Jocul dezbaterilor. Diana Efros, Călăraşi

896 views

Published on

Lucrare finala elaborată în cadrul cursului e-learning „Învăţăm Democraţia prin Dezbateri” pe platforma de colaborare internaționala www.civicportal.org (1.XI-20.XII.2012).
Moderator – Valeriu Gorincioi, director, Liceul Teoretic “Mihai l Sadoveanu” din Călăraşi.

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
896
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
10
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Jocul dezbaterilor. Diana Efros, Călăraşi

  1. 1. Dezbatere (din engleză – debate) este o discuţie, opolemică în contradictoriu a unei chestiuni, urmându-seformarea unei gândiri critice şi logice pentru însuşirea şiexersarea dialogului democratic. Această metodă esteun cadru destinat unei discuţii structurate a unortematici variate.Dezbaterile sunt un sport al minţii – un sport de echipăşi unul competitiv. Te învaţă cum să analizezi o temă dediscuţie, să cercetezi datele şi în final să tragi concluziişi să argumentezi în favoarea sau îmoptriva lor.
  2. 2. Abordarea istorică a tradiţiei dezbaterilor în educaţie Dezbaterea este atât de veche precum este şi omul. Sistemul actual de dezbateri se bazează pe tradiţiileomului din cele mai vechi timpuri. Divergenţe de opinii între oameni a existat tot timpul, începând cuconsiliile bătrânilor şi până la parlamentele actuale.Antichitate Sistemul democratic grecesc s-a bazat pe o experienţă multimilenară. În Atena pentru alua o hotărâre trebuiau să participe în discuţii mai mulţi oameni. Dezbaterile pe problemele deinteres general durau mai multe ore şi chiar zile, unde puteau lua cuvântul toţi cetăţenii autorizaţide Adunare pentru a face propuneri şi aşi susţine punctul său de vedere. În Academia sau Liceul atenian elevii erau familiarizaţi cu arta dezbaterilor şi tehnica argumentării, îndrumaţi pentru aavea succese în viaţa socială. Ei erau învăţaţi să se contrazică pentru a li se demonstra că nu ştiau ceea ce au aflat. Marii gânditori ai antichităţii – Socrat, Platon, Aristotel şi alţii auîntemeiat dialogurile filosofice prin care se căuta calea adevărului şi a virtuţii. Romanii au continuat tradiţia dezbaterilor începută de greci., organizând discursurirucurae în ena orumuri i amieare.Evul mediu Deşi odată cu trecerea la orânduirea aristocratică în Europa dezbaterile şi-ai pierdut rolul de altădată, educaţia includea şi tehnici de prezentare a discursurilor în public Ele, deregulă, erau susţinute în limba latină, cunoscute sub numele de retorică. Discipolii exersautehnicile retoricii de susţinere a ideilor lor prin argumente şi criticarea punctelor de vedereopuse. Elevii susţineau prezentări în public şi răspundeau la întrebările profesorilor.Cu timpul au început să se cristalizeze discursuri despre rolul omului în societate, despre semnificaţiile credinţei şi ale raţionalismului, precum şi altele.Epoca modernă Dezbaterile au fost redescoperite şi practicate de englezi, francezi, olandezi şi alte popoare, înlocuind tot mai mult limba latină cu cea vorbită de popor. În şcoli învăţarea era mai structurată şi mai aproape de realitate.În 1858 au ănceput un şir de dezbateri între S. Douglas şi A. Lincoln, având ca subiect principal problema sclaviei. În secolul al XIX-lea în universităţiledin S.U.A. s-au creat primele societăţi de dezbateri, unde participanţii îşi pregăteau discursurileEpoca contemporană În S.U.A. în anii 20 ai secolului al XX-lea auditoriul a fost înlocuit cu echipe de arbitri. În anul 1960, în timpul alegerilor prezidenţiale, primele dezbateri publice televizate dintre F. Kennedy şi R. Nixon au popularizat această activitate. În Europa, la sfârşitul secolului al XX-lea, continuând experienţa americană, în licee,colegii şi universităţi, s-au înfiinţat zeci şi sute de cluburi, unde elevii şi studenţii au început săcunoască valoarea, frumuseţea şi utilitatea dezbaterior. În Moldova şi în România programul de dezbateri a fost iniţiat în 1994, implementat în şcoli şi licee de către Fundaţia Soros pentru o sociatate deschisă. Începând cu anul 1996 programul de dezbateri s-a extins şi în mediul universitar prin organizarea unui curs de iniţiere. În Moldova în 1998 programul obţine statutul de organizaţie nonguvernamentală înregistrată sub numele de Liga de Dezbateri. Actualmente dezbaterile se susţin în mai multe limbi. Pe lângăromâna şi engleza, se practică dezbateri în limbile rusă, găgăuză şi bulgară. Cei care au deja oexerienţă în dezbateri din Chişinău, Edineţ, Leova, Bălţi, Cimişlia, Drochia, Tiraspol şi altelocalităţi, sunt în speranţa unei extinderi mai largi de cluburi şi activităţi în instituţiile preuniversitare şi universitare, devenind un program educaţional necesar pentru elevii şi studenţii.
  3. 3. Scopul şi elementele de bază a jocului de dezbateri Scopul dezbaterilor este de a convinge o tertă persoană neutră, numită arbitru, că argumentele dumneavoastră sînt mai juste decît cele ale oponentului dumneavoastră. Deşi scopul este simplu, strategiile şi tehnicile de realizare necesare pentru a-l atinge pot fi complexe. Elementele de bază ale dezbaterilor sunt: moţiunea, echipa afirmatoare, echipa negatoare, argumentele, probele, chestionarea reciprocă şi decizia. Moţiunea- o propoziţie, o temă ce poate servi ca bază pentru dezbateri; Echipa afirmatoare, trebuie să sprigine o moţiune, iar cealaltă – echipa negatoare, trebuie să o infirme, să aducă argumente prin care va demonstra că nu există motive pentru adoptarea unei moţiuni; Argumentul- este o concluzie bazată pe cîteva premize; Proba- dovezi pe care trebuie să le prezinte participantii la dezbateri arbitrului pentru a spijini raţionamentele sale; Chestionarea reciprocă- ocazia de a răspunde la întrebări din partea vorbitorului oponent. Întrebarile pot fi puse pentru a limpezi o poziţie ori pentru a sugera fisuri potenţiale în cazul prezentat de oponent; Decizia- după ce va consulta fişa de desfăşurare a dezbaterii - completată pe baza ascultării în prealabil a argumentelor avansate de ambele părţi pentru moţiunea respectivă- arbitrul va indica pe o fişă de arbitraj care dintre echipe deţine poziţia preferabilă, adevărată sau corectă privitoare la moţiune.
  4. 4. Stiluri de dezbateri Cu toate că există unanimitate în ceeace priveşte scopul fiecărei dezbateri -anume acela de a convinge pe arbitru căpunctul dumneavoastră de vedereasupra moţiunii este cel just - există, defapt, diferite tipuri de dezbateri carenecesită diferite abordări. În paginileurmătoare sînt prezentate cele trei tipuriprincipale de dezbateri folosite în StateleUnite - toate uşor de adaptat la competiţiide nivel internaţional.
  5. 5. Dezbaterea Lincoln-Douglas Inspirată de celebrele dezbateri dintre Abraham Lincolnşi Stephen Douglas, acest tip de dezbatere mai estecunoscut şi sub numele de dezbatere de "valori". Participanţiiîşi propun examinarea unor valori care îşi dispută intîietateaşi care se află incluse în moţiune. Iată doua exemple: “Însistemul juridic penal, pedeapsa este mai importantă decîtreabilitarea" sau “Păstrarea diversităţii culturale este maiimportantă decît crearea unei culturi comune”. Participanţiiau datoria de a se înfrunta pe baza principiilor care se află labaza acelei părţi din moţiune pe care o au de susţinut; astfelştiind lucrările, participanţilor nu le revine răspunderea de adiscuta şi modalităţile transpunerii în practică a pozitiei lor. Deexemplu, dacă echipa afirmatoare are de susţinut că"guvernul ar trebui să găsească resurse pentru necesităţilesăracilor", ea nu are de demostrat eficienţa vreunui programguvernamental anume, ci faptul că răspunderea pentrucrearea unui astfel de program ar trebui să revină guvernului.În general, dezbaterea Lincoln-Douglas îşi propune săexamineze ideile, valorile şi spiritul “ce guverneaza ideilenoastre politice, economice, sociale, morale şi estetice”.
  6. 6. Dezbaterea de strategie Dezbaterea de strategie ia în discuţie punerea în practică a unei anumite poziţii. De exemplu: "Guvernul ar trebui să asigure şomerilor locuri de muncă în domeniul lucrărilor publice" sau "Imigrarea ar trebui să fie drastic limitată". Deşi aceste moţiuni implică o serie de valori, accentul se pune acum pe motivele de natură practică pentru adoptarea unei anumite strategii. În general, echipa afirmatoare avansează un plan anumit, care să asigure cît mai multe şanse atingerii scopului descris de moţiune şi care să demonstreze că poate să facă acest lucru de o maniera mai eficientă decît orice alt plan. În cazul primei moţiuni, de exemplu, echipa afirmatoare poate să propună un program de lucru destinat întreţinerii drumurilor. Echipa negatoare are mai multe posibilităţi de a replica: Poate susţine că nu se impune vreo schimbare, adică starea de lucruri prezentă este suficientă pentru a rezolva problema. Poate susţine că planul propus este ineficient, arătînd că dezavantajele care decurg din aplicarea sa depasesc avantajele. Poate propune un plan mai bun pentru a rezolva problema. În ce priveşte dovezile, dacă în dezbaterea de tip Lincoln-Douglas ele sînt de natură filosofică şi literară, în dezbaterea de strategie ele sînt de natură practică şi statistică.
  7. 7. Dezbaterea de tip parlamentar Dezbaterea de tip parlamentar este inspirată de procedura parlamentară folosită în parlamentul englez. O echipă reprezintă guvernul, iar cealaltă opoziţia loiala a Majestatii sale. Preşedintele Camerei Comunelor conduce lucrările şi arbitrează. Toţi participanţii la dezbatere trebuie să i se adreseze numai lui sau ei cu apelativul "Domnule Presedinte" sau "Doamna Presedinte". Fiecare echipă este formată din doi participanţi. Echipa guvernului include pe primul ministru şi un membru al guvernului (numit uneori şi ministru al Coroanei). Echipa opoziţiei include un lider al opoziţiei şi un membru al opoziţiei. Echipei guvernului îi revine răspunderea fundamentală de a defini termenii moţiunii. Între definiţii şi moţiune trebuie să existe o legatură logică clară. În general, participanţii la dezbaterile de tip parlamentar au multă libertate în a avansa atît argumentele filosofice, cît şi de ordin practic în numele poziţiei pe care o reprezintă (o combinaţie între dezbaterile de tip Lincoln-Douglas şi cele de strategie). În afară de pledoariile constructive şi reconstructive, participanţii au de asemenea dreptul să invoce chestiunea de procedură, de privilegiu şi pe cea de informare. Aceste trei chestiuni sînt întreruperi menite să atragă atenţia asupra unor afirmaţii eronate şi/sau asupra unor încălcări ale etichetei.
  8. 8. Programul de dezbateri Karl Popper Programul de dezbateri Karl Popper reprezinta ocombinatie intre dezbaterile de tip Lincoln-Douglas sicele de strategie. Alcatuit pentru a promova munca inechipa, acest tip de dezbateri "trei-contra-trei"incurajeaza elevii sa conlucreze, atit la pregatireaactivitatii, cit si pe parcursul desfasurarii ei. Programul adebutat propunindu-si sa puna accentul pe predareafelului cum se construiesc rationamentele si seformeaza deprinderile de rationare critica. De atunci,programul si-a gasit o identitate proprie, conturindu-sedrept un tip de dezbateri in stilul celor de strategie, princare elevii invata cum sa elaboreze solutii la problemelepe care le discuta. Prin deplasarea accentului, de pesimpla luare in discutie a unor probleme, pe gasireaunor solutii viabile pentru acestea, programul dedezbateri Karl Popper isi va atinge scopul de a contribuila procesul schimbarii democratice.

×