Identitatea vie ale neamului, este puterea ascunsului, a radacini invizibile, care creste pe suprafata, ca manifestarea ascunsului invizibil, in vizibil. Ascunsul vie, trebuie sa strapunga, cele preconcepute, adaugate, numai, din exterior. Cine isi apara identitatea neamului, trebuie sa simte diferenta, in sufletul sau, intre invizibilul ascuns, radacina invizibila, care este totdeauna in curs de manifestare in exterior, si intre cele adaugate artificial, ideologic, din exterior la realitatea vie, ale neamului. Simtirea provine din trezvia ale spiritului. Identitatea vie, in manifestarea s-a, leaga doua lume, ale vizibilului si ale invizibilului. Asa realizand identitatea, ca unirea doua lumii, facand un intreg, identitatea fiind realizarea spirituala ale intregului, numai el este identic cu sine.

1. Identitatea vie ale neamului, este puterea ascunsului, a radacini invizibile, care creste pe
suprafata, ca manifestarea ascunsului invizibil, in vizibil. Ascunsul vie, trebuie sa strapunga,
cele preconcepute, adaugate, numai, din exterior. Cine isi apara identitatea neamului, trebuie
sa simte diferenta, in sufletul sau, intre invizibilul ascuns, radacina invizibila, care este
totdeauna in curs de manifestare in exterior, si intre cele adaugate artificial, ideologic, din
exterior la realitatea vie, ale neamului. Simtirea provine din trezvia ale spiritului.
Identitatea vie, in manifestarea s-a, leaga doua lume, ale vizibilului si ale invizibilului. Asa
realizand identitatea, ca unirea doua lumii, facand un intreg, identitatea fiind realizarea
spirituala ale intregului, numai el este identic cu sine.
Cel adaugat numai din exterior, ideologic, reprezinta numai vizibilul, care, ca o jumatate
parte a realitati, realitatea incompleta, adica mai putin ca jumatate, ca este exteriorul numai,
care, singur, ca incomplet, nu realizeaza identitatea in sine niciodata, chiar distruge, ca face
indemn, la uitarea cele ascunse, a radacini ascunse.
In Radio Romania Actualitati, intr-o emisiune, se vorbea despre schimbarea constitutiei, mai
ales in raport ca stat national. Un invitat spunea cu multe argumente, asa zise stiintifice, ca
natia nu este ceva definibil complet, este ceva greu definibil. Si deaicea nu este departe
considerentul, ca nici nu exista, asa ceva ca natia, neamul. Omul cult de azi, nu da importanta
natiei, neamului, ca este ceva rusinos unui om cult. Mandria omului cult, aprecierea de sine,
ceea ce este primit de la alti, aprecierea s-a nu este proprie, imprumuta de la alti, primeste ca
o oglinda de la anturaj, se naste din, de a fi la curent cu noile descoperirii, din noile ideologii.
Totdeauna se schimba, si nu realizeaza niciodata o identitate autentica omeneasca, si nici
comunitara.
Definitia reprezinta, cel adaugat din exterior, care nu realizeaza contactul cu cel ascuns, ca nu
este manifestarea ascunsului. Intrun fel bine considera stiinta, ca nu este definibil natia in
intregime, identitatea fiind realizarea invizibilului si ale vizibilului, nemanifestatului si
manifestatului. Radacinile identitati vizibile, sant radacinile invizibile, pe care definitia
conceptuala, ideologica, pur rationala, nu poate sa includa, contra manifestari vizibile, totus
ramana ceva ascuns, nedefinibil. In identitate vie ramana ceva totdeauna secret, ascuns, care
in intregime nu se manifesta niciodata. Nemanifestatul este garantia identitatii, ca
nemanifestatul ramana identic cu sine, in intregime, adica chiar ce ramana necuprins in
definitie. Realitatea nu va fi definit in intregime, rational, conceptual, ideologic, niciodata, din
cauza asta, nici cele ce traiesc in Realitate, ca Realitate, va avea totdeauna doua fete, invizibil
si vizibil.
Definitia vrea sa conceptualizeze realitatea nemului, care este chiar strain de orice concept
unidimensional, rational, ca este manifestarea, realizarea intregului, ca invizibil si vizibil.
Neamul este manifestare, are un caracter revelat, mai ales, decat conceptual unidimensional,
nu este realizarea minti rationale organizatoriu, unidimensionale. Orice manifestat, revelat,
va contine ceva nerevelat, nemanifestat, care va fi radacina manifestatului, revelatului, si care
se impotriveste conceptualizari pur rationale, unidimensionale. Din cauza asta nu se poate
conceptualiza in intregime, identitatea, realitatea, constiinta neamului, ca radacina,
identitatea adevarata, va fi totdeauna ceva nemanifestat, simtit numai cu inima.
Definitia conceptuala ale neamului, nu vizeaza neamul, ca comuniune, prin care se realizeaza
adevarata identitate, integritate, ca identitate. Multimea este o aglomeratie pura.
Comunitatea, ca comuniune, uniune, se realizeaza prin intrepatrunderea partilor. Gandirea
europeana ignora invizibilul. Pentru el este neconceput intrepatrunderea. Inacelasi loc si timp
doua obiecte nu pot fi prezente. Din cauza asta relatia obiectelor, vietuitoarelor, oamenilor,
raman totdeauan problematice, si din cauza asta identitatea grupurilor, comunitatilor, care va
arata numai ca aglomeratie, va fi ceva problematic, care fuge totdeauna fata conceptiei.
Adevarata comuniune, uniune, intrepatrundere a partilor, va fi posibil pe baza invizibilului.
Numai in invizibil exista intrepatrundere, ca realizare a comuniuni a identitati. Ce s-a realizat
in invizibil, va manifesta, in vizibil, ca comuniune. Orice identitate se realizeaza, prima data
nu in constiinta, ci in suflet, in invizibil, si se pierde, prima data in invizibil, in suflet si dupa

2. aia, in vizibil. O aparare a vizibilului, cand deja, identitatea invizibila s-a pierdut, si faptul nu
este constient, duce la scufundarea si mai adanca a identitati invizibile. Multe ori, cand
identitatea vizibila este aparat cu invarsunare, este semnul ca, identitatea invizibila s-a
pierdut. Si cat mai tare, agresiv este aparat vizibilul, problema cu identitatea invizibila este si
mai grava, se scufunda si mai adanc.
Invizibilul face trimitere la radacinile ontologice ale existentei. Asta inseamna, ca natia, ca
comunitate, realizat, prin comuniune, are un caracter transcendent, este o realizare a
divinului, si este mai mult, decat transmisibil prin simpala invatare a culturi nationala. Este
primit mod gratuit, din invizibil, in starea trezviei. Gratuitatea trezviei, ca efort spiritual, este
total alta, ca gratuitatea ideologiei, care este primit fara efort spiritual, chiar in lipsa trezviei
spirituala.
Leloup, un calugar catolic, dominican, considera, ca catolicismul a pierdut mult cu
respingerea invataturi lui Sfantu Grigorie Palama, ceea ce priveste invatatura, despre
energiilor necreate, ale Domnului. Din cauza asta in catolicism relatia omului cu Dumnezeu a
ramas problematic. Energiile necreate ale Domnului, prin care sustine creatura, are prima
data un caracter apofatic si dupa aia catafatic. Identitatile autentice, reale, nu pot exista fara
fond ontologic. Prezenta divinului este o prezenta activa, realizator de identitatea, ca integru,
de a reintegra in divin. Activitatea energiilor necreate ale Domnului, ca apofatic pe prim plan,
si dupa, catafatic, este realizatorul neamului ca comuniune. Asa am ajuns la problema
adevarata a neamului, ca identitatea este o problema a trairi in interior, unde lucreaza
energiile necreate ale Domnului, care leaga cele doua lumii, ale invizibilului si vizibilului, fiind
si el apofatic pe prim plan si dupa catafatic, asa realizand identitatea neamului. Energiile
necreate ale Domnului includ, invizibilul si vizibilul, cand conceptul organizeaza pe cel vizibil
numai, care nu include identitatea neamului ca manifestare, care uneste pe cel invizibil cu
vizibil. Identitatea neamului, natia, ca realitate vizibila si invizibila, ca Realitatea, este vizibil
si invizibil, din cauza asta, mai mult este o problema mistica, teologica decat pur conceptuala
ale stiintei. Si a pastra este o problema a trezviei spirituala, a cunostintei culturala rationala,
ramana pe a doilea plan numai.
Eugen Drewermann, teolog romano catolic, considera, pe urma invataturi parintilor pustiei,
ca adevarata problema a omului, a omului de azi, este ruptura intre om si Dumnezeu,
indepartarea omului de Dumnezeu. Cred ca si criza identitati neamului, ale natiei, provine
din ruptura intre om si Dumnezeu. Cand constiinta neamului nu este indreptat spre Centrul
Ultim al fiintei sale, de unde primest, prin raportare, mod gratuit, prin trezvie, constiinta s-a
vie, identitatea constiintei sale, ca o manifestare ale Verbului. Constiinta neamului, se
reinnoieste in fiecare clipa - pe urma asta si identitatea, fiind o realatie reciproca, intre
constiinta si identitatea ascunsa, se reinnoiesc reciproc - prin indreptarea s-a spre Centru
Ultim, originile ontologice ale fiintei, asa se pastreaza vie constiinta neamului, si identitatea.
Problematizare unilaterala conceptuala, este un semn al crizei spirituale ale identitatii, si nu o
evolutie ale stiintei. Realizarea identitati neamului, este o realizare activa a divinului, a
ontologicului, ca orice real, identitatiile vie, fiind cel mai reale, in creat. O identitate vie, este
sustinut de o realizare continuu a ontologicului necreat, asa reannoind in fiecare moment.
Omul unidimensional, rational, nu vede secretele adancurilor. Identitatile adevarate sant
secrete, care nu sant la indemana oricui. Nu se poate invata de catre multime.