FundaŃia şi Imperiul     Isaac Asimov     PARTEA ÎNTÎI     Generalul     l     În căutarea magicienilor     BEL RIOSE... Î...
I se spusese cîndva că în vremurile de aur, cînd Imperiul însemna întreaga Galaxie,nouă case din zece aveau astfel de rece...
mi se potriveşte. Îi jignesc pe filfizoni şi pe lorzii-amirali, dar sînt prea bun conducător denave şi de oameni ca să-şi ...
tatăl meu îl îndrumase şi a lăsat acolo un generator de cîmp de acelaşi tip cu cel pe care-lpurta. Generatorul a fost recu...
văd cu ochii mei FundaŃia aceasta la care vă referiŃi. SpuneŃi că sînt două?      ― Există probe care susŃin numai existen...
― Se cuvenea să fim mai precauŃi, spuse al treilea eu o iritare reŃinută. Trebuia săaflăm noi primii, chiar înainte de a-i...
Cel de-al doilea bărbat sparse tăcerea care se lăsase şi se foi greoi, încît scaunul scîrŃîisub greutatea lui:     ― Dar c...
Apoi, spuse aspru:     ― Patricianule, eşti supus loial al Imperiului?     Barr, care pînă atunci tăcuse nepăsător, ridică...
războaiele şi distrugerile din zilele acelea şi spune-mi dacă, în ciuda tuturor erorilorcomise, Imperiul nu merită să fie ...
― Din cauză că mîna moartă a matematicii comportamentului uman nu poate fi nicioprită, nici deviată, nici frînată.     Cei...
poată lua pulsul fără să consulte o carte din vechime. Şi ei numesc asta „necunoscută".Neghiobii! Dacă, de-a lungul mileni...
solemnitate? La urma urmei, nu-i decît un subiect minor. Succesul la o graniŃăîndepărtată, cu trupe nu prea numeroase, nu ...
în care se făcea simŃită influenŃa FundaŃiei.     Lumile izolate şi scufundate de mai bine de două secole în barbarie simŃ...
― Nici una. Nici nu prea speram, Patricianule, n-ar fi trebuit să mă las sedus deteoriile tale şi, în primul rînd, n-ar fi...
unul dintre ele a emis o flacără şi soldatul respectiv a murit.     Generalul se întoarse către NeguŃător:     ― Transport...
― Chiar aşa? întrebă Devers, clătinînd gînditor din cap. Şi cine Ńi-a spus asta?     ― Are vreo importanŃă? întrebă Riose ...
NeguŃătorul se ridică şi se apropie. Îl domina prin statură pe bătrînul patrician.      ― Da? Dar stai în aceeaşi celulă c...
NAVELE MINUSCULE apărură dintr-o dată din străfundurile spaŃiului şi se năpustirăîn mijlocul Armadei. Fără să tragă vreun ...
― A fost util, dar nu esenŃial. Nava lui minusculă nici nu contează. Vinde micijucărioare care sînt amuzante, dacă nu chia...
să dea buzna pe neanunŃate. Cei doi din celulă îşi ridicară privirile din farfuriile în care lise servise masa de seară şi...
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Asimov   fundatia 3 - fundatia si imperiul
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Asimov fundatia 3 - fundatia si imperiul

1,610 views
1,500 views

Published on

0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,610
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
85
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Asimov fundatia 3 - fundatia si imperiul

  1. 1. FundaŃia şi Imperiul Isaac Asimov PARTEA ÎNTÎI Generalul l În căutarea magicienilor BEL RIOSE... În cariera sa relativ scurtă, Riose şi-a cîştigat titlul de „Ultima dintrefigurile imperiale", şi pe bună dreptate. Un studiu al campaniilor lui ni-l înfăŃişează ca peegalul lui Peurifoy prin capacitatea strategică şi superior acestuia prin priceperea de a folosioamenii. Faptul că s-a născut în zilele de declin ale Imperiuhti l-a împiedicat să egalezerezultatele lui Peurifoy în postura de cuceritor. Cu toate acestea, a avut şi el momentul săude măreŃie cînd, ca primul dintre Generalii Imperiului care au purtat lupte cu FundaŃia, aînfruntat-o bărbăteşte... ENCICLOPEDIA GALACTICA BEL RIOSE călătorea fără escortă, ceea ce, potrivit etichetei CurŃii, nu era chiarrecomandabil pentru conducătorul flotei staŃionate într-un sistem stelar încă nestatornicde la Hotarele Imperiului Galactic. Bel Riose era însă tînăr şi energic ― îndeajuns de energic pentru a fi trimis cît mai lamarginea Universului de către o Curte lipsită de sentimente şi animată de calcule reci. Înplus, era împins de o vie curiozitate. Istorii ciudate şi greu de crezut, repetate şi îmbogăŃitede fantezia a sute de oameni şi cunoscute confuz de alte mii de oameni, ridicau semne deîntrebare asupra adevărului lor, iar posibilitatea unei confruntări militare aducea calităŃilelui în atenŃia tuturora. Acest amestec era tulburător. Coborî din demodatul vehicul de teren pe care-l conducea şi ajunse la destinaŃie: unconac lipsit de strălucire. Aşteptă. Un bătrîn îi deschise uşa, deşi ochiul fotonic ce-osupraveghea era activ. Bel Riose îi zîmbi bătrînului. ― Sînt Riose... ― V-am recunoscut. (Bătrînul rămase Ńeapăn, fără să-şi exprime surpriza în vreun fel.)Cu ce treburi? Riose făcu un pas înapoi, cu un gest de supunere. ― Treburi de pace. Dacă sînteŃi Ducem Barr, v-aş cere îngăduinŃa de a purta odiscuŃie. Ducem Barr se retrase în lături şi în interiorul casei pereŃii începură să emită lumină.Cînd intră generalul, casa era luminată ca ziua. Atinse pereŃii biroului, apoi îşi privi atent vîrful degetelor. ― AveŃi aşa ceva pe Siwenna? Un zîmbet fugar apăru pe chipul lui Barr. ― Nici nu există în altă parte, cred. ÎntreŃin instalaŃia singur, atît cît mă pricep.Trebuie să-mi cer scuze că v-am făcut să aşteptaŃi la uşă. Sistemul automat semnaleazăprezenŃa vizitatorilor, dar n-o mai deschide. ― Nu mai faceŃi faŃă reparaŃiilor? întrebă generalul cu o uşoară ironie. ― Nu mai există piese de schimb. Vă rog să luaŃi loc, domnule. BeŃi ceai? ― Pe Siwenna? Stimate domn, este imposibil să fii atît de nepoliticos încît să refuziceaiul în aceste locuri. Bătrînul patrician se retrase înclinîndu-se discret, ceea ce Ńinea de politeŃea moştenităde la aristocraŃia ci-devant *, aparŃinînd unui secol defunct. Ci-devant (lb fr.) ― De viŃă veche (n.t.). Riose privi cum se îndepărtează silueta gazdei sale şi găsi că actul studiat de bună-cuviinŃă nu-l prindea prea bine. EducaŃia lui fusese pur militară, iar experienŃa de viaŃăaidoma. Dacă ar fi să folosim un clişeu verbal, văzuse moartea cu ochii de multe ori, darîntotdeauna tangibilă şi familiară. Prin urmare, n-ar fi un neadevăr dacă am spune căadulatul leu al Flotei a Douăsprezecea se înfiora în camera pe care o simŃi, dintr-o dată,rece şi demodată. Generalul observă în cutiile mici de culoare neagră-ivorie, aliniate pe rafturi, niştecărŃi cu titluri necunoscute. Bănui că obiectul masiv dintr-un capăt al încăperii erareceptorul care, la cerere, transforma cărŃile în sunete şi imagini. Nu văzuse nici unulfuncŃionînd, dar auzise despre asemenea lucruri.
  2. 2. I se spusese cîndva că în vremurile de aur, cînd Imperiul însemna întreaga Galaxie,nouă case din zece aveau astfel de receptoare şi asemenea şiruri de cărŃi. Acum însă trebuiau apărate graniŃele, iar cărŃile rămîneau în grija bătrînilor. Şi,oricum, mai bine de jumătate din istoriile care se povesteau despre vremurile de odinioarăerau mitologie. Ceaiul sosi şi Riose se aşeză. Ducem Barr ridică ceaşca. ― În onoarea dumneavoastră! ― MulŃumesc. În a dumneavoastră! ― Se spune că sînteŃi tînăr. Treizeci şi cinci? ― Destul de exact. Treizeci şi patru. ― În cazul acesta, continuă Barr, cu o uşoară emfază, nu găsesc altă introducere maifericită decît aceea de a vă informa cu părere de rău că nu sînt în posesia unor farmece,poŃiuni sau filtre ale dragostei. Şi nu sînt cîtuşi de puŃin capabil să influenŃez graŃiilevreunei tinere doamne de care v-aŃi simŃi atras. ― Nu am nevoie de ajutoare din afară în această privinŃă, domnule. (MulŃumirea desine, prezentă şi pînă atunci, răzbătu în glasul uşor amuzat al generalului.) PrimiŃi multesolicitări de acest fel? ― Destule. Din nefericire, persoanele neinformate tind să ia erudiŃia drept magie, iardragostea drept acea latură a vieŃii care are nevoie cel mai mult de ajutorul magiei. ― Mi se pare normal. Numai că eu sînt altfel. Pentru mine, erudiŃia nu reprezintăaltceva decît posibilitatea de a răspunde unor întrebări dificile. Siwennianul i se adresă neutru: ― S-ar putea să vă înşelaŃi la fel de mult ca şi ceilalŃi. ― Vom vedea. (Tînărul general îşi aşeză cana în locaşul ceaincului şi aceasta se umplula loc. I se oferi o capsulă cu aromă, căreia îi dădu drumul cu un plescăit în cană.)SpuneŃi-mi atunci, Patricianule, cine sînt magicienii? Cei adevăraŃi. Barr păru surprins la auzul unui cuvînt demult uitat. ― Nu există magicieni, răspunse el. ― Dar siwennienii istorisesc multe despre ei. Există o legătură ciudată între aceastăsituaŃie şi acele grupuri de conaŃionali de-ai dumneavoastră care visează şi tînjesc dupăvremurile de odinioară şi după ceea ce ei numesc libertate şi autonomie. Evident, acesteidei ar putea periclita fiinŃa Statului. Bătrînul clătină din cap: ― De ce-mi spuneŃi toate astea? BănuiŃi că e vorba de o revoltă condusă de mine? ― Nu, nici gînd, îl linişti Riose, ridicînd din umeri. De fapt, ideea nu e întru totulridicolă. Tatăl dumneavoastră a fost la vremea sa un exilat, iar dumneavoastră aŃi fostpatriot şi şovin la vremea dumneavoastră. Ca oaspete, mi se pare o nedelicateŃe săamintesc aceste lucruri, dar misiunea mea de acum îmi cere să v-o spun. Şi, totuşi, să fievorba de o conspiraŃie? Mă îndoiesc. În cursul ultimelor trei generaŃii, Siwenna şi-a pierdutspiritul de cutezanŃă. ― Aşa cum dumneavoastră sînteŃi lipsit de delicateŃe ca oaspete, tot aşa voi fi şi eu cagazdă, răspunse bătrînul, parcă împotriva voinŃei sale. Aş vrea să vă reamintesc că,demult, un vicerege gîndea la fel despre siwennienii lipsiŃi de cutezanŃă. Din ordinul aceluivicerege, tatăl meu a devenit un fugar sărac, lipit pămîntului, fraŃii mei au devenit martiri,iar sora mea o sinucigaşă. Şi, totuşi, acel vicerege a avut parte de o moarte groaznică, fiinducis de prea umilii şi servilii siwennieni. ― A, da, şi cu asta aŃi atins aproape un subiect asupra căruia aş vrea să zăbovim.Vreme de trei ani, moartea acelui vicerege nu a constituit un mister pentru mine. În gardalui personală a existat un soldat ale cărui acŃiuni mi s-au părut demne de interes, şi acelaaŃi fost dumneavoastră, deci nu cred că ar mai fi necesare alte detalii. ― Desigur, răspunse Barr netulburat. Şi ce-mi propuneŃi? ― Să-mi răspundeŃi la întrebări. ― N-o voi face sub presiunea ameninŃărilor. Sînt bătrîn, dar nu atît de bătrîn încîtpentru mine viaŃa să nu mai însemne nimic. ― Stimate domn, trăim vremuri grele ― spuse Riose rar, vrînd să dea greutatecuvintelor ―, iar dumneavoastră aveŃi copii şi prieteni, o patrie pentru care aŃi spus vorbede iubire nechibzuite în trecut. Să fim serioşi, dacă m-aş hotărî să folosesc forŃa, nu m-aşcoborî într-atît încît să lovesc în dumneavoastră. ― Ce doriŃi? întrebă Barr cu răceală. Ridicînd ceaşca goală, Riose spuse: ― Patricianule, vă rog să mă ascultaŃi cu atenŃie. Trăim vremuri în care soldaŃii cei maiapreciaŃi sînt cei care conduc parade de gală pe aleile palatului regal la zile de sărbătoareşi escortează strălucitoarea navă de agrement care-o poartă pe Splendoarea sa Imperialăcătre planetele pe care-şi petrece verile. Eu... la treizeci şi patru de ani sînt un ratat şi aşavoi rămîne. Pentru că-mi place să lupt, înŃelegeŃi? De aceea m-au şi trimis aici. La Curte aş crea prea multe probleme. Eticheta CurŃii nu
  3. 3. mi se potriveşte. Îi jignesc pe filfizoni şi pe lorzii-amirali, dar sînt prea bun conducător denave şi de oameni ca să-şi încheie conturile cu mine abandonîndu-mă în spaŃiu. Aşa căSiwenna este un înlocuitor ― o lume de frontieră, o provincie săracă şi bîntuită derăscoale, situată foarte departe, îndeajuns de departe pentru ca toată lumea să fiemulŃumită. Şi, prin urmare, lîncezesc. Nu sînt revolte pe care să le înăbuş, căci în ultimavreme viceregii nu s-au mai revoltat; cel puŃin n-au mai făcut-o de cînd tatăl MaiestăŃii saleRegale, fie-i amintirea încărcată de glorie, a dat un exemplu prin Mountel de Paramay. ― Puternic împărat, murmură Barr. ― Da, şi am dori şi alŃii la fel de puternici. El este stăpînul meu ; să ŃineŃi minte asta.Eu îi apăr interesele aici. Barr ridică indiferent din umeri şi întrebă: ― Ce legătură au toate astea cu motivul vizitei dumneavoastră? ― Vă voi spune în cîteva cuvinte. Magicienii la care m-am referit vin de dincolo... dedincolo de avanposturile de frontieră, unde stelele sînt foarte, foarte rare. ― Acolo unde stelele sînt foarte, foarte rare, repetă Barr. Şi-s frigului din spaŃiu opoartă de intrare. ― Asta-i o poezie? se încruntă Riose. (Versurile i se păreau o frivolitate într-unasemenea moment.) În orice caz, sînt de la Periferie, din singurul sector în care pot luptapentru gloria împăratului. ― Şi serviŃi interesele MaiestăŃii sale Imperiale, satisfăcîndu-vă astfel pasiuneadumneavoastră pentru luptă. ― Exact. Dar trebuie să ştiu împotriva cui lupt ; aici mă puteŃi ajuta. ― De unde ştiŃi asta? Riose muşcă dezinvolt dintr-o prăjitură. ― Pentru că de trei ani încoace am notat toate zvonurile, miturile, fiecare şoaptă înlegătură cu magicienii şi, dintr-o mulŃime de informaŃii care ar umple o bibliotecă, doardouă elemente izolate sînt unanim admise, prin urmare, adevărate. Primul este acela cămagicienii se află la marginea Galaxiei, într-o poziŃie opusă faŃă de Siwenna, iar al doilea,acela că tatăl dumneavoastră a întîlnit odată un magician în carne şi oase şi a discutat cuel. Bătrînul patrician îl privi pe Riose fără să clipească şi acesta continuă: ― M-ar interesa tot ce ştiŃi în acest sens. ― Într-adevăr, unele lucruri, spuse Barr gînditor, ar constitui o experienŃăpsihoistorică proprie. ― Ce fel de experienŃă? ― Psihoistorică. Bătrînul îşi însoŃi vorbele de un zîmbet ironic. Apoi, spuse reŃinut: MaiserviŃi ceai. Povestea mea va fi cam lungă. Se rezemă de pernele moi ale scaunului. Lumina emisă de pereŃi devenise o strălucireodihnitoare, de culoare roz-ivorie, care îndulcise pînă şi trăsăturile rigide ale soldatului. ― CunoştinŃele mele sînt rezultatul a două întîmplări, începu el. Prima, că întîmplătorsînt fiul tatălui meu şi a doua, că întîmplător m-am născut pe această planetă. Totul aînceput în urmă cu patruzeci de ani, la scurtă vreme după Marele Masacru, cînd tatăl meus-a salvat refugiindu-se în pădurile din Sud, iar eu eram tunar în flota personală aviceregelui. Apropo, e vorba de acelaşi vicerege care ordonase Masacrul şi care a avut partemai apoi de o moarte crudă. Barr zîmbi întristat şi continuă: ― Tatăl meu era Patrician al Imperiului şi Senator de Siwenna. Se numea Onum Barr. Nerăbdător, Riose îl întrerupse: ― Cunosc circumstanŃele care au dus la exilul lui. Nu este nevoie să intraŃi în acestedetalii. Siwennianul nu-l băgă în seamă şi continuă netulburat: ― În timpul exilului a venit la el un călător ― un NeguŃător de la marginea Galaxiei ―,un tînăr care vorbea cu un accent ciudat, nu cunoştea nimic din Istoria recentă aImperiului şi era protejat de un cîmp de forŃă individual. ― Cîmp de forŃă individual? întrebă Riose mirat. SpuneŃi vorbe mari. Ce generator arputea fi atît de puternic pentru a condensa un cîmp protector de mărimea unui singur om?Pentru numele Galaxiei, căra pe un cărucior echipamentul unei surse atomice de cinci miide mirya-tone? ― Este magicianul despre care aŃi auzit poveşti şi mituri, spuse Barr calm. Numele demagician nu se dobîndeşte lesne. Nu căra nici un generator la vedere, dar nici cea maiputernică armă nu putea să străpungă acest cîmp din jurul lui. ― Asta e toată istoria? Oare magicienii s-au născut din nălucirile unui bătrîn zdrobitde suferinŃă şi de exil? ― Istorisiri despre magicieni circulau şi înainte de a-l întîlni tatăl meu pe acest călător,domnule. Şi iată o dovadă şi mai elocventă. După ce s-a despărŃit de tatăl meu, acestNeguŃător, pe care oamenii îl numesc magician, a vizitat un Tehnician din oraşul spre care
  4. 4. tatăl meu îl îndrumase şi a lăsat acolo un generator de cîmp de acelaşi tip cu cel pe care-lpurta. Generatorul a fost recuperat de tatăl meu la întoarcerea lui din exil, după execuŃiasîngerosului vicerege. I-a trebuit multă vreme pînă să-l găsească. Generatorul este agăŃat pe peretele din spatele dumneavoastră, domnule. NufuncŃionează. N-a funcŃionat decît două zile ; dar dacă-l veŃi privi, veŃi constata că nimenidin Imperiu nu l-ar fi putut proiecta. Bel Riose întinse mîna după centura de metal care atîrna pe perete. În momentul atingerii, cîmpul slab de aderenŃă dispăru şi obiectul se desprinse ca oventuză. Elipsoidul de la un capăt al centurii îi reŃinu atenŃia. Era de mărimea unei nuci. ― Acesta... făcu el. ― Este generatorul, încuviinŃă Barr. Era generatorul, se corectă el. Secretul moduluide funcŃionare nu poate fi descoperit. Cercetările subelectronice au dovedit că face corpcomun cu metalul care-l adăposteşte, şi nici cele mai atente studii ale reŃelelor de difracŃienu au reuşit să distingă părŃile individuale care existaseră înainte de fuziune. ― În acest caz, „dovada" dumneavoastră ezită încă la graniŃa nesigură a cuvintelor carenu se bazează pe probe concrete. Barr făcu un gest de renunŃare. ― Mi-aŃi cerut să vă spun ceea ce ştiu şi aŃi ameninŃat că veŃi obŃine aceste informaŃiiprin forŃă. Ce să înŃeleg dacă preferaŃi o atitudine sceptică? Pot continua? ― Desigur, spuse generalul, aproape poruncitor. ― Am continuat cercetările după moartea tatălui meu şi apoi a intervenit a douaîntîmplare la care mă refeream mai devreme, şi anume faptul că Siwenna a fost cunoscutăbine de către Hari Seldon. ― Şi cine este acesta? ― Un om de ştiinŃă de pe vremea domniei împăratului Daluben al IV-lea. A fostpsihoistoric ― ultimul şi cel mai mare dintre toŃi. A vizitat Siwenna cînd era un marecentru comercial, recunoscut în arte şi ştiinŃă. ― Hmm! făcu acru Riose. ArătaŃi-mi şi mie planeta cu o economie stagnantă care sănu susŃină că a fost cîndva un pămînt al abundenŃei şi bunăstării. ― Vremurile despre care vorbesc au existat acum două secole, cînd stăpînireaîmpăratului se întindea pînă la ultima şi cea mai îndepărtată stea ; cînd Siwenna era olume interioară, şi nu o provincie semibarbară de la Frontieră. In vremurile acelea HariSeldon a anticipat declinul puterii imperiale şi căderea aproape sigură în barbarie a întregiiGalaxii. Riose izbucni în rîs: ― A prevăzut el aşa ceva? Atunci a profeŃit greşit, dragul meu om de ştiinŃă. Presupuncă asta vă consideraŃi. Păi, Imperiul e mai puternic decît a fost în ultima mie de ani. Ochiidumneavoastră obosiŃi de bătrîneŃe sînt orbiŃi de sărăcia de la graniŃă. FaceŃi o vizitălumilor interioare într-o bună zi ; veniŃi către căldura şi bogăŃia de la centru. Bătrînul clătină din cap întristat: ― CirculaŃia încetează în primul rînd la extremităŃi. Va mai trece multă vreme pînăcînd declinul va atinge inima. Vreau să spun, declinul evident, pe înŃelesul tuturora, spredeosebire de prăbuşirea internă, care este o poveste veche de circa cincisprezece secole. ― Deci, acest Hari Seldon a profeŃit o Galaxie în care barbaria se va generaliza, spuseRiose vădit amuzat. Şi ce se va întîmpla atunci? ― El a întemeiat două FundaŃii la capetele opuse ale Galaxiei ― FundaŃii populate cucei mai buni, cei mai tineri şi cei mai puternici oameni, pentru ca aceştia să seînmulŃească, să crească şi să se dezvolte. Lumile pe care le-au colonizat au fost alese cugrijă, acordîndu-se aceeaşi atenŃie momentului şi vecinătăŃii. Totul s-a aranjat în aşa felîncît viitorul, aşa cum fusese el anticipat prin matematică şi psihoistorie, să presupunădintru început izolarea lor de restul civilizaŃiei imperiale şi dezvoltarea lor treptată, pînă cevor deveni germeni ai celui de-al Doilea Imperiu Galactic ― reducînd inevitabila perioadăde barbarie de la treizeci de mii la numai o mie de ani. ― Şi cum aŃi reuşit să aflaŃi toate acestea? LăsaŃi impresia că sînteŃi informat îndetaliu. ― Detaliile nu le-am cunoscut niciodată, spuse cu o voce stăpînită Patricianul. Totul s-a închegat prin osteneala mea, prin punerea cap la cap a anumitor dovezi descoperite detatăl meu sau aflate de mine. Baza este fragilă şi subŃire, iar suprastructura, rezultatulfabulaŃiilor care s-au născut pentru a umple golurile uriaşe. Dar sînt convins că ceea ce v-am spus este în esenŃă adevărat. ― Aşa se pare. ― Oare? Mi-au trebuit patruzeci de ani de cercetări. ― Hmm, patruzeci de ani! Aş putea rezolva problema în patruzeci de zile, ceea ce voi şiface. Ar fi cu totul altceva. ― Şi cum veŃi proceda? ― Simplu şi direct. Dacă aş deveni explorator, aş avea posibilitatea să descopăr şi să
  5. 5. văd cu ochii mei FundaŃia aceasta la care vă referiŃi. SpuneŃi că sînt două? ― Există probe care susŃin numai existenŃa uneia, ceea ce mi se pare explicabil,întrucît cealaltă se află la capătul opus al Axei Galactice. ― Păi atunci o vom vizita. Generalul se ridică în picioare şi-şi îndreptă centura. ― ŞtiŃi încotro să mergeŃi? întrebă Barr. ― Într-un fel, da. Documentele rămase de pe vremea penultimului vicerege, cel pe carel-aŃi ucis, conŃin relatări neclare despre barbari de pe lumi exterioare. De fapt, una dintrefiicele lui i-a fost dată de soŃie unui prinŃ barbar. Mă descurc eu. Întinse mîna pentru a-şi lua rămas bun: ― Vă mulŃumesc pentru ospitalitate. Ducem Barr îi strînse mîna şi se înclină ceremonios: ― Vizita dumneavoastră m-a onorat în mod deosebit. ― Cît priveşte informaŃiile pe care mi le-aŃi dat, continuă Bel Riose, voi găsi o cale de avă mulŃumi cînd mă voi întoarce. Ducem Barr îşi conduse respectuos oaspetele pînă la uşă şi, privind în urmaautovehiculului ce se îndepărta, spuse: „Dacă te vei mai întoarce". 2 Magicienii FUNDAłIA... După patruzeci de ani de expansiune, FundaŃia a trebuit să înfrunteameninŃarea lui Riose. Zilele de epopee ale lui Hardin şi ale lui Mallow dispăruseră şi, o datăcu ele, apuseseră într-o oarecare măsură temeritatea şi hotărîrea... ENCICLOPEDIA GALACTICA ÎN CAMERA IZOLATA, de care nimeni nu se putea apropia să tragă cu urechea, seaflau patru bărbaŃi. După ce îşi aruncară priviri furişe, se uitară spre masa care-idespărŃea, unde-i aşteptau patru sticle şi tot atîtea pahare pline, dar nici unul nu se atinsede al său. Apoi, bărbatul cel mai apropiat de uşă întinse mîna şi bătu calm şi ritmat cu degeteleîn tăblia mesei. ― Vă mai gîndiŃi mult? întrebă el. Oare contează cine va vorbi primul? ― Atunci vorbeşte tu, spuse bărbatul corpolent care stătea vizavi. Tu ar trebui să fii celmai îngrijorat. Sennett Forell zise sec, fără nici o urmă de umor: ― Asta pentru că mă consideri cel mai bogat dintre toŃi. Ori pentru că te aştepŃi săcontinuu aşa cum am început. Sper că n-ai uitat că flota mea comercială a capturat navalor însărcinată cu misiuni de cercetare. ― Aveai flota cea mai mare şi cei mai buni piloŃi, interveni al treilea, ceea ce ne lasă săînŃelegem că eşti cel mai bogat dintre noi. A fost un risc pe care nimeni altul nu şi l-ar fiputut asuma. Sennett Forell chicoti din nou: ― Am moştenit de la tatăl meu o anumită uşurinŃă în a-mi asuma riscuri. La urmaurmelor, atunci cînd îŃi asumi nişte riscuri, trebuie să le justifici prin foloasele pe care letragi. LuaŃi ca exemplu faptul că nava inamică a fost izolată şi capturată fără pierderipentru noi şi fără a fi nevoie să le alertăm pe celelalte. Pe FundaŃie se recunoştea în mod deschis şi se accepta tacit că Forell era fiulnelegitim al marelui dispărut Hober Mallow. Cel de-al patrulea bărbat clipi mărunt din ochi, aruncînd o căutătură furişă. Strecurăprintre buzele subŃiri cîteva cuvinte: ― Nu-i cazul să fiŃi atît de mîndru că aŃi capturat o navă minusculă. Pentru că,probabil, o să-l irităm şi mai şi pe tînărul acela. ― Crezi că-i mai trebuie alte motive? întrebă Forell dispreŃuitor. ― Cred că da, şi asta îl va scuti de osteneala de a-şi căuta vreunul, spuse cel de-alpatrulea şi continuă: Hober Mallow nu proceda aşa. Şi nici Salvor Hardin. Îi lăsau peadversari să aleagă incerta cale a forŃei, iar ei acŃionau cu siguranŃă şi fără zarvă. Forell se strîmbă: ― Nava aceasta şi-a dovedit importanŃa. Motivele n-au nici o valoare, afirmă el, cusatisfacŃia neguŃătorului înnăscut. Apoi adăugă: Tînărul vine din Vechiul Imperiu. ― Ştiam, zise cel de-al doilea bărbat, cel corpolent, cu o voce groasă şi nemulŃumită. ― Am bănuit, îl corectă Forell cu calm. Cînd apare un om cu nave şi bani, cu intenŃiiamicale şi cu propuneri de afaceri, mi se pare că e o chestiune de bun simŃ să te stăpîneştişi să nu Ńi-l faci duşman decît dacă ai siguranŃa că profitul pe care-l sugerează nuconstituie, pînă la urmă, decît un paravan. Acum însă...
  6. 6. ― Se cuvenea să fim mai precauŃi, spuse al treilea eu o iritare reŃinută. Trebuia săaflăm noi primii, chiar înainte de a-i permite să plece. Ar fi fost cea mai înŃeleaptă hotărîre. ― Problema s-a discutat şi s-a rezolvat, spuse Forell, care, printr-un gest larg şi decis,le arătă celorlalŃi că subiectul nu mai e actual. ― Guvernul este nehotărît, iar primarul un neisprăvit, se plînse cel de-al treilea. Cel de-al patrulea îi privi pe ceilalŃi, pe rînd, scoŃîndu-şi din gură Ńigara de foi stinsă. Olăsă să cadă neglijent într-o fantă din dreapta lui, în care dispăru, dezinte-grîndu-se cu ostrălucire de o clipă. ― Sînt încredinŃat, spuse el sarcastic, că domnul care a vorbit ultimul s-a exprimatastfel din pură obişnuinŃă. Ne putem reaminti că noi sîntem Guvernul. Se auzi un murmur aprobator. ― Atunci să lăsăm deoparte politica Guvernului, spuse cel de-al patrulea, privindtăblia mesei. Tînărul acesta... acest străin ar fi putut deveni un client. S-au mai întîlnitcazuri. ToŃi trei aŃi încercat să-l înduplecaŃi să încheie un contract preliminar. Deşi avemun acord ― o înŃelegere verbală ― care interzice acest lucru, totuşi aŃi încercat. ― Şi tu ai fi făcut la fel, mîrîi cel de-al doilea bărbat. ― Ştiu, spuse cel de-al patrulea. ― Atunci să nu mai discutăm despre ceea ce ar fi trebuit să facem mai devreme şi săvedem ce trebuie să facem acum, îl întrerupse Forell. În cazul în care l-am fi aruncat înînchisoare ori l-am fi ucis, ce s-ar fi întîmplat? Încă nu-i cunoaştem intenŃiile şi, oricum,nu am distruge un Imperiu dispunînd de viaŃa unui om. S-ar putea să existe flote întregipregătite pentru situaŃia în care nu s-ar mai întoarce. ― Exact, îl aprobă cel de-al patrulea. Îmi spuneŃi şi mie cu ce v-aŃi ales de pe navacapturată? Sînt prea bătrîn ca să mai suport astfel de discuŃii, ― Putem rezuma totul în cîteva cuvinte, spuse Forell morocănos. E un general dinImperiu ― sau ce grad o fi avînd acolo. Un tînăr care s-a comportat strălucit ca militar ―aşa am auzit ― şi care este un idol pentru oamenii săi. O carieră foarte romantică. Nu măîndoiesc ca istoriile pe care ei le povestesc sînt pe jumătate minciuni, dar chiar şi aşa îlridică în slăvi ca pe un fel de bărbat-minune. ― Cine sînt aceşti „ei"? întrebă cel de-al doilea. ― Echipajul navei capturate. AscultaŃi, declaraŃiile lor sînt înregistrate pe un microfilmpe care l-am pus la loc sigur. Mai tîrziu, dacă doriŃi, puteŃi să-l vizionaŃi sau să vorbiŃipersonal cu oamenii, dacă socotiŃi necesar. Eu v-am spus esenŃialul. ― Cum ai obŃinut declaraŃiile? De unde ştii că au spus adevărul? ― N-aş zice că prin blîndeŃe, domnule, spuse Forell încruntîndu-se. I-am maltratat, i-am drogat, de nu mai ştiam nici eu cine sînt, şi am folosit fără nici o reŃinere Sonda. Auvorbit. PuteŃi să le daŃi crezare. ― Înainte vreme, se trezi vorbind cel de-al-treilea, aparent fără nici o legătură cusubiectul, s-ar fi folosit psihologia pură. O metodă care nu provoacă dureri, dar foartesigură. Nu dă niciodată greş. ― Ei, multe erau odinioară, spuse Forell sec. Trăim alte timpuri. ― Dar ce căuta aici acest general, acest bărbat nemaipomenit? întrăbă cel de-alpatrulea cu o voce obosită, dar în care se simŃea încăpăŃînarea de a obŃine un răspuns. Forell îi aruncă o privire critică. ― ÎŃi închipui că încredinŃează celor din echipaj detalii de politică de stat? Habar n-aveau. Din acest punct de vedere n-am aflat nimic şi doar am încercat. Galaxia mi-emartoră. ― Ceea ce ne lasă să... ― Să tragem propriile noastre concluzii, evident. (Forell bătea darabana pe tăbliamesei.) Deşi tînărul este un conducător militar al Imperiului, a pretins că e un prinŃişorneînsemnat peste cîteva stele împrăştiate într-un colŃ uitat al Periferiei. Fie şi numai acestlucru ne convinge că nu-i convine ca noi să-i cunoaştem adevăratele motive. Şi dacă ar fisă coroborăm natura profesiunii lui cu faptul că Imperiul a susŃinut un atac împotrivanoastră pe vremea tatălui meu, pericolul este real şi înspăimîntător. Primul atac a dat greş.Personal, mă îndoiesc că Imperiul ne are la suflet pentru asta. ― Şi nu există nimic cert în investigaŃiile tale? întrebă prudent cel de-al patruleabărbat. Nu cumva ne ascunzi ceva? ― În nici un caz, spuse Forell calm. Acum, nu mai este vorba de rivalitate şi decompetiŃie în afaceri. Sîntem obligaŃi să fim uniŃi. ― Patriotism, pufni ironic cel de-al treilea bărbat. ― LăsaŃi patriotismul pe seama altora, i-o tăie Forell rece. CredeŃi că pun vreun preŃ peceea ce vrea să fie cel de-al Doilea Imperiu? CredeŃi că mi-aş risca măcar o singurăreprezentanŃă comercială pentru a-i netezi calea? Vă imaginaŃi că afacerile mele sau alevoastre vor merge mai bine dacă vom fi cuceriŃi de Imperiu? Dacă Imperiul învinge, vorapărea destui corbi flămînzi care să se năpustească asupra trofeelor. ― Iar noi am fi trofeele, adăugă cel de-al patrulea, indiferent.
  7. 7. Cel de-al doilea bărbat sparse tăcerea care se lăsase şi se foi greoi, încît scaunul scîrŃîisub greutatea lui: ― Dar ce rost are să mai discutăm despre asta?! Imperiul nu ne poate învinge, nu-iaşa? Doar Seldon ne-a asigurat că pînă la urmă vom forma cel de-al Doilea Imperiu. Evorba doar de o simplă criză. Au mai fost trei înainte. ― Da, o simplă criză, repetă Forell gînditor. Numai că în cazul primelor două l-am avutpe Salvor Hardin care să ne conducă ; la cea de-a treia l-am avut pe Hober Mallow. Daracum pe cine mai avem? Le aruncă celorlalŃi o privire întunecată şi continuă: Legilepsihoistorice ale lui Seldon, pe care ne bazăm cu atîta comoditate, conŃin, probabil, ca ovariabilă importantă, o anumită iniŃiativă din partea oamenilor FundaŃiei, şi mi se parenormal să fie aşa. Legile lui Seldon îi ajută pe cei ce se ajută singuri. ― Dacă Ńii atît de mult la proverbe, vremurile mari creează oameni mari, spuse cel de-al treilea bărbat. ― Nu ne putem bizui pe proverbe, asta-i sigur, reluă grav Forell. Iată calea care-mipare demnă de urmat. În cazul în care ne vom confrunta cu cea de-a patra criză, atunciSeldon a anticipat-o. Dacă acest lucru e adevărat, criza poate fi depăşită, deci trebuie săexiste o soluŃie. În prezent, Imperiul este mai puternic decît noi, şi asta nu de azi de ieri. Dar acum nepaşte pentru prima dată primejdia unui atac direct, aşa încât ameninŃarea e mai grozavăca oricînd. Iar daca ea poate fi înfrîntă, atunci trebuie s-o facem, ca şi în cazul crizelorprecedente, prin alte metode decît prin forŃa pură. Trebuie să-i găsim adversarului punctulslab şi acolo să-l lovim. ― Şi care ar fi acest punct slab? întrebă cel de-al patrulea bărbat. Ai de gînd să propuio teorie? ― Nu. Aici voiam să ajung. Marii noştri conducători din trecut au detectat întotdeaunaslăbiciunile adversarilor şi le-au folosit în propriul avantaj. Acum însă... Vocea lui trădă lipsa de speranŃă şi, pentru o vreme, nimeni nu îndrăzni să comenteze. Apoi, cel de-al patrulea rupse tăcerea: ― Avem nevoie de spioni. Forell se întoarse spre el, brusc înflăcărat: ― Exact! Nu ştim cînd va ataca Imperiul. Poate avem timp să ne pregătim. ― Şi Hober Mallow în persoana a pătruns in interiorul Imperiului, sugeră cel de-aldoilea bărbat. ― Nu e nevoie de o acŃiune atît de directă, spuse Forell, clătinînd din cap. Nici unuldintre noi nu mai este tînăr ; toŃi am devenit sclavii detaliilor administrative şi ne-amînvăŃat cu fastul protocoalelor. Avem nevoie de oameni tineri, care călătoresc mult... ― NeguŃătorii IndependenŃi? întreba cel de-al patrulea. Forell clătină afirmativ din cap şi spuse: ― Dacă nu cumva e prea tîrziu... 3 Mîna moartă BEL RIOSE, care se plimba îngrijorat prin birou, se opri şi-l privi plin de speranŃă peaghiotantul său, care tocmai intrase: ― Ai vreo veste despre Starlet? ― Nici una. Navele de cercetare au cutreierat în lung şi-n lat, dar instrumentele n-audetectat nimic. Comandantul Yume a raportat că Flota este pregătită pentru un atac derepresalii. ― Nu, pentru o simplă navă de patrulare, spuse generalul, clătinînd din cap. Încă nu.Spune-le să dubleze... Stai! Redactez eu mesajul. Să fie codificat şi transmis prin fasciculcu bandă îngustă. În timp ce vorbea, îi dădu ofiŃerului hîrtia şi întrebă: Siwennianul a fostadus? ― Încă nu. ― Atunci, să fie trimis la mine imediat ce soseşte. Aghiotantul salută scurt şi plecă. Riose îşi reluă umbletul ca un întemniŃat. Cînd uşa se deschise din nou, în prag se afla Ducem Barr. Păşind încet în urmaaghiotantului care-l condusese, intră în încăperea orbitor de luxoasă, al cărei tavan eraornamentat cu un model stereoscopic al Galaxiei. În centrul încăperii, îmbrăcat înuniformă, Bel Riose îl aştepta. ― Bună ziua, Pâtricianule! Generalul împinse cu piciorul un scaun şi-i făcu semnaghiotantului să plece, spunîndu-i: Nu intră nimeni pînă la noi ordine. Rămase drept în faŃa siwennianului, cu picioarele larg desfăcute, cu mîinile la spate,legănîndu-se încet şi gînditor pe călcîie.
  8. 8. Apoi, spuse aspru: ― Patricianule, eşti supus loial al Imperiului? Barr, care pînă atunci tăcuse nepăsător, ridică din sprîncene şi răspunse calm: ― N-am nici un motiv să iubesc dominaŃia imperială. ― Ceea ce e departe de a spune că ai fi capabil de trădare. ― Adevărat. Dar acest simplu fapt nu înseamnă nicidecum că sînt de acord să acŃionezca sprijinitor. ― În condiŃii normale, şi acest lucru este adevărat. Însă refuzul de a ne ajuta acum,spuse Riose apăsat, va fi considerat trădare şi va fi tratat în consecinŃă. Barr se încruntă: ― PăstraŃi-vă şfichiuirile verbale pentru subordonaŃi. SpuneŃi precis ce doriŃi de lamine şi-mi va fi de ajuns. Riose se aşeză picior peste picior: ― Barr, noi am mai avut o discuŃie cu jumătate de an în urmă. ― Despre magicienii dumneavoastră? ― Da. ÎŃi aminteşti ce am spus că voi face? Barr încuviinŃă din cap, în timp ce-şi odihnea mîinile pe genunchi. ― VoiaŃi să-i vizitaŃi şi aŃi fost plecat acolo în ultimele patru luni. I-aŃi găsit? ― Dacă i-am găsit?! BineînŃeles, strigă Riose, Patricianule, nu sînt magicieni, ci diavoli.E dincolo de orice închipuire. Gîndeşte-te numai! O lume de mărimea unei batiste, a unuidegetar, cu resurse atît de sărăcăcioase, cu o putere atît de neînsemnată şi cu o populaŃieatît de redusă cum nu întîlneşti nici pe cele mai înapoiate lumi din prăfuitele prefecturi aleStelelor întunecate. Şi, cu toate acestea, cu un popor atît de mîndru şi ambiŃios încîtvisează să pună stăpînire, încet şi melodic, pe toată Galaxia. Sînt foarte siguri de ei şi nici măcar nu se grăbesc. Se mişcă încet, flegmatic ; vorbescde secolele necesare, înghit o lume după alta fără efort ; se strecoară printre sisteme cu oîncredere nepăsătoare. Şi reuşesc. Nimeni nu-i poate opri. Au construit o murdarăcomunitate comercială care-şi încolăceşte tentaculele în jurul unor sisteme situate multmai departe decît cutează să se aventureze navele lor ca nişte jucării. NeguŃătorii ― aşa îşizic agenŃii lor ― pătrund tot mai adînc, parsec după parsec. Ducem Barr îi întrerupse tirada: ― Cît adevăr conŃin informaŃiile şi care-i rostul acestei izbucniri de furie? Soldatul se controlă şi redeveni calm. ― Nu sînt orbit de furie. Te asigur că am vizitat lumi mai apropiate de Siwenna decîtde FundaŃie pe care Imperiul era un mit îndepărtat, iar NeguŃătorii, adevăruri vii. Noiînşine am fost luaŃi drept NeguŃători. ― Şi v-au spus oamenii FundaŃiei că Ńintesc să domine Galaxia? ― Chiar aşa, de-a dreptul? Riose se înfurie din nou: N-aveau cum. Persoanele oficialenu scot o vorbă despre asemenea lucruri. Ele se referă exclusiv la afaceri. Am discutat însăcu oameni simpli şi le-am reŃinut spusele: „destinul lor sigur", acceptarea calmă a unuimare viitor. Aşa ceva nu se poate ascunde ; e vorba de un optimism universal pe care nicinu încearcă să-l tăinuiască. Siwennianul îşi stăpîni cu greu satisfacŃia: ― Pînă acum, s-ar părea că ceea ce aŃi constatat singur seamănă cu ceea ce amdescoperit eu din puŃinele date pe care le-am avut. ― Fără îndoială, răspunse Riose, sarcastic. E un tribut pe care-l aduc puterii taleanalitice şi, în acelaşi timp, o recunoaştere sinceră şi limpede a pericolului din ce în ce maimare care ameninŃă proprietăŃile MaiestăŃii sale Imperiale. Barr ridică din umeri nepăsător, iar Riose, aplecîndu-se brusc, îl prinse pe bătrîn debraŃe şi-l privi drept în ochi cu o ciudată blîndeŃe. ― Nu-Ńi face griji, Patricianule. Nu doresc să fiu barbar. Din punctul meu de vedere,perpetuarea ostilităŃii siwenniene faŃă de Imperiu reprezintă o povară cumplită şi aş faceorice s-o uit. Însă specialitatea mea este milităria şi nu mă pot amesteca în treburi civile.Ar însemna să fiu rechemat şi asta mi-ar distruge cariera, înŃelegi? Sînt sigur că da. ÎŃispun între patru ochi: lasă ca autorul atrocităŃilor care au durat patruzeci de ani să fierăsplătit prin acte de răzbunare şi să nu ne mai gîndim la restul. Recunosc deschis că amnevoie de ajutorul tău. În vocea tînărului se simŃea o impresionantă îngrijorare, dar Ducem Barr clătinăhotărît şi calm din cap în semn de refuz. ― Nu înŃelegi, Patricianule, spuse Riose rugător, şi mă îndoiesc că sînt în stare să tefac să înŃelegi. Nu pot cîştiga pe terenul tău. Tu eşti savant, iar eu militar. Dar sînt sigurmăcar de câteva lucruri. Orice părere ai avea despre Imperiu, vei recunoaşte că a adus şimari servicii. ForŃele lui armate au comis crime ici şi colo, dar, în mare, au fost o forŃă apăcii şi civilizaŃiei. Flota imperială a creat Pax Imperium, care a domnit în întreaga Galaxievreme de două mii de ani. Compară cele două milenii de pace trăite sub semnul Soarelui-şi-Navei cu cele două milenii de anarhie interstelară de dinainte. Gîndeşte-te numai la
  9. 9. războaiele şi distrugerile din zilele acelea şi spune-mi dacă, în ciuda tuturor erorilorcomise, Imperiul nu merită să fie păstrat. Gîndeşte-te ― continuă el avîntat ― la ceea ce s-a ales de Lumile Exterioare aleGalaxiei acum, cînd toate s-au desprins şi sînt independente, şi pune-Ńi întrebarea dacă,de dragul unei răzbunări copilăreşti, merită să transformi Siwenna dintr-o provincieprotejată de o Flotă neînfricată, într-o lume barbară a Galaxiei, decăzută şi scufundată înmizerie. ― Se va înrăutăŃi totul aşa de curînd? murmură siwennianul. ― Nu, recunoscu Riose. Dacă vieŃile noastre ar fi de patru ori mai lungi, cu siguranŃăc-am afla. Destinul meu, pe care nu Ńi-l pot impune, e să lupt pentru Imperiu, pentru otradiŃie militară. Ea îşi găseşte originea în instituŃia imperială pe care o slujesc. ― DeveniŃi mistic şi mi-e întotdeauna greu să înŃeleg misticismul altuia. ― N-are importanŃă. ÎnŃelegi pericolul pe care-l reprezintă FundaŃia. ― Dacă îmi amintesc bine, chiar înainte de plecarea dumneavoastră de pe Siwenna, v-am atenŃionat asupra acestuia. ― Atunci îŃi dai seama că trebuie oprit încă dintru început, altfel n-o vom mai puteaface niciodată. Ai avut idee de această FundaŃie înainte ca oricine altcineva să audă măcarde ea. Ai aflat mai multe despre ea decît oricare altul din Imperiu. Probabil că ştii cumpoate fi atacată fără riscuri şi mă poŃi avertiza asupra contramăsurilor pe care le va lua.Hai să fim prieteni! Ducem Barr se ridică şi spuse calm: ― Ajutorul pe care vi-l pot da eu nu înseamnă nimic, deci vă scutesc de a-mi adresa oasemenea rugăminte. ― Lasă-mă să judec eu priorităŃile. ― Nu, vorbesc foarte serios. Nici întreaga putere a Imperiului nu ar putea să striveascăaceastă lume aparent neînsemnată. ― De ce? (Ochii lui Bel Riose se aprinseră de furie.) Rămîi aici. Vei pleca cînd îŃi voipermite eu. Dacă-Ńi închipui că subestimez acest duşman pe care l-am descoperit, te înşeli.Patricianule, spuse el reŃinut, la întoarcere am pierdut o navă. N-am nici o dovadă c-ar ficăzut în mîinile FundaŃiei ; dar n-a mai fost găsită de atunci şi, dacă ar fi avut loc unaccident, ar fi trebuit să-i găsim epava pînă acum. Na e o pierdere importantă ― nuînseamnă mare lucru ―, dar asta îmi sugerează că, probabil, FundaŃia a declanşat dejaostilităŃile. O asemenea grabă şi o ignorare a consecinŃelor ar putea să însemne forŃedespre care nu ştiu nimic. Îmi răspunzi la o întrebare foarte precisă? Care este puterea lormilitară? ― N-am idee. ― Atunci desluşeşte singur ceea ce ai afirmat. De ce susŃii că Imperiul nu poate zdrobiacest mic duşman? Siwennianul se aşeză din nou şi evită privirea fixă a lui Riose. Spuse apăsat: ― Pentru că am încredere în principiile psihoistoriei. E o ştiinŃă ciudată. A atinsmaturitatea printr-un singur om ― Hari Seldon ― şi a pierit o dată cu el, pentru că nimenin-a mai reuşit să-i stăpînească iŃele complicate. Dar, în acea scurtă perioadă, s-a doveditcel mai puternic instrument de studiere a umanităŃii inventat vreodată. Fără a pretindeanticiparea acŃiunilor oamenilor ca indivizi, ea a formulat legi precise, capabile de analizămatematică şi de extrapolare, în scopul dirijării şi anticipării acŃiunii concertate agrupurilor umane. ― Şi?... ― A fost psihoistoria pe care Seldon şi grupul său a aplicat-o din plin la întemeiereaFundaŃiei. Locul, momentul şi condiŃiile se întrepătrund din punct de vedere matematic şiconduc astfel, în mod inevitabil, la dezvoltarea Imperiului Universal. Lui Riose începu să-i tremure glasul de indignare: ― Vrei să spui că această ştiinŃă prezice că voi ataca FundaŃia şi că voi pierde nu ştiuce bătălie din motive cunoscute dinainte? Încerci să susŃii că sînt un robot fără imaginaŃieşi că urmez un drum la capătul căruia îmi voi găsi sfîrşitul? ― Nu, răspunse tăios bătrînul patrician. Am afirmat deja că ştiinŃa nu are nimic de-aface cu acŃiunile individuale şi că a fost anticipat un context mai larg. ― Prin urmare, ne aflăm în strînsoarea ZeiŃei NecesităŃii Istorice? ― A NecesităŃii Psihoistorice, îl ajută Barr cu delicateŃe. ― Şi dacă-mi exercit dreptul meu de liberă voinŃă? Dacă hotărăsc să atac anul viitor,sau să nu atac deloc? Cît de docilă este ZeiŃa? Cît de ingenioasă? Barr ridică din umeri: ― PuteŃi ataca acum ori niciodată, cu o singură navă sau cu forŃa întregului Imperiu ;prin forŃă militară ori prin presiuni economice ; printr-o declaraŃie deschisă de război sauprintr-o ambuscadă perfidă. PuteŃi face orice doriŃi, exercitîndu-vă plenar libera voinŃă. Şi,totuşi, veŃi pierde. ― Din cauza mîinii moarte a lui Seldon?
  10. 10. ― Din cauză că mîna moartă a matematicii comportamentului uman nu poate fi nicioprită, nici deviată, nici frînată. Cei doi râmaseră faŃă în faŃă, ca într-o încleştare mută, pînă cînd generalul făcu unpas înapoi. ― Primesc provocarea. O mînă moartă contra unei voinŃe vii, spuse el simplu. 4 Împăratul CLEON AL II-LEA... numit îndeobşte „Cel Mare". Ca ultim împărat puternic al PrimuluiImperiu, el este important prin renaşterea artistică şi politică ce a avut loc în timpul lungiisale domnii. Literatura romanŃată ni-l face cunoscut, totuşi, mult mai bine, legîndu-i numelede cel al lui Bel Riose, deci pentru oamenii simpli rămîne „împăratul lui Riose". Nu trebuie sălăsăm ca evenimentele din ultimul său an de domnie să umbrească patruzeci de ani de... ENCICLOPEDIA GALACTICA CLEON AL II-LEA, numit îndeobşte „Cel Mare". Ultimul împărat puternic. O dureroasăsuferinŃă care nu poate fi diagnosticată. Date fiind neînŃelesele meandre ale vieŃiioamenilor, cele două afirmaŃii nu se exclud şi nici nu sînt compatibile. De-a lungul istorieis-au întîlnit supărător de multe cazuri similare. Dar lui Cleon al II-lea nu-i păsa de astfel de precedente. SuferinŃele personale nu i s-arfi ameliorat cîtuşi de puŃin chiar dacă s-ar fi gîndit la lista lungă de cazuri asemănătoare.La fel de puŃin l-ar fi liniştit şi gîndul că, în timp ce străbunicul său fusese domnitor şipirat al unei planete cît un grăunte de praf, el domnea în Palatul Plăcerilor, careaparŃinuse lui Ammenetik cel Mare, ca moştenitor al unui şir de domnitori galactici ce sepierdea în negura vremurilor. În aceste momente nu-l alina nici măcar faptul că, prineforturi deosebite, tatăl său curăŃase focarele de revoltă şi restabilise pacea şi unitatea decare se bucurase Imperiul sub Stanel al Vl-lea şi că, prin urmare, în cei douăzeci şi cincide ani ai domniei sale nici măcar ideea de răscoală nu-i umbrise strălucirea gloriei. Împăratul Galaxiei şi Stăpînul Tuturora avu o tresărire şi-şi lăsă capul pe spate încîmpul înviorător de forŃă din jurul pernelor. Cîmpul opunea o uşoară rezistenŃă şi,simŃind plăcuta lui mîngîiere, Cleon se linişti. Se ridică greoi în capul oaselor şi privimorocănos către pereŃii camerei. Nu era o cameră în care să stai singur. Era prea mare.Toate camerele erau prea mari. Mai bine să fie singur în timpul acestor crize care-l istovesc complet decît să suporteagitaŃia plină de ifose şi compasiune a curtenilor, obtuzitatea lor îngăduitoare şi fără vlagă.Mai bine singur decît să vadă măştile insipide, în spatele cărora se Ńes speculaŃii nesfîrşiteprivind probabilitatea morŃii şi soarta succesiunii. Gîndurile îl copleşiră şi-i dădură putere. Cei trei fii ai săi, falnici, virtuoşi, puteau oferiun viitor Imperiului. Dar unde dispăruseră tocmai acum, cînd se simŃea atît de rău?Aşteptau, desigur ― fiecare cunoscînd mişcările celorlalŃi şi cu toŃii supraveghindu-l pe el. Se foi nemulŃumit. Şi acum Brodrig tînjea să vină în audienŃă. Credinciosul Brodrig,născut într-o familie nevoiaşă ; credincios, pentru că altfel n-ar fi fost detestat de toatălumea, fără deosebire ― ura fiind singurul punct comun al numeroaselor grupuri careformau Curtea... Brodrig ― favoritul credincios, pentru că aşa trebuia să fie ―, cel care, dacă nu se vaîmbarca pe cea mai rapidă navă din Galaxie imediat după moartea Împăratului, va sfîrşi încamera atomică. Cleon al II-lea atinse butonul de pe braŃul divanului încăpător pe care stătea şi uşaimensă de la capătul camerei se dizolvă, devenind transparentă. Brodrig înaintă pe covorul stacojiu şi îngenunche pentru a săruta mîna vlăguită aÎmpăratului. ― Cum vă simŃiŃi, sire? întrebă Secretarul particular cu o voce slabă în care se simŃeaîngrijorarea. ― Sînt viu, dacă mai poŃi numi viaŃă ceea ce a devenit un domeniu primitor şiinsensibil la tot felul de experienŃe nevolnice ale oricărui şarlatan în stare să citească ocarte de medicină, i-o reteză Împăratul exasperat. Dacă mai există vreun remediu chimic,fizic sau atomic încă netestat, atunci poŃi fi sigur că se va găsi mîine-poimîine vreundeştept bun de gură care să vină din cine ştie ce văgăună a Imperiului ca să mi-l propună.Şi e foarte probabil că va fi folosită ca autoritate vreo carte abia descoperită sau, maidegrabă, măsluită. Pe memoria tatălui meu ― continuă Împăratul dezlănŃuit ―, se pare cănu mai există nici un biped care să poată studia o boală cu propriii săi ochi, sau care să
  11. 11. poată lua pulsul fără să consulte o carte din vechime. Şi ei numesc asta „necunoscută".Neghiobii! Dacă, de-a lungul mileniilor, corpul uman deprinde noi metode de a o lua razna,cauza rămîne necunoscută şi deci boala e incurabilă pentru că studiile anticilor n-audescoperit-o. Ori anticii ar trebui să fie acum în viaŃă, ori eu ar trebui să trăiesc în vremealor. Împăratul lăsă să-i scape cîteva blesteme, în timp ce Brodrig aştepta supus. Apoiîntrebă prost dispus: ― CîŃi sînt afară? ― şi făcu cu capul către uşă. ― Sala Mare adăposteşte numărul obişnuit. ― Atunci să aştepte. Sînt ocupat cu treburi de stat. Trimite-l pe căpitanul gărzii să-ianunŃe. Sau, lasă, lasă treburile de stat. Să le spună că nu acord audienŃe şi să arboreze ofigură îndurerată. Şacalii s-ar putea trăda singuri. Împăratul rîse dispreŃuitor. ― Circulă zvonuri, sire, că vă supără inima, spuse Brodrig cu umilinŃă. Împăratul pufni răutăcios: ― Cei care iau în serios acest zvon vor avea dureri de inimă şi mai rele. Spune-mi, maidegrabă, ce doreşti tu. Brodrig se ridică de jos cînd îi făcu semn împăratul şi spuse: ― În legătură cu Generalul Bel Riose, Guvernatorul Militar al Siwennei. ― Riose? făcu Cleon, încruntat. (Încercă să-şi amintească, dar nu ştiu de unde să-l ia.)Stai puŃin, nu-i cel care a trimis un mesaj fantezist cu cîteva luni în urmă? Da, ştiu acum.Cerşea o aprobare ca să-şi facă o carieră de cuceritor, întru gloria Imperiului şi aÎmpăratului. ― Exact, sire. Împăratul izbucni în rîs: ― Crezi că mai am asemenea generali, Brodrig? Astfel de oameni par a fi bizare relicveale trecutului. Şi ce i-am răspuns? Cred c-ai avut tu grijă să-i răspunzi. ― Da, sire. I s-a cerut să trimită informaŃii suplimentare şi să nu ia nici o hotărîre caresă implice acŃiuni navale fără ordinul personal al Împăratului. ― Hmm! Destul de prudent. Cine e acest Riose? A fost vreodată pe la Curte? Brodrig dădu afirmativ din cap şi colŃurile gurii i se ridicară într-o încercare de zîmbetironic: ― Şi-a început cariera militară acum zece ani, prin a fi cadet în Gardă. A participat lalupta de la Aglomerarea Lemul. ― Aglomerarea Lemul? Nu mai am o memorie atît de... Atunci cînd un tînăr soldat aintervenit, salvînd două nave de linie de la o ciocnire directă? (Gesticulă iritat.) Nu-miamintesc detaliile. A fost ceva eroic. ― Riose era acel soldat. A fost avansat şi numit căpitan activ pe o navă, spuse Brodrigsec. ― Iar acum Guvernator Militar al unui sistem de la graniŃă ― şi e încă tînăr. Un bărbatcapabil, Brodrig! ― Nu ne putem baza pe el, sire. Trăieşte în trecut. Are nostalgia acelor vremuri sau,mai degrabă, a miturilor care relatează despre viaŃa de atunci. Asemenea oameni sîntinofensivi în ceea ce-i priveşte, dar ciudata ignorare a realităŃii îi face să pară niştecaraghioşi în ochii altora. SubordonaŃii sînt complet subjugaŃi de el, adăugă Brodrig. Esteunul dintre generalii iubiŃi. ― Chiar aşa? se miră împăratul. Hai, Brodrig, nu mi-ar surîde să fiu slujit numai deincompetenŃi. Astfel de oameni n-au cum să devină exemple de invidiat în ceea ce priveştecredinŃa. ― Un trădător care este şi incompetent nu prezintă nici un pericol. Mai degrabăoamenii capabili trebuie supravegheaŃi. ― Te numeri şi tu printre aceştia, Brodrig? (Cleon al II-lea rîse şi apoi se strîmbă dedurere.) Bine, lasă acum cuvintele mari. Ce veşti mai ai de la acest tînăr cuceritor? Sper căn-ai venit doar ca să retrăim trecutul. ― Sire, s-a primit un nou mesaj de la Generalul Riose. ― Da? Şi ce mai doreşte? ― A spionat zona în care trăiesc aceşti barbari şi recomandă o expediŃie în forŃă.MotivaŃiile sînt detaliate şi destul de plicticoase. Cu toate acestea, nu merită s-o deranjezpe Maiestatea voastră Imperială acum, cînd sînteŃi indispus, mai ales că problema va fidiscutată pe îndelete în cursul sesiunii Consiliului Lorzilor. Se uită către împărat. Cleon se încruntă. ― Lorzii? E o treabă de competenŃa lor? Asta ar însemna noi cereri pentru ointerpretare mai permisivă a Cartei. Întotdeauna se ajunge la asemenea pretenŃii. ― E inevitabil, sire. Ar fi fost mai bine dacă Augustul dumneavoastră tată ar fi înfrîntultima revoltă fără să acorde acea Cartă. Dar pentru că ea există, trebuie s-o suportăm ovreme. ― Cred că ai dreptate. Atunci, Lorzii să dezbată problema. Dar pentru ce atîta
  12. 12. solemnitate? La urma urmei, nu-i decît un subiect minor. Succesul la o graniŃăîndepărtată, cu trupe nu prea numeroase, nu reprezintă o treabă de stat. Brodrig schiŃă un zîmbet şi spuse indiferent: ― Poate pentru un idiot romantic, dar chiar şi un asemenea om devine o armă mortalădacă un rebel lipsit de romantism îl foloseşte ca unealtă. Sire, omul a fost iubit aici şi esteiubit şi la graniŃă. Tînăr e, iar dacă va anexa una sau două planete barbare care au luat-orazna va deveni un cuceritor. Şi un tînăr cuceritor, capabil să stîrnească entuziasmulpiloŃilor, minerilor, comercianŃilor şi al altor asemenea specimene, este oricînd un pericol.Chiar dacă n-ar fi împins de dorinŃa de a proceda cu dumneavoastră aşa cum a procedatAugustul dumneavoastră tată cu uzurpatorul Ricker, tot ar putea fi folosit drept armă decătre unul dintre loialii voştri Lorzi. Cleon al II-lea făcu un gest repezit şi se chirci de durere. Se linişti, dar zîmbetul îi eraşters şi vorba doar o şoaptă. ― Eşti un supus nepreŃuit, Brodrig. Întotdeauna bănuieşti mai mult decît se cuvine şitrebuie să accept doar jumătate din precauŃiile pe care le-ai sugerat ca fiind absolut sigure.Le vom supune spre dezbatere în Consiliul Lorzilor. Vom vedea ce spun şi ei şi vom luamăsuri în consecinŃă. Presupun că tînărul încă nu a întreprins nici o acŃiune ostilă. ― N-a raportat aşa ceva, dar cere deja întăriri. ― Întăriri! (Ochii împăratului se luminară a uimire.) Ce forŃă are cu el? ― Zece nave de linie, sire, cu vasele auxiliare respective. Două dintre nave sîntechipate cu motoare recuperate de la fosta Mare Flotă, una cu o baterie de artilerie greadin aceeaşi sursă, iar celelalte sînt din ultimii cincizeci de ani, dar totuşi utilizabile. ― Zece nave mi se par suficiente pentru orice acŃiune rezonabilă. Tatăl meu a obŃinutprimele victorii asupra uzurpatorului cu mai puŃine. Cine sînt barbarii ăştia împotrivacărora vrea să lupte? Secretarul particular ridică ochii, plin de sine, ― Raportul face referire la „FundaŃie". ― FundaŃie? Ce înseamnă asta? ― Nu avem documente despre ea, sire. Am cercetat cu atenŃie arhivele. Zona indicatăse află în vechea provincie Anacreon, care acum două secole a decăzut, fiind bîntuită depiraterie, barbarie şi anarhie. Cu toate acestea, nu există nici o planetă cunoscută subnumele de FundaŃie în întreaga provincie. Există cîteva menŃiuni neclare despre un grupde oameni de ştiinŃă trimişi în provincia aceea cu puŃin timp înainte de a ieşi de subprotecŃia noastră. Oamenii de ştiinŃă trebuiau să pregătească o Enciclopedie. (Zîmbi vag.)Cred că au numit-o FundaŃia Enciclopediei. ― Atunci, socoti Împăratul îngîndurat, acesta mi se pare un element insuficient pentrua face vreo supoziŃie. ― Sire, nu s-a mai primit nici un mesaj din partea acelei expediŃii după instaurareaanarhiei în regiune. Dacă urmaşii lor mai trăiesc şi încă-şi păstrează numele, atunci esigur că s-au scufundat în barbarie. ― Şi deci vrea întăriri. (Împăratul îl privi neîndurător.) Foarte ciudat! Să-Ńi propui sălupŃi împotriva unor sălbatici cu zece nave şi să ceri întăriri chiar înainte de a da primalovitură. Şi, cu toate astea, parcă am început sa mi-l amintesc pe acest Riose ; era un băiatatrăgător, provenit dintr-o familie loială nouă. Brodrig, există complicaŃii al căror înŃelesnu-l pătrund. S-ar putea ca ele să aibă o importanŃă mai mare decît pare la prima vedere. Îşi plimbă degetele pe cearşaful strălucitor care-i acoperea picioarele Ńepene. ― Am nevoie de un om acolo, spuse el, unul care să vadă tot, să înŃeleagă şi să fiecredincios, Brodrig... Secretarul dădu supus din cap: ― Şi navele, sire? ― Încă nu. (Împăratul gemu uşor în timp ce-şi schimba poziŃia cu mare atenŃie şiîndreptă spre Brodrig un deget tremurător.) Nu, pînă nu vom şti mai multe. ConvoacăConsiliul Lorzilor de azi într-o săptămînă. Va veni şi momentul potrivit pentru cucerire.Vom rezolva şi problema asta, altfel mulŃi vor regreta. Îşi lăsă capul în fluxul înviorător al pernei cu cîmp de forŃă spre a-şi alina durerile. ― Du-te acum, Brodrig, şi trimite doctorul. E cel mai nătîng şarlatan pe care l-amavut. 5 Începe războiul DIN SIWENNA, care devenise punctul central, forŃele Imperiului porniră cu precauŃiespre zonele necunoscute şi întunecate ale Periferiei. Navele gigantice străbătură distanŃelevaste care separau stelele călătoare de la marginea Galaxiei şi-şi căutară drum spre zonele
  13. 13. în care se făcea simŃită influenŃa FundaŃiei. Lumile izolate şi scufundate de mai bine de două secole în barbarie simŃiră din nousosirea Lorzilor Imperiali pe pămînturile lor. Jurară credinŃă sub ameninŃarea artilerieiîndreptate spre oraşele-capitală. Fură postate garnizoane: zeci de soldaŃi îmbrăcaŃi în uniforma imperială, purtînd peumeri însemnele Navei-şi-Soarelui. Bătrînii îşi amintiră din nou poveştile uitate, auzite dela stră-străbunici, despre vremurile în care Universul era întins, bogat şi netulburat derăzboaie şi aceiaşi oameni reprezentînd Nava-şi-Soarele domniseră peste toate. Apoi navele plecară mai departe, ca să-şi presare bazele dm ce în ce mai avansate înjurul FundaŃiei. Şi, pe măsură ce fiecare lume era prinsă în această plasă deasă, lui BelRiose i se transmiteau noi veşti la Cartierul General instalat în pustietatea stîncoasă a uneiplanete rătăcitoare şi fără soare. Riose se relaxăşi zîmbi mohorît către Ducem Barr: ― Ei, Patricianule, tu ce părere ai? ― Eu? Ce valorează gîndurile mele? Doar nu sînt militar. Contemplă cu ochi dispreŃuitori şi obosiŃi dezordinea şi aglomerarea de bolovani dinîncăperea alcătuită dintr-o peliculă artificială de aer, lumină şi căldură, care reprezentasingura celulă de viaŃă în nemărginirea acelei lumi pustii. ― După cît ajutor vă pot oferi eu, sau după cît vă puteŃi aştepta de la mine, aŃi facemai bine să mă trimiteŃi înapoi pe Siwenna. ― Încă nu. Încă nu. (Generalul îşi întoarse scaunul spre colŃul în care se găsea sferauriaşă, transparentă şi strălucitoare care reprezenta vechea prefectură imperială Anacreonşi sectoarele învecinate.) Mai tîrziu, cînd vom termina aici, te vei întoarce la cărŃile tale şi lamulte altele. Voi avea grijă ca proprietăŃile familiei să-Ńi fie restituite, Ńie şi copiilor tăi,pentru totdeauna. ― MulŃumesc, spuse Barr uşor ironic, dar n-am încredere în sfîrşitul fericit al acesteiaventuri. Riose rîse nepăsător: ― Nu începe iarăşi cu întristătoarele tale profeŃii. Această hartă vorbeşte maiconvingător decît teoriile tale lamentabile. Mîngîie cu gingăşie conturul invizibil: Ştii săciteşti o hartă în proiecŃie radială? Bine, bine, uită-te aici. Stelele aurii reprezintă teritoriileimperiale, stelele roşii, pe cele loiale FundaŃiei, iar stelele roz sînt acelea care se află,probabil, în sfera de influenŃă comercială. Acum priveşte. (Riose apăsă un buton şi, treptat,o zonă în care se aflau puncte albe deveni de un albastru închis. Ca o ceaşcă întoarsă cugura în jos, ele învăluiră punctele roşii şi roz.) Stelele albastre au fost cucerite de forŃelemele, spuse Riose cu mîndrie abia reŃinută, şi ele avansează în continuare fără a întîmpinavreo rezistenŃă. Barbarii sînt liniştiŃi. ForŃele FundaŃiei dorm adînc. ― V-aŃi împrăştiat efectivele pretutindeni, e adevărat? întrebă Barr. ― De fapt, spuse Riose, în ciuda aparenŃelor, n-am făcut-o. Punctele-cheie în carestabilesc garnizoane şi fortificaŃii sînt puŃine, dar au fost judicios alese. Rezultă deci căforŃa dispersată e mică, iar succesul strategic, deosebit. Sînt multe avantaje, chiar maimulte decît i s-ar părea unuia care n-a făcut un studiu atent al tacticii spaŃiale, însă elimpede pentru oricine, de exemplu, că pot porni un atac din orice punct al unei sfere carese închide şi că, atunci cînd voi termina, FundaŃia nu va mai putea ataca din flanc sau dinspate. Această strategie a Încercuirii Prealabile a mai fost folosită, îndeosebi în cursulcampaniilor lui Loris al Vl-lea, acum aproximativ două mii de ani, dar niciodată complet;întotdeauna, cu ştiinŃa adversarului şi cu încercările lui de a se opune. Acum situaŃia ediferită. ― Cazul ideal pe eare-l prezintă tratatele? Vocea lui Barr era indiferentă şinepăsătoare. ― Tot mai crezi că forŃele mele vor da greş? întrebă Riose iritat. ― Desigur. ― Sper că înŃelegi că nu există nici un caz în istoria militară în care, după ceîncercuirea completă a fost realizată, forŃele atacatoare să nu fi eîştigat, cu excepŃiasituaŃiilor în care vreo Flotă exterioară, destul de puternică, putea sparge încercuirea. ― Dacă ziceŃi dumneavoastră, aşa e. ― Deci rămîi încă la părerea ta. ― Da. ― Fie, spuse Riose, ridicînd din umeri. Barr lăsă ca iritarea să se mai atenueze şi apoi întrebă calm: ― AŃi primit vreun răspuns din partea Împăratului? Riose îşi luă o Ńigară dintr-un sertar din spatele său, o puse într-un Ńigaret şi o aprinsegrijuliu: ― Te referi la cererea mea pentru întăriri? A venit, dar asta-i tot. Doar un răspuns pehîrtie. ― Deci nici o navă.
  14. 14. ― Nici una. Nici nu prea speram, Patricianule, n-ar fi trebuit să mă las sedus deteoriile tale şi, în primul rînd, n-ar fi trebuit să-Ńi cer părerea. Mă pune într-o falsa lumină. ― Da? ― Sigur. Navele sînt la mare preŃ. Războaiele civile din ultimele două secole au distrusmai bine de jumătate din Marea Flotă, iar navele care au mai rămas sînt în stare precară.Ştii că navele care se fabrică acum nu fac două parale. Nu cred că mai e cineva în întreagaGalaxie care să poată construi astăzi un motor hiperatomic de clasă. ― Ştiam, zise siwennianul, cu o privire gînditoare. Nu eram sigur dacă şidumneavoastră cunoaşteŃi acest lucru. Deci Maiestatea sa Imperială nu se poate lipsi denici o navă. Psihoistoria ar fi putut anticipa o asemenea situaŃie şi, de fapt, a şi făcut-o. Aşîndrăzni să afirm că mîna moartă a lui Hari Seldon cîştigă prima rundă. ― Am şi aşa destule nave, răspunse Riose tăios. Seldon al tău nu cîştigă nimic. DacăsituaŃia s-ar agrava, atunci ar fi puse la dispoziŃie alte nave. Deocamdată, Împăratul nucunoaşte întreaga poveste. ― Serios? De ce nu i-aŃi comunicat-o? ― Din cauza teoriilor tale, evident. (Riose îl privi sardonic.) Cu tot respectul ce Ńi-ldatorez, povestea mi se pare improbabilă. Numai dacă evenimentele îmi furnizează noidovezi voi prezenta situaŃia drept gravă şi primejdioasă. Şi, în plus, continuă Riose calm,povestea nefondată miroase a lèse-majesté, ceea ce s-ar putea să-i fie foarte puŃin pe placMaiestăŃii sale Imperiale. Bătrînul patrician zîmbi. ― Să înŃeleg că informaŃia potrivit căreia tronul îi e primejduit de uneltirile cîtorvabarbari neciopliŃi de la capătul Universului nu este demnă de crezare sau că nu va fiapreciată? Atunci n-aveŃi la ce să vă aşteptaŃi din partea lui. ― Decît dacă luăm în calcul un trimis special. ― Şi de ce, mă rog, un trimis special? ― E un vechi obicei. Un reprezentant direct al Coroanei este prezent la fiecarecampanie militară care se desfăşoară sub auspiciile guvernamentale. ― Zău? De ce? ― O metodă de a păstra simbolul conducerii personale de către Împărat a tuturorcampaniilor. A mai dobîndit o funcŃie suplimentară, aceea de a garanta fidelitateageneralilor, dar care nu dă întotdeauna roade. ― Această prezenŃă vă va stînjeni, generale. O autoritate din afară... ― Nu mă îndoiesc, spuse Riose roşind uşor, dar n-am ce face. Receptorul de pe biroul generalului se lumină şi, cu un pocnet discret, comunicareacilindrică apăru în fantă. Riose o desfăcu: ― Bun! Asta e! Ducem Barr îşi arcui întrebător sprîncenele. Riose continuă: ― Să ştii că l-am capturat pe unul dintre aceşti NeguŃători. Viu şi cu nava intactă. ― Am auzit vorbindu-se despre asta. ― Tocmai l-au adus aici şi va sosi peste cîteva clipe. Rămîi, Patricianule. Vreau să fiide faŃă cînd îl voi interoga, de-aceea te-am chemat. S-ar putea ca tu să înŃelegi atunci cîndmie îmi vor scăpa unele lucruri. Se auzi un semnal ; generalul atinse un buton cu piciorul şi uşa se deschise larg.Bărbatul care stătea în prag era înalt şi bărbos, purta o haină scurtă dintr-un materialmoale, din piele sintetică, cu o glugă ataşata lăsată pe spate. Avea mîinile libere şi păreasă-i ignore pe cei din jur, chiar dacă erau înarmaŃi. Păşi înăuntru netulburat şi aruncă o privire, cîntărind totul. Îl onoră pe general cu ofluturare neglijentă a mîinii şi cu o înclinare a capului. ― Numele tău? întrebă Riose scurt. ― Lathan Devers. (NeguŃătorul îşi vîrî degetele mari în găicile centurii late, cu aspectŃipător.) Eşti şef pe-aici? ― Eşti NeguŃător de pe FundaŃie? ― Ai nimerit-o. Ascultă, dacă eşti şeful, fă bine şi spune-le oamenilor tăi să nu seatingă de marfa mea. Generalul îşi lăsă capul puŃin pe spate şi-l măsură cu răceală pe prizonier: ― Răspunde la întrebări! Nu mai da ordine! ― În regulă. Sînt înŃelegător. Dar unul dintre băieŃii tăi şi-a făcut deja o ditamai gaurăîn piept, vîrîndu-şi labele unde nu era treaba lui. Riose îşi mută privirea spre locotenentul de serviciu: ― Acest om spune adevărul? Raportul tău, Vrank, nu semnala vieŃi pierdute. ― Cînd am întocmit raportul, răspunse locotenentul cu oarecare teamă în glas, nupierdusem nici un om. Mai tîrziu s-a dat ordin să se facă o percheziŃie a navei deoarececirculau zvonuri că ar exista o femeie la bord. Acestea nu s-au confirmat, în schimb, aufost găsite multe instrumente a căror natură este necunoscută, domnule, instrumentedespre care prizonierul afirmă că ar fi mărfuri pe care le are în stoc. În momentul mînuirii,
  15. 15. unul dintre ele a emis o flacără şi soldatul respectiv a murit. Generalul se întoarse către NeguŃător: ― TransportaŃi explozivi atomici? ― Nu, pentru numele Galaxiei! Neghiobul a apucat un găuritor atomic de partea decare nu trebuia şi l-a pornit pe dispersie maximă. Nu trebuie să faci aşa ceva. Mai bine-Ńipui la tîmplă un pistol cu neutroni. L-aş fi oprit dacă cinci dintre oamenii tăi nu mi-ar fistat pe piept. Riose făcu un gest către garda care aştepta: ― PuteŃi pleca. Nava capturată va fi sigilată şi nu va mai pătrunde nimeni în ea. Staijos, Devers! NeguŃătorul se aşeză pe locul indicat şi rămase neclintit sub privirea pătrunzătoare ageneralului şi sub ochii curioşi al Patricianului. ― Se vede că eşti un om cu care se poate discuta, Devers, spuse Riose. ― MulŃumesc. Ori te-a impresionat chipul meu, ori vrei ceva anume. Să-Ńi spun ceva.Mă pricep la afaceri. ― E acelaşi lucru. Te-ai predat, cînd, de fapt, ai fi putut hotărî să devii pulbere stelarăşi să ne faci şi pe noi sa stricăm muniŃia. Înseamnă că-Ńi vom oferi un tratament uman,mai ales dacă vei continua să ai aceeaşi părere despre viaŃă. ― Şefule, mă dau în vînt după un tratament confortabil. ― Bine, şi eu mă dau în vînt după cooperare, zîmbi Riose, şi-i şopti lui Ducem Barr:Sper că expresia „mă dau în vînt" înseamnă ce cred eu. Ai mai auzit vreodată o expresieatît de barbară? ― Minunat, făcu Devers politicos. Sîntem pe aceeaşi lungime de undă. Dar ce fel decooperare ai în vedere, şefule? Dacă e s-o spun de-a dreptul, n-am idee care-i situaŃia mea.(Privi în jur.) De exemplu, unde mă aflu şi ce vrei să-mi propui? ― O, am neglijat partea introductivă, îmi cer scuze. (Riose era bine dispus.) Acestdomn este Ducem Barr, Patrician al Imperiului. Eu sînt Bel Riose, Nobil al Imperiului şiGeneral Clasa a IlI-a în forŃele armate ale MaiestăŃii sale Imperiale. NeguŃătorul rămase cu gura căscată, apoi îşi reveni şi întrebă: ― Imperiul? Vrei să spui Vechiul Imperiu despre care ni s-a predat la şcoală? Hmm!Ciudat! Eu credeam că nu mai există. ― Uită-te în jur. Există, spuse Riose sumbru. ― Şi, totuşi, ar fi trebuit să-mi dau seama. (Lathan Devers privi spre tavan.) Navelecare mi-au capturat hîrbul păreau foarte făloase. Nici un regat de la Periferie n-ar fi fost înstare să producă asemenea nave. (Se încruntă.) Ca să lămurim lucrurile, care-i problema,şefule? Sau vrei să-Ńi spun general? ― Problema e războiul. ― Imperiul contra FundaŃiei? ― BineînŃeles. ― De ce? ― Cred că ştii de ce. NeguŃătorul făcu ochii mari şi clătină din cap, neştiind ce să creadă. Riose îl lăsă să se gîndească, apoi spuse rar: ― Sînt sigur că ştii de ce. ― E cam cald aici, murmură Lathan Devers. (Se ridică şă-şi dezbrace haina cu glugă,apoi se aşeză din nou şi-şi întinse picioarele în faŃă.) Ştii ― făcu, simŃindu-se în largul său―, am impresia că te aştepŃi să-mi sară inima din piept şi să cad lat. Dacă-mi pun minteaşi prind un moment prielnic, te înhaŃ fără mare efort, iar bătrînelul care stă aici fără săscoată o vorbă n-ar putea face mare lucru pentru a mă opri. ― Dar n-o vei face. ― Aşa e, îl aprobă Devers cordial. În primul rînd, presupun că moartea ta n-ar oprirăzboiul. Or mai fi şi alŃi generali prin locurile din care vii. ― O apreciere foarte exactă. ― Pe lîngă asta, aş fi prins, acum sau mai tîrziu, şi ucis pe loc, cine ştie? Deci, adioviaŃă, şi nu prea-mi surîde perspectiva. Nu merită. ― Am spus eu că eşti un om cu care se poate discuta. ― Dar aş dori un lucru, şefule. Ce să pricep atunci cînd spui că ştiu de ce-aŃi pornitrăzboi contra noastră? Eu unul habar n-am şi joaca asta de-a ghicitul mă calcă pe nervicum nici nu-Ńi închipui. ― Da? Ai auzit vreodată de Hari Seldon? ― Nu. Am zis că nu-mi place joaca asta de-a ghicitul. Riose aruncă o privire către Ducem Barr, care zîmbi afabil şi recăzu în visare. ― Lasă joaca, Devers, spuse Riose cu o strîmbătură. Există pe FundaŃie o tradiŃie, ori ofabulă, ori o poveste serioasă ― la urma-urmei nu-mi pasă ce e ― care spune că veŃiîntemeia al Doilea Imperiu. Ştiu chiar o versiune amănunŃită a aiurelii psihoistorice a luiHari Seldon şi a planurilor voastre de agresiune împotriva Imperiului.
  16. 16. ― Chiar aşa? întrebă Devers, clătinînd gînditor din cap. Şi cine Ńi-a spus asta? ― Are vreo importanŃă? întrebă Riose calm, dar ameninŃător. Nu eşti aici să măinteroghezi. Vreau să-mi spui tot ce ştii despre „istoria" asta a lui Seldon. ― Păi, dacă e o „istorie"... ― Nu te juca cu vorbele, Devers. ― Nu mă joc. De fapt, o să Ńi-o spun de-a dreptul. Ştii ceea ce ştiu şi eu. Poveştineghioabe, pe jumătate năluciri. Fiecare lume îşi are plăsmuirile ei ; nu le poŃi alunga. Da,am auzit vorbindu-se despre Seldon, despre al Doilea Imperiu şi altele. Astea sînt poveştilecare se spun copiilor înainte de culcare. łîncii se cuibăresc cu proiectoarele lor de buzunarîn cîte-o cameră mai ferită şi se îndoapă cu aventuri despre Seldon. Treaba asta nu-ipentru adulŃi. Sau, oricum, e pentru adulŃii lipsiŃi de inteligenŃă. NeguŃătorul clătină dincap. Ochii generalului se întunecară. ― Asta-i realitatea? Faci risipă de imaginaŃie, omule. Am fost pe Terminus. CunoscFundaŃia. Am văzut-o de aproape. ― Atunci de ce mă-ntrebi pe mine? În ultimii zece ani, nu cred să fi stat pe Terminusmai mult de două luni. ÎŃi pierzi timpul. Dar dă-i înainte cu războiul, dacă te iei dupăistorii. ― Eşti atît de încredinŃat că FundaŃia va cîştiga? interveni Barr calm şi măsurat. NeguŃătorul întoarse capul spre el. Roşi uşor şi cicatricea veche de pe tîmplă îi păli: ― Hmm, partenerul cel tăcut. Asta ai înŃeles din ce-am spus eu, doctore? Riose făcu o mişcare uşoară din cap către Barr, şi siwennianul continuă cu o vocemoale şi egală: ― Te-ar deranja pînă şi ideea că lumea ta nu ar putea pierde acest război şi că artrebui să înduri tristeŃea înfrîngerii, sînt sigur. Lumea mea a trecut prin aşa ceva şi încăsuferă. Lathan Devers îşi răvăşi barba, se uită pe rînd la cei doi adversari, apoi izbucni în rîs: ― Întotdeauna vorbeşte aşa, şefule? Ascultă, spuse el, redevenind serios, ce înseamnăînfrîngerea? Am văzut şi războaie şi înfrîngeri. Ce dacă învingătorul ia puterea? Pe cinederanjează? Pe mine? Pe tipi ca mine? (Clătină din cap în bătaie de joc.) Nu înŃelegeŃi că deobicei cinci sau şase barosani conduc o planetă de mărime medie? spuse cu voce hotărîtâşi convingătoare. Ei iau partea cea mai mare, dar unul ca mine n-o să-şi piardă linişteapentru atîta lucru. Poporul? Oamenii cei mulŃi şi simpli? A, bineînŃeles, unii sînt ucişi, iarrestul plătesc taxe mai mari o vreme, Dar şi asta se rezolvă de la sine, e un lucru obişnuit.Şi după aia situaŃia e la fel, cu singura diferenŃă că sus sînt alŃi cinci sau şase barosani. Ducem Barr începu să respire precipitat şi mîna dreaptă îi tresări, dar nu spuse nimic. Lathan Devers era cu ochii pe el. Nu-i scăpase nici un gest. ― UitaŃi-vă, îmi petrec mai toată viaŃa în spaŃiu, cu jucărioarele mele de două parale şicu porŃia zilnică de bere şi covrigei de la automat. Iar acolo, pe planetă ― făcu un gest cudegetul peste umăr ―, barosanii stau acasă şi primesc în fiecare minut venitul meu pe unan ― şi asta doar luînd caimacul de la mine şi de la alŃii. Să presupunem că aŃi conducevoi FundaŃia. Tot veŃi avea nevoie de noi. VeŃi avea mai mare nevoie de noi decîtSindicatul,― pentru că n-aŃi şti cum merg treburile şi doar noi am putea aduce marilevenituri. Şi am face afaceri mai bune cu Imperiul. Zău, chiar aşa ; doar sînt om de afacerişi ştiu ce spun. Dacă asta îmi va aduce venituri suplimentare, sînt întru totul de acord ―încheie el şi-i scrută pe cei doi, gata pentru o nouă ripostă. Rămaseră în tăcere secunde în şir, apoi în recipient zăngăni un nou cilindru.Generalul îl deschise febril, aruncă o privire la scrisul mărunt şi conectă toate monitoarele. ― PregătiŃi un plan cu indicarea poziŃiilor fiecărei nave aflate în misiune. AşteptaŃiordine în condiŃii de defensivă armată! Întinse mîna după mantie. În timp ce şi-o punea pe umeri, şopti monoton către Barr,aproape fără să-şi mişte buzele: ― Îl las pe acest om în grija ta. Voi aştepta rezultatele. Sîntem în război şi aş putea finecruŃător în caz de eşec. Plecă fără să salute. Privind în urma lui, Lathan Devers constată: ― L-am lovit unde-l doare cel mai tare. Ce se întîmplă? ― O bătălie, evident, răspunse răguşit Barr. ForŃele FundaŃiei se apropie pentru a da oprimă luptă. Vino cu mine. În încăpere erau soldaŃi înarmaŃi. Aveau o Ńinută respectuoasă şi feŃele le erauîmpietrite. Devers îl urmă pe bătrînul siwennian afară din cameră. Fură conduşi într-una mai mică şi mai simplu mobilată: două paturi, un vizi-ecran şiun duş cu dotări sanitare. SoldaŃii ieşiră şi uşa grea bubui înfundat. ― Hmm, făcu Devers şi privi dezaprobator în jur. Am senzaŃia că e ceva de durată. ― Asta e situaŃia, spuse Barr tăios. Bătrînul siwennian îi întoarse spatele. ― Ce joc faci, doctore? întrebă NeguŃătorul iritat. ― Nici unul. Eşti în grija mea, asta-i tot.
  17. 17. NeguŃătorul se ridică şi se apropie. Îl domina prin statură pe bătrînul patrician. ― Da? Dar stai în aceeaşi celulă cu mine şi, cînd ai fost adus aici, armele erauîndreptate şi spre tine. Ascultă, mi se pare că v-a cam dat peste cap părerea mea desprerăzboi şi pace. Aşteptă şi, cum nu primi răspuns, continuă: Bine, să lăsăm asta. Vreau săte întreb ceva. Spuneai că lumea ta a fost zdrobită odată. De către cine? De oameniicometelor din nebuloasele exterioare? ― De către Imperiu, spuse Barr, privindu-l în ochi. ― Aşa, deci! Şi atunci ce cauŃi aici? Barr păstră o tăcere semnificativă. NeguŃătorul îşi Ńuguie buzele şi clătină încet din cap. Îşi scoase brăŃara plată care-iînlănŃuia încheietura mîinii drepte şi i-o întinse bătrînului: ― Ce părere ai de asta? Mai avea o brăŃară la mîna dreaptă. Siwennianul o primi, răspunse încet la gestul NeguŃătorului şi şi-o puse la mînă.SenzaŃia ciudată de la încheietură îi dispăru curînd. Vocea lui Devers se schimbă pe dată: ― În regulă, doctore. Acum poŃi să vorbeşti normal. Dacă discuŃiile din această camerăsînt ascultate, nu vor pricepe nimic. Ceea ce Ńi-am dat e un Deviator de Cîmp ― proiectMallow autentic. Se vinde cu douăzeci şi cinci de credite pe orice lume, de aici pînă lamarginile cele mai îndepărtate. łi-o dau pe gratis. łine-Ńi buzele nemişcate cînd vorbeşti şinu te grăbi. Trebuie să te obişnuieşti. Ducem Barr se simŃi dintr-o dată obosit. Ochii pătrunzători ai NeguŃătorului erauluminoşi şi încurajatori. SimŃea că nu poate răspunde îndemnului lor. ― Ce doreşti? spuse Barr. Cuvintele îi zăboviră pe buzele nemişcate. ― łi-am spus. Vorbeşti de parcă ai fi mare patriot. Lumea ta a fost zdrobită de Imperiuşi, totuşi, faci jocul acestui tînăr general al Imperiului. Nu prea se potriveşte, nu crezi? ― Eu mi-am făcut datoria, spuse Barr. Un vicerege imperial a pierit din pricina mea. ― Serios? Recent? ― Acum patruzeci de ani. ― Acum patruzeci... de ani! (Cuvintele părură să-l impresioneze pe NeguŃător.) Nu poŃitrăi prea mult din amintiri. Generalul ăsta imberb ştie? Barr dădu afirmativ din cap. Ochii lui Devers se înnegurară: ― Vrei ca Imperiul să învingă? ― Fie ca Imperiul şi nenorocirile pe care le-a adus să piară pe vecie. Tot poporulSiwennei se roagă zilnic pentru asta. Odată, demult, am avut fraŃi, o soră, un tată. Acumnu mai am decît copii şi nepoŃi. Generalul ştie unde-i poate găsi. Devers rămase tăcut. Barr continuă în şoaptă: ― Dar asta nu mă împiedică dacă riscurile se justifică. Vor şti cum să moară. ― Spui că ai ucis un vicerege? întrebă încet NeguŃătorul. Asta-mi aminteşe de ceva.Am avut cîndva un primar pe nume Hober Mallow, care a vizitat Siwenna. Aşa se cheamălumea ta, nu? Şi a întîlnit un bătrîn cu numele de Barr. Ducem îl privi încordat şi bănuitor: ― Ce ştii despre asta? ― Ceea ce ştie oricare NeguŃător de pe FundaŃie. S-ar putea să fii un bătrînel isteŃaruncat în celula asta pentru a mă trage de limbă. BineînŃeles că te-au ameninŃat, fiindcătu urăşti Imperiul şi susŃii sus şi tare că-i vrei pieirea. Eu mor de dragul tău şi spun tot ceştiu, iar generalul are să fie nespus de încîntat. N-ai şanse prea mari, doctore. Şi, cu toateastea, aş vrea să văd cum dovedeşti că eşti fiul lui Onum Barr de pe Siwenna ― al şaseleaşi cel mai mic fiu, care a scăpat de la masacru. ― Cu mîini tremurătoare, Ducem Barr deschise o cutie metalică plată, aflată într-oascunzătoare în zid, şi scoase un obiect metalic. Se auzi un clinchet uşor cînd îl puse înmîinile NeguŃătorului. ― Uitâ-te la asta, spuse el. Devers făcu ochii mari şi-i apropie de zona centrală a obiectului, care era maiproeminentă, scăpînd o înjurătură: ― Să m-apuce nebunia spaŃiului dacă asta nu-i monograma lui Mallow, iar modelul evechi de cincizeci de ani, cum mă vezi şi cum te văd. Ridică ochii şi zîmbi: ― Bate palma, doctore. Un scut atomic pentru o persoană îmi ajunge ca dovadă, ziseel, şi-i întinse bătrînului mîna. 6 Favoritul
  18. 18. NAVELE MINUSCULE apărură dintr-o dată din străfundurile spaŃiului şi se năpustirăîn mijlocul Armadei. Fără să tragă vreun foc sau să emită vreun fascicul energetic, eleşerpuiră prin zona înŃesată de nave, apoi se îndepărtară în mare viteză, în timp ce naveleimperiale se răsuciră spre ele ca nişte animale mătăhăloase şi greoaie. Două explozii delumină străluciră în spaŃiu cînd două dintre navele-ŃînŃar se dezintegrară, iar restuldispărură. Navele uriaşe cercetară sectorul de spaŃiu, apoi reveniră la misiunea lor, şi o lumedupă alta continuară să fie strînse în plasa încercuirii. Brodrig purta o uniformă ceremonioasă, croită îngrijit. Se plimba calm, cu o expresieserioasă pe chip, prin grădinile unei planete neînsemnate, Wanda, pe care se stabilisetemporar Cartierul General Imperial. Bel Riose mergea alături de el, iar vestonul cenuşiu, desfăcut la guler, îi dădea un aertrist. Riose arătă către o bancă înnegrită şi lustruită de vreme, aflată sub un înmiresmatarbore-ferigă ale cărui frunze spatulate se înălŃau timid spre soarele alb. ― O vedeŃi, domnule? E o relicvă a Imperiului. Băncile ornamentate făcute pentruîndrăgostiŃi mai dăinuie încă, proaspete şi utile, pe cînd palatele şi uzinele se prăbuşesc înruină şi uitare. Se aşeză, în timp ce Secretarul particular al Iui Cleon al II-lea rămase în picioare înfaŃa lui şi începu a reteza frunzele de deasupra capului cu şfichiuiri precise ale bastonuluidin fildeş. Riose îşi puse picior peste picior, îi oferi o Ńigaretă celuilalt şi, învîrtindu-şi între degetepropria-i Ńigară, spuse: ― Era de aşteptat din partea Prea-Luminatei şi înŃeleptei MaiestăŃi Imperiale să trimităun observator atît de competent ca dumneavoastră. Asta îmi alungă orice posibil sentimentde îngrijorare că povara unor alte afaceri de stat, mai importante şi mai arzătoare, ar puteaumbri total o campanie în zona Periferiei. ― Ochii împăratului sînt pretutindeni, spuse Brodrig, aproape mecanic. Nusubestimăm importanŃa campaniei ; totuşi, s-ar părea că se pune prea mare accent pedificultăŃile ei. E clar că navele lor foarte mici nu constituie o asemenea piedică încît sătrebuiască să parcurgem toate manevrele preliminare ale încercuirii. Riose roşi, dar îşi păstră cumpătul: ― Nu pot risca într-un atac nesăbuit viaŃa puŃinilor mei oameni sau pierderea navelorcare sînt de neînlocuit. Prin realizarea încercuirii, voi înregistra pierderi umane doar încazul unui atac final, oricît de dificil ar fi acesta. Mi-am permis să vă explic ieri motivaŃiamilitară a hotărîrii. ― De acord, eu nu sînt militar. În cazul de faŃă, mă asiguraŃi că ceea ce pare normaldin toate punctele de vedere este, de fapt, greşit. Trecem peste asta. Dar precauŃiadumneavoastră merge mult prea departe. E adevărat că în cel de-al doilea mesaj aŃi cerutîntăriri împotriva unui duşman neînsemnat, sărac şi barbar, cu care încă nu avuseserăŃivreo confruntare pînă atunci. Cererea de forŃe suplimentare în condiŃiile de faŃă m-ar ducecu gîndul la incapacitate sau la ceva şi mai grav dacă întreaga dumneavoastră carieră depînă acum nu ar fi dovedit cutezanŃă şi imaginaŃie. ― Vă mulŃumesc, răspunse rece generalul, dar aş dori să vă reamintesc că e o marediferenŃă între cutezanŃă şi orbire. Una e cînd îŃi cunoşti duşmanul şi poŃi calcula, măcarîn mare, riscurile, şi alta cînd acŃionezi împotriva unui inamic necunoscut ; aceasta dinurmă înseamnă cutezanŃă. La fel de bine vă puteŃi întreba de ce un om sare cu bine toateobstacolele într-o cursă desfăşurată ziua, iar noaptea, acelaşi om se împiedică de mobiladin propria-i cameră. Brodrig ignoră vorbele celuilalt cu o mişcare scurtă din degete şi spuse: ― Dramatic, dar nesatisfăcător. Dumneavoastră în persoană aŃi vizitat această lumebarbară. În plus, aveŃi un prizonier inamic ― acel NeguŃător pe care-l cocoloşiŃi. Cu ceea ceaŃi constatat personal şi cu ce aŃi aflat de la acest prizonier, nu sînteŃi în totalănecunoştinŃă de cauză. ― Nu? Vă rog să ŃineŃi seama că o lume care s-a dezvoltat într-o izolare absolută vremede două secole nu poate fi înŃeleasă într-o vizită de-o lună. Sînt soldat, nu un erou cupieptul bombat şi cu gropiŃă în bărbie dintr-un film serial de aventuri subeterice, fie el şitridimensional. Un prizonier, şi acela un membru neimportant al unui grup economic carenu are legături strînse cu lumea din care face parte, nu-mi poate revela toate secreteleintime ale strategiei duşmanului. ― L-aŃi interogat? ― Desigur. ― Şi?
  19. 19. ― A fost util, dar nu esenŃial. Nava lui minusculă nici nu contează. Vinde micijucărioare care sînt amuzante, dacă nu chiar caraghioase. Am reŃinut cîteva dintre celemai inteligente şi aş dori să le trimit împăratului drept curiozităŃi. Evident că pe navăexistă multe instalaŃii care mă depăşesc, dar, la urma urmei, nu sînt tehnician. ― Ai, în schimb, tehnicieni printre oamenii tăi, remarcii Brodrig. ― Ştiu asta, răspunse generalul pe un ton veninos. Dar nevolnicii mai au multe deînvăŃat pînă să corespundă necesităŃilor actuale. Am cerut deja oameni pregătiŃi care să fieîn stare să-nŃeleagă modul de funcŃionare a unor ciudate circuite de cîmp atomic cu careeste echipată nava. N-am primit nici un răspuns. ― Nu putem risipi astfel de oameni, generale. Cu siguranŃă că aveŃi pe cineva printreoamenii dumneavoastră care să se priceapă la asemenea probleme. ― Dacă aş avea un astfel de om, l-aş pune să repare motoarele betege care acŃioneazădouă dintre cele zece nave mici ale flotei mele, care nu pot participa la o bătălie decisivăîntrucît sînt lipsite de energie. O cincime din forŃa mea e condamnată să apere doarpoziŃiile din spatele frontului. Secretarul făcu un gest plictisit: ― În această privinŃă, situaŃia dumneavoastră nu e singulară, generale. Împăratul arenecazuri similare. Generalul azvîrli Ńigara morfolită pe care nici nu apucase s-o aprindă, aprinse alta şiridică din umeri: ― Lipsa tehnicienilor de înaltă clasă nu e problema cea mai presantă. Aş fi putut faceprogrese însemnate cu prizonierul meu dacă Sonda Psihică ar funcŃiona bine. Secretarul ridică sprîncenele în semn de mirare: ― AveŃi o Sondă? ― Veche. Una demodată, care m-a lăsat exact atunci cînd am avut nevoie de ea. Aminstalat-o în timp ce prizonierul dormea şi n-am obŃinut nici un rezultat. Asta-i situaŃia.Am încercat-o pe oamenii mei şi rezultatele sînt satisfăcătoare, dar nimeni din personalultehnic nu poate spune de ce nu dă rezultate şi în cazul prizonierului. Ducem Barr, care eun fel de teoretician, afirmă că structura psihică a prizonierului nu poate fi afectată deSondă, întrucît a fost supus unor stimuli neurali şi de mediu străini încă de pe vremeacopilăriei. N-am cum să ştiu. Dar s-ar putea ca prizonierul să-mi fie totuşi util. Îl păstrezcu această speranŃă. Brodrig se rezemă în baston: ― Voi vedea dacă avem vreun specialist în Capitală. Pentru că veni vorba, ce e cucelălalt despre care-mi vorbeai, acel siwennian? Cam mulŃi duşmani Ńi-au intrat în graŃii. ― Cunoaşte adversarul. Şi pe el îl păstrez în speranŃa că-mi va fi de folos în viitor. ― Dar e siwennian şi fiu al unui rebel proscris. ― Un bătrîn neputincios, iar familia lui este ostatică. ― ÎnŃeleg. Totuşi, sînt de părere că ar trebui să vorbesc personal cu acest NeguŃător. ― Fireşte. ― Singur, adăugă secretarul pe un ton glacial care nu admitea replică. ― BineînŃeles, repetă Riose amabil. Ca supus credincios al Împăratului, îl recunosc pereprezentantul său personal drept superior al meu. Totuşi, pentru că NeguŃătorul se află labaza noastră permanentă, va trebui să părăsiŃi linia întîi într-un moment interesant. ― Da? Interesant în ce sens? ― Prin faptul că încercuirea se va încheia astăzi, iar în cursul săptămînii, Flota aDouăzecea va avansa spre punctul central, care va opune rezistenŃă. Riose zîmbi, seîntoarse şi plecă. Brodrig simŃi că-şi pierde din măreŃie. 7 Mita SERGENTUL MORI LUK era omul ideal pentru a deveni conştiincios. Venea de pe unadintre uriaşele planete agricole din constelaŃia Pleiadelor şi pentru populaŃia de-acolonumai înrolarea în armată putea sfărîma lanŃurile ce-o legau de pămînt şi de viaŃamonotonă şi searbădă, iar el era un reprezentant elocvent al acestei lumi. Îndeajuns delipsit de imaginaŃie pentru a fi gata să înfrunte pericolele fără umbră de teamă, eraputernic şi agil atît cît să iasă cu succes din multe încercări. Accepta ordinele fără să ezite,îi conducea pe oamenii din subordine nemilos şi hotărît şi-l adora pe generalul său fărănici o rezervă. Cu toate acestea, avea un caracter luminos. Chiar dacă în îndeplinirea unei misiuniera în stare să ucidă un om fără să ezite, o făcea fără nici cea mai mică urmă de ură. Faptul că bătu la uşă înainte de a intra dovedea tact, pentru că ar fi avut tot dreptul
  20. 20. să dea buzna pe neanunŃate. Cei doi din celulă îşi ridicară privirile din farfuriile în care lise servise masa de seară şi unul dintre ei întinse piciorul pentru a reduce vocea spartă cerăzbătea cu o vioiciune neobişnuită din transmiŃătorul de buzunar care apucase şi zile maibune. ― Mai ai cărŃi? întrebă Lathan Devers. Sergentul le întinse o rolă de film înfăşurat strîns şi se scărpină la ceafă: ― E a mecanicului Orre şi trebuie să i-o înapoiez. Vrea să le-o trimită copiilor, ştiŃi, caamintire. Ducem Barr întoarse rola pe o parte şi pe alta, vădit interesat: ― Şi de unde o are mecanicul? N-are cumva şi un transmiŃător? Sergentul clătină energic din cap. Arătă spre aparatul zgîriat şi lovit, de la picioarelepatului: ― E singurul pe care-l avem. Tipul ăsta, Orre, a pus mîna pe Cartea asta pe una dinlumile murdare ca nişte coteŃe pe care le-am capturat. Iar aparatul l-a luat dintr-o clădiremare şi a trebuit să ucidă cîŃiva băştinaşi care au încercat să-l împiedice. (Cîntări din ochiaparatul.) ŞtiŃi, e bun ca amintire ― pentru copii. Rămase tăcut o vreme, apoi zise cu o voce secretoasă: ― Apropo, am nişte veşti grozave. Sînt doar vorbe prinse din zbor, dar chiar şi aşamerită povestite. Generalul a dat din nou lovitura. Clătină încet şi grav din cap. ― Serios? făcu Devers. Cum anume? ― A terminat încercuirea. (Sergentul chicoti cu mîndrie aproape paternă.) Nu-i mare?N-a făcut o treabă pe cinste? Unul dintr-ai noştri, care ştie să vorbească frumos, zicea cătotul a mers fără discordanŃe, ca o muzică a sferelor, ce-or mai fi şi alea. ― Acum începe marea ofensivă? întrebă Barr calm. ― Aşa sper, veni foarte impetuos răspunsul. Fiindcă mi s-a vindecat braŃul, vreau sămă întorc pe nava mea. M-am săturat să stau degeaba. ― Şi eu, bolborosi Devers, fără să-şi stăpînească furia. Îi venea sâ-şi muşte buzelepentru o asemenea scăpare. Sergentul îl privi bănuitor şi zise: ― Ar trebui să plec. Căpitanul îşi face rondul la ora asta şi n-aş vrea să mă prindă aici. Se opri în cadrul uşii. ― Apropo, domnule, se adresă el NeguŃătorului cu o sfiiciune stîngace, nevasta mi-atransmis veşti. ŞtiŃi, i-am trimis congelatorul acela mic pe care mi l-aŃi dat şi zice căfuncŃionează grozav. N-o costă nimic şi poate să-şi Ńină mîncarea pe o lună perfectîngheŃată. Vă sînt recunoscător. ― În regulă. Nu-i nevoie să-mi mulŃumeşti. Uşa grea se închise fără zgomot în urma sergentului zîmbitor. Ducem Barr se ridică de pe scaun: ― Şi-a plătit cum se cuvine datoria pentru congelator. Hai să vedem şi Cartea asta. Ah,nu mai are tillu. Derulă aproape un metru de film şi se uită la el contra luminii: Hei, să măfaci pierdut în spaŃiu, după cum zice sergentul. Ia te uită ce avem aici, Devers: "Grădinadin Sumrria". ― Serios? făcu NeguŃătorul nepăsător, împingînd deoparte resturile cinei. Stai jos,Barr. Nu-mi prieşte să tot ascult literatură prăfuită. Ai auzit ce-a spus sergentul? ― Ana auzit. Şi ce-i cu asta? ― Vor porni ofensiva. Iar noi mucezim aici! ― Dar unde ai vrea să stai? ― Nu te mai preface că nu pricepi. N-are rost să aşteptăm. ― Da? (Barr se concentră să scoată filmul cel vechi din transmiŃător şi să-l monteze pecel nou.) În ultima lună mi-ai spus multe despre istoria FundaŃiei şi am înŃeles că mariiconducători din vremea celorlalte crize n-au făcut altceva decît să stea şi să aştepte. ― Ei, Barr, dar ştiau încotro se desfăşurau evenimentele. ― Ştiau? Cred mai degrabă că se lăudau cu asta cînd totul se isprăvea şi poate că aşase şi întîmpla. Dar n-aveau nici o dovadă că lucrurile nu s-ar fi rezolvat la fel de bine sauchiar mai bine dacă n-ar fi ştiut încotro se îndreptau ele. ForŃele economice şi sociologicemai profunde nu sînt dirijate de oameni. Devers pufni iritat: ― Dar n-avem cum să ştim dacă lucrurile n-ar fi ieşit mai rău. Pui totul de-a-ndoaselea. Ochii îi trădară gîndurile ascunse şi nu se mai putu abŃine: Ia zi, ce-ar fi să-lomor? ― Pe cine? Pe Riose? ― Da. Barr suspină. Ochii lui bătrîni şi obosiŃi erau tulburaŃi de imagini din trecut: ― Asasinatul nu este o soluŃie, Devers. Am încercat odată, cînd aveam douăzeci de ani,fiind provocat ― dar asta nu a rezolvat nimic. L-am ucis pe asupritorul Siwennei, dar n-amîndepărtat jugul imperial, care era, de fapt, mai important decît acel ticălos.

×