1   GENOMUL POPORULUI ROMÂN ÎN VIZIUNEA LUI                     GEORGE EMIL PALADE (D 1)                     Nicolae M. Co...
2Moldova- este prădat de tătari. Cine a apucat să fugă s-a ascuns în codrii. Restulau fost luaţi robi, satului i s-a dat f...
3în lumea muncitorilor pe meşteri, în lumea intelectualilor pe cărturari, în generepe cei care făceau artă prin profesiuni...
4străinilor iar din restul de 4,2 milioa ne de gospodării ţărăneşti, care şi-au păstratpământul- 2,8 milioane practică o a...
5agricole unde au văzut un alt fel de viaţă, în care munca este răsplătităincomparabil mai bine decât la noi, mă face să c...
6Revenind deci cu o încercare de răspuns care să ne explice geneza acestei ideiforţă am căutat în opera savantului element...
7ce viaţa la sat conferă ţăranului, chiar şi în zilele noastre, conştiinţa unui destinemanat din veşnicie.S-ar putea opina...
83.Blaga L. Elogiul satului românesc. Discurs rostit la 5 iunie 1937 în şedinţăsolemnă. Monitorul Oficial şi Imprimeriile ...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Nicolae M. CONSTANTINESCU: Genomul poporului roman in viziunea lui George-Emil PALADE

583 views
461 views

Published on

Genomul poporului român în viziunea lui George Emil PALADE (D 1) - Nicolae M. CONSTANTINESCU

Genomul poporului român în viziunea lui George Emil PALADE (D 1) - Nicolae M. CONSTANTINESCU, Membru de Onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi al Academiei
de Ştiinţe Medicale din România.

"Dedic această comunicare împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui George Emil Palade, care a văzut lumina zilelor la Iaşi în ziua de 19 noiembrie 1912."

Detalii pe:
http://olivian.ro/fiziologie-constiinta/

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
583
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
94
Actions
Shares
0
Downloads
5
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Nicolae M. CONSTANTINESCU: Genomul poporului roman in viziunea lui George-Emil PALADE

  1. 1. 1 GENOMUL POPORULUI ROMÂN ÎN VIZIUNEA LUI GEORGE EMIL PALADE (D 1) Nicolae M. ConstantinescuMembru de Onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi al Academieide Ştiinţe Medicale din RomâniaDedic această comunicare împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui George EmilPalade, care a văzut lumina zilelor la Iaşi în ziua de 19 noiembrie 1912.Am ţinut această prelegere la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” în lunaaprilie a acestui an, apoi la Iaşi, la Târgu Mureş, la Arad şi în faţa studenţilor de lafacultatea de Medicină din Bucureşti- şi voi căuta să o prezint în cât mai multelocuri din ţară, fiindcă tratează o temă profund românească.Titlul pe care l-am ales mi-a fost sugerat de o discuţie pe care am avut-o în 1999 cuprofesorul Palade la Universitatea La Jola din San Diego, în sudul Californiei. Îisolicitasem profesorului să mă primească, eu reprezentând la vremea aceeainteresele diplomatice ale României pe coasta de vest a Statelor Unite. I-amprezentat situaţia din ţară – dificilă şi pe plan material şi pe plan spiritual, datorităîn mare parte mentalităţii de a supravieţui cu orice preţ pe formula sauve qui peut,care îi făcuse pe mulţi imorali, egoişti, lipsiţi din ce în ce mai mult de ancestralulspirit românesc al întrajutorării.Profesorul m-a ascultat, a zâmbit (D 2) şi cu o voce calmă mi-a spus: “domnuledoctor lucrurile se vor îmbunătăţi la Români. Şi-ţi spun aceasta fiindcă aşa cumfiecare om are genomul lui, la fel se poate vorbi despre o genomică a unei naţii,care la români este reprezentată de capacitatea formidabilă de a renaşte dincenuşă. Şi lucrul acesta nu l-am observat doar odată, nu l-am observat doar într-un singur loc, ci el a reverberat pe tot teritoriul ţării noastre, ori de câte oriromânul distrus material sau sufleteşte, a avut forţa de a o lua de la început, de areporni aproape de la 0, de a reclădi, de a reconstrui mediul în care trăia şi de ase reface şi pe el.”Eu mă uitam la profesor puţin descumpănit şi de aceea cred că a socotit cu cale săîntărească cele spuse cu un exemplu: “uite domnule doctor, satul X -să zicem din
  2. 2. 2Moldova- este prădat de tătari. Cine a apucat să fugă s-a ascuns în codrii. Restulau fost luaţi robi, satului i s-a dat foc, vitele au fost luate, hambarele au fost golite.După ce hoarda se retrage, oamenii rămaşi în viaţă se reîntorc şi constatăprăpădul. Ei ştiu de la bătrâni că tătarii nu calcă acelaşi loc decât după 15-20 deani, pentru ca să aibă din nou ce prăda. Deci reîntorşi oamenii îşi reclădescgospodăriile din cenuşă, la fel ca pasărea Phoenix,(D3) pasăre mitică, ce posedaproprietatea de autoincendiere periodică şi de regenerare din propria cenuşă.Comparaţia cu pasărea Phoenix nu se referă doar la refacerea din cenuşă ci şi lalongevitatea extraordinară a ei, care o plasa în rândul fiinţelor nemuritoare”.“Bine domnule professor”, i-am spus eu “ oamenii aceia care se întorceau după 2-3-4 săptămâni, aveau ca model al refacerii vechea locuinţă, reluau nişte relaţiisociale solide şi respectate, refăceau structura satului pe tipare bine cunoscute. Noiacuma după 45 de ani de comunism constatăm că textura socială s-a rupt, numaiavem modele, s-a pervertit totul, nu mai există cultul familiei, cultul proprietăţii s-adepreciat devenind o valoare nesigură, ne lipsesc simbolurile. Şi în fond ce modeleam mai putea constitui noi pentru cei tineri, din moment ce a trebuit să facemcompromisuri pentru a supravieţui, ne-am dovedit treptat în mai mică sau în maimare măsură nişte colaboraţionişti cu puterea sovietică şi apoi cu putereacomunistă emanată din dictatura proletariatului. Fiindcă-am spus eu apăsat- şităcerea în faţa fărădelegilor a fost tot o formă de colaboraţionism”.Profesorul m-a lăsat să termin şi mi-a spus: “îţi înţeleg nemulţumirea şi frustrările,care însă nu pot fi generalizate fiindcă au existat şi oameni care au dus-o bine şiregretă comunismul, după cum au fost alţii care au ripostat într-un fel sau altul şiau sfârşit în închisori. Pentru a construi o Românie viabilă şi onorabilă(D 4) aveţinevoie de modele ale unor oameni normali, de onoare, care-şi respectă cuvântuldat şi pentru aceasta, lăsaţi cât mai mulţi tineri să iasă din ţară şi să ia contact cuoamenii şi cu modul de viaţă din ţările civilizate, cu democraţiile consolidate.Reîntorşi în ţară ei vor reface textura aceia socială despre care dumneata spuneaică s-a rupt şi care are la bază principiul ierarhiei valorilor umane. Mulţi nu se vormai întoarce, dar chiar dacă ar reveni 5% dintre cei plecaţi, ei vor acţiona canişte enzime pe substratul avid de refacere, care este reprezentat de o mare partea poporului român. Şi îţi spun aceasta fiindcă românii au avut o scară de valori(D5), care le-a permis să preţuiască la sat pe fruntaşii satului, pe gospodarii satului,
  3. 3. 3în lumea muncitorilor pe meşteri, în lumea intelectualilor pe cărturari, în generepe cei care făceau artă prin profesiunile lor”.Am reflectat mult la cele spuse de profesorul Palade, în deosebi la actualitatea lorfaţă de starea în care ne aflăm astăzi în România. Fiindcă la toate temerile meleprofesorul ripostase atunci foarte hotărât: “ domnule doctor românii, aflaţi laintersecţia a trei imperii( D 6 ) au avut de suportat situaţii dintre cele mai grave înultimele sute de ani şi totuşi au ieşit la liman. Gândeşte-te că în 1917 rămăsesedin România o limbă de pământ între Carpaţi şi Prut. Dacă cineva ar fi spusatunci că în ceva mai mult de un an se va reface România din Muntenia, Moldovaşi Transilvania ar fi fost taxat de nebun. Şi acest lucru iată, s-a întâmplat! La fel seva reface şi acum România, dar trebuie puţină răbdare”.De unde oare plecase această convingere nestrămutată a profesorului Palade (D7),refacerea noastră din cenuşă, pe care o considera drept caracteristică poporuluiromân, înscrisă într-un genom colectiv?Conform definiţiei, genomica unui organism reprezintă totalitatea informaţiilorsale ereditare şi codul său ADN. Enunţând sintagma genomul poporului român,George Emil Palade folosea o metaforă pentru a enunţa ceva ce ne estecaracteristic îndeosebi nouă românilor şi care a stat la baza stabilităţii noastreteritoriale, în ciuda tuturor vicisitudinilor la care am fost supuşi de a lungultimpului.Pe baza discuţiei pe care am prezentat-o mai sus mi-aş permite două comentarii,care în subtext probabil că l-au condus şi pe profesorul Palade la enunţarea teorieipe care mi-a prezentat-o (D8): 1-ţăranul român este păstrătorul efectiv al teritoriului nostru naţional; 2-pentru ţăran satul reprezintă centrul lumii, satul devine atemporal.Din păcate comunismul i-a dat ţăranului cea mai grozavă lovitură (D9): l-adezrădăcinat, l-a rupt de pământul lui. După 1989, lipsit de mijloacele de a-şi putealucra pământul, supus la legislaţii aberante privind restituirea proprietăţii, ţăranulromân a făcut cel mai grav lucru cu putinţă: şi-a înstrăinat pământul atâta cât îifusese restituit, l-a vândut mai pe nimic, permiţând constituirea unor latifundii dezeci de mii de hectare, aflate în posesia unor îmbogăţiţi peste noapte sau a
  4. 4. 4străinilor iar din restul de 4,2 milioa ne de gospodării ţărăneşti, care şi-au păstratpământul- 2,8 milioane practică o agricultură de subsistenţă, cu mai puţin de 1 hade familie. Eu am o comparaţie plastică pentru situaţia în care a fost pus ţăranul,atunci când şi-a recăpătat pământul, dar nu şi uneltele/vitele care îi fuseseră luate lacolectivizare: este ca şi cum eu ca chirurg aş intra în sala de operaţii, unde găsescbolnavul adormit pe masă dar constat că nu am nici un instrument chirurgicalpentru a-l putea opera. Cam în situaţia asta s-au găsit mulţi dintre ţărani după 1989.Am în minte o imagine dramatică, pe care am văzut-o din mersul maşinii în caremă aflam alături de Octavian Paler în 1991: pe un ogor plugul era tras de o vacă şide ţăran iar la coarnele plugului era femeia lui!Iată însă că momentul de cotitură prevăzut de G.E.Palade( D10), a venit odată cusutele de mii de ţărani care au plecat peste hotare la munci agricole, unde aucâştigat în afară de bani şi experienţa unui alt fel de viaţă. Un rol similar l-au jucatpentru Români în zilele noastre- căpşunarii(D11). Primele investiţii pe care le-aufăcut acasă cu banii câştigaţi peste hotare au fost în construcţia de case, în achiziţiade maşini şi echipament agricol ( de la un tractor pentru 90 ha în 1989 s-a ajuns la1 tractor pentru 53 de ha în 2008). Iată că modelul preluat din afară începe săopereze. Vă dau un exemplu luat la întâmplare(D12): 2 soţi din comuna Rebra-Maramureş pleacă în Spania, unde câştigă bani frumoşi, pe care-i investesc acasă şise chivernisesc. Jumătate din sat le urmează exemplul. Dacă majoritatea românilor plecaţi peste hotare pentru a face bani s-au adaptat dinmers normelor şi conduitelor de viaţă, pe care şi le-au însuşit, trebuie să remarcexistenţa unei părţi din aceşti români plecaţi, care şi-au fixat ca obiectiv obţinereabanilor fără muncă, din furt. În a doua jumătate a lunii august am vizitat toatăToscana, cu un prieten cu maşina lui. Mi-a crăpat obrazul de ruşine când pe unuldin pereţii carierei de marmură de la Carrara şi pe un drum lăturalnic am văzutscris : meno romeni, meno furti (mai puţini români, mai puţine furturi).Doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi,Renaşterea anticipată de Palade trebuie să se producă nu numai în stilul nostru deviaţă, în bunăstare, dar şi în moralitatea pe care o demonstrăm!Oricum faptul acesta că există mai multe milioane de gospodării ţărăneşti înRomânia unde se trăieşte greu, dar că mulţi ţărani au fost peste hotare la munci
  5. 5. 5agricole unde au văzut un alt fel de viaţă, în care munca este răsplătităincomparabil mai bine decât la noi, mă face să consider că teoria renaşterii dincenuşă va continua să fie operaţională la Români. În fond acest genom colectiv alcelui mai fidel cetăţean al României, al ţăranului român, explică rezistenţa şipersistenţa poporului român pe aceste meleaguri, fapt accentuat de Liviu Rebreanuîn celebrul său discurs de recepţie la Academia Română din 29 mai 1940, discursintitulat :”Lauda ţăranului român”(D13).Ţăranul român este capabil de refacerea din cenuşă fiindcă are în el fixată-amprenta ereditară a culturii noastre de veacuri. Această matrice stilistică dupăcum o denumea Lucian Blaga în alt discurs de recepţie la Academia Română din 5iunie 1937(D14), intitulat “Elogiul satului românesc”, conferă autenticitate satuluiromânesc şi-i dă aparenţa de cosmocentrism. Se poate spune (D15) că într-o bunăparte a satelor din zona de câmpie şi în aproape toate satele de munte există unsuflet colectiv moştenit de la bătrâni şi transmis urmaşilor, în timp ce la oraş- în celmai bun caz- nu putem vorbi decât de un interes colectiv.Dacă acceptăm chiar metaforic vorbind, această genomică antropologică la românilansată de George Emil Palade, înseamnă că ar trebui să acceptăm şi existenţa unuifenotip colectiv(D16). Într-adevăr la noi multe dintre sate/comune/zone/ţinuturi ţinla autonomia lor în port, în obiceiuri, în cântece, în meşteşuguri, în serbări- procesaflat în plină desvoltare-şi transmis urmaşilor- şi asta fiindcă omul de la ţară nu sesimte provincial, ci în centrul lumii fie că este vorba de Ţara Oaşului, de ŢaraZarandului, de Ţara Bârsei, de Ţara Haţegului, de Ţara Năsăudului, de ŢaraOltului, de Ţara Loviştei, de Ţara Târnavelor, de Ţara Dornelor, de ŢaraFăgăraşului sau de Ţinutul Moţilor, de Ţinutul Muscelului, de MărginimeaSibiului, de zona Rucărului ca să dau câteva exemple.Lucian Blaga preciza în urmă cu 73 de ani că pentru ţăranul român pământul nueste un obiect de exploatare, ci o fiinţă vie, faţă de care nutreşte un sentiment deadoraţie(D17). Şi aceasta fiindcă destinul pământului, care ne-a crescut, comandăşi destinul desvoltării neamului nostru. Iată de ce consider că ţăranul a fostprototipul la care s-a referit George Emil Palade când a vorbit de un destin încriptatîn neamul românesc, care-i permite renaşterea când e aproape căzut la pământ şiapoi continuitatea pe aceste meleaguri.
  6. 6. 6Revenind deci cu o încercare de răspuns care să ne explice geneza acestei ideiforţă am căutat în opera savantului elemente cu care să pot face cât de cât olegătură. După cum este bine cunoscut George Emil Palade a fost descoperitorulunei lumi noi, a lumii inframicroscopice din interiorul celulei. Unul din capitolelecare l-au făcut celebru priveşte studiul membranelor intracelulare, structuriselective, care învelesc toate organitele din interiorul citoplasmei şi permit trecereadoar a unor substanţe. Prin activitatea lor, aceste citomembrane asigurăindividualitatea şi buna funcţionare a organitelor pe care le acoperă. Acestemembrane suferă un proces continuu de degradare prin funcţionare, urmat de orefacere promptă. Ele sunt ca un zid cu o structură dinamică, în plină mişcare, încare pietrele şi bolovanii- adică moleculele de lipide şi proteine- sunt mereuînlocuite cu altele noi. Dar observaţia cu adevărat genială a profesorului a fostideea continuităţii în timp a acestor membrane intra-celulare, întrucât ele nu aparniciodată de novo, ci derivă din zestrea de citomembrane pe care o transmitstrămoşii prin cei doi gameţi-masculin şi femenin- în momentul fecundaţiei.Celulele fiice preiau deci tipul de organizare ale structurilor acestor citomembranede la ovul şi de la spermatozoid, care nu-şi schimbă pattern-ul structural, niciplasamentul în spaţiul celular, numai că se reînnoiesc mereu. Acest sistem decitomembrane asigură continuitatea de funcţie a celulei la urmaşi.Necontenita refacere a membranelor celulare, prin care se păstreazăindividualitatea fiecărei celule a fost asemuită de George Emil Palade cu o pasărePhoenix. Iată deci de unde cred că s-a făcut transferul, pe care George Emil Paladel-a aplicat ulterior şi naţiei noastre, considerând că la români procesul refacerii încontinuitate este un dat genetic.Tiparele acestea de continuitate au fost cu atât mai efective, cu cât s-au impus maiinconştient şi mai neîntrerupt. Iar markerul cel mai elocvent al acestui proces a fostşi este copilul de ţăran, care ar trebui să beneficieze de un interes şi de oportunităţiinfinit mai mari decât cele care îi sunt oferite astăzi. Şi fac această afirmaţie,întrucât la sat copilul are sensibilităţi metafizice după cum spunea Blaga, are ochiiatârnaţi de cer, într-un spaţiu populat cu locuri mitologice, cu o lume care sesfârşeşte pentru el la orizont. Om mare este cel care nu şi-a pierdut inima lui decopil, spunea Meng-Tseu, iar Blaga constată la rândul său că în cimitirele undeexistă pomi fructiferi, copiii muşcă din poame ca să vadă ce gust au morţii! Iată de
  7. 7. 7ce viaţa la sat conferă ţăranului, chiar şi în zilele noastre, conştiinţa unui destinemanat din veşnicie.S-ar putea opina că satul prezentat de Blaga şi ţăranul lăudat de Rebreanu nu maiexistă astăzi, că peste tot ţăranul s-a degradat, că satul s-a depopulat, că tot ceea ceam declarat eu până acuma aparţine în totalitate unui trecut, care nu se va maireîntoarce. Fals, absolut fals, indiferent de câte exemple mi se vor aduce, mai alesdin satele extracarpatice!Doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi,Ţăranul are şi astăzi aceiaşi dragoste de pământ şi de ceea ce îi oferă el(D18). Ce îilipseşte ţăranului este încrederea în ordinea firească a lucrurilor, care pentru elînseamnă: respectul proprietăţii, neîncălcarea legilor mai ales de către cei chemaţisă le aplice, introducerea lui ca producător de bunuri în circuitul economic al ţăriipentru a putea capitaliza, ameliorarea infrastructurii şi a serviciilor publice la sat înaceiaşi măsură în care ele operează la oraş. Şi am făcut aceste consideraţii fiindcăperpetuarea acestei lipse de încredere a ţăranului a dus la această gravă eroareapărută în genomul colectiv: ţăran care-şi vinde pământul întrucât nu are cum să-lmuncească(D19).În final aşi dori să remarc faptul că George Emil Palade a observat societatea şipoporul român cu aceiaşi minuţiozitate şi scrupulozitate cu care a privit îninteriorul celulei. Viziunea lui asupra poporului din care facem parte cu toţii,deschide câmpuri fertile pentru cercetarea antropologică, întrucât ea vine de la unpremiant Nobel.Bibliografie.1.Constantinescu NM. In vizită la profesorul George Emil Palade. Articol apărutîn săptămânalul „ Meridianul Românesc”, 30 ianuarie 1999, Los Angeles.2.Rebreanu L. Lauda ţăranului român. Discurs rostit la 29 mai 1940 în şedinţăpublică solemnă. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională ,Bucureşti, 1940.
  8. 8. 83.Blaga L. Elogiul satului românesc. Discurs rostit la 5 iunie 1937 în şedinţăsolemnă. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională,Bucureşti, 19374.Iftimovici R. George Emil Palade: Spovedania unui învingător. EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 2007.

×