Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Asimov fundatia 3 - fundatia si imperiul

on

  • 1,670 views

 

Statistics

Views

Total Views
1,670
Views on SlideShare
1,670
Embed Views
0

Actions

Likes
1
Downloads
75
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul Asimov fundatia 3 - fundatia si imperiul Document Transcript

  • FundaŃia şi Imperiul Isaac Asimov PARTEA ÎNTÎI Generalul l În căutarea magicienilor BEL RIOSE... În cariera sa relativ scurtă, Riose şi-a cîştigat titlul de „Ultima dintrefigurile imperiale", şi pe bună dreptate. Un studiu al campaniilor lui ni-l înfăŃişează ca peegalul lui Peurifoy prin capacitatea strategică şi superior acestuia prin priceperea de a folosioamenii. Faptul că s-a născut în zilele de declin ale Imperiuhti l-a împiedicat să egalezerezultatele lui Peurifoy în postura de cuceritor. Cu toate acestea, a avut şi el momentul săude măreŃie cînd, ca primul dintre Generalii Imperiului care au purtat lupte cu FundaŃia, aînfruntat-o bărbăteşte... ENCICLOPEDIA GALACTICA BEL RIOSE călătorea fără escortă, ceea ce, potrivit etichetei CurŃii, nu era chiarrecomandabil pentru conducătorul flotei staŃionate într-un sistem stelar încă nestatornicde la Hotarele Imperiului Galactic. Bel Riose era însă tînăr şi energic ― îndeajuns de energic pentru a fi trimis cît mai lamarginea Universului de către o Curte lipsită de sentimente şi animată de calcule reci. Înplus, era împins de o vie curiozitate. Istorii ciudate şi greu de crezut, repetate şi îmbogăŃitede fantezia a sute de oameni şi cunoscute confuz de alte mii de oameni, ridicau semne deîntrebare asupra adevărului lor, iar posibilitatea unei confruntări militare aducea calităŃilelui în atenŃia tuturora. Acest amestec era tulburător. Coborî din demodatul vehicul de teren pe care-l conducea şi ajunse la destinaŃie: unconac lipsit de strălucire. Aşteptă. Un bătrîn îi deschise uşa, deşi ochiul fotonic ce-osupraveghea era activ. Bel Riose îi zîmbi bătrînului. ― Sînt Riose... ― V-am recunoscut. (Bătrînul rămase Ńeapăn, fără să-şi exprime surpriza în vreun fel.)Cu ce treburi? Riose făcu un pas înapoi, cu un gest de supunere. ― Treburi de pace. Dacă sînteŃi Ducem Barr, v-aş cere îngăduinŃa de a purta odiscuŃie. Ducem Barr se retrase în lături şi în interiorul casei pereŃii începură să emită lumină.Cînd intră generalul, casa era luminată ca ziua. Atinse pereŃii biroului, apoi îşi privi atent vîrful degetelor. ― AveŃi aşa ceva pe Siwenna? Un zîmbet fugar apăru pe chipul lui Barr. ― Nici nu există în altă parte, cred. ÎntreŃin instalaŃia singur, atît cît mă pricep.Trebuie să-mi cer scuze că v-am făcut să aşteptaŃi la uşă. Sistemul automat semnaleazăprezenŃa vizitatorilor, dar n-o mai deschide. ― Nu mai faceŃi faŃă reparaŃiilor? întrebă generalul cu o uşoară ironie. ― Nu mai există piese de schimb. Vă rog să luaŃi loc, domnule. BeŃi ceai? ― Pe Siwenna? Stimate domn, este imposibil să fii atît de nepoliticos încît să refuziceaiul în aceste locuri. Bătrînul patrician se retrase înclinîndu-se discret, ceea ce Ńinea de politeŃea moştenităde la aristocraŃia ci-devant *, aparŃinînd unui secol defunct. Ci-devant (lb fr.) ― De viŃă veche (n.t.). Riose privi cum se îndepărtează silueta gazdei sale şi găsi că actul studiat de bună-cuviinŃă nu-l prindea prea bine. EducaŃia lui fusese pur militară, iar experienŃa de viaŃăaidoma. Dacă ar fi să folosim un clişeu verbal, văzuse moartea cu ochii de multe ori, darîntotdeauna tangibilă şi familiară. Prin urmare, n-ar fi un neadevăr dacă am spune căadulatul leu al Flotei a Douăsprezecea se înfiora în camera pe care o simŃi, dintr-o dată,rece şi demodată. Generalul observă în cutiile mici de culoare neagră-ivorie, aliniate pe rafturi, niştecărŃi cu titluri necunoscute. Bănui că obiectul masiv dintr-un capăt al încăperii erareceptorul care, la cerere, transforma cărŃile în sunete şi imagini. Nu văzuse nici unulfuncŃionînd, dar auzise despre asemenea lucruri.
  • I se spusese cîndva că în vremurile de aur, cînd Imperiul însemna întreaga Galaxie,nouă case din zece aveau astfel de receptoare şi asemenea şiruri de cărŃi. Acum însă trebuiau apărate graniŃele, iar cărŃile rămîneau în grija bătrînilor. Şi,oricum, mai bine de jumătate din istoriile care se povesteau despre vremurile de odinioarăerau mitologie. Ceaiul sosi şi Riose se aşeză. Ducem Barr ridică ceaşca. ― În onoarea dumneavoastră! ― MulŃumesc. În a dumneavoastră! ― Se spune că sînteŃi tînăr. Treizeci şi cinci? ― Destul de exact. Treizeci şi patru. ― În cazul acesta, continuă Barr, cu o uşoară emfază, nu găsesc altă introducere maifericită decît aceea de a vă informa cu părere de rău că nu sînt în posesia unor farmece,poŃiuni sau filtre ale dragostei. Şi nu sînt cîtuşi de puŃin capabil să influenŃez graŃiilevreunei tinere doamne de care v-aŃi simŃi atras. ― Nu am nevoie de ajutoare din afară în această privinŃă, domnule. (MulŃumirea desine, prezentă şi pînă atunci, răzbătu în glasul uşor amuzat al generalului.) PrimiŃi multesolicitări de acest fel? ― Destule. Din nefericire, persoanele neinformate tind să ia erudiŃia drept magie, iardragostea drept acea latură a vieŃii care are nevoie cel mai mult de ajutorul magiei. ― Mi se pare normal. Numai că eu sînt altfel. Pentru mine, erudiŃia nu reprezintăaltceva decît posibilitatea de a răspunde unor întrebări dificile. Siwennianul i se adresă neutru: ― S-ar putea să vă înşelaŃi la fel de mult ca şi ceilalŃi. ― Vom vedea. (Tînărul general îşi aşeză cana în locaşul ceaincului şi aceasta se umplula loc. I se oferi o capsulă cu aromă, căreia îi dădu drumul cu un plescăit în cană.)SpuneŃi-mi atunci, Patricianule, cine sînt magicienii? Cei adevăraŃi. Barr păru surprins la auzul unui cuvînt demult uitat. ― Nu există magicieni, răspunse el. ― Dar siwennienii istorisesc multe despre ei. Există o legătură ciudată între aceastăsituaŃie şi acele grupuri de conaŃionali de-ai dumneavoastră care visează şi tînjesc dupăvremurile de odinioară şi după ceea ce ei numesc libertate şi autonomie. Evident, acesteidei ar putea periclita fiinŃa Statului. Bătrînul clătină din cap: ― De ce-mi spuneŃi toate astea? BănuiŃi că e vorba de o revoltă condusă de mine? ― Nu, nici gînd, îl linişti Riose, ridicînd din umeri. De fapt, ideea nu e întru totulridicolă. Tatăl dumneavoastră a fost la vremea sa un exilat, iar dumneavoastră aŃi fostpatriot şi şovin la vremea dumneavoastră. Ca oaspete, mi se pare o nedelicateŃe săamintesc aceste lucruri, dar misiunea mea de acum îmi cere să v-o spun. Şi, totuşi, să fievorba de o conspiraŃie? Mă îndoiesc. În cursul ultimelor trei generaŃii, Siwenna şi-a pierdutspiritul de cutezanŃă. ― Aşa cum dumneavoastră sînteŃi lipsit de delicateŃe ca oaspete, tot aşa voi fi şi eu cagazdă, răspunse bătrînul, parcă împotriva voinŃei sale. Aş vrea să vă reamintesc că,demult, un vicerege gîndea la fel despre siwennienii lipsiŃi de cutezanŃă. Din ordinul aceluivicerege, tatăl meu a devenit un fugar sărac, lipit pămîntului, fraŃii mei au devenit martiri,iar sora mea o sinucigaşă. Şi, totuşi, acel vicerege a avut parte de o moarte groaznică, fiinducis de prea umilii şi servilii siwennieni. ― A, da, şi cu asta aŃi atins aproape un subiect asupra căruia aş vrea să zăbovim.Vreme de trei ani, moartea acelui vicerege nu a constituit un mister pentru mine. În gardalui personală a existat un soldat ale cărui acŃiuni mi s-au părut demne de interes, şi acelaaŃi fost dumneavoastră, deci nu cred că ar mai fi necesare alte detalii. ― Desigur, răspunse Barr netulburat. Şi ce-mi propuneŃi? ― Să-mi răspundeŃi la întrebări. ― N-o voi face sub presiunea ameninŃărilor. Sînt bătrîn, dar nu atît de bătrîn încîtpentru mine viaŃa să nu mai însemne nimic. ― Stimate domn, trăim vremuri grele ― spuse Riose rar, vrînd să dea greutatecuvintelor ―, iar dumneavoastră aveŃi copii şi prieteni, o patrie pentru care aŃi spus vorbede iubire nechibzuite în trecut. Să fim serioşi, dacă m-aş hotărî să folosesc forŃa, nu m-aşcoborî într-atît încît să lovesc în dumneavoastră. ― Ce doriŃi? întrebă Barr cu răceală. Ridicînd ceaşca goală, Riose spuse: ― Patricianule, vă rog să mă ascultaŃi cu atenŃie. Trăim vremuri în care soldaŃii cei maiapreciaŃi sînt cei care conduc parade de gală pe aleile palatului regal la zile de sărbătoareşi escortează strălucitoarea navă de agrement care-o poartă pe Splendoarea sa Imperialăcătre planetele pe care-şi petrece verile. Eu... la treizeci şi patru de ani sînt un ratat şi aşavoi rămîne. Pentru că-mi place să lupt, înŃelegeŃi? De aceea m-au şi trimis aici. La Curte aş crea prea multe probleme. Eticheta CurŃii nu
  • mi se potriveşte. Îi jignesc pe filfizoni şi pe lorzii-amirali, dar sînt prea bun conducător denave şi de oameni ca să-şi încheie conturile cu mine abandonîndu-mă în spaŃiu. Aşa căSiwenna este un înlocuitor ― o lume de frontieră, o provincie săracă şi bîntuită derăscoale, situată foarte departe, îndeajuns de departe pentru ca toată lumea să fiemulŃumită. Şi, prin urmare, lîncezesc. Nu sînt revolte pe care să le înăbuş, căci în ultimavreme viceregii nu s-au mai revoltat; cel puŃin n-au mai făcut-o de cînd tatăl MaiestăŃii saleRegale, fie-i amintirea încărcată de glorie, a dat un exemplu prin Mountel de Paramay. ― Puternic împărat, murmură Barr. ― Da, şi am dori şi alŃii la fel de puternici. El este stăpînul meu ; să ŃineŃi minte asta.Eu îi apăr interesele aici. Barr ridică indiferent din umeri şi întrebă: ― Ce legătură au toate astea cu motivul vizitei dumneavoastră? ― Vă voi spune în cîteva cuvinte. Magicienii la care m-am referit vin de dincolo... dedincolo de avanposturile de frontieră, unde stelele sînt foarte, foarte rare. ― Acolo unde stelele sînt foarte, foarte rare, repetă Barr. Şi-s frigului din spaŃiu opoartă de intrare. ― Asta-i o poezie? se încruntă Riose. (Versurile i se păreau o frivolitate într-unasemenea moment.) În orice caz, sînt de la Periferie, din singurul sector în care pot luptapentru gloria împăratului. ― Şi serviŃi interesele MaiestăŃii sale Imperiale, satisfăcîndu-vă astfel pasiuneadumneavoastră pentru luptă. ― Exact. Dar trebuie să ştiu împotriva cui lupt ; aici mă puteŃi ajuta. ― De unde ştiŃi asta? Riose muşcă dezinvolt dintr-o prăjitură. ― Pentru că de trei ani încoace am notat toate zvonurile, miturile, fiecare şoaptă înlegătură cu magicienii şi, dintr-o mulŃime de informaŃii care ar umple o bibliotecă, doardouă elemente izolate sînt unanim admise, prin urmare, adevărate. Primul este acela cămagicienii se află la marginea Galaxiei, într-o poziŃie opusă faŃă de Siwenna, iar al doilea,acela că tatăl dumneavoastră a întîlnit odată un magician în carne şi oase şi a discutat cuel. Bătrînul patrician îl privi pe Riose fără să clipească şi acesta continuă: ― M-ar interesa tot ce ştiŃi în acest sens. ― Într-adevăr, unele lucruri, spuse Barr gînditor, ar constitui o experienŃăpsihoistorică proprie. ― Ce fel de experienŃă? ― Psihoistorică. Bătrînul îşi însoŃi vorbele de un zîmbet ironic. Apoi, spuse reŃinut: MaiserviŃi ceai. Povestea mea va fi cam lungă. Se rezemă de pernele moi ale scaunului. Lumina emisă de pereŃi devenise o strălucireodihnitoare, de culoare roz-ivorie, care îndulcise pînă şi trăsăturile rigide ale soldatului. ― CunoştinŃele mele sînt rezultatul a două întîmplări, începu el. Prima, că întîmplătorsînt fiul tatălui meu şi a doua, că întîmplător m-am născut pe această planetă. Totul aînceput în urmă cu patruzeci de ani, la scurtă vreme după Marele Masacru, cînd tatăl meus-a salvat refugiindu-se în pădurile din Sud, iar eu eram tunar în flota personală aviceregelui. Apropo, e vorba de acelaşi vicerege care ordonase Masacrul şi care a avut partemai apoi de o moarte crudă. Barr zîmbi întristat şi continuă: ― Tatăl meu era Patrician al Imperiului şi Senator de Siwenna. Se numea Onum Barr. Nerăbdător, Riose îl întrerupse: ― Cunosc circumstanŃele care au dus la exilul lui. Nu este nevoie să intraŃi în acestedetalii. Siwennianul nu-l băgă în seamă şi continuă netulburat: ― În timpul exilului a venit la el un călător ― un NeguŃător de la marginea Galaxiei ―,un tînăr care vorbea cu un accent ciudat, nu cunoştea nimic din Istoria recentă aImperiului şi era protejat de un cîmp de forŃă individual. ― Cîmp de forŃă individual? întrebă Riose mirat. SpuneŃi vorbe mari. Ce generator arputea fi atît de puternic pentru a condensa un cîmp protector de mărimea unui singur om?Pentru numele Galaxiei, căra pe un cărucior echipamentul unei surse atomice de cinci miide mirya-tone? ― Este magicianul despre care aŃi auzit poveşti şi mituri, spuse Barr calm. Numele demagician nu se dobîndeşte lesne. Nu căra nici un generator la vedere, dar nici cea maiputernică armă nu putea să străpungă acest cîmp din jurul lui. ― Asta e toată istoria? Oare magicienii s-au născut din nălucirile unui bătrîn zdrobitde suferinŃă şi de exil? ― Istorisiri despre magicieni circulau şi înainte de a-l întîlni tatăl meu pe acest călător,domnule. Şi iată o dovadă şi mai elocventă. După ce s-a despărŃit de tatăl meu, acestNeguŃător, pe care oamenii îl numesc magician, a vizitat un Tehnician din oraşul spre care
  • tatăl meu îl îndrumase şi a lăsat acolo un generator de cîmp de acelaşi tip cu cel pe care-lpurta. Generatorul a fost recuperat de tatăl meu la întoarcerea lui din exil, după execuŃiasîngerosului vicerege. I-a trebuit multă vreme pînă să-l găsească. Generatorul este agăŃat pe peretele din spatele dumneavoastră, domnule. NufuncŃionează. N-a funcŃionat decît două zile ; dar dacă-l veŃi privi, veŃi constata că nimenidin Imperiu nu l-ar fi putut proiecta. Bel Riose întinse mîna după centura de metal care atîrna pe perete. În momentul atingerii, cîmpul slab de aderenŃă dispăru şi obiectul se desprinse ca oventuză. Elipsoidul de la un capăt al centurii îi reŃinu atenŃia. Era de mărimea unei nuci. ― Acesta... făcu el. ― Este generatorul, încuviinŃă Barr. Era generatorul, se corectă el. Secretul moduluide funcŃionare nu poate fi descoperit. Cercetările subelectronice au dovedit că face corpcomun cu metalul care-l adăposteşte, şi nici cele mai atente studii ale reŃelelor de difracŃienu au reuşit să distingă părŃile individuale care existaseră înainte de fuziune. ― În acest caz, „dovada" dumneavoastră ezită încă la graniŃa nesigură a cuvintelor carenu se bazează pe probe concrete. Barr făcu un gest de renunŃare. ― Mi-aŃi cerut să vă spun ceea ce ştiu şi aŃi ameninŃat că veŃi obŃine aceste informaŃiiprin forŃă. Ce să înŃeleg dacă preferaŃi o atitudine sceptică? Pot continua? ― Desigur, spuse generalul, aproape poruncitor. ― Am continuat cercetările după moartea tatălui meu şi apoi a intervenit a douaîntîmplare la care mă refeream mai devreme, şi anume faptul că Siwenna a fost cunoscutăbine de către Hari Seldon. ― Şi cine este acesta? ― Un om de ştiinŃă de pe vremea domniei împăratului Daluben al IV-lea. A fostpsihoistoric ― ultimul şi cel mai mare dintre toŃi. A vizitat Siwenna cînd era un marecentru comercial, recunoscut în arte şi ştiinŃă. ― Hmm! făcu acru Riose. ArătaŃi-mi şi mie planeta cu o economie stagnantă care sănu susŃină că a fost cîndva un pămînt al abundenŃei şi bunăstării. ― Vremurile despre care vorbesc au existat acum două secole, cînd stăpînireaîmpăratului se întindea pînă la ultima şi cea mai îndepărtată stea ; cînd Siwenna era olume interioară, şi nu o provincie semibarbară de la Frontieră. In vremurile acelea HariSeldon a anticipat declinul puterii imperiale şi căderea aproape sigură în barbarie a întregiiGalaxii. Riose izbucni în rîs: ― A prevăzut el aşa ceva? Atunci a profeŃit greşit, dragul meu om de ştiinŃă. Presupuncă asta vă consideraŃi. Păi, Imperiul e mai puternic decît a fost în ultima mie de ani. Ochiidumneavoastră obosiŃi de bătrîneŃe sînt orbiŃi de sărăcia de la graniŃă. FaceŃi o vizitălumilor interioare într-o bună zi ; veniŃi către căldura şi bogăŃia de la centru. Bătrînul clătină din cap întristat: ― CirculaŃia încetează în primul rînd la extremităŃi. Va mai trece multă vreme pînăcînd declinul va atinge inima. Vreau să spun, declinul evident, pe înŃelesul tuturora, spredeosebire de prăbuşirea internă, care este o poveste veche de circa cincisprezece secole. ― Deci, acest Hari Seldon a profeŃit o Galaxie în care barbaria se va generaliza, spuseRiose vădit amuzat. Şi ce se va întîmpla atunci? ― El a întemeiat două FundaŃii la capetele opuse ale Galaxiei ― FundaŃii populate cucei mai buni, cei mai tineri şi cei mai puternici oameni, pentru ca aceştia să seînmulŃească, să crească şi să se dezvolte. Lumile pe care le-au colonizat au fost alese cugrijă, acordîndu-se aceeaşi atenŃie momentului şi vecinătăŃii. Totul s-a aranjat în aşa felîncît viitorul, aşa cum fusese el anticipat prin matematică şi psihoistorie, să presupunădintru început izolarea lor de restul civilizaŃiei imperiale şi dezvoltarea lor treptată, pînă cevor deveni germeni ai celui de-al Doilea Imperiu Galactic ― reducînd inevitabila perioadăde barbarie de la treizeci de mii la numai o mie de ani. ― Şi cum aŃi reuşit să aflaŃi toate acestea? LăsaŃi impresia că sînteŃi informat îndetaliu. ― Detaliile nu le-am cunoscut niciodată, spuse cu o voce stăpînită Patricianul. Totul s-a închegat prin osteneala mea, prin punerea cap la cap a anumitor dovezi descoperite detatăl meu sau aflate de mine. Baza este fragilă şi subŃire, iar suprastructura, rezultatulfabulaŃiilor care s-au născut pentru a umple golurile uriaşe. Dar sînt convins că ceea ce v-am spus este în esenŃă adevărat. ― Aşa se pare. ― Oare? Mi-au trebuit patruzeci de ani de cercetări. ― Hmm, patruzeci de ani! Aş putea rezolva problema în patruzeci de zile, ceea ce voi şiface. Ar fi cu totul altceva. ― Şi cum veŃi proceda? ― Simplu şi direct. Dacă aş deveni explorator, aş avea posibilitatea să descopăr şi să
  • văd cu ochii mei FundaŃia aceasta la care vă referiŃi. SpuneŃi că sînt două? ― Există probe care susŃin numai existenŃa uneia, ceea ce mi se pare explicabil,întrucît cealaltă se află la capătul opus al Axei Galactice. ― Păi atunci o vom vizita. Generalul se ridică în picioare şi-şi îndreptă centura. ― ŞtiŃi încotro să mergeŃi? întrebă Barr. ― Într-un fel, da. Documentele rămase de pe vremea penultimului vicerege, cel pe carel-aŃi ucis, conŃin relatări neclare despre barbari de pe lumi exterioare. De fapt, una dintrefiicele lui i-a fost dată de soŃie unui prinŃ barbar. Mă descurc eu. Întinse mîna pentru a-şi lua rămas bun: ― Vă mulŃumesc pentru ospitalitate. Ducem Barr îi strînse mîna şi se înclină ceremonios: ― Vizita dumneavoastră m-a onorat în mod deosebit. ― Cît priveşte informaŃiile pe care mi le-aŃi dat, continuă Bel Riose, voi găsi o cale de avă mulŃumi cînd mă voi întoarce. Ducem Barr îşi conduse respectuos oaspetele pînă la uşă şi, privind în urmaautovehiculului ce se îndepărta, spuse: „Dacă te vei mai întoarce". 2 Magicienii FUNDAłIA... După patruzeci de ani de expansiune, FundaŃia a trebuit să înfrunteameninŃarea lui Riose. Zilele de epopee ale lui Hardin şi ale lui Mallow dispăruseră şi, o datăcu ele, apuseseră într-o oarecare măsură temeritatea şi hotărîrea... ENCICLOPEDIA GALACTICA ÎN CAMERA IZOLATA, de care nimeni nu se putea apropia să tragă cu urechea, seaflau patru bărbaŃi. După ce îşi aruncară priviri furişe, se uitară spre masa care-idespărŃea, unde-i aşteptau patru sticle şi tot atîtea pahare pline, dar nici unul nu se atinsede al său. Apoi, bărbatul cel mai apropiat de uşă întinse mîna şi bătu calm şi ritmat cu degeteleîn tăblia mesei. ― Vă mai gîndiŃi mult? întrebă el. Oare contează cine va vorbi primul? ― Atunci vorbeşte tu, spuse bărbatul corpolent care stătea vizavi. Tu ar trebui să fii celmai îngrijorat. Sennett Forell zise sec, fără nici o urmă de umor: ― Asta pentru că mă consideri cel mai bogat dintre toŃi. Ori pentru că te aştepŃi săcontinuu aşa cum am început. Sper că n-ai uitat că flota mea comercială a capturat navalor însărcinată cu misiuni de cercetare. ― Aveai flota cea mai mare şi cei mai buni piloŃi, interveni al treilea, ceea ce ne lasă săînŃelegem că eşti cel mai bogat dintre noi. A fost un risc pe care nimeni altul nu şi l-ar fiputut asuma. Sennett Forell chicoti din nou: ― Am moştenit de la tatăl meu o anumită uşurinŃă în a-mi asuma riscuri. La urmaurmelor, atunci cînd îŃi asumi nişte riscuri, trebuie să le justifici prin foloasele pe care letragi. LuaŃi ca exemplu faptul că nava inamică a fost izolată şi capturată fără pierderipentru noi şi fără a fi nevoie să le alertăm pe celelalte. Pe FundaŃie se recunoştea în mod deschis şi se accepta tacit că Forell era fiulnelegitim al marelui dispărut Hober Mallow. Cel de-al patrulea bărbat clipi mărunt din ochi, aruncînd o căutătură furişă. Strecurăprintre buzele subŃiri cîteva cuvinte: ― Nu-i cazul să fiŃi atît de mîndru că aŃi capturat o navă minusculă. Pentru că,probabil, o să-l irităm şi mai şi pe tînărul acela. ― Crezi că-i mai trebuie alte motive? întrebă Forell dispreŃuitor. ― Cred că da, şi asta îl va scuti de osteneala de a-şi căuta vreunul, spuse cel de-alpatrulea şi continuă: Hober Mallow nu proceda aşa. Şi nici Salvor Hardin. Îi lăsau peadversari să aleagă incerta cale a forŃei, iar ei acŃionau cu siguranŃă şi fără zarvă. Forell se strîmbă: ― Nava aceasta şi-a dovedit importanŃa. Motivele n-au nici o valoare, afirmă el, cusatisfacŃia neguŃătorului înnăscut. Apoi adăugă: Tînărul vine din Vechiul Imperiu. ― Ştiam, zise cel de-al doilea bărbat, cel corpolent, cu o voce groasă şi nemulŃumită. ― Am bănuit, îl corectă Forell cu calm. Cînd apare un om cu nave şi bani, cu intenŃiiamicale şi cu propuneri de afaceri, mi se pare că e o chestiune de bun simŃ să te stăpîneştişi să nu Ńi-l faci duşman decît dacă ai siguranŃa că profitul pe care-l sugerează nuconstituie, pînă la urmă, decît un paravan. Acum însă...
  • ― Se cuvenea să fim mai precauŃi, spuse al treilea eu o iritare reŃinută. Trebuia săaflăm noi primii, chiar înainte de a-i permite să plece. Ar fi fost cea mai înŃeleaptă hotărîre. ― Problema s-a discutat şi s-a rezolvat, spuse Forell, care, printr-un gest larg şi decis,le arătă celorlalŃi că subiectul nu mai e actual. ― Guvernul este nehotărît, iar primarul un neisprăvit, se plînse cel de-al treilea. Cel de-al patrulea îi privi pe ceilalŃi, pe rînd, scoŃîndu-şi din gură Ńigara de foi stinsă. Olăsă să cadă neglijent într-o fantă din dreapta lui, în care dispăru, dezinte-grîndu-se cu ostrălucire de o clipă. ― Sînt încredinŃat, spuse el sarcastic, că domnul care a vorbit ultimul s-a exprimatastfel din pură obişnuinŃă. Ne putem reaminti că noi sîntem Guvernul. Se auzi un murmur aprobator. ― Atunci să lăsăm deoparte politica Guvernului, spuse cel de-al patrulea, privindtăblia mesei. Tînărul acesta... acest străin ar fi putut deveni un client. S-au mai întîlnitcazuri. ToŃi trei aŃi încercat să-l înduplecaŃi să încheie un contract preliminar. Deşi avemun acord ― o înŃelegere verbală ― care interzice acest lucru, totuşi aŃi încercat. ― Şi tu ai fi făcut la fel, mîrîi cel de-al doilea bărbat. ― Ştiu, spuse cel de-al patrulea. ― Atunci să nu mai discutăm despre ceea ce ar fi trebuit să facem mai devreme şi săvedem ce trebuie să facem acum, îl întrerupse Forell. În cazul în care l-am fi aruncat înînchisoare ori l-am fi ucis, ce s-ar fi întîmplat? Încă nu-i cunoaştem intenŃiile şi, oricum,nu am distruge un Imperiu dispunînd de viaŃa unui om. S-ar putea să existe flote întregipregătite pentru situaŃia în care nu s-ar mai întoarce. ― Exact, îl aprobă cel de-al patrulea. Îmi spuneŃi şi mie cu ce v-aŃi ales de pe navacapturată? Sînt prea bătrîn ca să mai suport astfel de discuŃii, ― Putem rezuma totul în cîteva cuvinte, spuse Forell morocănos. E un general dinImperiu ― sau ce grad o fi avînd acolo. Un tînăr care s-a comportat strălucit ca militar ―aşa am auzit ― şi care este un idol pentru oamenii săi. O carieră foarte romantică. Nu măîndoiesc ca istoriile pe care ei le povestesc sînt pe jumătate minciuni, dar chiar şi aşa îlridică în slăvi ca pe un fel de bărbat-minune. ― Cine sînt aceşti „ei"? întrebă cel de-al doilea. ― Echipajul navei capturate. AscultaŃi, declaraŃiile lor sînt înregistrate pe un microfilmpe care l-am pus la loc sigur. Mai tîrziu, dacă doriŃi, puteŃi să-l vizionaŃi sau să vorbiŃipersonal cu oamenii, dacă socotiŃi necesar. Eu v-am spus esenŃialul. ― Cum ai obŃinut declaraŃiile? De unde ştii că au spus adevărul? ― N-aş zice că prin blîndeŃe, domnule, spuse Forell încruntîndu-se. I-am maltratat, i-am drogat, de nu mai ştiam nici eu cine sînt, şi am folosit fără nici o reŃinere Sonda. Auvorbit. PuteŃi să le daŃi crezare. ― Înainte vreme, se trezi vorbind cel de-al-treilea, aparent fără nici o legătură cusubiectul, s-ar fi folosit psihologia pură. O metodă care nu provoacă dureri, dar foartesigură. Nu dă niciodată greş. ― Ei, multe erau odinioară, spuse Forell sec. Trăim alte timpuri. ― Dar ce căuta aici acest general, acest bărbat nemaipomenit? întrăbă cel de-alpatrulea cu o voce obosită, dar în care se simŃea încăpăŃînarea de a obŃine un răspuns. Forell îi aruncă o privire critică. ― ÎŃi închipui că încredinŃează celor din echipaj detalii de politică de stat? Habar n-aveau. Din acest punct de vedere n-am aflat nimic şi doar am încercat. Galaxia mi-emartoră. ― Ceea ce ne lasă să... ― Să tragem propriile noastre concluzii, evident. (Forell bătea darabana pe tăbliamesei.) Deşi tînărul este un conducător militar al Imperiului, a pretins că e un prinŃişorneînsemnat peste cîteva stele împrăştiate într-un colŃ uitat al Periferiei. Fie şi numai acestlucru ne convinge că nu-i convine ca noi să-i cunoaştem adevăratele motive. Şi dacă ar fisă coroborăm natura profesiunii lui cu faptul că Imperiul a susŃinut un atac împotrivanoastră pe vremea tatălui meu, pericolul este real şi înspăimîntător. Primul atac a dat greş.Personal, mă îndoiesc că Imperiul ne are la suflet pentru asta. ― Şi nu există nimic cert în investigaŃiile tale? întrebă prudent cel de-al patruleabărbat. Nu cumva ne ascunzi ceva? ― În nici un caz, spuse Forell calm. Acum, nu mai este vorba de rivalitate şi decompetiŃie în afaceri. Sîntem obligaŃi să fim uniŃi. ― Patriotism, pufni ironic cel de-al treilea bărbat. ― LăsaŃi patriotismul pe seama altora, i-o tăie Forell rece. CredeŃi că pun vreun preŃ peceea ce vrea să fie cel de-al Doilea Imperiu? CredeŃi că mi-aş risca măcar o singurăreprezentanŃă comercială pentru a-i netezi calea? Vă imaginaŃi că afacerile mele sau alevoastre vor merge mai bine dacă vom fi cuceriŃi de Imperiu? Dacă Imperiul învinge, vorapărea destui corbi flămînzi care să se năpustească asupra trofeelor. ― Iar noi am fi trofeele, adăugă cel de-al patrulea, indiferent.
  • Cel de-al doilea bărbat sparse tăcerea care se lăsase şi se foi greoi, încît scaunul scîrŃîisub greutatea lui: ― Dar ce rost are să mai discutăm despre asta?! Imperiul nu ne poate învinge, nu-iaşa? Doar Seldon ne-a asigurat că pînă la urmă vom forma cel de-al Doilea Imperiu. Evorba doar de o simplă criză. Au mai fost trei înainte. ― Da, o simplă criză, repetă Forell gînditor. Numai că în cazul primelor două l-am avutpe Salvor Hardin care să ne conducă ; la cea de-a treia l-am avut pe Hober Mallow. Daracum pe cine mai avem? Le aruncă celorlalŃi o privire întunecată şi continuă: Legilepsihoistorice ale lui Seldon, pe care ne bazăm cu atîta comoditate, conŃin, probabil, ca ovariabilă importantă, o anumită iniŃiativă din partea oamenilor FundaŃiei, şi mi se parenormal să fie aşa. Legile lui Seldon îi ajută pe cei ce se ajută singuri. ― Dacă Ńii atît de mult la proverbe, vremurile mari creează oameni mari, spuse cel de-al treilea bărbat. ― Nu ne putem bizui pe proverbe, asta-i sigur, reluă grav Forell. Iată calea care-mipare demnă de urmat. În cazul în care ne vom confrunta cu cea de-a patra criză, atunciSeldon a anticipat-o. Dacă acest lucru e adevărat, criza poate fi depăşită, deci trebuie săexiste o soluŃie. În prezent, Imperiul este mai puternic decît noi, şi asta nu de azi de ieri. Dar acum nepaşte pentru prima dată primejdia unui atac direct, aşa încât ameninŃarea e mai grozavăca oricînd. Iar daca ea poate fi înfrîntă, atunci trebuie s-o facem, ca şi în cazul crizelorprecedente, prin alte metode decît prin forŃa pură. Trebuie să-i găsim adversarului punctulslab şi acolo să-l lovim. ― Şi care ar fi acest punct slab? întrebă cel de-al patrulea bărbat. Ai de gînd să propuio teorie? ― Nu. Aici voiam să ajung. Marii noştri conducători din trecut au detectat întotdeaunaslăbiciunile adversarilor şi le-au folosit în propriul avantaj. Acum însă... Vocea lui trădă lipsa de speranŃă şi, pentru o vreme, nimeni nu îndrăzni să comenteze. Apoi, cel de-al patrulea rupse tăcerea: ― Avem nevoie de spioni. Forell se întoarse spre el, brusc înflăcărat: ― Exact! Nu ştim cînd va ataca Imperiul. Poate avem timp să ne pregătim. ― Şi Hober Mallow în persoana a pătruns in interiorul Imperiului, sugeră cel de-aldoilea bărbat. ― Nu e nevoie de o acŃiune atît de directă, spuse Forell, clătinînd din cap. Nici unuldintre noi nu mai este tînăr ; toŃi am devenit sclavii detaliilor administrative şi ne-amînvăŃat cu fastul protocoalelor. Avem nevoie de oameni tineri, care călătoresc mult... ― NeguŃătorii IndependenŃi? întreba cel de-al patrulea. Forell clătină afirmativ din cap şi spuse: ― Dacă nu cumva e prea tîrziu... 3 Mîna moartă BEL RIOSE, care se plimba îngrijorat prin birou, se opri şi-l privi plin de speranŃă peaghiotantul său, care tocmai intrase: ― Ai vreo veste despre Starlet? ― Nici una. Navele de cercetare au cutreierat în lung şi-n lat, dar instrumentele n-audetectat nimic. Comandantul Yume a raportat că Flota este pregătită pentru un atac derepresalii. ― Nu, pentru o simplă navă de patrulare, spuse generalul, clătinînd din cap. Încă nu.Spune-le să dubleze... Stai! Redactez eu mesajul. Să fie codificat şi transmis prin fasciculcu bandă îngustă. În timp ce vorbea, îi dădu ofiŃerului hîrtia şi întrebă: Siwennianul a fostadus? ― Încă nu. ― Atunci, să fie trimis la mine imediat ce soseşte. Aghiotantul salută scurt şi plecă. Riose îşi reluă umbletul ca un întemniŃat. Cînd uşa se deschise din nou, în prag se afla Ducem Barr. Păşind încet în urmaaghiotantului care-l condusese, intră în încăperea orbitor de luxoasă, al cărei tavan eraornamentat cu un model stereoscopic al Galaxiei. În centrul încăperii, îmbrăcat înuniformă, Bel Riose îl aştepta. ― Bună ziua, Pâtricianule! Generalul împinse cu piciorul un scaun şi-i făcu semnaghiotantului să plece, spunîndu-i: Nu intră nimeni pînă la noi ordine. Rămase drept în faŃa siwennianului, cu picioarele larg desfăcute, cu mîinile la spate,legănîndu-se încet şi gînditor pe călcîie.
  • Apoi, spuse aspru: ― Patricianule, eşti supus loial al Imperiului? Barr, care pînă atunci tăcuse nepăsător, ridică din sprîncene şi răspunse calm: ― N-am nici un motiv să iubesc dominaŃia imperială. ― Ceea ce e departe de a spune că ai fi capabil de trădare. ― Adevărat. Dar acest simplu fapt nu înseamnă nicidecum că sînt de acord să acŃionezca sprijinitor. ― În condiŃii normale, şi acest lucru este adevărat. Însă refuzul de a ne ajuta acum,spuse Riose apăsat, va fi considerat trădare şi va fi tratat în consecinŃă. Barr se încruntă: ― PăstraŃi-vă şfichiuirile verbale pentru subordonaŃi. SpuneŃi precis ce doriŃi de lamine şi-mi va fi de ajuns. Riose se aşeză picior peste picior: ― Barr, noi am mai avut o discuŃie cu jumătate de an în urmă. ― Despre magicienii dumneavoastră? ― Da. ÎŃi aminteşti ce am spus că voi face? Barr încuviinŃă din cap, în timp ce-şi odihnea mîinile pe genunchi. ― VoiaŃi să-i vizitaŃi şi aŃi fost plecat acolo în ultimele patru luni. I-aŃi găsit? ― Dacă i-am găsit?! BineînŃeles, strigă Riose, Patricianule, nu sînt magicieni, ci diavoli.E dincolo de orice închipuire. Gîndeşte-te numai! O lume de mărimea unei batiste, a unuidegetar, cu resurse atît de sărăcăcioase, cu o putere atît de neînsemnată şi cu o populaŃieatît de redusă cum nu întîlneşti nici pe cele mai înapoiate lumi din prăfuitele prefecturi aleStelelor întunecate. Şi, cu toate acestea, cu un popor atît de mîndru şi ambiŃios încîtvisează să pună stăpînire, încet şi melodic, pe toată Galaxia. Sînt foarte siguri de ei şi nici măcar nu se grăbesc. Se mişcă încet, flegmatic ; vorbescde secolele necesare, înghit o lume după alta fără efort ; se strecoară printre sisteme cu oîncredere nepăsătoare. Şi reuşesc. Nimeni nu-i poate opri. Au construit o murdarăcomunitate comercială care-şi încolăceşte tentaculele în jurul unor sisteme situate multmai departe decît cutează să se aventureze navele lor ca nişte jucării. NeguŃătorii ― aşa îşizic agenŃii lor ― pătrund tot mai adînc, parsec după parsec. Ducem Barr îi întrerupse tirada: ― Cît adevăr conŃin informaŃiile şi care-i rostul acestei izbucniri de furie? Soldatul se controlă şi redeveni calm. ― Nu sînt orbit de furie. Te asigur că am vizitat lumi mai apropiate de Siwenna decîtde FundaŃie pe care Imperiul era un mit îndepărtat, iar NeguŃătorii, adevăruri vii. Noiînşine am fost luaŃi drept NeguŃători. ― Şi v-au spus oamenii FundaŃiei că Ńintesc să domine Galaxia? ― Chiar aşa, de-a dreptul? Riose se înfurie din nou: N-aveau cum. Persoanele oficialenu scot o vorbă despre asemenea lucruri. Ele se referă exclusiv la afaceri. Am discutat însăcu oameni simpli şi le-am reŃinut spusele: „destinul lor sigur", acceptarea calmă a unuimare viitor. Aşa ceva nu se poate ascunde ; e vorba de un optimism universal pe care nicinu încearcă să-l tăinuiască. Siwennianul îşi stăpîni cu greu satisfacŃia: ― Pînă acum, s-ar părea că ceea ce aŃi constatat singur seamănă cu ceea ce amdescoperit eu din puŃinele date pe care le-am avut. ― Fără îndoială, răspunse Riose, sarcastic. E un tribut pe care-l aduc puterii taleanalitice şi, în acelaşi timp, o recunoaştere sinceră şi limpede a pericolului din ce în ce maimare care ameninŃă proprietăŃile MaiestăŃii sale Imperiale. Barr ridică din umeri nepăsător, iar Riose, aplecîndu-se brusc, îl prinse pe bătrîn debraŃe şi-l privi drept în ochi cu o ciudată blîndeŃe. ― Nu-Ńi face griji, Patricianule. Nu doresc să fiu barbar. Din punctul meu de vedere,perpetuarea ostilităŃii siwenniene faŃă de Imperiu reprezintă o povară cumplită şi aş faceorice s-o uit. Însă specialitatea mea este milităria şi nu mă pot amesteca în treburi civile.Ar însemna să fiu rechemat şi asta mi-ar distruge cariera, înŃelegi? Sînt sigur că da. ÎŃispun între patru ochi: lasă ca autorul atrocităŃilor care au durat patruzeci de ani să fierăsplătit prin acte de răzbunare şi să nu ne mai gîndim la restul. Recunosc deschis că amnevoie de ajutorul tău. În vocea tînărului se simŃea o impresionantă îngrijorare, dar Ducem Barr clătinăhotărît şi calm din cap în semn de refuz. ― Nu înŃelegi, Patricianule, spuse Riose rugător, şi mă îndoiesc că sînt în stare să tefac să înŃelegi. Nu pot cîştiga pe terenul tău. Tu eşti savant, iar eu militar. Dar sînt sigurmăcar de câteva lucruri. Orice părere ai avea despre Imperiu, vei recunoaşte că a adus şimari servicii. ForŃele lui armate au comis crime ici şi colo, dar, în mare, au fost o forŃă apăcii şi civilizaŃiei. Flota imperială a creat Pax Imperium, care a domnit în întreaga Galaxievreme de două mii de ani. Compară cele două milenii de pace trăite sub semnul Soarelui-şi-Navei cu cele două milenii de anarhie interstelară de dinainte. Gîndeşte-te numai la
  • războaiele şi distrugerile din zilele acelea şi spune-mi dacă, în ciuda tuturor erorilorcomise, Imperiul nu merită să fie păstrat. Gîndeşte-te ― continuă el avîntat ― la ceea ce s-a ales de Lumile Exterioare aleGalaxiei acum, cînd toate s-au desprins şi sînt independente, şi pune-Ńi întrebarea dacă,de dragul unei răzbunări copilăreşti, merită să transformi Siwenna dintr-o provincieprotejată de o Flotă neînfricată, într-o lume barbară a Galaxiei, decăzută şi scufundată înmizerie. ― Se va înrăutăŃi totul aşa de curînd? murmură siwennianul. ― Nu, recunoscu Riose. Dacă vieŃile noastre ar fi de patru ori mai lungi, cu siguranŃăc-am afla. Destinul meu, pe care nu Ńi-l pot impune, e să lupt pentru Imperiu, pentru otradiŃie militară. Ea îşi găseşte originea în instituŃia imperială pe care o slujesc. ― DeveniŃi mistic şi mi-e întotdeauna greu să înŃeleg misticismul altuia. ― N-are importanŃă. ÎnŃelegi pericolul pe care-l reprezintă FundaŃia. ― Dacă îmi amintesc bine, chiar înainte de plecarea dumneavoastră de pe Siwenna, v-am atenŃionat asupra acestuia. ― Atunci îŃi dai seama că trebuie oprit încă dintru început, altfel n-o vom mai puteaface niciodată. Ai avut idee de această FundaŃie înainte ca oricine altcineva să audă măcarde ea. Ai aflat mai multe despre ea decît oricare altul din Imperiu. Probabil că ştii cumpoate fi atacată fără riscuri şi mă poŃi avertiza asupra contramăsurilor pe care le va lua.Hai să fim prieteni! Ducem Barr se ridică şi spuse calm: ― Ajutorul pe care vi-l pot da eu nu înseamnă nimic, deci vă scutesc de a-mi adresa oasemenea rugăminte. ― Lasă-mă să judec eu priorităŃile. ― Nu, vorbesc foarte serios. Nici întreaga putere a Imperiului nu ar putea să striveascăaceastă lume aparent neînsemnată. ― De ce? (Ochii lui Bel Riose se aprinseră de furie.) Rămîi aici. Vei pleca cînd îŃi voipermite eu. Dacă-Ńi închipui că subestimez acest duşman pe care l-am descoperit, te înşeli.Patricianule, spuse el reŃinut, la întoarcere am pierdut o navă. N-am nici o dovadă c-ar ficăzut în mîinile FundaŃiei ; dar n-a mai fost găsită de atunci şi, dacă ar fi avut loc unaccident, ar fi trebuit să-i găsim epava pînă acum. Na e o pierdere importantă ― nuînseamnă mare lucru ―, dar asta îmi sugerează că, probabil, FundaŃia a declanşat dejaostilităŃile. O asemenea grabă şi o ignorare a consecinŃelor ar putea să însemne forŃedespre care nu ştiu nimic. Îmi răspunzi la o întrebare foarte precisă? Care este puterea lormilitară? ― N-am idee. ― Atunci desluşeşte singur ceea ce ai afirmat. De ce susŃii că Imperiul nu poate zdrobiacest mic duşman? Siwennianul se aşeză din nou şi evită privirea fixă a lui Riose. Spuse apăsat: ― Pentru că am încredere în principiile psihoistoriei. E o ştiinŃă ciudată. A atinsmaturitatea printr-un singur om ― Hari Seldon ― şi a pierit o dată cu el, pentru că nimenin-a mai reuşit să-i stăpînească iŃele complicate. Dar, în acea scurtă perioadă, s-a doveditcel mai puternic instrument de studiere a umanităŃii inventat vreodată. Fără a pretindeanticiparea acŃiunilor oamenilor ca indivizi, ea a formulat legi precise, capabile de analizămatematică şi de extrapolare, în scopul dirijării şi anticipării acŃiunii concertate agrupurilor umane. ― Şi?... ― A fost psihoistoria pe care Seldon şi grupul său a aplicat-o din plin la întemeiereaFundaŃiei. Locul, momentul şi condiŃiile se întrepătrund din punct de vedere matematic şiconduc astfel, în mod inevitabil, la dezvoltarea Imperiului Universal. Lui Riose începu să-i tremure glasul de indignare: ― Vrei să spui că această ştiinŃă prezice că voi ataca FundaŃia şi că voi pierde nu ştiuce bătălie din motive cunoscute dinainte? Încerci să susŃii că sînt un robot fără imaginaŃieşi că urmez un drum la capătul căruia îmi voi găsi sfîrşitul? ― Nu, răspunse tăios bătrînul patrician. Am afirmat deja că ştiinŃa nu are nimic de-aface cu acŃiunile individuale şi că a fost anticipat un context mai larg. ― Prin urmare, ne aflăm în strînsoarea ZeiŃei NecesităŃii Istorice? ― A NecesităŃii Psihoistorice, îl ajută Barr cu delicateŃe. ― Şi dacă-mi exercit dreptul meu de liberă voinŃă? Dacă hotărăsc să atac anul viitor,sau să nu atac deloc? Cît de docilă este ZeiŃa? Cît de ingenioasă? Barr ridică din umeri: ― PuteŃi ataca acum ori niciodată, cu o singură navă sau cu forŃa întregului Imperiu ;prin forŃă militară ori prin presiuni economice ; printr-o declaraŃie deschisă de război sauprintr-o ambuscadă perfidă. PuteŃi face orice doriŃi, exercitîndu-vă plenar libera voinŃă. Şi,totuşi, veŃi pierde. ― Din cauza mîinii moarte a lui Seldon?
  • ― Din cauză că mîna moartă a matematicii comportamentului uman nu poate fi nicioprită, nici deviată, nici frînată. Cei doi râmaseră faŃă în faŃă, ca într-o încleştare mută, pînă cînd generalul făcu unpas înapoi. ― Primesc provocarea. O mînă moartă contra unei voinŃe vii, spuse el simplu. 4 Împăratul CLEON AL II-LEA... numit îndeobşte „Cel Mare". Ca ultim împărat puternic al PrimuluiImperiu, el este important prin renaşterea artistică şi politică ce a avut loc în timpul lungiisale domnii. Literatura romanŃată ni-l face cunoscut, totuşi, mult mai bine, legîndu-i numelede cel al lui Bel Riose, deci pentru oamenii simpli rămîne „împăratul lui Riose". Nu trebuie sălăsăm ca evenimentele din ultimul său an de domnie să umbrească patruzeci de ani de... ENCICLOPEDIA GALACTICA CLEON AL II-LEA, numit îndeobşte „Cel Mare". Ultimul împărat puternic. O dureroasăsuferinŃă care nu poate fi diagnosticată. Date fiind neînŃelesele meandre ale vieŃiioamenilor, cele două afirmaŃii nu se exclud şi nici nu sînt compatibile. De-a lungul istorieis-au întîlnit supărător de multe cazuri similare. Dar lui Cleon al II-lea nu-i păsa de astfel de precedente. SuferinŃele personale nu i s-arfi ameliorat cîtuşi de puŃin chiar dacă s-ar fi gîndit la lista lungă de cazuri asemănătoare.La fel de puŃin l-ar fi liniştit şi gîndul că, în timp ce străbunicul său fusese domnitor şipirat al unei planete cît un grăunte de praf, el domnea în Palatul Plăcerilor, careaparŃinuse lui Ammenetik cel Mare, ca moştenitor al unui şir de domnitori galactici ce sepierdea în negura vremurilor. În aceste momente nu-l alina nici măcar faptul că, prineforturi deosebite, tatăl său curăŃase focarele de revoltă şi restabilise pacea şi unitatea decare se bucurase Imperiul sub Stanel al Vl-lea şi că, prin urmare, în cei douăzeci şi cincide ani ai domniei sale nici măcar ideea de răscoală nu-i umbrise strălucirea gloriei. Împăratul Galaxiei şi Stăpînul Tuturora avu o tresărire şi-şi lăsă capul pe spate încîmpul înviorător de forŃă din jurul pernelor. Cîmpul opunea o uşoară rezistenŃă şi,simŃind plăcuta lui mîngîiere, Cleon se linişti. Se ridică greoi în capul oaselor şi privimorocănos către pereŃii camerei. Nu era o cameră în care să stai singur. Era prea mare.Toate camerele erau prea mari. Mai bine să fie singur în timpul acestor crize care-l istovesc complet decît să suporteagitaŃia plină de ifose şi compasiune a curtenilor, obtuzitatea lor îngăduitoare şi fără vlagă.Mai bine singur decît să vadă măştile insipide, în spatele cărora se Ńes speculaŃii nesfîrşiteprivind probabilitatea morŃii şi soarta succesiunii. Gîndurile îl copleşiră şi-i dădură putere. Cei trei fii ai săi, falnici, virtuoşi, puteau oferiun viitor Imperiului. Dar unde dispăruseră tocmai acum, cînd se simŃea atît de rău?Aşteptau, desigur ― fiecare cunoscînd mişcările celorlalŃi şi cu toŃii supraveghindu-l pe el. Se foi nemulŃumit. Şi acum Brodrig tînjea să vină în audienŃă. Credinciosul Brodrig,născut într-o familie nevoiaşă ; credincios, pentru că altfel n-ar fi fost detestat de toatălumea, fără deosebire ― ura fiind singurul punct comun al numeroaselor grupuri careformau Curtea... Brodrig ― favoritul credincios, pentru că aşa trebuia să fie ―, cel care, dacă nu se vaîmbarca pe cea mai rapidă navă din Galaxie imediat după moartea Împăratului, va sfîrşi încamera atomică. Cleon al II-lea atinse butonul de pe braŃul divanului încăpător pe care stătea şi uşaimensă de la capătul camerei se dizolvă, devenind transparentă. Brodrig înaintă pe covorul stacojiu şi îngenunche pentru a săruta mîna vlăguită aÎmpăratului. ― Cum vă simŃiŃi, sire? întrebă Secretarul particular cu o voce slabă în care se simŃeaîngrijorarea. ― Sînt viu, dacă mai poŃi numi viaŃă ceea ce a devenit un domeniu primitor şiinsensibil la tot felul de experienŃe nevolnice ale oricărui şarlatan în stare să citească ocarte de medicină, i-o reteză Împăratul exasperat. Dacă mai există vreun remediu chimic,fizic sau atomic încă netestat, atunci poŃi fi sigur că se va găsi mîine-poimîine vreundeştept bun de gură care să vină din cine ştie ce văgăună a Imperiului ca să mi-l propună.Şi e foarte probabil că va fi folosită ca autoritate vreo carte abia descoperită sau, maidegrabă, măsluită. Pe memoria tatălui meu ― continuă Împăratul dezlănŃuit ―, se pare cănu mai există nici un biped care să poată studia o boală cu propriii săi ochi, sau care să
  • poată lua pulsul fără să consulte o carte din vechime. Şi ei numesc asta „necunoscută".Neghiobii! Dacă, de-a lungul mileniilor, corpul uman deprinde noi metode de a o lua razna,cauza rămîne necunoscută şi deci boala e incurabilă pentru că studiile anticilor n-audescoperit-o. Ori anticii ar trebui să fie acum în viaŃă, ori eu ar trebui să trăiesc în vremealor. Împăratul lăsă să-i scape cîteva blesteme, în timp ce Brodrig aştepta supus. Apoiîntrebă prost dispus: ― CîŃi sînt afară? ― şi făcu cu capul către uşă. ― Sala Mare adăposteşte numărul obişnuit. ― Atunci să aştepte. Sînt ocupat cu treburi de stat. Trimite-l pe căpitanul gărzii să-ianunŃe. Sau, lasă, lasă treburile de stat. Să le spună că nu acord audienŃe şi să arboreze ofigură îndurerată. Şacalii s-ar putea trăda singuri. Împăratul rîse dispreŃuitor. ― Circulă zvonuri, sire, că vă supără inima, spuse Brodrig cu umilinŃă. Împăratul pufni răutăcios: ― Cei care iau în serios acest zvon vor avea dureri de inimă şi mai rele. Spune-mi, maidegrabă, ce doreşti tu. Brodrig se ridică de jos cînd îi făcu semn împăratul şi spuse: ― În legătură cu Generalul Bel Riose, Guvernatorul Militar al Siwennei. ― Riose? făcu Cleon, încruntat. (Încercă să-şi amintească, dar nu ştiu de unde să-l ia.)Stai puŃin, nu-i cel care a trimis un mesaj fantezist cu cîteva luni în urmă? Da, ştiu acum.Cerşea o aprobare ca să-şi facă o carieră de cuceritor, întru gloria Imperiului şi aÎmpăratului. ― Exact, sire. Împăratul izbucni în rîs: ― Crezi că mai am asemenea generali, Brodrig? Astfel de oameni par a fi bizare relicveale trecutului. Şi ce i-am răspuns? Cred c-ai avut tu grijă să-i răspunzi. ― Da, sire. I s-a cerut să trimită informaŃii suplimentare şi să nu ia nici o hotărîre caresă implice acŃiuni navale fără ordinul personal al Împăratului. ― Hmm! Destul de prudent. Cine e acest Riose? A fost vreodată pe la Curte? Brodrig dădu afirmativ din cap şi colŃurile gurii i se ridicară într-o încercare de zîmbetironic: ― Şi-a început cariera militară acum zece ani, prin a fi cadet în Gardă. A participat lalupta de la Aglomerarea Lemul. ― Aglomerarea Lemul? Nu mai am o memorie atît de... Atunci cînd un tînăr soldat aintervenit, salvînd două nave de linie de la o ciocnire directă? (Gesticulă iritat.) Nu-miamintesc detaliile. A fost ceva eroic. ― Riose era acel soldat. A fost avansat şi numit căpitan activ pe o navă, spuse Brodrigsec. ― Iar acum Guvernator Militar al unui sistem de la graniŃă ― şi e încă tînăr. Un bărbatcapabil, Brodrig! ― Nu ne putem baza pe el, sire. Trăieşte în trecut. Are nostalgia acelor vremuri sau,mai degrabă, a miturilor care relatează despre viaŃa de atunci. Asemenea oameni sîntinofensivi în ceea ce-i priveşte, dar ciudata ignorare a realităŃii îi face să pară niştecaraghioşi în ochii altora. SubordonaŃii sînt complet subjugaŃi de el, adăugă Brodrig. Esteunul dintre generalii iubiŃi. ― Chiar aşa? se miră împăratul. Hai, Brodrig, nu mi-ar surîde să fiu slujit numai deincompetenŃi. Astfel de oameni n-au cum să devină exemple de invidiat în ceea ce priveştecredinŃa. ― Un trădător care este şi incompetent nu prezintă nici un pericol. Mai degrabăoamenii capabili trebuie supravegheaŃi. ― Te numeri şi tu printre aceştia, Brodrig? (Cleon al II-lea rîse şi apoi se strîmbă dedurere.) Bine, lasă acum cuvintele mari. Ce veşti mai ai de la acest tînăr cuceritor? Sper căn-ai venit doar ca să retrăim trecutul. ― Sire, s-a primit un nou mesaj de la Generalul Riose. ― Da? Şi ce mai doreşte? ― A spionat zona în care trăiesc aceşti barbari şi recomandă o expediŃie în forŃă.MotivaŃiile sînt detaliate şi destul de plicticoase. Cu toate acestea, nu merită s-o deranjezpe Maiestatea voastră Imperială acum, cînd sînteŃi indispus, mai ales că problema va fidiscutată pe îndelete în cursul sesiunii Consiliului Lorzilor. Se uită către împărat. Cleon se încruntă. ― Lorzii? E o treabă de competenŃa lor? Asta ar însemna noi cereri pentru ointerpretare mai permisivă a Cartei. Întotdeauna se ajunge la asemenea pretenŃii. ― E inevitabil, sire. Ar fi fost mai bine dacă Augustul dumneavoastră tată ar fi înfrîntultima revoltă fără să acorde acea Cartă. Dar pentru că ea există, trebuie s-o suportăm ovreme. ― Cred că ai dreptate. Atunci, Lorzii să dezbată problema. Dar pentru ce atîta
  • solemnitate? La urma urmei, nu-i decît un subiect minor. Succesul la o graniŃăîndepărtată, cu trupe nu prea numeroase, nu reprezintă o treabă de stat. Brodrig schiŃă un zîmbet şi spuse indiferent: ― Poate pentru un idiot romantic, dar chiar şi un asemenea om devine o armă mortalădacă un rebel lipsit de romantism îl foloseşte ca unealtă. Sire, omul a fost iubit aici şi esteiubit şi la graniŃă. Tînăr e, iar dacă va anexa una sau două planete barbare care au luat-orazna va deveni un cuceritor. Şi un tînăr cuceritor, capabil să stîrnească entuziasmulpiloŃilor, minerilor, comercianŃilor şi al altor asemenea specimene, este oricînd un pericol.Chiar dacă n-ar fi împins de dorinŃa de a proceda cu dumneavoastră aşa cum a procedatAugustul dumneavoastră tată cu uzurpatorul Ricker, tot ar putea fi folosit drept armă decătre unul dintre loialii voştri Lorzi. Cleon al II-lea făcu un gest repezit şi se chirci de durere. Se linişti, dar zîmbetul îi eraşters şi vorba doar o şoaptă. ― Eşti un supus nepreŃuit, Brodrig. Întotdeauna bănuieşti mai mult decît se cuvine şitrebuie să accept doar jumătate din precauŃiile pe care le-ai sugerat ca fiind absolut sigure.Le vom supune spre dezbatere în Consiliul Lorzilor. Vom vedea ce spun şi ei şi vom luamăsuri în consecinŃă. Presupun că tînărul încă nu a întreprins nici o acŃiune ostilă. ― N-a raportat aşa ceva, dar cere deja întăriri. ― Întăriri! (Ochii împăratului se luminară a uimire.) Ce forŃă are cu el? ― Zece nave de linie, sire, cu vasele auxiliare respective. Două dintre nave sîntechipate cu motoare recuperate de la fosta Mare Flotă, una cu o baterie de artilerie greadin aceeaşi sursă, iar celelalte sînt din ultimii cincizeci de ani, dar totuşi utilizabile. ― Zece nave mi se par suficiente pentru orice acŃiune rezonabilă. Tatăl meu a obŃinutprimele victorii asupra uzurpatorului cu mai puŃine. Cine sînt barbarii ăştia împotrivacărora vrea să lupte? Secretarul particular ridică ochii, plin de sine, ― Raportul face referire la „FundaŃie". ― FundaŃie? Ce înseamnă asta? ― Nu avem documente despre ea, sire. Am cercetat cu atenŃie arhivele. Zona indicatăse află în vechea provincie Anacreon, care acum două secole a decăzut, fiind bîntuită depiraterie, barbarie şi anarhie. Cu toate acestea, nu există nici o planetă cunoscută subnumele de FundaŃie în întreaga provincie. Există cîteva menŃiuni neclare despre un grupde oameni de ştiinŃă trimişi în provincia aceea cu puŃin timp înainte de a ieşi de subprotecŃia noastră. Oamenii de ştiinŃă trebuiau să pregătească o Enciclopedie. (Zîmbi vag.)Cred că au numit-o FundaŃia Enciclopediei. ― Atunci, socoti Împăratul îngîndurat, acesta mi se pare un element insuficient pentrua face vreo supoziŃie. ― Sire, nu s-a mai primit nici un mesaj din partea acelei expediŃii după instaurareaanarhiei în regiune. Dacă urmaşii lor mai trăiesc şi încă-şi păstrează numele, atunci esigur că s-au scufundat în barbarie. ― Şi deci vrea întăriri. (Împăratul îl privi neîndurător.) Foarte ciudat! Să-Ńi propui sălupŃi împotriva unor sălbatici cu zece nave şi să ceri întăriri chiar înainte de a da primalovitură. Şi, cu toate astea, parcă am început sa mi-l amintesc pe acest Riose ; era un băiatatrăgător, provenit dintr-o familie loială nouă. Brodrig, există complicaŃii al căror înŃelesnu-l pătrund. S-ar putea ca ele să aibă o importanŃă mai mare decît pare la prima vedere. Îşi plimbă degetele pe cearşaful strălucitor care-i acoperea picioarele Ńepene. ― Am nevoie de un om acolo, spuse el, unul care să vadă tot, să înŃeleagă şi să fiecredincios, Brodrig... Secretarul dădu supus din cap: ― Şi navele, sire? ― Încă nu. (Împăratul gemu uşor în timp ce-şi schimba poziŃia cu mare atenŃie şiîndreptă spre Brodrig un deget tremurător.) Nu, pînă nu vom şti mai multe. ConvoacăConsiliul Lorzilor de azi într-o săptămînă. Va veni şi momentul potrivit pentru cucerire.Vom rezolva şi problema asta, altfel mulŃi vor regreta. Îşi lăsă capul în fluxul înviorător al pernei cu cîmp de forŃă spre a-şi alina durerile. ― Du-te acum, Brodrig, şi trimite doctorul. E cel mai nătîng şarlatan pe care l-amavut. 5 Începe războiul DIN SIWENNA, care devenise punctul central, forŃele Imperiului porniră cu precauŃiespre zonele necunoscute şi întunecate ale Periferiei. Navele gigantice străbătură distanŃelevaste care separau stelele călătoare de la marginea Galaxiei şi-şi căutară drum spre zonele
  • în care se făcea simŃită influenŃa FundaŃiei. Lumile izolate şi scufundate de mai bine de două secole în barbarie simŃiră din nousosirea Lorzilor Imperiali pe pămînturile lor. Jurară credinŃă sub ameninŃarea artilerieiîndreptate spre oraşele-capitală. Fură postate garnizoane: zeci de soldaŃi îmbrăcaŃi în uniforma imperială, purtînd peumeri însemnele Navei-şi-Soarelui. Bătrînii îşi amintiră din nou poveştile uitate, auzite dela stră-străbunici, despre vremurile în care Universul era întins, bogat şi netulburat derăzboaie şi aceiaşi oameni reprezentînd Nava-şi-Soarele domniseră peste toate. Apoi navele plecară mai departe, ca să-şi presare bazele dm ce în ce mai avansate înjurul FundaŃiei. Şi, pe măsură ce fiecare lume era prinsă în această plasă deasă, lui BelRiose i se transmiteau noi veşti la Cartierul General instalat în pustietatea stîncoasă a uneiplanete rătăcitoare şi fără soare. Riose se relaxăşi zîmbi mohorît către Ducem Barr: ― Ei, Patricianule, tu ce părere ai? ― Eu? Ce valorează gîndurile mele? Doar nu sînt militar. Contemplă cu ochi dispreŃuitori şi obosiŃi dezordinea şi aglomerarea de bolovani dinîncăperea alcătuită dintr-o peliculă artificială de aer, lumină şi căldură, care reprezentasingura celulă de viaŃă în nemărginirea acelei lumi pustii. ― După cît ajutor vă pot oferi eu, sau după cît vă puteŃi aştepta de la mine, aŃi facemai bine să mă trimiteŃi înapoi pe Siwenna. ― Încă nu. Încă nu. (Generalul îşi întoarse scaunul spre colŃul în care se găsea sferauriaşă, transparentă şi strălucitoare care reprezenta vechea prefectură imperială Anacreonşi sectoarele învecinate.) Mai tîrziu, cînd vom termina aici, te vei întoarce la cărŃile tale şi lamulte altele. Voi avea grijă ca proprietăŃile familiei să-Ńi fie restituite, Ńie şi copiilor tăi,pentru totdeauna. ― MulŃumesc, spuse Barr uşor ironic, dar n-am încredere în sfîrşitul fericit al acesteiaventuri. Riose rîse nepăsător: ― Nu începe iarăşi cu întristătoarele tale profeŃii. Această hartă vorbeşte maiconvingător decît teoriile tale lamentabile. Mîngîie cu gingăşie conturul invizibil: Ştii săciteşti o hartă în proiecŃie radială? Bine, bine, uită-te aici. Stelele aurii reprezintă teritoriileimperiale, stelele roşii, pe cele loiale FundaŃiei, iar stelele roz sînt acelea care se află,probabil, în sfera de influenŃă comercială. Acum priveşte. (Riose apăsă un buton şi, treptat,o zonă în care se aflau puncte albe deveni de un albastru închis. Ca o ceaşcă întoarsă cugura în jos, ele învăluiră punctele roşii şi roz.) Stelele albastre au fost cucerite de forŃelemele, spuse Riose cu mîndrie abia reŃinută, şi ele avansează în continuare fără a întîmpinavreo rezistenŃă. Barbarii sînt liniştiŃi. ForŃele FundaŃiei dorm adînc. ― V-aŃi împrăştiat efectivele pretutindeni, e adevărat? întrebă Barr. ― De fapt, spuse Riose, în ciuda aparenŃelor, n-am făcut-o. Punctele-cheie în carestabilesc garnizoane şi fortificaŃii sînt puŃine, dar au fost judicios alese. Rezultă deci căforŃa dispersată e mică, iar succesul strategic, deosebit. Sînt multe avantaje, chiar maimulte decît i s-ar părea unuia care n-a făcut un studiu atent al tacticii spaŃiale, însă elimpede pentru oricine, de exemplu, că pot porni un atac din orice punct al unei sfere carese închide şi că, atunci cînd voi termina, FundaŃia nu va mai putea ataca din flanc sau dinspate. Această strategie a Încercuirii Prealabile a mai fost folosită, îndeosebi în cursulcampaniilor lui Loris al Vl-lea, acum aproximativ două mii de ani, dar niciodată complet;întotdeauna, cu ştiinŃa adversarului şi cu încercările lui de a se opune. Acum situaŃia ediferită. ― Cazul ideal pe eare-l prezintă tratatele? Vocea lui Barr era indiferentă şinepăsătoare. ― Tot mai crezi că forŃele mele vor da greş? întrebă Riose iritat. ― Desigur. ― Sper că înŃelegi că nu există nici un caz în istoria militară în care, după ceîncercuirea completă a fost realizată, forŃele atacatoare să nu fi eîştigat, cu excepŃiasituaŃiilor în care vreo Flotă exterioară, destul de puternică, putea sparge încercuirea. ― Dacă ziceŃi dumneavoastră, aşa e. ― Deci rămîi încă la părerea ta. ― Da. ― Fie, spuse Riose, ridicînd din umeri. Barr lăsă ca iritarea să se mai atenueze şi apoi întrebă calm: ― AŃi primit vreun răspuns din partea Împăratului? Riose îşi luă o Ńigară dintr-un sertar din spatele său, o puse într-un Ńigaret şi o aprinsegrijuliu: ― Te referi la cererea mea pentru întăriri? A venit, dar asta-i tot. Doar un răspuns pehîrtie. ― Deci nici o navă.
  • ― Nici una. Nici nu prea speram, Patricianule, n-ar fi trebuit să mă las sedus deteoriile tale şi, în primul rînd, n-ar fi trebuit să-Ńi cer părerea. Mă pune într-o falsa lumină. ― Da? ― Sigur. Navele sînt la mare preŃ. Războaiele civile din ultimele două secole au distrusmai bine de jumătate din Marea Flotă, iar navele care au mai rămas sînt în stare precară.Ştii că navele care se fabrică acum nu fac două parale. Nu cred că mai e cineva în întreagaGalaxie care să poată construi astăzi un motor hiperatomic de clasă. ― Ştiam, zise siwennianul, cu o privire gînditoare. Nu eram sigur dacă şidumneavoastră cunoaşteŃi acest lucru. Deci Maiestatea sa Imperială nu se poate lipsi denici o navă. Psihoistoria ar fi putut anticipa o asemenea situaŃie şi, de fapt, a şi făcut-o. Aşîndrăzni să afirm că mîna moartă a lui Hari Seldon cîştigă prima rundă. ― Am şi aşa destule nave, răspunse Riose tăios. Seldon al tău nu cîştigă nimic. DacăsituaŃia s-ar agrava, atunci ar fi puse la dispoziŃie alte nave. Deocamdată, Împăratul nucunoaşte întreaga poveste. ― Serios? De ce nu i-aŃi comunicat-o? ― Din cauza teoriilor tale, evident. (Riose îl privi sardonic.) Cu tot respectul ce Ńi-ldatorez, povestea mi se pare improbabilă. Numai dacă evenimentele îmi furnizează noidovezi voi prezenta situaŃia drept gravă şi primejdioasă. Şi, în plus, continuă Riose calm,povestea nefondată miroase a lèse-majesté, ceea ce s-ar putea să-i fie foarte puŃin pe placMaiestăŃii sale Imperiale. Bătrînul patrician zîmbi. ― Să înŃeleg că informaŃia potrivit căreia tronul îi e primejduit de uneltirile cîtorvabarbari neciopliŃi de la capătul Universului nu este demnă de crezare sau că nu va fiapreciată? Atunci n-aveŃi la ce să vă aşteptaŃi din partea lui. ― Decît dacă luăm în calcul un trimis special. ― Şi de ce, mă rog, un trimis special? ― E un vechi obicei. Un reprezentant direct al Coroanei este prezent la fiecarecampanie militară care se desfăşoară sub auspiciile guvernamentale. ― Zău? De ce? ― O metodă de a păstra simbolul conducerii personale de către Împărat a tuturorcampaniilor. A mai dobîndit o funcŃie suplimentară, aceea de a garanta fidelitateageneralilor, dar care nu dă întotdeauna roade. ― Această prezenŃă vă va stînjeni, generale. O autoritate din afară... ― Nu mă îndoiesc, spuse Riose roşind uşor, dar n-am ce face. Receptorul de pe biroul generalului se lumină şi, cu un pocnet discret, comunicareacilindrică apăru în fantă. Riose o desfăcu: ― Bun! Asta e! Ducem Barr îşi arcui întrebător sprîncenele. Riose continuă: ― Să ştii că l-am capturat pe unul dintre aceşti NeguŃători. Viu şi cu nava intactă. ― Am auzit vorbindu-se despre asta. ― Tocmai l-au adus aici şi va sosi peste cîteva clipe. Rămîi, Patricianule. Vreau să fiide faŃă cînd îl voi interoga, de-aceea te-am chemat. S-ar putea ca tu să înŃelegi atunci cîndmie îmi vor scăpa unele lucruri. Se auzi un semnal ; generalul atinse un buton cu piciorul şi uşa se deschise larg.Bărbatul care stătea în prag era înalt şi bărbos, purta o haină scurtă dintr-un materialmoale, din piele sintetică, cu o glugă ataşata lăsată pe spate. Avea mîinile libere şi păreasă-i ignore pe cei din jur, chiar dacă erau înarmaŃi. Păşi înăuntru netulburat şi aruncă o privire, cîntărind totul. Îl onoră pe general cu ofluturare neglijentă a mîinii şi cu o înclinare a capului. ― Numele tău? întrebă Riose scurt. ― Lathan Devers. (NeguŃătorul îşi vîrî degetele mari în găicile centurii late, cu aspectŃipător.) Eşti şef pe-aici? ― Eşti NeguŃător de pe FundaŃie? ― Ai nimerit-o. Ascultă, dacă eşti şeful, fă bine şi spune-le oamenilor tăi să nu seatingă de marfa mea. Generalul îşi lăsă capul puŃin pe spate şi-l măsură cu răceală pe prizonier: ― Răspunde la întrebări! Nu mai da ordine! ― În regulă. Sînt înŃelegător. Dar unul dintre băieŃii tăi şi-a făcut deja o ditamai gaurăîn piept, vîrîndu-şi labele unde nu era treaba lui. Riose îşi mută privirea spre locotenentul de serviciu: ― Acest om spune adevărul? Raportul tău, Vrank, nu semnala vieŃi pierdute. ― Cînd am întocmit raportul, răspunse locotenentul cu oarecare teamă în glas, nupierdusem nici un om. Mai tîrziu s-a dat ordin să se facă o percheziŃie a navei deoarececirculau zvonuri că ar exista o femeie la bord. Acestea nu s-au confirmat, în schimb, aufost găsite multe instrumente a căror natură este necunoscută, domnule, instrumentedespre care prizonierul afirmă că ar fi mărfuri pe care le are în stoc. În momentul mînuirii,
  • unul dintre ele a emis o flacără şi soldatul respectiv a murit. Generalul se întoarse către NeguŃător: ― TransportaŃi explozivi atomici? ― Nu, pentru numele Galaxiei! Neghiobul a apucat un găuritor atomic de partea decare nu trebuia şi l-a pornit pe dispersie maximă. Nu trebuie să faci aşa ceva. Mai bine-Ńipui la tîmplă un pistol cu neutroni. L-aş fi oprit dacă cinci dintre oamenii tăi nu mi-ar fistat pe piept. Riose făcu un gest către garda care aştepta: ― PuteŃi pleca. Nava capturată va fi sigilată şi nu va mai pătrunde nimeni în ea. Staijos, Devers! NeguŃătorul se aşeză pe locul indicat şi rămase neclintit sub privirea pătrunzătoare ageneralului şi sub ochii curioşi al Patricianului. ― Se vede că eşti un om cu care se poate discuta, Devers, spuse Riose. ― MulŃumesc. Ori te-a impresionat chipul meu, ori vrei ceva anume. Să-Ńi spun ceva.Mă pricep la afaceri. ― E acelaşi lucru. Te-ai predat, cînd, de fapt, ai fi putut hotărî să devii pulbere stelarăşi să ne faci şi pe noi sa stricăm muniŃia. Înseamnă că-Ńi vom oferi un tratament uman,mai ales dacă vei continua să ai aceeaşi părere despre viaŃă. ― Şefule, mă dau în vînt după un tratament confortabil. ― Bine, şi eu mă dau în vînt după cooperare, zîmbi Riose, şi-i şopti lui Ducem Barr:Sper că expresia „mă dau în vînt" înseamnă ce cred eu. Ai mai auzit vreodată o expresieatît de barbară? ― Minunat, făcu Devers politicos. Sîntem pe aceeaşi lungime de undă. Dar ce fel decooperare ai în vedere, şefule? Dacă e s-o spun de-a dreptul, n-am idee care-i situaŃia mea.(Privi în jur.) De exemplu, unde mă aflu şi ce vrei să-mi propui? ― O, am neglijat partea introductivă, îmi cer scuze. (Riose era bine dispus.) Acestdomn este Ducem Barr, Patrician al Imperiului. Eu sînt Bel Riose, Nobil al Imperiului şiGeneral Clasa a IlI-a în forŃele armate ale MaiestăŃii sale Imperiale. NeguŃătorul rămase cu gura căscată, apoi îşi reveni şi întrebă: ― Imperiul? Vrei să spui Vechiul Imperiu despre care ni s-a predat la şcoală? Hmm!Ciudat! Eu credeam că nu mai există. ― Uită-te în jur. Există, spuse Riose sumbru. ― Şi, totuşi, ar fi trebuit să-mi dau seama. (Lathan Devers privi spre tavan.) Navelecare mi-au capturat hîrbul păreau foarte făloase. Nici un regat de la Periferie n-ar fi fost înstare să producă asemenea nave. (Se încruntă.) Ca să lămurim lucrurile, care-i problema,şefule? Sau vrei să-Ńi spun general? ― Problema e războiul. ― Imperiul contra FundaŃiei? ― BineînŃeles. ― De ce? ― Cred că ştii de ce. NeguŃătorul făcu ochii mari şi clătină din cap, neştiind ce să creadă. Riose îl lăsă să se gîndească, apoi spuse rar: ― Sînt sigur că ştii de ce. ― E cam cald aici, murmură Lathan Devers. (Se ridică şă-şi dezbrace haina cu glugă,apoi se aşeză din nou şi-şi întinse picioarele în faŃă.) Ştii ― făcu, simŃindu-se în largul său―, am impresia că te aştepŃi să-mi sară inima din piept şi să cad lat. Dacă-mi pun minteaşi prind un moment prielnic, te înhaŃ fără mare efort, iar bătrînelul care stă aici fără săscoată o vorbă n-ar putea face mare lucru pentru a mă opri. ― Dar n-o vei face. ― Aşa e, îl aprobă Devers cordial. În primul rînd, presupun că moartea ta n-ar oprirăzboiul. Or mai fi şi alŃi generali prin locurile din care vii. ― O apreciere foarte exactă. ― Pe lîngă asta, aş fi prins, acum sau mai tîrziu, şi ucis pe loc, cine ştie? Deci, adioviaŃă, şi nu prea-mi surîde perspectiva. Nu merită. ― Am spus eu că eşti un om cu care se poate discuta. ― Dar aş dori un lucru, şefule. Ce să pricep atunci cînd spui că ştiu de ce-aŃi pornitrăzboi contra noastră? Eu unul habar n-am şi joaca asta de-a ghicitul mă calcă pe nervicum nici nu-Ńi închipui. ― Da? Ai auzit vreodată de Hari Seldon? ― Nu. Am zis că nu-mi place joaca asta de-a ghicitul. Riose aruncă o privire către Ducem Barr, care zîmbi afabil şi recăzu în visare. ― Lasă joaca, Devers, spuse Riose cu o strîmbătură. Există pe FundaŃie o tradiŃie, ori ofabulă, ori o poveste serioasă ― la urma-urmei nu-mi pasă ce e ― care spune că veŃiîntemeia al Doilea Imperiu. Ştiu chiar o versiune amănunŃită a aiurelii psihoistorice a luiHari Seldon şi a planurilor voastre de agresiune împotriva Imperiului.
  • ― Chiar aşa? întrebă Devers, clătinînd gînditor din cap. Şi cine Ńi-a spus asta? ― Are vreo importanŃă? întrebă Riose calm, dar ameninŃător. Nu eşti aici să măinteroghezi. Vreau să-mi spui tot ce ştii despre „istoria" asta a lui Seldon. ― Păi, dacă e o „istorie"... ― Nu te juca cu vorbele, Devers. ― Nu mă joc. De fapt, o să Ńi-o spun de-a dreptul. Ştii ceea ce ştiu şi eu. Poveştineghioabe, pe jumătate năluciri. Fiecare lume îşi are plăsmuirile ei ; nu le poŃi alunga. Da,am auzit vorbindu-se despre Seldon, despre al Doilea Imperiu şi altele. Astea sînt poveştilecare se spun copiilor înainte de culcare. łîncii se cuibăresc cu proiectoarele lor de buzunarîn cîte-o cameră mai ferită şi se îndoapă cu aventuri despre Seldon. Treaba asta nu-ipentru adulŃi. Sau, oricum, e pentru adulŃii lipsiŃi de inteligenŃă. NeguŃătorul clătină dincap. Ochii generalului se întunecară. ― Asta-i realitatea? Faci risipă de imaginaŃie, omule. Am fost pe Terminus. CunoscFundaŃia. Am văzut-o de aproape. ― Atunci de ce mă-ntrebi pe mine? În ultimii zece ani, nu cred să fi stat pe Terminusmai mult de două luni. ÎŃi pierzi timpul. Dar dă-i înainte cu războiul, dacă te iei dupăistorii. ― Eşti atît de încredinŃat că FundaŃia va cîştiga? interveni Barr calm şi măsurat. NeguŃătorul întoarse capul spre el. Roşi uşor şi cicatricea veche de pe tîmplă îi păli: ― Hmm, partenerul cel tăcut. Asta ai înŃeles din ce-am spus eu, doctore? Riose făcu o mişcare uşoară din cap către Barr, şi siwennianul continuă cu o vocemoale şi egală: ― Te-ar deranja pînă şi ideea că lumea ta nu ar putea pierde acest război şi că artrebui să înduri tristeŃea înfrîngerii, sînt sigur. Lumea mea a trecut prin aşa ceva şi încăsuferă. Lathan Devers îşi răvăşi barba, se uită pe rînd la cei doi adversari, apoi izbucni în rîs: ― Întotdeauna vorbeşte aşa, şefule? Ascultă, spuse el, redevenind serios, ce înseamnăînfrîngerea? Am văzut şi războaie şi înfrîngeri. Ce dacă învingătorul ia puterea? Pe cinederanjează? Pe mine? Pe tipi ca mine? (Clătină din cap în bătaie de joc.) Nu înŃelegeŃi că deobicei cinci sau şase barosani conduc o planetă de mărime medie? spuse cu voce hotărîtâşi convingătoare. Ei iau partea cea mai mare, dar unul ca mine n-o să-şi piardă linişteapentru atîta lucru. Poporul? Oamenii cei mulŃi şi simpli? A, bineînŃeles, unii sînt ucişi, iarrestul plătesc taxe mai mari o vreme, Dar şi asta se rezolvă de la sine, e un lucru obişnuit.Şi după aia situaŃia e la fel, cu singura diferenŃă că sus sînt alŃi cinci sau şase barosani. Ducem Barr începu să respire precipitat şi mîna dreaptă îi tresări, dar nu spuse nimic. Lathan Devers era cu ochii pe el. Nu-i scăpase nici un gest. ― UitaŃi-vă, îmi petrec mai toată viaŃa în spaŃiu, cu jucărioarele mele de două parale şicu porŃia zilnică de bere şi covrigei de la automat. Iar acolo, pe planetă ― făcu un gest cudegetul peste umăr ―, barosanii stau acasă şi primesc în fiecare minut venitul meu pe unan ― şi asta doar luînd caimacul de la mine şi de la alŃii. Să presupunem că aŃi conducevoi FundaŃia. Tot veŃi avea nevoie de noi. VeŃi avea mai mare nevoie de noi decîtSindicatul,― pentru că n-aŃi şti cum merg treburile şi doar noi am putea aduce marilevenituri. Şi am face afaceri mai bune cu Imperiul. Zău, chiar aşa ; doar sînt om de afacerişi ştiu ce spun. Dacă asta îmi va aduce venituri suplimentare, sînt întru totul de acord ―încheie el şi-i scrută pe cei doi, gata pentru o nouă ripostă. Rămaseră în tăcere secunde în şir, apoi în recipient zăngăni un nou cilindru.Generalul îl deschise febril, aruncă o privire la scrisul mărunt şi conectă toate monitoarele. ― PregătiŃi un plan cu indicarea poziŃiilor fiecărei nave aflate în misiune. AşteptaŃiordine în condiŃii de defensivă armată! Întinse mîna după mantie. În timp ce şi-o punea pe umeri, şopti monoton către Barr,aproape fără să-şi mişte buzele: ― Îl las pe acest om în grija ta. Voi aştepta rezultatele. Sîntem în război şi aş putea finecruŃător în caz de eşec. Plecă fără să salute. Privind în urma lui, Lathan Devers constată: ― L-am lovit unde-l doare cel mai tare. Ce se întîmplă? ― O bătălie, evident, răspunse răguşit Barr. ForŃele FundaŃiei se apropie pentru a da oprimă luptă. Vino cu mine. În încăpere erau soldaŃi înarmaŃi. Aveau o Ńinută respectuoasă şi feŃele le erauîmpietrite. Devers îl urmă pe bătrînul siwennian afară din cameră. Fură conduşi într-una mai mică şi mai simplu mobilată: două paturi, un vizi-ecran şiun duş cu dotări sanitare. SoldaŃii ieşiră şi uşa grea bubui înfundat. ― Hmm, făcu Devers şi privi dezaprobator în jur. Am senzaŃia că e ceva de durată. ― Asta e situaŃia, spuse Barr tăios. Bătrînul siwennian îi întoarse spatele. ― Ce joc faci, doctore? întrebă NeguŃătorul iritat. ― Nici unul. Eşti în grija mea, asta-i tot.
  • NeguŃătorul se ridică şi se apropie. Îl domina prin statură pe bătrînul patrician. ― Da? Dar stai în aceeaşi celulă cu mine şi, cînd ai fost adus aici, armele erauîndreptate şi spre tine. Ascultă, mi se pare că v-a cam dat peste cap părerea mea desprerăzboi şi pace. Aşteptă şi, cum nu primi răspuns, continuă: Bine, să lăsăm asta. Vreau săte întreb ceva. Spuneai că lumea ta a fost zdrobită odată. De către cine? De oameniicometelor din nebuloasele exterioare? ― De către Imperiu, spuse Barr, privindu-l în ochi. ― Aşa, deci! Şi atunci ce cauŃi aici? Barr păstră o tăcere semnificativă. NeguŃătorul îşi Ńuguie buzele şi clătină încet din cap. Îşi scoase brăŃara plată care-iînlănŃuia încheietura mîinii drepte şi i-o întinse bătrînului: ― Ce părere ai de asta? Mai avea o brăŃară la mîna dreaptă. Siwennianul o primi, răspunse încet la gestul NeguŃătorului şi şi-o puse la mînă.SenzaŃia ciudată de la încheietură îi dispăru curînd. Vocea lui Devers se schimbă pe dată: ― În regulă, doctore. Acum poŃi să vorbeşti normal. Dacă discuŃiile din această camerăsînt ascultate, nu vor pricepe nimic. Ceea ce Ńi-am dat e un Deviator de Cîmp ― proiectMallow autentic. Se vinde cu douăzeci şi cinci de credite pe orice lume, de aici pînă lamarginile cele mai îndepărtate. łi-o dau pe gratis. łine-Ńi buzele nemişcate cînd vorbeşti şinu te grăbi. Trebuie să te obişnuieşti. Ducem Barr se simŃi dintr-o dată obosit. Ochii pătrunzători ai NeguŃătorului erauluminoşi şi încurajatori. SimŃea că nu poate răspunde îndemnului lor. ― Ce doreşti? spuse Barr. Cuvintele îi zăboviră pe buzele nemişcate. ― łi-am spus. Vorbeşti de parcă ai fi mare patriot. Lumea ta a fost zdrobită de Imperiuşi, totuşi, faci jocul acestui tînăr general al Imperiului. Nu prea se potriveşte, nu crezi? ― Eu mi-am făcut datoria, spuse Barr. Un vicerege imperial a pierit din pricina mea. ― Serios? Recent? ― Acum patruzeci de ani. ― Acum patruzeci... de ani! (Cuvintele părură să-l impresioneze pe NeguŃător.) Nu poŃitrăi prea mult din amintiri. Generalul ăsta imberb ştie? Barr dădu afirmativ din cap. Ochii lui Devers se înnegurară: ― Vrei ca Imperiul să învingă? ― Fie ca Imperiul şi nenorocirile pe care le-a adus să piară pe vecie. Tot poporulSiwennei se roagă zilnic pentru asta. Odată, demult, am avut fraŃi, o soră, un tată. Acumnu mai am decît copii şi nepoŃi. Generalul ştie unde-i poate găsi. Devers rămase tăcut. Barr continuă în şoaptă: ― Dar asta nu mă împiedică dacă riscurile se justifică. Vor şti cum să moară. ― Spui că ai ucis un vicerege? întrebă încet NeguŃătorul. Asta-mi aminteşe de ceva.Am avut cîndva un primar pe nume Hober Mallow, care a vizitat Siwenna. Aşa se cheamălumea ta, nu? Şi a întîlnit un bătrîn cu numele de Barr. Ducem îl privi încordat şi bănuitor: ― Ce ştii despre asta? ― Ceea ce ştie oricare NeguŃător de pe FundaŃie. S-ar putea să fii un bătrînel isteŃaruncat în celula asta pentru a mă trage de limbă. BineînŃeles că te-au ameninŃat, fiindcătu urăşti Imperiul şi susŃii sus şi tare că-i vrei pieirea. Eu mor de dragul tău şi spun tot ceştiu, iar generalul are să fie nespus de încîntat. N-ai şanse prea mari, doctore. Şi, cu toateastea, aş vrea să văd cum dovedeşti că eşti fiul lui Onum Barr de pe Siwenna ― al şaseleaşi cel mai mic fiu, care a scăpat de la masacru. ― Cu mîini tremurătoare, Ducem Barr deschise o cutie metalică plată, aflată într-oascunzătoare în zid, şi scoase un obiect metalic. Se auzi un clinchet uşor cînd îl puse înmîinile NeguŃătorului. ― Uitâ-te la asta, spuse el. Devers făcu ochii mari şi-i apropie de zona centrală a obiectului, care era maiproeminentă, scăpînd o înjurătură: ― Să m-apuce nebunia spaŃiului dacă asta nu-i monograma lui Mallow, iar modelul evechi de cincizeci de ani, cum mă vezi şi cum te văd. Ridică ochii şi zîmbi: ― Bate palma, doctore. Un scut atomic pentru o persoană îmi ajunge ca dovadă, ziseel, şi-i întinse bătrînului mîna. 6 Favoritul
  • NAVELE MINUSCULE apărură dintr-o dată din străfundurile spaŃiului şi se năpustirăîn mijlocul Armadei. Fără să tragă vreun foc sau să emită vreun fascicul energetic, eleşerpuiră prin zona înŃesată de nave, apoi se îndepărtară în mare viteză, în timp ce naveleimperiale se răsuciră spre ele ca nişte animale mătăhăloase şi greoaie. Două explozii delumină străluciră în spaŃiu cînd două dintre navele-ŃînŃar se dezintegrară, iar restuldispărură. Navele uriaşe cercetară sectorul de spaŃiu, apoi reveniră la misiunea lor, şi o lumedupă alta continuară să fie strînse în plasa încercuirii. Brodrig purta o uniformă ceremonioasă, croită îngrijit. Se plimba calm, cu o expresieserioasă pe chip, prin grădinile unei planete neînsemnate, Wanda, pe care se stabilisetemporar Cartierul General Imperial. Bel Riose mergea alături de el, iar vestonul cenuşiu, desfăcut la guler, îi dădea un aertrist. Riose arătă către o bancă înnegrită şi lustruită de vreme, aflată sub un înmiresmatarbore-ferigă ale cărui frunze spatulate se înălŃau timid spre soarele alb. ― O vedeŃi, domnule? E o relicvă a Imperiului. Băncile ornamentate făcute pentruîndrăgostiŃi mai dăinuie încă, proaspete şi utile, pe cînd palatele şi uzinele se prăbuşesc înruină şi uitare. Se aşeză, în timp ce Secretarul particular al Iui Cleon al II-lea rămase în picioare înfaŃa lui şi începu a reteza frunzele de deasupra capului cu şfichiuiri precise ale bastonuluidin fildeş. Riose îşi puse picior peste picior, îi oferi o Ńigaretă celuilalt şi, învîrtindu-şi între degetepropria-i Ńigară, spuse: ― Era de aşteptat din partea Prea-Luminatei şi înŃeleptei MaiestăŃi Imperiale să trimităun observator atît de competent ca dumneavoastră. Asta îmi alungă orice posibil sentimentde îngrijorare că povara unor alte afaceri de stat, mai importante şi mai arzătoare, ar puteaumbri total o campanie în zona Periferiei. ― Ochii împăratului sînt pretutindeni, spuse Brodrig, aproape mecanic. Nusubestimăm importanŃa campaniei ; totuşi, s-ar părea că se pune prea mare accent pedificultăŃile ei. E clar că navele lor foarte mici nu constituie o asemenea piedică încît sătrebuiască să parcurgem toate manevrele preliminare ale încercuirii. Riose roşi, dar îşi păstră cumpătul: ― Nu pot risca într-un atac nesăbuit viaŃa puŃinilor mei oameni sau pierderea navelorcare sînt de neînlocuit. Prin realizarea încercuirii, voi înregistra pierderi umane doar încazul unui atac final, oricît de dificil ar fi acesta. Mi-am permis să vă explic ieri motivaŃiamilitară a hotărîrii. ― De acord, eu nu sînt militar. În cazul de faŃă, mă asiguraŃi că ceea ce pare normaldin toate punctele de vedere este, de fapt, greşit. Trecem peste asta. Dar precauŃiadumneavoastră merge mult prea departe. E adevărat că în cel de-al doilea mesaj aŃi cerutîntăriri împotriva unui duşman neînsemnat, sărac şi barbar, cu care încă nu avuseserăŃivreo confruntare pînă atunci. Cererea de forŃe suplimentare în condiŃiile de faŃă m-ar ducecu gîndul la incapacitate sau la ceva şi mai grav dacă întreaga dumneavoastră carieră depînă acum nu ar fi dovedit cutezanŃă şi imaginaŃie. ― Vă mulŃumesc, răspunse rece generalul, dar aş dori să vă reamintesc că e o marediferenŃă între cutezanŃă şi orbire. Una e cînd îŃi cunoşti duşmanul şi poŃi calcula, măcarîn mare, riscurile, şi alta cînd acŃionezi împotriva unui inamic necunoscut ; aceasta dinurmă înseamnă cutezanŃă. La fel de bine vă puteŃi întreba de ce un om sare cu bine toateobstacolele într-o cursă desfăşurată ziua, iar noaptea, acelaşi om se împiedică de mobiladin propria-i cameră. Brodrig ignoră vorbele celuilalt cu o mişcare scurtă din degete şi spuse: ― Dramatic, dar nesatisfăcător. Dumneavoastră în persoană aŃi vizitat această lumebarbară. În plus, aveŃi un prizonier inamic ― acel NeguŃător pe care-l cocoloşiŃi. Cu ceea ceaŃi constatat personal şi cu ce aŃi aflat de la acest prizonier, nu sînteŃi în totalănecunoştinŃă de cauză. ― Nu? Vă rog să ŃineŃi seama că o lume care s-a dezvoltat într-o izolare absolută vremede două secole nu poate fi înŃeleasă într-o vizită de-o lună. Sînt soldat, nu un erou cupieptul bombat şi cu gropiŃă în bărbie dintr-un film serial de aventuri subeterice, fie el şitridimensional. Un prizonier, şi acela un membru neimportant al unui grup economic carenu are legături strînse cu lumea din care face parte, nu-mi poate revela toate secreteleintime ale strategiei duşmanului. ― L-aŃi interogat? ― Desigur. ― Şi?
  • ― A fost util, dar nu esenŃial. Nava lui minusculă nici nu contează. Vinde micijucărioare care sînt amuzante, dacă nu chiar caraghioase. Am reŃinut cîteva dintre celemai inteligente şi aş dori să le trimit împăratului drept curiozităŃi. Evident că pe navăexistă multe instalaŃii care mă depăşesc, dar, la urma urmei, nu sînt tehnician. ― Ai, în schimb, tehnicieni printre oamenii tăi, remarcii Brodrig. ― Ştiu asta, răspunse generalul pe un ton veninos. Dar nevolnicii mai au multe deînvăŃat pînă să corespundă necesităŃilor actuale. Am cerut deja oameni pregătiŃi care să fieîn stare să-nŃeleagă modul de funcŃionare a unor ciudate circuite de cîmp atomic cu careeste echipată nava. N-am primit nici un răspuns. ― Nu putem risipi astfel de oameni, generale. Cu siguranŃă că aveŃi pe cineva printreoamenii dumneavoastră care să se priceapă la asemenea probleme. ― Dacă aş avea un astfel de om, l-aş pune să repare motoarele betege care acŃioneazădouă dintre cele zece nave mici ale flotei mele, care nu pot participa la o bătălie decisivăîntrucît sînt lipsite de energie. O cincime din forŃa mea e condamnată să apere doarpoziŃiile din spatele frontului. Secretarul făcu un gest plictisit: ― În această privinŃă, situaŃia dumneavoastră nu e singulară, generale. Împăratul arenecazuri similare. Generalul azvîrli Ńigara morfolită pe care nici nu apucase s-o aprindă, aprinse alta şiridică din umeri: ― Lipsa tehnicienilor de înaltă clasă nu e problema cea mai presantă. Aş fi putut faceprogrese însemnate cu prizonierul meu dacă Sonda Psihică ar funcŃiona bine. Secretarul ridică sprîncenele în semn de mirare: ― AveŃi o Sondă? ― Veche. Una demodată, care m-a lăsat exact atunci cînd am avut nevoie de ea. Aminstalat-o în timp ce prizonierul dormea şi n-am obŃinut nici un rezultat. Asta-i situaŃia.Am încercat-o pe oamenii mei şi rezultatele sînt satisfăcătoare, dar nimeni din personalultehnic nu poate spune de ce nu dă rezultate şi în cazul prizonierului. Ducem Barr, care eun fel de teoretician, afirmă că structura psihică a prizonierului nu poate fi afectată deSondă, întrucît a fost supus unor stimuli neurali şi de mediu străini încă de pe vremeacopilăriei. N-am cum să ştiu. Dar s-ar putea ca prizonierul să-mi fie totuşi util. Îl păstrezcu această speranŃă. Brodrig se rezemă în baston: ― Voi vedea dacă avem vreun specialist în Capitală. Pentru că veni vorba, ce e cucelălalt despre care-mi vorbeai, acel siwennian? Cam mulŃi duşmani Ńi-au intrat în graŃii. ― Cunoaşte adversarul. Şi pe el îl păstrez în speranŃa că-mi va fi de folos în viitor. ― Dar e siwennian şi fiu al unui rebel proscris. ― Un bătrîn neputincios, iar familia lui este ostatică. ― ÎnŃeleg. Totuşi, sînt de părere că ar trebui să vorbesc personal cu acest NeguŃător. ― Fireşte. ― Singur, adăugă secretarul pe un ton glacial care nu admitea replică. ― BineînŃeles, repetă Riose amabil. Ca supus credincios al Împăratului, îl recunosc pereprezentantul său personal drept superior al meu. Totuşi, pentru că NeguŃătorul se află labaza noastră permanentă, va trebui să părăsiŃi linia întîi într-un moment interesant. ― Da? Interesant în ce sens? ― Prin faptul că încercuirea se va încheia astăzi, iar în cursul săptămînii, Flota aDouăzecea va avansa spre punctul central, care va opune rezistenŃă. Riose zîmbi, seîntoarse şi plecă. Brodrig simŃi că-şi pierde din măreŃie. 7 Mita SERGENTUL MORI LUK era omul ideal pentru a deveni conştiincios. Venea de pe unadintre uriaşele planete agricole din constelaŃia Pleiadelor şi pentru populaŃia de-acolonumai înrolarea în armată putea sfărîma lanŃurile ce-o legau de pămînt şi de viaŃamonotonă şi searbădă, iar el era un reprezentant elocvent al acestei lumi. Îndeajuns delipsit de imaginaŃie pentru a fi gata să înfrunte pericolele fără umbră de teamă, eraputernic şi agil atît cît să iasă cu succes din multe încercări. Accepta ordinele fără să ezite,îi conducea pe oamenii din subordine nemilos şi hotărît şi-l adora pe generalul său fărănici o rezervă. Cu toate acestea, avea un caracter luminos. Chiar dacă în îndeplinirea unei misiuniera în stare să ucidă un om fără să ezite, o făcea fără nici cea mai mică urmă de ură. Faptul că bătu la uşă înainte de a intra dovedea tact, pentru că ar fi avut tot dreptul
  • să dea buzna pe neanunŃate. Cei doi din celulă îşi ridicară privirile din farfuriile în care lise servise masa de seară şi unul dintre ei întinse piciorul pentru a reduce vocea spartă cerăzbătea cu o vioiciune neobişnuită din transmiŃătorul de buzunar care apucase şi zile maibune. ― Mai ai cărŃi? întrebă Lathan Devers. Sergentul le întinse o rolă de film înfăşurat strîns şi se scărpină la ceafă: ― E a mecanicului Orre şi trebuie să i-o înapoiez. Vrea să le-o trimită copiilor, ştiŃi, caamintire. Ducem Barr întoarse rola pe o parte şi pe alta, vădit interesat: ― Şi de unde o are mecanicul? N-are cumva şi un transmiŃător? Sergentul clătină energic din cap. Arătă spre aparatul zgîriat şi lovit, de la picioarelepatului: ― E singurul pe care-l avem. Tipul ăsta, Orre, a pus mîna pe Cartea asta pe una dinlumile murdare ca nişte coteŃe pe care le-am capturat. Iar aparatul l-a luat dintr-o clădiremare şi a trebuit să ucidă cîŃiva băştinaşi care au încercat să-l împiedice. (Cîntări din ochiaparatul.) ŞtiŃi, e bun ca amintire ― pentru copii. Rămase tăcut o vreme, apoi zise cu o voce secretoasă: ― Apropo, am nişte veşti grozave. Sînt doar vorbe prinse din zbor, dar chiar şi aşamerită povestite. Generalul a dat din nou lovitura. Clătină încet şi grav din cap. ― Serios? făcu Devers. Cum anume? ― A terminat încercuirea. (Sergentul chicoti cu mîndrie aproape paternă.) Nu-i mare?N-a făcut o treabă pe cinste? Unul dintr-ai noştri, care ştie să vorbească frumos, zicea cătotul a mers fără discordanŃe, ca o muzică a sferelor, ce-or mai fi şi alea. ― Acum începe marea ofensivă? întrebă Barr calm. ― Aşa sper, veni foarte impetuos răspunsul. Fiindcă mi s-a vindecat braŃul, vreau sămă întorc pe nava mea. M-am săturat să stau degeaba. ― Şi eu, bolborosi Devers, fără să-şi stăpînească furia. Îi venea sâ-şi muşte buzelepentru o asemenea scăpare. Sergentul îl privi bănuitor şi zise: ― Ar trebui să plec. Căpitanul îşi face rondul la ora asta şi n-aş vrea să mă prindă aici. Se opri în cadrul uşii. ― Apropo, domnule, se adresă el NeguŃătorului cu o sfiiciune stîngace, nevasta mi-atransmis veşti. ŞtiŃi, i-am trimis congelatorul acela mic pe care mi l-aŃi dat şi zice căfuncŃionează grozav. N-o costă nimic şi poate să-şi Ńină mîncarea pe o lună perfectîngheŃată. Vă sînt recunoscător. ― În regulă. Nu-i nevoie să-mi mulŃumeşti. Uşa grea se închise fără zgomot în urma sergentului zîmbitor. Ducem Barr se ridică de pe scaun: ― Şi-a plătit cum se cuvine datoria pentru congelator. Hai să vedem şi Cartea asta. Ah,nu mai are tillu. Derulă aproape un metru de film şi se uită la el contra luminii: Hei, să măfaci pierdut în spaŃiu, după cum zice sergentul. Ia te uită ce avem aici, Devers: "Grădinadin Sumrria". ― Serios? făcu NeguŃătorul nepăsător, împingînd deoparte resturile cinei. Stai jos,Barr. Nu-mi prieşte să tot ascult literatură prăfuită. Ai auzit ce-a spus sergentul? ― Ana auzit. Şi ce-i cu asta? ― Vor porni ofensiva. Iar noi mucezim aici! ― Dar unde ai vrea să stai? ― Nu te mai preface că nu pricepi. N-are rost să aşteptăm. ― Da? (Barr se concentră să scoată filmul cel vechi din transmiŃător şi să-l monteze pecel nou.) În ultima lună mi-ai spus multe despre istoria FundaŃiei şi am înŃeles că mariiconducători din vremea celorlalte crize n-au făcut altceva decît să stea şi să aştepte. ― Ei, Barr, dar ştiau încotro se desfăşurau evenimentele. ― Ştiau? Cred mai degrabă că se lăudau cu asta cînd totul se isprăvea şi poate că aşase şi întîmpla. Dar n-aveau nici o dovadă că lucrurile nu s-ar fi rezolvat la fel de bine sauchiar mai bine dacă n-ar fi ştiut încotro se îndreptau ele. ForŃele economice şi sociologicemai profunde nu sînt dirijate de oameni. Devers pufni iritat: ― Dar n-avem cum să ştim dacă lucrurile n-ar fi ieşit mai rău. Pui totul de-a-ndoaselea. Ochii îi trădară gîndurile ascunse şi nu se mai putu abŃine: Ia zi, ce-ar fi să-lomor? ― Pe cine? Pe Riose? ― Da. Barr suspină. Ochii lui bătrîni şi obosiŃi erau tulburaŃi de imagini din trecut: ― Asasinatul nu este o soluŃie, Devers. Am încercat odată, cînd aveam douăzeci de ani,fiind provocat ― dar asta nu a rezolvat nimic. L-am ucis pe asupritorul Siwennei, dar n-amîndepărtat jugul imperial, care era, de fapt, mai important decît acel ticălos.
  • ― Riose nu e un simplu ticălos, doctore. El reprezintă armata, care, fără el, se vadestrăma. Se agaŃă cu toŃii de poala lui de parc-ar fi copii. Sergentul lăcrimează de cîte oriîi pronunŃă numele. ― Chiar aşa. Mai sînt şi alte armate, şi alŃi conducători. Trebuie să mergi mai adînc.Ia-l ca exemplu pe Brodrig. Împăratul îl ascultă numai pe el, şi pe nimeni altul. Ar putea săceară sute de nave şi să le obŃină, în timp ce Riose se zbate cu zece. Îi cunosc reputaŃia. ― Eşti sigur? Ce ştii despre el? Devers alungă dezamăgirea şi sentimentul deneputinŃă, devenind brusc interesat. ― Vrei o scurtă prezentare? E un ticălos născut dintr-o familie modestă care, prinlinguşiri şi supuşenie, e în graŃiile Împăratului, căruia îi satisface toate toanele tocmaipentru că nu are în spate o familie puternică ; e cît se poate de detestat de toŃi aristocraŃiide la Curte, şi aceia nişte viermi, căci nu-s cu nimic mai presus decît el. El este sfetniculÎmpăratului în toate problemele şi unealta împăratului în făptuirea celor mai mari grozăvii.E necredincios din născare, dar loial de nevoie. Nu e om în Imperiu care să fie la fel desubtil ca el în ticăloşie sau la fel de brutal în căutarea plăcerilor. Şi se mai zice că nu poŃiintra în graŃiile Împăratului decît prin mijlocirea lui ; iar în graŃiile lui nu poŃi intra decîtprin ticăloşie. ― Grozav! (Devers se trase gînditor de barba tunsă scurt şi îngrijit.) Deci ăsta-i tipul pecare Împăratul l-a trimis aici să stea cu ochii pe Riose. Ştii că mi-ai dat o idee? ― Aflu acum. ― Ce-ar fi dacă acest Brodrig ar începe să-l deteste pe tînărul nostru Comandant deOşti? ― Probabil că-l detestă deja. E recunoscut pentru capacitatea de a urî. ― Dar să presupunem că l-ar urî rău de tot, că Împăratul ar afla şi Riose ar da debucluc. ― Îhîmm. Foarte probabil. Dar cum îŃi propui să faci asta? ― Nu ştiu. Presupun că poate fi mituit. Patricianul rîse îngăduitor: ― Într-un fel, da, dar nu aşa cum l-ai mituit pe sergent ― nu-i de-ajuns un congelatorde buzunar. Şi chiar de-ai avea ceva pentru nasul lui, nu merită osteneala. Probabil cănimeni nu se lasă mai uşor mituit ca el, dar îi lipseşte pînă şi o anumită cinste cecaracterizează corupŃia onorabilă. Uită c-a fost mituit, indiferent de sumă. Gîndeşte-te laaltceva. Devers îşi puse picior peste picior şi zise: ― Oricum, avem un punct de pornire... Dar tăcu brusc ; semnalul luminos de la uşă se aprinse din nou şi sergentul apăru înprag. Era emoŃionat, cu faŃa îmbujorată, fără urmă de zîmbet. ― Domnule, începu el, încercînd să rămînă respectuos, vă sînt îndatorat pentrucongelator şi pentru că-mi vorbiŃi întotdeauna frumos, cu toate că nu-s decît băiat deŃărani, iar dumneavoastră sînteŃi mari Lorzi. Accentul lui provincial, greoi, făcea ca vorbele să nu poată fi lesne înŃelese şi, datorităemoŃiei, exprimarea Ńărănească şi bolovănoasă şterse cu totul impresia de comportarebăŃoasă şi soldăŃească îndelung şi chinuitor cultivată. ― Ce s-a întîmplat, sergent? întrebă nerăbdător Barr. ― Mîine vine lordul Brodrig să vă vadă! Ştiu sigur. Mi-a zis căpitanul să-mi pregătescoamenii pentru inspecŃia de front mîine... pentru el. M-am gîndit că... ar fi bine să vă punîn gardă. ― MulŃumim, sergent, spuse Barr. ÎŃi sîntem recunoscători. Dar nu-i nici o problemă,omule... nu-i nevoie să te... Însă privirea din ochii sergentului Luk trăda teama. Li se adresă în şoaptă: ― Se vede că n-aŃi auzit ce lucruri îngrozitoare se spun despre el. Şi-a vîndut sufletulDiavolului SpaŃiului. Nu, nu vă mai hliziŃi. Zice-se că are oameni înarmaŃi pînă-n dinŃicare-l urmează pretutindeni şi, cînd îl apucă, le ordonă să-i omoare pe toŃi cei care-i stauîn cale, iar el rîde. Se mai zice că însuşi Împăratul îi ştie de frică şi că el îl obligă să totmărească taxele şi să nu asculte plîngerile oamenilor. Unii spun că-l urăşte pe general şi că ar vrea să-l ucidă pentru că este măreŃ şiînŃelept. Dar nu poate, pentru că generalul n-are pereche în lume şi ştie că Lord Brodrig esoi rău. Sergentul clipi speriat, apoi zîmbi, brusc ruşinat de propria-i izbucnire, şi se retrasecu spatele către uşă, clătinînd din cap. ― AscultaŃi-mă pe mine. O sa vedeŃi, spuse el, şi ieşi. Devers ridică ochii plini de hotărîre spre tavan: ― Asta ne dă apă la moară, nu-i aşa, doctore? ― Depinde, spuse Barr sec. Depinde de Brodrig, nu crezi? Dar Devers nu-l mai asculta. Mintea îi lucra febril.
  • Lord Brodrig îşi lăsă capul în jos ca să nu se lovească de canatul uşii cînd intră încareul locuibil, cam îngrămădit, al navei comerciale, şi cei doi membri ai gărzii luipersonale îl urmară repede cu armele gata să tragă, furişînd priviri hotărîte de gorileprofesioniste. Secretarul particular nu arăta ca un suflet pierdut. Chiar dacă şi-l vînduse DiavoluluiSpaŃiului, nimic din înfăŃişarea lui nu trăda că ar fi posedat. Brodrig putea fî consideratmai degrabă ca o adiere de la Curte care venise să înveselească puŃin urîŃenia şiseveritatea atmosferei dintr-o baza militară. Croiala rigidă şi strîmtă a costumului imaculat şi lucios îi conferea o staturăimpunătoare, de la înălŃimea căreia ochii lui reci şi lipsiŃi de orice sentiment priveau în joscătre NeguŃător. Manşetele sidefii şi largi i se învolburară în jurul încheieturilor cînd pusebastonul din fildeş pe podea, sprijinindu-se delicat în el. ― Nu, spuse el, făcînd un gest scurt, tu rămîi aici. Lasă jucăriile, nu mă interesează. Îşi trase un scaun, îl şterse atent de praf cu iridiscenta Ńesătură legată de partea desus a bastonului alb şi se aşeză. Devers aruncă o privire spre celălalt scaun liber, darBrodrig continuă leneş: ― Vei sta în picioare în prezenŃa unui Pair al Imperiului ― şi zîmbi. Devers ridică nepăsător din umeri: ― Dacă nu vă interesează mărfurile mele, eu pentru ce sînt aici? Secretarul particular îl privi rece şi nu-i răspunse, iar Devers adăugă fără chef:„Domnule". ― Pentru o discuŃie între patru ochi, zise secretarul. łi se pare normal să călătorescdouă sute de parseci pentru a inspecta o încărcătură de nimicuri? Pentru tine am venit.(Scoase o tabletă minusculă de culoare roz dintr-o cutie gravată şi o puse cu mişcăridelicate între dinŃi, începu s-o sugă încet şi plin de încîntare.) De exemplu, tu cine eşti?Chiar eşti cetăŃean al acestei lumi barbare care stîrneşte agitaŃia asta furibundă şirăzboinică? Devers încuviinŃă grav din cap. ― Şi chiar ai fost capturat de el după începerea acestei ciondăneli pe care el o numeşterăzboi? Mă refer la tînărul nostru general, Devers clătină iarăşi din cap. ― Aşa deci! Foarte bine, stimate Străin. Bag seama că stai cam prost cu fluenŃa înexprimare. O să te ajut eu. Se pare că generalul nostru duce un război fără noimă cu unconsum înspăimîntător de forŃe ― şi asta pentru o lume prăpădită şi uitată de toŃi de lacapătul Universului, pentru care un om întreg la minte n-ar strica nici măcar o salvă detun. Şi, totuşi, generalul nu e lipsit de logică. Dimpotrivă, aş zice că este extrem deinteligent. Pricepi? ― N-aş crede, domnule. Secretarul îşi admiră unghiile şi continuă: ― Atunci ascultă. Generalul nu şi-ar împrăştia şi nu şi-ar risca navele şi oameniipentru o faptă de glorie sterilă. Ştiu că vorbeşte despre glorie şi despre onoarea imperială,dar e foarte limpede că iluzia de a deveni unul dintre nesuferiŃii semizei ai acestui SecolEroic nu se prea justifică. În toată afacerea asta e ceva mai mult decît gloria, iar el are ogrijă cel puŃin ciudată, suspectă chiar, faŃă de persoana ta. Dacă ai fi prizonierul meu şimi-ai spune mie tot atît de puŃine lucruri utile cîte i-ai servit generalului, cu mîna mea Ńi-aş despica burta şi te-aş gîtui cu propriile-Ńi intestine. Devers înlemni. Ochii i se mişcară imperceptibil, întîi către unul dintre membrii gărziide corp a secretarului, apoi către celălalt. Erau în alertă, gata să intervină. Secretarul zîmbi: ― Văd că Ńi-ai pus lacăt la gură. Dacă e să-l cred pe general, nici măcar Sonda Psihicăn-a dat roade şi, apropo, asta a fost o greşeală din partea lui, pentru că m-a convins cătînărul nostru militar fanfaron minte. Continuă foarte bine dispus. Cinstite NeguŃător, amo Sondă Psihică proprie, una care ar trebui să Ńi se potrivească perfect. Vezi această... Ridică neglijent între degetul mare şi arătător cîteva pătrate cu desene complicate, înculori roz şi galben, a căror identitate era de neconfundat. ― Par a fi bani, spuse Devers. ― Bani, şi încă cei mai siguri bani din Imperiu, pentru că sînt garantaŃi deproprietăŃile mele, mai întinse chiar decît ale Împăratului. O sută de mii de credite. Aici şiacum! Între două degete! Pot fi ale tale! ― Pentru ce, domnule? Oi fi eu bun NeguŃător, dar afacerile se fac între parteneri careau ce să-şi ofere unul altuia. ― Pentru ce? Pentru adevăr! Ce urmăreşte de fapt generalul? De ce poartă acestrăzboi? Lathan Devers suspină şi-şi netezi barba, cufundat în gînduri: ― Ce urmăreşte? (Ochii lui studiau mişcările mîinilor secretarului care-şi număra
  • banii, bancnotă după bancnotă.) Pe scurt, Imperiul. ― Hmm. Ce banal! Întotdeauna se ajunge la asta pînă la urmă. Dar cum? Cum se facecă drumul ce duce de la marginea Galaxiei pînă în fruntea Imperiului este atît de larg şi deademenitor? ― FundaŃia are secrete, spuse Devers cu amărăciune. CărŃi, cărŃi vechi ― atît de vechiîncît limba în care sînt scrise este cunoscută doar de cîŃiva iniŃiaŃi. Dar secretele sîntînveşmîntate în ritual şi religie şi nimeni nu le poate folosi. Am încercat, şi acum sînt aici.Acolo mă aşteaptă o condamnare la moarte. ― ÎnŃeleg. Şi ce-i cu aceste secrete antice? Hai, pentru o sută de mii de credite meritdetalii cît mai ascunse. ― TransmutaŃia elementelor, spuse Devers precipitat. Ochii secretarului îşi pierdură din aerul de detaşare şi nepăsare. ― Ştiam că, potrivit legilor atomului, transmutaŃia este practic imposibilă. ― Aşa şi este, dacă sînt folosite forŃe atomice. Anticii, însă, erau băieŃi sclipitori. Existăsurse de energie mai puternice decît atomul. Dacă FundaŃia ar folosi acele surse aşa cumam sugerat eu... Devers fu cuprins de o uşoară senzaŃie de gol în stomac. Momeala era pregătită, iarpeştele îi dădea tîrcoale. Secretarul nu se mai putu stăpîni: ― Continuă. Sînt convins că generalul e conştient de toate astea. Dar ce vrea să facădupă ce desăvîrşeşte această mascaradă? Devers spuse sigur de sine: ― Cu transmutaŃia controlează economia întregului sistem al Imperiului. Terenurilebogate în minerale nu vor mai valora nici cît negru sub unghie atunci cînd Riose va puteafabrica tungsten din aluminiu şi iridiu din fier. Un întreg sistem de producŃie bazat peraritatea unor elemente şi pe abundenŃa altora îşi va ieşi din ŃîŃîni. Ar fi cea mai maredezorganizare pe care ar putea s-o cunoască Imperiul, şi doar Riose ar avea cum să-i punăcapăt. Mai e şi problema noii energii despre care v-am vorbit, a cărei utilizare nu-l va facepe Riose să cadă în crize religioase. Acum, nimic nu-l mai poate opri. Are FundaŃia înpalmă şi, după ce va termina cu ea, va fi Împărat în cel mult doi ani, ― Aşa deci. (Brodrig chicoti uşor.) Iridiu din fier, aşa ai zis, nu? ÎŃi voi spune un secretde stat. Ştii că FundaŃia a luat deja legătura cu generalul? Devers înlemni de uimire. ― Pari surprins. De ce nu? Acum totul se leagă. I-au oferit o sută de tone de iridiu pean pentru a încheia pacea. O sută de tone de fier convertite în iridiu, încălcîndu-şi propriileprincipii religioase, pentru a-şi salva pielea. Destul de cinstit, dar nu mă miră că băŃosul şiincoruptibilul nostru general a refuzat, cînd, de fapt, ar putea avea şi iridiul, şi Imperiul. Şicînd te gîndesti că sărmanul Cleon îl apreciază drept singurul lui general cinstit. Pe barbata, Negustorule, îŃi meriŃi banii! Îi azvîrli spre el, iar Devers începu să prindă din zbor bancnotele. Lord Brodrig se opri în uşă şi se întoarse: ― Un avertisment, NeguŃătorule. ÎnsoŃitorii mei înarmaŃi n-au nici urechi medii, nicilimbă, nici educaŃie şi nici nu-s inteligenŃi. Nu pot să audă, să vorbească sau să scrie, iarSonda Psihică nu poate scoate nimic de la ei. Sînt însă mari maeştri în execuŃiiinteresante. Te-am cumpărat cu o sută de mii de credite, Ńine minte. Eşti o marfă devaloare. Dacă vei uita vreodată că te-ai vîndut mie şi vei încerca să... să-i redai conversaŃianoastră lui Riose, de exemplu, vei fi executat. Dar aşa cum ştiu eu. Şi chipul său cu trăsături delicate se strîmbă într-o expresie de cruzime, caretransformă zîmbetul studiat într-un rînjet ameninŃător şi sîngeros. Pentru o clipă, luiDevers i se păru că vede acel Diavol al SpaŃiului, care-l cumpărase pe cumpărătorul său,privindu-i prin ochii lui Brodrig. Ieşi tăcut, escortat pînă în camera sa de cei doi „tovarăşi de joacă" ai lui Brodrig. Răspunse întrebării lui Ducem Barr cu o satisfacŃie sumbră: ― Nu, tocmai asta-i partea mai ciudată. El m-a mituit pe mine. Cele două luni de război îl marcaseră pe Bel Riose. Avea un aer grav şi preocupat şi seenerva din nimica toată. Iar acum se adresa iritat devotatului sergent Luk: ― Aşteaptă afară, soldat, şi să-i escortezi pe aceşti oameni înapoi în camera lor dupăce voi termina cu ei. Să nu intre nimeni fără aprobarea mea. Absolut nimeni, ai înŃeles? Sergentul salută regulamentar şi ieşi, iar Riose, murmurînd, dezgustat de toate,strînse de-a valma documentele de pe birou, le azvîrli într-un sertar şi-l închise trîntindu-l. ― LuaŃi loc! se răsti el la cei doi care aşteptau. N-am prea mult timp la dispoziŃie. Ladrept vorbind, nici n-ar trebui să fiu aici, dar era important să vă văd. Se întoarse spre Ducem Barr, ale cărui degete lungi mîngîiau cubul de cristal în care
  • era încrustat chipul auster şi ridat al MaiestăŃii sale Imperiale, Cleon al Il-lea. ― Patricianule, în primul rînd, Seldon al tău pierde. Nu pot să neg, se luptă bine,pentru că oamenii FundaŃiei roiesc asemenea unor albine fără minte şi se bat ca niştedescreieraŃi. Fiecare planetă e apărată cu îndîrjire şi, după ce este cucerită, clocoteşte derevolte care fac stăpînirea la fel de grea ca şi cucerirea. Dar planetele sînt cucerite şimenŃinute sub ocupaŃie. Seldon al tău pierde. ― Dar încă n-a pierdut, murmură Barr politicos. ― Însăşi FundaŃia păstrează un optimism rezervat. Îmi oferă milioane ca să nu-l supunpe Seldon încercării din urmă. ― Circulă zvonuri. ― Aha, mi-o iau zvonurile înainte? S-a auzit şi ultima noutate? ― Care-i ultima? ― Păi, acest Lord Brodrig, favoritul Împăratului, este acum adjunct la comanda Flotei,la cerere. Devers, care tăcuse pînă acum, întrebă: ― La cererea lui, şefule? Ori a ajuns să-Ńi placă tipul? Rîse ironic. ― Nu, n-aş putea spune asta, zise Riose calm. Şi-a cumpărat postul la un preŃ pe care-l consider cinstit şi meritat. ― Care ar fi? ― ObŃinerea de întăriri din partea Împăratului. FaŃa lui Devers era toată un zîmbet dispreŃuitor. ― A luat legătura cu Împăratul, nu-i aşa? După cum văd, şefule, aştepŃi întăririle, iarele pot sosi oricînd. Am dreptate? ― Nu tocmai! Au şi sosit. Cinci nave de linie, zvelte şi puternice, cu un mesaj personalde felicitare din partea Împăratului, iar alte nave sînt pe drum. Ce s-a întîmplat,NeguŃătorule? întrebă el sarcastic. Devers simŃi că îngheaŃă şi abia reuşi să îngîne: ― Nimic! Riose păşi în faŃa lui, cu mîna pe patul armei: ― Spune-mi, ce-i în neregulă, NeguŃătorule? Veştile astea par să te fi tulburat Doar nua renăscut aşa de brusc interesul tău faŃă de FundaŃie! ― Nu. ― Ba da, ai o comportare care ridică semne de întrebare. ― Chiar aşa, şefule? (Devers zîmbi cu jumătate de gură şi-şi frămîntă nervos mîinile pecare le Ńinea în buzunar.) Aliniază semnele astea şi le ştergem imediat, unul cîte unul. ― Bine. Te-ai dat de gol. Te-ai predat după prima lovitură, din cauza unui scut distrus.Eşti gata să-Ńi trădezi lumea, şi asta pe gratis. Cam ciudat, nu crezi? ― Îmi place sa fac parte din tabăra cîştigătoare, şefule. Chiar tu ai spus că sînt un omde înŃeles. ― De acord! zise Riose cu o voce răguşită. Totuşi, de atunci n-a mai fost prins nici unNeguŃător. Navele NeguŃătorilor dispun doar de iuŃeala pe care-o pot folosi atunci cînd vorsa scape. Dacă aceste nave hotărăsc să lupte, au un scut care le permite o confruntare cuun crucişător uşor. Şi întotdeauna au luptat pînă la capăt cînd n-au avut încotro.NeguŃătorii sînt consideraŃi lideri şi instigatori ai luptelor de gherilă de pe planeteleocupate şi ai raidurilor în spaŃiul ocupat. Iar tu vrei să fii singurul om de înŃeles? Nici nu tebaŃi, nici nu încerci să scapi prin fugă, ci devii trădător fără să-Ńi fi cerut cineva. Eşti unic,uimitor de singular ― şi de fapt suspect prin unicitatea ta. Devers spuse calm: ― ÎnŃeleg ce vrei, dar n-ai ce să-mi reproşezi. Sînt aici de şase luni şi am stat cît sepoate de cuminte. ― Asta aşa e, dar ai beneficiat de un tratament confortabil. Nava Ńi-a rămas neatinsă şite-ai bucurat de toată consideraŃia. Totuşi, nu te ridici la înălŃimea aşteptărilor. De pildă,mi-ar fi fost utile informaŃii din proprie iniŃiativă privind mărfurile tale. Principiile atomicepe baza cărora sînt construite par să fi fost utilizate şi în construcŃia armelor celor maigrozave ale FundaŃiei. Nu crezi? ― Sînt doar NeguŃător, spuse Devers, şi nu specialist cu ifose. Eu vînd marfa, n-oproduc. ― Ei, vom vedea asta curînd. De-aia am şi venit aici. De exemplu, nava ta va fipercheziŃionată pentru a se găsi un scut de forŃă personal, aşa cum poartă toŃi soldaŃiiFundaŃiei. Faptul că există informaŃii pe care nu vrei sa mi le dai va fi o dovadăsemnificativă. Ce zici? Devers nu-i răspunse, aşa că Riose continuă: ― Vom mai avea, de altfel, şi dovezi mai directe. Am adus Sonda Psihică. A dat greş odată, dar contactul cu duşmanul m-a învăŃat multe. Vocea lui era uşor ameninŃătoare şi Devers simŃi brusc arma generalului împingîndu-lîn coaste. Generalul spuse cu răceală:
  • ― Scoate-Ńi brăŃara de la mînă şi orice alt ornament metalic pe care-l porŃi şi dă-mi-le.Uşurel! Cîmpul atomic ar putea fi distorsionat şi Sonda Psihică ar cerceta atunci doarcîmpul parazitar. Aşa, dă-o încoace! Becul receptorului de pe biroul generalului se aprinse şi o capsulă cu un mesaj aterizăcu un uşor zgomot metalic în fanta de lîngă Barr, care încă mai Ńinea în mîini bustultridimensional al Împăratului. Riose trecu în spatele biroului cu dezintegratorul pregătit. I se adresă lui Barr: ― Patricianule, brăŃara te condamnă şi pe tine. Mi-ai fost, totuşi, de ajutor la început,şi eu nu sînt răzbunător, dar voi aprecia soarta ostaticilor din familia ta după rezultatelepe care mi le va da Sonda Psihică. Şi în timp ce Riose se aplecă să scoată capsula cu mesajul, Barr ridică braŃul lui Cleonîncastrat în cristal şi, cu calm şi precizie, îl pocni în cap pe general. Totul se petrecu atît de iute încît Devers nici nu avu timp să schiŃeze vreun gest. Eraca şi cum bătrînul fusese cuprins de un demon nestăpînit. ― Să plecăm! şuieră Barr printre dinŃi. Repede! Ridică dezintegratorul lui Riose de pepodea şi-l băgă în sîn. Sergentul Luk apăru de îndată ce crăpară puŃin uşa. ― Condu-ne, sergent! spuse Barr cu răceală. Sergentul Luk îi conduse în tăcere către camera lor şi apoi, după o scurtă ezitare,merse mai departe, simŃindu-se îmboldit în coaste cu Ńeava dezintegratorului şi îndemnatde o voce hotărîtă ce-i şopti: ― La nava comercială! Devers făcu un pas înainte pentru a debloca ecluza de presurizare şi Barr zise: ― Rămîi pe loc, Luk. Te-ai purtat omeneşte şi n-am vrea să te ucidem. Dar, recunoscînd monograma de pe patul armei, sergentul strigă cu o furie abiareŃinută: ― L-aŃi ucis pe general! Cu un răcnet sălbatic, neinteligibil, se năpusti orbeşte în bătaia armei şi se prăbuşi,retezat. Nava comercială se ridică deasupra planetei moarte înainte ca luminile de semnalizaresă înceapă a clipi nervos şi, curînd, alte şi alte nave se înălŃară, profilîndu-se pepăienjenişul lăptos al formei lenticulare care era Galaxia. ― łinte-te bine, Barr, spuse Devers sumbru, să vedem dacă au vreo navă care să sepoată măsura în viteză cu a mea. Ştia că n-au! Imediat ce ajunseră în spaŃiu, NeguŃătorul spuse cu o voce pierdută: ― Minciuna pe care i-am servit-o lui Brodrig a prins grozav. Se pare că a luat-o peurmele generalului. Goneau cu viteză maximă spre adîncurile puzderiei de stele ale Galaxiei. 8 Spre Trantor DEVERS se aplecă deasupra micului glob insensibil, sperînd să observe un semn deviaŃă oricît de mic. Controlul direcŃional cerceta încet şi minuŃios spaŃiul cu un fasciculîngust de semnale. Stînd pe un pat scund în colŃul cabinei, Barr îl privea cercetător şi calm pe Devers. ― Îi mai detectezi? ― Pe băieŃii Imperiului? Nu. (NeguŃătorul rosti aceste vorbe cu un glas nemulŃumit şinerăbdător.) Am scăpat demult de nevolnici. Mare Ńi-e spaŃiul! Cu cele trei salturi prinhiperspaŃiu, e un miracol că n-am nimerit în miezul vreunui soare. N-ar fi putut să neurmărească nici măcar dacă ar fi avut un loc mai mare de manevră, şi nu le-am oferit oasemenea şansă. Se rezemă de speteaza scaunului, desfăcîndu-şi gulerul cu o mişcare bruscă. ― Nu-mi dau seama ce-au făcut aici băieŃii ăştia ai Imperiului. Am impresia că unelespaŃii nu mai sînt aliniate. ― ÎnŃeleg că încerci să ajungi pe FundaŃie. ― Chem AsociaŃia sau, mai degrabă, încerc s-o fac. ― AsociaŃia? Asta ce mai e? ― AsociaŃia NeguŃătorilor IndependenŃi. N-ai auzit de-aşa ceva, aşa-i? Nu-i nimic, nueşti singurul, încă n-am făcut mare zarvă pînă acum! O vreme, rămase tăcut, concentrîndu-se asupra Indicatorului de RecepŃie care nureacŃiona în nici un fel, apoi Barr întrebă: ― PoŃi recepŃiona?
  • ― Habar n-am. Nici nu ştiu cam pe unde ne aflăm. Voi folosi controlul direcŃional. S-arputea să avem nevoie de ani, crede-mă. ― Serios? Deodată, Barr făcu un semn spre aparat şi Devers se grăbi să-şi aşeze căştile peurechi. În interiorul sferei întunecate licări o luminiŃă alburie. Vreme de jumătate de ceas, Devers se chinui să capteze firava şi nesigura fărîmă decomunicare pe care o recepŃiona prin hiperspaŃiu şi să conecteze două puncte, lucrupentru care luminii rătăcitoare i-ar fi trebuit cinci sute de ani. Apoi renunŃă dezamăgit şi se rezemă de spătarul scaunului. Privi în tavan şi-şi scoasecăştile de pe urechi. ― Hai să mîncăm, doctore. Am un duş în care abia te poŃi învîrti, dar foloseşte-l dacăai chef. Te rog însă s-o laşi mai moale cu apa caldă. Se aplecă şi cotrobăi într-unul dintre dulapurile care se întindeau de-a lungulperetelui. ― Sper că nu eşti vegetarian. ― Sînt omnivor, zise Barr. Dar ce-i cu AsociaŃia? I-ai pierdut? ― Aşa se pare. Era raza maximă de acŃiune, ba chiar mai mult decît atît, dar n-areimportanŃă. Am recepŃionat ce trebuia. Se ridică în picioare şi puse două containere metalice pe masă. ― Las-o cinci minute, doctore, apoi deschide-o apăsînd pe contact. ConŃine hrana,farfuria şi furculiŃa ― destul de convenabil cînd eşti zorit, mai ales dacă nu acorziimportanŃă unor detalii, cum ar fi şerveŃelele. Presupun că vrei să ştii ce-am recepŃionatdin partea AsociaŃiei. ― Dacă nu-i secret. Devers clătină din cap: ― Pentru tine, nu. E adevărat ce-a spus Riose. ― În legătură cu oferta de tribut? ― Îhîm. Ei l-au oferit, dar el i-a refuzat. SituaŃia e gravă. Se dau lupte în apropiereasorilor externi ai sistemului Loris. ― Loris e în apropierea FundaŃiei? ― Ce zici? A, n-ai de unde să ştii. E unul dintre cele Patru Regate, chiar o parte a linieiinterioare de apărare, aş putea spune. Acesta însă nu-i lucrul cel mai grav. Se luptă cunave mari cum n-am mai întîlnit pînă acum. Deci, Riose n-a vorbit fără temei. Chiar aprimit alte nave. Brodrig s-a răzgîndit, iar eu am încurcat şi mai rău lucrurile. Apăsă absent contactul cutiei cu mîncare şi privi cum aceasta se deschise uşor.Mîncarea, un fel de ghiveci, îşi împrăştie aroma în întreaga încăpere. Ducem Barr seospăta deja. ― Gata cu improvizaŃiile, zise Barr. Nu putem face nimic aici ; nu putem trece directprin liniile imperiale pentru a ne întoarce pe FundaŃie ; aşa că, singurul lucru de bun simŃeste să aşteptăm cu răbdare. Cred, totuşi, că dacă Riose a ajuns la linia interioară deapărare, nu vom avea prea mult de aşteptat. Devers puse furculiŃa lîngă farfurie: ― Să aşteptăm, zici? se zbîrli el. łie-Ńi convine, n-ai nimic de pierdut. ― Aşa crezi? Barr schiŃă un zîmbet. ― Nu, de fapt am o idee. (Nervozitatea lui Devers era perceptibilă.) M-am săturat să totanalizez afacerea asta de parc-ar fi un preparat pe lamela unui microscop. Am prieteni carepier acolo, şi o lume întreagă, care este şi a mea, luptă pe viaŃă şi pe moarte. Tu eşti înafara problemei, n-ai de unde să ştii ce înseamnă asta. ― Am văzut prieteni de-ai mei murind, spuse bătrînul, închizînd uşor ochii. Eşticăsătorit? ― NeguŃătorii nu se căsătoresc. ― Eu am doi fii şi un nepot. Au fost avertizaŃi, dar s-ar putea să nu se întreprindănimic. Evadarea noastră înseamnă moartea lor. Sper că fiică-mea şi cei doi nepoŃi aupărăsit planeta înainte de evadarea noastră, dar, oricum, am riscat şi-am pierdut mult maimult decît tine. ― ÎnŃeleg, spuse Devers mînios. Dar a fost o chestiune de opŃiune. Ai fi putut să rămîicu Riose. Doar nu Ńi-am cerut niciodată să... Barr clătină din cap: ― N-a fost vorba de opŃiune, Devers. Nu-i nevoie să-Ńi încarci conştiinŃa, căci nu mi-amriscat fiii pentru tine. Am cooperat eu Riose cît s-a putut. Dar era vorba de Sonda Psihică. Patricianul deschise ochii şi Devers văzu cum în ei se răsfrîngea durerea: ― Riose m-a vizitat acum un an şi ceva. Mi-a vorbit de un cult care înflorise în jurulmagicienilor, dar situaŃia reală îi scăpase. Nu e un cult în adevăratul sens al cuvîntului.Vezi tu, sînt patruzeci decani de cînd Siwenna a fost prinsă în insuportabila strînsoare aaceluiaşi cleşte care acum ameninŃă şi lumea ta. Au fost înăbuşite cinci revolte. Apoi amdescoperit documentele vechi referitoare la Hari Seldon şi acum acest „cult" aşteaptă
  • sosirea "magicienilor" şi e pregătit pentru acea zi. Fiii mei sînt liderii acestora. Iată secretulla care Sonda nu trebuia să ajungă. Prin urmare, ei vor trebui să moară ca ostatici, pentrucă alternativa înseamnă moartea lor ca rebeli şi pieirea, o dată cu ei, a unei jumătăŃi dinSiwenna. Vezi, n-am avut de ales! Şi nici nu sînt în afara problemei. Devers îşi coborî privirea şi Barr continuă calm: ― SperanŃele Siwennei depind de victoria FundaŃiei, iar fiii mei sînt sacrificaŃi pentruasta. Hari Seldon nu antecalculează salvarea inevitabilă a Siwennei, aşa cum o face încazul FundaŃiei. N-am nici o certitudine în ceea ce priveşte poporul meu, ci numaisperanŃe. ― Şi, totuşi, te mulŃumeşti să aştepŃi. Chiar acum, cînd Flota Imperială se află peLoris. ― Sînt plin de încredere, spuse Barr simplu, chiar dacă ar ajunge să cucerească şiplaneta Terminus. NeguŃătorul se încruntă, nereuşind să înŃeleagă nimic. ― Nu ştiu. Eu nu pot gîndi aşa, nu cred în magie. Psihoistorie sau nu, sînt grozav deputernici, iar noi, foarte slabi. Ce poate face Seldon în situaŃia asta? ― Nu-i nimic de făcut. Totul e făcut deja. Se desfăşoară acum. Faptul că nu auzirotiŃele învîrtindu-se şi gongul bătînd nu înseamnă că nu se-ntîmplă nimic. ― Aşa o fi, dar aş fi preferat să-i crapi Ńeasta lui Riose. Ca duşman, e mai puternicdecît toată armata lui, ― Să-i crap Ńeasta? Cînd Brodrig este adjunctul la comandă? (Chipul lui Barr seînăspri de ură.) ToŃi oamenii de pe Siwenna ar fi devenit ostatici. Brodrig a dovedit demulte ori ce-i poate pielea. Există o lume care acum cinci ani a pierdut un bărbat din zece― şi asta numai pentru că nu s-au putut plăti taxele restante. Acelaşi Brodrig eraperceptorul. Nu, Riose merită să trăiască. În comparaŃie cu Brodrig, Riose merită opedeapsă blîndă. ― Dar şase luni pierdute fără nici un folos în Baza duşmanului, spuse Deversfrîngîndu-şi mîinile, fără nici un profit! ― Ia stai puŃin. Mi-am amintit. (Barr se cotrobăi prin buzunare.) Ai putea să scazi astadin pierderi ― şi aruncă pe masă mica sferă de metal. Devers o înşfacă: ― Ce-i asta? ― Capsula-mesaj pe care Riose o primise înainte ca eu să-l lovesc. Are vreo valoare? ― Nu ştiu. Depinde ce-i înăuntru. Devers se aşeză şi o învîrti atent în palmă. Cînd Barr termină de făcut duşul rece şi păşi recunoscător în curentul cald aluscătorului, îl găsi pe Devers la masa de lucru, tăcut şi preocupat. Sîwennianul începu să-şi maseze ritmic corpul şi întrebă: ― Ce faci acolo? Devers ridică privirea. Picături de transpiraŃie îi străluceau în barbă. ― Vreau sa deschid capsula. ― PoŃi s-o deschizi fără a avea amprenta personală a lui Riose? O uşoară undă demirare răzbătu în glasul siwennianului. -― Dacă nu-s în stare, îmi dau demisia din AsociaŃie şi nu mai calc pe-o navă cîttrăiesc. Am făcut deja o analiză electronică tridimensională a interiorului şi am niştejucărioare, special făcute pentru a vida capsula, de care Imperiul n-a auzit vreodată.Înainte, am fost spărgător. Un NeguŃător trebuie să ştie cîte ceva din toate. Se aplecă din nou asupra sferei şi, cu un instrument mic şi plat, o atinse delicat ici,colo, stîrnind la fiecare contact mici scîntei roşiatice. ― Oricum, capsula asta e grosolan făcută. BăieŃii Imperiului nu se pricep laminiaturizare. Ai văzut vreodată o capsulă pe care-o folosim pe FundaŃie? E pe jumătatemai mică şi impenetrabilă la analiza electronică. Apoi rămase nemişcat, doar muşchii umerilor îi jucau sub tunică. Sonda minusculăapăsă încet... Capsula se deschise fără nici un sunet, iar Devers lăsă să-i scape un oftat de uşurare.Avea în mînă sfera strălucitoare, şi mesajul se derula ca un papirus. ― De la Brodrig, zise el, apoi făcu dispreŃuitor: Suportul mesajului este permanent.Într-o capsulă de-a noastră, mesajul se oxidează şi se transformă în gaz în cîteva secunde. Ducem Barr îi făcu semn să tacă. Citi grăbit mesajul: DIN PARTEA: AMMEL BRODRIG. TRIMIS EXTRAORDINAR AL MAIESTĂłII SALEIMPERIALE, SECRETAR PARTICULAR AL CONSILIULUI ŞI PAIR AL IMPERIULUI. CĂTRE: BEL RIOSE, GUVERNATOR MILITAR AL SIWENNEI, GENERAL AL FORłELORIMPERIALE ŞI PAIR AL IMPERIULUI. TE FELICIT! PLANETA 1120 NU MAI REZISTA.OFENSIVA CONTINUĂ CONFORM PLANULUI. INAMICUL ESTE VIZIBIL SLĂBIT ŞI
  • SCOPURILE ULTIME VOR FI CU SIGURANłĂ ATINSE. Barr îşi ridică privirea de pe scrisul microscopic şi strigă cu amărăciune: ― Nesăbuitul! PaiaŃă nenorocită şi caraghioasă! Ăsta-i mesaj? ― Poftim? făcu Devers, puŃin dezamăgit. ― Nu comunică nimic, pufni Barr. Curteanul ăsta lingău şi preaplecat se joacă acumde-a generalul. Prin îndepărtarea lui Riose, el e comandantul întregii acŃiuni şi trebuie să-şi gîdile cugetul aproape inexistent, născocind rapoarte găunoase privind acŃiuni militarecu care n-are nimic comun. „Planeta cutare nu mai rezistă... Ofensiva continuă... Inamiculslăbit". Se umflă-n pene ca un păun fără minte. ― Ia stai puŃin... ― Aruncă-l. (Bătrînul se întoarse scîrbit.) Galaxia mi-e martoră că nu mă aşteptam camesajul ăsta să fie atît de important încît să zguduie lumea din temelii, dar în război enormal să presupui că pînă şi cel mai obişnuit ordin care nu ajunge la destinaŃie ar puteafrîna acŃiunile militare şi ar conduce, în cele din urmă, la complicaŃii. De aceea l-am luat.Şi acum, uite! Era mai bine dacă-l lăsam. I-ar fi răpit lui Riose un minut care acum ne-ar fiadus mai mult folos nouă. Dar Devers se ridicase: ― N-ai vrea să te opreşti puŃin şi să nu-Ńi mai dai atîta importanŃă? Pentru numele luiSeldon... Împinse fîşia cu mesajul sub ochii lui Barr: Ia mai citeşte o dată. Ce vrea săspună cu „scopurile ultime"? ― Cucerirea FundaŃiei. Şi? ― Sigur? Dar poate că vrea să spună cucerirea Imperiului. Ştii foarte bine că el credecă acesta e scopul final. ― Şi dacă e aşa? ― Dacă e aşa, spuse Devers, îŃi arăt ceva. Ia priveşte aici. Cu un deget, împinse uşor hîrtia care conŃinea mesajul înapoi în fantă. Cu un declicimperceptibil, aceasta dispăru în interiorul globului, care redeveni întreg şi neted. Undeva,înăuntru, se auzi clinchetul uşor al rotiŃelor bine unse care se reaşezară prin mişcărialeatorii. ― Nu există metode de deschidere a capsulelor fără a cunoaşte caracteristicilepersonale ale lui Riose. ― In Imperiu, nu, spuse Barr. ― Atunci conŃinutul mesajului ne este necunoscut şi absolut inedit. ― Pentru Imperiu, da, răspunse Barr. ― Dar Împăratul poate să-l deschidă? Caracteristicile personale ale membrilorGuvernului trebuie să existe în dosare. Pe FundaŃie aşa stau lucrurile. ― Şi în capitala Imperiului, îl aprobă Barr. ― Deci dacă tu, un patrician siwennian şi Pair al Imperiului, vei spune acestui Cleon,acestui Împărat, că papagalul lui iubit şi cel mai strălucit dintre generali s-au aliat pentrua-l răsturna şi-i vei înmîna capsula ca probă, care va crede el că sînt scopurile finale ale luiBrodrig? Barr se aşeză încet: ― Stai puŃin. Nu prea înŃeleg. Îşi trecu mîna peste faŃă şi continuă: Sper că nu vorbeştiserios. ― Ba da. (Devers se aprinsese şi era uşor iritat.) Ascultă, dintre ultimii zece împăraŃi,nouă s-au ales cu gîtul tăiat ori cu Ńeasta sfărîmată de vreunul sau altul dintre generalii lorcu gînduri de mărire. Chiar tu mi-ai spus asta de multe ori. Bătrînul împărat ne va credeimediat, încît pînă şi Riose va rămîne fără replică. Barr murmură ca pentru sine: ― Riose este serios. Pentru numele Galaxiei, omule, nu poŃi depăşi o criză Seldonprintr-un plan greu de crezut şi neserios ca acesta. Să presupunem că Brodrig n-ar fifolosit cuvîntul ,,final". Seldon nu s-a bizuit pe o astfel de întîmplare. ― Dacă ni se oferă o asemenea şansă, nici o lege nu spune că nu trebuie să profitămde ea. ― Sigur. Dar... Barr se opri, apoi vorbi calm, cu glas reŃinut: Ascultă, în primul rînd,cum vei ajunge pe Trantor? Nu-i cunoşti poziŃia în spaŃiu; iar eu nu-mi amintesccoordonatele. Nici măcar poziŃia ta în spaŃiu n-o ştii. ― În spaŃiu nu te poŃi pierde, spuse Devers numai zîmbet. (Se afla deja în faŃapupitrului de control.) Coborîm pe planeta cea mai apropiată, aflăm imediat poziŃia exactăşi, cu ajutorul sutei de mii de credite a lui Brodrig, ne alegem şi cu cele mai bune hărŃi denavigaŃie. ― Poate ne alegem şi cu o încărcătură în piept. Semnalmentele noastre au fost cusiguranŃă transmise pe fiecare planetă din acest sector al Imperiului. ― Doctore, spuse Devers răbdător, nu mai fi atît de provincial şi de naiv. Riose a spuscă nava mea s-a predat prea lesne şi, pe onoarea mea, n-a glumit. Nava are suficientă
  • putere de foc şi energie în scut pentru a respinge orice atac în zona asta din interior. Avemşi scuturi personale. BăieŃii lui Riose nu le-au găsit, înŃelegi, dar nici nu mă aşteptam s-ofacă. ― Bine, bine, spuse Barr. Să presupunem că ajungem pe Trantor. Cum îl vei contactape Împărat? Crezi că are ore de audienŃă? ― Ce-ar fi să lăsăm asta pentru mai tîrziu? ― Bine, făcu înfrînt Barr. De jumătate de secol tot visam să văd planeta Trantorînainte de a muri. Fie cum zici. Odată activat motorul hiperatomic, luminile navei pîlpîiră şi cei doi simŃiră o micăzdruncinătură internă care însemna trecerea în hiperspaŃiu. 9 Pe Trantor STELELE erau dese ca buruienile pe un cîmp neîngrijit şi, pentru prima oară, LathanDevers descoperi importanŃa capitală a zecimalelor unui număr pentru a calcula cursulprin hiperspaŃiu. Din cauza salturilor care nu depăşeau un an-lumină, trăiră senzaŃia declaustrofobie. Cerul care strălucea continuu în toate direcŃiile părea nemilos şiînspăimîntător. Se pierdea într-o mare de radiaŃie. Şi în centrul unei grupări de zece mii de stele, a căror lumină părea să sfîşie şi săalunge întunericul din jurul lor, se rotea uriaşa planetă imperială, Trantor. Era însă mai mult decît o planetă ; era inima vie şi fermecătoare a unui Imperiuformat din douăzeci de milioane de sisteme solare. N-avea decît o funcŃie ― administrarea ;un scop ― guvernarea ; şi un produs finit ― legea. Întreaga lume era o singură distorsiune funcŃională. Pe suprafaŃa sa nu existau alteforme de viaŃă în afară de oameni, favoriŃi şi paraziŃi. Nu se vedea nici un fir de iarbă sauvreun petic de sol dezgolit, ci doar cele o sută de mile pătrate ale Palatului Imperial. Înafara terenurilor Palatului, nu exista apă decît în uriaşele bazine subterane careadăposteau rezervele lumii. Metalul indestructibil, incoruptibil, cu strălucire rece, care forma suprafaŃa continuă aplanetei, constituia fundaŃia giganticelor structuri ce făceau din ea un labirint nesfîrşit.Existau structuri legate prin şosele ; unite printr-o horbotă de coridoare ; presărate cubirouri ; sprijinite pe uriaşe centre comerciale, întinse pe suprafeŃe de mile pătrate ;glazurate de strălucitoare spaŃii de distracŃie, care apăreau în toată splendoarea în fiecarenoapte. Te plimbai prin lumea Trantorului fără ca măcar să părăseşti o astfel de clădire-conglomerat şi fără a putea vedea oraşul. O flotă mai numeroasă decît toate flotele de război pe care le avusese vreodatăImperiul aducea în fiecare zi pe Trantor hrană pentru cele patruzeci de miliarde de oamenicare nu făceau alleeva decît să descîlcească miriadele de iŃe ce duceau, pe căiîntortocheate, spre administraŃia centrală a celui mai complex guvern cunoscut vreodatăde Umanitate. Douăzeci de Lumi Agricole erau grînarul Trantorului. Un întreg univers era servitorulsău... Prinsă de nişte braŃe metalice uriaşe, nava comercială coborî încet către rampa ceducea la Hangar. Devers îşi croise deja drum prin nenumăratele meandre ale acestei lumicare trăia prin hîrŃogărie, dedicată trup şi suflet principiului formularului în patruexemplare. Se opriră mai întîi în spaŃiu şi completară primul dintre cele o sută de chestionare,apoi pe celelalte. Urmară o sută de verificări şi constatări, testarea de rutină cu o Sondăsimplă, fotografierea navei şi înregistrarea, Analiza Caracteristică a celor doi călători,perchiziŃionarea pentru eventuala depistare a mărfurilor de contrabandă, plata taxei deintrare şi, în sfîrşit, problema cărŃilor de identitate şi a vizei de intrare. Ducem Barr era siwennian şi supus al Imperiului, însă Lathan Devers era unnecunoscut fără documentele de identitate necesare. FuncŃionarul de serviciu îşi exprimăimediat profundul regret că Devers nu putea intra. De fapt, trebuia reŃinut pentrucercetări. Ca din senin, o sută de credite în bancnote noi şi foşnitoare îşi schimbară discretproprietarul. FuncŃionarul îşi drese glasul cu multă solemnitate şi regretul i se topi deparcă nici n-ar fi existat. Dintr-un raft apăru formularul potrivit, pe care funcŃionarul îlcompletă rapid şi sîrguincios şi-i adăugă datele personale ale lui Devers. Cei doi bărbaŃi, NeguŃătorul şi Patricianul, pătrunseră pe Trantor. În Hangar, nava comercială trebui parcată, fotografiată, înregistrată, inventariată, sefăcură copii după actele de identitate ale pasagerilor, iar pentru toate astea se plăti o taxă
  • adecvată, înregistrată la rîndul ei, şi se emise o chitanŃă. Abia după aceea Devers ajunse pe o terasă uriaşă, sub bătaia razelor orbitoare alesoarelui alb, unde femeile flecăreau, copiii Ńipau, iar bărbaŃii îşi sorbeau alene băuturile,ascultînd veşti din Imperiu ce se revărsau din difuzoarele televizoarelor uriaşe. Barr scoase un număr potrivit de monede din iridiu şi-şi cumpără ziarul ImperialNews ― care apărea pe Trantor ―, organ oficial al Guvernului. Din spatele magazinului depublicaŃii, unde se tipăreau ziarele, răzbăteau susurul şi clinchetul maşinilor de tipăritcare lucrau simultan cu rotativele de la Imperial News ― situate la zece mii de miledepărtare, dacă ai fi mers pe coridoare, sau la şase mii de mile, dacă ai fi mers cuaerotaxiul ―, în timp ce zece milioane de seturi de copii erau tipărite în zece milioane dealte magazine identice de pe întreaga planetă. Barr aruncă o privire pe titluri şi spuse încet: ― Ce facem mai întîi? Devers încercă să alunge starea de deprimare care-l cuprinsese. Se afla într-ununivers mult deosebit de cel care-i era familiar, într-o lume care-l strivea prin complicatele-i meandre, între oameni ale căror fapte i se păreau de neînŃeles şi a căror limbă abia dacăo pricepea. Strălucitoarele turnuri metalice care-l înconjurau şi care păreau să semultiplice la nesfîrşit, pînă dincolo de orizont, îl apăsau ; viaŃa agitată şi nepăsătoare aunei lumi-metropolă îl azvîrlise într-o cumplită şi întunecată izolare, readucîndu-l ladimensiunile unui obiect fără valoare. ― Mai bine las totul în seama ta, doctore, zise el. ― Am încercat să-Ńi spun, dar ştiu că e greu să crezi fără să vezi. Ai idee cîŃi oamenivor să ajungă în fiecare zi la împărat? Aproape un milion. Va trebui să apelăm la ServiciulSecret şi asta va complica lucrurile. Oricum, nu ne putem permite să apelam laaristocraŃie. ― Avem aproape o sută de mii de credite. ― De-abia ne ajung pentru un Pair al împăratului, iar ca să ne facem drum pînă laîmpărat ar trebui să apelăm la trei sau patru. Asta înseamnă circa cincizeci de comisari şifuncŃionari superiori, şi fiecare dintre ei ne va costa o sută, probabil. Voi vorbi numai eu.În primul rînd, cu accentul pe care-l ai, le-ar fi greu să te înŃeleagă, iar în al doilea rînd, nucunoşti ritualul de mituire imperială. E o artă, te asigur. Aha, ia uite-aici! Pagina a treia din Imperial News cuprindea exact ceea ce căutau, deci îi înmînă ziarullui Devers. Cu tot limbajul ciudat, Devers reuşi să înŃeleagă. Îşi ridică privirea de pepagină, preocupat şi îngrijorat. Lovi furios ziarul cu dosul palmei: ― Oare ne putem încrede? ― Cu unele rezerve, da, răspunse Barr calm. E foarte puŃin probabil ca Flota FundaŃieisă fi fost complet distrusă. Cred că au publicat vestea de cîteva ori pînă acum, dacăprocedează potrivit tehnicii obişnuite de prezentare a războiului într-o capitală situatăoricum departe de locul bătăliei. Cu toate astea, înseamnă că Riose a mai cîştigat o bătălie,ceea ce n-ar fi atît de surprinzător. Scrie că a capturat Lorisul. Asta-i planeta-capitală aRegatului Loris? ― Da, a ceea ce obişnuiam să numim Regatul Loris, răspunse Devers gînditor. Şi seaflă la mai puŃin de douăzeci de parseci de FundaŃie. Doctore, trebuie să lucrăm repede. Barr ridică din umeri şi spuse: ― Nu se poate pe Trantor. Dacă vei încerca aşa ceva, mai mult ca sigur că te vei trezicu un dezintegrator în coaste. ― Cît ne trebuie? ― O lună, dacă sîntem norocoşi. O lună şi, o sută de mii de credite ― dacă ne vaajunge suma asta ― în cazul în care Împăratului nu-i vine ideea de a pleca spre PlaneteleVerii, unde nu primeşte nici un petiŃionar. ― Dar FundaŃia... ― Are să-şi poarte singură de grijă, ca şi pînă acum. Hai, trebuie să mîncăm. Mi-efoame. Şi apoi, toată seara va fi a noastră. N-o să mai vedem niciodată Trantorul sau vreolume ca asta, de acord? Comisarul cu Probleme Interne ale Provinciilor Exterioare îşi ridică neajutorat mîinileplinuŃe şi se holbă la petiŃionari cu ochi miopi ca ai unei bufniŃe surprinse de lumină. ― Domnilor, Împăratul are o indispoziŃie. E absolut inutil să prezint problema în faŃasuperiorului meu. Maiestatea sa Imperială n-a primit pe nimeni de-o săptămînă. ― Pe noi ne va primi, zise Barr, mimînd o deplină încredere. E vorba doar de opersoană din subordinea Secretariatului privat. ― Imposibil, spuse comisarul cu emfază. Dacă aş încerca aşa ceva, mi-aş periclitaslujba. N-aŃi putea să-mi precizaŃi natura problemei dumneavoastră? Vreau să vă ajut dintoată inima, dar e normal să fiu cît de cît în temă, ca să-i prezint superiorului meu unmotiv întemeiat, astfel ca problema să poată fi promovată la cel mai malt nivel.
  • ― Dacă aşa stau lucrurile, interveni Barr mieros, n-ar fi atît de important pentru minesă solicit o audienŃă la Maiestatea sa Imperială. V-aş sugera să vă asumaŃi acest risc. Mi-aş mai permite să vă amintesc că, dacă Maiestatea sa Imperială acordă acestei problemeimportanŃa pe care o merită ― şi noi garantăm că aşa va fi ―, vă asigurăm respectuos căveŃi primi onorurile pe care le meritaŃi pentru ajutorul ce ni-l oferiŃi. ― Da, dar... şi comisarul ridică din umeri, incapabil să găsească cuvintele potrivite. ― E o şansă, recunoscu Barr. Orice risc trebuie să fie recompensat pe măsură. Poatevă solicităm o mare favoare, dar vă sîntem deja profund îndatoraŃi pentru amabilitatea de ane permite să vă expunem problema noastră. Şi dacă ne permiteŃi să ne exprimămrecunoştinŃa, am dori să primiŃi... Devers se strîmbă. Mai auzise vorbele astea, cu mici diferenŃe, de vreo douăzeci de oriîn luna ce trecuse. DiscuŃia se termina, ca întotdeauna, cu înmînarea pe furiş a unorbancnote. Numai că epilogul era diferit de astă dată. De obicei, bancnotele dispăreau caprin farmec ; acum, însă, ele rămaseră la vedere, iar comisarul le numără tacticos,inspectîndu-le şi pe o parte, şi pe alta. SimŃiră o schimbare subită în vocea lui: ― Garantate de Secretarul particular, nu? Bani buni! ― Să ne întoarcem la subiect... îl îndemnă Barr. ― Nu, aşteptaŃi puŃin, îl întrerupse comisarul, s-o facem cu încetul. łin morŃiş să afluce problemă aveŃi. Banii ăştia sînt noi, recent emişi, şi se pare că aveŃi o sumă mare. Amimpresia că aŃi mai fost primiŃi şi de alŃi funcŃionari pînă la mine. Hai, vorbiŃi, ce-i cu ei? ― Nu înŃeleg ce vreŃi să insinuaŃi, spuse Barr. ― Păi, s-ar putea dovedi că prezenŃa dumneavoastră pe planetă este ilegală, întrucîtCărŃile de Identitate şi de Intrare ale tăcutului dumneavoastră prieten nu sînt în regulă. Elnu este un supus al împăratului. ― Resping această acuzaŃie. ― Respingerea n-are nici o valoare, spuse comisarul, care devenise dintr-o dată tăios.FuncŃionarul care a semnat documentele pentru suma da o sută de credite a recunoscut ―şi nu de bună-voie ―, astfel că deŃinem informaŃii despre dumneavoastră chiar mai multedecît vă închipuiŃi. ― Dacă vreŃi să ne daŃi a înŃelege că suma pe care v-am rugat s-o acceptaŃi esteinsuficientă pentru riscurile... Comisarul zîmbi: ― Ba dimpotrivă. Reprezintă mai mult decît mă aşteptam. (Aruncă bancnoteledeoparte.) Ca să revin la ceea ce spuneam mai devreme, chiar Împăratul în persoană aînceput să fie interesat de cazul dumneavoastră. Nu-i aşa, domnilor, că aŃi fost recentoaspeŃii Generalului Riose? Nu-i aşa că aŃi evadat din mijlocul flotei lui cu o uşurinŃăuimitoare, ca să nu spun altfel? E adevărat că posedaŃi o mică avere în bancnote garantatede proprietăŃile Lordului Brodrig? Pe scurt, nu-i aşa că sînteŃi doi spioni şi asasini trimişiaici ca să... Ei bine, o să ne spuneŃi singuri cine v-a plătit şi cu ce scop a făcut-o. ― ŞtiŃi ceva? făcu Barr, cu o furie reŃinută. Un comisar oarecare nu are dreptul să neacuze de asemenea crime. Vom pleca. ― Nu vă veŃi mişca de aici. (Comisarul se ridică, iar ochii nu-i mai păreau cîtuşi depuŃin miopi.) Nu trebuie să răspundeŃi la nici o întrebare acum ; ne vom rezerva plăcereapentru mai tîrziu, şi în condiŃii adecvate. Să ştiŃi că nu sînt comisar, ci locotenent în PoliŃiaImperială. SînteŃi arestaŃi. Întreptă spre ei Ńeava rece şi strălucitoare a armei şi zîmbi: Aufost arestaŃi oameni mai importanŃi astăzi. Facem curăŃenie în cuibul ăsta de viespi. Devers rînji şi duse mîna încet spre propria-i armă. Locotenentul de poliŃie apăsă,zîmbind, pe contact. Ucigătoarea rază de forŃă îl lovi pe Devers drept în piept, dar scutulsău personal o respinse, o anihilă şi o transformă în frînturi strălucitoare de lumină. Devers apăsă contactul şi partea superioară a trunchiului locotenentului dispăru, iarcapul i se prăvăli la pămînt. Avea încă un zîmbet pe faŃa luminată de o rază ce răzbăteaprin gaura proaspătă din zid. Ieşiră grăbiŃi pe uşa din dos. ― Repede, la navă, spuse Devers cu o voce răguşită. Vor da alarma imediat. (Scăpă oînjurătură printre buze.) Încă un plan care a dat greş. Puteam să jur că Diavolul SpaŃiuluiare să-mi fie împotrivă. Cînd ajunseră afară, văzură mulŃimi agitate strîngîndu-se în jurul televizoareloruriaşe. Dar nu aveau vreme de pierdut şi nici nu luară în seamă cuvintele fără legătură cele ajunseră la urechi. Barr smulse un exemplar din Imperial News înainte de a intra înuriaşul Hangar, de unde nava se ridică iute printr o cavitate făcută în acoperiş. ― PoŃi scăpa de ei? întrebă Barr. Zece nave ale poliŃiei, însărcinate cu supravegherea traficului, urmăreau îndîrjite navafugară care Ńîşnise spre spaŃiu, ieşind din cuvenitul Culoar de Decolare controlat prinradio, şi care depăşise orice legi ale vitezei. De pe planetă se ridicară cîteva nave zvelte aleServiciului Secret pentru a o urmări pe cea condusă de doi ucigaşi perfect identificaŃi. ― Fii atent, spuse Devers.
  • La înălŃimea de două mii de mile deasupra Trantorului comută brusc trecerea înhiperspaŃiu, atît de aproape de o masă planetară, încît îl făcu pe Bărr să-şi piardăcunoştinŃa şi-i provocă dureri înspăimîntătoare lui Devers. Dar, pe o distanŃă de cîŃiva ani-lumină, spaŃiul din jurul lor era gol. Devers nu-şi mai putu ascunde mîndria sub masca sobrietăŃii: ― Nu s-a construit încă nava imperială care să mă prindă din urmă. Adăugă plin deamărăciune: Nenorocirea este că nu avem unde fugi şi nici nu-i putem înfrunta. Atunci cene mai rămîne? Ce să facem? Barr se mişcă în pat cu greutate. Efectul trecerii în hiperspaŃiu nu dispăruse şi acumîl dureau toŃi muşchii. ― Nu trebuie să facem nimic. S-a isprăvit. Priveşte! Îi dădu NeguŃătorului exemplarul din Imperial News. Citind titlurile, acesta se lămuri pe deplin. ― „Riose şi Brodrig ― rechemaŃi şi arestaŃi", murmură Devers, privindu-l inexpresiv peBarr. De ce? ― Articolul nu face alte precizări, dar ce importanŃă mai are? Războiul cu FundaŃia s-asfîrşit şi în aceste momente Siwenna se răscoală. Citeşte ca să te convingi. (Vocea i sepierdu încetul cu încetul.) Ne vom opri în vreuna dintre provincii şi vom afla ultimelenoutăŃi. Acum aş vrea să dorm, dacă nu te superi. Şi adormi. Cu salturi din ce în ce mai mari, nava comercială parcurgea întreaga Galaxie îndrumul ei de întoarcere spre FundaŃie. l0 Războiul ia sfîrşit LATHAN DEVERS era vădit stînjenit şi întrucîtva invidios. Primise şi el o decoraŃie şirezistase cu stoicism mut la plicticosul tumult oratoric al primarului care-i oferise peticulde pînză stacojie. Deşi în ceea ce-l privea ceremonia era ca şi încheiată, politeŃea îl silise sărămînă în continuare. FormalităŃile de genul acesta nu-i permiteau să caşte fără să secontroleze sau să-şi întindă picioarele pe alt scaun, ceea ce-l făcea să tînjească dupăsingurătatea din spaŃiu, unde simŃea că-i era locul. DelegaŃia siwenniană, în cadrul căreia Ducem Barr era un membru deosebit derespectat, semnă ConvenŃia, şi Siwenna deveni prima provincie care trecu direct de subtutela politică a Imperiului sub cea economică a FundaŃiei. Cinci Nave de Linie Imperiale ― capturate cînd Siwenna se răsculase în spatele liniilorFlotei de Frontieră a Imperiului ― uriaşe şi masive, trecură pe deasupra oraşului cu unvuiet năprasnic şi asurzitor, în semn de salut. În rest, nimic altceva decît băuturi, multă etichetă şi discuŃii fără importanŃă... Auzi o voce chemîndu-l pe nume. Era Forell, omul care, gîndea Devers cu răceală,putea să cumpere douăzeci ca el numai cu venitul dintr-o singură dimineaŃă, dar acumacesta îi făcu un semn cu bunăvoinŃă amicală. Păşi pe balcon în vîntul răcoros al serii şi se plecă politicos, strîmbîndu-se în acelaşitimp, gest care rămase neobservat din cauza bărbii dese. Era şi Barr acolo ; acesta i seadresă zîmbitor: ― Devers, te rog să-mi vii în ajutor. Sînt acuzat de modestie, un păcat groaznic şi cutotul anormal. ― Devers ― Forell îşi scoase Ńigara groasă de foi din colŃul gurii ―, Lord Barr susŃine căplimbarea voastră pînă în capitala lui Cleon n-a avut nici o legătură cu rechemarea luiRiose. ― Absolut nici una, domnule, răspunse scurt Devers. N-am ajuns să-l vedem peÎmpărat. Veştile privind procesul, pe care le-am aflat în drumul nostru de întoarcere,dovedesc că totul e o înscenare. S-au vehiculat multe acuzaŃii nefondate cum că generalular fi fost amestecat în intrigile subversive de la Curte. ― Şi era nevinovat? ― Riose? interveni Barr. Da! Pentru numele Galaxiei, da. Brodrig este un trădătorînnăscut, dar nici el nu este vinovat de acuzaŃiile ce i se aduc. A fost o farsă juridică, darnecesară, aş zice previzibilă şi inevitabilă. ― Prin necesitate psihoistorică, presupun. Forell rosti fraza rostogolind cuvintelesonore cu o uşurinŃă îndelung exersată. ― Exact. (Barr deveni grav.) N-am priceput chiar dintru început, dar după ce totul s-aterminat şi am putut... să... arunc o privire la răspunsurile de la sfîrşitul CărŃii, problemaa devenit simplă. ÎnŃelegem acum, că peisajul social al Imperiului face ca războaiele decucerire să devină o imposibilitate. Sub conducerea unor împăraŃi nevolnici, el este sfîşiat
  • de generalii care se întrec pentru a ocupa un tron ce nu valorează nimic, ba, mai mult,înseamnă moarte sigură. Sub împăraŃi puternici, Imperiul este cuprins de o încremenireparalitică în care dezintegrarea încetează pentru moment, dar numai prin sacrificareaoricărei tendinŃe de dezvoltare. Forell îi reteză avîntul printre pufăituri: ― Nu prea e limpede ce spui, Lord Barr. ― Mda, asta din cauză că vă lipseşte pregătirea psihoistorică, spuse el zîmbind calm.Cuvintele nu sînt decît înlocuitori palizi ai ecuaŃiilor matematice. Să vedem acum dacă... Barr căzu pe gînduri, în timp ce Forell se rezemă comod cu spatele de balustradă, iarDevers privi spre cerul catifelat şi gîndul ii fugi spre Trantor. ― VedeŃi, domnule, reluă Barr, dumneavoastră ― şi Devers, şi toată lumea, fărăîndoială ― aŃi crezut că pentru a înfrînge Imperiul trebuia să creaŃi disensiuni întreÎmpărat şi generalul său. Dumneavoastră ― şi Devers, şi alŃii deopotrivă ― v-aŃi închipuitcă aveŃi tot timpul dreptate în ceea ce priveşte principiul dezbinării. V-aŃi înşelat, totuşi,crezînd că această rupere internă trebuia să fie provocată prin acte individuale şi inspiraŃiide moment. AŃi încercat prin mită şi prin minciuni. AŃi recurs la ambiŃie şi teamă. Dar n-aŃi obŃinut nimic, în ciuda tuturor strădaniilor. De fapt, situaŃia se înrăutăŃea după fiecareîncercare. Şi, cu toată această zbatere disperată ce crea doar valuri mici, mareea Seldonînainta tăcută, dar irezistibilă. Ducem Barr se întoarse şi privi peste balustradă luminile oraşului în sărbătoare. ― O mînă moartă ne împingea pe toŃi, spuse el, pe puternicul general şi pe mareleÎmpărat ― mîna moartă a lui Seldon. Ştia că un om ca Riose va da greş, întrucît succesul afost cel care i-a adus căderea ; şi cu cît succesul era mai mare, cu atît mai răsunătoareavea să-i fie prăbuşirea. ― N-aş zice că ai fost mai limpede, interveni sec Forell. ― O clipă, continuă Barr avîntat. ApreciaŃi situaŃia. Un general slab nu ne-ar fi pututpericlita niciodată existenŃa, asta-i clar. Un general puternic în cursul domniei unuiÎmpărat nevolnic nu ne-ar fi ameninŃat nici atît, pentru că şi-ar fi îndreptat armele spre oŃintă mult mai bogată. Evenimentele au dovedit că trei sferturi din împăraŃii ultimelor douăsecole au fost generali şi viceregi rebeli înainte de a ajunge pe tron. Aşa încît numaicombinaŃia dintre un Împărat puternic şi un general puternic poate dăuna FundaŃiei,pentru că un Împărat puternic nu poate fi detronat cu uşurinŃă, iar un general puterniceste silit să-şi canalizeze forŃele în exterior, dincolo de frontiere. Totuşi, ce-l menŃine pe unÎmpărat? Ce l-a făcut pe Cleon puternic? Evident, el nu admite existenŃa unor supuşiputernici. Un curtean care se îmbogăŃeşte peste măsură sau un general care devine preacunoscut şi iubit sînt periculoşi. În acest sens, istoria recentă a Imperiului oferă dovezioricărui Împărat îndeajuns de inteligent pentru a fi puternic. Riose era mereu victorios şi Împăratul a devenit bănuitor. Vremurile l-au silit să fiebănuitor. A refuzat Riose să fie mituit? Foarte dubios. L-a favorizat pe Riose, cel mai deîncredere curtean al său? Foarte dubios. Nu actele individuale erau dubioase, ci oricealtceva, ceea ce justifică inutilitatea comploturilor noastre individuale. Succesul lui Rioseera dubios. De aceea a fost rechemat şi acuzat, condamnat şi ucis. FundaŃia a cîştigat dinnou. GîndiŃi-vă că nu există nici o combinaŃie a evenimentelor care să nu ducă la victoriaFundaŃiei. Era inevitabilă, orice-ar fi făcut Riose şi orice am fi făcut noi. Magnatul de pe FundaŃie încuviinŃă mărinimos: ― Aşa e! Dar dacă Împăratul şi generalul ar fi fost aceeaşi persoană?! Ce s-ar fiîntîmplat alunei? E un caz pe care nu l-ai dezvoltat, aşa că nu Ńi-ai demonstrat încă ideea. Barr ridică din umeri: ― Nu pot dovedi nimic ; nu am relaŃiile matematice. Dar fac apel la gîndireadumneavoastră. Într-un Imperiu în care orice aristocrat, orice om puternic, orice pirat potaspira la Tron ― şi după cum ne arată istoria, adesea reuşesc ―, ce i s-ar putea întîmpla fieşi unui împărat temut care ar fi preocupat de războaie externe la capătul Galaxiei? Cîttimp ar sta departe de Capitală pînă cînd cineva ar declanşa un război civil care să-lsilească să se întoarcă? Mediul social al Imperiului ar face ca aceaslă perioadă de timp săfie foarte scurtă. Îmi amintesc ci i-am spus odată lui Riose că nici măcar întreaga putere aImperiului nu va putea clinti mîna moartă a lui Hari Seldon. ― Foarte bine! (Forell era extrem de încîntat.) Atunci înseamnă că Imperiul nu ne maipoate ameninŃa de-acum înainte. ― Aşa s-ar părea, aprobă Barr. La drept vorbind, Cleon s-ar putea să nu apucesfîrşitul anului şi va urma o dispută asupra succesiunii, aşa cum se întîmplă în astfel decazuri, ceea ce ar însemna ultimul război civil al Imperiului. ― Şi atunci, zise Forell, nu mai avem duşmani. Barr rămase pe gînduri: ― Mai există cea de-a Doua FundaŃie. ― La celălalt capăt al Galaxiei? Va dura secole. Devers se schimbă la faŃă şi se întoarse brusc la auzul acestor cuvinte, înfruntîndu-l
  • pe Forell: ― Există duşmani interni, probabil. ― Serios? întrebă Forell cu răceală. Care sînt aceştia? ― De pildă, oamenii care s-ar putea să dorească împărŃirea bogăŃiei, împiedicîndconcentrarea în alte mîini decît în cele care muncesc. ÎnŃelegeŃi ce vreau să spun? Treptat, privirea lui Forell îşi pierdu din dispreŃ şi deveni la fel de furioasă ca şi cea alui Devers. PARTEA A DOUA Catîrul 11 Mire şi mireasă CATÎRUL: Se cunosc mai puŃine lucruri despre „Catîr decît despre oricare alt personajde importanŃă comparabilă pentru Istoria Galactică. Numele lui adevărat este necunoscut;despre începuturile activităŃii sale circulă doar presupuneri. Pînă şi perioada lui de cel maimare renume ne este cunoscută, în principal, graŃie părerilor duşmanilor săi şi, în primulrînd, celor ale unei tinere mirese... ENCICLOPEDIA GALACTICA DE CÎND O ZĂRISE pentru prima oară, planeta Haven nu i se păruse Baytei delocspectaculoasă, ba chiar dimpotrivă. SoŃul ei i-o arătase ― o stea ştearsă, pierdută îndeşertul de la marginea Galaxiei. Era dincolo de ultimele grupuri rare de stele, acolo undestrăluceau puncte izolate şi răzleŃe de lumină. Chiar şi printre acestea, Haven avea unaspect sărăcăcios şi neatrăgător. Toran îşi dădu seama că Pitica Roşie, ca loc de preludiu al vieŃii conjugale, nu aveanimic din ceea ce ar fi putut să impresioneze şi strînse din buze nemulŃumit. ― Bay, ştiu ca nu este o schimbare potrivită, faŃă de FundaŃie, vreau să spun. ― Cumplită schimbare, Toran. N-ar fi trebuit să mă căsătoresc cu tine. Cînd pe chipul lui trecu o umbră de supărare, înainte ca el să şi-o controleze, eaadăugă ca vocea „învăluitoare" pe care o folosea în ocazii deosebite: ― Bine, bine, caraghiosule. Acum strîmbă-te puŃin şi aruncă-mi o privire de pasărerănită, ca atunci cînd îŃi pleci capul pe umărul meu şi mă laşi să-Ńi mîngîi părul încărcatde electricitate statică. Ai fi vrut să-Ńi spun vorbe frumoase, te-ai fi aşteptat să izbucnesc:„Oriunde aş fi fericită cu tine, Toran!" sau „Pustiul interstelar îmi va fi cămin, iubitul meu,numai să-mi fii alături". Hai, recunoaşte! Întinse un deget spre el şi-l retrase fulgerător cînd Toran vru să i-l muşte. ― Dacă mă dau bătut, pregăteşti cina? Ea încuviinŃă mulŃumită. Toran zîmbi şi o privi. În comparaŃie cu alte femei, nu era defel frumoasă, chiar dacă toată lumea zăbovea cuprivirea asupra ei. Avea părul negru, strălucitor, cu firul drept, gura puŃin cam mare, iarsprîncenele dese, uşor arcuite, despărŃeau o frunte albă şi fără riduri de ochii foarte calzi,de culoarea mahonului, care păreau să zîmbeascâ tot timpul. Şi dincolo de viguroasa şi îndîrjita atitudine practică, lipsită de romantism înconfruntarea cu viaŃa, se afla o rezervă de blîndeŃe care nu apărea niciodată la suprafaŃădacă era zgîndărită, în schimb putea fi descoperită dacă cineva găsea calea spre ea şi nulăsa să se întrezărească ce căuta. Toran umblă la cîteva reglaje doar aşa, fără să fie nevoie, şi hotărî să renunŃe. Maiavea de parcurs un salt interstelar şi apoi cîŃiva milimicroparseci "în linie dreaptă" înaintede a fi necesare manevre manuale. Se lăsă puŃin pe spate ca să poată privi în cămară,unde Bayta mînuia expert cîteva containere cu alimente. În atitudinea lui faŃă de Bayta se simŃea un aer de mulŃumire ― sfiala satisfăcută careînsoŃeşte triumful cuiva ce plutise incert, vreme de trei ani, la limita unui complex deinferioritate. La urma urmelor, el era nu numai un provincial, ci şi fiul unui NeguŃător renegat, pecînd ea aparŃinea cu totul FundaŃiei ― şi nu numai atît, dar printre strămoşii ei se afla şiMallow. Această pricină întreŃinea un sentiment de nesiguranŃă şi teamă. Era destul deneplăcut s-o ducă pe Haven, cu peisajul său stîncos şi cu oraşe săpate în subteran. Iar a oface să trăiască în mijlocul ostilităŃii tradiŃionale a NeguŃătorilor faŃă de FundaŃie ― anomazilor faŃă de locuitorii oraşelor ― era şi mai neplăcut.
  • Şi totuşi... După cină, ultimul salt! Haven apărea acum ca o incandescenŃă stacojie, iar cea de-a doua planetă ca o patăroşiatică de lumină, pe jumătate cufundată în beznă, cu conturul neclar din cauzaatmosferei. Bayta se aplecă deasupra mesei de vizionare cu linii dense şi încrucişate, capînza de păianjen, în centrul căreia se afla Haven II. ― Era bine să-l fi cunoscut întîi pe tatăl tău. Dacă n-o să mă placă... ― În cazul ăsta, spuse Toran netulburat, ai fi prima fată atrăgătoare care să-i inspireun asemenea sentiment. Înainte de a-şi pierde braŃul, ceea ce l-a împiedicat să maicutreiere prin Galaxie, el... Ei, dacă-l întrebi ceva în legătură cu asta, o să-Ńi împuieurechile cu tot felul de istorii. De multe ori m-am gîndit că se laudă şi inventează, pentrucă niciodată n-a povestit la fel aceeaşi istorie... Haven II părea că se năpusteşte spre ei. Marea înconjurată de uscat din toate părŃilese unduia greoaie dedesubtul lor, cenuşie acum, la căderea întunericului, şi ici, colo,ascunsă vederii de norii răzleŃi. De-a lungul coastei răsăreau crestele zimŃate ale munŃilor. Cînd ajunseră mai aproape, văzură vălurirea mării şi apoi, cînd îşi schimbară direcŃia,zăriră dincolo de orizont sclipirile Ńărmurilor îmbrăŃişate de gheŃuri. Nava începu să decelereze puternic şi Toran întrebă: ― Costumul tău e etanşeizat? FaŃa plină a Baytei era îmbujorată în interiorul costumului, încălzit şi căptuşit cu unmaterial spongios. Nava cobori scrîşnind pe cîmpul deschis, la mică distanŃă de locul în care platoulîncepea să urce. Porniră greoi prin întunericul dens al nopŃii şi Bayta se înfioră cînd simŃi muşcăturaiute a frigului si vîjîitul tăios al vîntului. Toran o prinse de cot şi o îmboldi să alerge pepămîntul neted şi bătătorit spre strălucirea luminilor ce se zăreau la distanŃă. La jumătatea drumului îi întîmpină o patrulă şi, după un schimb şoptit de cuvinte, îiconduse mai departe. Vîntul şi frigul dispărură cînd poarta de piatră se deschise şi seînchise în urma lor. Interiorul cald şi plăcut, cu pereŃi luminiscenŃi, era cuprins de oneobişnuită agitaŃie şi zumzăială. Oamenii aflaŃi la pupitre ridicară privirea şi Toran scoasedocumentele. După o cercetare rapidă, li se făcu semn să-şi continue drumul. Toran îi şopti soŃiei: ― Tata trebuie să fi aranjat toată primirea. DiferenŃa de orar este de aproximativ cinciore. Ieşiră într-un spaŃiu deschis şi Bayta exclamă pe neaşteptate: ― Vai de mine... Oraşul subteran era scăldat în lumină ― lumina albă a unui soare tînăr, care, desigur,nu exista aici. Ceea ce se putea numi cer se pierdea în strălucirea orbitoare provenită dinmai multe surse. Aerul era cald, proaspăt şi încărcat cu miresme de verdeaŃă. ― E minunat, Toran, spuse Bayta. Toran zîmbi larg, plin de încîntare şi nerăbdare: ― De acord, Bay, nu seamănă cu nimic de pe FundaŃie, bineînŃeles, dar e cel mai mareoraş de pe Haven II, are douăzeci de mii de locuitori ; o să-Ńi placă. E drept că nu avempalate de distracŃii, dar nici PoliŃie Secretă. ― Vai, Torie, e ca un oraş de jucărie. Numai în alb şi roz, şi-i atît de curat. ― Da... Toran privi oraşul o dată cu ea. Casele aveau în general două etaje şi erau construitedin piatră netedă cu nervuri de diferite culori, care se găsea din belşug în zonă. Lipseauturlele familiare de pe FundaŃie, precum şi uriaşele clădiri de locuit din Vechile Regate, darprin dimensiuni se făcea simŃită o notă de individualitate care reprezenta o relicvă deiniŃiativă într-o Galaxie în care mari mase de oameni duceau o viaŃă standard. Tresări şi deveni dintr-o dată foarte atent: ― Bay... Uite-l pe tata! Uită-te acolo unde-Ńi arăt eu, caraghioaso! Nu-l vezi? Îl zări. Făcea impresia unui bărbat solid, aşa cum gesticula cu degetele larg răsfiratede parcă ar fi vrut să înoate prin aer. Tunetul grav al unui strigăt ajunse pînă la ei. BaytaŃîşni înainte, trăgîndu-l de mînă pe soŃul ei, şi alergară în jos pe pajiştea cu iarba tunsăscuil. Aproape ascuns în spatele bărbatului cu un singur braŃ, se afla un alt bărbat, scundşi cu părul alb. ― E fratele vitreg al tatei, îi explică Toran. Cel care a fost pe FundaŃie. łi-am vorbitdespre el. Se întîlniră rîzînd şi gîfiind, neputînd articula un cuvînt, iar tatăl lui Toran slobozi oultimă exclamaŃie de bucurie. Îşi aşeză haina scurtă şi-şi aranjă centura gravată, singuraconcesie pe care o făcuse eleganŃei şi luxului. Privirea îi alerga de la unul la altul şi spuse pe nerăsuflate: ― Ai ales o zi tare nepotrivită pentru a te întoarce acasă, băiete! ― Poftim? Doar este ziua de naştere a lui Seldon, nu? ― Aşa e. Am închiriat o maşină ca să călătoresc pînă aici şi l-am luat şi pe dragonul de
  • Randu ca să conducă. N-am putut obŃine un vehicul public cu nici un chip. O privi pe Bayta şi ochii nu i se mai dezlipiră de ea: ― Am fotografia ta într-un cristal şi arată bine, dar acum îmi dau seama că individulcare a făcut-o a fost un biet amator. Scoase din buzunarul hainei un cub mic, transparent, iar în lumină, chipul surîzătordinăuntru căpătă viaŃă ca o miniatură a Baytei. ― Aceea? făcu Bayta. Mă întreb cum de-o fi trimis Toran aşa o caricatură. Sîntsurprinsă că mă lăsaŃi să mă apropii de dumneavoastră, domnule. ― Tot mai eşti surprinsă? Spune-mi Fran. Nu suport politeŃea exagerată. Şi acum, poŃisă mă iei de braŃ să mergem la maşină. Pînă în clipa asta n-am crezut că băiatul meu ştiece vrea. Cred c-o să-mi schimb părerea. Va trebui să-mi schimb părerea. Toran îl întrebă încet pe unchiul lui: ― Cum se mai simte bătrînul? Tot mai asaltează femeile? Chipul lui Randu se umplu de riduri cînd zîmbi: ― Oriunde şi oricînd are prilejul. Sînt momente în care îşi aminteşte că vîrsta deşaizeci de ani bate la uşă, şi atunci îşi mai pierde din elan. Dar îndată alungă acest gîndurît şi redevine el însuşi. E un NeguŃător din stirpea veche. Şi tu, Toran? Unde ai găsit osoŃie atît de atragătoare? Tînărul îşi luă unchiul de braŃ, chicotind: ― Vrei să-Ńi povestesc pe nerăsuflate o istorie care a durat trei ani? Cînd ajunseră în cocheta cameră de zi, Bayta îşi scoase cu mişcări grăbite mantia decălătorie şi gluga, după care îşi eliberă părul clătinînd din cap. Se aşeză picior peste piciorşi răspunse privirii admirative a bărbatului cu statură impresionantă: ― Ştiu ce încerci să apreciezi, spuse ea, şi-o să-Ńi dau o mînă de ajutor: douăzeci şipatru de ani, înălŃime cinci picioare şi patru inci, greutate cincizeci de kilograme, pregătirede specialitate ― istoria. Observă că el stătea tot timpul întors pe jumătate ca să-şiascundă lipsa, braŃului. Acum însă Fran se aplecă puŃin în faŃă şi-i spuse: ― Dacă tot ai adus vorba de greutate, cîntăreşti cincizeci şi cinci de kilograme. Începu să rîdă în hohote cînd o văzu că roşeşte. Apoi se adresă celorlalŃi: ― Întotdeauna îŃi poŃi da seama de greutatea unei femei după grosimea braŃului ― astapresupune, însă, experienŃă. Vrei să bei ceva, Bay? ― Vreau şi asta, printre alte lucruri, răspunse ea, şi plecară împreună, în timp ceToran îşi făcu de lucru pe lîngă rafturile cu cărŃi pentru a afla noutăŃile. Fran reveni singur şi spuse: ― Are să coboare mai tîrziu. Se lăsă greoi pe un scaun dintr-un colŃ al camerei şi-şi puse piciorul stîng, ale căruiîncheieturi îl dureau, pe-un scaun mai mic. Chipul îi era încă roşu de atîta rîs şi Toran seîntoarse spre el. ― În sfîrşit, eşti acasă, băiete, şi mă bucur că ai venit. Îmi place femeia ta. Nu-i otoantă plîngăcioasă ca altele. ― M-am căsătorit cu ea, spuse Toran cu simplitate. ― Ei, asta-i cu totul altceva, băiete. (Ochii îi redeveniră serioşi.) E o prostie să-Ńiblochezi viitorul. La anii şi la experienŃa mea, eu n-am făcut aşa ceva. Din colŃul în care stătuse pînă atunci liniştit, Randu îl întrerupse: ― Ei, Franssart, de ce faci comparaŃiile astea? Pînă la prăbuşirea navei tale, acumcinci ani, niciodată n-ai stat mai mult într-un loc pentru a întemeia un cămin. Şi de-atunciîncoace cine te-ar mai fi vrut de soŃ? Bărbatul cu un singur braŃ făcu o mişcare bruscă, fără să se ridice de pe scaun, şirăspunse răstit: ― Multe, nătîngule cu părul alb. Toran interveni iute ca să împace lucrurile: ― În mare, e vorba de o formalitate legală, tată. SituaŃia are şi părŃile ei bune. ― În primul rînd, pentru femei, bodogăni Fran. ― Chiar aşa stînd lucrurile, încercă Randu să-l pună la punct, e treaba băiatului sădecidă. Căsătoria este un obicei vechi pe FundaŃie. ― Cei de pe FundaŃie nu sînt modele potrivite pentru un NeguŃător cinstit, spumegăFran. ― SoŃia mea este de pe FundaŃie, interveni din nou Toran. Îi privi pe rînd pe cei doi,apoi şopti: Vine. După masa de seară, discuŃia se purtă pe teme generale, cărora Fran le adăugă puŃinăsare şi piper prin trei istorisiri din trecutul său, amintiri în care se împleteau deopotrivăsînge, femei, profituri şi fantezie. Pe ecranul micului televizor se desfăşura nebăgată înseamă o dramă clasică. Randu se cuibărise într-o poziŃie mai confortabilă pe canapeauajoasă şi, prin fumul ce se depăna alene din pipa lui, privea spre Bayta. Ea şedea cugenunchii strînşi între braŃe pe un covor de blană, adus cîndva dintr-o călătorie de afaceri,
  • care se întindea pe pddea doar la ocazii deosebite. ― Ai studiat istoria, fata mea? întrebă el cu o voce caldă. Bayta dădu afirmativ din cap: ― I-am adus la disperare pe profesorii mei, dar am învăŃat ceva istorie. ― O menŃiune pentru rezultate ştiinŃifice, atîta tot, interveni Toran, prinzînd unmoment potrivit. ― Şi ce-ai învăŃat? continuă Randu calm. ― VreŃi să ştiŃi totul acum? spuse fata şi izbucni în rîs. Bătrînul zîmbi îngăduitor: ― Ei, nu totul, dar spune-mi ce părere ai despre situaŃia din Galaxie? ― Cred că o criză Seldon este iminentă şi dacă nu va avea loc, înseamnă că planul luiSeldon este un eşec, spuse Bayta concis. "Tii, frumos mai vorbeşte despre Seldon", bolborosi Fran din colŃul lui. Randu trase gînditor din pipă: ― Chiar aşa? De ce spui asta? Ştii, în tinereŃe am fost pe FundaŃie şi nutream gîndurimăreŃe, pline de dramatism, ca şi tine. Acum, însă, de ce vorbeşti aşa? ― Păi, începu Bayta ― şi ochii i se înceŃoşară plini de gînduri, în timp ce degetelepicioarelor desculŃe îşi căutară culcuş în moliciunea albă a covorului, iar bărbia îşi găsireazem în podul palmei ―, mi se pare că ideea centrală a Planului Seldon a fost de a crea olume mai bună decît lumea veche a Imperiului Galactic. În urmă cu trei secole, cîndSeldon a întemeiat FundaŃia, lumea aceea începuse să se destrame şi, dacă istoriarelatează adevărul, suferea de trei maladii: inerŃie, despotism şi distribuŃie inegală abunurilor existente în Univers. Randu aprobă, clătinînd rar din cap, în timp ce Toran o privea cu ochi strălucitori şimîndri. În colŃul său, Fran pleseăi uşor şi-şi umplu cu grijă paharul. ― Dacă povestea lui Seldon este adevărată, graŃie legilor psihoistoriei, el a anticipatprăbuşirea completă a Imperiului şi a prevăzut cei treizeci de mii de ani de barbariepremergători întemeierii unui al Doilea Imperiu care să redea umanităŃii cultura şicivilizaŃia. łelul operei sale de o viaŃă a fost să stabilească acele condiŃii care să asigure oreîntinerire mai grabnică. Fran izbucni cu o voce baritonală: ― Şi de aceea a întemeiat cele două FundaŃii, lăudat fie-i numele! ― Chiar aşa, încuviinŃă Bayta. FundaŃia noastră a reprezentat gruparea oamenilor deştiinŃă din muribundul Imperiu întemeiată cu scopul de a duce ştiinŃa şi cunoaştereaumană la progres. FundaŃia a fost astfel situată în SpaŃiu şi în mediul istoric ales încît,prin minuŃioase şi geniale calcule, Seldon a anticipat că peste o mie de ani ea va deveni unnou Imperiu, mai întins. Se lăsă o tăcere respectuoasă. ― Dar asta-i o poveste veche şi binecunoscută, continuă fata, o ştiŃi cu toŃii. Deaproape trei secole, orice fiinŃă umană de pe FundaŃie o ştie. M-am gîndit însă că merită s-o mai spun o dată, în cîteva cuvinte. Astăzi este ziua de naştere a lui Seldon şi, chiar dacăeu sînt de pe FundaŃie, iar voi de pe Haven, avem cu toŃii acest lucru în comun. Cu mişcări calme, îşi aprinse o Ńigară şi privi absentă capătul ei incandescent. ― Legile istoriei sînt absolute, aidoma legilor fizicii, şi dacă probabilităŃile de eroaresînt mai mari, acest lucru se întîmplă deoarece oamenii, prin număr şi trăsături, nu sînt lafel ca atomii, în sensul că variaŃiile individuale atîrnă mai greu. Seldon a anticipat o seriede crize de-a lungul celor o mie de ani de dezvoltare, fiecare dintre ele avînd menirea de aimpune o nouă cotitură a istoriei antecalculate. Aceste crize sînt cele, care ne direcŃioneazăcalea şi, prin urmare, acum trebuie să se petreacă o nouă criză. Acum! repetă ea convinsă.A trecut aproape un secol de la precedenta, şi în cursul acestui secol toate viciileImperiului s-au repetat în viaŃa FundaŃiei. InerŃia! Clasa noastră conducătoare cunoaşte osingură lege: despotismul! Nu cunoaşte decît o regulă: forŃa. RepartiŃie inegală! Nu eanimată decît de o singură dorinŃă: să păstreze ceea ce posedă. ― În timp ce alŃii pier de foame! tună Fran pe neaşteptate, lovind năprasnic cu pumnulîn braŃul fotoliului. Vorbele tale sînt adevărate perle, fata mea. Pîntecele umflat al pungilorlor cu bani duc FundaŃia la pieire, în timp ce NeguŃătorii neînfricaŃi îşi ascund sărăcia pelumi mizere ca Haven. Asta înseamnă a-l batjocori pe Seldon, a-l mînji cu noroi şi a-iscuipa în barbă. (Ridică braŃul şi chipul i se lumină.) O, de-aş avea şi celălalt braŃ! Dacă...Cîndva eram ascultat! ― Tată, spuse Toran, nu te aprinde. ― Nu te aprinde, nu te aprinde, îl maimuŃări furios tatăl. Vom trăi de-a pururi aici, şitot aici o să murim, cum să nu mă aprind! ― Fran al nostru este un Lathan Devers modern, zise Randu, făcînd un gest cu pipa.Devers a murit ca un sclav într-o mină, acum optzeci de ani, o dată cu străbunicul soŃuluitău, pentru că i-a prisosit curajul, dar i-a lipsit înŃelepciunea. ― Pentru numele Galaxiei, aş face la fel dacă aş avea prilejul, izbucni Fran. Devers a
  • fost cel mai mare NeguŃător din istorie, mai mare chiar decît balonul acela umflat deMallow, venerat de FundaŃie. Dacă asasinii care stăpînesc FundaŃia l-au ucis pentru căiubea dreptatea, cu atît mai nemiloasă ar trebui să fie pedeapsa ce-o merită aceştia. ― Continuă, fată dragă, zise Randu. Continuă, pentru că altfel o să vorbească el toatănoaptea şi o să bată cîmpii pînă mîine. ― Nu mai am ce să adaug, făcu ea, cuprinsă brusc de tristeŃe. Trebuie să fie o criză,iar eu nu ştiu cum s-o creez. ForŃele progresiste ale FundaŃiei sînt grozav de asuprite. Voi,NeguŃătorii, s-ar putea să aveŃi voinŃă, dar sînteŃi dezbinaŃi şi hăituiŃi peste tot. Dacă toateforŃele binelui dinăuntrul şi din afara FundaŃiei s-ar uni... Fran rîse în semn de aspră dojană: ― I-auzi la ea, Randu, i-auzi! Dinăuntrul şi din afara FundaŃiei! Fată dragă, nu nepunem noi speranŃe în nevolnicii de pe FundaŃie. Acolo stau cîŃiva cu biciul în mînă, iarrestul sînt şfichiuiŃi ― loviŃi de moarte. În toată lumea aceea coruptă n-a mai rămas curajcare să se compare cu cel al NeguŃătorilor. Slabele încercări ale Baytei de a-l întrerupe dădură greş în faŃa dezlănŃuirii luifurtunoase. Toran se aplecă şi-i puse mîna peste gură. ― Tată, spuse el cu răceală, n-ai fost niciodată pe FundaŃie. Nu ştii nimic despre ea. ÎŃispun eu că mişcarea subterană de-acolo e îndeajuns de curajoasă şi îndrăzneaŃă. Şi Baytaface parte din mişcare... ― Bine, băiete, nu mi-o lua în nume de rău. Ei, ce trebuie să vă supăraŃi? Era vădittulburat. Toran continuă plin de înflăcărare: ― Tată, necazul este că tu ai opinii de provincial. ÎŃi închipui că dacă acum cîteva sutede mii de NeguŃători se ascund în subteranele unei planete nedorite de nimeni, aflată lacapătul lumii, asta înseamnă că sînt nişte oameni grozavi. A, desigur, orice perceptor alFundaŃiei care se aventurează pînă aici nu mai ajunge să plece, dar ăsta-i un eroism ieftin.Ce v-aŃi face dacă FundaŃia ar trimite o flotă? ― Am spulbera-o, spuse Fran arŃăgos. ― Şi aŃi fi spulberaŃi, pentru că puterea e de partea lor. SînteŃi mai puŃini la număr,mai slab înarmaŃi şi mai slab organizaŃi ― şi dacă FundaŃia va considera că merită să văacorde atenŃie, veŃi înŃelege aceste lucruri. Prin urmare, mai bine v-aŃi căuta aliaŃi chiar peFundaŃie, dacă puteŃi. ― Randu, zise Fran, privind ca un taur neajutorat spre fratele său. Randu îşi scoase pipa din gură: ― Băiatul are dreptate, Fran. În adîncul sufletului tău, ştii că aşa e. Dar aceste gîndurinu te mulŃumesc, aşa că preferi să le alungi cu răcnetele tale. Dar ele persistă. Toran, îŃivoi spune de ce-am ridicat problema asta. Pufăi gînditor o vreme, apoi scutură pipa deasupra scrumierei, aşteptă străfulgerareamută şi o retrase. Tacticos, o umplu din nou, îndesînd tutunul cu degetul mic. ― Toran, vaga ta sugestie privind interesul pe care-l prezentăm pentru FundaŃie îşi aretîlcul ei. În ultima vreme, au avut loc două vizite în scopul perceperii taxelor. Detaliulsupărător a fost că cel de-al doilea vizitator era însoŃit de o navă uşoară de patrulare. Aucoborît la Gleiar City. scăpîndu-ne nouă printre degete, dar bineînŃeles că n-au mai apucatsă plece. Dar acum se vor întoarce. Tatăl tău îşi dă seama de asta, Toran, poŃi fi sigur.Uită-te la bătrînul destrăbălat şi încăpăŃînat. Ştie că Haven e în pericol, ştie că sîntem fărăapărare, dar îşi repetă formulele. Crede că-i Ńin de cald şi-l apără. Dar dacă apucă să-şiverse năduful, să-şi proclame sus şi tare dispreŃul şi să se simtă eliberat de datoria debărbat şi de Taur NeguŃător, devine la fel de cuminte ca oricare dintre noi. ― Ca oricare dintre noi? întrebă Bayta. El îi zîmbi: ― Am format un mic grup, Bayla, doar în oraşul nostru. Încă n-am întreprins nimic.Nici măcar n-am reuşit să luăm legătura cu celelalte oraşe, dar e totuşi un început. ― Început pentru ce? Randu clătină din cap: ― Încă nu ştim. Sperăm într-un miracol. Aşa cum spuneai şi tu, ne-am gîndit cătrebuie să apară o criză Seldon. (Făcu un gest larg cu braŃele.) Pretutindeni în Galaxieexistă cioburi şi sfărîmături din Imperiu. Peste tot roiesc generali. Crezi că va sosi vreodatăvremea să devenim îndrăzneŃi? Bayta se gîndi o clipă, apoi clătină hotărîtă din cap: ― Nu, nu e nici o şansă. Pînă şi ultimul general ştie că un atac împotriva FundaŃiei arfi curată sinucidere. Bel Riose din Vechiul Imperiu era cel mai bun dintre toŃi. A atacatavînd de partea sa resursele unei întregi Galaxii şi tot n-a putut izbîndi împotriva PlanuluiSeldon. E vreun general care să nu ştie acest lucru? ― Dar dacă i-am îmboldi noi? ― Încotro? Spre un cataclism atomic? Cum aŃi putea să-i îmboldiŃi?
  • ― Păi, ar fi unul, unul nou. În ultimii doi ani am auzit chestii ciudate despre un bărbatcăruia i se spune Catîrul. ― Catîrul? (Bayta rămase pe gînduri.) Ai auzit vreodată de el, Torie? Toran clătină din cap. ― Şi ce-i cu el? ― Nu ştiu. Dar se zice că obŃine victorii în bătălii în care n-are sorŃi de izbîndă.Zvonurile pot fi mincinoase, dar, în orice caz, ar fi interesant să-l cunoaştem. Mai sîntoameni capabili şi ambiŃioşi care nu cred orbeşte în Hari Seldon şi în legile psihoistoriei şin-ar strica să încurajăm această neîncredere. S-ar putea ca el să atace. ― Îar FundaŃia ar cîştiga. ― Da, dar nu chiar alît de uşor. Ar fi posibil să izbucnească o criză, iar noi am puteaprofita de ea pentru a forŃa un compromis cu despoŃii FundaŃiei. În cel mă, rău caz, ei aruita de noi într-o oarecare măsură şi asta ne-ar permite să uneltim în continuare. ― Tu ce zici, Torie? Toran zîmbi nehotărît, ridicîndu-şi o şuviŃă de păr care-i căzuse peste ochi: ― După cum se prezintă lucrurile, n-ar strica să încercăm. Dar cine este Catîrul?Randu, ce ştii despre el? ― Deocamdată nimic. Te-am putea folosi pe tine pentru asta, Toran. Şi pe soŃia ta,dacă vrea. Eu şi Fran am discutat problema şi am răsucit-o pe toate feŃele. ― În ce sens, Randu? Ce vrei de la noi? Tînărul îi aruncă soŃiei sale o privireîntrebătoare. ― AŃi fost undeva în luna de miere? ― Păi... da... dacă putem numi lună de miere călătoria de la FundaŃie pînă aici. ― Ce-aŃi spune de o călătorie mai plăcută pe Kalgan? Climă semitropicală, plaje,sporturi nautice, vînătoare de păsări, o adevărată staŃiune de vacanŃă. E cam la şapte miide parseci în... dar nu-i prea departe. ― Şi de ce tocmai pe Kalgan? ― Pentru că acolo e Catîrul. Sau, cel puŃin, oamenii lui. A cucerit-o luna trecută fărăluptă, deşi stăpînul de pe Kalgan a dat publicităŃii o ameninŃare că va face ca planeta săexplodeze înainte de a o ceda. ― Şi unde e stăpînul ei acum? ― Nu mai e, făcu Randu, ridicînd din umeri. Ce zici de asta? ― Iar noi ce trebuie să facem? ― Nu ştiu. Eu şi Fran sîntem bătrîni ; mai avem şi aerul ăsta provincial. NeguŃătoriidin Haven sînt cu toŃii provinciali prin definiŃie. Chiar tu ai spus-o. NegoŃul nostru estefoarte restrîns, căci nu mai cutreierăm întreaga Galaxie, aşa cum făceau strămoşii. Tu sătaci, Fran! Însă voi doi cunoaşteŃi Galaxia. Mai ales Bayta, care vorbeşte cu un accentelegant, ca pe FundaŃie. Vrem să ştim doar ce se poate afla. Dacă puteŃi lua legătura... deşinu ne aşteptăm la aşa ceva. Ce-ar fi să vă gîndiŃi amîndoi? Vă puteŃi întîlni cu tot grupulnostru dacă doriŃi... a, dar abia săptămîna viitoare. Mai întîi, ar trebui să vă trageŃi puŃinsufletul. După o pauză, Fran izbucni din nou ; ― Cine mai vrea ceva de băut? În afară de mine, bineînŃeles! 12 Căpitan şi primar CĂPITANUL HAN PHITCHER nu era obişnuit cu luxul din jurul său şi nu se lăsanicidecum impresionat de aşa ceva. În general, descuraja autoanaliza şi orice formă demetafizică sau filosofic care nu era direct legată de munca lui. Şi asta îl ajuta. Se ocupa în mare parte de ceea ce Ministerul Apărării numea „informaŃii", ceisofisticaŃi „spionaj", iar romanticii „culegere de date". Şi, din nefericire, în ciuda stridenŃeilimbajului înzorzonat, folosit în mod obişnuit de televiziune, „informaŃiile", „spionajul" şi„culegerea de date" constituiau, în cel mai bun caz, o sordidă afacere de trădare şi credinŃăînşelată. Toate erau scuzate de societate, căci se făceau în „interesul statului", dar, întrucîtfilosofia părea să-l îndrume întotdeauna pe căpitan spre concluzia că în privinŃa acestorinterese sacrosante societatea era mai uşor de domolit decît conştiinŃa individuală, eldescuraja filosofia. Aşa se face că acum, în luxul anticamerei primarului, începu să se gîndească, fără săvrea, la propria-i persoană. MulŃi fuseseră promovaŃi înaintea lui, deşi nu aveau capacitatea sa, iar acest lucru erarecunoscut. Trebuise să suporte o continuă ploaie de reproşuri şi pedepse, dar lesupravieŃuise. Îşi văzuse cu îndărătnicie de drumul său, ferm încredinŃat că
  • insubordonarea în aceleaşi sacrosancte „interese de stat" nu-i va fi totuşi luată înconsiderare, datorită realelor servicii pe care le aducea. Şi iată-l acum în anticamera primarului ― însoŃit de cinci soldaŃi, respectuoşi, ce-idrept, care îl păzeau însă ca pe o viitoare şi probabilă victimă a CurŃii MarŃiale. Uşile grele din marmură se dădură în lături încet, fără, zgomot, lăsînd să se vadăpereŃii mătăsoşi dinăuntru, mocheta roşie din plastic şi alte două uşi de marmură, întăritecu metal. Doi funcŃionari, îmbrăcaŃi în costume cu o croială dreaptă, modă care se purtasecu trei sute de ani în urmă, apăruiră în uşă şi strigară: ― O audienŃă pentru Căpitanul Han Pritcher de la InformaŃii. Făcură cîte un pas înapoi, înclinîndu-se ceremonios cînd căpitanul înaintă. La primauşă, escorta se opri, iar el intră singur pe cea de-a doua. De cealaltă parte, într-o încăpere ciudat de simplu mobilată, la un birou mare, de oformă neobişnuită, stătea un bărbat scund, aproape pierdut în acea imensitate. Primarul Indbur ― al treilea care purta acest nume ― era nepotul lui Indbur Întîiul, unbărbat brutal, dar capabil. Îşi dovedise prima dintre aceste calităŃi prin modul spectaculosîn care pusese mina pe putere, iar pe cea de-a doua, prin priceperea impresionantă de alichida pînă şi ultimele rămăşiŃe groteşti de alegeri libere şi de a menŃine o domnie relativpaşnică. Primarul Indbur era, de asemenea, fiul lui Indbur al Doilea, primul dintre PrimariiFundaŃiei care ajunsese în acest post prin dreptul primului născut şi care semănase doarpe jumătate cu tatăl său, întrucît fusese doar brutal. Aşadar, Primarul Indbur, cel de-al treilea cu acest nume, era exemplarul cel mainereuşit dintre toŃi, nefiind nici brutal, nici capabil, ci doar un contabil excelent, născutaccidental în această familie. Pentru toată lumea, Indbur al Treilea reprezenta o combinaŃie bizară de false calităŃi,dar el era cu totul de altă părere. Pentru el, aranjamentul geometric şi artificial reprezenta un „sistem", interesul febril şineobosit faŃă de cele mai mărunte aspecte ale birocraŃiei de zi cu zi însemna „hărnicie",ezitarea în luarea deciziilor, cînd acestea erau corecte, însemna „precauŃie", iar stăruinŃaîndărătnică şi oarbă, atunci cînd greşea, însemna ,,hotărîre". Pe deasupra, nu arunca banii în dreapta şi-n stînga, nu ucidea pe nimeni în modnejustificat şi era foarte bine intenŃionat. Deşi îl frămîntau asemenea gtnduri negre, Căpitanul Pritcher rămase respectuos înpoziŃie de drepŃi în faŃa biroului masiv, iar trăsăturile împietrite ale chipului său nu lăsarăsă se ghicească nimic dincolo de ele. Nu tuşi, nu-şi mută greutatea de pe un picior pealtul, nu făcu vreo mişcare pînă cînd primarul nu-şi ridică încet privirea de pe paginascrisă cu litere mărunte, pe care stiloul alerga grăbit, făcînd notaŃii pe margine. Primarul Indbur îşi împreună grijuliu mîinile în faŃă, de parcă s-ar fi temut ca nucumva vreuna dintre ele să tulbure aranjamentul pedant al accesoriilor de pe birou. ― Căpitanul Han Pritcher de la InformaŃii, se prezentă el. Supunîndu-se cu exactitate protocolului, Căpitanul Pritcher îndoi unul din genunchi,încît aproape atinse podeaua, şi rămase cu capul plecat pînă auzi cuvintele salvatoare: ― Ridică-te, Căpitane Pritcher! Apoi, primarul vorbi cu un aer de caldă înŃelegere: Teafli aici datorită unor măsuri disciplinare întreprinse în ceea ce te priveşte de cătresuperiorul dumitale. Documentele referitoare la sus-numitele măsuri au fost supuseatenŃiei mele aşa cum este şi normal în astfel de cazuri şi, întrucît nici un eveniment de peFundaŃie nu este lipsit de interes pentru mine, am hotărît să solicit informaŃiisuplimentare în legătură cu situaŃia dumitale. Sper că nu eşti surprins. ― Nu, ExcelenŃă, spuse Căpitanul Pritcher, fără urmă de emoŃie în glas. Spirituldumneavoastră de dreptale este proverbial. ― Da? Aşa e? Primarul avea un aer încîntat, iar lentilele colorate de contact pe care le purtastrăluciră într-un mod ce dădea ochilor săi un aspect de duritate şi uscăciune. Aşezămeticulos cele cîteva dosare legate în metal din faŃa lui în formă de evantai. Foilepergamentoase dinăuntru foşniră ameninŃător în momentul în care le întoarse. ― Căpitane, am în faŃă dosarul dumitale complet. Ai patruzeci şi trei de ani. Eşti OfiŃeral ForŃelor Armate de şaptesprezece ani. Te-ai născut pe Loris, din părinŃi anacreonieni, n-ai suferit boli grave în copilărie, o criză de mis... ei, asta n-are nici o importanŃă... educaŃiepremilitară la Academia de ŞtiinŃe, obiect principal de studiu ― motoare hiper, situaŃieşcolară... hmm, foarte bună, meriŃi felicitări.... intrat în armată ca subofiŃer în a o sutădoua zi a celui de-al 293-lea an al Erei FundaŃionale. Ridică privirea pentru o clipă, timp în care închise primul dosar, îl puse deoparte şi-ldeschise pe cel de-al doilea. ― Vezi, sub administraŃia mea, spuse el, nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Ordine!Sistem! Ridică spre buze un jeleu parfumat de culoare roz. Era singurul lui viciu, dar şi acesta
  • tolerat cu multă părere de rău. Ca dovadă, de pe biroul primarului lipsea dezintegratorulatomic pentru îndepărtarea resturilor de tutun, care, de altfel, era aproape peste totprezent în alte părŃi. Şi asta pentru că primarul nu fuma. Şi nici vizitatorii săi, ca să spunem lucrurilor pe nume. Vocea primarului continuă să recite monoton, metodic, zăbovind ici, colo, bolborosindşi, din cînd în cînd, lăsînd să-i scape comentarii şoptite prin care adresa laude şi critici,ambele la fel de lipsite de vitalitate şi eficienŃă. Fără să se grăbească, puse dosarele unul peste altul în ordinea în care fuseseră laînceput. ― Da, căpitane, spuse el pe un ton vioi, dosarul dumitale este neobişnuit. S-ar păreacă ai o pregătire remarcabilă, iar serviciile pe care le-ai adus sînt valoroase, fără îndoială.Văd că ai fost rănit de două ori în cursul unor misiuni şi că Ńi s-a acordat Ordinul „MeritulMilitar" pentru curaj în afara serviciului. Fapte care nu pot fi minimalizate cu uşurinŃă. Căpitanul Pritcher rămase neclintit. Protocolul cerea ca un supus căruia i se făceaonoarea de a fi primit în audienŃă la primar să nu se aşeze ― regulă inutil de subliniat,întrucît singurul scaun existent în încăpere era doar acela pe care stătea primarul. Deasemenea, protocolul impunea ca persoana primită în audienŃă să nu facă alte afirmaŃii înafara răspunsului la întrebări directe. Primarul îl fixă pe militar, iar vocea îi devenirăspicată şi iritată: ― Cu toate acestea, n-ai fost promovat de zece ani, iar superiorii dumitale raportează,în mod repetat, că eşti încăpăŃînat şi inflexibil, că dovedeşti o insubordonare alarmantă, căeşti incapabil de a adopta o atitudine corectă faŃă de ofiŃerii superiori şi că nu depui uninteres vizibil pentru a menŃine relaŃii normale, de înŃelegere, cu colegii. În plus, provoci înpermanenŃă disensiuni. Cum poŃi explica toate astea, căpitane? ― ExcelenŃă, fac ceea ce mi se pare corect. Faptele mele în slujba Statului şi rănileprimite în îndeplinirea misiunilor constituie dovezi că ceea ce mi se pare mie corect este şiîn interesul Statului, ― Este afirmaŃia unui militar, dar reprezintă o doctrină primejdioasă. Vom mai discutaacest aspect. Mai precis, eşti acuzat că ai refuzat de trei ori îndeplinirea unor ordinesemnate de către delegaŃii mai legali. ― ExcelenŃă, misiunea nu are nici o importanŃă într-o perioadă atît de critică, în caresînt ignorate probleme de maxim interes. ― Aha, cine Ńi-a spus că problemele la care te referi sînt de maximă importanŃă, şi,dacă lucrurile stau astfel, cine Ńi-a spus că sînt trecute cu vederea? ― ExcelenŃă, aceste lucruri îmi sînt foarte clare. ExperienŃa şi cunoaştereaevenimentelor ― pe care nici unul dintre superiorii mei nu le neagă ― evidenŃiază ceea ceafirm. ― Dar, căpitane, eşti atît de orb încît nu-Ńi dai seama că, arogîndu-Ńi dreptul de ahotărî politica de culegere de informaŃii, te substitui superiorilor dumitale? ― ExcelenŃă, îndatoririle mele sînt in primul rînd faŃă de Stat şi nu faŃă de superioriimei. ― Greşit, pentru că superiorul dumitale are şi el un superior, şi acela sînt eu, iar eureprezint Statul, Dar fie, nu vei avea motive să te plîngi de dreptatea pe care-o fac şi desprecare afirmi că este proverbială. ― ExcelenŃă, în ultimul an şi jumătate am locuit pe Kalgan, dîndu-mă drept fostmembru al unui eehipaj comercial. Am avut ordinul de a dirija activitatea FundaŃiei peaceastă planetă, de a pune la punct o organizaŃie care să verifice acŃiunile stăpînului de peKalgan, mai ales în ceea ce privea politica sa externă. ― Lucrurile astea îmi sînt cunoscute. Continuă! ― ExcelenŃă, rapoartele mele au evidenŃiat mereu poziŃia strategică a Kalganului şi asistemelor pe care le controlează. Am raportat despre ambiŃia stăpînului, resursele lui,hotărîrea de a-şi extinde domeniul şi despre atitudinea preponderent amicală ― sau,probabil, neutră ― faŃă de FundaŃie. ― Am parcurs cu atenŃie rapoartele dumitale. Continuă! ― ExcelenŃă, am revenit în urmă cu doua luni. La acea vreme, nu detectasem nici unsemn de război iminent ; nici un indiciu, în afară de o capacitate sporită de a respingeorice fel de atac. Acum o lună, un necunoscut soldat al norocului a cucerit Kalganul fărălupta. După toate aparenŃele, cel ce-a fost odată stăpînul Kalganuluî nu mai este în viaŃă.Nu se vorbeşte de trădare, ci doar despre puterea şi geniul acestui condotier ciudat ― acestCatîr. ― Acest ce? întrebă primarul, oarecum jignit. ― ExcelenŃă, e cunoscut sub numele de Catîrul. Cît priveşte faptele lui, se vorbeştepuŃin despre ele, dar eu am adunat frînturi de informaŃii şi le-am selectat pe cele maiplauzibile. E, neîndoielnic, un bărbat fără strămoşi iluştri şi fără poziŃie socială. Tatăl ―necunoscut. Mama a murit la naşterea lui. În ceea ce priveşte creşterea, un vagabond.EducaŃia tipică pentru lumile sărace, situate la periferia civilizaŃiei spaŃiale. N-are alt
  • nume decît acela de Catîrul, un nume care, după cum se afirmă, şi l-a ales singur şi,potrivit explicaŃiei populare, lasă să se înŃeleagă o imensă forŃă fizică şi îndărătnicie înurmărirea scopului propus. ― Ce forŃă militară posedă, căpitane? Lasă la o parte forŃa fizică. ― Lumea vorbeşte de flote uriaşe, ExcelenŃă, însă această afirmaŃie ar putea fiinfluenŃată de ciudata capitulare a Kalganului. Teritoriul pe care-l controlează nu estemare, deşi limitele lui exacte sînt greu de apreciat. Omul acesta trebuie, totuşi, investigat. ― Hmm! Aşa deci! Cuprins de o subită reverie, trăgînd încet douăzeci şi patru de linii cu stiloul, primaruldesenă şase pătrate într-un aranjament hexagonal pe foaia albă de deasupra topului dehîrtie, pe care apoi o detaşă, o împături meticulos în trei şi o introduse în fantarecipientului pentru hîrtie din dreapta biroului. Aceasta se dezintegră curat şi fără zgomot. ― Bine, căpitane, acum care crezi că este alternativa? Mi-ai spus că "trebuieinvestigat. Ce Ńi s-a ordonat să investighezi? ― ExcelenŃă, există în spaŃiu un cuib de şobolani care se pare că nu-şi plătesc taxele. ― Ei, şi asta e tot? Nu înŃelegi ori nu Ńi s-a spus că aceşti oameni care nu-şi plătesctaxele sînt descendenŃi ai neîmblînziŃilor NeguŃători din vremurile de odinioară ― anarhişti,rebeli, maniaci ― care pretind că sînt strămoşi ai FundaŃiei şi iau în rîs cultura ei? Nu Ńi s-a comunicat că acest cuib de şobolani nu este singurul, că există mult mai multe decît neînchipuim noi, că ele conspiră împreună cu toate elementele criminale care încă mai existăpe teritoriul FundaŃiei? Pînă şi aici, căpitane, pînă şi pe FundaŃie! Înflăcărarea de moment a primarului se stinse repede: ― Nu-nŃelegi, căpitane? ― ExcelenŃă, mi s-au comunicat toate astea. Dar, ca slujbaş al Statului, trebuie săservesc cu credinŃă ― şi asta n-o pot face decît cei care sînt în slujba Adevărului. Oricarear fi implicaŃiile politice ale acŃiunilor urmaşilor nedemni ai NeguŃătorilor de odinioară,puterea aparŃine lorzilor războinici care au moştenit fărîmiturile Vechiului Imperiu.NeguŃătorii n-au nici arme şi nici resurse. Nu-s nici măcar uniŃi. Eu nu sînt perceptor casă fiu trimis pentru o treabă pe care şi-un copil o poate duce la bun sfîrşit. ― Căpitane Pritcher, eşti soldat şi te ocupi de arme. E o slăbiciune din partea mea că-Ńi permit să vorbeşti într-un mod care aduce a insubordonare. Ai grijă. Dreptatea mea nueste pur şi simplu slăbiciune. Căpitane, s-a dovedit deja că generalii Secolului Imperial şilorzii războinici ai acestui secol sînt la fel de neputincioşi în faŃa noastră. ŞtiinŃa luiSeldon, care anticipează dezvoltarea FundaŃiei, se bazează nu pe eroismul individual, aşacum eşti dumneata înclinat să crezi, ci pe tendinŃele sociale şi economice ale istoriei. Amtrecut deja cu succes prin patru crize, e adevărat? ― Am trecut, ExcelenŃă. Totuşi, ştiinŃa aceasta îi rămîne cunoscută numai lui Seldon.Noi nu avem decît credinŃa. Din cîte am învăŃat, în primele trei crize FundaŃia a fostcondusă de lideri înŃelepŃi care au prevăzut natura crizelor şi care şi-au luat măsuricorespunzătoare de precauŃie. Altfel, cine ştie ce s-ar fi întîmplat! ― Da, căpitane, dar omiŃi cea de-a patra criză. Să fim serioşi, la vremea respectivă nuaveau o conducere care să-i merite numele şi ne-am confruntat cu cel mai inteligentduşman, cu cea mai puternică forŃă de atunci. Cu toate acestea, am învins datorităimplacabilităŃii istoriei. ― ExcelenŃă, este adevărat. Dar istoria la care vă referiŃi a devenit implacabilă doardupă ce luptaserăm cu disperare mai mult de un an. Victoria inevitabilă ne-a costat cincisute de nave şî jumătate de milion de oameni. ExcelenŃă, Planul Seldon îi ajută pe cei ce seajută singuri. Primarul Indbur se încruntă şi se simŃi dintr-o dată obosit după efortul de a expunecalm lucrurile. Ştia că îngăduinŃa este o slăbiciune, că nu trebuia să-i permită căpitanuluisă răspundă la nesfîrşit, să devină revendicativ şi să se scalde în dialectică, aşa că spusesec: ― Căpitane, Seldon garantează totuşi victoria asupra lorzilor războinici şi eu nu pot, înaceste vremuri neclare, să permit risipirea eforturilor. Aceşti NeguŃători pe care îi ignoriprovin de pe FundaŃie. Un război cu ei ar fi un război civil. Planul Seldon nu ne oferă nici ogaranŃie în această privinŃă, pentru că şi ei, şi noi facem parte din FundaŃie. Aşa că trebuieaduşi la supunere. Acesta este un ordin. ― ExcelenŃă... ― Nu Ńi s-a pus nici o întrebare, căpitane. Ordinul e ordin. Orice alte discuŃii peaceastă temă, cu mine ori cu cei care mă reprezintă, vor fi considerate acte de trădare. PoŃisă te retragi. Căpitanul Han Pritcher îngenunchie încă o dată, apoi se retrase încet, păşind cuspatele către uşă. Primarul Indbur, al treilea cu acest nume şi al doilea primar din istoria FundaŃiei careajunsese în acest post pe linie descendentă, îşi recapătă echilibrul interior şi ridică o altăfoaie de hîrtie de pe teancul ordonat din stînga lui. Era un raport privind economia de
  • fonduri datorată reducerii cantităŃii de spumă metalică necesară dublurilor de launiformele forŃelor poliŃieneşti. Primarul Indbur şterse o virgulă de prisos, corectă ogreşeală de ortografie, făcu trei notaŃii pe margine şi puse raportul pe teancul ordonat dindreapta lui. Ridică o altă foaie de pe teancul ordonat din stînga şi... Cînd se întoarse la birou, Căpitanul Han Pritcher de la InformaŃii găsi o CapsulăPersonală care conŃinea ordine plicticoase, subliniate cu roşu şi ştampilate: URGENT. I se ordona în termeni foarte severi să se îndrepte spre „lumea rebelă numită Haven". În nava sa rapidă şi uşoară, pentru o singură persoană, Căpitanul Han Pritcher stabilităcut cursul spre Kalgan, fără să se grăbească. Apoi adormi, încredinŃat că îndărătnicia luidăduse roade. 13 Locotenent si măscărici DACĂ de la distanŃa de şapte mii de parseci prăbuşirea Kalganului în faŃa armatelorCatîrului produsese un ecou care stîrnise curiozitatea unui bătrîn neguŃător, îngrijorareaunui căpitan îndărătnic şi iritarea unui primar meticulos, pentru locuitorii de pe Kalganacest eveniment nu avu nici o urmare şi nici nu surprinse pe cineva. UmanităŃii i se demonstrează continuu că distanŃa în timp, ca şi cea în spaŃiu, creeazăo concentrare a atenŃiei. Întîmplător sau nu, nici nu există probe că această lecŃie ar fi fostînvăŃată o dată pentru totdeauna. Kalgan era Kalgan, şi nimic mai mult. Doar el singur în tot acel sector al Galaxieipărea să nu ştie că Imperiul se prăbuşise, că familia Stanell nu mai domnea, că măreŃiaera o amintire şi că pacea dispăruse. Kalgan era lumea luxului. În vreme ce întregul edificiu al omenirii se năruia, Kalgan îşimenŃinea integritatea ca producător de plăceri, cumpărător de aur şi vînzător de distracŃii. Scăpase de dureroasele vicisitudini ale istoriei, pentru că nici un cuceritor n-ar fidistrus sau deteriorat grav o lume atît de plină de bani, care-şi putea plăti imunitatea. Cu toate acestea, pînă şi Kalgan devenise, în cele din urmă, cartierul general al unuilord războinic, şi nepăsarea sa fusese adaptată imperativelor războiului. Jungla îmblînzită, Ńărmurile blînd modelate şi oraşele strălucitoare şi stridenterăsunau acum de umbletul mercenarilor importaŃi şi al cetăŃenilor impresionaŃi. Lumileprovinciei sale fuseseră înarmate şi, pentru prima oară în istorie, banii fuseseră investiŃi înnave de luptă în loc să fie daŃi ca mită. Cîrmuitorul său dovedea înainte de toate că erahotărît şi dornic să apere ce era al său şi să pună mîna pe ce aparŃinea altora. Era unul dintre puternicii Galaxiei, războinic şi pacificator, întemeietor de Imperiu şicreator al unei dinastii. Iar acum, un necunoscut cu o poreclă ridicolă îi luase totul: armele, Imperiul îndevenire şi pe el însuşi, şi nici măcar nu dusese vreo bătălie. Kalgan era, prin urmare, ca şi înainte, iar cetăŃenii săi îmbrăcaŃi în uniforme segrăbeau să-şi reia vechile obiceiuri, în timp ce străinii, profesionişti ai războiului, seamestecau cu noile armate care soseau. Şi, din nou, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat, fură reluate fastuoasele vînători de luxîn căutarea animalelor crescute în junglă, care nu atacau niciodată omul, si vînătorile depăsări cu ajutorul aeroscuterelor, îndeletnicire care le era fatală doar păsărilor mari. În oraşe, fugarii Galaxiei puteau să-şi satisfacă plăcerile după cît îi Ńinea punga,începînd cu etericele palate ale spectacolului şi fanteziei, care-şi deschideau uşile în faŃamulŃimilor doar la sunetul unei jumătăŃi de credit, pînă la localurile discrete şi fără firmă,de care aveau cunoştinŃă doar cei foarte înstăriŃi. Toran şi Bayta se alăturară şuvoiului uman şi se pierdură în el. Îşi lăsaseră nava sprepăstrare în uriaşul Hangar de pe Peninsula de Est şi se îndreptaseră spre acel compromisal claselor mijlocii, Marea Interioară, unde plăcerile erau încă legale şi chiar respectabile,iar aglomeraŃia nu devenise încă de nesuportat. Bayta purta ochelari cu lentile închise la culoare, pentru a-şi feri ochii de strălucireasolară, şi o rochie largă, albă şi subŃire, ca să nu-i fie prea cald. Cu braŃele bronzate dupăcîteva ore de stat la soare, îşi cuprinsese genunchii şi privea absentă trupul soŃului ei,întins cît era de lung, a cărui piele strălucea în lumina orbitoare a soarelui alb. ― Nu exagera cu plaja, îi spusese ea dintru început, căci Toran venea de pe o stearoşie muribundă. În ciuda celor trei ani petrecuŃi pe FundaŃie, pentru el soarele era un lux.După patru zile, pielea lui, antrenată pentru a rezista la radiaŃii, nu simŃise, totuşi,încorsetarea hainelor, cu excepŃia pantalonilor scurŃi. Bayta se cuibări mai aproape de el pe nisip şi începură să vorbească în şoaptă.
  • Chipul lui Toran era calm şi destins, dar vocea-i trăda amărăciune. ― Recunosc. N-am avansat deloc. Dar unde-o fi? Cine e? Lumea asta nebună nuvorbeşte despre el. Poate că nici nu există. ― Există, murmură Bayta, dar e inteligent. Unchiul tău are dreptate. E omul care ne-ar trebui, dacă l-am găsi la vreme. După o scurtă tăcere, Toran şopti: ― Ştii ce-o să fac, Bay? Visez cu ochii deschişi, de parcă aş avea insolaŃie. Lucrurile seînlănŃuie atît de limpede, atît de plăcut. (Vocea i se pierdu, apoi reveni.) ÎŃi aminteşti deceea ce spunea doctorul Amann la colegiu, Bay? FundaŃia nu poate pierde niciodată, darasta nu înseamnă că domnitorii FundaŃiei nu pot pierde. Istoria adevărată a FundaŃiei n-aînceput cînd Salvor Hardin i-a dat deoparte pe Enciclopedişti şi a preluat puterea peTerminus ca întîiul ei primar? Şi apoi, în secolul următor, Hober Mallow n-a luat putereaprin metode la fel de drastice? Asta înseamnă că de două ori au fost înfrînŃi cîrmuitorii. Dece n-am face-o şi noi? ― E cel mai vechi argument din cărŃi, Torie. Mai bine Ńi-ai continua visarea. ― Aşa crezi? Bine. Ce este Haven? Nu-i o parte a FundaŃiei? E pur şi simplu o parte aproletariatului de la Periferie, ca să zicem aşa. Dacă noi am deveni liderii, FundaŃia n-aravea decît de cîştigat, şi vor pierde doar cîrmuitorii actuali. ― E mare diferenŃă între "a putea" şi "a reuşi", îŃi baŃi gura degeaba. Toran se enervă: ― Prostii, Bay, eşti doar prost dispusă şi acrită. De ce vrei să-mi strici ziua? O să tragun pui de somn, dacă nu te superi. Dar Bayta îşi înălŃase capul şi deodată, non sequitur *, (Non sequitur (lat.) ― Fără legăturălogică (n.t.), începu să chicotească şi-şi scoase pchelarii pentru a privi în lungul plajei cumîna streaşină la ochi. Toran se ridică şi el, apoi se răsuci ca să privească în aceeaşi direcŃie. Ea urmărea atent o siluetă caraghioasă care mergea în mîini, mişcîndu-şi dezordonatpicioarele în aer pentru a distra mulŃimea pestriŃă. Era unul dintre cerşetorii acrobaŃi careumblau de colo-colo pe plajă şi care făceau tot felul de giumbuşlucuri pentru a li se azvîrlicîteva monede. Un paznic îi făcu semn acrobatului să iasă de pe plajă, dar acesta, rămînînd într-unsurprinzător echilibru pe un singur braŃ, îşi duse cealaltă mînă la nas şi-i dădu pazniculuicu tifla. Paznicul se apropie cu un chip ameninŃător şi se clătină cît pe ce să cadă pe spate,cînd primi o lovitură de picior în stomac. Măscăriciul reveni pe picioare şi se îndepărtă, întimp ce privirile tăioase şi dispreŃuitoare ale mulŃimii de privitori îl opriră să reacŃionezeviolent pe paznicul care spumega de furie. Măscăriciul îşi făcu drum în zig-zag de-a lungul plajei, trecu pe lîngă privitori, ezită decîteva ori şi merse mai departe. MulŃimea care se strînsese în jurul lui se împrăştie, iarpaznicul se retrase. ― Ciudat individ, zise Bayta cu o voce amuzată, şi Toran o aprobă nepăsător. Individul era acum suficient de aproape şi-l putu vedea mai bine. Avea un chipslăbănog, un nas acvilin, cu vîrful plin şi borcănat, care părea foarte mobil. Membrelelungi şi zvelte, evidenŃiate şi de costumaŃie, aminteau de cele ale unui păianjen şi semişcau cu uşurinŃă şi graŃie, lăsînd impresia că fuseseră împerecheate la întîmplare, ceeace stîrnea ilaritate. Măscăriciul păru dintr-o dată conştient de insistenŃa cu care era privit. După cetrecuse pe lîngă ei, se opri şi, întorcîndu-se brusc, se apropie. Ochii lui mari şi căpruirămaseră aŃintiŃi la Bayla. Eu îl privi tăcută. Măscăriciul zîmbi, dar nu reuşi decît să dea un aer trist chipului său, cu nasul ca uncioc. Cînd începu însă să vorbească, se remarcă frazarea plăcută şi deosebit de îngrijită dinSectoarele Centrale. ― De-ar fi să mă slujesc de chibzuinŃa cu care m-au înzestrat Spiritele cele bune,începu el, atunci aş îndrăzni să spun că o asemenea doamnă nu poate exista şi, apoi, careom în toate minŃile ar îndrăzni să socotească visul drept realitate? Şi, totuşi, n-ar ficuminte să nu dau crezare ochilor mei vrăjiŃi şi încîntaŃi. Bayta îl privi mirată şi zise: ― Grozav! ― O, tu, seducătoareo, nu zăbovi, asta merită o monedă de cinci credite. Dă-i-o, Bay! Măscăriciul făcu încă o săritură şi se apropie: ― Nu, doamna mea, nu mă lua drept ceea ce nu sînt. Căci nicidecum nu grăiescpentru bani, ci pentru aceşti ochi strălucitori şi acest chip încîntător. ― Atunci, îŃi mulŃumesc. Se adresă lui Toran: Ia zi, crezi că-l bate prea tare soarele? ― Şi, totuşi, nu doar pentru ochi şi chip, continuă măscăriciul să peroreze din ce în cemai înfocat, ci şi pentru o minte limpede, sclipitoare şi blîndă. Toran se ridică în picioare, se întinse după halatul alb pe care-l purtase pe braŃ vreme
  • de patru zile şi-l îmbrăcă. ― Hei, prietene, zise el, ce-ar fi să-mi spui şi mie ce doreşti şi să n-o mai deranjezi pedoamna? Măscăriciul făcu înspăimîntat un pas înapoi, iar trupul lui pipernicit se chirci: ― N-am vrut să supăr pe nimeni. Sînt străin prin locurile acestea şi se zice că n-aş fi întoate minŃile; cu toate astea, ştiu să desluşesc chipurile oamenilor. Chipul frumos alacestei doamne îmi spune că are o inimă bună şi blîndă şi că mă va ajuta, de aceea măîncumet a vorbi atît de deschis. ― Cinci credite vor lecui necazul de care suferi? întrebă Toran sec, întinzîndu-imoneda. Măscăriciul nu făcu nici o mişcare, iar Bayta spuse: ― Lasă-mă pe mine să vorbesc cu el, Torie. Adaugă apoi iute, cu voce joasă: N-are rostsă te ener veze modul lui caraghios de a se adresa. Ăsta-i dialectul lui, iar al nostru îi sunăprobabil la fel de ciudat. Apoi, către om: Ce necazuri ai? Sper că nu eşti îngrijorat dinpricina paznicului? N-o să te mai supere. ― O, nu, nu el. El nu-i decît un vînticel care nu face decît să ridice praful din jurulpicioarelor mele. De un altul fug eu, şi acela este ca o furtună care mătură lumile şi le-mprăştie, făcîndu-le să se ciocnească între ele. Am fugit acum o săptămînă; am dormit pestrăzi şi m-am ascuns în agitaŃia mulŃimii din oraş. Şi multe chipuri am privit, căutîndajutorul de care am nevoie. L-am găsit aici. Repetă ultima afirmaŃie cu o voce tremurătoareşi caldă, tulburat de emoŃie: L-am găsit aici. ― Eu, zice Bayta gînditoare, aş vrea să te ajut, dar zău, prietene, nu sînt o pavăzăîmpotriva unei furtuni care mătură lumile. Să-Ńi spun drept, şi eu aş avea nevoie.... Deodată răsună puternic o voce răstită care îi făcu să se înfioare: ― Aici erai, ticălos zămislit din noroi...?! Paznicul plajei se apropiase în goană, roşu ca focul în obraji şi, rînjind furios, îl Ńinticu Ńeava armei paralizante de mică putere. ― Voi doi, puneŃi mîna pe el. Să nu vă scape. Îşi lăsă mîna grea să cadă atît de tare peumărul firav al măscăriciului încît acesta scoase un scîncet de durere. ― Ce-a făcut? întrebă Toran. ― Ce-a făcut? Ei, asta-i bună! (Paznicul băgă mîna în buzunarul care-i atîrna legat decentură şi scoase o batistă de culoare purpurie cu care îşi tamponă gîtul dezgolit.) O să văspun eu ce-a făcut. A fugit. Tot Kalganul vorbeşte despre asta şi l-aş fi recunoscut dincapul locului, dacă ar fi stat în picioare ca oamenii, în loc să stea pe Ńeasta aia de şoim. Îşizgudui prada cu vădită plăcere. ― Şi de unde a scăpat, domnule? întrebă Bayta, zîmbind. Paznicul ridică glasul. Lumea începuse să se strîngă în jur, curioasă, holbîndu-se şidîndu-şi cu părerea, iar pe măsură ce publicul creştea, paznicul începu să se simtă din ceîn ce mai important: ― De unde a scăpat? spuse el răspicat, cu o voce sarcastică. Păi, cred că aŃi auzit deCatîr, nu? Toate murmurele încetară şi Bayta se simŃi dintr-o dată fulgerată de un fior rece încapul pieptului. Măscăriciul n-avea ochi decît pentru ea şi tremura încă în strînsoareasălbatică a paznicului. ― Şi cine credeŃi că e ― continuă paznicul plin de sine ― această zdreanŃă de om dacănu măscăriciul CurŃii Măriei Sale, care a fugit? Îl îmbrînci şi-l scutură pe captiv:Recunoşti, măscăriciule? Acesta însă nu putea scoate nici o vorbă de spaimă şi Bayta îi şopti pe nerăsuflateceva lui Toran la ureche. Cu un aer prietenos, Toran făcu un pas înainte, către paznic: ― Ei, prietene, ce-ar fi să-l laşi puŃin în pace? Măscăriciul pe care l-ai prins dansapentru noi şi n-a dansat încă de toŃi banii. ― Ia te uită! Paznicul ridică vocea, brusc îngrijorat: E vorba de recompensă... ― O vei primi, dacă dovedeşti că este cel căutat. Deocamdată, ai face bine să te retragi.Cred că-Ńi dai seama că deranjezi un oaspete, şi asta s-ar putea să te coste. ― Dar dumneavoastră vă amestecaŃi în treburile Măriei Sale, şi asta vă va costa şi maişi. Îl zgîlŃîi din nou pe măscărici: Dă-i banii omului, blestemăŃie murdară! Toran făcu o mişcare rapidă şi smulse arma paralizantă din mîna paznicului, careîncepu să urle de durere şi furie. Toran îl împinse violent deoparte şi măscăriciul, eliberat,se ascunse în spatele lui. MulŃimea, pe care abia acum o puteai cuprinde cu privirea, nu acordă prea mareatenŃie acestui ultim episod al întîmplării. CîŃiva întinseră gîturile, ridicîndu-se pe vîrfurica să vadă mai bine, şi se formă încet o mişcare centrifugă, de parcă mai toŃi doreau să seîndepărteze cît mai repede de miezul evenimentului. Apoi se produse o busculadă şi se auzi un ordin gutural. Se formă un coridor de-alungul căruia se apropiară doi bărbaŃi cu bastoane electrice gata de acŃiune. Pe bluzonul
  • purpuriu al fiecăruia era imprimată o rază frîntă de fulger deasupra unei planete care sesfărîma în bucăŃi. O matahală cu părul negru şi cu o căutătură severă, în uniformă de locotenent, apăruîn urma lor. Se adresă cu o blîndeŃe prevestitoare de primejdii, care demonstra, fără putinŃă detăgadă, că nu simŃea nevoia de a striga pentru a-şi impune voinŃa: ― Tu eşti cel care ne-a chemat? Paznicul îşi mîngîie mîna brutalizată şi, cu faŃa schimonosită de durere, bolborosi: ― Solicit recompensa, măria voastră, şi îl acuz pe omul acela... ― ÎŃi vei primi recompensa, spuse locotenentul, fără a catadicsi să-l privească. Făcu omişcare scurtă către oamenii lui: LuaŃi-l! Toran simŃi cum măscăriciul se agaŃă disperat şi înnebunit de halatul lui. Ridică glasul şi se adresă locotenentului, făcînd un efort să nu-i tremure vocea: ― Îmi pare rău, domnule locotenent, dar acest om este al meu. SoldaŃii îl ascultară fără să clipească. Unul dintre ei ridică nepăsător bastonul, dar,auzind ordinul tăios al locotenentului, îl lăsă în jos. Silueta lui masivă şi ameninŃătoare făcu un pas înainte şi rămase Ńeapănă în faŃa luiToran: ― Dumneata cine eşti? ― CetăŃean al FundaŃiei, veni răspunsul răspicat al lui Toran. Gestul său merse drept la Ńintă şi dădu roade ― în faŃa mulŃimii cel puŃin. Tăcerea eirefulată pînă atunci se dezlănŃui într-un tumult de vociferări. Oricîtă teamă ar fi stîrnitCatîrul, la urma urmelor, numele lui era de dată recentă şi nu se fixase la fel de profund înconştiinŃa oamenilor precum cel al FundaŃiei, care distrusese Imperiul şi care conduceadespotic şi nemilos un sfert de Galaxie prin înfricoşare. Locotenentul nu se lăsă impresionat şi spuse: ― AveŃi cunoştinŃă de identitatea bărbatului din spatele dumneavoastră? ― Mi s-a spus că a fugit de la curtea conducătorului dumneavoastră, dar ştiu sigur cămi-e prieten. VeŃi avea nevoie de dovezi de nezdruncinat privind identitatea lui pentru a-llua. Din mulŃime se auziră cîteva oftaturi aprobatoare, dar locotenentul le ignoră: ― AveŃi la dumneavoastră documentele care să ateste că sînteŃi cetăŃean al FundaŃiei? ― Da, pe nava mea. ― Vă daŃi seama că acŃiunea dumneavoastră este ilegală? Aş putea ordona să fiŃiîmpuşcat. ― Desigur, dar în cazul acesta aŃi ucide un cetăŃean al FundaŃiei şi trupuldumneavoastră ar putea fi trimis bucăŃi pe FundaŃie drept compensaŃie. Unii lorzirăzboinici aşa au procedat. Locotenentul îşi linse buzele. AfirmaŃia era adevărată, întrebă: ― Numele dumneavoastră? Toran folosi avantajul creat şi spuse: ― Voi răspunde la orice întrebare cînd vom ajunge pe nava mea. PuteŃi obŃine numărulcompartimentului la Hangar; nava e înregistrată pe numele „Bayta". ― Nu-l veŃi preda pe fugar? ― Doar Catîrului, probabil. TrimiteŃi-l pe stăpînul dumneavoastră. Tonul conversaŃiei scăzuse pînă la şoaptă, iar locotenentul se întoarse brusc spreoamenii săi. ― ÎmprăştiaŃi mulŃimea! spuse el, cu o ferocitate abia Ńinută în frîu. Bastoanele electrice se puseră în mişcare. Se auziră cîteva plesnituri, şi mulŃimea seîmprăştie în goană cu vuiet mare. În timp ce mergeau spre Hangar, Toran îşi întrerupse starea de visare şi spuse maimult pentru sine: ― Pentru numele Galaxiei, Bay, ce zi am avut! Eram atît de înspăimântat... ― Aşa e, spuse ea, cu o voce încă nesigură, avînd în ochi o licărire ce semăna aveneraŃie, ziua asta a fost neasemuit de ciudată. ― Încă nu-mi dau seama cum s-a petrecut totul. M-am trezit cu o armă paralizantă înmînă, pe care nici nu sînt sigur c-aş fi fost în stare s-o folosesc, şi m-am răstit lalocotenent. Mă întreb de ce-am făcut-o. Se aflau într-o navă ce zbura pe distanŃe scurte şi care efectua transporturi în zonaplajei. Toran privi dincolo de culoarul ce despărŃea şirul de scaune, spre locul pe caremăscăriciul Catîrului se cuibărise ca să doarmă, şi adăugă dezgustat: ― A fost lucrul cel mai greu pe care l-am izbutit vreodată. În acest timp, locotenentul stătea respectuos în poziŃie de drepŃi în faŃa şefuluigarnizoanei, un colonel, care îi spuse:
  • ― Ai procedat corect. Rolul tău s-a încheiat. Dar locotenentul nu se retrase imediat. Vorbi înciudat: ― Catîrului i-a fost ştirbită reputaŃia în faŃa mulŃimii, domnule. Vor trebui întreprinsemăsuri disciplinare pentru a restabili o atmosferă potrivită de respect. ― Măsurile s-au luat deja. Locotenentul se întoarse pe jumătate şi zise aproape cu părere de rău: ― Sînt gata să vă dau dreptate, domnule, ordinul este ordin, dar a rămîne neclintit înfaŃa acelui om care avea o armă paralizantă în mînă şi a-i suporta insolenŃa a fost cea maigrea misiune din viaŃa mea. l4 Mutantul HANGARUL de pe Kalgan este o instituŃie ciudată în sine, născută din nevoia de aprimi numărul uriaş de nave ale vizitatorilor de pe alte planete şi din necesitatea de a lecrea acestora condiŃii de locuit. Inteligentul care soluŃionase cel mai bine această problemădevenise peste noapte milionar. Moştenitorii lui prin naştere sau pe linie financiară erau dedeparte cei mai bogaŃi oameni de pe Kalgan. Hangarul se întinde generos pe mile întregi şi este, de fapt, un hotel pentru nave.Călătorul plăteşte în avans, iar navei lui i se asigură un loc din care poate decola în spaŃiuîn orice moment. Deci, vizitatorul locuieşte pe navă. Pot fi obŃinute, desigur, serviciilehoteliere obişnuite: furnizarea de hrană şi de medicamente, revizii tehnice ale navei,transport intern pe Kalgan pentru o sumă nominală şi altele. Prin urmare, plătind printr-o singură notă spaŃiul de parcare a navei şi serviciilehoteliere, vizitatorul face economii substanŃiale. Proprietarii vînd dreptul de folosinŃătemporară a terenului cu profituri respectabile, guvernul încasează taxe uriaşe şi toatălumea prosperă. Nimeni nu iese în pierdere. Simplu! Omul care mergea pe partea mai umbrită a coridoarelor largi ce legau nenumăratelearipi ale Hangarului cugetase mult la noutatea şi utilitatea sistemului descris mai înainte,dar acestea erau gînduri potrivite mai degrabă unor momente de trîndăveală, acum fiindtotal nelalocul lor. Navele masive se profilau de-a lungul şirurilor de celule perfect aliniate, iar omul leignoră una după alta. Era expert în ceea ce avea de făcut, şi dacă studierea preliminară aregistrului Hangarului nu reuşise să-i furnizeze alte informaŃii în afară de precizarea destulde vagă a unei aripi ― care adăpostea sute de nave ―, cunoştinŃele sale de specialitate îipermiteau să le contopească pe toate la un loc. Se auzi un foşnet slab în spaŃiul acela cufundat în tăcere, şi omul se opri. Se furişăde-a lungul uneia dintre linii, minusculă insectă în comparaŃie cu semeŃii monştri de metalcare se odihneau acolo. Slabele luminiŃe ce licăreau prin hublouri indicau prezenŃa vreunui pasager carerenunŃase mai devreme la plăcerile organizate, pentru a se bucura de propriile plăceri, maisimple sau mai intime. Cînd se opri, ar fi zîmbit, dacă ar fi fost capabil, dar numai circumvoluŃiunilecreierului lui realizară echivalentul mental al unui zîmbet. Nava lîngă care se oprise era zveltă şi, prin urmare, foarte rapidă. Îl atrăseseciudăŃenia modelului ei deosebit, pentru că majoritatea navelor din acel sector al Galaxieiori imitau proiecte obişnuite pe FundaŃie, ori erau construite de Tehnicienii ei. Aceasta erao navă a FundaŃiei, fie şi numai din pricina micilor denivelări de pe suprafaŃa exterioară,care erau nodurile scutului de protecŃie. Omul nu ezită nici un moment. Bariera electronică, instalată în jurul navelor de către AdministraŃia Hangarului, ca oconcesie făcută intimităŃii, nu era un obstacol pentru el. Folosind o forŃă specială deneutralizare pe care o avea la dispoziŃie, trecu prin barieră fără să declanşeze alarma. Prin urmare, primul indiciu perceput din interiorul navei în legătură cu intrusul deafară a fost un semnal uşor şi aproape amical al soneriei din camera de zi a navei, atuncicînd omul şi-a apăsat palma pe fotocelula mică, aflată în imediata apropiere a ecluzeiprincipale. Şi, în timp ce căutarea se desfăşura cu succes, Toran şi Bayta se simŃeau prea puŃinîn siguranŃă între pereŃii de oŃel ai navei Bayta. Măscăriciul Catîrului, care relatase că, înciuda puŃinătăŃii trupeşti, purta impozantul nume de Magnifico Giganticus, stătea aplecatdeasupra mesei şi înfuleca de zor mîncarea ce-i fusese pusă dinainte. Ridică ochii căprui şi trişti din farfurie doar pentru a o urmări pe Bayta trebăluindîntr-un fel de combinaŃie de bucătărie şi cămară în care se aflau. ― MulŃumirile unuia lipsit de putere nu prea au mare valoare, murmură el, dar vi le
  • adresez pentru că, într-adevăr, în săptămîna ce a trecut nu am căpătat decît resturi şi, cutoate că trupul mi-e neînsemnat, pofta de mîncare mi-e nemăsurată. ― Atunci mănîncă! spuse Bayta zîmbind. Nu mai pierde timpul cu mulŃumiri. Auzisemodată un proverb din Zona Centrală a Galaxiei despre recunoştinŃă, dar nu-l mai Ńin minte. ― Sigur că există, doamna mea. Un înŃelept a spus demult: „RecunoştinŃa este maiconvingătoare cînd nu se risipeşte în vorbe goale". Dar, vai mie, doamna mea, eu nu-s decîto adunătură de vorbe goale, după cum se vede. Pe vremea cînd vorbele mele îl încîntau peCatîr, căpătăm un costum de curtean sau un nume fălos, pentru că, vedeŃidumneavoastră, numele meu a fost la început Bobo, şi nimic mai mult, dar nu l-asatisfăcut, iar atunci cînd nici vorbele mele meşteşugite, dar goale, nu l-au mai mulŃumit,a început să slobozească bătăi şi lovituri asupra sărmanelor mele ciolane. Toran intră din camera pilotului: ― Nu putem decît să aşteptăm, Bay. Sper că totuşi Catîrul va înŃelege că o navă aFundaŃiei reprezintă un teritoriu al FundaŃiei. Magnifico Giganticus, fost Bobo, făcu ochii mari şi exclamă: ― Mare e FundaŃia, căci şi nemiloşii servitori ai Catîrului tremură cînd aud de ea. ― Şi tu ai auzit de FundaŃie? întrebă Bayta, zîmbind uşor. ― Păi cine n-a auzit de ea? zise Magnifico, cu o voce şoptită şi misterioasă. Sînt uniicare spun că e o lume fermecată, cu focuri ce pot înghiŃi planete întregi şi cu nebănuite şisecrete puteri. Se spune că nici măcar cei mai de vază nobili ai Galaxiei nu pot dobîndirespectul pe care omul simplu îl consideră normal cînd afirmă: „Sînt cetăŃean alFundaŃiei", fie că e doar miner salvator sau un nimeni ca mine. ― Hai, Magnifico, spuse Bayta, n-o să mai termini în veci de mîncat dacă te apuci săne Ńii discursuri. Uite, Ńi-am pregătit nişte lapte cu arome. E foarte bun. Puse o cană cu lapte pe masă şi-i făcu semn lui Toran să iasă din cameră. ― Torie, ce-ai de gînd să faci acum în ceea ce-l priveşte? Arătă spre bucătărie. ― Ce vrei să spui? ― Dacă vine Catîrul, ai intenŃia să-l predai? ― Păi ce altceva pot face, Bay? (Părea hărŃuit de gînduri şi gestul cu care îşi înlăturăbucla de pe fruntea îmbrobonată de sudoare îi trăda îngrijorarea.) Înainte de a sosi aici,continuă el neliniştit, îmi închipuisem că nu trebuie decît să întrebăm de Catîr şi să trecemla treabă, neavînd o idee prea clară despre ce însemna asta. ― ÎnŃeleg ce vrei să spui, Torie. Eu nici măcar nu speram sâ-l văd pe Catîr în carne şioase, dar mă gîndeam că am putea culege cîteva impresii la faŃa locului privind situaŃia deaici şi apoi am discuta cu oamenii care ştiu ceva mai multe despre intrigile interstelare.Spionilor din cărŃile copilăriei mele le era mai uşor. ― Sîntem în aceeaşi oală, Bay. (Îşi încrucişa braŃele şi se încruntă.) Ce încurcătură!Nici n-ai fi zis că există o asemenea persoană, dacă nu s-ar fi ivit această mică şansăneaşteptată. Crezi că va veni după măscărici? Bayta ridică ochii spre el: ― Nu sînt sigură. Nici nu ştiu ce-aş face sau ce-aş spune. Tu? Soneria interioară sună sfredelitor şi intermitent. ― Catîrul! Magnifico apăru în cadrul uşii cu ochii căscaŃi şi scînci: ― Catîrul? ― Trebuie să le dau drumul înăuntru, murmură Toran. O simplă apăsare pe un buton deschise ecluza, apoi uşa se închise în urmaproaspătului sosit. Detectorul indică doar o singură persoană. ― E numai o persoană, spuse Toran vădit uşurat, şi vocea aproape că-i tremură cîndse aplecă spre instalaŃia de semnalizare: Cine sînteŃi? ― LăsaŃi-mă să intru şi veŃi afla. Cuvintele se auziră slab în difuzor. ― Vă informez că aceasta este o navă a FundaŃiei şi, prin urmare, în virtutea tratatelorinternaŃionale, teritoriu al FundaŃiei. ― Ştiu. ― IntraŃi neînarmat, altfel trag. ― S-a făcut! Toran deschise uşa interioară, eliberă piedica dezintegratorului şi rămase cu degetulpe declanşator. Se auzi un zgomot de paşi, apoi uşa se deschise larg şi lui Magnifico îiscăpă un strigăt: ― Nu-i Catîrul. E un necunoscut. "Necunoscutul" se înclină sobru în direcŃia măscăriciului: ― Foarte exact. Nu sînt Catîrul. Ridică mîinile în lături: Nu sînt înarmat şi vin cugînduri paşnice. LiniştiŃi-vă şi lăsaŃi arma deoparte. Mîna nu vă este atît de fermă încit sămă pot simŃi în siguranŃă. ― Cine sînteŃi? întrebă precipitat Toran. ― Şi eu v-aş întreba acelaşi lucru, spuse necunoscutul cu răceală, întrucît
  • dumneavoastră vă daŃi drept ceea ce nu sînteŃi, nu eu. ― Cum vine asta? ― PretindeŃi că sînteŃi cetăŃean al FundaŃiei cînd, de fapt, nu există nici un NeguŃătorautorizat pe planetă. ― Nu este adevărat. De unde ştiŃi? ― Pentru că eu sînt cetăŃean al FundaŃiei şi am documente doveditoare.Dumneavoastră aveŃi? ― Cred c-ar fi mai bine să plecaŃi. ― Eu nu cred. Dacă aŃi cunoaşte unele metode ale FundaŃiei ― şi, cu toată imposturadumneavoastră, aşa s-ar părea ―, aŃi înŃelege că, dacă nu mă voi întoarce la o anumită orăpe nava mea, ar fi informat cel mai apropiat cartier general al FundaŃiei, şi mă îndoiesc căarmele vă vor ajuta în vreun fel. După o tăcere incertă, Bayta spuse calm: ― Lasă arma, Toran, şi crede-l pe cuvînt. Se pare că-i adevărat. ― Vă mulŃumesc, spuse necunoscutul. Toran puse arma pe scaunul de lîngă el. ― Acum dati-mi şi mie o explicaŃie. Necunoscutul rămase în picioare. Înalt, cu membrele lungi, avea chipul alcătuit dinsuprafeŃe dure şi plane, ceea ce dădea senzaŃia că nu zîmbea niciodată. În schimb, ochii îierau lipsiŃi de duritate. ― Veştile circulă repede, spuse el, mai ales atunci cînd întrec orice închipuire. Cred cănu există cineva pe Kalgan care să nu ştie că oamenii Catîrului au fost umiliŃi astăzi decătre doi turişti de pe FundaŃie. Eu cunoşteam detaliile importante încă înainte de lăsareaserii şi, aşa cum am spus, noi sîntem siguri că, în afară de mine, nu există alŃi turişti de peFundaŃie pe această planetă. ― Care ,,noi"? ― „Noi" sîntem... „noi". Eu, de pildă! Ştiam că vă aflaŃi la Hangar, aŃi fost auziŃivorbind în sensul acesta. Cu metodele mele, am verificat registrul şi am localizat nava. Seîntoarse brusc spre Bayta: SînteŃi de pe FundaŃie prin naştere? ― Eu? ― SînteŃi membră a opoziŃiei democrate căreia i se spune "RezistenŃă". Numeledumneavoastră nu mi-l amintesc, însă vă recunosc după chip. AŃi plecat recent şi n-aŃi fiputut s-o faceŃi dacă eraŃi o persoană mai importantă. Bayta ridică din umeri, nedumerită: ― ŞtiŃi multe. ― Aşa e. AŃi fugit cu un bărbat. Acesta e? ― Are vreo importantă ce vă voi spune? ― Nu. Voiam doar să ajungem la o înŃelegere reciprocă. În cursul săptămînii în care aŃiplecat în mare grabă, cred că parola era: "Seldon, Hardin şi Libertate". Porfirat Hart eraşeful grupului dumneavoastră. ― De unde ştiŃi toate astea? întrebă Bayta înfuriată din senin. L-a prins poliŃia? Toran încercă să o calmeze Ńinînd-o de umeri, dar ea se smuci, se eliberă şi făcu unpas înainte. Bărbatul de pe FundaŃie zise calm: ― Nu l-a prins nimeni, pentru că RezistenŃa îşi sporeşte puterea şi ajunge şi în locuriciudate. Sînt Căpitanul Han Pritcher de la InformaŃii şi sînt şi eu şef de grup ― n-areimportanŃă sub ce nume. Se opri o clipă, apoi continuă: Nu, nu-i nevoie să mă credeŃi. Înmeseria noastră e de preferat să fii mai degrabă bănuitor decît credul. Dar să trecem pesteaceastă introducere. ― Da, făcu Toran, chiar aşa. ― Pot să mă aşez? Vă mulŃumesc. (Căpitanul Pritcher se aşeză picior peste picior,lăsîndu-şi mîna să atîrne pe speteaza scaunului.) Voi începe prin a spune că nu înŃeleg ceaveŃi de gînd să faceŃi ― vorbesc din punctul dumneavoastră de vedere. Nu sînteŃi de peFundaŃie, dar nu e greu de bănuit că veniŃi de pe una din Lumile Independente aleNeguŃătorilor. Asta nu mă deranjează în mod deosebit. Totuşi, dacă nu sînt indiscret, ceaveŃi de gînd cu omul acesta, cu măscăriciul pe care l-aŃi salvat? Vă riscaŃi viaŃapăstrîndu-l. ― Nu vă putem spune încă. ― Hmm. În regulă, nici nu mi-a trecut prin minte c-o veŃi face. Dar dacă vă aşteptaŃicumva să apară Catîrul în persoană, însoŃit de surle, trîmbiŃe, tobe şi altele, lua-Ńi-văgîndul! Catîrul nu procedează astfel. ― Poftim? exclamară Toran şi Bayta în acelaşi timp, iar din colŃul în care Magnifico seascunsese, stînd cu urechile ciulite, se auzi o izbucnire de bucurie. ― Cum aŃi auzit. Şi eu am încercat să iau legătura cu el şi am procedat cu mai multăpricepere decît dumneavoastră, care sînteŃi amatori în meseria asta. Nu se poate. Omul nuapare în public, nu permite să fie fotografiat sau imitat şi nu se arată decît asociaŃilor celormai apropiaŃi.
  • ― Asta explică interesul pe care-l prezentăm noi pentru dumneavoastră, domnulecăpitan? întrebă Toran. ― Nu. Măscăriciul este cheia. Măscăriciul e una dintre puŃinele persoane care l-auvăzut. S-ar putea ca aceasta să fie dovada care-mi trebuie şi, martoră mi-e Galaxia, amnevoie de ceva pentru a trezi FundaŃia la realitate. ― Trebuie trezită? îl întrerupse tăios Bayta. Împotriva cui? Şi în ce calitate acŃionaŃidumneavoastră pentru a trage semnalul de alarmă: ca rebel democrat sau ca agent alPoliŃiei Secrete şi provocator? Chipul căpitanului se crispă: ― "Doamnă RevoluŃie", atunci cînd întreaga FundaŃie este ameninŃată, pier atîtdemocraŃii cît şi tiranii. Să-i salvăm pe tiranii noştri de un alt tiran mai mare, pentru ca, larîndul nostru, să-i putem răsturna pe primii. ― Cine este tiranul mai mare despre care vorbiŃi? se aprinse Bayta. ― Catîrul! Ştiu suficiente lucruri despre el încît să fiu ucis în orice clipă, dacă n-aş fiprecaut. SpuneŃi-i măscăriciului să iasă din cameră. Ce vă voi dezvălui acum nu e pentruurechile lui. ― Magnifico! făcu Bayta, însoŃindu-şi vorba cu un gest, şi măscăriciul ieşi tăcut. Vocea căpitanului deveni gravă şi reŃinută, iar Toran şi Bayta se dădură mai aproape. ― Catîrul este un individ şiret ― mult prea şiret ca să nu-şi dea seama de avantajul,fascinaŃia şi strălucirea conducerii personale. Dacă renunŃă la aşa ceva, înseamnă că areun motiv întemeiat. Ar putea crede că un contact personal i-ar dezvălui ceva de oimportanŃă covîrşitoare, ceva ce nu trebuie cunoscut. Le făcu semn să nu-l întrerupă cuîntrebări şi continuă grăbit: În acest scop, m-am deplasat în locurile lui natale şi amchestionat oameni care, pentru ceea ce ştiu, nu vor trăi mult. Oricum, mai sînt doar cîŃivaîn viaŃă, îşi amintesc de copilul născut cu treizeci de ani în urmă, de moartea mamei, detinereŃea lui ciudată. Catîrul nu este o fiinŃă umană! Cei doi ascultători se traseră înapoi, îngroziŃi de implicaŃiile nebănuite. Nici unul nuînŃelese pentru moment prea limpede, dar ameninŃarea era reală. ― E un mutant, continuă căpitanul, şi asta rezultă cu claritate din cariera lui plină desuccese. Nu ştiu ce putere are sau în ce măsură poate fi ceea ce romanele noastre deaventuri numesc "supraom", însă ascensiunea lui de la zero pînă la stăpînirea Kalganului,în numai doi ani, este revoltătoare. ÎnŃelegeŃi pericolul, nu-i aşa? În Planul Seldon se potcalcula accidente genetice sau calităŃi biologice imprevizibile? ― Nu-mi vine a crede, spuse rar Bayta. E o capcană pe care n-o înŃeleg. Dacă esupraom, de ce nu ne-au ucis oamenii lui cînd au avut prilejul s-o facă? ― V-am spus că nu ştiu în ce măsură a acŃionat mutaŃia. S-ar putea să nu fie încăpregătit pentru a ataca FundaŃia, şi ar fi un semn de mare înŃelepciune să ne opunemoricărei provocări pripite. Mă lăsaŃi să discut cu măscăriciul? Căpitanul se aşeză în fata lui Magnifico, care începu să tremure. Era clar că nu aveaîncredere în acest bărbat solid şi rigid care-l sfredelea cu privirea. ― L-ai văzut vreodată pe Catîr cu ochii tăi? începu căpitanul calm. ― Ba chiar prea bine, bunule domn. Şi i-am simŃit şi greutatea palmei. ― Nu mă îndoiesc de asta. PoŃi să-l descrii? ― Mi-e groază să-mi amintesc, înălŃimea voastră. E un bărbat cu o staturăimpunătoare, cu părul purpuriu aprins. Pe lîngă el, chiar şi dumneavoastră aŃi părea unpitic. Adunîndu-mi toată puterea şi greutatea trupului, am încercat odată să-i clintesc omînă, dar n-am reuşit. (Pe cît de slab şi de pipernicit era, Magnifico păru să seprăbuşească şi să devină o grămăjoară minusculă de biaŃe şi picioare.) Adeseori, ca să-şidistreze generalii sau doar ca să se amuze, mă ridica la o înălŃime ameŃitoare, trecîndu-şiun singur deget prin centura mea, şi mă punea să-i recit poeme. Mă lăsa jos numai dupăce alcătuiam douăzeci de versuri, fiecare improvizat şi cu rimă perfectă, căci altfel măridica din nou. Are o putere înspaimîntătoare, bunule domn, pe care o foloseşte cu ocruzime de nedescris, iar ochii săi, mărite domn, nu-i vede nimeni. ― Ce vrei să spui? ― Mărite domn, poartă ochelari de un fel nemaiîntîlnit. Se spune că sînt opaci şi căvede prin ei graŃie unei vrăji nebănuit de puternice care depăşeşte puterile omeneşti. Ammai auzit ― spunînd acestea, vocea îi deveni reŃinută şi misterioasă ― că a-i vedea ochiiînseamnă a-Ńi găsi moartea, căci ucide cu ochii, mărite domn. Magnifico îşi roti privirea spre fiecare şi spuse cu o voce pierdută: ― Pe viaŃa mea, acesta-i adevărul! Bayta oftă adînc: ― Se pare că aveŃi dreptate, domnule căpitan. VreŃi să preluaŃi conducerea? ― Păi, să vedem cum stau lucrurile. Nu datoraŃi nimic aici? Bariera de deasupraHangarului este ridicată? ― Putem pleca oricînd. ― Atunci plecăm imediat. Catîrul s-ar putea să nu dorească să supere FundaŃia, dar el
  • riscă enorm dacă-l lasă pe Magnifico să scape. De-aia s-a făcut atîta zarvă după fugaacestui amărît. S-ar putea, totodată, să fim aşteptaŃi de cîteva nave imediat cum neridicăm. Iar dacă vom dispărea fără urmă în spaŃiu, pe cine să învinuieşti de crimă? ― Aşa e, îl aprobă Toran pierdut. ― AveŃi, totuşi, un scut şi probabil că nava dumneavoastră e mai rapidă decît oricarealta de aici, aşa că, imediat ce ieşim din atmosferă, îndreptaŃi-vă nepăsători spre cealaltăemisferă, apoi îndepărtaŃi-vă de planetă cu viteză maximă. ― Da, spuse Bayta cu răceală, şi cînd ne vom întoarce pe FundaŃie ce vom face,domnule căpitan? ― Pai, în acest caz, sînteŃi nişte cetăŃeni de treabă de pe Kalgan. Ori nu-i adevărat?Altceva nu ştiu. Nu mai spuseră nimic. Toran se îndreptă spre tabloul de bord. Curînd simŃiră ouşoară zdruncinătură. Abia cînd Kalgan rămase în urmă, la o distanŃă sigură pentru a încerca primul saltinterstelar, chipul Căpitanului Pritcher se descreŃi puŃin. Nici o navă a Catîrului nuîncercase să le împiedice plecarea. ― Se pare că ne lasă să plecăm cu Magnifico, spuse Toran. Povestea dumneavoastrănu se potriveşte. ― Doar dacă nu cumva vrea să plecăm eu el, ceea ce n-ar fi în avantajul FundaŃiei, îlcorectă căpitanul. După un ultim salt, cînd ajunseră la o distanŃă care să le permită un zbor normal pînăla FundaŃie, recepŃionară primul buletin de ştiri în ultraunde. Era o ştire pierdută printre atîtea altele. Se menŃiona ca un Lord războinic ― crainiculnu se obosise să-i dezvăluie numele ― protestase faŃă de FundaŃie în legătură cu răpireaunui membru al curŃii sale. Apoi, fură prezentate ştirile sportive. ― E cu un pas înaintea noastră, spuse Căpitanul Pritcher cu o voce glacială, şi adăugăcufundat în gînduri: E gata să atace FundaŃia, folosind acest incident pentru a-şi justificaacŃiunea. Asta ne va îngreuna situaŃia. Va trebui să acŃionăm fără a fi pe deplin pregătiŃi. l5 Psihologul EXISTAU motive întemeiate pentru ca noŃiunea de "ştiinŃă pură" să se bucure de ceamai deplină libertate pe FundaŃie. Căci într-o Galaxie în care supremaŃia şi chiarsupravieŃuirea FundaŃiei se bazau pe superioritatea tehnologică, în ciuda forŃei fizicefolosite în ultimul secol şi jumătate, Omul de ŞtiinŃă se bucura de o anumită imunitate.Era nevoie de el, iar el ştia bine acest lucru. Tot astfel, existau motive întemeiate pentru care Ebling Mis ― doar cei ce nu-lcunoşteau îi adăugau titlurile la nume ― se bucura de cea mai deplină formă de libertatepe FundaŃie în domeniul „ştiinŃei pure". Într-o lume în care ştiinŃa era respectată, el eraOmul de ŞtiinŃă: fără a stîrni zîmbetul şi fără litere de-o şchioapă. Era nevoie de el, şi elştia asta. Iată motivul pentru care, în timp ce alŃii îşi plecau capul şi făceau temenele, el lerefuza şi adăuga, fără să se teamă, că strămoşii lui nu se ploconiseră vreodată în faŃanepricopsiŃilor de primari şi că pe vremea strămoşilor lui primarul ales putea fi dat afarădin post cu un şut la voinŃa alegătorilor, căci singurii oameni care moşteneau ceva prinnaştere erau doar idioŃii congenitali. Aşa se face că, atunci cînd Ebling Mis hotărî să-i permită lui Indbur să se bucure deonoarea de a-l primi în AudienŃă, nu se mai osteni să transmită cererea lui de-a lungulîntregului lanŃ obligatoriu de comandă şi să aştepte răspunsul favorabil pe aceeaşi cale.După ce-şi puse pe umeri, la întîmplare, cea mai ponosită dintre cele două haine deculoare închisă pe care le avea, îşi trînti pe creştet o pălărie neasortatâ, pleoştită şi cu oformă greu de recunoscut, îşi aprinse o Ńigara de foi, interzisă în acel loc, şi dădu buzna înpalatul primarului, împingîndu-i pe cei doi paznici care protestară neconvingător de parcăbehăiau. ExcelenŃei sale îi parveniră primele semnale ale acestei încălcări de etichetă în timp cese afla în grădină, cînd auzi hâimălaia din ce în ce mai vehementă şi o voce ca de taur carerăspundea cu blesteme. Indbur puse jos făraşul cu care făcea curăŃenie, se ridică încet în picioare şi, cuaceeaşi încetineală, se schimbă la faŃă. În fiecare zi după muncă, timp de două ore laînceputul amiezei, dacă vremea era bună, Indbur se relaxa în grădină. Acolo, florilecreşteau în pătrate şi triunghiuri, trasate cu o rigoare severă în roşu şi galben, cuminuscule tuşe de violet la vîrfuri, şi plante verzi care mărgineau totul cu linii rigide. Acolo,în grădina sa, nimeni nu avea voie să-l tulbure ― nimeni!
  • Indbur îşi scoase mânuşile murdare de pămînt în timp ce se îndreptă spre poartagrădinii. ― Ce înseamnă asta? întrebă el în cele din urmă. Răspunsul veni foarte prozaic, pentru că Mis apăru ca din senin, cu vocea luibubuitoare, gesticulînd sălbatic din braŃe către cei care încă se mai agăŃau de haina pecare o transformase în zdrenŃe. Indbur le făcu semn să se îndepărteze cu o uitătură solemnă şi dezaprobatoare, iarMis se aplecă să-şi culeagă pălăria mototolită ; scutură de pe ea un pumn de praf şipămînt, o vîrî la subsuoară şi zise: ― Ascultă la mine, Indbur, protejaŃii ăştia ai tăi incalificabili trebuie să-mi cumpere ohaină nouă. Pe asta o mai puteam purta mult şi bine. Primarul rămase Ńeapăn şi, nemulŃumit, îşi puse în valoare înălŃimea de un metru şiaproape şaizeci de centimetri şi vorbi cu un aer semeŃ: ― Mis, nu mi s-a adus la cunoştinŃă că ai fi solicitat o audienŃă. Sînt sigur că nu Ńi-afost programată. Ebling Mis privi în jos către primar, neîncrezător şi vizibil mirat: ― Pentru numele Galaxiei, Indbur, n-ai primit bileŃelul de la mine? Parcă i l-am dat ieriunui neisprăvit în uniformă stacojie. łi l-aş fi dat direct, dar ştiam că Ńii la formalităŃi. ― FormalităŃi! Indbur îşi dădu ochii peste cap exasperat, apoi spuse cu holărîre: N-aiauzit de organizarea raŃională a activităŃii? Pe viitor, va trebui să prezinŃi o cerere pentruaudienŃă, redactată cum se cuvine, în trei exemplare, la biroul guvernamental la care aitreabă, în care să specifici şi scopul. Apoi va trebui să aştepŃi pînă cînd mersul normal alevenimentelor îŃi va aduce o înştiinŃare referitoare la data programării audienŃei acordate.Abia după aceea trebuie să te înfăŃişezi în Ńinută adecvată ― am zis adecvată, înŃelegi? ― şicu respectul cuvenit unei asemenea ocazii. Acum poŃi să te retragi. ― Ce nu-i în ordine cu Ńinuta mea? întrebă Mis, întărîtat. Cea mai bună haină pe careo aveam pînă cînd sălbaticii aceia incalificabili şi-au înfipt ghearele în ea. Voi pleca deîndată ce-Ńi voi spune ce am de spus. Pentru numele Galaxiei, dacă n-ar fi vorba de o CrizăSeldon, aş pleca imediat. ― Criză Seldon?! manifestă Indbur un început de interes. Mis era un mare psiholog ― un democrat, o persoană incomodă şi, cu siguranŃă, unrebel ― dar, cu toate acestea, psiholog. În starea de nedumerire în care se afla, primarulezită să exprime cu voce tare durerea intimă ce-l străfulgeră cînd Mis smulse nepăsător ofloare, o duse spre nări plin de speranŃă şi apoi o azvîrli cît colo, strîmbînd din nas. Indbur spuse cu răceală: ― Vrei să-mi asculŃi sfatul? Grădina aceasta n-a fost făcută pentru discuŃii pe temeimportante şi grave. S-ar fi simŃit mai în largul său pe fotoliul înalt din spatele biroului lat, de unde ar fiputut privi nestingherit cele cîteva şuviŃe de păr care se străduiau să ascundă chelia roz alui Mis. S-ar fi simŃit mult mai bine dacă Mis şi-ar fi aruncat ochii în toate părŃile căutîndun scaun inexistent şi ar fi rămas în picioare, mutîndu-şi greutatea de pe un picior pealtul, fără să lase această impresie. S-ar fi simŃit cel mai bine cînd, ca răspuns la o apăsare pe un anume buton, unsubordonat îmbrăcat în livrea ar fi intrat temător, pe vîrful picioarelor, ar fi făcut oplecăciune în drum spre biroul său şi ar fi aşezat acolo un tom pîntecos legat în metal. ― Acum, de bună seamă, zise Indbur ― din nou stăpîn pe situaŃie ―, pentru a faceaceastă audienŃă neautorizată cît se poate de scurtă, te rog să prezinŃi lucrurile în cîtevacuvinte. ― Ştii cu ce m-am ocupat în zilele din urmă? întrebă Ebling Mis fără să se grăbească. ― Am rapoartele tale aici, răspunse primarul satisfăcut, împreună cu rezumateleautorizate. După cîte înŃeleg, cercetările tale în ceea ce priveşte matematica psihoistoriei aufost efectuate în scopul de a reproduce opera lui Hari Seldon şi, evident, de a trasadesfăşurarea proiectată a istoriei viitoare pentru uzul FundaŃiei. ― Exact, spuse Mis inflexibil. Cînd Seldon a întemeiat FundaŃia, a fost îndeajuns deînŃelept să nu includă nici un psiholog printre oamenii de ştiinŃă aduşi aici, astfel încîtFundaŃia a acŃionat orbeşte, în funcŃie de cursul neîntrerupt al necesităŃii istorice. Încadrul cercetărilor mele, am pus un mare accent pe aluziile făcute cu prilejul deschideriiBolŃii Timpului. ― Cunosc acest lucru, Mis. E o pierdere de vreme să te repeŃi. ― Nu mă repet, se dezlănŃui Mis, pentru că ceea ce am de gînd să-Ńi comunic nu esteinclus în nici unul dintre rapoartele acelea. ― Cum adică nu este inclus în rapoarte? întrebă prosteşte Indbur. Cum ai putut...? ― Pentru numele Galaxiei! Lasă-mă pe mine să-Ńi explic, fiinŃă respingătoare ce eşti.Nu-mi mai pune în cîrcă ceea ce n-am spus şi nu mai întoarce pe toate feŃele oriceafirmaŃie de-a mea, că altfel plec şi las totul să se facă praf în jurul tău. łine minte,neghiob incalificabil ce eşti, FundaŃia va reuşi pentru că aşa trebuie, dar dacă eu plec
  • acum şi te las în pace, tu nu vei reuşi nimic. Trîntindu-şi cu năduf pălăria de pămînt, Mis o luă grăbit pe scările platformei pe careera aşezat biroul larg şi, împingînd precipitat hîrtiile de pe el, se aşeză pe-un colŃ. Înnebunit, Indbur se gîndi să cheme garda sau să folosească vreuna din armele aflateîn birou. Ochii lui Mis îl Ńintuiau însă cu furie şi nu reuşi decît să se facă mai mic şi săadopte o atitudine de supuşenie. ― Doctore Mis, începu el, nu prea convins de necesitatea respectării formalităŃilor,trebuie să... ― łine-Ńi gura, se răsti feroce Mis, şi ascultă. Dacă chestia asta de aici, zise el şi lovistraşnic cu palma dosarul legat de pe birou, e o prelucrare neroadă a raportului meu,azvîrle-o cît colo. Orice raport pe care-l înaintez trece prin mîinile a douăzeci şi ceva defuncŃionari, ajunge la tine şi apoi îmi este înmânat, după ce mai trece pe la alŃi douăzeci.Toate bune şi frumoase dacă nu există nimic secret în raport. Ei, bine, eu am aici cevaconfidenŃial. Atît de confidenŃial, încît nici băieŃii cu care colaborez n-au prins de veste.Munca au făcut-o ei, desigur, dar fiecare a desăvîrşit cîte o porŃiune neînsemnată şiizolată, iar eu am asamblat toate părŃile astea. Ştii ce reprezintă Bolta Timpului? Indbur dădu afirmativ din cap, dar Mis continuă să vorbească nestăpînit, cu o plăcereşi o bucurie nedisimulate. ― Ei, o să-Ńi spun eu, pentru că de multă vreme îmi imaginam că Galaxia va ajunge însituaŃia asta incalificabilă ; îŃi citesc în ochi ce-ai vrea să faci acum, farsor şi guguman ceeşti. łii mîna lîngă un buton pe care, dacă apeşi, or să năvălească aici soldaŃi cu zecile casă mă căsăpească, dar te temi de ceea ce ştiu, te temi de o Criză Seldon. Dar te asigur că,dacă atingi ceva de pe birou, îŃi fărîm capul incalificabil înainte de intrarea vreunuia.Oricum, tu, banditul de taică-tu şi piratul de bunică-tu aŃi supt de-ajuns din vlagaFundaŃiei. ― Asta e înaltă trădare, bîigui Indbur. ― BineînŃeles că e, făcu Mis cu o bucurie ascunsă, dar ce poŃi să faci? Hai să-Ńivorbesc despre Bolta Timpului. Această Boltă a Timpului e ceea ce Hari Seldon a instalataici la început pentru a ne ajuta să depăşim situaŃiile mai grele. Seldon a pregătit cîte unsimulacru personal ca ajutor pentru fiecare Criză şi a dat explicaŃii. Au fost patru crizepînă acum ― deci patru apariŃii. Prima oară a apărut cînd criza era la apogeu. A doua oară,în momentul imediat următor evoluŃiei reuşite a celei de-a doua crize. La crizele a treia şi apatra a fost ignorat, probabil, pentru că nu mai era nevoie de ajutorul lui, dar cercetărilerecente, şi care nu sînt incluse în rapoartele pe care le ai, ne arata că el oricum a apărut, şiîncă la momentul potrivit. Pricepi? Mis nici nu aşteptă, de altfel, un răspuns. Îşi azvîrli, în cele din urmă, Ńigara de foi,ajunsă într-o stare jalnică, şi se scotoci prin buzunare după alta, o găsi şi o aprinse. Pufăinervos de cîteva ori, scoŃînd vălătuci de fum. ― În mod oficial, spuse el, am încercat să reconstruiesc ştiinŃa psihoistoriei. Ei bine,nimeni n-o să reuşească asta nici acum, nici peste un veac. Numai că eu am făcutprogrese în ceea ce priveşte elementele simple şi le-am putut folosi ca scuză ca să măamestec şi în problema BolŃii Timpului. Ceea ce am făcut presupune determinarea, cu odoză apreciabilă de siguranŃă, a datei exacte a următoarei apariŃii a lui Hari Seldon. Cualte cuvinte, pot să-Ńi ofer data la care iminenta Criză Seldon, cea de-a ciucea, va ajunge laapogeu. ― Şi cînd va avea loc? întrebă încordat Indbur. Mis, cu o nepăsare veselă, lăsă bomba să explodeze: ― Peste patru luni. Patru luni incalificabile, fără două zile. ― Patru luni! făcu Indbur cu o vehemenŃă care nu-i era în fire. Imposibil. ― Imposibil, pe naiba! ― Patru luni? ÎŃi dai seama ce înseamnă asia? Unei crize iminente peste patru luni i-au trebuit ani întregi ca să se dezvolte. ― Şi de ce nu? Există vreo lege a naturii care să-i impună unui proces să sematurizeze la lumina zilei? ― Dar nimic n-o prevesteşte. Nu se simte nici un pericol. Indbur aproape că-şî frîngeamîinile de îngrijorare. Apoi, cu o furie care mocnise îndeajuns, explodă: Dă-te jos de pebiroul meu şi lasă-mă să-mi pun lucrurile în ordine. Cum îŃi închipui că pot să gîndesc încondiŃiile astea? Luat prin surprindere, Mis se ridică greoi de pe birou şi se dădu într-o parte. Indbur rearanjă obiectele pe locurile lor iniŃiale cu mişcări febrile. Spuse repede şiprecipitat: ― Nu ai nici un drept să dai buzna aici. Dacă Ńi-ai fi prezentat teoria... ― Dar nu e o teorie. ― Iar eu spun că este o teorie. Dacă ai fi prezentat-o cu probe şi argumente într-unmod adecvat, ar fi mers la biroul de ŞtiinŃe Istorice. Acum ar fi fost tratată cu toatăseriozitatea, analiza rezultată mi-ar fi fost prezentata mie şi apoi, desigur, s-ar fi întreprins
  • măsurile ce se cuveneau. Aşa, însă, m-ai sîcîit pe mine fără nici un motiv întemeiat. Aha,uite-o aici! łinea în mînă o foaie de hîrtie argintie şi transparentă pe care o scutură în direcŃiasolidului psiholog. ― Acesta este un scurt rezumat pe care-l pregătesc eu însumi, săptămînal, privindproblemele externe care apar. Ascultă: am încheiat negocierile pentru un tratat comercialcu Mores, continuăm negocierile pentru un altul cu Lyonesse, am trimis o delegaŃie la nuştiu ce sărbătorire pe Bonde, am primit nu ştiu ce plîngere de pe Kalgan şi am promis să osoluŃionăm, am protestat împotriva unor practici comerciale ilegale din Asperta, iar ei aupromis să rezolve problema, şi altele, şi altele, tot aşa. (Privirea primarului alunecă în josullistei cu notaŃii codificate şi apoi aşeză cu atenŃie foaia la locul ei în dosarul potrivit, dinlocul potrivit.) ÎŃi spun eu, Mis, că de aici nu rezultă decît adieri de ordine şi pace... Uşa de la capătul îndepărtat se deschise şi în birou intră, într-o manieră dramatică,fără nici o legătura cu viaŃa reală, o notabilitate îmbrăcată într-un costum simplu. Indbur dădu să se ridice de pe scaun, dar se răzgîndi. Avu ciudata şi ireala senzaŃie călumea se învîrteşte în jurul lui, senzaŃie pe care mulŃi dintre noi o încercăm atunci cînd seîntîmplă prea multe într-o singură zi. După ce Mis intrase cu forŃa şi-l enervase, acumapărea, la fel de nepotrivit, secretarul său, care cel puŃin cunoştea regulile casei. Acesta făcu o plecăciune adîncă. Indbur întrebă tăios: ― Ce e? Secretarul răspunse cu capul plecat, de parcă s-ar fi adresat pardoselii: ― ExcelenŃă, Căpitanul Han Pritcher de la InformaŃii s-a întors de pe Kalgan, încălcîndordinele dumneavoastră, şi a fost întemniŃat potrivit ordinului dumneavoastră anterior ―ordinul X20-5l3. Acum îşi aşteaptă execuŃia. Cei care-l însoŃesc au fost reŃinuŃi pentruinterogatoriu şi s-a întocmit un raport complet. Exasperat, Indbur spuse: ― S-a primit un raport complet. Şi? ― ExcelenŃă, Căpitanul Pritcher a raportat, cam confuz, despre existenŃa unor planuriprimejdioase din partea noului Lord al Kalganului. Nu i s-a acordat dreptul la replică,potrivit ordinelor anterioare ― ordinul dumneavoastră X 20-65l ―, dar afirmaŃiile lui aufost înregistrate şi vi s-a înaintat un raport complet. ― S-a primit un raport complet. Şi? urlă Indbur. ― ExcelenŃă, în ultimul sfert de oră au fost primite o serie de rapoarte de la frontieraSalinniană. Nave identificate ca aparŃinînd Kalganului au pătruns pe teritoriul FundaŃieifără autorizaŃie. Navele sînt înarmate. Au avut loc lupte. Secretarul se aplecă pînă la pămînt. Indbur rămase în picioare. Ebling Mis se scuturăca să-şi revină din surpriză, îl apucă pe secretar de mînă, îl ridică în picioare şi-l lovisănătos peste umăr: ― Hei, ai face bine să-l eliberezi pe acest Căpitan Pritcher şi să-l trimiŃi încoace. Acum,ieşi! Secretarul plecă şi Mis se întoarse către primar: ― N-ar fi cazul să pui maşinăria în mişcare, Indbur? Patru luni, îŃi aminteşti? Indbur rămase cu ochii pierduŃi. Doar un deget părea că mai are viaŃă în el, şi acestatrasa triunghiuri tremurătoare pe suprafaŃa lucioasă a biroului. l6 ConferinŃa CÎND cele douăzeci şi şapte de Lumi Comerciale Independente, unite doar prinneîncrederea faŃă de planeta-mamă a FundaŃiei, realizează împreună o întrunire şi fiecaredintre ele este animată de mîndria născută din propria-i neînsemnătate, încurajată şiîntărită de propria-i insularitate şi împătimită de pericole eterne, există o serie de negocieripreliminare, de o meschinărie îndeajuns de mare, care pot să-i descurajeze pînă şi pe ceimai perseverenŃi în a le depăşi. Nu este suficient să fixezi dinainte detalii, precum metoda de votare sau modul dealegere a reprezentanŃilor. Acestea devin probleme de importanŃă politică. Nu este de ajunssă stabileşti problemele prioritare la masa de seară sau la tratative, pentru că acestea sîntprobleme de importanŃă socială. Fusese mai greu să se stabilească locul întrunirii ― pentru că aceasta era o problemăde un covîrşitor provincialism. Şi, în cele din urmă, căile întortocheate ale diplomaŃiei aucondus către lumea Radole, pe care unii comentatori o sugeraseră dintru început, dinsimplul şi logicul motiv că avea o poziŃie centrală. Radole era o lume unică şi, ca potenŃial militar, deŃinea cea mai slabă forŃă între celedouăzeci şi şapte de Lumi. Aceasta fusese încă un factor care atîrnase greu în logica
  • alegerii. Era o lume ca o panglică ― şi Galaxia e plină de lumi ca aceasta, dintre care celelocuibile constituie o raritate. Cu alte cuvinte, cele două jumătăŃi ale ei stăteau îndreptatespre veşnicele extreme de arşiŃă şi frig, iar regiunea în care viaŃa era posibilă se afla înpanglica subŃire a zonei crepusculare. O asemenea lume pare a fi, în mod invariabil, neatrăgătoare pentru cei ce n-auîncercat să se stabilească acolo, dar există locuri plasate strategic, şi Radole City eraaşezat într-un astfel de loc. Se întindea de-a lungul pantelor domoale ale unor dealuri mici, în faŃa unor munŃiteşiŃi care-l mărgineau spre graniŃa emisferei reci şi care opreau înaintareaînspăimîntătoare a gheŃurilor. Aerul cald şi uscat al emisferei însorite venea în valuriasupra oraşului, iar dinspre munŃi era pompată prin conducte apa ― şi astfel, Radole Citydevenise o grădină continuă, plutind într-o dulce dimineaŃă de iunie fără de sfîrşit. Fiecare casă se cuibărea între florile propriei grădini, expusă tuturor elementelorîmblînzite. De dragul comerŃului exterior, pe care îl dezvoltaseră pînă într-atît încît Radoledevenise o lume mai degrabă productivă decît o lume tipică a NeguŃătorilor, fiecare grădinăera un teren horticol pe care plantele luxuriante creşteau în împerecheri stranii. Prin urmare, în felul său, Radole City era un mic petic smuls din Eden, o unică oazăde blîndeŃe şi de lux pe o planetă altfel îngrozitoare, ceea ce fusese, de asemenea, unelement ce atîrnase greu în această alegere. CiudăŃenia mai venea şi din fiecare dintre cele douăzeci şi şase de Lumi de NeguŃători:delegaŃi, soŃii, secretare, jurnalişti, nave şi echipajele acestora. PopulaŃia din Radoleaproape că se dublase, iar resursele erau puse la grea încercare. Se mînca după dorinŃă, sebea după voia fiecăruia şi nu se dormea defel. Şi totuşi, printre oaspeŃii care forfoteau de colo-colo, doar cîŃiva nu erau pe deplinconştienŃi că întreaga Galaxie se mistuia încet într-un sol de război tăcut şi aducător desomn. Cei care realizau acest lucru puteau fi împărŃiŃi în trei categorii. Din prima făceauparte cei care ştiau puŃine şi se dovedeau neîncrezători... Aşa era şi tînărul pilot spaŃial care purta la şapcă o cocardă cu inscripŃia Haven şicare, Ńinînd paharul în dreptul ochilor, reuşise să prindă privirea fetei din Radole ce stăteaîn faŃa lui şi zîmbea. El tocmai spunea: ― Am trecut exact prin zona în care se poartă războiul ca să ajungem aici, şi am făcut-o dinadins. Vreme de un minut-lumină am călătorit în zona neutră, foarte aproape deHorleggor... ― Horleggor? se băgă în vorbă un localnic cu picioare lungi, care făcea pe gazda acesteiadunări. Acolo a fost înfrînt Catîrul săptămîna trecută, nu? ― De unde ai auzit? întrebă pilotul cu superioritate. ― De la un post de radio al FundaŃiei. ― Daa? Păi află de la mine: Catîrul a ocupat Horleggorul. Aproape că ne-am ciocnit deun convoi de nave de-ale lui care tocmai dintr-acolo veneau Cînd rămîi la locul bătăliei, iarînvingătorul se îndepărtează în goană, nu înseamnă că ai fost înfrînt. În discuŃie interveni cineva cu o voce puternică şi guturală: ― Nu mai vorbiŃi aşa. Întotdeauna FundaŃia primeşte primele lovituri acolo unde-odoare mai tare. AscultaŃi la mine: mai aveŃi puŃină răbdare şi veŃi vedea. Bătrîna FundaŃieştie cînd să se întoarcă. Şi atunci să te Ńii: Poc! Cel care vorbise tăcu şi zîmbi uşorbatjocoritor. ― Oricum ar fi, zise pilotul de pe Haven, după o scurtă pauză, aşa cum vă relatam, noiam văzut navele Catîrului şi arătau tare bine. Vă spun eu ― păreau noi. ― Noi? făcu localnicul gînditor. Le construiesc chiar ei? (Rupse o frunză din ramurace-i atîrna deasupra capului, o mirosi cu delicateŃe, apoi o zdrobi între dinŃi, şi seva verzuierăspîndi în jur o aromă mentolată.) Vrei să-mi spui mie că au înfrînt navele FundaŃiei cuhîrburi făcute de ei? Hai, mai zi ceva. ― Le-am văzut, amice. Doar ştiu încă să deosebesc o navă de o cometă, nu crezi? Localnicul se dădu mai aproape de pilot şi se aplecă spre el: ― Ştiu eu ce ştiu. Ascultă, nu te lăsa păcălit. Războaiele nu pornesc din senin, iar noiavem o gloată de deştepŃi care fac jocurile. Apoi un altul zise cu o voce răstită: ― Aşteaptă pînă-n ultima clipă, şi atunci: Bum! Zîmbi tîmp cu toată gura către fată,care se trase deoparte. ― Bătrîne, îŃi închipui că individul ăsta, Catîrul, face toate jocurile. Nici vorbă!(Radolianul îşi întări spusele cu o mişcare a degetului.) După cîte-am auzit, e omul nostru,şi am auzit asta dintr-o sursă demnă de încredere, de sus. Noi îl plătim şi, probabil, tot noiam construit şi navele acelea. Să fim realişti ― cred că aşa stau lucrurile. A, sigur, pînă laurmă n-o să reuşească să înfrîngă FundaŃia, dar poate s-o şubrezească şi atunciintervenim noi. ― Numai despre asta ştii să vorbeşti, Clev? i-o tăie fata. Despre război? Mă oboseşti.
  • Într-un acces de galanterie, pilotul din Haven interveni împăciuitor: ― Să schimbăm subiectul. Doar n-o să le supărăm pe fete. Celălalt repetă fraza şi bătu ritmul vorbelor cu halbă în tăblia mesei. Micile grupuricare se formaseră se destrămară chicotind şi comentînd, iar alte cîteva perechi ieşiră dinchioşcul de vară din spate. ConversaŃia deveni mai generală, mai variată şi mai fără noimă... În a doua categorie intrau aceia care ştiau ceva mai multe lucruri şi erau mai puŃinsiguri pe ei... Aşa era Fran, mătăhălosul cu un singur braŃ, care reprezenta Havenul ca delegatoficial şi care îşi dădea silinŃa să fie la înălŃime, cultivînd tot felul de amiciŃii: cu femei, cîndputea, şi cu bărbaŃi, cînd n-avea încotro. Acum se odihnea în locuinŃa unuia dintre noii săi prieteni, situată pe vîrful unui deal,ceea ce nu prea i se întîmplase decît o dată sau de două ori de la sosire. Noul său prietense numea Iwo Lyon, un suflet înflăcărat din Radole. Casa lui era izolată de restul caselor şipărea să plutească singură în mijlocul unei mări de parfumuri florale şi zumzet de insecte.Fran stătea întins şi se lăfăia la soare pe mica plajă de pe o fîşie de iarbă tunsă scurtaşezată în pantă. ― N-avem aşa ceva pe Haven, zise el. Somnolent, Iwo îi răspunse: ― Să vezi ce-i pe emisfera friguroasă. E un loc la vreo douăzeci de mile de aici undeoxigenul curge ca apa. ― Nu mai spune? ― Serios. ― Păi, să-Ńi povestesc şi eu una, Iwo... În vremurile de odinioară, înainte de a-mi pierdebraŃul, am umblat şi eu printr-o mulŃime de locuri, ştii, şi n-o să-Ńi vină a crede, dar... Şipovestea ce urmă se depănă multă vreme, iar Iwo nu vru s-o creadă. Într-un moment în care nu căsca, Iwo spuse: ― Nimic nu se mai face ca pe vremuri, ăsta-i adevărul. ― Da, şi eu am aceeaşi impresie. Ei, dar nu-i chiar aşa, îşi reveni Fran, să nu mai ziciasta. łi-am povestit despre fiul meu, nu? El este unul din vechea şcoală, dacă vrei. Are sădevină mare NeguŃător, pe cinstea mea. E leit taică-su în toate, numai că s-a căsătorit. ― Vrei să zici că are un contract legal cu o fată? ― Asta vreau să zic. Eu unul nu-i văd rostul. S-au dus pe Kalgan să-şi petreacă lunade miere. ― Kalgan? Kalgan? Şi cînd a fost asta? Fran zîmbi cu toată gura, vorbind cu subînŃeles: ― Cu puŃin înainte ca Lordul Kalganului, Catîrul, să declare război FundaŃiei. ― Serios? Fran încuviinŃă cu o mişcare a capului şi-i făcu semn lui Iwo să se dea mai aproape.Apoi spuse cu voce răguşită: ― De fapt, o să-Ńi spun ceva, dar numai pentru urechile tale. Fiul meu a fost trimis peKalgan cu un scop anume. Acum n-aş vrea să se ştie chiar totul, mă înŃelegi, dar dacă eştila curent cu situaŃia actuală, presupun că poŃi să ghiceşti şi singur. În orice caz, băiatulmeu a fost omul potrivit pentru treaba asta. Noi, NeguŃătorii, am avut nevoie de puŃinscandal. (Zîmbi cu subînŃeles.) Aşa s-a şi întîmplat. N-o să-Ńi spun cum am reuşit, darbăiatul meu s-a dus pe Kalgan, iar Catîrul şi-a trimis navele. Fiul meu! Iwo rămase profund impresionat. Deveni, la rîndul lui, secretos: ― Foarte bine. Ştii, se zice că şi noi avem cinci sute de nave pe care sîntem gata să learuncăm în luptă la momentul potrivit. Iar Fran spuse răspicat: ― Poate chiar mai multe. Asta e adevărata strategie. Strategia care-mi place. (Sescărpină îndîrjit pe burtă.) Dar să nu uităm că şi Catîrul e un tip deştept. Ceea ce s-aîntîmplat la Horleggor mă îngrijorează. ― Am auzit că a pierdut vreo zece nave. ― Aşa e, dar mai avea o sută, aşa că FundaŃia a trebuit să se retragă. E cît se poate debine că tiranii aceia au fost înfrînŃi, dar cam repede. Clătină neîncrezător din cap. ― Ce mă frămîntă pe mine e de unde are Catîrul toate navele astea? Se zvoneşte pestetot că noi i le facem. ― Noi? NeguŃătorii? Dintre toate Lumile Independente, Havenul are cele mai mariîntreprinderi producătoare de nave, dar n-am făcut pînă acum decît nave pentru noi. Crezică e vreo lume care să construiască singură o flotă pentru Catîr, fără să-şi ia măsuripentru o acŃiune unită? Asta e un... un basm. ― Bine, dar atunci de unde le are? ― Le face singur, bănuiesc, spuse Fran ridicînd din umeri. Şi asta îmi dă fiori. Fran clipi, căci soarele îi bătea în ochi, şi se prinse cu degetele picioarelor derezemătoarea lustruită. Apoi adormi uşurel şi bolboroseala respiraŃiei lui se pierdu în
  • forfota şi bîzîitul insectelor. Şi, în cele din urmă, mai existau acei cîŃiva care ştiau multe, dar nu credeau nimic... Aşa era Randu, care în cea de-a patra zi a ConferinŃei tuturor NeguŃătorilor intră înPavilionul Central unde-l aşteptau cei doi bărbaŃi pe care-i rugase să vină acolo. Cele cincisute de scaune erau goale ― şi aşa aveau să rămînă. Randu vorbi repede, aproape înainte de a se aşeza: ― Noi trei reprezentăm aproximativ jumătate din potenŃialul militar al LumilorComerciale Independente. ― Da, spuse Mangin din Iss, eu şi colegul meu am discutat deja acest aspect. ― Sînt gata să tratăm repede şi precis, zise Randu. Nu mă interesează negocierile sausubtilităŃile. PoziŃia noastră e gravă. ― Ca rezultat al... îl îndemnă Ovall Gri din Mnemon. ― Al evoluŃiei situaŃiei din ultima vreme. Vă rog, să începem cu începutul. În primulrînd, poziŃia în care sîntem nu se datorează acŃiunilor noastre ; situaŃia ne-a scăpat de subcontrol. Negocierile noastre nu s-au desfăşurat cu acest Catîr, ci cu alŃi cîŃiva, între carecel mai important a fost ex-lordul războinic de pe Kalgan, pe care Catîrul l-a înfrînt înmomentul cel mai nepotrivit pentru noi. ― Da, dar acest Catîr este un înlocuitor mai valoros, spust Mangin. N-o să-mi mai batmintea cu detaliile. ― S-ar putea s-o faci cînd vei cunoaşte toate detaliile. Randu îi privi semnificativ şicontinuă: Acum o lună, i-am trimis pe nepotul meu şi pe soŃia lui pe Kalgan. ― Nepotul tău? făcu surprins Ovall Gri. Nu ştiam că e nepotul tău. ― În ce scop? întrebă sec Mangin. Acesta? ― şi degetul lui mare descrise un cerc înaer. ― Nu. Dacă te referi la războiul declanşat de Catîr împotriva FundaŃiei, nu. Cum aş fiputut să Ńintesc aşa de sus? Tînărul nu ştia nimic ― nici despre organizaŃie, nici desprescopurile noastre. I s-a spus că sînt un membru neimportant al unei societăŃi patriotice depe Haven şi că misiunea lui pe Kalgan era aceea de observator amator. IntenŃiile mele aufost cam neclare, trebuie să recunosc. În primul rînd, eram curios în ceea ce-l priveşte peCatîr. E un fenomen ciudat ― însă ceea ce vă spun ştie şi un Ńînc, aşa că trec peste asta. Înal doilea rînd, ar fi constituit un proiect interesant şi educativ pentru un om care aveaoarece cunoştinŃe despre FundaŃie şi despre RezistenŃa de pe FundaŃie şi părea să promităa ne fi util în viitor. VedeŃi deci că... Pe faŃa lungă a lui Ovall apăru o strîmbătură. Apoi vorbi, arătîndu-şi dinŃii: ― Prin urmare, trebuie să fi fost surprins de rezultate, pentru că nu e nimeni printreNeguŃători care să nu ştie că acest nepot al tău a răpit un supus de-al Catîrului în numeleFundaŃiei, oferindu-i Catîrului un casus belli *. Casus belli (lat.) ― Motiv de război (n.t.) Pentrunumele Galaxiei, Randu, te-ai apucat să ne depeni poveşti răsuflate. Mi se pare greu decrezut că n-ai nici un amestec în toate astea. Hai, recunoaşte, ai făcut o treabă iscusită. Randu clătină din cap şi părul alb i se zbîrli: ― N-am nici un amestec. Şi nici nepotul meu, care este acum reŃinut pe FundaŃie şicare s-ar putea să nu mai apuce să vadă desăvîrşirea acestei trebi iscusite. Tocmai amprimit veşti de la el. Capsula Personală a ajuns prin contrabandă, a trecut prin zona încare se poartă războiul, a ajuns la Haven şi a călătorit de acolo pînă aici. A făcut o lună pedrum. ― Şi...? Randu îşi împreună mîinile şi zise cu tristeŃe în glas: ― Mă tem că sîntem distribuiŃi în acelaşi rol pe care l-a jucat şi fostul lord războinic depe Kalgan. Catîrul este un mutant. Se lăsă o linişte cumplită, iar bătăile repezi ale inimilor lor erau aproape perceptibile.Sau aşa i se năzărise lui Randu. Cînd Mangin vorbi din nou, cu voce egală, nu lăsă impresia că se schimbase ceva înatitudinea lui: ― De unde ştii asta? ― Pentru că aşa spune nepotul meu, doar a fost pe Kalgan. ― Ce fel de mutant? Sînt multe feluri, după cum bine ştii. Randu se sili să-şi ascundă furia: ― Da, tot felul de mutanŃi, Mangin. Dar ăsta e un fel de Catîr. Ce fel de mutant arporni ca un necunoscut, ar aduna o armată, ar stabili, după cum se spune, o bază pe unasteroid cu raza de cinci mile şi ar captura o planetă, apoi un sistem, apoi o regiune,pentru ca, în cele din urmă, să atace FundaŃia şi s-o înfrîngă la Horleggor. Şi toate astea îndoi sau trei ani! Ovall Gri ridică din umeri nedumerit: ― Deci tu crezi că va înfrînge FundaŃia? ― Nu ştiu ce să zic. Dar dacă o va face? ― Îmi pare rău, dar n-aş îndrăzni să afirm asta. FundaŃia nu poate fi înfrîntă. Ascultă,
  • nu avem nici un alt element de la care să pornim, în afară de afirmaŃia unui... ei bine, aunui băieŃandru fără pic de experienŃă. Să zicem că stăm o vreme deoparte. Cu toatevictoriile astea ale Catîrului, nu ne-am făcut probleme pînă acum şi, dacă nu merge cevamai departe, nu văd de ce ne-am schimba planurile. De acord? Randu se încruntă îngrozit cînd înŃelese Ńesătura foarte complicată a situaŃiei. Le ziseamîndurora: ― S-a luat legătura cu Catîrul pînă acum? ― Nu, răspunseră cei doi într-un glas. ― E adevărat însă că am încercat. Întrunirea noastră nu are nici un rost dacă nuajungem la el. Pînă acum, mai mult am băut decît am gîndit, mai mult am curtat decît amdurat ― citez dintr-un articol de fond din Radole Tribune ―, şi toate acestea din cauză cănu-l putem contacta pe Catîr. Domnilor, avem aproape o mie de nave care aşteaptă să fieazvîrlite în luptă la momentul propice pentru a prelua controlul asupra FundaŃiei. Eu sîntde părere să schimbăm acest plan. Spun că ar fi mai bine să lansăm cele o mie de nave înluptă acum ― dar împotriva Catîrului. ― Vrei să zici în sprijinul tiranului Indbur şi al îmbuibaŃilor FundaŃiei? întrebă Manginveninos. Randu ridică obosit o mînă: ― Scuteşte-mă de calificative... Am zis împotriva Catîrului, şi nu altceva. Ovall Gri se ridică: ― Randu, nu vreau să am nimic de-a face cu asta. Prezintă-Ńi propunera diseară înfaŃa întregului consiliu, dacă Ńii neapărat să te sinucizi politic. Plecă fără vreun cuvînt şi Mangin îl urmă tăcut, lăsîndu-l pe Randu să petreacă însingurătate o oră ce păru să nu se mai sfîrşească, gîndindu-se cum să rezolve aceastăsituaŃie fără ieşire. La întrunirea în plen a consiliului din acea seară, Randu nu scoase o vorbă. Însă a doua zi dimineaŃă, Ovall Gri veni pe neaşteptate în camera lui ; Ovall Gri eraîmbrăcat sumar şi Inici măcar nu era pieptănat sau bărbierit. De la masa de pe care nu strînsese încă resturile micului dejun, Randu îl privi cuuimire crescîndă, ceea ce-l făcu să scape şi pipa din mînă. Fără altă introducere, Ovall spuse pe nerăsuflate: ― Mnemon a fost bombardată din spaŃiu printr-un atac mişelesc. ― FundaŃia? întrebă Randu gînditor. ― Catîrul! izbucni Ovall. Catîrul! (Vorbea precipitat.) A fost un atac deliberat.Majoritatea flotei noastre s-a alăturat flotilei internaŃionale. PuŃinele nave care au rămas caEscadron de Pază au fost insuficiente şi făcute praf. N-au coborît încă pe planetă şi s-arputea să n-o facă, pentru că jumătate din atacanŃi au fost distruşi, dar e stare de război şiam venit să te întreb despre situaŃia de pe Haven. ― Sînt încredinŃat că Havenul va adera la spiritul Cartei FederaŃiei. Acum înŃelegi? Neatacă şi pe noi! ― Catîrul ăsta e un descreierat. Crede că poate înfrînge tot Universul? (Începu să sebîlbîie, se aşeză şi-l apucă pe Randu de încheietura mîinii.) SupravieŃuitorii noştri auraportat despre deŃinerea de către Catîr a... a unei noi arme. Un anihilator de cîmp atomic. ― Ce anume? ― Majoritatea navelor noastre au fost pierdute deoarece armele lor atomice nu le-aufost de nici un folos. Aşa ceva nu s-ar fi putut produce printr-un accident sau prin sabotaj.Trebuie să fi fost o armă de-a Catîrului. N-a funcŃionat perfect; efectul a fost intermitent;au existat modalităŃi de a-l neutraliza ; oricum, informaŃiile mele nu sînt detaliate. ÎŃi daiseama că o asemenea armă ar schimba natura războiului şi că, probabil, ar face caîntreaga noastră flotă să fie inutilă. Randu se simŃi dintr-o dată foarte bătrîn. Cu chipul transfigurat de disperare, spuse: ― Mă tem că a apărut un monstru care ne va devora pe toŃi. Cu toate astea, trebuie săluptăm împotriva lui. 17 Vizi-Sonorul CASA lui Ebling Mis, dintr-un cartier nu prea pretenŃios din Terminus City, erabinecunoscută oamenilor de ştiinŃă, literaŃilor şi celor informaŃi de pe FundaŃie.Caracteristicile ei memorabile depindeau, subiectiv vorbind, de sursa care era lecturată.Pentru un biograf care cîntăreşte bine tot ce scrie, casa era „simbolul unui refugiu din faŃarealităŃii neacademice" ; un redactor de la rubrica mondenă ar fi debitat cu voluptatecatifelată că era „încărcată cu o atmosferă masculină, agresivă, de dezordine nepăsătoare" ;un doctor în filosofie ar fi numit-o, fără a sta prea mult pe gînduri, „elevată, dar lipsită de
  • organizare" ; un prieten fără titluri universitare ar fi declarat simplu că era „binevenităpentru un chef la orice oră, mai ales că-Ńi poŃi pune picioarele pe canapea", iar un redactorde la o emisiune săptămînală plină de ifose, în goană după amănuntul care să dea culoare,ar fi vorbit de „locuinŃa simplă, din piatră, a nonconformistului chel şi stîngist, EblingMis". Pentru Bayta, care în acel moment gîndea doar pentru sine şi nu pentru public şi carebeneficia de avantajul informării la faŃa locului, casa nu era nici mai mult, nici mai puŃindecît neîngrijită. Cu excepŃia primelor cîteva zile, întemniŃarea i se păruse o povară mai uşor desuportat decît aceasta jumătate de oră de aşteptare în casa psihologului ― şi poate chiarsub supraveghere secretă. Atunci măcar îl avusese pe Toran alături de ea. Şi poate că starea de tensiune ar fi doborît-o dacă n-ar fi văzut nasul lung al luiMagnifico într-o postură care arăta, fără putinŃă de tăgadă, cît era de încordat. Magnifico stătea cu bărbia sprijinită pe picioarele sale subŃiri ca nişte fuse, îndoite subel, de parcă ar fi încercat să se chircească pînă la dispariŃie, iar Bayta întinse mîna cu ungest mecanic de blîndeŃe pentru a-l calma. Magnifico tresări, vrînd parcă să se facă şi maimic, apoi zîmbi: ― Aşa e, doamna mea, s-ar părea că pînă şi trupul meu refuză să accepte ceea cemintea ştie, şi se aşteaptă la lovituri din partea celorlalŃi. ― Nu-i nevoie să fii îngrijorat, Magnifico. Sînt cu tine şi n-o să las pe nimeni să-Ńi facăvreun rău. Ochii măscăriciului priviră pe furiş către ea, dar îşi schimbară iute direcŃia. ― M-au Ńinut separat de tine şi de bunul tău soŃ şi, pe cuvîntul meu, poŃi să şi rîzi, dartare singur m-am simŃit lipsit de prietenia voastră. ― N-am de ce să rîd. Şi eu m-am simŃit singură. FaŃa măscăriciului se lumină şi-şi strînse genunchii mai aproape de piept. ― Nu l-ai mai întîlnit pe omul acesta care vrea să ne vadă? întrebă el precaut. ― Nu. Dar este un om celebru. L-am văzut în transmisiuni televizate şi am auzit ogroază de lucruri despre el. Cred că-i un om de treabă, Magnifico, şi n-o să ne facă nici unrău. ― Da? întrebă măscăriciul foindu-se neliniştit. S-ar putea, doamna mea, dar pe minem-a mai interogat, şi se comportă atît de impulsiv şi de gălăgios încît mă bagă în sperieŃi.Foloseşte tot felul de vorbe stranii, iar răspunsurile la întrebările lui parcă îmi îngheaŃă îngură. Aproape că-mi vine să dau crezare unuia care cîndva a rîs de ignoranŃa mea,spunîndu-mi o istorie care, în unele momente, făcea să-mi simt inima spărgîndu-mipieptul, de nu mai puteam scoate o vorbă. ― Dar acum situaŃia e cu totul alta. Sîntem doi la unul, şi n-o să ne poată înspăimîntape amîndoi. ― Bine, doamna mea. Undeva în casă se auzi o uşă trîntindu-se şi răsună o voce tunătoare. De-abia în faŃauşii, vorbele furioase deveniră mai inteligibile: „Pentru numele Galaxiei, pieriŃi de-aici!"Cînd uşa se deschise, Bayta şi Magnifico putură vedea pentru o clipă doi paznici înuniformă retrăgîndu-se spăşiŃi. Ebling Mis intră încruntat, aşeză pe podea un pachet ambalat cu grijă şi se apropiesă-i strîngă mîna Baytei. Bayta nu se lăsă mai prejos şi i-o strînse pe a lui cu vigoarebărbătească. Mis făcu o piruetă şi se întoarse către măscărici, după ce mai aruncă oprivire lungă Baytei. ― Căsătorită? ― Da. Am trecut prin formalităŃile legale. ― Şi eşti fericită? ― Deocamdată, da. Mis ridică din umeri şi se întoarse din nou către Magnifico. Desfăcu pachetul: ― Băiete, ştii ce-i asta? Magnifico se ridică iute din poziŃia în care stătea şi prinse instrumentul cu multeclape. Atinse uşor cu degetele nenumăratele contacte şi făcu o tumbă pe spate de bucurie,cît pe-aci să se lovească de mobilă. ― Un Vizi-Sonor, spuse el cu glasul înecat de emoŃie, şi încă de o lucrătură care poatesă stoarcă lacrimi de bucurie şi unui mort. Degetele lui lungi mîngîiară clapele şicontactele cu apăsări uşoare, într-o unduire înceată, oprindu-se cînd şi cînd mai mult pe oclapă, apoi pe alta şi, în aerul din faŃa lor, se materializă o strălucire de culoare roz. ― În regulă, băiete, spuse Mis, ai afirmat că te pricepi să mînuieşti o asemeneajucărioară şi asta-i şansa ta. Ai face bine s-o acordezi mai întîi. Am luat-o dintr-un muzeu.Apoi îi spuse în şoaptă Baytei: După cîte ştiu eu, nu-i nimeni pe FundaŃie care s-o poatăface să cînte. Se aplecă şi mai aproape de urechea ei şi adăugă repede: Măscăriciul n-aresă vorbească dacă nu eşti de faŃă. Îmi dai o mînă de ajutor? Ea dădu afirmativ din cap.
  • ― Bun! făcu el. Starea lui de frică e aproape stabilizată şi mă îndoiesc că rezistenŃa luimintală ar putea suporta examinarea cu Sonda Psihică. Dacă e să obŃin ceva de la el,trebuie să se simtă în siguranŃă. ÎnŃelegi? Ea îl aprobă din nou. ― Vizi-Sonorul este primul pas în această acŃiune. El zice că ştie să cînte lainstrument, şi reacŃia de adineauri aproape că ne dă certitudinea că asta e una din marilebucurii ale vieŃii lui. Prin urmare, fie că va cînta bine sau rău, să te arăŃi interesată şiplăcut impresionată. De asemenea, să dovedeşti prietenie şi încredere în mine. Şi, maipresus de toate, să urmezi toate sugestiile mele. Aruncă iute o privire către Magnifico care,ghemuit pe un colŃ al canapelei, umbla la reglajele din interiorul instrumentului, completabsorbit de ceea ce făcea. Mis se adresă cu voce tare Baytei: ― Ai ascultat vreodată un Vizi-Sonor? ― Odată, la un concert de instrumente rare, spuse Bayta pe acelaşi ton. Nu m-aimpresionat în mod deosebit. ― Ei, cred că n-ai avut norocul să urmăreşti un interpret prea bun. Sînt foarte puŃiniinterpreŃi cu adevărat pricepuŃi. Instrumentul acesta cere nu numai o perfectă coordonarefizică ― deşi un pian cu mai multe claviaturi e şi mai pretenŃios ―, ci şi o gîndireneîngrădită. Cu voce scăzută, îi spuse Baytei: Tocmai de aceea scheletul nostru ambulantde colo s-ar putea să fie mai bun decît ne închipuim. De cele mai multe ori, instrumentiştiibuni sînt idioŃi în viaŃa de zi cu zi. Este una dintre ciudăŃeniile care fac din psihologie oştiinŃă interesantă. Apoi adăugă, într-un efort vădit de a crea un cadru pentru oconversaŃie fără pretenŃii: Ştii cum funcŃionează făcătura asta? Am consultat special niştemanuale în acest scop şi am aflat că radiaŃiile lui stimulează direct centrul optic din creier,fără a mai trece prin nervul optic. Apelează de fapt la utilizarea unui simŃ care nu esteîntîlnit în natură. Remarcabil, dacă stai să te gîndeşti. Ceea ce auzi e una, e un lucrucomun: timpan, melc şi celelalte, însă... Şşş!... E gata! Vrei să închizi lumina? Rezultatelesînt mai interesante pe întuneric. În întuneric, Magnifico devenise o simplă pată, iar Ebling Mis ― o masă care respiragreoi. Bayta se trezi că-şi încordează privirea neliniştită, la început fără nici un rezultat.Putu percepe un tremur uşor şi subŃire ca de trestie în vînt, care începu să fîlfîiedezordonat pe măsură ce sunetul crescu în înălŃime. Tremurul plutea, scădea şi se ridicadin nou, adunîndu-se şi materializîndu-se, şi plonjă cu un vîjîit pătrunzător care avuefectul sfîşierii unei perdele ce acoperea totul. Un glob minuscul şi pulsatoriu de culoare crescu într-o mişcare ritmică şi se sparse înaer în picături informe care Ńîşniră spre înalt, apoi coborîră ca nişte ghirlande, descriindmişcări curbe şi întrepătrunzîndu-se, formînd o horbotă mereu schimbătoare. Picăturile seaglomerară din nou în mici sfere, fiecare de altă culoare, şi Bayta începu să descopere osumedenie de lucruri nebănuite. Observă că dacă Ńinea ochii închişi, modelul colorat devenea cu mult mai precis ; căfiecare mişcare, oricît de mică, a culorii îşi avea propriul model de sunet ; că nu puteadeosebi şi numi culorile şi că, în cele din urmă, micile globuri nu erau ceea ce păreau, cidelicate siluete. Siluete delicate ; minuscule văpăi trecătoare care dansau şi pîlpîiau cu miile ; caredispăreau din raza privirii şi reveneau de niciunde, care se loveau una de alta şi seîntrupau apoi într-o altă culoare. Fără să vrea, Bayta se gîndi la micile pete de culoare care pot fi percepute noapteacînd strîngi pleoapele pînă la durere. Era efectul cunoscut şi vechi al punctelor mişcătoarecare-şi schimbă culoarea, al cercurilor concentrice care se micşorează, al maselor informeoare au o licărire efemeră. Toate acestea le percepea acum, însă mai mari, mai variate ― şifiecare punct de culoare era o siluetă microscopică. Aceste siluete Ńîsniră către ea în perechi, şi-şi ridică deodată mîinile, lăsînd să-i scapeun uşor Ńipăt de uimire, dar acestea se rostogoliră pe lîngă ea şi, vreme de o clipă, devenicentrul unei furtuni sclipitoare de zăpadă, în timp ce lumina rece i se scurse pe umeri,apoi pe braŃe, ca o avalanşă luminoasă, trecînd în zbor peste degetele încleştate şiîntîlnindu-se cu toatele într-un punct strălucitor din faŃa ei. Şi, dincolo de asta, sunetele ao sută de instrumente se contopiră într-o curgere de şuvoaie lichide, pînă cînd ea nu le maiputu deosebi de lumină. Se întrebă dacă Ebling Mis vedea aceleaşi lucruri şi, dacă nu, ce anume vedea.Curiozitatea trecu şi apoi... Privi din nou. Micile siluete ― dar erau oare siluete? ―, femei minuscule cu părul capara focului, care se răsuceau şi se îndoiau mult prea repede pentru a fi percepute, seprinseră în grupuri stelare care se învîrteau, iar muzica era un rîs greu perceptibil ― un rîsde fete ― care răsună în urechea ei. Stelele se strînseră una în alta, îşi răspîndiră strălucirea şi se uniră încet într-ostructură ― iar de dedesubt, un palat începu să crească cu rapiditate. Fiecare cărămidă
  • era de altă culoare, fiecare culoare era o scînteie minusculă, fiecare scînteie era o luminăpătrunzătoare care-şi schimba continuu conturul şi făcea ochiul să privească spre cer,către douăzeci de minarete bătute în pietre preŃioase. Un covor sclipitor Ńîşni încoace şi încolo, răsucindu-se şi unduindu-se, Ńesînd o pînzăimaterială care cuprinse tot spaŃiul, şi din el răsăriră muguri care prinseră să creascădevenind ramuri şi apoi copaci care cîntau o muzică numai a lor. Bayta era învăluită în cîntec. Muzica se ridică precum un zid în jurul ei, în zborurirapide, lirice. Întinse mîna ca să atingă un copac fragil şi petalele înflorite plutiră sprepămînt şi se stinseră, fiecare, cu un clinchet limpede şi uşor. Muzica deveni o ultimă izbucnire de alămuri şi, în faŃa ei, se aprinse ceva ca o coloanăînaltă, care curse ca o cascadă pe nişte trepte invizibile, căzîndu-i Baytei în poală, de undese revărsă şi se împrăştie în torente repezi, înălŃînd strălucirea înfocată pînă la talia ei, întimp ce în poală îi apăru un pod arcuit ca un curcubeu şi, pe el, mici siluete... Un lac, o grădină, bărbaŃi minusculi şi femei minuscule pe pod, înlănŃuiŃi îndepărtare, cît putea ea cuprinde cu ochii, plutind prin mareea impresionantă de muzică decoarde care convergea asupra ei... Şi apoi ― o pauză înspăimîntătoare, o mişcare de recul ezitantă, o năruire fulgerătoare.Culorile îşi pierdură strălucirea, se Ńesură într-un glob care deveni tot mai mic, se ridică şidispăru. Şi se făcu din nou întuneric deplin. O mînă căută comutatorul, îl atinse şi lumina inundă încăperea ; lumina lipsită decontur a unui soare prozaic. Bayta clipi pînă-i veniră lacrimi în ochi, de parcă ar fi tînjitdupă ceea ce dispăruse. Ebling Mis stătea inert, cu ochii încă holbaŃi şi cu gura deschisă. Doar Magnifico era vioi şi mîngîia Vizi-Sonorul extaziat. ― Doamna mea, spuse el aproape şoptit, are cu adevărat un efect magic. Are unechilibru şi o reacŃie cum nici n-am sperat în ceea ce priveşte delicateŃea şi stabilitatea. S-ar părea că pot face adevărate minuni cu instrumentul acesta. Cum Ńi-a plăcut compoziŃia,doamna mea? ― Era compoziŃia ta? întrebă şoptit Bayta. A ta? Văzîndu-i uimirea şi încîntarea, chipul lui se îmbujoră pînă în vîrful nasului: ― Chiar a mea, doamnă. Catîrului nu i-a plăcut, dar am cîntat-o mereu, mereu pentrupropria mea desfătare. Odată, în tinereŃe, am văzut palatul acela ― un loc uriaş şi bogat înnestemate pe care l-am zărit de la distanŃă în timpul unui mare carnaval. Erau acolooameni de o strălucire nevisată şi de o splendoare neasemuită, cum n-am mai văzutniciodată de atunci, nici măcar la curtea Catîrului. Ceea ce am creat eu nu este decît opalidă imitaŃie, dar asta din cauza sărăciei imaginaŃiei mele. Eu îi spun: „AmintireaCatîrului. În timp ce Bayta şi Magnifico flecăreau, Mis se scutură şi redeveni vioi. ― Ascultă, zise el, ascultă, Magnifico, ai vrea să faci acelaşi lucru şi pentru alŃii? O clipă, măscăriciul se trase înapoi speriat. ― Pentru mii de oameni, ridică Mis glasul, în marile Săli ale FundaŃiei. Ai vrea să-Ńi fiipropriul stăpîn, respectat de toată lumea, bogat şi... ― aici imaginaŃia îl părăsi. Şi cîtealtele. Ei, ce spui? Măscăriciul privi în treacăt spre Bayta: ― Ea are să fie lîngă mine? Bayta pufni în rîs: ― BineînŃeles, caraghiosule. Ar fi posibil să te părăsesc acum, cînd eşti pe punctul de adeveni celebru şi bogat? ― Totul va fi al tău, răspunse el cu convingere, şi bineînŃeles că toate comorile Galaxeivor fi ale tale ca să-mi răscumpăr datoria pentru bunătatea ce mi-ai arătat-o. ― Dar, interveni Mis ca din întîmplare, dacă mai întîi mă ajuŃi... ― Cu ce? Psihologul făcu o pauză, apoi spuse zîmbind: ― O mică sondare superficială care n-o să-Ńi facă nici un rău. Nu-Ńi va atinge decîtsuprafaŃa creierului. Chipul lui Magnifico trădă brusc o spaimă de moarte: ― Nu vreau Sonda. Am văzut-o la lucru. ÎŃi secătuieşte mintea şi-Ńi lasă Ńeasta goală pedinăuntru. Catîrul o folosea în cazul trădătorilor şi apoi îi lăsa să cutreiere fară nici o Ńintăpe străzi, pînă se milostivea cineva de ei şi-i ucidea. Ridică braŃele ca să-l îndepărteze peMis. ― Aceea era o Sondă Psihică, explică Mis răbdător, şi oricum nu dăunează cuiva decîtdacă e utilizată greşii. Sonda aceasta a mea este de suprafaŃă şi nu face rău nici unuicopilaş. ― Aşa e, Magnifico, îl îndemnă Bayta. O facem doar ca să ne ajuŃi să-l înfrîngem peCatîr şi să-l Ńinem departe de noi. De îndată ce vom face asta, tu şi cu mine vom fi vestiŃi şibogaŃi toată viaŃa.
  • Magnifico întinse o mînă tremurătoare: ― Atunci, vrei să mă Ńii de mînă? Bayta îi luă mîna între ale ei şi măscăriciul urmări cu ochii mari cum i se pun pe capplăcuŃele lustruite ale aparatului. Ebling Mis se lăfăia nepăsător pe scaunul luxos din apartamentului particular alprimarului Indbur, cîtuşi de puŃin impresionat sau recunoscător pentru cinstea ce i sefăcuse, şi-l privea cu răutate neascunsă pe micuŃul primar care nu-şi găsea locul. Zvîrliapoi chiştocul Ńigării de foi şi scuipă cîteva firişoare de tutun ce-i rămăseseră pe limbă. ― Şi, apropo, Indbur, dacă vrei ceva special pentru următorul concert de la SalaMallow, zise el, poŃi să-i trimiŃi pe cîntăreŃii aceia la jucării electronice în pustiul din careau venit şi să-l angajezi pe şmecherul ăsta mic pentru a cînta la Vizi-Sonor. Indbur, e denecrezut cum cîntă. ― Nu te-am chemat aici să-mi Ńii prelegeri despre muzică, spuse Indbur necăjit. Ceveşti mai ai despre Catîr? Asta să-mi spui. Ce-i cu el? ― Catîrul? Păi, să-Ńi spun şi despre asta. Am folosit o sondă de suprafaŃă şi n-amobŃinut mare lucru. Nu pot folosi Sonda Psihică pentru că amărîtul acela este speriat demoarte cînd aude de ea, astfel că rezistenŃa pe care ar opune-o i-ar pîrjoli mintea aiaincalificabilă de îndată ce i-aş aplica-o. Dar, uite ce-am descoperit şi dacă o să încetezi sămai baŃi darabana cu degetele în masă... În primul rînd, trebuie alungată teama de forŃafizică a Catîrului. Probabil că e puternic, dar majoritatea basmelor pe care le spunemăscăriciul ăsta sînt considerabil umflate de memoria lui încărcată de temeri. Poartăochelari ciudaŃi şi ochii lui ucid, deci are evidente puteri mintale, ― Asta o ştiam de la bun început, comentă acru primarul. ― Atunci, Sonda confirmă acelaşi lucru, şi de aici încolo voi lucra matematic. ― Zău? Şi cît are să dureze? O să mă ameŃeşti cu vorbe şi promisiuni. ― Cam o lună, aş zice, şi s-ar putea să mai am ceva pentru tine. După cum, la fel debine, s-ar putea să n-am nimic. Dar ce contează? Dacă totul e în afara Planului Seldon,şansele noastre sînt infime, incalificabil de mici. Indbur se răŃoi furios la psiholog: ― Acum te-am prins, trădătorule. Mincinosule! Zi că nu eşti şi tu unul din ticăloşiipropagatori de zvonuri care propovăduiesc defetismul şi panica în întreaga FundaŃie,făcîndu-mi sarcina de două ori mai grea. ― Eu? Eu? făcu Mis, simŃind că vede negru în faŃa ochilor de furie. ― Pentru că, pe toŃi norii de praf ai SpaŃiului, spuse Indbur arŃăgos, FundaŃia vaînvinge ― FundaŃia trebuie să învingă, ― În ciuda înfrîngerii de la Horleggor? ― N-a fost o înfrîngere. Ai înghiŃit şi tu minciuna pe care o vîntură toată lumea? Amfost copleşiŃi şi trădaŃi... ― De către cine? întrebă Mis dispreŃuitor. ― DemocraŃii păduchioşi sînt cei care-au făcut-o, strigă Indbur. Ştiam demult că Flotaeste parazitată de grupuri democratice. Majoritatea au fost daŃi afară, dar au rămas destuicare ar putea să explice incredibila capitulare a douăzeci de nave în toiul bătăliei ―suficient pentru a forŃa o înfrîngere. Din punctul ăsta de vedere, domnule slobod la gură,patriot şi culme a virtuŃilor primitive, care sînt legăturile tale cu democraŃii? Ebling Mis ridică din umeri, respingînd acuzaŃia: ― Ai luat-o razna, ştii? Dar de atunci retragerea continuă şi, în plus, pentru pierdereaunei jumătăŃi din Siwenna tot democraŃii sînt de vină? ― Nu. Nu democraŃii, zîmbi tăios omuleŃul. Ne retragem ― aşa cum s-a retrasdintotdeauna FundaŃia în faŃa atacurilor, pînă cînd inevitabilul mers al istoriei ne vasurîde. Văd deja rezultatul. Aşa-zisa RezistenŃă a democraŃilor a difuzat deja manifeste,jurînd să-şi dovedească credinŃa şi să sprijine Guvernul. S-ar putea să fie o farsă, oacoperire pentru o trădare şi mai mare, dar mă slujesc de ea, iar propaganda care rezultăîşi va avea efectele ei bune, oricare ar fi planurile trădătorilor şi ticăloşilor. Şi chiar maimult decît atît... ― Ce anume e mai mult, Indbur? ― Judecă şi singur. Acum două zile, aşa-numita AsociaŃie a NeguŃătorilorIndependenŃi a declarat război Catîrului, şi flota FundaŃiei s-a întărit, dintr-un foc, cu omie de nave. ÎnŃelegi tu, Catîrul ăsta a împins lucrurile prea departe. Ne găseşte dezbinaŃişi ciorovăindu-ne între noi, dar sub presiunea atacului ne unim şi redevenim puternici.Trebuie să piardă. E inevitabil, ea întotdeauna. Mis părea să mai radieze încă scepticism: ― Atunci spune-mi tu că Seldon a plănuit pînă şi apariŃia întîmplătoare a unuimutant. ― Mutant? Eu nu l-aş putea deosebi de o fiinŃă umană şi nici tu, dar dăm crezare
  • scornelilor unui căpitan rebel, unor tineri fără minte, de cine ştie unde, şi unui măscăricinătîng. Pierzi din vedere cea mai convingătoare dovadă dintre toate ― cea pe care singur aidescoperit-o. ― Eu? Pentru o clipă, Mis rămase descumpănit. ― Da, tu, rînji primarul. Bolta Timpului se va deschide peste nouă săptămîni. Şi ce-icu asta? Se deschide pentru o criză. Şi dacă acest atac al Catîrului nu este o criză, atuncicare e "adevărata" criză pentru care se va deschide Bolta? Răspunde-mi, umflat bătrîn. Psihologul făcu un semn a lehamite: ― Bine, bine, dacă asta te face fericit. Fă-mi, totuşi, o favoare, te rog. Numai dacă, darnumai dacă bătrînul Seldon îşi va Ńine cuvîntarea, lasă-mă şi pe mine să asist la MareaDeschidere. ― În regulă. Acum, pleacă de-aici. Şi să nu te mai văd în faŃa ochilor nouă săptămîni. ― Cu plăcere incalificabilă, oroare uscată a naturii, bolborosi Mis în barbă şi plecă. 18 Prăbuşirea FundaŃiei ÎN JURUL BolŃii Timpului se crease o atmosferă care, din mai multe motive, era greude explicat. Nu era un aer de degradare, pentru că Bolta, bine iluminată şi bineîntreŃinută, cu desenul coloristic al pereŃilor încă foarte proaspăt şi cu şirurile de scauneconfortabile fixate în podea, părea proiectată să dureze o veşnicie. Nici măcar nu era dincale-afară de veche, pentru că cele trei secole care trecuseră peste ea nu lăsaseră nici ourmă. Nu era vizibil nici un efort în construcŃia clădirii care să trezească un respectexagerat sau veneraŃie, pentru ca înzestrările erau simple sau, mai degrabă, sobre. Cu toate acestea, după ce se adunau toate minusurile şi se făcea totalul, mai rămîneaceva: acel cubicul de sticlă care domina jumătate din încăpere, cu goliciunea lui străvezie.De patru ori în decurs de trei secole, simulacrul viu al lui Hari Seldon stătuse acolo şivorbise. De două ori, vorbise fără să aibă auditoriu. De-a lungul a trei secole, şi respectiv nouă generaŃii, bătrînul, care anticipase zilelemăreŃe ale Imperiului Universal, înŃelesese mai multe despre Galaxia stră-ultra-stră-strănepoŃilor săi decît cei care trăiau în prezent. Cubicului gol aştepta răbdător. Primul sosi Primarul Indbur al Treilea, care călătorise cu automobilul lui desărbătoare pe străzi tăcute ce purtau pecetea îngrijorării pe care o trăia oraşul. Îşi adusesecu el propriul scaun, care era mai înalt şi mai confortabil decît cele de aici. Îl aşezase înfaŃa celorlalte, astfel că Indbur domina totul, mai puŃin limpezimea goală de sticlă din faŃalui. FuncŃionarul din stînga sa înclină capul ceremonios: ― ExcelenŃă, s-au făcut toate demersurile pentru o transmisie subeterică cît mai largăîn vederea anunŃului oficial pe care îl veŃi citi astă-seară. ― Bine. Între timp, programele interplanetare speciale în legătură cu Bolta Timpului săcontinue. BineînŃeles că nu se vor face previziuni sau speculaŃii de nici un fel asupraacestui subiect. ReacŃia populară continuă să fie satisfăcătoare? ― Desigur, ExcelenŃă. Zvonurile răutăcioase care circulau în ultimul timp s-au maicalmat, încrederea a sporit. ― Bine! Primarul îi făcu semn funcŃionarului să plece şi-şi aranjă papionul. Mai erau douăzeci de minute pînă la amiază! ÎnalŃii sprijinitori ai primăriei ― liderii marilor OrganizaŃii Comerciale ― apărură cîteunul sau cîte doi, cu pompa cuvenită statutului lor financiar sau al favorurilor de care sebucurau din partea primarului. Se prezentară pe rînd în faŃa acestuia pentru a li se adresacîteva cuvinte politicoase şi se aşezară pe locurile rezervate. Undeva, nelalocul său în ceremonialul rigid al acestei zile, Randu din Haven îşi făcuapariŃia, croindu-şi drum, neanunŃat, către scaunul primarului. ― ExcelenŃă! bolborosi el şi se înclină. Indbur se încruntă: ― Nu Ńi s-a acordat audienŃă. ― ExcelenŃă, am solicitat o audienŃă acum o săptămînă. ― Regret, dar problemele de stat pe care le presupune apariŃia lui Seldon au... ― Regret nespus, ExcelenŃă, dar trebuie să vă cer să contramandaŃi ordinul prin carenavele NeguŃătorilor IndependenŃi sînt distribuite în Flota FundaŃiei. Indbur se înroşi la faŃă de furie pentru că fusese întrerupt: ― Nu e momentul potrivit pentru o asemenea discuŃie. ― ExcelenŃă, e singurul moment potrivit, şopti Randu îngrijorat. Ca reprezentant alLumilor Comerciale Independente, vă declar că nu ne vom supune unei asemenea hotărîri.
  • Trebuie să fie contramandată înainte ca Seldon să rezolve problema noastră. De îndată cestarea de urgenŃă va trece, va fi prea tîrziu ca să negociem, şi alianŃa noastră se vadezmembra. Indbur îl privi cu răceală pe Randu: ― ÎnŃelegi că eu sînt şeful ForŃelor Armate ale FundaŃiei? Am dreptul să hotărăscpolitica militară, sau nu? ― ExcelenŃă, aveŃi acest drept, dar unele acŃiuni sînt dezavantajoase. ― Nu recunosc nici un dezavantaj. E periculos să permit oamenilor voştri să posedeflote separate în aceste clipe de cumpănă. AcŃiunile neconcertate fac jocul inamicului.Trebuie să fim uniŃi, ambasadorule, atît din punct de vedere militar, cît şi politic. Randu simŃi că nu mai poate scoate o vorbă şi se sufocă de indignare. Făcu uitatăfolosirea titlului de adresare: ― Vă simŃiŃi în siguranŃă acum, cînd Seldon va vorbi, şi de aceea acŃionaŃi împotrivanoastră. Cu o lună în urmă, cînd navele noastre l-au învins pe Catîr la Terel, eraŃi maleabilşi conciliant. Aş dori să vă reamintesc, domnule, că Flota FundaŃiei este cea care a fostînvinsă clar în cinci bătălii şi că navele Lumilor Comerciale Independente au cîştigatvictoriile pentru dumneavoastră. Indbur se încruntă ameninŃător: ― Nu mai eşti binevenit pe Terminus, domnule ambasador. Astă-seară se va solicitaîncheierea misiunii dumitale aici. În plus, legăturile dumitale cu forŃele democraticesubversive de pe Terminus vor fi ― au şi fost deja ― investigate. ― Cînd voi pleca eu, vor pleca şi navele noastre, răspunse Randu. Nu ştiu nimicdespre democraŃii la care vă referiŃi. Ştiu doar că navele FundaŃiei s-au predat Catîruluiprin trădarea ofiŃerilor dumneavoastră superiori, nu a piloŃilor sau soldaŃilor de rînd, fie eidemocraŃi sau altceva. Vă declar că douăzeci de nave ale FundaŃiei s-au predat laHorleggor din ordinul contra-amiralului, cînd erau încă nevătămate şi neînfrînte. Contra-amiralul era asociatul dumneavoastră apropiat ― el a fost preşedinte al tribunalului care l-a judecat pe nepotul meu la sosirea de pe Kalgan. Nu este singurul caz pe care-l cunosc,aşa că navele şi oamenii noştri nu se vor expune riscurilor sub conducerea unor potenŃialitrădători. ― Vei fi scos sub pază la plecarea de-aici, spuse Indbur. Randu se îndepărtă sub privirile tăcute şi dispreŃuitoare ale păturii conducătoare depe Terminus. Mai erau zece minute pînă la amiază! Bayta si Toran sosiseră deja. Se ridicară de pe locurile din spatele sălii şi-i făcurăsemn lui Randu să se apropie. ― AŃi venit, pînă la urmă, spuse el zîmbind trist. Cum de-aŃi reuşit? ― Magnifico a fost politicianul nostru, spuse Toran zîmbind larg. Indbur insistă caMagnifico să facă o compoziŃie pentru Vizi-Sonor avînd ca temă Bolta Timpului şi pe elînsuşi, fără îndoială, drept erou principal. Magnifico a refuzat să participe fără noi, şi n-afost chip să-l clintească din ale lui. Ebling Mis e sau, mai exact, era cu noi. Trebuie căumblă de colo-colo. Apoi, cu un acces de gravitate şi îngrijorare, întrebă: Hei, ce s-aîntîmplat, unchiule? Nu arăŃi deloc bine. Randu înclină din cap aprobator: ― Aşa e, Toran. Ne aşteaptă vremuri grele. Tare mi-e teamă că după ce va fi eliminatCatîrul va veni şi rîndul nostru. O siluetă cu Ńinuta dreaptă şi solemnă, îmbrăcată în alb, se apropie şi-i salută cu oplecăciune sobră. Ochii negri ai Baytei erau numai zîmbet în timp ce-i întinse mina: ― Căpitane Pritcher! Deci eşti în misiune spaŃială? Căpitanul strînse uşor mîna întinsă şi se înclină din nou. ― Nici vorbă de aşa ceva. ÎnŃeleg că doctorul Mis a insistat să vin şi eu aici, dar numaipentru o perioadă de timp. Mă voi întoarce la treburile mele mîine. Cît e ceasul? Era douăsprezece fără două minute! Magnifico reprezenta imaginea tipică a nenorocirii şi deprimării totale. Trupul îi erachircit în veşnicul lui efort de a-şi face curaj şi de a înfrunta lumea. Nasul lui mare erapalid, iar ochii trişti şi coborîŃi oblic spre tîmple se roteau neliniştiŃi în toate părŃile. Se agăŃă de mîna Baytei şi, cînd ea se aplecă spre el, şopti: ― Doamna mea, crezi că toŃi aceşti oameni importanŃi s-au numărat printre cei carem-au urmărit atunci cînd... cînd am cîntat eu la Vizi-Sonor? ― ToŃi, toŃi, sînt sigură, îl linişti Bayta şi-l scutură uşor de umăr. Sînt convinsă că toŃisocotesc că eşti cel mai minunat interpret din Galaxie şi că acel concert al tău a fost celmai măreŃ pe care l-au văzut vreodată, aşa că ridică-te şi stai ca toată lumea. Trebuie săfim demni. El făcu o încercare de a zîmbi la încruntarea ei jucăuşă şi-şi destinse încet membrelelungi.
  • Era amiaza... ... şi cubicului de sticlă nu mai era gol. În mod cert, nimeni nu fusese martor la apariŃie. Totul se petrecuse pe neaşteptate ;cu o fracŃiune de secundă în urmă, cubicului era gol, iar acum în el se afla o siluetă într-un scaun cu rotile, un bătrîn scofîlcit, pe a cărui faŃă pergamentoasă doar ochii erau vii şistrălucitori şi a cărui voce se vădi mai apoi a fi cel mai viu element. łinea pe genunchi ocarte deschisă cu faŃa în jos şi vorbea cu blîndeŃe: ― Sînt Hari Seldon! În tăcerea profundă care se lăsase, vocea lui răsună cu intensitatea tunetului. ― Sînt Hari Seldon! Nu ştiu dacă este cineva prezent, căci nu pot detecta acest lucruprin simplă percepŃie senzorială. Deocamdată am prea puŃine temeri în ceea ce priveşte uneşec al Planului. Pentru primele trei secole, procentajul de probabilitate în privinŃanondeviaŃiei este de nouăzeci şi patru virgulă doi. Făcu o pauză pentru a zîmbi, şi apoi continuă vioi: ― Apropo, dacă vreunul dintre voi stă în picioare, îl rog să ia loc. Dacă vrea cineva săfumeze, e liber s-o facă. Eu nu sînt prezent în carne şi oase. Nu este nevoie să faceŃiparadă de protocol. Să abordăm problema momentului, deci. Pentru prima oară, FundaŃias-a confruntai cu războiul civil, sau trece probabil prin ultimele stadii înainte de izbucnireaacestuia. Pînă acum, atacurile din exterior au fost înfrînte, aşa cum era de aşteptat, şi,potrivit legilor stricte ale psihoistoriei, acest lucru era inevitabil. Atacul din acest momentvine din partea unui grup extern prea indisciplinat împotriva unui guvern central excesivde autoritar. Procedeul era necesar, iar rezultatul ― evident. Aerul demn al înalŃilor membri ai publicului începu să se veştejească. Indbur se ridicăpe jumătate de pe scaun. Bayta se aplecă în faŃă, profund tulburată. Despre ce vorbea Seldon? Îi scăpaserăcîteva cuvinte... ― ...încît compromisul la care s-a ajuns este necesar din două puncte de vedere.Revolta NeguŃătorilor IndependenŃi introduce un nou element de incertitudine pentruGuvern, care a devenit, probabil, peste măsură de încrezător în forŃele sale. Elementul destrădanie spre mai bine este reinstaurat. Deşi înfrîntă, o dezvoltare sănătoasă ademocraŃiei... Se auziră cîteva voci stridente. Şoaptele deveniseră din ce în ce mai puternice şiprevedeau izbucniri de panică. Bayta îi spuse lui Toran la ureche: ― De ce nu vorbeşte despre Catîr? NeguŃătorii nu s-au revoltat niciodată. Toran ridică din umeri drept răspuns. Silueta aşezată vorbi bine dispusă unui publicîn mijlocul căruia dezordinea creştea: ― ...un nou şi mai ferm guvern de coaliŃie era rezultatul necesar şi benefic al unuirăzboi civil normal, care i-a fost impus FundaŃiei. Acum, doar rămăşiŃele Vechiului Imperiumai stau în calea continuării expansiunii, iar aceste rămăşiŃe, în următorii cîŃiva ani celpuŃin, nu vor pune probleme. BineînŃeles că nu pot dezvălui natura următoarei proble... În vacarmul de nedescris, buzele lui Seldon se mişcau fără a mai emite vreun sunet. Ebling Mis şedea lîngă Randu şi avea chipul roşu de supărare. Striga: ― Seldon a luat-o razna. A greşit criza. Voi, NeguŃătorilor, aŃi plănuit vreodată sădeclaraŃi război civil? Randu spuse moale: ― Da, am plănuit unul. Am renunŃat cînd a apărut Catîrul. ― Atunci Catîrul e un element suplimentar, neanunŃat în psihoistoria lui Seldon? Hei,ce se întîmplă? În tăcerea îngheŃată care cuprinse brusc publicul, Bayta văzu din nou cubicului gol.Strălucirea atomică a pereŃilor dispăruse şi uşoara adiere a aerului condiŃionat nu se maisimŃea. De undeva, se auzi vaierul strident al unei sirene, şi Randu abia reuşi să îngaime: ― Raid spaŃial! Ebling Mis duse ceasul la ureche şi izbucni: ― S-a oprit, pentru numele Galaxiei! Mai e vreun ceas care să meargă în încăpereaasta? Vocea lui era ca un muget. Zeci de ceasuri fură duse la zeci de urechi. Şi, după cîteva secunde, era evident că niciun ceas nu mai funcŃiona. ― Atunci, spuse Mis cu un aer sumbru şi îngrozit, ceva a oprit toată energia atomicădin Bolta Timpului ― iar Catîrul atacă. Răcnetul lui Indbur se auzi dominînd vacarmul din sală: ― OcupaŃi-vă locurile! Catîrul este la cincizeci de parseci distanŃă. ― Era acum o săptămînă, urlă Mis către el. În momentul acesta, Terminus estebombardat. Bayta se trezi cuprinsă încet de o adîncă deprimare. Îi simŃea învăluirea şi strînsoarea,
  • încît cu greu mai putea vorbi, iar puŃinele cuvinte păreau să i se oprească în gît, sufocînd-o. De afară se auzi vuietul din ce în ce mai puternic al unei mulŃimi în continuă creştere.Uşile fură brusc date în lături. În sală intră un bărbat îngrozit şi se adresă precipitat luiIndbur, care se năpustise spre el: ― ExcelenŃă, reuşi el să articuleze, nici un vehicul nu mai circulă în tot oraşul, nici olinie de comunicaŃie cu exteriorul nu mai funcŃionează. Mi s-a raportat că Flota a Zeceaeste înfrîntă şi că navele Catîrului sînt dincolo de atmosfera planetei. Cartierul General... Indbur se prăbuşi şi, aşa cum zăcea pe podea, părea imaginea neputinŃei. Nu se maiauzi nici o voce în toată sala. Pînă şi mulŃimea din faŃa uşii era înspăimîntată, dar tăcută ;peste toŃi plutea un aer îngheŃat de panică şi primejdie. CîŃiva îl ridicară pe Indbur de jos şi-i duseră un pahar cu vin la buze. Încercă săvorbească înainte de a deschide ochii şi reuşi să spună un singur cuvînt: ― CapitulaŃi! Baytei îi veni să izbucnească în lacrimi ― nu de tristeŃe sau de umilinŃă, ci pur şisimplu de disperare şi groază. Ebling Mis o trase de mînecă: ― Hai, tînără doamnă... Se trezi ridicată cu forŃa de pe scaun. ― Plecăm, spuse Mis, şi ia-Ńi şi muzicianul cu tine. Buzele voluminosului om de ştiinŃăerau livide şi tremurau. ― Magnifico, zise Bayta, pierită. Măscăriciul se strînse de groază. Avea ochii sticloşi. ― Catîrul, izbucni el. Catîrul vine după mine. Se zbătu sălbatic atunci cînd ea îl atinse. Toran se aplecă şi-l lovi cu pumnul înbărbie. Magnifico se lăsă moale şi-şi pierdu cunoştinŃa, iar Toran îl ridică şi-l puse înspinare ca pe un sac de cartofi. În ziua următoare, dizgraŃioasele nave de luptă ale Catîrului, înnegrite de fumulbătăliilor, coborîră în şir nesfîrşit pe terenurile de aterizare ale planetei Terminus.Generalul care condusese atacul trecu în mare viteză pe strada principală, pustie, dinTerminus City, într-un automobil de teren de fabricaŃie străină, singurul care funcŃiona, întimp ce toate automobilele atomice din oraş zăceau inutile. Proclamarea ocupaŃiei a fost dată publicităŃii exact la douăzeci şi patru de ore dupăapariŃia lui Seldon în faŃa atotputernicilor FundaŃiei. Dintre toate planetele, doar cele ale NeguŃătorilor IndependenŃi mai rezistau, şiputerea Catîrului ― acum cuceritor al FundaŃiei ― se îndrepta împotriva lor. l9 Începutul căutării IZOLATĂ, planeta Haven ― singura planeta a unui soare unic din Sectorul Galactic cestrălucea palid în golul intergalactic ― era asediată. În înŃeles strict militar, era sigur în stare de asediu, întrucît pe o distanŃă de douăzecide parseci în direcŃia Galaxiei se aflau graniŃele controlate de bazele din linia întîi aleCatîrului. În cele patru luni ce trecuseră de la răsunătoarea prăbuşire a FundaŃiei,comunicaŃiile planetei Haven fuseseră spulberate ca o pînză de păianjen luată de furtună.Navele Havenului se strînseseră toate pe lumea-mamă şi doar Haven propriu-zis era acumbaza de luptă. Asediul era mai aproape ca oricînd şi din alte pricini, mai ales că sentimentul deneajutorare şi pieire invadase inimile oamenilor. Bayta o luă pe intervalul sinuos, vopsit în roz, pe lîngă şirurile de mese cu tăblii deplastic alb ca laptele şi-şi găsi locul, lăsîndu-se în voia simŃului ei de orientare. Se aşezăconfortabil pe scaunul înalt, fără braŃe, răspunse mecanic la cîteva saluturi pe care abiadacă le auzi, se frecă cu dosul mîinii obosite la ochiul care o durea şi întinse cealaltă mînădupă meniu. Avu timp să constate o violentă reacŃie mintală de dezgust faŃă de prezenŃa persistentăa diferitelor feluri de mîncare din ciuperci de cultură, care erau considerate delicatesedeosebite pe Haven, dar pe care Bayta, ca una crescută pe FundaŃie, le găsea totalnecomestibile ― cînd deodată îşi dădu seama că cineva suspina lîngă ea şi ridică privirea. Pînă în acel moment nu-i prea acordase atenŃie lui Juddee, o blondă oarecare, nu preafrumoasă, cu nasul cîrn, care stătea de obicei la o masă situată în diagonală faŃă de a ei, şipe care o considerase drept o prezenŃă, şi nu o cunoştinŃă. Dar acum Juddee plîngea,muşcînd cu amărăciune din batista udă de lacrimi, suspinînd şi încercînd să sestăpînească, dar nereuşind decît să se înece, încît faŃa ei era punctată de pete roşii. Aveape umeri costumul antiradiaŃii, iar masca transparentă îi căzuse în farfuria cu desert şi
  • rămăsese uitată acolo. Bayta se alătură celor trei fete care încercau, pe rînd, dar fără nici un folos, s-oîncurajeze bătînd-o uşor pe umeri, mîngîindu-i părul sau şoptindu-i vorbe de alinare. ― Ce s-a întîmplat? întrebă încet Bayta, Una dintre fete se întoarse către ea şi ridică discret din umeri în semn de „nu ştiu".Apoi, simŃind ineficacitatea gestului, o trase pe Bayta deoparte. ― Cred că a avut o zi cumplită şi e îngrijorată în legătură cu soŃul ei. ― E în vreo patrulă spaŃială? ― Da. Bayta întinse mîna în semn de prietenie către Juddee. ― De ce nu te duci acasă, Juddee? Cuvintele ei transmiseră bună-dispoziŃie şi curaj, încontrast cu vorbele pierite, neconvingătoare şi fără noima ce i se adresaseră pînă atunci. Juddee ridică ochii şi spuse pe jumătate îmbufnată: ― Am mai avut o zi liberă săptămîna asta... ― Atunci o să-Ńi iei două. Dacă încerci să rămîi în continuare, să ştii că săptămînacealaltă va trebui să-Ńi iei trei zile libere ― aşa că, ducîndu-te acum acasă, dai şi o dovadăde patriotism. Fetelor, lucraŃi vreuna în acelaşi departament cu ea? Bine, atunci aveŃi grijăde cartela ei. Juddee, cel mai bine e să treci întîi pe la toaletă, ca să-Ńi revină culoarea înobraji. Hai! Mişcă-te! Bayta se întoarse uşurată la scaunul ei şi ridică din nou meniul de pe masă. Stărileacestea erau contagioase. Într-o asemenea situaŃie tulbure şi încordată, o fată care s-arpune pe plîns ar da peste cap activitatea unui întreg departament. Făcu o alegere care-o umplu de dezgust, apăsă butoanele potrivite de lîngă cotul ei şipuse meniul la locul lui. Fata înaltă şi brunetă din faŃa ei spuse: ― Nu prea putem face altceva decît să plîngem, nu crezi? Buzele ei uimitor de pline aproape că nici nu se mişcaseră, iar Bayta băgă de seamă căfata avea colŃurile buzelor uşor fardate pentru a crea impresia unui zîmbet imperceptibil,care reprezenta ultimul cuvînt al eleganŃei. Bayta analiză înŃepătura insinuantă a vorbelor fetei şi rămase recunoscătoare pentrumomentul de răgaz ce i-l oferi sosirea prînzului, apărut după ce o porŃiune din tăblia meseilunecă fără zgomot într-o parte şi tava se ridică. Rupse cu atenŃie ambalajul tacîmurilor,pe care le manevră delicat ca să nu se frigă. ― Nu te poŃi gîndi la altceva, Hella? ― A, ba da, zise Hella. Pot! (Cu o mişcare expertă a degetelor, îşi azvîrli Ńigara îndezintegratorul de lîngă ea, şi minuscula licărire atomică o mistui într-o clipă.) Deexemplu, spuse ea ― împreunîndu-şi mîinile cu degete lungi şi îngrijite sub bărbie ―, măgîndesc că am putea încheia un acord favorabil cu acest Catîr şi am pune capăt acestuirăzboi fără sens. În al doilea rînd, eu nu am nici... ăă... mijloacele necesare care să-mipermită să plec repede undeva atunci cînd Catîrul ne va cuceri. Bayta reuşi să-şi păstreze calmul şi limpezimea gîndirii. Cu o voce plăcută şiindiferentă întrebă: ― N-ai pe nimeni ― soŃ sau frate ― pe vreo navă de luptă? ― Nu. Şi tocmai de aceea nu văd rostul sacrificiului pe care îl fac soŃii sau fraŃii altora. ― Sacrificiile vor fi mai mari dacă ne predăm. ― FundaŃia a capitulat şi acum e pace. BărbaŃii noştri sînt plecaŃi cu toŃii şi întreagaGalaxie ne este împotrivă. ― Mă tem că lipsa bărbaŃilor te îngrijorează cel mai mult, îi spuse duios Bayta, caremesteca în grabă legume, simŃind vag că în jurul ei se făcuse linişte. Nimeni nu catadicsisă răspundă vorbelor cinice ale Hellei. Plecă în goană, după ce apăsă pe butonul pentru curăŃarea mesei şi pregătirea eipentru ocupanta din schimbul următor. O fată proaspăt sosită, la trei mese mai încolo, şopti către Hella: ― Cine era? Hella se strîmbă indiferentă: ― Nepoata coordonatorului. Nu ştiai? ― Zău? Şi ce face aici? întrebă aceasta, câutînd să mai vadă o dată silueta care seîndepărta. ― Lucrează la banda de montaj. N-ai băgat de seamă că sentimentele patriotice aumare trecere? Totu-i atît de democratic încît îmi vine să vărs. ― Ei, şi tu, Hella, zise fata grăsuŃă din dreapta. Doar nu ne-a ameninŃat cu relaŃiile eipînă acum. De ce nu-i dai pace? Hella îşi ignoră vecina, măsurînd-o cu o privire glacială, şi-şi aprinse o altă Ńigară. Fata proaspăt sosită asculta cu interes flecăreala contabilei cu ochi strălucitori dinfaŃa ei: ― ...şi se zice că a fost în Boltă... chiar în Boltă, cînd a vorbit Seldon... şi se mai zice că
  • primarul spumega de furie, că au avut loc tulburări stradale şi că a plecat înainte desosirea Catîrului... S-ar părea că a fost o evadare ca prin urechile acului... au trecut prinblocadă... Mă-ntreb de ce n-o fi scriind o carte despre aventura asta, pentru ca sînt foartecăutate cărŃile despre război, ştii? Şi se zice că a fost şi pe lumea Catîrului... Kalgan, şi... Se auzi soneria care anunŃa sfîrşitul orei de masă; încet-încet, încăperea se goli. Voceacontabilei depăna în continuare, iar fata cea nouă, cu ochi mari şi uimiŃi, o întrerupea cîndşi cînd cu cîte un "chiar aşa?". Cînd Bayta se întoarse acasă, luminile din uriaşa peşteră se stinseră unele dupăaltele, pînă ce coborî întunericul care aducea binemeritatul somn celor îndreptăŃiŃi sădoarmă după o zi grea de muncă. Toran o întîmpină la uşă, Ńinînd în mînă o felie de pîine cu unt. ― Unde-ai fost pînă acum? întrebă el cu gura plină. Apoi înghiŃi şi spuse mai limpede:Am improvizat şi eu o cină cum m-am priceput. Să nu te superi dacă n-o fi prea grozavă. Ea, însă, îl cercetă mirată: ― Torie! Unde Ńi-e uniforma? Ce-i cu tine în Ńinută Civilă? ― Aşa e ordinul, Bay. Randu discută acum cu Ebling Mis, dar n-am idee ce plănuiesc.Asta e tot ce pot să-Ńi spun. ― Vom pleca? întrebă ea şi făcu brusc un pas către el. Torie o sărută înainte de a-i răspunde: ― Aşa cred. Va fi periculos. ― Ce nu-i periculos acum? ― Exact... A, să nu uit, am trimis deja după Magnifico, aşa că va veni şi el, probabil. ― Vrei să spui că va trebui să anulăm concertul de la Fabrica de Motoare? ― Desigur. Bayta trecu în camera alăturată şi se aşeză să mănînce o cină care purta cu prisosinŃăurmele "improvizaŃiei". Tăie repede şi precis sandvişurile în două şi spuse: ― Foarte rău că anulăm concertul. Fetele de la fabrică îl aşteptau cu interes şinerăbdare. Şi dacă e pe-aşa, şi Magnifico dorea ca el să aibă loc. La naiba, e o fiinŃă atît debizară! ― Reuşeşte să-Ńi trezească un sentiment matern. Bay, ăsta-i adevărul. Într-o bună zi, osă avem un copil şi atunci o să-l uiŃi pe Magnifico. ― Mi se pare mie că, pînă una, alta, tu îmi trezeşti sentimente materne, îi răspunseBayta mestecînd de zor. Apoi lăsă sandvişul deoparte, redevenind gravă şi serioasă: Torie! ― Mmm?! ― Torie, am fost astăzi la primărie, la Biroul ProducŃie. De aceea am întîrziat atît. ― Ce-ai căutat acolo? ― Păi... ― începu ea nesigură ― demult voiam s-o fac. SituaŃia se agravează pe zi cetrece. Am ajuns într-o asemenea stare încît nu mai pot suporta fabrica. Moralul fetelor e lapămînt. Izbucnesc în crize de plîns din nimica toată. Cele care nu se îmbolnăvesc devinmorocănoase. Chiar şi cele mai vesele au chipuri melancolice. În secŃia în care lucrezproducŃia a ajuns aproape pe sfert faŃă de cît era la sosirea mea, şi nu e zi în care să vinătoate la lucru. ― Bine, spuse Toran, asta-i treaba Biroului ProducŃie. Tu ce-ai rezolvat acolo? ― Am pus cîteva întrebări. Dar pretutindeni pe Haven e la fel, Torie. ProducŃia scade,iar atitudinea de răzvrătire şi insatisfacŃia sînt în creştere. Şeful Biroului n-a făcut decît săridice din umeri ― după ce aşteptasem în cameră mai mult de-o oră să mă primească, şiasta numai pentru că sînt nepoata coordonatorului ― şi să-mi spună că problema îldepăşeşte. Eu cred, însă, că nici nu-i pasă. ― Ei, şi tu, n-o lua chiar aşa, Bay. ― Nu-i pasă, insistă ea cu convingere şi amărăciune. Se întîmplă ceva ciudat. Existăacelaşi sentiment cumplit de frustrare pe care l-am avut şi în Bolta Timpului, atunci cîndSeldon ne-a abandonat. Şi tu ai simŃit asta. ― Da, ai dreptate. ― Ei, bine, sentimentul acesta a revenit, continuă ea cu îndărătnicie. Iar dacă-i aşa,nu vom putea rezista în faŃa Catîrului... Chiar dacă am avea partea materială, ne lipseştesufletul, spiritul şi voinŃa, Torie. Lupta nu are nici un rost. După cîte îşi amintea Toran, Bayta nu plînsese niciodată în faŃa lui, şi n-o făcu nici dedata asta. Sau, oricum, nu vărsă lacrimi. Toran o cuprinse uşor pe după umăr şi-i şopti: ― Ar fi bine să uiŃi, draga mea. ÎnŃeleg ce simŃi. Dar nu... ― Da, nu putem face nimic! Aşa zice toată lumea, iar noi stăm şi aşteptăm măcelul. Se întoarse din nou la sandvişul şi la ceaiul pe care le avea în faŃă. Toran aranjă tăcutpaturile. Afară era întuneric beznă.
  • Lui Randu, noul coordonator ― o funcŃie la vreme de război ― al ConfederaŃiei oraşelorde pe Haven, îi fusese atribuită, la cerere, o cameră la un etaj superior, pe fereastra căreiaputea contempla acoperişurile caselor şi verdeaŃa oraşului. Acum, în lumina palidă apeşterii, oraşul devenise o mare de umbre fără contur. Dar acum Randu nu încerca să ledesluşească, fiind preocupat de alte lucruri. ― Pe Haven se spune că atunci cînd luminile peşterii se sting, e vremea ca cei drepŃi şiharnici să se culce, îi sugeră el lui Ebling Mis, ai cărui ochi mici şi limpezi nu păreau săprivească decît paharul cu vin roşu pe care-l Ńinea în mînă. ― Dormi mult în ultima vreme? ― Nu, Mis! Îmi cer scuze că te-am chemat atît de tîrziu. E adevărat, îmi place să lucrezmai mult noaptea. Nu-i ciudat? Oamenii de pe Haven au înŃeles foarte bine că absenŃailuminatului înseamnă somn. Chiar şi eu. Acum, însă, situaŃia s-a schimbat... ― Te ascunzi, spuse Mis placid. Eşti înconjurat de oameni în timpul orelor de veghe şile simŃi privirile şi speranŃele pe care şi le pun în tine. Nu poŃi rezista astfel. În perioada desomn eşti liber. ― Ai şi tu, deci, sentimentul ăsta nenorocit al înfrîngerii? Ebling Mis încuviinŃă cu o domoală mişcare a capului: ― Da, e o psihoză în masă, o panică generală incalificabilă Pentru numele Galaxiei,Randu, ce credeai? Sîntem o cultură devitalizată care a fost educată să creadă orbeşte căun erou popular al trecutului a plănuit totul şi că se îngrijeşte de fiecare aspect, fie el cîtde minor, al vieŃii noastre incalificabile. Modelul de gîndire evocat are toate caracteristicilead religio şi ştii bine ce înseamnă asta. ― Cîtuşi de puŃin. Mis nu se simŃi entuziasmat să explice. Aşa i se întîmpla mereu. Prin urmare, mîrîi,privi îndelung Ńigara de foi pe care o învîrtea gînditor între degete şi zise: ― Caracterizată prin puternice reacŃii de credinŃă. CredinŃele nu pot fi abandonatedecît cu riscul provocării unui şoc grozav, care produce o discontinuitate mentală aproapecompletă. Cazurile uşoare înseamnă isterie şi un morbid sentiment de insecuritate.Cazurile grave, nebunie şi sinucidere. Cu alte cuvinte, cînd Seldon ne-a înşelat, punctulnostru de sprijin a dispărut, iar noi ne-am bazat pe el într-atît de mult încît muşchii ni s-au atrofiat şi n-am mai fost capabili să stăm pe propriile noastre picioare. Asta se întîmplăacum. Metafora e cam butucănoasă, dar e purul adevăr. ― Dar tu, Ebling, cum stai cu musculatura? Psihologul trase cu nesaŃ din Ńigara de foi, apoi dădu drumul uşor fumului printrebuze: ― Cam ruginită, dar nu atrofiată. Profesiunea m-a învăŃat să gîndesc cît de cîtindependent. ― Şi vezi vreo ieşire din situaŃia asta? ― Nu, dar trebuie să existe una. Probabil că Seldon n-a anticipat apariŃia Catîrului.Poate că nu a garantat victoria noastră, dar nici înfrîngerea. El a ieşit din joc şi acumtrebuie să ne descurcăm singuri. Catîrul poate fi înfrînt. ― Cum? ― Prin singurul mod în care oricine poate fi bătut ― atacînd cu forŃe superioare acolounde el este mai slab. Vezi tu, Randu, Catîrul nu e supraom. Dacă va fi în cele din urmăînfrînt, toată lumea va înŃelege asta. Numai că este un necunoscut, iar legendele se nasciute. Se presupune că e un mutant. Ei bine, şi ce-i cu asta? Un mutant înseamnă„supraom" pentru ignoranŃii umanităŃii. Nici vorbă de aşa ceva. Se apreciază că în Galaxiese nasc în fiecare zi cîteva milioane de mutanŃi, dintre care numai unu sau doi la sută potfi detectabili cu ochiul liber sau cu ochiul minŃii. Dintre aceştia, unu sau doi la sută sîntfarsori, numai buni pentru centrele de distracŃii, pentru laboratoare şi pentru moarte.MacromutanŃii cu mutaŃii pozitive sînt aproape toŃi curiozităŃi inofensive, fiind neobişnuiŃidoar din punct de vedere normal sau, adesea, subnormal faŃă de ceilalŃi. ÎnŃelegi, Randu? ― ÎnŃeleg. Dar ce-mi poŃi spune despre Catîr? ― Presupunînd, prin urmare, că el este un mutant, putem considera că are uneleatribute ― mentale, desigur ― pe care le poate folosi pentru a cuceri lumile. În alte privinŃe,fără îndoială, are şi lipsuri, pe care trebuie să le descoperim. N-ar fi atît de secretos, nu s-ar sfii să apară în faŃa altora, dacă aceste minusuri n-ar fi evidente şi fatale. Asta, dacăeste mutant. ― Există alternativă? ― S-ar putea. Dovezile privitoare la mutaŃie provin de la Căpitanul Pritcher, de la ceeace era odată Serviciul de InformaŃii al FundaŃiei. El a tras aceste concluzii folosindamintirile neclare ale celor care pretindeau că l-ar fi cunoscut pe Catîr în copilărie şi întinereŃe. Pritcher a lucrat pe baza unor informaŃii greu de verificat, probele descoperiteputînd fi sugerate chiar de către Catîr pentru a-şi atinge scopurile numai de el ştiute,fiindcă el a fost ajutat în mod sigur de reputaŃia sa de mutant-supraom. ― E interesant ce spui. Cînd ai ajuns la concluzia asta?
  • ― Nu-i o concluzie. Mai precis, e doar o alternativă ce trebuie adîncită. Randu, săpresupunem, de pildă, că acest Catîr a descoperit o formă de radiaŃie capabilă să anihilezeenergia mintală, tot aşa cum posedă una care anihilează energia atomică. Ce zici? N-arputea fi asta explicaŃia stării care ne-a cuprins pe toŃi şi a tot ceea ce a distrus FundaŃia? Randu părea cufundat într-o tristeŃe fără margini, încît aproape că nici nu mai ştia cesă răspundă. ― Dar ce s-a ales de cercetările tale asupra măscăriciului Catîrului? Ebling Mis avu un moment de şovăială: ― Deocamdată, nici un rezultat. I-am vorbit curajos primarului cu puŃin înainte deprăbuşirea FundaŃiei, în primul rînd pentru a-l îmbărbăta pe el, şi apoi pe mine. Randu,dacă uneltele mele matematice ar fi eficiente, l-aş putea analiza complet pe Catîr numai cuajutorul măscăriciului. Doar aşa am putea pricepe şi rezolva ciudatele anomalii care dejamă impresionează. ― Ca de pildă? ― Gîndeşte-te numai că acest Catîr a înfrînt flotele FundaŃiei după cum a vrut, dar n-areuşit defel să forŃeze flotele mult mai slabe ale NeguŃătorilor IndependenŃi să se retragăatunci cînd s-a confruntat cu ele în luptă deschisă. FundaŃia s-a prăbuşit la primalovitură; NeguŃătorii IndependenŃi rezistă, însă, împotriva forŃei lui superioare. Întîi afolosit Cîmpul de Anulare pentru a face inofensive armele atomice ale NeguŃătorilorIndependenŃi din Mnemon. Elementul-surpriză i-a făcut să piardă acea bătălie, dar augăsit modalitatea de a contracara Cîmpul. De atunci, n-a mai reuşit să-l folosească cusucces împotriva IndependenŃilor. Totuşi, arma aceasta a dat întotdeauna roade împotrivaforŃelor FundaŃiei. Cîmpul a funcŃionat chiar şi pe FundaŃie. De ce? La nivelulcunoştinŃelor noastre de astăzi, totul pare lipsit de logică. Deci trebuie să existe anumiŃifactori de care nu ne dăm seama. ― Trădarea? ― Astea-s prostii şi vorbe goale, Randu. Bolboroseală incalificabilă. Nu era nimeni peFundaŃie care să nu fie sigur de victorie sau care să treacă de partea învingătorului. Randu păşi spre fereastră şi privi afară fără să vadă nimic, pentru că nici nu se puteazări ceva: ― Dar acum sîntem siguri că vom pierde, chiar dacă acest Catîr ar avea şi o mie depuncte slabe; chiar dacă ar fi ca o reŃea plină de găuri... (Nu se întoarse. Rămase lafereastră cu umerii căzuŃi, cu mîinile la spate, căutîndu-se una pe alta.) Ebling, noi amevadat cu uşurinŃă după episodul din Bolta Timpului. S-ar putea să mai fi evadat şi alŃii.CîŃiva au reuşit. Majoritatea însă nu. Cîmpul de Anulare ar fi putut fi contracarat. Cereaingeniozitate şi multă muncă. Toate navele FundaŃiei s-ar fi putut refugia pe Haven sau pealte planete apropiate pentru a continua lupta, aşa cum am făcut-o noi. Dar nici măcarunu la sută dintre ele n-au făcut-o. De fapt, au trecut de partea duşmanului. RezistenŃa depe FundaŃie, pe care majoritatea oamenilor de aici pare să se bazeze foarte mult, n-a făcutpînă acum nimic notabil. Catîrul a dovedit destul fler politic promiŃînd apărareaproprietăŃii şi a profiturilor Marilor NeguŃători, iar aceştia au trecut de partea lui. ― PlutocraŃii au fost dintotdeauna împotriva noastră, zise Ebling Mis cu îndărătnicie. ― Pentru că au deŃinut întotdeauna puterea. Ascultă, Ebling, avem motive să credemcă oamenii Catîrului, sau chiar el, au contactat deja o serie de NeguŃători IndependenŃiinfluenŃi. Se cunosc deja zece dintre cele douăzeci şi şapte de Lumi Independente care autrecut de partea Catîrului. Alte zece lumi oscilează încă. Există şi pe Haven personalităŃicare nu s-ar simŃi nefericite sub dominaŃia lui. E o tentaŃie clară, ce nu poate fi controlată,de a abandona puterea politică, şi aşa periclitată, dacă această acŃiune te lasă în posesiaforŃei economice. ― Nu crezi că Haven ar putea lupta împotriva Catîrului? Randu îşi întoarse chipul tulburat către psiholog. ― Nu, cred că Haven aşteaptă să capituleze. Te-am chemat ca să-Ńi comunic acestlucru şi să te rog să părăseşti Havenul cît mai curînd. Ebling Mis îşi umflă mirat obrajii şi pufăi: ― Cît mai curînd? ― Ebling, spuse Randu, simŃindu-se la capătul puterilor, eşti cel mai mare psiholog alFundaŃiei. AdevăraŃii mari psihologi au pierit o dată cu Seldon, dar tu eşti cel mai bun pecare-l avem. ReprezinŃi singura noastră şansă de a-l înfrînge pe Catîr. Nu poŃi face nimicaici; va trebui să mergi spre ceea ce a mai rămas din Imperiu. ― Pe Trantor? ― Exact. N-au mai rămas decît fragmente din Vechiul Imperiu, dar în zona centralătrebuie să existe ceva. Acolo au toate documentele şi cărŃile vechi, Ebling. S-ar putea să aflimai multe despre psihologia matematică pentru a interpreta gîndurile măscăriciului, careva merge, desigur, cu tine. ― Mă îndoiesc că va dori acest lucru, spuse Ebling sec. Cu toate că se teme de Catîr,nu va merge decît dacă-l însoŃeşte nepoata ta.
  • ― Tocmai de aceea, Toran şi Bayta vor pleca cu tine. Şi mai ai o sarcină importantă,Ebling. Hari Seldon a întemeiat două FundaŃii acum trei secole: cîte una la fiecare capăt alGalaxiei. Trebuie să descoperi cea de-a Doua FundaŃie. 20 Conspiratorul PALATUL PRIMARULUI ― adică ceea ce fusese cîndva palatul acestuia ― apărea ca opată întunecata în beznă. Oraşul înfrînt şi sub stare de asediu era tăcut, iar pulberealăptoasă a marilor ConstelaŃii Galactice şi poate ici-colo cîte o stea singuratică dominaucerul FundaŃiei. De-a lungul a trei secole, dintr-un grup restrîns de oameni de ştiinŃă, FundaŃiadevenise un imperiu comercial care-şi extinsese tentaculele pînă în adâncurile Galaxiei, iaraproape jumătate de an fusese de ajuns ca s-o arunce din înălŃimile la care aspirase şi s-oreducă la statutul de provincie cucerită ca atîtea altele. Căpitanul Han Pritcher refuza să priceapă acest lucru. Tăcerea morocănoasă a oraşului scufundat în noapte, palatul întunecat, ocupat deintruşi, erau îndeajuns de elocvente şi de convingătoare, însă Căpitanul Han Pritcher, aflatdincolo de zidurile exterioare ale palatului, cu o minusculă bombă atomică ascunsă sublimbă, refuza să înŃeleagă. Se apropie o umbră, şi Căpitanul îşi lăsă capul în jos. Auzi o şoaptă temătoare: ― Sistemul de alarmă e ca întotdeauna, Căpitane. PoŃi trece la treabă! Nu va înregistranimic. Cu paşi uşori, Căpitanul se aplecă pe sub o arcadă joasă, urmînd poteca mărginită deun havuz spre ceea ce fusese odată grădina lui Indbur. Se împliniseră patru luni de la deschiderea BolŃii Timpului, iar amintirile acelei zile îlcopleşeau fără încetare. Îi reveneau una cîte una, nechemate şi nedorite, şi asta i seîntîmpla de cele mai multe ori noaptea. Bătrînul Seldon, rostindu-şi cuvintele binevoitoare, dar înspăimîntător de nepotrivite,agitaŃia turbată şi confuză, Indbur, cu costumul lui strălucitor de primar, care contrastaorbitor cu faŃa sa lividă, mulŃimile îngrozite, care se strînseseră cît ai clipi, aşteptînd cacineva să pronunŃe inevitabilul cuvînt "capitulare", tînărul Toran, dispărînd pe o uşălăturalnică, purtîndu-l în spate pe măscăriciul ale cărui braŃe se bălăngăneauneputincioase... Iar apoi, el însuşi, cumva detaşat de toate acestea, cu automobilul inutil, făcîndu-şiloc cu coatele şi cu umerii prin mulŃimea fără conducători, care părăsea deja oraşul spre odestinaŃie necunoscută. Se îndrepta orbeşte spre locuri de întîlnire care erau ― sau care fuseseră, mai bine zis― cartierele generale ale rezistenŃei democratice, dar care de optzeci de ani încoace sesubŃiau şi dispăreau. În ziua următoare, fură văzute pe cer nave străine şi întunecate, coborînd apoi linprintre grupurile de clădiri ale oraşului apropiat. Căpitanul Han Pritcher încercase atunciun sentiment de nimicnicie şi se simŃise înecat de disperare. Îşi începuse îndîrjit călătoria. În treizeci de zile parcurse pe jos aproape două sute de mile, se schimbase în haineleunui muncitor de la o uzină hidroponică, al cărui cadavru îl descoperise pe marginea unuidrum, lăsă să-i crească o barbă fioroasă, roşcată... Şi abia atunci găsi ceea ce mai rămăsese din RezistenŃă. Oraşul se numea Newton, cartierul era rezidenŃial, altă dată simbol al eleganŃei cealunecase încet spre desfrîu, casa, o clădire prin nimic remarcabilă între celelalte, iarbărbatul, un tip ciolănos şi cu ochi mici, ai cărui pumni strînşi se vedeau după formaumflată a buzunarelor şi al cărui trup viguros rămăsese îndărătnic în deschizătura îngustăa uşii. ― Vin din Miran, bolborosi Căpitanul. ― Miran s-a cam grăbit anul acesta, îi răspunse morocănos bărbatul la parolă. ― Nu mai mult decît anul trecut, spuse Căpitanul. Însă bărbatul nu-i făcu loc să intre, în schimb îl întrebă: ― Cine eşti? ― Nu eşti Vulpoiul? ― Întotdeauna răspunzi prin întrebări? Căpitanul inspiră adînc, apoi spuse calm:
  • ― Sînt Han Pritcher, Căpitan al Flotei şi membru al Partidului RezistenŃeiDemocratice. Acum mă laşi să intru? Vulpoiul se dădu deoparte, adăugind: ― Numele meu adevărat este Orum Palley. Îi întinse mîna. Căpitanul i-o strînse. Încăperea nu era luxoasă, ci doar bine întreŃinută. Într-un colŃ se afla un proiectordecorativ de lecturat cărŃi-film care, pentru ochii de militar ai Căpitanului, ar fi putut fi undezintegrator de calibru mare camuflat. Lentilele proiectorului erau îndreptate spre uşă,iar aparatul putea fi controlat de la distanŃă. Vulpoiul urmări privirea oaspetelui bărbos şi schiŃă un zîmbet: ― Da! Dar era bun pe vremea lui Indbur şi a vampirilor săi cu inimi de lachei. Nu credc-ar avea mare efect asupra Catîrului. Nimic nu-i vine de hac. łi-e foame? Căpitanul strînse din dinŃi şi încuviinŃă. ― O clipă, dacă nu te superi. (Vulpoiul luă cîteva containere dintr-un dulap şi pusedouă în faŃa Căpitanului Pritcher.) łine degetul pe ele şi deschide-le cînd vor fi îndeajunsde calde. Aparatul meu de încălzit nu mai are combustibil. Lucrurile astea îŃi amintesc căsîntem sau că am fost în război. Spusele lui repezite aveau o încărcătură de jovialitate, dar tonul era departe de a fijovial, iar ochii îi erau gînditori şi glaciali. Se aşeză la masă în faŃa căpitanului şi-i spuse: ― Dacă faci ceva ce n-o să-mi placă, n-o să rămînă din tine decît o mînă de cenuşă pelocul pe care stai. Ai înŃeles? Căpitanul nu răspunse. Deschise cutiile din faŃa lui printr-o simplă apăsare. Vulpoiul continuă sec: ― Ghiveci! Îmi pare rău, dar situaŃia cu alimentele e gravă. ― Ştiu, spuse Căpitanul. Mîncă grăbit, fără a ridica ochii, ― Te-am văzut o dată, făcu Vulpoiul. Încerc să mi te reamintesc, dar e clar că pevremea aceea nu aveai barbă. ― Nu m-am bărbierit de treizeci de zile. Apoi, cu furie reŃinută: Ce doreşti? Parola afost corectă. Am acte. Celălalt făcu un semn cu mîna: ― Oho, sînt sigur că eşti Pritcher. Numai că sînt mulŃi care cunosc parola, locurile şiidentităŃile şi care acum sînt de partea Catîrului. Ai auzit de Levvaw? ― Da. ― E unul dintre aceştia. ― Poftim? Doar era... ― Chiar aşa. Era supranumit "Nu Capitulăm". (Vulpoiul deschise gura ca pentru arîde, dar fără să scoată vreun sunet.) Apoi, mai erau Willing, Garre şi Noth. ToŃi sînt cuCatîrul! De ce n-ar fi şi Pritcher? De unde să ştiu? Căpitanul se mărgini să clatine din cap. ― În fine, nu contează, spuse Vulpoiul încet. Dacă Noth a trecut dincolo, au precisnumele meu ― aşa că, dacă nu eşti cumva trimis, eşti în primejdie mai mare decît mine. Căpitanul termină de mîncat şi se rezemă de spătarul scaunului: ― Dacă n-ai nici o organizaŃie aici, cum aş putea găsi eu una? FundaŃia a capitulat, euîncă n-am făcut-o. ― Aşa o fi! Dar nu vei putea umbla de colo-colo la nesfîrşit. Acum, oamenii de peFundaŃie trebuie să posede permise de călătorie pentru a merge dintr-un oraş în altul.Ştiai? Ca şi cărŃi de identitate. Ai aşa ceva? Tuturor ofiŃerilor din Flotă li s-a ordonat să seprezinte la cel mai apropiat cartier general de ocupaŃie. Asta te priveşte direct, nu? ― Da, răspunse grav Căpitanul. Crezi că mi-e frică? Am fost pe Kalgan nu la mult timpdupă căderea sa în mîna Catîrului. În mai puŃin de o lună, nici unul dintre ofiŃerii fostuluilord războinic nu mai era în libertate, întrucît ei erau consideraŃi conducătorii militari aioricărei revolte. RezistenŃa a ştiut dintotdeauna că nici o revoluŃie nu poate avea sorŃi deizbîndă fără a deŃine controlul măcar asupra unei părŃi din Flotă. E limpede că şi Catîrulştie asta. ― Logic. Catîrul nu lasă nimic la întîmplare, spuse Vulpoiul, clătinînd gînditor din cap. ― Eu am abandonat uniforma aproape imediat şi mi-am lăsat barbă. La urma urmelor,există posibilitatea ca şi alŃii să fi procedat ca mine. ― Eşti căsătorit? ― SoŃia mea a murit şi nu am copii. ― Deci eşti imun la ameninŃarea cu ostaticii. ― Exact. ― Vrei să-Ńi dau un sfat? ― Dacă ai vreunul, da. ― N-am idee care e politica acestui Catîr sau care-i sînt intenŃiile, dar muncitorilorcalificaŃi nu li s-a făcut încă nici un rău. Salariile lor au crescut, iar producŃia tuturortipurilor de arme atomice a sporit ameŃitor. ― Da? S-ar părea că-şi va continua ofensiva.
  • ― Nu ştiu, Catîrul ăsta e tare imprevizibil. Cred că încearcă doar să-i liniştească pemuncitori ca să-i fie supuşi. Dacă nici Seldon n-a fost în stare să-l dibuiască prinpsihoistoria aia a lui, eu n-am de gînd să-mi bat capul. Dar te văd purtînd haine de lucruşi asta mi-a dat o idee, ce zici? ― Nu sînt muncitor calificat. ― Ai urmat cursuri militare în probleme atomice, nu-i aşa? ― BineînŃeles. ― E suficient. Atom Field Bearings, Inc. are un sediu în oraş. Le spui că ai experienŃă.Ticăloşii care conduceau fabrica în numele lui Indbur o mai conduc şi-acum, dar pentruCatîr. N-or să-Ńi pună prea multe întrebări, fiindcă au nevoie de muncitori care să lecrească producŃia şi buzunarul. ÎŃi vor da o carte de identitate şi poŃi solicita o cameră încartierul muncitoresc al CorporaŃiei. Ai începe de îndată să lucrezi. Şi astfel, Căpitanul Han Pritcher din Flota NaŃională deveni muncitorul Lo Moro de laAtelierul 45 al Atom Field Bearings, Inc. Şi, din agent de InformaŃii, coborî scara socialăajungînd „conspirator" ― o îndeletnicire care îl aduse, cîteva luni mai tîrziu, în ceea cefusese grădina lui Indbur. În grădină, Căpitanul Pritcher consultă radometrul din palmă al cărui cîmp avertizorintern mai funcŃiona încă, şi aşteptă. Mai rămăsese jumătate de oră din viaŃa bombei pecare o Ńinea în gură. O rostogoli delicat cu limba. Radometrul încetă să mai lumineze în întunericul înspăimîntător şi Căpitanul înaintăcu paşi repezi. Pînă acum, totul mersese conform planului. Se gîndi că viaŃa bombei atomice era în acelaşi timp viaŃa lui ; că moartea ei era şi alui, dar şi a Catîrului. Punctul culminant al războiului lui personal de patru luni încoace fusese atins ; unrăzboi care trecuse prin mai multe etape, începînd cu angajarea sa într-o fabrică dinNewton. Vreme de două luni, Căpitanul Pritcher purtase şorŃ plumbuit şi măşti grele deprotecŃie, pînă cînd comportamentul său milităros fusese complet uitat. Devenise unmuncitor ca atîŃia alŃii, care-şi încasa salariul, îşi petrecea serile în oraş şi nu discutaniciodată politică. Vreme de două luni nu-l văzuse pe Vulpoi. Dar, într-o zi, un bărbat trecu pe lîngă bancul lui de lucru, se împiedică şi dinbuzunar îi căzu un petic de hîrtie pe care stătea scris „Vulpoiul". Omul îl aruncă în cameraatomică, unde dispăru cu un fîşîit, făcînd ca intensitatea să crească cu un milimicrovolt, şise întoarse la locul de muncă. În noaptea aceea îl vizitase pe Vulpoi acasă şi participase, ca al patrulea, la o partidăde cărŃi cu alŃi doi bărbaŃi pe care-i cunoştea după reputaŃie şi, respectiv, după chip şinume. În timpul jocului, purtaseră o discuŃie. ― FaceŃi o greşeală fundamentală, spuse Căpitanul. TrăiŃi într-un trecut care aexplodat. De optzeci de ani, organizaŃia noastră aşteaptă momentul istoric potrivit. V-aŃilăsat orbiŃi de psihoistoria lui Seldon, după care individul şi viaŃa lui n-au nici o valoare,căci nu ele fac istoria, ci factorii economici şi complexul social care sînt deasupra omului şicare-l transformă într-o marionetă. (Îşi aranjă cărŃile atent, apreciindu-le valoarea.) De cenu-l ucidem pe Catîr? spuse în timp ce miza. ― Ei, şi ce-ai realiza cu asta? întrebă iritat bărbatul din stînga lui. ― VedeŃi, continuă Căpitanul, cerînd două cărŃi, asta este atitudinea generală. Ceînseamnă un om din atîtea trilioane? Galaxia n-o să se oprească din rotaŃie pentru cămoare un om. Numai că acest Catîr nu e om, ci mutant. A dat deja peste cap Planul Seldonşi, dacă veŃi analiza toate consecinŃele, asta înseamnă că el a răsturnat toată psihoistorialui Seldon. Dacă mutantul n-ar fi trăit, FundaŃia nu s-ar fi prăbuşit. Dacă va înceta sătrăiască, FundaŃia va reînvia. Hai să fim serioşi, democraŃii s-au luptat cu primarii şi cuNeguŃătorii graŃie acordului tacit dintre ei. Să încercăm asasinatul. ― Cum? interveni Vulpoiul cu răceală şi bun simŃ. ― Mi-am petrecut trei luni gîndindu-mă la o soluŃie, silabisi Căpitanul. Am venit aici şiam găsit-o după cinci minute. Aruncă o privire către bărbatul cu obraji umflaŃi ca nişte pepeni rozalii care stătea îndreapta lui şi care zîmbi auzindu-l: ― Ai fost şambelanul primarului Indbur. Nu ştiam că faci parte din RezistenŃă. ― Nici eu nu ştiam acest lucru despre tine. ― Ei bine, în calitate de şambelan, verificai periodic modul da funcŃionare a sistemuluide alarmă al palatului. ― Aşa e. ― Iar Catîrul ocupă acum palatul. ― Aşa s-a anunŃat ― deşi e un cuceritor modest care nu Ńine cuvîntări, nu dă
  • proclamaŃii şi nici nu apare în public. ― Asta-i poveste veche şi nu schimbă cu nimic lucrurile. Tu, dragul meu ex-şambelan,eşti persoana de care avem nevoie. CărŃile fuseseră etalate, iar Vulpoiul strînsese tot potul. Calm, făcuse iar cărŃile. Bărbatul care fusese cîndva şambelan îşi luă cărŃile, una cîte una: ― Îmi pare rău, Căpitane. Verificam sistemul de alarmă, dar era o acŃiune de rutină.Nu ştiu nimic despre el, ― Bănuiam, dar mintea noastră are o memorie eidetică privind situarea butoanelor decontrol dacă sondăm îndeajuns de adînc, cu o Sondă Psihică. FaŃa şambelanului pălise dintr-o dată şi îşi pierduse rotunjimile. Fără să-şi deaseama, mototolise în mîini cărŃile de joc: ― O Sondă Psihică? ― Nu trebuie să te îngrijorezi, spuse Căpitanul tăios. Ştiu să folosesc Sonda şi n-o să-Ńifac nici un rău. O să ai o stare de slăbiciune cîteva zile şi apoi o să-Ńi treacă. Şi chiar dacăte-ar vătăma în vreun fel, e riscul pe care Ńi-l asumi şi preŃul pe care-l plăteşti în numeleCauzei. Sînt, neîndoielnic, unii dintre ai noştri care, cunoscînd punctele de control alesistemului de alarmă, ar putea determina combinaŃiile lungimilor de undă şi ar puteafabrica o mică bombă cu efect întîrziat pe care chiar eu însumi o voi duce pînă la Catîr. Cei patru se aplecară deasupra mesei. ― Într-o seară anume, începu Căpitanul, va izbucni o revoltă în Terminus City, învecinătatea palatului. Fără lupte de stradă. Un scandal, apoi dispersarea. Cît să atragăatenŃia gărzilor palatului, sau măcar să creeze puŃină agitaŃie, Din acea zi, vreme de o lună, se desfăşuraseră pregătiri, iar Căpitanul Han Pritcherdin Flota NaŃională, devenit conspirator, mai coborîse o treaptă pe scara socială,transformîndu-se în "asasin". Căpitanul Pritcher ― asasin ― se afla acum chiar în palat, sumbru şi satisfăcut demetoda psihologică folosită. Un sistem sofisticat de alarmă exterioară însemna pază redusăînăuntrul palatului. În cazul de faŃă, nu era nici un paznic. Avea limpede desenat în minte planul etajului. Iar el era o pată întunecată care semişca fără zgomot pe rampa mochetată. La capătul ei, se făcu una cu peretele şi aşteptă. În faŃa lui se afla uşa închisă a unei camere, dincolo de care trebuia să fie mutantulcare îi învinsese pe neînfrînŃi. Ajunsese acolo prea devreme; bomba mai avea zece minutede viaŃă. Cinci dintre ele trecuseră şi încă nu auzise nici un sunet. Catîrul mai avea de trăitcinci minute. La fel şi Căpitanul Pritcher. Făcu cîŃiva paşi înainte, parcă împins de un impuls interior. Complotul nu mai puteaeşua. Cînd bomba avea să explodeze, întregul palat se va nărui. O uşă între el şi... zecepaşi între el şi... nu însemnau nimic. Dar voia să-l vadă pe Catîr şi să moară împreună cuel. Cu un ultim gest, insolenŃă de neiertat, se azvîrli cu toată puterea asupra uşii... Uşa se deschise şi dinăuntru se revărsă o lumină orbitoare. Căpitanul Pritcher făcu cîŃiva paşi nesiguri, apoi îşi treveni. Bărbatul cu aer solemn,care stătea în picioare în mijlocul încăperii în faŃa unui acvariu suspendat, ridică privireauşor mirat. Purta o uniformă sobră, de culoare neagră; cu un gest absent, bătu uşor cu degetul înacvariu, iar peştişorul cu aripioare fine, colorate în portocaliu şi cinabru, Ńîşni nebuneşteîntr-o parte. ― Intră, Căpitane! Căpitanul avu senzaŃia că micul glob metalic de sub limbă se umflă înspăimîntător,dar îşi dădu seama că acest lucru era o imposibilitate fizică. Mai avea un minut de trăit. Bărbatul în uniformă îi spuse: ― Mai bine ai scuipa bila aia ridicolă ca să poŃi vorbi. Nu va exploda. Minutul trecea inexorabil; în transă, cu o mişcare lentă, căpitanul îşi lăsă capul înpiept şi dădu drumul bilei argintii în palma deschisă. O aruncă apoi furios de perete şi earicoşă cu un zgomot ascuŃit, licărind inofensiv în rostogolirea ei prin aer. ― Asta-i situaŃia, spuse bărbatul în uniformă şi ridică nepăsător din umeri. În oricecaz, nu Ńi-ai fi atins scopul, Căpitane. Nu sînt Catîrul. Va trebui să te mulŃumeşti cuviceregele lui. ― Cum ai aflat totul? bolborosi Căpitanul nedumerit. ― Pune-o pe seama eficienŃei sistemului de contraspionaj. Cunosc numele fiecăruimembru al micului tău grup, fiecare pas pe care-l faceŃi şi orice plan... ― Şi ne-ai lăsat să mergem atît de departe? ― De ce nu? Unul dintre scopurile mele principale a fost să te găsesc pe tine şi pe alŃicîŃiva. Mai ales pe tine. Aş fi putut să te prind cu luni în urmă, cînd erai încă muncitor laNewton Bearing Works, dar e mult mai bine aşa. Dacă n-ai fi sugerat tu însuŃi liniilegenerale ale complotului, unul dintre oamenii mei ar fi propus ceva asemănător. Rezultatul
  • e cam teatral, cu o oarecare doză de umor negru. ― Aşa mi se pare şi mie, spuse Căpitanul şi îl privi sfidător pe bărbat. Acum s-aterminat totul. ― Abia a început. Hai, vino, Căpitane, şi ia loc. Să lăsăm eroismele ieftine pentruproştii care se lasă impresionaŃi de ele. Căpitane, eşti un om deosebit de capabil! PotrivitinformaŃiilor pe care le deŃin, ai fost primul de pe FundaŃie care a recunoscut putereaCatîrului. De atunci ai efectuat investigaŃii, foarte îndrăzneŃe chiar, pentru a culegeinformaŃii despre începuturile vieŃii Catîrului. Ai fost unul dintre cei ce i-au răpitmăscăriciul, care întâmplător nu a fost găsit încă şi pentru care recompensa este încăvalabilă. Desigur, priceperea ta este recunoscută, iar Catîrul nu este dintre aceia care să seteamă de duşmani inteligenŃi atîta vreme cît îi poate converti pentru a-i deveni prietenidestoinici. ― Aici voiai să ajungi? O, mai bine nu. ― Ba da! Acesta a fost scopul comediei de astă-seară. Deşi eşti un om inteligent,conspiraŃia ta împotriva Catîrului a eşuat într-un mod caraghios. Nici n-ai putea să ridicila rangul de conspiraŃie ceea ce ai făcut. Pierderea navelor în acŃiuni fără sorŃi de îzbîndăface parte din pregătirea ta militară? ― Întîi, trebuie să recunoşti că asta este natura unor asemenea acŃiuni. ― Aşa este, îl asigură calm viceregele. Catîrul a cucerit FundaŃia. Ea s-a transformatrapid într-un arsenal pentru împlinirea scopurilor lui mai înalte. ― Care scopuri? ― Cucerirea întregii Galaxii. Unirea tuturor lumilor dispersate într-un nou imperiu.Realizarea visului lui Seldon cu şapte sute de ani mai devreme decît a sperat el, patriotlipsit de simŃul previziunii ce eşti! Şi, în această operă, tu ne poŃi ajuta. ― Pot, neîndoielnic. Dar e la fel de sigur că n-o voi face. ― ÎnŃeleg că doar trei dintre Lumile Comerciale Independente mai opun rezistenŃă. Nuvor mai rezista multă vreme. Vor fi ultimele dintre forŃele FundaŃiei. Încă mai şovăi? ― Da. ― Cu toate acestea, n-o vei face. Un voluntar ne-ar fi mai util. Din nefericire, Catîrullipseşte. Conduce, ca întotdeauna, lupta împotriva NeguŃătorilor care rezistă. El este încontact permanent cu noi şi nu vei avea mult de aşteptat. ― În ce scop? ― În scopul convertirii tale. ― Catîrul va descoperi, spuse căpitanul cu un aer îndărătnic, că îi va fi peste puteri sămă convertească. ― Te înşeli. Şi eu am crezut asta. Nu mă recunoşti? Doar ai fost pe Kalgan, aşa că nuse poate să nu mă fi văzut. Purtam monoclu, o mantie stacojie tivită cu blană şi o pălăriecu calotă înaltă. Căpitanul rămase ca trăsnit: ― Ai fost lordul războinic al Kalganului. ― Da. Iar acum sînt vicerege loial Catîrului. Vezi, deci, că e foarte convingător. 21 Interludiu în spaŃiu TRECURĂ cu succes prin blocadă. În acel spaŃiu uriaş nici măcar un număr mare denave nu ar fi putut supraveghea perfect zonele rămase libere. Dar dacă era vorba de osingură navă, de un pilot iscusit şi de o oarecare doză de noroc, existau locuri prin care seputea strecura. Cu sînge rece şi calm, Toran conduse nava în siguranŃă, de la o stea la alta, şi tot aşa,pînă cînd reuşi. Vecinătatea unei mase mari făcea ca orice salt interstelar să devină dificilşi chiar riscant, dar în acelaşi timp făcea ca instrumentele inamice de detectare să devinăaproape inutile. Şi, de îndată ce nava trecu de centura de nave, fu depăşită şi sfera interioară de spaŃiumort, prin al cărui subeter supus blocadei nu putea pătrunde nici un mesaj. Pentru primaoară în ultimele trei luni, Toran nu se mai simŃea izolat. Trecu o săptămînă, timp în care programele informative ale inamicului prezentarănumai şi numai detalii plicticoase şi autolaudative privind controlul într-o măsură din ceîn ce mai mare asupra FundaŃiei. O săptămînă în care nava comercială blindată seîndepărtă de Periferie cu salturi grăbite. Ebling Mis strigă către cabina pilotului şi Toran se ridică de pe fotoliu, ştergîndu-şiochii împăienjeniŃi şi obosiŃi de efortul cerut de consultarea hărŃilor stelare. ― Ce s-a întîmplat? întrebă Toran, intrînd în mica încăpere centrală pe care Bayta otransformase în cameră de zi.
  • ― Să mă ia naiba dacă-mi dau seama, spuse Mis clătinînd din cap. Prezentatorii ăştiaai Catîruluî tot anunŃă un buletin special. Mă gîndeam că poate vrei şi tu să-l vezi. ― Poate. Unde-i Bayta? ― Aranjează masa în sufragerie şi alege meniul ― sau cam aşa ceva. Toran se aşeză pe patul mic, ce-i slujea drept culcuş lui Magnifico, şi aşteptă. Joculpropagandistic privind „buletinul special al Catîrului devenise de-acum monoton. Începuîntr-un tîrziu cu muzică marŃială, apoi apăru crainicul cu un aer spilcuit şi fercheş. Furăprezentate mai întîi veşti minore, care se succedară una după alta într-o strînsă înlănŃuire.Urmă o pauză. Apoi din nou trompete menite să ridice cota de interes pînă la apogeu. Toran suportă toate astea în tăcere. Mis bolborosea şi spumega. Prezentatorul dezlănŃui apoi, în limbajul obişnuit al corespondenŃilor de război, ocascadă de fraze onctuoase care încercau să redea în cuvinte metalul topit şi trupurilepîrjolite ale unei bătălii spaŃiale: "Escadrile de crucişătoare rapide aflate sub conducerea General-locotenentuluiSammin au declanşat o contraofensivă astăzi împotriva forŃelor de rezistenŃă cu baza peIss..." Chipul prezentatorului cu trăsături controlate şi goale de orice expresie de emoŃiedispăru de pe ecran pentru a face loc beznei spaŃiale prin care săgetau nave îndreptîndu-sespre focul bătăliei. Vocea continuă în timp ee navele treceau ca fulgerul... "Cea mai impresionantă acŃiune a bătăliei a fost lupta crucişătorului greu Clusterîmpotriva a trei nave duşmane din clasa Nova". Imaginea de pe ecran crea impresia de zbor şi prezentă o filmare de aproape. O navăuriaşă scînteie şi una dintre navele atacatoare emise o strălucire furioasă, făcu oîntoarcere care o scoase din cadrul imaginii, efectuă o răsucire şi veni la abordare prinpintenare. Cluster se înclină disperat şi reuşi să supravieŃuiască loviturii tangenŃiale carefăcu nava atacatoare să ricoşeze, răsucindu-se. Vocea monotonă şi lipsită de orice sentiment continuă să înşire cuvînt după cuvîntpînă la ultima lovitură şi ultima cuirasă străpunsă. Apoi din nou o pauză, şi o transmisie cu imagini şi comentarii, similare în cea maimare parte, privind lupta din preajma planetei Mnemon, la care se adăugă un element denoutate: descrierea detaliată a unei coborîri după un atac razant ― imaginile unui oraşdistrus ―, prizonieri zgribuliŃi şi extenuaŃi ―, şi aici reportajul se încheie. Mnemon nu mai avea mult de trăit. O nouă pauză, şi se auziră sunetele stridente ale alămurilor. Pe ecran apăru imagineaunui coridor impresionant, format din oameni aşezaŃi disciplinat ca soldaŃii, de-a lungulcăruia păşi grăbit purtătorul de cuvînt al Guvernului, îmbrăcat în uniformă de consilier. Tăcerea era apăsătoare. Vocea care se auzi, în cele din urmă, era solemnă, răspicată şi clară: "Din ordinul suveranului nostru, se anunŃă că planeta Haven, care pînă acum a opusrezistenŃă armată în faŃa voinŃei sale, s-a supus şi a acceptat înfrîngerea. În acestemomente, forŃele suveranului nostru ocupă planeta. OpoziŃia a fost sporadică, lipsită decoordonare şi zdrobită rapid." Imaginea dispăru şi reapăru prezentatorul de la începutpentru a declara cu emfază că alte detalii vor fi transmise pe măsura desfăşurăriievenimentelor. Urmă muzică de dans şi Mis închise aparatul nervos. Toran se ridică şi se îndepărtă cu paşi nesiguri, fără să spună o vorbă. Psihologul nufăcu nici un gest să-l oprească. Cînd Bayta veni din bucătărie, Mis îi făcu semn să păstreze tăcerea şi spuse: ― Au cucerit Havenul. ― Deja? făcu Bayta cu ochii rotunzi de uimire, nevoind totuşi să creadă. ― Fără luptă. Fără o incalif... (SimŃi un nod în gît.) Ar fi mai bine să-i dai pace luiToran. Nu-i deloc plăcut pentru el. Hai să mîncăm. Bayta aruncă o privire spre cabina pilotului, apoi se întoarse apatică: ― Foarte bine! Magnifico se aşeză la masă, nebăgat în seamă. Nici nu vorbi şi nici nu mîncă, cirămase cu privirea pierdută şi cu o teamă pe chip care părea să-l secătuiască de toateputerile trupului lui descărnat. Absent, Ebling Mis împinse deoparte îngheŃata de fructe şi zise cu glas răguşit: ― Două dintre Lumile NeguŃătorilor luptă. Luptă, sîngerează şi mor, dar nucapitulează. Doar Haven... La fel ca şi pe FundaŃie... ― Dar de ce? De ce? Psihologul clătină din cap: ― E indisolubil legat de restul problemei. Fiecare faŃetă, cu ciudăŃeniile ei, este o aluziela natura Catîrului. Întîi, modul în care a putut cuceri FundaŃia, cu puŃine victime şi,practic, dintr-o singură lovitură, în timp ce Lumile Comerciale Independente au rezistat.Anularea reacŃiilor atomice a fost o armă perfidă ― am discutat şi-am întors problema astape toate părŃile de mi s-a acrit ― şi n-a funcŃionat decît pe FundaŃie. Randu a sugerat ―
  • sprîncenele stufoase şi fioroase ale lui Ebling se împreunară ― că ar putea fi vorba de unAnihilator al VoinŃei care a emis radiaŃii pretutindeni, deci şi pe Haven. Dar de ce n-a fostfolosit pe Mnemon şi pe Iss, care şi acum luptă cu o furie demonică, încît e nevoie dejumătate din Flota FundaŃiei, pe lîngă forŃele Catîrului, pentru a le înfrînge? Da, amrecunoscut nave ale FundaŃiei în atacul acela. ― FundaŃia, apoi Haven, spuse Bayta în şoaptă. Dezastrul pare să cadă mereu în urmanoastră, fără a ne atinge pe noi. Întotdeauna scăpăm ca prin urechile acului. Aşa are sădureze la nesfîrşit? Ebling Mis nu o asculta. RaŃiona în continuare cu voce tare: ― Dar mai există o altă problemă. Bayta, îŃi aminteşti vestea aceea că măscăriciulCatîrului nu a fost găsit pe Terminus ; că se bănuia că ar fi fugit pe Haven sau fusese dusacolo de către răpitorii lui? Bayta, omul ăsta are o importanŃă pe care noi nu amdescoperit-o încă. Magnifico trebuie să ştie ceva ce i-ar putea fi fatal Catîrului Sînt sigur deasta. Magnifico, alb la faŃă, protestă bîlbîindu-se: ― Sire, nobile stăpîn, jur că-mi este peste puteri să vă satisfac vrerea. V-am spus totul,pînă la ultima amintire, şi cu ajutorul Sondei aŃi obŃinut din sărmana mea minte tot ceeace ştiam, lucruri de care habar n-aveam. ― Ai dreptate, dar e puŃin. Nişte elemente atît de mărunte, încît nici eu, nici tu nu nedăm seama la ce ne-ar putea sluji. Cu toate acestea, trebuie să aflăm adevărul, pentru căşi Mnemon şi Iss vor fi înfrînte în curînd şi, cînd se va întîmpla asta, noi vom fi ultimelerămăşiŃe, ultimele picături rămase din FundaŃia independentă. Stelele încep să se grupeze mai aproape una de alta cînd se pătrunde în inimaGalaxiei. Cîmpurile gravitaŃionale încep să se suprapună cu intensităŃi suficient de maricare pot introduce perturbaŃii deloc neglijabile în salturile interstelare. Toran îşi dădu seama de acest lucru cînd, după un salt, nava ajunse în apropiereaunei Gigante Roşii care atrase cu furie nava şi a cărei strînsoare era cînd mai slabă, cîndmai puternică, încît abia după douăsprezece ore de luptă, pe viaŃă şi pe moarte, reuşi săîndepărteze nava. Cu hărŃi stelare nu prea detaliate şi cu o experienŃă încă imperfectă, atît din punct devedere operaŃional cît şi matematic, Toran se resemnă să calculeze neobosit înainte de amai plănui vreun salt. Toată lumea participa la efectuarea acestor planuri. Ebling Mis verifica toate calculelematematice ale lui Toran, iar Bayla testa rutele posibile prin diverse metode degeneralizare, căutînd soluŃiile reale. Pînă şi Magnifico trebuia să opereze calcule simple peo maşină de calculat, activitate care, odată explicată şi înŃeleasă, poate deveni o sursă debună-dispoziŃie şi de eficienŃă uimitoare. Aşa se face că, după aproape o lună, Bayta ajunse să inspecteze şi să verifice liniaroşie care şerpuia prin modelul tridimensional al Lentilei Galaxiei pînă la jumătateadrumului spre centru şi să exclame cu o veselie sarcastică: ― Ştii cu ce seamănă? Cu o rîmă de zece picioare lungime care suferă cumplit deindigestie. O să ne duci aproape sigur înapoi pe Haven. ― Dacă nu-Ńi Ńii gura, am s-o fac, mîrîi Toran, răsfoind furios un set de hărŃi stelare. ― Şi dacă tot vrei s-o faci, continuă Bayta, poate găseşti o rută mai directă, fără atîteaocoluri. ― Da? Ei, atunci află, isteaŃo, că probabil au fost necesare cinci sute de nave cărora le-au trebuit cinci sute de ani ca să găsească ruta asta prin încercare şi eroare, pe carehărŃile nenorocite din faŃa mea, care au costat cîteva credite, nu mi-o arată. În plus, ar fide preferat să evităm ratele directe. Probabil că sînt înŃesate de nave. Şi, pe lingă toateastea... ― O, pentru numele Galaxiei, termină cu vorbăria şi nu-Ńi mai striga atît de vehementsfînta indignare. Bayta îşi înfipse mîinile în părul său. ― Au! Dă-mi drumul! Ńipă el, şi o prinse de încheieturile mîinilor, încercînd să i lesmulgă din păr, drept care se prăbuşiră cu scaun cu tot la podea. NeînŃelegerea degenerăîntr-o încăierare plină de gîfîituri, rîsete înfundate şi lovituri nepermise. Toran scăpă din strînsoare tocmai rînd Magnifico intră într-un suflet. ― Ce s-a întîmplat? Semnele de îngrijorare urîŃeau şi mai tare chipul măscăriciului, iar nasul enorm îiieşea şi mai mult în evidenŃă: ― Instrumentele de bord se comportă bizar, domnule. Eu, conştient de ignoranŃa mea,nu am atins nimic... În două secunde, Toran ajunse în cabina pilotului. Îi spuse calm lui Magnifico: ― Trezeşte-l pe Ebling Mis şi roagă-l să vină aici. Apoi, adresîndu-se Baytei, care
  • încerca să-şi aranjeze cît de cît părul: Am fost reperaŃi, Bay. ― ReperaŃi? apuse Bayta şi mîinile îi căzură moi pe lingă corp. De către cine? ― Galaxia ştie, murmură Toran, dar îmi imaginez că e vorba de unii care au armele debord îndreptate spre noi, gata să tragă. Se aşeză şi, cu voce scăzută, transmise în subeter codul de identificare a! navei. Iar cînd intră Ebling Mis, îmbrăcat în halat de casă şi cu ochii lipiŃi de somn, Toran ise adresă cu o disperare liniştită: ― Se pare că sîntem dincolo de graniŃele unui Regat Interior care se cheamă AutarhiaFiliei. ― N-am auzit de ea, spuse precipitat Mis. ― Păi, nici eu, totuşi sîntem opriŃi de o navă din Filia şi nu ştiu ce înseamnă asta. Căpitanul-inspector al navei filiene veni la bord urmat de şase oameni înarmaŃi. Erascund, cu părul rar, cu buzele subŃiri şi pielea pergamentoasă. Îl cuprinse un acces detuse cînd se aşeză şi deschise carnetul pe care îl Ńinea sub braŃ la o pagină albă. ― Paşapoartele dumneavoastră şi documentele navei, vă rog! ― Nu avem, spuse Toran. ― Nu aveŃi? Înşfacă microfonul agăŃat de centură şi vorbi grăbit: ― Trei bărbaŃi şi o femeie. Documentele nu sînt în ordine. Făcu şi cîteva notaŃii înacelaşi sens în carnet. ― De unde sînteŃi? ― Siwenna, răspunse Toran precaut. ― Unde este asta? ― La o sută de mii de parseci, optzeci de grade vest de Trantor, patruzeci de grade... ― Lasă, lasă asta! Toran reuşi să vadă că omul cu maniere inchizitoriale notase „Punct de origine ―Periferie. Apoi, filianul continuă: ― Încotro mergeŃi? ― Sector Trantor. ― Scopul? ― Călătorie de plăcere. ― TransportaŃi mărfuri? ― Nu. ― Hmm. Vom verifica. Făcu un semn din cap şi doi dintre oamenii săi se apucară detreabă. Toran nu făcu nici un gest ca să-i împiedice. ― Ce vă aduce în spaŃiul filian? întrebă căpitanul şi ochii îi străluciră neprietenoşi. ― Nu ştiam unde ne aflăm. Nu avem hărŃi prea bune. ― Va trebui să plătiŃi o sută de credite pentru această neglijenŃă ― şi, desigur, taxaobişnuită pentru vamă şi altele. Vorbi din nou la microfon, dar de data aceasta mai mult ascultă. Apoi i se adresă luiToran: ― Te pricepi la tehnologie atomică? ― PuŃin, răspunse Toran cu fereală. ― Da? Filianul închise carnetul şi adăugă: Oamenii de la Periferie sînt recunoscuŃipentru această pricepere. PuneŃi-vă un costum şi veniŃi cu mine. Bayta le tăie calea: ― Ce aveŃi de gînd să-i faceŃi? Toran o dădu la o parte cu un gest blînd şi întrebă indiferent: ― De ce vreŃi să vă însoŃesc? ― Centrala noastră atomică necesită mici reglaje. El va veni cu dumneavoastră ― şiarătă cu degetul direct către Magnifico, ai cărui ochi căprui se făcură cît cepele de spaimă. ― Ce-are el de-a face cu centrala? întrebă furios Toran. Căpitanul îi aruncă o privire glacială: ― Sînt informat în legătură cu activităŃi piratereşti desfăşurate în această zonă.Semnalmentele unuia dintre piraŃii cunoscuŃi seamănă întrucîtva cu ale acestui om. Va fidoar o formalitate legată de identificare. Toran ezită o clipă, însă şase oameni şi şase arme îl convinseră să se potolească. Seduse la dulap pentru a lua costumele. O oră mai tîrziu, se ridică în picioare în pîntecele navei filiene şi răcni: ― Nu constat absolut nimic în neregulă la motoare. Barele colectoare sînt corectmontate, tuburile L asigură o alimentare continuă şi analiza de reacŃie este conform cărŃiitehnice. Cine răspunde de acest sector? ― Eu, spuse calm mecanicul-şef. ― Ei, scoate-mă de aici... Mecanicul îl conduse la etajul ofiŃerilor, dar în mica anticameră nu se afla decît un
  • sublocotenent nepăsător. ― Unde-i ofiŃerul care a venit cu mine? ― AşteptaŃi, vă rog, răspunse acesta. Abia după cincisprezece minute îl aduseră şi pe Magnifico. ― Ce Ńi-au făcut? îl întrebă Toran îngrijorat. ― Nimic. Absolut nimic ― şi Magnifico îşi întări spusele clătinînd hotărît din cap. Plătiră două sute cincizeci de credite pentru taxele legale pe Filia ― dintre carecincizeci de credite pentru eliberare imediată. ― Nu merităm o escortă? întrebă Bayta, rîzînd mînzeşte. Nu primim obişnuitul şutdincolo de frontieră? ― Aceea n-a fost navă filiană, răspunse Toran sumbru, iar noi o să mai stăm o vremeaici. VeniŃi puŃin încoace. Se strînseră în jurul lui. ― A fost o navă a FundaŃiei, iar oamenii de la bord erau ai Catîrului, spuse el, avîndfaŃa albă ca varul. Ebling se aplecă să culeagă de pe jos Ńigara de foi pe care-o scăpase din mînă: ― Aici? Sîntem la treizeci de mii de parseci depărtare de FundaŃie. , ― Ce i-ar fi putut împiedica să facă acelaşi voiaj ca şi noi? Pentru numele Galaxiei,Ebling, crezi că nu-s în stare să deosebesc navele? Le-am văzut motoarele şi mi-a fost deajuns. ÎŃi spun sigur că era un motor produs pe FundaŃie, montat pe-o navă a FundaŃiei. ― Şi cum de-au ajuns pînă aici? întrebă Bayta, apelînd la logică. Care sînt şanselealeatorii ale întîlnirii în spaŃiu a două nave date? ― Ce-are asta de-a fajce cu ce ni s-a întîmplat? întrebă infierbîntat Toran. Totul nedemonstrează că am fost urmăriŃi. ― UrmăriŃi? îl imită Bayta. Prin hiperspaŃiu? Ebling Mis interveni fără vlagă: ― Se poate, dacă ai o navă bună şi un pilot nemaipomenit. Dar posibilitatea asta mălasă rece. ― Nu mi-am şters urmele, insistă Toran. Am zburat în linie dreaptă ca să cîştig vitezade salt. Pînă şi un orb ar fi putut calcula ruta noastră. ― Ei, pe naiba! strigă Bayta. Cu salturile ciudate pe care le-ai făcut, observareadirecŃiei iniŃiale nu a însemnat absolut nimic. Nu o dată am ieşit din salt îndreptîndu-ne îndirecŃie opusă. ― Ne pierdem vremea, izbucni Toran, care încercă totuşi să se stăpînească strîngînddin dinŃi. E o navă a FundaŃiei, supusă Catîrului. Ne-au oprit, ne-au percheziŃionat şi l-auluat tocmai pe Magnifico ca ostatic, pentru a vă închide gura dacă aŃi fi bănuit ceva. Acumo să-i atac şi o să-i fac praf şi pulbere. ― Stai liniştit, spuse Ebling Mis, apucîndu-l de braŃ. Ai de gînd să ne autodistrugempentru o navă pe care o consideri inamică? Gîndeşte-te, omule. ÎŃi închipui că blestemaŃiiăştia ne-ar fi urmărit pe o rută aproape imposibilă, de-a lungul a jumătate din Galaxie,doar ca să ne privească şi apoi să ne lase în pace? ― Încă îi mai interesează unde vrem să mergem. ― Atunci de ce ne-au oprit şi s-au dat de gol? Ne poŃi explica asta? ― O să fac ce mi-am pus în minte. Dă-mi drumul, Ebling, altfel te lovesc. Magnifico se aplecă înainte de pe speteaza scaunului pe care stătea cocoŃat. Nările îifremătau de emoŃie: ― Vă implor să mă iertaŃi că vă întrerup, dar puŃina mea minte a fost străfulgerată deun gînd ciudat. Bayta anticipă gestul de lehamite pe care voi să-l facă Toran, şi-l luă repede de braŃ. ― Hai, vorbeşte Magnifico. Te vom asculta cu răbdare. ― Cît am stat eu pe navă, zise el, mintea mea, aşa puŃină cîtă este, a fost uimită şiameŃită de teama ce mă cuprinsese. E-adevărat că am uitat aproape tot ce mi s-a întîmplatacolo. MulŃi oameni s-au tot holbat la mine şi au vorbit într-o limbă pe care n-am priceput-o. Dar spre sfîrşit ― aşa cum cîte-o rază de soare străpunge uneori norii ― am avut deodatăo iluminare: un chip pe care-l cunoşteam. Doar o clipă, o clipită l-am văzut şi, cu toateacestea, imaginea lui străluceşte în mintea mea tot mai puternic şi mai clar. ― Cine era? făcu Toran. ― Căpitanul acela care a fost cu voi demult, demult, atunci cînd m-aŃi salvat dinsclavie. Dacă Magnifico avusese intenŃia de a crea senzaŃie, zîmbetul încîntat care-i inundăfaŃa mărturisi clar că-şi realizase cu succes planul. ― Căpitan... Han... Pritcher? întrebă Mis cu hotărîre. Eşti sigur de asta? Absolutsigur? ― Sire, jur ― şi-şi duse mîna slabă şi ciolănoasă în dreptul inimii ―, aş susŃineadevărul acesta chiar şi în faŃa Catîrului, cu toată forŃa pe care ar avea-o ca să măîmpiedice să-l spun.
  • ― Atunci ce se întîmplă? spuse Bayta uimită la culme. Măscăriciul se întoarse spre ea, dornic să explice: ― Doamna mea, am eu o teorie. Mi-a venit aşa, dintr-o dată, de-a gata, de parcăSpiritul Galactic mi-ar fi şoptit-o la ureche. (Spuse acestea ridicînd uşor glasul ca să-lacopere pe-al lui Toran care voia să-l contrazică.) Doamna mea, continuă el, adresîndu-seexclusiv Baytei, dacă acest căpitan ar fi scăpat, ca şi noi, pe o navă, dacă şi el, ca şi noi, arîntreprinde o călătorie într-un scop pe care-l cunoaşte numai el, atunci, descoperindu-ne,ne-ar suspecta că-l urmărim şi că încercăm să-i aflăm intenŃiile, aşa cum noi îl suspectămpe el din aceleaşi motive. De ce să ne mai minunăm că joacă o astfel de comedie pentru aintra pe nava noastră? ― Atunci de ce ne-a dus pe nava lui? întrebă Toran. Asta nu se potriveşte. ― Ba da, se potriveşte, vocifera măscăriciul, cu o inspiraŃie subită. A trimis un ofiŃercare nu ne cunoaşte, dar care ne-a descris cînd a vorbit la microfon. Căpitanul a fost miratde asemănarea descrierii amărîtei mele persoane, pentru că adevărul e că nu se găseştevreunul în toată Galaxia care să aducă cît de cît cu mine. A fost dovada de identificarepentru voi. ― Nu fi încăpăŃînat, Torie. Asta chiar că explică situaŃia, spuse Bayta încet. ― S-ar putea, aprobă Mis. Toran părea neajutorat în faŃa unui front unit şi ceva în explicaŃia curgătoare amăscăriciului îl deranjase. Ceva nu era în regulă. Cu toate acestea, fiind prins pe piciorgreşit, furia i se mai potoli, împotriva voinŃei sale. ― Pentru o clipă, şopti el, am crezut că am fi putut distruge una dintre naveleCatîrului. Ochii îi erau îndureraŃi de pierderea Havenului. CeilalŃi îl înŃeleseră. 22 O moarte pe Neotrantor NEOTRANTOR.,. Mica planetă Delicass, numită astfel după ce se produsese MareaDevastare, fusese vreme de aproape un secol locul de reşedinŃă al ultimei dinastii a PrimuluiImperiu. Era o lume ştearsă şi un Imperiu fără strălucire, iar existenŃa sa prezintăimportanŃă doar din punct de vedere legal. Sub conducerea primei dinastii neotrantoriene... ENCICLOPEDIA GALACTICA NEOTRANTOR îi era numele! Noul Trantor! Dar, după ce-l pronunŃai, epuizai dintr-odată orice asemănări între noul Trantor şi măreŃul original. La doi parseci distanŃă, soareleVechiului Trantor încă mai strălucea, iar Capitala Imperială a Galaxiei încă mai brăzdaspaŃiul în rotirea tăcută şi eternă pe orbita sa. Vechiul Trantor era încă locuit şi avea o populaŃie nu mai mare ele o sută de milioane,probabil, în timp ce cu cincizeci de ani mai devreme forfoteau acolo patruzeci de miliarde.Uriaşa lume de metal era o ruină cumplită. Temeliile ameŃitor de înalte ale multiturnurilor ce porneau din reŃeaua unică de metalerau acum rupte şi goale ― purtînd încă găurile provocate de explozii şi de foculdistrugător ―, cioburi din Marea Devastare ce avusese loc cu patruzeci de ani în urmă. Era ciudat că o lume care fusese centrul Galaxiei vreme de două mii de ani, caredominase asupra unui spaŃiu fără limite şi fusese cămin pentru legiuitori şi domnitori, alecăror capricii făceau să tremure lumi aflate la sute de parseci distanŃă, putea muri într-osingură lună. Era ciudat că o lume care rămăsese neclintită de-a lungul mareelorcuceritoare şi retragerilor, vreme de un mileniu, o lume care rămăsese neatinsă derăzboaiele civile şi de revoluŃiile de palat ale unui alt mileniu, să piară în cele din urmă.Era ciudat ca Gloria Galaxiei să devină un cadavru în descompunere. Patetic! Pentru că aveau să mai treacă alte şi alte secole pînă cînd realizările măreŃe a cincizecide generaŃii să decadă într-atît încît să nu mai poată fi folosite. Numai nevolniciaoamenilor le făcea inutile acum. După ce miliarde de oameni muriseră, milioanele de oameni rămaşi sfîrtecaseră bazastrălucitoare de metal a planetei şi descoperiseră solul care nu simŃise atingerea razelorsolare de mai bine de o mie de ani. ÎnconjuraŃi de perfecŃiunile mecanice, rodul eforturilor umane, împresuraŃi deminunăŃiile industriale ale omenirii eliberate de tirania mediului, oamenii se întorseseră lapămînt. Pe uriaşele autostrăzi creşteau acum grîul şi porumbul, iar în umbra turnurilorînalte păşteau acum oile. Dar Neotrantor exista ― o planetă obscură ca un sat, înecată în umbra puternicului
  • Trantor, pînă cînd o familie regală scăpată ca prin minune din calea pîrjolului MariiDevastări îşi găsise aici ultimul refugiu şi rezistase cu greu valului distrugător al rebeliunii.Domnise acolo într-o strălucire fantomatică peste o rămăşiŃă în descompunere aImperiului. Douăzeci de Lumi Agricole însemnau un Imperiu Galactic! Dagobert al IX-lea, stăpînitor a douăzeci de lumi de nobili refractari şi Ńăranimorocănoşi, era împăratul Galaxiei, Stăpîn al Universului! Dagobert al IX-lea avusese douăzeci şi cinci de ani în ziua însîngerată în care sosise peNeotrantor, împreună cu tatăl său. Încă îi erau vii în memorie gloria şi puterea Imperiului.Dar fiul său, care avea să devină cîndva Dagobert al X-lea, a văzut lumina zilei peNeotrantor. Nu cunoştea decît douăzeci de Lumi. Automobilul aerian decapotabil al lui Jord Commason era cel mai frumos vehicul deacest fel din întregul Neotrantor. Şi asta nu pentru că el era cel mai bogat latifundiar de peNeotrantor, ci din multe alte motive. De pildă, în tinereŃe, fusese tovarăşul nedespărŃit şigeniul rău al unui tînăr prinŃ-moştenitor, prizonier în strînsoarea dominatoare a unuiîmpărat în puterea vîrstei. Acum devenise tovarăşul nedespărŃit, şi tot geniu al răului, alunui prinŃ-moştenitor în puterea vîrstei care detesta şi domina un împărat bătrîn.. Prin urmare, Jord Commason, în automobilul său aerian, acoperit cu un strat de sidefşi ornamentat cu aur şi lumetron, care n-avea nevoie de blazon pentru a se şti cuiaparŃinea, contempla pămînturile, milele întregi de grîu unduitor, uriaşele batoze şicombine ― toate fiind proprietatea sa ―, şi se gîndea prudent la propriile-i probleme. Alături de el, şoferul cocîrjat şi ofilit conducea atent printre curenŃii înalŃi de aer şizîmbea. Jord Commason vorbi vîntului, aerului şi cerului: ― ÎŃi aminteşti ce Ńi-am spus, Inchney? Părul rar şi brăzdat de şuviŃe albe al lui Inchney flutura uşor în vînt. Zîmbetul de pefaŃă lăsa să i se vadă lipsa cîtorva dinŃi, iar cutele verticale de pe obraji i se adînciră,sporind impresia că ar avea tot timpul de ascuns vreun secret. Şuieră printre dinŃi: ― Da, sire, şi m-am tot gîndit, ― Şi la ce concluzie ai ajuns, Inchney? întrebă Jord cu un aer ce trăda nerăbdarea. Inchney îşi aminti că fusese şi el un lord tînăr şi atrăgător pe Vechiul Trantor şi căacum, pe Neotrantor, era o relicvă de nerecunoscut, care trăia prin mărinimia NobiluluiJord Commason, căruia trebuia să-i răsplătească bunătatea oferindu-i sfaturi subtile lacerere. Oftă discret şi şopti din nou: ― E recomandabil să-i primiŃi pe vizitatorii de pe FundaŃie, sire. Mai ales că au sositdoar cu o navă pe care nu se află decît un bărbat capabil să lupte. Cît de bineveniŃi sînt? ― BineveniŃi? făcu Commason întunecat. Se zice despre oamenii de pe FundaŃie că arfi magicieni, deci puternici. ― Uf, murmură Inchney, pîcla şi distanŃa ascund adevărul. FundaŃia nu-i decît o lumeobişnuită, iar cetăŃenii ei nimic altceva decît oameni. Dacă foloseşti dezintegratorulîmpotriva lor îi poŃi ucide. (Inchney menŃinu vehiculul pe cursul stabilit. Undeva,dedesubt, un rîu se unduia scînteietor.) N-aŃi auzit zvonurile despre omul care tulburălumile Periferiei? şopti el. ― Ce ştii despre asta? întrebă Commason, subit bănuitor. De astă dată, zîmbetul dispăru de pe chipul şoferului: ― Nimic, sire. Nu era decît o întrebare neroadă. Nobilul nu ezită prea mult şi spuse fără menajamente: ― Nimic din ce întrebi nu arată nerozie, iar modul în care ajungi să cunoşti multelucruri Ńi-ar putea aduce pieirea într-o bună zi. Dar, fie! Acelui om i se spune Catîrul şi, cucîteva luni în urmă, un supus de-al său a fost pe-aici cu... cu diverse treburi. Acum aşteptpe un altul... ca să ajungem la o înŃelegere. ― Şi aceşti nou-sosiŃi? Probabil că nu sînt cei pe care-i aşteptaŃi! ― Nu poartă însemnele pe care trebuia să le recunosc. ― S-a anunŃat că FundaŃia a fost capturată... ― Nu-mi amintesc să-Ńi fi spus eu aşa ceva, ― Aşa s-a raportat, continuă Inchney indiferent. Dacă e adevărat, atunci aceştia arputea fi refugiaŃi şi ar fi bine să-i reŃineŃi pentru omul Catîrului, ca să-i daŃi o dovadă deprietenie şi cinste. ― Da? întrebă Commason nehotărît. ― Da, sire, întrucît se ştie că prietenul unui cuceritor nu e decît ultima lui victimă,această acŃiune ar reprezenta doar o măsură justificată de autoprotecŃie. Încă mai existăSonde Psihice, iar noi avem la îndemînă patru creiere de pe FundaŃie. Am putea afla multelucruri folositoare despre FundaŃie, şi chiar despre Catîr. Şi apoi ar fi o treabă de nimic săcîştigaŃi prietenia Catîrului. În liniştea înălŃimilor, mintea lui Commason reveni la gîndurile dintîi:
  • ― Dar dacă FundaŃia nu s-a prăbuşit?! Dacă toate rapoartele acelea nu sînt decîtminciuni? Prezicerile arătau că FundaŃia nu poate fi înfrîntă. ― Vremea prezicătorilor a trecut demult, sire. ― Şi, totuşi, dacă nu s-a prăbuşit, Inchney? Ia gîndeşte-te. E adevărat, Catîrul mi-afăcut unele promisiuni... Mersese prea departe cu gîndul şi ezită speriat: Asta este, s-alăudat şi gata. Laudele nu sînt decît vorbe în vînt, dar faptele sînt fapte. Inchney rîse pe înfundate: ― Într-adevăr, faptele sînt fapte pînă nu te lovesc direct. Dar cu greu s-ar putea găsi oameninŃare mai îndepărtată decît o FundaŃie aşezată la celălalt capăt al Galaxiei. ― Şi mai este şi prinŃul, murmură Commason, mai mult pentru sine, ― Şi el poartă tratative cu Catîrul, sire? Commason nu reuşi să păstreze secretul privind schimbările din ultima vreme: ― Nu aşa ca mine. Dar devine pe zi ce trece tot mai nestăpînit şi mai greu de controlat.Parcă a intrat un demon în el. Dacă-i voi reŃine pe aceşti oameni şi el va voi să-i foloseascăspre propriu-i profit ― pentru că nu e lipsit de o anume ascuŃime de minte ―, eu nu sîntîncă pregătit să-l înfrunt. Se încruntă dezgustat. ― I-am văzut ieri în treacăt pe străinii aceia, zise şoferul, aparent fără nici o legătură.Printre ei se află şi o femeie ciudată, brunetă. Păşeşte cu dezinvoltura unui bărbat şichipul ei uimitor de palid contrastează cu strălucirea întunecată a părului. (SimŃind onuanŃă de căldură în şoapta guturală a vocii seci, Commason se întoarse surprins către el.)Inchney continuă: Socot că prinŃul îşi va folosi ascuŃimea minŃii pentru a ajunge la uncompromis rezonabil pentru ambele părŃi. AŃi avea de cîştigat dacă îi lăsaŃi lui fata... Chipul lui Commason se lumină dintr-o dată: ― Ce idee! Mi-a venit o idee! Inchney, întoarce! Şi, dacă totul va merge bine, vom maidiscuta în legătură cu libertatea ta. Commason găsi că era aproape de domeniul superstiŃiei faptul că pe biroul său îlaştepta o Capsulă Personală. Sosise pe o lungime de undă cunoscută doar cîtorva oameni.Commason zîmbi satisfăcut. Omul Catîrului era în drum spre el, iar FundaŃia se prăbuşisecu adevărat. Visele Baytei în legătură cu Palatul Imperial se risipiră în faŃa realităŃii şi în sinea eiavu un sentiment nelămurit de dezamăgire. Camera în care se afla era mică, aproapesărăcăcioasă, iar Palatul nici pe departe nu egala reşedinŃa primarului de pe FundaŃie, iarîn ceea ce-l privea pe Dagobert al IX-lea„. Bayta avea păreri exacte despre modul în care trebuia să arate un împărat. Nu ca unbunicuŃ binevoitor slab, albit şi şters, sau care să servească ceştile de ceai cu mîna lui,vizibil îngrijorat în legătură cu confortul oaspeŃilor săi. Dar aşa era. Dagobert al IX-lea chicoti în timp ce turna ceaiul în cana pe care o Ńinea cu mînăsigură: ― Un moment în care să nu am nevoie de ceremonial şi curteni e o mare plăcerepentru mine, draga mea. De multă vreme n-am mai avut prilejul de a primi cum se cuvinevizitatori din provinciile mele exterioare. Acum, c-am mai îmbătrînit, fiul meu se ocupă detoate amănuntele astea, plicticoase uneori. Nu l-ai întîlnit pe fiul meu? E un băiatdeosebit, dar cam îndărătnic. Aşa e tineretul. Vrei cumva o capsulă cu aromă?... Nu? Toran încercă să-l întrerupă: ― Maiestatea voastră... ― Da? ― Maiestatea voastră, n-a fost în intenŃia noastră să vă deranjăm... ― Nici vorbă, nu mă deranjaŃi deloc. Astă-seară va avea loc recepŃia, dar pînă atunciavem toată libertatea. De unde spuneaŃi că sînteŃi? De mult n-am mai avut o recepŃieoficială. VeniŃi din Provincia Anacreon? ― De pe FundaŃie, Maiestatea voastră Imperială! ― A, da, FundaŃia! Acum îmi amintesc. E în Provincia Anacreon. N-am fost niciodatăacolo, căci doctorul mi-a interzis să întreprind călătorii lungi şi obositoare. Dar nu-miamintesc de rapoarte recente din partea viceregelui de pe Anacreon. Care e situaŃia la voi?încheie el curios, ― Sire, bîigui Toran, nu avem motive să ne plîngem. ― E plăcut să aud asta. Voi transmite felicitări viceregelui meu. Toran privi neajutorat către Ebling Mis care începu să vorbească cu voce tare: ― Sire, ni s-a spus că vom avea nevoie de permisiunea dumneavoastră pentru a vizitaBiblioteca UniversităŃii Imperiale de pe Trantor. ― Trantor? întrebă împăratul mirat. Trantor? Apoi o umbră de durere nelămurită i seaşternu pe chipul slab: Trantor? şopti el. Acum îmi amintesc. IntenŃionez să mă întorcacolo cu un puhoi de nave. VeŃi veni cu mine. Împreună, îl vom zdrobi pe rebel, pe Gilmer.
  • Împreună, vom restaura Imperiul! Îşi îndreptă spatele cocoşat şi vocea îi deveni maiputernică. O clipă privi hotărît, apoi clipi şi spuse domol: Dar Gilmer e mort. Acum parcă-mi amintesc. Da, da. Gilmer e mort! Trantor a murit... Pentru o clipă, mi s-a părut... Deunde spuneŃi că veniŃi? Magnifico îi şopti Baytei: ― E chiar împărat? Eu credeam că împăraŃii sînt mai măreŃi şi mai înŃelepŃi decîtoamenii de rînd. Bayta îi făcu semn să tacă şi zise: ― Dacă Maiestatea voastră Imperială ar semna un ordin care să ne permită să mergempe Trantor, ar face un mare serviciu cauzei noastre comune. ― Pe Trantor? Împăratul era cu mintea tulburată, neputînd înŃelege nimic. ― Sire, Viceregele din Anacreon, în numele căruia vorbim, vă transmite că Gilmer esteîncă în viaŃă... ― În viaŃă? Trăieşte? bubui vocea lui Dagobert. Unde? Ne vom război! ― Maiestatea voastră Imperială, lucrul acesta nu trebuie dezvăluit deocamdată. Nu seştie sigur unde se află Gilmer. Viceregele ne-a trimis pe noi să vă înştiinŃăm, dar numai peTrantor am putea să-i găsim bîrlogul. Odată descoperit... ― Da, da... Trebuie descoperit... Bătrînul împărat se bălăbăni pînă la perete şi atinsefotocelula minusculă cu un deget tremurător. După ce aşteptă să se întîmple ceva,bolborosi: Servitorii mei nu vor să vină. Nu-i mai pot aştepta. Mîzgăli ceva pe o foaie dehîrtie şi încheie cu o semnătură în care litera D era bogat ornamentată. Apoi zise: Gilmerva afla ce înseamnă puterea împăratului său. De unde spuneaŃi că sînteŃi? Anacreon? Caree situaŃia pe-acolo? Numele împăratului este cinstit cum se cuvine? Bayta luă hîrtia dintre degetele lui nevolnice: ― Maiestatea voastră Imperială este iubită ele popor. Iar dragostea voastră pentrupopor este binecunoscută. ― Va trebui să vizitez acest popor bun al Anacreonului, dar doctorul spune... Nu-miamintesc exact ce spune, dar... Ridică privirea care dintr-o dată deveni foartepătrunzătoare: ZiceaŃi ceva de Gilmer? ― Nu, Maiestatea voastră Imperială. ― Nu va mai cîştiga teren. MergeŃi înapoi şi spuneŃi poporului vostru că Trantor varezista! Tatăl meu conduce flota acum şi viermele acela rebel de Gilmer va fi cuprins defrigul spaŃiului împreună cu susŃinătorii lui. Se împletici pînă la fotoliu şi privirea îiredeveni absenta Ce spuneam? Toran se ridică şi făcu o plecăciune adîncă: ― Maiestatea voastră Imperială a fost prea bună cu noi, dar timpul acordat pentruaudienŃă s-a terminat. Pentru o clipă, Dagobert al IX-lea arătă ca un împărat adevărat, se ridică şi rămase cuspatele drept, în timp ce vizitatorii săi se retraseră, unul cîte unul, cu spatele către uşă... ...unde douăzeci de oameni înarmaŃi îi înconjurară. O armă fulgeră scurt... Bayta îşi recapătă cu greu cunoştinŃa. Îşi reaminti limpede de bătrînul care seautointitula împărat şi de ceilalŃi oameni care aşteptaseră afară. AmorŃeala pe care osimŃea în încheieturile degetelor însemna că suportase şocul unei arme paralizante. Rămase cu ochii închişi şi ascultă cu atenŃie vocile din jurul ei. Erau două. Una, calmă şi precaută, care ascundea şiretenie sub masca slugărniciei.Cealaltă, răguşită, care izbucnea cînd şi cînd în accese de supărare. Baytei nu-i plăcu niciuna dintre ele. Vocea guturală o acoperea pe cealaltă. Bayta prinse ultimele vorbe: ― Nebunul acela bătrîn o să trăiască o veşnicie. Asta mă doboară. Mă irită.Commason, am s-o fac. Şi eu îmbătrînesc. ― ÎnălŃimea voastră, să vedem mai întîi la ce ne folosesc oamenii aceştia. S-ar puteaîntîmpla să găsim o altă sursă de putere decît ne oferă tatăl dumneavoastră. Vocea răguşită se pierdu într-o şoaptă bolborosită. Bayta reuşi să audă doar cuvîntul"fata, cînd vocea cealaltă, slugarnică, răutăcioasă, continuă pe un ton amical, dardominator: ― Dagobert, tu nu îmbătrîneşti. Mint cei care spun că nu eşti tînăr ca la douăzeci deani. Bayta simŃi că-i îngheaŃă sîngele în vine cînd îi auzi pe amîndoi izbucnind în rîs.Dagobert... înălŃimea voastră... Bătrînul împărat vorbise de un fiu îndărătnic ; înŃelesulascuns al şoaptelor de acum o înspăimîntă. Nu-şi închipuia că se mai pot întîmpla astfelde lucruri... Deodată, vocea lui Toran izbucni într-un puhoi de blesteme.
  • Deschise ochii şi răsuflă uşurată cînd îl văzu pe Toran aplecat deasupra ei. Toranspuse furios: ― Împăratul nu va lăsa nepedepsit un asemenea act banditesc. EliberaŃi-ne! Abia acum Bayta îşi dădu seama că încheieturile mîinilor şi picioarelor îi erau fixate deperete şi de podea cu ajutorul unui puternic cîmp de atracŃie. Cel cu voce guturală se apropie de Toran. Pleoapele îi erau vineŃii şi umflate, iar pestepărul rar purta o pălărie Ńuguiată cu o pană ciudată. Avea un pîntec mare, acoperit cu unpieptar tivit cu fir argintiu. Pufni dispreŃuitor şi amuzat: ― Împăratul? Sărmanul nebun? ― Am permis din partea lui. Nici unul dintre supuşi nu are dreptul să ne lipsească delibertate. ― Dar eu nu sînt supusul nimănui, gunoi spaŃial! Sînt regent şi prinŃ-moştenitor, şi vatrebui să mi te adresezi ca atare. Cît îl priveşte pe nevolnicul meu tată, se mai distrează şiel primind vizitatori din cînd în cînd. Iar noi îi facem pe plac. Asta-i gîdilă orgoliul şi-lamăgeşte că ar fi împărat. Dar în rest, nu înseamnă absolut nimic. Apoi se opri în faŃa Baytei care-l privi cu dispreŃ. Cînd se dădu mai aproape, ea îi simŃirespiraŃia ce mirosea puternic a mentă: ― Are ochi frumoşi, Commason, ba chiar e mai atrăgătoare cînd îi Ńine deschişi. Va fiun desert exotic pentru cel care a gustat din toate plăcerile, ce zici? Toran se zbătu zadarnic să se elibereze, dar prinŃul-moştenitor îi ignoră chinurile şiBayta simŃi că îngheaŃă. Ebling Mis nu-şi venise încă în fire şi capul i se bălăngăneaneputincios pe piept. Bayta observă însă surprinsă că ochii lui Magnifico erau deschişi şivioi, de parcă ar fi fost treaz de cînd lumea. Magnifico îşi roti încet ochii mari şi căprui,privind-o pe Bayta. apoi scînci şi clătină din cap către prinŃul-moştenitor: ― Omul acela mi-a luat Vizi-Sonorul. PrinŃul-moştenitor se întoarse brusc spre cel care vorbise: ― E al tău, monstrule? Instrumentul i se balansa pe umăr, legat cu o curea verde, darBayta nu-l observase. Îşi trecu degetele peste clape, încercă să scoată măcar un sunet, dar zadarnic: ― Ştii să cînŃi, monstrule? Magnifico dădu afirmativ din cap. Toran îi spuse deodată: ― Ai cotrobăit printr-o navă a FundaŃiei. Dacă împăratul nu ne va răzbuna, atunciFundaŃia o va face cu siguranŃă. Celălalt, Commason, îi răspunse: ― Care FundaŃie? Ori Catîrul nu mai e Catîr? Nimeni nu-i răspunse. PrinŃul-moştenitor rînji, arătîndu-şi dinŃii mari şi inegali.Întrerupse cîmpul de atracŃie din jurul măscăriciului, îl ridică brutal în picioare şi-i aruncăVizi-Sonorul în braŃe. ― Cîntă-ne, monstrule! spuse prinŃul. Cîntă-ne o serenadă de dragoste pentru aceastădoamnă. Spune-i că închisoarea tatălui meu nu seamănă cu un palat, dar că eu pot s-oduc într-unul unde va putea să înoate în apă de trandafiri şi să afle ce înseamnă iubireaunui prinŃ. Cîntă despre dragostea unui prinŃ, monstrule! Se rezemă de o masă de marmură şi-şi legănă alene un picior, în timp ce, cu ochiizîmbitori şi răi, o măsură pe Bayta care-l privi cu o ură stăpînită. BraŃele şi picioarele luiToran se zbătură în strînsoarea cîmpului, într-un efort care-i îmbroboni fruntea desudoare. Ebling Mis tresări şi gemu. Magnifico reuşi să îngaime gîfîit: ― Mi-s degetele înŃepenite şi neputincioase... ― Cîntă, monstrule! urlă prinŃul. Făcu un gest către Commason să stingă lumina şi, înîntuneric, îşi încrucişa braŃele şi aşteptă. Magnifico îşi trecu degetele în salturi jucăuşe peste instrumentul cu o sumedenie declape, şi un curcubeu fluid de lumină traversă încăperea. Răsună o notă joasă şi slabă,pîlpîitoare şi parcă înlăcrimată. Nota crescu în înălŃime devenind un hohot trist de rîs, iarîn fundal se auzi un dangăt surd de clopote. Întunericul părea să fie tot mai dens. Muzica ajunse la urechile Baytei de parcă ar fitrecut prin faldurile groase ale unei perdele invizibile. O lumină strălucitoare şi rece ajunsepînă la ea, de parcă o singură lumînare pîlpîia în străfundurile unei fîntini. Fără să-şi dea seama, îşi concentră privirea. Lumina căpătă strălucire şi muzicadeveni brusc răutăcioasă, plină de sunete de alămuri înflorind într-un crescendo strident.Lumina pîlpîi scurt şi ritmic, într-o mişcare rapidă, împerechindu-se cu ritmul îndrăcit. Înlumină se văzu zbătîndu-se ceva cu solzi metalici şi otrăvitori. Un gol păru să se nască, iarmuzica se unduia şi se zbătea odată cu lumina. Bayta se sforŃă, cuprinsă de o emoŃie ciudată, şi reuşi apoi să se concentreze şi să sedomolească. Îşi reaminti brusc de Bolta Timpului şi de ultimele zile petrecute pe Haven. Opînză ca de păianjen, oribilă, învăluia şi se lipea de toate, răspîndind groază şi disperare.
  • Se chirci, simŃindu-se apăsată de acelaşi sentiment. Muzica o strivea, în căderea ei, cu un rîs oribil, şi teroarea ce se zvîrcolea, izvorîndparcă din acel mic cerc de lumină pe care-l vezi atunci cînd priveşti printr-un ocheanîntors, dispăru. Bayta întoarse capul şi încercă să nu mai privească într-acolo. Fruntea îiera umedă şi rece. Muzica pieri. Trebuie să fi durat cincisprezece minute şi, în sfîrşit, Bayta se simŃicuprinsă de un val de plăcere. Lumina se aprinse, strălucind orbitor, iar faŃa lui Magnificoera aproape de a ei, transpirată, cu ochii transfiguraŃi şi sălbatici, lugubri. ― Doamna mea, cum te simŃi? gîfîi el. ― Destul de bine, reuşi ea să şoptească, dar de ce ai cîntat astfel? Abia acum realiză prezenŃa celorlalŃi din încăpere. Toran şi Mis atîrnau inerŃi, lipiŃi deperete, dar privirea Baytei trecu peste ei. PrinŃul zăcea nemişcat, într-o poziŃie ciudată, lapicioarele mesei. Commason, cu gura deschisă din care îi curgeau bale, gemea din greu şi atunci cîndMagnifico făcu un pas către el, se chirci, urlînd strident şi isteric. Magnifico se întoarse şi, făcînd un salt, îi eliberă pe ceilalŃi. Toran se repezi şi-l înşfacă pe latifundiar: ― Tu vii cu noi. Vom avea nevoie de tine ca să fim siguri că putem ajunge pe nava. Două ore mai tîrziu, în bucătăria navei, Bayta le servi o plăcintă aburindă de casă şiMagnifico sărbători reîntoarcerea în spaŃiu, atacînd desertul şi ignorînd cu superioritateorice maniere elegante. ― E bună, Magnifico? ― Mmm! ― Magnifico! ― Da, doamna mea? ― Ce ai cîntat? Măscăriciul se chirci. ― Eu... prefer să nu spun. Am învăŃat cîndva compoziŃia şi am aflat că Vizi-Sonorulpoate afecta profund sistemul nervos. A fost ceva rău, desigur, dar nu făcut pentrunevinovăŃia ta, doamna mea. ― Ei, lasă asta, Magnifico. Nu sînt chiar atît de nevinovată. Lasă linguşeala. Am văzutşi eu ceva din ce-au văzut ei? ― Sper că nu. Am cîntat numai pentru ei. Dacă ai văzut, atunci n-ai surprins decîtcontururile, şi pe acelea de foarte departe. ― Da, şi mi-a fost de ajuns. Ştii că l-ai făcut pe prinŃ să-şi piardă cunoştinŃa? Magnifico vorbi sumbru, meşterind a bucată de plăcintă: ― L-am ucis, doamna mea. ― Ce-ai spus? făcu ea şi simŃi un nod dureros în gît. ― Era mort cînd m-am oprit din cîntat, altfel aş fi continuat. Nu-mi păsa deCommason. El nu putea decît să ne tortureze sau să ne ucidă. Dar acest prinŃ, doamnamea, te privea nelegiuit şi... ― se înecă într-un amestec de indignare şi sfială. Bayta se simŃi invadată de gînduri ciudate, dar şi le zăgăzui hotărită. ― Magnifico, ai un suflet galant. ― Vai, doamna mea. Lăsă nasul în farfurie, dar nu începu sa mănînce. Ebling Mis privi prin hublou. Trantor era aproape, cu strălucirea lui metalicăorbitoare. Toran privi şi el. ― Am venit degeaba, Ebling, spuse cu amărăciune. Omul Catîrului a ajuns înainteanoastră. Ebling Mis se frecă la ochi cu o mînă slăbită, iar vocea îi era o bolboroseală fărănoimă. Toran se enervă: ― Am spus că oamenii aceia ştiau că FundaŃia s-a prăbuşit. Am spus... ― Ce? Mis ridică ochii mirat, apoi puse mîna uşor pe încheietura mîinii lui Toran, uitînddespre ceea ce discutaseră pînă atunci. ― Toran, eu... priveam către Trantor. Ştii... am o senzaŃie bizară... de cînd am sosit peNeotrantor. E ca un îndemn, o forŃă care mă împinge, mă îmboldeşte, parcă dinlăuntrulmeu. Toran, voi reuşi; ştiu că voi reuşi. Lucrurile încep să mi se limpezească în minte ―niciodată nu mi-au fost atît de clare. Toran îl privi mirat şi ridică din umeri. Cuvintele lui Mis nu reuşeau să-i redeaîncrederea. Mai făcu o încercare: ― Mis? ― Da?
  • ― N-ai văzut o navă coborînd pe Neotrantor exact cînd noi ne ridicam? Fără să se gîndească, Mis răspunse: ― Nu. ― Eu am văzut-o. Poate a fost o nălucire, dar ar fi putut tot atît de bine să fie navafiliană. ― Cea pe care era Căpitanul Han Pritcher? ― Cea cu nu se ştie cine la bord. Asta-i părerea lui Magnifico. Ne-a urmărit pînă aici,Mis. Ebling Mis nu spuse nimic, ― S-a întîmplat ceva cu tine? întrebă Toran îngrijorat. Nu te simŃi bine? Ochii lui Mis erau gînditori, strălucitori şi stranii. Nu-i răspunse. 23 Ruinele Trantorului LOCALIZAREA unui obiectiv pe lumea uriaşă a Trantorului prezintă o dificultate unicăîn Galaxie. Nu există continente sau oceane care să poată fi observate de la o distanŃă de omie de mile. Nu există fluvii, lacuri şi insule care să poată fi zărite prin spărtura dintrenori. Lumea strînsă într-o carapace metalică era sau, mai exact, fusese un singur oraşcolosal şi numai vechiul Palat Imperial putea fi identificat cu uşurinŃă din spaŃiu. Bayta seroti în jurul lumii la o înălŃime joasă, accesibilă şi unui autovehicul zburător, căutînd cuinsistenŃă. Începură cu zonele polare, unde stratul de gheaŃă format pe turlele metalice era odovadă sumbră a distrugerii sau funcŃionarii defectuoase a instalaŃiilor de condiŃionare, şicoborîră spre sud. Din cînd în cînd, putură face încercări de corelare între ceea ce vedeauşi ceea ce le indicau hărŃile incomplete pe care le procuraseră pe Neotrantor. Dar cînd zăriră primele semne de verdeaŃă, era limpede că nu se mai puteau înşela.SpaŃiul liber, neacoperit de metal era de cincizeci de mile. Zona de un verde neobişnuit seîntindea pe sute de mile pătrate, înconjurînd măreŃia şi graŃia vechilor reşedinŃe imperiale. Bayta rămase ca suspendată şi se orientă încet. Nu se puteau ghida decît dupăuriaşele parapete suspendate. Nişte săgeŃi lungi şi drepte pe hartă; panglici netede şilucitoare sub ei. Ajunseră la ceea ce harta indica drept Universitate mai mult pe ghicite şi după zonamai plată a ceea ce demult trebuia să fi fost un cosmodrom aglomerat şi nava coborî. Numai cînd ajunseră în învălmăşeala de structuri metalice iluzia de strălucire şifrumuseŃe pe care o avuseseră în aer se dizolvă de parcă nici n-ar fi fost şi imaginea leapăru în realitatea ei: metal răsucit si ars, resturi rămase în urma Devastării. Turlele înalteerau retezate, pereŃii netezi aveau găuri oribile cu margini răsucite şi tăioase, şi doarpentru o clipă văzură o suprafaŃă de pămînt negru şi arat ― probabil cîteva sute de acri. Lee Senter aşteptă coborîrea navei, care se aşeză încet pe pămînt. Rasuflă uşuratvăzînd nava ciudată ce nu părea să vină de pt Neotrantor. Asemenea nave ca şi afacerilenecurate cu oameni din spaŃiu puteau să însemne sfîrşitul puŃinelor zile de pace şi oîntoarcere la vremurile grandioase din vechime, de luptă şi de moarte. Senter eraconducătorul Grupului; avea în grijă cărŃile vechi şi citise despre vremurile de glorie. Nuvoia ca ele să revină. Aşteptă aproape zece minute pînă ce nava se aşeză pe cîmpie, dar în acest timp multelucruri i se derulară prin minte. Revăzu întîi prima fermă mare a copilăriei ― aceasta i seîntipărise în memorie mai ales din pricina numărului mare de oameni de-acolo. Apoi, retrăiexodul tinerelor familii către noi pămînturi. Avea pe atunci zece ani; era un copil neştiutorşi speriat. Apoi, noile clădiri, marile plăci de metal care trebuiau desprinse şi îndepărtate; soluldezgolit care trebuia arat, împrospătat şi readus la viaŃă; clădirile din vecinătate caretrebuiau dărîmate şi nivelate, iar altele transformate în locuinŃe. Grînele trebuiau să crească şi să fie recoltate, prin eficienŃa mută a autoconducerii;sosirea pe lume a noii generaŃii de copii viguroşi, născuŃi aproape de pămînt; ziua cea mareîn care el fusese ales conducător al Grupului şi, pentru prima oară de la împlinirea vîrsteide optsprezece ani, nu mai trebuise să se bărbierească, lăsînd să-i crească primele tuleieale Bărbii de Conducător. Iar acum, Galaxia ar putea să vină nechemată şi să pună capăt efemerei idile aizolării... Nava îşi găsi locul. Privi tăcut deschiderea ecluzei. Ieşiră patru oameni, precauŃi şigata să riposteze. Erau trei bărbaŃi ― unul bătrîn, altul tînăr şi un altul slab şi cu nasulmare ― şi o femeie, păşind printre ei ca un egal. Îşi luă mîna de pe barba pe care şi-o
  • mîngîia şi avansă cîŃiva paşi în întîmpinarea lor. Făcu gestul universal care semnifica gîndurile paşnice, Ńinînd mîinile în faŃă, cupalmele bătucite şi înăsprite de muncă în sus. Tînărul îi imită gestul: ― Venim cu gînd de pace. Cuvintele îi erau ciudate, dar inteligibile, şi fură bine primite. Lee răspunse dinadîncul inimii: ― Pace să fie! SînteŃi bineveniŃi şi vă veŃi bucura de ospitalitatea Grupului. Vă efoame? VeŃi mînca. Vă e sete? VeŃi bea. Răspunsul veni calm: ― ÎŃi mulŃumim pentru bunătate şi vom transmite bunele urări ale Grupului vostrucînd ne vom întoarce în lumea noastră. În spatele lui, bărbaŃii Grupului zîmbiră şi, din adăpostul structurilor din jur, apărurăşi femeile. Cînd ajunseră la locuinŃa sa, Lee scoase cutia cu pereŃi de oglindă, Ńinută sub cheieîntr-o ascunzătoare, şi oferi fiecăruia dintre oaspeŃi cîte o Ńigară lungă de foi; le păstrasepentru ocazii cu totul deosebite. Ezită în faŃa femeii, care se aşezase printre bărbaŃi.Străinii admiteau asta, poate le făcea chiar plăcere o asemenea sfidare. Cu mişcăristîngace îi întinse cutia. Ea acceptă o Ńigară zîmbind şi aspiră fumul aromat cu cu o încîntare firească. LeeSenter era scandalizat, dar îşi stăvili această emoŃie deplasată. ConversaŃia destul de rece dinainte de masă atinse politicos şi problema agriculturii peTrantor. Bătrînul întrebă: ― Dar unde-s uzinele hidroponice? Căci, desigur, numai ele ar fi soluŃia pentru o lameca Trantor. Senter clătină din cap, şovăitor. Toată ştiinŃa lui se limita la subiectele puŃin familiareale cărŃilor pe care le citise. ― Agricultura artificială, cu substanŃe chimice, vreŃi să spuneŃi? Nu, nu pe Trantor.Industria hidroponică nu se poate dezvolta în lipsa unei civilizaŃii industriale ― de pildă, omare industrie chimică. La vreme de război sau în cazul unor dezastre naturale, cîndindustria se prăbuşeşte, populaŃia moare de foame, şi nici nu pot fi cultivate artificial toatealimentele. Unele îşi pierd valorile nutritive. Solul este încă foarte ieftin şi mult mai bun ―întotdeauna mai sigur. ― Alimentele vă sînt suficiente? ― Suficiente, dar nu diversificate. Avem păsări ouătoare şi producători de lapte pentrubrînzeturi, dar carnea rămîne în sarcina comerŃului exterior. ― ComerŃ. (Tînărul păru dintr-o dată interesat.) Deci faceŃi negoŃ. Dar ce exportaŃi? ― Metal, veni pe dată răspunsul. UitaŃi-vă şi dumneavoastră în jur: avem cantităŃiuriaşe, gata prelucrate. Vin de pe Neotrantor cu navele, demolează o zonă indicată, făcîndsă sporească terenurile agricole, şi ne lasă în schimb carne, fructe conservate, concentratealimentare, maşini agricole şi aşa mai departe. Îşi iau metalul şi ambele părŃi au un profit. Mîncară din belşug pîine cu brînză şi un ghiveci de legume, care se dovedi absolutdelicios. Încheiară cu un desert de fructe congelate, singurul fel de import din meniu, şi sesimŃiră atît de bine încît străinii deveniră mai mult decît nişte simpli oaspeŃi. Tînărulscoase o hartă a Trantorului. Lee Senter o studie cu calm, apoi spuse grav: ― Terenurile UniversităŃii sînt o zonă de care nu ne atingem. Noi, fermierii, nucultivăm grîne acolo. Este una din relicvele trecutului, pe care am vrea să le păstrămneatinse. ― Sîntem în căutarea cunoaşterii. Nu vom face nici un rău. Nava noastră poate fi luatăostatică. Bătrînul făcuse cu febrilitate această ofertă. ― Vă pot conduce acolo, spuse Senter. În noaptea acecn, străinii dormiră, şi, tot în aceeaşi noapte, Lee Senter transmise unmesaj către Neotrantor. 24 Convertitul CÎND TRECURĂ printre clădirile aerisite de pe Terenurile UniversităŃii, uitară de viaŃaTrantorului ― şi aşa nu prea agitată. Aici domnea o tăcere solemnă şi solitară. Străinii depe FundaŃie nu ştiau nimic despre zilele şi nopŃile de iureş nebun ale sîngeroasei Devastăricare lăsaseră, totuşi, Universitatea neatinsă. Nu ştiau nimic de perioada de după
  • prăbuşirea puterii imperiale, cînd studenŃii, cu arme împrumutate şi cu temeritatea lordisperată, nepusă vreodată la încercare, formaseră o armată de voluntari pentru a apăraaltarul central al ştiinŃei Galaxiei. Nu aveau de unde să ştie despre Războiul de Şapte Zileşi despre armistiŃiul care a lăsat liberă Universitatea, în timp ce chiar Palatul Regal răsunade bocănitul bocancilor lui Gilmer, în scurta perioadă a domniei lui. Oamenii de pe FundaŃie, care se apropiau de Bibliotecă pentru întîia oară, înŃeleseserădoar că, în tranziŃia de la o lume a distrugerii la una a strădaniei individuale, această zonăera o tăcută şi delicată piesă dintr-un muzeu plin de măreŃie. Într-un fel, erau nişte intruşi. Tăcerea studioasă părea să-i respingă. Atmosferaacademică părea să mai vieŃuiască şi să protesteze iritată pentru că era tulburată. Biblioteca era o clădire înşelător de măruntă care se lărgea enorm sub nivelul solului,devenind un spaŃiu-mamut de linişte şi visare. Ebling Mis se opri o clipă în faŃa măiestrelorpicturi murale din sala de primire. Şopti, pentru că în acest loc nu îndrăzneai să vorbeşti decît în şoaptă: ― Cred că am trecut deja de camera cataloagelor. Mă opresc aici. (Avea frunteatranspirată, iar mîinile îi tremurau.) Să nu fiu deranjat, Toran. Ai vrea să-mi aduci demîncare jos? ― Cum doreşti. Vom face tot ce putem ca să te ajutăm. Vrei să lucrăm sub con... ― Nu. Trebuie să fiu singur... ― Crezi că vei reuşi ceea ce Ńi-ai pus în gînd? Ebling Mis răspunse cu fermitate: ― Ştiu că voi reuşi! Toran şi Bayta ajunseră mult mai aproape de ideea de "a avea un menaj normal în doi"decît reuşiseră vreodată în acel prim an al vieŃii lor de proaspăt căsătoriŃi. Era un "menaj"cel puŃin ciudat. Locuiau înconjuraŃi de grandoare, dar duceau o viaŃă de o simplitatedezarmantă. Mîncarea o obŃineau în cea mai mare parte de la ferma lui Lee Senter şi oplăteau cu mici instrumente atomice care se puteau găsi pe nava oricărui NeguŃător. Magnifico învăŃase singur să se slujească de proiectoare în sala de lectură a Bibliotecii;asculta şi vedea atîtea romane de aventuri şi de dragoste încît ajunsese să uite de mîncareşi de somn, la fel ca şi Ebling Mis. Ebling, cel puŃin, se îngropase cu totul în Bibliotecă. Insistase să i se instaleze unhamac în Sala de Bibliografie Psihologică. Slăbise, îşi pierduse culoarea, vigoarea înexprimare, iar blestemele lui preferate fuseseră date uitării. Erau momente cînd făceaeforturi disperate pentru a-i recunoaşte pe Toran şi pe Bayta. Se simŃea mai în largul lui cu Magnifico, acesta aducîndu-i de mîncare şi stînd adeseapentru a-l urmări, absorbit şi fascinat, pe îmbătrînitul psiholog cum transcria ecuaŃiinesfîrşite, cum compara referinŃele bibliografice ale cărŃilor-film, cum umbla neîncetat decolo-colo, făcînd eforturi mentale supraomeneşti să atingă un scop pe care el îl simŃeaaproape. Toran se apropie de Bayta în camera întunecată şi i se adresă pe neaşteptate: ― Bayta! ― Da? tresări, parcă vinovată, Bayta. Vrei să-mi spui ceva, Torie? ― Sigur că vreau. De ce stai acolo pe întuneric? Te comporŃi anapoda de cînd am ajunspe Trantor. Ce-i cu tine? ― Uf, Torie, termină, spuse ca plictisită. ― "Uf, Torie, termină", o maimuŃări el, iritat, apoi îi vorbi cu blîndeŃe: Ce Ńi s-aîntîmplat, Bay? Te roade ceva. ― Nu! N-am nimic, Torie. Dacă o să mâ sîcîi tot timpul, o să înnebunesc. Mă gîndesc. ― La ce te gîndeşti? ― La nimic anume. De fapt, la Catîr, la Haven, la FundaŃie şi la toate. La Ebling Mis, şidacă va găsi ceva în legătură cu cea de-a Doua FundaŃie, şi dacă ne va fi de vreun folos,dacă va descoperi ceva pînă la urmă, şi la un milion de alte lucruri. Acum eşti mulŃumit?Vocea îi trăda agitaŃia lăuntrică. ― Ar fi mai bine să nu te laşi furată de gînduri. Nu-i plăcut nici pentru tine şi nici nurezolvi situaŃia noastră. Bayta se ridică în picioare şi zîmbi abătută: ― Bine. Sînt fericită. Uite, zîmbesc şi-s veselă! Deodată se auzi strigătul agitat al lui Magnifico: ― Doamna mea... ― Ce s-a întîmplat? Intră... Bayta rămase fără grai cînd, în cadrul uşii, apăru statura impunătoare şi chipulhotărît al lui... ― Pritcher! strigă Toran. ― Căpitane! Cum de ne-ai găsit? exclamă Bayta.
  • Han Pritcher păşi înăuntru. Cu o voce limpede şi calmă, lipsită de orice sentiment,spuse: ― Acum am gradul de colonel, sub comanda Catîrului. ― Sub comanda... Catîrului! Vocea lui Toran se stinse. Cei trei formau o scenăimpresionantă. Magnifico privea cu ochi mari şi lacomi şi se strecură în spatele lui Toran. Nimeni nu-lbăgă în seamă. łinîndu-şi mîinile strîns împreunate ca să stăpînească tremurul lor, Bayta întrebă: ― Ne arestezi? Chiar ai trecut de partea lor? ― N-am venit să vă arestez, răspunse colonelul prompt. În instrucŃiunile pe care le-amprimit nu se făcea nici o referire la voi. Sînt liber şi doresc să rămînem prieteni, dacăsînteŃi de acord. Chipul lui Toran era devastat de furia pe care reuşi să şi-o stăpînească: ― Cum de ne-ai găsit? Erai pe nava filiană, aşa-i? Ne-ai urmărit? Pe faŃa împietrită a lui Pritcher trecu o umbră de reticenŃă: ― Eram pe nava filiană! În primul rînd, v-am întîlnit... ei, bine... din întîmplare. ― E o întîmplare practic imposibilă din punct de vedere matematic. ― Ba nu. Mai degrabă improbabilă, aşa că ceea ce am afirmat rămîne valabil. În oricecaz, aŃi recunoscut faŃă de filieni ― de fapt, nici nu există o asemenea naŃiune ― că văîndreptaŃi spre sectorul Trantor şi, întrucît Catîrul are oamenii lui pe Neotrantor, a fostuşor să facă în aşa fel încît să fiŃi reŃinuŃi acolo. Din nefericire, aŃi plecat înainte de sosireamea, dar nu cu mult înainte. Am avut vreme să dau ordin fermelor de pe Trantor săanunŃe sosirea voastră. Asta s-a făcut şi iată-mă! Pot să mă aşez? Vin cu gînduri deprietenie, credeŃi-mă. Se aşeză. Toran rămase cu capul în pămînt şi gîndurile i se învălmăşeau în minte.Bayta pregăti absentă ceaiul. Apoi Toran ridică ochii şi-l privi necruŃător pe Pritcher: ― Ei, acum ce mai aştepŃi... Colonele? Ce înseamnă prietenia ta? Dacă nu ne arestezi,atunci ce faci cu noi? Sîntem în custodie? Cheamă-Ńi oamenii şi dă ordinele cuvenite. ― Nu, Toran, spuse Pritcher răbdător, clătinind din cap. Am venit din proprie iniŃiativăsă vă conving de inutilitatea a ceea ce faceŃi. Dacă nu reuşesc, voi pleca. Asta-i tot. ― Asta-i tot? Atunci vinde-Ńi marfa; Ńine-Ńi discursul şi du-te. Eu nu vreau ceai, Bayta. Pritcher acceptă o ceaşcă, mulŃumind cu gravitate. Privi spre Toran, neimpresionat deieşirea lui, sorbi cu grijă, apoi spuse: ― Catîrul este un mutant. Nu poate fi înfrînt datorită naturii mutaŃiei... ― De ce? Care e această mutaŃie? întrebă Toran zîmbind acru. Poate ne spui şi nouă. ― Da, vă spun. Faptul că-i cunoaşteŃi secretul nu-i va face nici un rău. VedeŃi... ecapabil să controleze echilibrul emoŃional al fiinŃelor umane. Pare un truc ieftin, dar eimbatabil. Bayta îl întrerupse: ― Echilibrul emoŃional, zici? (Se încruntă.) N-ai vrea să explici? Nu prea înŃeleg. ― Vreau să spun că-i este foarte uşor să-i inspire unui general capabil un sentiment,să zicem, de loialitate absolută faŃă de el şi de încredere neŃărmurită în victoria lui. Aceştioameni nu-l pot trăda; nu dau înapoi, iar controlul este permanent. Cei mai capabiliduşmani ai săi îi devin cei mai credincioşi subordonaŃi. Lordul războinic al Kalganului îşipredă planeta şi devine viceregele lui pe FundaŃie. ― Iar tu, interveni Bayta cu amărăciune în glas, îŃi trădezi Cauza şi devii trimisulCatîrului pe Trantor. ÎnŃeleg! ― N-am terminat. Înzestrarea Catîrului poate produce efecte contrare mai puternice. Şidisperarea este o emoŃie! În momentul crucial, oamenii-cheie ai FundaŃiei, oamenii-cheiede pe Haven şi-au pierdut speranŃa. Lumile lor au căzut fără multă zbatere. ― Vrei să spui, întrebă încordată Bayta, că sentimentul ce l-am avut în Bolta Timpuluiera provocat de Catîr, care se juca cu emoŃiile şi sentimentele mele? ― Şi cu ale mele. Cu ale tuturor. Cum era pe Haven spre sfîrşit? ÎŃi aminteşti? Bayta se întoarse să nu mai audă. Dar Colonelul Pritcher continuă cu convingere: ― Aşa cum obŃine rezultate în cazul Lumilor, tot aşa obŃine şi în cazul indivizilor. TepoŃi lupta cu o forŃă care te face să te predai de bună-voie atunci cînd doreşte ea? Careface un servitor credincios din oricine atunci cînd doreşte ea? ― De unde ştii că acesta este adevărul? întrebă rar Toran. ― PoŃi explica altfel prăbuşirea FundaŃiei şi a Havenului? PoŃi găsi altă explicaŃieconvertirii mele? Gîndeşte-te, omule! Ce ai izbutit tu, sau eu, sau întreaga Galaxieîmpotriva Catîrului în tot acest timp? Ai reuşit vreun lucru cît de mic? ― Pentru numele Galaxiei, voi reuşi! răspunse Toran provocării. Cu o bruscă izbucnirede satisfacŃie strigă: Nu-i aşa că minunatul tău Catîr avea legături pe Neotrantor, desprecare susŃii că trebuiau să ne reŃină acolo? Acei oameni sînt morŃi sau suferă mai rău decît
  • dacă ar fi murit. L-am ucis pe prinŃul-moştenitor şi celălalt şi-a pierdut minŃile. Catîrul nune-a oprit acolo şi măcar atîta am reuşit. ― Ba nu, deloc. Aceia nu erau oamenii noştri. PrinŃul-moştenitor era o mediocritate şiun alcoolic notoriu. Celălalt, Commason, era de-o stupizenie neîntîlnită. Era o forŃă pelumea lui, dar asta nu l-a împiedicat să fie rău, ticălos şi cu totul incompetent. Noi n-aveam nimic de-a face cu ei. Au fost, într-un fel, doar nişte piedici... ― Dar ei ne-au închis, ori cel puŃin au încercat. ― Nu şi nu. Commason avea un sclav personal ― un bărbat pe nume Inchney.ReŃinerea a fost ideea lui. E bătrîn, dar va sluji intereselor noastre de moment. Pe el nu l-aŃi fi ucis, înŃelegeŃi? Bayta se întoarse spre el. Nici ea nu se atinsese de ceai. ― Dar, după cum singur afirmi, Ńi-au fost modificate propriile emoŃii. Crezi orbeşte înCatîr, ai o credinŃă anormală, bolnavă, faŃă de el. Ce valoare mai au părerile tale? łi-aipierdut orice capacitate de a gîndi obiectiv. ― Te înşeli. (Colonelul clătină încet din cap.) Doar emoŃiile îmi sînt modificate.RaŃiunea mi-a rămas aşa cum era. S-ar putea să-mi fie influenŃată într-o anumită direcŃiede către emoŃiile mele condiŃionate, dar nu este forŃată. Şi sînt o serie de lucruri pe care leînŃeleg mai limpede acum, de cînd sînt eliberat de fostele mele condiŃionări emoŃionale.Constat că programul Catîrului este inteligent şi demn de a fi urmat. I-am urmărit carierade la început, de acum şapte ani. Cu ajutorul puterii lui mentale, a început prin a înfrîngeun condotier şi prin a-i lua grupul. Apoi, cu acest grup ― şi cu puterea lui ― a cucerit oplanetă. Cu aceasta ― şi cu puterea lui ― el şi-a mărit forŃa pînă a putut ajunge la LordulKalganului. Fiecare pas a urmat, logic, altui pas. Cu Kalgan în buzunar, a avut şi o flotă declasă, şi cu aceasta ― plus puterea lui ― a putut ataca FundaŃia. FundaŃia este cheia. Estecea mai mare zonă de concentrare industrială din Galaxie, iar acum, cînd tehnicile atomiceale FundaŃiei sînt în mîinile lui, el a devenit, de fapt, stăpînul Galaxiei. Cu aceste tehnici ―plus puterea sa ―, el poate determina rămăşiŃele Imperiului să-i recunoască domnia şi,evident, o dată cu moartea bătrînului Împărat, care este nebun şi nu mai aparŃine demultacestei lumi, să se încoroneze ca Împărat. Atunci va poseda nu numai numele de Împărat,ci şi puterea. Cu asta ― plus propria-i putere ―, care lume din Galaxie i s-ar mai puteaopune? În aceşti ultimi şapte ani a întemeiat un nou Imperiu. Cu alte cuvinte, în şapte aniel a realizat ceea ce întreaga psihoistorie a lui Seldon n-ar fi putut face în mai puŃin deşapte sute de ani. Galaxia va avea, în sfîrşit, pace şi ordine. Iar voi nu-l puteŃi opri, aşacum nu puteŃi opri zborul unei planete cu mîinile goale. Spusele lui Pritcher fură urmate de tăcere. Ceea ce mai rămăsese din ceaiul lui serăcise. Îşi goli ceaşca, o umplu din nou şi o bău pe îndelete. Toran îşi muşca furios degetulmare. Chipul Baytei era rece, absent şi palid. Apoi ea spuse cu voce sugrumată: ― Noi nu sîntem convinşi. Dacă vrea să-i fim fideli, să vină Catîrul să ne condiŃionezeşi pe noi. Îmi închipui că i te-ai opus pînă în ultima clipă, cînd ai fost convertit, amdreptate? ― M-am opus, recunoscu Colonelul Pritcher solemn. ― Atunci permite-ne şi nouă acelaşi privilegiu. Colonelul Pritcher se ridică. Cu un aer reŃinut, le comunică: ― Eu trebuie să plec. Aşa cum v-am mai spus, misiunea mea nu se referă deloc lasituaŃia voastră. Prin urmare, nu cred că va fi necesar să raportez în legătură cu prezenŃavoastră aici. Nu vă fac o favoare deosebită. Dacă ar dori să vă împiedice în ceea ce aveŃi degînd, Catîrul ar însărcina, fără îndoială, alŃi oameni să îndeplinească misiunea aceasta.Dar, aşa cum stau lucrurile, eu nu-mi voi permite să fac mai mult decît mi s-a ordonat. ― MulŃumesc, spuse cu voce slabă Bayta. ― Cît îl priveşte pe Magnifico... Unde este? Vino încoace, Magnifico, n-am să-Ńi fac niciun rău. ― Cu el ce-ai de gînd? întrebă emoŃionată Bayta. ― Nimic. Ordinele mele nu prevăd nimic nici în legătură cu el. Am auzit că este căutat,dar Catîrul îl va găsi cînd va dori, Eu nu voi spune o vorbă. VreŃi să daŃi mîna cu mine? Bayta clătină din cap. Toran îl măsură cu o privire dispreŃuitoare şi reŃinută. Colonelul păru uşor umilit. Păşi către uşă, se întoarse şi zise: ― Un ultim lucru. Să nu vă închipuiŃi că nu-mi dau seama care este sursaîncăpăŃînării voastre. Se ştie că sînteŃi în căutarea celei de-a Doua FundaŃii. La vremeapotrivită, Catîrul va lua măsurile ce se impun. Nimic n-are să vă ajute... V-am cunoscut înalte vremuri şi probabil că mai am amintiri care mă îndeamnă să vă spun măcar atît: amîncercat să vă ajut şi să vă păzesc de pericolul final, înainte de a fi prea tîrziu. La revedere! Salută scurt şi plecă. Bayta se întoarse spre Toran, care rămăsese tăcut, şi-i şopti: ― Ştiu pînă şi despre cea de-a Doua FundaŃie. În tăcerea Bibliotecii, Ebling Mis, înstrăinat faŃă de tot ce se întîmpla în jurul lui,ghemuit sub un fascicul de lumină, bolborosea triumfător.
  • 25 Moartea unui psiholog DUPĂ ACEST TRIUMF, Ebling Mis mai avea de trăit doar două săptămîni. Între timp, Bayta îl văzu doar de trei ori. Prima data, în noaptea în care primiserăvizita Colonelului Pritcher. A doua oară la o săptămînă după aceea. Iar a treia oară, dupăîncă o săptămînă ― în ultima zi ―, în ziua în care Ebling a murit. Prima oară fusese deci seara de după vizita lui Pritcher, cînd tinerii căsătoriŃipetrecuseră o oră cumplită. Şi totul se învîrtise ameŃitor în jurul lor. ― Să-i spunem şi lui Ebling, sugerase Bayta. ― Crezi că ne poate da vreun ajutor? întrebase absent Toran. ― Sîntem doar doi. Trebuie să ne mai uşurăm. Dar, dacă poate? ― S-a schimbat mult. A slăbit. E aerian şi nici nu mai ştie pe ce lume se află. (Făcu unsemn elocvent cu degetele.) Uneori îmi vine să cred că nu ne va fi de nici un folos în veci.Alteori, mi se pare că nimic nu ne va ajuta. ― Nu mai gîndi aşa! Vocea Baytei era calmă, dar nu se mai putu stăpîni: Nu! Cîndvorbeşti astfel, am impresia că sîntem împresuraŃi de Catîr. Torie, să vorbim cu Ebling ―acum! Ebling Mis îşi înălŃă capul de pe banca lungă şi-i privi cu ochii lipiŃi de somn. Părul luirar era răvăşit şi plescăi din buze somnoros: ― Îi, făcu el. Vrea cineva să vorbească cu mine? Bayta se aplecă în genunchi: ― Te-am trezit? Să plecam? ― Să plecaŃi? Cine e? Bayta? Nu, nu, rămîi! Nu mai sînt scaune? Am văzut pe-aici ― şiarătă confuz cu degetul. Toran aduse două scaune şi le puse în faŃa lui. Bayta se aşeză şi-i luă una din mîinilelipsite de vlagă într-ale ei: ― Putem să vorbim cu tine, doctore? Rareori folosea titlul, dar acum o făcu. ― S-a întîmplat ceva? (O licărire de interes apăru în ochii lui absenŃi. Obrajii palizicăpătară puŃină culoare.) S-a întîmplat ceva? ― A fost pe aici Căpitanul Pritcher, spuse Bayta. Lasă-mă pe mine să vorbesc, Torie.łi-l aminteşti pe Căpitanul Pritcher, doctore? ― Da.... da... ― duse mîna la gură şi îşi muşcă buzele. Un bărbat înalt. Democrat. ― Da, el. A descoperit mutaŃia pe care a suferit-o Catîrul. Doctore, a fost aici şi ne-aspus. ― Dar asta nu-i ceva nou. MutaŃia Catîrului este rezolvată. Cu sinceră uimire, Mis îiîntrebă: Nu v-am spus? Am uitat să vă spun? ― Ce-ai uitat să ne spui? interveni iute Toran. ― Despre mutaŃia Catîrului, bineînŃeles. Alterează emoŃiile umane. Control emoŃional!Nu v-am spus? Ce m-o fi făcut să uit? Încet, îşi supse buza de jos şi rămase pe gînduri. Apoi, treptat, păru că prinde viaŃă şi făcu ochii mari, de parcă mintea lui confuză ar fialunecat, împiedicîndu-se de ceva şi avînd nevoie de un punct de sprijin ca să continue.Vorbea de parcă ar fi visat şi nu reuşea să-şi fixeze ascultătorii, ci mai curînd priveadincolo de ei: ― E atît de simplu. Nici nu trebuiau cunoştinŃe specializate. În matematicapsihoistoriei, desigur, se rezolvă imediat, printr-o ecuaŃie de gradul trei care nu presupunemai mult de... Dar să lăsăm asta. Se poate explica şi exprima şi în cuvinte simple ― destulde aproximativ ―, deşi acest lucru nu prea e obişnuit în cazul fenomenelor psihoistorice. V-aŃi întrebat vreodată...? Ce-ar putea răsturna atenta schemă a istoriei proiectate deSeldon? (Se uită pe rînd cînd la unul, cînd la celălalt, cu o nelinişte întrebătoare.) Careerau presupunerile de început ale lui Seldon? În primul rînd, că nu se va petrece nici oschimbare fundamentală în societatea umană în următorii o mie de ani. Dar, de exemplu,să presupunem că ar avea loc o schimbare majoră în tehnologia Galaxiei, cum ai fidescoperirea unui nou principiu pentru utilizarea energiei sau perfecŃionareaneurobiologiei electronice. Schimbările sociale ar face ca ecuaŃiile originare ale lui Seldonsă fie depăşite Dar nu-i aşa că asta nu s-a întîmplat pînă acum? Sau, să presupunem că s-ar fi inventat o nouă armă de către forŃe din afara FundaŃiei, capabilă să reziste oricărorarmamente ale FundaŃiei. Acest lucru ar fi provocat o deviere catastrofală, deşi nici acestlucru nu e sigur. Dar nici asta nu s-a întîmplat. Anihilatorul de Cîmp Atomic al Catîrului afost o armă stîngace şi a putut fi contracarată. Aceasta a fost singura noutate pe care el aadus-o, aşa ineficientă cum s-a dovedit pînă la urmă. Dar mai era a doua idee, ceva maisubtilă! Seldon a presupus că reacŃia umană la stimuli va rămîne constantă, dar unanume factor trebuie să fi afectat şi distorsionat reacŃiile emoŃionale ale fiinŃelor umane
  • altfel Seldon n-ar fi dat greş şi FundaŃia nu s-ar fi năruit. Şi care era acest factor dacă nuCatîrul? Am dreptate? Există vreun punct slab în raŃionamentul meu? ― Nici un punct slab, spuse Bayta, bătîndu-l uşor pe mînă. Mis se bucură ca un copil. ― De aici rezultă de la sine şi restul. Vă asigur că mă întreb uneori ce se petreceînlăuntrul meu. Abia îmi amintesc de vremea cînd atît de multe lucruri mi se pareaumisterioase, iar acum toate sînt atît de limpezi... Problemele au dispărut. Întîlnesc ceva cear putea fi o problemă şi nu ştiu cum se face că în sinea mea văd şi înŃeleg. Iarpresupunerile, teoriile par să se nască atît de uşor. Simt înlăuntrul meu un impuls...întotdeauna spre înainte... astfel că nu mă mai pot opri... şi nici nu vreau să mănînc sausă dorm... ci să merg înainte, mereu înainte... mereu... Vocea îi devenise o şoaptă slabă. Îşi duse la frunte mîna vlăguită şi tremurătoare, cuvinele albastre vizibile. În ochi avea o licărire dementă care se stingea şi se aprindea cînd şicînd. Apoi spuse şi mai încet: ― Aşa-i că nu v-am vorbit despre puterile de mutant ale Catîrului? Dar atunci... ziceaŃică ştiŃi deja? ― De la Căpitanul Pritcher, Ebling, îi răspunse Bayta. ÎŃi aminteşti? ― El v-a spus? (Se simŃi un ton de revoltă în vocea lui.) Dar el de unde a aflat? ― A fost condiŃionat de către Catîr. Acum e Colonel, omul Catîrului. A venit să nesfătuiască să ne predăm Catîrului. ― Deci Catîrul ştie că sîntem aici? Trebuie să mă grăbesc... Unde-i Magnifico? Nu-i cuvoi? ― Magnifico doarme, spuse Toran înfrigurat. E trecut de miezul nopŃii. ― Aşa? Atunci... dormeam cînd aŃi venit? ― Dormeai, zise Bayta cu hotărîre, şi nu te vei întoarce la lucru. O să mergi să te culciîn pat. Torie, vino să mă ajuŃi. Iar tu, Ebling, încetează şi nu mă mai împinge, pentru că artrebui întîi să te duc cu forŃa să faci un duş. Scoate-i pantofii, Torie, iar mîine dimineaŃă osă cobori la el şi o să-l scoŃi afară, la aer, înainte de a deveni alb ca varul. Uită-te la tine,Ebling, o să te trezeşti învăluit în plase de păianjen dacă mai stai mult aici. Nu Ńi-e foame? Ebling Mis clătină îndărătnic din cap şi, de pe patul improvizat pe care stătea, priviarŃăgos în sus: ― Vreau să mi-l trimiteŃi pe Magnifico mîine, bolborosi el. Bayta îi aranja cearşaful în jurul gîtului. ― Eu voi veni mîine dimineaŃă, cu schimburi curate. Ai să faci o baie bună şi dupăaceea o să vizitezi ferma şi o să stai puŃin la soare. ― Nici vorbă, spuse Mis, fără vlagă. Auzi? Sînt prea ocupat. Părul rar îi zăcea răvăşit pe pernă ca o aură argintie în jurul capului. Vocea îi deveniseo şoaptă secretoasă: ― VreŃi cea de-a Doua FundaŃie? Toran se întoarse repede şi se aşeză pe patul improvizat: ― Ce-i cu cea de-a Doua FundaŃie, Ebling? Psihologul îşi eliberă o mînă de sub cearşaf şi degetele lui obosite se încleştară demîneca lui Toran: ― FundaŃiile au fost întemeiate la un mare Congres al Psihologilor, prezidat de HariSeldon. Toran, am găsit minutele publicate de Congresul acela. Sînt douăzeci şi cinci defilme mari. M-am uitat deja prin cîteva rezumate. ― Şi? ― E foarte uşor să găseşti în ele localizarea exactă a Primei FundaŃii, dacă ştii cîte cevadespre psihoistorie. Se face deseori referire la ea, atunci cînd înŃelegi ecuaŃiile. Dar, Toran,nimeni nu face referiri la cea de-a Doua FundaŃie. Nicăieri nu am găsit aşa ceva. Toran se încruntă mirat: ― Nu există? ― Ba există, strigă Mis înfuriat, cine a zis că nu există? Doar că se vorbeşte mai puŃindespre ea. Totul e mai bine ascuns, mai bine disimulat. Nu înŃelegi? Dintre cele două,aceasta este cea importantă şi ea se află în pericol! Am minutele de la Congresul Seldon.Catîrul n-a cîştigat încă... Calmă, Bayta închise luminile: ― Gata, la culcare! Fără să mai spună ceva, Toran şi Bayta urcară treptele şi merseră în camera lor. În ziua următoare, Ebling Mis făcu baie şi se îmbrăcă în haine curate, stătu la soare şisimŃi adierea vîntulu de pe Trantor pentru ultima oară. La sfîrşitul aceleiaşi zile, coborî dinnou în subsolul gigantic al Bibliotecii şi nu mai apucă vreodată să iasă de acolo. În săptămîna ce urmă, viaŃa reintră în matcă. Soarele Neotrantorului era o stea calmăşi strălucitoare pe cerul nopŃii. Lumea de la fermă era ocupată cu lucrările de primăvară.Terenurile UniversităŃii erau tăcute şi părăsite. Galaxia însăşi părea goală. Parcă nici
  • Catîrul nu existase vreodată. Bayta se gîndea la toate acestea în timp ce se uita la Toran, care-şi aprindea tacticosŃigara de foi. Îşi mută apoi privirea către frînturile de cer ce se vedeau printrenenumăratele turnuri metalice profilate la orizont. ― Frumoasă zi, făcu el. ― Da. Ai scris totul pe listă, Torie? ― Sigur: unt, o duzină de ouă, fasole verde... Am totul aici, Bay. Mă descurc eu. ― Bine. Fii atent ca legumele să fie din ultima recoltă, nu piese de muzeu. Apropo, l-aivăzut cumva pe Magnifico? ― Nu l-am văzut de la dejun. Cred că e jos cu Ebling şi urmăreşte o carte-film. ― În regulă. Să nu întîrzii, pentru că am nevoie de ouă la cină. Toran plecă după ce aruncă un zîmbet peste umăr şi flutură din mînă în semn derămas bun. Bayta se întoarse imediat ce nu-l mai văzu pe Toran, care dispăruse în labirintul defiare. Ezită o clipă în faŃa uşii bucătăriei, se întoarse din nou şi intră printre coloanele careduceau la liftul ce cobora în pîntecele Bibliotecii. Ebling Mis era acolo, cu capul aplecat către ecranul proiectorului, aproape îngheŃatîntr-o poziŃie care-l făcea să arate ca un semn de întrebate. Lîngă el stătea Magnifico,îşurubat pe un scaun, cu ochil vioi şi atenŃi ― o legătură de membre dezlînate şi un nascare-i evidenŃia faŃa uscăŃivă. ― Magnifico... spuse Bayta încet. Magnifico sări în picioare. Vocea lui era şoapta celui care vrea să facă pe plac cuiva: ― Da, doamna mea. ― Magnifico, spuse Bayta, Toran a plecat la fermă şi n-o să se întoarcă prea curînd.Vrei să fii drăguŃ să te duci după el cu un mesaj pe care o să Ńi-l scriu? ― Cu plăcere, doamna mea. Cu dragă inimă, îŃi sînt cu totul la dispoziŃie şi voi faceorice stă în puterile mele. Bayta rămase singură cu Ebling Mis, care nici măcar nu se clintise din loc. Hotărîtă,puse mîna pe umărul lui: ― Ebling... Psihologul tresări şi strigă arŃăgos: ― Ce s-a întîmplat? Apoi clipi des şi spuse: A, tu erai, Bayta? Unde-i Magnifico? ― L-am trimis cu treburi. Voiam să rămîn singură cu tine. (Spuse acestea cu olimpezime exagerată.) Vreau să discut cu tine, Ebling. Psihologul făcu o mişcare, vrînd să se întoarcă la proiector, dar mîna Baytei rămasehotărîtă pe umărul lui. SimŃi sub strînsoare osul descărnat. Muşchii lui păreau să se fitopit de la sosirea pe Trantor. Chipul îi era slab, gălbui şi cu barba nerasă de cîteva zile.Umerii îi căzuseră, lucru care era vizibil şi cînd stătea pe scaun. ― Magnifico nu te deranjează, nu-i aşa, Ebling? întrebă Bayta. Pare să stea şi el aici zişi noapte. ― Nu, nu, nu. Deloc. Nici nu-l bag în seamă. Nu face gălăgie şi nu mă deranjează.Uneori îmi aduce filmele sau le pune la loc; pare că ştie ce vreau fără să fie nevoie să-ivorbesc. Dă-i pace. ― Foarte bine... dar, Ebling, nu te uimeşte purtarea lui? Mă auzi, Ebling? Nu te mirăpurtarea lui? Îşi aduse un scaun lîngă al lui şi-l privi în ochi, de parcă ar fi vrut să obŃină astfelrăspunsurile. ― Nu, spuse Ebling Mis clătinînd din cap. Ce vrei să spui? ― Vreau să spun că tu şi Colonelul Pritcher susŃineŃi că acest Catîr poate condiŃionaemoŃiile fiinŃelor umane. Dar sînteŃi siguri de asta? Magnifico nu este un punct slab înteoria voastră? Nici un răspuns. Bayta abia îşi reprimă un puternic impuls de a-l zgîlŃîi pe psiholog: ― Ce s-a întîmplat cu tine, Ebling? Magnifico a fost măscăriciul Catîrului. De ce n-afost şi el condiŃionat să-şi iubească stăpînul şi să aibă încredere în el? De ce doar el, dintretoŃi cei care au fost în preajma Catîrului, îl urăşte atît de mult? ― Dar... dar a fost condiŃionat. BineînŃeles, Bay! (Părea din ce în ce mai sigur de ceeace spunea.) ÎŃi închipui că-şi tratează măscăriciul la fel cum îşi tratează generalii? Arenevoie de credinŃa şi de loialitatea acestora din urmă, şi doar de teama măscăriciului. N-aiobservat că starea continuă de panică a lui Magnifico este de natură patologică? Teamaexagerată devine comică. Probabil, pentru Catîr acest lucru a fost comic, dar şi util,întrucît teama l-a împiedicat pe Magnifico să ne ajute mai mult la început. ― Vrei să spui că informaŃiile pe care ni le-a dat Magnifico despre Catîr au fost false? ― Au fost înşelătoare. Erau influenŃate de teama patologică. Catîrul nu are o forŃăfizică uriaşă, aşa cum crede Magnifico. Mai degrabă este un om obişnuit, dacă ignorămputerile lui mentale. Dar îl distra să pară un supraom faŃă de Magnifico... (Psihologul ridică
  • din umeri.) În orice caz, informaŃiile lui Magnifico nu mai contează demult. ― Atunci ce e important? Mis se întoarse brusc la proiectorul său. ― Atunci ce e important? repetă ea. Cea de-a Doua FundaŃie? Psihologul îi aruncă o privire bănuitoare: ― łi-am spus eu ceva despre asta? Nu-mi amintesc să-Ńi fi spus. Încă nu am terminat.Ce Ńi-am spus? ― Nimic, spuse Bayta cu convingere. Of, pentru numele Galaxiei, nu mi-ai spus nimic,dar aş vrea să-mi povesteşti, pentru că nu mai pot suporta. Cînd vei termina? Ebling Mis miji ochii şi o privi uşor îndurerat: ― Hai, şi tu... draga mea, n-am vrut să te supăr. Uneori uit cine... cine-mi sîntprietenii. Uneori am impresia că nu trebuie să vorbesc cuiva despre ceea ce fac. Secretultrebuie păstrat, dar faŃă de Catîr, nu faŃă de tine, draga mea. O bătu uşor şi prieteneşte peumăr. ― Ce-i cu cea de-a Doua FundaŃie? Instinctiv, vocea lui deveni o şoaptă, un susur slab: ― Ştii cît de precaut a fost Seldon pentru a-şi ascunde intenŃiile? LucrărileCongresului Seldon nu mi-ar fi fost de nici un folos acum o lună, înainte de a-mi veni oinspiraŃie. Chiar şi acum adevărul mi se pare fluid şi gata să-mi scape. Lucrărileprezentate de ConvenŃie apar adesea fără nici o legătură între ele ; întotdeauna încifrate,neinteligibile. M-am întrebat, şi nu numai o dată, dacă înşişi participanŃii la Congres aveauidee despre ceea ce se petrecea în mintea lui Seldon. Uneori îmi vine să cred că el a folositCongresul doar ca pe o perdea uriaşă de fum, şi singur a ridicat întreaga structură... ― A FundaŃiilor? îl îndemnă Bayta. ― A celei de-a Doua FundaŃii! FundaŃia noastră a fost o treabă simplă. Cea de-a DouaFundaŃie, însă, era doar un nume. A fost menŃionată, dar, dacă a existat vreo dezvoltare,ea a rămas adînc ascunsă în matematică. Sînt multe lucruri pe care nici măcar n-amînceput să le înŃeleg ; de vreo şapte zile încoace, fragmentele par să se asambleze într-oimagine aproximativă. FundaŃia Numărul Unu a fost o lume de oameni de ştiinŃă dinlumea fizică. A reprezentat o concentrare a ştiinŃei pe cale de dispariŃie în condiŃiilenecesare pentru a o face să trăiască din nou. N-au fost incluşi psihologi. Era o denaturarecurioasă şi trebuie să fi avut un scop. ExplicaŃia obişnuită spune că psihoistoria lui Seldonar fi dat rezultatele cele mai bune acolo unde entităŃile funcŃionale ― adică fiinŃele umane― nu ar fi avut cunoştinŃă de ceea ce avea să se întîmple şi, prin urmare, ar fi reacŃionatnormal în orice situaŃie. Mă urmăreşti, draga mea? ― Da, doctore. ― Atunci ascultă cu atenŃie. FundaŃia Numărul Doi a fost o lume de oameni de ştiinŃăa minŃii, imaginea în oglindă a lumii noastre. Psihologia ― şi nu fizica ― era regină. Apoi,triumfător: ÎnŃelegi? ― Nu. ― Dar gîndeşte-te, Bayta. Foloseşte-Ńi mintea. Hari Seldon ştia că psihoistoria luiputea anticipa doar probabilităŃi, nu certitudini. Există întotdeauna o marjă de eroare şi,pe măsură ce timpul a trecut, această marjă a crescut în progresie geometrică. BineînŃelescă Seldon ne-a apărat cît a putut împotriva acestei creşteri. FundaŃia noastră a fostviguroasă din punct de vedere ştiinŃific. Putea să înfrîngă armate şi orice armă, sămobilizeze forŃa împotriva forŃei. Dar ce putea face împotriva atacului mental al unuimutant precum Catîrul? ― Problema asta va trebui să fie rezolvată de psihologii celei de-a Doua FundaŃii. Bayta era din ce în ce mai emoŃionată. ― Da, da, da! BineînŃeles! ― Dar ei n-au făcut nimic pînă acum. ― De unde ştii că n-au făcut? ― Nu ştiu, spuse Bayta după ce se gîndi o clipă. Ai vreo dovadă că au făcut ceva? ― Nu. Sînt mulŃi factori despre care nu ştiu nimic. Cea de-a Doua FundaŃie nu s-ar fiputut întemeia decît în stare embrionară, aşa cum s-a întîmplat şi cu noi. Noi ne-amdezvoltat încet şi forŃa noastră a crescut constant; tot aşa şi ei. Poate doar stelele să ştie ceputere au acum. Oare îl pot înfrunta pe Catîr? Sînt măcar conştienŃi de pericol? Au lidericapabili? ― Dar dacă ei urmează Planul Seldon, atunci Catîrul trebuie să fie înfrînt de cea de-aDoua FundaŃie. ― A, din nou problema asta? (Chipul ridat şi slab al lui Ebling Mis deveni gînditor.)Dar cea de-a Doua FundaŃie a fost o încercare mai grea decît Prima. E mult mai complexăşi, prin urmare, probabilitatea ca ea să comită greşeli este mai mare. Este grav, catastrofalchiar, dacă cea de-a Doua FundaŃie nu-l va înfrînge pe Catîr. Asta ar însemna, probabil,sfîrşitul rasei umane, aşa cum o cunoaştem noi. ― Nu se poate.
  • ― Ba da. Dacă descendenŃii Catîrului moştenesc puterile lui mentale... ÎnŃelegi? HomoSapiens n-ar putea să concureze cu ei. S-ar crea o nouă rasă dominantă... o nouăaristocraŃie... iar Homo Sapiens ar fi degradat şi trimis să facă o muncă de sclav, ca rasăinferioară. Am dreptate? ― Da, aşa e. ― Şi chiar dacă, printr-o întîmplare, Catîrul n-ar întemeia o dinastie, el ar pune bazeleunui nou Imperiu diform, susŃinut doar prin puterea lui personală. Acest Imperiu ar pieri odată cu el; Galaxia ar rămîne acolo unde era înainte de apariŃia lui, doar că nu vor maiexista FundaŃii în jurul cărora s-ar putea închega un al Doilea Imperiu, sănătos şiadevărat. Ar însemna mii de ani de barbarie. Barbarie care nu va fi depăşită nicicînd. ― Şi ce putem face? Putem avertiza cea de-a Doua FundaŃie? ― Trebuie, ori dacă nu, va fi înfrîntă, neştiind de ce trebuie să se apere. Dar nu existănici o modalitate de a o avertiza. ― N-avem nici o şansă? ― Nu ştiu unde se află. Este la "celălalt capăt al Galaxiei", dar asta-i tot, deci trebuiesă alegi între milioane de lumi. ― Dar, Ebling, acolo nu se spune? ― şi făcu un gest larg către filmele care erauîmprăştiate pe masă. ― Nu, nu se spune. Şi nici unde aş putea-o găsi ― deocamdată. Secretul acesta are oînsemnătate. Trebuie să existe un motiv... (O expresie de nedumerire îi apăru în ochi.) Daraş vrea să mă laşi singur acum. Am pierdut deja destul timp şi nu mai am mult... nu maiam... Se smulse, încruntat şi enervat. Se auziră paşii uşori ai lui Magnifico. ― SoŃul tău este acasă, doamna mea, o anunŃă el. Ebling Mis nu-l salută pe măscărici. Se întorsese la proiectorul lui. În acea seară, după ce ascultă totul, Toran spuse: ― Şi crezi că are dreptate, Bay? Nu crezi că e...? ― Are dreptate, Torie. E bolnav, ştiu asta. Schimbarea care s-a petrecut cu el,pierderea în greutate, modul în care vorbeşte... e bolnav. Dar îndată ce vine vorba de Catîr,de cea de-a Doua FundaŃie, sau de ceva ce intră în preocupările lui, merită să-l asculŃi. Elucid şi limpede ca lumina zilei. Vorbeşte cu înŃeles profund. Cred în ceea ne spune. ― Atunci mai e o speranŃă. Era, de fapt, pe jumătate o întrebare. ― Nu ştiu... încă nu m-am gîndit. Poate că da! Poate că nu! De azi înainte voi purta oarmă cu mine. (Şi, spunînd asta, îi arătă lui Toran arma al cărei pat strălucea.) Pentruorice eventualitate. Cine ştie. Torie, pentru orice eventualitate. ― Ce eventualitate? ― Lasă, spuse Bayta, şi izbucni într-un hohot de rîs nestăpînit. Poate că şi eu mi-amieşit din minŃi ca Ebling Mis. Din acel moment, Ebling Mis mai avea de trăit şapte zile şi ele se scurseră penesimŃite, una după alta. Pentru Toran, acele zile aduseră un aer de lîncezeală şi confuzie. ViaŃa părea să-şi fipierdut din vioiciune şi din interes şi devenise o mare nesfîrşită cuprinsă de un calmmonoton. Mis nu mai era docît o entitate funcŃională a cărei muncă nevăzută nu aducea nimicnou. Se baricadase. Nici Toran, nici Bayta nu-l puteau vizita. Doar un du-te-vino al luiMagnifico dovedea că Mis mai exista. Mascăriciul, care devenise taciturn şi gînditor, duceatiptil tava cu mîncare şi era singurul martor atent în lumina crepusculară a Bibliotecii. Bayta trăia din ce în ce mai singuratică. Vivacitatea ei pierise fără urmă, priceperea şisiguranŃa îi erau în cumpănă. Îşi căuta cu înfrigurare singurătatea, iar Toran o surprinsejucîndu-se cu arma. O ascunse imediat şi mimă un zîmbet. ― Ce faci cu ea, Ba y? ― Mă joc. E interzis? ― O să-Ńi zbori creierii. ― S-ar putea. Mare pagubă! ViaŃa în doi îl învăŃase pe Toran că era inutil să se certe cu o femeie deprimată. Ridicădin umeri şi plecă. În ultima zi, Magnifico veni la ei în fugă, transpirat şi gîfîind. Înspăimîntat, îi trasedupă el: ― Vă cheamă eruditul doctor. Nu se simte bine. Şi, într-adevăr, nu se simŃea bine. Zăcea în pat, iar ochii dilataŃi de emoŃie îistrăluceau inuman. Aşa murdar cum era, cu greu putea fi recunoscut. ― Ebling! strigă Bayta. ― LăsaŃi-mă să vorbesc, spuse el cu greutate, făcînd un mare efort ca să se ridice într-un cot. Vreau să vă vorbesc. Sînt la capătul puterilor; trebuie ca voi să continuaŃi munca
  • mea. Nu am luat notiŃe; am distrus şi puŃinele calcule pe care le-am făcut. Nimeni nutrebuie să afle. Totul trebuie să rămînă în minŃile voastre. ― Magnifico, spuse Bayta cu asprime şi hotărîre. Mergi sus! Cu mare părere de rău, măscăriciul se ridică şi făcu un pas înapoi. Ochii lui trişti îlpriveau fix pe Mis. ― Nu-l, băgaŃi în seamă; lăsaŃi-l să rămînă, spuse Mis slab, făcînd un gest cu mîna.Rămîi, Magnifico. Măscăriciul se aşeză repede jos. Bayta rămase cu privirea pironită în pămînt. Îşimuşcă buzele, concentrată. Mis vorbi cu o voce şoptită şi şuierătoare: ― Sînt convins că cea de-a Doua FundaŃie poate învinge dacă nu va fi luată prinsurprindere de către Catîr. Acest lucru a fost Ńinut secret; secretul trebuie păstrat şi are unscop. Trebuie să plecaŃi într-acolo. Ceea ce ştiŃi este de importanŃă vitală... şi poate ajutaenorm. AuziŃi? ― Da, da! strigă Toran aproape deznădăjduit. Cum să ajungem acolo? Unde este? ― Vă pot spune, zise el cu o voce pierdută. Dar nu mai apucă. Bayta, cu o expresie îngheŃată pe chipul alb ca varul, ridică arma şi trase. Detunăturareverberă în încăperea goală. Trupul lui Mis se volatiliză de la brîu în sus, iar în perete sefăcu o gaură cu margini neregulate. Degetele fără vlagă lăsară arma să cadă pe podea. 26 Sfîrşitul căutării NIMENI nu scoase o vorbă. Ecoul împuşcăturii se rostogoli cu vuiet spre alte încăperişi se stinse într-o şoaptă. Înainte de a se stinge, înăbuşi zgomotul discordant produs decăderea armei Baytei, acoperi plînsul strident al lui Magnifico şi înecă urletul neomenesc allui Toran. Se lăsă peste toŃi o tăcere îndurerată. Bayta rămase cu capul plecat. În cădere, o picătură prinse o rază de lumină şi strălucirece. Bayta nu mai plînsese pînă atunci. Toran era încordat şi crispat, cu muşchii gata să-i plesnească; simŃea că nu va mai finiciodată în stare să-şi descleşteze fălcile. Chipul lui Magnifico era o mască lipsită deculoare şi de viaŃă. În cele din urmă, Toran şuieră printre dinŃi cu o voce de nerecunoscut: ― Eşti femeia Catîrului, deci. A ajuns pînă la tine. ― Eu, femeia Catîrului? spuse Bayta, ridicînd capul şi gura i se strîmbă cu o veselieforŃată şi îndurerată. Asta-i o glumă. Un zîmbet chinuit trecu pe faŃa ei şi, cu o mişcare bruscă a capului, îşi dădu părul pespate. Încet, vocea îi redeveni normală, sau aproape normală: ― S-a terminat, Toran; acum pot vorbi. Nu ştiu cît voi mai supravieŃui. Dar acum potspune anumite lucruri... ― Despre ce, Bay? spuse Toran a cărui încordare se topise, făcînd loc tristeŃii şineputinŃei. Ce mai este de spus? ― Despre nenorocirea care ne-a urmat pretutindeni. Am mai discutat în treacăt despreasta, Torie. Nu-Ńi aminteşti? Înfrîngerea ne-a urmărit pe oriunde am pus piciorul şi totuşinu ne-a lovit cîtuşi de puŃin pe noi. Am mers pe FundaŃie, şi ea s-a prăbuşit în timp ceNeguŃătorii IndependenŃi încă mai luptau, dar noi am plecat la vreme ca să mergem peHaven. Am rămas pe Haven şi Haven s-a prăbuşit în timp ce restul NeguŃătorilorcontinuau lupta ― şi iarăşi am scăpat la vreme şi de-acolo am mers pe Neotrantor, şi de-acum planeta s-a alăturat sigur Catîrului. ― Nu înŃeleg, spuse Toran, clătinînd neîncrezător din cap. ― Torie, astfel de lucruri nu se întîmplă în viaŃa reală. Eu şi cu tine sîntem oameniinsignifianŃi ; nu cădem neîncetat dintr-un vîrtej politic în altul în decursul unui singur andecît dacă purtăm vîrtejul cu noi. Decît dacă purtăm cu noi sursa infecŃiei. Acum înŃelegi? Toran strînse din buze. Privirea îngrozită îi rămase fixată pe rămăşiŃele însîngerate alecelui care fusese odată un om şi simŃi că-i vine rău: ― Să plecam de aici, Bay. Să ieşim la lumină. Cerul era înnorat. Vîntul venea în scurte rafale dezordonate şi încîlci părul Baytei.Magnifico se furişase după ei şi rămăsese în preajmă, ascultîndu-i. ― L-ai ucis pe Ebling, spuse Toran crispat, crezînd că el este sursa infecŃiei? (În ochiiei citi ceva care îl uimi.) Apoi şopti: El era Catîrul? Nu credea, nu putea crede aşa ceva. Bayta izbucni într-un hohot de rîs: ― Sărmanul Ebling să fie Catîrul? Pentru numele Galaxiei, nu! Nu l-aş fi putut ucidedacă ar fi fost Catîrul. Ar fi detectat emoŃia care ar fi însoŃit gestul meu ucigaş şi mi-ar fi
  • transformat sentimentul în dragoste, dăruire, adoraŃie, groază sau în orice altceva. Nu l-amucis pe Ebling pentru că el era Catîrul, ci pentru că ştia unde se află cea de-a DouaFundaŃie şi peste cîteva clipe i-ar fi dezvăluit secretul chiar Catîrului. ― I-ar fi dezvăluit secretul chiar Catîrului? repetă Toran prostit. I-ar fi spus Catîrului... Şi apoi scoase un Ńipăt ascuŃit, se întoarse şi privi îngrozit spre măscărici, care stăteaghemuit la pămînt, insensibil la toŃi şi la toate, probabil conştient de adevărul spuselorBaytei. ― Doar nu Magnifico...? întrebă Toran în şoaptă. ― Ascultă! zise Bayta. ÎŃi aminteşti ce s-a întîmplat pe Neotrantor? Of, gîndeşte-te şisingur, Torie... Dar el clătină doar din cap, bîiguind, incapabil să-şi amintească. ― Pe Neotrantor a murit un om, continuă ea cu glas obosit. A murit un om fără cacineva să-l atingă. E adevărat? Magnifico a cîntat la Vizi-Sonor şi, cînd a terminat, prinŃul-moştenitor era mort. Nu e ciudat? Nu e bizar că o fiinŃă care se teme de orice, care este înaparenŃă neajutorată din cauza groazei, are capacitatea de a ucide atunci cînd vrea? ― Muzica şi efectele luminoase, spuse Toran, au un profund efect asupra emoŃiilor şi... ― Dar un efect emoŃional. Şi încă unul foarte puternic. Efectele emoŃionale sînt,întîmplător, specialitatea Catîrului. Să zicem că asta poate fi considerată o coincidenŃă. OfiinŃă care poate ucide prin sugestie ar fi atît de dominată de spaime? Ei bine, Catîrultrebuie să-i fi creat, probabil, starea asta, deci situaŃia poate avea o explicaŃie. Dar, Toran,am reuşit să surprind o parte din compoziŃia pentru Vizi-Sonor care l-a ucis pe prinŃul-moştenitor. Doar o frîntură... dar a fost de-ajuns pentru a-mi crea acelaşi sentiment dedisperare care mă cuprinsese şi în Bolta Timpului, şi pe Haven. Toran, nu mă pot înşelaasupra acelui sentiment ciudat. Toran se înnegură la chip: ― Eu... şi eu am simŃit la fel. Uitasem. Nu m-am gîndit la asta... ― Atunci a fost prima oară cînd mi-am dat seama. Doar un sentiment neclar... intuiŃie,dacă pot zice aşa. N-o puteam asocia cu nimic. Iar apoi, cînd Pritcher ne-a spus despreCatîr şi despre mutaŃia lui, parcă mi s-a ridicat o ceaŃă de pe ochi. Catîrul a fost cel carecrease disperarea din Bolta Timpului; Magnifico a fost cel care crease disperarea peNeotrantor. Aceeaşi emoŃie. Prin urmare, Catîrul şi Magnifico erau una şi aceeaşipersoană. Nu se leagă totul, Torie? Nu-i exact ca o axiomă în geometrie... cînd două saumai multe lucruri egale cu un altul sînt egale între ele? Era în pragul isteriei, dar se stăpîni şi redeveni gravă. ― Descoperirea aceasta, continuă ea, m-a speriat de moarte. Dacă Magnifico eraCatîrul, atunci putea să cunoască emoŃiile mele şi să le facă uitate în propriu-i interes. N-am îndrăznit să-l las să mi le afle. L-am evitat. Din fericire, m-a evitat şi el; în schimb,Ebling Mis prezenta un interes mult mai mare pentru el. Am plănuit să-l ucid pe Misînainte de a vorbi. Am plănuit în mare secret ― am fost atît de ascunsă, încît nici nuîndrăzneam să-mi mărturisesc gîndul. Dacă l-aş fi putut ucide chiar pe Catîr... Dar nuputeam risca. Ar fi băgat de seamă şi aş fi pierdut totul. Părea acum golită de orice sentiment. ― E imposibil, spuse Toran violent, vrînd să pună capăt discuŃiei. Uită-te numai lafiinŃa asta nenorocită. El, Catîrul? Nici măcar n-aude despre ce discutăm. Numai că, atunci cînd arătă cu degetul spre Magnifico, acesta era deja în picioare, vioi,privindu-i pătrunzător cu ochi strălucitori. Vocea lui nu mai avea accent ciudat. ― Am auzit ce-ai spus, prietene, însă rămăsesem pe gînduri, socotind că, în ciudainteligenŃei mele, am putut greşi atît de mult ― şi am pierdut enorm. Toran făcu un pas împleticit înapoi, de parcă s-ar fi temut că măscăriciul l-ar fi pututatinge ori că răsuflarea lui l-ar fi putut infecta. Magnifico confirmă din cap şi lămuri întrebarea rămasă fără răspuns: ― Eu sînt Catîrul. Nu mai avea o înfăŃişare grotescă ; membrele lui subŃiri şi dezarticulate, nasul coroiatîşi pierduseră însuşirile care te făceau să pufneşti în rîs. Teama îi dispăruse din privire;Ńinuta-i era fermă. Cu o uşurinŃă născută din obişnuinŃă, deveni stăpîn pe situaŃie, ― AşezaŃi-vă, spuse el îngăduitor. FaceŃi-o fără grijă, simŃiti-vă în largul vostru. Joculs-a isprăvit şi aş vrea să vă spun o poveste. E o slăbiciune a mea ― îmi place ca oamenii sămă înŃeleagă. Şi o privi pe Bayta cu ochii, trişti şi blînzi ai lui Magnifico, măscăriciul. ― Nu-mi pot aminti cu plăcere de copilăria mea, începu el să vorbească nerăbdător,participînd cu toată fiinŃa la ceea ce spunea. Probabil că înŃelegeŃi acest lucru. PuŃinătateatrupului meu este funcŃională, iar nasul mare îl am din naştere. Nu mi-a fost dat să măbucur de o copilărie normală. Mama a murit fără să mă vadă. Nu mi-am cunoscut tatăl.Am crescut la întîmplare, jignit şi torturat în sensibilitatea mea, copleşit de milă faŃă depropria-mi persoană şi ură faŃă de ceilalŃi. Eram cunoscut ca un copil bizar. Toată lumea
  • mă ocolea -― unii din dezgust, alŃii din teamă. S-au petrecut lucruri ciudate... Ei, dar sălăsăm asta. S-au întîmplat destule în copilăria mea care să-i permită Căpitanului Pritchersă ajungă, la sfîrşitul cercetărilor lui, să înŃeleagă că eram un mutant, lucru pe care eu nul-am înŃeles decît atunci cînd aveam douăzeci de ani. Toran şi Bayta ascultau cu detaşare. Aşa cum stăteau aşezaŃi pe pămînt, tumultulcuvintelor lui părea să se reverse asupra lor. Măscăriciul ― ori Catîrul ― se plimba încoaceşi încolo cu paşi mărunŃi, vorbind cu capul plecat şi Ńinînd braŃele încrucişate. ― N-am înŃeles de la început puterea neobişnuită cu care eram înzestrat şi ea mi s-arevelat încet, cu paşi şovăielnici. Şi cînd am înŃeles pe deplin, nu-mi venea a crede. Pentrumine, minŃile oamenilor sînt ca nişte cadrane, cu ace care indică emoŃia dominantă.Aceasta este o imagine puŃin sugestivă, dar cum să vă fac să înŃelegeŃi? Încet-încet, amdescoperit că puteam pătrunde în acele minŃi şi întoarce acul indicator în direcŃia pe care odoream, fixîndu-l acolo pe vecie. Mi-a trebuit şi mai mult timp să înŃeleg că ceilalŃi nu eraucapabili de aşa ceva. Astfel s-a născut conştiinŃa puterii şi, totodată, dorinŃa de a-mi reabilita copilăria.Poate veŃi reuşi să înŃelegeŃi, sau veŃi încerca măcar. Nu e uşor să fii o curiozitate a naturii― să ai minte şi capacitate de înŃelegere, şi totuşi să fii o monstruozitate. Rîs şi cruzime! Săfii diferit! Să fii ignorat! N-aŃi trăit un asemenea sentiment. Magnifico ridică privirea spre cer, se legănă pe călcîie şi continuă să povesteascănepăsător: ― Cum am aflat, am hotărît ca eu şi restul Galaxiei să schimbăm rolurile. Lumeaprofitase de mine pînă atunci şi răbdasem în tăcere vreme de douăzeci şi doi de ani. Veniserîndul meu! Acum restul lumii trebuia să mă asculte pe mine! Şi şansele Galaxiei eraudestul de mari. Unul ca mine! Iar ei, trilioane! (Făcu o pauză şi se uită pe furiş la Bayta.)Aveam însă un punct slab. Nu reprezentam nimic. Dacă voiam să dobîndesc putere, oputeam face doar cu ajutorul celorlalŃi. Am reuşit prin mijlocitori, întotdeauna! Exact cumspunea Pritchcr. Prin mijlocirea unui pirat, am obŃinut prima mea bază de operaŃii de peun asteroid. Prin mijlocirea unui industriaş, am pus piciorul pentru prima oară pe oplanetă. Prin mulŃi alŃii, terminînd cu Lordul războinic al Kalganului, am cucerit Kalganulşi am căpătat o flotă. A urmat FundaŃia, şi aŃi apărut voi doi în viaŃa mea. FundaŃia,continuă el delicat, a fost întreprinderea cea mai dificilă cu care m-am confruntat. Pentru ao înfrînge, trebuia să cîştig de partea mea, să zdrobesc sau să fac inutilă o parte foartemare a clasei conducătoare. Aş fi putut s-o fac pornind de la zero, însă a fost posibilă olovitură de teatru. La urma urmelor, dacă un bărbat puternic ridică două sute cincizeci dekilograme, asta nu înseamnă că e dispus s-o facă tot timpul. Controlul emoŃional nu este otieabă uşoară şi prefer să-mi folosesc puterea numai atunci cînd este absolut necesar. Aşacă am acceptat aliaŃi în primul meu atac asupra FundaŃiei. În postură de propriul meumăscărici, am căutat agentul, sau agenŃii FundaŃiei, care fuseseră fără îndoială trimişi peKalgan să facă cercetări în legătură cu persoana mea. Acum ştiu că-l căutam pe HanPritcher. Printr-o întorsătură norocoasă, v-am găsit pe voi. Eu sînt telepat, dar nudesăvârşit, şi, doamna mea, voi eraŃi de pe FundaŃie. Acest lucru m-a indus în eroare.Faptul că Pritcher ni s-a alăturat s-a dovedit a fi punctul de plecare al unei erori fatale. Toran dădu semne de nemulŃumire. ― Stai puŃin, spuse el pe un ton revoltat. Vrei să spui că atunci cînd l-am înfruntatdoar cu o armă paralizantă pe locotenentul acela de pe Kalgan, şi te-am salvat, m-aicontrolat emoŃional şi m-ai determinat să fac asta? (Turba de furie.) Vrei sa spui că mi-aicontrolat sentimentele tot timpul de atunci încoace? Pe chipul lui Magnifico trecu o umbră de zîmbet: ― De ce nu? Nu crezi că e posibil? Atunci întreabă-te... Dacă ai fi judecat cu propria-Ńiminte, ai fi riscat să mori pentru un monstru necunoscut pe care nu-l mai văzuseşi înviaŃa ta? Îmi imaginez că ai fost şi tu surprins de ceea ce-ai făcut cînd, mai tîrziu, aiapreciat lucrurile la rece. ― Da, spuse Bayta distantă, ai fost controlat. E cît se poate de limpede. ― Aşa cum s-a şi întîmplat, continuă Catîrul, Toran nu era în primejdie. Locotenentulavea ordine precise să ne facă scăpaŃi. Aşa că noi trei şi Pritcher am plecat pe FundaŃie şiaŃi văzut cum s-a pornit de îndată campania mea. Cînd Pritcher a fost judecat de CurteaMarŃială cu noi de faŃă, am fost foarte ocupat. Judecătorii militari din acel proces aucomandat mai apoi escadroane în război. S-au predat destul de repede, iar Flota mea acîştigat bătăliile de la Horleggor şi altele mai neînsemnate. Prin Pritcher l-am cunoscut pedoctorul Mis care mi-a adus un Vizi-Sonor din proprie iniŃiativă şi mi-a simplificatextraordinar misiunea. Dar n-a făcut-o numai din proprie iniŃiativă. ― Concertele acelea! îl întrerupse Bayta. Tot încercam să le găsesc rostul. AcumînŃeleg. ― Da, spuse Magnifico. Vizi-Sonorul acŃionează ca un instrument de focalizare aatenŃiei. Într-un fel, este un instrument primitiv pentru controlul emoŃional. Cu el potmanipula mai intens mulŃimi şi indivizi luaŃi separat. Concertele pe care le-am dat pe
  • Terminus, înainte de a capitula, şi pe Haven, înainte să cadă şi ea, au contribuit laproliferarea unui defetism general. L-aş fi putut face pe prinŃul-moştenitor să se simtăfoarte rău, dar nu l-aş fi ucis fără Vizi-Sonor. ÎnŃelegeŃi? Cea mai importantă descoperireera însă Ebling Mis. Sau, mai degrabă, ar fi putut să fie... spuse Magnifico îndurerat, apoireluă grăbit: Există o anumită faŃetă a controlului emoŃional despre care nu ştiŃi nimic.IntuiŃia, sau acuitatea percepŃiei, sau înŃelegerea fără cuvinte, sau cum vreŃi s-o numiŃi,poate fi tratată drept o emoŃie. Cel puŃin aşa o consider eu. Fără a aştepta un răspuns, continuă: ― Mintea umană lucrează cu un randament scăzut. De obicei se vehiculează cifra dedouăzeci la sută. Cînd şi cînd, pentru o frîntură de secundă, apare cîte o licărire de mareforŃă care se numeşte intuiŃie. Am descoperit demult că pot induce o utilizare continuă acreierului cu un randament superior. Este un proces ucigător pentru persoana afectată,însă e util. Anihilatorul de Cîmp Atomic pe care l-am folosit în războiul contra FundaŃiei afost rezultatul inducerii unei asemenea stări la un Tehnician de pe Kalgan. Din nou amlucrat prin intermediul celorlalŃi. Ebling Mis era Ńinta mea. PosibilităŃile lui erauconsiderabile şi aveam nevoie de el. Chiar înainte de a se declanşa războiul împotrivaFundaŃiei, trimisesem deja delegaŃi pentru a negocia cu Imperiul. De atunci am începutcăutarea celei de-a Doua FundaŃii. Evident că n-am găsit-o. Dar era clar că trebuia s-ogăsesc, iar Ebling Mis era răspunsul. Cu mintea lui, la maximum de randament, ar fiputut reface munca lui Hari Seldon. ParŃial a reuşit. L-am împins pînă la ultima limită.Procesul era nemilos, însă trebuia terminat. Ar fi murit în final, dar ar fi trăit... (Redeveniîndurerat.) Ar fi trăit îndeajuns de mult. Noi trei, împreună, ne-am fi putut continuadrumul pînă la cea de-a Doua FundaŃie. Ar fi fost ultima bătălie... dacă n-aş fi greşit. ― De ce o lungeşti atît? întrebă Toran, care nu se mai putea stăpîni. Care a fostgreşeala pe care ai făcut-o? Şi... şi termină odată cu discursul ăsta. ― Ei, bine, greşeala a fost soŃia ta. Ea era o persoană neobişnuită. Nu mai întîlnisemuna ca ea pînă atunci. Eu... eu... (Vocea lui Magaifico se frînse brusc, îşi reveni cu greu.)Continuă sumbru: Ea m-a plăcut fără a fi nevoie să mă joc cu emoŃiile ei. Nu-i provocamrepulsie şi nici nu-şi bătea joc de mine. Ei îi era doar milă. łinea la mine! Nu înŃelegeŃi? NupricepeŃi ce însemna acest lucru pentru mine? Nimeni, pînă atunci... Ei bine, am preŃuitasta. M-au trădat propriile mele emoŃii, deşi eu le stăpîneam pe ale tuturor celorlalŃi. Ei nui-am controlat deloc emoŃiile, nu am intervenit. łineam prea mult la acel sentiment normal.A fost greşeala mea, prima mea greşeală. Tu, Toran, erai sub control. Nu m-ai bănuitniciodată; niciodată n-ai pus la îndoială ce spuneam; niciodată n-ai văzut ceva deosebitsau ciudat la mine. De exemplu, atunci cînd ne-a oprit nava "filiană". Apropo, cunoşteaupoziŃia noastră în spaŃiu pentru că eram în legătură cu ei, aşa cum am rămas tot timpul înlegătură cu generalii mei. Cînd ne-au oprit, am fost dus la bordul acelei nave pentru a măocupa de Han Pritcher, care era prizonier. Cînd am plecat, el era colonel, un om alCatîrului, şi comanda nava. Întreaga operaŃiune a fost prea în văzul lumii chiar şi pentrutine, Toran. Cu toate acestea, ai acceptat explicaŃia mea, care era plină de inadvertenŃe,înŃelegi ce vreau să spun? Toran făcu o strîmbătură şi-l provocă: ― Cum ai păstrat legătura cu generalii tăi? ― N-a fost o problemă. TransmiŃătoarele în ultraunde sînt uşor de mînuit şi, pedeasupra, portabile. Nici nu puteam fi detectat în adevăratul înŃeles al cuvîntului. Oricinem-ar fi surprins asupra faptului ar fi plecat după ce-i lăsam un gol în memorie. S-aîntîmplat de cîteva ori. Pe Neotrantor, emoŃiile mele prosteşti m-au trădat din nou. Baytanu era sub controlul meu, dar, chiar şi aşa, nu ar fi putut să mă suspecteze vreodată dacămi-aş fi păstrat sîngele rece cu prinŃul-moştenitor. IntenŃiile lui faŃă de Bayta... m-au scosdin minŃi. L-am ucis. A fost un gest necugetat. O luptă nevăzută ar fi dat acelaşi rezultat.Şi totuşi, bănuielile tale n-ar fi devenit certitudini dacă l-aş fi oprit pe Pritcher din vorbărialui sau i-aş fi acordat mai puŃină atenŃie lui Mis şi mai multă Ńie... Ridică din umeri. ― Acesta e finalul? întrebă Bayta. ― Acesta e finalul. ― Şi acum? ― Eu îmi voi continua programul. Voi găsi un altul la fel de dotat şi de pregătit ca şiEbling, deşi mă îndoiesc că în vremurile astea decăzute voi reuşi. Va trebui să caut altfelcea de-a Doua FundaŃie. Într-un fel, voi m-aŃi înfrînt. Bayta se ridică în picioare, triumfătoare: ― Într-un fel? Doar într-un fel? Noi te-am înfrînt pe de-a-ntregul! Toate victoriile tale înafara FundaŃiei nu valorează nimic, întrucît Galaxia este un gol supus barbariei. FundaŃiaînsăşi reprezintă o victorie neînsemnată fiindcă nu era menită a împiedica felul de crizăcreată de unul ca tine. Trebuie să învingi cea de-a Doua FundaŃie ― A Doua FundaŃie ―, daraceasta te va înfrînge. Singura ta şansă este s-o descoperi şi s-o loveşti cît este nepregătită.Acum n-o vei putea face. Cu fiecare clipă care trece, ei vor fi tot mai pregătiŃi ca să teînfrunte. În acest moment, poate chiar în această clipă, maşinăria a pornit. Vei afla doar
  • cînd te va izbi, iar puterea ta vremelnică se va nărui şi vei fi încă unul dintre cuceritoriiŃanŃoşi care vor fi strălucit o clipă, pentru ca apoi să dispară din istorie. (Respiraprecipitat, gîfîind, în pornirea ei vehementă.) Iar noi te-am înfrînt, eu şi Toran. Sînt gata sămor. Dar ochii trişti şi căprui ai Catîrului erau ochii trişti, căprui şi iubitori ai lui Magnifico: ― Nu te voi ucide nici pe tine, nici pe soŃul tău. Vă va fi imposibil să-mi mai faceŃivreun rău, iar moartea voastră nu-l va învia pe Ebling Mis. Greşelile îmi aparŃin şi răspundpentru ele. Tu şi soŃul tău puteŃi pleca! MergeŃi în pace, de dragul a ceea ce numesc euprietenie. Apoi adăugă cu puŃină mîndrie: Dar, între timp, încă mai sînt Catîrul, cel maiputernic om din Galaxie. Şi totuşi voi înfrînge cea de-a Doua FundaŃie. Bayta îşi slobozi ultima săgeată cu o certitudine calmă şi hotărîtă: ― Ba nu! Încă mai am încredere în înŃelepciunea lui Seldon. Vei fi primul şi ultimulstăpînitor al dinastiei tale. Magnifico avu o tresărire: ― Al dinastiei mele? Da, m-am gîndit adesea la asta: Aş putea întemeia o dinastie. Artrebui să am o consoartă potrivită... Bayta surprinse licărirea semnificativă din ochii lui şi îngheŃă de groază. Magnifico dădu din cap: ― ÎŃi simt repulsia, dar e o copilărie. Dacă lucrurile ar sta astfel, mi-ar fi foarte uşor săte fac fericită, să pluteşti într-o beatitudine artificială, cu nimic deosebită de emoŃiaadevărată. Numai că lucrurile nu stau astfel. Mă numesc Catîrul... dar, evident, nudatorită puterii mele... Se îndepărtă fără a mai privi în urmă. ------------------------------------