MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN – Vol – V   Iisus în ţinutul Cezareii lui Filip. Evanghelia după Matei Capitolul 16 -         ...
7.Marcu a răspuns: „Întru totul; căci tu, ca unul dintre primele spirite cereşti, ştiişi pricepi mult mai bine decât mine ...
Capitolul. 2 - Cum se fac miracolele         1.După ce a terminat de mâncat, Marcu i-a spus lui Rafael: „Ei, prietene cere...
în cazul fiecărui miracol, lucrurile decurg într-o oarecare măsură în mod natural şi căfundamentul oricărei acţiuni aparen...
2.Marcu a zis: „Da, dar ar fi mult mai bine dacă întâi de toate m-ai putea convingecă eu sunt întru totul stăpânul perfect...
Capitolul.4 - Noua proprietate a lui Marcu. Încă un miracol făcut de Rafael         1.Marcu a privit împrejurul său şi a v...
voinţei Mele, chiar din centrul Pământului. Marcu a zărit şi un port foarte larg, cu cincicorăbii mari, echipate cu pânze ...
3.Să nu crezi că această înaltă lumină din ceruri va ajunge la toţi oamenii acestuipământ! Doar adevăraţii Săi copii, care...
6.Eu am vrut ca toţi oamenii să trăiască frăţeşte, fără acest mijloc distructiv deschimb, care sunt banii, însă, pentru că...
Capitolul.7 - Despre pontiful roman. O critică adusă preoţilor păgâni din Roma        1.Cyrenius a spus: „Doamne, Tu îmi c...
mai vină pe pământ timp de o sută de ani - ceea ce încă nu s-a petrecut niciodată şi nicinu se va petrece, căci zeii sunt ...
Capitolul.8 - Relaţiile religioase din Roma în vremea lui Iisus        1.Cyrenius a răspuns: „Ai dreptate, copila mea, Pon...
8.Aşa cum era în acele vremuri, la fel este şi acum. Singura diferenţă este aceea căacum - şi oamenii de rând sunt iniţiaţ...
5.Din păcate însă, învăţătura Mea va deveni, în timp, un fel de idolatrie; dar, înciuda acestui fapt, cuvântul Meu va purt...
16.Volenti non fit injuria! (Ceea ce ai acceptat de bunăvoie nu mai poate ficonsiderat o nedreptate.) Nimeni nu va plânge ...
Capitolul.10 - O evanghelie pentru femei         1.Eu am spus: „Uşurel, uşurel, draga Mea fetiţă! Trebuie doar să fii puţi...
12.Fecioarele mai au însă un prost obicei, care este foarte supărător, acela de a fivanitoase. Vanitatea este sămânţa orgo...
Capitolul.11 - Părerile nubienilor despre facerea de minuni        1.Când şi acestea s-au aranjat, Oubratouvishar a venit ...
sau ceilalţi? Nu Te-aş fi deranjat cu o astfel de întrebare, dacă nu aş fi văzut că ai puţintimp liber. Dacă voinţa Ta sfâ...
altul altă părere, iar un al treilea, una cu totul diferită de cea a celorlalţi doi! Cine aveadeci dreptate? Poate că nici...
6.La prima voastră sosire în Memfis, când ai fost la înţeleptul Mare Preot şiconducător roman Justus Platonicus, ai văzut ...
Capitolul.14 - Puterile miraculoase ale omului spiritual, a cărui voinţa                           este unită cu Voinţa lu...
iluminat, iar sufletul va creşte şi va înflori până la deplina sa complexitate, prin acest focpurificator al vieţii interi...
Capitolul.15 - Domnul îi consolează pe nubieni, care nu au fost chemaţi                            pentru a fi copiii lui ...
11.Eu vă spun vouă: Cine are iubire şi făptuieşte sub imboldul ei este copilulMeu, fiul Meu, fiica Mea, prietenul Meu şi f...
dintre cele mai bune bucăţi de pământ ale noastre şi a fost dată în proprietate cuiva care aavut norocul de a-şi fi atras ...
11.Dacă lucrurile sunt aşa cum ne-ai arătat tu, renunţăm la cererea noastră şimergem acasă! Bătrânul Marcu poate să-şi împ...
2. Matael ş-a ridicat atunci şi a spus: „Foarte bine, dacă vreţi să plecaţi de aici,veniţi în regatul meu, care este la în...
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

525

Published on

- cea mai vastă operă transmisă umanităţii prin Jakob Lorber (10 volume); prezintă o istorie scrisă la persoana întâi a vieţii Domnului şi apropiaţilor Săi în ultimii trei ani ai vieţii Sale pe pământ, conţinând nenumărate minuni, dialoguri şi învăţături care dezvoltă sau se adaugă consemnărilor din Evangheliile lui Matei şi Ioan; de asemenea, conţine dezvăluiri amănunţite care explică pasaje esenţiale din Vechiul şi Noul Testament şi predicţii privind evenimente care s-au petrecut de-a lungul ultimilor 2000 de ani, mergând până la fapte ce caracterizează civilizaţia tehnologică a secolului XX şi dezvăluiri de natură ştiinţifică ce au fost confirmate mult după punerea lor pe hârtie de Jakob Lorber. În Marea Evanghelie a lui Ioan se află practic răspunsuri esenţiale la toate întrebările fundamentale pe care şi le poate pune fiinţa umană - acestea se află în descrierile clare şi totuşi extraordinar de profunde ale naturii divine şi umane, ale creaţiei şi evoluţiei materiale şi spirituale.

Published in: Spiritual
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
525
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
18
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Transcript of "Marea Evanghelie a Lui Ioan - Vol 5 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber"

  1. 1. MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN – Vol – V Iisus în ţinutul Cezareii lui Filip. Evanghelia după Matei Capitolul 16 - continuare Capitolul 1 - Ospăţul cel miraculos 1 1.Eu am spus: „A trecut deja de ora amiezii. Marcu, du-te şi pregăteşte celenecesare pentru ospăţ. Rafael al Meu te va ajuta! După ce ne vom ospăta, vom vedea cene va mai aduce această zi. Acum, să ne aşezăm cu toţii la masă. Tu, Rafael, înainte detoate, du aceste două grămezi de creier de pe masa noastră şi apoi mergi de-l ajută peMarcu!” 2.Rafael a făcut într-o clipită ceea ce i-am cerut şi apoi i s-a adresat lui Marcu:„Vrei să te ajut în felul vostru, al oamenilor, sau în felul meu? Spune-mi cum ţi-ar plăceamai mult! Dacă te-aş ajuta în modul omenesc, aş atrage mai puţin atenţia asupra mea; dardacă aş face-o în felul meu, am economisi mai mult timp, iar timpul este foarte preţios.Voi face însă cum vrei tu, ca să nu ai ce să-mi reproşezi.” 3.Marcu i-a răspuns: „Prietene din ceruri, ar fi într-adevăr mult mai avantajos sămă ajuţi în felul tău să aduc bucatele pe mese, căci, cu tot ajutorul slugilor lui Cyrenius,servitul bucatelor pentru atâţia oameni ar dura destul de mult timp şi, pe lângă aceasta,mâncarea încă nici nu este gata. Ar fi binevenit un ajutor supranatural, altfel numai gătitular mai dura cel puţin o jumătate de ceas!” 4.Rafael i-a spus cu blândeţe lui Marcu: „Aşa mă gândeam şi eu. Voi pregătirepede toate bucatele şi la fel de repede le voi aşterne pe masă. Crede-mă, trebuie doar săîncuviinţezi şi totul este posibil! Dacă am încuviinţarea ta, în cel mai scurt timp toatebucatele se vor afla pe mese, frumos aranjate în faţa oaspeţilor!” 5.Marcu a spus: „Ar fi într-adevăr foarte simplu, dar s-ar putea ca oamenii să vadăîn această acţiune a ta o vrăjitorie cerească şi să le fie teamă să mănânce. Cu greu arîndrăzni să se atingă de bucate şi să le savureze, mai ales negrii, care sunt atât de atenţi latot ce se petrece aici, de parcă nu ar vrea să piardă nici cel mai mic amănunt!” 6.Rafael a zis: „O, nu-ţi fă griji din cauza lor; ei s-au obişnuit de mult cu toateaceste minuni! În afară de aceasta, este şi foarte târziu, iar Domnul doreşte să realizezeceva foarte important după masă - doar El singur ştie despre ce este vorba - şi de aceea emai bine să facem totul prin intermediul rapidităţii mele cereşti. Pe de-o parte, acesta esteultimul prânz pe care Domnul îl mai ia în acest loc, iar pe de altă parte, nu strică un micmiracol! Eşti de acord cu mine?” 1
  2. 2. 7.Marcu a răspuns: „Întru totul; căci tu, ca unul dintre primele spirite cereşti, ştiişi pricepi mult mai bine decât mine ce se petrece şi ce este cel mai bine de făcut acum! Fădeci după cum consideri!” 8.După ce Marcu i-a spus aceste cuvinte lui Rafael, au mers împreună labucătărie, unde se aflau soţia lui Marcu, fiicele şi fiii săi, precum şi o mulţime de slugi alelui Cyrenius, care nu ştiau pe ce să pună mâna mai repede de atâta treabă. Cu toate acesteajutoare, bucatele nu erau nici pe jumătate pregătite. 9. Marcu a spus atunci: „O, va mai dura cel puţin un ceas până să fie totul gata!” 10.Soţia lui a zis: „Da, iubitul meu soţ. Noi nu putem nici să facem miracolepentru a grăbi lucrurile şi nici să lăsăm totul baltă. Trebuie deci să ne continuăm curăbdare munca până la capăt.” 11.Marcu a spus: „Ştiţi ceva, lăsaţi mai bine totul deoparte. Rafael este un bucătardeosebit de rapid şi va termina în curând tot ceea ce este de făcut!” 12.Soţia i-a zis: „Ar fi foarte bine, căci suntem cu toţii destul de obosiţi!” 13.Toţi bucătarii şi bucătăresele s-au oprit din lucru, iar Rafael a spus: „Acumputeţi merge şi voi să vă aşezaţi la masă! Bucatele vor fi duse imediat şi toţi se vor bucurade ele. Bătrâne Marcu, prietene, aşează-te lângă mine la masă. De această dată mănâncătu din bucatele mele şi spune-mi apoi dacă mă pricep la gătit! Soţia şi copiii tăi au şi eimasa lor afară, în faţa casei, şi ea este deja plină cu aceleaşi bucate şi băuturi.” 14.Toţi au ieşit din bucătărie, iar Marcu, văzând sutele de oameni care mâncau şibeau deja la mese, a spus cu mare mirare: „Dar cum a fost cu putinţă? Nu ai plecat nici oclipă de lângă mine, iar mesele sunt deja pline... chiar prea pline! Când ai pregătit toatebucatele şi când le-ai pus pe mese?! Te rog, spune-mi cum ai făcut toate acestea, căci euînţeleg multe lucruri, dar nu pricep cum de poţi fi atât de rapid, mai ales în lucruri de felulacesta, care pe acest pământ necesită o anumită succesiune temporală! Te rog încă o dată:spune-mi, cum ai pregătit mâncarea şi din ce provizii?! Pe mese nu a ajuns nimic dinbucatele pe jumătate pregătite în bucătăria mea, căci doar tocmai le-am văzut acolo,aşteptând să fie terminate!” 15.Rafael i-a răspuns: „Înseamnă că nu te-ai uitat îndeajuns de bine, căci altfel aifi observat că proviziile tale nu mai sunt în locul în care le-ai văzut ultima oară! Ia mergişi te uită încă o dată!” 16.Marcu s-a dus în bucătărie, a aruncat o privire şi a găsit bucătăria şi cămara înperfectă ordine şi curăţenie, toate lucrurile fiind strânse, El s-a întors şi mai uluit,spunând: „Ah, prietene, e greu de rezistat cu tine! Trei zile nu voi mai pune în gură nici oîmbucătură dacă nu-mi spui cum a fost cu putinţă aşa ceva!” 17.Rafael a spus: „Să mergem mai bine la masă. Acolo vom discuta puţin despreaceasta!” 18.Ei au venit apoi împreună la masa noastră, unde era multă voie bună. Rafael aluat imediat un peşte frumos, pe care i l-a pus lui Marcu în faţă, poftindu-l să-l mănânce.Dar pentru că Marcu a început din nou cu întrebările sale, Rafael i-a răspuns prietenos:„Acum mănâncă şi bea, iubit prieten! După ce ne vom întări amândoi trupul cu aceastăhrană şi băutură binecuvântată, îţi voi explica cum am reuşit să pregătesc atât de repedemâncarea şi cum, la fel de repede, am aşternut şi masa!” 19.Urmând sfatul lui Rafael, Marcu a început să mănânce şi să bea cu poftă. 2
  3. 3. Capitolul. 2 - Cum se fac miracolele 1.După ce a terminat de mâncat, Marcu i-a spus lui Rafael: „Ei, prietene ceresc,vrei să-mi spui acum câte ceva?!” 2.Rafael a răspuns: „Vezi, prietene, eu vreau să-ţi explic totul, dar oricât ţi-aşexplica, ceea ce am făcut mai devreme va rămâne în continuare pentru tine cevamiraculos, atâta timp cât nu vei fi botezat şi tu cu Duhul cel Sfânt din ceruri! O dată ceSpiritul Domnului va fi pe deplin revelat în sufletul tău, iar sufletul tău va fi una cu El,vei înţelege totul până în cele mai mici detalii, fără nici o explicaţie. Acum însă şi ceamai clară explicaţie nu-ţi va aduce decât foarte puţină lumină! Nici chiar sufletuldesăvârşit nu poate pricepe ceea ce ţine numai şi numai de spirit. Doar spiritul din elpoate să pătrundă aceste taine! Dar pentru ca totuşi să-ţi faci măcar o idee, priveşte puţinîmprejurul tău şi spune-mi ce vezi!” 3.Marcu a privit în jurul său şi mare i-a fost mirarea văzând pe la mese o mulţimede tineri cu înfăţişarea lui Rafael, care îi serveau pe oaspeţi şi aveau grijă ca aceştia săaibă tot ce le trebuie. Alţi tineri aduceau peşti proaspeţi din mare, îi duceau repede labucătărie şi îi preparau, iar apoi, tot la fel de repede, îi serveau la mese, căci negrii erauflămânzi, iar bucatele erau pe gustul lor. 4.Rafael l-a întrebat pe Marcu: „Acum înţelegi cum de am putut face totul atât derepede şi cu atâta uşurinţă? Te-ai convins acum că spiritul - principiul cel mai profund şiatotpătrunzător al oricărei fiinţe şi al oricărui lucru - poate lucra după bunul său plac,permanent şi foarte eficient, chiar şi asupra materiei? Nimic nu i se poate opune! Unarhanghel ca mine are eoni de slujitori ce se supun în fiecare moment voinţei sale, care, larândul ei, împlineşte în fiecare moment Voia Domnului. Dacă, de exemplu, Domnul îmiinspiră o dorinţă, ea este îndeplinită de nenumăraţii slujitori supuşi mie, cu o rapiditate pecare nici nu ţi-o poţi imagina. Eu personal nu trebuie să fac nimic, dar voinţa meaabsolută de arhanghel determină nenumăraţii slujitori să acţioneze, din profunzimilefiinţei lor. În felul acesta este dusă la îndeplinire, cu o mare rapiditate, acţiunea cerută.Totul decurge cu atâta precizie deoarece Domnul a gândit şi a pregătit deja, cu multînaintea noastră, până în cele mai mici detalii, planul oricărei acţiuni vizibile. 5.Ai văzut doar cum a luat fiinţă o măgăriţă, acolo sus, pe munte. Exact aşa ianaştere totul. Voinţa noastră, unită cu Voinţa Domnului, cheamă la acţiune elementeleprimordiale ale naturii, care, în conformitate cu gândurile noastre, creează tot ceea ce noivoim! Fie ca aceste lucruri pe care ţi leam spus să-ţi ofere explicaţia pe care ţi-ai dorit-o!Mai mult decât atât nu pot să te lămuresc, deoarece limbajul omului este foarte limitat!Nu mai continua să întrebi despre aceasta, căci, atâta timp cât nu vei deveni una cuspiritul pe deplin revelat din tine, nu vei înţelege mai mult! Iar la cunoaşterea obţinutăprin revelarea spiritului pur nu poate accede nici o creatură, cu puterile ei limitate! Îţi estemai clar acum?” 6.Pe deplin mulţumit, Marcu a răspuns: „Îţi mulţumesc pentru această explicaţieatât de bună. Punând cap la cap lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit, înţeleg, spredeplina mea mulţumire, cum faci aceste miracole, iubitul meu prieten ceresc, înţeleg maiales cum de este posibil să realizezi orice acţiune cu atâta rapiditate. Pot spune acum că, 3
  4. 4. în cazul fiecărui miracol, lucrurile decurg într-o oarecare măsură în mod natural şi căfundamentul oricărei acţiuni aparent miraculoase este întotdeauna rezultatul unei uniriimpresionante de forţe divine. Cred că există o anumită asemănare între acţiunile voastrespirituale şi vrăjile magicienilor pământeni. Punctul comun constă în acea prevedere şipregătire despre care mi-ai vorbit! 7.Vezi tu, prietene ceresc, eu spun acum exact ceea ce gândesc! Cred că v-ar fi lafel de greu şi vouă ca şi unui magician să faceţi dintr-o dată un mare miracol, dacă acestanu ar fi pregătit şi prevăzut dinainte. Şi magicianul îşi pregăteşte cu grijă acţiunea, avândca susţinere şi unele înţelegeri făcute cu anumiţi oameni de-ai lui. Bineînţeles că toţiceilalţi nu trebuie să afle nimic, altfel s-a terminat cu vrăjitoria! Eu trag deci următoareaconcluzie, care cred că este greu de contrazis: Domnului - iar prin El şi vouă - Îi sunt cuputinţă toate lucrurile, dar nu pe neaşteptate, ci pregătite deja din punct de vederespiritual din veşnicie şi încadrate într-o anumită succesiune de evenimente! Ceea ce apareaici ca faptă exterioară a fost cu mult timp înainte prevăzut şi pregătit în spirit! 8.Astfel, un pământ ca acesta pe care trăim acum nu poate apărea dintr-o dată aşadesăvârşit cum este printr-un simplu Fiat! (Să fie!) atotputernic, ci în timp, dupăpregătiri îndelungate; şi acest pământ, ajuns în faza de acum, îşi va continua prinnecesitate existenţa, conform aceluiaşi principiu. Din acelaşi motiv, cred că este imposibilca un lucru ce nu a fost pregătit şi gândit anterior să ia fiinţă dintr-o dată şi să aibă o viaţădesăvârşită şi durabilă. Ceea ce apare dintr-o dată va dispărea la fel de rapid. De exemplu,fulgerul apare foarte repede, dar dispare la fel de repede. Pe când, o existentă durabilăeste imposibil să dispară dintr-o dată. Ea poate dispărea doar treptat, în timp, exact aşacum a şi luat fiinţă. Ceva ce nu a fost prevăzut şi pregătit nu poate deci să ia fiinţă, nicidacă ar cere-o voinţa cea mai fermă, susţinută şi de cuvinte magice. Aşadar, putem privitotul ca fiind o lucrare miraculoasă, însă fiecare fenomen care se petrece nu este nimicaltceva decât urmarea necesară a multor altor fenomene care l-au precedat. 9.Toată lauda I se cuvine doar Domnului, prietene ceresc! Din câte îmi dauseama, se pare că am înţeles explicaţia ta mult mai bine decât te-ai fi aşteptat tu! Vezi,dragul meu Rafael, trebuie să recunoşti că bătrânii romani nu sunt chiar atât de grei decap! Ce părere ai, crezi că am priceput bine ceea ce ai spus?” Capitolul.3 - Planurile de acţiune ale lui Dumnezeu şi libertatea de voinţa a omului 1.Rafael a răspuns zâmbind: „Într-adevăr, acum ai puţin habar... dar, în ceea cepriveşte «prevederile noastre necesare» şi «pregătirile noastre îndelungate», eşti pe o calegreşită. Te vei convinge de aceasta prin exemplele pe care ţi le voi da! Alege tu un loc şicere-mi să creez un pom sau chiar mai mulţi, plini deja cu roade coapte! Poţi cere chiar săfie în acelaşi pom fructe de feluri diferite. Apoi să-mi spui dacă mai crezi că şi aceştipomi fructiferi au fost prevăzuţi şi pregătiţi. Tu trebuie doar să-mi spui ce doreşti şi veiavea parte imediat de un adevărat miracol care nu a fost prevăzut sau pregătit!” 4
  5. 5. 2.Marcu a zis: „Da, dar ar fi mult mai bine dacă întâi de toate m-ai putea convingecă eu sunt întru totul stăpânul perfect liber al voinţei şi al dorinţei mele! Cred că ţi-ar fimult mai greu să faci aceasta decât să creezi diferiţi pomi fructiferi într-un anumit loc! Înmintea mea a apărut deja îndoiala în ceea ce priveşte posibilitatea realizării din nimic aunui miracol, fără ca acesta să fi fost pregătit. Nu vreau să neg total această posibilitate,dar, gândind la tot ceea ce a fost, este şi va fi pe acest pământ, cu greu aş putea crede călucrurile pot sta şi altfel, deoarece atotputernicia divină tocmai aceasta înseamnă: cănimic nu poate să apară fără Voia şi fără strădania lui Dumnezeu, bazate peatotcunoaşterea Sa divină. Aşa cum este cu neputinţă ca Dumnezeu să nu fi ştiut dinveşnicie că, la un moment dat, îngerul Său Rafael va crea în mod miraculos, la dorinţaunui om, nişte pomi, la fel de dificil este de dovedit că acest miracol nu a fost şi elprevăzut şi pregătit din veşnicie! Cu siguranţă că, din punct de vedere spiritual, a fostprevăzut!” 3.Rafael a răspuns: „Da, într-adevăr, este posibil ca anumite lucruri să fiepregătite dinaintea materializării lor, dar îţi spun că voinţa omului este atât de liberă încâtnici Domnul şi nici noi nu o putem clinti prin vreo prevedere şi, cu atât mai puţin, prinvreun fel de pregătire. Poţi fi deci absolut sigur că voinţa ta liberă nu poate fi niciprevăzută şi nici pregătită. Aşa că, cere-mi şi vei vedea că Domnul însuşi, direct sau prinmine, ca slujitor al Său, va crea în mod miraculos, fără nici un fel de pregătire, pomiifructiferi ceruţi de tine, prin propria ta alegere, iar ei vor avea o existenţă durabilă!” 4.Marcu s-a gândit puţin şi a spus: „Prietene, trebuie să fie neapărat pomifructiferi? Poate că mi-aş dori altceva! Ce zici, şi acel «altceva» ar putea fi creat în modmiraculos?” 5.Rafael a răspuns: „Sigur că da, este acelaşi lucru pentru noi! Cere ceea ce vrei şiacel «ceva» va fi aici!” 6.După ce a fost astfel asigurat, Marcu s-a mai gândit o vreme dacă nu ar puteagăsi ceva cu care să-l încolţească pe înger. Pentru că nu i-a venit nici o idee mai bună, eli-a spus lui Rafael: „Fămi o casă mai rezistentă, bună ca adăpost pentru străini şilocalnici, o grădină împrejmuită, plină cu tot felul de pomi fructiferi, dintre care curmalulsă nu lipsească, şi tot acolo, în grădină, să fie şi un izvor cu apă proaspătă şi bună.” 7.Îngerul a spus: „Nu crezi că e prea mult dintr-o dată, prietene?” 8.Marcu i-a răspuns: „Aha, te-am cam încolţit, nu-i aşa? Da, da, fără să fieprevăzut şi pregătit nu se prea poate face ceva! Eu nu vreau să te oblig la nimic; fă ceeace poţi face, adică nişte pomi fructiferi, şi lasă celelalte lucruri pe care le-am cerut!” 9.Îngerul: „Ceea ce ai cerut va fi făcut. Fie ca, în numele Domnului, să fie aicitoate acestea! Mergi acum şi verifică. Apoi vino şi spune-mi dacă este bine aşa. Dacă nu-ţi place ceva, să-mi spui, căci acum încă se mai pot face unele modificări! Mâine va fiprea târziu, căci nu vom mai fi aici. Mergi şi priveşte cu atenţie!” 5
  6. 6. Capitolul.4 - Noua proprietate a lui Marcu. Încă un miracol făcut de Rafael 1.Marcu a privit împrejurul său şi a văzut cu uimire cum întreaga privelişte dinfaţa lui se transformase în mod miraculos. La dreapta casei vechi, pescăreşti, se ridicaacum o casă frumoasă din piatră, cu două caturi, orientată cu faţa către nord-est. Spatelecasei era foarte aproape de malul mării; doar o potecă largă, ce împrejmuia casa, odespărţea de mal. Construcţia avea o bucătărie spaţioasă, o încăpere mare destinatăfolosirii ei ca sală de mese şi alte optsprezece încăperi, dintre care cinci camere de locuitşi treisprezece încăperi mari pentru tot felul de întrebuinţări agricole: o încăpere pentrudepozitarea grânelor, alta pentru fructe, alta pentru legume şi rădăcinoase şi aşa maideparte. Într-o altă încăpere se afla un bazin mare cu apă, zidit la exterior cu plăci demarmură albă. Avea o suprafaţă de vreo douăzeci de stânjeni pătraţi şi o adâncime deşase picioare. Apa era adâncă de doar patru picioare şi jumătate, adâncime suficientăpentru păstrarea peştilor. 2.Acest bazin interior pentru peşti era alimentat permanent cu apă dintr-un izvor,care intra prin mai multe orificii mici făcute în partea lui inferioară; apa se acumula doarpână la o anumită înălţime, de unde un jgheab prelua surplusul şi îl ducea direct în mare.Această deschidere putea fi însă astupată din exterior, dacă se dorea umplerea totală abazinului. Un parapet înalt de două picioare şi jumătate, făcut tot din marmură albă,împrejmuia bazinul. Acesta avea pe o parte un mic canal de scurgere, pentru cazul în carebazinul s-ar fi umplut până sus, canal care de asemenea ducea, prin zidul casei, în mare.Pereţii şi podeaua erau şi ei îmbrăcaţi în marmură albă, iar tavanul era făcut din lemn bunde cedru, fără noduri, încăperea aceasta era luminată prin cinci ferestre, şi ele cu pervazulmarmorat, fiecare fereastră având o înălţime de cinci picioare şi o lăţime de trei picioare.Aceste ferestre, ca de altfel toate celelalte ferestre ale casei, erau construite în aşa felîncât să poată fi deschise şi închise. 3.Poarta principală era dintr-un metal având strălucirea aurului, iar celelalte uşiale casei erau făcute din cel mai bun lemn de cedru, având încuietori şi lacăte potrivite.Duşumeaua de la primul cat era făcută integral din lemn de cedru şi fiecare încăpere eradeosebit de frumoasă. Atât încăperile de jos, cât şi cele de la etaj conţineau tot ceea ceeste necesar într-o casă. Încăperile pentru grâne, fructe şi legume erau pline, iar cămaraera ticsită şi ea cu toate cele necesare în bucătărie. Marcu primise nu doar o simplă casăimpunătoare, aşa cum o visase el, ci ea era dotată din abundenţă cu toate cele necesareunui trai bun pentru mulţi ani de acum încolo. 4.În spatele casei erau grajduri de toate felurile pentru vite, mai multe colibe plinecu unelte de pescuit, deosebit de practice, şi o grădină de vreo douăzeci de pogoane.Grădina, care fusese mai înainte un teren sterp şi nisipos, era acum împrejmuită cu un zidrezistent şi avea un pământ mănos pe care creşteau tot felul de pomi fructiferi. Câtevapogoane erau plantate cu viţă-de-vie, care acum era încărcată cu ciorchini de struguricopţi, grei şi foarte zemoşi. Alte câteva pogoane erau pline cu legume de tot felul. 5.În mijlocul grădinii se ridica un templu de marmură ce adăpostea două bazinecu apă termală. Unul era alimentat de la un izvor cu apă fierbinte, pentru vindecareagutoşilor, iar celălalt, cu apă călduţă, bogată în sulf şi sodiu, pentru vindecarea leproşilor.Aceste izvoare de apă fuseseră conduse la suprafaţă, prin puterea lui Rafael şi conform 6
  7. 7. voinţei Mele, chiar din centrul Pământului. Marcu a zărit şi un port foarte larg, cu cincicorăbii mari, echipate cu pânze şi vâsle, a cărui intrare, largă de vreo şase stânjeni, puteafi închisă pe timpul nopţii cu un lanţ gros. Întreaga gospodărie respecta întru totul, pânăîn cele mai mici detalii, imaginea la care Marcu visase adesea şi tocmai de aceea acum sefreca întruna la ochi, având mereu impresia că visează şi că tot ceea ce vede este ireal. 6.După vreun ceas, când a terminat de cercetat toată gospodăria, s-a întors ameţitde câte văzuse şi a spus cu nedumerire: „Aceasta este realitatea sau visez cu ochiideschişi? Nu, nu, nu poate fi realitatea! Cam aşa mi-am imaginat eu adesea gospodăriamea şi de multe ori o şi vedeam parcă aievea în faţa ochilor, în visele mele de dimineaţă -iar acum, prietene din ceruri, sunt sigur că tu m-ai adormit cumva şi eu nu fac decât să-mirevăd propriile mele idei!” 7.Rafael a spus: „O, tu, roman sceptic! Dacă toate acestea ar fi fost doar un vis,atunci cum îţi explici că acum, când vorbeşti cu mine, încă le mai poţi vedea, sau vrei săspui că dormi în continuare şi visezi? Trimite-ţi nevasta şi copiii să vadă şi ei ce ai văzuttu, şi poate că ei te vor ajuta să ieşi din vis!” 8.După ce a aruncat încă o privire casei, Marcu a spus: „Oh, dar nu este un vis,este purul adevăr! Va rămâne oare astfel?” Capitolul.5 - Copiii lumii şi copiii lui Dumnezeu 1.Rafael a rostit: „Nu ţi-am spus eu că tot ce este construit aici nu va dispărea întotalitate nici într-o mie de ani? E drept că pomii fructiferi, plantele, tufişurile şi celecinci corăbii nu vor rezista atât de mult; dar zidurile vor fi foarte trainice! Chiar şi pestedouă mii de ani vor dăinui urmele existenţei lor, dar atunci nu va mai şti nimeni căîntreaga construcţie a fost realizată în mod supranatural; cât despre vecinii tăi, nu-ţi facegriji, ei vor crede că romanii prezenţi aici au construit toate acestea, deoarece şi multebraţe puternice pot face miracole! Tu lasă-i să creadă aşa, căci într-o ţară cu de o sută deori o sută de mii de oameni, aşa cum este aceasta, abia de ai putea găsi cinci mii deoameni care să te creadă, şi aceasta numai după ce le-ai da foarte multe explicaţii.Oricum, credinţa oarbă nu aduce nimănui vreun folos - nici lor şi nici nouă, spiritelorcereşti. Şi apoi, nu este atât de important cât de mulţi sau cât de puţini te vor crede; căciDomnul a venit pe pământ doar pentru copiii Săi, care sunt puţini la număr, şi nu pentruoamenii acestei lumi. Şi aşa vor rămâne lucrurile până la sfârşitul timpurilor şi al lumii! 2.De câte ori se va revela Domnul pe acest pământ - prin cuvânt, prin faptă sauchiar personal - va face aceasta numai pentru adevăraţii Lui copii, care vin de sus! Lumeaşi copiii ei nuli vor putea simţi savoarea decât foarte puţin sau chiar deloc! Însă acestoradin urmă li se vor oferi nenumărate ocazii şi, dacă le vor fructifica, în final se vor puteanumi şi ei copiii lui Dumnezeu. 7
  8. 8. 3.Să nu crezi că această înaltă lumină din ceruri va ajunge la toţi oamenii acestuipământ! Doar adevăraţii Săi copii, care sunt puţini la număr, vor avea parte de ea dinabundenţă. Copiii lumii se vor mulţumi să-şi construiască, din gunoiul lor, temple şi casede adoraţie pentru idoli, pe care le vor îngrădi cu legi de fier şi cu reguli oarbe şiprosteşti. Cu toate acestea, nu vor putea să facă nimic împotriva puţinilor copii adevăraţi,căci Domnul va avea mereu o deosebită grijă de ei. Du-te acum la Domnul şimulţumeşte-I pentru acest mare dar!” 4.Marcu a venit atunci la Mine şi a vrut să înceapă să-Mi mulţumească cu marepompă, prin cuvinte bine chibzuite şi alese. 5.Eu i-am spus însă: „Scuteşte-te de acest efort. Eu am simţit deja mulţumireainimii tale şi nu mai am nevoie şi de cea a vorbelor! Oare nu-şi merită orice gazdă cinstitărăsplata sa? Tu eşti o gazdă bună şi cinstită şi ai avut mare grijă de noi timp de aproapeopt zile. Nu-ţi puteam cere să faci aceasta fără nici o răsplată. Această casă va fi un bunadăpost pentru tine şi pentru urmaşii tăi. Dar să ai grijă ca numele Meu să rămână bineînrădăcinat în inimile urmaşilor tăi, căci, dacă ei vor pierde numele Meu din inimile lor,vor pierde curând şi toate celelalte lucruri! Cel care pierde totul în această lume, maipuţin numele Meu, acela nu a pierdut încă nimic, dimpotrivă, a câştigat totul, însă celcare pierde numele Meu din inima sa, acela a pierdut totul, chiar şi dacă are la picioarelesale toate comorile acestei lumi!” Capitolul.6 - Domnul îi dă reguli de conduită hangiului Marcu 1.(Domnul): „Fiecare să se îngrijească să păstreze numele Meu în inima sa! Celcare îl va avea acolo, acela va avea totul, iar cel care îl va lepăda, acela a lepădat tot ceeste divin! 2.Cine Mă iubeşte cu adevărat îl va iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi. Iar celcare poartă cu adevărat numele Meu viu în inima sa are astfel o comoară care nu-i vaputea fi luată niciodată, deoarece a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice este cu multmai mult decât a fi stăpânul tuturor comorilor acestei lumi şi ale tuturor lumilor dinîntreaga infinitate. 3.Nu este de ajuns să credeţi în Mine doar cu mintea, ci este necesar să credeţi cumăsura iubirii infinite din inimile voastre. 4.Vor veni la tine, Marcu, tot felul de oameni săraci. Ceea ce tu vei face pentru ei,fără să te gândeşti la o răsplată pământească, pentru Mine vei face, şi pentru aceasta vei firăsplătit prin iubirea Mea. 5.Dacă vine cineva la tine gol, îmbracă-l! Şi nu te sfii să le dai bani celor sărmani,care în această lume au mare nevoie de ei! 8
  9. 9. 6.Eu am vrut ca toţi oamenii să trăiască frăţeşte, fără acest mijloc distructiv deschimb, care sunt banii, însă, pentru că tot au fost introduşi de oameni şi pentru a uşuracomerţul, voi lăsa banii să existe în continuare; dar să ştii că aceştia le aduc fericireoamenilor numai prin iubirea Mea! 7.Să nu crezi niciodată că au o altă valoare decât cea a iubirii Mele; doar atunci eiîţi vor aduce numai dragostea şi binecuvântarea Mea! Celui care are nevoie de un ban,dă-i doi, chiar trei, iar Eu îţi voi răspunde cu o iubire de zece sau chiar de treizeci de orimai mare. 8.Pe scurt, dacă, văzând că un om are nevoie de ceva, îl ajuţi cu dragă inimă şifaci aceasta în numele iubirii Mele, poţi fi sigur că vei fi răsplătit de Mine! 9.Dacă vine la tine un om bogat care este bolnav de gută, calculează-i după cumeste drept plata pentru găzduire şi hrană, dar baia să fie gratuită! 10.Dar dacă vine unul la baie doar pentru a se distra, cere-i un preţ mai marepentru baie, găzduire şi mâncare decât altuia! Însă dacă acelaşi om vrea să afle adevărul,atunci tu să i-1 dezvălui fără să-i ceri vreo plată, căci în cunoaşterea adevărului el estefoarte sărac! 11.Dacă vine un om care caută adevărul prin lume şi vrea să-l afle de la tine,aceluia să nu i-l spui pe degeaba, ci pune-l să plătească pentru fiecare cuvânt câte un ban;căci, pentru un astfel de căutător, adevărul are valoare numai când este plătit cu bani grei! 12 Dacă vine la tine un sărac înfometat, aceluia dă-i să mănânce şi să bea şi nu-1lăsa să plece sărac de la tine. Însă dacă vine unul pentru că îi place să stea la masa ta,acela să plătească şi ceea ce a mâncat săracul de lângă el! 13.Ajută-i fără nici o răsplată pe cei săraci, iar pe cei care vin pentru plăcerea lorpune-i să plătească! M-ai înţeles?” 14.Marcu a răspuns, plângând de bucurie: „Da, Doamne!” 15.Eu am spus apoi: „Du-te acum şi arată-le şi alor tăi darul primit!” 16.Marcu s-a dus atunci la familia sa, care era uimită din cale-afară, şi i-atransmis îndrumările Mele; apoi au mers cu toţii în grabă spre noua casă, au intrat în ea şiau studiat-o în amănunt. Atât nevasta, cât şi copiii lui Marcu nu mai ştiau ce să facă debucurie. Cei care erau la masă M-au întrebat dacă au voie să meargă şi ei să priveascănoua gospodărie miraculoasă. 17.Eu am răspuns: „Dragi prieteni, această lucrare este mai durabilă decât Mine înceea ce priveşte existenţa sa pământească şi astfel veţi avea îndeajuns de mult timp să ovedeţi şi să o admiraţi. Eu însă încurând nu voi mai trăi decât prin iubirea din inimilevoastre. 18.Rămâneţi aşadar cu Mine atâta timp cât mai sunt încă aici, căci ceea ce Eu amcu adevărat de dăruit este cu mult mai mult decât toate miracolele la un loc!” 19.Toţi au spus: „Da, da, da, o, Doamne, rămânem cu toţii lângă Tine, căci Tu eştimai mult decât toate miracolele care au fost făcute prin puterea, prin înţelepciunea şi pringraţia Ta şi care umplu infinitatea!” 9
  10. 10. Capitolul.7 - Despre pontiful roman. O critică adusă preoţilor păgâni din Roma 1.Cyrenius a spus: „Doamne, Tu îmi cunoşti slujba grea şi plină deresponsabilităţi. De la un timp însă, nu-mi mai este aşa de greu şi am senzaţia că totul seface de la sine şi că toate problemele se rezolvă fără să clintesc un deget! Acum sunt multmai liniştit, căci ştiu că Tu rezolvi totul pentru mine şi, în toate treburile care au existat şiexistă, nu a fost vreodată o rânduială mai bună. Aceasta pentru că Tu faci totul în loculmeu! 2.O, tu, împărăţie fericită! O, Roma, casa mea părintească, cât de mult te vei fibucurând tu în taină că Domnul şi-a îndreptat privirea Sa spre tine, vrând să crească şiîntre zidurile tale copii ai Săi! Doamne, sunt alături de Tine trup şi suflet. Dacă ai fi fostacum în Roma şi ai fi făcut un astfel de miracol acolo, nu ar fi rămas nici un om care sănu-Ţi aducă slava cea mai mare! Dar Tu Îţi cunoşti planul şi Îţi ştii cărările. Ştiu că estecel mai bine aşa cum ai hotărât Tu să fie!” 3.Iara a Mea, care tăcuse până atunci, a spus: „Fii pe pace în ceea ce priveşteRoma, o, mare guvernator! Eu am o părere bună despre romani, dar acolo mai trăiesc şimulţi preoţi păgâni, care sunt cu toţii în subordinea unui aşa-numit Pontifex Maximus(Mare Preot, la vechii romani). Ei stăpânesc poporul prin teama de pedepsele lui Hadesşi de ororile Tartarului, care - spun ei - sunt veşnice! Vai de cel care îndrăzneşte să intreîn acest cuib de viespi! Vai şi amar de el! Eu cred că preoţii voştri sunt de o mie de orimai răi decât templierii noştri, care încă îi mai poartă în amintire pe Moise şi pe profeţi,chiar dacă numai în vorbe învăţate pe de rost. Ai voştri nici măcar nu s-au ostenit săînveţe ceva pe de rost, iar toate acţiunile lor izvorăsc doar din egoism şi din poftanestăpânită de a-şi extinde pretutindeni şi cât mai repede domnia. 4.Doi preoţi din Roma, care au înnoptat odată la noi, mi-au povestit despre acelPontifex Maximus (PM) că ar fi o fiinţă atât de sfântă, încât însuşi Zeus, care îl viziteazăo dată pe an, se închină de trei sau de şapte ori în faţa reprezentantului său pământescînainte de a îndrăzni să i se adreseze şi de a-i da cu mare umilinţă noi legi pentrumuritorii de pe pământ. Zeus îl stimează în acest fel pe Pontifex Maximus mai mult dedragul muritorilor, pentru ca aceştia să priceapă valoarea nepreţuită a maiestăţii sale, elfiind cel mai de vază reprezentant al celui mai înalt zeu, aici, pe pământ. 5.Spuneau că el (PM) ar fi mai presus de toţi regii şi împăraţii, comandanţii deoşti şi domnii de pe pământ. Se spune că el ar avea în stăpânirea sa exclusivă toateelementele. Dacă, de exemplu, fiind furios, bate cu piciorul său sfânt în pământ, acestaîncepe să tremure precum frunza în bătaia vântului, iar munţii încep să scuipe foc,susţinându-l astfel pe PM să-şi verse, în numele lui Zeus, dreapta şi apriga-i furie. 6.Se spune că doar de el depinde dacă un an va fi bun sau rău. Dacă elbinecuvântează pământul, vor fi recolte bogate pretutindeni, iar dacă nu îlbinecuvântează, recoltele vor fi proaste; dacă va blestema pământul, atunci se vor iscarăzboaie, va fi foamete, vor apărea molime şi mii de alte asemenea nenorociri! În afară deZeus, toate celelalte zeităţi trebuie să i se supună; iar dacă nu o fac, el le poate interzice să 10
  11. 11. mai vină pe pământ timp de o sută de ani - ceea ce încă nu s-a petrecut niciodată şi nicinu se va petrece, căci zeii sunt ferm convinşi de măreţia domniei sale, PM. 7.Astfel, un PM are o putere triplă: una, asupra tuturor zeităţilor - în afară deZeus, cu care este egal ca rang -, a doua, asupra întregului pământ şi asupra elementelorşi a treia, asupra oamenilor, animalelor, pomilor şi plantelor. În afară de acestea, el maistăpâneşte planetele şi toate stelele şi are în mâinile sale norii, vântul, fulgerele, tunetul,ploaia, grindina şi zăpada. Chiar şi marea se cutremură în faţa infinitei sale forţe! 8.Apoi, cei doi preoţi romani mi-au mai povestit încă o mulţime de alte lucruridespre PM. O vreme am crezut că fac doar glume cu mine, dar din păcate aveam să măconving în curând că cei doi nebuni luau aceste lucruri în serios, căci, în momentul încare am început să le vorbesc despre unicul Dumnezeu al lui Avraam, al lui Isaac şi al luiIacov şi despre faptele Sale, ei au început să râdă de mine şi m-au asigurat că mă înşel, căsunt pe o cale greşită. Ei mi-au mai spus că au mii de dovezi ale faptului că este aşa cumspun ei. 9.I-am întrebat ce ştiu ei: PM este muritor sau nemuritor? Unul dintre ei s-a camgrăbit să-mi răspundă şi, bâlbâindu-se, mi-a zis că PM ar fi muritor pentru pământ, dar căo dată ce moare este luat imediat de Zeus în cea mai înaltă sferă a Elizeului, unde vamânca la aceeaşi masă cu el timp de o sută de ani, devenind el însuşi o mare zeitate.Aceste vorbe nu i-au convenit celuilalt preot, căci l-a corectat astfel pe primul: «Vorbeştiprostii! Când a fost vreodată un PM muritor?! Ceea ce ai spus acum despre el este valabilnumai pentru noi, preoţii mai mici în rang, mai ales dacă nu am reuşit să intrăm în graţiilelui PM. Un PM nu moare niciodată şi nici nu poate să moară, deoarece Zeus i-a dăruitveşnica nemurire! Vezi, a spus el în continuare, eu îl cunosc deja pe al patrulea, şi niciunul dintre ei nu a murit încă. Cu toate că tronul este ocupat doar de un singur PM, toţiceilalţi sunt nemuritori; deci nici un PM nu poate muri, la fel cum nici nu poate pierdetronul pământesc!» 10.Eu le-am spus atunci: «Dar aşa ceva este imposibil! Cum ar putea ca patru săfie unul şi unul, patru?! Aceasta mi se pare a fi o mare prostie! PM al vostru este, dincâte-mi spuneţi voi, un mare smintit, la fel de muritor ca oricine altcineva, iar puterea luistă în armele împăratului, în prostia şi în orbirea poporului amărât, precum şi în vrăjilecele mai rele, căci este uşor să faci miracole în faţa mulţimilor lipsite de minte şi oarbedin punct de vedere spiritual! Lăsaţi-mă în pace cu prostiile voastre! E suficient că sunteţivoi atât de proşti! De ce să devin şi eu ca voi?» 11.Cei doi s-au supărat foarte tare pe mine, au început să-şi facă reproşuri unulaltuia şi au părăsit încăperea bătându-se. Văzându-i cum se rostogolesc, încăieraţi ca niştecâini, i-am mai întrebat pe fereastră dacă şi bătăile au fost poruncite de către PM, caurmare a vreunei noi legi venite de la Zeus din Elizeu. Nu mi-au auzit cuvintele - şi a fostmai bine aşa - căci ei au continuat să se contrazică în privinţa nemuririi lui PontifexMaximus, până când i-au despărţit slujitorii noştri. 12.Însă acum te rog, mare şi iubite Cyrenius, să-mi spui ce impresie ar fi făcutDomnul în Roma unor astfel de oameni orbi şi fanatici? Cu siguranţă, cea mai rea, afarăde cazul în care ar fi recurs la foc şi la o ploaie de pucioasă. Bunul Domn a ştiutdintotdeauna unde este cel mai bine să vină în aceste vremuri. De aceea a venit aici şi nualtundeva în lume! Aceasta este părerea mea. Ce părere ai tu? Ce crezi tu sau împăratulRomei despre acest suprem Pontifex Maximus?” 11
  12. 12. Capitolul.8 - Relaţiile religioase din Roma în vremea lui Iisus 1.Cyrenius a răspuns: „Ai dreptate, copila mea, Pontifex Maximus este într-adevăr foarte popular în Roma şi nu se poate schimba nimic din această situaţie! Teasigur totuşi că doar oamenii din straturile de jos ale societăţii Romei, cei neşcoliţi, credîntr-o oarecare măsură în aşa ceva. Cei mai răsăriţi nu cred deloc asemenea prostii, decieu consider că se mai pot face multe lucruri cu noi, romanii. 2.E drept că ar fi destul de dificil să răspândeşti adevărurile divine în rândulpoporului de jos, dar ştiu destui romani care şi-ar dărui averile, şi-ar da chiar sângele şiviaţa cu bucurie pentru această învăţătură. Să ştii că nu găseşti uşor un popor care să seteamă mai puţin de moarte decât poporul roman! Dacă un adevărat roman s-a convins deun anumit lucru, îşi dă şi viaţa pentru el! Te asigur că un alt popor nu ar face aşa ceva! 3.Preoţii noştri sunt cam a cincea roată la căruţă, iar sărbătorile şi predicile lorfolosesc doar pentru distracţia poporului. Legile noastre - care reprezintă o sintezăatotcuprinzătoare a preceptelor celor mai buni şi mai înţelepţi filozofi ce au existatvreodată pe pământ - au grijă să ţină în frâu datinile preoţeşti. 4.Statul îl susţine pe PM doar de dragul poporului, iar acţiunile sale de odinioarăau fost foarte mult îngrădite. Acum câteva sute de ani era cu totul altfel. PM era un fel dezeu printre oameni! Era un om foarte cult - aşa şi trebuia să fie, căci altfel nu ar fi pututajunge la acest rang înalt. El trebuia să cunoască misterele egiptene, precum şi toateoracolele şi tainele acestora; de asemenea, trebuia să fie un magician desăvârşit, căci eranecesar să treacă un examen greu şi foarte sever în faţa unui grup secret de patricieni aiRomei. Dacă avea toate aceste calităţi, era făcut pontif, având toate drepturile, avantajeleşi dezavantajele pe care acest înalt rang le aducea cu el. 5.O dată ajuns pontif, el putea desigur să slujească poporul, dar înainte de toatetrebuia să le arate patricienilor respectul cuvenit şi să facă ceea ce îi cereau aceştia. Dacăei voiau război, pontiful trebuia să îşi conceapă profeţiile în aşa fel încât poporul săîntrevadă în ele necesitatea războiului, atribuită dorinţei zeilor. Propriu-zis, zeii nu eraunimeni altcineva decât patricienii imperiului, împreună cu cetăţenii cei mai învăţaţi şi maiînţelepţi, artiştii şi poeţii. Totul a pornit de la ideea că trebuie doar să dai o direcţieprecisă imaginaţiei bogate a oamenilor, şi astfel îi vei apăra de pericolul de a merge pecăi greşite. 6.Ei susţineau că fiecare om are o imaginaţie nativă. Dacă este neglijată, ea poateface dintrun om bun o adevărată bestie; dar dacă această imaginaţie îi este pusă într-ooarecare rânduială şi îi este impregnată cu imagini nobile, sub influenţa cărora va începesă se manifeste ordonat, ea va ajunge la rândul ei să creeze imagini sublime şi astfel se vatransforma într-un instrument pur, lucrând numai spre binele omului. 7.Astfel, întreaga noastră învăţătură despre zei, care a fost introdusă de cătreanumiţi oameni învăţaţi prin toate mijloacele posibile, nu este nimic altceva decât uneşafodaj conceput pentru ordonarea imaginaţiei haotice a oamenilor. Pentru noi,patricienii, cunoscători ai acestor lucruri, a apărut firesc necesitatea de a ne manifestadupă planul nostru de a ne forma supuşii. 12
  13. 13. 8.Aşa cum era în acele vremuri, la fel este şi acum. Singura diferenţă este aceea căacum - şi oamenii de rând sunt iniţiaţi în multe dintre tainele la care înainte nu aveauacces decât patricienii. Din această cauză, ei cred din ce în ce mai puţin în pontificat.Marea majoritate crede într-adevăr întro divinitate supremă, destul de mulţi însă nu maicred în nimic, iar cei mai culţi sunt adepţi ai lui Platon, Socrate şi Aristotel. 9.Cei doi preoţi care ţi-au vorbit despre PM sunt într-adevăr foarte proşti dacă aucrezut cuvânt cu cuvânt ceea ce au fost învăţaţi. Adeseori ei sunt deosebit de şireţi şi secomportă în faţa oamenilor de parcă ar juca şah cu zeii în fiecare zi! Dar ei în sinea lor nucred în nimic altceva decât în cuvintele lui Epicur, care sună cam aşa: Ede, bibe, lude!Post mortem nulla voluptas; mors enim est rerum linea. (Mănâncă, bea şi distrează-te!După moarte nu mai există desfătare; căci moartea este sfârşitul a tot.) 10.Dacă tu, draga mea Iara, care eşti atât de înţeleaptă în ciuda vârstei talefragede, ne judeci pe noi după cei doi preoţi cu care ai vorbit, atunci greşeşti amarnic,căci noi, romanii, suntem exact aşa cum ţi-am spus acum. Dacă cineva mă contrazice,acela nu cunoaşte Roma; eu, fiind unul dintre conducătorii ei, ştiu exact cum staulucrurile. Acum, că ai aflat toate acestea, te rog să fii mai blândă cu noi, romanii! Cepărere ai, am dreptate când îţi cer aceasta?” Capitolul.9 - Profeţia Domnului despre soarta Romei şi a Ierusalimului 1.Iara a spus: „Este de la sine înţeles! Dacă este adevărat ce mi-ai spus acum, numai am nimic să vă reproşez. Având o orientare bună, nici rezultatele nu pot fi, înprincipiu, rele. Eu nu mă las păcălită de aparenţe, dar ştiu că, de obicei, se ajunge maiuşor la o stare de onestitate şi de bunăvoinţă decât la purul adevăr, care de altfel esteunica lumină călăuzitoare reală. După cum spui tu, voi aţi avut dintotdeauna o voinţăorientată benefic, iar micile excepţii nu schimbă absolut deloc imaginea de ansamblu. 2.Acum însă, pe lângă orientarea voastră benefică şi bunul vostru simţ iniţial,primiţi şi lumina pură a eternului adevăr şi astfel această orientare benefică va fi dublatăde căile şi cunoştinţele cele mai potrivite pentru a atinge negreşit cele mai bune rezultate,în concluzie, nu ne putem aştepta decât la ceea ce este mai bun de la voi! O, Doamne,binecuvântează aceste cuvinte ale mele, ca ele să devină un adevăr pentru toatevremurile!” 3.Eu am spus: „Da, draga Mea Iara, fie binecuvântate minunatele şi adevărateletale cuvinte! 4.Roma va fi locul unde se vor păstra cel mai bine învăţătura şi graţia Mea. Acestmare oraş împărătesc va atinge o vârstă foarte înaintată în istoria lumii, o vârstă pe carenu o vor atinge decât puţine oraşe egiptene, iar dintre toate, Roma se va păstra cel maibine. Duşmanii din afara zidurilor ei nu-i vor putea face prea mult rău. Doar timpul şiduşmanii din interiorul ei o vor putea macină. 13
  14. 14. 5.Din păcate însă, învăţătura Mea va deveni, în timp, un fel de idolatrie; dar, înciuda acestui fapt, cuvântul Meu va purta întotdeauna adevăratul său înţeles. 6.Nici chiar în vremurile foarte îndepărtate spiritul învăţăturii Mele nu vadispărea. Oamenii vor mesteca doar scoarţa exterioară a învăţăturii Mele şi o vorconsidera a fi pâinea vieţii. Însă Eu îi voi conduce, prin mijloace potrivite, din nou pedrumul cel bun! Chiar dacă vor fi mulţi desfrânaţi, eu îi voi purifica la momentul potrivit! 7.Învăţătura Mea va fi cea care va vesti iubirea, umilinţa şi răbdarea. Mai-mariilumii se vor strânge în jurul ei şi vor vrea să-şi afle mântuirea în vorbele ei. 8.Absolut nealterat nu va dăinui nimic pe acest pământ, nici măcar cuvântul Meu.În Roma însă, cuvântul Meu se va păstra cel mai curat şi va fi ca o mărturie istorică! 9.Te asigur de acest lucru, dragul Meu prieten Cyrenius. Aceasta este şibinecuvântarea frumoaselor cuvinte pline de adevăr ale mult iubitei Iara! 10.Miile de ani care vor urma vor dovedi adevărul spuselor Mele! 11.Însă Ierusalimul va fi într-atât de distrus încât nu se va mai şti unde a fostodinioară. Generaţiile viitoare vor construi un mic oraş şi-i vor da acelaşi nume, dar acelava fi situat în alt loc şi va avea o cu totul altă înfăţişare. Acest orăşel va avea la rândul luiîncercări foarte grele de trecut şi va deveni un loc lipsit de importanţă, în care se vorstrânge tot felul de vite, ce îşi vor duce jalnica lor existenţă hrănindu-se cu muşchii de pepietre. 12.Da, într-adevăr, am vrut să fac din acest străvechi oraş al Domnului primuloraş al lumii; dar el nu M-a recunoscut, ci a văzut în Mine un tâlhar şi un criminal! Deaceea va decădea pentru totdeauna şi nu se va mai putea ridica din mizeriabinemeritatului blestem străvechi, pe care el însuşi şi l-a atras şi pe care l-a rostit cu guralui! Eşti mulţumită acum, dragă Iara, de binecuvântarea Mea?” 13.Mişcată până la lacrimi, Iara Mi-a răspuns: „O, Doamne, Tu, unica mea iubire!Cine ar putea fi nemulţumit de ceea ce spui Tu şi mai ales de o astfel de profeţie, atât demăreaţă, care ne poartă către un viitor atât de îndepărtat? Şi dragul meu Cyrenius pare a fifoarte mulţumit de ceea ce ai spus, la fel şi Cornelius, Faustus şi Iulius. Cu totul altfelstau lucrurile cu copiii Ierusalimului, ai cărui reprezentanţi sunt şi ei prezenţi la aceastămasă şi la multe alte mese de aici. Ei nu par a fi la fel de încântaţi precum romanii.” 14.După această remarcă foarte serioasă a ei, mai mulţi oameni veniţi dinIerusalim s-au ridicat şi au spus: „Nu trebuie să doreşti pieirea propriei case părinteştiatâta timp cât ea nu a devenit ascunzişul hoţilor şi al tâlharilor, însă o dată ce a ajunsastfel, ea nu trebuie cruţată! Fără să se teamă că ar păcătui, urmaşul are dreptul sădistrugă cu propriile lui mâini o astfel de casă, împreună cu cei răi pe care ea îiadăposteşte, şi astfel să şteargă pentru totdeauna de pe faţa pământului orice urmă aexistenţei sale. 15.Dacă Ierusalimul nu este nimic altceva decât un cuib de criminali şi de tâlhari,de ce ne-ar părea rău că Domnul îi dă binemeritata pedeapsă, ceea ce va şi face negreşit?!Partea tristă este că, în ciuda tuturor avertismentelor primite, acest oraş al lui Dumnezeu,asupra căruia s-a revărsat atâta graţie, nu s-a îndreptat, ajungând în punctul în careDumnezeu însuşi trebuie să îl lovească pentru a treia oară. Faptul că el a nesocotitRăbdarea Sa este o dovadă clară că îşi merită aspra pedeapsă şi că nu trebuie deplânsabsolut deloc. 14
  15. 15. 16.Volenti non fit injuria! (Ceea ce ai acceptat de bunăvoie nu mai poate ficonsiderat o nedreptate.) Nimeni nu va plânge pe cineva care vrea să se arunce într-ogroapă ziua în amiaza mare. Nici noi! N-am simţit niciodată milă pentru «catâri» şiproşti, cu atât mai puţin când ei vor să mai pară a fi şi cei mai măreţi de pe pământ. Ca sănu mai vorbim de faptul că aşa-zisa lor «înţelepciune» este însoţită de tot felul de răutăţişi de multă prefăcătorie. 17.Este adevărat şi faptul că trebuie să avem compasiune pentru boala sufleteascăa omului, mai mult decât pentru cea trupească. Dar cine oare ar simţi compasiune pentruunul care, având trupul bolnav, dar fiind întreg la minte, porunceşte slujitorilor săi să-ldea afară pe medicul cel bun, care ştie precis ce boală are şi vine la el să-l ajute? Nouă nune-ar fi milă de el. Este mai bine ca acel om să se îmbolnăvească şi mai tare, să aibădureri mari, ca să înţeleagă prin suferinţă cât de prost a fost dândul afară pe medicul celbinevoitor şi priceput! 18.Prostia ca atare merita compasiunea, căci un om prost de la natură nu este devină că s-a născut aşa; dar există oameni, aşa cum sunt preoţii, fariseii şi cărturarii, carenu sunt prosti, ci o fac pe proştii, pentru a se putea folosi mai uşor - în atingereascopurilor lor cât se poate de egoiste şi de meschine - de sărmanele fiinţe care au fostîndobitocite tot de ei! Astfel de oameni nu sunt nişte bolnavi, ci nişte lupi puternici şisănătoşi în blană de oaie, şi ei nu merită decât pedeapsa cea mai aspră; orice inimăomenească ar face cea mai mare greşeală dacă ar nutri pentru ei şi cea mai mică milă. 19.Cine pe lumea aceasta, neplăcându-i noaptea, va fugi de ivirea zorilor? Cineeste atât de nebun încât să plângă după o iarnă deosebit de grea şi de chinuitoare, după ofurtună distrugătoare, după o molimă sau după nişte ani grei care au luat sfârşit? Dar noicredem că ar fi o prostie şi mai mare să plângem pentru că Domnul îşi va revărsa încurând graţia Sa asupra noastră. Da, este trist că Ierusalimul nu a recunoscut şi nu aprimit această clară lumină a spiritului, căci aceasta înseamnă a face corp comun cuSatana! Şi un asemenea oraş nu merită decât focul din ceruri! Sodoma şi Gomora zac demult timp pe fundul Mării Moarte. Cine oare îi plânge pe acei blestemaţi? La fel, nimeninu va plânge nici soarta Ierusalimului! 20.Tu, dragă Iara, te-ai înşelat puţin în ceea ce priveşte părerea ta despre noi!Chipul nu oglindeşte întotdeauna adevărul, el mai poate înşela uneori! Ce spui, avem saunu dreptate?” 21.Iara a spus: „Doamne, Tu, iubirea mea, de ce se petrece mereu aşa şi îi judecgreşit pe oameni? Nu pot fi eu oare în stare să îi văd cum sunt ei cu adevărat? Mă supărăfoarte tare acest lucru! Adineauri i-am dat ocazia lui Cyrenius să mă contrazică,bineînţeles cu blândeţe, iar acum am judecat greşit o mulţime de oameni! Toţi audreptate, numai eu nu am. O, Doamne, dă-mi o putere de înţelegere şi o gândire maibună, pentru a nu mai greşi când îi judec pe ceilalţi!” 15
  16. 16. Capitolul.10 - O evanghelie pentru femei 1.Eu am spus: „Uşurel, uşurel, draga Mea fetiţă! Trebuie doar să fii puţin maităcută şi să nu începi imediat să vorbeşti în faţa oamenilor cu experienţă! Apoi nu trebuieniciodată să judeci după aparenţe, ci să ai răbdare întâi să asculţi ceea ce au de spus aceştioameni despre diferite lucruri şi situaţii! 2. Dacă cineva se înşală într-o anumită privinţă, atunci este momentul să interviişi să-i aduci aminte cu blândeţe care a fost punctul în care s-a înşelat; dar niciodată maidevreme! 3.Nu ar fi deloc frumos ca o fată tânără sau chiar o femeie să vrea să-i înveţeadevărul pe cei cu experienţă, când ei îl cunosc prea bine; dar dacă bărbatul face ogreşeală, atunci este momentul potrivit ca femeia să meargă la el şi să-i spună cublândeţe: «Dragul meu, priveşte..., te afli pe un drum greşit! Uite cum stau lucrurile...!»Iar bărbatul se va bucura foarte mult şi va urma cu multă plăcere sfatul blând al vocii eicalde. 4.Dar dacă femeia va vorbi neîntrebată şi fără tact, atunci bărbatul se va supăra,va deveni arţăgos şi nu va mai dori să urmeze sfaturile ei, oricât de mult adevăr arcuprinde ele. 5.Aceasta este o evanghelie numai pentru femei! Femeia care va urma aceastăînvăţătură va avea zile bune pe pământ, iar cea care nu o va asculta va trebui sărecunoască faptul că doar din vina ei nu este preţuită de bărbaţi. 6.O femeie adevărată este un simbol al celor mai înalte sfere cereşti, dar o femeieegoistă, care vrea mereu să domine, este oglinda Satanei, care este deja prezent printreoameni, transformând totul într-un cumplit iad. 7.O adevărată femeie nu trebuie să se supere niciodată în totalitate pe un bărbat,căci făptura ei trebuie să emane cea mai mare răbdare, blândeţe şi umilinţă. Bărbatultrebuie să regăsească în ea adevărata linişte a propriei sale fiinţe furtunoase şi să devinăapoi la rândul lui blând şi răbdător! Însă dacă femeia este certăreaţă, ce să facă atuncibărbatul, a cărui natură este oricum mai mult furtunoasă decât liniştită?! 8.Deci niciodată cu ceartă mult iubita Mea fiică, altfel vei mai avea multe ocaziisă te superi că ai fost contrazisă şi dată la o parte! M-ai înţeles?” 9.Iara a spus: „Am înţeles foarte bine; mă doare sufletul că am fost atât de proastăşi de obraznică. Tăcusem timp de mai multe ore şi era bine aşa; acum însă mi-am dorit săvorbesc puţin şi ar fi fost mult mai bine dacă aş fi tăcut în continuare. De acum încololimba mea va rămâne pe deplin liniştită, cum nu a mai fost niciodată limba vreuneifemei!” 10.Eu am spus: „Copila Mea dragă, nu este necesar să faci chiar aşa, trebuie doarsă taci atunci când nu ţi se cere să vorbeşti! Dacă, dimpotrivă, ţi se cere să vorbeşti iar tutaci, bărbatul va vedea în atitudinea ta răutate, viclenie şi perfidie şi nu-şi va mai îndreptainima spre tine. 11.Trebuie să vorbeşti la momentul potrivit şi să taci la momentul potrivit,întotdeauna plină de blândeţe, de iubire şi de dăruire. Aceasta este podoaba cea mai depreţ a femeii şi, astfel, o simplă flacără jucăuşă şi iubitoare poate anima sau domoli oriceinimă bărbătească, insuflându-i căldură şi blândeţe! 16
  17. 17. 12.Fecioarele mai au însă un prost obicei, care este foarte supărător, acela de a fivanitoase. Vanitatea este sămânţa orgoliului. Dacă fecioara îi îngăduie acestei seminţe săîncolţească, ea refuză astfel feminitatea cerească şi se apropie mult de fiinţa Satanei. Otânără vanitoasă nu merită osteneala nici măcar să râzi de ea, iar o femeie mândră şiorgolioasă este ca un leş printre oameni şi pe bună dreptate va fi dispreţuită de toatălumea. 13.Fetiţa Mea, nu fi deci înfumurată şi, cu atât mai puţin, vanitoasă sauorgolioasă. În felul acesta vei fi ca o stea deosebit de frumoasă pe bolta cerească, printremulte alte lumini! Înţelegi?” 14.Iara a zis: „Da, dar Te rog să nu Te superi pe mine pentru că am fost atât deprostuţă!” 15.Eu i-am răspuns: „Nu sunt supărat! Dar să lăsăm aceasta! Acum se întoarceMarcu la noi, împreună cu ai săi. Să vedem ce ne vor povesti!” 16.În timp ce Iara, mulţumită de răspunsul Meu, a început să cugete foarte adâncla ceea ce înseamnă vanitatea, Marcu a venit la Mine împreună cu toată familia sa, iarsoţia şi copiii săi au început să Mă slăvească şi să Mă laude mai presus de orice. 17. Eu i-am binecuvântat, i-am rugat să se ridice de la pământ şi le-am spus: „Ştiţicu toţii prea bine, mai ales tu, Marcu, cel care îi vei îndruma pe ceilalţi de acum înainte,de ce aţi ajuns să vă bucuraţi de bunăvoinţa şi de acest ajutor al Meu. Nu aveţi de ce să-Mi mulţumiţi. 18.Pentru că v-aţi îngrijit de toate nevoile materiale ale Mele şi ale ucenicilor Meiîn tot acest timp pe care l-am petrecut la voi, v-am dăruit în schimb tot ceea ce vedeţiacum şi am pregătit lucrurile astfel încât să vă puteţi folosi de acest dar timp îndelungat şichiar să aveţi de pe urma lui beneficii veşnice. Acum mergeţi să vă arate Rafael cumtrebuie folosit totul, căci o astfel de avere necesită şi cunoaşterea utilizării salecorespunzătoare!” 19.Eu l-am chemat pe Rafael şi i-am spus: „Du-te cu ei şi arată-le cum să utilizezecele primite. Arată-le celor doi fii cum trebuie să folosească cele cinci corăbii cu pânze şicum să beneficieze de ajutorul vântului! Astfel, ei vor deveni primii şi cei mai bunicorăbieri ai acestei mări şi, după exemplul lor, vor apărea în curând şi alte corăbii pe aici,ceea ce-i va încânta mult şi pe romani.” Îngerul a făcut imediat ceea ce i-am cerut. 20.Apoi i-am spus şi lui Cyrenius: „Trimite şi tu câţiva slujitori mai răsăriţi ca săînveţe şi ei câte ceva, pentru folosul vostru pământesc! Căci Eu vreau ca toţi cei care vorurma după Mine să fie înţelepţi şi pricepuţi în toate domeniile.” Urmându-Mi sfatul,Cyrenius a poruncit imediat câtorva slujitori să-i însoţească pe membrii familiei luiMarcu, consimţind ca şi Josoe să meargă cu ei, deoarece acesta îndrăgea foarte multcălătoriile pe apă. 17
  18. 18. Capitolul.11 - Părerile nubienilor despre facerea de minuni 1.Când şi acestea s-au aranjat, Oubratouvishar a venit la Mine şi a spus: „Tu eştiîntr-adevăr atotputernic! Eu, împreună cu fraţii şi surorile mele, am înţeles acum în ceconstă salvarea tuturor oamenilor binevoitori şi cu inimile deschise, care se preocupă decreşterea inimii, a sufletului şi, nu în ultimul rând, a minţii lor proprii - care nu ar trebuisă fie decât un sprijin de nădejde al inimii. Aceasta este şi va rămâne singura caleadevărată pentru o viaţă desăvârşită. Iar noi, negrii, vedem şi înţelegem aceasta la fel debine ca orice om mai luminat. 2.Dar, cu toate că suntem oameni cu experienţă şi cunoaştem multe lucruri,miracolul făptuit acum de Tine ne răscoleşte foarte tare şi ne face să ne punem multeîntrebări. Acesta este motivul pentru care se tot şuşoteşte în contradictoriu la masanoastră. Unii dintre noi cred că şi un om desăvârşit prin spiritul Tău poate să facă unastfel de miracol. Alţii cred că, de când a fost creată lumea, numai lui Dumnezeu Îi estecu putinţă să facă asemenea minuni; căci Voinţa Divină atotputernică Îi aparţine numaiLui şi niciodată vreunui spirit creat, întrucât spiritul creat nu este infinit, ci cât se poate demărginit. 3.Ei mai susţin că aceasta se poate observa şi la creaturile acestui pământ. Cu câtele sunt mai mari, cu atât au mai multă putere, şi cu cât sunt mai mici, cu atât mai redusăeste şi puterea lor. Pe la noi se vorbeşte despre existenţa în trecutul îndepărtat a unorelefanţi imenşi, faţă de care elefanţii de astăzi sunt doar nişte maimuţici. Se spune căacele animale aveau o forţă atât de mare încât puteau smulge din rădăcini, doar cutrompa, pomii cei mai falnici. Dacă există diferenţe atât de mari în ceea ce priveşteputerea unor creaturi, doar în funcţie de mărimea lor, cu atât mai mare trebuie să fiediferenţa între spirite, ştiut fiind că spiritul se află la originea fiecărei făpturi create!Aşadar, ceea ce poţi face Tu, ca spirit etern şi primordial, deci având o mărimeincomensurabilă, nu poate face nici un spirit creat. Ar fi cu neputinţă ca un astfel de spiritcreat să materializeze din nimic o grădină atât de bine aranjată şi nişte corăbii atât defrumoase! 4.Acum, nici eu nu prea ştiu ce să cred; căci, fiind mai întâi de părerea primilor,le-am zis: lui Dumnezeu Îi este uşor să creeze într-o clipă ceva ce poate face şi omul -chiar şi dacă numai prin muncă îndelungată -, dar să creeze ceva ce omul nu ar puteaînfăptui în veci, probabil că şi lui Dumnezeu I-ar fi mai greu. 5.Oamenii pot construi, în timp, clădiri minunate şi foarte mari; însă toţi oameniilumii la un loc nu ar putea crea nici măcar un singur firişor de muşchi de scoarţa unuicopac, ce să mai spunem atunci de un pom plin cu fructe sau de un animal care se poatemişca liber ca să-şi caute hrana şi care se poate reproduce. 6.A crea astfel de lucruri din nimic, doar printr-o voinţă atotputernică, este cuneputinţă pentru o fiinţă umană, oricât de perfectă ar fi ea. Pentru a face aşa ceva estenevoie de mult mai mult decât de puterea mărginită a unui om, care este limitat în timp şiîn spaţiu. Totuşi, în mod logic, ar trebui ca un spirit uman desăvârşit să poată crea într-oclipă lucruri pe care şi o fiinţă limitată le-ar putea face, cu mari eforturi. Rămâne însă devăzut dacă toate acestea vor avea o existenţă durabilă, sau ele vor exista doar pentrucâteva clipe! 7. Vrei, Tu, Doamne, să-mi explici cum stau lucrurile? Cine are dreptate, eu 18
  19. 19. sau ceilalţi? Nu Te-aş fi deranjat cu o astfel de întrebare, dacă nu aş fi văzut că ai puţintimp liber. Dacă voinţa Ta sfântă îngăduie aceasta, ne-am bucura mult şi am primi-o cape o mare graţie, pentru care nu am găsi suficiente cuvinte de mulţumire.” Capitolul.12 - Despre încăpăţânare 1.Eu am spus: „Îmi va fi foarte greu să-ţi spun dacă dreptatea este a ta sau atovarăşilor tăi, care au o părere diferită de a ta! Imaginează-ţi un par care este prost înfiptîn pământ. Acesta trebuie bătut cu barosul în sol. Vin însă doi tâmplari cam nepricepuţi,încă ucenici în acest meşteşug, şi unul, care crede că este mai bun, îi spune tovarăşuluisău: «Frate, suntem amândoi la fel de pricepuţi; totuşi, dă-mi mie barosul ca să dau euprima lovitură, căci mă pricep mai bine să lovesc exact în capul parului.» «Bine, spunecelălalt, să vedem cât de bine te pricepi!» Primul ia apoi barosul în mână şi loveşte cuputere. El însă nimereşte parul pe partea stângă şi, prin urmare, nu reuşeşte să-l înfigă maibine în pământ. Tovarăşul lui începe să râdă şi-i spune: «Dă-mi mie barosul. Dacă mailoveşti aşa, nu vei înfige niciodată acest par în pământ!» Cel care a lovit primul îirăspunde: «Ia barosul şi încearcăţi şi tu norocul!» Şi cel de-al doilea loveşte cu putere, darnici el nu o face aşa cum trebuie, ci nimereşte pe partea dreaptă, începe o ceartă prin carecei doi vor să stabilească cine a lovit mai bine. Este de la sine înţeles că nu vor ajungeprea curând la o înţelegere, căci o astfel de ceartă nu se poate opri până când nu intervineun al treilea, mai puternic şi mai experimentat, care să le arate cu dibăcie celor doicertăreţi cum se loveşte exact în capul parului. După aceea vor şti să lovească bine şiceilalţi doi; dar fără un al treilea, ei ar continua să se certe, fiecare vrând să demonstrezecă lovitura lui a fost mai bună. 2.La fel este şi cu cearta voastră, iar Eu va trebui să fiu cel de-al treilea, care săpună capăt neînţelegerii, lovind exact în capul parului, în faţa voastră, altfel s-ar putea săajungeţi chiar la o luptă sângeroasă şi aceasta numai din pricină că nu puteţi vedealimpede care lovitură greşită a fost mai bună, cea dinspre stânga sau cea dinspre dreapta! 3.Nici tu şi nici tovarăşii tăi nu aţi găsit în totalitate adevărul în ceea ce priveştemiracolul făcut. Este ca şi cum v-aţi fi apropiat de acesta unul pe partea dreaptă şi celălaltpe partea stângă! 4.Însă înainte de a începe să te lămuresc, trebuie să mergi la tovarăşii tăi şi să lespui că nici unii, nici alţii nu aveţi dreptate şi că fiecare s-a apropiat doar de o anumităfaţetă a adevărului, şi nu de întregul adevăr. Vă asemănaţi unii cu ceilalţi prin faptul că nuştiţi şi nu pricepeţi nimic din tot miracolul. Abia după ce le vei spune şi celorlalţi acestelucruri îţi voi explica ceea ce trebuie să ştii!” 5.Cel care Mă întrebase a mers la tovarăşii lui şi le-a transmis cuvintele Mele.Aceştia au răspuns cu înţelepciune: „Este foarte bine că însuşi Domnul ne va explicaacestea, căci ceea ce spune El este valabil nu numai acum, ci şi în timpurile care vorurma. Au fost multe cazuri la noi în care unul a avut o părere despre o anumită situaţie, 19
  20. 20. altul altă părere, iar un al treilea, una cu totul diferită de cea a celorlalţi doi! Cine aveadeci dreptate? Poate că nici unul dintre cei trei nu lovise parul drept în cap, poate abia îlatinsese pe margine! Pentru a hotărî cine are dreptate, se strângea mai multă lume, iarmajoritatea decidea de partea cui era dreptatea. Nu rareori s-a luat drept bună părereacelui care era cel mai departe de adevăr. Dacă am fi primit în astfel de situaţii un ajutorînţelept, n-ar mai fi existat atâtea certuri fără rost. Neavând însă acest sfânt ajutor, ne-amcertat şi ne-am războit adesea, pentru că fiecare dintre noi voia să fie cel mai deştept. 6.Totuşi, există şi o parte bună a unor astfel de situaţii. Veşnicele certuri ne-au trezit seteade adevăr şi au făcut-o să crească tot mai mult. Dacă nu ar fi fost acestea, nu te-am fi alespe tine, Oubratouvishar, drept conducător şi călăuzitor al nostru. Fără tine nu am fi mersniciodată la Memfis şi, dacă nu am fi mers acolo, nu am fi ajuns nici aici, unde primimadevărul cel mai curat chiar din gura Aceluia care este cauza eternă şi primordială a vieţiişi a existenţei tuturor lucrurilor. Du-te şi transmite-I mulţumirea noastră din inimă pentruacest ajutor înţelept şi divin, pe care atât noi, cât şi urmaşii noştri îl vom preaslăvi prinfapte! S-a sfârşit cu cearta între fraţi!” Capitolul.13 - Posibilitatea de a face lucruri mai măreţe decât Domnul 1.Însoţit de slujitorii săi, conducătorul nubienilor a venit la Mine şi a vrut să-mireproducă de-a fir a păr ceea ce au spus tovarăşii săi. 2.Eu însă i-am spus: „Prietene, de aceasta are nevoie doar cel care nu priveşte îninimile oamenilor! Ştiu care a fost răspunsul pe care ţi l-au dat ei, iar tu vei afla acum dela Mine care este adevărul în această problemă controversată. Priveşte, ascultă şi înţelege! 3.Când omul atinge suprema desăvârşire spirituală - pe care o poate realiza atâtaici, pe acest pământ, cât şi în lumea de dincolo – el poate să creeze durabil prin libera savoinţă nu numai ceea ce fac Eu în faţa ochilor voştri şi ceea ce se manifestă în toatesferele Creaţiei, ci cu mult mai mult! Căci, în primul rând, un om desăvârşit, fiind copilulMeu, este în acord cu voinţa Mea în toate privinţele, nu numai în ceea ce priveşte anumiteaspecte particulare; prin urmare, întrucât voinţa Mea a devenit în întregime a sa, va puteaîn mod firesc să facă tot ceea ce şi Eu pot să fac. 4.Dar, în al doilea rând, el nu îşi va pierde propria lui voinţă liberă, chiar dacăaceasta a devenit una cu a Mea, şi de aceea el va putea nu numai prin Mine să vrea totul,ci chiar prin propria lui voinţă nelimitată, în mod liber, ceea ce, evident, este chiar maimult decât Voinţa Mea. 5.Ceea ce am spus, chiar dacă acum ţi se pare cam greu de crezut, este şi varămâne veşnic adevărat. Pentru a te face să înţelegi, îţi amintesc un fapt, care sper că te valumina mai mult. Acest fapt îţi este pe deplin cunoscut şi el s-a petrecut în zilele când eraiîn Memfis. 20
  21. 21. 6.La prima voastră sosire în Memfis, când ai fost la înţeleptul Mare Preot şiconducător roman Justus Platonicus, ai văzut mai multe feluri de oglinzi, pe a cărorsuprafaţă netedă se reflecta chipul tău. 7.Conducătorul roman ţi-a arătat în cele din urmă o aşa-numită «oglindă magică»,ce avea marginile curbate în sus, asemănându-se puţin cu o cupă mai largă, în care te-aivăzut mult mai mare decât eşti în realitate şi te-ai mirat foarte mult. 8.Conducătorul ţi-a arătat însă şi o altă însuşire a acestei oglinzi. El a lăsat să cadăpe ea o rază de soare şi apoi, într-un punct foarte luminos reflectat de oglindă, care se aflacam la trei paşi depărtare de ea, a aprins tot felul de lucruri inflamabile, îţi aminteşti că aifost foarte uimit atunci când acestea au luat foc? 9.Eu te întreb acum pe tine, cum de a fost cu putinţă ca acea rază de soarereflectată de oglinda magică să aibă un efect mult mai mare decât a avut Soarele cu razasa originală, nereflectată? În cele din urmă, raza reflectată de oglinda magică nu este altadecât cea a Soarelui! 10.Oglinda rămâne totuşi rece. De unde şi-a luat atunci raza reflectată aceastăputere, care o depăşeşte cu mult pe cea a luminii Soarelui? Spune-mi, căci adeseori tedovedeşti a fi ager la minte şi cred că şi conducătorul ţi-a vorbit despre acest fenomen,atât cât ştia şi el.” 11.Oubratouvishar a răspuns: „O, Doamne, Tu chiar ştii totul! Într-adevăr, MarelePreot din Memfis ne-a arătat o astfel de oglindă şi ceea ce poate ea să facă; dar pot să-Ţispun că nu am fost deloc mulţumit de explicaţiile pe care mi le-a dat. Părea să fie foartedeparte de par, nici măcar nu-l atingea cu lovitura lui. Cu cât încerca să facă mai multălumină prin explicaţiile sale, vedeam cum se coboară, atât peste el, cât şi peste mine, unîntuneric şi mai mare. 12.Din ce a spus, un singur lucru mi s-a părut adevărat, acela că o astfel deoglindă curbată spre interior are însuşirea de a densifica razele soarelui, spre deosebire deoglinzile drepte, ce primesc şi reflectă lumina în mod egal. Această oglindă uneşte toaterazele într-un singur punct, care devine astfel mult mai luminos decât cel rezultat prinreflexia într-o oglindă plată. Era deci vorba despre o intensificare a luminii solare, iarMarele Preot spunea că experienţa a arătat că acolo se producea şi o creştere a căldurii,cam în aceeaşi măsură. El ne-a spus că acest fapt nu poate fi calculat cu exactitate, dareste totuşi o certitudine. 13.Cam aceasta este tot ce am aflat eu din gura Marelui Preot din Memfis şi suntprea slab la minte pentru a înţelege singur mai mult. Te rog deci încă o dată să reverşiadevărata lumină asupra sufletului meu, altfel acesta va rămâne la fel de întunecat precumîmi este şi pielea trupului!” 21
  22. 22. Capitolul.14 - Puterile miraculoase ale omului spiritual, a cărui voinţa este unită cu Voinţa lui Dumnezeu 1.Eu am spus: „Ascultă ce vreau să-ţi spun! Eu, fiind una cu Dumnezeu Tatăl,sunt soarele tuturor sorilor, lumina tuturor lumilor, a tuturor lucrurilor şi fiinţelor de toatefelurile, precum şi a speciilor care există în aceste lumi. 2.La fel cum acest soare pământesc încălzeşte cu lumina şi căldura sa toatefiinţele de pe planetă, conform unei anumite rânduieli clare, prestabilite, şi îi dă în modvizibil viaţă, tot astfel şi Eu, conform eternei şi nestrămutatei rânduieli prestabilite deMine, pătrund toată Creaţia Mea. Prin urmare, în conformitate cu această rânduială,pământul nu poate fi sau deveni mai mult decât este, smochinul nu va deveni maismochin decât este, nici leul mai leu decât este şi, astfel, în afară de fiinţa umană, nici ocreatură nu va putea deveni prin propria-i voinţă mai mult decât este, la nivelul specieidin care face parte. 3.Omul este singurul care se poate dezvolta sufleteşte şi spiritual tot mai mult,pentru că Eu i-am oferit capacitatea - dacă va respecta voinţa Mea, după ce aceasta i-afost revelată - de a putea primi în interiorul său tot mai mult din lumina spirituală a vieţii. 4.Dacă omul trăieşte respectând întru totul legile divine, dar nu aspiră către cevamai înalt şi nici nu se lasă mai prejos de firea pe care şi-a asumat-o, fiind deci pentrulume un om fără cusur, el va fi precum o oglindă cu suprafaţa netedă, care nici număreşte şi nici nu micşorează imaginea soarelui pe suprafaţa sa netedă. El va duce astfelo existenţă tihnită. 5.Un altul însă, care face multă vâlvă pentru puţina lumină pe care a primit-o deundeva, fiind printre cei care nu au trezită absolut deloc în ei această lumină, şi secomportă de parcă ar fi el însuşi primul inventator al înţelepciunii primordiale iar ceilalţiar fi nişte proşti, un astfel de om se umflă asemenea unei oglinzi cu suprafaţa netedă şilucioasă, dar având marginile întoarse spre exterior. 6.Pe o astfel de suprafaţă vei vedea într-adevăr imaginea soarelui, dar ea va fifoarte mică şi nu vei mai simţi nimic din căldura lui. Această lumină mată nu va aprindeniciodată nimic, chiar dacă ar fi vorba de un obiect extraordinar de inflamabil! La fel esteşi cu orgoliul aceluia care se consideră a fi mare, când în realitate el este foarte mic. Cucât omul devine mai orgolios, cu atât mai bombată devine oglinda cunoaşterii sale şi cuatât mai mică devine reflexia soarelui spiritual pe suprafaţa acestei oglinzi. 7.Oamenii de acest fel nu vor deveni mai mult decât sunt, ba dimpotrivă, chiar vorinvolua. 8.Urmează însă un al treilea fel de oameni, care sunt mai rari! Ei sunt deschişi,răbdători, blânzi, modeşti, dornici să ajute, foarte plăcuţi, plini de umilinţă şi de iubirepentru oricine are nevoie de ajutorul lor. 9.Acest fel de oameni seamănă cu oglinda noastră magică, având marginilecurbate spre interior. Dacă lumina vieţii şi a cunoaşterii ce porneşte de la DumnezeuTatăl va străluci pe oglinda sufletească a unui astfel de om, această lumină se va reflectaasupra vieţii sale pământeşti prin fapte liber consimţite şi-i va arde orgoliul şi tot ceea ceeste impur, lăsându-i numai bunătatea, frumuseţea, înţelepciunea, adevărul şi iubirea.Astfel, tot ceea ce va ajunge sub focarul arzător al luminii spiritului va fi puternic 22
  23. 23. iluminat, iar sufletul va creşte şi va înflori până la deplina sa complexitate, prin acest focpurificator al vieţii interioare. Un om cu o astfel de oglindă a sufletului va recunoaşteimediat, cu cea mai mare claritate, adevărata natură a tuturor lucrurilor, pe care un omobişnuit nu şi-ar putea-o imagina nici măcar în vis. 10.Un asemenea om va deveni tot mai mult om şi, cu cât va deveni tot mai multom, cu atât se va desăvârşi interior; iar când, după timpul cuvenit, oglinda sufletului săuîşi va fi mărit gradat circumferinţa şi va fi dobândit profunzime - curbura permiţându-i sămeargă tot mai mult înspre lumina primordială -, atunci punctul-focar din exterior va fi şiel mai mare şi va lumina mai intens. El va putea realiza lucruri cu mult mai mari decâtlumina soarelui, căruia Eu i-am dat o putere strict limitată spre a o revărsa asupra tuturorcreaturilor. De la această lumină solară obişnuită nu te poţi aştepta la prea mult urmândcalea comună, obişnuită şi nici nu vei putea crede că ea este în stare să topească, de pildă,un diamant. Însă pentru raza de lumină intensificată de o astfel de «oglindă magică»,acest lucru este cu putinţă. 11.Exact la fel se petrec lucrurile şi cu omul desăvârşit, despre care spuneam maiînainte că va putea realiza lucruri mult mai măreţe decât Mine. 12.Tot ceea ce fac Eu respectă o rânduială bine chibzuită din veşnicie, prin carePământul trebuie să păstreze o anumită distanţă faţă de Soare, primind astfel o lumină îngeneral constantă ca intensitate, şi este evident că nu voi încălca această rânduială mutândprin atotputernicia voinţei Mele acest pământ sau oricare altul foarte aproape de Soaredoar pentru curiozitatea cuiva sau pentru a Mă distra, căci o astfel de încercare artransforma imediat întregul pământ într-un abur alb-albăstrui. 13.Dar voi, oamenii acestui pământ, puteţi să focalizaţi aceste raze răzleţe delumină solară, prin astfel de oglinzi, într-un singur punct şi, încercându-le puterea, întâipe porţiuni mici, veţi putea face cu ele ceva mult mai măreţ decât am făcut Eu chiar şinumai din punctul de vedere natural. Cred că e de la sine înţeles că veţi putea realiza cuatât mai mult prin intermediul luminii Mele spirituale, ce va fi reflectată de oglindadeplinei umilinţe a sufletelor voastre! 14.Da, adevăraţii Mei copii vor putea realiza, în sferele lor restrânse, lucrurisimilare faptelor Mele celor mai măreţe, deoarece, în afara voinţei Mele perfectîndeplinite, aceste lucruri vor reflecta şi libera lor voinţă, prin care lumina Mea se poateintensifica la infinit. Această lumină va putea lucra, la scară mică, cu puterea celui maiintens foc al aprigei Mele Voinţe, realizând astfel lucruri pe care, de dragul menţineriiîntregii Creaţii, deşi pot, nu-Mi permit să le înfăptuiesc. 15.Astfel, adevăraţii Mei copii se vor putea juca cu acele forţe ale inimii şi alevoinţei Mele pe care Eu însumi nu-mi voi permite să le utilizez; de pildă, Eu nu aş mutapământul mai aproape de Soare doar de dragul de a topi vârfurile câtorva munţi în arşiţasolară - ceea ce negreşit ar atrage după sine transformarea instantanee a pământului înstrăvechiul eter. Aşadar, ceea ce Eu nu-Mi permit nici în mare, cu atât mai puţin în mic,copiii Mei vor putea înfăptui prin intermediul oglinzilor magice, atât în lumea materială,cât şi, cu atât mai mult, în cea spirituală. 16.Ai înţeles, dragul Meu prieten, ceea ce ţi-am explicat? Acum eşti mulţumit sauîncă se mai ascund îndoieli sub pielea ta închisă la culoare?” 23
  24. 24. Capitolul.15 - Domnul îi consolează pe nubieni, care nu au fost chemaţi pentru a fi copiii lui Dumnezeu 1.Conducătorul nubienilor a spus: „Da, Doamne, lucrurile îmi sunt mult mai clareacum şi sufletul meu începe să se simtă acasă! Privindu-i însă pe ucenicii Tăi, constat depe chipurile lor că nau înţeles foarte bine comparaţia Ta cu cele trei feluri de oglinzi! Euîţi mulţumesc pentru această explicaţie, care mi-a luminat parcă întreaga simţire; dar,cum spuneam, îmi pare rău să văd că, exact aceia care au fost aleşi să fie copiii Tăi par afi înţeles cel mai puţin explicaţia Ta, ei, care ar fi trebuit să priceapă cel mai uşor!” 2.Eu am spus: „Dar aceasta nu trebuie să te preocupe deloc pe tine! De vreme cetu ai înţeles cum stau lucrurile, ce rost are să te mai preocupi şi de ei? Şi ei vor înţelegeceea ce am spus, dar atunci când va veni vremea lor, căci ei vor mai rămâne mult timp pelângă Mine, pe când voi mâine veţi pleca înapoi în ţara voastră! 3.Este un vechi obicei la toate popoarele, ca oaspetelui să i se acorde mai multăîngrijire decât copiilor casei. Dar aceasta nu înseamnă că aceşti copii sunt nedreptăţiţi!Pentru voi a fost atât de uşor de priceput pentru că ştiaţi cum arată aceste oglinzi. Dar niciunul dintre ucenicii şi copiii Mei nu a văzut vreodată o oglindă în afară de cea asuprafeţei liniştite a apelor. Atunci când le voi explica aceste lucruri pe înţelesul lor, voiface rost şi de nişte oglinzi, la fel cum am reuşit să obţin creierul uman sau această casădestinată bătrânului Marcu, cu tot ceea ce este în ea. 4.Să nu-ţi faci deci griji pentru ucenicii Mei şi pentru adevăraţii Mei copii. Aiasigurarea Mea că ei nu vor fi nedreptăţiţi. Vezi tu, străinii vin şi pleacă, dar copiii rămânîn casă! Ai înţeles şi aceste lucruri?” 5.Conducătorul a răspuns: „Da, am înţeles, dar tot nu-mi simt sufletul mai veseldecât înainte. Căci atunci când ne-ai numit «străini» m-am simţit departe de Tine! Darnoi nu putem schimba nimic din ceea ce Tu din veşnicie ai stabilit şi, deşi suntem străini,îţi mulţumim cu iubirea cea mai arzătoare pentru infinita şi nemeritata graţie pe care ne-aiarătat-o acum!” 6.În acest moment, conducătorului şi slujitorului său le-au dat lacrimile şi Iara Mi-a spus în şoaptă: „Doamne şi Tată al tuturor oamenilor, priveşte, cei doi negri plâng!” 7.Eu i-am răspuns: „Nu face nimic, copila Mea dragă; prin aceasta ei devin copiiicopiilor Mei, care nu vor fi alungaţi din casa părintească!” 8.Când cei doi negri au auzit cuvintele Mele, au căzut în genunchi în faţa Mea,radiind de fericire. 9.După o vreme, conducătorul a spus cu voce tare: „O, Dumnezeule Cel plin dedreptate, de înţelepciune, de iubire, de putere şi de milă, Îţi mulţumesc cu toată fiinţamea, în numele meu şi al poporului meu, că putem să ne numim măcar copiii copiilorTăi!” 10.Eu am spus: „Fii liniştit, prietene! Cel pe care îl primesc la Mine, acela nu maieste un străin! Pe pământ există numeroşi munţi, unii mai mici, alţii mai înalţi. Cei înalţisunt primii copii ai pământului, iar cei mici au apărut numai după ce s-au format cei înalţişi, vezi, în timp ce primii şi cei mai înalţi au vârfurile împodobite cu zăpadă şi gheaţăveşnică, urmaşii lor mai mici sug permanent laptele iubirii de la sânul Marii Mame! 24
  25. 25. 11.Eu vă spun vouă: Cine are iubire şi făptuieşte sub imboldul ei este copilulMeu, fiul Meu, fiica Mea, prietenul Meu şi fratele Meu! Cine însă nu are iubire şi deci nufăptuieşte sub imboldul ei, acela este un străin pentru Mine şi va fi tratat ca atare. O datăce te-am numit prietenul Meu, nu mai eşti un străin, ci eşti de-al casei, prin cuvântul Meu,pe care l-ai luat plin de credinţă în inima ta. Du-te acum şi spune-le aceasta şi fraţilortăi!” 12.Conducătorul a plecat împreună cu slujitorul său şi le-a spus şi celorlalţi ceeace a aflat de la Mine. Toţi au început să chiuie de bucurie la auzul unei veşti atât de bune.Cyrenius, care nu înţelesese prea bine explicaţia cu oglinzile, deşi aflase că există maimulte tipuri de oglinzi, M-a întrebat dacă aş fi de acord să-i vorbesc mai mult despre ele.Eu i-am spus să mai aibă puţină răbdare, căci în curând vom avea ceva treabă cu un grupde oameni destul ele supăraţi, care vor veni din Cezareea lui Filip. Capitolul.16 - Grupul de oameni din Cezareea în fata lui Cyrenius 1.Abia am spus aceste cuvinte că a şi apărut, de după colţul casei vechi, un grupformat din doisprezece bărbaţi. Erau şase iudei şi şase greci. Cezareenii, care locuiauacum în nişte colibe, aflaseră de la ciobanii şi pescarii lor că bătrânul Marcu a primit îndar de la guvernatorul roman o mare bucată de pământ şi că aceasta se afla acum înproprietatea sa, fiind înconjurată de un zid foarte înalt. Cezareenii considerau însă că totpământul din jurul oraşului este un bun al obştii şi voiau să afle acum de la Cyrenius cuce drept a înstrăinat el ceva din proprietatea oraşului, căci acesta plătise atât tributul cătreromani, cât şi pe cel către Ierusalim. În acest timp, Eu l-am înştiinţat în taină pe Cyrenius,în inima sa, în legătură cu ceea ce se va petrece. Astfel, el deja ştia despre ce era vorbaînainte ca vreun membru al grupului să fi început să spună ceva, fiind deci suficient debine pregătit pentru a da răspunsul potrivit noilor veniţi, care erau destul de furioşi şi denecuviincioşi. 2.Un grec, pe nume Roclus, s-a apropiat de Cyrenius şi, după ce a făcutplecăciunile cuvenite, a spus: „O, Mare Domn, drept, sever şi măreţ, am venit la tineîntrucât am aflat că bătrânul războinic Marcu, cel care este acum pescar, a primit pringenerozitatea ta o parte importantă din pământurile obştii noastre - în condiţiile în care eaşi aşa plăteşte mult tribut - şi că acest pământ este acum în proprietatea lui. Aceasta amaflat în urmă cu un ceas de la ciobanii noştri păgubiţi. 3.Mărturie a faptului că s-a abătut o mare nenorocire asupra noastră, a celor ce amfost cezareeni bogaţi, sunt chiar ruinele care încă mai fumegă pe alocuri. Acum suntemnişte adevăraţi cerşetori în faţa întregii lumi. Ferice de cel care a mai putut să salveze câteceva din flăcările mistuitoare! Noi, împreună cu mulţi alţii, nu am avut un asemeneanoroc, căci focul a cuprins oraşul atât de repede încât nu putem decât să le mulţumim dinsuflet zeilor că am scăpat teferi. Ne-au mai rămas doar nişte vite. Acum suntem din nounomazi. Dar cum să mai îngrijim şi aceste vite dacă, prin ordinul tău, ne-a fost luată una 25
  26. 26. dintre cele mai bune bucăţi de pământ ale noastre şi a fost dată în proprietate cuiva care aavut norocul de a-şi fi atras înaltele tale favoruri?! 4.Vrem să te întrebăm dacă Marcu acesta, care acum trebuie să fie deosebit defericit, ne va plăti vreo despăgubire sau nu! Dacă nu vom primi nici o despăgubire - înciuda situaţiei deplorabile în carene aflăm - această deposedare de pământ va fi cusiguranţă înscrisă undeva, cândva, în istoria omenirii, ca un mare abuz. Mărite domn,spune-ne ce soartă ne aşteaptă pe noi, sărmanii?” 5.Cyrenius i-a răspuns: „Ce-mi spui tu mie aici şi ce-mi ceri cu atâta neruşinare?!Pământul acesta aparţine de, peste cinci sute de ani acestei case pescăreşti şi până decurând nu avea nici o valoare, căci nu era decât nisip şi pietriş, în afară de acest pământ,care acum este îngrădit, mai sunt încă alte douăzeci de pogoane care nu au fost îngrăditeşi care pot intra astfel în avutul obştii pentru a fi folosite. În altă ordine de idei, mi-ai spuscă sunteţi nişte sărmani cerşetori, lipiţi pământului, care au pierdut tot ce aveau! Ce aşputea să spun la o astfel de minciună sfruntată?! Ştiu prea bine că flăcările v-au distruscasele din oraş; ştiu şi cât de mari v-au fost pierderile; dar mai ştiu că mai aveţi averidestul de mari în Tir şi în Sidon. Chiar tu, Roclus, ai acolo comori atât de mari încât te-aiputea măsura fără doar şi poate chiar şi cu mine! La fel este şi cazul celorlalţi unsprezececare au venit acum aici! 6.Voi toţi la un loc aveţi atât de multe comori încât aţi putea reconstrui de celpuţin zece ori oraşul vostru distrus de foc. Şi tocmai voi vă plângeţi de milă şi mă acuzaţipe mine că am făcut o nedreptate, dându-i bătrânului Marcu - acestui om cinstit până înmăduva oaselor - averea care este de fapt a lui?! Spune-mi, cum aş putea să vă numesc eupe voi? 7.Mergeţi şi vedeţi pământurile care au rămas în afara zidului şi care, de drept,sunt tot proprietatea lui Marcu! Sunt mai mult de douăzeci de pogoane. Vi le vând pentruzece monede de argint. Dacă voi consideraţi că merită, plătiţi-mi cele zece monede şipământul este al vostru! Pământ mai rău ca acesta nu cred să mai existe altundeva, înafară de Sahara Africii. Nu veţi găsi acolo nimic altceva decât nisip, pietriş şi niştemărăcini amărâţi! 8.Însă voi sunteţi oameni bogaţi şi puteţi aduce pământ din altă parte pentru a-lpune peste acesta şi pentru a-l face astfel roditor! Aţi mai putea face şi nişte canale princare să aduceţi apa de la depărtare, pentru a uda acest pământ, pe care apoi l-aţi puteacultiva. Astfel, aţi avea o bucată bună de pământ, care ar putea fi proprietatea voastră!Dar cu pretenţiile acestea neîntemeiate cu care aţi venit la mine nu veţi obţine nimic, iareu vă voi demonstra, cu ajutorul legii, că am dreptate! Aşadar, alegeţi!” 9.Intimidat de vorbele energice ale guvernatorului, Roclus a spus: „Mărite domn!Nu pentru noi am cerut dreptate, ci am venit în numele acelora care abia îşi mai pot ducezilele. Noi am făcut deja multe pentru aceşti oameni, iar ei, drept mulţumire pentruajutorul nostru, ne-au dat toate pământurile din jurul oraşului şi ne-au spus că şi cele delângă mare ar aparţine obştii! 10.Dacă este aşa, noi ne-am gândit că nu este drept ca altcineva să ia o parte dinele, să le cultive şi să le împrejmuiască cu un zid înalt şi rezistent, şi aceasta curapiditatea miraculoasă ce vă caracterizează pe voi, romanii - care adesea şi pe câmpul deluptă nimiciţi şi cinci sute de mii de oameni în câteva clipe! 26
  27. 27. 11.Dacă lucrurile sunt aşa cum ne-ai arătat tu, renunţăm la cererea noastră şimergem acasă! Bătrânul Marcu poate să-şi împrejmuiască liniştit şi celelalte douăzeci depogoane de pământ şi putem să te asigurăm acum că nimeni din oraş nu va mai tulburavreodată proprietatea lui Marcu. Totuşi, el va trebui să plătească zeciuiala pentru a aveadreptul la pescuit!” 12.Cyrenius a spus: „Întâi va trebui să dovediţi că oraşul poate să ceară aşa ceva.Nu ştiu să existe vreun document referitor la zeciuiala şi sunt în această funcţie de maibine de treizeci şi cinci de ani! Abia după numirea mea ca guvernator a apărut oraşulCezareea, fiind construit în cinstea fratelui meu, care a condus Roma timp de patruzeci deani. Ştiu deci tot ce mişcă aici! Până acum însă nu am auzit nimic despre vreo zeciuialapentru pescuit. Ce ştiu însă este faptul că aceasta s-a pretins contrar legilor existente şi căMarcu a fost forţat să o plătească, fapt pentru care, dacă ar fi un om rău, ar putea ceredespăgubire. El este însă un om prea cinstit şi prea bun ca să facă aceasta. Dar e de la sineînţeles că de acum încolo nu vă va mai plaţi nici o zeciuială! 13.Înainte de a începe să mai cereţi ceva, vreau să vă spun vouă, reprezentanţilorlocali, că, prin puterea ce mi-a fost dată de împărat, îl numesc pe bătrânul Marcuguvernator al acestui oraş şi al ţinuturilor care-i aparţin, având aceeaşi putere pe care oam şi eu, şi că de acum înainte el este singurul care va hotărî ce este drept şi ce nu în toateproblemele voastre, iar voi va trebui să-i plătiţi tribut! Eu vă spun acum acestea, iar el vaveni la voi cu documentele, sceptrul, sabia şi balanţa de aur a dreptăţii, care vor atestaacest fapt! Doar în cazurile cu totul deosebite voi putea fi eu chemat, de restul se vaocupa el! Ei, sunteţi mulţumiţi acum?” Capitolul.17 - Înţeleapta legislaţie din regatul lui Matael de la Pont 1.Roclus a spus: „Mulţumiţi sau nemulţumiţi, ce am putea face împotriva hotărâriitale? Viermii neputincioşi trebuie să fie mulţumiţi cu orice li se dă; altfel, dacă încep săse agite puţin prin praful nimicniciei în care se tăvălesc, este vai de ei, căci, de cum suntzăriţi de agerele păsări ale cerului, sunt înhăţaţi şi înghiţiţi! Cel slab trebuie să fie supuscelui puternic dacă vrea să trăiască. Tot astfel va trebui să fim şi noi supuşi domnitoruluiMarcu, dacă nu vrem să fim devoraţi. Sincer vorbind, nu ne convine că acest războinicbătrân şi aspru ne va porunci nouă. Este omul cel mai brutal şi mai lipsit de respect pecare l-am întâlnit vreodată. Nimeni nu poate să conteste faptul că este cinstit. Şi, pe lângăaceasta, este un bun judecător, pentru că are o experienţă de viaţă foarte bogată. Totuşi,este omul cel mai puţin sociabil, iar despre omenie nici nu poate fi vorba în cazul lui! Eibine, acum nu ne rămâne decât să-l felicităm că a devenit conducătorul nostru! O să avemce povesti copiilor şi nepoţilor noştri despre ce-au însemnat vremurile bune! Cel mai binear fi poate să plecăm de aici - dar unde oare?” 27
  28. 28. 2. Matael ş-a ridicat atunci şi a spus: „Foarte bine, dacă vreţi să plecaţi de aici,veniţi în regatul meu, care este la îndepărtatul Pont, după ce treci prin Asia Mică! Este unregat imens, mărginit de două mări, la vest, de Pont, iar la est, de Marea Caspică. Acoloveţi putea duce cu siguranţă o viaţă liniştită dacă veţi respecta legile mele foarte severe.Vreau să vă spun însă un singur lucru. În regatul meu nu este îngăduită nici o faptă caresă semene măcar cu una nedreaptă şi fiecare minciună este pedepsită fără a se ţine seamade împrejurările în care a fost comisă. Omul drept, care iubeşte adevărul şi nu este egoist,duce viaţa cea mai bună sub conducerea sceptrului meu! 3.Toţi cei care pot să muncească este necesar să-mi plătească tribut. Căci cinepoate să muncească, trebuie să şi câştige ceva! Iar cine câştigă poate să plătească şiregelui un tribut, deoarece el veghează mereu ca poporul să aibă toate cele necesare; prinurmare, trebuie neapărat ca regele să aibă comori destule spre a întreţine o armatăsuficient de puternică, în stare să alunge duşmanii ce ar îndrăzni să ameninţe integritateaţării. 4.El, puternicul rege, trebuie să întreţină şcolile şi să construiască regatului săuziduri rezistente şi cetăţi de nepătruns. Pentru toate acestea, el are nevoie de bani. 5.Din această cauză, regele trebuie să fie foarte sever în ceea ce priveşte obligaţiafiecărui om de a plăti tribut. Dacă vă convin legile cărora trebuie să li se supună orice omdin regatul meu şi pe care trebuie să le urmeze cu mare stricteţe, puteţi să veniţi chiaracum la mine! Aveţi acordul meu. Dacă jugul Romei vă va apăsa prea tare prinadministraţia bătrânului Marcu, ştiţi unde să veniţi! 6.Dar, pentru a cunoaşte mai bine rânduiala din regatul meu, mai vreau să adaugceva: acolo oamenii nu sunt total liberi să posede bogăţii. Fiecare om are voie să-şistrângă o avere, dar aceasta nu trebuie să depăşească valoarea a zece mii de funţi. Totceea ce trece peste această valoare trebuie dat vistieriei regatului, în caz contrar, acel omva fi deposedat prin lege de toată averea şi va primi şi alte pedepse foarte aspre. Şi să nucredeţi că o astfel de persoană ar putea fugi de pedeapsă. Oamenii mei l-ar găsi foarterepede. 7.În plus, nu-i este îngăduit nimănui să dobândească cei zece mii de funţi într-operioadă de timp prea scurtă, căci aceasta ar fi o dovadă limpede că banii au fost căpătaţiprin înşelăciune sau prin alte modalităţi necurate. Excepţie face situaţia când aceşti baniau fost primiţi în dar, au fost moşteniţi sau găsiţi. 8.Înţeleptele legi sunt foarte ferme chiar şi în această privinţă. Atunci când baniiau fost primiţi în dar, moşteniţi sau pur şi simplu găsiţi, jumătate din ei trebuie daţivistieriei statului, fiind folosiţi cu prioritate pentru educaţia şi hrana copiilor săraci şiorfani, precum şi pentru întreţinerea oamenilor nevoiaşi care nu pot munci. Pe scurt,legile sunt astfel concepute în regatul meu încât nici un om să nu trăiască în mizerie, darnici să nu-i prisosească averea! Dacă există vreun om deosebit de bun, înţelept şi drept,acesta va putea dispune chiar de douăzeci de mii de funţi - dar mai mult de atât nu arevoie să aibă nimeni altcineva în afară de mine şi de cei mai apropiaţi slujbaşi şi mareşaliai mei! 9.Daca sunteţi mulţumiţi cu această rânduiala din regatul meu, strângeţi-vălucrurile şi veniţi la mine!” 28

×