Pamantul Si Luna - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

  • 931 views
Uploaded on

- o descriere de natură ştiinţifică a pământului (şi apoi lunii) dintr-o perspectivă material-spirituală, care conţine, de asemenea, numeroase detalii care au fost confirmate de ştiinţă la mult timp …

- o descriere de natură ştiinţifică a pământului (şi apoi lunii) dintr-o perspectivă material-spirituală, care conţine, de asemenea, numeroase detalii care au fost confirmate de ştiinţă la mult timp după consemnarea lor de către Lorber

More in: Spiritual
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
931
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
19
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. 1. Centrul de greutate alPământului Dacă studiem cu atenţie un corp oarecare, vomconstata trei lucruri. Dincolo de înfăţişarea saexterioară - care include forma sa, dar nu numai -orice corp are o circumferinţă, o suprafaţă şi oculoare, care depind de lungimea, lăţimea şiînălţimea sa. Şi, ceea ce este mai important, corpulare o greutate care îi permite să îşi asume oanumită poziţie. Spre exemplu, dacă studiem forma unei pietreneregulate, vom descoperi că ea are centrul degreutate într-un anumit punct. Acest fenomenpoate fi stabilit cu uşurinţă în cazul unei bucăţi delemn: dacă o lăsăm să plutească pe apă, centrul eide greutate va fi situat în punctul cel mai de jos. Centrul de greutate nu trebuie confundat cucentrul obiectului. Orice corp are două centre: unulde greutate şi altul din punct de vedere almăsurătorii fizice. Dacă vom examina diferitetipuri de corpuri, vom constata că centrul lor degreutate nu corespunde niciodată cu centrul fizic,nici măcar în cazul unei bile de metal perfecte dinpunct de vedere matematic şi cu o densitate egalrepartizată. Pentru a ne convinge, putem rupe o bucată deoţel în două. Dacă vom privi la microscop structurainterioară a suprafeţei secţionate, vom constata cătextura acestuia este neregulată. Dacă o asemeneadiferenţă poate fi observată în structura cristalină aunuia din cele mai solide corpuri de metal, cu atâtmai uşor poate fi percepută aceasta în structuraunui corp mai puţin dens. O altă experienţă pe care o putem face cu uşurinţă sereferă la un cântar. Dacă am construi dintr-unmetal dens două talere perfect simetrice dinpunct de vedere matematic şi le-am echilibra înjurul unui ax central, am constata că acestea nuvor alcătui un plan orizontal perfect, unuldintre ele fiind întotdeauna puţin mai lung decâtcelălalt. Chiar şi în corpurile create de puterea Mea,centrul de greutate nu coincide cu centrulobiectului. La fel stau lucrurile cu polaritateapozitivă şi cea negativă. De ce nu sunt localizaţi cei doi poli ai uneibare magnetice în centrul matematic al acesteia,fiind dispuşi către capetele barei? De ce estesituată coaja seminţei (care conţine cele maivaloroase substanţe nutritive) la periferiaseminţei, şi nu în centrul acesteia, unde estelocalizată o forţă egală, dar cu semn opus? Dece nu este situată inima omului (sau a unuianimal) în centrul exact al corpului său?
  • 2. Aceste întrebări demonstrează deja că centrulde greutate este ceva complet diferit de centrulfizic al unui obiect, indiferent care ar fi acesta. De aceea, atunci când ne referim la un subiectatât de important cum este punctul central alPământului, trebuie să menţionăm de la bunînceput că nu vorbim de centrul matematic alacestuia, ci mai degrabă la centrul propriu-zisal vieţii sale, sau altfel spus, la centrul său degreutate. Centrul matematic nu este decât unpunct imaginar, lipsit de volum, asupra căruianu merită să insistăm. Acestea fiind spuse, ne vom întoarce atenţiaasupra centrului de greutate al Pământului, ozonă mult mai semnificativă pentru noi, care nuare dimensiunile unui punct, ci dimpotrivă,reprezintă o suprafaţă de mari dimensiuni, încare se desfăşoară o activitate intensă. Cum arată acest centru de greutate alPământului? Este el o stâncă plină cu diamante,cu minereuri de fier, sau poate un magnet? Săfie oare un spaţiu gol, în care nu există decâtfocul nepieritor din care îşi extrag forţa vulcaniide la suprafaţa Pământului, prin care nu iesedecât fumul focului din
  • 3. interior, ca printr-un fel de coşuri de pe acoperişurilecaselor? Evident, răspunsul la aceste întrebări estenegativ. Centrul de greutate al fiinţei umane este inima sa,care, din punct de vedere fizic, reprezintă un ţesutorganic alcătuit într-o manieră extrem de rafinată şide complexă, am putea spune artistică, întrucât înea sălăşluieşte sufletul viu al omului; iar îninteriorul acestui suflet se află spiritul săunemuritor. Acest centru de greutate este perfectechipat cu cele necesare pentru dezvoltarea vieţiipământeşti şi pentru susţinerea temporară acorpului, astfel încât, prin această construcţiemiraculoasă, tot ceea ce este necesar pentru sus-ţinerea vieţii fizice poate fi produs de către suflet. Aceasta este şi semnificaţia centrului degreutate al Pământului, pe care îl vom analiza îndetaliu în continuare. 2. Inima Pământului Aşa cum spuneam, centrul de greutate alPământului are o structură similară cu cea a inimiifiinţei umane sau a unui animal. La fel ca în cazulinimii omului, acest centru de greutate, sau inimaPământului, asigură proporţiile corecte aleîntregului glob terestru şi reprezintă atelierul în careeste susţinută întreaga viaţă de pe Pământ. În numeroasele sale compartimente este produsăo energie extrem de puternică, necesară pentru adirecţiona diferitele fluide ale vieţii Pământuluicătre organele exterioare ale acestuia, iar apoipentru a le absorbi din nou în centru, în vedereareînnoirii lor. Mu este greu să tragem concluzia căinima Pământului este destul de mare.Dimensiunea ei nu poate fi totuşi stabilită exact,căci ea trebuie să se dilate şi să se contracte extremde rapid. În medie, diametrul inimii Pământului estede aproximativ 750 de kilometri. Ea se poate
  • 4. însă dilata până la 1.500 de kilometri, după carese poate contracta până la 375 de kilometri. Din ce este insă alcătuită această aşa-zisăinimă a Pământului? Ea este mai puţin alcătuitădin materie, la fel ca în cazul inimii unui om saua unui animal. Putem spune mai degrabă că esteo putere substanţială care se mişcă eficientprintr-o structură vie permeabilă, deşi solidă,exercitându-şi efectele asupra fiecărei celule şi afiecărui organ al organismului Pământului. Dacă acest organism este solid, cum poate fiel penetrat de o putere substanţială fără a fiafectat de aceasta? Oasele unui animal sunt şi ele alcătuite dintr-o substanţă solidă. Fluidele şi sângele pătrundtotuşi prin porii oaselor, care durează mai multdecât orice altă parte a corpului, deşi suntsupuse la diferite reacţii de către această puterecare acţionează asupra lor. Să luăm, de pildă, substanţa din care suntalcătuite intestinele animalelor. Deşi aceastăsubstanţă flască pare lipsită de consistenţă,oricât de solicitate ar fi intestinele de-a lungulvieţii animalului, ele continuă să opereze eficiento perioadă lungă de timp. Dacă examinămorganele mai delicate ale unei păsări, în caresunt înmagazinate şi consumate chiar şipietricelele, devine clar că întreaga chestiunedepinde de o anumită calitate a materiei carealcătuieşte aceste organe, materie suficient desolidă pentru a permite forţelor interne aleorganismului să acţioneze prin ea fără a suferivreo pagubă. Dacă materia din care sunt alcătuite nişteanimale atât de delicate este înzestrată cuasemenea calităţi, cu atât mai solid va fi unorganism de talia Pământului dacă este alcătuitdin ea, lucru demonstrat de faptul că demilioane de ani, forţele atât de active alePământului interior nu au afectat în nici un fel,sau prea puţin, structura acestuia. Eu, Creatorul tuturor lucrurilor, am ştiut săasigur întotdeauna proporţia exactă care săpermită punctelor de
  • 5. sprijin să fie suficient de solide şi de durabilepentru a susţine cu cea mai mare uşurinţăgreutatea care se sprijină de ele, iar acestprincipiu se aplică inclusiv materiei din careeste alcătuită inima Pământului, astfel încâtaceasta să îşi poată desfăşura activitatea încondiţii optime. În regiunile nordice ale Pământului este destulde răspândit un metal preţios, numit platină.Acest metal este similar cu materia care susţineputerea centrală a Pământului, fără să fie însăabsolut identic cu aceasta. De fapt, trebuie săprecizăm că materia din care este alcătuitinteriorul Pământului nu este aceeaşi cu materiacare poate fi găsită la suprafaţa sa. Legăturadintre pielea exterioară şi insensibilă aPământului, pe de o parte, şi organele delicatedin interiorul acestuia, pe de altă parte, estecomparabilă cu legătura care există între pieleacorpului uman şi carnea şi sângele acestuia.Materia interioară a Pământului este alcătuită totdintr-un fel de carne, sânge şi oase, deşi nuseamănă în întregime cu interiorul trupuluianimal. 3, Localizarea şi mobilitatea inimii Pământului Unde este localizat centrul de greutate, sauinima Pământului? Este imposibil să-1 plasămîntr-un anume loc, căci locaţia lui poate suferischimbări importante. Corpul terestru are oasemenea alcătuire interioară încât centrul săude greutate poate opera la fel de bine în nord şiîn sudul Pământului. Este practic imposibilă olocalizare absolută a substanţei care genereazăgreutatea Pământului. Acest centru de greutatecare dă viaţă materiei poate fi observat inclusivla anumite plante. Dacă vom analiza un copac, vom constata căuneori, creşterea sa, la fel ca şi zona în carecresc fructele, sunt
  • 6. înclinate uneori mai mult într-o anumită parte acopacului, şi alteori în partea opusă. Într-un anva prospera mai bine jumătatea sa nordică, iarîn alt an jumătatea sa sudică. Din când în cândpot apărea crengi uscate pe una din părţilecopacului, iar alteori în partea opusă. Aceste fenomene şi altele, similare, au aceeaşiexplicaţie: mobilitatea constantă a centruluide greutate, adică a polarităţii pozitive, care dăviaţă obiectului. Motivul pentru care acest centru viu degreutate îşi schimbă tot timpul poziţia nu poatefi înţeles cu uşurinţă pe nivelul vostru decunoaştere. Dacă scopul materiei ar filocalizarea permanentă a acestui centru polar, elar putea fi poziţionat astfel încât materia sărămână întotdeauna neschimbată. Astfel, unpom fructifer, să spunem un măr, ar rămânepentru eternitate un simplu măr, şi la fel s-arpetrece lucrurile cu toate fiinţele sau obiectele. Înacest caz, un animal sau o plantă nu ar fi cunimic superioare unui diamant. Cu câtpolaritatea unui obiect rămâne mai mult timpneschimbată, suprapunându-se aproape perfectcu centrul matematic al acestuia, cu atât maisolid şi mai permanent devine obiectul respectiv.Acest obiect nu va mai putea suferi însă nici unfel de transformări, perpetuându-şi la infinitaceeaşi existenţă neschimbată. Dacă ar dispunede asemenea corpuri terestre, la fel de dure ca şidiamantul, fiinţele vii nu s-ar putea deplasa învoie pentru a-şi găsi hrană şi adăpost. Din descrierea de mai sus puteţi înţelege cuuşurinţă de ce centrul polar de greutate nupoate fi unul permanent, ci trebuie să se afleîntr-o continuă schimbare, la fel cum sângelefiinţelor umane şi al animalelor nu pare să aibănici o calitate gravitaţională. Un sânge coagulat,la fel ca şi o inimă statică, nu pot folosi la nimicunei fiinţe vii. În cazul animalelor care se mişcă(spre deosebire de plante), inima îşi poateasuma uneori o poziţie relativ staţionară,întrucât mişcările libere ale corpului pot genera,prin ele însele, diverse reacţii la nivelul acelorcorpuri care nu au capacitatea de a se mişca
  • 7. liber. Aceste reacţii necesare sunt guvernate prinschimbarea alternativă a centrului polar degreutate. Din toate aceste motive, poziţia centrului degreutate al Pământului nu poate fi indicatădecât cu o oarecare aproximaţie, pentru anul încurs şi pentru anul care urmează (1846-1847).Ea este situată cu aproximaţie sub Islanda şi oparte din Peninsula Scandinavică, adicăNorvegia, Suedia şi Laponia, extinzându-se lanord până la Kamceatca (Siberia) si la sud pânăîn zona mediteraneană. 4. Natura materiei si spiritele sale primordiale Am arătat deja că scopul materiei nu estedefinit exclusiv de existenţa fizică a acesteia.Materia care moare este reciclată continuu,fiind înlocuită de o nouă materie. Mineralele,plantele şi animalele de tot felul se nasc, trăiescşi mor. Munţii care cu mii de ani în urmă îşiîntindeau vârfurile până în cele mai înaltestraturi ale atmosferei şi-au pierdut astăzi maimult de jumătate din înălţime. Puterea dedistrugere a vânturilor, trăznetelor şi gheţarilora redus constant din înălţimea acestor munţi,transformând rocile dure în Pământ moale, carea continuat să se descompună şi să moară puţincâte puţin, sub influenţa ploilor, a vânturilor şielectricităţii. Aceste procese nu ar fi posibiledacă centrul de greutate al Pământului nu şi-arschimba în permanenţă poziţia. Cândva, pe Pământ existau animale uriaşeşi păduri primitive de dimensiuni gigantice.Unde au dispărut ele? Unde mai poate fi găsitastăzi măcar unul din acei copaci care trăiau maibine de o mie de ani şi care ar fi putut da maimult lemn decât o întreagă pădure din ziua deastăzi? Inundaţiile au scufundat aceste păduri şiaceste animale, îngropându-le
  • 8. adânc sub crusta actuală a Pământului, odată cumii de alte specii care au pierit în potop. Astăziele pot fi regăsite sub formă de oase pietrificate,şi vor rămâne astfel până când va sosi timpul caaceste rămăşiţe să se transforme în cenuşă,rezultatul ultim al materiei aflate în degradare.Cât priveşte copacii primitivi, aceştia s-autransformat în cărbune, şi nu va trece mult timppână când noile invenţii ale oamenilor, care vornecesita din ce în ce mai mult cărbune pentruîncălzire, vor reduce la zero şi aceste ultimerămăşiţe. Unii vor spune că este dureros să auzi că totceea ce există se îndreaptă către anihilare, darEu vă spun: nu este nimic dureros în acestlucru! Este mult mai bine ca materia şi trupul săse descompună în timp, astfel încât viaţa captivăîn ele să poată fi eliberată de materie, decâtinvers: ca viaţa liberă să sfârşească în cele dinurmă odată cu materia (atunci când va sositimpul ca aceasta să fie definitiv distrusă).Acest din urmă proces nu poate sta în intenţiaMea, căci Eu, forţa şi atotputerea primordială,omnipotentă şi eternă, reprezint însuşiprincipiul vieţii, şi de aceea nu pot acţiona decâtîn favoarea acesteia. De vreme ce materia nu reprezintă decât uninstrument pentru coordonarea şi eliberareavieţii libere, este imposibil ca o existenţăpururi neschimbătoare să fie scopul pentrucare a fost creată. Atunci când o formă de viaţăîşi împlineşte menirea pentru care s-a născut,prin intermediul materiei, ea moare, ca şi cumnu ar fi existat niciodată. În ansamblul ei,materia nu reprezintă altceva decât omanifestare cu un scop precis a voinţei Meleprestabilite. Această afirmaţie ne conduceimediat la concluzia că ea poate fi dizolvată lafel de uşor cum a fost creată. Punctul din care s-a născut şi care reprezintă pentru ea punctul eide stabilitate este totodată şi centrul ei degreutate, principiul care îi dă viaţă şi care îisusţine existenţa. Dacă acest principiu estesmuls dintr-un corp material, acesta din urmămoare pe loc. Pentru ca nimic din ceea ce există în creaţie să nu poată
  • 9. apărea sau dispărea brusc, Eu nu voi permiteniciodată ca acest principiu al voinţei Mele să seretragă instantaneu din corpul în caresălăşluieşte. Conform voinţei Mele, nimic nupoate fi creat şi nu poate dispărea brusc, totulpetrecându-se în timp, în ritmulcorespunzător. De pildă, crearea şi decădereaimenselor corpuri celeste se petrec într-un ritmfoarte lent. Cred că acum puteţi înţelege cuuşurinţă de ce se petrece acest lucru. Acelaşilucru este valabil şi în ceea ce priveştePământul, astfel încât centrul de greutate care îidă viaţă este micşorat puţin câte puţin, pânăcând va veni timpul ca si el să împărtăşeascăsoarta întregii materii. Am aflat aşadar motivul schimbăriipermanente a centrului de greutate în interiorulmateriei, felul în care acest centru guverneazănaşterea şi moartea treptată a acesteia şi in ceconstă principiul care stă la baza centrului degreutate. Dacă ar fi posibil să vedeţi centrul degreutate al Pământului cu ochii fizici, acesta v-arapărea sub forma unei sfere de foc, care trimitelimbi de foc (sau scântei) cu o viteză uluitoarecătre organele interne ale Pământului, generândla nivelul lor reacţiile necesare pentruprezervarea şi buna funcţionare a acestui corpceresc. Dacă aţi putea vedea acest foc cu ochii voştrispirituali, aţi descoperi în interiorul lui osumedenie de spirite menţinute în sfera deinfluenţă a Pământului prin voinţa Mea şi caresunt silite să execute tot felul de activităţiparticulare, care au anumite semnificaţii precise.Acestea sunt spirite primordiale, aflate subputerea judecăţii, care stimulează în mod activmateria din jurul lor, proces prin care potascensiona din ce în ce mai sus, până când -înconjurate de o materie extrem de subtilă -reuşesc să avanseze pas cu pas către o viaţăperfectă şi liberă. Acest tip de spirite, care apar înfaţa ochilor fizici sub forma focului, alcătuiescîntreaga compoziţie a materiei din interiorulcentrului viu şi activ de greutate al Pământului.
  • 10. S. Structura interioară a Pământului Dacă vom analiza corpul unui animal, vomconstata că sângele şi fluidele trec prin vene şiprin vasele sanguine la fel ca în cazul celor dininima propriu-zisă; procesul se desfăşoarăsimultan în toate punctele din corp, ori de câteori în inimă are loc o pulsaţie. În corpul animal nu este nevoie de mai multeforţe pentru a pune în mişcare sângele şifluidele; o singură forţă este absolut suficientăpentru toate vasele, oricât de mare ar fi numărulacestora. Acelaşi principiu se aplică şi corpuluiPământului. O singură bătaie a inimiiPământului, care se repetă la fiecare şase ore,este suficientă pentru ca diferitele tipuri defluide care există în interiorul Pământului să fieconduse către diversele părţi ale corpuluiacestuia, la fel ca în cazul unui corp animal.Toate manifestările şi procesele vieţii dininteriorul corpului terestru depind de aceastăforţă de control. Cauza fluxului şi refluxului, precum şi a altormişcări care se petrec la suprafaţa Pământului,inclusiv a tuturor tipurilor de vânturi, îşi areoriginea în această sursă de putere. În plus,inima Pământului preia şi funcţiile plămânilordin corpul animal obişnuit. Altfel spus, dilatareaşi contracţia regulată şi neregulată a corpuluiterestru este asociată tot cu mişcările inimiiacestuia. Pentru a înţelege mai bine acest lucru, estenecesar să descriem pe scurt structura interioarăa Pământului, pentru a ilustra felul în care,pornind de la un centru unic de greutate situat îninteriorul Pământului, celelalte centre degreutate, secundare, aflate într-un numărinfinit, sunt puse într-o mişcare similară. Pentru a înţelege corect structura interioară aPământului, trebuie mai întâi de toate săprecizăm că la fel ca în cazul
  • 11. 19oricărei alte fiinţe vii - de la formele inferioarede plante şi până la fiinţele umane - Pământultrebuie privit din perspectiva unei trinităţi. Să analizăm un copac. Primul lucru pe care îldescoperim la acesta este scoarţa, care are unaspect exterior (sau mort) şi unul interior (sauviu), numit şi alburn. Al doilea lucru pe care îlputem constata este lemnul solid, ocombinaţie alcătuită din nenumărate tuburimicuţe aşezate unul lângă altul în cea maifrumoasă ordine posibilă. Cel de-al treilea lucrueste centrul sau inima copacului, carereprezintă de regulă un tub mai mare, umplut cuun ţesut celular spongios. Celulele acestuiaabsorb lichidele extrase din Pământ, le purifică,după care le trimit prin mişcările lor de dilatare şide contracţie către diferitele organe alecopacului. Să analizăm în continuare fructul unui copac.Să spunem că avem de-a face cu o alună sau cuo ghindă. Ce observăm mai întâi? Primul lucru care ne sare în ochi este coajaexterioară, care este de două feluri, exact la felca şi scoarţa copacului. Urmează apoi învelişulde protecţie, partea de mijloc a fructului, deregulă solidă. Dincolo de acesta se află cea de-atreia parte a fructului, în care este localizatăinima sau învelişul embrionar al acestuia. Să analizăm acum un animal. Primul lucruobservat este pielea, care prezintă formaexterioară a animalului. În interior, corpulanimalului include scheletul solid, de care esteprinsă o masă de ţesut muscular şi parţialcartilaginos, suficient de puternic, la fel ca şiînvelişul dur al fructului sau ca şi craniulcapului. În interiorul acestui schelet se găsescorganele interne precum splina, plămânii, ficatulşi intestinele, iar în partea cea mai nobilă aanimalului, inima însăşi, cea care guverneazăîntreaga viaţă, căci prin activitatea ei îşi primesccelelalte două părţi ale corpului hrana de care aunevoie, prin intermediul nenumăratelor vasesanguine care fac legătura intre ele.
  • 12. 20 Aceleaşi relaţii există şi în interiorul corpuluiuman. Dacă doriţi să înţelegeţi şi mai bine acestproces, luaţi exemplul unui ou. Pe scurt, fiecarefiinţă fizică animată, organică, ce trăieşte lasuprafaţa Pământului, are o structură corporalămai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea aPământului-mamă. Partea exterioară a corpului Pământuluireprezintă tot un fel de coajă tare şi moartă. Lafel ca în cazul copacului, partea interioară aacestei scoarţe este ceva mai vie decât ceaexterioară. Deşi pare complet moartă, scoarţaunui copac poate totuşi produce suficientăhrană pentru anumite plante minore, precummuşchiul, la fel cum pielea unui animal nu esteatât de moartă încât să nu poată oferi hranăanumitor paraziţi minori. Acelaşi lucru estevalabil şi în cazul crustei exterioare aPământului, care nu este atât de moartă încât sănu poată susţine nenumăratele plante şi animalecare cresc la suprafaţa ei. Această crustă exterioară a Pământului are ogrosime de aproximativ 150 de kilometri şireprezintă partea cea mai solidă a corpuluiterestru. În anumite regiuni ea este mai subţire.În plus, ea nu este la fel de solidă peste tot, dareste suficient de fermă pentru a putea susţine cuuşurinţă tot ce se află la suprafaţa Pământului.Cea de-a doua parte este nucleul viu alcorpului terestru, în interiorul căruia estelocalizată cea de-a treia parte: inima. Vom examina în continuare felul în care suntlegate între ele cele trei părţi ale corpuluiterestru şi maniera în care sunt guvernateacestea de către forţa de control a inimii, care lestrăbate integral.
  • 13. 6, Centrele de greutate şi fluidele Pământului Dacă aţi putea vedea trunchiul unui copacdinspre inimă către scoarţa exterioară şi dinsprerădăcină către mugurii cei mai înalţi, aţidescoperi, în afară de tuburile ascendente,înzestrate cu nenumărate pompe, obturatoare şivalve (pentru închiderea şi deschidereacirculaţiei fluidelor), şi un număr de organetransversale mai mici, care pot fi găsite de lainimă şi până la scoarţa exterioară, fiind aşezateîn dispozitive dintre cele mai variate. La rândullor, şi ele sunt echipate cu obturatoare şi valve,pentru scopul menţionat mai sus. Toate acestepompe, obturatoare şi valve reprezintă centrede greutate secundare, prin intermediul căroraprincipiul vieţii este distribuit la nivelulîntregului copac. Tuburile de diferite dimensiuni,având un rol primar sau secundar, străbat toatecele trei părţi ale copacului, fiind conectate întreele prin alte tuburi laterale, creând o reţea ce seextinde de la rădăcină şi până la scoarţă. Prinintermediul lor, inima - principiul esenţial alvieţii - guvernează întregul copac. Aşa cum ammai spus, în afara centrului principal de greutate,în materia lemnoasă există nenumărate centresecundare. Ştim deja că centrul de greutate almateriei organice reprezintă punctul central alactivităţii acesteia, care îi dă viaţă. Centrelesecundare de greutate (sau punctele vitale), maimici, sunt localizate în punctele de intersecţieale organelor transversale menţionate mai suscu circuitele vitale (sau organele ascendente).În aceste puncte de intersecţie se produce unefect particular. Acest efect poate fi ilustrat astfel: dacă luămdouă bucăţi de lemn şi le aşezăm în cruce unulpeste celălalt, în punctul de intersecţie seproduce un efect perceptibil. În momentul con-tactului cu bucata superioară, cea inferioară îşiuneşte greutatea cu greutatea acesteia. Dacăcineva încearcă să ridice bucata de lemn de jos,este nevoit să o ridice şi pe cea de sus.
  • 14. 22 Să luăm un alt exemplu: să ne imaginămun rezervor din care apa trebuie condusă în douăpuncte diferite prin două conducte. Dacă celedouă conducte se intersectează, cele douăjeturi de apă trebuie să treacă unul prin celălalt,împiedicându-se astfel reciproc. De îndată ceapa reuşeşte însă să treacă de punctul deintersecţie, ea poate circula liber mai departe.Ce se petrece în punctul de impedanţă? Apacare vine dintr-o conductă se amestecă cu apacare vine din cealaltă, creând la început un micvârtej, din care, apa astfel combinată, intră dinnou în cele două conducte, continuându-şidrumul. Acest exemplu demonstrează efectulimportant care se produce în aceste puncte detranziţie, care reprezintă implicit centresecundare de greutate1. Un efect similar se produce în punctele deintersecţie ale micilor tuburi laterale cu celelongitudinale din interiorul unui copac. Să luăm şi un al treilea exemplu: revenim laimaginea unei conducte de apă, cu care seintersectează zece tuburi de apă, dispuse radial.În punctul de joncţiune al tuburilor, apa seamestecă, generând un vârtej mult mai puternicde această dată, după care îşi continuă drumulprin cele 10+1 tuburi. Un copac are numeroase asemenea„conducte" de apă. Cu cât ne apropiem maimult de scoarţă, cu atât mai multe sunt acestetuburi şi cu atât mai radiale sunt punctele deintersecţie. Aşa se explică de ce scoarţacopacilor este mai degrabă un depozit de lichideamestecate. Scoarţa prezintă simultan aspectulspongios al inimii, cel fibros al lemnului şi omare varietate de compuşi amestecaţi, careascensionează separat în interiorul trunchiului,prin tuburi diferite, servind N.Tr. In ştiinţa ezoterică orientală, aceste aşa-zise „centre de greutate" sunt cunoscute ca „centri de foiţă", puncte în care se intersectează circuitele energetice subtile ale corpului, sau chakra-e. Ele joaca într-adevăr un rol foarte important in anatomia subtilă (energetică) a corpului, guvernând inclusiv funcţiile corpului fizic (şi starea de sănătate a acestuia).
  • 15. anumitor scopuri particulare în formarea uneiasau alteia din părţile copacului. Ne este revelatastfel rolul foarte important al centrilorsecundari de greutate, care constă înamestecarea fluidelor vitale ale corpului pentru aobţine efecte cu totul deosebite. Acest lucrupoate fi văzut cu uşurinţă dacă secţionămtrunchiul unui copac. Inelele pe care le putem vedea în secţiunealaterală sunt cunoscute sub numele de ineleanulare. Albumul reprezintă un ţesut alb, maimoale, care separă aceste inele. Razele careemană din centru, mergând până la nivelulscoarţei, atestă efectul centrelor secundare degreutate. Este vorba de nişte efecte secundareale aceluiaşi impuls central. De regulă,localizarea aproximativă a acestor centre îninteriorul copacului este situată în punctele deintersecţie ale nucleelor rădăcinilor şi ramurilorcu nucleul trunchiul central. Tot la nivelultrunchiului este situat şi sediul principaluluicentru de greutate: inima copacului. Rănireainimii va provoca instantaneu moarteacopacului. Acelaşi principiu se aplică şi Pământului, darla o scară mult mai mare. La fel ca în cazul unuicopac din a cărui inimă pornesc un mare numărde canale, intersectate de nenumărate tuburilaterale mici, tot aşa se petrec lucrurile şi încazul trupului Pământului. Cu cât organele suntmai apropiate de inimă, cu atât mai mari suntele. Cu cât sunt mai îndepărtate de inimă, cuatât devin mai mici, fiind din ce în ce mairăsfirate. Această descriere vă va permite săînţelegeţi cum sunt conectate între ele cele treipărţi ale trupului terestru, felul în care opereazăprincipalul centru de greutate al Pământului prinintermediul nenumăratelor canale şi al punctelorlor de intersecţie, care ajung până la suprafaţasa, precum şi cât de multiformă este structuracentrelor secundare de greutate, pentru a-şiputea îndeplini funcţiile multiple. Să vedem în continuare de unde primeşteinima Pământului diferitele sale fluide (celepe care le pune în
  • 16. mişcare prin canalele cele mai mari alecorpului). Aceste fluide principale nu seamestecă între ele decât atunci când canaleleajung să se intersecteze, generând fluide ames-tecate, de ordin secundar, terţiar, şi aşa maideparte. Cu cât fluidele călătoresc mai aproapede suprafaţa Pământului, cu atât mai amestecatedevin ele. Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus,vom analiza din nou exemplul cu copacul. Uncopac nu absoarbe prin rădăcinile sale decâtpicăturile de ploaie şi cele de rouă. Atuncicând Eu am creat plantele, am avut însă învedere desemnarea unor chimişti care lucreazăîn inima şi în stomacul lor, filtrând şiprocesând lichidele astfel absorbite, pentru caele să devină utile. Deşi fluidele ajung în inimaPământului sub forma unor substanţe simple,chimiştii din această zonă le prelucrează înlaboratoarele lor, având grijă să respecteproporţiile corecte. Lichidele astfel obţinute suntdirecţionate prin canalele corespunzătoare,astfel încât să ajungă la destinaţia corectă încantitatea necesară, nici o picătură în plus sauîn minus. Felul în care se realizează acest proces nupoate fi explicat în termeni fizici, dar poate fijustificat din punct de vedere spiritual, lucru pecare îl vom face ceva mai târziu. De aceea, nutrebuie să vă preocupe materia din care suntalcătuite aceste fluide şi nu trebuie să vă grăbiţisă trageţi concluzia că este vorba de carbon şi deoxigen, căci în cazul substanţelor primare nu sepoate vorbi decât de cantităţi foarte mici dematerie2. Sufletul unui animal, la fel ca şi cel alfiinţei umane, este şi el substanţial, dar nu estealcătuit din carbon sau oxigen. 2 N.Tr. Expresia „substanţe primare" se referă la în cazul de faţă la un termen mai degrabă filosofic. Din această perspectivă, şi „sufletul" este privit ca fiind substanţial, materia sa fiind însă una subtilă, nu materia fizică pe care o cunoaştem cu toţii.
  • 17. 7.9 Hrana şi rotaţia Pământului De vreme ce Pământul este - cum s-ar spune- un corp animal organic, chiar dacă imens, eltrebuie să se hrănească pentru a supravieţui. Deaceea, el are nevoie de o gură, de o trompă saude un cioc, la fel ca orice animal. Anumiteanimale, precum polipii şi caracatiţele, aumai multe asemenea trompe capabile să sugăhrana. Diferenţa dintre trompa unui animal maimare şi cea a unei insecte constă în faptul căprima poate absorbi o hrană solidă, în timp cecea de-a doua nu poate absorbi decât o hranălichidă. Rădăcinile plantelor, copacilor şi arbuştilor nusunt altceva decât asemenea trompe alimentare.La fel se petrec lucrurile şi cu pistilele florilor,care pot absorbi polenul3, pe care îl pisează,după care îl folosesc pentru a da viaţă seveifructelor, el fiind prima hrană de carebeneficiază acestea pentru a se putea forma. Înplus, orice corp animal şi vegetal esteînzestrat cu o sumedenie de pori mici,necesari pentru absorbţia substanţei vitaleelectrice şi eterice din aer. De vreme ce toate animalele şi toate plantelesunt produse de corpul Pământului, esteevident că acelaşi principiu trebuie să se apliceşi corpului terestru care le-a generat, deşi la oscară mult mai mare. Astfel, Pământul esteînzestrat, la fel ca orice animal, cu o gură mare,prin care primeşte hrana sa principală. În plus, eldispune de un mare număr de tuburi mai marisau mai mici, folosite de asemenea pentruabsorbţia hranei, precum şi de un canaleliminatoriu principal şi de o multitudine decanale eliminatorii mai mici (tuburile şicanalele mai mici sunt asemănătoare cu poriiorganismului animal). În ceea ce ne priveşte,vom analiza mai întâi gura 3 fiolă: Trebuie menţionat că polenul nu reprezintă altceva decât ouăle plantelor, care, pentru a prinde viaţă, trebuie mai întâi fertilizate, la [el ca şi în cazul ouălor de găină
  • 18. 26 Pământul şiLunaprincipală, apoi canalul eliminatoriu principal,întrucât cele două exercită cea mai importantăinfluenţă asupra mişcării de rotaţie aPământului. Canalele mai mici pentru hrană şieliminare nu vor fi amintite decât în treacăt. Polul Nord este locul în care se află guraprincipală a Pământului, iar Polul Sud este loculîn care se află principalul canal de eliminare alacestuia. Măsurând de la limita exterioară,acolo unde gura are o formă de pâlnie, diametrulacesteia este de circa 150-225 kilometri,îngustându-se treptat până la mai puţin de unkilometru. Gura continuă cu gâtul Pământului,care face legătura cu stomacul terestru. Pereţiiacestui tub nu sunt drepţi, şi pe o porţiune destulde mare sunt acoperiţi cu ţepi, la fel ca pieleaunui porc ţepos gigantic. Stomacul Pământului este localizat direct subinimă, aproximativ la jumătatea corpuluiterestru. Suprafaţa sa este de circa 500 dekilometri pătraţi, fiind parţial extins şi parţialsusţinut de nişte piloni transversali, mai mari saumai mici; de pildă, unii dintre aceştia audiametrul de 1.200 metri. Acest stomac şisusţinătorii săi transversali nu sunt alcătuiţidintr-o substanţă solidă; el seamănă maidegrabă cu un sac elastic uriaş. Pereţii săiinteriori sunt susţinuţi de aceeaşi substanţăelastică, asemănătoare cu cauciucul vostru,astfel încât nu pot fi comprimaţi de forţaexterioară a gravitaţiei. Un canal principal iesedin stomac şi urmează un traseu spiralat prinîntregul corp al Pământului, având capătul laPolul Sud. Acest canal principal este alcătuit şiel din substanţa elastică care stă la bazastomacului, dar la nivelul gurii devine mai ferm.Numeroase alte canale se varsă în canalulalimentar principal al Pământului, la fel ca şi încanalul de eliminare. Se pune acum întrebarea: cu ce anume sehrăneşte Pământul prin uriaşa sa gură? Care estehrana sa, şi de unde provine ea? Cine are posibilitatea să viziteze nordulîndepărtat, în regiunile polare, va experimentafenomene pe care nu le
  • 19. poate întâlni în nici o altă parte a Pământului. Maiîntâi, aici se află o regiune de aer foarte rece. Acestaer rece, care este şi foarte greu, se uneşte cu omasă din ce în ce mai densă de vapori care esteatrasă către Polul Nord, în special iarna, denumeroasele lumini asemănătoare stelelorcăzătoare care există aici. Mai departe, călătorulva descoperi, în jurul cercului polar exterior,banchize imense de zăpadă întărită, şi din când încând gheţari. Iată, aceasta este hrana! Aceste maseimense de zăpadă şi de gheaţă sunt atrase în gurauriaşă a Pământului de o forţă magnetică foartemare, fiind transportate apoi în marele stomac,unde hrana cristalină este depozitată de-a lungulpereţilor, a bârnelor transversale şi a pilonilor. Când stomacul este plin, inima Pământului emiteo mare cantitate de căldură, care pune în mişcarepereţii stomacului. Bârnele transversale dilată şicontractă alternativ stomacul, iar aceste mişcărizdrobesc şi macină hrana, generând un curentelectric pozitiv care separă elementele nutritive,împingându-le apoi către canalele colectoare. În continuare, un curent electric negativ preiaelementele rămase nedigerate şi le împinge cu omare forţă către canalul spiralat de eliminare. Înacest fel, rămăşiţele alimentare sunt transformate înexcremente, nu înainte de a stoarce din ele şiultimele substanţe nutritive, ca urmare a puterniceimişcări de fricţiune. Aşa se explică de ce partea nordică a Pământuluidispune de ţinuturi mult mai mari decât cea sudică,întrucât aceasta din urmă primeşte o cantitate maimică de materie, după ce din ea au fost extrasesubstanţele nutritive. Mişcarea de rotaţie a Pământului este cauzată deexpulzarea acestei cantităţi uriaşe de deşeuri, caregenerează un impuls în spirală. Fenomenul poate ficomparat cu prinderea unei rachete de margineaunei roţi. Dacă racheta este aprinsă, roata se puneîntr-o mişcare circulară, întrucât aerul care scapădin rachetă exercită o presiune atât de mare încât
  • 20. 28aerul exterior nu-i poate opune o forţă egală şide semn contrar. Se creează astfel un punct depresiune continuă, care învârte roata pe careeste montată racheta, din cauza diferenţeidintre aerul care iese din rachetă şi aerul exterior.Acest exemplu vă permite să înţelegeţi cum serealizează mişcarea zilnică de rotaţie aPământului şi cum este susţinută aceasta. 8. (Plămânii şi respiraţia Pământului Aşa cum ştiţi, pentru a putea funcţionacorect, este absolut necesar ca un organism fizicsă fie dotat cu o pereche de plămâni, o inimă şiun stomac. Chiar şi plantele dispun de anumitefacultăţi respiratorii, cu ajutorul cărora inspirăşi expiră la fiecare 24 de ore. Respiraţia corpului Terrei poate fi observată cuuşurinţă pe malul mării, în special în zonele încare există fluxuri şi refluxuri regulate. Acestfenomen nu poate avea decât o cauză internă,nicidecum una externă. Dacă nu sunteţi deacord, umpleţi o cadă cu apă şi atârnaţideasupra ei o mică sferă magnetică, laaproximativ 10 metri de suprafaţa apei. Rotiţiapoi sfera magnetică deasupra apei şi observaţice se întâmplă. Veţi constata că apa rămâneperfect liniştită. Acum, intraţi în cadă şi respiraţinormal. Vă veţi convinge pe loc că odată cufiecare inspiraţie, nivelul apei din cadă se ridică,şi odată cu fiecare expiraţie, nivelul apeicoboară. Ceea ce se petrece în acest caz la scarămică se repetă la scară mare şi în ceea cepriveşte Pământul. Atunci când Pământul inspiră aer, zona saabdominală, care este mai moale, fiindacoperită de regulă de oceane, se dilată, iar apaoceanelor se ridică inundând ţărmurile. Cândplămânii Pământului expiră, zona abdominalăcoboară, iar
  • 21. 29apa oceanelor se retrage din regiunea inundată amalurilor. De vreme ce Pământul poate respira, estelimpede că el trebuie să dispună, şi deinstrumentele necesare pentru acest scop.Plămânii Pământului au o capacitate deaproape 422.000 de kilometri cubi, Fiindlocalizaţi direct sub pământul tare de lasuprafaţă. Ei acoperă o suprafaţă de 280.000 dekilometri pătraţi- Plămânii sunt alcătuiţi dintr-unţesut celular alveolar (ca un fel de reţea), în careexistă nenumărate compartimente goale, legateîntre ele prin tuburi mai mari sau mai mici.Aceste tuburi au două funcţii: mai întâi, eleconduc aerul în alveolele interioare, după care îlexpulzează; în al doilea rând, datorităelasticităţii lor extrem de sensibile, ei se potdilata şi contracta alternativ, la fel ca şi muşchiişi tendoanele animalelor. Aceste dilatări şicontracţii sunt generate de schimbareacontinuă a polilor. Schimbul polarităţiiPământului are drept cauză un impuls primit dinpartea sufletului Pământului, şi trebuie spus căfără el, mişcarea liberă a corpurilor nu ar fiposibilă. Când tuburile se dilată, compartimenteleinterioare ale plămânilor sunt comprimate, ceeace generează o expulzare a aerului. Cândtuburile se contractă, alveolele se dilată,generând absorbţia aerului. Atunci când sufletul primeşte substanţa vitalădin aerul inspirat se produce schimbarea depolaritate. Ceea ce rămâne în plămâni este unaer viciat4. Datorită acestui aer viciat, polulpozitiv devine negativ în urma inspiraţiei, căciaerul viciat nu corespunde principiului pozitiv. Inacest fel, contracţia tuburilor este declanşatărapid. Când în plămâni intră un aer proaspăt,polaritatea devine din nou pozitivă. Dar când anume inspiră şi când expirăplămânii? Pământul inspiră aerul prin gura saprincipală, prin care îşi primeşte şi hrana. Lajumătatea distanţei tubului alimentar : Echivalentul dioxidului de carbon din plămânii noştri.
  • 22. 30 Pământul şiLunaexistă un tub lateral care se deschide şi seînchide alternativ, şi care conduce la plămâni. La fiecare şase ore se produce o inspiraţie şi oexpiraţie. în timpul inspiraţiei, esofagul care dăcătre stomac se închide. După inspirareacantităţii corespunzătoare de aer, tubul care facelegătura cu plămânii se închide, la fel ca şilaringele în cazul omului, iar esofagul sedeschide din nou. Înainte ca aerul să fie expiratpe gură, esofagul se închide la loc. Respiraţia este astfel reglată încât Pământuleste alimentat cu aer o dată la fiecare şase ore,în timp ce alimentaţia sa se produce numai odată la 12 ore. Atunci când Pământul îşiingerează hrana, în plămâni se produce odecantare chimică a aerului, în urma căreia seproduce substanţa vitală. Aşa se face căPământul inspiră şi expiră de patru ori la fiecare24 de ore, în timp ce se hrăneşte numai de douăori. Este dificil să descriem corect formaplămânilor Pământului. Culoarea lor estealbăstrui-cenuşie, iar forma lor poate ficomparată cu cea a unei nuci de cocossupradimensionate. Dacă vă puteţi imagina dimensiunile indicateanterior, veţi putea înţelege mărimea uriaşă aacestor plămâni. Un singur compartimentinterior este prea mare pentru a putea fiobservat în totalitate de privirea umană. Este la fel de dificil să descriem substanţaelastică din care sunt alcătuiţi plămânii. Putemmenţiona doar că ea seamănă într-o oarecaremăsură cu plămânii animali, poate şi din cauzafaptului că animalele sunt născute dinPământul mamă, având deci organe asemănătoare. Elementele pe care Pământul le elimină lasuprafaţă prin nenumăratele sale organe suntingerate mai întâi de către plante, iar apoi deanimale. Fiind de natură organică, este firesc caele să fie sublimate din nou în substanţeorganice. La urma urmei, de unde şi-ar putealua animalele sângele lor dacă substanţele dincare este alcătuit acesta nu ar fi făcut parteanterior din sângele Pământului? De unde arputea proveni chiar apa de la suprafaţă dacănu ar fi făcut parte
  • 23. 31integrantă din interiorul Pământului? Pe scurt, corpul Pământului conţine toateelementele din care sunt alcătuite corpurilefiinţelor care trăiesc la suprafaţa lui. 9. Splina Pământului După plămâni, unul dintre cele maiimportante organe pentru orice animal estesplina sa, cuptorul care încălzeşte orice trupanimal. Splina este la fel de importantă pentrususţinerea vieţii ca şi inima, stomacul şiplămânii; fără splină, celelalte organe ar muri. Înorice casă, cuptorul serveşte unui dublu scop:acela de a găti mâncarea şi acela de a încălzicamerele. Cuptorul din interiorul corpuluireduce substanţele nutritive la elementele lorconstitutive, pe care le direcţionează apoi prinvase. De aici, ele trec în sânge, ajung la nivelulinimii, unde sunt folosite conform destinaţiei lor. Splina este alcătuită dintr-o masă de substanţămoale. Prin ţesuturile ei celulare în reţea, ea arecapacitatea de a produce şi de a menţine foculelectromagnetic. Printr-o mişcare de fricţiuneinternă continuă, splina creează un focelectromagnetic, pe care îl reţine în interiorulnenumăratelor sale receptacule în formă desăculeti, ca şi cum ar fi vorba de nişte sticlemicuţe. Acest organ este întotdeauna saturat defocul electromagnetic, astfel încât poate furnizaîn orice moment electricitatea negativă de careare nevoie stomacul şi electricitatea pozitivă decare are nevoie inima. Acest organ intern există şi la nivelulPământului, putând fi numit pe bună dreptatesplina Pământului. Ea este localizată înapropierea stomacului, la fel ca în orice corpanimal, şi se află într-un contact strâns cu inimaPământului. În afara stomacului, carebeneficiază de pe urma splinei obţinând de laaceasta căldura de care are nevoie pentru a
  • 24. 32efectua digestia, inima beneficiază şi ea, obţinândde la splină puterea sa pulsatorie. Niciactivitatea plămânilor nu este completindependentă de acest organ atât deimportant, decât pe jumătate. Mai mult, splinainfluenţează chiar şi voinţa sufletului. Aşa seexplică de ce omul poate respira mai rapiduneori, şi mai lent alteori, în funcţie de voinţasa. Care sunt efectele splinei asupra Pământului?Pentru a înţelege răspunsul la aceastăîntrebare, este suficient să privim vulcanii careacţionează la suprafaţa Pământului. Ei nu suntaltceva decât nişte coşuri secundare prin careiese fumul acestui şemineu, oferindu-ne totuşi oimagine de ansamblu asupra fenomenelor carese petrec la nivelul acestui cuptor atât deimportant pentru buna funcţionare aPământului. Vulcanii nu reprezintă decât unuldin efectele secundare ale activităţii splineiterestre. La fel, putem observa izvoarele fierbinţi, careîşi extrag căldura tot din splina Pământului,deşi într-o manieră indirectă, prin intermediulacelor canale calde care se află în legătură cuaceastă parte a intestinelor Pământului. Acestaeste un alt efect secundar al splinei care semanifestă la suprafaţa Pământului. Pentru a înţelege şi mai bine, putemobserva norii, formarea ceţei şi vânturile carebat la suprafaţa Pământului. Toate acestefenomene naturale reprezintă efecte aleactivităţii splinei terestre, al cărei foc centralprincipal penetrează întregul Pământ,încălzindu-i toate părţile componente. Dacăcineva ar intra în interiorul Pământului şi arcălători pe o distanţă de numai câteva mile,el s-ar convinge pe loc cât de eficient este acestorgan intern încălzitor. Când apa pătrunde laasemenea adâncimi, ea ajunge rapid la fierbereşi se dizolvă în aburi. La rândul lor, aceştiainflamează pielea Pământului şi pătrund treptatprin pori, crevase şi alte deschizături alescoarţei Pământului, de unde ies sub formă degaze sau vapori de apă. În continuare, aceştivapori ajung în atmosferă şi tulbură echilibrulacesteia. Astfel
  • 25. 33iau naştere vânturile. Alunei când gazele şiaburii din interiorul Pământului generează opresiune foarte mare. ei ies afară în mod violent,dând naştere cutremurelor de pământ, care pot fimai mari sau mai mici. Alte efecte pot fiuraganele ce devastează ţinuturi întregi. Avemde-a face cu fenomene variate care se petrec lasuprafaţa Pământului, toate având drept cauzaacelaşi organ intern: splina. Furtunile şi marile valuri ale oceanelor (carenu au nimic de-a face cu fluxul şi refluxul),precum şi curenţii interiori, reprezintă un altefect al activităţii acestui organ: apaoceanelor nu ar fi sărată dacă anumitesubstanţe din compoziţia fundului mării nu ar fitransmutate de foc, fiind trimise apoi in sus prinintermediul diferitelor organe de profil, dândnaştere sărurilor. Toate fenomenelemeteorologice care pot fi observate in atmosferaPământului, precum şi puterea vegetaţiei, auaceeaşi origine. Am arătat câteva din principalele efecte alesplinei. Pentru a înţelege semnificaţia ei maiprofundă, vom face în continuare o micăexcursie în interiorul acestui organ, pentru aexplora felul în care este structurată splinaPământului şi de unde îşi extrage ea focul şimaterialele necesare întreţinerii acestui foc. 10. Structura splinei şi prepararea sângelui Dacă vom examina o secţiune din splina unuianimai la un microscop puternic, vom constatacă ţesutul este alcătuit dintr-un mare număr decompartimente minuscule; acestea alcătuiesc deregulă un cub gol în interior, sau, din când încând, anumite formaţiuni piramidale (mai exact,tetraedre -piramide triunghiulare). Există şicompartimente în formă de ou, dar acestea suntmult mai rare, Ele sunt legate unele de altele(punctele comune fiind colţurile) printr-oserie de
  • 26. 34cilindri de mici dimensiuni. Pereţii acestorcompartimente sunt deschişi; aşa se explică dece splina pare atât de moale şi de spongioasăla atingere. Compartimentele sunt străbătuteîn linie de numeroase vase de sânge. În plus, elesunt legate unele de altele printr-o vastă reţea detubulaturi, o parte dintre acestea fiind foarteînguste, altele fiind mai largi, În faţa ochiuluifizic, această reţea pare un adevăratpăienjeniş, care străbate splina deopotrivă înlung şi în lat. Vasele de sânge distribuite in număr mare îninteriorul splinei îşi au originea într-un vascolector central, aflat în contact cu stomacul; else varsă în canalul principal care face legăturacu inima. Totodată, întregul ţesut al splinei esteînvelit într-o piele delicată, străpunsă denenumăratele vase de sânge, care apar ca niştepuncte întunecate de culoare roşie. Întrucâtţesutul splinei este extrem de delicat, el esteînvelit într-un strat de grăsime, care îi asigurăprotecţia şi lubrifierea necesară în timpulactivităţilor sale continue de frecare. Aceasta este, pe scurt, descriereaanatomică a splinei unui animal; evident, dacăsplina a fost prelevată de la un animal mort, eacapătă o cu totul altă înfăţişare. De ce este splina, cu toate vasele sale desânge, conectată la stomac şi la inimă?Contactul direct al splinei cu stomacul şi cuinima derivă din faptul că splina primeşte dinstomac acele lichide care sunt necesare pentruprepararea sângelui, le transformă printr-ooperaţiune alchimică în sânge propriu-zis, dupăcare le trimite către inimă. De multe ori seîntâmplă ca în cazul oamenilor care au unexcedent de sânge în interiorul splinei, acestasă nu poată fi depozitat în întregime la nivelulinimii, fiind trimis către stomac, de unde esteexpulzat prin vomă. Atunci când vomitarea cu sânge se repetăfrecvent, explicaţia trebuie căutată la nivelulsplinei, rareori având de-a face cu plămânii.Dacă sângele nu reuşeşte să îşi găsească o calede ieşire, el poate produce inflamarea splinei,
  • 27. 35care conduce în timp la întărirea acestui organ. Cum produce splina sângele? Atunci cândlichidul alb (de culoarea oului) trece din stomacîn splină, el rămâne o vreme în interiorulvenelor care străbat compartimentele interioareale acesteia (dând imaginea unui şirag de perlestrăbătute de o aţă), unde avansează cu fiecarebătaie a inimii, din perlă în perlă, suportândsimultan o mişcare de fricţiune din parteapereţilor splinei. Această mişcare de fricţiuneeste cea care generează focul electric, a căruipolaritate pozitivă este trimisă către zonastomacului şi a cărui polaritate negativă estetrimisă către zona inimii. Aşa se explică de cecompartimentele mai apropiate de stomac aumai degrabă o formă ascuţită, în timp ce celeorientate către inimă au o formă de ou. Datorită acestui foc electric, micuţelecompartimente se dilată şi se contractăsuccesiv. Fiind într-un contact permanent cuvasele de sânge prin intermediul unor cilindrimici, lichidele care pătrund în ele trec printr-unanumit proces de fermentaţie. În urma acestuiproces, carbonul conţinut în lichide este eliberat,fiind parţial trimis către vezica biliară şi parţialcătre ţesuturile grase. Acelaşi proces defermentaţie conduce la formarea unor bule care,sub influenţa electricităţii negative, se contractăşi capătă o formă lenticulară. Fiind încărcate cuelectricitatea care le-a generat, ele capătă oculoare galben-şofran, după care pătrund încompartimentele inimii ca sânge propriu-zis. Sângele nu este un lichid continuu, fiindalcătuit din celule mici, cu o formă lenticulară.Prin intermediul acestor celule mobile şialunecoase, el distribuie electricitatea negativăîn întregul organism. Acest tip de electricitate încălzeşteorganismul. Ori de câte ori micile corpurilenticulare sunt atrase în vasele înguste desânge, ele se adună, teaca lor devine lichidă şise amestecă cu fluidele limfatice, în timp cesubstanţa electrică eliberată este consumatăsub formă de eter feruginos pentru
  • 28. 36 stimularea sistemului nervos. Am examinat astfel pe scurt structura şifuncţiile splinei. Ne putem aventura acum înmarele şemineu care este splina Pământului. Structura acesteia este similară cu cea asplinei omului sau a unui animal.Compartimentele splinei Pământului sunt de miide miliarde de ori mai mari decât cele ale splineiunui animal, de unde putem trage concluzia căstructura splinei Pământului trebuie să fiefenomenală (chiar şi aşa, trebuie să menţionămcă splina soarelui este mult mai mare, iar aceeaa unui soare central principal este infinit maimare. Structura soarelui este considerabil diferităde aceea a Pământului. Mai mult, ea este diferităchiar şi de structura celorlalte corpuri cereşti.Numai ochiul Creatorului poate vedeaasemănările care există între acestea. De aceea,chiar dacă priviţi în interiorul Pământului, nutrebuie să vă grăbiţi să trageţi concluzia că ştiţicum arată interiorul planetei Jupiter, sau aloricărei alte planete5). Dacă vom privi pereţii verziu-maronii aisplinei Pământului, vom constata că aceştiasunt străbătuţi în fiecare clipă de nenumăratefulgere luminoase, dublate de tunete puterniceşi permanente. În aceste compartimente pătrundcanale foarte largi, prin care trece un adevărattorent lichid. Flăcările electrice transformă acestlichid în abur, aflat sub o presiune imensă.Aburul îşi continuă drumul prin canale cu o forţăimensă şi cu un zgomot asurzitor. Apoi,compartimentele sunt inundate cu noi cantităţide lichid, iar procesul de fierbere şitransformare în abur continuă, într-o manierăcare nu poate fi experimentată nicăieri lasuprafaţă. Vom părăsi acum compartimentele splinei şivom analiza pe scurt vasele de sânge, care au ostructură similară cu cele din splina animalelor,străpungând şiruri întregi de compar- 5 Informaţii referitoare la celelalte planete pot fi găsite în lucrarea Soarele natural, scrisă tot de Lorber.
  • 29. 37timente ale splinei (de unde şi imaginea plasticăa perlelor înşirate pe o aţă). Prin aceste vasetrece torentul lichid de care vorbeam mai sus.Din când în când, aceste canale uriaşe, canişte şerpi primitivi, se îngustează, dar numaipentru a se lărgi apoi din nou, pentru a puteatransporta torentele asurzitoare. Ceea ce sepetrece aici la scară mare se petrece într-omanieră aproape identică, dar la o scară maimică, în splina oricărui animal. Aceste lichideprovin din stomacul Pământului şi după ce sunttransmutate în sânge de către splină, suntdirecţionate mai departe, către inimă. 11. FicatulPământului La fel ca şi splina, ficatul trebuie consideratunul din cele mai importante organe interne. Încorpul animal, în trupul uman, dar şi în cel alPământului, ficatul este organul responsabilpentru eliminarea substanţelor otrăvitoare, carese găsesc în orice aliment, alături de celenutritive vitale. Acest fenomen merită explicaţiiceva mai aprofundate. Un om sau un animal ar muri imediat după cea mâncat dacă trupul său nu ar dispune de unorgan care să poată decanta toate substanţeletoxice (îndeosebi carbonul şi cianurile),adunându-le într-un vas specific şi eliminându-leparţial prin vezica urinară. Organul care execută această activitate esteficatul. În ceea ce priveşte structura sainterioară, aceasta este similară cu cea asplinei, deşi forma sa exterioară seamănă maidegrabă cu cea a plămânilor. La fel ca şi splina,ficatul este alcătuit dintr-o multitudine decompartimente aliniate unele lângă altele, fiindchiar mai strâns legate între ele. Patru tipuridiferite de tuburi vasculare străbat ficatul de-alungul acestor compartimente, fiind unite întreele prin alte vase transversale
  • 30. 38mai mici. O parte din aceste vase provin din inimă; eleaduc mari cantităţi de sânge în ficat pentru a-lîmbogăţi cu carbonul necesar şi cu mici doze decianuri. Abia în acest fel poate efectua sângeledigestia în vasele digestive ale organelor, dupăcare contribuie la formarea pielii exterioare.După ce şi-a îndeplinit aceste funcţii, sângelerespectiv nu mai poate fi folosit intern. Aşa seexplică de ce bolile de ficat pot fi recunoscute cuuşurinţă prin examinarea pielii bolnavului, aşacum se petrec de pildă lucrurile în cazulicterului (gălbinarei). O a doua categorie de vase care străbat ficatulprovin din stomac. Acestea au rolul de a aducesubstanţe lichide în cantităţi suficiente pentrua dilua în proporţiile corespunzătoarecianurile, din care o cantitate mică trece însânge, prin vasele de mici dimensiuni aleficatului. Cea mai mare parte a cianurii, careeste foarte toxică pentru organismul viu, esteeliminată din ficat către rinichi, apoi cătrevezica urinară, şi apoi este expulzată completdin corp prin intermediul tractului urinar, fiind osubstanţă complet nefolositoare. O a treia categorie de vase provin tot dinstomac, făcând legătura - prin intermediulmembranelor lor mucoase - cu vezica biliară.Prin aceste canale trece carbonul mucos, saubila, o substanţă digestivă cu ajutorul căreiastomacul digeră alimentele şi care estedepozitată în vezica biliară. Dacă stomaculprimeşte o cantitate nouă de hrană şi nu dispunede proporţia corespunzătoare de bilă, elapelează la ficat, căci orice proces digestivreprezintă o formă de fermentare, iar unelesubstanţe nutritive fermentează mai rapid, întimp ce altele fermentează mai lent. Cândalimentele nu conţin I cantitatea necesară desubstanţe de fermentare, o parte dini cantitateade bilă din stomac trebuie depozitată în ficat.Invers, atunci când bila devine insuficientă înstomac, acesta! apelează la ficat.
  • 31. 39 Cea de-a patra categorie de vase sunt niştevene mici prin care trece aerul şi care provindin plămâni. Aceste vene străbat întregul ficat şiîl oxigenează. Vezica biliară este parţial alcătuitădin ele, fiind menţinută constant sub o tensiuneegală. Simultan, aceste vase furnizează veziciibiliare o mare cantitate de aer atmosferic şi deoxigen, pentru ca substanţele din bilă să nufermenteze prea tare. În caz contrar, fermentaţiapoate da naştere unor substanţe toxice pentrucorp, din care rezultă boli inflamatorii precumreumatismul, guta, şi altele. De aceea, estefoarte nesănătos ca cineva să stea mai multtimp într-un loc în care nu există suficientoxigen şi în care aerul este viciat. Ne-am familiarizat astfel cu cele patru tipuride vase din interiorul ficatului, ale căror acţiunişi reacţii depind în întregime de fluidul electric,la fel ca în cazul splinei, fluid produs încompartimentele de care am vorbit mai sus, prinintermediul mişcărilor de frecare şi demăcinare. Focul electric din ficat este stimulatiniţial de cel al splinei. Altfel spus, ficatul ar fimort fără splină. La oameni şi la animale, ficatul este localizatîn jurul stomacului. În mod evident, nici în cazulPământului lucrurile nu stau altfel, deşi ele sepetrec la o scară mult mai mare. Funcţiaficatului Pământului este similară cu cea pe careo îndeplineşte acest organ în cazul animalelor,deşi acţiunea lui este secundară prin comparaţiecu cea a splinei. Pe de altă parte, ea nu trebuieconsiderată un organ mai puţin important înceea ce priveşte buna funcţionare a oricăruiorganism animal. Tot ce conţine crustaPământului şi tot ce există la suprafaţa acestuiarezultă din funcţionarea ficatului său. Astfel,apa oceanelor provine din ficat, nefiind înesenţă altceva decât urina eliminată de corpulPământului. Ea se evaporă şi dă naştere norilor,unde, sub influenţa luminii, vaporii îşi schimbăcompoziţia, devenind din deşeuri o hrană dulceşi bună.
  • 32. 40 12. Rinichii Pământului În organismele umane şi animale, rinichii auun triplu rol şi reprezintă un instrument caremerită toată atenţia noastră. Ei îndeplinesc treisarcini extrem de importante. Fără ei, viaţaanimală nu ar putea exista, procreaţia ar fiimposibilă şi nici o fiinţă vie nu ar puteacunoaşte starea de bună dispoziţie psihică şifizică. Rinichii dau naştere unei anumite stări devoioşie. Aşa se explică de ce acest organ esteatât de des menţionat în Sfânta Scriptură. Rinichii au sarcina de a recepta substanţeleexcretate de ficat, precum şi acele fluide care nusunt potrivite pentru buna funcţionare aorganismului. Partea toxică a acestor fluide estetrimisă mai departe, către vezica urinară, întimp ce partea utilă vieţii este resorbită şitransformată în acea substanţă din care estealcătuită sămânţa fertilă. În continuare,sămânţa este preluată de sânge şi condusă cătreanumite vase care nu au altă destinaţie decâtaceea de a o depozita, devenind disponibilăpentru procreaţie ca energie polară pozitivă, prinintermediul energiei polare negative atesticulelor. Aceasta este cea de-a doua funcţiea rinichilor. O a treia funcţie, chiar mai importantă, sereferă la faptul că rinichii se află într-un contactintim cu inima, plămânii, stomacul, splina şificatul, prin intermediul unui mare număr devase mici. Din acest motiv, priviţi dinperspectiva spirituală, rinichii reprezintă într-oanumită măsură sediul sufletului, fiind câmpulde activitate în care este procreată noua entitate.Aşa se explică de ce în viaţa naturală, rinichiigenerează o anumită stare de bună dispoziţie şibunăstare, care nu poate fi atribuita însăorganului propriu-zis, ci mai degrabă sufletuluişi spiritului activ în interiorul acestuia. Ce om nu ştie că o perioadă lungă deabstinenţă sexuală conduce la o starepermanentă de bunăstare interioară?
  • 33. 41Acest sentiment de bucurie este susţinut fizic decătre rinichi, a căror formă specifică asigură unsediu confortabil pentru suflet. Aşadar, acesteorgane sunt responsabile pentru fericireafizică, ceea ce explică de ce sufletul, deşi îşiare sediul activităţii în zona inimii şi a capului,preferă să se odihnească la nivelul rinichilor. Somnambulismul şi conştiinţa specifică lumiide dincolo au o legătură directă cu acesteorgane, aflate într-un contact intim cu partea desus a stomacului, unde se află un mare numărde ganglioni nervoşi. Sufletul vede, aude şi simteprin intermediul plexului solar, fiind capabil săcomunice la acest nivel cu lumea exterioară. Structura rinichilor are şi ea o asemănaresemnificativă cu cea a splinei şi a ficatului, dardiferă esenţial dacă este privită într-o secţiunelaterală. De fiecare parte a rinichilor se aflănişte saci în formă de burtă. Aceştia suntseparaţi de impresiile observabile, dar şi de unţesut celular albicios, fiind conectaţi numai pelinia mediană, alcătuită şi ea din acelaşi ţesutalbicios. Principalele canale de apă trec prinaceastă zonă, furnizând substanţa nobilă aseminţei, pe care rinichii o absorb din apatrimisă de ficat în săculeţii în formă de burtă.Aceştia produc o anumită cantitate deelectricitate, care maturează lichidul, ce devineastfel mai subtil, fiind preluat de delicatele vasesanguine ale rinichilor. Unită cu sângele,această substanţă seminală ajunge în inimă,unde pătrunde în compartimentele specialrezervate pentru stocarea ei. Aici, ea primeşteîn permanenţă hrană de cea mai bună calitate,devenind aptă pentru procreare, şi aşteaptă să fiefolosită în acest scop prin intermediultesticulelor. Rinichii Pământului sunt localizaţi puţin maila nord de Ecuator. Forma lor seamănă izbitorcu cea a rinichilor unui porc, dar chiar şi maimult cu cea a rinichilor unui elefant. Scopul loreste acelaşi ca şi în cazul oricărui animal. Eireprezintă puţul din care îşi extrag oceanele apalor şi din care apar
  • 34. 42toate apele de la suprafaţa Pământului. Evident,Pământul are numeroase vezici urinare, care auforma unor mari bazine aflate sub crusta de lasuprafaţă, din care unele sunt mai mari decâtîntreaga Europă. Oceanele şi apele de pecontinente se aprovizionează din aceste marirezervoare subterane. Aceasta este principalafuncţie a acestui organ al Pământului. A doua safuncţie se referă la separarea apelor procreativede urina brută a Pământului. Apele procreative,a căror natură este extrem de nobilă, nu se ridicăimediat la suprafaţa Pământului, aşa cum seîntâmplă în cazul animalelor, ci trec mai întâiprin inima Terrei, şi abia de acolo sunt aduse lasuprafaţă, unde se manifestă parţial sub formaanumitor izvoare de apă dulce, şi parţial subforma rouă, care are un rol atât de important înlumea vegetală, unde contribuie la apariţiafructelor. 13. Pământul privit ca bărbat şi femeie Să spunem că e o zi frumoasă, peisajul estesuperb, trezind încântarea sufletului. Norii au oculoare atrăgătoare, iar sufletul călătorului paresă se înalţe către cer de fericire, j Acest sentiment de bunăstare în fiinţaumană nu este altceva decât o punere la unisoncu liniştea intermitentă a I Pământului! Asemenea stări sufleteşti plăcute apar lasuprafaţa Pământului ori de câte ori marelesuflet al acestuia se stabileşte în zona rinichilorpentru a se relaxa. În asemenea momente, lasuprafaţa Pământului apare un sentiment depace, iar natura pare liniştită. Aceste momentede pace sunt urmate de regulă de o vrememorocănoasă şi de furtuni, natura descătuşându-se cu o forţă teribilă. Aceste fenomene aparatunci când sufletul iese din starea de odihnă şise întoarce în organele active. Acest lucru nu sepetrece în cazul
  • 35. una 43pământului la fel ca în cel al unei fiinţe umane,unde sufletul intră într-o stare de somn deplin,căci sufletului Pământului nu i se permite să seodihnească decât parţial, în timp ce o parte a satrebuie să rămână activă. Pentru mai buna ilustrare a odihnei parţiale asufletului Pământului, o putem compara cu onoapte de veghe, în care doi oameni trebuie săfacă de planton; când unul doarme, celălaltveghează, şi invers. În ceea ce priveştePământul, acesta nu se poate odihni complet;mişcarea sa de rotaţie în jurul axei şi derevoluţie în jurul soarelui au grijă de acestlucru. Datorită lor, emisfera nordică, şi din cândîn când şi cea sudică, au parte de un somn deiarnă, în timp ce partea opusă este cât se poatede activă. Pământul este şi o fiinţă procreativă, deşiaceastă funcţie se realizează diferit de cazulfiinţelor umane, al animalelor sau al plantelor.Din cauza naturii sale particulare, Pământultrebuie privit ca un fel de hermafrodit, avânddeopotrivă un sex masculin şi unul feminin. Inaceastă privinţă, el seamănă întru totul cu primafiinţă umană. La origini, aceasta a fost în sinedeopotrivă bărbat şi femeie, la fel ca şi spiriteleperfecte din cer, care au acelaşi atribut bipolar. De vreme ce Pământul are capacitatea de aprocrea, se pune întrebarea: care sunt fiinţelecărora le dă naştere el şi cum se produce acestfenomen? La fel, unde se află organele salereproducătoare? Principalul organ reproducător este Polul Sud,extrem de proeminent. Polaritatea Pământuluifiind negativă în acest punct, se poate afirmafără dubiu că în esenţă, el este de sex feminin. Dacă privim Pământul numai din aceastăperspectivă, ca femeie, rezultă că el nu estecapabil decât să fie un receptor al funcţiei deprocreaţie. Atunci cine procreează alături de el(cine îndeplineşte rolul masculin)? in mod evident, acest rol revine soarelui,care are o polaritate opusă!
  • 36. 44 Pământul şiLuna Ce anume procreează însă soarele, sau dacăacest lucru s-a petrecut în trecut, ce a procreatel? Principalul copil al pământului, luna, primulcopil al acestei femei telurice, a fost procreat înacest fel! Pământul are mai mulţi copii similari: unnumăr considerabil de comete, care s-au născutprin expulzarea lor în spaţiul cosmic (eteric).Alţi copii sunt stelele căzătoare -nişte planeteminuscule, asemănătoare unor comete, care s-au născut tot din Pământ. Ruta lor eliptică şiforma lor rotundă sunt cele mai bune dovezi înacest sens. După o vreme, aceste mici planetecad din nou pe Pământ, fiind reintegrate deacesta. Pământul are mai multe canale pentru naştere.Cel mai important dintre ele este localizat înmijlocul Oceanului Pacific, nu departe deEcuator, în vecinătatea Insulelor Society.Acesta este inclusiv locul în care s-a născutluna, iar mai târziu, un mare număr de comete,care continuă să existe şi astăzi. Alte canale denaştere sunt lacurile, mlaştinile şi anumitepeşteri din munţi, din care aceste mici planetesunt catapultate până la înălţimi considerabile.Având o masă foarte mică, preponderenţaenergiei polare a Pământului consumă miculdepozit de energie polar opusă al acestora,motiv pentru care sunt atrase din nou pePământ, unde cad sub formă de cenuşă sau demici pietricele.14. (Procrearea de tip masculin-feminin a Pământului Toate mineralele, plantele şi animalele îşi auoriginea materială în acest tip de procreare. Dacăprivim Pământul din cealaltă perspectivă, cabărbat-femeie, constatăm că el dă naştere într-omanieră extrem de fertilă, la fel ca şi animalelecare fac pui, ca păsările care depun ouă, caplantele care
  • 37. 45produc seminţe sau ca mineralele caregenerează flori (de mină). Există patru forme de procreare alePământului în ipostaza sa de bărbat-femeie. Mai întâi de toate, se pune întrebarea: dacăPământul procreează în acest fel, de ce mai suntînzestrate plantele şi animalele cu o putere dereproducere atât de mare? De ce trebuie o plantăsă dea naştere la seminţe pentru a se puteamultiplica? De ce depune o pasăre ouă, de cenasc animalele pui şi de ce depun peştii icre?Pentru cei înzestraţi cu luciditate, răspunsul esteoferit chiar de Matură. Am afirmat la început căPământul a fost creat ca bărbat şi femeie înacelaşi timp. În calitate de femeie, el nu poateprocrea, fiind doar receptorul seminţei şi cel caredă naştere. În calitate de bărbat, el poate procrea,dar nu poate da naştere. Elementele produsetrebuie mai întâi să se maturizeze şi să se nascădin aceleaşi specii care au fost create dePământ în calitatea sa de bărbat. Pentru a înţelege mai bine acest fenomen, văpropun să analizăm felul în care interacţioneazăun copac cu trupul Pământului. Să presupunemcă la început a existat sămânţa, care a datnaştere unui copac, care a produs la rândul luinoi seminţe din aceeaşi specie. Aceastăpresupunere este adevărată, fiind oricum multmai uşor să produci o sămânţă în interiorulPământului decât un copac matur. în cazul animalelor, situaţia este inversă.Pasărea trebuie să fi existat înaintea oului, căcioul nu poate fi clocit decât în prezenţa călduriianimalului. Cu toate acestea, păsările nu auexistat ca atare încă de la început, căci în primaperioadă de procreare Pământul a făcut primulou. După ce din acest ou s-a născut prima pasăre,aceasta a făcut un nou ou, structurat puţin altfeldecât oul născut la început direct de Pământ.Din acest ou s-a născut o nouă pasăre,asemănătoare cu cea care l-a clocit. În cazulpăsărilor şi al peştilor, primul ou trebuieconsiderat un fel de sămânţă, astfel încât şi încazul lor, sămânţa a existat înaintea animalu-
  • 38. 46lui care s-a născut din ea. Numai dacă privimdiferenţa fundamentală care există între calitateaoului Pământului şi cea a oului depus depasăre ne putem da seama că pasărea a existatînainte de depunerea oului. În cazul plantelorlucrurile nu stau aşa: seminţele lor s-au născutdirect din Pământ, fiind identice cu cele generateulterior de plante. Toate speciile de mamifere s-au născut mai întâi din Pământ, primind de laacesta capacitatea de a se reproduce şi de a seînmulţi. Pentru a explica mai bine puterile deprocreaţie ale Pământului, să luăm din nouexemplul copacului. O sămânţă care a crescutîn copac cade la sol. Acolo, Pământul secomportă ca o soţie care rămâne gravidă, şi prinpropria ei energie, dă naştere plantei pe care aconceput-o, într-o stare matură. Când noulcopac ajunge la maturitate, el se comportăfaţă de Pământ la fel ca o femeie, în timp cePământul se comportă la fel ca un bărbat,procreând împreună noile seminţe pentrupropagarea speciei. Acest exemplu ilustrează destul de claractivităţile masculine şi feminine alePământului. El demonstrează faptul că Pământulreuneşte în sine ambele polarităţi. În exemplulnostru am examinat interacţiunea exclusivădintre Pământ şi copac. Pentru a înţelege şimai bine, vom analiza în continuare aceastăinteracţiune chiar la nivelul Pământului. După cum se ştie, Pământul are doi poli: unulsudic şi altul nordic. Polul Sud este de polaritatenegativă, iar Polul Nord de polaritate pozitivă;unul atrage şi celălalt respinge. Consecinţaeste că cei doi poli pot exista foarte confortabilunul în vecinătatea celuilalt, căci în timp ce unuleste donator, celălalt este receptor. Datorită acestei relaţii polare, interacţiuneadintre cei doi poli este preponderent reciprocă.Astfel, la nivel exterior, Polul Nord devinereceptiv, întrucât primeşte întreaga cantitatede hrană necesară Pământului. Pe de altăparte, Polul Sud nu ia nimic în gură, ci doarelimină, manifestând polaritatea inversă.Privind lucrurile din interior, Polul Nord
  • 39. 47devine un donator, iar cel Sud un receptor. Sepoate vedea din acest exemplu cum Pământulmanifestă alternativ ambele polarităţi, fiindparţial de polaritate masculină şi parţial depolaritate feminină. Mult mai spectaculos este efectul polarinversat asupra trecerii de la vară la iarnă, căciîn emisfera nordică a Pământului este iarnă timpde jumătate de an, timp în care în emisferasudică este vară; în următoarea jumătate de an,anotimpurile se inversează. Iată explicaţiaezoterică a acestui fenomen: iarna reprezintă unaspect masculin, şi vara unul feminin. Iarna îşidepozitează sămânţa în receptorul feminin al ve-rii, care poartă în pântec ceea ce a procreatiarna. De aceea, în timpul iernii, una dinemisfere are o polaritate masculină, iar cealaltăuna feminină, ceea ce face ca Polul Sud, care deregulă este feminin, să apară drept masculinfaţă de Polul Nord, care devine feminin întimpul acestei perioade. Există totuşi o diferenţă:fructele din emisfera sudică a Pământului suntîntotdeauna mai dulci, mai moi şi mai maridecât cele din emisfera nordică; ele nu sunt lafel de tari ca acestea din urmă deoarecefeminitatea predomină în emisfera sudicăindiferent de rolul pe care îl joacă aceasta.Folosind legea paradoxului, ne-am puteaexprima astfel: nordul Pământului este unbărbat-femeie, în timp ce sudul său este ofemeie-bărbat6. 6 N.Tr. Această alternanţă între principiul masculin şi cel feminin, precum şi transformarea unuia în celălalt, sunt binecunoscute în ştiinţa spirituală de pe întregul pământ. De pildă, in Orient există simbolul yin- yang: un cerc divizat în două de o dungă şerpuitoare. Jumătate din cerc este colorat în negru, având o natură yin, iar cealaltă jumătate este colorată în alb (sau roşu), având o natură yang. În zona cea mai densă a fiecărei jumătăţi există însă un punct de culoare opusă, care atestă faptul că în orice aspect yin există o sămânţă de yang, şi invers. Ştiinţa spirituală afirmă că ori de câte ori cantitatea de yin devine prea mare, ea este transmutată şi devine yang. Acelaşi fenomen se petrece atunci când cantitatea de yang devine prea mare.
  • 40. 48 Din această descriere rezultă în mod evidentcă Pământul are o dublă polaritate. Pentru aavea o imagine de ansamblu mai bună, trebuiesă ştiţi că Pământul îşi schimbă polaritatea odată în timpul zilei şi o dată în timpul nopţii.Noaptea este întotdeauna feminină, în timp ceziua este masculină. Orice procreează ziua,noaptea păstrează în pântecul ei întunecat. Inmod similar, orice sămânţă este procreată şifructificată de Pământ ca fiinţă de sex masculin,după care este purtată în pântec şi născută lamomentul oportun de acelaşi Pământ, privit dedata aceasta ca fiinţă de sex feminin. Faptul că Pământul produce seminţe pentruanimale şi pentru plante poate fi observat dinanaliza atentă a fenomenelor care se petrec lasuprafaţa sa, spre exemplu creşterea pădurilorpe povârnişurile aride ale munţilor, sau amuşchiului şi a ierbii în câmpiile sterpe, în carenimic nu a crescut timp de mii de ani.Mucegaiurile şi bureţii nu au produs niciodatăseminţe. Tot în această categorie de fenomeneintră şi ploile cu broaşte, cu peşti şi cu şerpi,deşi acestea se petrec destul de rar. Deşioamenii de ştiinţă încearcă să demonstreze căacestea au fost ridicate de la sol de cătrevârtejuri de aer, nu există nici o dovadă care săateste acest lucru. Mai mult, ei ar trebui să demonstreze mai întâică există un loc pe pământ în care acesteanimale există într-un număr atât de mare,pentru a fi aspirate şi purtate prin aer, şi apoirevărsate din nou pe pământ. Chiar dacă arreuşi să demonstreze acest lucru, ei nu ar facedecât să ateste potenţialul procreator alPământului, singurul capabil să aducă pe lume.din sine însuşi, aceste fiinţe. 1$. Succesiunea generală a fiinţelor vii Aceste fenomene se petrec într-o asemeneamanieră încât să vă dea impresia că animalelear fi aspirate de un vârtej
  • 41. 49atmosferic, care formează un fel de nor viu,după care, când puterea vântului se reduce,animalele cad din nou la sol. Trebuie sămenţionăm totuşi că ar fi necesar un uraganfoarte puternic pentru a ridica în aer atâteabroaşte, şerpi şi peşti. De altfel, dacă ar fiaspirate de un asemenea uragan, animalele armuri în aer, cu mult timp înainte să cadă din noupe pământ. în al doilea rând, pentru a putearidica animalele dintr-un lac sau dintr-omlaştină, vârtejul ar trebui să aibă un diametruuriaş şi o energie atât de mare încât nici unmunte să nu reziste în calea lui. În sfârşit, în altreilea rând, este limpede că un uragan atât deputernic ar trebui să ridice în aer şi apa laculuirespectiv, până la ultima picătură. Ploile cuaceste animale ar trebui să aducă cu sine şi apă,noroi, nisip, şi alte plante şi animale, lucru carenu se întâmplă niciodată în cazul acestor aşa-numite ploi cu amfibii. lată cum se petrec în realitate acestefenomene. Pământul procreează în interiorulsău ouăle acestor animale, într-un mare număr.Aceste ouă sunt foarte mici şi pot ieşi cuuşurinţă la suprafaţă prin porii şi canaleleterestre. Cu cât ascensionează mai sus, cu atâtmai mari devin ele, datorită fermenţilor pe careîi conţin, astfel încât în final ajung să fie maiuşoare decât aerul. Ele se ridică astfel înatmosfera terestră la fel ca nişte baloane cu aercald, formând acolo nişte nori întunecaţi. Cândau ajuns la o anumită înălţime, ouăle pătrundîntr-un curent electric extrem de puternic. Subinfluenţa acestuia, ele ajung rapid la maturitate,animalele născându-se de regulă într-un numărfoarte mare. Întrucât greutatea lor creşte treptat, datorităprocesului de maturizare generat de curentulelectric, norul viu începe să coboare lent sprepământ. Aşa se explică de ce animalele cad lasol vii şi mai trăiesc încă câteva ore. Acestgen de procreaţie devansează însă anumiteetape ale evoluţiei naturale, nefiind la unisoncu progresia firească a inteligenţelor născutede corpul Pământului. Din acest motiv,animalele nu supravieţuiesc, fiind reabsorbitede Pământ, pe
  • 42. 50care îl îngraşă, intrând apoi în lumea plantelor.Trebuie să menţionăm totuşi că din anumitemotive speciale, aceste naşteri în lumeaanimală se produc evitând incarnareaanterioară succesivă a entităţilor respective subformă de plante, aşa cum este ciclul firesc. Evident, lucrurile se petrec cu totul altfel cuplantele primordiale, care pătrund pentru primaoară in existenţă. Acestea trebuie să treacă maiîntâi prin toate etapele lumii vegetale, înainte caentităţile lor vii să fie acceptate în regatulanimal. Există totuşi mari diferenţe între plante.Unele sunt plante nobile, în timp ce altele suntmai puţin nobile. Unele au efecte benefice, altelemai puţin benefice. Plantele nobile sunt foarteapropiate de etapa lumii animale, iar cele mainobile dintre ele sunt apropiate chiar de etapaumană, în sensul că vor fi primite foarte curândîn lumea oamenilor, în timp ce celelalte vor fiprimite foarte curând în lumea animalelor,aceste plante au o tranziţie foarte rapidă, în timpce cele mai puţin nobile, sau inferioare, aunevoie de foarte mult timp pentru a fi acceptateîn etapa plantelor nobile; acelaşi principiu li seaplică şi animalelor. Maniera descrisă mai sus încare unele animale sunt procreate direct dePământ se aplică şi seminţelor anumitor plante,în special în deserturile Arabiei şi in anumitezone din Africa şi din America. Marile deşerte şistepe au anumite puncte în care seminţeleacestor plante ies la suprafaţă, iar în zonelerespective poate fi găsită o mare abundenţă devegetaţie. În zonele în care nu există asemeneapuncte fertile ale Pământului, solul rămâne sterpşi mort. Noile insule care ies la suprafaţa mării suntînzestrate curând cu vegetaţie, graţie aceluiaşiproces. După ce plantele trec prin anumite etapeevolutive, pe insulele respective încep să apară şianimalele, dar numai cele mai imperfecte dintreacestea, de genul animalelor târâtoare şi alinsectelor, căci tranziţia naturală nu permiteacestui proces să se extindă prea departe.
  • 43. Pentru a fi creat un animal perfect estenecesară o forţă superioară, astfel încâtnivelele anterioare să poată fi transcense. Şilucrurile continuă astfel până la nivelul fiinţeiumane, care nu reprezintă o creaţie nouă, cirezultatul unei progresii evolutive. Acesteexplicaţii sunt suficiente pentru ca un intelectualsă înţeleagă cum stau lucrurile cu capacitatea deprocreaţie şi cu puterile de propagare alePământului. Toate aceste manifestări îşi auoriginea în rinichii Pământului, întrucâtsubstanţa din care este alcătuită sămânţa esteprodusă aici, fiind germinată apoi în manieradescrisă mai sus. Aceasta este, pe scurt, descrierea naturiiinterne active a Pământului, revelată astfel încâtsă poată fi înţeleasă de intelectul uman. Înansamblul lui, Pământul nu poate fi înţeles însănumai prin cunoaşterea interiorului său; deaceea, este necesar să examinăm şi suprafaţa sa.Aceasta va fi mai uşor de înţeles, deşi existănumeroase fenomene care nu pot fi înţelese încăde ştiinţa actuală. Formarea crustei solide a Pământului a fostun proces extrem de complicat, ea ajungând săacopere astăzi cea mai mare parte a Terrei.Crusta poate fi comparată cu lemnul solid alunui copac, care acoperă cea mai mare parte amasei acestuia. La fel cum în interiorul unuicopac se petrec fenomene absolut minunate, lafel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte Pământul.Această parte solidă a Pământului trebuieconsiderată o şcoală, prin intermediul căreiafiinţele - care au iniţial o formă şi o existenţăciudată, în interiorul Pământului - evolueazăcătre forme şi stadii mai perfecte, cele pe care lecunoaşteţi cu toţii.
  • 44. 16. Materialele şi modalitatea în care este construit Pământul solid Pământul solid este alcătuit dintr-o substanţăparticulară, care seamănă mult cu lemnul copacilorşi care este uniformă peste tot. Totuşi, ea devine maipuţin densă către interiorul scoarţei terestre; în modcorespunzător, densitatea ei creşte cu cât neapropiem mai mult de zona exterioară. Atunci cândavem de-a face cu greutăţi atât de imense,stabilitatea trebuie să fie pe măsură. Pe măsură ceavansăm către interior, densitatea descreştedeoarece forţele polare sunt active prin intermediulorganelor interne ale Pământului, care au oanumită elasticitate, pentru ca aceste forţe imensesă nu se acumuleze, apărând tendinţa de a exploda.Pe de altă parte, organele interne sunt foartesensibile şi nu trebuie să fie afectate din cauzacontactului cu pereţii rigizi In timpul contracţiilor şidilatărilor lor. Structura Pământului devine din ce în ce maisolidă către suprafaţă. Această parte solidă are ogrosime de aproximativ 1.500 de kilometri şi estesuficient de puternică pentru a putea purta crustaexterioară a Pământului, cu toate oceanele,continentele şi munţii ei. Din ce fel de material este alcătuită zona durăa Pământului? Este dificil de explicat, căcisubstanţele pe care le cunoaşteţi voi de la suprafaţaPământului nu seamănă în nici un fel cu materialuldin care este confecţionată aceasta. Nu este vorbade piatră, nici de metal, de diamant, aur sau platină.Dacă ar semăna cu aceste materiale, substanţaPământului ar fi rapid transformată în cenuşă defocul care emană uneori din organele interne.Substanţa din care este alcătuit Pământul trebuie săsuporte fără a se dezintegra presiunile unui număruriaş de surse de foc şi ale altor forţe distructive. 1
  • 45. Materialul cel mai apropiat de aceastăsubstanţă este azbestul în formă solidă. Acestcărbune de piatră este aproape indestructibilprin foc şi rezistă foarte bine la acizi, deşi poatefi dizolvat chimic. Există totuşi o diferenţă întresubstanţa practic indestructibilă chimic din careeste alcătuită scoarţa dură a Pământului şicărbunele de piatră. Există o asemănare chiarmai izbitoare între această substanţă şi piatraponce care poate fi găsită în apropierea PoluluiSud. Dacă oamenii s-ar putea apropia de aceastăzonă extrem de periculoasă şi ar putea săpaadânc sub stratul de gheaţă, ei ar descoperiaceste pietre ponce. Din cauza culorii salestrălucitoare şi a indestructibilităţii ei, un singurgram din această piatră ar valora mai mult decât50 de kilograme de perle. Culoarea acestui material extrem de dur estealb-cenuşie în partea superioară, iar în luminasoarelui ar străluci la fel ca o perlă. Mai înadâncuri, ea devine din ce în ce mai întunecată laculoare şi are cele mai frumoase irizaţii pe carevi le-aţi putea imagina vreodată, aproape la felca în cazul scoicilor perlifere aurii. Materialuleste extrem de greu, lucru firesc, întrucât estelocalizat în apropierea punctului în carePământul îşi primeşte impulsul care îl pune înmişcarea de rotaţie. Pentru a înţelege mai binestructura sa fina, puteţi contempla o bucată degresie spartă. Indentaţiile fine care par niştesimpli pori reprezintă în această parte aPământului canale cu un diametru de câţivametri, în interiorul cărora există valve care sepot închide în anumite puncte. Uneori, acestecanale se intersectează unele cu altele. Prinfiecare dintre ele trece un anumit lichid, carese amestecă cu celelalte în punctele deintersecţie, după care îşi continuă mai departedrumul. Toate canalele sunt echipate cu valvecare se deschid către exterior, dar se închid cătreinterior. Aceste valve au rolul să împiedice revenireafluidelor eliminate de organe în urma procesuluide digestie, din cauza Sreutăţii lor. Când fluidelepătrund în organe, odată cu o nouă
  • 46. bătaie a marii inimi a Pământului, valvele sedeschid din cauza presiunii de jos în sus. Cândpresiunea încetează, lichidele care au pătruns înorgane închid valvele şi împiedică revenirealichidelor eliminate. Evident, venele mari alePământului trebuie să fie înzestrate cu maimulte asemenea valve, traseul lor fiind de mii demile. Marile canale sau vene mai dispun şi depompe de presiune şi alte mecanisme necesarepentru a putea suporta imensa presiune apulsului inimii terestre. Valve similare există şiîn cazul venelor animalelor. 17. Propulsarea fluidelor Am arătat anterior maniera în care fluidelePământului sunt eliminate către suprafaţă,trecând prin Pământul de mijloc, sau ferm. înaceastă călătorie pe parcursul a mii de mile, eleîşi pierd treptat puterea iniţială. Pentru a nu-şiîncetini viteza, este nevoie ca ele să fie ajutate,lucru care se realizează printr-un mecanismexterior ingenios. Există în interiorulPământului un mare număr de filamenteferuginoase, extrem de fine, orientate dinsprenord spre sud, şi altele, din platină sau mineralecuprifere, orientate invers, dinspre sud spre nord.Aceste filamente sunt atât de fine încât un fir depăiajen pare de zece mii de ori mai gros decâtoricare dintre ele. Fibrele nu sunt orientate înlinie dreaptă, ci au un traseu sinuos,ondulatoriu şi spiralat, îndeosebi în zoneleunde intersectează venele şi canaleleascendente. Aceste filamente sunt alcătuite din cristaleeterogene cu o formă piramidală, fiindconectate unele cu altele la fel ca verigile unuilanţ, astfel încât vârful unei asemenea piramidetriunghiulare atinge cu precizie centrul bazeiurmătoarei piramide. Vârful piramidelorferuginoase este orientat către
  • 47. nord, în timp ce vârful piramidelor din platinăsau cupru este orientat către sud. Circuitul estearanjat într-o asemenea manieră încât fluidulelectromagnetic activ să nu îşi diminuezeviteza pe distanţe care depăşesc frecvent 20.000kilometri. Lanţul de piramide nu ar fi însă suficientpentru a conduce curentul de-a lungul atâtor miide mile dacă nu ar fi învelit într-un tub alcătuitdintr-o substanţă perfect izolatoare (care nupermite trecerea nici măcar a unei singurescântei electrice). Chiar şi aşa, acest dispozitivnu ar fi de nici un folos dacă ar permite curgereafluidului electromagnetic în ambele sensuri. Deaceea, pe parcursul circuitului există camere destocare situate în anumite puncte, îndeosebi înzona canalelor ascendente. Când un asemeneadepozit s-a umplut la capacitate, el influenţeazăfluidul din canal şi îl încarcă cu o energie nouă.Acesta este doar unul din scopurile acestorcamere de stocare, care pot fi mai mari saumai mici, încărcate cu energie pozitivă saunegativă, astfel încât substanţa (din interiorullichidului aflat în ascensiune) care a devenit preafierbinte din cauza electricităţii pozitive să poatăfi răcită cu ajutorul electricităţii negative. Celălalt scop al acestor filamente conductiveconstă în a pune în mişcare pompele depropulsie din canalele care susţin mişcareagenerată de pulsul inimii Pământului. Fără acestsprijin, forţa pulsului s-ar pierde, căci el trebuiesă pună în mişcare miliarde de miliarde de tonede fluide. Pompele de presiune contribuie lapropagarea acestei forţe, astfel încât inimapropriu-zisă nu trebuie să împingă decât ocantitate rezonabilă de fluid. Există de asemenea vase care reabsorb acestefluide prin intermediul venelor, atunci când suntpregătite pentru a hrăni corpul; dacă fluidele nusunt suficient de pregătite în acest scop, elesunt trimise din nou către inimă, pentru a fiîncărcate cu energie. Aceste canale de retur suntechipate şi cu anumite valve, care nu se deschiddecât atunci când inima
  • 48. Pământului se contractă. Când inima se dilată, elese închid şi nu mai permit fluidelor să avanseze.Aceste canale de retur sunt mai înguste decât celeascendente, motiv pentru care cantitatea de fluidecare trece prin ele este mai mică. In plus, fluidul dinaceste canale este mai inert decât cel din canaleleascendente. Valvele au şi rolul de a asiguracontinuitatea curgerii fluidelor, care nu poate fidecât încetinită, dar nu complet oprită. Toate acestemecanisme pot fi găsite şi în corpurile animalelor,şi chiar în trunchiurile lemnoase, în care vasele deretur sunt localizate între scoarţa exterioară şi lemn. 18* Crusta pământului Suprafaţa Pământului reprezintă pielea sau crustacorpului terestru. Acest organ exterior este cel maiempiric, având o complexitate mai mică amecanismelor sale. în schimb, varietateaformaţiunilor de la suprafaţa Pământului este foartemare. Părţile din interiorul Pământului nu sunt deloccomplicate. Activităţile interne pot fi comparate cuo simplă roată care se învârte cu o viteză suficientde mare încât să nu poţi vedea altceva decâtdiametrul în mişcare în jurul axului central. Acestaeste axul motor. Aparent, nu există nimic maisimplu, dar dacă intri într-un atelier, poţi constatace mecanisme complicate sunt puse în mişcare deacest ax motor şi câte activităţi sunt realizate cuajutorul lui. Activitatea internă a Pământului poatefi comparată cu un asemenea ax motor extrem desimplu, care generează însă nenumărate efecte lasuprafaţa planetei. Interiorul şi crusta Pământului sunt foarte intimlegate între ele, la fel ca scoarţa şi lemnul unuicopac. Mai întâi, trebuie să precizăm că peporţiunea de Pământ solid se află pieleaPământului, cu o grosime de câteva mile. Aceastaeste înzes-
  • 49. trată cu sensibilitate. Peste ea este situată crustainsensibilă, pe care efectele vieţii organice dininteriorul Pământului cresc de o mie de ori. Aicise formează seminţele noi şi se stabileşte formacare va creşte din ele pe măsură ce vor ajunge lamaturitate. Altfel spus, aici este sediul în caresălăşluieşte energia care dă „viaţă" seminţelordeja create ale plantelor şi animalelor. Această energie7 este preluată de către seminţeşi utilizată apoi treptat de întregul regat vegetal,de apă şi de numeroasele animale mici. Pentruca acest lucru să fie posibil este necesar undispozitiv organic de o mare complexitatemecanică. El nu este însă de ajuns. Pentrusepararea şi distribuirea fluidelor şi forţelorcare ascensionează din interiorul Pământuluitrebuie să existe un al doilea dispozitiv, încă şimai complicat, care să recepteze influenţelesubtile din spaţiul infinit8, dirijându-le cătrescopul pentru care au fost predestinate. Este inutil să mai spunem că un simpludispozitiv nu ar fi suficient pentru acest scop.Observarea atentă a unei simple plante ne aratăcât de mare este diversitatea părţilor şi aformelor pe care le posedă acestea: ghimpi,peri, noduli, fibre, frunze, flori, uleiuri, lichide,etc. Toate acestea creează o simbioză, un totunitar, un mecanism superb, care reprezintăplanta în ansamblul ei. Dacă o simplă plantă arenevoie de atâtea facultăţi diferite, vă puteţiimagina cât de complicate trebuie să fiemecanismele şi articulaţiile 7 IS.Tr. Este vorba de energia telurică, binecunoscută în literatura spirituală din întreaga lume, fără de care se consideră că viata pe pământ nu ar putea exista. 8 N.Tr. Este vorba de energiile cosmice, un al doilea tip de energii fără de care viaţa pe pământ nu ar putea exista. Ştiinţele esoterice cunosc foarte bine energia telurică şi cea cosmică, pe care le amplifică în fiinţă prin intermediul anumitor mecanisme bine puse la punct (de pildă, asana-ele din hatha-yoga).
  • 50. necesare pentru crearea unei lumi minerale atâtde complexe, pentru imensa varietate a lumiivegetale, şi nu în ultimul rând, pentru nenumăratelespecii animale. Unul dintre cele mai simple minerale estegrăuntele de nisip. Acesta nu este însă atât desimplu pe cât pare, fiind alcătuit dintr-o multitudinede cristale unite, ale căror unghiuri nu ar putea ficalculate nici chiar de cel mai genialmatematician de pe pământ. Dacă examinăm cuatenţie aceste cristale, vom descoperi că elereprezintă de fapt o colecţie de cadavre ale unoranimale. Deşi sunt o categorie de infuzoare,acestea sunt mult mai mici decât cele pe care lecunoaşteţi voi prin studierea la microscop a uneipicături de apă. Dacă examinăm şi mai în amănuntaceste cadavre de infuzoare, vom descoperi îninteriorul lor un număr uriaş de animale dedimensiuni atomice, care - după moarte-formează prin asociere cristalele respective, deşiîn timpul vieţii reprezentau hrana infuzoarelordescrise mai sus. Dacă ar fi posibil să observăm înamănunt chiar şi aceste animale minuscule (lucrucare poate fi realizat numai cu ochii spirituali),am constata că ele reprezintă nişte sfere înminiatură, un fel de replici exacte ale universului lacea mai mică scară imaginabilă. Gn singur cristal este alcătuit din milioane deastfel de animale atomice minuscule şi dintr-o miede infuzoare, iar un fir de nisip conţine câteva sutede astfel de cristale. Vă puteţi face acum o ideedespre complexitatea structurii unui simplu fir denisip. Vă puteţi imagina cât de complicat trebuie săfie un asemenea mecanism care creează exclusivfire de nisip, de vreme ce el are nevoie de douăgeneraţii de animale, fiecare dintre acesteaposedând deja un organism dezvoltat. Căci trebuiesă menţionăm că şi aceste animale, deşi atât demici, au nevoie de ochi, urechi şi alte organe desimţ, precum şi alte organe necesare mişcării. Pentru a crea un singur fir de nisip din aceste animale, la
  • 51. suprafaţa Pământului trebuie să existe un mecanismmatur de reproducere. Mu este greu de înţeles cât decomplexe trebuie să fie alte mecanisme, necesarepentru crearea unor forme de minerale maicomplicate, pentru a le da acestora forma şiatributele definitorii! Ce să mai vorbim demecanismele prin care sunt create plantele şianimalele, care au o sumedenie de funcţii în plus,care le lipsesc mineralelor! Vorbim aici de milioanede operaţiuni, nu de câteva zeci, ca în atelierelevoastre mecanice! Din această descriere încâlcită, vă puteţi daseama cât de absurdă ar fi încercarea de a explicape larg acest organism complex de creare a fiinţelorvii de pe pământ. De aceea, în timp ce vom studiascoarţa exterioară a Pământului, ne vom limita săsubliniem doar acele aspecte care să ne permită săînţelegem principalele fenomene care se petrec laacest nivel. 13.Pieles sensibila a Pâmântului Pielea sensibilă a Pământului este străbătutăde nenumărate canale, încrucişate în fel şi chip. Eainclude de asemenea un mare număr de puncte decolectare, mai mari sau mai mici, un fel dedepozite pentru lichidele care ascensioneazâ dininteriorul Pământului, precum şi alte depozitepentru lichidele care se întorc în interiorulPământului prin aşa-numitele canale de retur. Aceste depozite au diferite forme, la fel ca şilacurile de la suprafaţa Pământului, dar cele maimulte au o formă de ou. Principalul lor scop este săpermită fermentarea lichidelor pe care ledepozitează, proces necesar pentru decantarea lorchimică, astfel încât diferitele componente să poatăfi trimise mai departe, pentru a fi folosite înscopuri specifice. Depozitele de care vorbim aicinu trebuie confundate cu
  • 52. bazinele acvatice subterane9 din care apa bună debăut ajunge la suprafaţa Pământului, prin fântâni,izvoare naturale şi puţuri. Toate marile bazine cuapă sunt situate în zona de la suprafaţă, In aşa-numita crustă insensibilă a Pământului, în timp cedepozitele de care vorbim aici, în care sunt adunatefluidele Pământului, sunt situate mai în adâncuri,mai exact în partea sensibilă a crustei. întreaga crustă insensibilă a Pământului, cutoate oceanele, lacurile şi continentele sale, sesprijină pe anumiţi stâlpi uriaşi. Temelia acestoraeste situată în zona solidă a Pământului, de unde seridică în sus, ca un fel de schelet uriaş. Aceştistâlpi nu sunt totuşi la fel de fermi ca şi pietrele dela suprafaţă, ci au mai degrabă un aspectcartilaginos, fiind înzestraţi cu un anumit grad deelasticitate - structură absolut necesară, întrucâtîntre pielea sensibilă şi cea insensibilă aPământului se formează pungi uriaşe cu gaze, careprovoacă adevărate crevase (pungi goale) îninteriorul scoarţei. Acestea exercită o presiuneimensă asupra părţii superioare a scoarţei, pe carereuşesc uneori să o străpungă, generând fenomeneprecum cutremurele de pământ sau mari uragane.Dacă stâlpii de susţinere ar fi foarte fermi, ei s-arputea rupe din cauza acestor mişcări telurice, iarlocuitorii de la suprafaţa Pământului ar muri cu toţii.Flexibilitatea lor le permite însă o diminuareconsiderabilă a stricăciunilor. Evident, pe măsurăce avansează către partea insensibilă a pielii, cea dela suprafaţă, stâlpii de susţinere devin din ce în cemai fermi, la fel cum se petrec lucrurile cucartilagiile animalelor, care se unesc treptat cuoasele. Oasele cele mai tari ale Pământului străpung dincând în când suprafaţa acestuia, apărând sub formaunor minerale precum calcarul primitiv sau granitul,iar uneori sub forma cuarţului. Cu cât aceste tipuride pietre sunt mai apropiate de suprafaţă, cu atâtmai amestecate devin ele, şi implicit mai 9 Pânzele freatice.
  • 53. dure, mai aspre şi mai sfărâmicioase. Eleabundă îndeosebi în munţii primitivi aiPământului, care se diferenţiază de munţii cares-au format ulterior prin masa, înălţimea şistructura lor. Sub aceste formaţiuni muntoaseulterioare (dar şi în alte părţi ale pământului)există bazinele subterane de apă. Tavaneleacestor bazine sunt susţinute de stâlpi, pentru anu se prăbuşi, transformând astfel ţinuturilefertile de la suprafaţă în lacuri (lucru care s-aîntâmplat totuşi de câteva ori). Mai trebuie să menţionăm aici sursa din careîşi obţin apa oceanele: mai întâi de toate,acestea primesc apă din numeroasele depozitede fluide care există la nivelul pielii sensibile, şicare nu reprezintă altceva decât vezica urinară aPământului. O a doua sursă de apă a oceanelor,destul de semnificativă, se referă la bazinele deapă de care am discutat mai sus, la care seadaugă marile râuri care se varsă în ele. Acestesurse suplimentare (care conţin apă dulce)sunt absolut necesare, deoarece lichidele careascensionează din adâncurile Pământului(respectiv din vezica urinară a acestuia) suntfoarte sărate, iar viaţa nu s-ar putea dezvolta înele. Dacă nu ar fi diluate de apa dulce din marilebazine, ar exista riscul ca oceanele să setransforme curând într-o masă solidă, dândnaştere unor adevăraţi munţi de sare. în timp,aceşti munţi ar vicia şi aerul, astfel încât fiinţelevii nu ar mai putea trăi nici măcar pe suprafaţasolidă a Pământului. Mai mult decât atât,Pământul însuşi s-ar îmbolnăvi de o boalăpericuloasă: anuria (retenţia urinei), care i-arprovoca arsuri interioare, ceea ce l-ar împiedicasă-şi mai exercite corect funcţiile.
  • 54. 20. Structura şi compoziţia aerului Apele oceanelor şi lacurilor continentale permitcrearea unei atmosfere condensate, care a condusla apariţia şi dezvoltarea animalelor (a vieţii pepământ). Această atmosferă îi aparţine de faptcorpului terestru, respectiv crustei sale exterioare.De aceea, gazele degajate de oceane nu suntacceptate cu uşurinţă de aerul atmosferic, care nupreia decât acei vapori care dau naştere ceţei şinorilor, precum şi hidrogenul eliberat. Aerul atmosferic este alcătuit dintr-o multitudinede gaze. Oamenii de ştiinţă au stabilit că acestaconţine oxigen, hidrogen, carbon şi nitrogen, înanumite proporţii bine determinate. Dacă aerul ar fiînsă alcătuit numai din aceste patru gaze(cunoscute de oamenii voştri de ştiinţă), cu greu arputea fi folosit el de către viaţa de pe pământ.Creşterea plantelor, crearea mineralelor şi viaţaanimalelor ar deveni un dezastru. Fiecare plantă absoarbe din aerul atmosfericnumai acele gaze care îi sunt prielnice speciei sale,eliminându-le pe celelalte. Dacă lucrurile nu s-arpetrece astfel, nici o plantă nu ar avea forma saspecifică, pentru a nu mai vorbi de gustul şi mirosulsău. De vreme ce fiecare plantă trebuie să absoarbănumai un anumit tip de gaze, care corespundespeciei sale, rezultă că aerul trebuie să conţină totatâtea tipuri de gaze câţi consumatori există.Exact aşa se petrec lucrurile, fapt demonstrat deefectul mirosului particular al diferitelor specii deplante asupra simţurilor şi organelor fiinţei umane,ca să nu mai vorbim de substanţele chimice din caresunt alcătuite ele. Astfel, parfumul unui trandafirîntăreşte simţul mirosului, dar ascute şi vederea. Inschimb, garoafa are un efect astringent asuprasimţului mirosului şi slăbeşte vederea.
  • 55. Liliacul reduce şi el simţul mirosului, care îşi pierdeacuitatea, iar în timp provoacă o senzaţie de greaţă lastomac. Violetele au un efect de regenerare asuprasufletului, care capătă o stare de voioşie dacă lemiroase parfumul; în plus, fortifică creierul, spredeosebire de florile galben-murdare demăselariţâ, care provoacă greaţă, iar dacă suntmirosite o perioadă mai lungă de timp, conducchiar la ameţeli şi la dilatarea pupilelor ochilor. Pot fi oare toate aceste efecte atribuiteexclusiv combinaţiei a patru gaze? Este imposibil!Este limpede că în aer trebuie să existe mult maimulte combinaţii de gaze. Există pe pământ plante care expiră un aerextraordinar de toxic, în prezenţa căruia alte plantesau animale ar muri pe loc. Există şi plantemiraculoase, care au capacitatea de a-i chemaînapoi pe cei recent plecaţi dintre noi (pe cei care aumurit recent). Este evident că cele două tipuri deplante absorb substanţe diferite din aer, de vreme ceefectele pe care le generează sunt atât de opuse. Din câte ingrediente trebuie să fie alcătuit aerulatmosferic pentru a servi drept hrană uneimultitudini atât de diverse de fiinţe vii, dândfiecăreia elementele de care are nevoie! Dacăplantele au nevoie de substanţe atât de diferiteextrase din atmosfera terestră, cât de deosebitetrebuie să fie acestea pentru a hrăni animalele,astfel încât fiecare dintre acestea să îşi găseascăelementele de care are nevoie pentru asupravieţui... Deşi fiecare animai inspiră aerul atmosferic întotalitatea sa, el nu reţine din el decât acelesubstanţe care îi sunt de folos în dezvoltarea sa,eliminându-le pe celelalte. Cândva, existau pe pământ plante şi animalecare astăzi nu mai există, şi care nu vor mai existaniciodată. între timp s-au născut noi specii, careseamănă întrucâtva cu cele care au trăit în trecut.Mamutul seamănă într-o oarecare măsură cuelefantul de astăzi, iar bourii gigantici din epocapreistorică seamănă cu cei mai mici, care trăiescastăzi. Este evident că
  • 56. animalele din prezent aparţin aceloraşi specii cucele din trecut, dar nu mai seamănă întru totul cuacestea, îndeosebi în ceea ce priveşte dimensiunile.La tropice există astăzi o anumită specie de copacicare seamănă cu cei preistorici, care erau uriaşi şicare au dispărut între timp. Aceste schimbări s-au produs deoarece speciileuriaşe din trecut nu au mai găsit hranacorespunzătoare în atmosfera terestră. în cele dinurmă, ele au dispărut complet. Cauza a fost unasingură: una din substanţele din aer (esenţială pentruele) nu a mai existat, fiind înlocuită cu o alta, carenu existase anterior. Acesta este şi motivul noilorboli care apar astăzi pe pământ şi care seamănăîntr-o oarecare măsură cu cele de altădată, fără săfie însă identice cu ele, dovadă că remediile care levindecau pe acelea nu mai sunt bune împotrivacelor prezente. Apariţia unei boli noi este consecinţadirectă a lipsei unei substanţe fundamentale din aer,care a dispărut în mod natural şi nu s-a maireprodus. De aceea, un vindecător va trebui săcaute remediul care conţine elementul lipsă în altăparte. Având în vedere acest proces, a căruiînţelegere ar aduce foloase imense umanităţii, vominsista mai mult asupra cauzelor pentru careanumite substanţe din aer dispar complet sauparţial, fără a fi înlocuite de altele, comparabile. ZL Rolul stelelor asupra pamantului Originea acestor elemente10, naşterea,existenţa şi încetarea lor din viaţă îşi au raţiunilelor, la fel ca în cazul tuturor lucrurilor. 10 N.Ed. Este vorba de sursele invizibile ale tuturor elementelor materiale. Fiecare element subtil corespunde elementului material respectiu.
  • 57. Priviţi cerul şi observaţi cât de numeroase suntstelele care strălucesc în spaţiul îndepărtat aleterului infinit. Oamenii au fost dintotdeaunafascinaţi de strălucirea miriadelor de stele. Aceastăfascinaţie nu este altceva decât un efect al luminiicare provine din acele regiuni îndepărtate. Luminaeste cea care provoacă formarea atmosferei în jurultuturor marilor corpuri celeste, ca un fel de ochicare le înconjoară. Tot ea este cea care creeazăochiul uman, astfel încât ochiul şi lumina nu pot fipractic disociate, căci dacă ochiul nu ar fi alcătuitdin lumină, el nu ar putea vedea lumina. Atunci când ochiul uman - acest mic soare dinfiinţa umană - priveşte stelele de pe cer, devine elînsuşi un mic glob celest, în interiorul căruia serotesc milioane de sori şi de sori centrali, careemană lumina lor primordială în spaţiul infinit. Oîntreagă creaţie este purtată astfel de ochiul fiinţeiumane. Soarele, ale cărui raze se reflectă în miculsoare (ochiul) uman, dă naştere unei senzaţii defericire sufletului care contemplă acest miracol,întrucât el înţelege faptul că ceea ce este mare sereflectă în ceea ce este mic, recunoscându-seastfel pe sine în el însuşi. Iar Domnul vă spune: dacă lumina stelelorreflectată în ochiul fiinţei umane dă naştere unorasemenea efecte beatifice, chiar dacă la o scarămult redusă, cât de mari trebuie să fie aceste efecteasupra Pământului însuşi, atunci când luminastelelor se reflectă în marele ochi planetar? Căciaerul atmosferic nu este altceva decât o oglindăstrălucitoare, pe suprafaţa căreia se odihneşte eterulşi în care se reflectă lumina tuturor stelelor. De laacest nivel, imaginea este proiectată la suprafaţaPământului, cu o intensitate luminoasă mult maiconcentrată, conform legilor optice bine cunoscuteşi de voi. Această lumină concentrată are o puterecreatoare asupra aerului atmosferic, afectând diferitepărţi componente ale Pământului, inclusivsuprafaţa acestuia, în sensul dizolvării saucondensării diferitelor sale elemente. Dacă veţi încerca să număraţi stelele, veţi constata că
  • 58. numărul lor este imens. Puteţi înţelege aşadar câtde mare este numărul acestor puteri creatoare careinfluenţează aerul vostru atmosferic. Tot ceea cese petrece în interiorul Pământului, dar şi lasuprafaţa acestuia sau în atmosfera sa, esterezultatul direct al acţiunii stelelor. Astronomii voştri au făcut două observaţii cuadevărat importante. Prima afirmă că au existatcândva stele care între timp au dispărut. Estenormal ca influenţa lor asupra Pământului să fidispărut odată cu ele, inclusiv acele fiinţe caredepindeau de această influenţă pentru a exista pepământ. O altă descoperire a astronomilor afirmă călumina provenită de la sistemele stelare foarteîndepărtate ajunge pentru prima oară pe pământabia acum, sau va ajunge peste un anumit număr deani. Odată cu aceste lumini, pe pământ vor apăreanoi influenţe creatoare, care vor genera apariţiaunor fiinţe noi. Acestea pot avea influenţe beneficesau distructive asupra fiinţelor deja existente, înfuncţie de atributele stelei a cărei lumină ajungepe pământ pentru prima oară, căci la fel ca în cazultuturor fiinţelor, există stele bune şi stele rele, la felcum există plante sau animale bune şi rele. în plus, există stele duble, care, la anumiteintervale de timp, se acoperă reciproc şigenerează tipuri diferite de efecte. Sunt cazuri încare una din cele două stele este bună, iar cealaltăeste rea. In funcţie de steaua care o acoperă pecealaltă, efectele rezultate pe pământ vor fi completdiferite. Dacă steaua cea bună se afla în faţa celeirele, efectele ei benefice le vor neutraliza pe celemalefice. Dacă ambele stele se află faţă în faţă cuPământul, influenţa pozitivă a stelei benefice vaminimiza influenţa negativă a stelei malefice. Dacăsteaua malefică se află însă în faţa celei benefice, eava anihila complet influenţele pozitive ale acesteia.Atunci când o asemenea stea se oglindeşte înatmosfera terestră, deasupra unei anumite regiuni,oamenii din acea regiune simt
  • 59. imediat efectele ei negative, care se potmanifesta fie printr-o vreme foarte urâtă, fie prinapariţia unor specii diforme de plante sau prindiferite molime şi boli la animale şi oameni. Atunci când planetele acoperă stelele, ele potavea alte influenţe asupra Pământului, la fel,bune sau rele, în funcţie de natura planetelorrespective. înţelepţii din vechime cunoşteauaceste legi, care în zilele noastre par simplebasme de adormit copiii. Ideea nu este însădeloc atât de prostească pe cât ar considerasavanţii voştri. Prezicerea vremii îşi aresorgintea tocmai în acest tip de observaţii, deşimulţi au tendinţa să le minimizeze. Oricum arfi, înţelepciunea din vechime rămâne la fel deautentică şi astăzi cum era altădată. Cometele şi alţi meteori care emană luminăexercită şi ele o influenţă considerabilă asupraPământului, chiar dacă pentru perioade scurtede timp. La fel de mare este şi influenţaluminii variabile a lunii, şi cu atât mai mult ceaa luminii variabile a soarelui, de care depinde -între altele -succesiunea anotimpurilor. 22. Cele douăsprezece constelaţii şi efectele lor Există anumite calendare în care se afirmăcă cele 12 semne ale zodiacului au o anumităinfluenţă asupra lumii vegetale de pe Pământ.Ţăranii din ziua de astăzi nu prea ţin cont deaceste informaţii, preferând să respecteperioadele cunoscute de însămânţare şi derecoltare. Calendarele pentru ţărani indică semnelezodiacului prin care trece zilnic luna şi în careeste localizat soarele. Aceste informaţii conţinanumite adevăruri, deşi nu pentru cauzele pecare le precizează ele, ci mai degrabă pentrucele asupra cărora am insistat anterior. Luna trece ciclic prin cele 12 constelaţii la intervale de
  • 60. aproximativ 29 de zile. Soarele trece printr-oconstelaţie o lună pe an, datorită mişcării derevoluţie a Pământului. Această mişcare de treceredintr-o constelaţie în alta, pe care o executădeopotrivă luna şi soarele, face ca una sau alta dinstelele acestor constelaţii să fie acoperită. De aceea,influenţa pe care o exercită respectiva constelaţieasupra Pământului este întreruptă pentru scurteperioade de timp. în aceste perioade se produc pePământ anumite schimbări, în special la nivelulacelor minerale, plante sau animale care primesc dela respectiva stea un impuls de care depindeexistenţa lor. Aceste efecte nu sunt de lungă durată, căci stelelenu sunt acoperite pentru mult timp. Există însă şialte circumstanţe care intră în joc şi care genereazăinfluenţe distincte asupra Pământului: oscilaţiaperiodică a orbitei Pământului în jurul soarelui, la felca şi oscilaţia lunii. De-a lungul sutelor de ani, celedouă corpuri cereşti nu execută practic traseeidentice. De aceea, poziţia la zenit a stelelor dincele 12 constelaţii se schimbă, provocândschimbări perceptibile pe Pământ. Pe lângă toate aceste influenţe mai există şischimbările continue ale poziţiilor planetelor, care,în o mie de ani, nu intră decât rareori într-oconstelaţie similară cu aceea în care şi-au exercitatiniţial influenţa pe Pământ. O atenţie specială merită să acordăm şi erupţiilorcare se produc pe trupul soarelui. Lumina soareluieste slăbită de aceste erupţii, nemaiputând influenţaPământul cu forţa sa obişnuită. Efectele acestor evenimente cosmice suntresimţite mai profund în atmosfera mediană decâtîn cea inferioară (de la nivelul solului). Regiuneamediană începe la doi kilometri deasupra niveluluimării. Unii ar adăuga aici că regiunea mediană aatmosferei resimte şi efectele multiple care sepetrec în regiunea inferioară (deci cele care sepropagă de jos în sus). Această afirmaţie nu esteînsă adevărată, căci razele stelelor aflate la foartemare distanţă nu mai sunt suficient de condensatela
  • 61. această înălţime. De aceea, deasupra niveluluiamintit ele nu mai au puterea efectelor pe care Iedeclanşează la nivelul solului. Acest lucru estedemonstrat inclusiv de faptul că la această înălţimenu mai pot fi observate stelele de magnitudinepatru, cinci şi şase, fără ajutorul unui telescop, întimp ce la nivelul mării, într-o noapte senină, oriceom cu vederea bună poate observa stele demagnitudinea şapte şi opt fără nici un fel deprobleme. De ce nu este acest lucru posibil pe unmunte, la o înălţime de doi kilometri ? Deoarecerazele care provin de la aceste stele foarteîndepărtate nu sunt suficient de condensate.Unghiul vizual este prea restrâns pentru ca ochiulliber să poată observa stelele. Cu cât înălţimeaeste mai mare, cu atât mai mult va fi confirmatăaceastă observaţie. Aşa se explică de ce vegetaţiase reduce din ce în ce mai mult la aceste înălţimi,sfârşind prin a dispărea complet. Fenomenul nuse datorează exclusiv razelor solare, care, laînălţimi mai mari, sunt mai puţin condensate.Soarele nu are decât un efect indirect; el nu facedecât să susţină lumina care provine de la stele,reflectând chiar lumina lor. 23, Atmosfera pământuâii şi precipitaţiile Soarele Pământului nostru captează pesuprafaţa sa lumina nenumăratelor stele, pe careo reflectă apoi, în ansamblul ei, în vastitateaspaţiului eteric. Lumina reunită a stelelor întâlneşteapoi din nou lumina aceloraşi stele, care cadedirect pe Pământ, amplificând-o. Aceasta estesusţinerea de care vorbeam mai sus, căci luminasoarelui ar fi foarte slabă în sine dacă la ea nu arparticipa şi lumina celorlalte stele. La fel, luminalunii ar fi foarte palidă dacă ea nu ar fi susţinută delumina soarelui.
  • 62. Pe vârfurile munţilor, această susţinere nu este lafel de eficientă ca şi "in regiunile de mai joasăaltitudine, din cauza faptului că razele nu au odensitate suficient de mare. Motivul este că sfera deaer care înconjoară Pământul are forma unui corplenticular, rotund şi transparent. Ea seamănă cu osticlă arzătoare de mari dimensiuni11, carefocalizează mănunchiul de raze; astfel, putereamaximă a acestuia nu se produce chiar sub lentilă,ci mai jos, la o distanţă egală cu jumătate dindiametrul lentilei. Evident, punctul maxim de focalizare allentilei atmosferice este în centrul Pământului, darrazele de lumină care cad la suprafaţa acestuiadevin oricum din ce în ce mai dense şi maiputernice cu cât sunt mai apropiate de acest punct(deci la nivelul solului). Prin comparaţie cu văilejoase, şi îndeosebi cu regiunile situate la nivelulmării, munţii primesc cele mai puţin concentrateraze de lumină. Aşa se explică de ce razele stelelorîndepărtate nu ating aici o densitate suficient demare, motiv pentru care nu îşi mai pot exercitainfluenţa benefică asupra vegetaţiei. Altfel spus, laaceste înălţimi, razele de lumină nu mai au puterecreatoare. Acesta este motivul pentru care acelespecii de plante care au nevoie de anumite elementedin atmosferă nu cresc la mari înălţimi, dar şiexplicaţia pentru care aerul este întotdeauna foartecurat aici, nefiind încărcat cu nici un fel de aditivi. Datorită faptului că razele stelelor, la fel ca şicele ale soarelui, nu au acelaşi efect în regiunileînalte ca şi în cele joase, regiunile mai înalte de pePământ reprezintă o etapă de tranziţie cătreregiunile mai joase, în care efectele sunt mai " Expresia „sticlă arzătoare" este termenul alchimic tradiţional englezesc referitor la acea lentilă sau lupa folosita pentru a concentra razele soarelui asupra unui obiect pentru a-l aprinde. Termenul are aceeaşi conotaţie şi in limba germană, aşa că a fost păstrai aici. N.Tr.: in limba română nu există o asemenea conotaţie; de aceea, am păstrat formula originală, şi am adăugat aceste explicaţii.
  • 63. puternice. Cu cât coborâm mai jos, cu atât maicondensate devin razele luminoase, efect cu atâtmai intens cu cât este amplificat de razelereflectate de suprafaţa Pământului. Interferenţadintre aceste raze şi contra-raze declanşeazăanumite efecte particulare, în special un anumit tipde val sau de undă. Dacă această undă durează uninterval suficient de mare de timp, ea poate generaanumite efecte creatoare, care se manifestă maiîntâi sub forma unei cete în regiunile muntoaseînalte. Dacă acest proces chimic nu este întrerupt,din ceaţa respectivă apar treptat anumite formaţiuninoroase, care se condensează, căzând pe pământsub formă de ploaie sau de zăpadă (în funcţie deanotimp). Legătura dintre aceste precipitaţii şi lumină estedovedită de diferite fenomene care se petrec lasuprafaţa Pământului, îndeosebi în regiuniletropicale, unde ploaia acoperă totul într-o strălucireluminoasă, fosforescentă. Chiar şi suprafaţaoceanelor în aceste zone străluceşte foarteputernic, ca şi cum ar fi incandescentă. La fel,obiectele scăldate în apa oceanului capătă aceeaşistrălucire roşiatică. Nu în ultimul rând, zăpadademonstrează - prin strălucirea ei - că reprezintă unprodus al luminii. Ceaţa din regiunea mediană a atmosferei seformează în maniera următoare. Mu trebuie săuităm că forţa polară a Polului Nord şi a PoluluiSud este extrem de puternică în aceste regiuni. Prinintermediul acestei forţe, noile formaţiuni noroasesunt saturate cu electricitate telurică,condensându-se astfel încât să poată fi folosite cahrană pentru trupul Pământului şi pentru lumeaplantelor şi animalelor. Norii astfel saturaţi au deregulă o culoare închisă, în timp ce norii nesaturaţisunt mai degrabă transparenţi. Cele doua tipuri denori au polarităţi opuse: cei saturaţi şi întunecaţila culoare au o polaritate negativă, în timp ce ceinesaturaţi sunt încărcaţi pozitiv. Este evident faptulcă norii încărcaţi negativ devin din ce în ce maigrei, coborând astfel tot mai jos în stratosfera.
  • 64. Oamenii care fac efortul să urce până la acesteînălţimi trăiesc de regulă o stare psihică de fericire,care se amplifică pe măsură ce ei ajung din ce în cemai aproape de vârf. Explicaţia are legătură cumarea puritate a aerului din a doua regiune, care seînalţă până la 20.000 de metri deasupra niveluluimării. 24. Ochii Pamantului Cea de-a treia regiune atmosferică pluteştedeasupra celei de-a doua, la fel ca un ulei etericfoarte pur deasupra apei curate. Acest ulei nu se vaamesteca niciodată cu apa, ci va pluti deasupra ei,dând suprafeţei sale o strălucire minunată. Camaşa arată şi a treia regiune a atmosferei. Aceastăregiune este „uleiul" care pluteşte deasupra celordouă regiuni inferioare, dar şi „sarea" sa eterică,extrem de gustoasă pentru plante şi pentruanimale. Toate miresmele plăcute coboară, împreună culumina şi cu sarea eterică, din această a treiaregiune, hrănind plantele prin intermediulelectricităţii acumulate în apropierea acestora. Totele revarsă asupra plantelor, prin intermediul „uleiu-lui eteric", mirosurile lor specifice, atât de complexeşi de plăcute. In cazul anumitor plante, aceştipurtători ai miresmelor pot fi văzuţi cu ochiul liber,sub forma unor globule ca nişte răşini, foarte mici şide o mare transparenţă. încă şi mai bine pot fiobservate ele cu ajutorul unui microscop. Gustul, mirosul, dar mai presus de toatesplendidele culori ale florilor şi fructelor nu suntaltceva decât substanţe eterice pure. De aceea,aceste calităţi nu îşi pot avea originea decât într-unloc în care eterul predomină. Toate acestesubstanţe se reunesc în cea de-a treia regiune, undealcătuiesc un fluid care interacţionează cudiferitele raze ale stelelor, suferind
  • 65. reacţii chimice specifice. Fluidul se uneşte curazele cu care rezonează şi coboară împreună cuacestea pe pământ, unde hrăneşte acele plante şianimale cu care are o relaţie de corespondenţă. Există de asemenea anumite corespondenţeîntre această a treia regiune atmosferică şianumite părţi ale plantelor, respectiv bobocii,florile şi fructele, dar şi frunzele, din cauzavârfurilor lor, care au capacitatea de a absorbielectricitatea. Toate aceste părţi ale plantelor auo înfăţişare pură, eterată, explicată tocmai princorespondenţa lor cu cea de-a treia regiune aatmosferei. Mirosul acestor plante este deobicei foarte delicat. Cât priveşte mirosulrespingător al altor plante, acesta se datoreazăpreponderenţei fluidelor interne telurice, care nupot fi acoperite de substanţele celeste pure. Găsim asemenea substanţe eterice provenitedin a treia regiune şi în cazul animalelor, deşi înansamblul lor, acestea nu mai sunt la fel de puredin punct de vedere eteric ca şi plantele. Deregulă, medulla (bulbul cerebral) este cea careabsoarbe elementele subtile din aer, prinintermediul firelor de păr. Lichidele foarte puredin interiorul ochilor, în special cele de subprimul strat al corneei, precum şi întreagacornee, absorb elementele subtile din aer prinintermediul sprâncenelor şi al genelor,aprovizionând astfel întregul ochi. Aşa se explicăde ce cea de-a treia regiune a atmosfereiseamănă cu un ochi. Nu întâmplător, aceastăregiune chiar joacă rolul de ochi planetar,îndeplinind la nivel terestru aceleaşi funcţii pecare le îndeplinesc ochii în cazul animalelor şial oamenilor. Aşadar, această a treia regiune a atmosfereieste ochiul planetei Pământ. Dacă Pământul nuar fi înzestrat cu facultatea vederii, nici o fiinţăde la suprafaţa lui nu ar putea vedea. Dar nu numai Pământul are o vederepanoramică în această regiune atmosferică;plantele au şi ele un fel de ochi prin care perceplumina din această regiune. Acest lucru Poatefi demonstrat prin faptul că aproape toateplantele îşi întorc calicele către soare, pentru aabsorbi mai bine lumina
  • 66. provenită de la acesta. Chiar şi în cea maiîntunecată pivniţă, o plantă creşte întotdeauna îndirecţia din care provine chiar şi cea mai mică razăde lumină. Pământul priveşte în permanenţă spaţiul care îlînconjoară. Percepţiile sale influenţează toatespiritele naturale care locuiesc pe Pământ,obligându-le să devină active în lumea exterioară,pentru a-şi amplifica astfel inteligenţa. Acestfenomen al evoluţiei ar fi imposibil dacă nu arexista marea facultate vizuală a Pământului. Privit casimplu corp, Pământul nu percepe nimic din ceea cevede. Creatorul nu a considerat necesar ca Pământulsă fie înzestrat cu propria sa capacitate decunoaştere conştientă, întrucât el nu este o indivi-dualitate autonomă, deşi fiinţa sa este alcătuită dintr-un mare număr de inteligenţe independente. Inrealitate, acestea sunt cele care beneficiază depercepţiile marelui ochi planetar. Omul nu ar putea vedea soarele, luna şi steleledacă nu ar exista acest ochi planetar. Ar fi imposibilca ochii minusculi ai omului să poată vedea uriaşulsoare, dacă ochiul planetar nu ar face mai întâi ofotografie în miniatură a acestuia, proiectând-o apoiîn interiorul ochilor umani. De aceea, oamenii nuvăd soarele şi stelele aşa cum sunt ele în realitate şila distanţa lor adevărată, ci doar imaginea lorreflectată de marele ochi planetar, a cărui suprafaţăeste mai strălucitoare decât suprafaţa apei pure,fiind astfel cât se poate de potrivită pentrureceptarea imaginilor provenite de la imenselecorpuri cereşti din spaţiul cosmic. 25. Natura focului A treia regiune a atmosferei terestre, carepluteşte senină şi transparentă deasupra celei de-adoua regiuni, mai are o particularitate cu totul ieşitădin comun: ea se autoaprinde cu
  • 67. uşurinţă, la cea mai mică turbulenţă.Autoaprinderea se produce îndeosebi atuncicând prin ea trece un obiect, spre exemplu unmeteorit, care parcurge o distanţă suficient demare. Această autoaprindere este de un tip cutotul special, întrucât nu implică o ardere reală,ci doar o iluminare. Înainte de a explica acestfenomen ciudat, este necesar să dăm mai multeexplicaţii referitoare la natura aprinderii. Ce este de fapt fenomenul aprinderii? Şi ceanume este focul, rezultatul acestui fenomen?Acest fenomen nu poate fi explicat exclusiv dinpunct de vedere fizic, întrucât conceptul de focse află deja la limita sferei spirituale. în interiorul oricărui tip de materie existăanumite spirite. Dacă acestea sunt trezite, elegenerează fenomenul aprinderii, ceea ceînseamnă că intră într-o stare de excitaţieamplificată, care conduce la creşterea continuăa activităţii şi a consumului lor de energie, şideci la o vibraţie din ce în ce mai rapidă amateriei. în acest fel, materia solidă estedistrusă, căci vibraţia sa interioară duce ladivizarea ei în bucăţi din ce în ce mai mici.Spiritele interioare sunt astfel eliberate, iarresturile materiei rămân sub formă de cenuşă. De aceea, putem spune că aprinderea este oexcitaţie a spiritualului în materie, iar dacăaceastă stare continuă o perioadă suficient delungă de timp, ea conduce la ardere. Luminaprodusă de foc este provocată de mişcărilefoarte puternice şi rapide ale spiritelor.Transmisia luminii acestui foc este rezultatulpropagării stării de excitaţie, care se transmitetuturor celorlalte spirite aflate în preajmă, maiexact în aer, în jurul obiectului. Pe pământ, actulde aprindere şi de ardere se petrece de regulăprin excitarea unor spirite încă impure şinecurate. Din această cauză, focul are o culoareurâta şi roşiatică, având de multe ori efectedevastatoare. Mai există un tip de aprindere, de o cu totul altă factură, şi anume înflăcărarea produsă de iubire. Aşa cum bănuiţi, aceasta nu este deloc distructivă şi corupătoare. De pildă, reflectarea luminii solare pe suprafaţa apei este un asemenea
  • 68. tip de aprindere. Ea nu este deloc distructivă,dar conduce la o mare stare de tulburare(excitaţie) a spiritelor liniştite ale apei, care nufac însă nici un fel de pagube. Chiar dacăîntreaga suprafaţă a apei ar fi „incendiată" şilumina s-ar propaga până departe, nimic nu vaarde. La fel se petrec lucrurile atunci când o rază delumină cade pe o oglindă. Lumina se reflectă,dar nu se produce fenomenul de ardere, căciexcitaţia pe care o provoacă ea este a unorspirite bune. Pe de altă parte, dacă o rază delumină benefică, provocată de iubire, estedirecţionată asupra unui corp încă impur dinpunct de vedere spiritual, ea va declanşafenomenul de ardere. întrucât am explicat fenomenul aprinderiiîntr-o manieră pe înţelesul tuturor, putem treceacum la explicarea aprinderii eterului conţinutîn aerul din cea de-a treia regiuneatmosferică, atunci când acesta este deranjat dinodihna sa firească de frecarea unui obiect caretrece prin el. Dacă un meteor pătrunde în atmosferaterestră, el intră într-o asemenea fricţiune cuaerul. Din cauza mişcării sale rapide, în urma luirămâne un gol de aer, a cărui suprafaţă areefectul unei oglinzi în care razele luminoaseprovenite de la numeroasele stele se vorreflecta, concentrându-se instantaneu, la fel caîntr-o oglindă concavă. Privită dinspre Pământ,această reflectare a razelor capătă aparenţafocului. Acest fenomen nu se poate produce înregiunile inferioare ale atmosferei, căci aerul deaici este prea greu, iar golul nu se mai formeazăîn urma obiectului. în cea de-a treia regiune,aerul foarte uşor închide golul din spateleobiectului, dar nu imediat, ci treptat. De aceea,de multe ori poate fi văzută un fel de coadăstrălucitoare în urma acestuia.
  • 69. 26, Apariţiile din cea de-a treia regiune Evident, există meteori care se autoaprindîntr-o asemenea măsură încât se produce inclusivprocesul de ardere. Fenomenul de autoaprindere seproduce iniţial în a treia regiune atmosferică, dararderea propriu-zisă nu are loc decât atunci cândaceşti meteori - de dimensiuni destul de mari -ajung în a doua regiune, sau chiar în prima. în plus,ei trebuie să aibă o viteză foarte mare. Pentru ca săardă, viteza meteorului trebuie să nu fie mai mică de37 de kilometri pe secundă. Dacă mişcarea sa esteezitantă, el arde rapid şi cade pe pământ deja stins. Cin fenomen particular legat de autoaprindereadin a treia regiune constă în faptul că partea ceamai luminoasă a meteorului este capul acestuia.Fenomenul este similar cu iluminarea cozii:reprezintă reflexia unei raze concentrate, generată dedespicarea aerului de către corpul solid, careformează în jurul lui un fel de sferă goală, a căreisuprafaţă devine lucioasă. Această sferă are suprafaţa ca o oglindă concavă,care captează lumina corpurilor cereşti iluminate şio trimite mai departe, către Pământ. La o scară maimică, acest fenomen se petrece şi dacă aruncaţi opiatră rotundă şi neagră în apă. Pe măsură ceavansează sub apă, capul ei poate fi văzut, întrucâtstrăluceşte. în jurul pietrei se formează aceeaşioglindă concavă, datorită bulei de apă, careconcentrează şi reflectă razele de lumină. Aşa seexplică şi de ce spuma mării pare albă, căci bulelede apă nu sunt altceva decât un mare număr deoglinzi concave. Fenomenul produs în acest caz deapă se repetă identic atunci când cerul este luminatde un meteor, nefiind altceva decât o reflexieconcentrată a luminii. Există şi alte fenomene care îşi au originea înaceastă zonă a atmosferei. Aţi văzut probabil destulde des nişte nori mici,
  • 70. albi şi pufoşi, extrem de delicaţi şi atât detransparenţi încât permit chiar vederea luminiistelelor. Aceşti nori pufoşi sunt norii care seformează la cea mai mare altitudine deasupraPământului. Ei apar ca urmare a contactului eteruluipur cu suprafaţa celei de-a treia regiuni atmosferice.In realitate nici nu sunt nori, ci doar nişteondulaţii care se produc la suprafaţa celei de-atreia regiuni, generate de eter atunci când fiinţelede lumină emanate de corpurile cereşti se apropiede Pământ. Deşi aceste fiinţe alcătuite dintr-o substanţăextrem de delicată au o anumită greutate deşiinfinitezimală, la pătrunderea în suprafaţa atât dedelicată a celei de-a treia regiuni ele producanumite ondulaţii ale acesteia. Aceste valuri nupermit căderea în linie dreaptă a razelor de soare,refractându-le. Refracţia variată a razelor deasupravalurilor celei de-a treia regiuni generează apariţiaacestor fenomene luminoase asemănătoare unornori pufoşi. De regulă, după aceste apariţii vremea sestrică. Explicaţia este următoarea: spiritele dinaceastă regiune, care se ocupă cu păstrarea ordinii,intră într-un fel de confruntare cu noii veniţi, caretrebuie să se acomodeze cu Pământul, confruntarecare nu are însă efecte real negative asupraPământului. De altfel, dacă noii veniţi cedeazăfără luptă, lucru care nu prea se petrece des,condiţiile atmosferice nu se deteriorează deloc.Dacă nu se supun, spiritele din a treia regiune suntnevoite să aplice forţa, iar vremea se strică. însfârşit, mai există şi un alt fenomen, care esteînsă pur spiritual, deşi poate fi văzut cu ochiulliber. El poate fi observat în zilele caniculare,manifestându-se sub forma unor dungi alb-albăstrii.Aceste fâşii sunt generate de „spiritele beatifice",pline de pace, care se reunesc pentru a discuta. înasemenea zile, viaţa pe Pământ devine foarteliniştită; nici chiar frunzele par să nu se miştedeloc. Cerul este absolut senin, iar vremea esteexcesiv de fierbinte. Asemenea stări nu durează însăfoarte mult timp. Când conferinţele spiritelor iau
  • 71. sfârşit, mişcarea reîncepe pe Pământ, îndeosebiatunci când noi spirite primesc misiunea de acontrola aerul, munţii, oceanele şi celelalteformaţiuni terestre. Vântul creşte atunci înintensitate, iar barometrele indică „schimbare". Dungile alb-albăstrii de pe cer nu suntaltceva decât grupuri de spirite adunate în pacedeasupra celei de-a treia regiuni, cea mai purăîntre toate, şi ele pot fi văzute chiar de ochiifizici ai oamenilor. Evident, fiinţele umane care au capacitatea dea vedea inclusiv cu ochii spirituali vor vedeamult mai multe lucruri, nu doar nişte simpledungi alb-albăstrii.
  • 72. Partea a douaPământul spiritual
  • 73. 27. Formarea şi scopul materiei Nu vom studia aspectele spirituale alePământului de jos în sus, ci de sus în jos, căcipentru a înţelege aceste aspecte, care sunt celemai profunde şi mai intime realităţi aleobiectului studiat, trebuie să pornim întotdeaunade la partea exterioară către cea interioară. Amafirmat deja în mai multe ocazii că materiaascunde întotdeauna în interiorul ei un principiuspiritual. Altfel spus, materia vizibilă nu este înesenţă decât o spiritualitate îngheţată. Unul din atributele principale ale materieieste divizibilitatea ei. Materia este întotdeaunaalcătuită din părţi, între care există mici spaţiiegale, numite pori. Nimeni nu poate şti cât demici sunt particulele materiale care nu mai suntdivizibile. De pildă, dacă luăm un grăunte demosc şi îl introducem într-o cameră mare, înscurt timp întregul spaţiu se va umple cuparfumul moscului. Cu toate acestea, chiar dacălăsăm moscul timp de mai mulţi ani în cameră,el nu îşi va reduce greutatea sau volumul. Şitotuşi, este evident faptul că în fiecare secundă,milioane de particule părăsesc grăuntele demosc, umplând camera cu parfumul acestuia.De vreme ce materia este divizibilă aproape lainfinit, în particule din ce în ce mai mici, estelimpede că ea este alcătuită din toate acesteparticule. Dar ce anume uneşte atât de ferm acesteparticule, astfel încât să dea aparenţa uneimaterii solide? Fenomenul se produce peprimul nivel al manifestării, acolo unde îşi areoriginea inclusiv lumea spirituală. Aceste particule infinit de mici nu reprezintăiniţial altceva decât puterea ideilor care emanădin Mine, Creatorul tuturor lucrurilor. Acesteidei îşi asumă o formă, care primeşte viaţă directde la Creator. El este cel care dăruieşte noilorforme vii libertatea faţă de El, inclusivindependenţa luminii personale
  • 74. de lumina Lui primordială. Odată cu aceastălumină, ele primesc şi o inteligenţăindividuală, pentru a se putea recunoaşte pesine şi pentru a deveni conştiente de sine cafiinţe independente. După ce forma se recunoaşte pe sine, eaintră sub incidenţa ordinii, legea întregiicreaţii. Odată cu această ordine, asupra formeise revarsă focul interior al divinităţii, scânteiaeternei iubiri, din care se naşte apoi voinţa.Abia acum, când creatura are o formă, lumină,recunoaştere de sine, conştiinţă de sine şivoinţă, aflându-se sub incidenţa ordinii, ea îşipoate manifesta voinţa în funcţie de ordineadivină, sau invers, poate decide să acţionezeîmpotriva acesteia. Dacă noua creatură acţionează înconformitate cu ordinea divină, ea apare ca ofiinţă perfectă şi liberă în marele regat alcreaţiei, putând duce o existenţă eternă, căciîntreaga ei fiinţă este creată din Mine, CelEtern. De aceea, inclusiv oamenii sunt„creaturi", căci întreaga lor fiinţă este creată deMine, iar destinul lor nu poate fi altul decâtpropriul Meu destin. Dacă cineva scoate apădintr-o fântână, apa din căldare nu este diferităde cea din fântână, având aceeaşi natură şiacelaşi scop. în schimb, dacă noua creatură nu respectă dinpropria sa voinţă ordinea divină, ea îşisemnează propria cădere şi disoluţie. Spreexemplu, dacă ar exista o plantă înzestrată cu oconştiinţă liberă, capabilă să decidă dacădoreşte să primească apă, lumină şi căldură, ces-ar întâmpla dacă ea s-ar decide să nu o facă?în mod evident, s-ar usca şi ar pieri. în calitate de Creator, Mie nu-Mi esteindiferent dacă o fiinţă creată din plenitudineafiinţei Mele există doar pentru o perioadă de timpsau în eternitate. Dacă existenţa ei ar fi doartemporară, este evident că o parte din Mine arfi distrusă, lucru imposibil. De aceea, dacă ofiinţă există, ea există pentru eternitate. O asemenea creatură poate însă să se îndepărteze în mod
  • 75. voluntar de ordinea Mea, iar pentru Mine astaeste ca şi cum nu ar exista deloc. în acest fel, întimp se poate forma o forţă contrară Mie, care s-ar opune activităţilor Mele. Ar rezulta astfel căEu, Perfecţiunea Supremă, aş fi de faptimperfect, de vreme ce aş permite unei asemeneaimperfecţiuni să existe în preajma Mea. întrucâtacest lucru este imposibil, această creaturătrebuie - prin însăşi natura lucrurilor - să fieînlănţuită pe loc şi încarcerată. Ei bine, aceastăimobilizare este exact ceea ce noi numim şi ceeace voi percepeţi ca fiind materie! în numărul aproape infinit de mare departicule ale materiei zace înlănţuită inteligenţafiinţei încarcerate. Fiind născută din Mine,această inteligenţă nu poate pieri, dar ea rămâneîntemniţată până când va atinge maturitateaspirituală şi când va accepta divinitatea în toatepărţile ei componente (particulele ei). Numaiatunci va fi considerată ea suficient de maturăpentru a se întoarce în lumea pură din care aprovenit. Din acest motiv, materia trebuie dizolvată pânăla cele mai mici părţi ale ei, astfel încât să nuexiste nici măcar o singură particulă care să nuaibă posibilitatea să reflecte imaginea soareluietern. Capacitatea de receptare a acesteiimagini eterne şi primordiale va exista în nouacreaţie, în care inteligenţele care au devenitlibere vor reveni din proprie voinţă la forma loriniţială, redevenind ceea ce ar fi trebuit să fieîncă de la începuturi, dacă nu ar fi încălcatordinea divină. 28. Spiritele din cea mai inalte regiuni a atmosferei Să ne îndreptăm acum atenţia asupra celeimai înalte regiuni atmosferice, pentru a vedeace fel de fiinţe spirituale sălăşluiesc aici, şi cuce se ocupă ele.
  • 76. In mod evident, în această regiune locuiescspiritele cele •mai înalte (cele mai apropiate deperfecţiune), deşi au fost şi ele, cândva, oameniîncarnaţi pe Pământ. Aici, ele se bucură de olumină eternă, căci la aceste înălţimi noaptea nuexistă, în sfera spirituală, ziua este neîntreruptă. Cea de-a treia regiune a atmosferei a atins nivelul purităţii spirituale perfecte, în timp ce regiunea mediană este încă frecvent supusă unor influenţe inferioare. Aşa cum îi spune şi numele, aici răul şi binele se întrepătrund. Oricât de desăvârşit ar fi, nici un spirit carepărăseşte forma exterioară a Pământului nu seva putea ridica direct în cea de-a treia regiune,cea spirituală, pe care Eu am numit-o împărăţialui Dumnezeu, fără a trece mai întâi princelelalte două regiuni, căci tranziţia de la corpulfizic la spaţiul spiritual pur nu poate fi făcutădecât gradual. El nu poate părăsi regiunea dejos şi nu poate intra în împărăţia propriu-zisă alui Dumnezeu decât după ce îşi va purifica şi îşiva spiritualiza pe deplin rămăşiţele trupeşti, pecare le-a primit tocmai cu scopul de a atingeperfecţiunea. Pentru acest scop (de a atinge perfecţiunea), spiritul -care este principiul fundamental al vieţii, născut direct din Mine însumi - nu are practic nevoie de nimic din trupul primit din partea Pământului. Totuşi, este absolut necesar ca forma sa exterioară, care 1-a purtat prin lume şi care s-a născut din sufletul său, să se reunească cu el însuşi, până la ultimul atom care i-a fost dăruit din plenitudinea Ideii Divine care 1-a construit. Acest trup există sub forma unui mare număr de particule de inteligenţă, care nu pot fi eliberate pe loc odată cu plecarea spiritului uman. Este vorba aici de toate părţile componente ale corpului fizic şi de toate acele elemente pe care acesta le-a asimilat în timpul vieţii, prin intermediul respiraţiei sale, inclusiv toate deşeurile pe care le-a eliminat, lacrimile, chiar şi hainele şi locuinţa în care a stat. Pe scurt, tot ce a făcut şi tot ce i-a trecut „prin mână" trebuie mai întâi purificat şi eliberat de sufletul său, pentru ca el însuşi să poată
  • 77. obţine eliberarea finală. Numai în acest felpoate efectua spiritul său o introspecţiecompletă şi numai astfel poate saşi aminteascăel de tot ce s-a întâmplat de-a lungul lungii căipe care a parcurs-o către redobândireaperfecţiunii celei dintâi. Spiritul nu şi-ar putea reaminti de toate acesteaspecte ale sinelui său fizic dacă nu ar primiînapoi (în sine) tot ce i-a aparţinut vreodată de-a lungul căii sale evolutive (care reprezintă defapt o buclă circulară, o întoarcere în punctul deplecare). Aceasta este explicaţia frazei biblice:„Fiecare fir de păr vă va fi numărat". Cinetrăieşte în acord cu învăţăturile Mele, adună.Cine le încalcă, risipeşte. De aceea, înainte de a trece în împărăţiaperfectă a lui Dumnezeu, spiritul trebuie sărămână mai întâi o perioadă de timp în cea de-atreia regiune, pentru a redobândi tot ce i-aaparţinut vreodată. Dar de unde ştie el ce i-aaparţinut? Secretul constă în legea rezonanţei,care aparţine ordinii divine. Orice fir de iarbă îşigăseşte exact principiul subtil care îi corespundeîn imensul ocean de principii. Spiritul este cuatât mai eficient în descoperirea elementelorcare i-au aparţinut vreodată. Se pune atunci o nouă întrebare: ce facespiritul în timpul acestei perioade de aşteptare?El îndeplineşte aceleaşi sarcini ca şi spiritele cetrăiesc în această regiune. Pavează drumulpentru noii sosiţi, îi ajută pe aceştia să sefamiliarizeze cu noile împrejurimi şi le explicăce trebuie să facă. Ajută spiritele ceva mai puredin regiunile inferioare să evolueze, dându-leinstrucţiuni. Dacă apar certuri, coboară -împreună cu alte spirite similare - în regiunileinferioare, încercând să restabilească pacea şiordinea. Când pe Pământ apar spirite străine de pealte corpuri cereşti, le examinează cu atenţie.Dacă acestea sunt suficient de mature, el leghidează, ajutându-le să coboare pe Pământ Şile asistă prin influenţa lui pentru a-şi îndeplinimisiunea. Totodată, are grijă ca aceste spiritesă fie supuse unor
  • 78. încercări severe, pe care ele le-au acceptat încăde la plecarea lor de pe corpul ceresc pe care I-au părăsit cu scopul de a evolua şi de a devenicopii ai lui Dumnezeu. îngerii păzitori ai fiinţelor umane trăiesc înaceastă a treia regiune. Aceste spirite pure nusunt singurii voştri guvernatori, căci în multeprivinţe le lipseşte o cunoaştere completă. Deaceea, există spirite angelice perfecte care leinstruiesc în permanenţă, învăţându-le ce trebuie săfacă şi cum trebuie să rezolve disputele. Reşedinţaspiritelor din a treia regiune este un paradisminunat. Ele dispun aici de tot ce le doreşte inima,direct proporţional cu iubirea lor faţă de Dumnezeu. In acest plan, orice spirit devine creatorulpropriei sale lumi, în funcţie de natura pe care oare, simţindu-se astfel acasă din punct de vederespiritual. Primeşte tot ceea ce îşi doreşte, dinabundenţă, ldeea de foamete nici măcar nu existăaici. Această stare de fericire îi permite să obţinătreptat tot ceea ce i-a aparţinut pe Pământ. El nuatinge însă maturitatea spirituală perfectă decâtatunci când Pământul nu-i mai datorează nimic.Abia acum poate fi acceptat el în împărăţia luiDumnezeu, pentru a-şi desăvârşi aici perfecţiuneaşi pentru a atinge un nivel de conştiinţă superior. Mai există şi spirite care şi-au lăsat numeroase„bagaje" în alte lumi. Pentru a-şi recupera acestebagaje, ele se înalţă şi pătrund în sferele acelorcorpuri cereşti care le-au influenţat evoluţia prinrezonanţele lor, sau în care chiar au trăit cândvafizic. Aceasta este calea iubirii, singurul principiu alatracţiei universale. Toate aceste acţiuni trebuie săse petreacă în mod voluntar, pentru ca spiritul săpoată reintegra în sine ceea ce i-a aparţinut cândva,întorcându-se astfel la Mine complet şi cu o iubiredesăvârşită.
  • 79. 23. Domiciliul spiritelor pure Atingerea următorului nivel de beatitudine(preafericire) depinde de reintegrarea în fiinţă atuturor aspectelor care i-au aparţinut vreodatăacesteia. Tot ceea ce îi aparţine corpului fizic îi va fi datacestuia în ordine cronologică, fără ca spiritul să fienevoit să facă ceva în această direcţie. în ceea cepriveşte însă calităţile spirituale, acestea caddirect în sarcina spiritului. Explicaţia este simplă:fiecare spirit poate dobândi singur aceste calităţidacă respectă instrucţiunile din religiile pure alelumii. Cine nu este interesat de aceste chestiunispirituale, fiind preocupat numai de problemeletrupului, nu poate arunca vina pe altcineva atuncicând este judecat de Cuvânt. Scripturile sfinte le-au fost trimise oamenilor ca un ghid din Cer, pentrua le arăta cum trebuie să-şi ducă viaţa pentru a seputea întoarce în lumea din care au provenit, Chiar şi spiritele purificate sunt nevoite sărămână perioade lungi de timp în a treia regiune aatmosferei terestre, pentru a integra aici elementelepsihice ale sufletului lor, desăvârşindu-le. Eletrebuie să rămână aici până când trupurile lorfizice se descompun şi se transformă în materieastrală (materia astrală este materia din care estealcătuit sufletul). Această stare nu trebuie considerată o pedeapsă,fiind la fel de necesară pentru evoluţia sufletului caşi şederea lui pe Pământ, într-un trup fizic.Procesul trebuie să continue o vreme - în cazulanumitor spirite, pentru un interval scurt de timp, întimp ce în cazul altora, pentru intervale mai lungi.Important este ca spiritul să aibă timpul necesarpentru a-şi stabiliza şi dezvolta fiinţa. Fiind onecesitate spirituală, ea nu depinde de voinţaspiritului, fiind mai presus de aceasta. Tribunalulnu judecă decât atitudinea voinţei. Nimic nu mai
  • 80. contează atâta vreme cât voinţa se reintegrează înordinea divină, la unison cu cunoaşterea perfectă avoinţei Mele divine. Chiar dacă rămân uneori timp de sute de ani în atreia regiune, aceste spirite pure nu pierd nimic; defapt, ele nu pot decât să câştige. In plus, starea carele caracterizează este o stare de fericire pură.Câştigul lor se măsoară într-o creştere continuă ainteligenţei lor. Dacă îşi îndeplinesc corect şiprudent micile îndatoriri, ele devin capabile săîndeplinească sarcini mai importante în viitor.Pentru a-şi demonstra îndemânarea spirituală, elepot primi sarcini majore, cum ar fi guvernarea unorcorpuri cereşti sau chiar a unor întregi sistemesolare şi universuri, în calitate de spirite angelice. Spiritele pure din cea de-a treia regiune aatmosferei terestre coboară frecvent în regiunea adoua, şi uneori chiar în prima. Există chiar pePământ locuri vizibile în care aceste spirite îşimanifestă direct influenţa. De regulă, ele suntsituate la mari înălţimi, în locuri acoperite cuzăpadă permanentă şi cu gheaţă. Aşa se explică dece aceste regiuni au o influenţă atât de magică şi debeatifică asupra fiinţelor umane, asupra cărorarevarsă o stare de calm şi de bunăstare interioară. De aceea, orice om care se simte trist, agitatsau melancolic, ar trebui să urce în numele Meupe aceste înălţimi, sau cel puţin să se apropie câtmai mult de ele, iar inima lui va fi inundată de unveritabil balsam întăritor. Vă recomand tuturor săurcaţi cât mai des pe munţi. In regiunile mai joase, cum sunt văile saupeşterile, inima îşi pierde cu uşurinţă bunadispoziţie, devenind morocănoasă şi tristă. Starea eise va schimba însă imediat dacă omul va urca pemarile înălţimi, devenind voioasă şi fericită. Mulţidintre cei care fac asemenea ascensiuni se grăbescsă afirme: „Doamne, aici îmi doresc să rămân!", darEu le răspund: „Mu a sosit încă timpul pentru ca tusă rămâi aici!" Pe de altă parte, nu voi obosi să vă repet: „Urcaţi cât mai
  • 81. des pe munţi! Eu însumi, cât timp am stat întrup pe acest Pământ, am urcat deseori pemunţi. Pe unul din aceştia s-a produsschimbarea Mea la faţă; pe altul m-amconfruntat cu Marele Ispititor. Principala Meapredică despre împărăţia lui Dumnezeu amţinut-o pe un munte (de altfel, ea estecunoscută astăzi ca „Predica de pe munte"). Peun munte M-am rugat, şi tot pe un munte amfost crucificat!" Şi voi ar trebui să urcaţi pe munţi, căci nunumai spiritul vostru va avea de câştigat, ci şitrupul vostru, care va beneficia de pe urmaacestor excursii mai mult decât dacă ar intra în osută de farmacii! Mai trebuie menţionat că spiritele pure rămâniniţial în acele zone în care au trăit pe vremeacând se aflau în trupul fizic. Pe măsură cenivelul lor de conştiinţă se rafinează, sfera lor deactivitate se dilată, ajungând în cele din urmăsă cuprindă întregul Pământ. Spiritele cele maiputernice supraveghează regiunile polare, întimp ce cele mai slabe şi mai gingaşe vegheazăasupra regiunilor tropicale ale Pământului.Spiritele cele mai active guvernează oceanele,lacurile şi râurile. Cele începătoare primesc casarcină supravegherea munţilor. Majoritateaspiritelor feminine se ocupă cu supraveghereaplantelor, exercitându-şi influenţa asupraîntregii lumi vegetale de pe Pământ. 30, Spiritele din cea de-a doua regiune a atmosferei terestre Trecerea de la regiunea cea mai înaltă la ceamediană are nevoie de o tranziţie, la fel cumfiinţa umană nu poate coborî din lumeaspirituală pură în cea astrală fără să treacăprintr-o asemenea perioadă de tranziţie. Pe dealtă parte, cele
  • 82. două regiuni interacţionează una cu cealaltă, la felcum sufletul interacţionează cu spiritul său. De pildă,spiritul poate penetra sufletul, dacă doreşte acestlucru, în timp ce sufletul este limitat la propriilesale hotare. Spiritul poate accepta fuziunea cusufletul, care devine în acest caz completspiritualizat. în acest fel, spiritele din regiunea a doua pot treceîn a treia regiune, pe măsură ce sufletul lor -adică trupul lor substanţial - devine din ce în cemai spiritualizat, devenind în final una cu spiritul.Sufletul este alcătuit din nenumărate particule deinteligenţă, ceea ce explică de ce este posedat deatâtea dorinţe, pe care le conţine în sine, subformă de impulsuri. Când aceste impulsuri nu mai trag în toatedirecţiile, focalizându-se într-una singură, aceastăînclinaţie provoacă ceea ce se numeşte o pasiunesufletească. Uneori, o altă parte a sufletului preiafrâieie conducerii, trăgându-1 pe acesta într-o altădirecţie, ceea ce face ca pasiunea anterioară să fieînlocuită cu o alta. înţelegeţi acum de ce, atunci când sufletul nu estetrezit, diferitele sale pasiuni şi dorinţe îl pot trageîntr-o direcţie sau alta, fără ca el să le poatăcontrola. Cam acestea sunt condiţiile din cea de-a douaregiune, în care există suflete ale căror spirite nusunt trezite pe deplin. Aici se află milioane desuflete, fiecare cu pasiunile şi înclinaţiile sale. Văputeţi imagina ce amestec de suflete alcătuiescaceastă regiune! în mod firesc, aici se petrec o sumedenie deevenimente diferite, fiecare în funcţie de înclinaţiaunui suflet sau altul. Atunci când aceste evenimentedevin condensate, ele devin vizibile pentru lumeanaturală. Diferitele formaţiuni noroase, dar şi alteevenimente meteorologice îşi au originea aici. Nuva exista niciodată o zi sau o noapte care să aducăcu sine exact aceleaşi forme ca şi cele care auexistat anterior. Mai există şi alte fenomene care se repetă în esenţă, dar
  • 83. nu în aceeaşi formă. Mu există nici un fulg dezăpadă care să fie identic cu un altul şi nici opicătură de ploaie care să semene cu suratele ei(în pofida expresiei „ca două picături deploaie"!). Acelaşi lucru este valabil şi în ceea cepriveşte grindina: nu există două pietricele degrindină care să aibă o greutate identică. Gheaţaeste tot gheaţă, dar acest lucru este valabilnumai în ceea ce priveşte natura ei. Formelepietricelelor de gheaţă sunt la fel de diferite ca şisufletele care le-au construit. Marea varietate a activităţilor umane îşi areoriginea în diferitele tendinţe ale sufletelorcreatorilor lor. Spre exemplu, dacă mai multorpictori li s-ar încredinţa o comandă pe aceeaşitemă, fiecare pictură va prezenta această temăîntr-o manieră complet distinctă de celelalte.La fel, dacă dăm o temă de gândire mai multorpoeţi, muzicieni sau alţi artişti, aceştia o vorreflecta în opera lor într-o manieră absolutunică. Toate aceste diferenţe îşi au sorgintea înparticulele de inteligenţă din interiorul sufletelor,care generează - aşa cum am descris mai sus -anumite forţe (impulsuri, pasiuni şi dorinţe)care trag sufletul într-o direcţie sau alta.Combinaţiile acestor impulsuri sunt infinite,ceea ce explică de ce există întotdeaunamanifestări noi, fără ca vreuna să se repetevreodată de două ori, mai ales dacăinteligenţele astrale nu sunt supuse vreuneicoerciţii. Exact acesta este cazul acelor sufleteale fiinţelor umane care trebuie să-şiredobândească libertatea interioară, desfăşurândo activitate spirituală. Există însă o diferenţă între sufletul unei fiinţeplecate din lumea fizică (decedată) şi cel al unuiom încarnat pe Pământ: sufletul aflat încă într-uncorp fizic poate fi cuprins de oricâte pasiunidiferite. Din această cauză, un om poate ficomplet diferit în fiecare zi. Astăzi el simte şigândeşte ceva, acţionând în consecinţă, pentruca a doua zi să simtă şi să gândească cu totulaltceva, în funcţie de alte priorităţi ale sufletuluisău. Sufletele aflate în Lumea de dincolo acţionează diferit, căci
  • 84. în ele se trezeşte de regulă o singură pasiune, carepreia din ce în ce mai mult controlul asupracelorlalte, atrăgând treptat inteligenţa sufletului caîntr-un fel de vrajă. Asta nu înseamnă că un sufletaflat în planul astral este absolut incorigibil, ci doarcă el rămâne prins în capcana principalei salepasiuni până la consumarea tuturor celorlalteparticule de inteligenţă (cu impulsurile şirezonanţele lor interioare particulare). Acestproces conduce la o mare sărăcie sufletească,echivalentă cu o stare de dezolare în care sufletulse simte complet gol, rătăcind prin ceaţă, într-onoapte întunecată. Abia atunci când sufletul ajungeîn această stare de dezolare poate începe spiritul săpătrundă în el. Altfel spus, aceasta este perioada detranziţie de la regiunea a doua la cea de-a treia.Spiritul nu se poate revărsa asupra sufletului pânăcând acesta din urmă nu atinge starea de goliciune(vid), deoarece impulsurile interioare ale sufletuluinu sunt potrivite din punct de vedere intelectual sauspiritual pentru a susţine strălucirea spiritului, fiindmult prea limitate şi variate în funcţie de înclinaţiileşi pasiunile diferitelor suflete. Este evident aşadar căfenomenele care rezultă din această imensădiversitate de forme astrale vor fi şi ele foartediferite. Aşa se explică de pildă de ce fiecare fulgerare un zigzag diferit, de ce fiecare nor are o formăşi o mişcare diferită, de ce vânturile au mişcăriatât de haotice, încrucişându-se uneori din direcţiidiferite, fiind urmate de furtuni sau de ploi, detunete şi trăznete, de grindină, iar la scurt timp defulguieli, mai întâi rare, apoi dense... Şi există miide alte asemenea fenomene. Până acum am descrisdoar un preambul. în continuare vom examinasubiectul în amănunţime.
  • 85. 3L Activităţile spiritelor din cea de-a doua regiune a atmosferei terestre Vom începe cu o întrebare: cum estecaracterul fiinţelor din cea de-a doua regiune,bun sau rău? Această regiune seamănă foarte mult cu viaţafiinţelor umane de pe Pământ. Există aici un du-te-vino constant, în care cei care gândesc la felse adună. Puteţi găsi aici cam toate activităţilepe care le cunoaşteţi de pe Pământ: războaie,crime, întemniţări, apărări, evadărispectaculoase, furturi şi hoţii, fapte releamestecate cu altele bune. Această regiune esteun veritabil câmp de luptă pentru spirite; deaceea, munţii care străbat această altitudine aude multe ori o vreme capricioasă şi dificilă. Simpla contemplare a acestor înălţimi estesuficientă pentru a vă face o idee referitoare laluptele care se dau aici. In nici o altă regiune numai există o libertate atât de mare ca aici, căciacesta este locul în care se duce lupta pentru raisau pentru iad. Sufletul şi spiritul fiecărui omintră în această regiune imediat după moarteacorpului fizic, continuând să trăiască exact cape Pământ. Sufletele se bucură de o libertatedeplină, şi în mod firesc, încep să-şi cautetovarăşi care gândesc la fel ca ele. Aşa se nascadunările zgomotoase de spirite. Când se adunăun asemenea grup, membrii săi încep să îşifacă planuri cum să obţină cutare sau cutarelucru, de regulă prin folosirea forţei sau prinînşelătorie. Cinele suflete îşi trădează clanul şi se alăturăunui alt grup. Când membrii primului clan aflăde trădare, ei încep să se pregătească de război,lucru care poate fi observat din lumea naturalăsub forma acumulărilor de nori care prevestescfurtuna care va veni. într-adevăr, nu trece multpână când aceste armate înverşunate încep sămărşăluiască una împotriva celeilalte. Trebuiesă menţionăm totuşi că ele sunt
  • 86. supravegheate de marile spirite ale păcii, caremonitorizează această regiune. Spiritele păcii coboară, iau în captivitate acestearmate pline de înverşunare şi le aruncă pe Pământ,de unde va trece o vreme până când ele vor dobândisuficientă energie şi curaj pentru a se întoarceînapoi. închisoarea în care sunt aruncate estemateria, şi nu este prima oară în care ele suntînchise aici. Paznicii închisorii sunt marile spirite alepăcii, provenite din a treia regiune. Când sentinţadevine insuportabilă, spiritele războinice sesmeresc, căutând eliberarea şi mântuirea înnumele Meu. Ele sunt întâmpinate atunci despiritele păcii într-o manieră prietenoasă, fiindconduse în cea de-a treia regiune, mai întâi în zoneleinferioare ale acesteia. Aici, ele trăiesc alături dealte spirite pure, amplificându-şi treptat iubirea faţăde Mine şi de ordinea Mea, şi înălţându-se astfel dince în ce mai sus. Desfătarea pe care o trăiesc ele acum poate fivăzută chiar şi de lumea naturală, când norii disparşi cerul se înseninează şi devine strălucitor. Invers,când spiritele malefice se adună şi formează găştipuse pe rele, nori ameninţători se adună imediat pecer, în special în jurul crestelor muntoase. Acestlucru se datorează faptului că aceste spiritepasionale se materializează din ce în ce mai tare, pemăsură ce atributele lor negative devin maiputernice, în virtutea fenomenului de rezonanţă. Când un spirit este întemniţat din cauzapasiunilor sale, el se îndepărtează de Mine. Cu câtîşi întoarce mai mult faţa de la Mine, cu atât maimaterializat devine el, până când devine vizibil chiarşi de lumea naturală, unde ia forma materialăcorespondentă a uneia din pasiunile sale. Aflat înaceastă stare, el devine în curând prea greu pentrucea de-a doua regiune atmosferică, de unde estealungat din cauza propriei sale greutăţi. Acestproces corespunde voinţei marilor spirite ale păcii,inclusiv voinţei Mele. Cauza greutăţii oricărui corpeste întotdeauna voinţa Mea. în loc să sesmerească, aceste
  • 87. spirite rămân de multe ori întemniţate înmaterie, din cauza voinţei lor rele, preferând sătrăiască în noroi, în animalele cele mai murdaresau în plantele cele mai urâte. Aveţi ladispoziţie nenumărate exemple caredemonstrează acest lucru. Aceste spirite trebuiesupravegheate în permanenţă, pentru ca să nuatace fructele şi animalele mai nobile, lucru pecare, în răutatea lor, abia ar aştepta să-1 facă.Dacă li s-ar permite să acţioneze astfel, fructeleşi animalele respective ar fi iremediabil afectate.Uneori se întâmplă ca ele să reuşească să ataceun grup de animale, care sunt lovite de bolimolipsitoare, şi nici chiar peştii nu sunt scutiţi deatacurile lor. Majoritatea epidemiilor carelovesc chiar oamenii sunt consecinţe aleactivităţilor malefice ale acestor spiritediabolice. Ele pătrund în trupul oamenilor şiprovoacă imediat apariţia bolii. Dacă acestorbolnavi nu li se aplică anumite remedii speciale,în numele Meu, consecinţa firească este deregulă moartea naturală. 32. Posedarea materiei de către spirite Ştiu că pare greu de crezut că unul sau maimulte spirite pot fi înghesuite împreună într-opicătură de ploaie, într-un fulg de zăpadă, într-o pietricică de grindină sau într-un norişor,atingând într-un volum atât de mic o greutatesuficientă pentru a fi atrase în jos. Nu trebuie săcredeţi însă că spiritul şi sufletul lui suntmototolite ca o foaie de hârtie, până când aratăca un ghemotoc. Lucrurile nu stau deloc în acestfel. Forma umană a spiritului rămâne exactaceeaşi. Numai esenţa lui este condensată, înregiunea inimii, manifestându-se în lumeafizică sub forma acestor fenomenemeteorologice. La fel, nu trebuie să credeţi căîntregul spirit
  • 88. cade pe Pământ, înghesuit împreună cu sufletul luiîntr-o mică pietricică de grindină. Singurele carecad pe Pământ sunt dorinţele Iui negative.Acestea sunt condensate de spiritele păcii pânăcând capătă o anumită greutate materială.Întrucât sufletul se identifică atât de puternic cuaceste pofte ale sale, el se grăbeşte apoi să coboareîn jos, având ca centru de greutate această formămaterială (dorinţa sa negativă, condensată subforma unei picături de ploaie,etc). Fiinţele extrem de malefice sunt supuse unorcăderi subite, pe munţii înalţi sau în regiunilepolare, fiind încarcerate acolo pentru perioadelungi de timp, din cauza orgoliului şi egoismului lorexcesiv. Vom explica mai departe în detaliu ce seîntâmplă cu ele după expirarea acestei pedepse.Mai întâi trebuie să vă faceţi însă o idee cât maiclară referitoare la anumite apariţii fizice, vizibilepentru ochiul fizic, dar care ascund întotdeaunaanumite aspecte spirituale. 33. Spiritefe naturii şi sufletele umane Ploaia cade pe Pământ sub formă de picături,mai mari sau mai mici. La fel, zăpada cade subformă de fulgi de nea de dimensiuni diferite. Larândul ei, grindina poate cădea sub forma unorpietricele foarte mici, aproape insesizabile, saudimpotrivă, sub forma unor pietre mari, cu ogreutate de peste o jumătate de kilogram. Toateaceste fenomene ridică o serie de întrebări: Dacă fiecare picătură de ploaie, fiecare fulg dezăpadă şi fiecare pietricică de grindină poartă în sineun spirit, de unde provine acest număr uriaş despirite? Mai mult, din ce lume au apărut toate aceste spirite, dat
  • 89. fiind că aceste fenomene meteorologice au existatcontinuu, încă din timpul lui Adam, ţinând cont şide faptul că aceste spirite nu au trăit pe Pământ? Trebuie să precizăm că atunci când ninge (saucând plouă, etc), pe Pământ coboară legiuni întregide spirite noi (sub forma fulgilor de zăpadă, apicăturilor de ploaie, etc), care se alăturăsufletelor eliberate de pe Pământ, începându-şiîmpreună cu acestea călătoria prin regatuloamenilor. Ele nu sunt aşadar spirite ale unor fiinţeumane decedate, ci nou-veniţi, sau, ca să fim maibine înţeleşi, creaturi noi care s-au trezit după unlung somn trăit în materia Pământului. Ce-i drept,spiritele fiinţelor umane care nu acceptă să urmezecalea progresului pot fi trase înapoi de încăpăţânarealor, fiind nevoite să o apuce pe acelaşi drum pe careI-au mai parcurs cândva, dar, după o scurtăperioadă necesară smeririi lor, ele se întorc înregiunea care le este specifică, generând fenomeneobservabile în lumea fizică. Atunci când plouă, picăturile de apă pătrund înpământ şi sunt absorbite de plante, de animale şichiar de minerale. Uneori, după ploaie poate fiobservată o ceaţă alburie care se ridică de la sol,îndeosebi în regiunile mai înalte. Evident, numai ocantitate mică din picăturile căzute la sol au şansaacestei ascensiuni. Este vorba de sufletele fiinţelorumane decedate care au fost silite să coboare dinnou pe pământ, ca pedeapsă pentrucomportamentul lor, şi cărora li se permite acum săurce din nou în regiunea lor de drept. Ceţurile nu par diferite între ele, dar există totuşi omare diferenţă, legată de maniera lor de formare şide felul în care se asociază cu ele spiritele. în ceeace priveşte spiritele nou-sosite şi noile apariţiiastrale, în cazul lor aspectele astrale şi spiritualesunt complet ascunse în interiorul materiei. înaceste situaţii, materia nu reprezintă centrul degreutate intern care trage în jos spiritul, căci esenţaastrală şi spirituală este încă foarte dispersată, astfelîncât nu se poate spune că spiritul şi sufletul uneifiinţe se scufundă cu adevărat
  • 90. în materie, chiar dacă ar cădea pe pământmilioane de picături de ploaie, de fulgi de zăpadăsau de pietricele de grindină. Mu la fel stau lucrurileîn ceea ce priveşte spiritele plenar dezvoltate şi asufletelor lor corespondente; în cazul lor, îninteriorul formei materiale a picăturilor de ploaie,etc, sunt închise numai dorinţele şi înclinaţiile lormateriale. Acestea sunt coborâte pe pământ pentrua împărtăşi aici, dar numai pentru o scurtăperioadă de timp, soarta grea a entităţilorspirituale care abia îşi încep lunga călătorie cătreeliberarea spirituală, sub forma fenomenelor naturaleamintite mai sus. Ar fi foarte greu să stabilim în care picătură deploaie sau în ce fulg de nea se ascunde un spiritnatural şi în care este închis un spirit eliberat deNatură, dar căzut, căci forma exterioară apicăturilor şi a fulgilor este aceeaşi. în schimb,forma şi greutatea lor ne poate ajuta să le deosebim.Mai ales pietrele mari de grindină ascund spiritecăzute, care sunt umilite astfel să suporte din noucăderea în planul terestru. Formels mai mici aparţinîntotdeauna aşa-numitelor spirite ale naturii.Numărul lor este imens, deoarece ele nu sosesc pePământ ca un tot unitar, ci sunt divizate într-oinfinitate de particule spirituale, fiecare cuspecificul ei. Acest lucru explică de ce sufletele nuascensionează niciodată în lumile superioare cutoate elementele lor, fiind divizate în cel mai înaltgrad. Există două motive pentru această divizare:primul se referă la însăşi fiinţa spiritualăprimordială, căci toate spiritele au acceptat laînceputuri să fie divizate într-o infinitate departicule, cu scopul de a putea atinge astfelmaturitatea. Cel de-al doilea motiv este legat defaptul că prin această diviziune, spiriteleprimordiale sunt văduvite chiar şi de ultima lorpicătură de energie. Fiind atât de slăbite, ele nu îşimai pot duce la îndeplinire planurile arogante.Gândurile lor sunt risipite în toate direcţiile, astfelîncât ele nu mai pot înţelege practic nimic, şi cuatât mai puţin să urmărească un plan.
  • 91. Aşa se explică de ce chiar până în ziua deastăzi, Satan, spiritul căzut, face eforturi atât demari pentru a-şi uni fiinţa sa primordială cusufletul uman, pentru a-şi redobândi astfelputerea pe care a avut-o la începuturi. El a fostînsă divizat şi împrăştiat în cele patru vânturi alecreaţiei, tocmai pentru a nu-şi mai putearedobândi vreodată acea putere. Fiinţa luispirituală s-a transformat în materie, iar dinaceastă materie s-a născut substanţa astrală(sau sufletească) a omului. Asupra acesteiesenţe astrale, divinitatea a suflat un sufluspiritual nou, astfel încât din fiecare părticică săse nască o fiinţă unitară, la fel ca fiinţa creatăiniţial (fiinţa primordială) care a dorit să se înalţemai presus de Dumnezeu din cauza orgoliului şia ideilor sale nebuneşti. Tot ce a reuşit ea a fostînsă divizarea şi risipirea ei în toate direcţiile,astfel încât din ea nu a mai rămas altceva decât„eu!", înzestrat, evident, cu voinţa sa maleficăfundamentală. Toate puterile şi ideile sale i-aufost însă răpite. Particulele acestei fiinţeprimordiale divizate sunt aşadar cele care ajungpe marile corpuri cereşti, sau care suntîncarcerate în interiorul acestora. Prin acestproces, ele sunt din nou divizate între planulastral şi cel spiritual, astfel încât în timp ce „eul"şi conştiinţa de sine a materiei se nasc în planulastral, în cel spiritual să le poată fi implantatădin nou cunoaşterea lui Dumnezeu, carecoboară apoi asupra sufletului (cel situat înplanul astral). Dacă nu ar primi acest impulsdivin, sufletul respectiv ar muri foarte curând.în cazul plantelor, mai întâi devine manifestăviaţa astrală. Aceasta nu ar putea exista însădacă plantele nu şi-ar primi hrana spirituală, pecare o extrag din aer. Aşa se explică de ce coboară pe Pământatâtea spirite odată cu fenomenelemeteorologice amintite şi cum se face cămultitudinea acestor fenomene nu depinde denumărul de fiinţe umane care au trăit pePământ. Deocamdată, există destui oameni carecontinuă să trăiască pe Pământ. Va veni însătimpul când toate fiinţele spirituale şi astralevor fi eliberate de captivitatea lor terestră(fizică) şi când în locul
  • 92. Pământului natural va apărea un Pământ spiritualperfect, locuit de spirite şi de suflete libere. Faptulcă la ora actuală pe Pământ trăiesc numai spiritecaptive este atestat nu doar de fenomenelemeteorologice zilnice, ci şi de fiinţele umaneclarvăzătoare. Oamenii obişnuiţi nu văd decât niştefenomene meteorologice simple, dar pentruclarvăzători, aceste fenomene apar sub forma unorinvazii de spirite ale apei, pământului, munţilor şiaerului, iar această percepţie a existat dintotdeauna. 34. Spiritele aerului, spiritele munţilor şi spiritele rătăcitoare Chiar dacă nu plouă şi nu ninge, ceaţa careînvăluie vârfurile munţilor înalţi şi formaţiunile lorstâncoase este alcătuită din spirite ale naturii carevor deveni cândva spirite umane, dar numai după olungă perioadă de evoluţie. Aceste spirite, cărora le place să se ridice în aerşi să acopere cerul, sunt cunoscute ca spirite aleaerului. Ele se bucură de o libertate mai mare decâtspiritele pământului, a căror formă este mai solidă(şi deci, mai rigidă). Din acest motiv, ele trebuiesupravegheate foarte atent de spiritele păcii, căciavând un mare grad de libertate, ar putea provocacu uşurinţă foarte multe daune. Aceste spirite sunt rareori văzute de fiinţeleumane; ele însele împiedică acest lucru, căci se temfoarte tare de toţi cei care au o mare capacitate depercepţie. Această teamă le face să urascămateria, în care au fost ţinute captive o perioadăfoarte lungă de timp. De aceea, supravegherea loratentă este absolut necesară. Acest proces se întâmplă cu toate spiritele care au reuşit
  • 93. să scape de materie. Chiar şi sufletele umaneale celor decedaţi au o adevărată oroare faţă deea, cu toată inteligenţa lor vie. Cât desprespiritele care au obţinut abia recent mult-doritalibertate printr-o permisiune specială, scăpândastfel de temniţa lor grea, acestea se tem dematerie mai rău ca de moarte. Groaza şi oroareape care o au faţă de materie atrage vibraţiisimilare, negative, care le fac să fie maliţioase şirăzbunătoare; ele se adună cu milioanele,încercând să scape împreună în imensitateaspaţiului cosmic. Spiritele păcii au însă grijă săle prindă şi să le arunce din nou în captivitate,sub forma fenomenelor meteorologice amintite.Reajunse pe Pământ, lor li se porunceşte sălucreze în regatul vegetal. Dacă nu dovedescnici un pic de entuziasm, sunt aruncate subformă de apă în iazuri, lacuri, râuri şi oceane,unde continuă să îşi practice renghiurilerăutăcioase. Dacă devin excesiv de maliţioase şise unesc cu spiritele malefice ale oceanelor, elesunt silite să coboare în adâncurilePământului, într-o stare cu adevărat demnă demilă. în schimb, dacă lucrează cu spor laadministrarea lumii vegetale, lor li se permite săîşi continue calea dezvoltării superioare într-untrup de carne. Uneori, după îndeplinireastagiului necesar, li se permite să se întoarcă înstarea lor anterioară, mai liberă, fiind lăsate aşatimp de 200 de ani sau mai bine. In aceastăstare, ele pot locui în aer, pe munţi, prin păduri,iar uneori în lacuri şi râuri. Aceste spirite sunt înzestrate cu o inteligenţăcompletă, fiind foarte eficiente în toateproblemele care ţin de administrarea Maturii.Ele pot vedea şi auzi tot ce se petrece şi tot ce sespune pe Pământ. în plus, au capacitatea de ainteracţiona cu oamenii, cărora le aduc uneorianumite servicii benefice. Dacă vă întâlniţi cuele trebuie să fiţi însă extrem de precauţi, căci seenervează uşor şi vă pot face foarte mult rău. Aceste spirite preferă să locuiască în regiunisălbatice şi pline de pace. Dacă ajungeţi înasemenea regiuni minunate, nu este delocrecomandabil să ţipaţi, să fluieraţi, să înjuraţi
  • 94. sau să vă certaţi, căci spiritele din zonă sunt încăţinute în captivitatea materiei şi se pot răzbuna pedumneavoastră. Ele pot face mult rău unor spiriteceva mai libere. De pildă, ele încearcă uneori să-isperie pe călători sub forma unor apariţiifantomatice. Sunt cu deosebire active în munţi, pe versanţiiînclinaţi şi în trunchiurile copacilor, fiind de multeori responsabile de accidentele care li se întâmplălucrătorilor forestieri (sau drumeţilor). Alunecărilede teren, incendiile, inundaţiile torentelor,despicarea pământului în peşteri, avalanşele de pemunţii înalţi, şi alte fenomene asemănătoare, toatesunt opera acestor spirite. Dacă se află într-o staremai binevoitoare faţă de oameni, sau cel puţin nuintenţionează să le facă vreun rău, ele le aparacestora sub forma unor pitici, având o culoarecenuşie, albastră sau verde. înălţimea lor redusăarată că s-au coborât la nivelul fiinţei umane pentrua-i face un bine, căci deplâng spiritul ţinut captivîn această formă umană. Dacă omul nu secomportă corespunzător faţă de ele, se poateîntâmpla ca înălţimea lor să crească până ladimensiunile unui uriaş. în asemenea cazuri nu serecomandă să rămâneţi lângă ele, mai ales dacă nuinvocaţi de urgenţă numele Meu. Se pune acum întrebarea dacă aceste spirite voravansa vreodată pe calea evoluţiei în trup sau nu.Dacă se dovedesc utile şi active, ele pot fi scutite deîncarnarea pe Pământ, du-cându-se fie pe Lună, fiepe o altă planetă. Spiritele acceptă cu mult maimult entuziasm aceste încarnări, căci este mult maiuşor să trăieşti pe alte corpuri cereşti decât pePământ. Aceste spirite sunt numite de regulă spiriterătăcitoare, căci rătăcesc de pe o planetă pe alta,fără intenţia de a se încarna. în aceste călătorii, eleînsoţesc de multe ori spiritele oamenilor decedaţi,care nu deţin facultatea de a vedea pe alte planetefără ajutorul spiritelor naturii. Acestea din urmăajută sufletele respective să intre în trupul fiinţelorumane care trăiesc pe planetele respective. Numaiastfel pot vedea
  • 95. ele, prin ochii celorlalte fiinţe, lucrurile careexistă pe planeta cu care nu sunt familiarizate. Când aceste spirite ale naturii obosesc derătăcirile lor, ele se întorc din nou pe Pământ şiacceptă în sfârşit dificultăţile unei încarnăriterestre. Mu este posibil să devii un copil al luiDumnezeu fără o asemenea încarnare, căcioricine doreşte să atingă acest ideal supremtrebuie să meargă pe calea stabilită deDumnezeu. Acesta este motivul pentru carenenumărate spirite de pe alte corpuri cereşti segrăbesc către Pământ, pentru a suporta aicigreutăţile prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu,încarnat în trup. Nu există decât un singur Dumnezeu, un singurAdevăr şi o singură Viaţă; de aceea, nu poateexista decât o singură Cale. Asta nu înseamnă cătoţi locuitorii celorlalte corpuri cereşti trebuie sămeargă pe această cale, pentru a atingebeatitudinea supremă, la fel cum în corpul umanexistă nenumăraţi nervi, nu toţi fiind necesarinervilor care susţin şi hrănesc inima. 35. Câteva cuvinte despre proceseie de altădată ale vrăjitoarelor Nu există oameni care să nu fi auzit cevadespre vrăjitoare. Nu cu mult timp în urmă, pePământ existau tribunale care judecau acestevrăjitoare, şi multe femei inocente au fosttrimise - într-o manieră extrem de dureroasă -din lumea aceasta în Lumea de dincolo. Cum aajuns însă umanitatea ia conceptul de vrăjitor(sau vrăjitoare)? Vom răspunde la aceastăîntrebare făcând o retrospectivă aevenimentelor. Cu secole în urmă, când oamenii trăiau multmai simplu decât astăzi, numărul celor careputeau vedea şi care se simţeau acasă înambele lumi (fizică şi astrală) era mult mai
  • 96. mare. Chiar şi în epoca modernă acest lucru ar fi câtse poate de uşor dacă oamenii ar mânca o hranămai simplă. Mâncărurile moderne, complicate,rafinate şi de multe ori de-a dreptul toxice le facfoarte mult rău oamenilor. Această hrană le corupenatura şi induce o asemenea stare de confuziesufletului lor încât acesta cade mult mai uşor încapcana iluziei, la fel ca o pasăre prinsă în noroi.Sufletul nu mai reuşeşte la fel de uşor ca înainte săse elibereze şi să zboare în lumile din care aprovenit. Ce fel de hrană mâncau oamenii simpli dealtădată? Aceasta este alcătuită în principal dinlegume, care erau pur şi simplu fierte în apă cupuţin sare, şi nu erau niciodată mâncate fierbinţi. înplus, ei mâncau pâine din făină integrală, lapte şimiere, adică alimente simple şi consistente, care lepermiteau să atingă o vârstă înaintată şi să vadăinclusiv în dimensiunile Lumii de dincolo. Din când în când, ei beau puţin vin, dar niciodatăatât de mult încât să se îmbete. Carnea nu se recomandă decât în anumitemomente, şi niciodată mai mult de şapte zile larând. Ea trebuie mâncată în cantităţi foartemoderate şi trebuie să provină numai de la animaleproaspăt tăiate. Carnea de peşte este mai sănătoasădecât cea de porumbel; carnea de porumbel estemai sănătoasă decât cea de pui; carnea de pui estemai sănătoasă decât cea de miel; carnea de mieleste mai sănătoasă decât cea de capră; carnea decapră este mai sănătoasă decât cea de vită; carneade vită este mai sănătoasă decât cea de porc. întrediferitele tipuri de pâine, cea mai sănătoasă este ceadin făină de grâu12. Dacă gătiţi carne, nu serecomandă să mâncaţi mai mult de un singur tipdin cele indicate mai sus, la care se adaugăpuţină pâine. La fel, fructele trebuie 12 ti.Ed. Faina de grâu recomandată de Domnul nu se referea la făina din epoca noastră, foarte rafinată şi obţinută prin procedee care o sărăcesc de toate substanţele sale nutritive valoroase.
  • 97. mâncate cu moderaţie, şi numai dacă sunt binecoapte. Acelaşi principiu se aplică şirădăcinoaselor, care trebuie să fie bine coapte şi sănu fie mâncate decât câte un singur tip la o masă(nu trebuie amestecate între ele). Astfel hrănit, corpul nu va deveni niciodatăsupraponderal, iar omul nu se va simţi greoi,adormit sau morocănos. Greutatea în plusconduce la asemenea efecte nefaste, sufletuluifiindu-i din ce în ce mai greu să menţină în funcţiuneo asemenea maşinărie greoaie, nemaivorbind defaptul că el mai are şi alte lucruri de făcut. în vremurile de altădată oamenii trăiau simplu,îndeosebi cei care trăiau pe munţii înalţi. De aceea,ei erau înzestraţi cu vedere astrală, putând comunicaoricând doreau cu spiritele naturii, de la careînvăţau foarte multe lucruri. Spiritele îi învăţauefectele plantelor şi le indicau unde erau ascunsezăcămintele de metale preţioase sau obişnuite dinmunţi. Tot ele i-au învăţat pe oameni cum săextragă metalele din minereurile lor, cum să letopească şi cum să le prelucreze pentru diferitedestinaţii utile. Aproape că nu existau case care să nu aibăpropriile lor spirite, şi existau chiar familii careaveau spirite-slujitori. Mai ales în munţi se aflauoameni înţelepţi care cunoşteau chiar şi cele maisecrete forţe ale Naturii; ei se asociau cu uneledintre acestea, cu care se aflau în rezonanţă, iarspiritele le stăteau la dispoziţie în orice moment. Când oamenii din regiunile de jos i-au vizitat pecei din munţi, ei trebuie să fi simţit că se petrececeva misterios şi supranatural; acest efect eraevident mai ales dacă cineva îndrăznea să se certecu oamenii munţilor. Certăreţii primeau întotdeaunalecţia cuvenită, iar lucrul acesta le depăşeaînţelegerea. Singura explicaţie pe care au putut-ogăsi ei a fost aceea că numai diavolul (încarnat încei cu care s-au certat), sau complicii acestuiaputeau face aşa ceva. Unde s-a ajuns? Orăşeanul sau săteanul caretrecea printr-o asemenea experienţă îl contactaimediat pe preotul
  • 98. local, care ţinea slujbe, făcea procesiuni şiritualuri de exorcizare, pentru care primeaîntotdeauna o sumă considerabilă de bani. Maideparte, el preda cazul autorităţilor civile sautribunalelor. Autorităţile civile nu ezitau să-i închidăimediat pe cei acuzaţi de practici vrăjitoreşti, care,de multe ori, erau arşi pe rug fără nici o judecată. Mai târziu, situaţia s-a înrăutăţit. Nici nu mai eranecesar să se petreacă vreun evenimentsupranatural; era suficient ca un vecin invidios săte denunţe autorităţilor. Persoana suspectată eraimediat supusă judecăţii unui tribunal special şi demulte ori era condamnată la moarte. Abia recent aînţeles umanitatea ignorantă că toată aceastăvânătoare de vrăjitoare nu era altceva decâtbarbarie curată. Ca de obicei, oamenii au trecutdintr-o extremă în cealaltă: o fiinţă umană nu artrebui să se asocieze cu spiritele, dar este chiar mairău să susţii că lumea spiritelor nu există deloc. Nimeni nu poate nega faptul că - în secoleletrecute - au existat şi oameni care contactauspiritele demoniace, făcând anumite acte de magieneagră cu ajutorul lor. Din păcate, nu aceştia au fostcei condamnaţi. De multe ori, ei se aflau chiar laputere, căci ştiau cum să îi controleze pe oameni şisă le citească gândurile. Din păcate, clerul religiosnu şi-a dat niciodată osteneala să afle cine este bunşi cine este rău, preferând să îi ardă pe toţi pe rug,la grămadă. 36 & 37. Spirite si munţi vrăjiţi Există suficiente argumente pentru a dovedi căîn timpurile de altădată, oamenii clarvăzători caretrăiau în munţi se asociau cu spiritele naturii. Unuldin aceste argumente se referă la numeleanumitor munţi, care s-au păstrat până astăzi.
  • 99. în Styria (o provincie din Austria) existăfoarte mulţi asemenea munţi, ale căror numearată cu ce se ocupau locuitorii lor. Acelaşi lucrueste valabil şi în Carinthia sau în Tirol (alteprovincii din Austria), în Elveţia şi în Savoya(localizate în Alpii francezi), sau în munţii dinGermania. Spre exemplu, există în Styria unmunte numit Schockl. In dialectul local, acestcuvânt înseamnă „a face (influenţa) vremea", Cusecole în urmă, oamenii din văi credeau că dacăvârful muntelui este înconjurat de nori, iar pemunte se adunau mai mulţi oameni, aceştia seocupă cu influenţarea vremii prin vrăjitorie. Dealtfel, pe vremuri chiar aşa se întâmplau lucrurilepe muntele Schockl. Oricum, puteţi fi siguri că vremea proastă nuera niciodată generată de acei locuitori aimunţilor, şi că pe Schockl nu a locuit niciodatăvreun „vrăjitor" adevărat. Cert este că muntelea fost într-adevăr locuit cândva de numeroasespirite ale munţilor, cu care cei din zonă aveauo relaţie absolut naturală. De altfel, muntele eraun vulcan, iar vârful lui este de fapt un craterrămas deschis şi din care ieşea uneori fum. Există numeroşi munţi de acest tip în Styria,cu nume la fel de misterioase ca şi Schockl, darnu ne propunem să-i menţionăm aici pe toţi.De pildă, numele Raxalpe are o originesimilară. Cuvântul „Rax" derivă de la „Raca",ce înseamnă „pe jumătate diavol". HoheSchwab (Şvabul de sus) este un alt muntecelebru pentru practicile sale „vrăjitoreşti".Numele provine de la un şvab care a emigrat înaceastă regiune, continuându-şi aici activităţilesinistre de magie neagră. In Carinthia, nu departe de râul Drau, există muntele Hochstaff. Potrivit tradiţiei, acest munte era cândva celebru ca loc de întâlnire al vrăjitoarelor şi maeştrilor lor. Pe munte există locuri cu denumiri precum Hexensprung (Saltul Vrăjitoarei), Teufelsritt (Călărirea Diavolului) sau Wehrwolfsnest (Bârlogul Vârcolacului), care vorbesc de la sine despre reputaţia pe care o avea muntele. Cuvântul sta/f
  • 100. era folosit de muntenii de altădată pentru adesemna un eveniment ieşit din comun. Evident, toate aceste legende ţin de folclorullocal, perpetuat în mare măsură de oamenii dinvale. înţelepţii din munţi nu ştiau nimic despre vreopractică vrăjitorească, deşi au fost nevoiţi săsuporte multe persecuţii criminale, nedemne deneamul oamenilor, din cauza prostiei şiprejudecăţilor celor din vale. Pe de altă parte, deşinu se ocupau cu magia neagră, ei cunoşteau într-adevăr spiritele muntelui, care locuiau pretutindeniîn zonă. De ce au ales însă spiritele tocmai aceşti munţi? Există diverse motive pentru care aceste fiinţepreferă un munte în defavoarea altuia. Pe de oparte, preferinţele lor depind de localizarea şi deînălţimea muntelui, iar pe de altă parte de aspectulinterior al muntelui. Dar principalul motiv pentrucare spiritele pun stăpânire pe un munte este acelacă muntele le permite să aibă o vedere deansamblu bună, în toate direcţiile. Aceste spirite au capacitatea de a vedea lumeaNaturii. Din cauza fenomenelor meteorologice, eletrebuie să vegheze în permanenţă asupra altor spiriteale munţilor din vecinătate. Tocmai de aceea preferăele munţii cu o vedere de ansamblu cât mai bună.Deasupra lor veghează alte spirite, mai înalte înierarhia celestă, care le învaţă ce trebuie să facăşi le ghidează, fără a interfera însă cu liberul lorarbitru şi cu fericirea derivată din acesta. Numele pe care le-am amintit mai sus vorbescde la sine despre notorietatea pe care au atins-oanumiţi munţi, dar în afara legendelor populare, einu ascund alte adevăruri decât cele pe care vi le-amdescris Eu. Întrucât am discutat suficient despre prezenţaspiritelor munţilor, inclusiv despre ceea ce seîntâmplă în a doua regiune a atmosferei terestre,ne vom îndrepta în continuare atenţia asupra primeiregiuni şi a mediului spiritual pe care îl asigurăaceasta.
  • 101. 38. Prima si cea mai inferioară regiunea atmosferei terestre Aşa cum este firesc, prima regiuneatmosferică este şi cea mai de jos. Este vorbade acea zonă de la suprafaţa pământului încare trăiesc plantele, animalele şi oamenii. Inacest plan, lumea spirituală se amestecă cu ceanaturală. Formele corespund naturii, dar înrealitate nu există nimic care să nu aibă ocorespondenţă spirituală. De ce folosim cuvântul „spiritual" şi nuexpresia „lume a spiritelor"? Deoarece aceastaeste regiunea în care principiile spirituale şiinteligenţele astrale (corespondente) se regăsescşi se identifică una cu cealaltă, devenind formespirituale perfecte şi fiinţe complete, conştientede sine. Vom explica mai bine acest lucru. Indiferent despre ce entitate ar fi vorba, existăun centru necesar pentru unificarea desăvârşităa tuturor elementelor sale spirituale. Acestcentru este spiritul primordial al entităţii, esenţaadevărului din ea, o scânteie născută din Mine.Spiritul atrage cu putere către el tot ceea ceţine de esenţa sa (tot ceea ce rezonează cu el).Oricât de dispersate ar fi aceste scântei aleiubirii divine, ele vor fi atrase întotdeauna decentrul de care aparţin. Ele îşi asumă atributediferite în funcţie de centrul de care sunt atrase,fără a-şi pierde însă vreodată natura esenţială.Pentru a clarifica mai bine acest lucru, să dămun exemplu: să analizăm situaţia şcolară a maimultor elevi. Să spunem că o sută de elevi auacelaşi profesor, învaţă din aceleaşi cărţi şiscriu potrivit aceloraşi reguli. Şi totuşi, ei ajungadulţi complet diferiţi. Nici unul nu va semănacu celălalt în ceea ce priveşte modul de gândire,nici măcar propriul scris, iar diferenţele potcontinua la nesfârşit, chiar dacă hrana spiritualăpe care au primit-o (educaţia) a fost aceeaşi.Spiritul individual al fiecărui elev a
  • 102. preluat din hrana spirituală primită numai aceleelemente care I-au atras In mod particular,nelăsându-se influenţat deprofesor. Acest exemplu ne arată cum fiecare centruspiritual preia din multitudinea infinită de elementeşi principii spirituale numai ceea ce li este strictnecesar, la fel cum esenţa unei sămânţe nu preia dinpământ, din aer, din apă şi din lumină, decât aceleelemente minerale şi subtile de care are nevoiepentru a germina şi pentru a se dezvolta ca o plantămatură. Exact la fel, inteligenţele astrale se adunăîn preajma centrului spiritual corespondent şi searanjează în ordinea precisă impusă de acesta,dând naştere unei forme inteligente, respectândcu stricteţe ordinea fundamentală impusă decentrul respectiv. în cazul omului, esenţa saucentrul spiritual al acestuia se reflectă în forma saumană. On alt exemplu foarte elocvent se referă la cuvinte. După ce este rostit, cuvântul atrage către sine tot ceea ce este necesar pentru înţelegerea ideii respective. Să luăm de pildă cuvântul „comandament". Acesta este centrul. In mod firesc, el va atrage către sine tot ceea ce este necesar pentru existenţa unui comandament. Mai întâi, este nevoie de o calitate de comandă, de o înţelegere superioară a lucrurilor, care să-i fie atribuită unui comandant. Aşadar, este nevoie de o fiinţă liberă, înzestrată de Creator cu înţelegere şi cu o mare putere de voinţă, care să înţeleagă, să accepte şi să preia funcţia de comandant (şi deci comandamentul). în al treilea rând, comandantul trebuie să deţină puterea legii, să fie înţelept, corect şi eficient, pentru a putea aplica această lege. Şi implicaţiile pot continua la nesfârşit, definind ideile fundamentale şi puterile necesare pentru existenţa comandamentului. Orice cuvânt reprezintă un centru spiritual în sine. El atrage un număr imens de idei, pe care le integrează în sine, astfel încât aceleaşi idei integrate într-un cuvânt capătă calităţi diferite de cele necesare pentru a defini un alt cuvânt.
  • 103. Astfel, cuvinte precum „iubire", „virtute",„smerenie" sau „Dumnezeu" includ idei care ledefinesc, dar care au conotaţii diferite de aceleaşiidei integrate în alte cuvinte. Ideile renunţă laexistenţa lor individuală şi fuzionează cu ideeacentrală în care s-au integrat. Dacă aţi înţeles acest proces (altminteri destul desubtil), veţi realiza cu uşurinţă că prima regiuneatmosferică este de fapt un atelier necesar pentruforjarea şi reunificarea elementelor astrale şispirituale, astfel încât să alcătuiască împreună unspirit perfect. Acesta este terenul în care este sădităsămânţa spirituală, care atrage către sine toateelementele de care are nevoie pentru a căpăta oformă completă. Integrarea elementelor dispersateale sufletului se produce în jurul unui centruspiritual individual. 39. Spiritele guvernatoare ak regiunii inferioare a atmosferei terestre Pentru ca o mare corporaţie să poată funcţiona,ea are nevoie de directori executivi pentru aorganiza lucrurile şi pentru a menţine ordinea. Acestprincipiu se aplică inclusiv regiunii spiritualeinferioare a atmosferei terestre, căci inteligenţeleastrale dispersate nu reuşesc decât rareori să îşirecunoască instinctiv centrul spiritual şi să se aduneîn jurul lui. Chiar dacă ar reuşi acest lucru,adunarea lor nu ar fi suficientă, căci integrareatrebuie să se producă într-o anumită ordine dată.Este ca şi cum am arunca toate materialele deconstrucţie ale unei case într-o grămadă informă.Deşi conţin aceleaşi elemente, ce diferenţă existătotuşi între casa construită conform planuluiarhitectural şi grămada respectivă! Elementelesufletului şi centrele
  • 104. spirituale se găsesc pretutindeni în sfera spiritualăinferioară, dar trebuie să existe un constructor caresă le pună în ordine. Fiecare particulă esteînzestrată cu propria sa inteligenţă vie, dar acestlucru nu este suficient pentru ca elementele să seunească într-o fiinţă umană completă, căciaceste inteligenţe nu pot recunoaşte celelalteelemente necesare ansamblului (ele nu potrecunoaşte decât alte elemente asemănătoare lor).Pentru ca fiinţa să se poată naşte, este nevoie caun constructor (un maestru) spiritual să lecoordoneze şi să le aşeze în ordinea cuvenită.Numai în acest fel va putea noua formă săînceapă să înţeleagă gradat ordinea în caretrăieşte. Ce se înţelege prin acest proces de „învăţare"?Nimic altceva decât trezirea inteligenţelor din careeste alcătuit sufletul, urmată de unificarea lor într-un tot unitar, cu scopul de a îndeplini anumiteactivităţi comune. Cu cât sunt trezite mai multeasemenea inteligenţe şi cu cât acestea seintegrează mai bine unele cu altele, prin efortpersonal, cu atât mai învăţată devine fiinţa. Aceastăerudiţie nu este însă sinonimă cu înţelepciunea.Aceasta nu poate fi obţinută decât prin trezireaplenară a sufletului, când toate inteligenţeleelementelor sale individuale sunt penetratesimultan de spiritul fiinţei. Numai prin acestproces pot fi trezite şi integrate toate elementele,unindu-se într-o inteligenţă unitară şi perfectă, denatură divină, în interiorul trupului uman. Pentrucomparaţie, să spunem că cineva pătrundenoaptea, pe un întuneric deplin, într-un muzeu deartă. Chiar dacă ar atinge pe rând diferiteleexponate şi chiar dacă ghidul i-ar explica detaliatsemnificaţia lor, el nu şi-ar putea face decât o păreregenerală foarte îndepărtată de realitate, referitoarela doar câteva obiecte din muzeu, fără să aibăimaginea de ansamblu asupra tuturor exponatelor.Fără doar şi poate, omul s-ar gândi: „Dacă înmuzeu ar fi lumină, aş putea vedea dintr-o priviremai mult decât reuşesc acum să înţeleg, cu preţulatâtor eforturi, folosindu-mă de simţul pipăituluiîn
  • 105. întuneric". Exact aşa judecă spiritul omului. Deaceea, cu toată cunoaşterea de care sunt atât demândri, savanţii voştri nu sunt altceva decâtfiinţe instruite în întunericul unui muzeu. în schimb, când soarele răsare şiiluminează toate camerele, tot ce există înmuzeu poate fi văzut dintr-o privire, iar dacăobiectele sunt aranjate într-o manieră ordonată,scopul în care sunt grupate ele, dar şi scopulindividual al fiecăruia dintre ele, pot fi înţelesepe loc. Acesta este aşadar primul nivel de educaţie,asemănător cu învăţarea mecanică (pe de rost),care permite un anumit nivel de înţelegere, darnumai al faptelor luate izolat. De regulă, acestaeste nivelul de înţelegere al savanţilor voştri,înţelepciunea reprezintă al doilea nivel deînţelegere, şi singura educaţie adevărată. Eapriveşte simultan multiplicitatea infinită, înlumina cea mai clară, în timp ce erudiţia nupoate să identifice decât parţial lucrurile, ca şicum aţi pipăi obiectele dintr-un muzeu,noaptea. Cred că aţi înţeles acum că particuleleinteligente din care este alcătuit sufletul nu sevor integra niciodată de la sine în ordineacorectă. Ele trebuie ajutate de ghizi carecunosc această ordine. Cine sunt însă aceşticonstructori maeştri? în regiunea inferioară aatmosferei există foarte mulţi îngeri. DarMaestrul lor, mai presus decât toţi la un loc, suntEu. Iar acolo unde sunt Eu, multe spirite sestrâng, dornice să se afle în prezenţa Mea. Pede altă parte, oriunde Cerul dezvoltă activităţiintense, iadul nu este cu nimic mai puţin activ. Lafel stau lucrurile şi în această regiune, căci încaz contrar nu ar exista un echilibru, şi niciliberul arbitru atât de necesar pentru orientareasufletului într-una sau alta din cele două direcţiiposibile.
  • 106. 40. Activitatea spiritelor m interiorul Pământului Descrierea pe care am făcut-o Pământuluinatural a arătat că în calitatea sa de fiinţă organicăvie, Pământul se hrăneşte cu lichide nutritive pecare le distribuie prin diferitele sale organe cătresuprafaţă, eliminând deşeurile nedigerabile prinPolul său Sud, sub formă de excremente. HranaPământului pare materială în ochii oamenilor, dar,la fel cum este fiinţa Pământului şi întreagamaterie, ea este în realitate pur spirituală, fiindalcătuită din nenumărate spirite şi elementespirituale. Cele benefice pătrund singure îninteriorul Pământului, în timp ce cele malefice suntîntemniţate acolo. Această pătrundere a spiritelor în adâncurilePământului are mai multe scopuri. Mai întâi,trebuie precizat că sufletele şi spiritele oamenilorrăi sunt condamnate la detenţie şi întemniţate aici,sau, după cum spune vorba populară: „sunt aruncateîn iad". Cei care se revoltă împotriva ordinii divinetrebuie ţinuţi „la răcoare". Oricum, acest lucru nu sepetrece înainte de a fi fost făcute mii de eforturipentru îndreptarea lor; dacă aceste tentativeeşuează, ele trebuie închise, pentru a nu tulbura prinacţiunile lor ordinea divină. On al doilea motiv pentru care spiritele şielementele spirituale penetrează în interiorulPământului se referă la acele spirite inferioare careau evoluat şi care acum ard de nerăbdare să îşirecâştige libertatea. Ele sunt eliberate din temniţalor de către spiritele bune, într-o manieră ordonată,şi sunt conduse către un plan nou, care corespundenoului lor nivel de conştiinţă şi unde trebuie sădesfăşoare alte activităţi. Ele trebuie să înceapă prin a pune ordine înelementele psihice primordiale ale plantelor şianimalelor otrăvitoare, astfel încât şi acestea săpoată creşte spiritual, renunţând la răul din ele.Plantele şi animalele otrăvitoare primesc o formă şio natură nouă, în conformitate cu ordinea divină.Dacă
  • 107. reuşesc în această misiune a lor, spiritele de care vorbim primesc o nouă sarcină, de supraveghere a altor plante şi animale, mai benefice. Dacă eşuează însă în prima lor misiune, infestând cu elementele toxice diferite animale şi oameni - proces care dă naştere epidemiilor - lor li se ia sarcina acordată şi spiritele sunt conduse din nou în interiorul Pământului, sub o supraveghere ceva mai strictă. Acolo se vor ocupa cu formarea metalelor şi a pietrelor. Evident, această muncă este mult mai dificilă şi mai neplăcută. Spiritele nu se vor bucura de un nou nivel delibertate decât după mulţi ani, şi numai dacă şi-auîndeplinit cu rigurozitate sarcinile care le-au fostacordate, în scopul eliberării sufletelor aflatecaptive încă în materie. Mai există şi un alt motiv pentru care sufleteleprimordiale ţinute captive sunt aduse la suprafaţaPământului, evident, deocamdată numai sub formaunor elemente divizate, mai exact a diferitelor tipuride lichide. Ele pot evolua aici, trecând prin toateetapele regnului vegetal, apoi animal, subsupravegherea spiritelor-ghizi, pentru a avansaastfel către mântuire. în interiorul Pământului existăpretutindeni spirite captive care au parcurs dejacalea trupului, sau care au căpătat un statut deindependenţă fără a parcurge această cale. Estevorba de spiritele pământului, apei, focului, aeruluişi munţilor. în afara acestor două categorii despirite mai există nenumărate elemente sufleteşti,care trebuie mai întâi adunate şi aranjate în ordine,pentru a alcătui fiinţe complete, aflate pe nivelulcare corespunde evoluţiei ior. Cu cât aceste suflete şi spirite se află maiadânc în interiorul Pământului, cu atât mai rele suntele. De aceea, ele trebuie supravegheateîndeaproape de către fiinţe înţelepte, mai ales încazul acelor particule sufleteşti care au avut dejaŞansa să ajungă la suprafaţa Pământului. Pentruînchegarea unui suflet nu sunt folosite decâtelementele cele mai pure, în timp ce pentruconstruirea corpului fizic este permisă folosireaelementelor mai grosiere şi cu un grad de
  • 108. negativitate mai mare. Inclusiv corpul uman este alcătuit dinelemente ale sufletului, dar acestea sunt grosiere,viciate şi impure. Aşa se explică de ce dupădescompunerea corpului fizic, aceste elementetrebuie să se reintegreze în pământ, relncepându-şide acolo ascensiunea către sufletul fiinţei al căreicorp I-au alcătuit cândva. Ele sunt acceptate înfinal în cea de-a treia şi cea mai înaltă regiune aatmosferei Pământului, căci nici un spirit pur nupoate redeveni complet decât după ce areintegrat în sine toate elementele care i-auaparţinut cândva. Această reintegrare este aşa-numita „înviere a trupului". După cum v-aţi dat seama, spiritele din prima regiune au foarte multe lucruri de făcut. De aceea, ele beneficiază de pauze pentru odihnă, în care spiritele lor obosite trebuie să-şi recupereze energia. O asemenea perioadă de odihnă este iarna, a cărei durată diferă totuşi, fiind mult mai scurtă la Ecuator decât la Poli. 41. Substanţă şi materie, energk şi material Dacă. după moarte, trupul fizic ar trebui să se dizolve în ţărână, problema trupului şi a sufletului nu ar putea fi rezolvată, tn lumea Naturii, chiar şi ţărâna cea mai fină este tot materie, şi ea nu se va putea uni niciodată cu sufletul şi cu spiritul atâta vreme cât va rămâne în această stare grosieră. De aceea, ţărâna în care „se întoarce trupul" ar trebui înlocuită cu un alt termen, mai potrivit, de „atom specific al sufletului", căci există o mare diferenţă între materie şi substanţă astrală sau psihică. Nu se poate spune despre atomii sufletului că sunt materiali, ci mai degrabă substanţiali. Să luăm spre exemplu un magnet: partea sa vizibilă este
  • 109. materie, dar forţa care atrage şi respinge nupoate fi văzută de ochii fizici. Fiinţa umană areînsă şi alte simţuri, care sunt mai apropiate desuflet decât văzul fizic, acesta nefiind decât unsimţ exterior. Simţul auzului este ceva maiapropiat de percepţiile sufletului, dar cele maiapropiate, aproape unite cu sufletul, sunt simţulmirosului şi cel al atingerii. Dacă luăm doi magneţi şi îi apropiem unul decelălalt, aceştia încep să se respingă reciproc.Este limpede că ei conţin o energie particulară,deşi invizibilă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul uneiscântei electrice. Deşi aceasta este vizibilă înlumea materială, ea nu reprezintă materie, ci osubstanţă sufletească sau o energie, caresălăşluieşte în materie. Dacă este stimulată, ease manifestă pentru câteva clipe sunt formaunei energii penetrante. Să analizăm acum praful de puşcă. Un fir dinacest praf este liniştit şi nu pare să sedeosebească de restul firelor de nisip materiale.în interiorul său se ascunde însă o mareenergie. Dacă aceasta este stimulată de unimpuls similar, ea se manifestă pentru un scurtinterval de timp sub forma unui fulger, fiindeliberată. Cina din substanţele similare acestei energiieste focul, care este un excitant. Apa conţine şiea o energie 13 care poate fi stimulată printr-oanumită cantitate de căldură. Dacă cinevaîncearcă să pună zăgaz acestei energii, eapoate arunca în aer chiar şi cel mai puterniccazan, devenind astfel liberă. în aproape oriceformă de materie există energie. Nu trebuiedecât să ştii cum poate fi stimulată ea, dacădoreşti să o vezi manifestându-se. Naturaliştii au descoperit diferite energiifundamentale în toate tipurile de materie. Dacăaceşti savanţi ar fi mers un singur pas maideparte, ei ar fi recunoscut că această energievitală omniprezentă şi atotputernică este însăşisursa din care s-au născut ei, făcând astfel unpas uriaş înainte pe drumul 13 Este vorba de forţa aburului.
  • 110. 120 PământutşiL unacunoaşterii. Nu ar mai fi necesar atunci săcântărească şi să diseceînvelişurile moarte, ci arputea trece imediat la studiul stării fundamentale aîntregii existenţe. La ora actuală ei nu fac altceva decât săscormonească printre „carapace moarte", încercândsă demonstreze ca energia vitală este alcătuită dinelementele acestora. Ce fel de logică te poateconduce să crezi că energia, care are atâteamanifestări, este moartă? Vă puteţi imagina oprostie mai mare decât să pui la îndoială faptul căorice efect vizibil trebuie să aibă o cauză vie? Căcidintr-o anumită perspectiva, se poate spune cămoartea înseamnă chiar mai puţin decât nimicul. . Un lucru poate fi considerat „mort" numai atâta vreme cat nu manifestă nici o activitate. Sufletul şi spiritul unui om pot muri" dacă ca urmare a folosirii greşite a libertăţii lor, ele sunt întemniţate din nou în închisoarea din care au provenit şi în care nu li se permite să execute nici un fel de activitate. Energiile care lucrează însă în interiorul şi asupra materiei nu pot fi considerate sub nici o formă moarte; dimpotrivă, ele sunt vii si inteligente, căci nici un efect nu ar putea f. obţinut fără o cauză inteligentă. La fel stau lucrurile şi cu energia. De vreme ce aceasta poate fi recunoscută după efectele pe care le produce, inteligenţa ei trebuie căutată în ordinea pe care o respectă ea. De pildă, creşterea unei plante nu are loc întâmplător, ci conform planului pus la cale de un principiu intern care poate fi recunoscut cu uşurinţă. La fel se petrec lucrurile în cazul descompunerii, sau al altor fenomene naturale: cauza lor trebuie să fie un anumit tip de energie, care are la bază un anumit tip de inteligenţa. Concluzia este următoarea: ori de câte ori sunt detectate anumite efecte, la baza lor trebuie să stea un număr egal de cauze, si implicit de forţe. Şi cum aceste efecte respecta întotdeauna o anumită ordine şi un anumit plan, este evident că la baza acestor forţe trebuie să stea anumite inteligenţe. Altfel spus, în univers există tot atâtea inteligenţe câte energii.
  • 111. Sper că am lămurit în această demonstraţie cămateria este alcătuită din suflete, şi deci dininteligenţe, care sunt ţinute captive de anumiteenergii (şi inteligenţe corespondente) superioare,conform ordinii şi necesităţii divine. Când termenulde captivitate expiră, inteligenţele individuale setrezesc din nou la natura lor, de substanţe primareale fiinţei create de Mine, Creatorul, la începutultuturor timpurilor. Această reunificare reprezintă înparte munca inteligenţei înseşi, iar în parte muncaspiritelor superioare, despre care am mai vorbit. 42, Activtatea lui Dumnezeu se realizeaza prin intermediul spiritelor în sine, materia nu poate exista, căci ea nureprezintă decât o simplă aparenţă, ca efect alenergiei sale14. Maniera în care se produce acestefect (faptul că obiectul are o formă şi atributeprecise) nu lasă nici o îndoială asupra faptului căenergia care îl produce este dublată de inteligenţă. Oamenii au învăţat să îşi confecţioneze unelteşi instrumente de lucru, dar materia din care suntalcătuite acestea nu poate fi produsă de ei. înschimb, spiritele şi îngerii pot face acest lucru,întrucât au fost înzestraţi de Mine cu putereanecesară în acest scop. Vom da câteva exemple pentru a arăta cumanumite inteligenţe individuale lucrează într-oanumită manieră, în timp ce alte inteligenţelucrează într-o cu totul altă manieră, totul fiindrealizat sub ghidarea spiritelor superioare. Să 14 N. Tr. Fizica modernă a demonstrat deja acest lucru. Reamintim că textul de faţă a fost scris cu un secol şi jumătate în urmă.
  • 112. analizăm un păianjen. Vom descoperi în acestanimal două inteligenţe combinate. Prima lipermite păianjenului să recunoască hrana de careare nevoie, pe care o foloseşte în două scopuri:pentru susţinerea naturii sale cu ajutorulsubstanţelor nutritive şi pentru prepararea substanţeiadezive cu ajutorul căreia îşi construieşte plasa.Cea de-a doua inteligenţă se referă la arta de a ţesepânza din firele pe care le produce el însuşi, artăspecifică exclusiv păianjenului, de care el arenevoie pentru a putea prinde insectele cu care sehrăneşte. Comportamentul lui arată dincolo de oriceîndoială că păianjenul dispune de o anumităinteligenţă, pe care oamenii de ştiinţă o numesc înmod greşit „instinct". In realitate, instinctul esteceva cu totul diferit: un impuls interior de a face oanumită acţiune într-o manieră particulară. Ceea ce oamenii de ştiinţă numesc instinct nueste de fapt inteligenţa inerentă animalului, ci maidegrabă forma în care acesta este ghidat de spiritelesuperioare. Este vorba de două chestiuni diferite:una se referă la posesiunea unei anumite abilităţi,iar cealaltă la îndeplinirea unei anumite sarcini cuajutorul abilităţii respective. Posedarea unei abilităţinu are nimic de-a face cu capacitatea de a duce osarcină la îndeplinire, căci aceasta din urmăpresupune o inteligenţă suplimentară. Ghidarea de care păianjenul are nevoie provinede la spiritele superioare, care îl învaţă, de pildă,când şi unde trebuie să înceapă să ţeasă pânza,adică să îşi pună în aplicare talentul cu care a fostînzestrat. Dacă nu ar exista această ghidare,păianjenul fie nu ar putea ţese deloc, fie ar ţeseîncontinuu, fără să se poată opri (ca un mecanism). La fel îşi produce viermele de mătase firelesale. El beneficiază de două inteligenţe, unaderivată din elementele pe care le preia din hrană,şi cealaltă derivată din elementele pe care le preiadin aer, care îl ajută să atingă măiestria sa înrespectiva activitate. La fel ca şi în cazulpăianjenului, talentul inerent de a „ţese" fire demătase, pe de o parte, şi impulsul
  • 113. trezească asemenea sentimente vii în sufletulomului? Aceste formaţiuni minerale s-au născutdin atotputerea lui Dumnezeu, la fel ca şi cel maiînalt dintre heruvimi. Cum ar fi posibil ca Energiaeternă şi primordială a întregii Vieţi să creeze niştepietre „moarte"? De vreme ce Creatorul şi-aîncredinţat ideile şi gândurile fenomenuluimateriei, este limpede că interiorul acesteia trebuiesă fie viu. Altfel spus, pietrele sunt înzestrate cu ointeligenţă care îşi găseşte echivalentul în sufletuluman. Orice obiect şi orice fiinţă care emanăenergia sa inteligentă şi vie, făcând o impresieasupra sufletului uman, trezeşte un ecou îninteligenţa acestuia, care are aceleaşicaracteristici; invers, obiectul sau fiinţarespectivă primesc şi ele o anumită impresie aatributelor umane şi a inteligenţei libere a omului. 44. Spiritele păzitoare din regatul ■naturii Orice om ştie cum creşte o plantă. Creştereaîncepe imediat după plantarea seminţei în pământşi se încheie odată cu coacerea fructelor. Sămânţanu şi-ar putea căuta hrana potrivită dacă anumitespirite nu ar da instrucţiunile necesare inteligenţelorastrale din care este alcătuit sufletul ei. O sămânţă de grâu conţine următoareleelemente de inteligenţă: mai întâi de toate, ea estealcătuită din particule de iubire, adevăratasubstanţă nutritivă din interiorul seminţei. Un aldoilea element este de natură spirituală, şi el este celcare permite extragerea alcoolului din grâu (la fel seîntâmplă şi în cazul fructelor). (Jn alt element este carbonul, care devinevizibil prin ardere. Dacă planta atrage o cantitateprea mare din acest element, seminţele pe care legenerează ea devin negre şi arse. Cin alt elementpe care îl conţine grâul este oxigenul,
  • 114. care permite obţinerea berii din grâu. (Jn alt element este sulful eteric, care permitecombustia seminţei. Mai există şi uleiul care poate fiextras din sămânţa de grâu, apoi zahărul, aflat încantităţi destul de mari, la care se adaugă osubstanţă mucilaginoasă, asemănătoare cucauciucul, care permite obţinerea aluatului. în plus, grâul mai conţine şi o mare cantitate dehidrogen pur. Această substanţă umple canalul goldin interiorul tulpinei, pentru ca aceasta să nu securbeze. Fără hidrogenul interior, tulpina nu arcreşte dreaptă. De aceea, ea este alimentată derădăcini cu o cantitate de hidrogen, umplându-se ca un balon, până când capătă fermitateanecesară pentru a se susţine singură. După cetulpina atinge această fermitate, hidrogenul estedirecţional din ce în ce mai mult către noileseminţe, aflate pe punctul de a se coace, şi esteînmagazinat aici, pentru ca noile plante să poatădispune de el într-o cantitate suficientă. Enumerarea de mai sus arată cu claritate câtde numeroase sunt elementele fundamentale dincare este alcătuită sămânţa de grâu. Cinestimulează adunarea şi ordonarea acestorelemente? Spiritele care monitorizează acestproces de creştere a plantei. Spiritele inferioare auîn grijă un singur câmp de activitate. Ele ghideazăelementul pe care îl monitorizează prin voinţa lor,care devine lege pentru acesta. Spiritele ştiu exactunde se găseşte în pământ elementul respectiv, cecantitate trebuie extrasă de plantă din sol şi cecantitate de !a stele, în ce proporţie şi cum. După ce sămânţa a fost sădită, spiritul suflăasupra câmpului voinţa sa, activând elementulcorespondent şi silindu-1 să intre în mişcare şi să-şiocupe locul cuvenit, în conformitate cu inteligenţasa captivă. După ce şi-au ocupat locul cuvenit îninteriorul plantei, elementele încep să-şi executesarcinile pe care le-au primit, pentru care posedăinteligenţa şi energia necesară, sub forma unorfiinţe asemănătoare unor jnfuzoare. Cinele dintreacestea creează
  • 115. rădăcinile şi canalele interioare ale plantei, altelepătrund în rădăcini, le hrănesc şi le dezvoltă. încontinuare, altele pătrund prin rădăcini şi creeazătulpina, altele lucrează la canalele interioare aleacesteia, la pompe şi valve. Alte fiinţe, mai pure,urcă prin aceste canale şi dau naştere frunzelor.Forma acestora depinde de inteligenţa pe care le-aimprimat-o constructorii lor. Altele, încă şi maipure, creează florile. în sfârşit, cele mai pure dintreele dau naştere fructelor, iar inteligenţele centralespirituale se unesc cu fructul pentru a creaseminţele. Ele se înfăşoară într-un ţesut protectorsuficient de dens pentru ca alte inteligenţe, maipuţin pure, sa nu-1 poată penetra. Când planta s-a copt, ca urmare a tuturor acestoractivităţi concertate, spiritul care a lucrat pe acestcâmp îşi încheie munca, lăsând restul pe seamaoamenilor. Mai există totuşi anumite spirite alenaturii care continuă să lucreze, permiţând disoluţiaviitoare a acelor părţi ale plantei care nu aparţinfructului, pentru ca elementele lor să poată fifolosite pentru recolta următoare. Acestea sunt spiritele care controlează câmpurileşi toate speciile de plante. Fiecare spiritmonitorizează câte o specie particulară de plante,într-un loc dat, având datoria să aibă grijă deaceste plante, care trebuie să aibă aceleaşicaracteristici şi forme. Cea mai mică neglijenţă din partea acestui spiritva avea drept consecinţă compromiterea recoltei.Acest lucru se întâmplă destul de frecvent, căciaceste spirite nu au o voinţă captivă, ci liberă, lucrunecesar, căci nu poţi evolua dacă ai o voinţă captivă.Atunci când oamenii fac greşeli mari şi trebuiedisciplinaţi prin compromiterea recoltelor, spiriteleguvernatoare nu au altceva de făcut decât să leîncredinţeze recoltele unor asemenea spiriteneglijente. Acestea nu reuşesc să atragă elementeleeliberate ale sufletului plantei în ordinea corectă; elese ridică imediat în cea de-a doua regiuneatmosferică şi se unesc aici cu spiritele naturii,provocând furtuni şi vreme
  • 116. urâtă, care contribuie şi ele la compromiterearecoltelor. Pentru ca aceste acţiuni neautorizate să nu sepetreacă haotic, există spirite superioare caremonitorizează activitatea celor inferioare şisupraveghează zone mult mai întinse (nu un simplucâmp). Plastic vorbind, ele ar putea fi comparatecu un mare proprietar de terenuri, care angajeazănumeroşi administratori şi lucrători agricoli, şi careştie foarte bine ordinea în care trebuie efectuatelucrările. El împarte sarcinile pe lucrători, astfelîncât fiecare ştie ce trebuie să facă la locul său demuncă. Proprietarul îi supraveghează pe toţi şi ledistribuie sarcini în funcţie de capacităţile fiecăruia.Spiritele responsabile de anumite districte nuinterferează niciodată cu activitatea spiritelorvecine. La rândul lor, ele au un spirit superior, caresupraveghează o întreagă ţară, punând ordine lanivelul întregii administraţii. Numai spiritele din atreia regiune atmosferică pot atinge acest rang.Mai multe ţărişoare alcătuiesc un regat, care esteguvernat de un înger princiar. Dar mai presus de toţise află Prinţul Prinţilor, care deţine controlul asupratuturor regatelor şi asupra tuturor elementelorindividuale, lucru pe care nici un spirit nu l-arputea face singur. De aceea, se poate spune căafirmaţia potrivit căreia: „Ochii Domnului văd totce se petrece" este cât se poate de corectă. 45. Mineralel-atribute Regatul plantelor este o zonă de tranziţie întreregatul mineral şi eterul care coboară din spaţiulcosmic (fiind energia emanată de constelaţii) subformă de rouă care hrăneşte regatul animalelor.
  • 117. în esenţă, nici regatul plantelor nici cel mineralnu există într-o formă absolut pură, căci eleinterferează cu regatul animal. Orice mineral estealcătuit din diferite specii de infuzoare, formate larândul lor din elemente de inteligenţă psihicăindividuale. Cei care dispun de o cantitate cât demică de înţelepciune spirituală vor înţelege imediatcare sunt elementele de inteligenţă din minerale şiplante. Este suficient să privim atributele mineralului sauplantei respective; acestea corespund elementelorfundamentale. Fiecare dintre acestea este unic, şideci este înzestrat cu o inteligenţă individuală,servind unui scop precis. Pentru constituireamineralului, diferitele elemente care îl alcătuiesctrebuie să se unească în ordinea cuvenită. Spreexemplu, dacă analizăm o bucată de fier şiconstatăm care sunt atributele individuale aleacestui metal, ne putem da seama care suntelementele necesare pentru structurarea acestuimineral. Fierul este greu, iar greutatea esteprovocată de un element subtil, care se ridică lasuprafaţă din adâncurile Pământului (este unelement teluric). De aceea, forţa lui trageîntotdeauna în direcţia pe care o cunoaşte şi în carea fost nevoit să stea în captivitate o lungă perioadăde timp, chiar dacă acum este legat de acest metal.Direcţia greutăţii în acest element este sinonimă cuatracţia iubirii, aşa cum este înţeleasă ea în lumeaelementelor inferioare. Putem remarca în continuare duritatea fierului.Acest atribut specific ascunde un alt tip deinteligenţă, extrem de egoistă, care împiedicaapropierea fierului de vecinii săi. Este evident că şiacest element provine din lumea inferioară. Mai departe, constatăm că fierul este plastic,ceea ce denotă deja o inteligenţă psihicăsuperioară, o acceptare născută din smerenie. Deaceea, acest atribut este mai puternic decât primeledouă. Ele nu pierd totuşi nimic din caracterul lor înprezenţa acestuia, dar sunt nevoite să acţioneze înfuncţie de el. Aşa se explică de ce fierul devine încăşi mai uşor de modelat dacă este încălzit la roşu.
  • 118. Această stare corespunde umilinţei. Cu câtvoinţa şi smerenia fierului sunt testate maiputernic prin intermediul focului, cu atât maimult se amplifică ele. Şi acest element provinetot din lumea inferioară, dar face deja parte dincategoria elementelor mai evoluate, căci aînvăţat deja să asculte. Un alt atribut distinctiv al fierului estecapacitatea de disoluţie. După cum se ştie, fierulpoate fi dizolvat în acid sau poate fi topit lacăldură. Acest element conţine în elinteligenţa libertăţii. Dacă descoperă şansa de ase elibera, el atrage după sine pe toateelementele de care am vorbit anterior. Prinnatura sa, acest element corespunde forţeicentrifuge, adică tendinţei de a se dilata la infinit(dacă nu ar avea propria sa limitare). Pentru a împiedica această dilatare la infinit,trebuie să existe un alt atribut: o inteligenţăsubtilă care să manifeste o perseverenţă deneclintit. Această forţă are întotdeauna tendinţasă se retragă în sine, având aşadar o direcţieopusă celei amintite anterior. Acest atribut îllimitează pe cel care tinde către expansiune, şiinvers. Este numit forţa centripetă. Mai putem observa şi un alt atribut al acestuimetal: lipsa de efort cu care se înroşeşte la foc.Această reacţie este provocată de mâniainerentă fierului, care se află de obicei într-ostare latentă. Dacă este stimulată, ea devoreazătoate celelalte elemente şi le aduce la nivelulsău. Toate atributele descrise până acum provindin lumea inferioară (telurică, sau de jos),neputând niciodată alcătui, prin ele însele, fierulpropriu-zis. Apariţia metalului nu devine posibilădecât prin adăugarea atributelor celeste, mainobile, provenite de la stele. Cum pot firecunoscute acestea? Dacă este frecat, fierul emană un miros acid,metalic. Acest miros este un element înzestratcu inteligenţă care manifestă deja iubireaactivă, la fel cum aerul vital este prezent în toţiacizii şi în oxigenul gazos. Viaţa nu este altceva,din perspectiva spirituală, decât iubire pură.Acest element
  • 119. reprezintă principiul care uneşte celelalte atribute alefierului. El nu numai că pătrunde în întregime bucatade fier, dar chiar o înconjoară pe aceasta cu unbalon de oxigen. Aşa se explică apariţia mirosuluispecific. Un alt atribut al acestui metal este marea sadorinţă de a accepta electricitatea. Cauza esteinteligenţa mobilităţii, care îi amplifică dorinţapentru unificare socială. Acest element nu se aflăsub restricţie, ca cele precedente, pătrunzând şiînconjurând întregul metal. Întrucât sunt totuşiînrudite, el va face efortul constant să le elibereze şisă şi le atribuie. De regulă, acest atribut se manifestă sub formăde rugină, care în timp cuprinde şi dizolvă întregulbloc de fier. în sine, rugina nu este tot una cuelementul electric, care rămâne de-a pururi liber,ci se referă la celelalte atribute, înrudite cu acesta şicare fac eforturi să devină la fel de libere ca el. Esteevident că şi acest atribut provine tot din lumeacelestă. Atributul matern al fierului este luciul său şiculoarea alb-cenuşie. Acest element poartă în sinecalitatea „stării de pace". Starea de pace estesinonimă cu starea de echilibru, singura carepermite obţinerea unei suprafeţe netede, capabilăsă recepteze lumina, la fel ca o oglindă. Acestelement este caracteristic fierului în orice stare s-ar afla acesta, dar nu este ferm asociat cu el.Atributul devine una cu fierul numai dacă suprafaţaacestuia este curăţată, netezită şi şlefuită. Dacăparticulele suprafeţei, care ating o stare de odihnăperfectă prin şlefuire, sunt zgâriate sau corodate,atributul dispare imediat în zona respectivă.Sufletul nu este receptiv la lumină decât dacă intrăîn starea de pace specifică spiritului (trebuie săprecizăm că natura spiritului este tocmai aceastăstare de pace). Aşa se explică de ce înţelepţii dealtădată nu le urau celor decedaţi altceva decâtpace şi lumină.
  • 120. 46 & 47. Structura elementelor de inteligenţa la fiinţele vii Dacă fierul este bătut cu ciocanul, el devine elastic. Această elasticitate reprezintă un alt atribut celest, fiind identică cu puterea voinţei care corespunde ordinii divine şi care nu se schimbă de pe o zi pe alta. Dacă această voinţă este deviată de la sensul ei original, ea revine imediat la acesta. Această forţă specifică este foarte răspândită în sfera inferioară a atmosferei, penetrând practic toţi atomii de aer. Aşa se face că aerul are o elasticitate maximă. Deşi este vorba de o putere celestă (provenităde la stele), ea pătrunde întregul glob pământesc,justificând toate mişcările care se produc îninteriorul şi asupra acestuia. Ea reprezintăprincipiul care generează mişcarea şielasticitatea tutu-■ ror corpurilor. Singurulelement care o anihilează este focul, dar numaideoarece acesta dă naştere unei activităţi excesivde intense - nu poate fi vorba în nici un caz de odispariţie a acestei puteri extrem de importantă.Fierul incandescent pare să-şi piardă aceastăputere, dar ea revine de îndată ce metalul serăceşte, fiind din nou lovit cu ciocanul. Acest element este asociat cu lumina, fiind alcătuit din atomi luminoşi. El ia forma unor bule transparente, extrem de mici, care pătrund prin toţi porii materiei. Dacă aceşti pori sunt închişi (aşa cum se întâmplă în cazul fierului lovit cu ciocanul), bulele nu mai pot scăpa, fâcându-şi cunoscută prezenţa atotputernică atunci când fierul este îndoit. Tija de metal îndoită revine imediat la forma sa iniţială. Unii oamenii de ştiinţă au numit aceşti atomi de lumină: „monade eterice luminoase15". Denumirea este corectă, căci 5 N.Tr. în epoca modernă, aceşti atomi au fost descoperiţi de ştiinţă şi numiţi „fotoni".
  • 121. termenul de „monadă" înseamnă „unul singur deacest fel", întrucât elementul elasticităţii se naştedin lumină, el este cu totul special, mai ales în sferaintelectuală. El adoră starea de spirit împăcată, pecare o caută cu perseverenţă. Având în vedere căînsăşi natura sa include principiul stării de pace,orice restricţie adusă acestei stări îl determină săîncerce să revină la starea de pace anterioară. Deaceea, atunci când este scos din echilibrul său, elexercită o forţă motivaţională maximă, căreia nimicnu-i poate opune rezistenţă. Mai există şi un alt element, înzestrat cu un alttip de inteligenţă, în acest metal. El nu opereazănumai la nivelul fierului, ci şi al plantelor şianimalelor, ceea ce reprezintă un nou argumentcare atestă faptul că fierul nu este un corp mort,căci dacă este stimulat corect, el dezvăluie aceeaşiputere inteligentă care se manifestă şi în cazulanimalelor. In ce constă însă acest element? Este vorba de oscânteie minusculă de lumină, situată în centrul buleide care vorbeam anterior. Această scânteiereprezintă o inteligenţă cu o mare putere de voinţă,care rămâne într-o stare latentă în închisoarea eiatâta vreme cât nu este stimulată printr-o loviturăsau prin presiune. Dacă bula este supusă însă uneipresiuni, ea răspunde din interior cu o forţă egală,presând pereţii bulei, la fel cum presează aerulpereţii unui balon. Dacă presiunea sau loviturasunt de mici proporţii, ea răspunde printr-ovibraţie uşoară, care generează un sunet. Dacăpresiunea sau lovitura sunt foarte puternice, earăspunde cu o mare forţă, care spulberă pereţiiînchisorii în care este ţinută, şi devine vizibilă ca oscânteie de foc. De altfel, focul stimulează acestelement, care devine absolut activ, distrugând tot ceatinge în cale. Acum, că am analizat toate elementele şiatributele specifice acestui metal, dar care suntprezente în egală măsură şi în regatul vegetal şi încel animal, credem că am demonstrat faptul că viaţaanimală există inclusiv în regatul mineral.Explicaţia este simplă: inteligenţele individuale sunt
  • 122. întotdeauna aceleaşi, indiferent dacă operează încadrul mineralelor, al plantelor sau al animalelor,cu o singură diferenţă - în cazul mineralelor,numărul de combinaţii ale acestor inteligenţe estefoarte limitat, în timp ce în cazul plantelor, darmai ales al animalelor, numărul şicomplexitatea lor creşte proporţional. Astfel, un mineral este alcătuit din 8-20 deinteligenţe, în timp ce există plante care dispun decâteva mii de asemenea principii inteligente, iarunele animale au în structura lor chiar câtevamilioane. Cât despre fiinţele umane, acesteadispun de un număr atât de mare de principiiinteligente, provenite deopotrivă de la stele şi de laatomii Pământului, încât acesta nici nu pot fi practicnumărate. Viaţa animală nu este cu desăvârşire absentă dinregatul mineral, căci orice obiect din acest regat estealcătuit dintr-un număr mai mic sau mai mare deprincipii inteligente, care apar în faţa ochiuluispiritual ca nişte forme de animale vii (forme viiînzestrate cu inteligenţă). Dacă aţi avea un microscop care ar putea mări deşase milioane de ori, aţi descoperi într-o singurăpicătură de apă un mare număr de forme animale.Toate acestea sunt înzestrate cu inteligenţeindividuale, tratându-se reciproc cu ostilitate,luptându-se una cu cealaltă, şi chiar distrugându-sereciproc. în locul celor distruse iau însă naştere aleforme, care le integrează pe cele vechi,consumându-le. Când o asemenea formă atingestarea de saţietate, ea cade la fundul apei,odihnindu-se. După ce majoritatea acestor forme coboară lafund, ele se asociază, creând un fel de masăamorfă, care pare materie moartă, dar care nureprezintă altceva decât o multitudine de inteligenţecapturate care, dacă se vor dizolva din nou, potprinde din nou viaţă în forme noi. Aceastăactivitate este realizată de spiritele naturii, desprecare am mai vorbit atunci când am descrisactivităţile din regatul vegetal. Am afirmat că în regatul mineral, al metalelor sau al
  • 123. pământulşi Lunamateriei, există 10-20 de inteligenţe care operează,în timp ce în regatul vegetal numărul acestora estede ordinul miilor, iar în regatul animal de ordinulmilioanelor, şi chiar al milioanelor de milioane. Incazul oamenilor, numărul acestor principiiinteligente este practic infinit. Vom explica aceastăstare de fapt prin câteva exemple comparative. Fierul poate fi încălzit până la incandescenţă şi forjat, astfel încât partea din faţă poate fi desprinsă şi lipită la spate. Oricâte schimbări i-am aduce, fierul rămâne însă fier, la fel ca şi înainte de schimbări. La fel se petrec lucrurile şi în cazul celorlalte metale. Pietrele sunt ceva mai apropiate de lumea plantelor, fiind înzestrate cu mai multe principii vii decât metalele. Cu cât sunt mai simple, cu atât mai nobile şi mai numeroase sunt principiile din care sunt alcătuite ele. De aceea, dacă sunt distruse, pietrele nu mai pot reveni la starea lor iniţială. Materia lor nu se schimbă dacă o piatră mare este spartă în mai multe bucăţi mici, dar acestea nu mai pot fi unite în aceeaşi masă materială, aşa cum se întâmplă cu metalele supuse focului, căci focul schimbă natura pietrelor. Explicaţia are legătură cu numărul principiilor inteligente, care este mult mai mare în cazul pietrelor decât în cel al metalelor. Dacă ordinea în care sunt distribuite aceste inteligenţe este schimbată prin eliberarea câtorva dintre ele, materia din care este alcătuită piatra se schimbă. Să luăm spre exemplu o piatră de calcar în stare brută. Prin ardere, aceasta se transformă în var. în starea sa iniţială, calcarul poate rămâne în apă mii de ani fără a se dizolva; dimpotrivă, el devine tot mai dur, căci în apă există şi alte principii care se unesc cu el. Dacă amestecăm însă varul cu apa, acesta se va dizolva şi se va transforma în numai câteva minute într-o pastă albă. Ce s-a întâmplat? Prin ardere, o parte din elementele sale constitutive au scăpat; este vorba chiar de acele elemente care dădeau calcarului densitatea şi duritatea sa. Când varul este amestecat cu apă, el pierde noi
  • 124. elemente, iar cele care rămân îşi pierd astfelcoerenţa, se destramă, şi varul se transformă înpastă. Prin uscarea acestei paste, o parte dinelementele eliberate revin în structura varului, careîşi redobândeşte o parte din soliditatea iniţială,putând fi folosit în construcţii ca liant. Acest exemplu demonstrează că pietrele nu pot fisupuse schimbării la fel ca metalele, fără a-şipierde atributele iniţiale. Acelaşi principiu seaplică, într-o măsură chiar mai mare, cleiului. Dacăeste încălzit, el îşi pierde complet atributeleiniţiale. Să analizăm acum o plantă obişnuită. Cât dediferit se comportă ea! Ordinea în care suntdistribuite elementele ei este atât de fermă încâtnimic nu mai poate fi schimbat, nici măcar unsingur atom, fără a distruge natura iniţială a plantei.Chiar şi în cele mai simple plante, structuraelementelor este foarte bine ordonată, în timp ce înregatul mineral elementele sunt separate şi divizate. Să luăm spre exemplu un muşchi sau o ciupercăce cresc de pe o zi pe alta. Elementele carealcătuiesc rădăcina nu pot da naştere tulpinei. Dupăcum se vede, chiar şi la nivelul rădăcinii există oordine bine stabilită, care nu poate fi încălcată. Depildă, dacă un principiu subtil orientat către sud şi-arschimba direcţia către nord, această schimbare arprovoca un haos atât de mare încât planta ar pieri. Aşa se explică de ce atunci când resădesccopacii, grădinarii observă întotdeauna cu atenţiedirecţia în care sunt orientate rădăcinile şiramurile. Dacă schimbă această orientare, copaculva creşte fie foarte greu, fie nu va creşte deloc, căciexistă o mare diferenţă între elementele orientatecătre nord şi cele orientate către sud. Cele maisensibile în această direcţie sunt coniferele. Dacănu sunt resădite în aceeaşi direcţie, acestea seveştejesc şi mor. Acelaşi lucru se petrece cumlădiţele altoite. O mlădiţă luată din partea denord a unei plante şi altoită în partea de sud a uneialte plante nu va creşte, căci principiile care staula baza ei nu sunt
  • 125. aceleaşi. Chiar şi cea mai mică parte a unei frunze arepropriile ei principii active; deşi ea se află într-orelaţie foarte strânsă cu vecinele sale, nu estevorba de o identitate. Ordinea pe care trebuie săo respecte aceste principii este atât de complexăîncât nici un om nu ar putea-o înţelege complet.Cu cât te apropii mai mult de extremităţile uneiplante, cu atât mai mare este numărulprincipiilor inteligente şi cu atât mai imuabilădevine ordinea la care sunt supuse acestea. Pede altă parte, această ordine nu este încăfoarte fermă în mlădiţele copacilor tineri, ceeace permite altoirea acestora. Dacă o ordine atât de imuabilă existăprintre plante, pentru a le permite să fie ceeace sunt - respectiv nişte instituţii necesarepentru eliberarea inteligenţelor astrale - vă puteţiimagina cât de strictă trebuie să fie ordinea lacare sunt supuse principiile în lumea animală. 48, Hotare între regatele naturii Nici până în ziua de azi oamenii de ştiinţă nuau reuşit să stabilească limita de la caremineralele trec în lumea vegetală, iar planteleîn cea animală. Care este ultima plantă pe scalaevoluţiei, cea mai completă între toate, dincolode care nu se mai poate dezvolta nici o altăplantă? La fel, unde începe evoluţia animalelor?Care este cel mai incomplet animal între toate? La suprafaţa Pământului cresc destuleplante care seamănă mai degrabă cu nişteanimale. Invers, există animale care seamănămai degrabă cu plantele. Există şi minerale careaduc mai mult cu plantele decât cu pietrele, şiinvers. Numeroase animale au extremităţi careaduc cu cele ale plantelor, şi plante care poţi săjuri că sunt nişte animale.
  • 126. Trebuie să înţelegeţi că hotarele între cele trei lumi nu pot fi stabilite cu precizie, cu atât mai mult cu cât există numeroase specii de plante şi de animale care nu sunt cunoscute aproape deloc astăzi, întrucât trăiesc pe fundul oceanelor. Spre exemplu, nu s-a stabilit încă cu certitudine cui aparţin coralii: aparţin lumii minerale, vegetale sau animale? Oamenii de ştiinţă competenţi ştiu însă că aceştia sunt alcătuiţi dintr- o specie de viermi foarte mici, care se unesc unii cu ceilalţi şi dau naştere unei crenguţe de coral. Aceşti viermişori sunt animale. Când se întăresc, masa lor devine însă la fel de fermă ca şi cea a pietrelor preţioase. Pe de altă parte, forma care se dezvoltă gradat prin unirea acestor crenguţe aduce cu un copăcel desfrunzit, cu numeroase ramuri. Rezultă un conglomerat de animale din care rezultă o masă asemănătoare unui mineral, cu o formă de plantă. în apa oceanelor există o multitudine de animalemai mari sau mai mici care aparţin în mod evidenttuturor celor trei regate, într-o măsură chiar maimare decât coralii. Să luăm spre exemplu caracatiţa.Fără nici o îndoială, aceasta este cel mai mareanimal de pe Terra; la maturitate, ea măsoară 850de metri în lungime şi aproximativ 170 de metri înlăţime şi grosime. Acest animal nu are o formăparticulară; când se ridică din când în când lasuprafaţa oceanului, forma ei seamănă cu o insulăpustie, pe care poate creşte uneori o vegetaţieabundentă. Muşchii, algele şi alte formaţiuni marinecresc uneori pe spatele ei, la care se adaugă şi alteformaţiuni roşii, asemănătoare unor pietre ponce,pe care le elimină caracatiţa şi care plutescdeasupra apei, în jurul ei. în aparenţă, acest animal seamănă cu o plantă şicu un mineral. Când o navă mai mică se loveştede spatele giganticului animal, acesta se scufundăimediat şi ridică nişte braţe de un alb strălucitor, cuo lungime de 51 de metri, asemănătoare unortrompe de elefant, cu care prinde nava, pe care oînghite cu gura sa imensă. Stomacul ei posedă o
  • 127. putere digestivă căreia nu-i poate rezista nimic, nicichiar pietrele, metalele sau lemnul. Caracatiţaconsumă absolut totul; nimic nu rămâne nedigerat,nici chiar cea mai mică particulă. Acest lucruexplică de ce pe spinarea ei cresc atâţia paraziţi denatură vegetală sau minerală. Se pune o întrebare naturală: cărui regat îiaparţine acest animal? Forma ei pare aceea a unuimineral, semănând cu o bucată de pământ. întrucâtpe spinarea ei cresc mai multe tipuri de plante, eapoate fi considerată o plantă oceanică (există şiplante carnivore). Unui om raţional i-ar fi foarte dificil să plasezeaceastă creatură într-un regat anumit. Ce să maivorbim de dificultatea pe care ar avea-o un om deştiinţă de a plasa Pământul însuşi într-o categoriesau alta! întrucât produce pe suprafaţa sa omultitudine de minerale, el poate fi considerat cafăcând parte din regatul mineral. Nu este maipuţin adevărat că din el se nasc o sumedenie deplante, deci nu ar fi greşit să fie considerat cafăcând parte din regatul vegetal. Putem aplicaacelaşi raţionament şi pentru încadrarea lui înregatul animal, căci viaţa animală abundă pesuprafaţa lui. In realitate, nu există o demarcaţie clară întreregatul mineral, cel vegetal şi cel animal. Nu existădecât un singur regat, care este lumea fiinţelor vii,cu formele lor diferite. în esenţă, fiecare fiinţă vieeste un animal, nu un mineral sau o plantă. Aşa seexplică dificultatea de a trasa o linie de demarcaţieîntre cele trei regate. Singurele linii de demarcaţiesunt cele care separă nivelele de evoluţie alefiinţelor.
  • 128. 49* Influenţa spiritelor asupra sufletului animai Dezvoltarea corpului Am afirmat de mai multe ori că spiritele din regatul mineral şi din cel al plantelor aranjează principiile inteligente In ordinea corectă, dând naştere unor fiinţe complete prin conectarea principiilor telurice cu cele stelare. Nu ne mai rămâne decât să studiem formarea sau tranziţia sufletului din lumile precedente în regatul animal şi în ce constă influenţa spiritelor asupra acestui proces. în orice animal este prezent - într-o oarecaremăsură - un suflet dezvoltat, activat de aşa-numitulspirit vita!16 care îl înconjoară, făcând legăturaîntre el şi corpul său grosier. Acesta esteelementul care desparte regatul animal de celvegetal, şi cu atât mai mult de cel mineral.Animalul dispune acum de un suflet liber, întimp ce sufletul vegetal şi cel mineral suntîncă foarte divizate şi întrepătrunse cu materia, lafel cum spiritul vinului este divizat între boabelestrugurelui. Dar unde se ascunde acest principiuspiritual? în cazul strugurelui, spiritul vinului esteîncă foarte divizat şi nu poate manifesta efectulcare îi este specific, căci el se ascunde printremii de alte asemenea principii eterice. Dacă esteadunat de la mai mulţi struguri şi extras prindistilare, el reuşeşte sâ-şi manifeste plenarputerea. Cam la fel se petrec lucrurile şi cu sufletul animal. Acesta este alcătuit dintr-o multitudine de principii eterice substanţiale care reprezintă în sine fiinţe inteligente, şt cu cât acestea sunt mai numeroase, cu atât mai complexă este fiinţa pe care o alcătuiesc. Când două animale de sexe diferite se angrenează într-un act de procreaţie, spiritele atrag aceste 6 ti.Tr. în literatura spirituală, acest înveliş este cunoscut sub denumirea de corp vital sau eteric.
  • 129. elemente sufleteşti sau psihice în interiorulorganelor sexuale şi le închid, chiar în momentulprocreaţiei, într-un înveliş material subţire (un felde piele). în interiorul acestui înveliş, sufletuldevine activ şi începe să îşi ordoneze elementele, înfuncţie de inteligenţa de care dispune. Când sufletul şi-a pus elementele în ordine înacest prim înveliş, spiritele au grijă ca el săprimească o hrană corespunzătoare, prin organelecare se dezvoltă în pântecul matern, clădind astfelviitorul corp fizic. Evident, sufletul îşi creeazăsingur corpul, sub supravegherea constantă aspiritelor. Dezvoltarea corpului se realizează astfel: maiîntâi, sufletul eteric substanţial trebuie să-şi pună înordine elementele psihice (înzestrate cuinteligenţă); cu alte cuvinte, aceste inteligenţe searanjează în ordinea cuvenită, în acord cu legeaasimilării care le este inerentă. De altfel, fiecaredin aceste elemente eterice, care acum devinaproape fizice, poartă în sine o idee completă carese materializează într-o formă particulară; în timpulperioadei de formare a noii fiinţe, aceste atribute alesufletului sunt transferate corpului fizic. Când estepe deplin dezvoltat, corpul nu reprezintă altcevadecât forma specifică a sufletului care a pătruns înpântecul animalului în momentul procreării. Cândforma din pântecul matern este completdezvoltată, şi dacă ea a fost constituită corect,sufletul se poate odihni o vreme, timp în care corpulcontinuă să se dezvolte de la sine, prin intermediulhranei pe care o primeşte de la mama sa.Următoarea activitate a sufletului va avea loc lanivelul organelor interne. Inima noii creaturi îşi începe bătăile, fluidele îşiîncep circulaţia internă, iar stomacul acceptă hranaingerată. Când organele interne încep săfuncţioneze, fătul devine viu în pântecul matern. După formarea tuturor organelor şi a sistemuluinervos, inclusiv după apariţia corpului vital (asociatcu sufletul) ca urmare a unui proces defermentare electromagnetică,
  • 130. spiritele guvernatoare se întorc şi slăbesclegăturile dintre făt şi pântecul matern,eliberând astfel noua fiinţă. După naştere, puiul de animal trebuie hrănito vreme tot de trupul mamei. Astfel, mamifereleîşi alăptează puii, în timp ce alte animale eliminăanumite secreţii. Amfibiile secretă în apă sau lasol anumite mucilagii, din sfârcuri sau pe gură.Corpul puiului continuă astfel să se dezvolte,devenind treptat capabil să se hrănească singur. începând din acest moment, sufletul caresălăşluieşte în interiorul trupului începe sătransforme elementele materiale ale corpului înelemente substanţiale corespondente17, subdirecta coordonare a spiritelor guvernatoare. Intimpul vieţii, elementele se dezvoltă, conducândIa o viaţă sufletească mai bogată (sau altfel spus,la o îmbogăţire a sufletului). Când sufletulatinge nivelul maxim de dezvoltare, el începe săîşi neglijeze din ce în ce mai mult corpul fizic. Astfel neglijat, corpul începe să se ofileascădin ce în ce mai tare, până când devine oadevărată povară pentru suflet, nemaiputând să-şi îndeplinească sarcinile pentru care a fostcreat. Prin intermediul corpului vital, el îiprovoacă sufletului durere. Deşi neplăcute,aceste dureri contribuie decisiv la desprindereasufletului de corpul său. Odată eliberat, sufletuleste capturat din nou de spiritele guvernatoare şiaşezat pe un nivel animal superior, care este cumult mai complicat decât cel precedent. Pe noulnivel, sufletul devine din nou activ, în manieradescrisă anterior. Elementele corpului părăsit de suflet sunt dizolvate, căci 17 ti.Tr. De remarcat că in limbajul iui Lorber, termenul de „substanţial" are o conotaţie diferită de cea pe care i-o atribuim noi in mod normai Diferenţa dintre „material" şi „substanţial" echivalează cu ceea ce literatura spirituală clasică descrie ca fiind „materie fizică", supusă într-o mai mare măsură proceselor de transformare (deci mai efemeră), şi „materia subtilă (astrală)", practic indestructibilă (sau oricum, mult mai durabilă). Din aceasta din urmă este alcătuit sufletul.
  • 131. ele nu au fost nici o clipă predestinateindependenţei, ci au fost adunate de suflet numaipentru a-i îndeplini misiunea. După disoluţie,elementele sunt aranjate într-o anumită ordine,alcătuind un nou psihic feminin, pe nivelul superiorde evoluţie al animalului. Cât despre psihicul pecare l-am descris până acum (de pe nivelulinferior), acesta a fost un psihic masculin. Ce se întâmplă însă cu elementele trupurilorfeminine care intră în disoluţie? Acestea se unesc cuelementele masculine, căpătând astfel capacitateade a da naştere pe noul nivel atât unor fiinţemasculine, cât şi unor fiinţe feminine. Dacă mamanu ar avea această capacitate, cum ar putea da eanaştere unor pui de sexe diferite? Toate acestelegităţi fac parte din ordinea inerentă sufletului,care îşi ordonează elementele inteligente înconformitate cu Legea Asimilării. 5U Infhienţek spiritelor în timpul procreării umane Nu există diferenţe prea mari între procreareaanimalelor şi cea umană. Pentru ca un om nou să sepoată naşte, sufletul lui trebuie să fie deja completstructurat. Altfel spus, el trebuie să unească toateelementele substanţiale corespondente, oriunde arfi dispersate acestea în univers. Înainte deprocreaţie, elementele substanţiale sunt amestecate,sufletul fiind ca un ghem care trebuie descâlcitpentru a putea primi o formă bine definită. Aceastădescâlcire începe odată cu actul procreaţiei, acestafiind momentul în care sufletul-ghem este plasat înpântecul matern şi în care el îşi începedezvoltarea. In interiorul acestui înveliş, inteligenţelecorespondente se apropie una de alta şi formeazăun tot integrat. Spiritele le
  • 132. hrănesc cu lumina necesară, pentru a-şi puteaîndeplini sarcina. în această lumină, inteligenţelesubstanţiale specifice se recunosc reciproc, sesepară, iar cele corespondente se unesc. Toateaceste fenomene se petrec prin voinţa fermă aspiritelor guvernatoare (cele pe care voi le numiţispirite păzitoare). îngerii şi îngerii superiori îşiexercită şi ei influenţa. Orice om are cel puţin treispirite păzitoare, la care se adaugă doi îngeri şi unînger superior; deasupra tuturor mai există un alşaptelea, pe Care îl cunoaşteţi foarte bine. Din momentul procreării, aceste spirite şi îngeripăzitori îşi ocupă locul firesc în jurul noului suflet,ocupându-se în permanenţă de dezvoltareaordonată a acestuia. După ce sufletul atinge forma sa umană,pântecul matern îi furnizează elementelecorespondente de care are nevoie. Acesteacontribuie la unirea mai profundă a inteligenţelorsufletului. Pântecul matern asigură apoi alteelemente, necesare pentru formarea sistemuluinervos al fătului. Mervii sunt nişte fibre de caresufletul se foloseşte pentru legătura cu trupul. Dupăîndeplinirea acestor sarcini, el se ocupă deformarea organelor interne, care sunt conectateapoi le principalii nervi. Majoritatea nervilor se intersectează la nivelulcapului, îndeosebi în partea din spate a acestuia,care corespunde şi capului sufletului. De aceea,formarea organelor interne începe întotdeauna cuformarea capului. Acesta descrie cel mai binesufletul, a cărui inteligenţă este concentrată înîntregime la acest nivel. Şi întrucât inteligenţa seoglindeşte cel mai bine în ochi, ea poate firecunoscută cu uşurinţă aici. Toate emanaţiileinteligenţelor individuale ale sufletului trec prinochi, căruia le conferă puterea naturală a vederii.Această putere le permite ochilor să formezeîntreaga lume exterioară în interiorul lor. După ce sufletul şi-a încheiat această etapă adezvoltării, cu ajutorul spiritelor, el primeşte noielemente, necesare Pentru formarea muşchilor,tendoanelor, venelor şi oaselor.
  • 133. Dacă spiritele nu supervizează acest proces,indicând elementelor inteligente direcţia şi structuraIn care trebuie să se aranjeze, sarcina poate evoluaîntr-o manieră nedorită. Dacă femeia purtătoare seaflă în iad, datorită gândurilor şi sentimentelor pecare le cultivă, spiritele Mele bune şi îngerii Mei nuo pot urma acolo, şi ea pierde sarcina. De aceea,orice femeie însărcinată trebuie să urmărească săfie cât mai virtuoasă cu putinţă. 52. (Dezvoltarea fătului uman După ce sufletul şi-a creat cartilagiile, muşchii,oasele şi venele, el trece la construireaextremităţilor, folosindu-se de elementele specificeacestora. în final, el se retrage în interiorulorganelor interne şt pune în mişcare muşchii şiinima. Organele îşi încep astfel pentru prima datăactivitatea, producând propriile lor fluide, care suntla fel de curate ca şi apa. Urmează apoi activareasplinei, care începe să producă sânge. Fluidul vitaleste condus către compartimentele inimii, de undeeste pompat către organe. După ce sângele şi-a încheiat primul ciclu esteactivat stomacul, care contribuie la fermentareamai puternică a fluidelor pe care le conţine deja.Procesul conduce la separarea elementelor nobilede cele grosiere, care sunt eliminate pe calenaturală în sacul amniotic. Putem spune acum căfătul este într-adevăr viu din punct de vedere fizic înpântecul mamei sale. După trei luni de la acest moment, inimasufletului a crescut suficient de mult şi a devenitsuficient de fermă pentru a putea primi un spiritetern, care este plasat în interiorul inimii de cătreun înger, într-un înveliş alcătuit din şapte straturi.Nu este vorba în nici un caz de un înveliş material,ci
  • 134. de unul pur spiritual, mult mai puternic şi maidurabil decât cel material. După ce spiritul a fost plasat în inima sufletului- lucru care se poate întâmpla mai curând în cazulanumitor copii, mai târziu în cazul altora, şi înanumite situaţii la numai trei zile înainte de naştere- trupul începe să se maturizeze rapid, iar la scurttimp are loc naşterea. în acest moment este pus înmişcare ultimul organ rămas inactiv: plămânii. Cufiecare suflu, copilul inspiră o mare cantitate deelemente vitale, absolut necesare pentru formareacorpului său vital şi pentru fortificarea sufletului,adică a fiinţei sale substanţiale. Alimentaţiacorporală îi permite să asimileze alte elemente şiinteligenţe vitale, care continuă să fie aranjate într-omanieră ordonată de către spiritele benefice care seocupă de această sferă de activitate. Acesteinformaţii revelează aşadar sfera spirituală a primeiregiuni atmosferice, cu tot ceea ce conţine şi sepetrece în aceasta. Nu putem oferi o imagine mai completă decâtatât, căci aspectele spirituale nu pot fi descrise cusuficientă claritate în cuvintele voastre, Cine arecapacitatea de a intra în lumea spiritelor se poateconvinge rapid de adevărul celor spuse aici,dobândind astfel o înţelegere mai profundă. 52. Sufletul si spiritul fiinţei umane Sufletul este organul care recepteazănenumăratele idei născute din Sursa Primordială,din care s-a născut chiar el, la fel ca un suflu. Ei estepurtătorul anumitor forme, proporţii şi activităţi.Toate acestea sunt depozitate în el sub formă deseminţe. Măsura exactă a tuturor acestor atributeconduce la formarea unui suflet uman complet.întrucât este alcătuit din
  • 135. numeroase particule de inteligenţă, sufletul este un compus şi poate fi oricând divizat din nou în părţile sale componente. întregul univers este umplut cu ideile divinităţii.Acestea pot fi regăsite în totalitate în fiecaremonadă, evident, la o scară minusculă. Deşi spiritul este lipsit de formă, el este cel caregenerează toate formele. Altfel spus, spiritul nu sepoate manifesta în diferite forme până când nu leproduce el însuşi. Pentru a se putea manifesta, oriceforţă sau energie trebuie să aibă o forţa decontracarare (cu semn opus). Ea nu îşi poatemanifesta efectele într-o manieră vizibilă decâtdacă dispune de acest punct de sprijin. De aceea,spiritul este precum lumina, care, în sine, rămânelumină (îşi păstrează natura) în eternitate. Ea nu vaputea fi observată însă ca lumină atâta vreme câtnu există obiecte pe care să le poată lumina. Soareleeste un bun exemplu în acest sens. Lumina saemană continuu şi este foarte intensă, dar fărăajutorul unor obiecte, ochiul nu i-ar putea percepeprezenţa. într-o noapte fără lună soarele emană totatâta lumină ca şi într-o noapte cu lună, dar înprimul caz, lumina nu găseşte nici un obiect îneterul cosmic, şi de aceea nimeni nu o poate vedea,deşi ea este prezenta. In schimb, dacă luna esteprezentă, lumina soarelui devine imediatperceptibilă, întrucât ea iluminează acest corpceresc. Vă puteţi da seama care sunt efectele spiritualeale luminii în Natură. Atunci când lumina lipseşte(noaptea), tot ceea ce există pe pământ, în aer sauîn apă doarme (zace într-o stare de nemişcare). Inschimb, de îndată ce apare lumina, formele carezăceau ca moarte prind din nou viaţă şi încep săse mişte. Aceeaşi activitate spirituală a luminiidevine şi mai evidentă în cazul în care comparămvara cu iarna. Putem înţelege astfel mai bine ce estespiritul: el este lumina care se naşte din propria sacăldură, din eternitate în eternitate. Căldura esteprecum iubirea, iar înţelepciunea este precumlumina. Dacă o fiinţă umană dispune de un sufletcomplet, dar nu şi de lumină, ea nu va manifestanici o activitate
  • 136. sufletească sau trupească. Când sufletul este însă iluminat, el devineactiv, într-o măsură direct proporţională culumina pe care o primeşte. Sufletul unui omredus mintal este la fel de complet ca şi cel alunui savant, dar trupul sufletului său este preaopac şi nu permite luminii să treacă prin el.Scânteia luminoasă care a fost plasată îninteriorul sufletului nu se poate manifesta, căcieste prea comprimată de masa grea de carne.Sufletul unui filosof permite trecerea mult maiuşoară a luminii, căci trupul său a slăbit dincauza studiului intens, care nu mai comprimăscânteia luminoasă. De aceea, primul om esterigid şi inert, în timp ce al doilea nu îşi poategăsi odihna din cauza activităţii sale preaintense. Evident, chiar şi atunci când sufletul esteiluminat complet, nu putem vorbi încă deînţelepciune. Cert este că atunci când luminalipseşte, totul este mort, în timp ce atunci cândsufletul este iluminat, el poate începe să sedezvolte şi să se perfecţioneze. în sine, lumina nu are o formă, dar eacreează toate formele. Lumina se manifestă prinformele pe care le creează. Acestea pot fiseparate sau conectate, iar noile forme pot ficreate într-o mare varietate. Lumina nu poate fiînsă separată; ea penetrează tot ce este capabilsă o recepteze. Cine nu poate primi luminarămâne întunecat şi mort. Credem că nu mai trebuie să insistăm asuprafaptului că noi vorbim aici de lumina eternă şiuniformă, singura care poate produce viaţa; nune referim în nici un caz la lumina fulgerului saua mâniei, care nu generează decât o iluminaredifuză, timp de câteva momente. Aceastălumină aparţine iadului. Există asemenea licăririşi în iad, dar acestea sunt urmate inevitabil deun întuneric chiar mai mare. întrucât am aflat care este diferenţa dintresuflet şi spirit, putem înţelege acum cădatorită durităţii sale, trupul Pământulaparţine sufletului captiv al lui Satan, iar spiritulsău este înlănţuit în cătuşe indestructibile.
  • 137. Sufletul lui Satan Am aflat deja că un suflet poate fi din nou divizat,întrucât este alcătuit din nenumărate particule deinteligenţă. Divizarea sufletului poate conduce fiela disoluţia totală a acestuia, fie la împărţirea lui înanumite părţi componente, care regrupeazăanumite inteligenţe corespondente, pe categorii. Există numeroase exemple ale acestui fenomencare se petrec chiar pe Pământ. Este suficient săprivim metalele, plantele şi animalele pentru aregăsi nenumărate asemenea exemple, căci ele nureprezintă altceva decât manifestări ale unorformaţiuni astrale sau psihice care iau formeparticulare. Ele nu sunt altceva decât imaginimateriale exterioare ale formelor interioare alesufletului, căci o formă exterioară nu poate decât săcorespundă celei interioare. Cu cât puterea internăformatoare este mai mare, cu atât mai clare vor fiefectele exterioare. O asemenea diviziune a sufletului s-a petrecutatunci când a fost creată prima pereche umană,când dintr-un singur suflet au apărut două, căcinicăieri nu se spune că Creatorul a suflat viaţă întrupul Evei, ci doar că Eva s-a născut din Adam,primind un trup şi un suflet. în acest al doilea sufleta fost plasat totuşi un alt spirit nemuritor. Astfel,odată cu crearea primei fiinţe umane, dintr-un suflets-au născut două, care erau totuşi un singur trup şiun singur suflet. Diviziunea sufletului poate firecunoscută cu uşurinţă în cazul copiilor, al cărorsuflet se formează parţial din sufletele părinţilor lor.Asemănarea copiilor cu părinţii lor este cea maibună dovadă în acest sens. Atributele care nuseamănă cu cele ale părinţilor sunt cele care nuprovin de la aceştia. In lumea spirituală, această divizibilitate estemult mai pronunţată şi dă naştere la nenumăratefenomene dintre cele
  • 138. mai ciudate. Gn suflet care nu cunoaşte şi nu arespectat pe pământ Evangheliile apare înlumea spirituală în cele mai variate forme, carepot merge până Ia formele animale, căci întimpul vieţii pe pământ, omul şi-a risipit inutildiferite elemente care erau necesare pentruformarea completă a sufletului său. De aceea,atunci când părăseşte trupul fizic, acesteelemente nu mai sunt prezente în suflet. Odatăpărăsit trupul fizic, sufletul nu mai poate fidecât incomplet. Numeroase suflete care suntînclinate către diverse aspecte senzoriale,atrăgând astfel un număr excesiv de mare deelemente sau atribute pe care nu le pot integra,apar în lumea spirituală sub forma uneimultitudini de aberaţii ciudate, unele dintre elede-a dreptul respingătoare. Dacă o fiinţă umană care trăieşte pepământ are o înclinaţie senzorială excesiv deputernică, aceasta se va revela inclusiv lanivelul sufletului, din cauza abundenţei deelemente inteligente substanţiale pe care acestale atrage. Conform ordinii spirituale, acesteelemente nu aparţin formei umane pure asufletului. La unii oameni, aceste înclinaţiianormale ale sufletului lor pot fi recunoscutechiar în timp ce ei se află în trupul fizic. Suntînsă şi destui oameni la care ele nu pot firecunoscute, căci trupul nu reacţionează la felde uşor la elementele străine cum face sufletul.Asimilarea acestor elemente se face de regulă înprimii ani de viaţă. De multe ori, sufletulmoşteneşte aceste atribute chiar de la părinţiisăi - ca urmare a păcatelor acestora. înasemenea cazuri, atributele sunt vizibile inclusivîn corpul fizic, care este mult mai receptiv înprimii ani de viaţă. Toate aceste informaţii arată că sufletul poate fidivizat din nou în elementele sale, iar acest lucrueste valabil nu numai atunci când el se află într-oformă materială, ci inclusiv atunci când se află înforma sa substanţială şi liberă. Am afirmat maiînainte că întregul Pământ aparţine sufletului luiSatan. Acest lucru este valabil nu numai în ceeace priveşte Pământul, ci s e referă la toatecorpurile cereşti. Sufletul lui Satan este
  • 139. divizat astăzi în nenumărate părţi, care apar subforma acestor corpuri cereşti. Singurul care este indivizibil este spiritul,indiferent dacă este plasat într-un suflet mare sauîntr-unui mic, el rămâne acolo ca o unitate. Deşisufletul lui Lucifer a fost foarte mare cândva, îninteriorul lui nu trăia decât un singur spirit. Acestspirit, care a căzut din propria sa voinţă, nu poatelocui în nenumărate părţi ale fostului său sufletprimordial, acum divizat. Sălaşul său este limitat laun singur corp ceresc, iar acesta este Pământul,planeta pe care locuiţi voi. Toate celelalte corpuri cereşti, deşi reprezintăpărţi integrante din acelaşi suflet, au cel puţinşansa de a nu fi locuite de acest spirit. Aşa seexplică de ce fiinţele umane de pe acele planete saustele, deşi au o natură mai bună decât cea aoamenilor de pe Pământ, nu pot atinge totuşiînălţimea spirituală la care pot ajunge copiiiPământului. în interiorul Spiritului Divin, Pământuleste cel din urmă şi cel mai îndepărtat, dar dacăeste dispus să se schimbe, el poate ajunge celdintâi şi cel mai presus. Acum înţelegeţi de ce Eu, Domnul, am alesPământul ca scenă a sacrificiului Meu suprem,creând pe solul lui toate noile ceruri. Orice omnăscut pe Pământ primeşte de la Mine un spirit şipoate atinge statutul de copil al lui Dumnezeu,dacă respectă ordinea divină. Fiinţe umane de pe celelalte corpuri cereşti îşiprimesc spiritele de la îngeri, căci orice înger estedeja un copil al lui Dumnezeu. Ei au parcurs caleatrupului născut pe acest Pământ, la fel ca şiArhanghelii şi la fel cum am făcut Eu însumi. Deaceea, orice înger dispune de puteri creatoare. Dinabundenţa iubirii şi luminii lor, ei pot lua o scânteiepe care să o plaseze într-o nouă fiinţă umană de pealtă planetă, crescându-şi astfel propriii săi copii,la fel ca un zeu. De aceea, aceşti copii reprezintădoar nişte emanaţii, nefiind adevăraţii copii ai luiDumnezeu. Dacă doresc însă, ei se pot încarna peacest Pământ, pentru a atinge statutul de copii
  • 140. eliberaţi ai lui Dumnezeu. Aşadar, pe de o parte pare un dezavantaj pentruoamenii care trăiesc pe Pământ, căci sunt extremde aproape de cel mai râu dintre toate spiritele,motiv pentru care suferă foarte mult; pe de altăparte, ei au un avantaj infinit, căci posedă un spiritatotputernic primit direct de la Dumnezeu, cuajutorul căruia pot renunţa la slăbiciunile lor, dacădoresc acest lucru, devenind astfel copii liberi ai luiDumnezeu. Cineva ar putea ridica următoarea obiecţie: deunde.au apărut spiritele fiinţelor umane de pe alteplanete pe vremea când nu existau încă oameni pePământ? Nu ar fi mai corect să presupunem că altecorpuri solare, mult mai vechi decât Pământul, aufost locuite de oameni cu miliarde de ani înainte deapariţia acestuia? Răspunsul corect la aceste întrebări esteurmătorul: aşa cum am mai afirmat, corpurilecereşti mult mai vechi decât Pământul suntdescendenţi ai unuia şi aceluiaşi suflet. Cu cât oplantă este mai mare, cu atât mai mult timp îitrebuie ei pentru a da fructe. Sădiţi în pământ ungrăunte de grâu şi o ghindă şi puneţi-vă întrebarea:care dintre ele va da prima fructe? în numai câtevaluni, spicul de grâu va da numeroase seminţe, întimp ce stejarul are nevoie de câţiva ani pentruaceasta. într-un singur minut trăiesc mai multesute de generaţii de infuzoare. Elefantul are nevoieînsă de doi ani numai pentru a-şi naşte puii, şi dealţi 20 de ani pentru ca aceştia să atingămaturitatea procreativă. Puteţi constata singuridiferenţa: câte generaţii de infuzoare trăiesc pedurata unei singure generaţii de elefanţi? Acest exemplu vă va permite să înţelegeţi cuuşurinţă că un soare primar, care este mai bătrân cucâteva decilioane de ani (un decilion este numărulformat din 1 urmat de 60 de zerouri) faţă dePământ, a cărui vârstă este de doar câtevacuintilioane de ani (1 urmat de 30 de zerouri), estemult mai mare decât acesta (direct proporţionalcu diferenţa de vârstă), astfel încât seminţele luivor deveni mature mult mai
  • 141. târziu. Intenţiile Mele sunt calculate la zecime,astfel încât fructele tuturor corpurilor cereşti săajungă la maturitate atunci când punctul centralal creaţiei spirituale se va fi dezvoltat suficientde mult pentru ca surplusul său spiritual să poatăfi implantat în fructele celorlalte corpuri cereşti. Pe de altă parte, este adevărat că fiinţeleumane au existat pe soarele central Urka cumult timp înainte ca Pământul să fi fost creat deacesta. Aceste fiinţe umane au însă o durată deviaţă diferită de cea pe care o au oamenii pePământ. Atunci când un om de pe Urka are abiazece ani, el este deja mai bătrân decât întregulPământ. Cred că înţelegeţi acum că primulnăscut de pe acest corp ceresc continuă sătrăiască şi la această oră, iar o parte din cei carese nasc abia acum pe Urka vor trăi la fel demult ca şi Pământul vostru. Acest timp a fostaşadar suficient pentru ca Eu şi toţi îngerii Meisă îndurăm calea trupului, iar ei, în calitate decopii ai Mei, au primit deja capacitatea de a luao scânteie din abundenţa vieţii lor, implantând-o în copiii care se nasc pe alte corpuri cereşti. Din tot ce s-a spus până acum, divizibilitateasufletului ar trebui să fie evidentă pentru toţi ceicare dispun de un spirit şi de lumina inerentăacestuia. Iar când vorbim de divizibilitate, nereferim în primul rând la divizibilitatea primuluisuflet, cel creat din primul spirit primordial. 54. Legea diviziunii sufletului Atunci când am descris regatul plantelor şicel al animalelor, am afirmat deja căelementele şi principiile telurice ascensioneazăcontinuu din adâncurile Pământului cătresuprafaţa acestuia, în cantităţi incredibil de mari.Aceste principii se adună, se unesc şi seordonează în strictă conformitate cu voinţaspiritelor lor guvernatoare. Dintr-o
  • 142. anumită perspectivă, se poate afirma că toate fenomenele care se petrec pe Pământ reprezintă părţi integrante (sau principii active) din sufletul lui Satan. Această diviziune corespunde unei legi secrete, care face ca Satan însuşi să devină complicele propriei sale disoluţii. Prin propria sa putere de voinţă, el doreşte să îşi elibereze sufletul, căruia îi conferă o expansiune din ce în ce mai mare. De aceea, în interior el arde continuu, ţintuit în sufletul lui teluric şi comprimat. Prin acest proces de ardere continuă el doreşte să transforme din nou materia aparent solidă într-o substanţă subtilă. Legea permite împlinirea acestui efort, dar numai sub o supraveghere strictă, motiv pentru care a fost creat organismul Pământului vostru, în centrul căruia spiritul cel râu este silit să-şi execute sentinţa, rămânând totuşi perfect activ în perseverenţa sa. Satan lucrează sub impresia că şi-a eliberat aproape complet sufletul întemniţat prin această activitate, motiv pentru care emană continuu principii psihice din interiorul Pământului. El nu are nici o idee de faptul că aceste principii sunt imediat captate de spiritele atotputernice, care le aşează în ordine, creând astfel noile forme umane. Evident, principiile care provin din acest locau o natură pur satanică şi fundamentalnegativă. De aceea, ascensiunea lor nu se faceîntâmplător, ci trebuie să treacă prin toatestadiile evoluţiei naturale, fiind astfel supuseunui proces intens de fermentare înainte de a ficonsiderate apte pentru a participa la organizareatrupului şi sufletului uman. Atributele demoniaceale acestor principii pot fi identificate cuuşurinţă în numeroasele creaturi care preced pescara evoluţiei fiinţei umane. Este suficient săobservaţi în această direcţie natura otrăvitoare aaproape tuturor metalelor, toxinele dinnumeroase plante, veninurile unor animale,marea furie a animalelor carnivore, sauîngrozitorii paraziţi. Toate acestea stau mărturie arăutăţii demoniace a acestor creaturi. Chiar şiîntre oameni aceste trăsături demoniace teribilese manifestă
  • 143. din plin, astfel încât de multe ori nu există nici ceamai mică diferenţă Intre aceştia şi Prinţulîntunericului. Prin coborârea pe Pământ a celui mai puternicdintre principii, „Cuvântul lui Dumnezeu",principiile malefice au intrat într-un nou stadiu defermentare, care va sfârşi prin a le transforma înprincipii benefice divine. Dar acest proces nu sepoate petrece peste noapte. Deja, principiile care stau la baza sufletuluiuman sunt aproape în întregime divine înmomentul în care ele sunt penetrate de spirit. înceea ce priveşte însă trupul omului, acesta este încămalefic în toate părţile sale. De aceea, el trebuie săîndure numeroase umilinţe pentru a putea fiasimilat gradat de către suflet, care a devenit purla un moment anterior. Aşa se explică de ce corpul fizic trebuie sămoară, pentru a se dizolva. El trebuie să fie ros deviermi, până la disoluţia completă, murind astfel adoua oară, după care va deveni hranainfuzoarelor. Acestea pătrund apoi în trupurileplantelor, care se descompun după moarte în maimulte stadii: parţial în pământ, parţial în foc, parţialîn stomacurile animalelor. Procesul continuă pânăcând şi ultimul atom este dizolvat şi eliberat. încazul anumitor fiinţe umane, el durează câtevasecole, iar în cazul celor mai orgolioşi dintre oameni-cei care îşi iubesc mai presus de orice trupul -poate dura chiar câteva mii de ani până la disoluţiafinală a trupului lăsat în urmă. Zaţul sau partea ceamai satanică a trupului nu va putrezi, rămânândintactă pentru totdeauna, ca trup indestructibil allui Satan însuşi. In acest fel, sufletul lui Satan va învia treptat,prin intermediul oamenilor, fiecare dintre aceştiafiind mai aproape de perfecţiune decât a fostcândva marele spirit primordial. Pentru ca fiecaresuflet să primească o proporţie divină, Dumnezeuva implanta în el un spirit nou, din Sine însuşi. Subinfluenţa acestuia, sufletul se poate transformacomplet, devenind o fiinţă nouă. Aceasta este nouacreaţie, al
  • 144. cărei proces a început deja, sub focul iubiriidivine. Vechea creaţie se va prăbuşi înpropriul ei praf, trecând în subconştient, careva deveni din ce în ce mai solid, până când se vatransforma în temelia noii creaţii. 55. Întoarcerea acasă şi mântuirea lui Satan Mulţi oameni ar putea spune: dacă aşa staulucrurile, se pare că nu există prea multesperanţe pentru întâiul spirit căzut şi cohortelesale, căci dacă partea cea mai abjectă asufletului său, respectiv partea cea mai grosierăa materiei, va deveni temelia noii creaţii, rezultăcă spiritul respectiv va fi ţinut captiv în propriulsău noroi, căci un spirit nu-şi abandoneazăniciodată sufletul, indiferent dacă acesta estesubstanţial sau material. Dar Eu vă răspund: da, nu există prea multesperanţe pentru întâiul spirit căzut şi pentrucohortele sale, dar ei mai au totuşi o ultimăposibilitate. Aceasta este atât de mică încât de-abia ar putea fi remarcată, chiar şi la microscop.Singur spiritul respectiv o va putea recunoaşte,atunci când îşi va da seama că toată substanţasa psihică i-a fost răpită şi sublimată,cunoscând măreţia lui Dumnezeu. La vremeaaceea nu vor mai exista un soare şi un Pământ învastul regat al Creaţiei, căci toate corpurilevizibile îşi vor fi predat de mult prizonierii. Inacest fel, materia fizică va dispărea, şi tot ce vamai rămâne vor fi noul Cer şi noul Pământ.Vechiul Pământ se va micşora, la fel ca un mărcare se usucă şi se zbârceşte. Nu va mai existadecât o rămăşiţă a materiei, şi anume zaţul decare vorbeam, partea ei cea mai grosieră,alcătuită din particulele cele mai satanice deinteligenţă psihică, care nu vor fi dispuse săabandoneze spiritul lui Satan şi al cohortelor sale.
  • 145. Stabilirea datei la care se vor petrece acestelucruri nu foloseşte nimănui, căci oricum, pe acestPământ fizic nu vor mai exista fiinţe umane lavremea respectivă. Cât despre lumea spirituală,spiritele perfecte nu vor fi prea tare interesate deceea ce se întâmplă cu zaţul materiei. Spiritul de care vorbim va fi aruncat atunci îninfinitate, închis în cel mai dur înveliş posibil, iarcăderea lui nu-şi va găsi niciodată sfârşitul. El vacădea în adâncurile adâncurilor, în oceanul de furie,în care cu cât se va scufunda mai tare, cu atât maimari vor fi chinurile sale, căci cu cât te scufunzi maitare în oceanul respectiv (care nu are fund), cuatât mai violente devin apele sale. Deşi acest oceande furie este focul tuturor focurilor, el nu va aveaputerea să dizolve închisoarea pregătită pentruspiritul primordial. Şi astfel se va împlini Scriptura: „Toată răutatease va scufunda în eternul abis, şi va fi devorată de-apururi, şi nu va mai exista răutate în nici una dinsferele infinităţii". Atâta vreme cât va exista acest Pământ, toatespiritele (chiar şi cele mai rele dintre ele) vor aveaposibilitatea să apuce pe calea smereniei, căinţei şitransformării de sine. Când Pământul nu va maiexista, această posibilitate va dispărea. Totuşi, maieste mult timp până când Pământul îşi va preda toţiprizonierii, căci mărimea lui este destul desemnificativă. Vor mai trece milioane de anipământeşti până când planeta îşi va da examenulfinal, fiind trecută prin focul solar. Cei care voraccepta disoluţia vor fi eliberaţi. Dar ceea ce nicimăcar focul solar nu va putea dizolva va rămâne de-a pururi o zgură care va servi drept temniţă pentruCel Necurat - iar aceasta va fi moartea cea veşnicăşi eternă. Este de asemenea foarte important să ştiţi undese află sălaşul Spiritului Malefic în trupul acestuiPământ. Esenţa acestui spirit este localizată chiar încentrul geografic al Pământului, dar nu în inimasau într-un alt organ intern al acestuia. Sediulspiritului necurat este centrul dur al Pământului,care suportă întreaga presiune a planetei, astfel
  • 146. încât libertatea lui de mişcare să fie cât mai redusăşi el să nu poată distruge Pământul. Dacă i s-arpermite chiar şi cel mai mic grad de libertate, el nunumai că ar distruge Pământul dintr-o singurăclipire, dar ar face acelaşi lucru şi cu întreaga creaţievizibilă. Spiritul este înzestrat cu o forţă imensă,care nu poate fi ţinută în frâu decât cu lanţurile celemai grele. De altfel, singurul care 1-a putut propti înaceste lanţuri am fost Eu, Domnul întregii creaţii.Chiar şi astfel înlănţuit, el tot mai poate emanavibraţiile sale de o răutate absolută asupraprincipiilor ascendente (telurice). Suflul lui esteatât de puternic încât poate induce moartea tuturorprincipiilor sufleteşti, de care fiinţele umane de pePământ vor rămâne întotdeauna dependente, căcitot ceea ce este organic este destructibil şi întreagamaterie poartă în sine moartea şi distrugerea. Această legitate se naşte din suflul voinţei celuinecurat, a cărui răutate este indescriptibilă şi înlegătură cu care nu vă veţi putea face niciodată oidee suficient de clară. Dacă aţi putea înţelege câteste de mare răutatea acestui spirit, acest lucru ar fisuficient ca să vă omoare pe loc. Tot ce aţi auzitpână acum despre Satan nu reprezintă decât oimagine foarte palidă a realităţii, trecută prin filtrulcompasiunii Mele protectoare. 56. Natura şi numele lui Satan Aţi auzit desigur tot felul de nume pe careoamenii le-au dat acestui spirit malefic şicohortelor de slujitori ai lui, cunoscuţi sub numelegeneric de „diavoli", „demoni" sau „draci". Vă voiexplica în continuare de ce există atâtea numediferite pentru Spiritul Necurat şi ce sunt în realitatediavolii. Satana, Satan, Leviathan, Belzebut, Gog, Magog, Şarpele,
  • 147. Dragonul, Animalul Abisului, Lucifer - sunt doarcâteva din numele care i se atribuie. Numele luioriginal a fost însă Lucifer, sau „PurtătorulLuminii". Satana înseamnă „Polul Opus alDivinităţii". In calitatea sa de Satana, acest spirit aprivit divinitatea la fel cum îşi priveşte femeiasoţul. Divinitatea urma să-şi răspândească în fiinţalui nenumăratele sale idei eterne, pentru ca acesteasă se maturizeze în lumina lui concentrată. în acestfel, noile fiinţe create urmau să se nască din luminaacestui spirit, într-o luciditate deplină, ldeeaprimordială era ca întreaga creaţie infinită să fie dince în ce mai populată cu fiinţe născute din aceastălumină. Creaţia fiind infinită, ea ar fi permis naştereunei infinităţi de fiinţe, care ar fi trăit de-a pururi,fără ca universul să ajungă vreodată suprapopulat. Întrucât rolul acestui spirit era atât de important(acela de a fi un al doilea Dumnezeu alături deMine), el trebuia să treacă testul libertăţii, pentru avedea dacă poate corespunde acestei sarcini. Dupăcum ştiţi deja, el nu a trecut acest test, căci a doritsă se ridice mai presus de divinitate. Spiritul s-a opus divinităţii pentru a obţinerecunoaşterea statutului său superior. întrucât acestlucru era imposibil, el s-a înfuriat şi şi-a propus chiarsă anihileze divinitatea. De altfel, dacă divinitatea nuar fi avut înţelepciunea să-l înlănţuie la momentuloportun, el ar fi avut puterea să facă acest lucru.Poate părea ciudat că un spirit creat dispune de oputere atât de mare încât să se poată opune cusucces divinităţii. Veţi înţelege însă mai bine acestlucru dacă veţi ţine seama de faptul că divinitatea1-a înzestrat cu un al doilea „eu", care, deşi creat întimp, era de semn contrar şi avea o putere egală cua divinităţii, în întreaga creaţie şi pentru toateeternităţile. Acest spirit, în care divinitatea şi-a concentrattoată lumina ei, s-a propagat în întreaga infinitate.Aşa se şi explică de ce i-ar fi fost cu putinţă săelimine divinitatea din creaţia sa, dacă ar fi fostlăsat să facă acest lucru. Amăgirea puterii a trezitîn el o imensă vanitate şi o încredere absolută înpropria
  • 148. lumină, splendoare şi putere. El şi-a uitatCreatorul, divinitatea eternă, şi s-a autoaprins deorgoliu, împietrindu-se din punct de vederespiritual. în acest moment, divinitatea 1-aînlănţuit, creând din el corpurile cereşti dinîntreaga infinitate, după care i-a izgonit spiritul încea mai restrictivă manieră cu putinţă,întemniţându-lîn profunzimile Pământului. Odată ajuns în această poziţie, spiritul nu maieste Satana, ci Satan, căci el a renunţat în modvoluntar la ordinea divină eternă. Altfel spus, elşi-a asumat aceeaşi polaritate ca şi divinitatea.După cum ştiţi, două polarităţi identice seresping reciproc. Aşa se explică de ce aceastăfiinţă este la ora actuală cea mai îndepărtatăde divinitate, faţă de care manifestă cea maimare opoziţie cu putinţă. Spiritul încătuşat, despărţit de sufletul său, apromis de mai multe ori că îşi va schimbaatitudinea dacă i se vor permite anumitelucruri. Ar fi putut să facă cu uşurinţă acestlucru, căci acum el era despărţit de elementelenegative ale sufletului său. Satan a pus condiţiasă fie adorat la fel ca o divinitate o perioadă detimp, promiţând că atunci când se va plictisi deaceastă veneraţie, se va întoarce înapoi şi varedeveni un spirit pur. Dorinţa i-a fost îndeplinită.Păgânismul, care este la fel de vechi ca şiumanitatea, este cea mai bună dovadă însprijinul celor afirmate mai sus. Pe Pământ,Domnul şi-a rezervat numai o mică naţiune deoameni. Toţi ceilalţi puteau răspunde dorinţeiacestui spirit, fără a avea de suferit în privinţaliberului lor arbitru. Au apărut astfel cele maivariate nume cu care oamenii au adorat acestspirit la fel ca pe un Dumnezeu. Dar el nu era satisfăcut de nimic, interferânddin ce în ce mai mult cu ordinea divină, motivpentru care a fost înlănţuit din nou, în condiţiichiar mai severe. între timp, el apucase sărecruteze milioane de spirite ale rasei umane,care gândeau la fel ca el. De atunci, el aacţionat şi continuă să acţioneze Prinintermediul acestora, care sunt slujitorii săi. Ondemon s au un diavol nu este altceva decât unspirit care a fost
  • 149. crescut şi educat la şcoala lui Satan. Evident, în realitate nu este vorba de o şcoalăreală. Spiritele au evoluat singure până la acestnivel, integrând în mod voluntar elementelespecifice sferei de influenţă a acestui spirit.Ajungând la fel de malefice ca şi stăpânul lor,aceste spirite au fost numite „diavoli". Deşi toatesunt adepte ale lui Satan, există o diferenţă imensăîntre acesta şi ele, căci în cazul lor numai sufletuleste rău, spiritele lor rămânând pure, chiar dacăsunt înlănţuite în condiţii dure. Adevăratul răurămâne aşadar spiritul lui Satan. De aceea, diavoliivor putea fi salvaţi înainte ca Satan, în căderea lui,să atingă maturitatea plenară în sfera negativităţii. S7, Importanţa cunoaşterii raului Este destul de greu să lupţi cu un duşman pecare îl cunoşti; vă imaginaţi deci cât de dificiltrebuie să fie să lupţi cu un duşman invizibil sau pecare nu îl cunoşti. De aceea, este important săstudiaţi acest duşman, ca să ştiţi cum trebuie să văluptaţi cu el în bătălia care se apropie. Pentru caspiritul să atingă viaţa eternă, este foarte importantca sufletul lui să cunoască în profunzime ce esteiadul şi ce este Cerul. Scopul spiritelor angelice şi umane nu esteacela de a curăţa şi de a-şi face griji în legătură cuCerul, ci doar în legătură cu ceea ce a fost, încădin timpuri imemoriale, necurat. De aceea, estemult mai important să cunoaşteţi locul noroiuluidecât pe cel al purităţii, căci numai acesta trebuiecurăţat. Odată curăţat locul, Cerul îşi va faceapariţia de la sine. Ar fi absurd să-i ceri cuiva să se laude şi să segândească în permanenţă la calităţile lui pozitive;din când în când, el trebuie să mediteze şi asupratrăsăturilor lui negative de
  • 150. caracter, învăţând să practice autocritica. Bunătateanu are nevoie de laude, căci ea este cea mai bunărăsplată a sa. Este însă absolut necesar ca fiecareom să reflecteze asupra gândurilor şi dorinţelor salemalefice, încercând să le elimine. Este mai mult binesă spuneţi: „Doamne, ai milă de mine, un bietpăcătos!", decât „Doamne, îţi mulţumesc că nu m-ai făcut şi pe mine la fel ca vameşii şi ceilalţipăcătoşi!" Judecaţi singuri ce este mai important: să cunoştiterenul pe care calci, sau tavanul care estesuficient de înalt şi de care nimeni nu s-a lovit încăpână acum. Cel cu care ne confruntăm înpermanenţă este terenul de sub picioarele noastre;de aceea, el ar trebui cunoscut primul: cât de solideste, dacă există crăpături, denivelări, etc, şi cumpot fi evitate acestea. Cine doreşte să evite răultrebuie mai întâi să-1 cunoască. În caz contrar, el varămâne doar un copil imatur. De aceea, este foarteimportant să studiaţi cu atenţie căile răului, pentru ale recunoaşte în sine şi pentru a încerca să le evitaţi. 5& fantomele şi fenomenul posesiunii Orice om a auzit cu siguranţă de cazuri deposesiune, dar puţini ştiu cum se produc acesteposesiuni şi în ce circumstanţe. Pentru a afla maimulte, vă voi prezenta o descriere detaliată aacestui fenomen. în anumite momente, Satan - care are osumedenie de susţinători - îşi trimite cohortele pePământ, cu sarcina de a nu lăsa piatră pe piatră şide a captura cât mai multe suflete pentru Prinţulîntunericului şi al Minciunii. Diavolii îşi încep aşadarcălătoria secretă către suprafaţa Pământului, mas-cându-şi intenţiile malefice, astfel încât spiritele buneîntâlnite în cale să nu-şi dea seama ce se întâmplă.Dacă un spirit bun
  • 151. se întâlneşte cu unul rău şi îl întreabă încotro seîndreaptă, cel din urmă îi dă un răspuns cât mairezonabil şi îl imploră să-1 lase să urce lasuprafaţă, pentru a încerca să-şi remediezegreşelile trecute şi să-şi schimbe astfel destinul. În împărăţia spiritelor bune şi rele, nici un alt principiu nu este mai mult respectat ca liberul arbitru, cu condiţia ca intenţia care stă la baza lui să nu fie una foarte malefică. De aceea, spiritelor demoniace li se permite să urce, evident, sub o supraveghere discretă. întrucât îşi încalcă de regulă promisiunile, ele nu se mai pot plânge ulterior, când sunt înlănţuite din nou în adâncuri, în condiţii mult mai grele decât înainte. Dar cu ce se ocupă aceşti demoni (care nu sunt altceva decât spiritele unor oameni care au trăit cândva) atunci când urcă la suprafaţă? Unele dintre ele, care în timpul vieţii au fost mari bogătaşi şi au dus o viaţă de plăceri şi de huzur, asuprindu-şi semenii, se întorc la castelele lor, dacă acestea mai există. Ei bântuie locurile respective, încercând să îi convingă pe oameni că există o comoară ascunsă. Când locuitorii actuali ai zonei află de existenţa comorii, ei îl imploră de regulă pe spiritul respectiv să le indice locul, pentru a descoperi comoara şi a se îmbogăţi pe această cale uşoară. Spiritul cel râu le arată apoi tot felul de semne, indicându-le astfel unde ar trebui să fie îngropată comoara. Oamenii sapă, dar nu găsesc nimic. Ei îşi continuă căutările cu mare entuziasm. Acesta este momentul în care spiritul malefic îşi alege o victimă, pe care începe să o posede. Cea mai simplă cale de posesiune este ingerarea hranei şi a băuturii fără a-Mi cere binecuvântarea. De regulă, când spiritul rătăcitor şi-a atins scopul, bântuirea castelului încetează. Când un asemenea spirit intră într-o fiinţă umană, el începe întotdeauna prin a-i studia inima. El află care sunt slăbiciunile omului şi începe să-i insufle propriile sale înclinaţii, dorinţe şi obiective negative. Dacă inima celui
  • 152. posedat acceptă aceste influenţe, spiritul necuratrămâne liniştit, ca un observator, pentru a vedeacum acţionează omul, la unison cu aceste inspiraţiimalefice. După ce fiinţa umană a îndeplinitscopurile spiritului, acesta îşi încheie misiuneaprovocând o boală mortală în trupul omului. Elîncearcă astfel să smulgă cât mai rapid sufletulcorupt din trupul său, pentru a-1 duce ca pe untrofeu stăpânului său, Domnul întunericului. Rezultatul nu corespunde însă niciodată planuluiacestui spirit. După ce sufletul omului părăseştecorpul fizic, el este întotdeauna luat în primire deîngeri, indiferent dacă este bun sau rău. Spiritulmalefic este luat la rost şi trimis înapoi în iadul dincare a provenit, cu o pedeapsă chiar mai asprădecât întâia oară. El nu va mai putea urca lasuprafaţă prea curând. Sufletul celui decedat, împreună cu spiritul săulăuntric, intră sub influenţa îngerilor într-o stare încare ajunge să-şi dea seama de felul în care şi-a trăitexistenţa terestră. Dacă acceptă să se convertească,el are şansa să urce din ce în ce mai sus în ierarhiacelestă. Dacă se încăpăţânează însă încomportamentul său, el coboară din ce în ce mai jos,primind pedepse din ce în ce mai aspre. Dacă niciacestea nu îi schimbă atitudinea, el poate fi trimisîn iad, din propria sa voinţă. Dacă îi place, sufletulpoate rămâne acolo, conform înclinaţiilor sale.Dacă nu îi place, el se poate însă întoarce. Dinpăcate, asemenea lucruri se petrec foarte rar, căciiadul este plin de promisiuni dintre cele maiorbitoare. Există nenumărate amăgiri, create cuscopul de a atrage sufletul din ce în ce mai multcătre Satan, intrând în întregime în sfera de influenţăa acestuia. Evident, acest lucru nu se va petrece niciodată,căci orice suflet conţine un spirit, de care nu sepoate desprinde. Acest spirit pur este opusul perfectal spiritului lui Satan. Atunci când sufletul doreştesă se apropie de Satan, spiritul lăuntric se opune, îiimpune o pedeapsă, la fel ca un judecător şi
  • 153. chinuieşte sufletul, arzându-1 într-un fel de focinterior. Scopul acestui chin lăuntric este de aîndepărta cât mai mult sufletul de sfera de influenţăa lui Satan, pentru a se putea schimba în bine.Dacă sufletul acceptă să se transforme, pedeapsa sadevine din ce în ce mai uşoară, până când el atingestarea de libertate perfectă, devenind una cu spiritulsău. Atunci când se produce fuziunea dintre suflet şispirit, el cunoaşte starea de beatitudine. Aceastaeste diferenţa între beatitudine şi damnare: sufletulaflat în stare de beatitudine se topeşte în întregime înspiritul său, devenind una cu acesta. în starea dedamnare, sufletul doreşte să scape de spirit şi să-1înlocuiască cu un altul, mai precis spiritul lui Satan.Întrucât spiritul său are o polaritate inversă faţă decel al lui Satan, el acţionează cu o forţă de sensopus, care îl îndepărtează fără să vrea de spiritul luiSatan. Cu cât un suflet încearcă să se aproprie maimult de fiinţa lui Satan, cu atât mai puternic esteefectul de respingere declanşat de spiritul său.Această reacţie este foarte dureroasă pentru suflet.Aşa se explică de altfel suferinţa şi durerea din iad,care se manifestă sub forma unui foc imposibil destins. Acesta este viermele din interiorul sufletuluicare nu poate fi ucis. Deşi efectele sale sunt atât deopuse, acelaşi foc interior este cel care provoacăbeatitudinea supremă în sufletul unui înger. Din această descriere, v-aţi putut face o ideecorectă despre natura iadului şi practicile lui Satan.Evident, metoda descrisă mai sus nu este singuraprin care Satan încearcă să atragă suflete cătresine, prin intermediul cohortelor sale. Dacă aravea o natură mai bună, aceste spirite nu şi-arpropune să ia în posesiune trupul fiinţelor umaneinocente, inclusiv ale copiilor mici. Pe de altă parte,sufletele acestor oameni sunt protejate cu cea maimare atenţie, inimile lor fiind ferite de influenţelemalefice. Dacă un imigrant din iad, mai puţin rău,doreşte să facă o faptă bună, el se poate împărtăşidin graţia şi compasiunea de care aceste fiinţeumane inocente se bucură deja. Dacă spiritulmalefic se
  • 154. comportă însă nebuneşte, jucându-se în fel şi chip cu trupul celui pe care l-a luat în posesiune, el va fi curând alungat sau liniştit. Uneori, mai multor spirite li se permite să ia înposesiune un singur trup uman. Este suficient caele să promită că îşi vor căuta numai mântuireaproprie în interiorul acestui trup, iar dorinţa lor leeste îndeplinită. Aceste spirite nu urmează sfatulîngerilor, ci insistă cu încăpăţânare că numai aşa sevor putea apropia de Domnul. De aceea, îngerii lesatisfac uneori dorinţa, pentru a-i lăsa să înveţe dinpropriile lor experienţe. De cele mai multe ori, rareori sunt atinse rezultatebenefice pe calea posesiunii. De aceea,permisiunea de care vorbim nu se acordă decât osingură dată, extrem de rar şi a doua oară. Dacăspiritul nu reuşeşte să progreseze, el este nevoit săurmeze o altă cale, şi anume aceea a pedepsei,durerii şi plângerii. On suflet orgolios poate îndurafoarte multe; când nu mai suportă, el se întoarcede regulă înapoi, pentru o vreme. Principala greşeală pe care o comit acestesuflete constă în reproşurile constante pe care şi lefac de îndată ce se simt mai bine, şi care provin dinsfera de influenţă a lui Satan. Nu este vorba de niştereproşuri sincere, născute din căinţă, ci de o stare detulburare; sufletele se simt intimidate şi nu maiîndrăznesc să avanseze. Reproşul pe care şi-1 fac nuse referă la faptele lor rele, ci la faptul că nu auîndurat durerea, astfel încât să devină una cuputerea lui Satan şi să anihileze astfel putereaDomnului. Aceste amăgiri conduc la o nouă cădere asufletelor respective, într-o stare de răutate chiarmai mare decât cea anterioară. într-adevăr, în iadulinferior există spirite care nu sunt dispuse cu nici unchip să renunţe la această amăgire, cu toată durereaîn creştere pe care sunt nevoite să o suporte,făcându-şi o adevărată onoare din faptul că seopun voinţei Domnului. încăpăţânarea lor esteatât de puternică încât nici chiar focul nestins almâniei nu reuşeşte să le convingă să se întoarcăînapoi. Va veni însă timpul când
  • 155. spiritul le va fi luat şi ele vor fi nevoite să suportemarea călătorie în eterna distrugere. De aceea, nutrebuie să fiţi prea speriaţi de fenomenul posesiunii,căci aproape că nu există om care să nu dispună deasemenea oaspeţi nedoriţi în trupul său. Vomexplica în continuare de ce se întâmplă acestfenomen. 59. Plăcerile carnale şi senzuale Ştim cu toţii că există oameni, de ambele sexe, care sunt de-a dreptul posedaţi de dorinţele lor trupeşti, la fel cum există şi oameni care au o natură carnală aproape impasibilă. Aceştia din urmă nu reacţionează atunci când văd un trup, oricât de frumos ar fi el, în timp ce alţii intră într-o stare de agitaţie totală atunci când văd un trup fermecător. Da, există bărbaţi lipsiţi de minte care, atunci când văd o femeie frumoasă, se îndrăgostesc de ea într-o asemenea măsură încât îşi pierd complet raţiunea, dorindu- şi să o posede imediat, fie în calitate de soţie, fie pentru o plăcere de ocazie. Explicaţia cea mai frecventă a acestei înclinaţii carnale, mai ales dacă se exprimă excesiv de intens, se referă la posesiunea fiinţei de unul sau mai mulţi demoni desfrânaţi. Cum intră aceşti demoni în trupul omului? Cel care le pregăteşte terenul, creându-le o mie de posibilităţi, este omul însuşi. Demonii desfrâului trăiesc de regulă în băuturile „care încălzesc" (alcoolice), adică în vin, bere, dar mai ales în alcoolurile distilate. Când oamenii beau asemenea băuturi şi se îmbată, în trupul lor pătrund cu siguranţă unul sau mai mulţi demoni carnali. Odată instalaţi în interiorul trupului, ei încep să gâdile şi să chinuiască organele genitale ale omului, astfel încât acesta nu mai pridideşte cu satisfacerea dorinţelor lor.
  • 156. Aceşti demoni carnali nu sunt altceva decâtsuflete impure ale unor fiinţe umane decedate,care în timpul vieţii au fost foarte dependente debăuturile alcoolice sau de plăcerile senzuale. Eisunt lăsaţi să intre în trupurile celor vii tocmaipentru că invocă dorinţa de a progresa, lucrucare nu se poate produce decât într-un trup, căciaceasta este natura lor (aceasta fiind slăbiciunealor, aici trebuie puşi ei la încercare). Din păcate,mulţi dintre ei se comportă în noul trup mult mairău chiar decât o făceau atunci când beneficiaude propriul lor corp. Când se dezlănţuie peste măsură, aceştidemoni provoacă de multe ori declanşarea unorboli periculoase. îngerii şi spiritele păzitoare aleomului permit acest lucru, pentru ca sufletul săusă nu piară, atras în jos de furia dezlănţuită ademonilor carnali. Aşadar, principalul mijloc prin care demoniipătrund în trupul oamenilor sunt băuturilealcoolice. O a doua cale prin care demonii pătrund întrup nu este cu nimic mai periculoasă decâtprima. Este vorba de petrecerile dansante18!Puteţi fi convinşi că la asemenea petreceri existăde cel puţin de zece ori mai mulţi oaspeţiinvizibili, extrem de periculoşi, decât oameni.Condiţiile de la aceste petreceri, când trupuleste încins şi sufletul tulburat, sunt extrem defavorabile pentru ca aceste spirite să pătrundă întrup. Aşa se şi explică de ce cei care se întorcde la asemenea petreceri simt inevitabil un felde aversiune faţă de tot ceea ce este sublim şidivin19. Acest lucru poate fi observat cu uşurinţă,mai ales în marile oraşe. Dacă este vorba destudenţi, nu sunt puţine cazurile când tinericare aveau anterior o mare 18 IH.Tr. Cel mai bun echivalent modern al acestor petreceri sunt discotecile. în care dansul, băuturile alcoolice, şi mai nou, drogurile, se îmbină „armonios". 19 ti.Tr. Este inutil să amintim comportamentul deşănţat al multor tineri care se întorc noaptea de la discotecă sau de la concertele rock.
  • 157. înclinaţie către studiu nu se mai pot deloc gândi lacărţile lor după o asemenea petrecere dansantă,mintea lor fiind ocupată obsesiv de un gât alb saude anumite rotunjimi apetisante. Simţurile lor numai răspund la alţi stimuli, fiind ocupate lamaximum de obiectul dansului lor, care le-a oferit oplăcere atât de intensă. Aşa se explică de ce atât de mulţi studenţirenunţă la studiile lor. în loc să se ocupe de ştiinţă,mulţi nu studiază decât pentru a-şi obţine pâineazilnică, astfel Încât să se poată căsători cât maicurând cu mult iubita lor parteneră de dans. Dupăce se căsătoresc, ei constată că sunt la fel deincompatibili ca soţ şi soţie cum sunt ziua şinoaptea. Primele săptămâni, cei doi amorezi le petrecnumai în desfătări senzuale. De aceea, în scurttimp toate principiile active, care ar fi trebuitconsacrate acumulării puterii de procreaţie, suntconsumate, după care urmează o stare de obosealătrupească. Demonilor carnali care locuiesc înaceste fiinţe umane nu e convine însă situaţia. Deaceea, ei caută o soluţie, sugerându-le - la fel cum arface un medvc de familie - să caute noi desfătăriîntr-un alt trup. Şi astfel, foarte curând soţia devinenesatisfăcută şi plictisită de soţul ei, şi invers.Femeia începe să îşi caute discret alţi partenerisexuali, mai tineri şi mai viguroşi, iar bărbatul îşiface un obicei din a ieşi afară serile „ca să ia aer".Iar relaţia continuă până când cuplul se destramăcomplet. Cei doi divorţează, după care fiecare îşivede de drum separat de celălalt. Asemeneaevenimente sunt a ordinea zilei şi ele suntconsecinţa petrecerilor dansante la care participăoamenii în tinereţe şi unde sunt „infestaţi" cudemonii carnali. La început, aceste stări de posesiune nu semanifestă la fel de puternic la toată lumea, ci doarla cei care se complac foarte des în orgii bahice şicare le permit astfel de bunăvoie spiritelornecurate să se facă comode în trupurile lor. Dealtfel, cine doreşte cu adevărat să scape de acestespirite provenite din băuturile alcoolice, trebuie săştie că poate face
  • 158. foarte uşor acest lucru, printr-o rugăciune foarteprofundă adresată spiritului de către suflet. înceea ce priveşte spiritele străine atrase deplăcerile dansului, trebuie precizat că acesteanu se lasă expulzate la fel de uşor, fiind nevoiede o perioadă mult mai lungă de post negru,rugăciune şi abstinenţă, pentru ca sufletul săfuzioneze astfel din ce în ce mai strâns cuspiritul său. Numai astfel poate avea spiritulacces la sufletul său, alungând cu uşurinţăoaspeţii petrecăreţi din trupul acestuia. Dar ce se întâmplă de fapt la o asemeneapetrecere dansantă? în afară de faptul cădansează, oamenii mănâncă şi beau, după caresimt nevoia să mănânce din nou, pentru „a-şireface bateriile". Este ca şi cum ar invitadeschis oaspeţii nedoriţi într-o pensiune în carepetrecerea pare că nu încetează niciodată. Musunt puţine cazurile în care aceşti dansatori deambele sexe invită atât de mulţi demoni întrupurile lor, încât îşi semnează singuricondamnarea la moarte, căci atunci când nu maigăsesc loc în rinichi şi în organele genitale,aceşti vampiri energetici nu se sfiesc săinvadeze celelalte organe vitale, precum splina,ficatul şi plămânii. Mai trebuie să ştiţi că acolounde un asemenea emisar al iadului îşi facesălaş, e! ucide trupul în care locuieşte.Consecinţele acestei invazii sunt îmbolnăvireasplinei şi a ficatului, atacarea plămânilor de cătretuberculoză, şi o stare de slăbiciune generală.Când doi sau mai mulţi demoni pătrund înplămâni, ei provoacă o tuberculoză galopantă. Domnul a spus: „Adevăr vă spun: majoritatea bolilor sunt datorate locuitorilor veniţi din iad, cărora oamenii le pavează singuri calea către propriul trup; mulţi dintre ei îşi încep Şcoala iadului încă din tinereţe, iar aceştia sunt adevăraţii copii ai acestei lumi (exterioare). Aceşti oameni nu-şi dau seama că ei invită astfel în trupul lor oaspeţi de cea mai joasă sPeţâ. Aceste spirite nu se limitează numai la a trezi simţurile Senzuale ale proprietarilor lor, dar operează şi asupra
  • 159. sufletelor acestora, pe care le pervertesc astfel încâtsă simtă plăcerea de a avea asemenea activităţilumeşti". Printre activităţile lumeşti la care facemreferire se numără, îndeosebi în cazul femeilor, şi„moda"! Trupul fermecător nu trebuie acoperitoricum, ci numai după ultima modă, părul trebuieondulat, iar pielea trebuie dată cu cele maisofisticate creme şi uleiuri parfumate. In cazulbărbaţilor, atracţiile sunt de altă natură: lor nu lelipseşte din gură ţigara (pe bună dreptate numită„iarba dracului"), şi nu sunt puţini acei dandy carefumează într-o singură zi ţigări care costă la fel demult cât l-ar costa pe un sărac hrana pe osăptămână. Este bine să aflaţi care este semnificaţiaspirituală a acestui fumat, atât de la modă:locuitorii necuraţi ai trupului fac astfel toateeforturile pentru a familiariza sufletul care i-a primitla sânul său cu duhoarea pestilenţială a iadului. Inacest fel, după ce va părăsi trupul fizic, sufletulnu-şi dă seama imediat de spiritul care îl însoţeşte(şi pe care un spirit pur l-ar mirosi imediat dupăduhoarea pe care o emană), nici de locul către careîl atrage acesta (care este cel de-al treilea iad). Am afirmat mai sus că după moartea corpuluifizic, sufletul ajunge mai întâi în companiaîngerilor, în faţa cărora însoţitorii necuraţi disparîntr-o clipită. La fel se petrec lucrurile şi cu acestesuflete, dar trebuie să precizăm că ele nu vor rămâneîn permanenţă alături de îngeri, ci doar conduse deaceştia într-un loc în care să îşi poată revenicomplet. Altfel spus, ele sunt conduse într-un locîn care, printr-o activitate susţinută, să îşi poatăredobândi elementele pe care le-au pierdut înperiplul lor prin această lume fizică. Aici, spiritele necurate se pot apropia penesimţite de sufletul respectiv (chit că pentru unsuflet relativ pur, mirosul lor pare de-a dreptulpestilenţial, astfel încât ar fi imposibil ca acesta sănu le observe prezenţa). Cât despre sufletul care şi-apierdut simţul mirosului din cauza exceselor pecare le-a făcut (fumatul), acesta nu-şi dăseama de apropierea
  • 160. spiritelor malefice. Cât despre văz, acesta nu intră încalcul, căci sufletul nu dispune încă de suficientălumină pentru a putea vedea clar (vederea sufletelorprovine întotdeauna de la lumina din interiorul lor).De aceea, aceste suflete nu pot vedea decât ceea cese află în interiorul lor, dar nu şi ceea ce există înafara lor. în Lumea de dincolo, spiritele malefice se află înafara sufletului, care nu le poate observa. Cuajutorul simţului mirosului, el le-ar putea percepeprezenţa, dându-şi imediat seama unde se află.Dacă s-ar retrage şi mai mult în spiritul lor, ele arputea începe să îşi vadă duşmanii, inclusiv intenţiileacestora. Dacă îşi dau seama că au fost detectate,aceste spirite dispar imediat. Un spirit din iad poateîndura orice, dar nu şi privirea penetrantă a unuisuflet pur (care se manifestă ca lumină pură), ca sănu mai vorbim de cea a unui înger. Pentru a seproteja de ochii Mei, ei înalţă munţi, pe care îifolosesc ca paravane. Cred că aţi înţeles acum de ce M-am împotrivitatât de des acestui obicei atât de detestabil alfumatului. V-am explicat de asemenea cum se nascdorinţele carnale excesive, unde conduc ele şi cumse pot proteja oamenii împotriva lor. 60, (Demonul jocului şi răsfăţul copiilor O altă categorie de oameni au, încă dincopilărie, o înclinaţie excesivă către tot felul dejocuri. Ei sunt incapabili să-şi petreacă timpul liberde care dispun altfel decât jucându-se. Aceastăînclinaţie este trezită şi amplificată de lipsa deînţelepciune a părinţilor lor, care le asigură copiilortot felul de jucării, în dorinţa de a-i menţine activi. Dar Eu vă spun: aceasta este doar o altămodalitate prin care spiritele celor decedaţipătrund în trupul acestor copii.
  • 161. Spiritele au grijă apoi să-i conducă pe copiicătre dorinţa de a avea din ce în ce mai multejucării. Există micuţi care au atât de multejucării încât părinţii lor au cheltuit o mică averepe acestea. Copiii devin apoi atât de preocupaţide jucăriile lor încât îşi pierd interesul pentruorice altceva. Demonul Jocului, instalat încă din copilărie în trupul omului, trezeşte în acesta o dependenţă permanentă pentru joacă şi distracţie, care se transformă mai târziu în lăcomie materială, şi în cele din urmă într-o dorinţă deghizată de putere. Acest demon este foarte greu de alungat din trupul omului. Dacă tot au atâta timp liber, oare nu ar fi mai bine să li se dea copiilor jucării care să le amintească, într-un fel sau altul, de copilăria Mea pe pământ? 20 In acest fel, copiii ar creşte cultivându-şi înclinaţiile pozitive, ajungând să se întrebe care este semnificaţia acestor jucării. Pe acest sol fertil, unui învăţător spiritual nu i-ar mai rămâne decât plăcuta sarcină de a sădi o nouă vie, care ar da foarte curând roade. In cazul de faţă, lucrurile se petrec invers: în loc să fie pregătiţi pentru zborul spiritual, copiii sunt pregătiţi pentru căderea spirituală, care va triumfa mai devreme sau mai târziu. După ce cresc, asemenea fiinţe umane se consideră bune, drepte, imparţiale şi virtuoase, folosind însă drept criterii înclinaţiile lor pur materiale. Din acest motiv, ele sunt convinse că nu mai trebuie să progreseze, întrucât sunt deja perfecte din punct de vedere spiritual. Tocmai de aceea, în Lumea de dincolo, va fi nevoie de foarte mult timp şi de mari eforturi pentru a redirecţiona aceste spirite pe calea către perfecţiune. Căci pentru ele Eu nu exist deloc, sau nu însemn altceva decât un învăţător moralist depăşit, a cărui învăţătură nu mai are nici o valoare, întrucât în zilele noastre a fost instaurată o nouă morală, mult mai bună. 20 N.Ed. Vezi In această direcţie lucrarea lui Jakob Lorber, Evanghelia lui lacob: Copilăria lui lisus.
  • 162. Evident, în lumea spiritelor circumstanţele suntcu totul altele. După cum spune proverbul, „vântulsuflă din altă direcţie" acolo. Trebuie menţionattotuşi că este vorba de un Vânt al Oraţiei, deşipentru aceşti oameni el miroase mai urât ca un hoit.De aceea, ei evită locurile în care ar putea întâlniacest Vânt al Graţiei. Dar Eu vă spun: în zilele dinurmă, mulţi dintre aceştia se vor prăbuşi în zaţulmateriei21. 61.Natura şi consecinţele mâniei Vom vorbi în continuare despre un alt tipextrem de periculos de posesiune. Este vorba deDemonul Mâniei. Aceasta este cea mai periculoasădintre posesiuni, căci dacă acest demon ajunge săposede trupul unei fiinţe umane, el aduce cu sine oîntreagă legiune de alte spirite malefice. Mânia reprezintă antipodul iubirii şi esteprincipala manifestare a lui Satan. Ea nu poateexista însă fără să fie hrănită, motiv pentru careeste înconjurată de o întreagă legiune de spirite, pecare Demonul Mâniei le atrage şi apoi le consumă.La fel cum iubirea nu poate exista fără hrană, carenu poate fi alta decât tot iubirea, nici mânia nupoate exista fără să fie hrănită, iar hrana ei nupoate fi alta decât tot mânia. Să examinăm puţince fel de demoni înconjoară şi hrănesc mânia. Principala sursă de alimentaţie a mâniei este ura,urmată îndeaproape de aroganţă. Din acesteaderivă egoismul, invidia, lăcomia, adulterul,pasiunile senzuale, dispreţul faţă de tot ce estedivin, dar şi faţă de ceilalţi oameni, crima şivărsarea de sânge, dorinţa de putere, şi nu în celedin urmă, totala lipsă de conştiinţă. Aceştia suntasistenţii Demonului 21 N.Ed. Acolo unde este ţinut captiv Lucifer.
  • 163. Mâniei, fiecare având în subordine o sumedenie despirite malefice subordonate, care pot firecunoscute cu uşurinţă în manifestările unui omposedat de mânie. Acest spirit necurat este la fel degreu de alungat din trupul unui om pe cât de greueste de stins o casă în care focul a cuprins dejatoate încăperile. In acest caz, nu există alt remediudecât să laşi casa să ardă până la ultima bârnă, iarapoi să examinezi cenuşa răcită pentru a vedea cea mai rămas şi ce mai poate fi salvat. întrucât Demonul Mâniei este extrem de malefic,este bine să înţelegem cum pătrunde în trup acestdejecţie a iadului. In acest caz, spiritul nu pătrundeîn timp, ci este plasat în interiorul trupului chiarîn timpul concepţiei sale, ca o sămânţă a iadului.întrucât influenţează dezvoltarea trupească, eltrebuie să fie prezent. Sămânţa nu atinge însă unnivel de independenţă până când fiinţa nou-născutănu îi creează condiţiile favorabile pentrudezvoltarea ei. De regulă, factorul care declanşează germinareaacestei seminţe (la nivelul ficatului) este educaţiagreşită primită în copilărie. După ce sămânţa s-adezvoltat plenar, ea trezeşte independenţaDemonului Mâniei, care ia în captivitate întregulsuflet şi îl preia în sfera sa de influenţă, astfel încâtomul poate deveni un adevărat diavol în cel maiscurt timp. In cazul multor oameni nici nu este necesar caacest demon carnal să atingă un statut deindependenţă perfectă şi ca factorii declanşatori aimâniei să invadeze întregul corp. Totul începe lanivelul sângelui, iar starea de inflamare serăspândeşte cu repeziciune după ce fluidulesenţial al corpului se încarcă cu aceste elemente.Ele atacă foarte curând nervii, prin intermediulcărora pătrund în corpul vital, iar apoi invadeazăsufletul. Când corpul vital astfel inflamat a atins dejasufletul, omul devine pe jumătate diavol, şi nu estedeloc recomandabil să vă asociaţi cu asemeneaoameni. Ei pot fi recunoscuţi cu uşurinţă, căci iau foc lacel rnai mic incident, gata sa blesteme şi să secerte din nimic-
  • 164. Seamănă cu un fier încins la roşu, care pare perfectliniştit, dar la cea mai mică picătură de apă carecade pe el, începe să sfârâie şi să scoată fum. în cazul copiilor la care se observă o asemeneaînclinaţie, ea poate fi curmată uşor printr-o educaţiecorectă. Cel mai mare rău pe care îl puteţi face unuicopil este răsfăţul. Copilul îşi dă rapid seama căpoate fi obraznic fără să fie pedepsit, astfel încâtîntinde din ce în ce mai mult coarda, devenind din ceîn ce mai neascultător. Dacă părinţii continuă să nuîl pedepsească, mânia lui interioară atinge curând ostare de soliditate. El devine din ce în ce maisolicitant şi nu se mai limitează să ceară, ciporunceşte de-a dreptul să i se dea ce doreşte. Dacădorinţele îi sunt refuzate, el se înfurie şi devinedeosebit de obraznic. Dacă părinţii se simt intimidaţi de aceastăatitudine şi îi acceptă toate cererile, copilul atingecurând primul grad de independenţă demoniacă.Ca adolescent, el devine un adevărat tiran pentrupărinţii săi, impunându-le acestora toate mofturilesale. Deja, părinţii nu se mai pot opune capriciilorcopilului lor prost crescut. Pe măsură ce copilul creşte şi devine tot maiputernic din punct de vedere fizic, viaţa părinţilor săiajunge în pericol; din fericire, există boli carerestrâng gradul de independenţă a acestor demonicarnali. Acestea sunt singurele soluţii care mai potţine sub un oarecare control aceşti demoni, mai alesdacă ei au pus deja stăpânire pe sângele celui încauză. Printre bolile care pot elimina acest adevăratdistrugător al naturii umane se numără scarlatina,arsurile, erupţiile, pojarul şi altele. Ele sunt singurelecare pot conduce la eliminarea principiilor active alemâniei din sânge. Personal, Eu le vin în ajutor acestor copii, permiţând manifestarea acestor boli. După vindecare, rămâne totuşi în sarcina părinţilor şi a copilului însuşi să devină mai responsabili. îndeosebi părinţii trebuie să-i asigure copilului o educaţie în acord cu ordinea Mea. Dacă ei continuă să îşi
  • 165. răsfeţe în continuare copilul, pe motiv că a fostbolnav, ceea ce urmează poate fi mult mai cumplit,căci dacă demonul carnal observă că pe caleasângelui nu a obţinut rezultatele scontate, el atacăsistemul nervos. Copilul devine astfel extrem desensibil, lucru pe care părinţii 11 pun pe seama bolii.De aceea, ei îi satisfac micuţului toate poftele,pentru a nu-i irita şi mai tare nervii „slăbiţi". In acest moment sunt nevoit să intervin din nou,atacând trupul infestat al copilului cu o dizenterie şicu o tuse severă, pentru a elimina principiile activeale mâniei care i-au atacat nervii. Boala ajută corpulcopilului pentru o vreme. Este chiar mai bine catrupul corupt al unui asemenea copil să-i fie răpitsufletului înainte ca acesta să fie corupt la rândullui de demon. De multe ori, părinţii care au unsingur copil îl răsfaţă în mod excesiv, motiv pentrucare Mă văd de multe ori nevoit să îi răpesc de la ei. Eu i-am creat pe oameni pentru un scop maiînalt, nu doar acela ca ei să devină jucării amuzanteîn mâinile părinţilor lor iresponsabili; de aceea, nuam altă alternativă decât să îi răpesc pe copii dinmâinile părinţilor lor, dându-i pe seama îngerilorMei, pentru ca aceştia să le desăvârşească educaţia.De regulă, îi aleg mai ales pe acei copii care suntrăsfăţaţi de părinţii lor. După cum puteţi vedea,dragostea excesivă (şi prost înţeleasă) a părinţilorreprezintă principala cauză a morţii premature acopiilor. Dacă i-aş lăsa să trăiască în continuare, maidevreme sau mai târziu sufletul lor ar deveniproprietatea iadului, lucru pe care nu îl potpermite. De aceea, moartea corpului fizic estepreferabilă în asemenea cazuri, pentru ca sufletul lorsă fie salvat pentru rai. Mu trebuie să fiţi surprinşi căatât de mulţi copii mor prematur, uneori chiar dinleagăn, căci Eu ştiu mai bine de ce îi răpesc dinaceastă lume. Este mai bine ca ei să devină spiriteslabe în cer decât spirite puternice ale iadului pePământ. Din când în când, datorită răutăţii acestei lumi,demonul mâniei reuşeşte să atingă maturitatea încâte un suflet. Dacă
  • 166. părinţii se opun totuşi cu putere încăpăţânăriiacestor copii, mânia lor interioară poate ficanalizată către un anumit câmp de activitate, iarei pot deveni fiinţe umane utile, revoluţionândrespectivul domeniu. Dacă mânia lor creşte însăhaotic şi răbdarea le este pusă la încercare, ei potdeveni rebeli, agitatori22 sau torţionari ai umanităţii.De aceea, ori de câte ori descoperă la copiii lorînclinaţii către mânie, vanitate, orgoliu, egoism şineascultare, părinţii ar trebui să se opună acestoradin toate puterile lor. Ei pot ajuta astfel latransformarea copiilor lor, căci trebuie să ştiţi căprintr-o opoziţie fermă, principiile active ale mânieipot fi canalizate şi sublimate23. 6Z Lupta împotriva mâniei Din cauza pericolului imens pe care îlreprezintă posesiunea Demonului Mâniei, careafectează de multe ori generaţii întregi, ucidereatrupurilor fizice prin epidemii larg răspândite devineuneori necesară. Aşa se explică marile epidemii deciumă sau de alte boli devastatoare, înainte cademonul să aibă ocazia să ia complet în stăpâniresufletele a mii de oameni. în cazul celor caredoresc să-şi dezvolte propriul suflet, ca şi pe cel alcopiilor lor, o importanţă foarte mare o arealimentaţia corectă, care poate conduce nu numai lasalvarea sufletului, ci şi a corpului, permiţându-iacestuia să atingă o vârstă foarte înaintată. Dinpăcate, foarte puţini oameni mai cunosc astăziprincipiile alimentaţiei corecte, şi 2? - li.Tr. In zilele noastre, un exemplu perfect II reprezintă teroriştii 23 N.Tr. Procespsiho-chimic care conduce la transformarea naturii unui element fizic sau psihic într-un cu totul alt element (în cazul de faţă, un element negatiu este transformat într-unui pozitiu).
  • 167. încă şi mai puţini o aplică. Cum trebuie educat copilul încă de la naştereastfel încât, atunci când atinge maturitatea, să ştiesă se hrănească sănătos, având astfel posibilitateasă atingă o vârstă înaintată şi să-şi prezerve astfelexistenţa echilibrată a sufletului? Dacă încă de la o vârstă foarte fragedă, părinţilorle devine evident faptul că progenitura lor are osensibilitate excesivă, fiind cu uşurinţă iritat deinfluenţele din jur, ei trebuie să-1 obişnuiască să sehrănească cu alimente care nu încălzesc24 sângele, cidimpotrivă, îl răcoresc uşor. Dacă mama îşi alăptează copilul, ea trebuie să seabţină de la orice fel de băuturi alcoolice, dar şi dela orice fel de emoţii negative, cum sunt iritarea saumânia, pentru a nu acumula astfel în piept aceleelemente care ţin de natura Spiritului Focului. Inplus, ea trebuie să evite alimentele care necesită ocantitate mai mare de bilă pentru a fi digerate.Anumite tipuri de legume, cum este fasolea, nu serecomandă deloc unei asemenea mame. In schimb,ea poate să mănânce cantităţi moderate de supă decarne, carne la grătar (provenită însă numai de laanimale curate), zeamă de grâu, orez şi porumb, deorz şi secară, fierte însă în apă, nu în lapte integral. Dacă mama nu îşi alăptează personal copilul, ciapelează la serviciile unei doici (lucru care, apropo,nu este deloc recomandabil), ea trebuie mai întâi săse intereseze ce fel de persoană este aceasta, dacăare un suflet bun şi blând, şi să-i impună aceeaşidietă, să îşi controleze emoţiile şi să respecteaceleaşi indicaţii pe care le-am recomandat mai sus. In cazul în care copilul este alăptat (de mamăsau de doică), el trebuie înţărcat de la sân de îndatăce îi ies dinţii. Odată cu dinţii începe şi dezvoltareamemoriei. Cea mai bună hrană pentru copilul care arată demic înclinaţii rele este terciul de grâu fiertamestecat cu miere. 24 N.Tr. Principiile actioe ale mâniei au natura elementului Foc.
  • 168. Foarte bună este şi apa în care a fiert orzul,amestecată de miere. încă şi mai bine suntsmochinele şi roşcovele (pâinea sfântului Ioan). încazul unora dintre copii, cu vârste ceva mai mari, serecomandă de asemenea supa diluată de linte. Laptele animalelor nu se recomandă imediatdupă înţărcare, căci acestea nu sunt întotdeaunasănătoase (mai ales iarna). Există şi animale cu untemperament mai aprins, iar laptele lor ar fi foartenesănătos pentru copiii cu acelaşi tip detemperament. Abia la vârsta de 1 -2 ani pot fi hrăniţicopiii cu lapte amestecat cu apă. Pe de altă parte, se recomandă tuturor copiilorfructele fierte (compoturile). în special cele de mereşi de pere sunt foarte indicate pentru purificareasângelui. Copiii nervoşi sau temperamentali nutrebuie să fie hrăniţi cu carne până când le ies noiidinţi. Dacă mănâncă prematur carne, sângele lordevine extrem de excitat, carnea capătă ţesuturiadipoase, iar glandele sunt invadate de flegmă,factori care favorizează apariţia multor boli. Atunci când copiii hipersensibili sau cu o naturăextrem de excitabilă încep să meargă şi săvorbească, ei trebuie învăţaţi diferite jocuri, darnumai din categoria celor care liniştesc mintea.Părinţii trebuie să aibă mare grijă ca temperatura lorsă nu crească din cauza mişcării excesive, şi încă şimai puţin din cauza emoţiilor prea puternice. Toţifactorii care ar putea declanşa crize de furie ar trebuimonitorizaţi şi eliminaţi cu atenţie. Dacă totuşi observaţi că cei mici au ieşirinervoase, nu trebuie să ezitaţi nici o clipă să leaplicaţi pedeapsa cuvenită. Foarte benefică este depildă interdicţia de a lua masa, căci nimic nuvindecă mai repede furia ca foamea. Flămânzii nufac niciodată revoluţii; în schimb, în oameniiîntotdeauna sătui nu poţi avea niciodată pe deplinîncredere. Dacă trebuie într-adevăr pedepsiţi, este bine săli se explice copiilor că Tatăl Ceresc nu le-a trimispâinea cea de toate zilele deoarece au fostneascultători. Dacă se vor
  • 169. cuminţi şi îl vor ruga pe Tatăl să le trimită pâinea,acesta le va permite părinţilor să-i dea ceva demâncare. Copiii devin astfel conştienţi de mici deprezenţa Tatălui Ceresc şi se obişnuiesc încă dela cea mai fragedă vârstă cu ideea că depind întrutotul de Acesta şi că El poate ierta toate faptele,inclusiv cele rele. In cazul în care copiii secuminţesc cu adevărat, părinţii nu trebuie să uite săle explice - pe înţelesul lor - cât de mulţumit esteTatăl Ceresc de comportamentul lor, care le strigădimineaţa, la prânz şi seara: „Lâsaţi-i pe copilaşiiaceştia dragi să vină la Mine!" Astfel educaţi, copiii nu vor avea probleme majore mai târziu în viaţă. Dacă nu sunt ghidaţi de mici, ulterior va fi mult mai dificil pentru ei să fie direcţionaţi pe calea cea bună, iar vechiul proverb se va împlini: „Copacul bătrân nu se mai apleacă decât pe timp de furtună, când poate fi rupt cu uşurinţă". După ce copiii cresc şi devin conştienţi de sine, arătând totuşi din când în când semne de iritabilitate exagerată, este bine să li se recomande să ducă o viaţă cât mai moderată cu putinţă, să se culce şi să se trezească devreme, şi să se abţină pe perioade cât mai lungi de la băuturile alcoolice şi de la alimentaţia bazată pe carnea animalelor murdare. De asemenea, nu se recomandă ca ei să viziteze locurile de distracţie, mai ales cele în care se practică dansuri şi jocuri de noroc. Aceste locuri trebuie evitate de aceste firi înfierbântate perioade lungi de timp, uneori chiar pentru totdeauna. In plus, se recomandă ca aceşti indivizi (de ambele sexe) să se căsătorească de timpuriu, căci libidoul lor este mult mai puternic decât cel al unui om obişnuit. Dar cea mai importantă recomandare este ca aceşti oameni să se roage cât mai des şi să citească lucrări spirituale. Acestea le vor întări sufletele şi le vor slăbi cătuşele în care le-au prins spiritele necurate. Spiritele lor nu vor fi însă cu adevărat libere decât atunci când vor cunoaşte iubirea Mea. Fiind supuşi unor tentaţii mult mai mari decât alţi oameni, ei se află întotdeauna mai aproa-
  • 170. pe de graţia Mea. Din această categorie se nascmarii lideri ai umanităţii (desigur, numai dacă oapucă pe calea cea dreaptă), căci lor nu le lipseşteniciodată curajul. Spiritual vorbind, aceştia suntoamenii care construiesc în împărăţia Mea marilevase din stejar şi marile palate din marmură. Dincrenguţe şi pietricele nu se poate construi nimicdurabil. 63. Dependenţa de poziţia sociala a oamenilor aroganţi Mânia este un demon la fel de malefic ca şidependenţa de poziţia socială, care stă de multe orila baza mâniei. Gn om umil nu poate fi iritat cuuşurinţă, în timp ce oamenii cu nasul pe sus seînfurie imediat. Principalul demon care acţioneazăla ora actuală printre oameni este aceastădependenţă, care este foarte strâns asociată cuSatan. Copiii mici nu pot cădea sub influenţaacestui demon până când ating un anumit nivel alconştiinţei de sine. Primele tendinţe în această direcţie pot fidetectate încă Ia cele mai fragede vârste, când copiiiabia învaţă să vorbească. Dacă veţi observa maimulţi copii care se joacă, veţi constata că unuldintre ei încearcă întotdeauna să îi controleze peceilalţi. Chiar şi copiii care nu ştiu încă săvorbească coerent se simt satisfăcuţi atunci cândalte persoane se închină în faţa lor sau le adreseazălaude. în special copiii de sex feminin sunt afectaţide această boală. Fetiţele încep să se privească înoglindă şi să se împopoţoneze de la cele maifragede vârste, iar cei care doresc să le intre îngraţii nu trebuie decât să le laude cât mai desfrumuseţea. în schimb, dacă faceţi greşeala sălăudaţi o altă fetiţă în prezenţa lor, ele vor plânge insecret, dacă nu cumva vor avea manifestări chiarmai
  • 171. furtunoase. In cazul băieţilor, puterea şi forţa au o importanţămult mai mare decât frumuseţea. Fiecare dintre eidoreşte să fie cel mai puternic din grup şi să-idomine pe ceilalţi. Ei nu vor ezita să îşi dovedeascăputerea prin orice mijloace pe care le au ladispoziţie, astfel încât ceilalţi copii să le recunoascăforţa şi să se teamă de ei. Prezenţa unuia din cei mai de temut demonisatanici poate fi deja recunoscută la aceşti copii.Izgonirea acestuia trebuie să înceapă imediat - chiardacă părinţii (sau alţi educatori) nu cunosc îndetaliu ce se întâmplă cu sufletul care manifestăaceste tendinţe - căci dependenţa de poziţia socialăconduce mai târziu la cele mai teribile vicii. Fetiţele cărora le place să fie admirate devinfoarte rapid fete cochete, integrându-se perfect înplanul lui Satan. Cât despre băieţi, aceştia devincurând nişte mici monştri sălbatici, care nu mai aunimic sacru decât propria lor persoană. în scurt timp, aceşti oameni încep să-1condamne pe Dumnezeu şi sa-i dispreţuiască pesemenii lor. Ei sunt întotdeauna atotcunoscători, nuacceptă să fie contrazişi, iar părerile lor suntsingurele care contează, tocmai pentru că suntpărerile lor. Cum credeţi că vor evolua ei? Dacăcineva face greşeala să-i contrazică,demonstrându-le clar că greşesc, ei explodează,mai întâi verbal, iar când nu se mai pot controla,utilizează inclusiv forţa fizică. Când calulnechează, Socrate şi Cicero tac! Când toţi doresc să le fie superiori celorlalţi,dependenţa de poziţia socială se asociază perfect cumânia. Slujitorii lor sunt viclenia şi prefăcătoria.Demonul dependenţei de poziţia socială (care esteun demon carnal, provenit din iadul cel mai de jos)stă la baza tuturor relelor care afectează astăziumanitatea, căci în el, toate relele se unesc.Credeţi că dacă acest demon nu ar fi coruptumanitatea, ar mai fi fost posibil măcar un singurrăzboi? Oamenii au renunţat la Dumnezeu, pe care I-au înlocuit cu
  • 172. acest demon al aroganţei, căruia i se închină, la felcum s-a întâmplat în timpurile de demult cu viţelulde aur. De aceea, ei merită toate nenorocirile care seabat continuu asupra lor, de sus şi de jos, căci îşicresc singuri propriii copii ca pe nişte tirani. Copiii ar trebui crescuţi şi educaţi în smerenie,astfel încât să prefere ei înşişi să fie mai degrabăultimii decât primii. Dacă majoritatea oamenilor argândi astfel, tiranii nu ar mai putea face mare lucruîmpotriva lor şi ar fi nevoiţi să cedeze, căci nu armai fi înconjuraţi de slujitori care să-i aduleze. Eu permit deseori instaurarea la putere a unorasemenea tirani, tocmai pentru ca masele largi şilipsite de minte să se smerească şi să înveţe cum sătrăiască în umilinţă. Aşa se explică de ce în acestetimpuri se nasc atâţia tirani şi asupritori aimaselor. La urma urmei, oamenii nici nu merită osoartă mai bună atâta vreme cât nu doresc altcevadecât să-i domine ei înşişi pe cei din jur. Temeliaexistenţei voastre trebuie să fie umilinţa. Numai înacest fel veţi scăpa de demonul dependenţei depoziţia socială, şi numai atunci tirania va dispăreade pe pământ. Aceasta este singura cale către fericire,deopotrivă în lumea aceasta şi în cea de dincolo.O casă nu poate fi construită de sus în jos, cinumai de jos în sus. Cine doreşte o umanitate maibună trebuie să înceapă întotdeauna prin a deveni elînsuşi mai bun; apoi, cei din jur îi vor putea urmaexemplul. Atâta vreme cât învăţăturile Mele nuvor fi respectate întru totul, situaţia nu va devenimai bună pe pământ, şi nici soarta care vă aşteaptăîn Lumea de dincolo. Cine ascultă însă în întregimeînvăţăturile Mele va trăi în 9faţia Mea, deopotrivăaici şi în Lumea de apoi. CJn suflet smerit ştie să sedescurce în toate situaţiile. De altfel, fiind aţât deaproape de inima Mea, el primeşte în fiecare clipăajutorul pe care îl merită.
  • 173. 64 & 65. Despre lamentările oamenilorOamenii se plâng de foarte multe lucruri. Unii se plângde timpurile grele şi de veşnicele scumpiri. Alţii îiînjură pe guvernanţi, convinşi că totul este dinvina lor. Unii îi condamnă pe preoţi, iar alţii pe ceicare trăiesc în lux. Pe scurt, toată lumea dă vina pealţii pentru relele acestei lumi. Nimeni nu se întreabăînsă dacă nu cumva a contribuit personal laagravarea situaţiei, dacă atitudinea sa este cu cevamai bună decât a celor din jur. . Văd de multe oripărinţi care se plâng de luxul în care trăiesc alţii întimp ce abia i-au cumpărat fiicei lor o rochie scumpă.Ce mai poţi spune unor asemenea oameni, care vădpaiul din ochiul altuia, fără să vadă bârna din ochiullor? Nu poţi să le răspunzi decât un singur lucru: dacăîţi displace atât de mult luxul, de ce cedezi ispitei dea-i cumpăra fiicei tale rochii scumpe, numai dinorgoliu? In loc să te plângi, începe prin a-ţi îmbrăcamai simplu copiii. In acest fel, poate că şi alţii îţi vorurma exemplul, iar ei vor fi urmaţi la rândul lor de alţii.In acest fel, treptat, articolele de lux vor dispăreacomplet din magazine, căci nu le va mai cumpăranimeni. Cum poţi să ceri ca alţii să devină mai bunidacă nu poţi deveni tu însuţi mai bun? Mulţi negustori se plâng de taxele şi impozitele pe care le plătesc, dar nu-şi dau seama că ei înşişi au inventat această plagă guvernamentală, taxându-şi de multe ori clienţii pentru a obţine profituri uriaşe. Dacă cineva îşi exploatează fără ruşine semenii, cum le poate cere el guvernanţilor să facă ceea ce nu face el însuşi? De altfel, vă avertizez: voi aranjaţi întotdeauna lucrurile astfel încât să vă maximizaţi plăcerea personală, iar Eu aranjez întotdeauna guvernele pe care le meritaţi (şi care respectă exact modelul impus de voi). Guvernul nu face altceva, la scară mare, decât ceea ce faceţi
  • 174. voi la scară mică. Cine le impune fraţilor lor celemai mari taxe dacă nu comercianţii? Sper săînţelegeţi din aceste cuvinte că singurii responsabilipentru problemele oamenilor sunt ei înşişi. Deaceea, toate motivele acestor plângeri vor rămânepână când cei care le cauzează se vor schimba. La fel, proprietarii de case din marile oraşe seplâng de impozitele pe locuinţe şi terenuri, dar dacăun chiriaş întârzie cu plata chiriei, ei îl dau pe loc înjudecată, după care îi pun poprire pe bunuri şi înfinal îl evacuează. Aşa se explică de ce cresccontinuu impozitele pe case şi pe terenuri, şi ele vorcontinua să crească atât timp cât va fi necesar,adică până când inimile proprietarilor se vor înmuiaşi ei vor învăţa să le dea inclusiv săracilor câte ocameră în casa lor, fără să le perceapă nici un fel deplată. Toate aceste pedepse sunt absolut necesare, şivă asigur că ele vor deveni din ce în ce mai drastice.De altfel, dacă nu sunteţi mulţumiţi cu solul liniştital acestui Pământ, pe care cresc atâtea fructe, nuaveţi decât să plecaţi pe mare, pentru a învăţa careeste diferenţa între linişte şi furtună. Dacă valurilemării agitate nu vă înghit cu totul, ba chiar vă placeacolo, puteţi rămâne pe mare. Dar Eu vă spun:Pământul ce) solid este mult mai liniştit, căci el nupoate fi schimbat cu una cu două, la fel cumcuvintele lui Dumnezeu rostite din vechime nupot fi inovate, rămânând la fel de actuale şi astăzi.Graţia lui Dumnezeu se găseşte pretutindeni pePământ, pentru toţi cei care o caută. Cât despre ceicare nu sunt interesaţi de graţia Mea, ci doar deschimbări şi inovaţii, motivaţi în principal de dorinţade a fi mai presus ca alţii în poziţie socială sau înproprietăţi, ei nu au decât să se închine Diavolului,căci în cer nu se va găsi nimeni care să verse măcaro lacrimă pentru ei. Să vorbim acum de plângerile referitoare la preoţi. Nici acestea nu ajung deloc la urechea Mea, căci Eu am aranjat astfel lucrurile încât oricine doreşte, să poată avea acces liber la Cuvântul Meu.
  • 175. După cum vedeţi, pentru Mine nimic nu arevaloare, cu excepţia unei inimi pure, pline de iubire,şi a credinţei în Mine. Cine nu este satisfăcut cuacest lucru şi pentru care cuvântul unui predicatoreste mai important decât cuvintele rostite de Minenu are decât să rămână în orbirea sa, pe care omerită cu vârf şi îndesat. Cât despre cei pentru careun lăcaş de cult luxos, construit cu bani mulţi, estemai important decât o inimă pură (singurul templureal al Duhului Sfânt), aceştia nu au decât să seducă şi să se roage acolo. Cum ar putea toate catedralele din lume săslujească slavei Mele? Cât timp am stat pe pământ,Eu nu am căutat gloria deşartă, ci doar credinţa şiiubirea. Transformarea Mea - singurul Dumnezeuetern, adevărat şi viu - într-un idol reprezintă pentruMine o atrocitate, căci Eu nu doresc să fiu adoratdecât întru spiritul şi adevărul care sălăşluiesc îninima curată a oamenilor. Adevărata adoraţie constă în recunoaştereaMea ca Dumnezeu şi Părinte, în iubirea Mea maipresus de orice şi în respectarea poruncii de a văiubi semenii. O catedrală nu poate contribui cunimic la slăvirea Numelui Meu, căci ea nu arată cinesunt Eu, ci doar de ce sunt capabili oamenii, înaroganţa şi nesăbuinţa lor. Cel care îmi admiră cu adevărat puterea şimăreţia ar trebui să meargă în Natură şi săprivească soarele, luna şi stelele. Acolo veţi găsisuficiente argumente pentru a recunoaşteomnipotenţa lui Dumnezeu. In locul statuilor şipicturilor din catedrale, veţi găsi oameni reali, vii,şi alte creaturi fascinante. In locul ornamentelor,puteţi admira pădurile seculare şi pajiştilemagnifice, care vorbesc de la sine despre măreţia,slava şi înţelepciunea Creatorului etern. Aceastăcontemplare poate înălţa uşor inima omului până laadevărata slavă a lui Dumnezeu. Deşi înţelepciuneaeste întotdeauna victorioasă asupra prostiei, nutrebuie să credeţi însă că oamenii proşti vordispărea; acest gen de oameni vor continua săexiste atât timp cât va exista iadul. Mulţi se
  • 176. întreabă de ce permit Eu atâtea atrocităţi şi de ce nudistrug străvechea idolatrie cu fulgerele şitrăznetele cerului. De vreme ce am procedat astfelîn timpurile de demult, de ce nu mai repet acestlucru şi astăzi? Dar Eu vă spun: lăsaţi grâul săcrească, şi va veni timpul recoltei. Cinecunoaşte eternitatea nu se simte niciodată presatde timp. Numai proştii se simt încolţiţi de timp; ceiînţelepţi ştiu să aştepte, la fel cum ştiu la ce porţi săbată. 66, Ceremoniile ecleziastice La ce folosesc toate aceste biserici pline deobiceiuri idolatre şi care impun respectarea a totfelul de practici stupide de asceză? Cel mai înţeleptlucru pe care îl puteţi face este să lăsaţi curentul săcurgă; când va ajunge la ocean, el se va abandonade la sine. Este o prostie să încerci să înoţiîmpotriva curentului, căci cu cât te opui cu maimultă putere valurilor, cu atât mai mare va firezistenţa pe care o vor opune ele. Cel mai bine estesă te laşi în voia lui, detaşându-te în inima de el şide direcţia în care curge, şi căutând acolo caleasigură către adevăr. Ca simpli indivizi, ar fi o nebunie să vă opuneţiunor instituţii care s-au impus de-a lungulsecolelor, devenind adevărate norme sociale. Ar fica şi cum un singur soldat s-ar lupta cu o mie deduşmani: ce ar putea face el împotriva atâtorinamici? Acelaşi principiu se aplică şi celor careîncearcă să se opună unei ordini instaurate de foartemultă vreme. Chiar dacă ceea ce crede este corect,ce poate face el împotriva unei majorităţi oarbe şisurde? Eu nu privesc niciodată exteriorul unui individ, ciMă uit numai în inima lui; de aceea, orice creştincinstit poate Participa liniştit la un serviciu divin,într-o casă de rugăciune.
  • 177. Dacă Mă poartă cu adevărat în inima lui, nu i seva întâmpla nimic rău. Cine se plictiseşte însă de serviciul divin artrebui să rămână afară, căci nimeni nu esteforţat să ia parte la el. De altfel, chiar dacă s-arsimţi forţat, tot ar fi mai bine pentru el să iaparte la serviciul divin decât să bântuie prin totfelul de locuri de distracţie în zilele sfinte, sau săfacă afaceri, ori să pună la cale tot felul deintrigi, şi aşa mai departe. Dacă nu vă place predica preotului, ascultaţicel puţin versetele din Evanghelie pe care leciteşte acesta. înţelegerea şi aplicarea lor estesuficientă pentru a atinge viaţa eternă. Aşadar,nu aveţi nimic de pierdut dacă intraţi într-o casăde rugăciune; în schimb, puteţi descoperi acoloceva cât de mic care vă poate aminti de Mine.Cât despre cei care resping cu ură aceastăidolatrie, nici aceştia nu au nimic de câştigat, cinumai de pierdut, ceea ce Mă conduce laîntrebarea: la ce le foloseşte? Cât timp am stat pe pământ, templul dinIerusalim era exclusiv un templu al idolatriei.Puteai să-l consideri orice, dar nu o casă a IuiDumnezeu. Şi totuşi, Eu, Iehova, nu aminterzis nimănui să viziteze templul sau să-şiaducă ofrandele. Am predicat Eu însumi foartedes în templu, şi acolo am iertat-o pe femeiaadulteră de păcatele ei. Mu le-am interzis niciadepţilor Mei să viziteze templul. Aşadar, de cear trebui să vă simţiţi iritaţi la gândul de amerge într-o casă de rugăciune? Cine intră într-o biserică într-adevăr în Numele Meu, poate fisigur că Eu voi fi cu el. Şi atât timp cât Eurămân acolo, poate rămâne şi el. De altfel, nimeni nu ar trebui să-Mi ceară sălovesc cu fulgerele şi trăznetele din cer, căcinumai Eu ştiu când este timpul pentru acestlucru. Fenomenul acesta al ceremoniilor ecleziasticeva dura atât timp cât oamenii vor fi dispuşi să-ltolereze. Cine se simte satisfăcut nu are decât săparticipe la ele, dar în ochii Mei el rămâne unom lipsit de minte.
  • 178. Cine Mă caută însă sincer, Mă va găsi, înorice circumstanţe. Eu îl voi accepta, iar el varămâne preferatul meu, în faţa tuturor celorlipsiţi de minte. Deocamdată nu fac nimic pentrua schimba această stare de lucruri, pentru că eaeste unanim acceptată, iar faptul că o tolerez nuarată altceva decât că are o importanţă minorăpentru Mine. Există însă oameni care Mă iubesc cu adevăratmai presus de orice, iar aceştia înseamnă maimult pentru Mine decât întreaga lume. Aceştiase vor bucura de toată splendoarea graţiei Mele,în timp ce restul lumii nu va primi decâtfărâmiturile. (Jn singur individ poate însemnamai mult pentru Mine decât o întreagă lumeplină cu proşti. De câte ori este cosită iarba, fărăsă dispară? Cum este posibil acest lucru?Simplu: pentru că ea creşte la loc. La fel seîntâmplă şi cu proştii acestui Pământ, carepreferă să rămână astfel. 67. Visele şi interpretările lor în acest capitol vă voi prezenta câteva tipuride vise, ale unor oameni buni, dar şi ale unoroameni răi, care îşi au originea fie în cer, fie îniad. Este important să deţineţi informaţiicorecte în legătură cu aceste fenomene, ca săştiţi ce trebuie să faceţi în cazul în care vi se vorîntâmpla. Există multe tipuri de viziuni. Cele maicomune şi mai cunoscute sunt visele nocturne.Se pune întrebarea: cine este cel care visează şice reprezintă imaginile din vis? în timpul somnului obişnuit, singurul carevisează este sufletul. Aceste vise nu sunt altcevadecât imagini haotice create de suflet dinpropria sa imaginaţie. Imaginile de acest fel nuau nici o ordine, fiind similare cu cele dintr-uncaleidoscop care se schimbă odată cu fiecaremişcare şi care nu se repetă niciodată identic.
  • 179. Motivul pentru care apar asemenea imaginicircumstanţiale şi haotice este că sufletul nu seaflă în contact cu lumea exterioară, dar mai alescu spiritul său. Acest tip de viziuni nu-ifolosesc la nimic sufletului, decât în măsura încare acesta îşi poate da astfel seama de stareaîn care se află. Dacă vă propuneţi să vă aduceţi aminte toate visele pe care le-aţi avut şi faceţi o sinteză a lor, puteţi obţine astfel o imagine destul de clară a stării în care se afla sufletul dumneavoastră: care sunt principalele sale dorinţe, aspiraţii, elementele din care este alcătuit, inclusiv cum va arăta el atunci când se va desprinde definitiv de învelişul său trupesc. Aceste vise sunt în întregime produsul imaginaţiei sufletului, nefiind provocate nici de spirite iadului, din de cele din cer. Sufletul îşi aminteşte mai mult sau mai puţin de ele, după care le uită complet. în cazul oamenilor obişnuiţi, ele depind întru totul de alcătuirea corpului lor vital. Dacă acesta este mai înclinat către suflet, omul îşi poate aminti aproape orice vis. Dacă este mai înclinat către corpul fizic, el nu îşi va aminti aproape deloc visele. Acesta este de regulă cazul oamenilor cu înclinaţii senzuale şi materiale. Nu la fel stau lucrurile în ceea ce priveşte visele lucide, care sunt percepute foarte intens de visător, ca pe o realitate vie. Atunci când se trezeşte, lui îi este foarte greu să-şi dea seama dacă a trăit un vis sau o realitate. Aceste viziuni nu sunt vise ale sufletului, ci sunt provocate de spiritele din jurul acestuia. Dacă spiritele sunt malefice, omul se trezeşte absolut epuizat, fizic şi psihic. Dacă sunt spirite bune, omul se trezeşte regenerat fizic şi într-o stare de mare bună dispoziţie psihică. Ambele tipuri de vise sunt permise exclusiv pentru beneficiul sufletului, şi niciodată în detrimentul acestuia. In cazul viziunilor teribile el primeşte de multe ori avertismente necesare, iar în cazul celor pozitive găseşte puterea de care are nevoie. Motivul pentru care aceste vise sunt atât de clare constă în faptul că spiritele eliberează corpul vital a
  • 180. visătorului de învelişul său fizic, conectându-1 lasuflet. Aflat în această stare, sufletul are osenzaţie de naturaleţe, căci se află în fuziune cucorpul său vital, acceptând şi reţinând prinintermediul simţurilor acestuia imaginile celemai puternice şi mai semnificative ale visului. Viziunile somnambulilor şi ale mediumilor, lafel ca şi cele care apar în timpul anesteziei,fac parte din această categorie. Aceste viziuniinterioare au o anumită ordine şi semnificaţie,căci sufletului i se spune întotdeauna adevărulde către spiritele din jurul lui. De multe ori, elpoate avea acces la evenimente care se vorpetrece în viitor, lucru care poate fi realizatfoarte uşor de către spirite, care cunosc ordinealucrurilor şi succesiunea cauză-efect, întrucâtchiar ele sunt cele care generează aceastăordine. Aceste viziuni au aşadar o valoare maimare decât primele. Totuşi, ele nu trebuieconsiderate ca un destin inexorabil, aşa cumcredeau cândva păgânii. Omul nu trebuie să uiteniciodată că dispune de un liber arbitru. Dacădoreşte cu adevărat să trăiască o altă realitatedecât cea pe care i-au arătat-o în vis spiritele, else poate orienta către Mine. Prin graţia Mea,destinul său se poate schimba, directproporţional cu credinţa sa. Eu sunt singurulcare poate schimba cursul lucrurilor, într-osingură clipă. De aceea, nu trebuie să fiţiîngrijoraţi de aceste viziuni, care se petrec destulde frecvent: dacă sunt pozitive, nu aveţi motivede îngrijorare, iar dacă sunt negative, ele pot fischimbate. Desigur, în cazul celor care cred înele mai mult decât în Mine, ele devin un destinimuabil, conform principiului: „Facă-se voia ta!" Matura umană este atât de slabă încâtacceptă imediat orice evenimente viitoare pecare i le revelează visele. De altfel, oameniiînşişi şi-au creat un set de reguli pentru calucrurile să se petreacă exact ca în visele lor.Aceste interpretări subiective ale viselor, şiconsecinţele lor, sunt la fel de stupide ca şi ceicare le-au inventat. De pildă, se consideră căapa din vis simbolizează moartea unei rude sau
  • 181. a unei cunoştinţe. Focul semnifică o minciunăsau o bucurie. Pâinea, bălegarul şi visele legatede nunţi sunt interpretate ca o moarte în familie.Albinele indică iminenţa unui incendiu, în timpce furnicile simbolizează o inundaţie, sauanumite motive de îngrijorare. Lăcustele,greierii şi păsările sunt interpretate ca semne derăzboi, ca să nu mai vorbim de visele desprecâştiguri la loterie. Aceste imagini sunt produsede sufletul însuşi şi nu indică altceva decâtstarea haotică în care se află acesta, nicidecumnişte evenimente viitoare. Credinţa în aceste interpretări ale viselor estecu adevărat malefică. Ea poate face mult răusufletului, care este de multe ori dispus sărenunţe la credinţa în Mine de dragul acestorinterpretări stupide. Deşi acest gen de vise simple aparţin înîntregime sufletului, oamenii slabi de minteconsideră că ele sunt generate de spiriduşirăutăcioşi. Aceştia pătrund în trup şi genereazăviziunile, după care conving sufletul de adevărullor, deşi ele nu reprezintă altceva decâtimaginaţia lor maliţioasă. V-am relatat toate aceste lucruri ca să ştiţi peviitor cum trebuie să priviţi visele, dar şiviziunile reale, despre care vom discuta mai îndetaliu într-un capitol viitor. Orice fenomen areun scop şi o raţiune corespondentă, care nu auînsă nimic de-a face cu imaginaţia debordantăşi cu prostia. 68 & 69. Superstiţiile Un al treilea tip de viziuni se nasc dinconvingerea profund superstiţioasă că anumiteevenimente naturale au o legătură profetică cuceea ce se va petrece în viitor. Cred că nu vă suntstrăine aceste prostii şi diferitele ritualuri pecare le pun la cale unii oameni pentru a afla cele rezervă viitorul. Primele aiureli la care doresc să fac referire sunt
  • 182. calendarele, concepute de unii oameni care, fărănici cea mai mică cunoaştere şi deseori în ceamai ridicolă manieră cu putinţă, încearcă săprezică vremea pentru fiecare zi a noului an.Foarte importante sunt în aceste calendare aşa-zisele zile critice. Cine este însă Domnulvremii, Eu sau aceste zile critice? Chiar credeţică îmi lipseşte cu totul înţelepciunea, astfel încâtsă stabilesc anticipat anumite zile critice înfuncţie de care vremea va evolua într-un senssau în altul? Oamenii judecă vremea în funcţie de acestezile critice, dar nu cunosc zilele critice aleinimii lor, care le pot revela cum va fi vremea înviitoarea lor viaţă eternă. Ei ar fi mult maiaproape de adevăr dacă şi-ar observa inimileşi dacă ar încerca să înţeleagă furtuna sau zilelefrumoase din sufletele lor. De altfel, vremeaproastă din inima lor se datorează de multe orichiar acestor zile critice pe care le stabilesc eiînşişi, unele pentru joacă, pentru mâncare şibăutură, pentru plăceri carnale, urmate de zile deodihnă şi lenevie, de tristeţe, de melancolie, etc. Dacă oamenii ar ţine cont de aceste zilecritice, nenumăratele furtuni, ploaia şigrindina, fulgerele şi trăznetele, ninsorileabundente şi gheaţa din inima lor nu s-ar maiproduce. Dacă sufletul ar trăi constant într-ovreme senină, spiritul şi-ar putea părăsi în sfârşitmica sa cămăruţă, ieşind în lumea liberă ainimii şi proclamând ziua critică a vieţii eterne.Atâta vreme cât respectivele zile critice vorcontinua să provoace însă asemeneafenomene „meteorologice" negative în sufletuloamenilor, aceştia vor rămâne ceea ce sunt laora actuală, simple animale, care cu greu vorputea fi acceptate în cer. Există şi oameni care cred în cei care potinfluenţa vremea, pe care îi consideră un felde vrăjitori sau de magicieni negri. Aceştiascriu tot felul de texte stupide, pe care lecomercializează sub titlul „Remedii pentruvreme". Pe primul loc între factorii care potalunga vremea rea sunt considerate aşa-numitele mise pentru schimbarea vremii,
  • 183. oficiate de preoţii romano-catolici. Un alt remediusunt aşa-zisele binecuvântări ale câmpurilor,efectuate fie de preoţi locali, fie de călugăricerşetori, ale căror binecuvântări sunt consideratemult mai eficiente. Un al treilea remediu, aplicat cudeosebire pentru alungarea furtunilor violente,constă în sunarea clopotelor pentru furtună, însoţităuneori de focuri de armă trase cu praf de puşcăbinecuvântat, arderea mugurilor de salcie,aprinderea unor lumânări binecuvântate, sau chiarridicarea unor cruci pentru vreme rea, despre carese crede că alungă vrăjitoarele care aduc vremearea. La câte aberaţii nu se pretează oamenii, uitândcu desăvârşire că singurul care poate influenţavremea este Dumnezeu, şi unicul lucru pe care îl potface ei pentru a avea parte de o vreme bună este săse roage Tatălui Ceresc! Toate aceste superstiţii au consecinţe dintre celemai neplăcute, căci ele îi determină şi pe cei caremai au încă o inimă bună să îşi piardă credinţa înDumnezeu, iar aceasta este o influenţă a iadului,care pune astfel stăpânire pe minţile oamenilornaivi. Mai mult ca oricând, în ziua de astăzinaţiunile au nevoie de lumină, nu de întuneric. Dealtfel, la momentul potrivit, Eu însumi voi aprindelumina de care au nevoie naţiunile, care vor şti să lemulţumească atunci cum trebuie celor care aurăspândit cu atâta osârdie întunericul. Un alt tip de superstiţie care intră în aceastăcategorie se referă la aşa-zisele semne ale noroculuisau ghinionului, la care toţi oamenii sunt atenţi, darmai ales cei de credinţă romano-catolică. Acestesimboluri aberante au o influenţă incredibilă asupraoamenilor, de la cei din înalta societate şi până laultimul ţăran. Ele nu sunt altceva decât o moştenirerămasă de la păgâni, propagată de anumite spiritecare au trăit pe vremea păgânismului, care nusunt suficient de corupte pentru a face cu adevăratparte din iad. Ele pot cutreiera destul de liberePământul, fiind lăsate să acumuleze cunoştinţe, însperanţa că vor progresa şi că vor deveni fiinţeumane mai bune. Ele se alătură anumitoroameni, se
  • 184. ataşează de trupurile lor şi influenţeazăsufletele, care ajung să creadă astfel înasemenea aberaţii. Din fericire, mai sunt destuioameni care îşi dau seama că aceste credinţe nupot avea la bază adevărul. Chiar şi aceştia potrămâne însă cu anumite îndoieli, neştiind dacănu cumva ele conţin măcar un sâmbure deadevăr. Un creştin adevărat nu ar trebui să aibăasemenea îndoieli. Un instrument mult mai malefic de revelare aviitorului sunt cărţile de ghicit. Acest joc nefast aadus multă nefericire oamenilor. De aceea, sfatulMeu este să îi evitaţi pe aceşti ghicitori, căci eisunt înconjuraţi de tot atâţia demoni câte cărţide joc au. Chiar dacă predicţiile lor seadeveresc, acest lucru devine posibil numai cuajutorul spiritelor rele. Aşadar, dacă nu doriţi sădeveniţi prizonieri ai iadului, evitaţi aceşti profeţimincinoşi. Mai nou, se încearcă ghicirea viitorului cuajutorul mediumilor. Dacă un medium este adusîn stare de transă de un hipnotizator, el ar trebuilăsat să reveleze numai acele informaţii pe caredoreşte să le dezvăluie în mod voluntar. El nu artrebui forţat să vorbească, întrucât aceastăforţare este foarte dăunătoare pentru sănătateasa. Sfatul Meu este să aşteptaţi cu răbdarepână când mediumul începe să vorbească dela sine. Puteţi pune întrebări, dar numai atuncicând nu desluşiţi cu claritate cuvintele pe carele rosteşte. Explorarea mediumică prin plasarea mâinilorpe trupul celui aflat în transă nu trebuieexecutată decât de către credincioşi asupraaltor credincioşi. Ori de câte ori un hipnotizatororgolios, cu pretenţii ştiinţifice, induce o stare desomn magnetic unei alte persoane printr-omanipulare artificială, cu scopul de a obţineanumite informaţii sau rezultate ştiinţifice,puteţi fi siguri că acest hipnotizator este undemon. De altfel, ar fi chiar mai benefic pentrumedium să fie posedat de un demon adevăratdecât de un asemenea hipnotizator lipsit deconştiinţă şi de Dumnezeu. Vă spun toate acestea ca să ştiţi ce aveţi de făcut în cazul
  • 185. în care vă veţi confrunta vreodată cu o asemeneasituaţie. Eu voi binecuvânta orice hipnotizatorcare îşi plasează mâinile pe un bolnav, înNumele Meu, în dorinţa de a-l vindeca. Câtdespre făcătorii de miracole şi ghicitori, aceştiaar face bine să se ferească de Mine. în plus, ar trebui să-i avertizaţi pe cei capabilisă reveleze cu adevărat viitorul, prin asemeneamijloace corecte, să nu facă acest lucru decât încazul oamenilor maturi, care pot evalua cudiscernământ informaţiile primite pe aceastăcale. Predicţiile foarte clare despre viitor sunt nunumai extrem de dăunătoare pentru orice suflet,dar sunt şi un nonsens, căci nu există un viitorpredeterminat, acesta fiind influenţat de liberularbitru al omului. Eu am dăruit fiecărui om un spirit liber. Deaceea, fiecare dintre voi aveţi datoria să faceţitoate eforturile pentru a trăi renaştereaspirituală. Cine a renăscut întru spirit poatecunoaşte viitorul fără nici un pericol. Câtăvreme acest lucru nu s-a petrecut însă, nu sepoate vorbi de un „viitor" pentru o asemeneafiinţă umană. Mai presus de orice, căutaţiîmpărăţia lui Dumnezeu, şi toate celelalte vorveni de la sine. 70. Împărăţia lui Dumnezeu şi renaşterea spirituală Mulţi oameni îşi spun: „Nu e nimic rău în acăuta împărăţia lui Dumnezeu, dar nu înţelegemde ce este atât de greu de găsit această împărăţieşi de ce nu există o singură biserică saucongregaţie creştină care să prezinte caleasigură de a ajunge la aceasta". Biserica romanăsusţine: „Eu sunt singura cale!" La fel fac însă şicelelalte biserici. Din păcate, cine merge pe caleadescrisă de aceste biserici descoperă de-alungul ei tot ce îşi poate imagina vreodată, maipuţin promisa Împărăţie a lui Dumnezeu.
  • 186. Iată care este răspunsul Meu la aceastădilemă: dacă cineva caută o vreme preaîndelungată un obiect preţios, el sfârşeşte maidevreme sau mai târziu prin a-şi întrerupecăutarea. Dar a cui vină este? Eu vă spun: estevina celui care caută, de vreme ce cautăîmpărăţia lui Dumnezeu acolo unde nu poate figăsită, şi nu o caută acolo unde poate fi găsită.Scriptura afirmă cu claritate că împărăţia luiDumnezeu nu are nimic de-a face cusplendoarea exterioară, neputând fi găsită decâtîn inima omului. Piatra ei unghiulară esteChristos, unicul Dumnezeu şi Domn al cerului,deopotrivă temporar şi etern, în spaţiu şi îninfinitate. Inima omului trebuie să creadă în Elşi să-L iubească mai presus de orice, în plus,aspirantul la împărăţia lui Dumnezeu trebuie să-şi iubească semenii la fel de mult ca pe elînsuşi. Când omul respectă cu sfinţenie aceastăporuncă simplă în inima sa, se poate spune că ela descoperit deja împărăţia lui Dumnezeu. Odatăatins acest nivel, el nu mai trebuie să sepreocupe de lucrurile de care are nevoie, căcitoate i se vor da de la sine. Dacă el are nevoiede înţelepciune, aceasta i se va da, exact înproporţia de care are nevoie. Dacă el are nevoiede un ajutor din exterior pentru a-şi continuaviaţa pe pământ, el va primi ajutorul la momentulpotrivit, în proporţia cuvenită. Dacă are nevoiede anumite puteri speciale pentru o ocazieparticulară, le va primi. Pe scurt, va fi tot timpulsusţinut şi ocrotit. Dacă va avea nevoie să ştie olimbă străină într-o anumită împrejurare,aceasta i se va revela instantaneu. Iar dacă vadori să vindece pe cineva drag, nu va aveanevoie decât de două lucruri: de invocareaNumelui Meu şi de mâinile sale. Atât timp cât se va afla în trup, nici un om depe acest pământ nu va putea beneficia însăsimultan şi în orice moment de toate acesteavantaje, chiar dacă va fi renăscut întru spirit.Ele îi vor fi acordate numai atunci când îi vor ficu adevărat necesare. La fel ca orice altă fiinţăumană, şi un om renăscut spiritual va trebui săse îndrepte către Mine atunci când
  • 187. doreşte să primească ceva, aşa cum Eu însumi,pe vremea când eram întrupat, nu am putut faceorice aş fi dorit, fiind nevoit să împlinescmisiunea pentru care M-a trimis Tatăl. Evident, Tatăl era în Mine, la fel cum Eu suntîn El. El era însă Spiritul lui Dumnezeu caPărinte al Eternităţii, în timp ce Eu eram (aşacum sunt şi astăzi) sufletul Lui. Acest sufletposedă propria sa cunoaştere şi propriile salecapacităţi, fiind Sufletul tuturor sufletelor, celmai înalt şi mai perfect între toate. Cu toateputerile sale, acestui suflet nu i s-a permis săfacă orice dorea, fiind - aşa cum spuneam -nevoit să împlinească misiunea pe care i-atrasat-o Cel din care s-a născut. De pildă, atuncicând acest suflet şi-a dorit să-i fie luată cupaamară de ia gura lui, Cel care se afla în el 1-a silitsă bea cupa. Cât timp am fost întrupat, sufletulMeu nu a făcut altceva decât ceea ce i-a ordonatCel care se afla în interiorul lui. De aceea, nu trebuie să vă imaginaţi că unom renăscut întru spirit este un fel de făcător demiracole, care nu mai pridideşte cu minunile. Lafel, nu trebuie să credeţi că el are un halou auriuîn jurul capului, aşa cum sunt ilustraţi sfinţii înicoane. După moartea sa fizică, nu vor fineapărat semne miraculoase, precum cele decare fac atâta caz preoţii, în special cei dinbiserica romano-catolică, în legătură cu cei pecare i-au decretat chiar ei sfinţi. Nici nu poate fivorba de o prezervare a corpului lor, care vaintra în putrefacţie la fel ca trupul oricărui omobişnuit. De altfel, orice om de bun simţ se poateîntreba la ce ar folosi acest miracol. Cu ce ar fimai binecuvântat spiritul celui plecat dintre voi,fie el şi renăscut a doua oară, dacă trupul rămaspe pământ ar fi înzestrat cu o asemenea însuşiremiraculoasă, dar lipsită de orice logică? Nu,oamenii care au descoperit împărăţia luiDumnezeu nu au asemenea caracteristici. Pe dealtă parte, graţia Mea se revarsă prinintermediul lor ori de câte ori acest lucru sedovedeşte necesar. La fel, nu trebuie să vă imaginaţi că un omnăscut a doua oară, care trăieşte în împărăţia luiDumnezeu, este un fel de
  • 188. călugăr, complet mort din perspectiva lumiiexterioare (materialistă), fiind ocupat numai curozarii, slujbe, litanii, posturi, condamnareacelor păcătoşi, sau care îşi contemplă viitorulmormânt cu amuzament şi detaşare. Toateacestea nu sunt semne ale renaşterii interioare;dimpotrivă, ele sunt semne ale întunericuluiinterior în care încă se mai zbate fiinţa.Lumina celui renăscut nu mai cunoaşte parteaîntunecată a vieţii, căci ziua este eternă îninteriorul lui. Mormântul şi sicriul nu sunt în nici un cazsemne ale celui renăscut, care trăieşte înîmpărăţia lui Dumnezeu, căci în aceastăîmpărăţie nu există morminte, nici sicrie,pentru simplul motiv că nu există morţi. Acolonu veţi găsi decât învierea şi viaţa eternă. Omulrenăscut trăieşte continuu în spiritul său şi numeditează asupra pierderii trupului său, la felcum nu contemplă niciodată moartea, care nuînseamnă pentru el mai mult decât înseamnăpentru voi dezbrăcarea unei haine, seara. Aşa seexplică de ce moartea nu mai există pentru omulrenăscut. Cu siguranţă, această atitudine faţă demoarte este un semn minunat care indicărenaşterea spirituală, dar el nu este niciodatăafişat în exterior şi public, ci numai în interiorulomului. La fel se petrec lucrurile şi cu celelaltesemne ale renaşterii; ele nu pot fi recunoscuteîn exterior decât în anumite situaţii speciale,când este cazul. Astfel, cine are darul profeţieiva primi informaţii legate de viitor, dar numaiatunci când este cazul şi numai după ce Mi se vaadresa Mie, căci Eu sunt singurul profet. CândEu voi aşeza cuvintele în inima şi pe limba lui, elva rosti profeţii; în caz contrar, el va vorbi la felca orice alt om. Exact la fel se petrec lucrurile şicu celelalte daruri excepţionale cu care suntînzestraţi cei renăscuţi întru spirit. Oamenii care au trezit al doilea simţ alvăzului25 nu trebuie consideraţi ca făcând partedin categoria celor renăscuţi întru 25 Vederea astrală inferioară.
  • 189. spirit numai pentru că au această calitate,care nu este altceva decât o consecinţă asensibilităţii lor nervoase. Prin intermediulcorpului vital, sufletul lor transferă cu uşurinţăimagini din împărăţia sufletului la nivelul corpuluilor fizic. Cei care au un sistem nervos foarteputernic nu sunt de regulă capabili de aşa ceva.Pe scurt, nu este vorba neapărat de ceva bun,după cum nu este vorba nici de ceva rău. Estemai degrabă un fel de boală trupească ce sedeclanşează în urma unor incidente (de multeori neplăcute) în timpul vieţii pământeşti acelui în cauză. Astfel, o stare prelungită detristeţe, de frică, un şoc puternic, şi alteevenimente similare, pot declanşa acestfenomen. De asemenea, există anumite mijloaceartificiale care au acelaşi rezultat, precumhipnoza, beţia şi drogurile halucinogene. Reafirm aşadar cu tărie că al doilea simţ alvăzului nu este un semn al renaşterii spirituale,lucru demonstrat inclusiv de faptul că aceştioameni văd deseori imagini haotice şiincoerente, care nu au un conţinut ordonat. Explicaţia este simplă: sufletul lor nu esteconectat încă la spiritul lor. Ei nu pot explicaceea ce văd, întrucât nu au o interpretarestructurată a lumii de dincolo. în schimb, ceinăscuţi a doua oară au o viziune foarte clară şiperfect structurată asupra chestiunilorspirituale, ceea ce dovedeşte profunda lorancorare în acea dimensiune. Acesta este aşadarun alt semn al renaşterii spirituale, marcând omare diferenţă faţă de persoanele care ausimple viziuni din lumea de dincolo. Repet: nutrebuie să vă aşteptaţi la tot felul de minunicopilăreşti ca urmare a renaşterii întru spirit,ci doar la roadele naturale ale unui spiritsănătos şi ale unui suflet echilibrat, aflat încontact permanent cu spiritul său. Pe de altă parte, cel renăscut ştie perfect căpoate realiza miracole cu ajutorul Duhului Sfânt,dar nu doreşte să epateze cu ele, motiv pentrucare nu le practică decât atunci când este strictnecesar, de regulă în secret. Cât despre cei care aspiră să renască spiritual numai
  • 190. pentru a primi aceste daruri miraculoase, ei pot ficonvinşi că această graţie nu se va revărsaniciodată asupra lor. Alte semne evidente ale renaşterii spiritualesunt iubirea faţă de Mine, marea bunătate ainimii şi iubirea faţă de semeni. în cazul încare ele lipsesc sau în care umilinţa nu estesuficient de puternică, cele mai mari semne pecare le-ar face sau viziunile pe care le-ar avea oasemenea fiinţă nu înseamnă practic nimic. Demulte ori, aceşti oameni sunt mai departe deîmpărăţia lui Dumnezeu decât mulţi oamenicare par obişnuiţi, căci împărăţia lui Dumnezeunu are nimic de-a face cu pompa exterioară, cinumai cu discreţia şi liniştea inimii. Cirmăriţisă înţelegeţi cât mai profund acest adevăr, şiveţi descoperi mult mai uşor împărăţia luiDumnezeu. Singurele viziuni absolut autentice sunt celeale fiinţelor renăscute spiritual. Celelalteviziuni au sâmburele lor de adevăr, dar nu pot fiinterpretate corect decât tot de către un omrenăscut spiritual. Nu credeţi în mesajele stupide pe care vi leadresează oamenii de lume; credeţi însă întrutotul în cuvintele celor renăscuţi, căci ei nurostesc decât ceea ce primesc de la Mine. Câtdespre ceilalţi, aceştia vorbesc în funcţie depropria lor înţelegere. Atunci când o asemenea persoană afirmă căvorbeşte în Numele lui Dumnezeu, nu ocredeţi; ea vorbeşte numai pentru propriulfolos, pentru a trage avantaje personale saupentru faimă. Dacă cineva vă spune însă cudetaşare, fără nici un interes personal: „Iată ce aspus Domnul!", pe acesta credeţi-1, mai alesdacă el nu ţine cont de reputaţia celui cu carevorbeşte, căci numai fiinţele renăscute spiritualcunosc reputaţia Domnului.
  • 191. 71. Profeţi adevăraţi şi profeţi falşi Unii şi-ar putea pune întrebarea: „Oare poţiavea întotdeauna încredere în predicţiilereferitoare la viitor ale unui om renăscutspiritual, sau trebuie să ai îndoieli?" Iată careeste răspunsul Meu la această întrebare: „Dacăun om renăscut spiritual vă spune: ,Faceţicutare!, faceţi ce vă spune. Dacă el vă spune:,Se vor petrece cutare sau cutare evenimente1,fără să precizeze însă: ,dacă vor fi îndepliniteurmătoarele condiţii, atunci nu-l credeţi. On omcu adevărat renăscut spiritual nu va uitaniciodată să adauge acest ,dacă condiţional,căci orice viitor nu se poate petrece decât înanumite circumstanţe. Altfel spus, predicţia unuieveniment viitor nu se poate petrece în oricecondiţii. Dacă viitorul ar fi absolut previzibil,lumea s-ar afla sub o judecată extrem de severăşi libertatea nu ar putea exista. On om cuadevărat renăscut spiritual ştie foarte bine acestlucru, şi nu va face niciodată profeţii absolutcerte. Eu însumi am fost cel mai mare profet carea trăit vreodată pe pământ, dar cine ar puteadovedi că, în afara învierii Mele, am prezis cevacu o certitudine absolută? Eu am afirmat că voimuri şi că voi învia a treia zi, dar nu am precizatniciodată ora şi ziua când se vor petrece acesteevenimente. Am prezis de asemenea a douaMea venire pe pământ, dar am precizat cu toatăclaritatea că în afară de Mine (şi de cei cărora levoi revela acest lucru), nimeni nu ştie ceasul lacare voi veni! Aşadar, Mi-am revelat a douasosire, dar nu şi momentul exact al acesteia.Apropierea ei va putea fi totuşi recunoscutădupă semnele care o vor preceda, şi pe care le-am precizat". Chiar şi profeţii au prezis viitorul numai lamodul condiţional, pentru ca oamenii să nu fiesupuşi judecăţii, dar să poată totuşi acţiona,într-o deplină libertate interioară,
  • 192. pentru a scăpa de anumite evenimente teribilece urmau să se declanşeze. Astfel, ieremia afăcut anumite profeţii, după care a aşteptat anide zile împlinirea lor, lamentându-se că aceastanu mai vine. Ceea ce el a profeţit pentru adoua zi s-a împlinit, dar câţiva ani mai târziu. Depildă, profeţia lui referitoare la ţinerea în sclaviea poporului iudeu timp de şapte ani de cătrebabilonieni s-a împlinit abia 23 de ani maitârziu, lona a aşteptat în zadar căderea Ninevei,lucru pe care Mi 1-a reproşat cu mânie până lasfârşitul vieţii. Dacă oamenii ameninţaţi cu închisoarea îşischimbă comportamentul, procedurile juridicenu mai sunt declanşate împotriva lor, chiar dacănu toţi îşi schimbă cu adevărat comportamentulîn bine. în mod similar, dacă între 100.000 deoameni există zece fiinţe virtuoase, de dragullor le voi cruţa şi pe celelalte 99.990 de judecatateribilă. La fel, dacă găsesc 100 de oamenivirtuoşi într-un milion de suflete, de dragul celor100 îi voi cruţa şi pe ceilalţi de judecata cu carei-am ameninţat. Dacă numărul celor virtuoşi estechiar mai mare, voi desfiinţa complet tribunalul.Mai bine spus, în locul unui tribunal general, voiînfiinţa unul special, în care îi voi judeca numaipe cei mai încăpăţânaţi dintre ei. Dacă însănumărul celor buni se reduce dramatic, poporulrespectiv va fi nevoit să suporte încercarea cucare l-am ameninţat, nu înainte de a primicâteva avertismente. Dacă nici acestea din urmănu îi schimbă în bine pe oameni, pedeapsa nuva fi anulată. Sper că aţi înţeles din cele spuse mai sus căîn ceea ce priveşte profeţiile trebuie sămanifestaţi o anume precauţie, pentru a discerneîntre cei chemaţi să facă profeţii şi cei care nuau această chemare. Oricum, nimeni nu va puteaatinge renaşterea spirituală numai de dragulunei profeţii, ci doar dacă iubeşte viaţa eternă.Pe de altă parte, dacă revărs asupra unei fiinţedarul profeţiei, aceasta are datoria să nuschimbe nici măcar un singur cuvânt din celerevelate de Mine. în caz contrar, pedeapsa sa vafi pe măsură. După cum
  • 193. vedeţi, nu este deloc uşor să fii profet. Cine faceprofeţii de la el, asumându-şi judecata divină,aduce un mare deserviciu umanităţii. El va fi nevoit să suporte aceeaşi pedeapsăca şi cea pe care a profeţit-o fraţilor săi. Cinecondamnă va fi condamnat; cine blestemă va fiblestemat. Cine ameninţă cu iadul va fi pedepsitchiar cu acesta. Cine ameninţă cu moartea îşiva găsi el însuşi moartea. Cine ameninţă cusabia va fi executat de sabie. Iar cine ameninţăcu întunericul va orbi şi va trăi în beznă. Cinenu doreşte să fie condamnat ar trebui să nucondamne. Dacă cineva vă spune că are puterea de ajudeca, dată de Mine, este un mincinos pentrueternitate. Numai Eu le-am putut acordaApostolilor şi discipolilor Mei puterea supremăde a-şi iubi semenii, din iubire pentru Mine.Acesta este spiritul Meu în inima celor renăscuţispiritual, dar şi în inimile celor care cred înMine, care Mă iubesc şi care îşi iubesc semenii,de dragul Meu. Spiritul Meu în fiinţa umanăeste puterea acestei iubiri; de aceea, este dedatoria voastră să vă iertaţi duşmanii din toatăinima. De câte ori un om îşi iartă duşmanul întruspirit, acest păcătos este iertat în toatecerurile. Dacă duşmanul este foarte rău, iariertarea voastră nu aduce rezultatele scontate, artrebui să spuneţi: „Fie ca Domnul să terecompenseze după faptele tale". In acest fel,respingeţi păcatul, dar nu pe păcătos. înseamnă această putere o judecată? Mu, căciputerea se naşte din iubirea supremă faţă deaproape, care este tot una cu iubirea Mea divină.Ea nu este însă în nici un caz o judecată26! Amavut Eu însumi această alternativă, şi de aceeanu doresc să oblig pe nimeni să o practice.Le-am dăruit oamenilor puterea supremă aiubirii dintr-un singur motiv: ca să le fie maiuşor să se simtă ca fraţii, în Numele Meu. Cinear putea confunda darul acestei puteri cu ojudecată? 26 Adică nu este obligatorie.
  • 194. Atunci când am afirmat: „Primiţi Duhul Sfânt",Eu am vrut să spun: „Primiţi puterea supremă aiubirii Mele divine. Ceea ce veţi desface pepământ va rămâne astfel, şi nu va mai fi nevoiede sacrificii şi de mari preoţi. Ceea ce veţi legaîn inima voastră şi ceea ce veţi lega pe pământ,va rămâne legat şi în cer". Prin „a desface" şi „alega" nu trebuie să înţelegeţi „a ierta" şi „apedepsi", căci desfacerea este o eliberare, iarlegarea o acceptare din proprie iniţiativă, Spre exemplu, dacă un om îi este îndatorataltuia, creditorul îl poate ierta de datorie. La fel,dacă un păgân se converteşte la creştinism,creştinii din congregaţia locală trebuie să-1accepte imediat în grupul şi în inima lor, cu toatăputerea iubirii divine. Orice creştin care crede înMine, care Mă iubeşte şi care acceptă să fiebotezat în Numele Meu are acest drept. Cine ar putea crede că aceasta este ojudecată? Oriunde există o judecată, aceasta seopune ordinii Mele. Iar cei care se supun unortribunale religioase greşesc crezând căpăcatele le sunt absolvite astfel. Cum ar puteao terţă persoană să anuleze o datorie pe carecineva o are faţă de altcineva? Atunci când, sub influenţa spiritului Meu,lacov a recomandat confesiunea reciprocă apăcatelor, acest lucru nu avea nici o legătură cuceea ce practică astăzi preoţii sub numele deconfesiune (spovedanie), referindu-se maidegrabă la o recunoaştere confidenţială apropriilor slăbiciuni şi greşeli în faţa unui prietenşi a unui frate, pentru a primi de la acesta putereşi alinare întru spirit şi adevăr. Vă asigur că nueste nevoie de un preot sau de o consacrare detip exorcist pentru acest lucru. Apostolatul nueste altceva decât o îndrumare frăţească,nicidecum o funcţie păgână, care presupune îm-brăcarea unor haine din aur, argint şi pietrepreţioase, sau mai ştiu Eu ce puteri de acondamna sau de a absolvi păcatele. în Biblie nu se pomeneşte nimic de vreoconfesiune. Apostolilor, dar şi celorlalţi, li s-acerut doar să fie buni gospodari. Dacă un omslab regretă că a păcătuit, fizic sau
  • 195. spiritual, împotriva unui frate care a murit şifaţă de care nu-şi mai poate cere iertare, elpoate apela la o terţă parte pentru a fi ajutat şi a-şi mai reduce astfel din povara morală. Oricineacceptă să dea acest ajutor îi aduce fratelui săuun real serviciu, dând dovadă de compasiunecreştină, mai ales dacă îl orientează pe cel carea păcătuit către Mine. în ceea ce priveştecelelalte situaţii, niciodată o terţă persoană nu artrebui să intervină între doi fraţi care au ceva deîmpărţit, sub pretextul că le absolvă păcatele. Dealtfel, dacă se limitează să-i condamne, fără săîncerce să-i ajute cu adevărat, toate păcatele lorvor cădea asupra Iui. Acesta este unicul adevărîn ceea ce priveşte absolvirea la ordin apăcatelor. 72. Absolvirea păcatelor şi iconolatria Unii filosofi moderni Mă consideră doar unalt filosof şi susţin că orice om are dreptul - înacord cu doctrina creştină - să absolve păcatele,de vreme ce şi Eu, care am stat la baza acestorînvăţături, le-am iertat păcatele unor oamenicare nu greşiseră cu nimic faţă de Mine. Răspunsul Meu adresat acestor filosofi estesimilar cu cel pe care l-am dat evreilor careM-au pus în faţa femeii adultere: „Să arunceprimul cu piatra cel lipsit de păcate, iar fapta sava fi răsplătită în toate cerurile!" Atât timp cât am fost întrupat, Eu am pututierta păcatele oamenilor, căci Eu Însumi eramfără de păcat. A fi fără de păcat înseamnă a trăipe nivelul suprem de umilinţă şi iubire. Oricinetrăieşte pe acest nivel integrează în fiinţa luilegile lui Dumnezeu. Pentru ca puterea luiDumnezeu să sălăşluiască plenar în fiinţa lui,toate dorinţele pe care le-a avut vreodată, chiarşi cele din copilărie, trebuie eliminate din trupulsău. Abia atunci poate spune el unei altepersoane: „Păcatele îţi sunt iertate!", iar elechiar îi vor fi iertate. Nici chiar în acest
  • 196. caz nu se poate spune că omul respectiv este celcare iartă păcatele, ci doar puterea divină caresălăşluieşte în el. Aceasta este singura forţă dinunivers care poate reconcilia inimile celor careau păcătuit unii împotriva altora, devenind astfelduşmani. Numai ea poate aduce inimile lor pânăla incandescenţă, aprinzându-le cu focul iubiriipure. Iubirea divină distruge27 întreaga mânie,orgoliul şi invidia. Este evident că un om nu arputea avea niciodată o asemenea putere, eafiind apanajul exclusiv al divinităţii. De aceea,orice om se poate ruga astfel lui Dumnezeu:„Doamne, iartă-mi mie păcatele pe care le-amcomis împotriva fraţilor mei, inclusiv împotrivacelor care nu mai sunt în viaţă şi de la care nuîmi mai pot cere iertare personal. Numai putereaTa, Doamne, poate face acest lucru cu putinţă". Atunci când oamenii nu se mai pot iertareciproc, fie pentru că se află la o distanţă preamare unii de alţii, fie din cauza morţii unuiadintre ei, numai puterea lui Dumnezeu le maipoate absolvi păcatele. Personal, nu am nimic împotrivă dacă unom i se adresează confidenţial unui prieten,povestindu-i greşelile şi slăbiciunile sale, pentrua primi alinare, lată cum ar trebui să sune înacest caz sfatul unui prieten adevărat: „Dacădoreşti ca păcatele să îţi fie iertate, ar trebui săte întorci către Domnul cu intenţia foarteserioasă de a nu mai comite niciodatăasemenea păcate. în plus, ar trebui să îţiispăşeşti păcatele comise împotriva fraţilor tăiprintr-o căinţă sinceră şi prin comiterea unorfapte bune". Un asemenea confesor îmi va fi de-a pururi drag. Evident, pentru acest lucru nu este nevoie deun preot, mai ales dacă acesta este convins căel deţine puterea exclusivă şi autoritatea de aabsolvi păcatele, de a-1 judeca pe păcătos şi de ai se adresa ca reprezentant direct al luiDumnezeu în confesional. Aceşti oameni suntnişte manipu- n N.Tr. Prin sublimare.
  • 197. latori ai răului şi nişte ucigaşi de suflete, căci eiîmpart arbitrar dreptatea în faţa Porţilor Cerului. Tot din această categorie fac parte şi falşiiprofeţi, care propovăduiesc cu cea mai mareseriozitate, spunându-le oamenilor simpli:„Mergeţi în pelerinaj la icoana cutare şi nu uitaţisă îi aduceţi cât mai multe ofrande. Icoana vă vaabsolvi de păcate şi o mare graţie divină se varevărsa asupra voastră". Dar Eu vă spun: aceşti falşi profeţi îşi vorprimi răsplata justă. Ei nu ştiu (şi nu doresc săafle) că Dumnezeu nu trebuie adorat decât întruspirit şi adevăr. Toţi cei care predică în acestfel, împingându-i pe oameni către idolatrie, suntanticreştini şi falşi profeţi, căci ei ucid spirituloamenilor pe care îi învaţă astfel. De aceea, nu artrebui să vizitaţi niciodată asemenea locuri, încare pervertirea minţii este foartecontagioasă. Să nu credeţi că cineva îşi poate găsimântuirea în aceste locuri, căci Eu sunt singurulMântuitor, iar Eu sunt Duşmanul Etern alidolatriei de orice fel. De ce aş conferi Eu puterimiraculoase unei picturi pe lemn? Puteţi ficonvinşi că dacă aş conferi asemenea putericuiva, acesta ar fi un om cu inima curată şidreaptă, nu un obiect neanimat. Iconolatria creştină este o formă de idolatrie,mult mai abominabilă în ochii Mei decât cea apăgânilor din Antichitate, căci aceia nu îlcunoşteau pe adevăratul Dumnezeu. Ei erauîmpinşi către un asemenea comportament denevoia lor interioară de a se apropia de forţelesuperioare. în schimb, oamenii din ziua de astăziîl cunosc pe Dumnezeu şi ştiu că El este singurulDomn, dar continuă să adore picturi pe lemn. Eipot fi comparaţi pe bună dreptate cu mareleduşman al lui Dumnezeu28, care îl cunoaşte şi elpe Dumnezeu, dar în loc să-L iubească şi să-Ladore, înşişi urăşte şi i se împotriveşte. Cei ignoranţi vor fi iertaţi, căci ei nu ştiu ce fac. Cei care 28 Anticristul, sau Lucifer.
  • 198. văd, întrucât dispun de lumină, dar refuzăsă vadă, stingându-şi în mod deliberat lumina,nu vor fi însă iertaţi. 73. Credinţa activă Cele afirmate mai sus se aplică nu doarpapalităţii, ci tuturor categoriilor de preoţi şiculte. Oriunde mesajul lui Christos nu estepredicat în spiritul lui real, nu poate fi vorba deo biserică adevărată, ci de falşi profeţi. Există tot felul de secte care afirmă: „Iată, noinu avem icoane, deci cultul nostru este cel maipur între toate". Dar Eu le răspund: „Faptul cănu aveţi icoane nu înseamnă nimic pentru Mine.Singurul lucru care contează este viaţa trăită launison cu Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacăsunt golite de ceremonii exterioare şi suntprezentate astfel încât să fie acceptate deraţiunea pură, învăţăturile nu înseamnă nimicdacă rămân simple teorii şi nimeni nu trăieşte înacord cu ele". Este adevărat că cele mai mari şi maiincredibile abuzuri au fost făcute în cadrulBisericii Catolice, dar nu se poate nega nicifaptul că există în această biserică şi aspecte po-zitive, căci preoţii lor predică despre iubire şiumilinţă. Dacă aţi ţine cont numai de acest unicaspect, aţi putea fi mântuiţi. Ce pot spune însăde o biserică ce nu predica decât credinţa,respingând munca activă? Scriptura afirmă cuclaritate: credinţa fără muncă este moartă. Euînsumi am spus-o de nenumărate ori: „AplicaţiCuvântul, nu vă limitaţi să-L ascultaţi!" Esteevident din aceste cuvinte că simpla credinţă nufoloseşte la nimic; ea trebuie mai întâi să devinăactivă, prin intermediul iubirii. La ce ar folosi lumina soarelui pe Pământdacă ea nu ar fi asociată şi cu căldura? La ce v-ar folosi toate aceste cunoştinţe ştiinţifice pecare le aveţi, dacă nu le-aţi găsi aplicaţii
  • 199. practice? Şi la ce v-ar folosi, într-o iarnăfriguroasă, simpla credinţă că un lemn arzând însobă ar încălzi întreaga cameră? Pe scurt, credinţa fermă, neînsoţită de lucrăriactive, poate fi comparată cu un om nerod carese mulţumeşte să se încălzească în gând,refuzând să aprindă soba. Credinţa înseamnăacceptarea învăţăturilor, dar acestea ghideazăo-mul către o activitate specifică. Dacă cinevaacceptă o învăţătură, dar nu o pune în practică,Eu îl întreb: „La ce îţi foloseşte faptul că aiacceptat învăţătura?" De aceea, Eu prefer îndeosebi acele bisericicare pun în practică. Este mult mai bine să îidai cuiva o bucăţică de pâine decât să faci omie de planuri despre hrănirea săracilor. Nu esterău nici să faci planuri, dar aceste planuritrebuie puse în practică, căci altfel, credinţarămâne din nou fără substrat. Cine doreşte să trăiască în acord cu învăţăturaMea poate face acest lucru în cadrul oricăreibiserici. Principala regulă pe care ar trebui să oaplicaţi este următoarea: examinaţi tot ce oferăaceasta şi păstraţi numai ceea ce este valoros.Eu nu voi spune nimănui: devino catolic,protestant sau ortodox! Dimpotrivă, îi voispune: rămâi ceea ce doreşti, dar fii un creştinactiv, întru spirit şi adevăr! Căci orice om poateavea acces la Cuvântul pur al lui Dumnezeu, încadrul oricărei biserici, dacă doreşte acestlucru. Eu nu sunt un patriarh, nici un papă sau unepiscop. în schimb, Eu sunt precum un Tatădrept şi plin de iubire faţă de toţi copiii Săi, şicea mai mare bucurie a Mea este atunci când văîntreceţi întru fapte de iubire. în schimb, nu-Miface nici o plăcere să văd că vă certaţi unii cualţii şi că fiecare dintre voi doreşte să fie maiînţelept şi mai infailibil ca ceilalţi. împărăţia Mea este împărăţia activităţiisupreme, nu o împărăţie a lenei şi inactivităţii.Eu nu i-am învăţat pe apostoli: „Staţi acasă şimeditaţi asupra învăţăturilor Mele!" Dimpo-trivă, le-am spus: „Răspândiţi-vă în toatenaţiunile lumii".
  • 200. La fel doresc să Mă adresez tuturor celor carevor să cunoască fericirea supremă. Recolta esteÎntotdeauna mai mare decât numărul lucrătorilor.De aceea, este preferabil să fii activ într-un domeniuoarecare decât să ai credinţa cea mai pură şi să nufaci nimic. Simplul credincios nu face altceva decâtsă îşi îngroape talentele. Există oameni care nucunosc aproape nimic despre Scripturi, dar careacţionează conform învăţăturilor acestora; ei pot ficomparaţi cu un gospodar care nu dispune de marelucru, dar îşi ţine casa aşa cum poate, ridicându-sedeasupra multor vecini ai săi. Din cele spuse până acum, orice om de bunăcredinţă îşi poate da seama cu uşurinţă ce trebuiesă facă pentru a duce o viaţă justă, ştiind exact cetrebuie să aleagă şi ce trebuie să respingă. Cred cătot ce era de explicat în această privinţă a fostexplicat.
  • 201. Partea a treia Luna
  • 202. 1. Natura şi menirea lunii Luna este un corp ceresc mai solid decâtPământul. Fiind un copil al Pământului, ea s-aformat din elementele constitutive ale acestuia.Motivul pentru care luna i-a fost dăruităPământului constă în colectarea puteriimagnetice pe care o emană acesta şi reflectareaacestei puteri înapoi către Pământ, în funcţie denevoile sale. Aşa se explică de ce orbita lunii înjurul Pământului este atât de excentrică, căci eadepinde de cantitatea mai mare sau mai mică demagnetism pe care o emană Pământul. Pe dealtă parte, întrucât luna este colectorul acesteisubstanţe, orbita ei este determinată în funcţiede nevoia Pământului pentru această substanţănaturală a vieţii. Aceasta este principala sarcinăa lunii. Planetele mai mici decât Pământul nu aunevoie de o lună, căci dispun de munţi înalţi(care îndeplinesc rolul acesteia), precum cei depe Venus, Mercur, Marte, etc. în schimb,planetele mai mari au nevoie de mai multe luni,în funcţie de cantitatea de magnetism emanatăşi reflectată înapoi către respectivele planete.La fel ca şi pe Pământ, pe lună există fiinţeumane şi numeroase alte creaturi. Pe nici olună nu există însă, pe partea orientată cătreplaneta în jurul căreia se învârte, aer, apă, foc, şicelelalte ingrediente necesare vieţii organice. Luna Pământului nu este cu adevărat o „lună"decât pe partea orientată către Pământ; pepartea opusă ea nu este o „lună", ci un continentsolid. Partea pe care voi o consideraţi „lună" nueste solidă, ci fluidă, ca un fel de spumă aoceanului foarte uşor întărită. Părţile cele maisolide apar ca nişte coline, în timp ce cele maimoi formează nişte deschizături în formă de nişeşi de cratere, orientate către interiorul corpuluiceresc. într-unele din aceste crăpături există aeratmosferic, incapabil să scape, el putând ficonfundat cu uşurinţă cu apa
  • 203. daca este privit printr-un telescop foarteputernic. Cât priveşte colinele şi craterele maipuţin adânci, acestea nu conţin aer atmosferic,ci doar eter, la fel ca şi spaţiul liber dintre soareşi planete. De aceea, această parte a lunii nu este locuităde fiinţe organice. Există totuşi locuitori şi înaceastă zonă, dar ei au o natură spirituală. Intimpul vieţii lor pe Pământ, aceşti locuitori ailunii au fost obsedaţi de aspectele lumeşti alevieţii, motiv pentru care au fost izgoniţi pe lună,pentru a se corecta. După o vreme foarteîndelungată, când încep să înţeleagă căpreocupările lumeşti nu aduc beneficii, şi maiales dacă îşi ascultă ghizii trimişi să le expliceînvăţăturile spirituale, celor care doresc să scapede pe lună li se permite să atingă o stare maiînaltă de libertate. Cei mai puţin ascultători sevor încarna însă pe partea opusă a lunii, undeviaţa se desfăşoară în condiţii demne de toatămila. Acolo, ei trebuie să se lupte nu numai cufrigul şi bezna, dar şi cu perioade de căldurăinsuportabilă, căci noaptea pe lună durează cât14 zile pământeşti, şi tot atât durează şi ziualunară. La sfârşitul fiecărei nopţi lunare, friguldevine la fel de intens ca şi la Polul Nord alPământului. în schimb, începând de la amiază şipână la sfârşitul zilei lunare, devine atât de caldîncât nici o fiinţă vie nu suportă să rămână lasuprafaţa lunii. Locuitorii umani de pe partea opusă a lunii, lafel ca şi celelalte creaturi vii, nu trăiesc lasuprafaţă. Ei sunt nevoiţi să rămână închişi înlocuinţele lor subterane timp de o jumătate dezi, dar şi de o jumătate de noapte. Nu existăcase sau oraşe, locuinţele lor fiind de fapt niştenişe individuale în adâncurile solului lunar, înpeşteri şi crevase. Pe lună nu există copaci fructiferi, ci doarrădăcinoase, cum sunt cartofii, morcovii,sfecla, la fel ca pe Pământ. Aceste plante suntsădite la începutul unei zile, iar la sfârşitul eisunt deja coapte. Când se lasă seara, oamenii iesafară din cavernele lor şi recolteazăplantele, pe care le duc în
  • 204. locuinţele lor subterane, după care se hrănesc cu eleîn timpul nopţii şi în ziua următoare. Nu există decât un singur tip de animaldomesticit, un fel de oaie, care reprezintă pentruaceşti oameni cam ce reprezintă renul pentrulocuitorii din nordul extrem al Pământului. în râuri şi lacuri, care abundă în interiorul lunii,există numeroase specii de animale acvatice. Pelângă acestea trăiesc diferite specii de păsărimicuţe, similare cu vrăbiile voastre, la care seadaugă o sumedenie de insecte şi alte animale caretrăiesc la sol. Aveţi grijă să nu deveniţi în viitor locuitori aiacestui satelit nenorocit, căci această şcoală a vieţii,cu lumina ei palidă, nu este altceva decât oînchisoare cumplită. Este mult mai uşor să mori de14 ori într-o singură zi pe Pământ decât să trăieşti ozi pe lună, căci locuitorii lunari se află într-o staremult mai cumplită decât cei îngropaţi în cimitirelede pe Pământ, care măcar nu ştiu că sunt îngropaţi.Locuitorii lunari trebuie să trăiască plenar conştienţiîn mormintele lor, fiind de multe ori îngropaţi înlocuinţele lor subterane de prăbuşiri de terenuri saude inundaţii subite. 2. Fiintele urnane de pe lună La fel ca şi pe Pământ, oamenii de pe lună suntde două sexe. Ei au fost creaţi o mie de ani maitârziu decât oamenii, de către un înger autorizat deMine. înălţimea lor atinge cu greu 60 de centimetrişi au o înfăţişare care aduce mult cu cea a piticilordin miturile scandinave. Au burţi proeminente, carele servesc pentru două scopuri: pe de o parte,pentru digestia hranei într-un stomacconvenţional, şi pe de altă parte pentrucolectarea unui gaz uşor într-un al doilea
  • 205. stomac, care le aduce trei tipuri de beneficii. Mai întâi, acest gaz îi face atât de uşori, încâtei pot sări cu uşurinţă peste râuri şi lacuri. Dacălacurile sunt de mai mari dimensiuni, ei pot plutifoarte uşor pe apă. Al doilea avantaj constă în emiterea unorsunete ascuţite prin expulzarea acestui gaz,pentru a-şi face astfel cunoscută prezenţa uniialtora în locuinţele lor subterane. De acelaşi gazse folosesc şi pentru a vorbi, scoţând niştesunete guturale, din plămâni, de frecvenţăfoarte joasă. De altfel, locuitorii lunari detestăacest tip de vorbire, care nu este folosită decâtde către acele spirite trimise aici pentru a secorecta. Când spiritul fostului pământean devineîntr-adevăr una cu sufletul unei fiinţe lunare, else integrează perfect în trupul specific acestorlocuitori şi renunţă la vorbire (care este specificădoar oamenilor de pe Pământ). Cin al treilea avantaj al acestui gaz stomacalconstă în încălzirea locuinţelor friguroase, întimpul nopţii, prin expulzarea sa. Cavernele încare locuiesc aceşti oameni au o formă caregeamănă cu cea a unor clopote turtite, cătrecare conduc un fel de trepte. Aerul expirat seadună astfel sub cupola respectivă, încălzind înanumite limite rezonabile locuinţa; în pius, elîmpiedică pătrunderea în interior a aeruluiexcesiv de rece de afară. Aerul atmosfericpătrunde doar în cantităţi mici, absolut necesarepentru susţinerea vieţii fizice. Acelaşi rol determoreglare îl joacă gazul stomacal şi în timpulzilei lunare, cu diferenţa că de această dată, elrăcoreşte temperatura în interiorul locuinţei,nepermiţând aerului insuportabil de fierbinte deafară să pătrundă în cantităţi prea mari. O altă particularitate a acestor fiinţe umaneconstă în faptul că ochii Jor îndeplinesc o dublăfuncţie. Prima este întru totul asemănătoare cufuncţia pe care o îndeplinesc ochiipământenilor, şi anume aceea de a vedea. Ochiioamenilor lunari mai au însă şi o a doua funcţie,şi anume de a lumina locuinţele întunecoase desub pământ. Acest atribut poate fi găsit şi pePământ la anumite animale. O altăparticularitate
  • 206. a oamenilor de pe lună constă în auzul lorextrem de ascuţit; ei pot auzi cu cea mai mareuşurinţă chiar şi cele mai mici zgomote, de ladistanţe foarte mari. Din acest motiv, urechile lorau pavilioane foarte mari şi puternice. Bărbaţii sunt mult mai solizi decât femeile.Dacă ar fi să comparăm puterea unui bărbatlunar cu cea a unei femei, aceasta ar fiasemănătoare cu puterea unui bărbat adult de pePământ comparată cu cea a unui copil de zeceani. De aceea, bărbaţii de pe lună se poartă cumultă gingăşie cu soţiile lor mult mai slabe; ei lepoartă pe umeri, astfel încât picioarele femeiloratârnă de o parte şi de alta a gâtului lor. Dacăaţi putea vizita luna, aţi vedea foarte frecventasemenea imagini, cu doi oameni care mergîmpreună, unul deasupra celuilalt. Femeile nu au aproape nimic de făcut. Elesunt hrănite de bărbaţi, care merg până la a lemesteca mai întâi hrana, după care o trec îngura femeii. în afara locuinţei, femeia nupărăseşte gâtul bărbatului ei decât în cazuriabsolut necesare, cum ar fi ultimele zile desarcină, când sunt foarte aproape de naştere. întimpul vieţii sale pe lună, o femeie nu poateavea mai mult de două sarcini, una în timpulzilei, şi alta în timpul nopţii. în timpul uneisarcini ea poartă însă în pântec câte patru copii:patru băieţi în timpul zilei şi patru fete în timpulnopţii. Copiii pot merge imediat după naştere;băieţeii se obişnuiesc foarte rapid să poarte încârcă fetiţele. Copiii pot muri şi pe lună, la felcum se întâmplă pe Pământ. Când depăşescvârsta de 100 de zile lunare, ei pot fi „posedaţi"de spirite străine. Toţi locuitorii lunari sunt înzestraţi cu a douavedere şi sunt învăţaţi cum să-L recunoască peDumnezeu de îngerii care îi ghidează interior.Aceste instrucţiuni le servesc inclusiv spiritelorumane exilate pe lună. Răul pe care aceştia şi I-au făcut singuri, devenind obsedaţi de lucrurilelumeşti, este astfel şters gradat, pe durataîncarnării lor ca fiinţe lunare. Din acest motiv,oamenii care au fost nevoiţi să execute un stagiupe lună pentru a se purifica au sufletele peticite,ei fiind uşor
  • 207. de recunoscut faţă de spiritele complet pure.Aceste suflete nu vor putea intra niciodată înclubul select al spiritelor pure, fiind nevoite săse comporte faţă de ele la fel cum secomportă luna faţă de Pământ (ca nişte sateliţi).Luna însoţeşte întotdeauna Pământul, dar nuse poate apropia de acesta aşa cum facprietenii. Singurele spirite care vor fi ghidate direct depe lună către regiunile superioare sunt celeoriginare de pe acest satelit (deci nu sufleteleoamenilor trimişi de pe Pământ pe lună, pentrua se reforma), care au avut întotdeauna undezgust natural faţă de lucrurile pământeşti.Ele sunt conduse în regatul copiilor spirituali,nivelul maxim de beatitudine care poate fi atinsde ele. Este imposibil ca aceste spirite să atingăun nivel superior. Din cauza atributelor lorlimitate, ele nu au capacitatea de a suporta unnivel superior, la fel cum oamenii de pe Pământnu ar putea supravieţui în eterul cel mai subtilatâta vreme cât sunt întrupaţi fizic. Aceasta este aşadar soarta oamenilor cuînclinaţii lumeşti prea pronunţate. Cine nurenunţă în mod voluntar la lumea exterioară, diniubire faţă de Mine, nu va putea scăpa deobsesiile sale decât pe calea coerciţiei,rămânând astfel de-a pururi un sclav (căci nu şi-a folosit liberul arbitru pentru a se elibera). Cinepoate considera munca forţată a unui sclavpropriul său merit? Cel puţin, dacă îşiîndeplineşte sarcinile, îşi merită pâinea cea detoate zilele; de aceea, el poate trăi, căci şi-afăcut datoria, chiar dacă din obligaţie. 3. Animalele de pe lunăLa fel ca şi pe Pământ, pe lună existănumeroase specii şi categorii de animale, caretrăiesc în aer, la sol şi în apă. Aşa cum am maiprecizat, pe lună nu există decât un
  • 208. singur animal domesticit, pe care voi l-aţi numiprobabil „oaia lunară". Toate celelalte specii nusunt domesticite, deci nu sunt utile omului. Corpulunei oi lunare este perfect rotund, ca cel al unui sacplin cu făină. El este susţinut de patru picioare, numai lungi de 20 de centimetri, cu patru copite.Capul seamănă cu cel al oii de pe Pământ şi are olungime de 60 de centimetri şi o lăţime de 15centimetri. Oaia are două urechi lungi, similare cucele ale unui măgar. Din frunte li creşte un singurcorn, cu mai multe protuberante ascuţite, demărimea unui deget, orientate în toate direcţiile.Coada oii lunare seamănă cu cea a unui leu de pePământ, având un smoc de păr la capăt. Lâna saeste de culoare albă şi seamănă cu cea a oiiterestre. Utilitatea oii lunare este extrem de mare pentrulocuitorii acestui satelit. Mai presus de orice, aceştiafolosesc laptele ei bogat, de culoare aurie. Din lână,ei îşi confecţionează toate hainele, care consistădintr-o cămaşă şi o haină, similare pentru ambelesexe. în plus, ei folosesc oaia la aratul pământului(cu ajutorul cornului ei), înainte de a semănaseminţele din care îşi vor obţine recoltele. Acesterecolte se coc într-un timp foarte scurt, de numai 14zile terestre (o zi lunară). Această specie de oi atinge frecvent o vârstă de10 ani tereştri. După ce mor, pielea lor este jupuităşi folosită ca pături în locuinţele subterane. Carneaeste aşezată pe un muşuroi de insecte. Insectele depe lună seamănă cu furnicile voastre. Ele devoreazăcarnea de pe oase într-un timp destul de scurt. Apoi,oamenii lunari iau oasele şi cornul şi îşiconfecţionează din ele unelte. Evident, pe lună maiexistă şi alte animale, multe din ele semănânddestul de bine cu cele de pe Pământ. Totuşi, elesunt mult mai mici decât echivalentele lorterestre, dar şi decât oile lunare. în afara oilor, pelună mai există două animale remarcabile: maimuţacu bot şi trei picioare, şi maimuţa săltăreaţă, caresare într-un singur picior. Maimuţa cu bot şi cu treipicioare are mărimea unei pisici terestre. Capul eiseamănă cu cel al unei maimuţe
  • 209. de pe Pământ, cu diferenţa că gura ei esteaşezată pe verticală, pe jumătate din lungimeagâtului. Picioarele din faţă seamănă cu labele uneimaimuţe terestre, dar piciorul din spate aduce maidegrabă cu trompa unui elefant, putând fi contractatcu 20 de centimetri şi alungit pe nu mai puţin deşase metri. De ce are acest animal o formă atât de ciudată?Aţi aflat deja că temperaturile de pe lună diferă decele de pe Pământ, în timpul unei perioade de 28 dezile pământeşti, suprafaţa lunii este acoperită maiîntâi cu un strat gros de zăpadă, care se topeşte apoi,în următoarele şapte zile, după care urmează operioadă de caniculă. Natura acestui animal îi impunesă-şi ţină capul în aerul atmosferic, ceea ce explicăpiciorul său extensibil. De pildă, în timpul nopţii saual iernii, maimuţa se sprijină pe piciorul multalungit, pentru a-şi putea scoate capul deasuprastratului gros de zăpadă. Se hrăneşte cu o specie depăsări nocturne (care aduc cu liliecii tereştri),cărora le permite să intre In gura sa larg deschisă, ceemană o căldură foarte atrăgătoare pentru păsări,după care le consumă. Când zăpada începe să se topească, apaacoperă suprafeţe întinse ale lunii, ridicându-sepână la o înălţime de câţiva metri. Aceste câmpiiinundate sunt înconjurate de munţi înalţi. Maimuţase foloseşte din nou de piciorul său extensibil pentrua-şi ţine capul deasupra apei; altminteri s-ar îneca.în timpul perioadelor de caniculă, ea călătoreştecătre apele curgătoare, în care preferă să steascufundată zile Ia rând, astfel încât numai capul şilabele din faţă îi rămân deasupra apei. Cândnivelul apei creşte, ea îşi lungeşte piciorul; cândapele scad, şi-1 contractă. Dacă râul se usucă de tot, maimuţa pleacă maideparte, alungindu-şi mai întâi piciorul din spate,apoi apucându-se cu labele din faţă de ceva şiretrăgându-şi piciorul extensibil. Repetă apoiprocedeul, deplasându-se până când găseşte din nouapă. în timpul zilei (când păsările asemănătoare culiliecii
  • 210. nu zboară) se hrăneşte cu nişte raci zburători, careaduc cu rădaşcele de pe Pământ. Maimuţa săltăreaţă, care sare într-un singurpicior, este o varietate a maimuţei cu trei picioare,de care se deosebeşte prin faptul că piciorul său esteinfinit mai elastic decât cel al maimuţei cu bot. Deaceea, ea se deplasează prin salturi. în plus,animalul are capacitatea uimitoare de a seautocom-prima. Când se află în această poziţie, elseamănă cu o felie medie de pâine aruncată la sol.Dacă se decide să sară, piciorul ei se dilată bruscpe o distanţă de circa trei metri, ceea ce îi permitesă facă un salt la o înălţime de 4-6 metri,parcurgând astfel o distanţă de nu mai puţin de 12-14 metri. Maimuţa face aceste salturi cu orepeziciune atât de mare încât poate prinde oricepasăre în zbor. De altfel, hrana ei este aceeaşi ca şicea a maimuţei cu bot. Aceste animale trăiesc pecâmpiile lunare şi nu vin decât rareori în contactcu oamenii de acolo, care trăiesc în crăpăturile dinmunţi. în aceşti munţi, în afară de oi şi de furnicile decare am amintit, mai trăiesc un mare număr depăsărele, din care cea mai mare nu depăşeştedimensiunea unei vrăbii de pe Pământ, iar ceamai mică atinge mărimea unei muşte. Apele conţin multe specii de peşti, viermi şi raci.Printre aceste crustacee se numără o specie maiciudată, numită „mingea albastră". Pe Pământ nuexistă un echivalent al acestuia. Această minge sepoate divide în două jumătăţi legate între ele printr-un muşchi scurt. Se hrăneşte cu viermii carepătrund între cele două jumătăţi, cărora leconsumă numai lichidele interne, expulzând apoiresturile odată cu apa. Această minge albastră, careare mărimea unui pepene, mai are o însuşire aparte:noaptea, emană o lumină atât de puternică încâtrâurile şi lacurile de pe lună au o strălucire multmai puternică decât oceanele terestre în punctele desolstiţiu.
  • 211. Dacă priviţi prin telescop acea faţă a luniiorientată către Pământ, puteţi vedea că acestcorp ceresc nu are o suprafaţă netedă, având unaspect muntos. La suprafaţă nu există apă, iarmunţii nu sunt aranjaţi radial In jurul uneiformaţiuni centrale sau în lanţuri muntoase, cape Pământ. Ei alcătuiesc formaţiuni inelare, pezone mai mari sau mai mici. Există şi câtevazone muntoase cu orientare radială, dar acesteanu reprezintă decât o punte între mai multeformaţiuni inelare de mici dimensiuni.Diametrul acestora din urmă nu depăşeşte 60 demetri, fiind uniţi cu miile în linie dreaptă, ca într-un fel de cărare. Dacă aveţi un telescop foarteputernic, puteţi vedea aceste coline ca un fel deraze strălucitoare care pleacă dintr-un punctcentral (o colină mai înaltă şi mai luminoasă) întoate direcţiile. Această structură celulară i-afăcut pe mulţi astronomi să creadă în mod eronatcă au descoperit vegetaţie pe lună, deşi peaceastă parte a lunii (cea vizibilă de pePământ) nu există nici un fel de plante. Micile coline inelare au de multe ori în centrucratere circulare. Ici şi colo există formaţiunistâncoase care înconjoară zone mai întinse,care pot ajunge până la 375 de kilometri, în careexistă aceleaşi coline inelare mai mari sau maimici, cu cratere centrale. Aceste forme existăpractic peste tot. La ce folosesc aceste formaţiuni pe suprafaţanelocuită a corpului ceresc? Ele reprezintăreceptori ai magnetismului terestru, amplasaţiastfel încât să poată absorbi optim acest fluid.Micile cratere interioare servesc scopului de adepozita magnetismul Pământului. Ele nu auaceeaşi formă şi aceleaşi dimensiuni, căciaceastă energie trebuie distribuită în cantităţivariabile. Prin distribuţia lor, numai aparenthaotică (în realitate, există o ordine foarteprecisă a lor), ele respectă o
  • 212. proporţie foarte exactă, care determină imuabilmişcarea celor două corpuri cereşti aflate faţă înfaţă. Cin alt scop al acestor cavităţi circulare constă înreţinerea aerului atmosferic, pentru a se puteaproteja, la fel cum cavităţile de pe Pământ reţin apa.De unde provine acest aer? Din aceeaşi sursă ca şipe Pământ - din marele depozit cosmic, umplutde-a pururi cu eter şi lumină. Când partea vizibilă a lunii este întunecată, acestecavităţi se umplu cu aer atmosferic. Când luminasoarelui începe să strălucească asupra ei, eadetermină formarea unor precipitaţii abundente,care se depun sub formă de rouă. Această rouăcontribuie la solidificarea întregii suprafeţe a lunii,după care circulă prin corpul ceresc sub formă deapă, alimentând izvoarele de pe cealaltă parte alunii. în plus, ele contribuie la formarea vaporilor şia straturilor atmosferice permanente. Aceste micibazine sunt locuite de acele spirite care doresc săprogreseze, după ce au fost salvate din primul nivelal iadului de spiritele mai pure ale cerului. Aduse pe lună, aceste spirite primesc un corpcare seamănă cu aerul pe care îl conţin acestebazine. Având un corp atât de subtil, ele pot vedeaambele lumi, atât cea materială cât şi ceaspirituală, în funcţie de necesităţile pe care le aupentru a progresa. La început, ele preferă sătrăiască în părţile cele mai întunecate şi maiadânci ale corpului ceresc. Pe măsură ceevoluează, corpul lor atmosferic se rafinează dince în ce mai mult, devenind tot mai uşor; în acestfel, ele se ridică mai aproape de suprafaţă(alegându-şi bazinele mai superficiale). Foartepuţine vor ajunge însă la craterele mici de lasuprafaţă; marea majoritate trăiesc în grup înbazinele mari. Mai puteţi descoperi pe suprafaţa lunii douăpuncte extrem de strălucitoare. Cea mai luminoasăzonă se află în regiunea sudică, în timp ce zona maimică şi mai puţin luminoasă este localizată înregiunea nordică a satelitului terestru. Acestepuncte reprezintă centre de salvare. Cel sudic, dincare ema-
  • 213. nă razele mai strălucitoare, serveşte drept faracelor spirite care nu au nevoie de un corp lunar.Cel nordic, mai puţin strălucitor, serveşte acelorspirite care nu pot fi vindecate de dragostea lorpentru cele lumeşti decât printr-o întrupare încorpul unui om lunar (condiţie mult maineplăcută decât prima). După părăsirea acestuicorp, ele vor fi din nou reintegrate ca spirite înbazinele atmosferice din regiunea de nord apărţii vizibile a lunii, după care se vor îndreptalent (pe măsura evoluţiei) către centrul nordicde salvare. Această călătorie nu este deloc uşoară saurapidă, aşa cum v-aţi putea aştepta, ştiind căeste vorba de nişte spirite lipsite de corp.Pentru a putea face un pas înainte, unasemenea spirit trebuie să moară mai întâi înbazinul în care sălăşluieşte, la fel cum moare unom pe Pământ. Această moarte este întotdeaunamai mult sau mai puţin dureroasă, căci esteînsoţită de un sentiment constant de teamă.Evident, este vorba de frica de anihilarea eternă.Dacă ţineţi seama şi de faptul că aceste spiritetrebuie să treacă succesiv prin mai multe mii deasemenea bazine, în care rămân de multe oritimp de o lună, o jumătate de an sau chiar un anîntreg, vă puteţi imagina cu ce vitezăcălătoresc ele. Mai există încă acolo spirite depe vremea lui Avraam, care nu şi-au încheiat nicitrei sferturi din călătoria lor. Nu trebuie să ştiţi mai multe despre partealocuită a corpului lunar, care seamănă întrutotul cu cea nelocuită, cu diferenţa că pe cea dinurmă formele vii au corespondenţe materiale, întimp ce aici ele nu au decât corespondenţespirituale. Plantele şi animalele de pe partealocuită a lunii corespund întru totul corpuriloratmosferice la care au renunţat spiritele de pepartea nelocuită. Aceste rămăşiţe de corpuricirculă împreună cu apa prin corpul lunar, dupăcare hrănesc sufletul fiinţelor lunare, prinintermediul plantelor şi animalelor. Cândva, înviitor, veţi înţelege mal bine aceste procese,atunci când veţi atinge o stare de conştiinţă maiînaltă pe calea Graţiei şi Luminii Mele.
  • 214. 51 Patru întrebări referitoare la lună 1.în ce fel îl adoră pe Dumnezeu fiinţele de pe lună? Au aceştia o biserică sau un guvern? Sunt conduşi de o singură persoană? 2.în cel fel îşi cresc copiii? 3.Cum privesc Pământul nostru? Ştiu ei că Tu, Doamne, Te-ai întrupat ca fiinţă umană pe Pământ şi ai luat asupra Ta păcatele lumii? 4. Care este relaţia dintre lună şi somnambulism? lată care sunt răspunsurile la aceste întrebări: Mai întâi de toate, trebuie precizat cărăspunsurile depind întru totul de Pământulînsuşi. Explicaţia constă în faptul că din punctde vedere spiritual, nu există nici o diferenţăîntre fiinţele umane de pe Pământ şi cele de pelună. După cum v-am spus deja, fiinţele umanede pe lună nu sunt altceva decât oameniproveniţi de pe Pământ care trebuie săprogreseze; la fel ca orice alt spirit, ei îşi aduc cuei propriile fapte sau lucrări. Că aceste fapte nusunt dintre cele mai bune rezultă implicit dinfaptul că aceşti imigranţi lunari au fost trimişipe acest corp ceresc. X Dacă doriţi să ştiţi în ce fel Mă venereazăaceşti locuitori ai lunii, priviţi orice om de pePământ care este foarte pasionat de cele lumeşti.Veţi găsi în acesta oglinda perfectă a felului încare Mă adoră locuitorii de pe lună. După cum ştiţi, am afirmat odată că nici unom nu ar trebui să se preocupe prea mult deînvelişul fizic temporar, ci mai degrabă să cauteîmpărăţia Mea şi Dreptatea ei, care derivă dinmarea Mea Jubire faţă de toţi cei care Măiubesc
  • 215. mai presus de orice. Care credeţi că este, dinacest punct de vedere, situaţia oamenilor de pePământ, când chiar şi cei mai buni dintre ei îşipetrec cel puţin 23 de ore pe zi pentrubunăstarea trupurilor lor? Se poate oare spunecă aceşti oameni caută împărăţia luiDumnezeu? Fiinţele umane, pentru care amcreat tot ceea ce există şi pentru care îmifolosesc continuu întreaga Mea iubire şiînţelepciune, nu îşi găsesc aproape niciodată unmoment pentru Mine în tot acest du-te-vino încare trăiesc. Adevăr vă spun: printr-o asemeneaadoraţie, viaţa voastră nu va deveni cu nimic maibună decât este. Credeţi că Mi-aţi slujit cu ceva sau că M-aţiadorat cu adevărat dacă murmuraţi rapid unTatăl Nostru şi o Ave Măria, sau dacă aţipetrecut o oră cu o carte de rugăciuni în mână,dar cu gândul în altă parte, într-o biserică făcutădin piatră şi împodobită cu sculpturi? O, oamenilipsiţi de minte! Chiar credeţi că Eu sunt dinpiatră, din lemn, din metal, sau din orice altmaterial din care vă confecţionaţi sculpturile?Dacă nu vă veţi schimba atitudinea pe Pământ,veţi fi nevoiţi cu toţii să intraţi în şcoala lunii,pentru a învăţa acolo, în condiţii de maximăduritate, deopotrivă fizice şi spirituale, căDumnezeu cel viu nu îşi găseşte plăcerea într-oasemenea adoraţie lipsită de substanţă. Dacă totmai doriţi să aflaţi în ce fel îl adoră peDumnezeu fiinţele de pe lună, vă voi spune:acolo, unica adoraţie constă în lecţiile dure pecare oamenii sunt nevoiţi să le înveţe treptat.Aceasta este adevărata adoraţie a luiDumnezeu, care trebuie slăvit întru spirit şiadevăr. Numai prin asemenea lecţii poatescânteia divină din interior să iasă la lumină. Devreme ce pe Pământ nu au făcut altceva decât săîşi satisfacă trupurile, aceşti oameni trebuie săînveţe ce înseamnă traiul fără confort fizic, iarluna este locul ideal pentru această şcoală; eitrebuie să renunţe acolo la sine până la ultimafibră a fiinţei lor, cerând totul numai de la Mine.Pe lună, ei trebuie să îşi demonstreze continuucredinţa, în condiţiile în care sunt supuşi la celemai dificile
  • 216. încercări cu putinţă. Dar nu aşa cum o faceţivoi, care nu aveţi nici un pic de credinţă şi careîncercaţi să Mă înduioşaţi pe Mine, Dumnezeucel viu, cu crucifixele voastre din lemn! 2 Cea de-a doua întrebare are şi ea un răspunsevident. Acolo unde Mă manifest în exterior prinîngerii Mei sau în care apar Eu însumi caînvăţător nu mai este nevoie de nici un cap albisericii, la fel cum nu este nevoie de nici un şefde guvern. De aceea, se poate spune că lunareprezintă un stat spiritual reformat, în caresingurul şef sunt Eu însumi. Copiii sunt crescuţi în conformitate cu acesteînvăţături. Singurul lucru de care au nevoieeste iubirea, din care se naşte credinţa în Mineca fiinţă umană, şi în întruparea mea fizică pePământ, locul din care provin ei înşişi. Acesteveniment s-a petrecut nu numai pentru a leaduce beatitudinea oamenilor de pe Pământsau de pe lună, ci tuturor celor răspândiţi înspaţiul infinit pe toate corpurile cereşti, pentrua-i uni în funcţie de natura lor şi pentru aconstrui astfel un loc permanent pentru ei, submarea Cruce a Iubirii. Aceasta este aşadar religiaşi forma de adorare a lui Dumnezeu pe lună. 3. întrebarea referitoare la ce cred locuitorii depe lună despre Pământ nu mai necesită unrăspuns, după ceea ce am spus anterior. Singuriilocuitori ai lunii care au ocazia să vadă Pământulsunt spiritele (care locuiesc pe partea vizibilă alunii), iar acestea nu pot percepe aspectelemateriale decât
  • 217. prin prisma analogiilor spirituale. Locuitorii depe parte< invizibilă a lunii nu văd niciodatăPământul, aşa că tot ceea c( ştiu despre acestaeste tot de natură spirituală. In ceea ce priveşte ultima întrebare, ipotezapotrivit căreic luna ar fi responsabilă desomnambulism este absolut falsă într-adevăr, întimpul lunii pline fluidul magnetic devine mulmai puternic, dar el este emanat de Pământulînsuşi. Câne luna este luminată complet desoare, lumina atrage înapo fluidul magnetic depe lună pe Pământ. în acest fel, planete voastrăse încarcă foarte puternic cu magnetism.Oameni care au o cantitate mai mare de metaleîn sânge decât nivelu normal au capacitatea -prin intermediul anumitor influenţe precumapa, aerul sau hrana - de a absorbi acest fluicmagnetic care coboară din nou pe Pământ. Când nervii sunt atinşi de acest fluid şi începsă apese neplăcut asupra sufletului, acesta îşislăbeşte legăturile pe care le are cu corpul fizicşi încearcă să scape. Corpul fizic dispune de uncorp vital care este direct influenţat de fluidumagnetic; acesta face legătura între trup şisuflet. Dace sufletul doreşte să se elibereze decorp, el nu are altceva de făcut decât săstimuleze corpul vital, care acţionează imediaiasupra corpului fizic, de care este legat, silindtotodată sufletul să-1 însoţească. Aşa se explicăde ce somnambuli încep să meargă în timpulsomnului. Ei au faţa orientată către lună dincauza cantităţii excesive de fluid magnetic dinsânge se urcă pe acoperişuri sau pe turle îndorinţa de a se ridica deasupra niveluluisolului, diminuând astfel senzaţie neplăcutăpe care o exercită fluidul asupra lor. Pe măsurăce această influenţă scade, corpul fizic devinedin nou apt se primească sufletul şi spiritul prinintermediul corpului vital.
  • 218. După ce corpul fizic s-a eliberat de presiuneaneplăcută sufletul 11 conduce înapoi, în poziţia dincare a plecat, dupe care fuzionează din nou cu el.Sufletul nu ştie că a practicai mersul somnambul,căci el nu are memorie. El nu cunoaşte decât ceeace vede. Amintirile sufletului întrupat într-un corpfizic nu sunt altceva decât o reluare a percepţiilorimpresiiloi naturale corespondente provenite de lasimţurile fizice. E este trezit faţă de acestepercepţii prin intermediu nenumăratelor imaginiprimite de la spiritul pe care îl poart! în sine. 6. Fluidul magnetic Dacă observăm mai multe obiecte care seamănăîntre ele ca aspect şi soliditate, primul lucru pe careîl comparăm este forma lor. Dacă luăm unul dintreele în mână, îi putem simţi soliditatea. Dacă luămsuccesiv mai multe obiecte în mână. toate deaceeaşi mărime, putem distinge o a treia diferenţă,şi anume greutatea lor specifică (adicăgreutatea pe centimetru cub de volum). Obiectele de acelaşi fel, cum este de pildă apa,nu ai întotdeauna o greutate egală, mai ales dacătemperatura diferă, chiar dacă au acelaşi volum. Opicătură de apă de ploaie este mai uşoară decât opicătură de apă dintr-un izvoi sau dintr-o fântână. Opicătură de apă caldă este mai uşoară decât una deapă rece, iar o picătură de apă îngheţată este maiuşoară decât orice alte categorii de picături. Toate aceste exemple ne învaţă aceeaşi lecţie:„lată, cercetătorule, cât de diferite suntem, deşiexistenţa noastră are la bază aceeaşi lege şi noisuntem alcătuite din aceeaşi substanţă. Cu toateacestea, noi suntem atât de diferite între noi încâtnu semănăm aproape deloc una cu cealaltă".
  • 219. Acest preambul are importanţa lui, căci fărăel nu aţi putea înţelege ceea ce urmează.înainte de a începe explicaţia propriu-zisă aaşa-numitului „magnetism", trebuie să mai dămcâteva exemple din sfera înţelepciunii. Vomîncepe prin a examina împreună trecutulîndepărtat. Imaginaţi-vă acea perioadă în care în totspaţiul infinit nu exista nici o altă fiinţă în afarăde Mine. Creaţia materială, la fel ca şi ceaspirituală, nu începuseră încă. în ce constaatunci, în acea vreme, spaţiul infinit, şi cum s-a născut timpul, de vreme ce acest spaţiu aexistat dintotdeauna? Cum arăta existenţa Meaînaintea oricărei alte existenţe şi cum s-a născutrestul creaţiei din această Existenţă Cinică? Ceeste de fapt spaţiul? în ce constă existenţa Meaprimordială? Şi ce înseamnă existenţatemporală, născută din Mine, dar în afara Mea,în spaţiul infinit din interiorul Meu? Cât dedificile vi se par aceste întrebări, şi totuşi, cât desimple sunt răspunsurile la ele dacă ţineţi contde anumite premise. Cin mic exemplu va elucida răspunsurile laaceste întrebări. Să presupunem că aţi cultivatmultă vreme un gând, şi întrucât acest gând văfăcea plăcere, lui i s-a adăugat un alt gând.Dacă primul gând, cel fundamental, nu a putut firealizat, cel de-al doilea a găsit o posibilitatede a prinde contur, dar pentru acest lucru eranecesar un al treilea gând, care era dejaconţinut în primele două gânduri. Acest altreilea gând explică „felul în care" poate firealizat ai doilea gând. Mai pe scurt, al treileagând este „cum". Au existat aşadar trei întrebări, fiecarerăspunzând celeilalte. Problema nu era însărezolvată. Din acest motiv, cele trei gânduri s-auîntâlnit şi au discutat problema foarteimportantă a lui „de ce". După o scurtă deliberare, primul gând, celfundamental, a răspuns: „Deoarece este cevacare seamănă perfect cu Mine!" Cel de-aldoilea gând a spus: „Motivul pentru care poatefi realizat constă în faptul că primul gând nu seaflă în contradicţie cu el însuşi". Iar cel de-altreilea gând a spus:
  • 220. „Deoarece în cauza care doreşte să se manifestesălăşluieşte principalul instrument de realizare a ei.Iar explicaţia constă în faptul că gândul nu secontrazice pe sine, nici în fundamentul său, niciîn părţile sale, în nici un fel!" Spre exemplu, dacă primul gând pe care l-aţiavut a fost să construiţi o casă, nu aţi început maiîntâi prin a vă imagina casa în plan mental,vizualizând felul în care va arăta ea? După ce aţiconstruit casa în imaginaţie şi aţi ajuns la unrezultat extrem de satisfăcător, nu v-aţi pusîntrebarea dacă nu cumva există o cale de atranspune acest vis în practică, transformându-lîntr-o realitate? Cel de-al doilea gând v-a arătatastfel felul în care puteţi construi casa din visul pecare l-aţi avut iniţial. Cred că veţi fi de acord căprimul gând nu conţinea în sine nici o contradicţie,lucru care a generat apariţia celui de-al doileagând. Urmează în mod natural chestiunea lui „cum",adică prin ce mijloace poate fi construită casa?Principalul instrument care permite construirea eieste însăşi posibilitatea de a o construi. Cel de-aldoilea instrument este cel care uneşte scopul derealizarea lui. în sfârşit, cel de-al treilea instrumentse referă la materialele şi la energia cu care poateîncepe construcţia propriu-zisă. Dacă aţi adunat totceea ce este necesar şi dacă dispuneţi deproprietatea pe care doriţi să construiţi casa, ce v-armai putea împiedica să transformaţi principalulgând (cel de la care a pornit întregul proces) într-o realitate? în scurt timp, veţi vedea acestegânduri prinzând o formă vizibilă în faţadumneavoastră, căci aţi asigurat toate condiţiilepentru realizarea lor. Să revenim acum la Mine, Eternul Purtător alGândurilor Creaţiei, cel care am umplut spaţiulinfinit cu nenumărate clădiri, una mai măreaţă şimai artistică decât cealaltă. Se pune în mod firescîntrebarea: „De unde şi-a luat Marele MaestruArhitect materialele de care a avut nevoie pentru aconstrui toate aceste lucruri minunate?" Dacă veţi pune această întrebare unui savant al acestei
  • 221. lumi, el vă va răspunde că materia este la fel debătrână ca şi Mine, deci eternă. Singura sadilemă ar fi: când am început să exist Eu? CăciEu am guvernat infinitatea până în prezent.Există oare vreun obiect fără început? Pe de altăparte, poate oare un număr infinit să aibă unînceput, chiar dacă ai calculat fiecare obiect perând? Ar rezulta de aici că Eu nu am începutniciodată creaţia (de vreme ce nu există unînceput), în cazul acesta, de unde au apărutstelele, lumile şi toate miriadele de obiecte dincreaţie? După cum vedeţi, acest tip deraţionament lumesc nu poate fi urmărit, căcigândul care stă la baza lui este plin decontradicţii în sine, motiv pentru care gândurilecare derivă din el (al doilea şi al treilea) nu pot fisusţinute. Alţii ar putea spune că Eu am creat cu unsingur cuvânt haosul etern, pe care l-amordonat şi am creat toate aceste lucruri. Esteuşor să vă daţi seama de similaritatea celor douăafirmaţii. Dacă aşa ar sta lucrurile, haosul ar fidiferit de materia eternă, iar Eu nu aş mai fi unCreator, ci doar un meşteşugar. De altfel, cecompatibilitate ar putea exista între haosul eternşi ordinea Mea eternă? Se vor găsi şi unii care vor afirma că Eu şimateria suntem una! Această afirmaţie nu estecomplet lipsită de suport, dar există un aspectcare nu se leagă. De vreme ce Eu suntrecunoscut ca fiind spiritul plin de energie, putereşi viaţă, Cel Suprem în sine şi absolut liber, cumeste posibil ca acest spirit suprem şi absolut libersă se manifeste sub forma vieţii, dar şi apietrelor şi celorlalte obiecte materialeneanimate? Dar întrucât aceste lucruri nu suntuna cu Mine, ci au fost create de Mine,Dumnezeul eternităţii, din Mine, întru Mine şi înafara Mea, merită să aflaţi cum au fost createtoate aceste lucruri. Gândurile voastre vin şipleacă, iar numărul lor este infinit. în schimb,gândurile Mele apar spontan, cu cea mai mareclaritate. Dacă Eu doresc ca aceste gânduri sărămână, acest lucru se realizează instantaneu.Altfel spus, toate lucrările care sunt vizibilepentru voi, la fel ca şi voi înşivă, nu sunt nici
  • 222. materie, nici haos supus ordinii, nici Dumnezeuîntrupat în materie, ci sunt gândurile Mele, pecare Eu le-am reţinut. Aşa cum spuneam, ele se nasc din Mine, întruMine şi în afara Mea. Din Mine, la fel cum nicivoi nu puteţi gândi decât din eul vostru. Cum sănu fie acest lucru posibil pentru Mine, de vremece în afară de Mine nu mai există un al doileaDumnezeu? Faptul că aceste gânduri fac parte din fiinţaMea, fiind imposibil ca ele să aparţinăaltcuiva, nu mai trebuie demonstrat. Ele existăînsă şi în afara Mea, la fel cum nici voi nu puteţispune că sunteţi una cu gândurile voastre. înmod similar, gândurile Mele nu sunt una cuMine, dar derivă din Mine. Tot ce nu sunt Eu este în afara Mea. Dacă veţimedita puţin asupra acestor crâmpeie deînţelepciune, ele vă vor deveni cu uşurinţă clare. Acum, că am lămurit aceste aspecte, putemîn sfârşit să ne referim la problema de la care amplecat: magnetismul. Ce este magnetismul?Acest fluid magnetic nu este altceva decât voinţaMea, care reţine în permanenţă gândurile Mele.El guvernează întreaga creaţie, menţinând formaşi activitatea ordonată a tuturor lucrurilorvizibile. Voi înşivă sunteţi guvernaţi de el,potrivit naturii pe care o aveţi. în voi există însăceva mai mult decât simpla Mea voinţă infinită.Acest „ceva mai mult" se referă la faptul că voisunteţi gândurile Mele favorite. De aceea,iubirea Mea vă susţine ca principiu fundamentalal vieţii, ajutându-vă să evoluaţi, devenind fiinţeabsolut independente, la fel ca Mine. Dacăacceptaţi iubirea Mea prin puterea liberuluivostru arbitru, pe care vi l-am dăruit, puteţideveni propriii voştri stăpâni, într-o stare delibertate perfectă. Dacă doriţi să ajutaţi pe cineva prinputerea magnetismului, trebuie să ştiţi că eapresupune o voinţă fermă, dublată de o marecredinţă. Fenomenul este cât se poate desimplu: magnetizatorul îşi uneşte - în modconştient
  • 223. sau inconştient - puterea voinţei sale cu voinţa Mea, lăsând-o apoi să se reverse asupra celor suferinzi. în acest fel, bolnavii sunt purificaţi şi se vindecă, spontan sau treptat. Acestea fiind spuse, aţi aflat tot ce era de ştiut. Puterea voinţei Mele este marele liant care uneşte între ele toate corpurile cereşti şi care le susţine pe toate. Ea este pozitivă, căci operează activ, dar şi negativă, prin faptul că reprezintă ordinea eternă şi imuabilă, care nu poate fi schimbată. „Până acum" este legea efectului continuu etern, iar „până aici" este polaritatea negativă sau legea prezervării prin ordinea eternă. De aceea, voinţa Mea polarizată reprezintăsimultan substanţa fundamentală a tuturorlucrurilor, indiferent care este natura acestora.Mari, mici, solide, dure, subtile, grele sauuşoare, chiar dacă nu sunt întotdeaunagândurile Mele cele mai înţelepte, ele capătă oexistenţă fizică vizibilă ca rezultat al polarităţiivoinţei Mele eterne, aşa cum v-am revelat-o.