1. INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
Proiect
CONCEPŢIA
evaluării rezultatelor şcolare în instituţiile de
învăţământ preuniversitar din Republica Moldova
Aprobată de Consiliul ştiinţifico-didactic al
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei
la 20.11.2000, Proces-verbal nr.11
Autori: Vlad Pâslaru, coordonator; Ion Achiri; Aglaida Bolboceanu; Aurelia
Răileanu; Ion Spinei.
Lucrarea prezintă documentul conceptual de bază pentru desfăşurarea celor
mai importante acţiuni ale evaluării elevilor din învăţământul preuniversitar, ca
subsistem al sistemului general de evaluare a educaţiei şi învăţământului în Republica
Moldova. Tezele şi principiile inserate, obiectivele, standardele etc. ale evaluării vor
servi la elaborarea cadrului legislativ şi normativ al evaluării, la dezvoltarea acestora
în lucrări speciale, vor ghida procesul de elaborare a conţinuturilor şi
instrumentarului evaluării pentru toate tipurile şi formele învăţământului
preuniversitar, pentru toate disciplinele şcolare.
INTRODUCERE
Concepţia / evaluării rezultatelor şcolare îşi propune să răspundă
pozitiv, adică prin elaborări aplicative speciale, unuia dintre cele mei importante şi
complicate domenii ale educaţiei, oferind principii, criterii, norme etc. necesare unei
autentice diferenţieri valorice a elevilor, a profesorilor, a instituţiilor şcolare, a
sistemului însuşi în totalitatea componentelor şi a proceselor sale.
Două idei esenţiale stau la baza lucrării, fiind considerate coordonatele ei
principale.
Prima idee ţine de considerarea evaluării ca una din procedurile pe care le
comportă activitatea de educaţie, integrată într-o manieră strânsă şi permanentă cu
predarea şi învăţarea.
A doua idee constă în aceea că rezultatele şcolare, în consecinţă, actul
evaluativ, nu pot fi disociate de subiecţii care le-au obţinut şi cărora le aparţin.
Constatăm că în practica evaluării mai predomină fenomenul
informaţionalului, deoarece ea se sprijină pe docimologie, ştiinţa evaluării,
examinării, care îşi îndreaptă atenţia prioritar către evaluarea cunoştinţelor şi mai
puţin asupra celorlalte rezultate.
Pornind de la atare situaţie, prezenta lucrare are menirea să propună un cadru
conceptual pentru evaluarea, în mare măsură, şi a rezultatelor de natură formativă,
care nu pot fi măsurate riguros, standardizat. Reperele teoretico-ştiinţifice propuse

2. 2
servesc drept fundament pentru realizarea evaluării rezultatelor întregului spectru de
comportamente şcolare care contribuie la dezvoltarea personalităţii elevului
(cognitive, afective şi psihomotorii, unele rezultate extraşcolare, cu influenţă directă
asupra rezultatelor şcolare, deprinderi autoevaluative sau rezultate indirecte ale
procesului de instruire etc.).
Concepţia descrisă în lucrare are următoarea structură:
I. Definirea evaluării rezultatelor şcolare.
II. Principiile evaluării rezultatelor şcolare.
III. Obiectivele generale ale evaluării rezultatelor şcolare.
IV. Funcţiile evaluării rezultatelor şcolare.
V. Tipurile de evaluare a rezultatelor şcolare.
VI. Repere metodologice ale evaluării rezultatelor şcolare.
VII. Repere manageriale ale evaluării rezultatelor şcolare.
VIII. Finanţarea evaluării rezultatelor şcolare.
Bibliografie.
Prin tezele, principiile, obiectivele, reperele metodologice şi cele manageriale
încorporate, lucrarea se adresează:
- factorilor de decizie (administraţiile şcolilor, DJITS, departamentele Ministerului
Învăţământului şi Ştiinţei), pentru elaborarea mecanismelor(regulamente,
programe, dispoziţii etc.) de funcţionare a sistemului de evaluare a rezultatelor
şcolare în totalitate pe întregul lor spectru de comportamente şcolare;
- specialiştilor în domeniu, pentru elaborarea concepţiilor de evaluare a rezultatelor
şcolare la diferite discipline sau / şi pe arii curriculare; pentru elaborarea unor
modele de tehnologii adecvate evaluării rezultatelor de origine formativă; pentru
abordarea problematicii şi desfăşurarea cercetărilor în domeniul reformei
sistemului de evaluare în învăţământul preuniversitar; pentru dezvoltarea
curriculară etc.
- cadrelor didactice, pentru perfecţionarea lor teoretică continuă; pentru
posibilitatea de cercetare şi generalizare, de dezvoltare a experienţei de evaluare a
rezultatelor şcolare; pentru sugerarea de noi cercetări ameliorative; pentru
conştientizarea raţionalităţii şi reconsiderării procesului evaluativ;
- studenţilor, pentru construirea unei scheme mentale asupra problemelor de bază
ale teoriei şi practicii evaluării în învăţământ, pentru cunoaşterea tabloului
însuşirilor şi competenţelor ce trebuie formate şi autoformate, pentru o integrare
eficientă în exercitarea profesiunii, pentru înţelegerea actului evaluativ din
perspectiva ştiinţei, tehnologiei, creativităţii.
TERMENI CHEIE
• Rezultatul se identifică cu schimbarea pe care activitatea de învăţare o produce în
personalitatea (comportamentele) elevului; rezultatele şcolare sunt expresia
efectelor activităţii de predare / învăţare.
• Performanţa semnifică nivelul rezultatelor obţinute, ale schimbărilor produse, sub
raport cantitativ şi calitativ. Exprimă un "rang pozitiv" ceva mai mare decât stări

3. 3
anterioare, chiar dacă nu unul superior. Performanţa este un indicator al
concordanţei unui rezultat cu aptitudinile şi cu activitatea unui elev, vrând să
esprime, pe lângă rezultatul propriu-zis, efortul investit, năzuinţa autodepăşirii,
adică o biruinţă incontestabilă. Cu alte cuvinte, performanţa exprimă cota atinsă în
procesul realizării unui obiectiv.
• Progresul de predare / învăţare este definit prin performanţă şi rezultate;
performanţa evocă rezultatele care marchează un progres în învăţare, realizare
deosebită într-un domeniu de activitate.
• Competenţa se identifică, până la un punct, cu priceperea (abilitatea) de a face
ceva; dar ea presupune şi rezultatul activităţii, nu numai cunoaşterea, ci şi
capacitatea de a efectua bine, corect.
I. DEFINIREA EVALUĂRII REZULTATELOR ŞCOLARE
I.1. Evaluarea rezultatelor şcolare este un sistem de activitate educaţională,
constituit din obiective, conţinuturi şi tehnologii specifice, orientate la
măsurarea, aprecierea şi luarea de decizii cu privire la formarea /
dezvoltarea elevilor în baza obiectivelor curriculare.
I.2. Ca sistem multidimensional (a se vedea anexa) evaluarea rezultatelor
şcolare se formează din:
- principii şi criterii de evaluare;
- obiective de evaluare;
- conţinuturi de evaluare;
- tehnologii de evaluare:
- un ansamblu de strategii, metode, tehnici de evaluare;
- subsistemul de evaluare externă, cuprinzând examenele naţionale, evaluările
externe realizate pe eşantioane de populaţie şcolară sau prin sondaje;
- instrumentele şi acţiunile de evaluare a aptitudinilor, intereselor şi
atitudinilor elevilor; instrumentele de diagnoză a elevilor aflaţi în
dificultate;
- modelul criterial de apreciere a rezultatelor şcolare capabil să determine
creşterea credibilităţii evaluării realizate de evaluator şi comparabilitatea
rezultatelor;
- modelul de certificare a performanţelor şi de informare sistematică a
factorilor interesaţi privind nivelul performanţelor (părinţi, autorităţi
şcolare, societate).
Funcţionarea eficientă a sistemului de evaluare revendică:
- coordonarea oportună a componentelor sistemului, datele şi informaţiile căruia să
poată fi prelucrate, asamblate, transferate şi utilizate la nivelul oricărei
componente (evaluarea realizată pe parcursul programului de predare / învăţare,
examenele, evaluări externe, realizate de factori autorizaţi, concursuri, competiţii,
evaluări la nivel de sistem);

4. 4
- completarea evaluării cu acţiuni autoevaluatoare; capacitatea de autoevaluare se
va dezvolta la nivelul tuturor "participanţilor" din sistem, ca şi a unor atitudini
favorabile faţă de evaluarea externă, ceea ce presupune, între altele, dezvoltarea
unei culturi a evaluării.
Evaluarea rezultatelor şcolare se află în raporturi multiple de condiţionare şi
influenţă reciprocă, uneori de cauzalitate circulară (curriculumul - personalul
didactic - procesele de predare / învăţare - evaluare etc). De exemplu, evaluarea
rezultatelor se întemeiază pe obiectivele şi standardele curriculare, iar acestea, la
rândul lor, pe rezultate. De asemenea, rezultatele şcolare sunt în funcţie de procesele
de predare / învăţare şi de experienţa de învăţare şi în acelaşi timp influenţează asupra
predării şi învăţării.
Evaluarea rezultatelor şcolare este în raport direct cu curriculumul, depinde
de obiectivele curriculumului. Dar se înregistrează şi influenţa evaluării asupra
curriculumului, cunoscută sub denumirea de efectul backwash - reducerea
curriculumului realizat sub influenţa evaluărilor externe (în special examenele). Se va
ţine cont de natura acestui efect pentru a determina schimbări calitative în celelalte
componente ale educaţiei.
I.3. Evaluarea este un fenomen caracteristic oricărei activităţi umane şi
constituie compararea scopului - imaginea psihică a rezultatelor ce anticipă acţiunile
individului, cu produsul, rezultatul real al activităţii; în raza acestui concept e vorba
despre autoevaluare.
În structura activităţii de învăţare realizarea scopului, obţinerea rezultatului
prezintă momentul central al învăţării. Acţiunile care contribuie la realizarea scopului
sunt selectate şi păstrate, deci sunt achiziţionate de individ; şi invers, reacţiile greşite
care nu contribuie la obţinerea rezultatului pozitiv sunt abandonate, "uitate" imediat.
Această permanentă apreciere a situaţiei, a reacţiilor vine din interiorul individului şi
e numită "evaluarea internă" (1). În realitate, în rezultatul evaluării se constată
realizarea scopului şi se "decide" conţinutul pentru memorizare.
Evaluarea "internă" este legată de scopurile semnificative pentru individ,
raportate la satisfacerea directă a unor necesităţi. Activitatea de învăţare, special
organizată, este dintr-un anumit unghi de vedere convenţională; ea nu urmăreşte
satisfacerea imediată a necesităţilor. Scopurile învăţării nu sunt elaborate de elevi, ele
se impun de societate prin cadrul didactic sau prin alte persoane interesate. Ele pot fi
acceptate sau nu de elevi. În acest caz nu funcţionează controlul şi aprecierea internă.
Evaluarea făcută de profesor sau de oricare alt evaluator este consemnată prin
noţiunea de evaluare "externă" venită din afara individului. În cadrul procesului
educaţional autoevaluarea, sau evaluarea "internă" se dezvoltă pe baza evaluării
"externe", care o stimulează pe ultima şi pune la dispoziţia persoanei "instrumentele"
necesare: elevul învaţă să se autoevalueze de la evaluator.
Sunt evidenţiate trei operaţii ierarhice ale evaluării pedagogice: măsurarea -
aprecierea - decizia. Măsurarea reprezintă constatarea unor "caracteristici
observabile" exprimate în termeni cantitativi (scor, cifre, etc.) sau / şi prin descrieri
concentrate asupra unor zone restrânse de manifestare. Caracteristica centrală a
măsurării este tendinţa spre obiectivitate. Aprecierea constituie interpretarea faptelor
constatate în raport cu anumite criterii pedagogice, calificative, care nu depind de

5. 5
instrumentele aplicate la măsurare. Decizia - o judecată evaluativă finală - reprezintă
expresia concentrată a aprecierii într-o notă şcolară, calificative, caracterizare,
hotărâre sau recomandare (3).
I.4. Etapele acţiunii de evaluare didactică:
a) elaborarea obiectivelor de evaluare, în baza celor curriculare, ale operaţiilor de
măsurare - apreciere;
b) delimitarea domeniului de aplicare a operaţiilor "măsurare-aprecire" - obiectul
evaluării;
c) prezentarea informaţiilor necesare pentru realizarea obiectivelor elaborate în
domeniul delimitat;
d) depistarea informaţiei disponibile în mod direct şi imediat;
e) elaborarea tehnologiilor specifice pentru obţinerea informaţiei scontate în anumite
intervale grafice temporale, a criteriilor de evaluare;
f) aplicarea tehnologiilor elaborate;
g) analiza informaţiei obţinute conform criteriilor pedagogice specifice;
h) aprecierea în baza criteriilor de evaluare;
i) elaborarea deciziilor cu valoare de diagnoză pedagogică;
j) evidenţierea valorii prognostice a deciziei;
k) obiectivarea deciziei printr-un raport cu funcţionalitate pedagogică rezumativă şi
anticipativă sub formă de îndrumări metodice, recomandări etc.
II. PRINCIPIILE EVALUĂRII REZULTATELOR ŞCOLARE
II.1. Orientării evaluarii rezultatelor şcolare la personalitatea elevului. În
pregătirea procesului de evaluare, la realizarea lui şi la analiza
rezultatelor sale se vor lua în consideraţie trebuinţele de dezvoltare ale
elevului, particularităţile psihologice de vârstă şi individuale şi drepturile
lui personale.
II.2. Realizării evaluării pe fonul relaţiilor de colaborare între elev şi profesor.
II.3. Transparenţei şi informării oportune a persoanelor interesate (părinţi,
elevi, factori de decizie, public) asupra scopului, timpului, procedurii şi
rezultatelor evaluării.
II.4. Utilizării adecvate şi echilibrate a diferitelor strategii de evaluare.
II.5. Centrării pe rezultatele pozitive ale evaluării şi nesancţionării celor
negative.
II.6. Deschiderii evaluării spre mai multe perspective ale spaţiului şcolar
(competenţele relaţionale, comunicarea profesor - elev, disponibilităţile de
integrare în social); se vor lua în calcul, în afară de achiziţiile cognitive, şi
alţi indicatori cum ar fi conduita, personalitatea, sistemul de valori,
atitudini etc.
II.7. Asigurării coerenţei dintre diferite tipuri de evaluare (iniţială, curentă,
sumativă).
II.8. Diversificării tehnicilor de evaluare şi intensificării gradului lor de
adecvare la situaţii didactice concrete.

6. 6
II.9. Stimulării capacităţilor de autoevaluare a elevilor şi implicării acestora în
procesul de evaluare.
II.10. Aplicării operative a rezultatelor evaluării în procesul educaţional,
structurării feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare.
II.11. Evidenţierii diferenţelor dintre rezultatele evaluării precedente şi ale celei
actuale ca indicator central al progresului şcolar pentru fiecare elev.
II.12. Apropierii curriculumului evaluat de curriculumul prescris pentru
predare / învăţare.
III. OBIECTIVELE GENERALE ALE EVALUĂRII
REZULTATELOR ŞCOLARE
III.1. Stabilirea nivelurilor de formare / dezvoltare a personalităţii elevului în
raport cu obiectivele curriculare.
III.2. Acumularea şi utilizarea informaţiei pentru formarea - dezvoltarea elevului,
perfecţionarea procesului educaţional a cadrelor didactice şi al
documentelor directoare în domeniu.
III.3. Informarea comunităţii locale, judeţene, naţionale cu privire la sistemul
educaţional şi eficienţa lui.
IV. FUNCŢIILE EVALUĂRII REZULTATELOR ŞCOLARE
IV.1. Pedagogice:
- de informare a cadrelor didactice despre nivelul de formare / dezvoltare a
elevilor;
- de diagnosticare pedagogică;
- de prognostică;
- decizională.
IV.2. Psihologice:
- influenţarea imaginii de sine a elevilor;
- stimularea sau inhibiţia activităţii de învăţare;
- influenţare a relaţiei "profesor-elev";
- influenţare asupra statutului sociometric al elevului în diferite grupuri de elevi;
- de orientare şi autoapreciere a eficacităţii activităţii de învăţare.
IV.3. Manageriale:
- de informare a actorilor educaţionali asupra evoluţiei procesului;
- de estimare, diagnoză pedagogică;
- de ameliorare şi prognosticare pedagogică;
- de stabilire a nivelului de dezvoltare a clasei de elevi ca obiect complex de
evaluare.

7. 7
Raportarea rezultatelor evaluării şcolare la sistemul educaţional acţionează
următoarele funcţii:
- identificarea achiziţiilor şcolare;
- identificarea celor mai productive căi de instruire şi educaţie -perfecţionarea
sistemului;
- recunoaşterea şi ameliorarea socială a schimbărilor operate asupra celor educaţi.
4.4. Sociale:
- validarea socială a produselor activităţii educaţionale;
- orientarea socială, şcolară şi profesională a elevilor;
- selecţia socială, şcolară şi profesională a elevilor.
V. TIPURILE DE EVALUARE A REZULTATELOR ŞCOLARE
Ştiinţele educaţiei şi experienţele educaţionale au stabilit:
- evaluarea iniţială, care premerge un program de predare / învăţare;
- evaluarea curentă, formativă;
- evaluarea sumativă, cumulativă.
5.1. Evaluarea iniţială urmăreşte cunoaşterea potenţialului de învăţare, a
premiselor cognitive şi atitudinale necesare integrării în activitatea
educaţională care urmează, şi anume:
- ceea ce ştiu elevii şi identificarea lacunelor în formarea / dezvoltarea lor;
- determinarea nivelului posibil de învăţare;
- prezenţa unor concepte de însuşire a materiilor noi;
- capacitatea de a lucra independent;
- capacitatea de comunicare ca actant al procesului educaţional;
- depistarea unor deficienţe şi dificultăţi de învăţare;
- prezenţa cunoştinţelor şi capacităţilor pentru asimilarea noilor conţinuturi şi
formarea noilor competenţe - comportamente necesare realizării noilor
obiective.
5.2. Evaluarea curentă se bazează pe obiectivele şi standardele definite pe trepte
de învăţământ / pe ani de studiu şi pe discipline şcolare, şi include:
- orientarea acţiunilor de evaluare curentă către cele trei tipuri de comportamente
ale elevului: cognitive, afectiv-atitudinale şi psihomotorii;
- informarea elevului cu privire la nivelul atins de dezvoltare conform obiectivelor
curriculare, precum şi despre dificultăţile pe care acesta le întâmpină în învăţare;
- informaţiile despre progresele înregistrate de către elevi (care vor fi furnizate şi
părinţilor, factorilor de decizie şi publicului larg);
- utilizarea formelor complementare de evaluare curentă: evaluarea formativă şi
evaluarea sumativă.
5.3. Evaluarea finală (sumativă, cumulativă). Ultimele 2-3 săptămâni ale
trimestrului vor fi dedicate recapitulărilor finale şi evaluării, în baza următoarelor
obiective:

8. 8
- recapitularea, sistematizarea şi consolidarea materiei studiate;
- diagnosticarea şi ameliorarea rezultatelor învăţării;
- elaborarea unor programe suplimentare de învăţare pentru elevii cu rezultate
foarte bune şi a unor programe de recuperare pentru elevii cu rezultate
slabe.
Rezultatele evaluării finale vor include, în mod obligatoriu şi, rezultatele
evaluării curente.
În funcţie de cantitatea informaţiei sau de experienţele elevilor au fost stabilite
evaluarea parţială (evaluarea unor secvenţe cognitive sau comportamentale) şi
evaluarea globală (cantitatea integrală de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini apreciate).
Examinată dinspre obiectivele de evaluare aceasta poate fi:
 normativă - evaluarea atingerii obiectivelor educaţionale generale;
 criterială - evaluarea obiectivelor educaţionale specifice, concretizate în
disciplinele şcolare;
 punctuală - evaluarea obiectivelor operaţionale.
După numărul de elevi evaluarea este:
 individuală;
 parţială;
 globală.
Conform scopului educaţional distingem evaluarea:
 de informare;
 de dezvoltare;
 de proiectare.
VI. REPERE METODOLOGICE ALE EVALUĂRII REZULTATELOR
ŞCOLARE
Evaluarea rezultatelor şcolare se axează pe obiective şi standarde curriculare:
VI.1. Standarde curriculare
- sunt elaborate şi realizate pentru fiecare disciplină şcolară şi pe trepte; de
şcolarizare - clasa a IV-a, clasa a IX-a, clasa a XII-a.
- exprimă nivelul dorit, "aşteptat" ceea ce favorizează apropierea aprecierilor emise
de diferite persoane asupra unui rezultat obţinut (7, p.261). Cuvântul standard
presupune scop, obiectiv ce trebuie atins;
- sunt standarde naţionale, absolut necesare în condiţiile realizării unei oferte
educaţionale diversificate, concretizate prin noul plan-cadru de învăţământ, noile
curricula şi manualele de alternativă;
- reprezintă criteriile de evaluare a calităţii procesului educaţional, vizând sfârşitul
unei trepte de învăţământ (clasa a IV-a,clasa a IX-a, clasa a

9. 9
XII-a);
- definirea cât mai precisă a standardelor presupune stabilirea, încă de la începutul
programului de instruire, a rezultatelor principale, comportamentelor de bază (liste
de obiective pe care populaţia şcolară trebuie să le realizeze, parcurgând în
condiţii normale programul);
- reprezintă enunţuri sintetice, menite să determine gradul de atingere a obiectivelor
curriculare de către fiecare elev, privind cunoştinţele, competenţele şi atitudinile
preconizate. Obiectivele pot fi utilizate drept standarde pentru învăţământ în
măsura în care îndeplinesc următoarele condiţii: sunt suficient de specifice, adică
pot constitui criterii în funcţie de care să fie apreciate rezultatele măsurate; sunt
corelate cu celelalte componente ale curriculumului, fără depăşirea şi fără
reducerea acestora;
- asigură conexiunea între curricula şi evaluare. Pe baza lor vor fi determinate
nivelurile de performanţă, vor fi elaboraţi descriptorii de performanţă şi
instrumentele de evaluare ;
- au un caracter normativ pentru toţi agenţii implicaţi în procesul educaţional. Ele
sunt orientate spre profilul de formare al elevului la finalizarea parcursului şcolar
şi la încadrarea în viaţa socială, permiţând evidenţierea progresului realizat de
elevi de la o etapă de şcolaritate la alta;
- sunt exprimate sintetic, la un nivel intelegibil pentru toţi agenţii educaţionali,
vizând finalităţile pe treaptă de şcolaritate pentru fiecare disciplină şcolară.
Astfel, cunoscând standardele:
 elevii vor şti care sunt aşteptările explicite privind atât învăţarea - în termeni
de cunoştinţe, competenţe şi atitudini, cât şi criteriile de evaluare a
rezultatelor şcolare la sfârşitul unei trepte de şcolaritate la disciplina şcolară
respectivă;
 profesorii îşi vor coordona activităţile didactice în funcţie de standarde;
 părinţii vor cunoaşte aşteptările pe care le are şcoala faţă de elevi;
 conceptorii de curriculum, autorii de manuale vor avea un sistem de
referinţă coerent şi unitar, vizând performanţele elevilor;
 evaluatorii vor avea la dispoziţie repere pe baza cărora vor fi determinate
nivelurile de performanţă, vor fi elaboraţi descriptorii de performanţă itemii
respectivi de evaluare, întrebări pentru conversaţii etc.
VI.2. Formele de evaluare
- Evaluarea orală constă în realizarea unei conversaţii, a interogării sau a
comunicărilor orale prin care evaluatorul urmăreşte indentificarea cantităţii
şi calităţii performanţelor.
- Evaluarea scrisă are ca avantaje verificarea unui număr mare de elevi într-
un interval de timp stabilit; anonimatul lucrării şi deci subiectivitatea
scăzută, unul şi acelaşi conţinut al sarcinilor pentru toţi elevii, încurajarea
elevilor timizi sau cu exprimare orală defectuoasă.
- Evaluarea prin probe practice, de laborator, atelier, în condiţii naturale, în
special la disciplinele experimental-aplicative sau la anumite profiluri de
învăţământ tehnic, medical, economic etc. deţine validitatea înaltă în

10. 10
procesul de evaluare a capacităţilor de aplicare în practică a cunoştinţelor,
capacităţilor şi a atitudinilor.
- Formele mixte de evaluare tind să excludă dezavantajele şi să amplifice
astfel valorile evaluării orale, scrise şi practice.
- Observarea sistematică a elevului dă posibilitatea de a urmări
comportamentul acestuia în complexitatea şi integritatea sa. Observarea
sistematică în timpul activităţii didactice se realizează, prin:
 fişa de evaluare;
 scara de clasificare;
 lista de control / verificare.
Forma de evaluare se alege de către evaluator în funcţie de obiectivele
evaluării, situaţia educaţională, posibilităţile profesionale şi economice.
VI.3. Metode şi tehnici de evaluare
• Metode tradiţionale: interogarea, sau expunerea orală; lucrări de control; teze;
examene; lucrări practice etc.
• Metode moderne:
 Portofoliul este un instrument de evaluare complex, care include rezultate
obţinute prin celelalte metodici şi tehnici de evaluare. Aceste rezultate vizează
probele orale, scrise şi practice, observarea sistematică a comportamentului şcolar,
proiectul, autoevaluarea, etc. Portofoliul reprezintă "Cartea de vizită" a elevului în
care este vizualizat progresul lui de la un trimestru la altul, de la un an şcolar la
altul.
 Proiectul reprezintă o activitate care ia start în clasă prin definirea şi înţelegerea
sarcinii, rezolvarea parţială a acesteia şi ulterior este finisată la domiciliu, pe
parcursul a câtorva zile sau săptămâni. Analiza, concluziile şi aprecierea realizării
proiectului se fac la lecţii, conferinţe şcolare etc.
 Investigaţia constituie o posibilitate pentru elev de a aplica în mod creator
capacităţile sale şi de a explora situaţii noi de învăţare. Ea solicită elevul în
îndeplinirea unei sarcini de lucru precise în care să-şi demonstreze, în practică, un
întreg complex de cunoştinţe şi capacităţi. Prin aplicarea investigaţiei se urmăreşte
evaluarea unor tehnici de lucru în grup, individual precum şi exprimarea atitudinii
elevilor implicaţi în rezolvarea sarcinii.
• Autoevaluarea. Elevii sunt îndrumaţi să compare nivelul la care au ajuns în raport
cu obiectivele învăţării şi standardele curriculare. Ea influenţează dezvoltarea
capacităţilor de autocunoaştere şi autoreglare a activităţii de învăţare, stimulând
elevii să-şi dezvolte un program propriu de învăţare, să-şi evalueze şi să valorifice
atitudini, comportamente.
• Tehnici de evaluare:
- fişe de evaluare sau grile de observaţii a elevilor în timpul realizării unor sarcini
de lucru;
- lucrări scrise la final de semestru;
- activităţi practice;
- referate;

11. 11
- conversaţii dirijate;
- sarcini de lucru individuale şi de grup;
- teme pentru acasă;
- fişe de autoevaluare.
• Testul docimologic este una din tehnicile cele mai eficiente de evaluare. El
constituie un set de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se evaluează nivelul
cunoştinţelor şi al competenţelor de a opera cu ele prin raportarea răspunsurilor la
o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil. Probele sau întrebările din test
se numesc itemi. Itemii pot fi simple întrebări, un enunţ urmat de întrebare,
exerciţii, probleme, întrebări structurale, eseuri. Uneori itemii conţin şi tipul de
răspuns aşteptat de la elev. Testul docimologic trebuie să fie valid - să măsoare
cele prevăzute de obiectivele de evaluare, să dispună de fidelitate - calitatea de a
produce rezultate constante în cursul aplicării sale repetate - şi de obiectivitate -
gradul de concordanţă între aprecierile făcute de către evaluatori independenţi în
ceea ce priveşte un răspuns bun.
Testele docimologice standardizate cer resurse speciale pentru elaborarea lor,
procesul de construire este complicat şi îndelungat. El va fi utilizat în cazul evaluării
sumative finale. Testele elaborate de profesor sau selectate din literatura pedagogică
pot fi utilizate de profesor pentru evaluarea curentă.
Evaluarea la finele treptelor de şcolaritate este un proces în care se integrează
rezultatele evaluărilor iniţiale, curente şi sumative.
• Un rol important în acest proces îl au evaluările externe (având o anumită
pondere în aprecierea finală a rezultatelor şcolare, stabilită prin regulamente):
 testările naţionale cu funcţiile de prognoză şi diagnoză, în particular, de
stabilire a performanţelor şcolare pe diferite structuri şcolare;
 examene cu funcţii de cercetare şi selectare.
Pentru minimalizarea (excluderea) efectului negativ backwash
curriculumul evaluat la nivel naţional (judeţan) va fi apropiat de cel prescris pentru
predare / învăţare prin:
- diversificarea formelor, metodelor de testare în cadrul examenelor, astfel încât
unele tehnici care se întâlnesc în evaluarea curentă să fie transferate examenelor;
- valorificarea în conţinutul examenelor a rezultatelor evaluării curente.
VI.4. Evaluarea la finele treptelor de şcolaritate.
Evaluarea sumativă externă la clasele primare se realizează la finele clasei a
IV-a prin testarea naţională la două discipline şcolare sau printr-un test care ar
verifica realizarea obiectivelor de la mai multe discipline şcolare. Testarea naţională
în clasa a IV-a se efectuează pe baza regulamentului elaborat şi aprobat de către
M.E.Ş. Această evaluare nu este certificată, fiind o evaluare de diagnoză şi prognoză.
Ponderea rezultatelor testării pentru aprecierea finală constituie 30%.
La finele treptei gimnaziale evaluarea sumativă are şi funcţia de certificare şi
de selectare pentru înscrierea la instituţiile de învăţământ (liceu, colegiu, şcoli
polivalente etc.) La finele claselor a IX-a se organizează evaluarea la nivel naţional
prin:
1) examen la limba maternă (scris);

12. 12
2) examen la matematică (scris);
3) test docimologic, care ar verifica realizarea obiectivelor privind cunoştinţele,
capacităţile şi atitudinile de la toate celelalte discipline şcolare.
La finele licealui (cl.XII-a) evaluarea sumativă certificată se
realizează prin examene la disciplinele de profil şi prin testare la alte discipline, în
conformitate cu regulamentele respective aprobate de către M.E.Ş.
Elevii liceelor alolingve susţin şi o probă de evaluare la limba şi literatura
română.
• Aprecierea finală, la absolvirea gimnaziului şi a liceului, va lua în consideraţie în
egală măsură rezultatul evaluării interne continuie şi pe cel al examinării (testării)
externe.
• La finele liceului evaluarea sumativă certificată poate avea şi funcţie de selectare
pentru înscrierea la instituţiile de învăţământ superior.
• Evaluarea sumativă certificată la nivelul şcolii medii (clasa a XI-a) se va realiza pe
baza examenelor de absolvire stabilite anual de către M.E.Ş.
• Examenele de absolvire şi bacalaureat se vor desfăşura pe baza unor seturi de teste
standardizate clonate la disciplinele şcolare respective, elaborate şi publicate din
timp.
• Evaluarea sumativă în cadrul învăţământului (educaţiei) preşcolar se va realiza
anual prin probe de inteligenţă şi dezvoltare a personalităţii, în baza
curriculumului educaţiei preşcolare.
• Pentru ca efectul backwash să acţioneze pozitiv este necesară integrarea evaluării
curente interne şi a celei externe (examene, testare).
VI.5. Aprecierea rezultatelor şcolare.
Nota, în înţelesul tradiţional, reprezintă valoarea cantitativă a obiectului evaluat
(capacităţi ale elevului), prin care se măsoară mai mult sau mai puţin precis cantitatea
de memorare sau, în cazul cel mai bun, nivelul de atingere, îndeosebi, a obiectivelor
cognitive. Or, evaluarea ca act didactic complex nu poate fi separată de procesul de
predare - învăţare, aceasta permiţând obţinerea unor date importante atât despre
achiziţiile cognitive, cât şi despre cele psihomotorii şi calităţile de personalitate ale
elevilor.
În condiţiile schimbării paradigmei educaţionale, inclusiv privind evaluarea,
este necesară realizarea trecerii de la măsurarea şi aprecierea tradiţională la o reală
apreciere a performanţelor şcolare privind cunoştinţele, capacităţile şi atitudinile
elevilor.
Accentul se va pune pe evaluarea progresului elevilor în învăţare privind
atingerea obiectivelor preconizate. În acest scop toate notele (1-10) se vor folosi doar
pentru înregistrarea progresului. Acest proces ar putea demara în cazul suspendării
repetenţiei, ceia ce ar conduce la eliminarea .,li98din practica pedagogică a notelor
negative.
Rezultatele şcolare pot fi apreciate prin note (sistemul de 10 puncte)
şi / sau calificative (excelent, foarte bine, bine, suficient, insuficient).
• Calificativele pot fi introduse în clasele I-VI cu condiţia elaborării unui program
complex de implementare.

13. 13
Pentru fiecare notă (calificativ) vor fi stabiliţi descriptorii de performanţă.
Introducerea unui sistem de criterii calitative (descriptori de performanţă) asociate
fiecărei note (calificativ):
 va asigura comparabilitatea în acordarea notelor (calificativelor) la nivel naţional
atât în cadrul evaluării curente (formativă sau sumativă) cât şi la examene;
 va reduce "erorile de măsurare" în evaluare prin aplicarea cu consecvenţă de către
toate cadrele didactice a criteriilor stabilite pentru disciplina şcolară respectivă;
 va reprezenta, pentru cadrul didactic, suportul necesar în definirea nivelurilor de
performanţă aşteptate şi în planificarea procesului de
predare - învăţare în vederea atingerii acestor performanţe;
 va crea, pentru elev un climat educaţional mai puţin stresant, care cunoscând şi
înţelegând aceşti descriptori, va accepta conştient aprecierea prin notă (calificativ).
VII. REPERE MANAGERIALE ALE EVALUĂRII
REZULTATELOR ŞCOLARE
7.1. Managementul evaluării rezultatelor şcolare este un proces complex privind
asigurarea calităţii evaluării performanţelor şcolare, trebuind să rezolve o serie de
probleme noi cum ar fi:
- iniţierea unor modificări legislative care ar facilita modernizarea structurii şi a
funcţionării unui sistem eficient de evaluare a rezultatelor şcolare în instituţiile de
învăţământ preuniversitar din Republica Moldova;
- asigurarea unui cadru de acţiune la nivel naţional pentru realizarea politicii
evaluării;
- redistribuirea responsabilităţilor decizionale la diverse niveluri de decizie, central
(naţional), judeţean, local, al unităţii de învăţământ;
- redefinirea inspecţiei şcolare ca modalitate esenţială de asigurare a calităţii
educaţiei;
- dezvoltarea unei reţele de formare profesională a evaluatorilor de toate categoriile;
formarea managerială a inspectorilor judeţeni şi de sector privind realizarea
evaluării rezultatelor şcolare;
- evaluarea aplicării politicii naţionale de evaluare la nivel local;
- constituirea unui sistem informaţional pentru managementul evaluării;
- asigurarea comunicării şi colaborării între instituţiile implicate în organizarea şi
desfăşurarea evaluării.
7.2. Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei (M.E.Ş.): elaborează politica naţională în
domeniul evaluării, antrenând instituţiile şi specialiştii din ţară şi de peste
hotare; realizează managementul general, la nivel de politică naţională, privind
evaluarea rezultatelor şcolare; coordonează formarea continuă a agenţilor
educaţionali (cadrelor didactice, cadrelor manageriale de toate categoriile)
privind implementarea metodologiei evaluării rezultatelor şcolare.

14. 14
7.3. Managementul evaluării naţionale externe şi certificarea de stat a rezultatelor
şcolare este realizată de către instituţia specializată în evaluare şi examinare
(de exemplu, Institutul de Evaluare şi Examinare,
sau o altă structură) subordonată Guvernului Republicii Moldova sau având
statut de instituţie autonomă. Instituţia specializată (Institutul de Evaluare şi
Examinare) acreditată să realizeze evaluarea de stat a rezultatelor şcolare va
asigura:
- securitatea suportului didactic pentru evaluarea externă, inclusiv evaluarea
certificată;
- fidelitatea şi validitatea materialelor propuse pentru utilizare în procesul
evaluării;
- procesul de evaluare externă şi internă cu suportul necesar: documente de
politică a evaluării, ghiduri de evaluare pentru cadrele didactice, caiete de
evaluare pentru elevi, bănci de itemi, teste standartizate etc.;
- publicitatea şi informarea, privind rezultatele evaluării rezultatelor şcolare.
7.4. Managementul evaluării externe, la nivel judeţean, este realizat de către
inspecţiile şcolare ale Direcţiilor Judeţene (Municipale) de Învăţământ, Tineret
şi Sport. De competenţa acestora este evaluarea externă locală, corelarea
tuturor tipurilor de evaluare la nivel local, asigurarea evaluării continue sub
aspect managerial.
7.5. Managementul evaluării interne, la nivel de unitate de învăţământ, (liceu,
gimnaziu, şcoală primară, instituţie preşcolară) este realizat de către direcţia
unităţii de învăţământ, care asigură desfăşurarea procesului de evaluare
formativă.
7.6. Evaluarea internă a rezultatelor şcolare, la nivel de clasă, este realizată de către
profesorul (învăţătorul, educatorul) care predă disciplina şcolară; în
competenţa lor este evaluarea rezultatelor şcolare în scopul asigurării
progresului şcolar.
7.7. Organizarea, desfăşurarea şi administrarea evaluărilor externe certificate ale
rezultatelor şcolare la disciplinele şcolare este realizată pe baza unor acte
normative, aprobate de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, privind:
- evaluarea externă şi internă la nivelul educaţiei preşcolare;
- testarea naţională la finele clasei a IV-a;
- examenele de absolvire (capacitate) a gimnaziului (clasa a IX-a);
- examenele de BAC (clasa a XII-a);
- examenele de absolvire a şcolii medii (clasa a XI-a, în perioada de tranziţie).
VIII. FINANŢAREA EVALUĂRII
REZULTATELOR ŞCOLARE
VIII.1. Managementul financiar al evaluării rezultatelor şcolare este realizat, în
baza legislaţiei în vigoare de către instituţiile acreditate în acest domeniu.
VIII.2. Finanţarea procesului de evaluare a rezultatelor şcolare se realizează, de
regulă, de la bugetul de stat. Cheltuielile privind evaluarea la nivel local

15. 15
(judeţean) sunt suportate de bugetul local (judeţean). Evaluarea externă de
stat (inclusiv cea pentru certificare) este finanţată de la bugetul de stat.
VIII.3. Se vor iniţia modificările legislative de vigoare, se vor elabora şi aproba
documente care să reglementeze modernizarea finanţării tuturor acţiunilor
evaluării, realizate de persoane fizice sau instituţii, a elaborării, multiplicării
şi difuzării instrumentelor şi materialelor necesare evaluării, precum şi
informării actanţilor evaluării, elevilor, părinţilor şi societăţii cu privire la
conceptul, desfăşurarea şi rezultatele evaluării.
VIII.4. Se preconizează ca principiu de bază remunerarea evaluatorilor în
funcţie de calificare (studii, grad didactic, titlul ştiinţific), vechimea în
muncă şi volumul lucrărilor de evaluare executate.
VIII.5. Guvernul Republicii Moldova va asigura finanţarea cursurilor de
perfecţionare, a stagiilor de formare a agenţilor educaţionali implicaţi în
procesul de evaluare a rezultatelor şcolare.
BIBLIOGRAFIE
1. Bontaş, Ioan. Pedagogie. Bucureşti, 1996.
2. Cabac V.Evaluarea prin teste în învăţământ. Bălţi, 1998
3. Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Grupul editorial Litera, Chişinău - Bucureşti,
2000.
4. Evaluarea sistemelor şi a proceselor educaţionale (Coordonator
Vl.Krasnoselschi). Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.
5. Goiţa E. Eficienţa instruirii. Idei pedagogice contemporane. Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1998.
6. Lisevici P. Calitatea învăţământului. Cadru conceptual, evaluare şi dezvoltare.
Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.

16. 16
7. Radu I.T. Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti, 2000.
8. Stoica A., Musteaţă S. Evaluarea rezultatelor şcolare. Ghid metodologic.
Chişinău, 1997.
9. Stoica A. Reforma evaluării în învăţământ. Bucureşti, Editura Sigma, 2000.
10. Testarea de la finele ciclului primar. Raport analitic M.E.Ş. Direcţia evaluare.
Chişinău, 2000 (pentru uz intern)
11. Фридман Л.М., Кулагина И.Ю. Психологический справочник учителя. М.
"Просвещение", 1997.
12. J.Piaget Psychologie et Pedagogie: la reponse du grade psychologue aux
probleme de l’ enseignement. Paris, 1969.