Inliniedreapta.net arabii din-palestina__iv_tabere_din_iordania_inclusiv_ierusalim__oraul_vechi

185 views
165 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
185
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
2
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Inliniedreapta.net arabii din-palestina__iv_tabere_din_iordania_inclusiv_ierusalim__oraul_vechi

  1. 1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/arabii-din-palestina-iv-tabere-din-iordania- inclusiv-ierusalim-orasul-vechi/Arabii din Palestina – IV (Tabere din Iordania,inclusiv Ierusalim – oraşul vechi)Martha Gellhorn, scriitoare, ziaristă şi fostă corespondentă de război, a călătorit în Orientul Mijlociupentru a examina de aproape “problema refugiaţilor palestinieni”. Articolul a fost publicat în 1961,înainte de războiul de şase zile din 1967 şi de “teritoriile ocupate”. Astăzi, partea a IV-a a acestuiarticol.În mod of icial, în Iordaniat răiesc pest e 600.000 deref ugiaţ i, mai mulţ i decît înt oat e cele t rei ţ ări gazdă laun loc. Din punct de vederelegal, în Iordania nu existărefugiaţi. În Iordania refugiaţiisunt cetăţeni cu drepturi şiprivilegii egale cu cele ale unuicetăţean iordanian născut înIordania. Mulţi iordanieni deorigine palestiniană suntmulţumiţi şi au reuşit în viaţă înpofida greutăţilor inevitabileîntr-o ţară stearpă, fierbinte şi Ref ugiaţi palestinieni găzduiţi de Mânăstirea Ortodoxă Armeanăsubdezvoltată. Apostolică din apropierea Bethlehemului. Fotograf ie din anii 50.Sărăcia şi ariditatea s-ar fiputut combate destul deeficient prin folosirea planificată a apelor Iordanului pentru irigaţii. Numai că acum terenurilerespective rămîn virane. Eric Johnson, reprezentantul special al preşedintelui Eisenhower pentruimplementarea acestui plan dătător de viaţă, a raportat într-un tîrziu: “După doi ani de discuţii,experţi din Israel, Iordania, Liban şi Siria au căzut de acord asupra tuturor detaliilor importante aleplanului comun pentru Iordan. Numai că la conferinţa Ligii Arabe din noiembrie 1955 planul a fostrespins din motive politice.”Dacă ar f i sa judecăm după ref ugiaţ ii pe care i-am văzut la Ieriho, în taberele de pe lîngăIerusalim sau chiar din Ierusalim, acordarea cetăţeniei generează sănătate mentală. Climatulemoţional din Iordania e simţitor diferit de cel din Gaza. Un director de şcoală a declarat că laşcoală se învaţă istoria Palestinei “fără politică”. N-aş putea spune exact ce înseamnă asta. ÎnIordania, nivelul de educaţie al refugiatului şi posibilitatea sa de a se întreţine se reflectă în politică.
  2. 2. Iordania, nivelul de educaţie al refugiatului şi posibilitatea sa de a se întreţine se reflectă în politică.Cei mai bine educaţi şi mai capabili nu-şi pierd vremea visînd la răzbunare violentă, şi sunt loialiregelui Hussein. Cei mai prost educaţi şi mai puţin competenţi se hrănesc din pasiunea pentruNasser, război şi reîntoarcere. Doi oameni care locuiesc uşă lîngă uşă într-o tabară din afaraIerusalimului ilustrează perfect această diferenţă de personalitate şi orientare politică. Paznicultaberei, care locuia într-o căsuţă nouă construită de UNRWA dar care arăta ca o cocină de porci,cu cutii goale de sardele aruncate pe jos, cu un culcuş din zdrenţe aruncate pe podea în loc de patşi cu o grădină împuţită împrejur:- Am fost evacuaţi cu forţa, aşa că o să ne întoarcem. În frunte cu Nasser, Hussein şi cu toţiconducătorii arabi.Vecinul lui, un bătrîn, curăţase pietrele din jurul casei pentru a face loc unei mici grădini dezarzavaturi. Prin curte cu greu te puteai mişca din cauza rufelor întinse la uscat. Mi-a povestit cămai bine moare de foame decît sa nu le asigure nepoţilor lui o educaţie bună:- Cît trăiesc şi pot să muncesc, nepotul meu va învăţa la universitate.Cea mai mare t abără din Ieriho est e administ rat ă de un t iran inaccept abil, dar est e curat ăaproape ca Elveţ ia.- Le-am dat 6000 de pomi fructiferi, declară refugiatul tiran, în calitate de dumnezeu. Acum cinci animukhtarii nu-mi dădeau voie să împart oamenilor pomi sub pretextul că oamenii care planteazăcopaci nu mai vor să meargă acasă.Acum pomii se ridică peste gardurile dintre căsuţe, şi se planifică distribuirea unui număr mai marede pomi. Apă se găseşte în cantitate inepuizabilă – 21 de puncte de apă curată. 40.000 de mii desuflete trăiesc aici, în locuinţe trainice, sub privirea aprigă a tiranului. Pe străzi se joacă, iuţi ca niştepăsărele, copiii din tabără.- Cum te cheamă? Te simţi bine? La revedere! Noapte bună! Salut, doamna!Copiii ciripesc şi se învîrt în jurul meu; tiranul încearcă în van să-i gonească. Unul din băieţi seîncăpăţînează să-mi spună ce are de spus şi îmi adresează o propoziţie întreagă. După care măinvită la el acasă – patru camere aerisite (una cu scaune pe lîngă pereţi, pentru musafiri), curtecurată, peste care domneşte mama, zîmbitoare, cu o faţă senină, mîndră de fiul ei care poateconversa într-o limbă străină cu musafiri din străinătate. Băiatul îmi povesteşte pe îndelete despreviaţa lui, despre familia şi ambiţiile lui. Avea 13 ani şi învăţa englezeşte de doi ani, aici, la şcoala dintabără. Pînă să mă întîlnească pe mine nu vorbise englezeşte decît cu profesorul. După aceastăîntîlnire am intrat la cîteva ore de engleză din altă tabără, să văd cu ochii mei cum se face unmiracol. Băiatul visa să devină profesor.- În ţara asta? l-am întrebat eu aşteptîndu-mă să strige – “Nu! În ţara mea, în Palestina”.- Nu, nu în ţara asta, în Ierusalim sau Amman.At unci mi-am dat seama, şi ar fi trebuit să înţeleg de mult că “ţară” înseamnă în arabă oraş sausat. Cînd ţăranul sau refugiatul arab vorbeşte despre ţara sa, chiar cînd se află în interiorul ei, caaici, el se referă la satul în care s-a născut. Mintea băiatului n-a mers mai departe de oraşele maridin singura ţară pe care o cunoştea. Dar mintea lui putea merge mult mai departe. Cea mai mare
  3. 3. ambiţie a celor mai buni elevi este să se facă profesori sau doctori. În toată lumea e nevoie deprofesori şi de doctori, şi în lumea arabă nevoia e stringentă.Şi în Iordania est e o şcoală prof esională, la f el de f ericit ă şi plină de speranţ ă ca şcoala dinGaza. Aici m-am întîlnit cu clasa de ucenici instalatori, altă serie de cetăţeni de care lumea arenevoie. Erau veseli în salopetele lor albastre, cu mîinile pline de vazelină, şi cu capul plin de planuripentru viitor. Unul visa să meargă în Kuwait, altul în America. Un băiat a spus că vrea să fieinstalator în Palestina. Cel mai tînăr şi mai mic dintre ei a declarat pe un ton trist, plictisit şi lipsit deîncredere că mai e mult pînă atunci. Nici unul n-a continuat idea.Singurul loc care arăta după cum mă aşteptasem iniţial săarate viaţa de refugiat era în partea iordaniană a Ierusalimuluidivizat, în fostul ghetou evreiesc. Evreii se chinuiseră în acestegăuri de şobolani, întunecoase, înghesuite printre pietre vechi,secole întregi, mai mult decît ne putem imagina. De 13 aniîncoace, arabii îndură aceaşi viaţă oribilă. Aici s-a păstrat oenclavă medievală de mizerie şi sărăcie, fără egal în întreagalume.Dint r-un coridor cu miros pest ilenţ ial, un băiat frumos, cuspatele drept, îmbrăcat cu haine curate, ţîşneşte în străduţapietruită şi îl ia de braţ pe ghidul meu, profesorul său, cu careeste bun prieten. Băiatul este cel mai bun elev din clasă. Oareunde ar putea să înveţe? Pe stradă, răspunde băiatul, afară,oriunde. Singura casă pe care o cunoscuse băiatul era cămăruţaigrasioasă, o temniţă, unde locuieşte împreună cu bunicul imobilizat la pat, părinţii şi un frate.- Toţi elevii de la şcoală sunt copii buni, spune profesorul, cu uimire în voce. Şi sunt foarte spirituali.Aveam să aflu mai tîrziu că vroia să spună inteligenţi.- Directorul UNRWA a auzit de acest cartier dezgustător?- Nu, răspunde profesorul.M-am grăbit să întreb cum UNRWA permite unor fiinţe umane să locuiască în asemenea mizerierevoltătoare. Drept care am fost informată că directorul a vizitat ghetoul din Ierusalim douăsăptămîni după ce a intrat în funcţie. UNRWA a încercat în nenumărate rînduri să-i mute pe aceştirefugiaţi, care au refuzat pentru că preferau să trăiască în interiorul oraşului vechi. Dar acum, dincauza natalităţii ridicate, erau dornici să se mute, şi în mai puţin de un an urmau să fie reaşezaţiîntr-o tabără nouă în afara Ierusalimului. Numai două tabere de refugiaţi în ţările gazdă erau maigroaznice decît aceasta. Eu una nu le-am văzut, dar acestea au fost unicele condiţii subumane încare locuiau refugiaţi, şi nu din vina UNRWA. În curînd aveau să fie eradicate.În pof ida t ut uror greut ăţ ilor, UNRWA conduce un stat de asistenţă socială fără egal în OrientulMijlociu arab. “Refugiatul are sub el o plasă pe care populaţia locală nu o are”, susţine un
  4. 4. reprezentant UNRWA. Trebuie să menţionez că personalul UNRWA îi iubeşte pe arabii de care seocupă, ceea ce este şi foarte bine şi esenţial. Nu-i poţi ajuta pe cei pe care nu-i iubeşti.part ea Ipart ea II (Tabere din Liban)part ea III (În Gaza)partea Vpartea VIpartea VIsursa

×