UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA         VETERINARA A BANATULUI TIMISOARA        PROIECT LA POMOLOGIECoordona...
TEMA:Infiintarea unei plantatii de mar in sistem intensiv pe o suprafata de2,5 ha in conditiile zonei Resita              ...
CUPRINSCapitolul IIntroducereAlegerea locului pentru livadaAlegerea soiurilor si portaltoilorOrganizarea si amenajarea ter...
Tipuri de plantatii pomicole  Comerciale, care au ca scop obţinerea unor producţii mari, destinatecomercializăriiIîn difer...
Vecinătăţile. Plantaţia trebuie să fie amplasată la distanţă mare de păduri, deunde pot veni insecte şi animale dăunătoare...
- extinderea soiurilor rezistente la rapăn, care satisfac pe fermierii decapitalizaţi şicu posibilităţi financiare reduse....
maxime        10-12 ani, trăiesc 40-60 ani. înrădăcinează abundent şi profund, ladupă     sunt ger, la secetă şi dezrădăci...
Fertilizarea terenului. Fiind culturi care se întind pe perioade mari de timp(zeci de ani), fertilizarea înainte de planta...
Dacă pomii sunt plantaţi prea deşi, se umbresc reciproc, ceea ce duce ladereglări în viaţa lor. Dacă pomii sunt plantaţi p...
Perioada optimă de plantare este toamna, după căderea frunzelor şi până lavenirea gerurilor. Plantarea de primăvară dă rez...
trebuie să stimuleze funcţiile pomului slab manifestate şi să le tempereze pe celemanifestate intens.        Operaţiuni te...
Acest sistem mentine solul dintre randuri si pe randuri de pomi afanat si curatde buruieni prin lucrari repetate:doua arat...
Prin ogorul combinat intervalul dintre rânduri se menţine lucrat sauînierbat, iar pe rândurile de pomi, se erbicidează.   ...
Ingrăşămintele pot fi aplicate radicular sau extraradicular, pepărţile aeriene ale plantei. La rândul ei fertilizarea se p...
Aplicarea luptei integrate a redus numărul de tratamente cu insecticide şiacaricide, astfel că în plantaţiile cu soiuri cl...
Auriu de Bistriţa, etc. sunt necesare 2-3 stropiri cu fungicide în perioadele cupresiune mare de infecţie        Făinarea ...
întâlneşte şi la măr, mai sensibile fiind soiurile Jonathan, Idared, Generos, Auriude Bistriţa.       Combaterea se face p...
Decis 2,5 conc. 0,03%, Sumi-alpha conc. 0,03%, Chinmix 5 SC EC conc. 0,03%,Diazol 50 EC conc. 0,15%.       Gărgăriţa flori...
Recoltarea fructelor             Merele, alături de citrice, reprezintă fructele cele mai solicitate deconsumatori, datori...
se recomandă temperatură de 3-4°C, umiditate relativă de 90 - 95%, conţinutul deCO2 de 3 - 4% şi cel de O2 de 3-4%, iar du...
CAPITOLUL II      Descrierea Soiurilor        JONATHAN          Soi vechi (1880) de origine americană, foarte răspândit şi...
x Creţesc).În ultimii ani se utilizează clonele sale mai valoroase ca şi calitatea fructului şi mairezistente la rapăn cum...
CAPITOLUL III    DEVIZ DE CATEGORII DE LUCRARI     Parcela destinata infiintarii plantatiei de mar in sistem intensiv este...
CAPITOLUL IVPichetarea terenului    Lucrarea are trei etape:   1. Parcelarea terenului a fost prezentată mai sus.   2. înc...
Pe 1 ha s-au plantat 1305 puieţi cu distanţa de 3 m între rânduri şi 2,5 mîntre puieţi/rând.Fasonarea       Fasonarea rădă...
Cheltuieli privind plantarea prbprîu-zisă Tnfr-o plantaţie de mar in sistem superintensiv                                 ...
BIBLIOGRAFIE1. CEPOIU N. - 1994 - înfiinţarea unei plantaţii pomicole. Editura Ceres,              Bucureşti.2. CONSTANTIN...
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Www.referat.ro infiintareauneiplantatiidemarinsistemintensivpeosuprafatade25hainconditiilezonei resita-2a8d7

1,510

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
1,510
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
50
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Www.referat.ro infiintareauneiplantatiidemarinsistemintensivpeosuprafatade25hainconditiilezonei resita-2a8d7

  1. 1. UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI TIMISOARA PROIECT LA POMOLOGIECoordonator : Student:Prof.Dr.Ing.Iordanescu Olimpia Belcea Ion Cosmin Timisora 2009 1
  2. 2. TEMA:Infiintarea unei plantatii de mar in sistem intensiv pe o suprafata de2,5 ha in conditiile zonei Resita 2
  3. 3. CUPRINSCapitolul IIntroducereAlegerea locului pentru livadaAlegerea soiurilor si portaltoilorOrganizarea si amenajarea terenuluiPregatirea terenuluiStabilirea distantelor de plantare si pichetarePlantarea pomilorIntretinerea plantatieiCapitolul IIDescrierea soiurilorCapitolul IIIPregatirea terenului in vederea plantariiCapitolul IVPichetarea terenuluiSaparea gropilorAdministrarea ingrasamintelorPomi altoitiFasonareaPlantarea pomilorUdarea pomilorBIBLIOGRAFIEINTRODUCERE 3
  4. 4. Tipuri de plantatii pomicole Comerciale, care au ca scop obţinerea unor producţii mari, destinatecomercializăriiIîn diferite forme. Acest tip de plantaţie cuprinde 1-3 specii, cu unnumăr redus de soiuri, care permite o eficienţă sporită a tehnologiilor de îngrijire.Plantaţiile confierciale pot fi realizate în sistem superintensiv (cu peste 1250pomi/ha, pomij altoiţi pe portaltoi de vigoare mică şi foarte mică), sistem intensiv(cu 400-1250 pomi/ha, pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare mijlocie şi mică) şi maipuţin în sistem! clasic. Didactice şi experimentale. Acest tip de plantaţie se înfiinţează în staţiuni,facultăţi, şcoli de profil şi au rol de instruire. Aceste plantaţii sunt împărţite înparcele, după regulile tehnicii experimentale, urmărindu-se anumiţi factori. Deasfemenea mai conţin şi colecţii a diferitelor specii, cu numeroase soiuri. De aliniament, care sunt amplasate în vecinătatea şoselelor, căilor ferate,canalelor de irigaţie Aceste plantaţii sunt alcătuite din specii rustice, care necesitămai puţine lucrări de îngrijire: nuc, dud, unele soiuri de măr, păr, prun. Acest tipde plantaţie se practică din ce în ce mai puţin.Alegerea locului pentru livadăAlegerea locului pentru o viitoare plantaţie pomicolă se face în funcţie de factoriinaturali şi social-economici.Factorii naturali Temperatura trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere al mediei anuale,a minimelor şi maximelor absolute, suma gradelor de temperatură. | Precipitaţiile trebuie să satisfacă speciile care vor fi cultivate. Soiurile altoite peportaltoi de vigoare mică au nevoie de irigare, deoarece acestea nu pot rezista laseceta prelungită. Lumină este foarte importantă atât pentru speciile iubitoare de căldură: nuc,cireş, cais, piersic, migdal, dar şi pentru cele mai puţin pretenţioase cum suntarbuştii fructiferi, care suferă în condiţii de iluminare insuficientă. Solul. Speciile pomicole reuşesc bine pe soluri uşoare, fertile cu pH-ul cuprinsîntre 5,6-7,8, cu pânza de apă freatică la suprafaţă. Relieful are o mare influenţă asupra alegerii locului pentru livadă. Pantaterenului se recomandă să fie în jur de 6-15%, adică terenuri care să nu necesiteamenajări speciale. Expozitia terenului se alege în-funcţie de specie şi altitudine. Aşa cum s-a arătat într-un capitol anterior, cele mai bune expoziţii sunt cele sudice, estice şivestice. în zonele sudice, plantaţiile pot fi înfiinţate şi pe versanţi nordici. Adăposturile faţă de vânturi sunt obligatorii pentru măr, păr, gutui, prun, caresunt sensibile la curenţii de aer. 4
  5. 5. Vecinătăţile. Plantaţia trebuie să fie amplasată la distanţă mare de păduri, deunde pot veni insecte şi animale dăunătoare (iepuri, căprioare, cerbi). Deasemenea trebuie amplasate departe de râuri sau alte întinderi mari de apă carepot face să crească hidroscopicitatea, în cazul râurilor, să formează curenţi de aerrece şi brume. Vegetaţia naturală. Prezenţa speciilor pomicole spontane indică un mediufavorabil unei culturi pomicole. în zona stejarului şi fagului, pomi fructiferi găsesccondiţii favorabile de cultură. în zonele coniferelor, friguroase şi în zonele plopuluisau salciei, umede, nu se vor amplasa culturi pomicole.Factorii social-economici sunt:- apropierea de pieţe de desfacere interne sau posibilitatea unei desfaceriexterne;- asigurarea forţei de muncă în tot timpul anului, ieftină;- asigurarea căilor de acces, accesibile tot timpul anului;- lucrările de îmbunătăţiri funciare să fie puţine, iar valoarea lor să fiemică;- posibilităţile de aducţiune a apei pentru irigare şi tratamente fitosanitare,să fie eficiente din punct de vedere financiar;- distanţă corespunzătoare de sursele de poluare care pot afecta calitateafructelor, impuse de normele sanitare;- asigurarea unui parc de maşini, dotat corespunzător, gata în orice momentpentru intervenţii.Alegerea soiurilor si portaltoilorSortimentul la măr Pe plan mondial sortimentul la măr este foarte bogat fiind apreciat la 10 –12.000 de soiuri. Paradoxal. din aceste număr mare, producţia utilizează câtevasoiuri foarte valoroase şi de largă circulaţie internaţională. Cele mai răspânditesoiuri sunt: Golden Delicious şi mutantele sale, Red Delicious şi mutantele sale,Frumuseţea Romei, Cox Orange Pepin, Belle de Boskoop, Jonathan, Mc Intosh,Granny Smith, Reinette de Canada, Gravenstein, Spartan, Morgenduft, etc. Începând indeosebi din anii 90 se promovează soiurile bicolore sau roşii intensdintre care mai importante amintim: Elstar, Idared, Royal Gala, Braeburn,Gloster 69, Mutsu, Fuji, Pink Lady, etc. Important este faptul că, la majoritatea soiurilor au fost identificate clonefoarte valoroase care se deosebesc radical de soiul mamă prin culoare, aromă,gust, precocitate, astfel încât unele dintre acestea pot fi considerate soiuri noi, cade exemplu Ionagored, Ionica care provin din soiul Ionagold. O noutate importantă a sortimentului o constituie obţinerea soiurilorrezistente la boli (rapăn, făinare, arsura bacteriană). Sortimentul de perspectivă trebuie să corespundă la câteva deziderate caredupă părerea noastră sunt: 5
  6. 6. - extinderea soiurilor rezistente la rapăn, care satisfac pe fermierii decapitalizaţi şicu posibilităţi financiare reduse. Dintre acestea mai valoroase s-au dovedit:Generos, Florina, Pionier, Voinea, Romus 2, Romus 3, Prima, Liberty, etc.Fructele acestor soiuri pot fi vândute ca fructe ecologice datorită numărului mic detratamente efectuate;- alinierea la sortimentul mondial şi mai ales la cel european, pentru a devenicompetitivi în conjunctura integrării europene spre a putea participa la export încondiţii egale cu partenerii externi. Acest lucru necesită înmulţirea soiurilor:Elstar, Idared, Ionagold, Ionagored, Braeburn, Gala, clone de Golden Delicious,Fuji, Mutsu, etc. În ambele cazuri se vor altoi numai clone valoroase. Portaltoii mărului Mărul se altoieşte numai pe măr, care poate fi provenit din seminţe(portaltoi generativ) sau înmulţit prin marcotaj, eventual butaşi (portaltoivegetativ). În ultimii 15-20 de ani în practică se utilizează aproape exclusiv numaiportaltoii vegetativi. Portaltoii generativi se obţin din seminţele anumitor soiuri locale care au obună adaptabilitate ecologică, şi care se numesc portaltoii franc: P.F. Pătul, P.F.Vieşti, P.F.Creţesc, P.F. Trotuşe P.F. Bistriţa 50, etc. Portaltoii franc imprimăpomilor o vigoare foarte mare (8-10m înălţime şi diametrul coroanei), intraretârzie pe rod, neuniformitate genetică între indivizi, longevitate prea mare. Uneleavantaje ca: rezistenţa la ger, secetă, vânt etc, nu conpensează dezavantajele, deaceea aceşti portaltoi sunt aproape ignoraţi. Portaltoii vegetativi s-au obţinut din specia Malus pumillavarietăţile praecox (dusenul) şi paradisiaca (paradisul). Primele cercetări au fostfăcute în Anglia la Staţi jnea East Mailing, unde s-au obţinut primii 16 portaltoivegetativi botazaţi seria E.M. l-XVI, cu diferite trepte de vigoare şi de precocitate.Cercetările au continuat la Institutul John Innes din Marton pentru a obţineportaltoi rezistenţi Ia păduchele lânos. Aceşti portaltoi au fost botezaşi M.M.(Marton Mailing) şi diferite numere arabe: 104, 106, 109/111. Ulterior denumirea s-a redus la un singur M., urmat de cifra romană sau arabă care îl caracterizează.Cercetările au continuat în Franţa, Suedia , inclusiv în România la Staţiunile:Geoagiu, Voineşti, Bistriţa, I.C.P. Piteşti - Mărăcineni. în funcţie de vigoarea, precocitatea, productivitatea şi alte caracteristicibiologice pe cure le imprimă soiurilor altoite, portaltoii vegetativi se clasifică în 6grupe, de la vigoare foarte mare, compatibilă cu francul, până la o vigoare foartemică (2,0-2,5m). Această clasificare are o importanţă mai mult istorică(teoretică), întrucât în ultimii 10-15 ani se utilizează numai portaltoi de vigoaremică, foarte mică, eventual submijlocie. Portaltoii cu vigoare foarte mare: sunt reprezentaţi de portaltoii franc(Creţesc, Călugăresc, Vieşti, Trotuşe, Patul) precum şi de portaltoii vegetativi M16, M 25 şi A2. Soiurile altoite pe aceşti portaltoi realizează înălţimi de 8-9 m,diametrul coroanei de 6-8 m, intră pe rod după 5-8 ani în funcţie de soi,dau producţii 6
  7. 7. maxime 10-12 ani, trăiesc 40-60 ani. înrădăcinează abundent şi profund, ladupă sunt ger, la secetă şi dezrădăcinare. Din această grupă în zonelerezistenţimontane ale ţarii noastre se mai justifică menţinerea francului şi a portaltoiuluivegetativ A2. Portaltoi cu vigoare mare sunt: M11, M 109Aceşti portaltoi au înrădăcinare bună M 11 sau satisfăcătoare MM 109, pomiiînregistrează 5-6 m înălţime şi diametru; intră pe rod după 5-6 ani şi dau producţiamaximă după 8-10 ani. Din această grupă se utilizează puţin MM 109.Portaltoii cu vigoare supramijlocie M 2 şi MM 111. Portaltoii din această grupă auînrădăcinare corespunzătoare, se înmulţesc prin marcotaj vertical. Soiurile altoitepe aceşti portaltoi realizează înălţimi de 5-6 m, intră pe rod după 3-5 ani de laplantare. Se utilizează puţin în practică.Portaltoii cu vigoare mijlocie M 4, MM 104, imprimă pomilor vigoare mijlocie 4-5 mîn înălţime şi diametru, înrădăcinare mijlocie 0,5-0,8 m, intrare pe rod după 3-4 ani,iar longevitatea în jur de 30 ani. Aceşti portaltoi au fost majoritari în anii 1970-1980pentru plantaţiile dirijate sub formă de palmetă etajată, cu distanţele de plantare de4 x 3-4 m.Portaltoii de vigoare submijlocie M 7, MM 106 au înrădăcinare bună (mai ales MM106) pomii intră pe rod la 3-4 ani după plantare, trăiesc 25-30 ani. Această grupăeste mult utilizată în România (îndeosebi MM 106) pentru livezi intensive, cudensitate mare 4 x 2 m sau superintensive 3,5-4,00 x 1,5 m.Portaltoii de vigoare mică şi foarte mică: M 26, M 9, M 9 A, Cepilland 1 şi 2; M 27.Aceşti portaltoi imprimă o vigoare mică, (M 26) şi foarte mică îndeosebi M 27. Auînrădăcinare slabă, trasantă (ceva mai bună M 26 şi Cepilland), rădăcinile suntcasante, sensibile la ger şi secetă. Pomii ating înălţimi de 2,0-2,5 m, intră pe rod la 1-2 ani de la plantare şi trăiesc 15-20 ani. Livezile înfiinţate pe aceşti portaltoitrebuiesc prevăzute cu sistem de irigare şi de susţinere, deci investiţii mari, motivpentru care în ţara noastră nu sunt încă extinşi. Cei mai utilizaţi portaltoi vegetativiîn România sunt MM 106, M 4, M 7 şi M 26, ultimul pentru livezile superintensive.Pe lânga aceşti portaltoi, în România, au fost omologaţi portaltoii G 21 şi Voineşti 2,cu vigoare similară sau ceva mai mică decât M 9.Organizarea si amenajarea terenului Defrişarea culturii precedente sau a vegetaţiei lemnoase sau arbustiveeste obligatorie. Defrişarea se poate face cu buldozere şi extractoare de cioate, înaşa fel încât terenul să fie curat de orice rest lemnos, care poate forma un focar deinfecţie. Nivelarea terenului este necesară pentru eliminarea denivelărilor carefavorizează reţinerea apei şi pentru a crea condiţii pentru mai târziu, când terenulva fi irigat. Această lucrare se face cu 1-2 ani înainte de plantare fără însă a afectastratul de humus. Repausul solului. Se recomandă ca după desfiinţarea unei culturi, terenultrebuie să rămână în repaus 3-4 ani, timp în care să fie cultivate plante erbacee,anuale sau perene. După piersic, perioada de repaus va fi mai mare. în cazulsuccesiunii sămânţoase-sâmburoase sau invers, perioada de repaus poatescădea sau poate fi eliminată. 7
  8. 8. Fertilizarea terenului. Fiind culturi care se întind pe perioade mari de timp(zeci de ani), fertilizarea înainte de plantare este obligatorie. Dozele deîngrăşăminte se aplicărîn funcţie de fertilitatea naturală a terenului şi de sistemulde cultură adoptat! Dozele orientative sunt de 40-60 t/ha gunoi de grajd, 100-300kgP205/ha, 100-300 kg K20/ha. Fosforul şi potasiul se aplică înainte de desfundare,iargunoiul de grajd dupa desfundare.Pentru corectarea aciditatii solului seadministreaza 5-10 t/ha carbonat de calciu. Desfundarea terenului se face la adancimea de 60-80 cm si este conditiaprincipala de reusita a unei plantatii deoarece solul se mobilizeaza seaeriseste,incorporeaza bine ingrasamintele,activeaza microorganismele.In cazulsolurilor cu un strat fertil subtire se recomanda o scarificare urmata de o araturade 35-40 cm.In gradinile familiale terenul se poate pregati doar prin saparea unorgropi mari(1,0m×0,8m) in care pomii sa gaseasca conditii bune de dezvoltare inprimii ani de viata.Pregătirea terenului Pregatirea terenului se face prin defrisare,nivelare,fertilizare „substantiala” simobilizare adanca prin desfundare la 60 cm. In cazul in care marul urmeaza dupa mar,par sau gutui,se impune o pauza de3-5 ani.Intervalul amintit poate fi redus la 2-3 ani daca defrisarea se face cu atentiesi apoi urmeaza cultivarea terenului cu leguminoase si ierburi perene,plus ofertilizare abundenta cu gunoi de grajd. Fertilizarea minerala presupune aplicarea inainte de desfundare a 120-150 kgs.a.P2O5/ha,100-150 kg s.a.K2O/ha,amendamente calcaroase pe solurile cu pHsub 5,5. Reamintim ca pentru livezile intensive pregatirea minutioasa a solului sifertilizarea sunt hotaratoare pentru reusita culturii Producerea materialului saditor se face in pepiniere dupa tehnologiaobisnuita cu unele sublinieri: • in campul I se altoiesc mai intai portaltoii vegetativi de vigoare slaba,apoicei de vigoare mijlocie si in final portaltoii franc; • in campul II altoii cresc lent de aceea necesita fertilizare suplimentarapentru a realiza cresteri viguroase si formarea de anticipati care grabesc formareacoroanei.Pomii trebuiesc sa fie destul de vigurosi si cu radacini sanatoase pentrua realiza o buna prindere si demarare rapida in crestere. In unele cazuri se pot planta la locul definitiv(in livada)portaltoii care se voraltoi pe loc sau se vor planta portaltoii altoiti la masa.Aceasta metoda faceinsemnate economii la plantare(se planteaza in acest caz cu plantatorul)si laachizitionarea materialului saditor dar intarzie intrarea pe rod cu 1-2 ani La mar se infiinteaza numai plantatii intensive si superintensive careproduc fructe incepand din anul al II-lea de la plantare.Stabilirea distantelor de plantare si pichetare Distanţele de plantare se stabilesc în funcţie de următorii factori: vigoareaI speciei, a soiului şi a portaltoiului; sistemul de livadă şi de coroană; fertilitatea solului; regimul de precipitaţii ş.a. In general, ca regulă, se poate spune că cu cât vigoarea este mai mare, se va planta mai rar. De asemenea, cu cât terenul este mai fertil şi zona mai bogată în precipitaţii se va planta mai rar, deoarece pomii cresc viguros. 8
  9. 9. Dacă pomii sunt plantaţi prea deşi, se umbresc reciproc, ceea ce duce ladereglări în viaţa lor. Dacă pomii sunt plantaţi prea rar, nu se realizează volumsuficient de coroană la ha, conversia luminii este mică, producţia insuficientă. Pichetarea Lucrarea este relativ grea, deoarece necesită atenţie, precizie şi nu în ultimulrând, o conştiinciozitate deosebită. Pentru realizarea ei avem nevoie de o serie de instrumente şi materialespecifice: teodolite, echere topografice, mire, panglici de oţel, fişe, jaloane, ţăruşide întindere, picheţi, topoare, sârme gradate la distanţele dintre rânduri şi dintrepomi pe rând. Lucrarea are trei etape: parcelarea, încadrarea terenului, pichetarea propriu-zisă. Parcelarea. împărţirea terenului în unităţi teritoriale: parcele şi tarlale.Mărimea şi orientarea parcelei se face în funcţie de forma de relief, sistemul decultură. Forma cea mai corespunzătoare a parcelei este cea dreptunghiulară.Suprafaţa parcelelor diferă în funcţie de relief. Parcelele se orientează cu lungimeape direcţia curbelor de nivel, fiecare dintre ele trebuind să aibă porţiuni de terencu aceeaşi pantă, sau cu diferenţe foarte mici. Incadrarea terenului. Pe marginea rungă ă parcelei se alege o dreaptă AB,care constituie baza de pornire a pichetajului. Lungimea dreptei AB trebuie să fieun multiplu al distanţei dintre pomi pe rând. Din punctele A şi B se vor ridica douăperpendiculare AC şi BD, cu ajutorul teodolitului, egale ca lungime. Dacăteodolitele lipsesc, se folosesc metode mai simple: metoda arcelor de cerc,metoda triunghiului dreptunghic. în general, lungimea laturilor AC sau BD; -estemai mică decât lungimea AB şi este un multiplu al intervalului dintre rânduri. Dacălatura CD, nou formată este egală ca lungime cu AB, cu alte cuvinte, dacădreptunghiul sau altă formă geometrică astfel formată, s-a închis perfectînseamnă că s-a lucrat corect. în caz contrar, lucrarea se reface, până la obţinereasituaţiei de mai sus. Pichetarea propriu-zisă. Reprezintă marcarea locului de plantare a pomilor,în interiorul parcelei. Laturile AC şi BD se împart la distanţele corespunzătoaredintre,., rânduri şi se marchează cu ajutorul picheţilor care vor rămâne şi dupăsăparea gropilor şi după repichetare, până la terminarea lucrării de plantare.Latura AB va constitui rândul numărul 1. Celelalte se vor marca la o distanţăcorespunzătoare, în funcţie de primul rând. In cele mai multe cazuri, panglica este mai scurtă decât lungimea parcelei, înacest caz se vor trasa drepte suplimentare A1 C1; A2, C2 Fixarea locului fiecăruipom în parte se face cu ajutorul unei sârme marcate. Aceasta se întinde întrepicheţii de bază, de pe laturile AC şi BD. Distanţa dintre ultimii picheţi caremarchează rândul şi marginea parcelei trebuie să fie 1/2 din distanţa dintre doipomi consecutivi la fel ca si distanţa dintre rândurile din marginea parceleiOperaţia de întindere a sârmei continuă până la pichetarea ultimului rând.Plantarea pomilor 9
  10. 10. Perioada optimă de plantare este toamna, după căderea frunzelor şi până lavenirea gerurilor. Plantarea de primăvară dă rezultate bune cu cât se face maidevreme. Dacă plantarea se face toamna, între rădăcini şi sol se stabileşte uncontact bun, rănile se cicatrizează mai uşor şi încep procesele de rizogeneză, careduc la formarea a noi rădăcini, până în primăvară. Dacă plantarea se face primăvara, se începe cu speciile care dezmugurescmai repede: cais, piersic, vişin, prun, păr şi arbuştii fructiferi. înainte de plantare pomii sunt supuşi unor operaţiuni obligatorii. Controlul viabilităţii şi a sănătăţii. Pomii sănătoşi au scoarţa turgescentă,ţesuturile sănătoase de culoare caracteristică, uniformă,.secţiunea prin rădăcinăeste albă cu miros plăcut. Fasonarea rădăcinilor se face pentru împrospătarea secţiunii la rădăcinilede schelet mai groase de 3-4 mm, scurtarea rădăcinilor cu diametrul între 4 mm şi10 mm. Rădăcinile fibroase se taie scurt. Ţinând cont că prinderea se face pe bazarădăcinilor groase, de schelet, acestea se lasă cât mai lungi, dacă nu sunt rănite,în caz contrar acestea se fasonează deasupra rănii. Mocirlirea rădăcinilor constă în scufundarea repetată a rădăcinilor pomilorîntr-un amestec alcătuit din părţi egale de balegă proaspătă de vită, pământ deţelină şi apă. Acest amestec asigură în primele faze de după plantare un contactbun cu solul, asigură o bună cicatrizare a rănilor şi substanţe nutritive. Mocirlireaeste obligatorie la toate plantele şi cele din toamnă şi cele din primăvară. Pomiise vor planta imediat după mocirlire, ca mocirla să nu se usuce pe rădăcini. Pentru livezile intensive, pe terenul pregătit aşa cum s-a arătat, se sapăgropi de 30cm x 30cm x 30cm, fiecare dimensiune putând fi mărită cu până la 10cm, în funcţie de vigoarea pomului. Plantarea se face cu ajutorul cablurilormarcate sau cu scândura de plantare. Pomii se plantează în aşa fel încât punctulde altoire să rămână la nivelul solului, după plantare. Anterior plantării, după stabilirea adâncimii de plantare, pe fundul gropiise face un mic muşuroi din pământ reavăn, pe care se aşează pomul. Unmuncitor ţine de pom, iar altul trage pământ în groapă în aşa fel încât acesta săpătrundă bine printre rădăcinile pomului, după care se calcă bine. în continuarese pune în gropi, 10-15 kg mraniţă şi se acoperă total cu pământ, care este binetasat cu piciorul. Dacă pământul este uscat, se udă cu 5-8 I apă. La sfârşit se faceun mic muşuroi în jurul pomului. Dacă pământul este prea umed, nu se planteazăpomii,deoarece există pericolul tasării solului, ceea ce împiedică dezvoltarearădăcinilor. Lucrarea de repichetare constă în amplasarea tutorilor în groapă, în funcţiede schema de pichetaj, cu ajutorul scândurii de plantare sau a cablurilormarcate.plantare, cu 2/3 din pământul scos din primul strat, bogat în humus. Plantarea propriu-zisă se face în acelaşi mod ca în cazul precedent. Udările după plantare se fac în funcţie de precipitaţiile din zonă, dar îngeneral se dau la 3-4 săptămâni,1-2 găleţi cu apă. Pentru udare se desfacmuşuroaiele se udă după care se refac. In timpul verii solul din vecinătatea pomului se mulceşte cu paie, pleavă,frunze, rumeguş. Intretinerea plantatiei Tăierile sunt operaţiuni chirurgicale şi nechirurgicale prin care se modificăpoziţia relativă a ramurilor în coroană şi a mugurilor pe ramuri. Altfel spus tăierile 10
  11. 11. trebuie să stimuleze funcţiile pomului slab manifestate şi să le tempereze pe celemanifestate intens. Operaţiuni tehnice utilizate la tăierea pomilor: - chirurgicale - de tăiere cu foarfecă fierăstrăul; - nechirurgicale - când nu se fac tăieri şi se modifică poziţia ramurilor. După importanţa tăierile se clasifică în: - principale - care au efect mare în dirijarea creşterii şi rodirii; - secundare - cu efect mai mic în procesul respectiv. De obicei acestea seexecută mai rar. Tăierea de formare debutează în şcoala de pomi şi se continuă în livadă peparcursul a 3-4 ani. Sistemele de coroană au evoluat, de Ia cele cu volum mare, specificelivezilor clasice, la cele cu volum mic, aplatizate, specifice livezilor superintensive.Sistemul de coroană, adaptat într-o livadă, depinde de sistemul de cultură, devigoarea portaltoiului şi a soiului, de particularităţile morfologice ale pomului.Principii de formare a coroanei: - se promovează sisteme de coroană care să respecte particularităţilebiologice ale soiului respectiv; - operaţiunile în uscat şi cele în verde, sunt combinate pentru a îndepărtacât mai puţină biomasă, ceea ce are ca urmare obţinerea unui sistem de coroanăîn scurt timp; * - elementele de schelet formate vor fi plasate Ia distanţe şi sub unghiuriregulamentare între ele; - ramurile de schelet trebuie garnisite cu ramuri de semischelet cudistante intre ele de 25-30 cm iar acestea cu ramuri de rod la 10-15 cm intre ele; - trunchiul sa nu depaseasca 40-60 cm iar pomii sa nu depaseasca ininaltime 3,5 si 2,5 in livezile intensive Global taierile de formare presupun urmatoarele faze succesive: -provocarea ramificarii care se face prin ciupire sau scurtare in uscat; -alegerea ramificatiilor care se executa in perioada de vegetatie candlastarii au 25-30 cm.Dintre acestea se aleg viitoarele sarpante si subsarpanteluandu-se in consideratie distantele si unghiurile de ramificare specificesistemului de coroana ales; -conducerea ramificatiilor prin care acestea se conduc se dirijeaza infunctie de specificul fiecarui sistem de coroana.Altfel spus se respecta echilibrulorizontal(prin formarea unor unghiuri de deschidere egale) si echilibrulvertical(prin subordonarea ramurilor de ordinul I fata de ax cu 25-30 cm si aramurilor de ordinul II fata de precedentele cu 15-20 cm). Intretinera si lucrarile solului in plantatiile pomicole In plantatiile pomicole solul se mentine in diferite sisteme de cultivatie inasa fel incat pomii sa nu fie concurati. Practicarea unui sistem adecvat de intretinere a solului se face in functiede:zona,precipitatii,textura solului,specie,soi,portaltoi. 1.Ogorul negru 11
  12. 12. Acest sistem mentine solul dintre randuri si pe randuri de pomi afanat si curatde buruieni prin lucrari repetate:doua araturi primavara si toamna,si 4-6 lucrari cufreza. In functie de specie portaltoi si textura solului araturile sunt intre 10-20cm.Lucrarile cu freza se fac la 6-8 cm. Printre avantajele pe care le are acest sistem de intretinere se numara: - inmagazinarea in sol a unei cantitati mari de apa; - favorizarea respiratiei si a proceselor biochimice - combaterea bolilor si daunatorilor; - poluarea slaba a solului.Dintre dezavantaje enumeram:- intensificarea proceselor de eroziune;- scaderea rezistentei pomilor la ger;- limitarea accesului masinilor pentru executarea tratamentelor;- fructele cresc mari nu au gust,greutate si caracteristicile soiului respectiv;- este costisitor. 2.Ogorul erbicidatPrin acest sistem, solul este menţinut curat de buruieni cu ajutorul erbicidelor,fără a exclude total anumite lucrări ale solului. Erbicidele se împart în mai multecategorii: Erbicide preemergente, se aplică de regulă primăvara sau toamna, peburuienile anuale. Triazinele sunt bine suportate de măr şi păr şi mai puţin desâmburoase, în special prunul şi caisul. Pomii tineri şi arbuştii suportă mai greutriazinele, datorită sistemului radicuiar mai puţin dezvoltat. Dintre erbicideletriazinice, cele mai recomandate în pomicultură sunt cele pe bază de simazin şiatrazin. Din această categorie, se recomandă Gesatop 50 WP 3-10 kg/ha în funcţiede cultură; Erbicide postmergente,-se aplică pe -buruieni tinere şi se absorb prin.frunze. Aceste erbicide pot fi de contact şi sistemice. Erbicidele de contact acţionează asupra părţilor vegetative şi le distrug în7-15 zile, dar acestea se refac în decurs de o lună. Se recomandă Gramoxone 3-5l/ha. Erbicidele sistemice pătrund în corpul plantei, dereglează metabolismulacesteia şi îi provoacă moartea. Sunt foarte indicate pentru buruienile perene. Serecomandă: Basta, Fusilade, Roundup, Gallant s.a. Toate erbicidele vor fi aplicate conform instrucţiunilor de utilizare, pentrufiecare specie pomicolă. Adaptarea acestui sistem de întreţinere, înlătură tasarea solului, darprovoacă un grad mare de poluare, comparativ cu sistemul precedent. Cercetările în domeniu, efectuate în ţară şi în străinătate arată că erbicideleaplicate corespunzător, prezintă o etapă agrotehnică necesară, pentru menţinereasolului curat de buruieni, în special pe rândul de pomi.3.Ogorul combinat Acest sistem de întreţinere îmbină elemente de tehnologie de la sistemelede întreţinere prezentate anterior. în acest fel avantajele ambelor sisteme deîntreţinere se întâlnesc aici: puţin poluant, menţine structura solului, este ieftin. 12
  13. 13. Prin ogorul combinat intervalul dintre rânduri se menţine lucrat sauînierbat, iar pe rândurile de pomi, se erbicidează. 4.Culturile intercalate Este un sistem de întreţinere a solului în plantaţiile pomicole, mai ales încele tinere şi constă în cultivarea între rândurile de pomi a unor plante agricole,care prin talia şi particularităţile lor biologice nu concurează pomii în absorbţiaelementelor nutritive şi a apei, în special în perioadele critice ale ciclului anual. Sunt recomandate plante cu înrădăcinare slabă: cartoful, fasolea, mazărea,ceapa, rădăcinoasele, castraveţii, pepenii, trifoiul. Nu sunt rgcorrîandate cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui,lucerna. La calculul normelor de ingrasaminte si apa pentru plantatia respectiva seia in calcul si aceste culturi intercalate. 5. Înierbarea între rânduri se face în anul 3-4 după ce coroana pomilor s-aformat. Constă în însămânţarea unor amestecuri de graminee pe intervalul dintrerânduri, urmat de cosirea repetată de 2 - 4 ori în cursul vegetaţiei şi lăsarea camulci a masei vegetale rezultate. Se recomandă în zonele cu precipitaţiiabundente şi presupune folosirea unor cantităţi sporite de îngrăşăminte. Fertilizarea plantatiilor pomicole Fertilizarea plantaţiilor de măr constituie una dintre verigile culturale cuconsecinţe importante asupra cantităţii şi calităţii producţiei de mere. Estenecesar ca ea să se aplice diferenţiat după vârsta pomilor, potenţialul productiv,încărcătura de rod şi tipul solului pe care este amplasată plantaţia. Cercetările arată că, la măr, consumul de elemente pentru producerea a 40t fructe la hectar este de aproximativ 95 kg azot, 40 kg fosfor, 12 kg potasiu, 26 kgcalciu şi 29 kg magneziu. Anual este necesar să se refacă fertilitatea solului prin aplicarea deîngrăşăminte în doze care să suplinească cantităţile consumate. In funcţie devârsta pomilor se recomandă să se aplice următoarele doze de îngrăşămintechimice: - în anul I - 100 kg/ha azotat de amoniu, 120 kg/ha superfosfat şi 80 kg/hasare potasică. - în anul II - 200 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat şi 160 kg/hasare potasică. - în anul III - IV şi următorii - 300 kg/ha azotat, 250 - 300 kg/ha superfosfat şi250 - 300 kg/ha sare potasică. Aplicarea îngrăşămintelor chimice se face numai pe rândul de pomi, pe obandă de circa un metru de o parte şi alta a acestuia. Acolo unde solurile suntsărace în humus, deci există o fertilitate naturală slabă, se intervine cu aplicareaperiodică, odată la 2-3 ani, a câte 40-50 t/ha gunoi de grajd şi eventual şi 5-6 t/haamendamente calcaroase, la nevoie. Superfosfatul, sarea potasică, gunoiul de grajd şi amendamentele plus otreime din doza de azotat se aplică toamna şi se încorporează în sol odată cuarătura, iar restul îngrăşămintelor azotoase se aplică primăvara în perioada legăriifructelor. Metode de aplicare a îngrăşămintelor 13
  14. 14. Ingrăşămintele pot fi aplicate radicular sau extraradicular, pepărţile aeriene ale plantei. La rândul ei fertilizarea se poate face peîntreaga suprafaţă sau doar în zona rădăcinilor. Fertilizarea pe întreaga suprafaţă este utilizată în livezile pe rodunde rădăcinile ocupă aproape tot spaţiul dintre rândurile de pomi.îngrăşămintele organice se administrează cu MIG iar cele chimice cuMA, după care se încorporează prin arătură. Fertilizarea locală se face în special la pomii tineri, cu sistemulradicular mai puţin dezvoltat, şi constă în aplicarea îngrăşămintelor înzonele unde acestea se găsesc în număr mare. Fertilizarea extraradiculară se bazează pe proprietatea plantelorde a absorbi substanţe nutritive şi cu ajutorul organelor verzi. Această metodă de fertilizare este utilizată atunci când soluleste uscat şi absorbţia radiculară este slabă. De asemenea, esterecomandată pe solurile nisipoase şi pe solurile reci. Fertilizarea extraradiculară este foarte eficientă la aplicareamicroelementelor, care nu poate fi eficientă, decât prin aceastămetodă. La această fertilizare se folosesc concentraţii slabe de îngrăşăminte 1chimice cu micro- şi macroelemente. Prima fertilizare se face după căderea petalelor. A douafertilizare sé face la începutul creşterii fructelor, când sunt necesarecantităţi mari de îngrăşăminte chimice. în continuare se mai facfertilizări la 2-3 săptămâni, până la intrarea fructelor în pârgă. Aceste fertilizări se pot face concomitent cu aplicarea pesticidelor,majoritatea elementelor chimice fiind compatibile cu acestea. Irigarea constituie de asemenea un factor limitativ al cultivării pomilor,având un rol hotărâtor în zonele cu precipitaţii sub 500 mm si chiar 600 mm anual.Prin irigare se urmăreşte menţinerea umidităţii necesare desfăşurării în condiţiioptime a fiecărei fenofaze. Pentru aceasta, se recomandă aplicarea în funcţie detipul de sol şi a indicilor hidrofizici ai acestuia, a 2-3 udări cu 300-500 mc apă lahectar, mai ales în perioada iunie-august când cerinţele de consum ale pomilorsunt maxime. Dintre metodele de irigare cunoscute, cele mai corespunzătoarepentru livezi s-au dovedit cele prin brazde şi cu microjet sau prin picurare. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Cultura mărului necesită un număr mare de tratamente fitosanitare caurmare a atacului succesiv sau concomitent al unor patogeni şi dăunători specificisau nespecifici. Costul tratamentelor este foarte ridicat şi reprezintă aproape 50%din cheltuielile anuale necesare culturii. Pe de altă parte şi pagubele generate deatacul patogenilor şi dăunătorilor reprezintă peste 50% din recoltă, uneori cândnu se aplică tratamente producţia fiind complet compromisă atât cantitativ cât şicalitativ. Folosirea combaterii integrate a bolilor şi dăunătorilor la măr, a dus lareducerea cu 20% a consumului de fungicide şi cu 30% a celui de insecticide, iar laacaricide până la 70%. 14
  15. 15. Aplicarea luptei integrate a redus numărul de tratamente cu insecticide şiacaricide, astfel că în plantaţiile cu soiuri clasice se recomandă 10-12 tratamente,dintre care 7-9 cu fungicide, iar restul cu insecticide, inclusiv acaricide. Prinlărgirea conceptului şi strategiei de luptă integrată la măr, odată cu introducereasoiurilor rezistente la rapăn s-a redus la jumătate numărul stropirilor (7-8 anual),eliminându-se fungicidele. Emiterea buletinelor de avertizare şi lărgirea bazeiinformaţionale în teritoriu, direct la producători, asigură efectuarea tratamentelorfitosanitare numai în perioade optime şi legate de pragul economic de dăunare(E.E.D.) specific fiecărui patogen sau dăunător. De perspectivă, pentrucombaterea viermelui merelor (Cydia pomomlla) este metoda confuziei sexuale cuajutorul feromonilor sexuali sau capcane. Cele mai mari probleme sunt produse de afide (Dysaphis plantaginea şiAphis pomi), păduchele lânos (Eriosoma lanigerum), viermele merelor (Cydiapomomlla), păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), minatoarelefrunzelor (Lithocoletis blanchardella) şi păianjenul roşu (Panonychus ulmi). Dintrebolile criptogamice, un impact negativ asupra recoltei de mere, îl au rapănul(Venturia inaequalis), făinarea (Podospbaera leucotricha), cancerul ramurilor(Nectria galligena, Pbomopsis mali), putrezirea coletului (Phytophtora cactorum) şiarsura bacteriană (Pseudomonas syringae şi Erwinia amylowora), iar ca virozădeosebit de periculoasă la măr este proliferarea (Mycoplasma apple).în timpulpăstrării merelor, în depozite apar boli fiziologice sau criptogamice frecventedatorate infecţiilor, cum sunt: putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea), putregaiullenticelar (Gloeosporium album), bitterpit datorită carenţei de calciu şi mai ales lasoiul Jonathan etc. Rapănul sau pătarea cafenie (Venturia inaequalis) constituie cea mai impor-tantă boală a mărului, deoarece atunci când se dezvoltă poate compromiteproducţia în întregime, atât cantitativ cât şi calitativ. Rapănul este favorizat decondiţiile climatice şi sensibilitatea soiului cultivat. Infecţiile primare, deprimăvara, sunt influenţate de temperatură şi umiditate, ciclul formării conidiilorciupercii pornind de la ascospori. In cazul când nu se intervine prin tratamente cu fungicide în perioadeleavertizate, infecţia se răspândeşte pe frunzele tinere şi fructe încât nu se mai poateopri. Pentru combatere se utilizează produse de contact în prima parte a anuluica: Turdacupral 50 PU conc. 0,5%, Zeamă bordeleză conc. 0,5%, apoi fungicidecomplexe la începutul înfloritului, cum sunt: Systhane C conc. 0,1%, Atemi Cconc. 0,1%, Stroby DF conc. 0,15%, Folicur M conc. 0,1% sau Euparen M conc.0,2%, urmate după legarea fructelor de stropiri cu fungicide antiventurice decontact, de exemplu: Dithane M 45 conc. 0,2%, Folpan 50 WP conc. 0,2%,Captadin 50 PU conc. 0,25%, etc. Fungicidele sistemice acţionează prin penetrarea ţesuturilor foliareinactivând ciuperca aflată în faza de incubare, şi exercitând astfel un controlcurativ pe o perioadă mai lungă de timp (7 zile), comparativ cu cele de contact.Anual, în funcţie de condiţiile de mediu, pentru combaterea rapănului suntnecesare 8-10 stropiri cu fungicide, la majoritatea soiurilor de măr cultivate.Numai în cazul soiurilor cu rezistenţă genetică tip Vf (verticală) nu se aplicătratamente cu fungicide, iar în cazul soiurilor cu rezistenţă poligenică Generos, 15
  16. 16. Auriu de Bistriţa, etc. sunt necesare 2-3 stropiri cu fungicide în perioadele cupresiune mare de infecţie Făinarea mărului (Podospbaera leucotricha, Oidium farinosum) atacă înspecial soiurile din grupa Jonathan si Idared, etc. şi mai puţin pe cele din grupulGolden Delicious sau Red Delicious. Se manifestă în special pe lăstari şi frunze şiprovoacă oprirea creşterii vegetative, apoi uscarea, datorită miceliului alb alciupercii care cuprinde aproape toate vârfurile de creştere, iar rareori apare şi pefructe. Ciuperca iernează ca miceliu între solzii mugurilor, iar primăvara, odatăcu creşterea temperaturii se dezvoltă infecţia primară pe lăstarii în creştere. Combaterea se face destul de greu cu fungicide preventive şi de contact pebază de sulf, ex. Kumulus DF conc. 0,3%, Karathane NF conc. 0,1%, Bumper 25EC conc. 0,03%, Bayleton 25 WP conc. 0,01%, Nimrod conc. 0,1%, Afugan conc.0,1%, aplicate prefloral şi în perioada infecţiilor secundare. De cele mai multe oriaplicarea fungicidelor dă rezultate bune dacă se combină, sau se face dupăeliminarea prin tăiere a lăstarilor atacaţi ,atât iarna cât şi în verde. Fungicidelesistemice şi cele complexe aplicate post-floral în perioada infecţiilor primare inaprilie-iunie asigură o protecţie şi antioidică. Cancerul ramurilor (Nectria galligena) se manifestă prin răni uscate alescoarţei localizate pe trunchi, şarpante sau lăstari multianuali, mai sensibile fiindsoiurile din grupele Red Delicious, Golden Delicious, Granny Smith. Ciupercapătrunde prin răni produse de grindină sau alte mijloace mecanice, apoi încondiţii de umiditate se dezvoltă şi apare fenomenul de uscare a porţiuniiinfectate, după care se usucă întreaga ramură. Culoarea maronie şi rana uscată în porţiunea infectată sunt indicii clare alecancerului mărului. Pentru combatere trebuie mai întâi îndepărtată sursa deinfecţie, ramurile atinse se taie şi se ard. Preventiv, se efectuează tratamente înperioada de repaus toamna şi primăvara devreme cu produse cuprice, precum şicu fungicide antiventurice de contact în perioada de vegetaţie. De obicei, aplicareaacestor produse fungice se face şi pentru controlul rapănului, încât acţiunea loreste multifuncţională. Putrezirea coletului (Phytophtora cactorum) se produce în zonele mai umedeşi unde pomii sunt altoiţi pe portaltoiul MM 106 care este mai sensibil. Infecţia serecunoaşte la colet după culoarea brună-ciocolatie care cuprinde scoarţa în zonapunctului de altoire şi unde se constată moartea ţesuturilor, fapt care împiedicăbuna circulaţie a sevei şi pieirea pomilor De altfel, pomii atinşi de această ciupercă se recunosc după funzele mici,atipice, scăderea vigorii şi înmuierea scoarţei însoţită de un miros specific defermentat. Combaterea se face prin eliminarea excesului de umiditate al solului,cosirea buruienilor, folosirea unor portaltoi mai rezistenţi, precum şi tratareacoletului cu zeamă bordeleză 1% înaintea plantării sau la indivizii atacaţi, cuAliette 80 WP conc. 0,25%, Ridomil 25 WP conc. 0,2% sau Sandofan conc. 0,1%. Arsura bacteriană (Pseudomonas siringae şi Erwinia amylowora) sau foculbacterian (fire blight) atacă florile şi vârfurile lăstarilor tineri care se înegresc,apoi lemnul ramurilor şi fructele, încât atunci şi acolo unde apare provoacăpierderea pomilor. La noi, s-a manifestat mai mult la păr, după anul 1991, dar se 16
  17. 17. întâlneşte şi la măr, mai sensibile fiind soiurile Jonathan, Idared, Generos, Auriude Bistriţa. Combaterea se face prin cultivarea unor soiuri mai rezistente, cele de tip Vffiind mai puţin atacate, apoi prin îndepărtarea şi arderea lăstarilor atacaţi,precum şi prin tratamente preventive cu produse cuprice atât în perioada derepaus vegetativ cu zeamă bordeleză conc. 1%, Turdacupral conc. 0,5% sau învegetaţie cu Champion conc. 0,2%, Funguran conc. 0,2%, Kocide conc. 0,2% -prefloral, Aliette conc. 0,3% - în perioada înfloritului. Proliferarea mărului (Mycoplasma apple) este o micoplasmă care produce,atât în pepinieră cât şi în livezi, pagube însemnate prin multiplicarea lăstariloratacaţi ca nişte mături cu multe ramificaţii debilitate şi cu fructe mici, deformate,de calitate inferioară. Singura cale de evitare a apariţiei în plantaţii o constituiematerialul săditor pomicol sănătos procurat de la pepiniere autorizare, caretestează altoii şi portaltoii, devirozează materialul iniţial şi aplică tehnologiimoderne de producere sub control a pomilor.Dăunătorii si combaterea lor Afidele {Aphis pomi şi Dysaphis plantaginea) iernează ca ou depus întoamnă, pe ramuri, iar primăvara in martie-aprilie apar adulţii, care trec pefrunzele tinere de la care sug seva, fapt care conduce la răsucirea frunzelor şireducerea creşterii. In caz de atac puternic apare fumagina pe frunze şi fructe,fapt care dăunează sub aspectul calităţii. Când afidele sunt abundente, produc daune şi fructelor care se defor meazăşi rămân mici. De obicei, afidele au prădători naturali (Antocoride, Coccinele,Crisope etc), dar la atac puternic aceştia sunt insuficienţi pentru limitarea ataculuişi atunci se intervine cu insecticide Zolone 35 EC conc. 0,2%, Decis 2,5 conc.0,03%, Sumi-alpha conc. 0,03%, Chinmix 5 EC conc. 0,03% sau Fastac 100 ECconc. 0,015%. Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) se dezvoltă în colonii şi apare la coletsau pe rădăcini, pe ramurile tăiate şi poate avea 12-15 generaţii pe an, fiind uşorde recunoscut datorită aspectului albicios (ca vata). Răspândirea are loc vara şiproduce încetinirea vegetaţiei, iar pe ramuri se instalează sub formă de gale caumflături şi crăpături, favorizând apariţia altor paraziţi ex. Nectria galligena,Monilia spp. etc. Şi în acest caz controlul prădătorilor este parţial, dar uneorieficace prin Aphelinus mali, care depune ouă în interiorul fiecărui păduche.Tratamentele chimice eficace sunt cele cu Ekalux S-0,1% şi Carbetox 37 conc. 0,5% etc. în perioadele indicate prin avertizare. Viermele merelor (Cydia pomomlla şi Carpocapsa pomonella) are mai multegeneraţii pe an 2-3, la sfârşitul lunii mai, în iulie şi august şi iernează ca larvămatură în crăpăturile scoarţei. Este foarte periculos deoarece atacă seminţelefructului şi acesta cade înainte de maturare, ceea ce duce la pierderea recoltei demere, acolo unde nu se fac tratamente în momentele optime, la avertizare. Pentrudepistarea prezenţei şi evoluţiei dăunătorului se folosesc şi capcane cu feromoni.Dintre inamicii naturali cel mai eficace este Trichogramma sp., iar pentrucombaterea chimică rezultatele bune dau stropirile cu Zolone 35 EC conc. 0,2%, 17
  18. 18. Decis 2,5 conc. 0,03%, Sumi-alpha conc. 0,03%, Chinmix 5 SC EC conc. 0,03%,Diazol 50 EC conc. 0,15%. Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum L), răspândită în toateţările europene, la noi se întâlneşte frecvent în livezile neîngrijite, unde poatecompromite total producţia de fructe. Are o generaţie pe an, iernează în stadiu de adultîn scoarţa exfoliată a pomului, de unde în primăvară, când temperatura ajunge la 5-6°C(la umflarea mugurilor de rod) adulţii apar şi se hrănesc cu organele florale, depunând 2-5 ouă într-o inflorescenţă. Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se usucâ şi rămân atârnaţi peramuri, fiind cunoscute sub numele de „cuişoare". Pierderile ajung la 90 - 100%.Combaterea atacului se realizează prin măsuri de igienă culturală ca tăierea ramuriloruscate, răzuirea scoarţei la pomii bătrâni etc. şi tratamente chimice preventive la apariţiaadulţilor cu: Thinex 35 EC conc. 0,2%, Carbetox 37 EC conc. 0,5%, Ekalux S conc. 0,1%sau Sinoratox 35 EC conc. 0,15%. Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) se întâlneşte frecvent în livezileneîngrijite. Are o generaţie pe an, iernează ca nimfă, într-un cocon în sol. Adulţii aparînaintea înfloritului merilor. Femelele depun câte un ou în caliciul floral. Larvele apar înmai şi pătrund în fructele abia formate unde fac galerii până la seminţe, pe care ledistrug. La completa dezvoltare, larvele cad odată cu fructele şi migrează în sol unde ier -nează. Pagubele sunt produse de larvele care depreciază calitatea şi cantitatea de fructe.Combaterea se realizează prin arătura adâncă de toamnă pentru diminuarea rezerveibiologice a dăunătorului şi prin strângerea zilnică a fructelor atacate care vor fi distruse.Cele mai bune rezultate se obţin prin tratamentul chimic aplicat la 10-15% petalescuturate, cu unul din următoarele insecticide: Zolone 35 EC conc. 0,2%, Diazol 60 ECconc. 0,15%, Sumi-alpha 2,5 EC conc. 0,04% sau Sinoratox 35 EC conc. 0,15%. Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), este unul dintre dăunătoriide carantină foarte cunoscuţi ai mărului, cu 2-3 generaţii anual, care se manifestă pefructe ca scuturi gri înconjurate de porţiuni roşiatice circulare şi pe ramuri. Producepagube însemnate prin scăderea aspectului comercial al fructelor şi uscarea ramurilor sauchiar a pomilor în cazul livezilor neîngrijite. Pentru combatere se recomandă tratamentecu Oleoecalux conc. 1,5%, Oleocarbetox conc. 0,3%, Polisulfură de bariu conc. 6% înperioada repausului vegetativ sau cu Ekalux S conc. 0,1%, Carbetox 37 conc. 0,5%,Wophatox 20 EC conc. 0,2% în perioada de vegetaţie, la avertizare. Minatoarea marmorată a frunzelor (Lithocoletis blanchardella sau Phyllonoricterblancardella) produce daune frunzelor infestate cu larve, în acest fel micşorându-sesuprafaţa de nutriţie necesară fructelor. Are trei generaţii pe an şi iernează în frunzelecăzute pe sol, sub formă de crisalide. Se combate prin 2-3 stropiri cu insecticide, odată cucele care se fac pentru celelalte defoliatoare. Păianjenul roşu (Panonycus ulmi) este un dăunător care apare în general la pomiineîngrijiţi şi nestropiţi corespunzător sau uneori în anii cu temperaturi ridicate în vară,perioade mai lungi de timp.Iernează ca ouă, la baza mugurilor sau în locurile de inserţie, primele larveapărând în perioada înfloritului. Are între 7 şi 9 generaţii pe an şi produce dauneprin reducerea creşterii, micşorarea mărimii fructelor şi a culorii acestora.Tratamentele de iarnă şi din primăvară sunt cele mai importante, de eficacitatealor depinzând rezerva pentru celelalte generaţii de vară. De asemenea, un rolimportant îl au şi prădătorii (Anthocoris sp., Orius sp., Crisope, etc). Dintreacaricide, cu rezultate bune se folosesc: Demitan 200 EC conc. 0,07%, Sanmite 20WP conc. 0,05%, Danirum 11 EC conc. 0,06% (cu acţiune totală), Nissorun 10 WPconc. 0,03% (cu acţiune ovicidă) şi Mitigan 18,5 EC conc. 0,2%, Mitac 20 EC conc.0,2%, Neoron 500 EC conc. 0,05% (cu acţiune adulticidă). 18
  19. 19. Recoltarea fructelor Merele, alături de citrice, reprezintă fructele cele mai solicitate deconsumatori, datorită principiilor active conţinute, cât şi posibilităţiii de menţinerea calitaţilor iniţiale o perioada îndelungată de timp, chiar de la o recoltă la alta. Deaceea, recoltarea la momentul optim şi păstrarea constituie factori importanţi înasigurarea unui conveer bogat şi de calitate pentru o comercializare superioarăimpusă de regulile pieţei de fructe.Recoltarea merelor se face la momentul optim, caracteristic fiecărui soi şi este oînsuşire genetică bine precizată. La cele de vară momentul de recoltare sesuprapune cu cel de consum, în timp ce pentru celelalte două grupe recoltareaprecede consumul cu o perioadă mai scurtă sau mai lungă în funcţie de soi şicondiţiile de păstrare.Normele de calitate în funcţie de diametrul merelor sunt: extra 65-70 mm, calitateaI 60-65 mm, calitatea a II-a 55-60 mm (în cazul soiurilor cu fructe mari) şi de 60-65mm- extra, 55-60 mm-calitatea I şi 50-55 mm - calitatea a II-a (în cazul soiurilor cufructe mijloci şi mici). Momentul recoltatului se stabileşte pe baza valorilor minimeale indicatorilor de maturare fixaţi pentru grupe de soiuri cu însuşiri similare. Uneori se face culesul în două etape: la soiul Golden Delicious, mai întâi merelemari ajunse la maturare, apoi după cca 10 zile cele care au rămas pe pom şi care între timpau mai crescut în volum. Dintre indicatorii recunoscuţi ca valabili şi folosiţi pentru alegerea momentuluioptim de recoltare la mere putem enumera: testul amidonului, schimbarea culoriiepicarpului şi seminţelor, textura pulpei sau fermitatea, numărul de zile de la înflorit lacoacere, determinatorul de culoare (codul). În privinţa testului amidonului, cercetărilearată că există o corelaţie directă şi strânsă între hidroliza amidonului din fruct şimaturitatea merelor. Decolorarea a 0,5 cm în jurul lojelor seminale indică momentuloptim când se poate începe recoltarea merelor. Calitatea merelor pentru consum este definită de însuşirile organoleptice cum suntmărimea fructului, forma fructului, culoarea fructului, starea epicarpului, culoareapulpei, consistenţa pulpei, suculenţa pulpei, gustul şi aroma fructului. In ce priveşte calitatea merelor şi comercializarea soiurilor cu rezistenţă geneticăla boli, în Europa vestică, în ultimii ani s-a investigat impactul atât asupra consumatorilorcât şi al producătorilor, pornindu-se de la faptul constatat că introducerea unui nouprodus pe piaţă este imprevizibilă. In acest demers s-a mizat pe preferinţaconsumatorului faţă de fructele netratate, mai sănătoase, comparabil cu cele tratate cupesticide. Dar, la aceste fructe se cere o garanţie a calităţii ca aspect şi gust compa rabilecu ale fructelor tratate din soiuri clasice binecunoscute Studiile întreprinse in Olanda au arătat că în faza de comercializare, cel maiimportant criteriu care trebuie avut în vedere este legat de satisfacerea cumpă rătorului,în privinţa calităţii şi preţului. Când fructele netratate au aspect comercial şi gustasemănător cu cele tratate, ele sunt preferate, iar dacă sunt inferioare şanselecomercializării lor preferenţiale sunt diminuate. In acest caz ele se prelucrează sub formediverse, ca sucuri, nectaruri, paste. Spaţiile de depozitare, fi amenajari simple (pivniţe, magazii,) sau depozite cuventilaţie mecanică cu capacitate de 150 - 2.000 t. Păstrarea merelor se face în depozite de tip universal cu atmosferă normalăsau atmosferă controlată. Condiţiile de păstrare optime sunt: temperatura între 0şi +4°C şi umiditatea relativă a aerului de 86 – 92 % pentru o durată de păstrareposibilă de trei până la opt luni, în funcţie şi de soi. In cazul atmosferei controlate 19
  20. 20. se recomandă temperatură de 3-4°C, umiditate relativă de 90 - 95%, conţinutul deCO2 de 3 - 4% şi cel de O2 de 3-4%, iar durata de păstrare ajunge la 180-240 zile. 20
  21. 21. CAPITOLUL II Descrierea Soiurilor JONATHAN Soi vechi (1880) de origine americană, foarte răspândit şi apreciat la noi în ţară.Pomul are vigoare mijlocie, coroană larg piramidală până la semisferică, rodeşte peţepuşe, nuieluşe şi mai rar pe mlădiţe, este de tip standard, coroana deasă. Lăstariipăroşi au culoarea cenuşie deschis, frunzele pubescente cu nuanţă albicioasă. Fructul este mijlociu sau supramijlociu, câteodată mic, conic trunchiat,rotunjit la capete, simetric, culoarea de fond verde-gălbuie, acoperit pe suprafaţăvariabilă până la total cu roşu sângeriu, pe partea însorită prezintă o plasă fină derugină ramificată ca un miceliu. Pedunculul scurt, cavitatea adâncă şi îngustă,caliciul mic şi închis, cavitatea subcalicială mică în formă de “V”. Pulpa alb-gălbuie este crocantă, foarte suculentă, dulce, armonios acidulată,fin aromată, de calitate foarte bună. Se recoltează în octombrie şi se păstrează pânăîn aprilie-mai. Particularităţile soiului. Precoce, foarte productiv, potrivit de pretenţios laclimă şi sol, rezistent la ger. Foarte sensibil la făinare, rezistent la rapăn,Carpocapsa şi Eryosoma. Fructele obţinute la câmpie, în regim de irigare sau dinlivezi fertilizate abundent cu azot sunt sensibile la bitter-pit (pete amare). Din acestsoi prin selecţii clonale au fost obţinute: Ionared, Red Jonathan, New Red Jonathan,Jonathan Capri, Jonathan 26, etc. Prin încrucişare, îndeosebi ca soi matern, au fostobţinute: Aromat de vară, Roşu de Cluj, Fălticeni, Ancuţa, Ionagold, Idared, Idajohn,Melrose, etc. GOLDEN DELICIOUS Soi de origine americană (1916), foarte cultivat în toată lumea, în Europa deţinelocul I între toate soiurile. Pomul are vigoarea mijlocie sau supramijlocie, coroana este globuloasă deasă(tip standard, dar are şi biotipuri spur) cum sunt Spurgolden, Yellowspur. Lăstariiau culoarea cenuşie cu lenticele albicioase, frunzele mari, relativ subţiri de culoareverde-deschisă. Fructul mijlociu sau supramijlociu are forma ovosferică, pieliţa aspră esteverde-gălbuie la recoltare, devine galbenă aurie, cu puncte de rugină şi uneori opată portocalie pe partea însorită. Pedunculul subţire şi lung sau foarte lung,caliciul mic şi închis, cavitatea subcalicială în formă de pâlnie sau “V” adânc. Pulpaalb-gălbuie până la crem, crocantă, potrivit de suculentă, slab acidulată, gust dulcedar plăcut. Durata de păstrare până în aprilie. În depozite improvizate până înfebruarie-martie dar se zbârceşte. Particularităţile soiului. Destul de pretenţios la climă şi sol, reuşeşte în climattemperat blând, rezistent la ger şi la îngheţ, întrucât înfloreşte târziu şi eşalonat.Foarte precoce, deosebit de productiv, alternant, foarte sensibil la rapăn, chiar şi lafăinare, afectat de viroze şi micoplasma proliferării mărului. Se conduce uşor îndiferite sisteme de coroană, reuşeşte bine pe aproape toţi portaltoii.A fost utilizat în combinaţii hibride, dintre descendenţi sunt în curs de extindere:Ionagold (Jonathan x Golden); Mutsu (Golden x Indo); Delicious de Voineşti (Golden 21
  22. 22. x Creţesc).În ultimii ani se utilizează clonele sale mai valoroase ca şi calitatea fructului şi mairezistente la rapăn cum sunt: Spurgolden Delicious, Belgolden, Smoothee, Reindersetc. FLORINA(QUERINA)Soi obţinut în Franţa la Staţiunea pomicolă Angers din încrucişarea soiuluiJonathan cu un hibrid complex purtător al genei de rezistenţă la rapăn Vf. Acest soia început să prindă teren în România datorită rezistenţei la boli (aproape imun larapăn), fructelor mari, de calitate şi cu păstrare bună.Pomul este viguros cu coroana globuloasă destul de largă potrivit de deasă, frunzemari, ramificare abundentă, fructifică predominant pe nuieluşe. Florile sunt mari,înflorirea semitârzie.Fructul, supramijlociu sau mare, conic trunchiat, slab costat, culoarea de fondgalben-verzuie până la galben aurie, suflat cu roşu pe 2/3-3/4 din suprafaţă, pestecare se suprapun dungi de un roşu mai intens. Pulpa fermă, destul de suculentă,foarte aromată cu gust plăcut. Se păstrează bine până în aprilie chiar şi în camereimprovizate, dar se deshidratează.Particularităţile soiului. Pretenţios la umiditate, intră târziu pe rod, necesităînclinarea semischeletului, se va altoi pe M7,M26, MM106, dar mai ales pe M26 careîi asigură o precocitate mai evidentă. PIONIER Soi obţinut la Staţiunea Pomicolă Voineşţi între anii 1955-1980, omologat înanul 1983. Are o genealogie complexă, inclusiv soiul Prima şi soiul românescVerzişoare, rezistente la rapăn. Pomul are vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă destul de deasă, de tipstandard, rodeşte pe nuieluşe şi ţepuşe netede. Fructul, de mărime mijlocie sau supramijlocie, forma sferic-turtită, simetrică.Culoarea de fond verde-gălbuie, acoperită aproape în totalitate cu roşu intens.Pulpa alb-gălbuie cu infiltraţii de roşu sub pieliţă, este suculentă, fin aromată decalitate foarte bună. Epoca de coacere, în zona dealurilor, este în septembrie-octombrie, se păstrează până în noiembrie. Particularităţile soiului. Soi complet rezistent la rapăn şi la făinare, foarteproductiv, slab alternant, la supraîncărcare fructele rămân mici şi slab colorate. 22
  23. 23. CAPITOLUL III DEVIZ DE CATEGORII DE LUCRARI Parcela destinata infiintarii plantatiei de mar in sistem intensiv este situata inzona Resita avand o suprafata de 2,5 ha Soiurile de mar alese pentru infiintarea livezii sunt soiuri autohtone sianume:Jonathan,Golden delicious,Florina si Pionier. Pregatirea terenului in vederea plantarii In vederea înfiinţării plantaţiei s-a eliberat terenul de vegetaţia arbustiva şi resturile vegetale existente din anii precedenţi care poate reprezenta un viitor focar de infecţie. Se administrează gunoi de grajd în doze de 40-60 t/ha şi îngrăşăminte chimice pe bază de N,P,K. Fosforul şi potasiu se aplică înainte de desfundare iar gunoiul de grajd după desfundarea terenului. Pentru corectarea aciditatii(daca este cazul)se adminstreaza carbonat de calciu in proportie de 5-10 t/ha. Desfundarea terenului se face la adancimea de 60-80 cm incorporandu-se totodata si ingrasamintele chimice. Dupa desfundare se face nivelarea solului pentru eliminarea denivelarilor care favorizeaza retinerea apei apoi se realizeaza lucrarea de discuire pentru maruntirea si uniformizarea terenului. Cheluieli privind pregatirea terenului in vederea infiintarii unei plantatii in sistem intensiv la mar. Nr.crt. Denumire materiale Cantitate Pentru 1 ha Pentru 2.5 ha 1 Motorina 90 225 2 Ingrasaminte organice 50 125 3 Ingrasaminte chimice 0,5 1,25 CHELTUIELI(RON) 1 Motorina 6750 RON 2 Ingrasaminte organice 450 RON 3 Ingrasaminte chimice 1400 RON 4 Cheltuieli neprevazute 900 RON 5 Cheltuieli totale 1 ha 9.569,256 RON 6 Cheltuieli totale 2.5 ha 23.923.140 RON 23
  24. 24. CAPITOLUL IVPichetarea terenului Lucrarea are trei etape: 1. Parcelarea terenului a fost prezentată mai sus. 2. încadrarea terenului:Pe marginea lungă a parcelei se alege o dreaptă AB, care constituie baza depornire a pichetajului. Lungimea dreptei AB trebuie să fie un multiplu al distanţeidintre pomi pe rând. Din punctele A şi B se vor ridica două perpendiculare AC şiBD, cu ajutorul teodolitului, egale ca lungime. Dacă teodolitele lipsesc, sefolosesc metode mai simple: metoda arcelor de cerc, metoda triunghiuluidreptunghic. în general, lungimea laturilor AC sau BD, este mai mică decâtlungimea AB şi este un multiplu al intervalului dintre rânduri. Dacă latura CD, nouformată este egală ca lungime cu AB, cu alte cuvinte, dacă dreptunghiul sau altăformă geometrică astfel formată, s-a închis perfect înseamnă că s-a lucrat corect.în caz contrar, lucrarea se reface, până la obţinerea situaţiei de mai sus. 3. Pichetarea propriu-zisă: Reprezintă marcarea locului de plantare a pomilor, în interiorul parcelei.Laturile AC şi BD se împart la distanţele corespunzătoare dintre rânduri şi semarchează cu ajutorul picheţilor care vor rămâne şi după săparea gropilor şi dupărepichetare, până la terminarea lucrării de plantare. Latura AB va constitui rândulnumărul 1. Celelalte se vor marca la o distanţă corespunzătoare, în funcţie deprimul rând. în cele mai multe cazuri, panglica este mai scurtă decât lungimea parcelei,în acest caz se vor trasa drepte suplimentare A1 CI; A2, C2 Fixarea locului fiecăruipom în parte se face cu ajutorul unei sârme marcate. Aceasta se întinde întrepicheţii de bază, de pe laturile AC şi BD. Distanţa dintre ultimii picheţi caremarchează rândul şi marginea parcelei trebuie să fie 1/2 din distanţa dintre doipomi consecutivi, la fel ca şi distanţa dintre rândurile din marginea parcelei.Operaţia de întindere a sârmei continuă până la pichetarea ultimului rând.Săparea gropilor Pentru livezile intensive se sapă gropi de 30 cm x 30 cm x 30 cm, fiecaredimensiune putând fiind mărită cu până la 10 cm în funcţie de vigoarea pomului.Administrarea înqrăsâmintelorfîn groapa) în groapă se administrează 10- 15 kg mraniţă şi se acoperă total cu pământ,care este bine tasat cu piciorul. Dacă pământul este uscat se aplică o cantitate de 5-8 I de apă/groapă.Pomi altoiti(buc/ha) 24
  25. 25. Pe 1 ha s-au plantat 1305 puieţi cu distanţa de 3 m între rânduri şi 2,5 mîntre puieţi/rând.Fasonarea Fasonarea rădăcinilor se face pentru împrospătarea secţiunii la rădăcinilede schelet mai groase de 3-4 mm, scurtarea rădăcinilor cu diametrul între 4 mm şi10 mm. Rădăcinile fibroase se taie scurt. Ţinând cont că prinderea se face pe bazarădăcinilor groase, de schelet, acestea se lasă cât mai lungi, dacă nu sunt rănite,în caz contrar acestea se fasonează deasupra rănii.Plantarea pomilor Perioada optimă de plantare este toamna, după căderea frunzelor şi până lavenirea gerurilor. Plantarea de primăvară dă rezultate bune cu cât se face maidevreme. Dacă plantarea se face toamna, între rădăcini şi sol se stabileşte uncontact bun, rănile se cicatrizează mai uşor şi încep procesele de rizogeneză, careduc la formarea a noi rădăcini, până în primăvară. Dacă plantarea se face primăvara, se începe cu speciile care dezmugurescmai repede: cais, piersic, vişin, prun, păr şi arbuştii fructiferi. înainte de plantare pomii sunt supuşi unor operaţiuni obligatorii. Controlul viabilităţii şi a sănătăţii. Pomii sănătoşi au scoarţa turgescentă,ţesuturile sănătoase de culoare caracteristică, uniformă, secţiunea prin rădăcinăeste albă cu miros plăcut.Udarea pomilor Udările după plantare se fac în funcţie de precipitaţiile din zonă, dar îngeneral se dau la 3-4 săptămâni, 1-2 găleţi cu apă. Pentru udare, se desfacmuşuroaiele, se udă, după care se refac. 25
  26. 26. Cheltuieli privind plantarea prbprîu-zisă Tnfr-o plantaţie de mar in sistem superintensiv T Nr. Denumire materiale Cantitate abel crt. Pentru 1 ha 2 Pentru 2.5 ha [ Picheti(buc) 1305 3626,5 1 2 Pomi altoiti(buc) 1305 3625,5 3 îngrăşăminte organice(kg) 9135 22837,5 4 îngrăşăminte chimîce(kg) 391,5 978,75 Cheltuieli (RON) 1 Picheti/total 900 RON 2 Pomi altoiti/total 72,54 RON 3 îngrăşăminte organice 1325 RON 4 îngrăşăminte chimice 1867 RON 5 Cheltuieli neprevăzute 2064 RON 6 Cheltuieli totale/1 ha 18392,33 RON 7 Cheltuieli totale/ 2,5 ha 45980,825 RON 26
  27. 27. BIBLIOGRAFIE1. CEPOIU N. - 1994 - înfiinţarea unei plantaţii pomicole. Editura Ceres, Bucureşti.2. CONSTANTINESCU N., şi colab. - 1967 - Pomicultura, voi. I şi II, Edit. Agrosilvica, Bucureşti.3. DRĂGĂNESCU E. -1998 - Pomicultură, Edit. Mirton Timişoara4. POPESCU M. şi colab. - 1982 - Pomicultură generală şi specială. Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.5. POPESCU M. şi colab. - 1993 - Pomicultură generală şi specială. Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.6. XXX - Pomología României, voi. I - VIII. Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate 27

×