vocea, dincolo de huruitul Spitalul motoarelor - motoare uriaşe, ca acelea pe care le-ai întâlni într-o fabrică, nu într-un spital. Nu fuseseră aşa de zgomo- „Nu se mai naşte o dată copilul ăsta?”, tipa ea, în du- toase la început. Sunetul, însoţit de o senzaţie gâdilătoare, în-reri, în sala de travaliu, Lois Pearl, mama mea, îşi făcea cepuse în jurul tălpilor picioarelor. Apoi a început să se caţereexerciţiile de respiraţie şi suporta, suporta... dar nu se în sus prin corp, ca şi cum motoarele ar fi urcat, devenind dinîntâmpla nimic. Copilul nu ieşea. Nu se producea dilatarea. ce în ce mai zgomotoase pe măsură ce avansau, blocând sim-Doar durere şi iar durere - şi doctoriţa care venea din când ţirea într-o zonă, înainte de a trece la următoarea, în urma lor,în când să o verifice, între alte două naşteri. A încercat să rămânea doar amorţeala.nu ţipe -era hotărâtă să nu se dea în spectacol. La urma Pe deasupra sunetului motoarelor, durerea travaliuluiurmei, se afla într-un spital, unde erau oameni bolnavi. Însă, când doctoriţa veni din nou, mama o privi rugător continua cu o intensitate zdrobitoare.şi o întrebă cu lacrimi în ochi: „Se va sfârşi vreodată?” Mama ştia că avea să-şi amintească acea durere tot res- Îngrijorată, doctoriţa şi-a pus ferm o mână pe burta tul vieţii. Ginecoloaga ei - o doctoriţă cu spirit practic, tipulmamei, ca să vadă dacă venisem suficient de jos ca să mă femeii de la ţară, care nu vorbea mult - credea că femeile arnasc. Faţa doctoriţei arăta că nu era chiar convinsă că se în- trebui să experimenteze „trăirea completă” a naşterii. Ceeatâmplase acest lucru. Dar, ţinând seama de durerea copleşi- ce însemna - fără calmante. Nu le administra nici măcar întoare a mamei, doctoriţa s-a întors către infirmieră şi i-a spus timpul naşterii, dacă nu puneai la socoteală o mică inspirarefără chef: „la-o înăuntru.” de eter, la punctul culminant al contracţiei. Mama a fost pusă pe o targa şi transportată în sala de În mod ciudat, nimeni dintre doctori sau asistente nunaşteri. Doctoriţa continua să o apese pe burtă; mama a ob- părea să fie deranjat. Iată, sunetul acesta ca de tunet, pe careservat că, dintr-o dată, încăperea s-a umplut de sunetul nimeni din sala de naşteri nu părea să-l observe. Mama s-a întrebat: Cum se poate asta? În mod normal, motoarele şi amorţeala pe care o lăsau în urmă ar fi trebuit să fie o uşurare. Dar pe când se deplasau30 31
  17. 17. Eric Pearl RECONECTAREAtrecând de pelvisul mamei, înspre talie, îşi dădu seama ce aşteptare de satisfăcut, nici o restricţie de stabilit. Nu maiavea să se întâmple, atunci când vor ajunge la inimă. acea nici un fel de teamă de necunoscut. Una câte una, toate O pierdem... se topeau ... Şi ce uşurare a fost. Ce mare uşurare. Pe când se Nu! Fu inundată de un simţ al împotrivirii. Cu sau fără întâmpla acest lucru, a cuprins-o un sentiment de uşurare şidurere, nu voia să moară - îi veni imaginea oamenilor pe a devenit conştientă de faptul că plutea. Se simţea atât decare îi iubea îndoliaţi. Dar, indiferent cât s-ar fi luptat, uşoară - acum că toate acele responsabilităţi lumeşti se topi-motoarele nu dădeau înapoi. Porniră în sus, amorţind-o cen- seră - încât s-a ridicat la un nivel şi mai sus. Şi aşa a începuttimetru cu centimetru, ştergându-i, parcă, existenţa. Nu avea înălţarea mamei mele, cu opriri doar cât să absoarbă cu-nici o putere să le oprească. Când a înţeles asta, s-a întâmplat noaştere - de un fel sau de altul.ceva ciudat. Deşi încă nu voia să moară, dintr-o dată s-a A urcat printr-o succesiune de niveluri diferite - nu-sipogorât asupra ei o pace. aminteşte un „tunel” anume, aşa cum relatează alţii care au O pierdem... avut experienţe similare. Ceea ce şi-a amintit însă, a fost că, Motoarele ajunseseră la stern. Zumzetul lor îi umplea pe drum, a întâlnit pe „alcineva”. Aceştia erau mai mult de-capul. Şi atunci începu să se înalte... cât „oameni”. Erau „fiinţe”, „spirite”, „suflete” ale celor al că- ror timp aici, pe Pământ, se sfârşise. Aceste „suflete” au vor- Călătoria bit cu ea - deşi a vorbi poate nu e cuvântul cel mai potrivit. Comunicarea era non-verbală - un gen de transfer de gân- Nu corpul mamei se ridica în aer; tot ce putea să spunăera că acela era sufletului. Era trasă în sus, gravitând înspre duri, care nu lăsa nici o îndoială cu privire la mesajul trans-ceva. Nu a privit înapoi. Nemaifiind conştientă de mediul ei mis. Aici nu exista îndoială.fizic, ştia că părăsise deja sala de naşteri şi motoarele din ea. Mama a aflat că limbajul verbal, aşa cum îl cunoaştemA continuat să se ridice, deplasându-se în sus. Deşi, la nivel noi, nu este atât un ajutor pentru comunicare, cât un obsta-conştient, nu ştia nimic despre moarte şi viaţă sau despre col pentru aceasta. Este una dintre sarcinile pe care le avemorice altceva de natură spirituală, asta n-a avut nicio impor- de îndeplinit, ca parte a experienţei noastre de învăţare aici,tanţă. Nu e nevoie să fii specialist, ca să-ţi dai seama când pe Pământ, într-un fel, este si ceea ce ne menţine în domeni-esenţa ta fundamentală îţi părăseşte corpul şi începe să se ul nostru limitat de înţelegere, în care trebuie să funcţionămridice. Pentru asta, nu poate exista decât o singură explicaţie. pentru a ne putea învăţa celelalte lecţii. Revelaţia finală a mamei mele, trăită pe masa de naş- Sufletul - „miezul” unei persoane - este singurul lucrutere, a fost că, deşi lăsa în urmă tot ce îi era familiar, nu-i care supravieţuieşte, sau care contează, a înţeles mama. Su-mai păsa. Asta a surprins-o la început. Imediat ce a încetat fletele îşi expun clar natura lor. Nu existau feţe, corpuri, ni-să se opună şi „s-a abandonat”, călătoria a început. Mai întâi, mic în spatele căruia să te ascunzi, dar i-a recunoscut pe fie-a cu-prins-o un sentiment de pace generală, de linişte şi de care, ştiind cine erau. Aspectul lor fizic nu mai făcea parte dinabsenţa oricăror responsabilităţi lumeşti. Nu mai exista nici ei. Fusese lăsat în urmă, ca amintire a rolului pe care îl juca-un detaliu îngrijorător al vieţii de zi cu zi, care să o tragă în seră odată în viaţa celor iubiţi, ca să fie păstrat în memoriajos. Nici un termen de respectat, nici o sarcină de existenţei lor. Acesta este testamentul lor - dovada adevăru-îndeplinit, nici o
  18. 18. 32 33
  19. 19. Eric Pearl RECONECTAREA. lui fostei lor fiinţe fizice, singurul lucru ce rămâne aici, pe Când a urcat la al treilea nivel, îşi aminteşte că a cople- Pământ. Adevărata lor esenţă trece dincolo. sit-o un sentiment greu. A simţit tristeţe, când şi-a dat seama Mama a aflat cât de neimportante sunt înfăţişarea şi că era nivelul celor care îşi luaseră viaţa. Aceste suflete separticularităţile noastre fizice şi cât de superficial este ataşa- aflau acum în purgatoriu. Păreau să fi fost izolate, să nu sementul nostru faţă de valoarea acestora. Lecţia pe care o avea mişte nici în sus, nici în jos. Nu aveau niciun scop. Prezentaea de învăţat la acel nivel era să nu judece oamenii după lor se mişca la întâmplare. Li se va permite, oare, ca, la unînfăţişare - inclusiv rasă sau culoare - şi nici după ceea ce moment dat, să se ridice pentru a-si completa lecţia şi pen-cred, sau după nivelul lor de educaţie. Să descopere cine sunt tru a-si continua evoluţia? Nu putea să conceapă că nu. Poa-ei cu adevărat, să vadă ce este înăuntru, să treacă de exterior te că avea să dureze mai mult, dar asta - simţea ea - era doarşi să le vadă adevărata identitate. Şi - deşi aceasta era o lecţie o speculaţie. Nu era un răspuns pe care mama putea să-lpe care o ştia de aici- cumva iluminarea pe care a căpătat-o aducă de acolo, în orice caz, aceste suflete nu erau liniştiteacolo a fost infinit mai complexă, infinit mai cuprinzătoare. -trecerea prin acest nivel era foarte neplăcută, nu numai pen- Era imposibil să aprfecieze trecerea timpului. Mama tru cei care îşi petreceau timpul acolo, dar si pentru cei careştia că se aflase acolo suficient de mult timp cât să treacă erau doar în trecere.prin toate nivelurile. Mai ştia şi că fiecare nivel conţinea câte Lecţia de la acest al treilea nivel era nepieritoare si clară:o altă lecţie. Luându-ti propria ta viată, întrerupi planul lui Dumnezeu. Primul nivel era acela al sufletelor legate de Pământ-cele care încă nu sunt pregătite să plece. Aceştia sunt ceicărora le e greu să se despartă de ceea ce le este familiar. Sunt, Alte lecţiide obicei, spirite care simt că au o treabă neterminată de fă- Au mai fost şi alte lecţii pe care mama a reuşit să lecut. Poate că au lăsat în urmă pe cineva bolnav sau handica- aducă aici. I s-a arătat inutilitatea gestului de a-i jeli pe ceipat, a cărui îngrijire era responsabilitatea lor (şi nu vor să-l care au murit. Dacă există vreun regret care le încearcă pepărăsească); astfel, sufletele rămân la acest prim nivel, până spiritele ce au trecut dincolo, acesta este legat de durerea su-când se simt capabile să se elibereze de legăturile lor pămân- ferită de cei pe care îi lasă în urmă. Ei doresc ca noi să ne bu-teşti. Sau, poate că au avut o moarte bruscă sau violentă, care curăm de trecerea lor, să-i conducem acasă cu surle si trâm-nu le-a dat timp să înţeleagă că au murit şi să pătrundă pro- biţe, pentru că, atunci când murim, ne aflăm acolo undecesul pe care trebuie să-l parcurgă pentru a urma calea înăl- vrem să fim. Doliul nostru se leagă de pierderea pe care amţării, în orice caz, aceste suflete încă mai simt legături puter- suferit-o noi, de pierderea locului pe care persoana respec-nice cu cei vii şi nu sunt pregătite să-i abandoneze. Până ce tivă îl ocupa în viaţa noastră. Existenţa lor, fie că o trăim canu-şi dau seama că nu mai pot funcţiona în acel plan, că nu plăcută sau neplăcută, a făcut parte din procesul nostru demai aparţin acelui plan şi acelei dimensiuni, vor rămâne la învăţare. La moartea lor, pierdem „sursa” lecţiei respective.acest prim nivel - cel mai apropiat de viaţa lor trecută. Speranţa este că fie am învăţat ce aveam de învăţat, fie, Amintirile mamei mele despre la cel de al doilea nivel reflectând asupra modului în care s-a întreţesut viaţa noas-par cumva mai vagi, deşi cele de la nivelul al treilea sunt tră cu viaţa lor, într-un târziu vom reuşi să învăţăm. Mamadestul de vii. ştia că trecerea timpului - de când plecăm din ceruri, ca să34 35
  20. 20. Eric Pearl RECONECTAREAne trăim viaţa aici, pe Pământ, până ne întoarcem - este doar Mama a aflat chiar şi de ce oamenii care, după toateo clipită pentru conştiinţa noastră eternă şi că vom fi împre- aparenţele au făcut lucruri „oribile” în viaţă, au fost primiţiună „într-o clipă”. Atunci ne dăm seama că toate sunt aşa acolo fără judecată. Acţiunile lor au devenit lecţii din carecum a fost menit să fie. aveau de învăţat şi cu ajutorul cărora urmau să-şi perfecţio- De asemenea, i s-a mai arătat că, indiferent ce lucruri neze fiinţa. Ei urmau să evolueze, pornind de la nivelul ale-aparent teribile sau nedrepte li se întâmplă oamenilor aici, gerilor lor. Desigur, trebuiau să revină mereu pe Pământ, pâ-pe Pământ, aceasta nu este din vina lui Dumnezeu. Atunci nă ce vor fi absorbit toată cunoaşterea derivată din consecin-când sunt ucişi copii inocenţi, când un om bun moare după ţele - cu bătaie lungă - ale comportamentului lor. Urmau săo boală prelungită, sau când cineva e rănit sau desfigurat, treacă prin acest ciclu al naşterii şi renaşterii, atâta vreme câtasta nu are nimic de-a face cu învinovăţirea sau cu vina. era necesar pentru a evolua şi a reveni, în sfârşit, Acasă.Acestea sunt lecţiile noastre pe care le avem de învăţat - celece există în planul nostru Divin - şi pe care am acceptat să leducem la îndeplinire. Surit lecţii pentru evoluţie - atât pen- Când s-au terminat lecţiile, mama a urcat la nivelul celtru cei care dau, cât şi pentru cei care primesc. mai de sus. Odată ajunsă acolo, s-a oprit din urcare şi a înce- Într-o perspectivă mai largă, aceste întâmplări sunt sub put să alunece fără efort înainte, atrasă constant şi intenţio-îndrumarea si controlul persoanei care le trăieşte. Acţiunea nat către un fel de forţă. De o parte şi de alta, treceau pe-sau cum o executăm - este doar modul în care am orchestrat lângă ea cele mai minunate forme şi culori. Erau ca niştenoi evenimentele, înţelegând asta, a văzut cât e de nepotrivit peisaje, doar că... nu exista pământ. Ştia, cumva, că erau florisă ne întrebăm cum a putut Dumnezeu să lase astfel de lu- si copaci, dar nu erau în nici un fel ca aici, pe Pământ. Acestecruri să se întâmple - sau, pe baza unor astfel de întâmplări, nuanţe şi forme unice, indescriptibile, care nu existau însă punem la îndoială chiar existenţa lui Dumnezeu. Acum, lumea pe care o lăsase în urmă, au umplut-o de admiraţie.mama mea a înţeles că exista o explicaţie logică pentru toate. Treptat, mama si-a dat seama că alunecă deasupraEra atât de perfect, încât se întreba cum de nu ştiuse dinainte. unui fel de şosea, o bandă pe care erau, pe fiecare parte, su-Şi într-un fel, văzând imaginea completă, şi-a dat seama că flete familiare - prieteni, rude, oameni pe care îi cunoşteatotul - totul- este aşa cum trebuie să fie. din multe vieţi. Veniseră să o primească, să o îndrume şi să Mama a mai aflat şi că războiul e o stare temporară de îi spună că totul este în regulă. Era un sentiment indescrip-barbarism, un mod ignorant şi stângaci de a rezolva dispu- tibil de pace şi extaz.tele - şi că, la un moment dat, el nu va mai exista. Aceste su- La capătul îndepărtat al drumului, mama văzu o lumi-flete consideră dependenţa de arme a omenirii nu numai ca nă. Era ca şi soarele - atât de strălucitoare, încât îi era teamăfiind primitivă, dar şi ridicolă - tineri care sunt trimişi să că-i va arde ochii. Totuşi, frumuseţea ei era orbitoare. Nu-şilupte în bătăliile unor bătrâni, pentru a cuceri pământuri. putea lua privirea de la ea. Surprinzător, deşi se apropia, nu Într-o zi, omenirea se va uita în urmă la întregul con- o dureau ochii. Strălucirea rafinată a luminii părea famil-cept şi se va întreba, de cel Când vor exista suficiente suflete iarăşi, într-un fel, reconfortantă. Se găsi învăluită în aura ei şi ştiu că lumina aceea era mult mai mult decât o simplă stră-evoluate, cu o inteligenţă vastă, care să rezolve problemele, lucire: era nucleul Fiinţei Supreme. Ajunsese la nivelul Lumi-atunci războiul va lua definitiv sfârşit. nii care cunoaşte totul, mistuie totul, acceptă totul şi iubeşte36 37
  21. 21. Eric Pearl RECONECTAREAtotul. Mama ştia că ajunsese Acasă. Aparţinea acestui loc. De gerea că, atunci când urma să fie vremea să se întoarcăaici venise. Acasă, avea să fie primită cu iubire. Era sigură că îşi va Atunci, Lumina a comunicat cu ea, fără cuvinte. Prin- aminti acest lucru. Nu se mai temea de moarte.tr-unul sau două gânduri non-verbale, i-a comunicat sufi- În clipa aceea, mama auzi sunetul îndepărtat al motoa-ciente informaţii cât să umple tomuri întregi. I-a desfăşurat relor. De data asta, începură în partea de sus a capului si îşiviaţa - viaţa aceasta - şi a văzut-o în imagini. Era minunat croiră drum în jos. Dincolo de zumzet, începu să audă vocisă vezi asta; aproape tot ce spusese sau făcuse vreodată era - voci omeneşti - si apoi îşi auzi bătăile inimii.afişat în plină lumină. Putea să simtă, efectiv, durerea sau Observă că, în cea mai mare parte, durerea trecuse.bucuria pe care le pricinuise altora. Prin acest proces, îşi Motoarele se mişcau în jos, mai jos ... zumzetul lor îşiprimea propriile lecţii - fără nici o judecată. Totuşi, deşi nu pierdea din intensitate. Curând, nu mai rămase nimic dinexista judecată, ştia că fusese o viaţă bună. motoare, decât o furnicătură în tălpi. Apoi dispăru şi aceas- După o vreme, mamei i s-a dat să cunoască faptul că ta. Se terminase. Revenise la ceea ce oamenilor le place săavea să fie trimisă înapoi. Dar ea nu voia să meargă. Ciu- considere „lumea reală”.dat, cu toată lupta cu care se împotrivise morţii la început, O doctoriţă cu o expresie extrem de uşurată se aplecăacum nu voia chiar deloc să plece. Acum era atât de minu- peste ea, zâmbind. „Felicitări, Lois”, spuse ea. „Ai născut unnat de împăcată - adăpostită de noile ei împrejurimi, cu- băietei minunat”.prinsă de noile ei revelaţii, alături de vechii ei prieteni. Voiasă rămână acolo pe vecie. Cum ar putea cineva să se aştepteca ea să plece? Ce înseamnă toate astea Ca răspuns la aceste rugi tăcute, mama a fost făcută să Încă nu mă arătaseră mamei. Mai întâi, trebuiau să măînţeleagă că nu-si terminase treaba pe Pământ: trebuia să se cureţe, să mă cântărească şi să-mi numere degetele. Aşa căîntoarcă şi să-şi crească copilul, în parte, motivul pentru care au dus-o în salonul ei. Pe când o împingeau pe hol, în căru-a fost adusă aici fusese ca să dobândească o cunoaştere spe- cior, o copleşi dintr-o dată sentimentul total a ceea ce tocmaicială, tocmai despre acest lucru! Dintr-o dată, mama se simţiatrasă afară din nucleul de lumină, înapoi, pe calea pe care trăise şi absorbise. Ştia, din intuiţie, că deja uitase multe din-călătorise înainte. Dar acum mergea în direcţia opusă şi ştia că tre revelaţiile pe care le avusese cu numai câteva momentese întorcea la viaţa ei de pe Pământ. Pe când părăsea sufletele înainte: de ce este cerul albastru, de ce este iarba verde, de cefamiliare, culorile si formele, pe când părăsea si Lumina este pământul rotund, cum s-a făcut creaţia - logica perfectăînsăşi, simţea un dor şi o tristeţe profundă. a tuturor lucrurilor. Cu toate astea, ştia cu siguranţă că există Pe măsură ce se îndepărta de Lumină, cunoaşterea o Fiinţă Supremă. Că există un Dumnezeu.mamei începu să pălească. Ştia că fusese programată să uite; A mai fost o revelaţie pe care a adus-o cu ea, cu o clari-nu trebuia ca ea să-şi amintească, încercă cu disperare să se tate fără echivoc: „Suntem puşi aici ca să învăţăm lecţii careagate de ceea ce mai rămânea, fiind sigură că nu avea de a să ne facă suflete mai complete. Trebuie să epuizăm traiul peface cu un vis. Se luptă să se agate de amintiri şi de impresii acest plan, la acest nivel înainte să fim pregătiţi să mergem la- multe dintre ele deja plecaseră - şi simţi o pierdere teribilă. alt nivel. De aceea, unii oameni sunt suflete vechi, pe cândTotuşi, simţea o pace interioară, infiltrată acum de înţele- alţii sunt suflete noi.”38 39
  22. 22. Eric Pearl RECONECTAREA Poate că, în zilele noastre, găsiţi multe dintre aceste in- Când termină, epuizarea începu să o tragă spre somn.formaţii în cărţile de spiritualitate, dar la vremea aceea nu era îl rugă pe tata să meargă acasă şi să scrie totul pe hârtie, câtaşa. Nu existau rafturi New Age în librării pe atunci, iar tra- putea de repede. Informaţiile acestea erau prea preţioase,diţiile noastre religioase elementare sigur nu ne predau astfel pentru a fi pierdute, El fu de acord.de lecţii. Mama nu avea prieteni care să vorbească despre ast- Când se trezi, era cu faţa la femeia din patul de alături.fel de lucruri, nici nu intrase în spital pentru a căuta ilumi- Mama o recunoscu din ziua precedentă. Primul ei gând anarea - ea voia, pur şi simplu, să-şi scoată din corp un făt fost un tulbure: „ Vai, e groaznic de urâtă!” Apoi îşi spuse:foarte şovăielnic, înainte să înnebunească de durere! „Stai puţin. Tocmai ai trăit revelaţia că înfăţişarea unei per- Totuşi, nu încăpea discuţie că se schimbase. Putea să soane nu contează.” Ironia o făcu să râdă.simtă asta - şi ştia că, în mod ironic, parte din acea schimbare „Ai vorbit toată noaptea, când te-ai întors de la naşte-era rezultatul faptului că trebuise să lase în urmă amintirea re”, îi spuse colega de cameră,atâtor lecţii. Toată viaţa ei fusese o fiinţă autoritară şi o per- „Da?” „Da, recitai din Scripturi.”fecţionistă. Acum, că tânjea să întrupeze fiecare dintre prin- „Ce spuneam?”cipiile pe care le aflase, descoperea că pe cele mai multe nu „Nu ştiu, Vorbeai în limbi.”şi le putea aminti. Cum să practici, dacă nu îţi aminteşti? Vorbea în limbi? Mama nu cunoştea nici o limbă stră- Aşa că, mama a decis că era vremea să fie mai blândă ină sau veche si nu ştia să recite nimic altceva decât Psalmulcu sine... Şi cu alţii. Poate că de asta mai lasă, uneori, un pic 23 - şi asta numai în engleză,de praf să se aştearnă prin casă şi nu mai poartă o sticlă de Se întinse înapoi în pat. Atâtea întrebări! Dacă înaintedezinfectant cu ea în trusa de vacanţă, ca să şteargă chiuve- încă mai avea dubii despre ce i se întâmplase cu o zi înainte,tele din camerele de hotel - poate că de asta a început să ac- acum nu le mai avea. In sala de naşteri se întâmplase cevacepte lucrurile aşa cum sunt. foarte neobişnuit, Ştia că nu fusese un vis, fie şi numai pentru Pe când căruciorul era împins pe coridor, tatăl meu că visele nu te fac să te schimbi - nu într-un mod atât de pro-apăru lângă mama, ţinând pasul cu acesta. Ea îi făcu semn fund, Cum să intri într-un vis, fiindu-ti frică de moarte si săsă se apropie. „Când ajungem înapoi, în salon”, îi şopti, „am te întorci nu numai fără acea frică, dar chiar cu o stare de uşu-să-ţi spun ceva ce am fost programată să uit.” rare legată de ea - şi convinsă că întotdeauna te vei simţi aşa? Când au ajuns în cameră si au rămas singuri - în afară Mama voia să pătrundă mai adânc în experienţa sa. înde alte două bolnave, mama şopti: „Sonny, nu repeta nimic special, voia să ştie exact ce se întâmplase cu corpul ei în saladin ce am să-ţi spun. Oamenii o să creadă că sunt nebună.” de naşteri, pe când conştiinţa îi era departe, în comuniune cu „Nu o voi face.” fiinţe de lumină pură. Descoperi curând că nu avea să fie Atunci ea începu să descrie tot ce îşi mai putea aminti, uşor să afle acest lucru.încercând să păstreze cele câteva grăunţe de nisip care îi Când o întrebă pe doctoriţă dacă se întâmplase cevaalunecau printre degete. Tata ascultă în tăcere; ea ştiu că nu „ciudat” în sala de naşteri, i s-a spus: „Nu, a fost o naşterese îndoia de nici un cuvânt din cele ce-i spunea. El era sigur normală”. După spusele doctoriţei, singura complicaţiecă nu ar fi inventat niciodată o poveste atât de nebunească. -una minoră - fusese necesitatea de a folosi forcepsul pentru
  23. 23. 40 41
  24. 24. Eric Pearl _RECQNECTAREAa aşeza copilul în poziţia normală pentru naştere - o practică se întâmplase, nu ca la o experienţă „în apropierea morţii”,foarte obişnuită pe vremea aceea. ci ca la o experienţă de „viaţă după moarte”. „Experienţa în apropierea morţii” este un termen dilu- Codul tăcerii at, Mama nu fusese „în apropierea “morţii. Mama murise. Si, la fel ca alţii care au murit şi s-au întors - si ea s-a întors O naştere normală? alt om, înţelegea acum că tot ce îi punea viaţa înainte - Asta nu putea fi adevărat. Expresia „naştere normală” „bun” sau „rău” - era exact ceea ce îi trebuia sufletului einu coincidea cu: „O pierdem”. pentru a progresa. „Vii înapoi... până ce înveţi cum trebuie.” Mai departe, mama le-a întrebat pe asistentele care au Totul face parte din evoluţie. Lecţia aceasta s-a doveditfost alături de ea înainte sau în timpul naşterii, dar nu păru a fi una foarte potrivită şi oportună. Tocmai mă născuse pesă găsească pe nimeni care să-şi amintească faptul că a vor- mine şi - în ochii ei - eu ieşeam din tărâmul obişnuitului,bit în limbi, sau să recunoască existenţa vreunei probleme. chiar din momentul naşterii mele. „Totul a fost în regulă”, i s-a spus. Dacă doctorii şi asistentele ar fi fost singurele persoaneprezente la naştere, probabil că totul s-ar fi sfârşit aici. Dar, Să fi fost asta doar o simplă exagerare maternă?într-un sfârşit, mama şi-a amintit de o infirmieră care fusese E posibil, numai că mama insistă că, de cum a dat cuşi ea în sala de operaţie în timpul naşterii. Infirmierele aveau ochii de mine prima oară, în ziua după ce mă născusem, ao muncă ce le ţinea în umbră. Ele îşi făceau treaba în linişte văzut că eram neobişnuit.şi eficient, fără să iasă în faţă. Adesea treceau neobservate si Eram singurul nou-născut din secţie. Ea intră şi, cu sti-aproape întotdeauna erau subapreciate. Infirmierele nu au cla de lapte în mână, se apropie de pătuţ si privi înăuntru.prea multe motive să ascundă adevărul atunci când lucru- Eu eram culcat pe burtă, treaz. „Salutare, micule străin”, spuse ea, „Tu şi cu mine îm-rile n-au mers cum trebuie. potriva lumii întregi. Tu şi cu mine.” Aşa că mama a întrebat-o pe infirmieră, spunându-i: Sunetul vocii ei mă făcu să mă ridic pe antebraţe si, ri-„ştiu că mi s-a întâmplat ceva în sala aia de operaţii”. dicându-mi căpşorul instabil, să mă întorc încet înspre stân- După o pauză lungă, pe infirmieră o străbătu un fior. ga, apoi încet înapoi, înspre dreapta, ca si cum mi-as fi ana-„Nu pot să vorbesc despre asta, dar tot ce pot să-ţi spun lizat noile împrejurimi. Mama privi cu uimire. Era oare cueste că.,, ai avut noroc.” putinţă? întotdeauna i se spusese că muşchii unui nou-născut O pierdem? erau mult prea slabi ca să poată face aşa ceva. Ai avut noroc? Mama porni să pună sticluţa pe o masă din apropiere, Asta era suficient să confirme ceea ce mama ştia deja: apoi ezită, Cine ştie ce microbi puteau să fie pe tăblia meseiîntr-adevăr, se întâmplase ceva neobişnuit în acea zi, în sala ăleia? îi si vedea, colcăind din exteriorul sticlei, către deschi-de naşteri - ceva ce trecea cu mult peste bucuria de a mă fi zătura tetinei, ca să contamineze laptele.adus pe micuţul de mine în lume, fără a beneficia de anes- Dar nu aflase oare, nu cu mult timp în urmă, că era maitezie. Realitatea este că doctorii chiar o pierduseră. Murise bine să ignore unele dintre micile obsesii ce obişnuiau să o-şi se întorsese. De fapt, ajunsese să se gândească la ceea ce i chinuie - că exista un motiv şi un echilibru pentru toate?42 43
  25. 25. Eric Pearl RECONECTAREA Aproape că învăţase. Aşa că, mama făcu un compro-mis - împături un şerveţel si îl puse între sticlă şi tăblia me-sei, apoi se aplecă să mă ia în braţe. Se îndrăgostise de mine, din clipa în care m-a văzut. Mai târziu, când veni doctoriţa să o examineze, mamaîi spuse cum îmi ridicasem capul. Doctoriţa spuse ferm: „Nu CAPITOLUL TREIpoate să facă aşa ceva.” Apoi plecă să mă examineze, în salade nou-născuţi. După o secundă, mama auzi vocea doctoriţei, din încă- Lucruri copilăreştiperea alăturată. „Măi să fie” zise ea, cu vocea aproape doje- „Copiii spun cele mai îndrăzneţe lucruri. “nitoare, „n-ar trebui să poţi face asta...” În clipa aceea, mama ştiu cu siguranţă că acolo se în- Art Linklettertâmpla ceva extraordinar. Copil fiind, învăţam repede, dar mă plictiseam cu uşu- rinţă. Aveam o imaginaţie bogată şi o dispoziţie foarte schim- bătoare, eram atent şi neglijent, iubitor şi egoist. Ca majoritatea copiilor mici, eram convins că Universul se învârtea în jurul meu şi al nevoilor mele. Şi de ce nu? În mintea mea, existau puţine obstacole între ceea ce doream şi ceea ce mă aşteptam să primesc. Credeam că totul trebuie să se petreacă aşa cum vreau eu. Totul. Inclusiv planificarea familială. Mama simţi în pântece primele mişcări ale unei noi vieţi, cam pe la vremea când eu împlineam doi ani. Senzaţia veni sub forma a două „licăriri” distincte, ast- fel că a fost convinsă că poartă gemeni. O echipă de gineco- logi a încercat să o convingă că greşeşte, deşi burta îi creştea în neştire. Era o femeie înaltă şi subţire. Din spate, îi vedeai doar silueta înaltă şi zveltă, dar când se întorcea, apărea un profil atât de spectaculos, încât puteai, fără probleme, să spri- jini o tavă pe burta ei. Îmi plăcea să vin şi să ascult bufniturile din burta ma- mei. Când îmi lipeam urechea de ea, înăuntru activitatea se înteţea, iar asta mă fascina.44 45
  26. 26. Eric Pearl RECONECTAREA Câteva luni mai târziu, mama era din nou în sala de Deschide uşanaşteri, dar de data asta i s-au dat calmante. N-a mai auzit Comportamentul precoce este uneori drăguţ, alteori numotoare şi n-a mai avut parte de nici o odisee. - cam aşa stă treaba. De la o vârstă foarte fragedă, am avut o „Rezistă”, îi spuseră doctorii, printr-o ceaţă aproape su- problemă cu autoritatea - şi o problemă încă şi mai mare cuportabilă - şi aşa făcu, apoi adormi. După scurt timp, o tre- plictiseala. Era o combinaţie volatilă. Dacă exista vreo cră-ziră. „Felicitări, aveţi o fetiţă minunată”. Mulţumită (şi ame- pătură, cât de mică, pe care ştiam că nu aveam voie să o ex-ţită), dădu din cap si adormi din nou. După câteva minute, o plorez, acolo mă duceam. Dacă era ceva ce nu ar fi trebuit sătreziră din nou. „Rezistă.” Bine, gândi ea, ştiam că aşa o să fac, cel mai probabil cam aia aveam să fac. După cum spuneafie. Aşa că, încă o dată, îi ascultă. mama, ca să-mi fac de lucru, devenisem foarte inventiv cu tot Următorul lucru pe care îşi aminteşte să-l fi auzit este, felul de „trucuri” şi explicaţii. Mă duceam să mă culc doar ca un mod de a reîntineri. Şi, chiar şi aşa, îmi era teamă că aş pu-„Felicitări, aveţi un băieţel minunat.” Ştiind că se terminase, tea să pierd ceva, în timpul cât dormeam.îşi dădu voie să alunece într-un somn profund. Un exemplu de astfel de trucuri o implică pe bunica Curând, o treziră din nou. mea din partea mamei, „Nana”, într-o zi, nu la mult timp „Rezistă.” după ce fratele şi sora mea fuseseră aduşi acasă, Nana a venit „Doar nu mai vine unul!” să stea cu ei. Asta îi dădea mamei o pauză de care avea mare Au râs. „Nu, nu, asta e pentru tratamentul post-natal.” nevoie. Fratele şi sora mea erau în pătuţurile lor, iar eu eramCând gemenii au ajuns, în sfârşit, acasă, a fost surprinsă să ocupat temporar cu televizorul. Trei oale mari de aluminiuvadă că eu - primul ei născut - nu arătam prea mulţumit. -una plină de scutece, celelalte cu biberoane, fierbeau de zor pe aragaz, iar o grămadă de rufe tocmai se uscaseră în beci. „Care e problema?”, întrebă ea. Nana coborî să ia rufele. Harnică, rapidă şi practică, Nana „Nu i-am vrut”, am zis eu. încerca să se grăbească, pentru că ştia că nu era chiar cel mai „Ai spus că îi vrei”, a răspuns ea blând. înţelept lucru să mă lase pe mine singur, prea mult timp. Cu „Nu, n-am spus.” braţele încărcate de rufe calde, proaspăt uscate şi împăturite, „Ai spus că vrei un frate şi o soră.” începu să urce scările. Uitându-se peste maldărul din braţe, Cu picioarele depărtate, cu pumnul drept înfipt în şold, văzu dintr-o dată uşa beciului începând să se închidă, încercă mi-am privit mama în ochi: „Am spus că vreau un frate sau să se grăbească, dar uşa se trânti, înainte să poată ajunge sus. o soră. Saaaauuu o soră. Ia unul înapoi!” Broasca se încuie. Sprijinindu-se de uşă, cu maldărul de rufe în braţe, Ştiam prea puţin despre dificultăţile ce mă aşteptau, ca Nana îşi eliberă o mână şi încercă clanţa. Nu se rotea. „Eric, să mă obişnuiesc să împart cu fraţi şi surori un spaţiu care, deschide uşa”, spuse ea, cu o voce dulce şi controlată. până atunci, fusese numai al meu. Cu o voce şi mai dulce, am răspuns: „îhî.” Asta avea să fie o provocare majoră (ei bine, o lecţie de „Hai, deschide uşa.” evoluţie) în anii ce aveau să urmeze. „îhî.”46 47
  27. 27. Eric Pearl RECONECTAREA Nana ştia că un ton ferm nu ar fi mers cu mine. Dar nu În noriavea de gând să se lase dusă de nas de un mucos, oricât deprecoce ar fi fost el - mai ales când trei oale de apă fierbeau Nana era mama mamei mele, iar „Bubba” era cea aîntr-o încăpere şi doi bebeluşi dormeau în cealaltă. Aşa că, tatei. Bubba era o bunică blândă, puternică, în stilul lumiiîncercă să abordeze situaţia în alt fel. „Pun pariu că nu poţi vechi, care venea cu pupăturile acelea grase, ţoşcăite, pe obraz, de modă europeană - genul care ar face să roşeascăsă ajungi la clanţă”, zise, mizând pe încăpăţânarea mea. până şi un bolovan. Era plină de viaţă, cu o energie debor- „Ba pot” dantă şi cu un simţ al umorului libertin, care punea deseori „Pun pariu că nu poţi” în încurcătură rudele mai „conservatoare”. Se făcu tăcere. În vacanţe, se aşeza lângă mine la masa de seară, iar Pe Nana o trecură sudorile. Aproape că putea să audă când rămâneam la ea peste noapte, mă scotea dimineaţa înzumzetul din creierul meu care testa situaţia. Dar într-un grădină, să culeg căpşuni şi alte fructe şi apoi pregătea unsfârşit, aşa cum sperase şi ea, trebui să dovedesc că pot. mic dejun uriaş si minunat. Apoi mă purta într-o singură Am împins puţin de clanţă. Ea o auzi zornăind uşor. mână, ca pe o pană, în timp ce făcea curăţenie, ştergea pra- „Pun pariu că nu poţi să o deschizi”, spuse ea. ful, dădea cu aspiratorul şi vorbea la telefon, îmi plăcea toată „Ba pot.” mişcarea aceea, sentimentul acela de a călători prin spaţiu, Încă o dată, se auzi provocarea deghizată în cuvinte fără a-mi folosi picioarele. Mai mult şi mai repede, asta vo-spuse cu o voce dulce: „Pun pariu că nu poţi”. iam. Of, ce mult o iubeam pe bunica! Iarăşi, o pauză lungă. Rufele deveneau din ce în ce mai Într-o zi de ianuarie, Bubba a plecat la spital şi nu s-agrele. Mecanismul de închidere era un mic buton, care se îm- mai întors niciodată.pingea şi se rotea. Făcea un mic clic, atunci când era eliberat Se pare că, stând în patul de spital, a simţit o durere în- Nana aştepta sunetul ăsta. Trebuia să se mişte repede. Nu piept, s-a întins înspre buton să cheme asistenta - dar nu avoia să mă rănească, deschizând uşa prea repede, dar se pu- mai ajuns. Acum, Bubba plecase brusc din viaţa mea, iar pă-tea prea bine ca asta să fie singura ei şansă. rinţii mei trebuiau să facă faţă acestei situaţii. N-am putut să rezist. „S-a dus la culcare”, mi-au spus, „şi nu se va mai Clic. trezi.” M-am gândit puţin la asta, apoi am eliminat varianta. Nana împinse repede uşa, care se deschise mai rapid „Eu pot să o trezesc”, am zis. „Pun pariu că dacă îi punemdecât se aşteptase. Rufele, călduţe încă şi proaspăt împătu- trei aspirine în gură si dacă sar pe burta ei în sus şi în jos, orite, se împrăştiară pe podea. Eu am fost doborât de grăma- să se trezească”. Săritul în sus şi în jos pe stomac era strate-dă, înainte să pot să fug. gia mea suplimentară, ceva care să fie de ajutor în cazul în Şocat, am rămas acolo, plângând. care gustul celor trei aspirine dizolvate pe limbă nu ar fi fost Nana se grăbi să stingă focul la apa care fierbea, apoi suficient ca ea să deschidă ochii şi să-şi reia viaţa.veni să mă consoleze. Aceasta a fost una dintre puţinele daţi când îmi amin- Aveam doar doi ani şi jumătate, dar Nana ştia că deja îi tesc că l-am văzut pe tatăl meu plângând.fusese retezată întreaga ei carieră ulterioară de baby-sitter. Înmormântarea a avut loc la scurt timp după aceea.48 49
  1. A particular slide catching your eye?

    Clipping is a handy way to collect important slides you want to go back to later.

×