Inliniedreapta.net retragerea centralilor-i_ascensiunea_perifericilor
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Like this? Share it with your network

Share

Inliniedreapta.net retragerea centralilor-i_ascensiunea_perifericilor

on

  • 288 views

 

Statistics

Views

Total Views
288
Views on SlideShare
288
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Inliniedreapta.net retragerea centralilor-i_ascensiunea_perifericilor Document Transcript

  • 1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/retragerea-centralilor-si-ascensiunea- perifericilor/Retragerea “centralilor” și ascensiunea“perifericilor”NEAGU DJUVARA – Civilizaţii şi tipare istorice – Editura Humanitas, 2008“La drept vorbind, când o civilizaţie intră în decadenţă,procesul este în general ireversibil. Să mi se ierte ocomparaţie trivială: o civilizaţie în dezagregareaminteşte de fenomenul, binecunoscut gospodinelor,al “maionezei care se taie”. Principiul unificator,liantul, dispare subit. Pentru a o “drege”, trebuie reluatde la capăt procesul şi adăugate alte ingrediente –dar atunci vom avea altceva… Anumiţi antropologi auîntrebuinţat termenul de oboseală culturală pentru acaracteriza fenomenul, aparent misterios, de scăderea puterii creatoare şi chiar a instinctului de coeziune,observat în anumite societăţi care au devenit subitincapabile să facă faţă exigenţelor mediului saupresiunii exercitate de alte grupuri. Eu prefer săvorbesc de oboseala psihologică pentru a sublinia că fenomenul nu este propriu numaicolectivităţilor sau societăţilor complexe, dar că-l regăsim la nivelul celor mai mici unităţi, până laindivid… sub efectul oboselii psihologice, se dovedeşte că există cu atât mai puţine şanse a tedistinge tu însuţi cu cât există mai multe generaţii care s-au distins înaintea ta…Am zăbovit puţin asupra procesului de oboseală psihologică la nivelul unor spiţe sau neamuri …pentru că el lămureşte fenomenul asemănător care se produce la nivelul societăţilor mai complexe:naţiuni şi civilizaţii.La acest nivel, una dintre cele mai caracteristice manifestări ale oboselii psihologice estefenomenul de retragere progresivă a “centralilor” şi de ascensiune progresivă a“perifericilor”, atunci când societatea complexă atinge faza ei de decadenţă.Numesc centrali, în interiorul unei culturi date, elementele etnice sau sociale, adesea o minoritate,care au iniţiat această cultură şi au dat naţiunii stilul ei, coloratura ei particulară; perifericii,elementele care s-au aglomerat ulterior în această cultură, uneori împotriva voinţei lor, şi a cărorparticipare la conducerea statului n-a fost admisă decât târziu… Nu presiunea perifericilor îiizgoneşte pe centrali, ci golul lăsat de centrali îi atrage pe periferici…Nu trebuie să neînşelăm:fenomenul retragerii centralilor şi al ascensiunii perifericilor nu este o cauză a decadenţei
  • 2. societăţilor, ci doar unul din simptomele ei. El nu este o boală; el nu reprezintă nici chiar una dintremanifestările ei esenţiale, ci pur şi simplu un semn exterior, uşor de recunoscut (la fel cum apariţiapetelor roşii pe pielea abdomenului nu este cauza pojarului, ci numai una dintre manifestările lui,care facilitează dignosticul). Altfel spus, nu pentru că puterea se află în mâinile centralilor o anumităcultură este în perioada de ascensiune, şi nu pentru că ea a căzut în mâinile perifericilor cultura e pecale de dezagregare. Puterea este încă în mâinile centralilor tocmai pentru că o anumită societatese afla în perioada de ascensiune, după cum puterea va cădea în mâinile perifericilor tocmai cândsocietatea va intra în dezagregare. În timp ce oboseala psihologică acţionează asupra primilor însensul unei detaşări progresive de afacerile statului, se conturează o mişcare în sens invers, care îiimpinge pe periferici spre asigurarea controlului asupra acestei puteri centrale, pe care mai întâi auurat-o, apoi au invidiat-o şi în sfârşit au dorit-o făcând eforturi s-o acapareze, nu pentru a o distruge,ci dimpotrivă pentru a-i întârzîia agonia. Pe de o parte, elementele vechi ale acelei societăţi rămânataşate, cu disperare, de “stilul lor”, de unde rezultă atât neîncrederea instinctivă faţă de străin şirefuzul de a-l admite în interiorul grupului dacă el nu este vădit capabil de o asimilare totală, cât şireactia de ură şi de violenţă faţă de un grup alogen atunci când e considerat, pe drept sau nedreptabsolut inasimilabil (mai ales din motive rasiale sau religioase). Pe de altă parte această cultură seepuizează şi sfârşeşte prin a fi sterilă dacă rămâne închisă în sine. Singura şansă de supravieţuireeste absorbţia progresivă a elementelor alogene şi aceasta nu se poate face decât cu preţul uneimodificări sensibile a “profilului etnic” şi deci în mod necesar a “stilului”.Plecarea Centralilor şi ascensiunea Perifericilor în Imperiul RomanCâteva cifre: din 108 consuli care se succed de la 200 la 146 î. Hr., numai patru sunt homines novi.În o sută de ani, de la 233 la 133, cele două sute de locuri de consul sunt ocupate de 58 de familii,printre care Cornelii dau 22 de consuli,… Aemilli şi Fulvii câte 11, Postumii şi Claudii Marceli câte 9,Claudii patricieni şi Sempronii câte 8 etc. Dintre 58 de familii, 13 ocupă peste jumătate din cele 200de locuri, şi 5 dintre ele peste o treime. Nu se mai poate spune că Senatul domină Roma. În realitatechiar Senatul este dominat de un mic grup de familii nobile…Acestea sunt familiile de imperatorescare l-au învins pe Hannibal şi care au condus legiunile victoriose în Africa, Macedonia şi Asia.Acum urmează să insistăm asupra unui alt fenomen: acela al progresivei dispariţii din posturilesupreme mai întâi a nobililor, apoi a romanilor, în sfârşit a tuturor italicilor…În total, în trei sute de ani,de la ascensiunea la tron a lui Traianus, în 98(e.n.), până la moartea lui Theodosius în 395(e.n.) –data pe care am adoptat-o ca dată limită a “imperiului universal” al Romei – din 52 de împăraţinumai 10 sunt italici (aproape toţi fiind personaje de plan secund, interimari, care au domnit în totalmai puţin de 25 de ani!).Să mai adăugam la aceasta că în secolul al IV-lea (e.n.) armata aproape că nu mai număra italici înrândurile ei şi că funcţiile cele mai înalte nu mai revin unor provinciali (mai mult sau mai puţinamestecaţi), ca în secolele al II-lea şi al III-lea, ci unor barbari. În privinţa puterii civile (puterea reală,pe urmele împăratului), ea se afla, deja în mare masură din secolul I (e.n.), în mâinile sclavilor şi alestrăinilor.”
  • 3. Un “pojar” mortalAcum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle – “un Talleyrand care-şi afişează convingerile” (Cioran)– spunea: “Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezinegrii, francezi mulatrii. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisătuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fiFranţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religiecreştină. Astea nu sunt poveşti! Ia-ţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după unmoment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi căorganismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci demilioane şi poimâine patruzeci? Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor ficonsideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aicieste atât de ridicat? Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey –Două Moschei!”.Observăm că De Gaulle era unul dinpuţinii “centrali” care încă nu obosisepsihologic. El n-a mai apucat să vadăcum “organismul francez” a absorbit,până azi, zece milioane de musulmanişi peste două mii de moschei – zecemilioane care “mâine vor fi douăzeci şipoimâine patruzeci de milioane”.N-amai apucat să vadă cum o mare desteaguri tunisiene, algeriene şimarocane – şi niciun steag francez –îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place dela Concorde şi Champs Elysee, încinstea victoriei în alegeri a unui “central” ce intră în Palatul Elisee “purtat pe umeri” de “perifericii”care l-au votat în proporţie de 93%(!) – clasa politică franceză “călărind” valul uriaş al imigraţieimusulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care,probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în “raiul” lui Mahomed. N-a mai apucat să vadăcum, “mâine”, perifericii îl vor alege pe unul de-al lor. N-a mai apucat să vadă cum uleiul setransformă, treptat-treptat, în oţet!Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pemetereze apropierea uriaşului val de “periferici” – a spus : “Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiunelucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”. Enoch Powell, unul dintre puţinii “centrali” care nua vrut să facă “pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-
  • 4. au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului englez Şhahid Malik: “…în 2009 vom avea 8 deputaţimusulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm întreg parlamentul va fimusulman. Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un primministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.”Neagu Djuvara vorbea despre “progresiva dispariţie din posturile supreme mai întâi a nobililor, apoia romanilor, în sfârşit a tuturor italicilor”. Tipare istorice!Johan François graaf van Hogendorp van Heeswijk 1813-1824, Marinus Cornelis Bichon vanIJsselmonde 1824-1845, Johan Frederik Hoffman 1845 -, Joost van Vollenhoven 1866 -, SjoerdAnne Vening Meinesz 1881-, Pieter Lycklama à Nijeholt 1891-, Frederik Bernard s’Jacob 1893-,Alfred Rudolf Zimmerman 1906-, Johannes Wytema 1923 -, Pieter Droogleever Fortuyn 1928-,Pieter Oud 1938-, Frederik Muller 1941-, Pieter Oud 1945-, Gerard van Walsum 1952-, WimThomassen 1965-, André van der Louw 1974-, Bram Peper 1982-, Ivo Opstelten 1999-2009.Cu Ivo Opstelten se încheie lista “centralilor” care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 deani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista “perifericilor” ce vor conduce orasul înfiinţat la1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie. De la GuvernatorulGeneral al Indoneziei Jan Pieterszoon Coen – care îi înfrângea pe musulmani la 1629 – lamusulmanul Ahmed Aboutaleb – care îi conduce, din 2009, pe cetăţenii Rotterdamului!Că “oboseala psihologică a unei societăti se manifestă mai întai în domeniul politic” (NeaguDjuvara) ne-o demonstrează şi faptul că, dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun“periferic”, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şiprima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic. Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa “perifericilor” – Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului.Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şinici că Duma este împănată de “periferici”, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.Deocamdată, nici nu are de ce s-o facă! Dimpotrivă, vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşiatenţionează critic vecinii: “Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite dinsud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? Dacă vrem să integrăm alte culturi nutrebuie să ne pierdem propriile valori culturale”. S-ar părea, ascultându-l pe Dmitri Rogozin, că“centralii” ruşi nu au de gând să se predea; să nu uităm însă că ruşii au inventat potemkiniadele, înspatele cărora îşi ascund, de sute de ani, mizeria, neîmplinirile şi înfrângerile. Dacă Berlinul este altreilea oraş turc din lume, atunci Moscova – dar Rogozin n-o mai spune -, cu ai săi cca. 5 milioanede “periferici” (legali sau clandestini), este cel mai mare oraş musulman din Europa! Mărturie stauuluitoarele demonstraţii de forţă – din 2010 şi 2011- când, cu ocazia Ramadanului, întâi 55.000 şiapoi 170.000 de musulmani – reprezentanţii unei culturi venite din sud – şi-au întins covoraşele derugăciune pe străzile capitalei ruse! Spuneam atunci că prosternarea lor nu e semnul rugăciunii, ci al
  • 5. victoriei!În Rusia, perifericii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat, la propriu, de centrali – “RusiaAlbă” se află într-o prăbuşire demografică de nestăvilit, studiile ONU arătând că în 2050 va aveacca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani – iarcentralii sunt mult mai puţin vocali în interiorul, decât sunt în exteriorul ei.“Noi credem că aici suntem la noiacasă. Poate voi sunteţi străinii.Suntem la noi acasă şi vom instauraregulile (Şharia) care ne convin, fie căvă place sau nu. Toate încercările de ane impiedica vor atrage după ele oripostă sângeroasă… Vom înecaMoscova în sânge”. Astfel şi-a încheiatavocatul musulman Daguir Khassavovinterviul acordat, la oră de maximăaudienţă, televiziunii moscovite RENTV. Nu, n-a fost împuşcat în scarablocului, a doua zi sau în zilele următoare, aşa cum probabil v-aţi aştepta. Pavel Odintsov,purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat “să-şi cântărească mai binedeclaraţiile publice”, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentruRelaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice. “Nutrebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”, a mai spus el!Ascultându-i, înţelegem poate mai bine de ce Istoria urmează supusă Demografia!Neagu Djuvara scria în urmă cu patruzeci de ani: “O singură ipot eză, încă o dat ă, mi se paret ot al improbabilă: ca civilizaţ ia occident ală să se redreseze şi ca popoarele care au creat -osă redea lumii o nouă eră de juvenilă creaţ ie. Niciodată nu am văzut apărând atâtea lucrări şiarticole despre soarta civilizaţiei noastre, ceea ce constituie dovada neîndoielnică a unei interogaţiineliniştite şi generalizate. În pofida simptomelor grave de tulburări, cele mai multe dintre răspunsurirămân uimitor de optimiste, pentru că cei mai mulţi autori… pleacă de la postulatul, dezminţit deîntreaga istorie, şi anume că o civilizaţie este indefinit perfectibilă. Tocmai contrariul este adevărat:o civilizaţ ie, adică o mare unit at e polit ico-cult urală “invent at ă” şi const ruit ă de un grup depopoare mai mult sau mai puţ in înrudit e, nu poat e să nu at ingă un grad de oboseală de lacare plecând ea piere în mod necesar”.Nu ştiu dacă ‘Legea retragerii progresive a “centralilor” şi a înlocuirii lor concomitente de către“periferici”, formulată de către Neagu Djuvara în cartea “Civilisations et Lois Historiques” ‘ – carteapărută în 1975 -, a stârnit în rândul cititorilor ei de atunci comentarii polemice, neîncredere sau,dimpotrivă, a găsit înţelegere şi aprobare. Ce stiu este că “Legea” şi “Tiparele Istorice” ale lui
  • 6. Djuvara, citite azi, îl fac pe cel înzestrat măcar cu un dram de raţiune să privească, cel puţin cu unfior de nelinişte, în ochii unui Trecut care poate să devină, în realitate, Viitorul. Putem observa deja,cât de mult s-au extins “petele unui pojar” ce se va dovedi mortal!