inliniedreapt a.net                                                http://inliniedreapta.net/gena-saraciei/Gena sărăcieiEu...
tipărite. Gena chiaburismului a devenit recesivă din acel moment înainte, iar gena sărăciei pare să fiîntîlnit un teren fe...
se transmite pe linie maternă și determină nivelul de sărăcie al unei persoane. Nu s-a stabilit vreofuncție financiară a z...
Genetica comportamentală, dincolo de cacofonia inevitabilă și explicabilă pe care o aduce în lumeaștiinței, este o știință...
Dr. Samuel Cartwright a publicat în The New Orleans Medical and Surgical Journal, una dintrerevistele de top ale științei ...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Inliniedreapta.net gena saraciei (liviu craciun)

195 views
161 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
195
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
1
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Inliniedreapta.net gena saraciei (liviu craciun)

  1. 1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/gena-saraciei/Gena sărăcieiEu sînt sărac. Fiind însă un om cu facultatea terminată la zi, mi-am pus diverse întrebări despreviață, cum ar fi următoarea: cum naiba am ajuns în această situație? Prin liberă alegere în nici uncaz, nu-mi amintesc să fi fost vreodată întrebat, să fi ales în mod conștient o astfel de soartă.Fiind un om cu tabieturi și preferințe, uneori destul de scumpe, nu pot afirma că sărăcia ar fi un stilde viață care mă reprezintă. Ba dimpotrivă, în general am tendința să o consider o carență.Observînd că și părinții mei sînt săraci, nu pot să nu mă întreb: oare această caracteristică de carenu pot scăpa nu o fi moștenită? Am decis să explorez mai îndeaproape această posibilitate: în cemăsura sărăcia mea este datorată mediului social în care am crescut și cît din această sărăcie estezestre de la strămoșii mei?Orice studiu științific pornește de la observații simple ale mediului imediat înconjurător. Încontinuare, se elaborează teorii, se imaginează și se execută experimente decisive și repetabile.Cercetînd istoria familiei am aflat că în sec XIX, stră-străbunicul meu trăia sub opresiunea Imperiuluiîntr-un sat de oameni liberi din Alba, la doar cîțiva kilometri de Blaj, se numea Niculaie și aveapămînturi. Era ceea ce s-ar numi în zilele noastre, un chiabur. Avea aur, putea să-și plăteascămuncitori, dar – presupun eu – avea o înclinatie aparte pentru munca grea și pentru exploatareapropriilor rude și pentru utilizarea copiilor minori la munca grea a cîmpului. La fiul său, Gligor, seobservă aceleași caracteristici: avea pămînt, o parte moștenită de la părinții săi și o parte dinzestrea străbunicii. O altă parte a pămînturilor sale trebuie însă atribuite condițiilor socio-economice în care a trăit. S-a refugiat din fața brutalului proces de maghiarizare din Ardeal, tocmaiîn Detroit, SUA, unde s-a lăsat exploatat de către mari burghezi americani activi în domeniulconstrucțiilor de căi ferate. Puținii bani pe care îi primea îi trimitea străbunicii, rămasă în țară săînfrunte dușmanul și să întrețină visul Unirii cu țara, cu instrucțiuni clare de investiții în achiziții deacțiuni și pămînturi care, în concepția vremii, se moșteneau integral (dacă excludem taxele). Astfel,la bunicul meu, cel puțin în prima parte a vieții sale, înainte de război, se pot observa aceleașiconcepții, orientări și același nivel de avere și ne-am aștepta la un parcurs similar. După război însă,un soi de sindrom posttraumatic de inversiune ereditară pare să fi lovit un întreg segment depopulație din zonă, greu încercată de-a lungul sutelor de ani de robie printre străini și separare defrații lor de peste Carpați: în loc de pămînturi, acțiuni și program încărcat de lucru, s-au trezitaproape peste noapte fără aur sau pămînturi, săraci și angajați în construirea democrației populare.Un episod clinic semnificativ pentru transformările acelei perioade a rămas celebru în familie: badeaGligor, împreună cu un uncheș, prieten bun al său și tovarăș obișnuit de clacă, ședeau în fațasobei; muiau în tăcere bucata de zahar brun în ceai, o lipăiau, pipau tabac uscat aprins cu cărbuniși puneau pe foc bani și acțiuni, acum egale în valoare cu puterea calorică a hîrtiei pe care erau
  2. 2. tipărite. Gena chiaburismului a devenit recesivă din acel moment înainte, iar gena sărăciei pare să fiîntîlnit un teren fertil pe care s-a manifestat deplin în următoarele decenii. Bunicii mei, parinții șiacum eu am fost și sîntem săraci.Veți spune: sînteți un caz izolat, nu aveți relevanță statistică. Stiința nu poate confirma astfel decorelații decît în urma unor studii serioase. Aveți dreptate, așa cred și eu. De aceea am căutat înliteratura de specialitate studii relevante. Fundamentarea teoriei ereditare a sărăciei se bazează petrei studii seminale pe care le voi prezenta în continuare.*Simon LeVay (1991) a condus un experiment de disecție pe 19 creiere de oameni săraci și 16creiere de oameni bogați. Spre surpriza sa și a întregii comunități științifice, a descoperit că zonaINAH-3 a hipotalamusului avea dimensiuni mai mici în cazul săracilor decît în cazul celor bogați. Edrept că numărul cetățenilor disecați a fost mic, grupul de control nu a respectat reguli preacomplicate de selecție, nu era vreun indiciu în literatura de specialitate că zona INAH-3 ahipotalamusului ar avea vreo legătură de cauzalitate cu succesul financiar în viață sau că,dimpotrivă, lipsa conturilor grase sau banala invidie ar putea duce contracția vizibilă a unor zone dincreierul uman. Cu toate acestea, s-a văzut nevoit să admită că “teoria genetică a sărăciei ar puteaavea un substrat biologic”. Presa a preluat și a popularizat uimitoarele rezultate ale Dr. SimonLeVay. Aceste cercetări inițiale au inspirat un mare număr de dezbateri și cercetări ulterioare maiamănunțite.Michael Bailey și Richard Pillard (1991) au intreprins de-acum celebrele studii asupra gemenilor. Audat anunțuri în ziare ale stîngii radicale prin care au solicitat participarea la experimente asupraeredității sărăciei a unor gemeni monozigotici care au crescut în medii diferite. Cei care au dorit săparticipe la experiment au completat o serie de chestionare în cadrul cărora au dat răspunsuri laîntrebări despre starea lor materială. Se poate să fi fost o anume doză de eroare sistematică, datfiind faptul că selecția s-a făcut prin anunțuri în ziare de extrema stîngă. Relevanța statistică arputea fi mică dat fiind numărul de cîteva zeci al perechilor de gemeni. Calitatea analizei a avutpoate de suferit și din cauză că nu s-a prea insistat asupra condițiilor concrete materiale alefamiliilor în care au crescut acești gemeni. Ce s-a constatat însă este că în cazul a aproximativjumătate dintre aceste perechi de gemeni, dacă unul dintre ei a ajuns sărac la maturitate și arăspuns la invitația din ziarul radical, atunci și celălalt frate, deși crescut într-o altă familie (poate aunui vecin, a unei rude, etc), a ajuns tot sărac. În aceste condiții, o rată de succes de 50% esteconsiderată suficientă din punct de vedere științific pentru a stabili că sărăcia se transmite ereditarprin intermediul zestrei genetice. Nu este neapărată nevoie pentru ratificarea cu succes a legii caambii frați monozigotici să fie săraci.În sfîrșit, Dean Hamer et al. (1993) a analizat o anume secțiune a cromozomului X în familiile a 40de cetățeni săraci. El a descoperit, analizînd pedigree-ul acestor cetățeni, că regiunea numită Xq28
  3. 3. se transmite pe linie maternă și determină nivelul de sărăcie al unei persoane. Nu s-a stabilit vreofuncție financiară a zonei Xq28 din cromozomul X și nu s-a răspuns la problema dificilă a majoritățiifamiliilor în care unul dintre frați este mai leneș, sărac și nedescurcăreț, pe cînd ceilalți se descurcădecent în viață în ciuda moștenirii împărțite în general egal între aceștia. Cu toate acestea, cerămîne indiscutabil din momentul apariției acestui studiu fundamental, este că o anume secțiune acromozomului X transmite sau nu, într-un fel sau altul, sărăcia la unii sau alții dintre urmașii pe liniematernă sau nu.După cum se poate vedea, putem concluziona în mod clar că sărăcia nu este o alegere sau unmod de viață încurajat de diverse condiții familiale sau de educație, ci este determinat în modunivoc de zestrea genetică. M-am născut sărac și voi muri sărac și dependent de ajutorul social alstatului. Nu ar trebui să vă fie milă de mine, nu trebuie să mă disprețuiți ca și cum aș fi mai leneșdecît dumneavoastră, ca și cum aș fi chiulit de la școală sau aș fi fost neserios la serviciu. E un modde manifestare a unicității mele și este la fel de valoros ca oricare altul. Ba chiar, consider că într-olume ca a noastră în care, sub influența docilității de inspirație medievală în fața puterii clericale, sîntvalorizate pozitiv mai degrabă vizitele la Luvru, concertele de muzică clasică, atenția acordatăeducației propriilor copii, prudența, reținerea în cheltuirea banilor proprii sau chiar economisireapentru zile negre, un exemplar deosebit, care are curajul de a-și afirma identitatea și diferențatrebuie apreciat într-un mod special. Iar faptul că mă folosesc de furt pentru a reduce tocmai dinaceastă diferență, că valorizez sămința de floare, meciurile stelei, maieurile cu găurele și bătutulnevestei nu este vreo vină a mea, ci a celor care, nedeterminați genetic de această genă își permitsă-mi prezinte fără rușine exemplul lor ca și cum aș mai putea schimba ceva în privința soartei careîmi este rezervată de Ordinea Universală.*Astrologia este o știință mistică, bazată pe corelații statistice alese convenabil, interpretate în modneașteptat și/sau paradoxal, pe manipularea iscusită a unor expresii și concepte golite de conținutși, foarte important, pe combinația fericită între puterea de persuasiune a astrologului interesat șifrica de necunoscut sau confuzia victimei.Științele sociale moderne, scăpate din chingile medievale ale logicii aristotelice și ale eticiiscolastice, se înmulțesc și înfloresc în adevărate arte mistice ale persuasiunii liberale care potconcura de la egal la egal cu astrologia antică.Studiile prezentate mai sus sînt cît se poate de reale, cu mențiunea că obiectul lor de studiu nu afost sărăcia. Deși ar fi oferit răspunsuri echivalente și la fel de inutile din punct de vedere explicativîn cazul analizării oricărui comportament social complex cum ar fi succesul în viață, capabilitățileatletice, părerile despre sau orientarea religioasă sau politică, șansele de a ajunge tractorist, analistpolitic, sau de a avea restanțe la cheltuieli, totuși, în mod inexplicabil, sînt venerate ca parte atemplului științei cînd vine vorba de orientarea sexuală, de “teoria genetică a homosexualității”.
  4. 4. Genetica comportamentală, dincolo de cacofonia inevitabilă și explicabilă pe care o aduce în lumeaștiinței, este o știință mistică și are ambiția de a fundamenta comportamente sociale complexe, cumar fi homosexualitatea, pe corelații convenabil alese ridicate la rang de legi naturale și de apersuada publicul îndărătnic că explicațiile paradoxale, pe lîngă meritul de a goli de sens cuvinteleobișnuite, pot induce eficient confuzia și, astfel, pot grăbi revoluția socială. Să crape Occam deciudă, nu alta!În ultimii 20 de ani studiile științifice în domeniul teoriei genetice a homosexualității se construiescpe fundația prezentată în studiile de mai sus și adaugă în cokteilul mistic diverse proporții dehormoni ‘feminini’ și ‘masculini’, presiune intrauterină, starea vremii și, foarte important,dimensiunea pantofilor poștașului în momentul concepției. Aceasta este forma contemporană,‘nature-nurture’, a teoriei genetice a homosexualității.Le Vay, S. (1991). A difference in hypothalamic structure between heterosexual and homosexualmen. Science, 253, 1034-1037.Bailey, J. M., & Pillard, R. C. (1991). A genetic study of male sexual orientation. Archives of GeneralPsychiatry, 48, 1089-1095.Hamer, D. H., Hu, S., Magnuson, V. L., Hu, N., & Pattatucci, A. (1993). A linkage between DNAmarkers on the X chromosome and male sexual orientations. Science, 261, 321-327.*Dr. Francis Sellers Collins, directorul Human Genome Project:“Există o componentă imposibil de evitat a eredității în multe trăsături ale comportamentului uman.Însă pentru practic nici una dintre acestea ereditatea nu este nici măcar aproape de a avea puterede predicţie… Un domeniu de mare interes public este fundamentul genetic al homosexualităţii.Dovezile arată că orientarea sexuală este influenţată genetic, însă nu este nicidecum programatăîn ADN şi că, indiferent de genele care ar fi luate în considerare, acestea reprezintă predispoziţii,nu predeterminări.” (2006)Adică, dacă eu am plămîni mai mari și viteză bună de reacție a mușchilor, asta înseamnă că așputea deveni un bun atlet. Dacă voi merge sau nu la Olimpiadă depinde însă de infinit de multe altelucruri, printre care, o importanță deloc neglijabilă ar putea să o aibă și alegerea mea între o viațăbanală de pescar amator pe unul din rîurile patriei și una plină de efort și nesiguranță a unui aspirantla medalii internaționale.*Pentru că știu că se vor găsi unii care să condamne acest text și să ceară concedierea autorului dindiverse funcții publice pentru evidente atitudini fasciste și/sau comuniste față de minorități sexuale,o să adaug o poveste interesantă:
  5. 5. Dr. Samuel Cartwright a publicat în The New Orleans Medical and Surgical Journal, una dintrerevistele de top ale științei medicale americane, un studiu asupra drapetomaniei. A studiatîndeaproape un număr de cîteva zeci de familii de negri americani și a notat conștiincios gradul deincidență ale acestei uimitoare caracteristici. Rezultatele Dr. Cartwright relevă o incidență deaproximativ 50%, exact ca și în cazul homosexualității între gemeni, a ciudatului impuls al unor negride a fugi de pe plantațiile stăpînilor lor. Adică fenotipul drapetomeniei – frică de stăpîni, anxietate șiimpulsul incontrolabil de a o lua la fugă de pe plantație – este probabil determinat genetic, cel puținîn proporție de 50%. În 1851, Dr. Cartwright a propus și o metodă revoluționară de tratament: “să-ibiciuiască pînă ies dracii din ei” (whip the devil out of them) la primul semn de bosumflare sau denemulțumire a acestora. Corecția venită din mediul social poate ameliora starea negrilor, însăvindecarea completă nu se va putea obține, dată fiind natura ereditară a bolii, spune Dr. Cartwright.Poate că știința mistică a geneticii comportamentale ar trebui să ia în considerare reabilitarea Dr-ului Cartwright și rafinarea studiilor sale în fascinantul domeniu al drapetomaniei.*O direcție de studiu oarecum nebăgată în seamă pînă acum de știința mistică a geneticiicomportamentale ar putea fi următoarea: ați observat probabil că unele femei practică actesexuale în schimbul unor sume de bani sau a unor servicii și/sau obiecte pe care acestea leconsideră valoroase. În schimb, alte femei preferă mai degrabă să își ia viața decît să cedeze uneiastfel de tentații. Par să coexiste două orientări sexuale foarte clar separate, două comportamentesociale și sexuale complexe și distincte în rîndul populației în mod tradițional atribuită genului numit,de obicei, femeiesc. De unde vin aceste diferențe? Ar fi poate interesant să fie studiat comparativvolumul creierului celor două segmente de populație, raportul statistic între contribuția genetică șicea a nivelului de sărăcie în care au crescut, a contribuției individuale a diverselor secvențecromozomice, cum ar fi cea care determină culoarea verde a ochilor, impulsul incontrolabil de a-șiplatina părul sau cel de a purta fuste scurte. De evitat analiza mediului familial, a educației primite înprimii ani de viață, a neglijenței parentale și/sau a abuzurilor sexuale în familie și, în mod deosebit,de evitat cu orice preț invocarea explicațiilor simpliste, occamice, medieval-obscurantiste careimplică iluzorii contribuții ale alegerii morale personale.

×