Inliniedreapta.net ronald reagan-_primul_discurs_inaugural
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Inliniedreapta.net ronald reagan-_primul_discurs_inaugural

on

  • 275 views

 

Statistics

Views

Total Views
275
Views on SlideShare
275
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Inliniedreapta.net ronald reagan-_primul_discurs_inaugural Inliniedreapta.net ronald reagan-_primul_discurs_inaugural Document Transcript

  • inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/ronald-reagan-primul-discurs-inaugural/Ronald Reagan – Primul discurs inauguralMarţi, 20 ianuarie 1981D-le Senator Hatfield, D-le Ministru alJustiţiei, D-le Preşedinte, D-le Vice-Preşedintele Bush, D-le Vice-Preşedinte Mondale, D-le SenatorBaker, D-le Purtător de Cuvînt O’Neill,D-le Reverend Moomaw, concetăţeni:Pentru noi, cei cîţiva care ne aflămastăzi aici, acesta este un moment deo mare importanţă şi solemnitate; şitotuşi, în istoria naţiunii noastre,acesta este un eveniment banal.Transferul paşnic al autorităţii, aşa cuma fost cerut de Constituţie, sedesfăşoară într-o rutină neschimbată de aproape două secole şi puţini dintre noi mai realizează căasistăm de fapt la un eveniment excepţional. În ochii multora de pe acest pămînt, aceastăceremonie care se repetă la fiecare 4 ani şi pe care noi o privim ca fiind banală, în ochii lor aceastaeste un adevărat miracol.Domnule Preşedinte, concetăţenii noştri trebuie să ştie cît de mult aţi contribuit pentru a continuaaceastă tradiţie. Prin cooperarea dvs. plină de solicitudine în cursul procesului de tranziţie, aţiarătat întregii lumi care ne priveşte cu atenţie că sîntem o naţiune unitî, hotărîtă să ocrotească unsistem politic care garantează libertatea individuală într-o măsură mai mare decît oricare altul; vămulţumesc dvs. şi echipei dvs. pentru tot ajutorul oferit în menţinerea acestei continuităţi, acestuibastion al Republicii noastre.Povestea naţiunii noastre merge mai departe. Statele Unite se confruntă acum cu o năpastăeconomică de mari proporţii. Suferim cea mai lungă şi una dintre cele mai grave inflaţii susţinute dinistoria noastră naţională. Deciziile noastre economice sînt denaturate de ea, ne afecteazăprosperitatea, îi zdrobeşte pe tinerii care se zbat să reuşească şi pe bătrînii cu venituri fixedeopotrivă. Ameninţă să distrugă vieţile a milioane de oameni.Lipsa de comenzi din industrie a aruncat muncitorii în şomaj, într-o viaţă de mizerie şi lipsită dedemnitate personală. Cei care lucrează nu primesc retribuţii echitabile pentru munca lor într-unsistem fiscal care penalizează succesul şi împiedică susţinerea unei productivităţi mari.
  • Dar, oricît de mare ar fi povara fiscală, aceasta nu a reuşit să ţină pasul cu cheltuielile publice. Dezeci de ani am acumulat deficit peste deficit, am ipotecat viitorul nostru şi viitorul copiilor noştripentru comoditatea trecătoare a prezentului. A continua mai departe pe această direcţie arînsemna garantarea unor extraordinare răsturnări sociale, culturale, politice şi economice.Tu şi cu mine, ca indivizi, putem, cu ajutorul împrumuturilor, să trăim dincolo de mijloacele noastre,însă doar pentru o perioadă limitată de timp. De ce, atunci, să ne imaginăm că în colectiv, canaţiune, nu sîntem limitaţi de aceleaşi obligaţii?Trebuie să acţionăm astăzi pentru a ocroti ziua de mîine. Şi nu vreau să fie nici o neînţelegere –vom începe să acţionăm, şi chiar de astăzi.Problemele economice care ne afectează s-au acumulat de-a lungul cîtorva decenii. Nu vordispărea în cîteva zile, săptămîni sau luni, dar vor dispărea. Vor dispărea pentru că noi, caamericani, avem capacitatea şi acum, ca şi în trecut, să facem ce trebuie făcut pentru a ocrotiacest ultim şi cel mai înalt bastion al libertăţii.În criza actuală, nu guvernul este soluţia problemei.Din cînd în cînd sîntem tentaţi să credem că problemele societăţii actuale au devenit preacomplexe pentru a putea fi gestionate de un om obişnuit autonom, că guvernarea asigurată de uncorp de elită este superioară guvernării pentru, prin şi de către oameni. Dar dacă nici unul dintre noinu este capabil să se autoguverneze, atunci cine dintre noi are capacitatea de a guverna pealtcineva? Noi toţi, împreună, dinăuntrul şi din afara guvernului, trebuie să purtăm această povară.Soluţiile pe care le căutăm trebuie să fie echitabile, nici un grup nu trebuie să plătească un preţ maimare.Auzim într-una vorbindu-se despre grupuri de interese. Preocuparea noastră trebuie să fie pentruun grup de interese care a fost neglijat pentru prea mult timp. Acesta nu cunoaşte graniţe şiîmpărţiri etnice sau rasiale şi se întinde de-a lungul întregului spectru politic. Acesta este alcătuitdin bărbaţi şi femei care ne furnizează hrană, care patrulează pe străzile noastre, care lucrează înminele şi în fabricile noastre, care îi învaţă pe copiii noştri, care se îngrijesc de casele noastre şicare ne vindecă atunci cînd sîntem bolnavi – profesioniştii, industriaşii, negustorii, funcţionarii,taximetriştii şi şoferii de camioane. Aceştia sînt, pe scurt, “Noi poporul”, aceştia sînt rasa numităamericani.Ei bine, obiectivul acestei administraţii va fi oeconomie sănătoasă, viguroasă şi dinamică,care să ofere şanse egale pentru toţi americanii,fără vreo barieră născută din bigotism saudiscriminare. A pune America la lucru înseamnăa-i pune pe americani, pe toţi americanii, la lucru.
  • Stoparea inflaţiei înseamnă eliberareaamericanilor de sub teroarea costului vieţiiscăpat de sub control. Trebuie să participăm cutoţii la producerea acestui “nou început” şitrebuie, de asemenea, să beneficiem cu toţii debeneficiile unei economii renăscute. Cuidealismul şi corectitudinea care stau la bazasistemului şi a puterii noastre, putem obţine oAmerică puternică şi prosperă, împăcată cu sineşi cu restul lumii.Acum, înainte de porni, să facem un micinventar. Sîntem o naţiune care are un guvern –şi nu invers. Acest lucru ne face speciali printrecelelalte naţiuni ale Pamîntului. Guvernul nostrunu are nici o putere, cu excepţia celor acordate de către cetăţeni. Este momentul potrivit pentru uncontrol şi pentru schimbarea sensului de creştere a guvernului, care dă semne că a crescut dincolode acordul celor guvernaţi.Intenţia mea este să reduc dimensiunea şi influenţa sistemului Federal şi să cer recunoaşterea şiaplicarea distincţiei între puterile acordate guvernului federal şi cele rezervate statelor saucetăţenilor. Trebuie să ne reamintim că nu guvernul federal a creat statele membre; statelemembre au creat Guvernul Federal.Acum, ca să nu fie nici o neînţelegere, eu nu doresc să dispară guvernul. Ce doresc este, maidegrabă, să-l fac să funcţioneze – să lucreze împreună cu noi, nu deasupra noastră, să fie alăturide noi, nu călare pe spatele nostru. Guvernul poate şi trebuie să ofere oportuntăţi, nu să le sufoce;să stimuleze productivitatea, nu să o sugrume.Dacă ne întrebăm de ce, pe parcursul atîtor ani, am realizat atît de multe, am prosperat mai multca oricare altă naţiune a Pamîntului, ei bine, aceasta s-a întîmplat pentru că aici, pe acest pămînt,am eliberat energiile şi geniul indivizilor într-o măsură mai mare decît s-a făcut vreodată înainte.Libertatea şi demnitatea individuală au fost la îndemînă şi au fost ocrotite aici mai mult decît înoricare alt loc de pe Pamînt. Preţul pentru această libertate a fost mare uneori, dar am fostîntotdeauna gata să plătim acest preţ.Nu este nici o coincidenţă că acum necazurile noastre vin în paralel şi sînt proporţionale cuintervenţia şi intruziunea în viaţa noastră care rezultă din creşterea inutilă şi excesivă a guvernului.Este momentul să ne dăm seama că sîntem o naţiune prea mare pentru a ne limita la vise mici. Nusîntem, cum ar dori unii să credem, condamnaţi la un declin inevitabil. Eu nu cred într-o fatalitatecare ne va pune la pămînt indiferent de ceea ce facem. Însă cred într-o fatalitate care ne va pune
  • la pămînt dacă nu facem nimic. Şi atunci, cu toată energia creatoare care e în puterea noastră, săpornim o eră de reînnoire naţională. Să ne reînnoim hotărîrea noastră, curajul nostru şi putereanoastră. Şi să ne reînnoim credinţa şi speranţa noastră.Avem tot dreptul să visăm la fapte mari. Cei care spun că trăim într-o epocă în care nu mai existăeroi, nu ştiu unde să-i caute. Puteţi vedea eroi în fiecare zi intrînd şi ieşind pe porţile fabricilor. Alţii,o mînă de oameni, produc alimente în cantităţi suficiente pentru a ne hrăni pe toţi şi chiar pe alţiidincolo de graniţele noastre. Puteţi întîlni eroi la ghişee – şi există eroi de ambele părţi aleghişeelor. Există antreprenori care au încredere în ei înşişi şi în idei care creează locuri de muncănoi, noi bogăţii şi noi oportunităţi. Ei sunt indivizii şi familiile ale căror taxe întreţin Guvernul şi alecăror donaţii voluntare întreţin biserica, filantropia, cultura, arta, şi educaţia. Patriotismul lor estediscret, însă profund. Valorile lor întreţin viaţa naţiunii noastre.Am folosit cuvintele “ei” şi “lor” cînd am vorbit despre aceşti eroi. Aş putea spune “voi” şi “vostru”pentru că mă adresez tocmai eroilor despre care vorbesc – voi, cetăţenii acestui pămîntbinecuvîntat. Visele voastre, speranţele voastre, obiectivele voastre vor fi visele, speranţele şiobiectivele aceastei administraţii, aşa să mă ajute Dumnezeu.Noi trebuie să reflectăm compasiunea care se vede pe chipul vostru. Cum ne putem iubi ţara şi sănu-i iubim pe concetăţenii noştri şi, iubindu-i, să le întindem o mînă atunci cînd se clatină, să-ialinăm atunci cînd suferă şi să le oferim oportunităţi pentru a deveni autonomi, astfel încît să fieegali în fapt şi nu doar în teorie?Putem rezolva problemele cu care ne confruntăm? Ei bine, răspunsul este un clar şi categoric “da”.Ca să-l parafrazez pe Winston Churchill, jurămîntul de mai devreme nu l-am depus cu intenţia de aprezida peste disoluţia celei mai puternice economii ale lumii.În zilele următoare, voi propune eliminarea obstacolelor care au încetinit economia şi care au redusproductivitatea. Vor fi luate măsuri menite să restabilească echilibrul între diferitele niveluri aleguvernării. S-ar putea ca progresul să fie lent – să-l măsurăm în centimetri sau în metri, şi nu înkilometri – dar vom progresa. Este momentul să trezim acest gigant industrial, să readucemguvernul înapoi în ţarcul său şi să uşurăm povara fiscală. Acestea vor fi primele prioritaţi şi asupraacestor principii nu va fi nici un compromis.În apropierea luptei noastre pentru independenţă un om care ar fi putut fi unul dintre marii Părinţifondatori, Dr. Joseph Warren, preşedinte al Congresului din Massachusetts, a declarat în faţaconcetăţenilor săi americani: “ţara noastră este în pericol, dar nu trebuie să disperăm… De voidepinde soarta Americii. Voi trebuie să decideţi în chestiunile importante de care depind fericirea şilibertatea a milioane de oameni încă nenăscuţi. Acţionaţi vrednici de voi înşivă.”Ei bine, eu cred că noi, americanii de azi, sîntem gata să acţionăm vrednici de noi înşine, gata săfacem ceea ce trebuie făcut pentru a asigura fericirea şi libertatea pentru noi, pentru copiii noştri şi
  • pentru copiii copiilor noştri.Şi, pe măsură ce vom renaşte aici, în ţara noastră, vom fi văzuţi ca avînd putere mai mare înîntreaga lume. Vom fi din nou modelul de libertate şi raza de speranţă pentru cei care nu auaceastă libertate.Cu vecinii şi aliaţii care împărtăşesc libertatea noastră ne vom întări legăturile istorice şi îi vomasigura de sprijinul şi angajamentul nostru ferm. Vom răspunde loialităţii cu loialitate. Vom luptapentru relaţii reciproc avantajoase. Nu vom folosi prietenia noastră pentru a afecta suveranitatealor, deoarece suveranitatea noastră nu este de vînzare.Iar pentru duşmanii libertăţii, cei care ne sînt potenţiali adversari, acestora le vom reaminti că paceaeste cea mai înaltă aspiraţie a poporului american. Vom negocia pentru pace, vom face sacrificiipentru pace; dar nu ne vom preda pentru pace – nici acum şi niciodată.Toleranţa noastră nu trebuie să fie înţeleasă greşit. Reticenţa noastră de a ne angaja în conflictnu trebuie să fie judecată greşit, ca fiind ezitare. Cînd va fi necesar să acţionăm pentru menţinereasecurităţii noastre naţionale, vom acţiona. Vom menţine suficientă putere pentru a triumfa dacăeste necesar, ştiind că dacă facem acest lucru avem cele mai mari şanse de a nu fi nevoiţi săfolosim forţa.Mai presus de toate, trebuie să realizăm faptul că nici un arsenal şi nici o armă din arsenalele lumiinu sînt atît de formidabile ca voinţa şi curajul moral al barbaţilor şi femeilor liberi. Aceasta este oarmă pe care adversarii noştri din lumea de astăzi nu o au. Aceasta este o armă pe care noi,americanii, o avem. Să fie un lucru bine înţeles de către cei care practică terorismul şi care îşi atacăvecinii.Mi s-a spus că zeci de mii de întîlniri de rugăciune au loc în această zi şi sînt profund recunoscătorpentru acest lucru. Suntem o naţiune sub mîna lui Dumnezeu şi cred că voia lui Dumnezeu este săfim liberi. Ar fi bine şi potrivit, cred, ca fiecare Zi a Jurămîntului din anii viitori să fie declarată zi derugăciune.Aceasta este prima dată înistorie cînd aceastăceremonie are loc, aşa cumvi s-a spus, în aripa de vest aCapitoliului. Stînd aici, avemîn faţa ochilor o priveliştemagnifică asupra frumuseţiispeciale şi a istoriei acestuioraş. La capătul terasei sîntaltarele giganţilor pe umerii
  • cărora stăm.Direct în faţa mea, unmonument închinat unui ommonumental: GeorgeWashington, Părintelenaţiunii noastre. Un om plinde smerenie care a atinsmăreţia fără să o caute. El acondus America de lavictoria revoluţiei în primii săipaşi ca naţiune. Într-o parte,monumentul impunător al lui Thomas Jefferson. Declaraţia de Independenţă arde cu flăcărileelocvenţei sale.Dincolo de Reflecting Pool, măreţele coloane ale Lincoln Memorial. Oricine ar vrea să înţeleagă înprofunzime semnificaţia Americii o va găsi în viaţa lui Abraham Lincoln.Dincolo de aceste monumente închinate eroismului este rîul Potomac, iar pe malul celălalt se aflădealurile Cimitirului Naţional Arlington, cu rînduri şi rînduri de pietre albe care poartă semnele simpleale crucii sau ale stelei lui David. Ele dezvăluie doar o mică parte din preţul care a fost plătit pentrulibertatea noastră.Fiecare dintre aceste semne este un monument închinat acelui tip de eroi despre care am vorbitmai devreme. Vieţile lor s-au încheiat în locuri numite Belleau Wood, Argonne, Omaha Beach,Salerno sau, de cealaltă parte a lumii, la Guadalcanal, Tarawa, Pork Chop Hill, Chosin Reservoir şipe sute de plantaţii de orez sau în jungle dintr-un loc numit Vietnam.Sub un astfel de semn se odihneşte un tînăr – Martin Treptow – care şi-a lăsat locul de muncădintr-o frizerie a unui mic oraş, în 1917, pentru a pleca în Franţa alături de faimoasa RainbowDivision. Acolo, pe frontul de vest, a fost ucis pe cînd ducea un mesaj între batalioanele aflate subfocul artileriei grele.Se spune că asupra sa a fost găsit un jurnal. Pe prima pagină, sub titlul “Jurămîntul meu”, erauscrise aceste cuvinte: “America trebuie să cîştige acest război. Prin urmare, voi lucra, voi salva, măvoi jertfi, voi îndura, voi lupta cu bucurie şi voi depune toate eforturile, ca şi cînd întreaga victorie ardepinde doar de mine.”Criza cu care ne confruntăm astăzi nu cere din partea noastră sacrificii de felul celor pe care MartinTreptow şi atîtea alte mii au fost chemaţi să le facă. Dar cere, cu toate acestea, eforturile noastrecele mai mari şi dorinţa de a crede în noi înşine şi în capacitatea noastră de a realiza fapte mari; şicere credinţa că, împreună şi cu ajutorul lui Dumnezeu, putem şi vom rezolva problemele cu care ne
  • confruntăm.Şi, la urma urmei, de ce nu am crede asta? Doar sîntem americani. Dumnezeu să vă binecuvîntezeşi vă mulţumesc.