Your SlideShare is downloading. ×
Filosofia limbajului - curs 11
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Saving this for later?

Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime - even offline.

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Filosofia limbajului - curs 11

2,001
views

Published on

Curs tinut de Gheorghe Stefanov la Facultatea de filosofie, Universitatea din Bucuresti, pe 5.05.2009.

Curs tinut de Gheorghe Stefanov la Facultatea de filosofie, Universitatea din Bucuresti, pe 5.05.2009.

Published in: Education, Technology

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
2,001
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
102
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Filosofia limbajului – curs 11 Pragmatica Teoria actelor de vorbire
  • 2. Pragmatica /vs./ Pragmatica semantica
    • v. diferenta intre o abordare semantica ce vizeaza intelesurile independente de context ale propozitiilor tip si o abordare pragmatica interesate de utilitatea sociala a rostirilor in diferite contexte
    • H. Cresswell distinge intre semantic pragmatics - studiul felului in care intelesul propozitiilor depinde de contextul rostirii lor si pragmatic pragmatics - continutul propozitiei nu este pus in discutie, ceea ce ne intereseaza e utilizarea propozitiei in diferite contexte pentru a realiza anumite actiuni
  • 3.
    • principala problema pentru pragmatica semantica o constituie precizarea unor criterii pentru determinarea elementelor indexicale dintr-o propozitie si explicatia felului in care intelesul propozitiei (respectiv adevarul ei, in cazul unei abordari verifunctionale) depinde de aceste elemente;
    • schema generala a conditiilor de adevar reformulate pentru a tine cont si de relevanta contextului este:
  • 4.
    • Propozitia p este adevarata ddaca
      • pentru i1,...,ik elemente indexicale ale propozitiei (momentul enuntarii, locul, locul referintei enuntarii, vorbitorul, auditoriul, obiectele la care se face referire (v. "acesta") s.a.), situatia determinata prin aplicarea unei functii ø de contextualizare (ø(acum), ø(aici), ø(eu), ø(acesta) etc.), precum si prin aplicarea celorlalte reguli (functionarea numelor proprii, a descriptiilor etc.) pt. stabilirea conditiilor de adevar, are loc.
  • 5.
    • probleme :
      • pare sa fie extrem de dificil de stabilit (a) care sunt toate elementele indexicale de care trebuie sa tinem cont (v. emisfera, punctul de vedere, reference time ), (b) cum functioneaza ø (v. "Te-ai mutat aici?", "Diseara are loc intotdeauna cea mai importanta petrecere a anului.", "Acum strada se intersecteaza cu...", "Daca vrei sa te sinucizi...")
      • v. distinctia lui Kaplan intre caracter si continut (care dintre acestea e intelesul propozitiei?)
      • o alta problema pentru semantica pragmatica o reprezinta dezambiguizarea enunturilor in functie de context (v. "Mihai se gadila usor.")
  • 6. Teoria actelor de vorbire - Austin
    • Rostiri constatative /vs./ rostiri performative - J. L. Austin distinge intre cele doua tipuri de rostiri; in cazul rostirilor performative nu pare sa aiba rost sa dam conditii de adevar pentru ceea ce s-a spus (v. "Declar deschis noul an universitar.")
    • atunci cand rostesc ceva performativ nu imi propun sa descriu nimic, ci doar realizez o actiune (cu functie sociala; vezi insa distinctia dintre "Stai jos!" si "Sezi!")
  • 7.
    • Reguli si cazuri nefericite:
      • in cazul rostirilor performative, o rostire performativa poate fi esuata - vom spune ca rostirea respectiva este "nefericita", nu falsa;
      • Austin distinge intre reguli constitutive si regulative ce guverneaza functionarea unei rostiri performative: nerespectarea primului tip de reguli duce la anularea actului vizat (datorita unui viciu de procedura, a faptului ca vorbitorul nu are calitatea oficiala necesara pentru a realiza actul etc.), nerespectarea celui de-al doilea tip de reguli are ca rezultat o rostire propriu-zis nefericita (vorbitorul nu are intentiile corespunzatoare actului pe care il face prin rostire, nu se angajeaza fata de consecintele acestui act, nu le realizeaza etc.)
  • 8.
    • obs.: exista cazuri limita in care e greu de distins daca au fost incalcate reguli constitutive sau regulative (ex.: "Imi cer scuze!" - atunci cand propozitia e rostita pe un ton zeflemitor)
    • Forta ilocutionara, continut locutionar si efect perlocutionar:
      • in dezvoltarile ulterioare ale teoriei actelor de vorbire, Austin renunta la distinctia constatativ / performativ
  • 9.
      • el propune in schimb o teorie potrivit careia fiecare propozitie rostita are (a) un continut sau o parte locutionara (intelesul acesteia), (b) o forta ilocutionara (actul pe care il realizeaza vorbitorul rostind propozitia; in cazul propozitiilor descriptive actul este cel de a enunta, afirma etc. iar conditia ca propozitia sa fie adevarata e una dintre regulile regulative pentru acest tip de acte) si (c) un efect perlocutionar asupra auditoriului (a-l alarma, plictisi, amuza, informa, insulta, irita, convinge, persuada, inspaimanta s.a.m.d.)
    • obs: acelasi continut poate fi prezentat cu o forta ilocutionara diferita; aceeasi propozitie rostita poate fi utilizata pentru a realiza acte ilocutionare diferite, in functie de context; acelasi act ilocutionar poate avea efecte perlocutionare diferite;
  • 10.
    • Tipuri de acte de vorbire (dupa Searle):
      • Asertive (vorbitorul se angajeaza intr-o anumita maniera fata de adevarul continutului propozitional exprimat)
      • Directive (vizeaza sa determine auditoriul sa realizeze anumite actiuni)
      • Comisive (vorbitorul se angajeaza sa realizeze anumite actiuni viitoare)
      • Expresive (vorbitorul isi exprima atitudinile si emotiile fata de un anumit continut propozitional)
      • Declarative (vorbitorul modifica realitatea in acord cu continutul propozitional exprimat)
  • 11. Problema lui Cohen
    • Johnatan Cohen pune in discutie stabilirea conditiilor de adevar pentru propozitii de tipul "Enunt ca p ". Intuitiv, o astfel de propozitie ar trebui fie adevarata daca p este adevarata (nu daca este adevarat ca vorbitorul enunta ca p )
    • v. insa pozitia unor autori precum Cresswell si Harnish, care considera ca atunci cand spun "Iti ordon sa ataci Universitatea Bucuresti." fac in acelasi timp doua lucruri: (a) dau un ordin si (b) ma descriu pe mine dand acest ordin (obs.: Austin neaga acest lucru)
  • 12.
    • in favoarea ideii ca si partea care tine de exprimarea fortei ilocutionare are inteles si ar trebui inclusa, de fapt, in continutul propozitiei, se pot oferi cateva argumente (dupa J. Cohen):
      • Atunci cand relatez in vorbire indirecta ceea ce spune cineva, eu folosesc si termenii din prefata ilocutionara a propozitiei cu intelesul lor propriu (v.: "George a avertizat-o pe Nicoleta ca flacara aragazului este prea puternica")
      • Prefata ilocutionara a unei propozitii poate avea o structura complexa (v.: "Fiind interesat sa spun adevarul, admit de bunavoie ca am fost ieri la intalnirea asociatiei locatarilor.")
  • 13.
    • solutia ar putea fi sa consideram ca astfel de enunturi au doua valori de adevar: o valoare de adevar asociata prefetei ilocutionare a propozitiei si una asociata continutului ilocutionar;
    • impotriva abordarii valorii duble de adevar se poate spune ca, de cele mai multe ori, propozitii precum "Iti ordon sa ataci Universitatea Bucuresti." par sa se poata reduce fara nici o pierdere a intelesului la "Ataca Universitatea Bucuresti!"