Curs materiale poligrafice

Note de cursMATERIALE POLIGRAFICE Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se poatescrie, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obținută din fibre deceluloză amestecate, care se mențin împreună fără un alt liant cu excepția legăturilor de hidrogen și aîmpletirii fibrelor. Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a unorspecii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor, datorită existenței fibrelor de celuloză înstructura multor plante, de la ierburi până la arbori, se pot folosi și multe alte fibre, așa cum ar fi celeale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez. În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja în China, pe atunci confecționată din cârpe demătase. Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă, materialelede bază fiind cânepa, țesătura și bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă și întinsă pe ofoaie. Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare afost ținut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul era un centru însemnat de producere ahârtiei. Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria și Egipt în cca. 900 și în Africa de Nord puțin dupăaceea. În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima fabrică de hârtie din Europa estedeschisă în 1150 la Jativa, Valencia, Spania. Mai târziu au apărut fabrici și în Franța, Germania,Anglia iar în România primele fabrici s-au construit în 1539 la Sibiu și în 1546 la Brașov, iar primulact oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406[http://ro.wikipedia.org/wiki/H%C3%A2rtie] 1. Structura uniformă şi suprafaţa netedă ce recepţionează bine cerneala. 2. Gradul de albeaţă suficient (în cazul când hârtia nu-i colorată), netransparenţa şi rezistenţa la acţiunea luminii. 3. Colorarea uniformă fără diferenţă de nuanţă. 4. Rezistenţa mecanică suficientă şi proprietățile de a se deforma sub acţiunea sarcinii fără deformaţii vizibile. 5. Suprafaţa curată, cu impurităţi minime, fără pliuri, riduri, pete, deformaţii mecanice şi alte defecte. Sortimentul larg a hârtiei pentru imprimare se clasifică în:  Conform destinaţiei (hârtia pentru imprim-area Offset, tipar înalt şi adânc)  Conform compoziţiei fibroase. Se utilizează trei tipuri de compoziţii fibroase: compoziţie cu proporţie egală a celulozei şi masei lemnoase; a) celuloza şi preponderent m. lemnoasă; b) masa lemnoasă şi preponderent celuloză. c)  Conform grosimii sau masei unui m2  În dependenţă de modul de finisare: calandrare de maşină; a) calandrare mată; b) finisarea în super-calandru. c)

Clasificarea hârtiei . Hîrtia care se produce are foarte multe destinaţii şi ea poate fi clasificată în 10clase: • Hârtie pentru tipar – cel mai larg tip de hârtie, destinat pentru imprimare prin diferite metode şi produse • Decorativă – hârtia ce are o suprafaţă netedă colorată sau suprafaţă ce limitează catifeaua, marmora, pielea, pânza – utilizată pentru finisarea copertelor, oformarea producţiei de carte şi reviste • Hârtie pentru scris, tapat, desenat – hârtie pentru scris, scris coloră, pentru caiete, copiatoare, pentru desen liniar, vatman, hârtie de calc, desen transparentă, etc. • Electrotehnică – electro-izolatoare, pentru condensatoare, cabluri electrice, semiconductoare pentru cabluri, etc. • Hârtie pentru ambalaj – pentru ambalarea produselor în maşini automate, pentru ambalarea ceaiului, zahărului, fructelor, producţiei textile, pentru pachetele de chibrituri, hârtia intransparentă pentru materiale foto, impermeabilă pentru grăsime, pergamentul vegetal, etc. • Hârtie sensibilă la lumină – hârtie lumino-sensibilă, fotografică • Hârtie pentru confecţionarea ţigărilor • Hârtie absorbantă – hârtie pentru cromatografie, sugative, filtrare • Hârtie industrial-tehnică de diferită destinaţie – pentru elementele Hg-Zn, izvoare chimice de curent electric, pentru cartuşe solubil în apă, prefo-carte, termoreactivă, termosensibilă, pentru electrografie, etc. • Hârtia-bază – se atribuie tipurile de hârtie aplicate ca bază pentru obţinerea altor tipuri de hârtie, fiind tratată şi prelucrată ulterior (baza pentru hârtie cretată, parafinată, pergament, hârtie foto, etc.) Hârtia pentru ziar Specificul producţiei pentru ziare este viteza imprimării ziarelor. Pentru aceasta este nevoie defixarea rapidă a cernelii, de-aceea hârtia pentru ziare posedă proprietăţi de absorbţie necesare. Hârtia pentru ziare posedă porozitate înaltă, în jur la 60% şi densitatea de suprafaţă 0,6cm3. Compoziția fibroasă a hârtiei de ziar predomină masa lemnoasă, cel puţin 75%, şi celelalte, de la15-25% se află celuloza albită. Gramajul hârtiei pentru ziar este de la 36-48g/m2. Din cauza porozităţii înalte hârtia de ziar nu poate fi netedă, de aceea ilustraţiile pe hârtia de ziarse obţin mai puţin calitative decât pe celelalte hârtii. Conţinutul substanţelor de umplutură nu depăşeşte 5%. Hârtia de ziar se elaborează în rulou şi coli. Cea din rulou suferă sarcini de extinderi marii întimpul imprimării la maşini rotative, de-aceea se normează rezistenţa ei în sens, de fabricaţie, însăruperea hârtiei de ziar în rulou se pot întâmpla nu doar din cauza extinderii insuficiente, care semicşorează odată cu scăderea umidităţii (7-8%), ceia ce scade procesul de electrizare a ei şi înlăturădificultăţile legate cu aceasta. Gradul de albeață al hârtiei pentru ziar constituie 57%. Hârtie pentru tipar înalt 2

Principalele caracteristici ale hârtiei pentru tipar înalt, ce asigură contactul ei cu elementeleimprimate ale formei, sunt netezimea, muabilitatea. Pentru imprimare prin metoda tiparului înalt, a producţiei poligrafice cu text, se editează hârtiasubţire de la 60 - 80g/m2. Are un grad de impregnare scăzut de la 0,25 - 0,5mm are conţinutul sporit şiare conţinutul sporit a substanţelor de umplutură (16 - 20%), ce conferă hârtiei muabilitatea şinetransparenţa. În dependenţă de tipul producţiei se modifică şi caracteristicile hârtiei, de ex: pentru o ediţie cutermen lung de exploatare sunt destinate tipurile hârtiei Nr.1; pentru ediţii cu termen mediu şi mic deexploatare se editează hârtia Nr.2 & Nr.3 În procesul imprimării de tip tipar înalt imprimarea imaginii decurge sub presiune, care duce lacomprimarea hârtiei în zona elementelor de imprimare cu concomitenta extindere a lor la margini.Aceasta compensează iregularităţile hârtiei, neuni-formitatea creşterii elementelor de imprimare şierorile instalaţiilor de imprimare. La presiuni mari, caracteristice metodei de tipar înalt, la imprimare depe formele rigide deformaţiile pot fi ireversibile şi se pot reflecta sub forma unui relief pe partea opusă.Proprietăţile principale pentru hârtie pentru tipar înalt, ce condiţionează contactul cu elementele deimprimare şi micşorează relieful de pe partea opusă a foii este cât este de netedă şi moale hârtia. Hârtie pentru tipar offset La imprimarea offset transferarea cernelii de pe formă pe coala imprimată se realizează prinintermediul plastinei de cauciuc-ţesătură offset, deformarea căreia compensează neregularităţile hârtieişi dereglării neînsemnate a maşinii de tipar. A doua caracteristică a hârtiei offset impune hârtiei rezistenţa la umiditate şi deformarea limitată laumezire, de-aceea hârtia offset are un grad sporit de impregnare, de la 1,25 – 1,75mm. Hârtia offset se realizează cu rezistenţa sporită a structurii. Aceasta se atinge prin fabricarea ei dinceluloza de calitate înaltă şi prin limitarea în componenţă a masei lemnoase, de-asemenea prinintroducerea în masă a impregnantului de legătură, în afară de cea hidrofobă. Pentru imprimarea offset se elaborează hârtia offset cu sortiment variat, cu gramaj de la 60g/m2.Hârtia offset se impregnează cu răşinile sintetice în combinare cu amidon şi colofoniu. Impregnarea îiconferă rezistenţa la apă, asigură rezistența suprafeţei la smulgere şi prăfuire. În tipar offset transferul cernelii de pe formă pe coală tipografică se efectuează prin intermediulunei plăci confecţionate din pânză şi cauciuc, deformaţia căreia compensează iregularităţile hârtiei şierorile metrice a instalaţiei de imprimare. Din acest motiv în tipar offset poate fi folosită hârtia maipuţin netedă şi mai moale în comparaţie cu tiparul înalt. O altă particularitate a tiparului offset constă înnecesitatea umezirii formei, ceea ce impune hârtiei nişte cerinţe de hidro-stabilitate şi deformarelimitată la umezeală la umezeală. Hârtie pentru tipar adânc Cerinţele impuse hârtiei pentru tipar adânc sunt: netezimea şi muabilitatea sporite; suprafaţa cuprăfuire minimală, fără prezenţa particulelor străine. Hârtia pentru tiparul adânc se confecţionează din materialul fibros calitativ. Netezimea şi gradul dealbeaţă sporite se atinge prin adăugarea unei cantităţi sporite a substanţelor de umplutură. 3

Rafinarea materialului fibros, introducerea în masa de hârtie a substanţelor de umplutură şicalandrarea îi oferă hârtiei o structură uniformă şi densă, necesară pentru perceperea cernelii cuvâscozitate scăzută, utilizată la tipar adânc. Pentru această hârtie este specific un grad scăzut de impregnare, deoarece o cantitate sporită asubstanţelor de impregnare va contribui la asprimea excesivă a hârtiei. Elementele de imprimare în metoda tiparului adânc reprezintă nişte adâncituri pe o suprafaţăcilindrică netedă. La imprimare hârtia trebuie să contacteze cu toate elementele de imprimare şi într-omăsură oarecare să se adâncească în ele pentru a contacta cu vopseaua. Din acest motiv cerinţeleprincipale înaintate către hârtie – un grad înalt de netezime şi suficient de moale, suprafața curată ahârtiei. Hârtia pentru tipar adânc se confecţionează din material fibros de calitate înaltă. Gradul înalt dealb şi netezime se atinge prin introducerea unei cantităţi mari de umplutură. Fărâmițarea materialuluifibros, introducerea în masa de hârtie a componenţilor de umplutură, calandrarea îi oferă hârtiei ostructură microporoasă, necesară pentru acceptarea cernelurilor cu viscozitate joasă, aplicate în tiparadânc. Hârtie cretată Hârtia cretată reprezintă hârtia-bază, acoperită cu un strat de pigmenţi albi şi substanţe cleioase,care compensează iregularităţile materialului fibros şi acelor defecte obţinute în maşina de făcut hârtie.Prelucrarea ulterioară a hârtie în super-calandre îi oferă stratului de acoperire luciu. Calitatea înaltă ahârtiei cretate îi oferă posibilitatea de a fi folosite pentru imprimarea unor produse poligrafice de înaltăcalitate. Hârtia cretată constă din hârtia bază pe care se aplică pe de o parte, sau ambele părţi, stratulsuspensiei cretate, care poate fi aplicată de o dată sau de două ori. Hârtia bază se confecţionează cel mai des din celuloza sulfit conifer cu adausul celulozei foioasesulfat, ceia ce sporeşte rezistenţa structurii (lungimea de rupere şi rezistenţa suprafeţei). Hârtia bază seimpregnează cu adeziv şi se introduc substanţe de umplutură. În componenţa suspensiei cretate intrăpigmentul alb şi liant. În calitatea pigmenţilor se utilizează caolin albit, cretă precipitată, dioxid de titan, satinet (compusdin calciu, aluminiu şi hidrat de ghips). Satinetul îi oferă hârtiei cretate gradul de albeaţă sporit,netezime şi luciu. În calitatea liantului pentru suspensia cretată servesc adezivi sintetici [latex de butadienă sterol,sare de natriu carboxil-metilceluloza (NaKMC)] Înlocuirea lianților utilizaţi anterior (cazeină şiamidonul) cu cele sintetice, asigură o calitate mai bună a hârtiei. La confecţionarea hârtiei cretate, stratul pigmentat de acoperire se aplică pe o parte sau pe ambelepărţi a hârtiei bază o dată sau de două ori. În dependenţă stratului de acoperire se confecţionează hârtia cu acoperire completă, la care masastratului de acoperire va fi 20-25g/m2, a hârtiei cu gramaj de la 100-250 g/m2; şi hârtia cretată subţire,masa stratului de acoperire va fi de la 7-10g/m2 cu gramajul hârtiei de la 60-80g/m2. Hârtia cu acoperire completă poate fi cretată o dată sau de două ori. Cretarea dublă sporeştenetezimea, aspectul exterior, contribuie la percepere mai bună a cernelii. 4

■Hârtia cretată în rulou subţire se confecţionează din hârtia bază mai subţire, în componenţacăreia intră până la 50% masă lemnoasă rafinată. Pe hârtia bază se aplică un strat subţire de acoperire.Gramajul hârtiei nu depăşeşte 75-85g/m2. Conform gradului de netezime, această hârtie cedează hârtiei cretate în coli, însă depăşeşteconsiderabil hârtia fără stratul de acoperire. Pe aşa tip de hârtie se imprimă producţia de cărţi, reviste. ■Hârtia cretată în coli cu luciu intens posedă un grad de luciu şi netezime sporit. Aceasta seatinge prin următoarea operaţie: Uscarea şi solidificarea stratului de acoperire are loc concomitent cuaplicare luciului care se petrece în contact cu cilindrul metalic încălzit. Netezimea şi luciul se obţin fără calandrarea repetată în super-calandre. ■Hârtia cretată mată se obţine prin calandrarea mată a hârtiei cu stratul pigmentat de acoperire,cu ajutorul cilindrilor înzestraţi/acoperiţi cu cauciuc aspru. Un indice important pentru hârtia cretată reprezinte rezistenţa suprafeţei ce se caracterizează prinviteza de imprimare la care se începe distrugerea stratului de acoperire. Pentru aprecierea calităţii suprafeţei hârtiei cretate se utilizează un indice numit scoică. Aceastareprezintă nişte adâncituri mici ce sau format în rezultatul spumegării suspensiei cretate la aplicarea eipe hârtie. Adânciturile apar în locurile spaţiilor de aer-sparte. Scăderea spumegării se atinge prinintroducerea în suspensia cretată a substanţelor active de suprafaţă. Hârtie sintetică Înlocuirea parţială sau deplină a fibrelor de celuloză cu cele sintetice conferă hârtiei un şir deproprietăți: — rezistența mecanică în stare uscată şi umedă; — deformarea liniară minimă la umezire; — rezistenţa la acţiunea luminii şi la condiţiile climaterice; — rezistenţa la ardere; — Bio-rezistența. Hârtia din fibre sintetice se confecţionează din fibre de poliacril, poliamid, poliester şi alcool depolivinil. Introducerea în hârtie a 50% de fibre de poliamid în amestec cu celuloză sulfat albită a permisconsolidarea rezistenţei la rupere ~50 ori [Polylith]. Hârtia Polylith se confecţionează din răşini polipropilenă cu adaosul amestecului calciului,dioxidului de titan pentru conferirea albeţii şi aspectului mat. Utilizare:  publicitate, anunţuri;  hărţi geografice;  meniuri  cărţi de vizită;  etichete pentru vestimentaţie, etc. 5

Polylith poate fi imprimat prin metoda offset şi flexografică. Calitatea înaltă pe hârtie sintetică poate fi obținută prin folosirea cernelurilor speciale, cu ointensitate înaltă şi c-o viteză de uscare mai mare. Se recomandă înălţimea teancului nu mai mare de 18cm. Uscarea constituie minimum 5ore. Pentru uscarea completă a cernelii, înaintea operaţiilor definisare, este nevoie de 12ore pentru uscare. Folosirea uscării cu ultra-violetul sau cu Infra-roşu,contribuie la uscarea mai rapidă. Dezavantaj: Uscarea lentă; capacitatea de absorbţie scăzută a cernelii necesită tehnologiaspecifică şi materiale specifice. Hârtia pentru destinaţie specială ■Hârtia cartografică. Hărţile se imprimă prin metoda de imprimare offset, şi, de-aceia aceastăhârtie trebuie să corespundă cerinţelor impuse offset. Însă ţinându-se cont de specificul produceriihărţilor şi condiţiilor de exploatare ale acestor. Hârtia cartografică trebuie să fie rezistentă la uzură, la flexiuni repetate şi grad de albeaţă înalt. Aceasta se confecţionează din celuloza sulfat şi sulfit şi este extrasă din bumbac. Gradul înalt de albeaţă se obţine prin adăugarea înălbitorului optic şi substanţelor de umpluturăcare se introduc în calităţi nu prea mari, pentru a nu reduce din proprietăţile mecanice. Gradul sporit de impregnare (mai mare 1,75mm) conferă hârtiei rezistența la umiditatea necesarăla exploatarea hârţilor şi sporeşte rezistenţa stratului superior. Hârtia cartografică se utilizează la imprimarea hărţilor geografice, atlazurilor. Pentru imprimarea hârtiei cartografice se foloseşte răşina de fenol-formaldehidă. Conţinut decenuşă a hârtiei cartografice este scăzut, în jur la 5%, ceia ce influențează pozitiv la rezistenţa hârtiei şide-asemenea scade capacitatea de prăfuire. Hârtia cartografică de obicei este obţinută din fibre sintetice din poliamidă, în combinare cucelulozice. Hârtia din fibre de poliamidă posedă rezistenţa mecanică înaltă, atât în stare uscată cât şi-ncea umedă. ■Hârtia pentru etichetă autoadeziv.Orice material autoadeziv este compus din din mai mulţicomponenţi. 1. Material pentru imprimare. 2. Adeziv. 3. Suport. În calitatea materialului pentru imprimare poate fi hârtia, pelicula, folia. Al doilea strat reprezintăstratul adeziv pe bază de acril sau cauciuc. ■Termo-hârtia (hârtia termică) 6

Acest tip de hârtie se utilizează în faxuri. În rezultatul acţiunii capului termic, are loc topirea polimerului real sau a cerii – se formează punctul negru. Structura hârtiei reprezintă suportul bază cu acoperire termoreactivă. Uneori, în locul hârtiei bază, se foloseşte pelicula sau un laminat mai complex. Avantajele termografiei: Consumul materiei prime reduse; viteza de obţinere a imaginii. Dezavantaje: Calitatea scăzută; posibilităţi reduse de redare a imaginii; textul imprimat îşi pierde repede aspectul iniţial. Hârtia și cartonul sunt aglomerări de fibre celulozice, însușirile hârtiei și cartonului folosite ca materiale de ambalare sau la confecționarea ambalajelor depind de procedeul de extragere a fibrelor din lemnul folosit ca materie prima. Fibrele se extrag prin procedee mecanice (pasta mecanică), chimice (pasta chimică) sau mixte (pasta semichimică). Din procedeul tehnologic rezulta doua categorii de pasta din care se obțin categoriile corespunzătoare de hârtie: - pasta brună, nealbită (pasta Kraft) folosita pentru obținerea hârtiei Kraft (hârtie cu o bună rezistență mecanică); - pasta alba sau albita obținuta printr-o delignificare completă a lemnului, din care rezultă hârtie cu un aspect plăcut, dar care are rezistență mecanică mai mică decât hârtia obținută din pasta Kraft. Din aceste categorii de pasta rezultă diferite tipuri de hârtie sau carton, fiecare având proprietățile corespunzătoare domeniului de utilizare. În pasta se pot adăuga materiale de umplutură, de încleiere, produse de îmbunătățire a proprietăților mecanice si fizico-chimice etc. În tabelul următor sunt prezentate proprietățile fizico-chimice și utilizarea principalelor tipuri de hârtie și carton pentru confecționarea ambalajelor din industria alimentară.Tabelul 1 - Sortimente de hartie si carton folosite pentru ambalaje Sortimente Proprietăți, toxicologie, utilizare 1 2 3 Proprietăți - Albă, naturală sau colorată - Aspră, deosebit de rezistentă - Adesea nu se calandrează și când este folosită la confecționarea de saci; suprafața sa aspră previne Hârtia Kraft alunecarea lor la depozitare(hârtie rezistentă - Greutate specifică 70-300 g/m2, rezistentă la întindere tip sulfat) 250-1 150 kg/m Utilizări - Saci, saci multistratificați, carton - Albită - pentru ambalarea alimentelor 7

Proprietăți - Curată; strălucitoare, poate fi imprimata foarte bine - Greutate specifică 35-300 g/m2 - Rezistență mecanică bună și aspect mai plăcut decât hârtia Kraft nealbităHârtia albită - Mai scumpă și cu densitate mai mică decât hârtia nealbită Utilizări Saci mici, pungi, plicuri, hârtie cerata, etichete si laminare in foita (fig. 4.2) Proprietăți - Greutate specifică 70-150 g/m2, rezistentă la întindere 180-450 kg/m - Translucidă, hidratată (fibrilele de celuloza absorb multă apă astfel încât devin gelatinizate superficial și lipicioase) pentru a fi rezistentă la uleiuri și grăsimiHârtia - Aceasta rezistență nu este totala, întrucât după un anumitpergament timp uleiurile și grăsimile o vor penetra Utilizări Produse coapte si alimente cu conținut de grăsime Proprietăți - Greutate specifica 40-150 g/m2, rezistenta la intindere 40-535 kg/m - Suprafata neteda, transparenta in limite variabile, in functie e gradul de hidratare a pulpei din care se obtineHârtia - Rezistenta la uleiuri si grasimitransparentă/pe - La adaos de dioxid de titan devine opacargaminată - Adesea se plastifiaza pentru a deveni mai dura Utilizari - Bariera fata de substantele odorante in confectionarea sacilor, pungilor, cutiilor etc. - Pentru ambalarea alimentelor cu continut de grasimeHartia satinata Proprietati - Hartie supercalandrata cu suprafete foarte netede si foarte lucioase - Rezistenta mecanica slaba - Nu asigura impermeabilitate la apa, vapori de apa si grasimiHartia matase Proprietati Hartie subtire (greutate specifica 12-25 g/m2), rezistenta si("muselina") flexibila Utilizare Ambalarea produselor fine la care se urmareste totodata estetica ambalajului 8

Hartia Proprietati - Greutate specifica 12-75 g/m2, rezistenta la intinderesulfurizata 215-1450 kg/m( pergament - Inodora si insipida, rezistenta la apa fierbintevegetal ) - Permeabilitate redusa la aer, impermeabilitate la apa si grasimi - Dezavantaj: datorita porozitatii reduse si lipsei de afinitate pentru adezivi apar dificultati la confectionarea ambalajelor prin lipire Toxicologie Netoxica, prezentand restrictii pentru ambalarea produselor alimentare in situatia in care contine plumb Utilizare - Ambalarea si conservarea produselor cu continut de umiditate si materii grase (unt, margarina, carne, biscuiti) - Strat intermediar intre feliile de carne sau bucatile de aluat - Etichete in interiorul ambalajului produselor cu continut de grasime - Tratata cu inhibitori ai mucegaiurilor se foloseste pentru ambalarea branzeturilor - Acoperirea interioara a pungilor pentru ambalarea cafeleiHartia simili- Proprietati -TranslucidaSulfurizata -Isi pierde proprietatile mecanice la imersare in apa calda -P rin calandrare la cald rezulta hartia cristal translucida colorata sau opacizata in masa), foarte neteda, lucioasa e ambele fete si foarte putin permeabila la materii graseHartia cerata Proprietati - Material bariera fata de lichide si vapori - Se acopera cu ceara hartia pergament, pergaminata etc.Hartia Proprietati - Pelicula de parafina este hidrofoba, impermeabila la apaparafinata sil a vaporii de apa - Parafinele (pa rum affinis = afinitate redusa) au stabilitate 1 chimica mare (fata de acizi si baze) - Constituie un mediu steril deoarece nu permite dezvoltarea! bacteriilor; daca este inodora si insipida se poate folosi lai ambalarea produselor alimentare Dezavantaje - La plierea hartiei sau cartonului stratul de parafina crapa - La temperaturi coborate parafina este foarte fragila - Puctul de topire este net, nu prezinta un domeniu de inmuiere intre faza solida si lichida - Filmul de parafina in contact cu materiile grase provoaca ol dizolvare reciproca a parafinei in grasimi si a grasimilor in parafina Imbunatatiri - Cerurile microcristaline imprima peliculei de parafina! flexibilitate marita, ridica punctul de topire de la 60°C la 9

100°C, mareste rezistenta la rupere, permite autoter- mosudarea hartiei parafinate cu aceste amestecuri sil reduce solubilitatea parafinei in materiile grase - Adaosul de polietilena cu masa moleculara mare in proportie de 3% conduce la cresterea punctului de topire la 74°C si mareste rezistenta la materii grase si impermeabilitatea la vapori de apa - Adaosul de poliizobutena produce plastifierea parafinei, imbunatateste flexibilitatea la temperaturi coborate si, datorita radicalului izobutil, accentueaza impermeabilitatea la vaporii de apa, fara modificarea punctului de topire - Adaosul de cauciuc butii in parafina mareste flexibilitatea hartiei parafinate - Adaosul de copolimer etilena - acetat de vinii, care formeaza topituri calde cu cerurile sau parafina imbunatateste flexibilitatea, duritatea si te rmosud abilitatea si accentueaza impermeabilitatea la vapori de apa a hartiei parafinate pliate Utilizare - Hartia parafinata cu adaos de poliizobutena in proportie de ,5-1% se foloseste la ambalarea painii (S.U.A.) - Hartia parafinata cu adaos de poliizobutena in proportie de ana la 5% se foloseste la ambalarea branzeturilor - Hartia parafinata cu adaos de copolimer etilena - acetat de inii se foloseste la ambalarea biscuitior, caramelelor etc. -Hartia "muselina" parafinata se foloseste la invelirea bomboanelor, ciocolatei, caramelelor - Hartia kraft parafinata se foloseste la ambalarea produselor la care se cere atat impermeabilitate la umiditate cat si rezistenta mecanicaHartie pigment Proprietati - Greutate specifica 20-50 kg/m2, rezistenta la intindere( pelur, foita ) scazuta - Variaza intre semitransparent si total opaca Utilizare Hartie de invelire moale Proprietati - Contine in stratul de acoperire 20-110 g/m2 polietilena - Rezistenta mecanica buna, inertie chimica si permeabilitate la vapori de apa mica (1 1 ,8 g/m2-24h) - Este mai flexibila decat hartia parafinata (-60°C...79°C)Hartie - Nu are miros, gust, este termosudabila la 140... 150° C siacoperita rezista foarte bine la apa sicu polietilena materii grase Utilizare Ambalare lapte, supe praf, cacao, zahar, dulceturi, branzeturi, cafea, carne si peste 10

Hartia Proprietati - Proprietati mecanice imbunatatiteacoperita - Rezistenta excelenta la uleiuri si grasimicu alcool - Putin permeabila la gaze (in special la oxigen)polivinilic Utilizare - Ambalare produse care contin materii grase - Nu se utilizeaza la ambalarea produselor umedeHartia Proprietati - Termosudabila la 120...150°Cacoperita - Impermeabilitatea se obtine la acoperiri extrem de subtiricu copolimeri ai - Permeabilitatea la umiditate si la gaze este foarte scazuta,clorurii de depinzand de cantitatea de polimer depus pe suprafataviniliden - - Rezistenta buna la uleiuri si grasimiacrilat Utilizare Ambalare biscuiti, grisine si grasimi (untura, margarina etc.)Hartie Proprietati - Termosudabilaacoperita - Prezinta permeabilitate scazuta la vaporii de apa si la gazecu poliacetat devinil Utilizare Ambalarea drojdiei uscate, inghetatei in brichete etc.Hartie Proprietati - Permeabilitate la vapori de apa de 43 g/m2-24hacoperita cu - Rezistenta termica ridicata: -20°C... 99°Cpoliclorura de - Termosudabila la 99... 193 °C, rezistenta la grasimi sivinil insolubila in alcooli si dizolvanti aromaticiHartie si carton Toxicologie Se admite utilizarea urmatoarelor substante de adaos:cu substante - materiale de umplutura: talc, caolin, oxid de titan, saruride adaos insolubile ale metalelor( in general ) netoxice (aluminiu, magneziu, calciu, sodiu) - materiale de incleiere: amidon, cazeina, manogalactani - produse pentru imbunatatirea proprietatilor mecanice ale hartiei umede: rasini ureo- formaldehidice si melamino formaldehidice - agenti de dispersie si acceleratori de deshidratare: alchilsulfonati si alchilarilsutfonati (max. 3%), ulei de ricin sulfonat, polivinilpirolidon Unele noţiuni despre certificarea hârtiei Certificarea producţiei în ţările CSI, de regulă, decurge în două direcţii: certificatele de corespundere şi certificatele igienice. Certificatul de corespundere presupune, că producţia supusă certificării trebuie să corespundă cerinţelor STAS-ului sau instrucţiunilor tehnice. Eliberarea acestui document poate fi efectuată de doar de organizaţia împuternicită cu acest drept. Eliberarea certificatelor igienice este efectuată de organele sanitare sau altă organizaţie împuternicită. 11

În ultima perioadă deseori se pune întrebarea despre prezenţa certificatului calităţii. Un astfel dedocument se eliberează în limitele sistemei ISO-9000 a comunităţii europene pentru certificare sauorganele ei împuternicite. Principiile pe care este fondat acest sistem au fost elaborate de institutul Britanic de standarde şiadoptate la 14 octombrie 1946. În funcție de cererea prezentată certificarea producţiei se efectuează la diferite nivele. • ISO-9001 presupune controlul calităţii la etapa de elaborare, producere, comercializare şi ulterioara deservire a produsului • ISO-9002 – controlul producţiei doar la etapa de producere sau instalare • ISO-9003 – la etapa de încercări şi controlul final • ISO-9004 – presupune o sistemă de control total al calităţii la întreprindere şi nominalizează rolul conducătorului • ISO-900 nu presupune descrierea unor oarecare limite admisibile a procesului tehnologic. Prezentând certificat la producţia sa, producătorul indică specificaţia tehnică şi controlul ulterior decurge pe baza acestor date, determinate după metodicile descrise în ISO. Obţinerea certificatului ISO reprezintă o procedură îndelungată şi costisitoare. După obţinereacertificatului, organizaţia care l-a eliberat efectuează controlările conform planului. Divergențele în unul din parametri poate duce la sancţiuni – de la stoparea temporară acertificatului până la rechemarea lui. Sistema ISO este acceptată pe teritoriul 20 de ţări (în fond în Europa). Pe teritoriul altor ţări potfuncţia sisteme analoage de certificare. Cum se citeste eticheta hartiei 1. Hârtie de copiator este de obicei împachetată pentru vânzare în astfel de topuri sau cutii.Informațiile disponibile pe pachet sau pe eticheta acestuia va pot ajuta la alegerea tipului de hârtie(figura 2). 2. Atenție la procentajul "POST CONSUMER". Acesta este un detaliu foarte important (figura 3). 3. Simboluri pot determina ce programe au certificat și omologat produsul respectiv.]Aspectele ecologice de producţiei a hârtiei Este bine cunoscut faptul, că hârtia reprezintă unul din cele mai acceptabile produse din punct devedere ecologic. Aceasta se demonstrează de o simplă analiză a ciclului complet de exploatare a hârtiei: • materia primă – regenerabilă; • tehnologia – cu reziduuri minore; • producţia – cu utilizare multiplă • componenţii de producere – biologic neactivi Puţine ramuri ale industriei pot fi caracterizate prin astfel de indici. Hârtia fave parte din acel proces veşnic şi încontinuu în natură, în care soarele este motorul tuturorproceselor. Apa şi CO2 în prezenţa luminii solare se transformă în procesul fotosintezei în fibrelemnoase ale copacilor. Fibrele sânt folosite pentru obţinerea hârtiei sau a altei producţii, care ulteriorpoate fi folosit iarăşi la obţinerea hârtiei. Acel material fibros care nu poate fi utilizat şi prelucrat, estefolosit ca mijloc de energie (este ars). În procesul arderii se elimină CO2 care este folosit în fotosinteză. Lemnul utilizat pentru obţinerea hârtiei se obţine datorită unui sistem de planificare a plantaţiilorforestiere. Ciclul este destul de îndelungat – puieţii se plantează peste 3 ani după tăierea totală acopacilor. La 1ha revin ∼2500 puieţi de brad sau pin. După atingerea înălţimii de 2-3 m ei se răresc.Peste 30 ani se mai efectuează o rărire – se tăia ∼1/2 din toţi copacii. Peste 95 ani pentru 1ha revin400-600 copaci (figura 5). Cea mai mare daună naturii este adusă în procesul expulzării în mediul înconjurător a: 12

• sulfului (aer) • substanţe ce conţin clor • substanțele ce reacţionează cu oxigenul (apă) Expulzările de sulf se micşorează în baza utilizării tehnologiilor moderne de purificare a noxelorgazoase, substituirii unor substanţe utilizate în procesul tehnologic (figura 6). Emisia substanţelor ce consumă oxigen de asemenea se micşorează în baza investiţiilor întehnologiile de purificare a apelor reziduale şi în procesul de producere (figura 7). Micşorarea expulzărilor de compuși clor-organici este cauzată de dezvoltarea unor noi metode deînălbire şi neutilizarea clorului în calitate de înălbitor (figura 8). Din punct de vedere ecologic se consideră important faptul reciclării hârtiei. Totodată este necesarde menţionat, că este posibilă reciclarea hârtiei doar de 3-4 ori. În România într-un an se produc aproximativ 260 mii tone de celuloză şi 457 mii tone hârtie ceeace reprezintă 9 milioane de arbori tăiați; 24 de copaci maturi reprezintă 400 de topuri de hârtie pentruimprimantă sau copiator iar pentru a obține o tonă de hârtie de ziar sunt tăiaţi 12 copaci; o tonă dehârtie reciclată salvează 30.000 litri de apă şi fiecare dintre noi aruncă 55-70kg/an. Antalis Romania prin natura activității, comerţul cu hârtii tipografice şi pentru aplicaţii de birou şipartener strategic al proiectului Copacul de Hârtie şi-a propus promovarea conceptul de utilizare ahârtiei reciclate, fiecare client participând astfel la protejarea zonelor verzi. De ce să nu reciclăm hârtia, să nu folosim hârtia reciclată şi să nu economisim resursele naturale?Efortul este minim iar resursele naturale sunt protejate pentru că 106 kg de hârtie recuperată reprezintă100 kg de hârtie reciclată. În portofoliul său de produse ANTALIS ROMÂNIA a introdus hârtia pentru copiatoare şiimprimante, reciclata 100%, EVERCOPY, hârtia este produsă în Franţa, nu este albită cu clor protejândastfel resursele naturale. Cartonul. Clasificare. Destinație. Apariţia cartonului ondulat: • 1871 - A fost utilizată în premieră Hârtia Ondulată fără faţă ca ambalaj de către americanul Albert L. Jones. • 1874 - Brevetarea in SUA a termenului si a metodei de obținere a Cartonului Ondulat de către Oliver Long. • 1900 - Cartonul Ondulat se impune în industria ambalajelor din SUA. • 1930 - Pătrunderea Cartonului Ondulat în Europa, prin Franţa, Anglia şi Germania. • 1956 - Prima fabrica de Carton Ondulat din România. • 2006 - Iniţierea proiectului BIOPACK Romania. Cartonul reprezintă un material în coli grosimea căruia variază, de la 0,5-3mm. Pentruconfecţionarea cartonului se utilizează următoarele tipuri de mase fibroase:  celuloza chimică;  masa lemnoasă;  materia prelucrată (maculatura). Există trei grupe principale de carton în dependenţă de tipul masei fibroase:  carton albit;  carton pentru ambalaj; 13

 carton albit presat. Carton albit este compus din celuloză chimică, are suprafaţa lucioasă, se supune uşor proceselorde tăiere, imprimare şi ştanţare (tăierea cartonului sub o anumită formă). Acest carton reprezintă carton pur igienic, ce constă din fibre naturale. Este utilizat pentru lucrăriartistice şi ambalare, şi este alcătuit din 5 straturi:  stratul superior;  2>3>4 – din celuloză albită;  5(stratul inferior) Stratul albit de acoperire (figura 1). Carton pentru ambalaj – stratul din mijloc este compus din masă lemnoasă situat între straturilecelulozei chimice. Cartonul pentru ambalaj utilizat frecvent este carton ondulat, care se confecţionează prinintermediul adeziunii straturilor de carton neted, cu stratul cartonului ondulat. Efectul ondulat al cartonului se obţine prin trecerea cilindrelor reliefate la temperatura de 160o. Carton ondulat poate fi de câteva tipuri: Din 2 straturi [unul ondulat şi altul neted]. 1. Din 3 straturi [două netede şi unul ondulat în mijloc]. 2. Din 5 straturi [2 ondulate şi 3 netede, unul din ele care le separă]. 3. Carton Hromerzaţ reprezintă diversitatea cartonului p/ ambalaj şi poate fi de două tipuri: 1. Tip OO - ce constă din două 2 straturi şi este acoperit cu strat alb pigmentat. 2. Carton tip A – albit pe o parte. Ambalajele din carton ondulat se utilizează în scopul atenuării sarcinilor apărute în timpultransportării produselor. Lipirea straturilor ondulate cu cele netede se face cu adezivul de amidon. După lipire cartonulondulat se usucă. Tipurile principale pentru carton ambalaj sunt: Duplex, Triplex, Hromerzaţ, Hromocarton,Cartoncelulozic şi Carton cretat. La carton pentru ambalaj se impun următoarele cerinţe:  legătura suficientă a straturilor;  legătură suficientă a stratului de cretare cu cartonul;  umiditatea cartonului nu trebuie să depăşească limitele admisibile;  posibilitatea lăcuirii;  fixarea suficientă a cernelurilor. Tipuri de hârtie pentru Carton ondulat 14

Tehnologia de fabricare a cartonului: Cartonul ondulat se obține printr-o tehnologie speciala, care consta din mai multe faze:condiționarea hârtiilor, ondularea hârtiei miez, aplicarea adezivului, lipirea hârtiei capac, uscarea sifinisarea cartonului rezultat. Toate aceste faze se realizează pe mașina de carton ondulat. Aceastamașina are in componenta o parte umeda si o parte uscătoare, precum și niște instalații-anexa. Partea umeda cuprinde: derulatorul, preîncălzitorul, grupul de ondulare și grupul de lipire. Partea uscătoare este alcătuită din: masa uscătoare, cuțitele de taiere și dispozitivele de preluare aformatelor. Instalațiile-anexa cuprind: sistemul de alimentare cu abur și de evacuare a condensului, dealimentare cu energie electrică, de acționare-sincronizare, instalația de ungere, de vacuum, deventilație, de preparare a cleiului de amidon etc. Partea umeda - Derulatorul realizează alimentarea continuă cu hârtie a mașinii și permitetensionarea controlata și uniforma a benzii de hârtie înainte de intrarea în grupul de ondulare. Preîncălzitorul condiționează hârtiile miez și capac prin creșterea controlata a temperaturii, pentruca acestea sa se comporte corespunzător în procesul de ondulare și lipire. Transferul de căldură serealizează prin contactul direct al hârtiei cu suprafața valțurilor metalice, încălzite cu abur la 12-16 at. Grupul de ondulare reprezintă cea mai importanta parte a mașinii de carton ondulat pentru ca demodul sau de acționare depind calitatea cartonului ondulat si productivitatea mașinii. Fiecare grup deondulare este dotat cu un pod de depozitare si transportare a cartonului tip II. Podul mașinii permitegrupului de lipire să funcționeze cu viteza diferita de cea a grupului de ondulare, în situația alimentăriidefectuoase a mașinii cu hârtie sau apariției unor discontinuități de funcționare. Grupul de lipire are rolul de a depune adeziv pe vârful ondulelor cartonului tip II care sosește de lagrupul de ondulare. Partea uscătoare - Imediat după grupul de lipire, la începutul mesei uscătoare, se realizeazăcontactul cu stratul de hârtie capac, rezultând cartonul tip III sau tip V, după caz. Masa uscătoare are rolul de a îndepărta excesul de umiditate din carton și de a consolida lipiturileîncepute in grupurile de ondulare și lipire. Dispozitivele de taiere sunt reprezentate de: cuțitul de debitare a marginilor cartonului, cuțitul detaiere in lungime și cuțitul de tăiere transversala. Dispozitivele de preluare a formatelor sunt prevăzute cu benzi încetinitoare, care dirijează plăcilede carton spre mesele de stivuire, după care acestea ajung pe o masa cu role, unde se alcătuiesc pachetede placi dintr-un număr prestabilit de formate. Pachetele de placi rezultate sunt apoi evacuate pe meselede așteptare laterale, de unde, ulterior, sunt dirijate după necesități. ALCATUIREA CARTONULUI ONDULAT: Pentru fabricarea cartonului ondulat se folosesc trei semifabricate: hârtia strat ondulat (hârtiamiez), hârtia strat neted (hârtia capac) si un adeziv (cleiul de amidon). Hârtia miez este de trei tipuri:Fluting, Kemifluting și Schrenz, iar hârtia capac este de doua tipuri: Testliner și White Top Testliner. În funcție de numărul de straturi de hârtie, se deosebesc mai multe tipuri de carton ondulat: tip II,III, V, VII. - tipul II - este compus dintr-un strat ondulat si un strat neted; - tipul III - este compus dintr-un strat ondulat, prins între două straturi netede; - tipul V - este compus din două straturi ondulate și trei straturi netede; - tipul VII - este compus din trei straturi ondulate și patru straturi netede. Tipul II se livrează în suluri și se folosește ca și ambalaj ca atare, iar tipurile III, V și VII se obținsub formă de plăci, care pot fi utilizate ca atare sau pot fi prelucrate ulterior pentru obținereaambalajelor din carton ondulat. După mărimea lor, ondulele pot fi: - mari (tip C = 3,61 mm sau tip A = 4,67 mm); - medii (tip B = 2,46 mm); 15

- fine (tip E = 1,14 mm); - microondule (tip N = 0,46 mm sau tip F = 0,76 mm. Cartonul ondulat este format din unul până la patru straturi netede de hârtie şi unul, două sau treistraturi ondulate din hârtie inferioară sau superioară de ambalaj, unite între ele printr-un adeziv. Seobţine astfel un obiect de tip sandwich uşor şi stabil. Elementul de bază este obţinut prin asocierea, prinlipirea unui strat plat cu un strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elementesuprapuse de obicei, mărimea ondulelor folosite este diferită cu un strat plat determină obţinereacartoanelor ondulate cu unul, două sau trei straturi de ondule (figura 2). Pentru fabricarea cartonului ondulat se folosesc trei semifabricate: • Hârtia strat ondulat (hârtia miez). Hârtia miez este de patru tipuri: Fluting¹, Kemifluting, Wellenstoff şi Schrenz. • Hârtia strat neted (hârtia capac). Hârtia capac este de patru tipuri: Testliner , White Top Testliner , Ecokraft , Kraft. • Adeziv (clei de amidon). Notă: Fluting (F) = hârtia strat ondule, hârtia miez; Schrenz (S) = sorturi inferioare de hârtie miez şi capac fabricate din maculatură; Wellenstoff (W) = sortiment din hârtie miez fabricat din maculatură; Testliner natur (T) = hârtie capac fabricată din maculatură fracţionată sau cu adaos major demaculatură, care răspunde unor caracteristici impuse; poate fi mono sau multi strat, în ultimul caz custratul de faţă din celuloză naturală sau albită; White Top Testliner (A) = hârtie capac înălbită (pentru stratul de faţă al cartonului); Ecokraft (EK) = hârtie capac ecologică din maculatură cu o cantitate de celuloză sulfat mairedusă (alternativă românească la Kraft); Kraft (K) = hârtie capac din celuloză sulfat ( Kraftliner); Tipuri de cartonA. CO2 cu ondulă B şi CO2 cu ondulă CB. CO3 cu ondulă E CO3 cu ondulă B şi CO3 cu ondulă CC. CO5 cu ondule C+E şi CO5 cu ondule C+BD. CO7 cu ondule E+C+C si CO7 cu ondule B+C+E Clasificarea cartonului ondulat Clasificarea cartonului ondulat are la bază mai multe criterii, dintre care cele mai importante suntdestinaţia ambalajului, tipul cartonului ondulat şi mărimea ondulei. Ţinând cont de scopul ambalajului obţinut în urma procesării cartonului ondulat se deosebeşteambalajul de transport, de desfacere şi de prezentare. În funcţie de numărul de straturi de hârtie, se deosebesc mai multe tipuri de carton ondulat: tip II,III, V, VII, denumite şi CO2, CO3, CO5, CO7. • tipul II – este compus dintr-un capac şi o hârtie miez, unite prin linii de lipire între vârfurileondulelor şi capac; • tipul III – este compus dintr-un strat ondulat, prins între două straturi netede; • tipul V – este compus din două straturi ondulate şi trei straturi netede; 16

• tipul VII – este compus din trei straturi ondulate şi patru straturi netede. Tipul II se se foloseşte ca hârtie de ambalaj protectoare, suport pentru caşerare (panouripublicitare, ambalaje de prezentare imprimate offset) şi se stochează în suluri, în timp ce tipurile III, Vşi VII se obţin sub formă de plăci, care pot fi utilizate ca atare sub formă de separatori sau suntprelucrate pentru obţinerea ambalajelor din carton ondulat. Un alt criteriu de clasificare este mărimea ondulelor, definită prin înălţimea(h) şi pasul(p) onduleidin hârtia miez. Din acest punct de vedere se deosebesc ondule de mărimi: • mari: tip C (h cuprins între 3,5-3,7 mm); • tip A (h cuprins între 4,5-4,8 mm); • medii: tip B (h cuprins între 2,3-3,2 mm); • fine: tip E (h cuprins între 1,1-1,2 mm); • microondule: tip N (h medie=0,46 mm); • tip F (h medie =0,76 mm). Plăcile CO2 au nodule tip B şi C, plăcile CO3 prezintă ondule de tipul B, C şi E, iar CO5 prezintăondule de tipul B+C şi E+C. Ambalaje din carton ondulat Produsele finite obţinute prin procesarea cartonului ondulat sunt ambalajele, în majoritate cutii,într-un număr foarte mare de tipuri şi dimensiuni. Se pot realiza şi lădiţe, cât şi accesorii de prezentare,displayere. Pe plan internaţional s-a adoptat o codificare specifică industriei cartonului, respectiv tipurilorconstructive ale cutiilor din carton ondulat, clasificare realizată de către Federaţia Europeană aProducătorilor de Cutii de Carton Ondulat (FEFCO)*, înfiinţată în anul 1952, cu sediul la Bruxelles,guvernată de legiile belgiene. Această clasificare s-a realizat pentru a veni spre întâmpinarea clienţilor(figura 3). Tipurile constructive de confecţii FEFCO sunt: 1. Role şi plăci de carton ondulat. 2. Cutiile pliante sunt formate dintr-o bucată cu o articulaţie lipită, capsată sau lipită cu bandă, care are ambele capete sub formă de clape. Aceste cutii sunt transportate pliate, gata de folosire şi necesită închiderea clapelor. 3. Cutiile telescopice sunt formate din una sau mai multe bucaţi şi sunt prevăzute cu un capac ce se pune pe corpul cutiei. 4. Cutiile tip dosar sunt formate de obicei dintr-o singura bucata de carton. Fundul cutiei este îndoit pentru a forma pereţii şi capacul. Cutiile pot fi aranjate şi fară lipire sau capsare. Dispozitive de închidere, mânere pot fi încorporate în design. 5. Cutiile glisante sunt formate din ansambluri glisante (manşoane) ce se îmbină în direcţii diferite unele în altele. Acest tip include deasemenea şi manşoanele glisante. 6. Cutiile rigide sunt formate de obicei din două bucăţi separate şi un corp ce necesită capsare sau o operaţie similară înainte de a fi folosite. 7. Cutiile gata lipite sunt compuse dintr-o singura bucată, sunt transportate pliate şi gata de a fi folosite printr-o simplă aşezare. 8. Accesoriile interioare cum ar fi captuşeli, divizoare, etc., fie sunt legate de designul cutiei sau sunt considerate părţi separate. Aceste tipuri constructive de cutii şi accesorii se obţin prin ştanţare orizontală, verticală (utilajBobst) sau rotativă, şliţuire în linie (utilaje Martin, Gandossi, Emba, Piemonte, Jumbo). Pentru un aspect comercial atrăgător se practică imprimarea în 1-4 culori, procedeu ce serealizează flexografic şi serigrafic. În anii ’70 a apărut un alt procedeu de finisare a cutiilor de carton.Caşerarea este procedeul prin care o imagine imprimată pe un suport (de obicei din hârtie) se fixează pe 17

un carton prin intermediul unui adeziv lichid. Ea se poate executa manual sau cu ajutorul diverselorutilaje specializate, obţinându-se o imprimare în 7 culori. Caracteristicile ambalajelor din carton ondulat: • capacitate de ambalare superioară, deoarece prezintă volum de gabarit redus în stare plină la aceeaşi capacitate de încărcare; • asigură un grad de protecţie avansat produselor ambalate datorită supleţei şi elasticităţii ondulelor prin amortizarea şocurilor frecărilor şi compresiunilor survenite pe timpul transportului pe care le absoarbe şi le neutralizează total în comparaţie cu alte tipuri de ambaleje care nu amortizează şocurile; • posibilităţi de promovare a produselor datorită faptului ca suprafeţele plane ale cutiilor se pretează la imprimări în culori cu diferite elemente de informare şi reclamă net superioare lăzilor de lemn; • posibilitatea de realizare a plierii cutiei; altfel cutia ocupă un volum de 7 ori mai redus decât volumul ocupat de o ladă de lemn; • cost de fabricaţie de 3-4 ori mai redus de al unei lăzi de lemn; • posibilitatea înnobilării cu adaosuri de răşini sintetice, microceruri cu proprietăţi hidrofobe, a îmbinării cu structuri spongioase şi expandate ceea ce le conferă proprietăţi de protecţie specifice şi permit îmbunătăţiri ale sistemului de ambalare; • posibilitatea de recuperare 100% a materialului fibros; • una din cele mai importante caracteristici a ambalajului din carton ondulat este cea ecologică. Ambalajul din carton ondulat este 100% reciclabil, colectarea lui sub formă de maculatură reprezentând o prioritate pentru protejarea mediului înconjurător. În acest sens, s-au adoptat o serie de legi pentru recuperarea deşeurilor de hârtie şi carton. Caracteristicile tipurilor standard de carton ondulat Deşi există un număr relativ mare de tipuri de carton, în producţia de cutii şi ambalaje se folosescde cele mai multe ori cele în trei straturi cu ondulă de tip B, C si E şi cele în cinci straturi cu ondula CBşi CE în funcţie de cerințele de transport şi depozitare ale produsului. Primul dintre cele menţionate mai sus, cartonul ondulat în trei straturi are o masă cuprinsă între490 - 930 g/mp şi o rezistenţă la plesnire de 300 - 1200 kPa, putând fi imprimat în 1-3 culori. Cartonul ondulat în trei straturi este ideal pentru toate tipurile de ambalaje care nu necesită cerinţespeciale de rezistenţă, rezultând ambalaje ușor imprimabile, cu o greutate redusa şi deosebit de ieftine. Cea de-a doua opţiune des folosită în producţia de cutii şi ambalaje, cartonul ondulat în cincistraturi are o masă cuprinsă între 820 - 1500 g/mp şi o rezistenţă la plesnire de 900 - 2500 kPa, putândfi imprimat în 1-3 culori Cartonul ondulat în cinci straturi este ideal pentru ambalajele care necesită o rezistenţă mai maredecât cea conferită de cartonul ondulat în trei straturi. Rezultă din cele prezentate că pentru orice tip de ambalaj există posibilităţi de combinare adiverselor tipuri de carton astfel încât să se realizeze varianta optimă pentru transportul şidepozitarea respectivei mărfi (figura 4). Marcarea ambalajelor din carton ondulat O marcare completă si corectă a ambalajelor ajută la prevenirea accidentelor, proastă manipulare,livrare greșită, pierderi din greutate sau volum. Marcarea trebuie sa fie clară si precisă. Culorile trebuie să iasă in evidentă fata de restulambalajului; uzual se folosește culoarea negru. Alternativ se poate marca si print-o etichetă. Dacă esteposibil, se folosește un simbol de culoare negru pe fond alb. In ambele cazuri, fie marcarea se facedirect pe ambalaj fie se aplică o etichtă, trebuie să se ia masuri astfel încât acestea să fie lizibile. O marcare completă trebuie să cuprindă urmatorele trei părti: Informatii – Transport 18

I. Identificare: initialele destinatarului sau ale transportatorului. II. Nr. de identificare. III. Totalul itemilor din lot. IV. Nr. itemilor din lot, ex. 5/13 sau 5 - 13. V. Destinatia. Informatii - Generale I. Tara de origine. II. Greutatea pachetului. III. Dimensiunile pachetului [cm] Instructiuni de Manipulare I. Dacă pachetul este sensibil la caldură sau umezeală. II. Dacă există riscul de spargere. III. Direcția în sus, care este baza, unde este localizat centrul de greutate. Următoarele informații sunt doar pentru o mai bună cunoastere a simbolurilor. Pentru utilizareasimbolurilor adecvate va rugăm să va adresați instituțiilor adecvate.Cerneluri poligrafice. Clasificarea cernelurilor poligrafice. Proprietăți tehnologice de imprimare. Cernelurile pentru imprimare reprezintă materialul de bază destinat pentru crearea imaginii pesuportul imprimat. Acestea trebuie să posede anumite caracteristici optice şi tehnologice, necesarepentru petrecerea procesului de imprimare şi fixarea suficientă pe colile imprimate (figura 1). Caracteristicile cernelurilor pentru imprimare Caracteristicile cernelurilor pentru imprimare determină calitatea produsului poligrafic şi regimulprocesului de imprimare şi de-aceea cernelurilor poligrafice sunt impuse următoarele cerinţe.  caracteristici cromatice şi care fiind aplicate cu liantul pe suprafaţa suportului să reproducă toate culorile originalului;  să posede intensitate înaltă, ce ar permite fabricarea cernelii cu concentrarea minimă a pigmenţilor.  să formeze cu lianţi, în funcţie de destinaţie, cerneluri transparente (de triadă), sau netransparente (pentru imprimare pe afiş, scoarţe etc.);  să nu-şi modifice caracteristicile cromatice la acţiunea îndelungată a luminii;  să posede gradul înalt de dispersare (divizare), ceea ce asigură formarea suprafeţei netede pe coală şi nu contribuie la uzura formei de tipar;  să posede capacitatea nu prea mare de ulei, pentru a permite umectarea suficientă de către liant, ceea ce structurează procesul de confecţionare a cernelurilor de imprimare şi asigură repartizarea uniformă a pigmentului în cerneală;  să fie rezistente la apă, alcool, uleiuri, toluen şi alţi dizolvanţi;  să posede caracteristici optice şi să asigure obţinerea imaginilor similare originalului;  să fie uniforme, nu trebuie să se stratifice şi să nu conţină particule mari ale pigmentului;  să fixeze relativ repede şi rezistent pe suprafaţa suportului imprimat; 19

 adeziunea şi proprietăţile reologice trebuie să asigure petrecerea proceselor tehnologice de imprimare, etc. La caracteristicile optice se referă indicii cromatici, transparenţa, intensitatea, luciul, rezistenţa lalumină, rezistenţa culorii cernelurilor la acţiunea dizolvanţilor şi substanţelor reactive. Aceste caracteristici depind în mare măsură de caracterisiticile pigmentului, însă combinareaproprietăţilor pigmentului şi liantului de-asemenea influienţeazăla caracteristicile optice. Unele teorii cromatice ale compuşilor cromatici O caracteristică optică importantă a substanţelor colorante este culoarea lor, adică capacitatea de areflecta energia electromagnetică într-o regiune anumită, iar o parte să absoarbă selectiv şi să cedeze înmediul ambiant. Aceasta depinde în primul rând de structura chimică a moleculelor substanţelorcolorante. În condiţii normale, la acţiunea luminii asupra corpurilor netransparente, toate razele spectruluivizibil pot să se reflecte aproape complet. În acest caz corpurile se percep ca albe. Dacă razele seabsorb complet, se percepe culoarea nuanţa ca neagră şi numai la absorbirea selectivă, într-o măsuramai mare s-au mai mică, apare culoarea. Schimbarea culorii spre undele cu lungime mai mare se numeşte adâncirea culorii sau efectulbatocrom. În caz contrar are loc creşterea culorii sau efectul hipocrom (figura 2). Caracteristici cromatice ale cernelurilor Culoarea este rezultatul senzaţiei vizuale ce depinde de condiţiile de eluminare, distanţei până laobiectul eluminat şi alţi factori. Luminozitatea-reprezintă sursa răspândită de unitatea suprafeţei într-o direcţie şi depinde decoeficientului de reflectare. Lreflectată ρ= (1) Lcăzătoare De obicei sursele luminii se reflectă de pe suprafaţă în diferite direcţii fiind neuniforme dupăintensitate şi numai suprafeţele ideal mate reflectă lumina în mod dispers şi uniform în toate direcţiile. La reflectarea luminii acromatice cu ρ (coeficientul de reflectare) apropiat de 100 va corespundecu gradul de albeaţă înalt. Coeficientul mic 5-6% corespunde practic suprafeţei negre. Toate culorile cromatice se caracterizează prin trei indici: Tonalitatea cromatică. • Intensitatea. • Luminozitatea. • 20

Culoarea şi tonalitatea cromatică Lungimea de undă a culorii monocromatice determină una din caracteristicile culorii, tonalitatea cromatică λ. O altă caracteristică a culorii este saturaţia culorii. Două culori pot fi considerate identice numai în cazul corespunderii următorilor indici: tonalitatea, puritatea, saturaţia. Pentru determinarea culorii poate fi utilizat colorimetrul, spectro-fotometru, densitometru (tabelul 1).Tabelul 1 – Clasificarea utilajelor de determinare a culorii și tonalității cernelurilor poligrafice Colorimetru - aparat folosit pentru determinarea concentratiei unei solutii colorate; - aparat optic intrebuintat la determinarea concentratiei solutiilor colorate; - aparat pentru determinarea intensitatii culorilor. http://bogdan3l.blogspot.com/2008/04/definitie-pentru- colorimetru.html Colorimetru Instrument de masura de mare precizie, cu ajutorul caruia fotograful masoara temperatura de culoare a unui fascicul de lumina pentru a obtine un echilibru de culore prin comparati cu un etalon. http://savdaniel89.blogspot.com/2008/04/colorimetru.html Colorimetru Voltcraft RGB-2000 Colorimetrul determină printr-un senzor extern valoarea RGB şi gradul HSL pentru tonul de culoare, saturaţie şi luminozitate/contrast. Senzorul cromatic dispune de o geometrie colorimetrică de 0° pentru obiectele luminescente, autoluminiscente (tub cinescopic CRT, monitor LCD, surse de lumină) şi o geometrie de 45° pentru toate materialele care sunt luminate printr-un LED încorporat (metoda reflexiei, necesară la textile, hârtie, suprafeţe colorate, etc). http://www.smartbuy.ro/aparate-de-masura-diverse/colorimetru- voltcraft-rgb-2000~3199745.html Spectrofotometru (GENESYS 20) monofascicul in domeniul lungimii de unda 325 - 1100nm. Utilizeaza lampa Tungsten pentru domeniul Vizibil 21

I-Spectrum 200-X si este considerat unul dintre modelele cele mai compacte (masoara doar 59 x 39 x 19 cm) si este usor adaptabil dintre spectrometrele IR FTIR.Tabelul 1 – Continuare Spectrofotometru X-RITE i1 Pro - este poate cel mai folosit instrument de calibrare și profilare folosit de laboratoarele de print digital. Acest instrument de precizie este folosit pentru profilarea monitorului și pentru generarea in-house a profilelor de culoare pentru toate tipurile de substrat. X-rite DensiEye 700 - Densitometru de reflexie portabil DensiEye poate măsura toți factorii critici din cadrul procesului de tipărire pentru a ajuta la efectuarea mai rapidă a setărilor de imprimare și pentru a putea recunoaște greșelile înainte de a scăpa de sub control. http://www.transilvae.ro/ro/produse/X_Rite/XriteDensiEye700/ Densitometru portabil tip DT 92; cu afişaj digital LCD; complet cu sondă, cablu flexibil, acumulator; Ni-Cd, redresor pentru încărcarea acumulatorului; şi geantă de protecţie. http://www.kimet.bizoo.ro/vanzare/327103/Densitometru-DT-92 Densitometrul este un echipament care poate măsura lumina care trece printr-un film tipografic. Densitatea negrului este peste DMax = 4, Procentajul rasterului are o abatere maximă de ±1% http://sergiuionut.blogspot.com/2008/04/densitometru.html Luciul cernelurilor depinde de caracterul suprafeţei peliculei colorante. Dacă suprafaţa estenetedă, o mare parte a luminii se va reflecta identic oglinzii şi coala imprimată va fi lucioasă şicontrastă. Acest efect se explică prin formarea petelor de lumină nevopsite sub un unghi anumit. O altăparte a razelor se reflectă în mod difuz, iar o mare parte a razelor trece prin stratul de cerneală, îşischimbă componenţa sa spectrală şi iese din straturile colorate difuzându-se în toate direcţiile. De-aceeala examinarea colii imprimate percepem de obicei razele colorante fără amestecul culorii albe. În dependenţă de tipul şi destinaţia producţiei imprimate, colile pot fi mate şi lucioase. Luciul coliitipărite este identic cu luciul hârtiei. El se manifestă prin luminozitatea neuniformă a mostrei examinateşi este rezultatul reflecţiei luminii sub unghi reflectat egal cu unghiul luminii căzătoare. Luciul se formează în rezultatul reflecţiei de oglindă a luminii de pe suprafaţa netedă. Pentruobţinerea colii imprimate cu luciu înalt se utilizează culori speciale lucioase. 22

Pentru obţinerea peliculei de cerneală lucioasă se utilizează cerneluri cu conţinut de răşini,pigment microdispers şi hârtia netedă. Pentru obţinerea colilor lucioase ele se supun lăcuirii, presării cupeliculă. Figura 3 – Trecerea luminii prin cerneala transparentă Transparenţa şi capacitatea de acoperire/opacitatea cernelurilor pentru imprimare La imprimarea pe suport colorat sau materiale de copertare, cernelurile trebuie să posedecapacitatea de acoperire suficientă şi să creeze imaginea exactă şi invers. La imprimarea policromă când diferite nuanţe se creează pe calea suprapunerii cernelurilor,acestea trebuie să fie transparente. Transparenţa şi opacitatea deprind de caracteristicile cernelii ca sistem dispers. Prezenţa încerneală a cantităţii mari a particulei pigmentului contribuie la refracţia luminii în interiorul stratului şiiese din acesta neajungând până la suport. În acest caz cerneala este ne transparentă. Practic, transparenţa cernelurilor depinde de caracteristicile pigmenţilor, deoarece diferiţi lianţi aucoeficienţi de refracţie practic identici. Transparenţa se caracterizează după sistemul de 10 puncte reieșind din măsurările cu ajutoruldensitometrului. Intensitatea este capacitatea cernelii de a conferi imaginii caracteristicile optice necesare laconsumul ei minim. Metoda standard pentru determinarea intensităţii constă în compararea cerneliiexperimentate cu cea etalon de acelaşi tip. Intensitatea cernelii depinde în primul rând decaracteristicile pigmentului şi concentrarea lui în cerneală. Intensitatea se caracterizează prin mărimea invers proporţională grosimii stratului de cerneală: 1 I= ⋅ 100% (2) d opt I - intensitatea cernelii un micrometrul grosimea stratului de cerneală luată ca normă pentru cernelurile offset 1- d — grosimea optimală a stratului de cerneală în prezenţa căruia se obţine coala imprimată ce opcorespunde cu cea etalon. Intensitatea se măsoară cu ajutorul colorimetrului. Intensitatea influenţează calitatea producţiei şi consumul cernelii. 23

În cazul intensităţii înalte va fi nevoie de o cantitate mai mică a cernelii pentru obţinerea colii deculoare necesară. Rezistenţa la lumină caracterizează capacitatea cernelii de a-şi păstra culoarea şi de a nu sedecolora cu timpul la acţiunea luminii. Rezistenţa la lumină depinde de cea a pigmentului, determinatăprin structura lui chimică. Cernelurile pentru producţia cartografică se prepară de obicei din pigmenţi rezistenţi la lumină,însă uneori, în scopul economisirii, se admite utilizarea pigmenţilor mai puţini rezistenţi şi mai ieftini. Rezistenţa cernelurilor la acţiunea dizolvanţilor şi substanţelor reactive. La acţiuneacernelurilor cu apa, spirt, benzen şi alţi dizolvanţi, uleiurilor, acizilor şi bazelor, poate avea locdizolvarea de aceştia a liantului sau pigmentului, ori schimbarea chimică a pigmentului, în rezultat seva schimba culoarea imaginii şi în rezultat poate diminua aspectul exterior al imaginii. Solubilitatea şi schimbările chimice ale pigmenţilor depind în primul rând de natura chimică aacestuia, de aceea, pentru rezistenţa cernelurilor la unii sau alţi reactivi se aleg pigmenţi corespunzători;însă asupra rezistenţei cernelurilor poate influenţa liantul: prezenţa în el a răşinilor sau altor pigmenţisolubili într-un oarecare dizolvant. Funcţie de densitatea producţiei imprimate, cernelurile trebuie să posede diferite rezistenţe laacţiunea dizolvanţilor sau reactivilor (afişe, placate, cărţi, etichete); la acţiunea unor reactivi(ambalajele mărfurilor chimice - să posede acţiunea sporită la acţiunea bazelor şi acizilor). Rezistenţa liantului şi cernelii la acţiunea dizolvanţilor este foarte importantă la lăcuirea producţieiimprimate, deoarece dizolvantul ce se conţine în lac poate afecta pelicula de cerneală. Caracteristicile reologice ale cernelurilor pentru imprimare Liantul lichid conferă cernelii fluiditatea. Fixarea particulei pigmentului contribuie la formareastructurii solide, de aici rezultă specificul proprietăţilor mecanice (reologice) ce constau în combinareafluidităţii şi formarea structurii solide. Proprietăţile reologice includ: Viscozitatea. • Fluiditatea. • Tixotropia [capacitatea la formarea structurii]. • Adeziunea. • Fluiditatea cantitativă se caracterizează prin viscozitatea. Prezenţa pigmentului solid contribuie la agregarea – fixarea particulelor pigmentului între ele cuformarea carcasului. Odată cu agregarea viscozitatea creşte, însă rezistenţa structurii carcasului nu este 24

înaltă, de aceea poate fi distrusă la amestecarea mecanică a cernelii, însă cu timpul cerneala din nou areloc formarea structurii. Formarea structurii în cerneală după distrugerea mecanică se numeşte tixotropia. Caracteristicile reologice influenţează la comportarea cernelurilor în procesul de imprimare, înprimul rând proprietăţile reologice influenţează asupra sistemului de vopsire a maşinii de tipar;influenţează la aplicarea cernelii pe formă şi de pe formă pe suportul imprimat. În cazul cernelii structurale ele se aplică uniform pe forma de tipar, în rezultatul colile imprimatedevin mai puţin contraste. În cazul aplicării cernelurilor structurale ele pot forma aţe lungi, şi-n cazulvitezei sporite cernelurile pot să se prăfuiască. În cazul evitării prăfuirii cernelii e de dorit utilizarea cernelii structurale. Caracteristicile reologice ale cernelurilor se cercetează cu ajutorul viscozimetrelor şi altor metode,de ex.: pentru o caracteristică convenţională se utilizează metoda de determinare a cernelurilor situateîntre două suprafeţe de sticlă sub presiune. Determinarea caracteristicilor reologice sub acţiunea propriei mase. Cerneala cu ajutorul pistonului se pompează de jos pe înălţimea de 1cm pe plastina orizontală şi semăreşte extinderea sub acţiunea propriei mase (figura 6). 1. Piston. 2. Starea iniţială a cernelii. 3. Starea cernelii după extindere. Diferenţa dintre stări poate constitui de la 0-30mm (Δ) Viscozitatea cernelei puţin viscoase, de ex.: cerneala pentru imprimarea ziarelor sau tipar adînc, secaracterizează pin timpul de scurgere în secunde de un anumit volum al cernelei cu ajutorulviscozimetrului. Adeziunea cernelurilor pentru imprimare. Adeziunea influenţează esenţial la comportareacernelurilor. în procesul de imprimare şi la calitatea producţiei imprimate. Este necesar de a deosebi 2fenomene ce au loc în timpul repartizării cernelii în aparatul cu cerneală, la aplicarea acestei pe formăşi la transferarea ei pe suportul imprimat. Primul fenomen este adeziunea cernelii cu suprafaţa de interacţiune şi al doilea fenomen esteopunerea rezistenţei stratului de cerneală de divizare între două suprafeţe. Adeziunea reprezintă interacţiunea şi fixarea între ele a două materiale sau corpuri diferite(cerneala şi cilindre; cerneala cu forma de tipar, cerneala cu hârtia), în rezultatul interacţiuniimoleculare. 25

Adeziunea depinde de structura chimică a cernelii şi suprafeţei cu care interacţionează cerneala.Adeziunea mai depinde şi de fluiditatea cernelii. Pentru asigurarea adeziunii este necesară apropierea maximă a corpurilor ce acţionează între ele. Însă cerneala trebuie concomitent să se divizeze pentru a se lipi la cealaltă suprafaţă, însărezistenţa adeziunii trebuie să fie tot timpul mai mare decât rezistenţa opunerii stratului de cerneală. Pentru măsurarea adeziunii se foloseşte aparat special. Cilindrul de întindere a cernelii. 1. Cilindrul metalic de extindere a cernelii. 2. Cilindrul de lucru. 3. Săgeata ce indică extinderea resorului. 4. 5. Scara. 6. Resorul. Cilindrul de extindere se roteşte cu viteza constantă. Cilindrul de lucru este unit cu resort, indicatorşi scară. Cu ajutorul cilindrului de întindere pe suprafaţa celui de extindere se aplică un anumit strat decerneală experimentată. La experimentare cilindrul de extindere se roteşte, iar cilindrul de lucru seînclină spre stânga, şi cu cât e mai mare unghiul de înclinare cu atât este mai mare adeziunea cerneliiexperimentate. Resorul se extinde şi sarcina necesară pentru extinderea resortului se fixează cu săgeata 4 pe scara5. Adeziunea cernelii se exprimă în lucru ce are loc în timpul divizării stratului de cerneală. Importanţa adeziunii la imprimare. Adeziunea cernelii se atinge prin componenţa acesteia. Deex.: pentru imprimarea pe suprafeţele neabsorbite alegem cernelurile cu adeziunea înaltă, însă laimprimare cu aceste cerneluri pe suprafeţe polimere nepolare (polietilena) are loc adeziunea numai lamomentul imprimării, însă în procesul de fixare se stratifică. De aceea pentru imprimarea pe materiale sintetice se utilizează cerneluri compoziţia lianţilorcărora (răşini, polimeri, dizolvanţi) se aleg în corespundere cu natura moleculară a suportului deimprimat pentru asigurarea gradului înalt de adeziune a cernelii. Al doilea fenomen a adeziunii (opunerea separării stratului de cerneală) nu trebuie să fie prea mic,deoarece cerneala nu se va extinde. Cu adeziunea este legat unul din defectele imprimării – smulgerea cernelii, a particulelor de hârtieceea ce duce la rebutul producţiei imprimate şi impurifică parţial forma de tipar. Smulgerea depinde de viscozitatea cernelii şi se măreşte odată cu viteza imprimării, de aceeapentru măsurarea rezistenţei suprafeţei hârtiei se determină viteza minimală la care se începesmulgerea. 26

Cu caracteristica adeziunii este legată şi prăfuirea cernelii – formarea „ceții” colorante dinparticulele mici a cernelii. Sporirea vitezei imprimării favorizează întinderea cernelii în aţe subţiri. Totodată extinderea cernelii este legată cu caracteristicile ei reologice. Capacitatea la extindere semăreşte odată cu sporirea viscozităţii. Interacţiunea hârtiei cu cerneala Interacţiunea hârtiei cu cerneala constă în primul rând de: - transferarea cernelii de pe formă pe hârtie şi obţinerea colii cu reproducerea originalului. În al doilea rând de: - fixarea cernelii pe coală. Aceste procese depind atât de caracterele materialelor cât şi de condiţiile de imprimare: 1. Umectarea hârtiei de către cerneală. 2. Adeziunea hârtiei cu cerneala, ce are loc la momentul contactului hârtiei cu cerneala pe formă, gradul (contactul) căruia depinde de netezimea efectivă, netezimea hârtiei determinate în timpul presiunii de imprimare şi de presiunea în timpul imprimării. 3. Gradul de imprimare depinde de grosimea stratului de cerneală. Stratul intermediar de cerneală măreşte suprafaţa imprimată în comparaţie cu suprafaţa de contact din cauza pătrunderii cernelii în neregularităţile suprafeţei hârtiei. 4. Presiunea în timpul imprimării. Ex.: la tiparul înalt, presiunea poate atinge 8 – 10 MPa, offset 2,5 – 4 MPa. Cantitatea cernelii necesară pentru umplerea neregularităţilor hârtiei se numeşte capacitatea devolum a cernelii şi este legată de suprafaţa hârtiei. Pentru determinarea capacităţii de volum a cernelii se măsoară coeficientul de transfer al cernelii(proporţia cantităţii cernelii ce a trecut pe coala imprimată la cantitatea cernelii pe formă) ce depinde decantitatea cernelii pe formă. Grosimea stratului de prezenţa căruia se atinge transferul maxim şi determină capacitatea devolum a cernelii (ex.: capacitatea de volum înaltă o posedă hârtiile cu grad de netezime scăzut şisuprafaţa aspră, deoarece pentru imprimarea ei este necesară o cantitate mai mare a cernelii pe formă şiîn rezultat se vor obţine elemente grafice cu precizie scăzută şi invers.) Un alt factor ce influenţează la coeficientul de transfer al cernelii sunt caracteristicile cernelii. Coeficientul de transfer al cernelii creşte odată cu creşterea viscozităţii minime a cernelii şiinvers. Însă viscozitatea nu trebuie să fie prea înaltă deoarece cerneala vâscoasă în timpul contactuluiscurt cu cerneala nu reuşeşte să umple neregularităţile, de aceea imaginea se va imprima complet. În rezultatul viscozităţii scăzute cerneala va ieşi sub presiunea formei după hotarele elementelorimprimate – în rezultat vom avea contur difuz (neclar). În cazul viscozităţii excesive adeziunea cernelii 27

creşte ceea ce poate cauza smulgerea fibrelor sau particulelor substanţelor de umplutură de cătrecerneală. Rolul absorbirii. Specificul interacţiunii cernelii cu hârtia este pătrunderea cernelii în structuraporoasă a hârtiei. În cazul hârtiei cu porozitatea înaltă şi viscozitate scăzută a cernelii ea poate fiabsorbită complet fără separarea pe componenţi. În cazul hârtiei cu porii mici (porozitatea scăzută) areloc absorbirea selectivă a componenţilor cu viscozitatea scăzută a cernelii, ulei şi dizolvant. Absorbirea selectivă într-o oarecare măsură are loc la orice tip de hârtie, chiar şi la cea de ziar.Dereglarea absorbirii selective ce apare din cauza necorespunderii caracteristicilor hârtiei şi cernelii,duce la un şir de complicaţii: a. absorbirea excesivă a cernelii poate duce la transferarea ei pe reversul colii; b. absorbirea excesiva a răşinilor scade din luciu şi rezistenţa mecanică a colii. Absorbirea insuficientă a dizolvantului scade fixarea cernelii şi contribuie la trecerea cernelii perevers şi mărirea suprafeţei imprimate. Cerneala poligrafică se clasifică după următoarele criterii: 1. Tipul maşinii sau utilajul pentru imprimare (se ia în consideraţie viteza de lucru a maşinii, specificul construcţiei, prezenţa aparatului de uscare). 2. Caracterul sau tipul producţiei imprimate (ambalaj, etichete, etc.). 3. Tipul hârtiei pentru care se recomandă cerneala, se ia în consideraţie tipul lucrării (monocrome sau policrome). 4. Culoarea cernelii. Reieşind din aceşti factori a tehnologiei, cerneala pentru imprimare posedă un număr de 6 cifre, iarpentru cernelurile destinate pentru imprimări policrome 7 cifre. Prima cifră semnifică metoda de imprimare pentru care este destinată cerneala I. 1 – cerneală pentru tipar înalt. 2 – cerneală pentru tipar offset. 3 – cerneală pentru tipar adânc. A doua cifră semnifică tipul utilajului pentru imprimare pentru care este destinată II. cerneala. A treia cifră semnifică destinaţia cernelii (în dependenţă de tipul lucrării): III.  lucrări obişnuite;  lucrări lucioase;  lucrări în ton;  lucrări cartografice. A patra cifră semnifică tipul şi numărul hârtiei pentru care se recomandă cerneala. IV. V., VI. Cifra cinci şi şase semnifică culoarea cernelii: 28

1 - 9 culoarea neagră; 30-39 culoarea albastră; 60-69 culoarea cafenie;10 -19 culoarea oranj; 40-49 culoarea verde; 70 -79 culoarea violetă20 -29 culoarea roşie; 50 -59culoarea galbenă; 80 - 89 culoarea albă; 5. Unele caracteristici optice au determinat următoarele denumiri a cernelurilor: bitonale – cerneluri ce formează în jurul punctului de rastru o altă nuanţă o decât cea a cernelii de bază, ceea ce creează impresia colii imprimate în două culori; o fluorescente; metalizate care creează luciu metalic pe seama introducerii în cernelurile o pentru imprimare a pigmenţilor metalici (praf de aluminiu, bronz); tonale – cerneluri deschise, de culori pastelate, utilizate pentru imprimarea o imaginilor plane, suprafaţa cărora este acoperită complet. 6. Cernelurile în dependenţă de caracterul, tipul formei de tipar şi destinaţia producţiei imprimate se clasifică: cerneluri pentru ziare;  cerneluri pentru producţia de cărţi, reviste;  cerneluri pentru producţia ilustrativă (pentru ediţii artistice);  cerneluri cartografice;  cerneluri pentru imprimare pe hârtie subţire (dicţionare);   cerneluri pentru imprimarea ambalajelor din diverse materiale. Descrierea procedeelor de tipar Descrierea procedeului de tipar offset cu alimentare din coală Principiul În cazul procedeului de tipar tipărire offset cu alimentare din procedeului coală materialul cu care se imprimă este alimentat în forma de tipar din coală şi nu de către un valţ al maşinii de tipar. Procesul de tipar la tiparul offset din coală se derulează în principiu în acelaşi mod ca la tiparul offset a ziarelor: Tiparul offset din coală se bazează pe un mod diferit de comportare a porţiunilor care tipăresc şi a celor care nu tipăresc de pe forma pentru tipar (placa pentru tipar). În procesul de tipărire porţiunile cu imagine lipofile se impregnează cu cerneluri „uleioase“, iar porţiunile fără imagine hidrofile resping cerneala. Din acest motiv înainte de tipărirea poziţiilor cu imagini se umezeşte forma de tipar cu un material de umezire care se compune din apă şi aditivi. Prin sistemele de vălţuire se aplică continuu pe forma de tipar o peliculă subţire de cerneală şi de material de umezire. Imprimeul este iniţial reprodus de forma de tipar pe un cilindru al aşternutului de cauciuc, iar 29

ulterior este trecută pe suportul de imprimare cu o grosime a stratului frecvent aplicată în practică de 1 până la 1,1 µ. În cazul în care întreaga formă de tipar ar conţine fonte pline, s-ar impregna ca. 1 g de cerneală pe un metru pătrat de hârtie. Cernelurile utilizate în cadrul procedeului de tipar offset din coală sunt cerneluri păstoase. Aceste cerneluri conţin ca faze lichide uleiuri fără nici un fel de solvenţi cu temperatură joasă de fierbere. În compoziţia cernelurilor intră în principal materiale de colorare, lianţi, filer şi materiale auxiliare. Drept materiale de colorare sunt utilizaţi diverşi pigmenţi, coloranţi, prin urmare nu se bagă în lianţi materiale de colorare solubile. Printre pigmenţii utilizaţi se numără negrul de fum (cerneală neagră) şi pigmenţii organici utilizați pentru formarea cernelurilor multicolore. Filerul se utilizează printre altele pentru deschiderea nuanţelor culorilor sau pentru reglarea vâscozităţii cernelii. Lianţii servesc dispersiei pigmenţilor şi a filerului, pentru ca aceştia să poată fi Compoziţia transportaţi prin valţurile de cerneală şi prin aparatul de cernelurilor imprimat pe suportul de imprimare. Lianţii sunt răşina şi uleiurile minerale. În acest caz se utilizează în principal uleiuri minerale şi uleiuri din plante cu un domeniu de fierbere de peste 320 °C (presiunea aburului < 0,01 kPa la 20 °C). Într-o măsură din ce în ce mai mare se utilizează în cadrul procesului de tipar tipărire offsett din coală şi cerneluri care se solidifică prin iradiere. Aceste cerneluri sunt cernelurile iradiate în domeniul lungimii de undă al razelor ultraviolete în vederea uscării şi solidificării acestora. Aceste cerneluri conţin alţi lianţi ca cerneluri offset convenţionale. În acest caz se utilizează printre altele compuşi fotoreactivi de acid acrilic cu ajutorul cărora se poate realiza polimerizarea acestora. Materialul de umezire utilizat în procedeul de tipar tipărire offset Compoziţia din coală se compune din apă în procent de ca. 85 %. Ca materialului de materiale suplimentare există în compoziţia materialului de umezire umezit isopropanol, acizi, agenţi de umezire, tenside şi biozide.Uscarea cernelurilor În procedeul de tipar tipărire offset din coală cernelurile se usucă prin absorbţia cernelurilor de către hârtie. Urmează o interconectare oxidativă şi prin urmare o solidificare suplimentară a peliculei de cerneală. Această uscare finală se dizolvă prin reacţia uleiurilor destinate uscării cu oxigen, în timp ce moleculele de ulei se polimerizează şi formează un strat solid. În cadrul procedeului de tipar tipărire offset din coală nu se utilizează nic un fel de compuşi volatili datorită condiţionării procesului. În cazul în care în cadrul procedeului de tipar tipărire offset din coală s-ar adăuga cernelurilor solvenţi volatili, aceştia s-ar evapora din aparatele de vălţuire a cernelurilor prematur şi ar transforma restul de cerneluri într-o masă compactă atât de similară chitului, încât nu ar mai putea fi vălţuite şi tipărite atât de fin. Uscarea cernelurilor care se solidifică prin iradierea cu ultraviolete se realizează prin iradierea în domeniul lungimii de undă a ultravioletelor. În acest caz prin iradiere se formează radicali care printr-o reacţie în lanţ duc la polimerizarea peliculei 30

de cerneluri. În cazul acestui proces de uscare nu ajung în atmosferă nici un fel de compuşi eliberaţi din cerneală. Metoda de uscare cu ultraviolete care se derulează cu rapiditate prezintă avantajul că, colile de tipar pot fi procesate în continuare direct după uscare şi că suporturile de imprimare care nu absorb cerneala pot fi imprimate. În funcţie de imprimeuri, de suportul de imprimare, de cerneluri etc. rămân resturi de cerneală pe cilindrul aşternutului de cauciuc. Acest lucru are drept urmare scăderea calităţii imprimării. Suprafaţa aşternutului de cauciuc va trebui curăţată. Pe lângă curăţarea manuală se utilizează din ce în ce mai mult instalaţii de spălat pentru curăţarea aşternuturilor de cauciuc. Lucrări de curăţare Pentru curăţare se utilizează cel mai adesea apă şi detergenţi organici. Detergenţii utilizaţi în prezent sunt hidrocarburile din clasa VbF A III sau chiar şi detergenţii pe bază de uleiuri minerale sau de plante cu temperatură mai înaltă de fierbere. Din motive ce ţin de protecţia mediului înconjurător şi a protecţiei muncii s-a redus considerabil numărul agenţilor de curăţare volatili.Descrierea procedeului de tipar offset pentru ziar (Coldset-Offset-Druck) În cazul procedeului de tipar tipărirea offset a ziarelor se utilizează în prezent aproape în exclusivitate procedeul de tipar Coldset-Offset. În acest caz este vorba despre un procedeu de tipar tipărire offset, ceea ce presupune că suportul de imprimare este alimentat de un valţ şi tipărit ca bandă. Tiparul offset se bazează în general pe un mod diferit de comportare a porţiunilor care tipăresc şi a celor care nu tipăresc de pe forma pentru tipar (placa de tipar). În procesul de tipărire porţiunile cu imagine lipofile se impregnează cu cerneluri Principiul „uleioase“, iar porţiunile fără imagine hidrofile resping cerneala. procedeului Din acest motiv înainte de tipărirea poziţiilor cu imagini se umezeşte forma de tipar cu un material de umezire care se compune din apă şi aditivi. Prin sistemele de vălţuire se aplică continuu pe forma de tipar o peliculă subţire de cerneală şi de material de umezire. Imprimeul este iniţial reprodus de forma de tipar pe un cilindru al aşternutului de cauciuc, iar ulterior este trecută pe suportul de imprimare cu o grosime a stratului frecvent aplicată în practică de 1 până la 1,1 µ. În cazul în care întreaga formă de tipar ar conţine fonte pline, s-ar impregna ca. 1 g de cerneală pe un metru pătrat de hârtie. Compoziţia Cernelurile utilizate în cadrul procedeului de tipar tipărire offset cernelurilor a ziarelor sunt cerneluri păstoase. Aceste cerneluri conţin ca faze lichide uleiuri fără nici un fel de solvenţi cu temepratură joasă de fierbere. În compoziţia cernelurilor intră în principal materiale de colorare, lianţi, filer şi materiale auxiliare. Drept materiale de colorare sunt utilizaţi diverşi pigmenţi, coloranţi, prin urmare nu se bagă în lianţi materiale de colorare solubile. Printre pigmenţii utilizaţi se numără negrul de fum (cerneală neagră) şi pigmenţii organici utilizasţi pentru formarea cernelurilor multicolore. Filerul se utilizează printre altele pentru deschiderea nuanţelor 31

culorilor sau pentru reglarea vâscozităţii cernelii. Lianţii servesc dispersiei pigmenţilor şi a filerului, pentru ca aceştia să poată fi transportaţi prin valţurile de cerneală şi prin aparatul de imprimat pe suportul de imprimare. Lianţii sunt răşina şi uleiurile minerale. În acest caz se utilizează în principal uleiuri minerale şi uleiuri din plante cu un domeniu de fierbere de peste 320 °C (presiunea aburului < 0,01 kPa la 20 °C). Materialul de umezire utilizat în procedeul de tipar tipărire a Compoziţia ziarului se compune din apă în procent de ca. 95 până la 98 %. materialului de Ca materiale suplimentare există în compoziţia materialului de umezire umezire acizi, agenţi de umezire, tenside şi biozide. În procesul de tipar tipărire offset a ziarelor cernelurile se usucă prin absorbţia cernelurilor de către hârtie. Urmează o interconectare de cele mai multe ori oxidativă şi prin urmare o solidificare suplimentară a peliculei de cerneală. Viteza cu care cernelurile se usucă depinde printre altele de gradul de vâscozitate al cernelii, de capacitatea de absorbţie, precum şi de conţinutul de apă din hârtie. Presiunea exercitată de cilindrul aşternutului de cauciuc pe banda de hârtie facilitează penetrarea Uscarea cernelurilor cernelii în structura poroasă a hârtiei. Nu se utilizează nici un fel de compuşi volatili datorită condiţionării procesului şi prin urmare nu apar nici un fel de emisii. În cazul în care în cadrul procedeului de tipar tipărire a ziarului pe rotativa offset s-ar adăuga cernelurilor solvenţi volatili, aceştia s-ar evapora din aparatele de vălţuire a cernelurilor prematur şi ar transforma restul de cerneluri într-o masă compactă atât de similară chitului, încât nu ar mai putea fi vălţuite şi tipărite atât de fin. În funcţie imprimeuri, de suportul de imprimare, de cerneluri etc. rămân resturi de cerneală pe cilindrul aşternutului de cauciuc. Acest lucru are drept urmare scăderea calităţii tiparului. Suprafaţa aşternutului de cauciuc va trebui curăţată. Pe lângă curăţarea manuală se utilizează din ce în ce mai mult instalaţii de spălat pentru curăţarea aşternuturilor de cauciuc. Pentru curăţare Lucrări de curăţare se utilizează cel mai adesea apă şi detergenţi organici. Detergenţii au în compoziţia lor predominant hidrocarburile pe bază de uleiuri minerale sau de plante cu temperatură mai înaltă de fierbere. Din motive ce ţin de protecţia mediului înconjurător şi a protecţiei muncii s-a redus considerabil numărul agenţilor de curăţare volatili.Descrierea procedeului de tipărire tipar pe rotativa offset cu uscare prin încălzire Principiul procedeului În cazul procedeului de tipar tipărire offset cu uscare prin încălzire este vorba despre un procedeu de tipar tipărire pe rotativa offset, ceea ce presupune că suportul de imprimare este alimentat de un valţ şi tipărit ca bandă. În cazul tipăririi offset cu uscare prin încălzire procesul de tipar se derulează în principiu în acelaşi mod ca în cazul tipăririi offset din coală sau a ziarelor. Şi în acest caz baza o reprezintă în general modul diferit în care porţiunile care tipăresc şi cele care nu tipăresc de pe forma pentru 32

tipar (placa pentru tipar) se comportă la peliculizare. În procesul de tipărire porţiunile cu imagine lipofile se impregnează cu cerneluri „uleioase“, iar porţiunile fără imagine hidrofile resping cerneala. Din acest motiv înainte de tipărirea poziţiilor cu imagini se umezeşte forma de tipar cu un material de umezire care se compune din apă şi aditivi. Prin sistemele de vălţuire se aplică continuu pe forma de tipar o peliculă subţire de cerneală şi de material de umezire. Imprimeul este iniţial reprodus de forma de tipar pe un cilindru al aşternutului de cauciuc, iar ulterior este trecută pe suportul de imprimare cu o grosime a stratului frecvent aplicată în practică de 1 până la 1,1 µ. În cazul în care întreaga formă de tipar ar conţine fonte pline, s-ar impregna ca. 1 g de cerneală pe un metru pătrat de hârtie. Pentru ca în cazul sorturilor de hârtie mai groase sau mai uşoare şi în cazul tipăririi cu cerneluri multicolore să se ajungă la o viteză de tipărire mai mare, în cazul tipăririi offset cu uscare prin încălzire pur şi simplu se accelerează solidificarea stratului de cerneluri proaspăt transferat printr-un dispozitiv de uscare. Banda de hârtie se încălzeşte în acest dispozitiv imedia după încetarea procesului de tipar, iar ulterior se răceşte. Pentru încălzire se utilizează în prezent în special aer cald. Cernelurile utilizate pentru tipărirea offset cu uscare prin încălzire au în compoziţia lor în principiu aceiaşi compuşi ca şi cernelurile utilizate de obicei în procesul de tipar offset. Aceşti compuşi sunt în esenţă materialele de colorare, lianţii, filerul şi materialele auxiliare. Aceste cerneluri se disting faţă de cernelurile folosite la tipărirea offset din coală şi a ziarelor prin faptul că, conţin aproximativ 20 până la 40 % uleiuri speciale de încălzire. Uleiurile de încălzire, al căror Compoziţia domeniu de fierbere variază între 240 şi 290 °C apar exclusiv în urma cernelurilor fracţiunii gazolinei uşoare. Deci acestea fierb la o temperatură mai mare decât a petrolului. Aceste uleiuri, al căror domeniu de fierbere se intersectează strâns, prezintă o afinitate redusă la alte componente ale cernelii. Uleiurile de fierbere speciale se diferenţiază în ceea ce priveşte comportamentul la fierbere şi la volatilizare clar faţă de solvenţii volatili, care intră de ex. în compoziţia cernelurilor folosite la tiparul rotoheliografic. Materialul de umezire utilizat în procedeul de tipărire a ziarului se Compoziţia compune din apă în procent de ca. 95 %. Ca materiale suplimentare materialului de există în compoziţia materialului de umezire acizi, agenţi de umezire, umezire tenside, biozide şi izopropanol. Cernelurile se usucă în tiparul offset cu uscare prin încălzire prin cupelarea uleiurilor de uscare prin încălzire într-un uscător. Ca. 85% din uleiurile de uscare prin încălzire amestecate (nu celelalte uleiuri amestecate) vor fi cupelate aici. Cantitatea pentru cazurile particulare nu depinde numai de proprietăţile uleiurilor de uscare prin încălzire folosite şi de condiţiile de operare ale instalaţiei de uscare, ci şi deUscarea cernelurilor proprietăţile celorlaţi compuşi ai cernelurilor şi a hârtiei, precum şi de întinderea cernelurilor pe suprafaţă asociate cu motivele de imprimeu. Stratul de cerneluri aplicat pe banda suportului de imprimare se usucă repede în urma efectului de încălzire la suprafaţă. Celelalte componente necuplate se întăresc în acelaşi mod ca în cazul celorlalte procedee de tipar offset. 33

Datorită faptului că uleiurile de uscare prin încălzire sunt cuplate din cerneală în urma efectelor încălzirii se consideră că în condiţii de utilizare sunt volatile. În funcţie de imprimeuri, de suportul de imprimare, de cerneluri etc. rămân resturi de cerneală pe cilindrul aşternutului de cauciuc. Acest lucru are drept urmare scăderea calităţii tiparului. Suprafaţa aşternutului de cauciuc va trebui curăţată. Pe lângă curăţarea manuală Lucrări de curăţare se utilizează din ce în ce mai mult instalaţii de spălat pentru curăţarea aşternuturilor de cauciuc. Pentru curăţare se utilizează în prezent pe lângă apă cel mai adesea aşa-zisele mixturi. Detergenţii au în compoziţia lor predominant hidrocarburile pe bază de uleiuri minerale sau de plante cu temperatură mai înaltă de fierbere. Descrierea procedeului de tipar rotogravură de editare Rotogravura de editare reprezintă ca şi tiparul offset un procedeu de tipărire pe rotativă cu hârtie în suluri. Cu ajutorul maşinilor de tipar adânc benzile de hârtie pot fi tipărite cu o viteză de până la 15 m/s, sulul având o lăţime de peste 3,5 m. Aşa cum exprimă şi termenul tipar adânc, elementele care tipăresc se află poziţionate adânc pe suprafaţa cilindrului formei pentru tipar. Înainte de tipărirea propriu-zisă imaginea de tipărit se transferă prin intermediul gravurii pe cilindrul formei pentru tipar învelit în cupruPrincipiul procedeului şi crom. În procesul de tipărire pe tot tamponul cilindrului tiparului se toarnă în timpul rotării cerneală foarte fluidă. Puţin înainte de zona de tipărire se află un cuţit de răcluire şanjabil care îndepărtează surplusul de cerneală de pe suprafaţă, astfel încât în cupa adâncă să rămână doar cerneală. La rotirea în continuare a cilindrului formei pentru tipar suprafaţa liber răcluită ajunge sub zona de presiune. Banda de hârtie este presată aici prin intermediul unui valţ de oţel cu aşternut de cauciuc de cilindrul formei pentru tipar, în timp ce cerneala din cupă este aplicată pe hârtie. Cernelurile utilizate în rotogravura de editare sunt cerneluri lichide. Cernelurile transmise conţin ca solvent toluenul în proporţie de 50%. Înainte de procesare se adaugă toluen, astfel încât se ajunge la un procent de 80%. Cernelurile folosite pentru tiparul adânc au în Compoziţia compoziţia lor pe lângă toluen coloranţi, lianţi, materiale de cernelurilor umplutură şi materiale auxiliare. Drept materiale de colorare se utilizează diverşi pigmenţi, coloranţi, ceea ce presupune că nu se utilizează materiale de colorare solubile. Printre pigmenţi se numără negrul de fum (cerneală neagră) şi pigmenţii organici folosiţi pentru cernelurile multicolore. Uscarea cernelurilor Imediat după tipărire banda de hârtie ajunge într-o cameră de uscare unde este prin duze se suflă mari cantităţi de aer. Spre deosebire de tiparul offset banda de hârtie trebuie să fie uscată înainte de următoarea tipărire. Din acest motiv cernelurile folosite pentru tiparul adânc trebuie să se usuce în fracţiuni de secundă. Această Toluenul pur evacuat în camera de uscare este aspirat şi transmis printr-o instalaţie de adsorbţie umplută cu cărbune activ. Astfel este posibilă îndepărtarea toluenului din aerul rezidual cu grad mare de eficienţă şi ulterior recuperarea acestuia prin desorbţia din cărbunele activ. Toluenul recuperat este din nou alimentat pentru producţia de 34

cerneluri, realizându-se astfel un circuit aproape închis. Cilindrii formei pentru tipar şi a jgheaburilor de cerneală se curăţă fie în maşini de spălat închise sau manual cu toluen pe post de Lucrări de curăţare detergent. Procedee de curăţare alternativă în mediul zăpadă carbonică sunt în faza de testare.Descrierea procedeului de tipărire serigrafie Serigrafia este un procedeu universal de tipărire. În acest caz cerneala este transmisă pe suportul de imprimat direct prin forma pentru tipar. Se foloseşte chiar termenul de tipar cu şabloane. Forma pentru tipar este o pânză de sită cu şabloane pentru tipar. Prin racletă cerneala este într-o primă fază distribuită uniform pe forma pentru tipar. Într-o a doua etapă cerneala este presată din nou cu ajutorul unei raclete pe suportul de imprimare prin Principiul porţiunile cu sită. procedeului În cazul serigrafiei modurile de procedare sunt aceleaşi cu cele utilizate în cazul serigrafiei manuale efectuate cu ajutorul racletelor acţionate manual până la liniile de tipar complet automatizate în cadrul operării rotative cu suluri. Se imprimă în principal materialele textile prin procedeul rotativ cu suluri, iar maşinile cu hârtia în coli sunt utilizate într-un spectru larg de producţie. În serigrafie suporturile de imprimare sunt de la hârtie la folii sau materiale până la ceşti sau alte obiecte. Paleta cernelurilor utilizate în serigrafie este la fel de polivalentă ca şi utilizarea tiparului cu şabloane. La fel de multe şi diverse sunt reţetele de cerneluri utilizate. În serigrafie se utilizează pe lângă cernelurile cu conţinut de solvenţi şi cernelurile folosite în serigrafie care se solidifică prin iradierea cu ultraviolete şi care sunt pe bază de apă. În compoziţia cernelurilor folosite în serigrafie cu conţinut de solvenţi intră în general solvenţi volatili, cum ar fi hidrocarburile aromatizate sau alifatice, alcoolurile, esterul sau glicoleterul, Compoziţia lianţii (răşina), materialele auxiliare sau pigmenţii. În cadrul cernelurilor procesului de procesare se adaugă cernelurilor folosite în serigrafie diluanţii, inhibitorii şi în vederea influenţării comportamentului cernelurilor la curgerea, cernitul şi uscarea acestora. Cernelurile UV folosite în serigrafie conţin în loc de solvenţi monomeri, precum şi fotoiniţiatori şi pigmenţi. Cernelurile folosite în serigrafie pe bază de apă conţin un procent de 5-15% solvenţi organici (alcooluri), însă solventul principal este apa. În rest compoziţia acestora este similară cu cea a cernelurilor UV folosite în serigrafie. Uscarea cernelurilor Cernelurile folosite în serigrafie cu conţinut de solvenţi se usucă prin evaporarea solvenţilor organici volatili. Cernelurile folosite în serigrafie rezistente la razele ultraviolete se solidifică prin iradierea în domeniul lungimii de undă al razelor ultraviolete. În acest caz fotoiniţiatorii sunt excitaţi prin 35

iradierea cu raze ultraviolete şi declanşează prin urmare procesul de împânzire a cernelurilor. Astfel, monomerii conţinuţi formează o peliculă de cerneală. Nu sunt eliberaţi nici un fel de compuşi volatili. Cernelurile folosite în serigrafie pe bază de apă se usucă prin evaporarea apei respectiv a alcoolului şi prin polimerizarea compuşilor monomeri. Curăţarea formelor pentru tipar se efectuează în prezent cel mai adesea în maşinile de spălat sitele cu regenerarea/distilarea agenţilor de curăţare a sitelor. Cernelurile folosite în serigrafie pe bază de apă necesită oLucrări de curăţare curăţare mai serioasă. Datorită faptului că cernelurile sunt după uscare greu solubile pe forma pentru tipar, vor trebui folosite în acest caz pentru curăţare solvenţi organici puternici (adesea din Clasa VbF-A I). Descrierea procedeului de tipar flexografie Procedeul de tipărire flexografie lucrează pe principiul tiparului înalt, ceea ce presupune că elementele de imagine sunt în relief. Este vorba despre un procedeu de tipărire cu imprimare la rotativă. În cadrul procedeului de tipărire o parte din cerneala de pe suprafaţa formei pentru tipar este transferată pe suportul de imprimat cu o forţă de compresiune definită. Formele pentru tipar sunt cel mai adesea plăci cu fotopolimeri. Suporturile de imprimare din flexografie au foarte multe Principiul utilizări. Prin urmare, acest procedeu nu depinde de asperităţile procedeului de pe suprafaţa materialelor ce urmează a fi imprimate. Materialele flexibile, cum ar fi materialele plastice (poliamid, polietil etc.), foliile de aluminiu, hârtia pot fi imprimate. Cernelurile cu conţinut de solvenţi au în compoziţia lor un procent de 2/3 de solvenţi organici volatili, în primul rând alcooluri precum etanolul sau etoxipropanolul. Restul cernelurilor folosite în flexofragie au în compoziţia lor lianţi, Compoziţia materiale auxiliare şi pigmenţi. cernelurilor Cernelurile pe bază de apă au în compoziţia lor apa, un procent mic de solvenţi organici şi lianţi, materiale auxiliare şi pigmenţi. Cernelurile UV nu conţin solvenţi. Similar altor sisteme de colorare UV intră în compoziţia acestora supliementar fotoiniţiatorii şi compuşii monomeri.Uscarea cernelurilor Stratul de cerneală din cernelurile cu conţinut de solvenţi şi pe bază de apă aplicat va fi suflat în uscător cu aer cald şi uscat în acest mod. Compuşii organici volatili se volatilizează astfel 36

respectiv apa se evaporă din cerneală şi rămâne o peliculă de cerneală solidificată. Emisiile de compuşi organici volatili se purifică cel mai adesea prin arderea suplimentară a aerului din uscător. Cernelurile rezistente la razele ultraviolete „ se usucă“ prin împrăştierea peliculei de cerneală înainte de excitarea fotoiniţiatorilor prin iradierea cu raze ultraviolete. În acest caz nu sunt emişi compuşi organici volatili. Curăţarea se realizează parţial în instalaţii de spălare automate, parţial manual.Lucrări de curăţare Sunt folosite ca agenţi de curăţare hidrocarburile, în general substanţele care intră parţial în compoziţia cernelurilor. 37

Curs materiale poligrafice

by Natalie Balacci on May 11, 2011

Accessibility

Categories

Upload Details

Usage Rights

Statistics

Curs materiale poligrafice — Document Transcript