PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTMeseria : POMICULTORDurata pregătirii : 3 luniModule :     = Cultura speciilor pomicole     = Elemente d...
Alegera formelor de coroana             In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sauglobuloase, ...
-sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca;             -sa fie cat mai apropiate de nivelul ...
formeaza s3-4 subsarpante ; pe urmatoarele, numarul subsarpantelor descreste progresiv,ajungandu-se ca pe ultima sarpanta ...
prin lucrari in verde. Particularitatea formarii vasului la aceste specii consta in aceea casarpanta 3 se realizeaza dintr...
echilibru favorabil intre crestere si rodire, echilibru care garanteaza rodirea an de an apomilor.             Ceea ce deo...
Operatiunile de scurtare a ramurilor determina cresterea lastarilor, cu cat sescurteaza mai mult, cu atat lastarii crec ma...
-se scurteaza mai mult sau mai putin in functie de starea fiecarei ramuri.                 -daca o ramura a fost scurtata ...
9.Randamente realizate la taierea pomilor                Randamentul de taiere difera in functie de marime pomilor :      ...
Fainarea         Este o boala destul de raspandita la numeroase specii pomicole : mar (podospheraleucotricha) ; piersic (s...
Boala este intalnita la prun fiind produsa de ciuperca Polystigma rubrum si la ciresde Microspherella cerasella care provo...
La nuc fructele atacate isi opresc cresterea , se innegresc si cad ; cele atacate mai tarziuprezinta pete si se deformeaza...
Alte boli produse de bacterii sunt: Patarea si ciuruirea bacteriana a frunzelor deprun si bacterioza nucului.             ...
In afara de aceste boli virotice, exista inca numeroase afectiuni, dar care auo incidenta economica mai putin importanta p...
formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructementinandu-si mobilitatea timp...
larva trece dela un fruct la altul, putand ataca 3-5 fructe care cad ulterior. La prun cudeosebire in anii fara ploi in pe...
aspect rosiatic, datorita numarului mare 8-12 straturi suprapuse, ajungandu-se la peste 1500oua/cm2 de scoarta.       Atac...
amurg si in timpul noptii. Atacul cel mai pagubitor il produc larvele de 2-3 ani, putand sadetermine pagube de 50-100% in ...
-galben-murdara -corcodus            -galben-cafenie -mar            -cafeniu-negricioasa -par            -cenusie-bruna-n...
lor, formeaza ramurile de ord. III s.a.m.d. La pomii vigurosi, ramurile de ord.I se numescbrate sau sarpante, iar cele de ...
axilar si muguri vegetativi. Ca atare, ramifica putin sau chiar deloc. Evolueaza in acest caznumai prin mugurele vegetativ...
livezile moderne, cu soiuri precoce ( intrare rapida pe rod), proces accentuat de folosireaportaltoilor vegetativi de mica...
Florile . Majoritatea speciilor pomicole au florile hermafrodite cu    unul sau mai multe pistiluri (mar, par, cais etc.) ...
- ogorul folosit timp indelungat duce la tasarea in adancime, provocata de circulatiautilajelor ;        - pe timp ploios ...
60kg azot s.a./ ha, pentru a compensa azotul folosit de microorganisme la descompunereamasei vegetale din sol.            ...
Erbicidele recomandate si autorizate pentru a fi folosite si in plantatiile de pomiDenumirea erbicidelor sau a      Substa...
Pentru folosirea udarii prin brazde terenul trebuie cat mai bine nivelat pentru aasigura braze uniforme si cu panta contin...
Inmultirea pomilor si arbustilor fructiferi   In pomicultura sunt cunoscute doua metode de inmultire a pomilor si arbustil...
Longevitatea soiurilor de par creste cand sunt altoite pe parul franc, a celor de piersicpe migdal si a caisului pe unele ...
altoi. Daca acesta cade, este semn bun- altoiul s-a prins, daca nu, portaltoiul va fi realtoit pepartea opusa primei grefe...
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Pomicultor curs-pomicultura-2009
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Pomicultor curs-pomicultura-2009

6,705

Published on

0 Comments
5 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
6,705
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
456
Comments
0
Likes
5
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Pomicultor curs-pomicultura-2009

  1. 1. PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTMeseria : POMICULTORDurata pregătirii : 3 luniModule : = Cultura speciilor pomicole = Elemente de contabilitate = Maşini şi instalaţii agricole – exploataţii, întreţinere = Elemente de contabilitate şi gestiune economică = Legislaţie, management şi marketing = Protecţia mediuluiDespre acest curs: Curs pomicultura ( an 2009 – Jud Buzau).Documentul este incropit de mine. Nu exista o ordine bine stabilita a capitolelor, de aceeaatasaz fisierul in format word pentru ca cei mai priceputi si interesati sa poata facemodificarile de rigoare. Daca o sa apuc sa fac eu, am sa revin cu o versiune mai buna.
  2. 2. Alegera formelor de coroana In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sauglobuloase, in functie de particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi. Coroanelepomilor crescuti liber (fara taiere) au un schelet simplu si bine dezvoltat si un semischeletamplu si complex, garnisit cu numeroase ramuri de rod. In aceste conditii, pomii incep safructifice mai devreme, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor. Pe baza acestorconstatari practice, pomicultorii au conceput si construit coroane semi-libere, de talie mare,mijlocie si mica in functie de vigoarea pomilor.Pentru soiurile viguroase, altoite pe portaltoifranc, au fost realizate coroane cu volum mare : piramidale si sub forma de vas.Pentru soiurilede vigoare mica si mijlocie, altoite pe portaltoi vegetativi, au fost realizate coroane aplatizate,dirijate pe spalioer, si coroane conice, fara suport de sustinere. FORMAREA COROANELOR Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea siorientarea spatiala a elementelor permannente (ramurile de schelet) si nepermanente(semischelet), cat si prin modul de taiere in formare si intretinere. In pomicultura moderna, structura coroanelor se recomanda sa fie preponderent tanara,alcatuita in principal din ramuri de semischelet purtatoare a unui numar mare de ramuri derod. La formare se are in vedere : eliminarea zonelor neproductive din jurul axului, bazasarpantelor si din punctele de interferenta a ramurilor pomilor vecini ( in cazul palmetelor),sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana si simplificareatehnologiei de formare pe baza cunoasterii si folosirii economice a particularitatilor biologiceale soiului ( precocitatea, tipul de ramificare si fructificare). La pomii dirijati pe spalier, taierile de formare sunt necesare si se executa inca dinanul plantarii, in timp ce la pomii fara suport, primele taieri se fac dupa 2-3 recolte, candramurile de schelet si semischelet s-au arcuit (sub greutatea fructelor) si in punctele decurbura au aparut lastarii indicatori pentru aplicarea taierilor de incadrare a pomului intr-oforma conica Principii si norme generale de taiere : - fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta proprie, alcatuita dinramuri principale, variabile ca numar, pozitie si orientare in spatiu ; - in timpul formarii ,folosirea unor scheme si tehnici de taiere este obligatorie si infunctie de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire a soiului ; - prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si asarpantelor din coroana si grabita extensia si ramificarea productiva a semischeletului(aparitia ramurilor de rod) ; - pentru folosirea eficienta a energiei de crestere a pomilor in constructia coroaneitrebuie generalizate lucrarile in verde ; - pentru formarea mai devreme a structurii permanente a coroanei trebuieprovocate prin taieri , ramificari anticipate. In general, coroanele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte:
  3. 3. -sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca; -sa fie cat mai apropiate de nivelul solului pentru ca lucrarile manuale de marevolum (taierile si recoltarea ) sa se faca pe cat posibil de jos, fara scari ; -sa fie cat mai rare si de dimensiuni optime pentru patrunderea cat mai directa arazelor solare in tot cuprinsul coroanei ( in interiorul coroanlor de mari dimensiuni patrundmai putin de 30% din razele solare. Tehnica formarii coroanelor La infiintarea unei exploatatii pomicole comerciale sau familiale, alegereacoroanei constituie un element cheie pentru valorificare potentialului de rodire al speciilor sisoiurilor. In plantatiile familiale, coroanele piramidale si formele de vas se realizeazamai usor si cu interventii mai putine. De asemenea pomii plantati pe solurile fertile si dirijatiin coroane conice si cilindrice garanteaza obtinerea unor productii anuale si economice. Gruparea coroanelor se face in : - coroane dirijate fara spalier pentru gradinile familiale si plantatiilecomerciale; -coroane dirijate pe spalier, destinate plantatiilor comerciale si plantatiilor deagrement. Dintre coroanele conduse prin taieri si fara sustinere, mentionam : piramidaetajata rarita, piramida neetajata (Leader), piramida mixta, vasul intarziat, vasul Sarger,palmeta liber aplatizata, coroana fus tufa fusul subtire, tufa vas, cordonul vertical, cordonultufa, Bouche Thomas, Lepage, Heckinger si cordoane conice realizate prin taieri de incadrare. Cordoanele mai importante , sustinute pe spalier, pentru livezile comercialesunt :Palmeta etajata cu brate oblice, palmeta neetajata, palmeta evantai, tripla incrucisare,drapel Marchand, haag, Lincoln, TaturaTrellis, Tesa si Solen. Coroane dirijate fara spalier Piramida etajată rărită . Pomii condusi in aceasta forma au un trunchi inalt de 70-80 cm si un ax central puternic, pe care sunt inserate 3-4 etaje, distantate intre ele la 80-100cm. In fiecare etaj se afla 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I )viguroase, dispuse simetric injurul axului, la o distanta de 8-12 cm una de alta. Sarpantele (bratele ) sunt inclinate la 50-60grade (fata de ax) si au 3-4 subsarpante, dispuse alternativ la 50-60cm una de alta. Tehnica formarii piramidei etajate consta in : - Anul I – scurtarea vergii altoi la plantare la inaltimea de 110 cm si alegerea a 4lastari vigurosi pentru formarea axului si a primului etaj. -Anul II – scurtarea axului pentru formarea etajului II la inaltimea de 80 -120cmfata de ultima ramura din coroana (cea de sus) si a prelungirii sarpantelor pentru obtinereaprimei subsarpante. -Anul III – scurtarea axului pentru proiectarea etajului III, alegerea lastarilor pentru formarea etajului II si scurtarea prelungirii sarpantelor etajului I pentru obtinerea celei de-a doua subsarpante. - Anul IV- Taierea axului , alegera sarpantelor etajului III si scurtarea prelungirilor sarpantelor etajelor I si II in vedera realizarii de noi sarpante. Dupa consolidarea pozitiei sarpantelor din ultimul etaj (III si IV), axul central al pomului se suprima. Piramida neetajata (Leader). Are un trunchi scurt de 60 cm inaltime si un axpe care se prind 5-6 sarpante solitare, uniforme ca vigoare, dispuse in spirala si la o distantade 30-40 cm una de alta. Pe primele sarpante de la baza, care sunt si cele mai viguroase, se
  4. 4. formeaza s3-4 subsarpante ; pe urmatoarele, numarul subsarpantelor descreste progresiv,ajungandu-se ca pe ultima sarpanta de la varf sa nu se mai formeze subsarpante. Se asiguraastfel un echilibru intre sarpantele pomului pe verticala si o baza mai larga a coroanei, carerealizeaza o cantitete mai mare de fructe. Totodata se usureaza recoltarea fructelor sipatrunderea luminii pana la ramurile inferioare. Formarea piramidei neetajate se face dupaurmatoarea tehnica :in anul I, primavara, pomii plantati ca vargi se scurteaza la inaltimea de100 cm, iar in luna mai, cand lastarii au lungimea de 10-15cm, se aleg trei, dintre care : unulla inaltimea de 60 cm de la sol. Al doilea la 90 cm si intr-o pozitie diferita fata de primul (subun unghi de deschidere de 1200), iar cel de-al treilea la 93-98 cm ( aproape de varf), asezatsimetric fata de cei doi lastari-sarpante . Cu aceasta ocazie, lastarii de pe trunchi se suprima. In anul II, lucrarile de formare incep cu curtarea sarpantelor 1 si 2 la distanta de60-70 cm, pentru ramificare si echilibrare (daca s-au dezvoltat normal si depasesc 90-100cmlungime).Pentru realizarea unei sarpantei noi, ramura a treia de la varf, crescuta ca ax, se taiemai sus cu 35-40cm de la insertia sarpantei 2. Din lastarii crescuti sub punctul de scurtare sealeg doi lastari, unul pentru sarpanta 3, iar celalalt pentru prelungirea axului. In urmatorii ani (III,IV ,V) se continua cu formarea de noi sarpante sisubsarpante, pana se completeaza numarul lor. Cand pomii livrati din pepiniera au ramuri anticipate in pozitii dorite, acestea potfi folosite in constructia coroanei, fapt ce permite reducerea timpului de formare cu 1-2 ani.La soiurile de prun care cresc viguros , primele 3 sarpante pot fi proiectate din primul an prinscurtarea vergilor la inaltimea de 1,3 –1,4 m. Piramida mixta. Este o coroana folosita pentru pomi de vigoare mijlocie simare , care formeaza un schelet viguros. Pomii astfel dirijati, prezinta un trunchi inalt de 0,8m si un ax central pe care se formeaza un etaj de ramuri (ca la piramida etajata)si alte 3-4sarpante solitare (ca la piramida neetajata).In functie de vigoarea si de pozitia sa pe ax, fiecaresarpanta are 1-3 subsarpante. Numarul subsarpantelor descreste de la baza pomului ctre varf.Pentru formarea acestei coroane, in anul I, primavara, vergile –altoi se scurteaza la inaltimeade 100 cm, iar la inceputil verii se aleg 3-4 lastari pentu formarea unicului etaj.In anul II ,inluna martie, se fac aceleasi lucrari ca la piramida etajata, iar axul se scurteaza la inaltimea de90 cm (de la ultima sarpanta a etajului) pentru formarea primei sarpante solitare .In luna mai,cand lastarii au 10-15 cm lungime, se aleg 2, dintre care unul pentru formarea primei sarpantesolitare si unul pentru prelungirea axului. Pentru stimularea cresterii lor, lastarii apropiati sesuprima, iar toti ceilalti se ciupesc pentru a evolua mai rapid in ramuri de rod.In anii urmatorise continua cu formarea sarpantelor solitare prin scurtarea axului pomului la distanta de 35-40cm (de la ultima sarpanta) si alegerea lastarilor sarpante, in asa fel incat sa se realizeze osimetrie a dispinerii acestora in coroana si sa se evite oricesuprapunere care ar crea conditii deumbrire. Ulerior axul pomului se indeparteaza. Vasul intarziat. Este o coroana deschisa (fara ax), formata cu 3 sarpante dispusesimetric in jurul unui ax scurt, la distanta de 15-20cm la piersic si 30-40cm la prun, cais, marsi par. Pentru formarea acestei coroane, primavara, in primul an de la plantare, vergile altoi setaie la inaltimea de 100 cm. In luna mai se aleg trei lastari uniformi ca vigoare, pentruformarea primelor doua sarpante si pentru prelungirea axului. Primul lastar se alege lainaltimea de 60 cm de la sol (spre sud) pe directia randului, al doilea la 90 cm , iar cel de-altreilea la 93-98cm ( ca la piramida neetajata). Toti ceilalti lastari de prisos se suprima. In anulII, in luna martie, se protejeaza sarpanta a treia prin scurtarea ramurii ce prelungeste axul ( la35-40 cm). Se echilibreaza vigoarea primelor sarpante (1 si 2) prin inclinari si dresari si seproiecteaza primele subsarpante prin scurtarea sarpantelor la 50-60cm (la acelasi nivel). Inperioada mai –iunie se alege un lastar viguros, intr-o pozitie favorabila, pentru formarea celeide-a treia sarpante.In anii ,IIIsiIV, se continua cu echilibrarea vigorii sarpantelor si formareasubsarpantelor. La cais si prun, vasul intarziat se realizeaza mai usor si intr-un timp mai scurt
  5. 5. prin lucrari in verde. Particularitatea formarii vasului la aceste specii consta in aceea casarpanta 3 se realizeaza dintr-un lastar anticipat, care s-a format pe lastarul de prelungire, iariar prima sarpanta poate fi proiectata prin ciupirea lastarului- la distanta de 50-60 cm. Vasul Sarger este o coroana conceputa si realizata in Franta de Sarger ,pentrusoiurile de cires cu unghiul de ramificare mare, altoite pe franc sau mahaleb. Pomii se conduccu un trunchi mic (0,5m) si un ax scurt (35-40cm) pe care se prind in spirala trei sarpante,dirijate sub un unghi de insertie de 50-550. Pe fiecare sarpanta se formeaza trei subsarpanteorizontale, dispuse alternativ. Este important de precizat ca toate operatiunile de taiere laformare trebuie sa se execute primavara, cu putin timp inainte de pornirea pomilor invegetatie. Prin accelerarea circulatiei sevei de stimuleaza calusarea ranilor si se previneaparitia gomelor in punctele de taiere. Palmeta liber aplatizata a fost generalizata in plantatiile intensive datoritasimplificarii tehnicii de conducere a pomilor si eliminarii spalierului. Aceasta coroana serealizeaza in exclusivitate prin taieri de incadrare si mentinere a pomilor intr-un sablonspecific gardului fructifer. Pomii dirijati in aceasta forma prezinta un trunchi mic (30-40 cm)si un ax pe care sunt prinse 15-16 sarpante (5-6 cu caracter provizoriu).Dupa 4-5 ani devegetatie, pomii ating parametrii unui gard fructifer , inalt de 3-3,5 m si cu o grosime de 1,5-1,8m. Fusul subtire este o coroana conica de volum mic, pretabila laintensivizarea productiei de fructe. Pomii au un trunchi mic (30-40 cm), un ax zigzagat si oinaltime de 2,5- 3,0 m. Baza coroanei este larga de 0,9-1,4cm si alcatuita din 4-5 sarpantescurte si viguroase. Pe restul axului sunt ramuri de semischelet care reduc largimea coroaneila varf la 0,4-0,6 m. se conduc usor ca fus subtire soiurile de mar altoite pe portaltoi devigoare submijlocie si mica, precum si soiurile de piersic, cais si prun care rodesc pe buchete.In anul II se aleg pe ax 4-5 ramuri pentru formarea structurii permanente a coroanei. Acesteatrebuie sa fie viguroase si repartizate uniform in jurul axului, la o distanta de 10-12 cm intreele. Ramurile suplimentare se suprima la inel. In anul III, axul se transfera TAIERILE LA POMII SI ARBUSTII FRUCTIFERI 1. Importanta taierilor in comparatie cu celelalte lucrari tehnologice Experienta si practica celor care obtin an de an productii mari de fructe, a demonstratca in tehnologia aplicata pomilor nu este nici o lucrare mai importanta decat alta ; fiecaremasura agrotehnica are rolul si efectele sale si este la fel de importanta in asigurarea unui
  6. 6. echilibru favorabil intre crestere si rodire, echilibru care garanteaza rodirea an de an apomilor. Ceea ce deosebeste taierile de celelalte lucrari este faptul ca efectele negativeinregistrate in cazul unor interventii nerationale se manifesta ani in sir, iar uneori nu pot fiinlaturate toata viata pomilor.Din acesta cauza executarea corecta a taierilor impunecunoasterea catorva aspecte de biologie a pomilor, in functie de specie, soi, varsta etc. 2. Caracteristicile taierilor din livezile intensive De obicei , prin taieri intelegem operatiunile de adevarata chirurgie prin careeliminam o parte din ramurile din coroana, total(rarire) sau partial (scurtare). In cazul livezilorintensive notiunea de ,,taiere’’ este mai cuprinzatoare, in sensul ca inglobeaza si alteoperatiuni care se folosesc la acest sistem de cultura si anume :dirijarile de ramuri (arcuiri,inclinari, dresari), plivirea (rarirea lastarilor), ciupirea, inciziile.Aceste operatiuni suntspecifice obtinarii diferitelor forme de coroana folosite in cultura moderna. Spre deosebire de livezile ,,clasice’’, in care taierile la pomii tineri urmarecformarea unui schelet puternic, bine dezvoltat, in livezile intensive si superintensive, in primiiani dupa plantare nu se efectueaza de regula taieri, mai ales scurtari de ramuri, cu scopul de afavoriza intrarea pe rod mai rapida a pomilor. In perioada de fructificare deplina, taierile seefectueaza asemanator, indiferent de sistemul de cultura al pomilor. 3. Ce se intalege prin echilibru intre crestere si rodire. In coroana pomilor, in decursul vietii, se petrec in paralel doua procese: -crestereavegetativa-care se manifesta in special prin formarea an de an a lastarilor pe ramurile maivarstnice -rodirea-reprezinta formarea organelor care asigura productia de fructe. Echilibrul favorabil pe care urmarim sa-l realizam prin lucrarile de ingrijire apomilor, consta in existenta anumitor raporturi intre cele doua procese: 1.Un numar prea mare de lastari, cu lungimi foarte mari, sunt in detrimental formariimugurilor de rod. 2. O incarcatura exagerata de fructe stanjeneste cresterea lastarilor si in acelasi timp,impiedica formarea rodului in anul urmator. Experientele au aratatca, in mod normal, lastarii trebuie sa aiba lungimea de 40-60cm si sa fie bione repartizati pe toate ramurile din coroana. In ceea ce priveste rodire, productii normale se obtin atunci cand din numarul demuguri din coroana unui pom, 25-40% sunt muguri de rod.Pomii care in timpul infloririi aparca ,,ninsi’’, au un numar de muguri de rod exagerat, de obicei in proportie de 80-90% dintotalul mugurilor din coroana, ceea ce nu este favorabil pentru o rodire normala. In perioada de tinerete se manifesta cu mare intensitate procesul de cresterevegetativa, fara interventii deosebite din partea pomicultorului. Dupa intrarea pe rod, pemasura ce trec anii, procesul de rodire se intensifica din ce in ce mai mult, productiile defructe sunt din ce in ce mai mari. Formarea lastarilor, ca numar si lungime, este din ce in cemai slaba, pana cand lungimea acestora ajunge la numai cativa centimetri. In mod natural,daca in coroana pomilor nu se fac nici un fel de interventii incepe sa se manifeste procesul deuscare a ramurilor, in primul rand a varfurilor acestora. Ca o concluzie : -in mod natural, pomii au tendinta de a pierde echilibrul intrecrestere si rodire . 4.Cum se dirijeaza prin taieri cresterea si rodirea pomilor
  7. 7. Operatiunile de scurtare a ramurilor determina cresterea lastarilor, cu cat sescurteaza mai mult, cu atat lastarii crec mai lungi. Efectul opus scurtarii (formarea mugurilorde rod) se obtine prin inclinarea si arcuirea ramurilor. Pe masura ce pomii rodesc si imbatanesc, formarea lastarilor se reduce si inacest caz este necesar sa se foloseasca scurtarile de ramuri si formatiuni fructifere, pentru aprovoca noi cresteri Scurtarile de ramuri in perioada de maturitate si batanete a pomilor, cand acestiaau tendinta de a se supaincarca in unii ani cu muguri de rod, servesc si ca masura de,,normare’’a productiei, in sensul ca o parte din mugurii fructiferi se elimina cu acest prilej. 5.Necesitatea formarii lastarilor in coroana in tot cursul vietii pomilor Rodirea in fiecare an, cu fructe de calitate superioara sub aspectuldimensiunilor, nu se poate realiza fara sa se formeze si lastari; s-a stabilit pe cale statistica camajoritatea fructelor se formeaza pe ramuri cu varsta de 1-4 ani. Un pom de 20 ani, spreexemplu, pentru a rodi normal, trebuie sa aiba majoritatea ramurilor din coroana cu varstaintre 1-4ani.Ori raintinerirea permanenta a scheletului coroanei se bazeaza pe formarea an dean a lastarilor. Cand pomii nu au cresteri vegetative si se ajunge la imbatanirea scheletului,apare fenomenul cunoscut de ,, rodire periodica’’- in unii ani pomii formeaza un numarexagerat de flori si fructe, in anii urmatori se ,,odihnesc’’si nu produc fructe. De cele maimulte ori ,, supraproductia’’ este insotita de o calitate inferioara a fructelor, subdumensionate,cantitate redusa de zahar acumulat, slab colorate. Numarul lastarilor si lungimea acestora constituie un adevarat ,,barometru’’care ne indica starea biologica in care se gasesc pomii si ne sugereaza ce masuri saintreprindem : scurtare sau rarire. 6. Obiectivele urmarite de taieri in afara de dirijarea cresterii sirodirii Desfasurarea poroceselor de crestere si fructificare este conditionata deexistenta in cantitati suficiente a hranei preparate in frunze in procesul de fotosinteza. Fiecarefrunza, trebuie sa primeasca mai multa lumina, pentru a simila cat mai multe substantenecesare metabolismului pomilor. Coroanele indesite se raresc prin eliminarea ramurilor de prisos, a celorplasate necorespunzator, se indeparteaza ramurile uscate, cele atacate. Cu ajutorul taierilor se mentine inaltimea dorita a pomilor prin eliminareasau scurtarea de la nivelul dorit, a tuturor ramurilor. Inaltimea maxima a pomilor in livezile intensive si superintensive trebuie safie de 2,2-2,5 m pentru a asigura executarea ,,cu picioarele pe pamant’’ a celor doua lucrari demare volum ; taierile si recoltatul. De asemenea prin taieri se obtine,,aplatizarea’’ coroanei pomilor si formareagardurilor fructifere. Aplatizarea este o caracteristica importanta a livezilor moderne, care pelanga o mai buna iluminare a coroanelor pomilor, permite circulatia utilajelor de-a lungulrandurilor si deci mecanizarea principalelor lucrari. Dupa intrarea pe rod, dirijari de ramuri nu se mai efectueaza de regula, sefolosesc in schimb, operatiunile de scurtare si rarire : -se fac scurtari la ramurile de semischelet si la formatiunile fructifere, incuprinsul carora nu se mai formeaza cresteri anuale sau acestea sunt slabe ;
  8. 8. -se scurteaza mai mult sau mai putin in functie de starea fiecarei ramuri. -daca o ramura a fost scurtata exagerat, lastarii prea vigurosi care seformeaza sunt un indiciu pentru o taiere mai usoara in anul urmator ; -ramurile de schelet se scurteaza si acestea pentru regenerare ; -operatiunea de rarire, de eliminare de la baza a unor ramuri, se refera laformatiunile fructifere imbatanite, plasate necorespunzator sau uscate, lramurile desemischelet care indesesc coroana, se umbresc ; -la speciile samburoase se lasa pentru rodire, pe cat posibil, numai ramurimixte, de vigoare mijlocie (40-70cm), departate la 18-20cm una de alta.Restul de ramuri, celeprea slabe sau prea viguroase se suprima, iar cele care au rodit in anul precedent se inlocuiesccu ramuri noi. 7. In ce perioada a anului se executa taierile Daca ne referim numai la taierile propriu-zise, cunoscute sub denumirea detaieri,, in uscat’’, acestea se pot executa in intreaga perioada cand pe pomi nu exista frunze. La noi a existat obisnuinta ca taierile sa se efectueze catre sfarsitul iernii si inprimavara (februarie-martie). In ultimul timp se practica tot mai mult taierea pomilor in totcursul toamnei si iernii, incepand cu luna noiembrie. Vindecarea ranilor se face tot atat debine, indiferent de perioada in care se taie. In lunile de iarna trebuie evitate zilele geroase, maiales la pomii tineri. 8.Taierile de vara (in verde ) Se executa ca o masura de intregire sau uneori substituire a taierilor in uscat,in vederea imbunatatirii calitatii fructelor si controlul cresterii si fructificarii pomilor. Taierile de vara : -reduc vigoarea pomilor si cresterile noi din anul urmatorsunt mai reduse decat cele care apar dupa taierile de iarna. - asigura penetrarea radiatiilor solare active la osuprafata cat mai mare a frunzisului din interiorul coroanei. - asigura sporirea eficacitatii tratamentelor defitoprotectie prin acorerirea uniforma a frunzelor cu o pelicula de solutie antiparazitara. - asigura o mai buna coloratie a fructelor. - elimina scoaterea din plantatii a unor cantitati mari deramuri ce rezulta cu ocazia taierilor de iarna. -organele eliminate vara sunt in stadiu erbaceu sausemilignificat, raman pe sol, se descompun si reintra in circuitul trofic. - se executa cu mare productivitate, in conditii climaticeoptime. Operatiunile specifice taierilor de vara sunt numeroase, intre acesteaenumeram : - ciupirea lastarilor, scurtarea lastarilor, plivirea lastarilor(rarirea), orbireamugurilor, dirijarea ramurilor si a lastarilor. Operatiunea de plivire a lastarilor in plantatiile de mare densitate, este olucrare obligatorie. Se elimina in primul rand lastarii care tind sa devina ,,lacomi’’, situati inpozitie verticala, cei prea desi, mai ales cei situati spre partea superioara a gardurilorfructifere. Cea mai buna perioada de efectuare a plivitului este in lunile iunie-iulie ;
  9. 9. 9.Randamente realizate la taierea pomilor Randamentul de taiere difera in functie de marime pomilor : - in livezile in plina productie, dupa anul 6 de la plantare un muncitortaie 30-35pomi/zi. Se poate considera ca, in cursul unei luni, un muncitor executa taieri la 1halivada. PROTECTIA FITOSANITARA INTEGRATA A PLANTATIILORPOMICOLE Conditiile climatice si edafice deosebit de favorabile pentru vegetatia pomilor si arbustilorfructiferi, sunt in acelasi timp si prielnice pentru dezvoltarea unui numar mare de boli sidaunatori, care produc pagube importante culturilor pomicile. Se estimeaza daune peansamblul pomocilturii intre 5-20% sub aspect cantitativ si de 15-40% dinpunct de vederecalitativ. Bolile si daunatorii ataca pomii, arbustii fructiferi si capsunul pe toata durata perioadeide vegetatie, in diferite stadii de evolutie, atacul manifestandu-se pe muguri, frunze, flori,fructe si ramuri. Atacul poate fi partial sau total cu intensitati variabile de la un an la altul side la un loc la altul in functie de conditiile ecologice specifice si de densitatea daunatoruluirespectiv. Principalele boli si daunatori la pomii fructiferi a). Bolile provocate de ciuperci Patarea cafenie sau rapanul-este cea mai raspandita si pagubitoare boala la mar( Endostigme inegvalis) si (Endostigme pirina).Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreza cultura marului si parului.Pierderile cele mai mari se inregistreaza in anii cu precipitatii ridicate primavara si vara,putand sa fie distrusa , in cazul atacului necombatut, pana la 98% din productia de fructe. Sunt atacate frunzele, pedunculii florali, fructele si chiar lastarii. Manifestareabolii consta in aparitia pe organele atacate de pete brune-negricioase sau maronii, catifelatecare in timp cresc si conflueaza. Frunzele atacate in primele stadii, se usuca si cad timpuriureducand prin aceasta capacitatea fotosintetica a pomilor. In afara de recolta anului respectiv,este afectata productia anului urmator, diferentierea mugurilor de rod fiind, in cazul uneidefolieri puternice, total compromisa. Atacul pe pedunculii florali se semnaleaza cu deosebirela par provocand caderea unui numar mare de flori sau fructe imediat dupa legare. Fructeleatacate raman mici , se deformeaza, prezinta crapaturi, iar cele atacate pana la 2,5cm indiametru cad inainte de maturare. La fructele atacate si ajunse in depozit, boala continuaevolutia producand mari pierderi si in timpul pastrarii. Biologia(evolutia).Primavara , cand conditiile climatice sunt favorabile, ascosporiiproveniti din periteciile de pe frunzele atacate si cazute in anul anterior, sunt proiectati peorganele nou aparute, pe care germineaza si produc infectiile primare. Infectiile si germinareapot incepe peste 5-60C, in care caz perioada de incubatie este mai lunga (20-22 zile) ;temperatura medie optima de producere a infectiei si incubatiei este de 19-210 C , in care cazdurata perioadei de incubatie este mai scazuta, de 8 zile, dupa care apar primele pete pe caresunt formate conidiile, prin care se continua infectiile de vara. Producerea noilor infectii estefavorizata de prezenta umiditatii pe organele pomilor, provenita din precipitatii sau alte surse(roua, irigatii) si se poate continua pana in toamna.
  10. 10. Fainarea Este o boala destul de raspandita la numeroase specii pomicole : mar (podospheraleucotricha) ; piersic (spherotheca pannosa) ; cais (podosphera tridactyla) ; capsun( Spheroteca moprsuae). Atacul de fainare se manifesta pe muguri, frunze, inflorescente, lastari sifructe.Organele atacate prezinta o pasla pulverulenta, albicioasa, constituita din miceliu,conidioforii si conidiile ciupercii. Mugurii atacati evolueaza pana in faza de dezmugurire saurasfirare a inflorescentei, dupa care se usuca si cad.O parte din mugurii floriferi atacati potajunge pana in faza de inflorit, dar florile sunt anormale morfologic si fiziologicsterile.frunzele sunt deformate, incretite, mici, tesuturile se necrozeaza, devin sfaramicioase sicad de timpuriu. Lastarii atacati sunt inveliti cu pasla miceliana albicioasa cu deosebire sprevarf, din care cauza se indoaie, cresc slab si se usuca. Fructele atacate cu deosebire la piersiccrapa, raman mici, se zbarcesc si se usuca. Biologia(evolutia). Fainarile se transmit de la un an la altul prin miceliul derezistenta instalat in muguri si pe lastari (partea din varf), cat si prin ascospori (mai putin princonidiile din anul anterior, ramase in coroana pomilor). In perioada de vegetatie noile infectiise realizeaza prin conidii. Ciuperca se hraneste din celulele epidermei si din mezofil, cuajutorul haustorilor. Conditiile optime pentru noile infectii sunt temperaturile de 18-200C siumiditatea de 90-100% cei mai favorabili pentru atac, fiind anii in care perioadele secetoasealterneaza cu perioadele ploioase. Moniliozele Produc pagube destul de mari, la aproape toate speciile pomicole, pierderile derecolta ajungand , in anii favorabili atacului, pana la 90% si chiar total. Atacul este favorizatde anii cu precipitatii abundente si persistente side asemenea, de o slaba circulatie a aerului incoroana pomilor, determinata de microzone cu drenaj natural defectuos sau de desimeaexagerata a ramurilor in coroana pomilor. Speciile atacate de monilioze sunt : mar si par (Monilinia fructigena) ; gutui(Monilinia linhartiana) ; prun (Monilinia Laxa) ; cires, visin, migdal,(Monilinia fructigene siMonilinia cinerea) ; piersic si cais (Monilinia laxa si Monilinia fructigena) ; capsun (Botritiscinerea). Ciupercile ataca frunzele, florile, lastarii tineri si fructele. Cele mai mari pierderi seproduc cand atacxul se inregistreaza primavara pe flori, frunze si ramuri tinere (visin, gutui,prun ), pe fructe ( gutui) cat si in perioada de parga a fructelor. Organele atacate primavara seofilesc, se brunifica si raman pe pom uscate mai multa vreme. Fructele atacate putrezescpartial sau total se mumifiaza, cad, sau raman uneori pe ramurile pomilor, asigurandtransmiterea bolii de la un an la altul. Biologia (evolutia). Ciupercile ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta infructele mumifiate sau ramurile atacate, cat si sub forma de conidii.Prezenta umiditatiiridicate in aer (ploaie , ceata), a temperaturilor scazute in timpul infloritului, favorizeazaproducerea atacurilor de monilioza cu mare intensitate. Infectiile pe fructe sunt favorizate deleziunule provocate de grindina sau insecte, cat si de contactul fructelor sanatoase cu celeatacate. Patarea rosie a frunzelor
  11. 11. Boala este intalnita la prun fiind produsa de ciuperca Polystigma rubrum si la ciresde Microspherella cerasella care provoaca pagube numai in anii deosebit de ploiosi. La prun conditiile de atac sunt favorabile in toate zonele de cultura a acestei speciidin tara noastra. Daunele produse constau in reducerea substantiala a fotosintezei care aredrept consecinta acumularea in cantitati mici a zaharului in fructe. Uneori atacul provoacadesfrunzirea pomilor, fenomen care repetandu-se mai multi ani duce la debilitarea si uscareaacestora. Boala se caracterizeaza prin aparitia pe frunze a unor pete circulare de culoaregalbuie care devin rosii- sangerii, iar la sfarsitul verii brun-negricioase. Tesuturile suntbombate in dreptul petelor spre fata inferioara a limbului. Petele pot sa conflueze. De la un anla altul boala se transmite prin frunzele atacate si cazute. Pe care se gasesc periteciileciupercii. Ascosporii formati asigura infectia primara. Ciuruirea frunzelor Aceasta boala este frecventa la speciile samburoase (prun, cires, visin, cais ,piersic, migdal) fiind produsa de ciuperca Ascospora beijerinkii. Atacul se manifesta de timpuriu, prin aparitia de pete punctiforme, brun-roscate,in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, fructele se deformeaza, au concentratie redusa dezahar si cad in masa de timpuriu.Pe lastari si ramuri boala este frecventa in special la piersic,provocand pe aceste organe rani de dimensiuni mari care in final duc la uscarea intreguluipom. Ciuperca ierneaza ca miceliu si conidii pe ramurile atacate. Din miceliu, primavara, suntpuse in libertate conidiile care provoaca infectiile primare, dupa care in intreaga perioada devegetatie, precipitatiile favorizeaza diseminarea ciupercii. Rugina Este intalnita la prun ,cais, piersic, (Tranzschelia prunispinosae), coacaz(Cronartiumribicola) si la zmeur (Phragmidiun rubi idaei). Pagubele produse constau in desfrunzirea timpurie, la sfarsitul verii, care ducela debilitarea plantelor. Cele mai mari pagube sunt semnalate la coacaz, la care ataca frecventfrunzele sub forma unor pete galbui- rosietice.Fructificatiile ciupercii sunt prezente pe fatainferioara a frunzelor, sub forma unor pustule de culoare galben-maronie.De obicei ataculintens provoaca caderea timpurie a frunzelor in luna august, contribuind la slabirea tufelor sidiminuarea productiei de fructe. Antracnoza Boala este prezenta la cires si visin (Cocomyces hiemalis), la nuc ( Gnomonia leptostyla),la coacaz si agris (Pseudopeziza ribes).Caracteristic acestei boli este defolierea timpurie aplantelor (puieti. Pomi , tufe0, urmata de consecintele diminuarii fotosintezei : stagnareacresterii, nediferentierea mugurilor de rod, caderea fructelor, debilitarea plantelor. Ciupercaataca frunzele, lastarii, pedunculii florali si fructele. Pe organele atacate apar pete brun-rosiatice. In dreptul petelor mai ales pe partea inferioara a frunzelor, se formeaza pustule micicu fructificatiile ciupercii pulverulente de culoare abla-murdar care prin erupere pun inlibertate conidiile, care asigura noi infectii in perioada de vegetatie.Frunzele puternic atacatese usuca si cad , plantele ramanand desfrunzite inca din luna iulie.
  12. 12. La nuc fructele atacate isi opresc cresterea , se innegresc si cad ; cele atacate mai tarziuprezinta pete si se deformeaza. La coacaz, defolierile premature sunt frecvente in anii ploiosi putand ajunge pana la 98-100%. Basicarea frunzelor si fructelor Boala este foarte frecventa la piersic produsa de ciuperca Taphrinia deformans, lamigdal si in masura mai mica la prun Taphrinia pruni. Pagubele sunt foarte mari in anii cuprecipitatii abundente. Sunt atacate cu predilectie frunzele, pe care apar umflaturi sub formade basici neregulate pe partea superioara a limbului, ca urmare a cresterii neuniforme aparenchimului fata de nervuri. Frunzele atacate se lungesc si se latesc, se decoloreaza, seingroasa, devenind rigide si acoperite de o pulbere albicioasa. In final frunzele cad timpuriu,lastarii se usuca, iar fructele de asemenea cad, uneori in proportie de care afecteaza sensibilproductia. Cu toate ca in cursul verii apar frunze noi, pomii atacati in mai multi ani consecutivsunt debilitati, sufera de ger si se pot usca. Ciuperca ierneaza sub forma de ascospori saumiceliu de rezistenta in muguri si lastari, care primavara, pe tesuturile tinere isi incepactivitatea in conditii favorabile ( temp. de 150C, umiditate persistenta), producand infectiile. b). Bolile produse de bacterii Focul bacterian al semintoaselorProdus de Erwinia amylovora bacteria ataca toate organelle aeriene; arsura inflorescentelorapare primavera devreme (indeosebi pe timp polios); florile se ofilesc, se brunifica si seinnegresc; frunzele atacate se vestejesc si intreg lastarul se brunufica; pe timp umed mai alesdimineata cand temperatura este mai scazuta incepand cu perioada infloritului pe lastariiatacati apar picaturi de exudat cu nuante de brun- galben- portocaliu. Frunzele atacate sebrunifica ; leziunile de pe lastari, ramuri, tulpina, evolueaza in uceratii ; daca inconjoaraintreaga sarpanta , produce moartea (uscarea ) pertii superioare ; daca ataca tulpina, moareintreg pomul. Prevenire si combatere : -folosirea la plantare a unor pomi sanatosi fara leziuni bacteriene. -depistarea vetrelor de atac, indepartarea focarelor (frunze, lastari, sarpante si chiarpomi) cu infectii, pentru diminuarea atacului. -tratamente preflorale cu produse cuprice si daca perioada infloritului seprelungeste( temperaturi scazute si precipitatii ), chiar in perioada infloritului cu Aliette80WPconc. 0,2% ; - combaterea insectelor vectoare ( afide)cu insecticide specifice (piretroizi). Cancerul pomilor fructiferi Produs de Agrobacterium tumefaciens , se intalneste la majoritatea speciilorpomicole, manifestandu-se pe radacini si colet, pe care se formeaza la inceput tumori catunbob de mazare, moi, de culoare albicioasa. Tumorile cresc haotic, ca urmare a dereglariimetabolismului tesuturilor, atingand uneori dimensiuni pana la 20-30cm si se lignifica. Incazul infectiilor puternice, numarul tumorilor este mare si determina o crestere mai slaba apomilor si intrarea in declin prematur. In toate cazurile, atacul este favorizat pe terenurilegrele si umede.
  13. 13. Alte boli produse de bacterii sunt: Patarea si ciuruirea bacteriana a frunzelor deprun si bacterioza nucului. c). Bolile produse de virusuri si micoplasme Bolile virotice detin un loc important intre factorii care limiteaza productivitateapomilor fructiferi. Ele provoaca : -reducerea vigorii, frecvent cu 10% uneori chiar peste 50%. -Incompatibilitatea la altoire ; -degenerarea si pieirea mai mult sau mai putin rapida a pomilor ; -deteriorarea calitatii fructelor ; - modificarea caracterelor biologice si morfologice; - cancere si necrozari diverse. Bolile provocate de virusi sunt de obicei cornice si rar caracteristice. Este decifoarte dificil de a le identifica printr-o simpla observatie vizuala. Modul de transmitere. Inmultirea vegetativa si schimburile comerciale de materialbiologic necontrolate, prin intermediul omului, constituie cauza principala a raspandiriibolilor virotice. Unii vectori animali (aphidele si nematozii) si polenul contribuie deasemenea , la diseminarea in zone mai restranse a unora dintre bolile virotice. Pentru a limita transmiterea virozelor sunt recomandate urmatoarele precautii :-pentru evitarea transmiterii prin nematozi este necesar de a nu se planta imediat, livada dupalivada din aceeasi specie, in afara de cazul in care se efectueaza dezinfectia cu nematocide; -pentru a reduce celelalte cai de transmitere, trebuie sa se evite plantarea inapropiere a soiurilor sanatoase cu cele bolnave sau cu stare sanitara necunoscuta. Mijloacele de lupta. Lupta impotriva bolilor virotice este in generalpreventiva. Ea consta in plantarea de material vegetal stabilit prin control ca sanatos,provenit din plante initiale selectionate, conservate la adapost de contaminare si verificateperiodic . In livezile infiintate cu material sanatos, unele boli virotice, cu deosebirecele epidemiologice, pot sa reinfecteze o parte din pomi. Dar aceasta proportie va fi cu atatmai mica cu cat procentul de pomi sanatosi initial a fost mai mare. Efectele recontaminarilorulterioare, au in general o incidenta slaba asupra cresterii si dezvoltarii pomilor. Principalele boli virotice la samburoase sunt : Patarea inelara (Plum ringspot-PRSV), Piticirea prunului (Prune dwarf-PDV), Mozaicul in benzi (Line pattern-LPV),Varsatul prunului (Plumpox, Sharka-PPV), Patarile clorotice (Chlor5otic leaf spot- CLSV) ,Craparea scoartei prunului (Plum bark split) , Rasucirea frunzelor ciresului(Cherry leaf rollvirus) , Cancerul distrugator al ciresului (Detrimentul canker virus ), Marmorarea inelara aciresului (Cherrry ring motte). Principalele boli virotice la semintoase sunt : Mozaicul marului (Applemosaic), Patarea clorotica a marului (Apple chlorotic leaf spot –CLSV), Brazdarea tulpiniimarului (Apple stem groowing) ,Declinul lui Spy sau stierea lemnului (Spy decline stempitting –SDV-SPV) si ingalbenirea nervurilor parului (Vien yellows-VYV), Cancerul puturosal parului( Pear bliter canker), Pietrificarea perelor (Pear stony pit), Deformarea verde amerelor ( Green crinkle) si Craparea stelara a merelor (Star crack), Patarea inelara ruginie amerelor (Apple russet ring), Flexibilitatea lemnului ( Rubbery wood-RW) , Profliferareamarului (Maturi de vrajitoare).
  14. 14. In afara de aceste boli virotice, exista inca numeroase afectiuni, dar care auo incidenta economica mai putin importanta pentru cultura pomilor fructiferi. PRINCIPALELE INSECTE DAUNATOARE Paduchele din San José ( Quadraspidiotus perniciosus) Este cel mai periculos dusman al pomilor, constituind o adevarata calamitate, pentrulivezile in care nu se efactueaza tratamente de combatere. In tara noastra a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in zona de vest dupacare s-a raspandit in intreaga tara. Paduchele din San Jose ataca peste 200 de specii de pomi,arbusti fructiferi si alte specii de arbori si arbusti forestieri. La pomii fructiferi cele mai maripagube le produce in ordine la : mar, par, piersic, visin, cires, si chiar la prun, cais, migdal. Deasemenea , ataca puternic coacazul, si agrisul. Ataca ramurile, fructele si chiar frunzele. Pe ramuri, larvele localizate isi infig rostrul in tesuturi pentru a se hrani, injectand osubstanta pentru dizolvarea vaselor liberiene, fenomen care se manifesta prin aparitia inlocurile respective a unor pete circulare de culoare rosie-visinie. In timp, zonele respectivese brunifica si mor. Pomii puternic atacati incep sa se usuce de la varf si in decurs de 3-4 anise pot usca total. Pe fructe atacul este frecvent si se manifesta sub forma de pete rosii-visinii, circulare,cu densitate mai mare in zona caliciului si a pedunculului. Fructele atacate in primele stadiiraman mici, diforme, de asemenea cele atacate catre faza de maturitate se depreciaza calitativsi nu au valoare comerciala. Pomii atacati si netratati formeaza fructe mici, galbene, dau recolte de la un an la altultot mai mici, se debiliteaza si se usuca in cativa ani. Biologie.In conditiile din tara noastra Paduchele din San Jose are 1-3 generatii pean ; o singura generatie in zonele cu altitudinea de peste 800m si trei generatii in cele sub 100-200m altitudine in unii ani. In zonele pomicole de traditie are de obicei doua generatii. Inmultirea la aceasta insecta este vivipara. Ierneaza pe scoarta pomilor ca larveprotejate de un scut. La sfrasitul lunii martie-aprilie, dupa o perioada de hranire, larvelediferentiaza in cele doua sexe, are loc imperecherea dupa care sub scutul larvelor-mama se
  15. 15. formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructementinandu-si mobilitatea timp de 24 de ore. Dupa cateva ore de migratie larvele care au oculoare portocalie se fixeaza si isi infig rostrul in organele vegetative, de unde sug sevatesuturilor. Infectia la noii pomi, chiar la distante mari, se produce inainte de fixarea larvelorprin transportul acestora pe picioarele pasarilor, pe haine sau cu ajutorul vantului. Dupa fixarelarvele isi formeaza scut care devine din ce in ce mai dens, dupa 10-15 zile nemaiputand fipenetrat de insecticide. Imediat larvele incep o noua diferentiere sexuala si are loc cea de-adoua generatie. In functie de conditiile fiecarui an si ale zonei, generatia I se inregistreaza inlunile iunie-iulie, iar generatia aII-a la sfarsit de august –inceput de septembrie. De remarcat ca fiecare generatie, si cu deosebire prima , se esaloneaza pe operioada lunga, de cel putin 30 de zile, ceea ce explica necesitatea mai multor tratamente lafiecare generatie. Paduchii ţestosi Se intalnesc mai frecvent la mar (Aspidiotus ostreiformis) si la par ( Epidiaspisbetulae), dar pot fi semnalati si la prun, piersic, cires, visin, etc. Ataca asemanator paducheluidin San Jose, cu o rata de inmultire mult mai redusa avand o singura generatie pe an.Combaterea se realizeaza simultan cu paduchele din San Jose. Gargaritele florilor si mugurilor Provoaca daune importante la mar (Anthonomus pomorum), par (Anthonomuscinctus), sau la mai multe specii pomicole (Sciaphobus Squalidus) prin distrugerea de catrelarve si adulti a organelor interne ale mugurilor de rod sau a mugurilor in intregime. Pagubelepot ajunge pana la 90-92%. Gargaritele au o singura generatie pe an, cu deosebirea ca la mar ierneaza subforma de adult si depune ouale in primavara, la dezmuguritul mugurilor florali, in timp ce lapar ponta are loc toamna tarziu, atat la mugurii de rod, cat si la cei vegetativi. De asemenea,la mar bobocii florali atacati raman pe pom cu petalele brunificate ,,cuisoare’’ (in interior sedezvolta o larva), iar la par distrug baza mugurilor. La capsun, gargarita neagra (Anthonomus rubi), produce pagube insemnate,adultii hranindu-se cu mugurii vegetativi, florali si cu frunzele tinere. Viespile pomilor In aceasta grupa de insecte se disting doua categorii : unele care produc pagubeprin atacul fructelor tinere ( viespea cu fierastrau a marului- Hoplocampa testudinea ;viespea perelor- Hoplocampa minuta ; viespea neagra cu fierastrau a prunelor-Hoplocampa minuta ; viespea rosie cu fierastrau a prunului Hoplocampa flava, in timpce altele dauneaza prin atacul pe frunze( viespea ciresului – Caliroua limaciana ; viespeacoacazului – Nematus ribesi). Viespile fructelor care au o singura generatie pe an, ierneaza ca larve sub formade cocondin care pprimavara ies adultii ce depun ouale de obiceipesepalele florilor. Larvelecare se formeaza, patrund in fructe si se hranesc cu semintele si samburii acestora de obicei o
  16. 16. larva trece dela un fruct la altul, putand ataca 3-5 fructe care cad ulterior. La prun cudeosebire in anii fara ploi in perioada de inflorire, atacul se transforma in calamitate intrucat90-98% din fructe pot fi atacate. Subliniem in mod deosebit viespea samburilor de prun Eurytoma schreinericare s-a extins foarte mult in ultimii ani si compromite productia de prune uneori pana la100% ; are o generatie pe an ; viespile depun ouale in samburele abia format, larvele eclozate,hranindu-se cu acesta ; pericolul este atat cat viespile zboara si samburele este nelemnificat. Tratamentele pentru combatere trebuie sa vizeze stadiul de ou, inainte depatrunderea larvelor in fructe. Viespile frunzelor, care au de obicei doua generatii pe an, produc cele maimari pagube in pepiniere si plantatiile tinere, in care larvele rod epiderma superioara siparenchimul frunzelor. Acestea se usuca si cad determinand cresterea slaba a lastarilor simaturarea insuficienta a tesuturilor. In afara de cires , viespea ataca in egala masura visinul,parul, caisul, piersicul. Viermii fructelor Insectele din aceasta grupa produc pagube la cea mai mare parte din speciilepomicole (mar, par, prun, cires, piersic, cais, nuc). Dintre insecte cele mai reprezentative sunt : viermele merelor (Carpocapsapomonela) ; viermele perelor (Carpocapsa pyrivora) ; viermele prunelor (Laspeyresiafunebrana) ; viermele (musca) cireselor (Rhagoletis cerasi) ; molia vargata apiersicului( Anarsia lineatella) ; molia orientala a fructelor (Laspeyresia molesta) ; gargaritafructelor (Rhynchites bacchus). Insectele din aceasta grupa au 1-2 generatii pe an si se caracterizeaza prinaceea ca larvele patrund in interiorul fructelor unde se hranesc cu semintele, samburii sautesuturile din jurul acestora. Fructele atacate cad prematur, iar cele ce ajung la maturitate(mere, cirese, nuci, piersici, ) sunt depreciate calitativ. Importanta deosebita prezintaurmarirea ciclului biologic al fiecarei insecte in legatura cu conditiile climatice din fiecarezona si cu fazele de vegetatie ale pomilor pentru a se efectua tratamente in momentul demaxima eficacitate, care la aceasta grupa de daunatori corespunde cu perioada dinainteapatrunderii larvelor in fructe. Unele din dintre insectele din aceasta grupa de daunatori produc pagubeimportante si prin atacul pe muguri, frunze, lastari (molii, gargarita fructelor) Acarienii Sunt cunoscuti frecvent sub numele de paianjeni, grupul fiind format din m,aimulte specii : paianjenul rosu al pomilor (Panonycus ulmi) ; paianjenul brun al pomilor( Bryobia rubrioculus) ; paianjenul rosu al merilor(Tetranichus viennensis) ; acarianul galicolal prunului ( Eriophyes phleocantes) ; paianjenul capsunilor ( Tersonemus fragarinae) Acarienii se intalnesc din ce in ce mai mult in plantatiile de pomi fructiferi,arbusti si capsun, unde determina debilitarea pomilor, scaderea intensitatii fotosintetice, oslaba diferentiere a mugurilor de rod, fructe mici si cu un continut redus de substanta uscata. Biologia . Acarienii au mai multe generatii pe an, pana la 5-7, au corpul mic ,sub 0,8mm, traiesc in colonii de mare densitate, pe partea inferioara a frunzelor, la bazamugurilor, la punctele de insertie. Ierneaza ca adulti sau sub forma de oua, se caracterizeazaprintr-o mare putere de inmultire. Atunci cand depunerile de oua sunt mari, ramurile capata
  17. 17. aspect rosiatic, datorita numarului mare 8-12 straturi suprapuse, ajungandu-se la peste 1500oua/cm2 de scoarta. Atacul se manifesta prin depigmantarea frunzisului care capata un aspect cenusiu,datorita numarului mare de intepaturi in tesuturile parenchimatoase care se degradeaza. Dinamica populatiilor de acarieni este stans legata de distrugerea acarofagilor dingenul Typhlodormus si Tydens cu ocazia tratamentelor antiparazitare. Se manifesta , deasemenea, fenomenul de rezistenta ca urmare a aplicarii repetate a produselororganofosforice, pe baza de Parathion. Practica a dovedit ca, in general tratamentul care seexecuta dupa cadera petalelor, inaintea pontei primei generatii este hotarator pentru limitareaputerii de inmultire a acarienilor. Paduchii si purecii de frunza (afidele) Insectele din aceasta grupa (paduchele verde al marului _Aphis pomi ; puricelemelifer al parului- Psylla pyricola ; paduchele cenusiu al prunului- Hyalopterus pruni ;paduchele negru al ciresului- Myzuscerasi ; paduchele verde al piersicului-Myzodes persicae)produc pagube deosebite la pomii tineri in pepiniera si in livada. Biologia . Ierneaza in stadiul de ou sau adult (Psylla), au un numar mare degeneratii pe an (pana la 8-12), se inmultesc partenogenetic si vivipar si traiesc in colonii, pepartea inferioara a frunzelor, catre varful lastarilor. Atacul se manifesta prin rasucireafrunzelor catre partea inferioara, lastarii se deformeaza, raman curbati, uneori se usuca la varfsau degera peste iarna neavand lemnul copt. Intensitatea maxima a atacului se inregistreza inperioada cresterii intense a lastarilor. Insectele defoliatoare Cele mai raspandite insecte care se hranesc cu frunzele pomilor provacanddefolierea la speciile de cires, prun, cais, mar, par sunt : cotarul verde (Cheimatobiabrumata) ; omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar) ; cotarul brun (Hiberniadifoliaria) ; nalbarul (Aporia crataegi), inelarul ( Malacosoma neustia). Insectele ierneaza de obicei sub forma de oua pe diferite organe alepomilor.Larvele iau nastere la inceputul vegetatiei si se hranesc cu muguri, butoni florali,fructe tinere. Apoi consuma frunzele, partial sau total, cu exceptia nervurii principale. In aniide invazie puternica pomii sunt desfrunziti in totalitate, fenomen urmat de pierderea fructelor,stanjenirea diferentierii mugurilor florali, debilitarea in ansamblu a pomilor. Alaturi de acestea daune importante produce omida paroasa adudului(Hyphantria cunea) in livezile de prun , cires, nuc, mar, par, cais, visin etc. repetareaatacului mai multi ani la rand poate ava ca efect –uscarea pomilor. Ierneaza in stadiul de crisalida in crapaturile scoartei pomilor, pe frunzelecazute, in sol si diferite alte adaposturi. Dupa aparitia adultilor si pontei, larvele apar in cursullunii iunie, care in primele stadii formeaza cuibul din 2-3 frunze unde se hranesc cu epidermasi parenchimul acestora.Se inregistreaza 2-3 generatii pe an. Carabusul de mai (Melolonha Melolontha). Produce pagube atat in stadiul deadult, cand sunt atacate frunzele carora le roade limbul, mai putin petiolul si nervuraprincipala, cat mai ales in stadiul de larva cand distruge in sol Radacinile la pomii tineri inpepiniera si inlivada. Carabusul are a generatie la 3 ani, timp in care traieste in sol ca larve cu varstade 2 si 3 ani. Zborul adultilor are loc din 3 in 3 ani si se petrece in luna mai, incepand din
  18. 18. amurg si in timpul noptii. Atacul cel mai pagubitor il produc larvele de 2-3 ani, putand sadetermine pagube de 50-100% in cazul unor densitati de peste 2-3 larve /m2. Sunt atacate inmod preferential speciile de mar, par, gutui. Tratamentele impotriva adultilor se aplicaodatacu celelalte. Pentru combaterea larvelor inainte de plantare se stabileste mai intaidensitatea acestora in sol dupa care, in functie de varsta si de densitate , se administreazainainte de desfundarea terenului, Heclotox 1,5% in doza de 50kg/ha. Larvele de 2 si 3 ani sepot combate si prin prafuirea solului toamna sau primavara si incorporarea cu ajutorul uneiaraturi sau discuiri. Organele pomilor si arbustilor fructiferiPartile componente ale unui pom sunt:radacina si tulpina. La pomii altoiti, radacina apartineportaltoiului, iar tulpina altoiului. Cand pomii se inmultesc prin seminte (nucul, zarzarul,migdalul etc.), prin butasi(coacazul negru) sau prin drajoni (prunul Gras romanescsi visinullocal), tulpina si radacina apartin aceluiasi individ. Din practica pomicola se stie ca, la pomiialtoiti, intre tulpina (altoi) si radacina(portaltoi) exista o influenta reciproca. Pentruconfirmarea acestei influente ,dam exemplu comportarea soiului de mar Jonathan altoit pe unportaltoi viguros obtinut din samanta si un portalroi de vigoare mica(M9) inmultit vegetativ(prin marcotaj).In primul caz, portaltoiul, imprima soiului o vigoare mare si o fructificare tardiva (la 5-6ani),fructele sunt mici , mai putin gustoase si se valorifica greu si cu pierderi mari.In al doilea caz, pomii au o crestere mai slaba, rodesc mai timpuriu ( la 2-3 ani) si formeazafructe mari, mai intens colorate si echilibrate ca gust. Radacina este partea subterana a pomului, specializata pentru absorbtia apei si asubstantelor minerala din sol.Pentru usurarea absorbtiei, radacina secreta in sol diferitesubstante, care dizolva compusii greu solubili, facandu-i accesibili pomilor.In timpul cresterii,radacina se amplifica si formeaza o structura permanenta (schletul radacinii), cu ajutorulcareia pomul se ancoreaza si se fixeaza mai bine in sol, si o structura nepermanenta, care sereantinereste periodic (de la 10 zile la 3-4 ani). Structura permanenta este alcatuita din radacini lungi de 1-15m, groase de 3mm-25cm,dispuse orizontal, vertical sau oblic. La speciile pomicole inmultite prin seminte si samburi(mar si par franc, nuc zarzar si corcodus), structura permanenta a radacinii se compune din :pivot (ordinul 0)si ramificatiile acestuia (ordinul I si II). La nuc, scheletul radacinii este maiputernic si alcatuit din radacini viguroase, putine la numar, in timp ce la mar, ramificatiilesunt mai multe si maigrupate. La pomii altoiti pe portaltoi vegetetivi, radacinile carealcatuiesc structura permanenta sunt mai numeroase si mai subtiri (cu mici exceptii). Culoarea radacinilor pomilor : -violacee –zarzar si coacaz negru -galben-roscata –cires ,visin si piersic
  19. 19. -galben-murdara -corcodus -galben-cafenie -mar -cafeniu-negricioasa -par -cenusie-bruna-nucul-negru Intr-un stadiu mai evoluat, radacina pomilor capata o culoare negricioasa datoritasuberului ingrosat si exfoliat. Structura nepermanenta a radacinii, este formata din radacini axiale, radaciniabsorbante, intermediare si conducatoare. Radacinile axiale se formeaza primavara in varful radacinilor de schelet, asigurandu-leacestora cresterea in lungime. Ele sunt albe, transparente, cu o lungime de 10-25 mm. Radacinile active sunt albe, translucide, groase de 0,3-1mm si lungi de 0,1- 4mmavand o durata de viata foarte scurta (10-14 zile).Ele indeplinesc functia de absorbtie (prinperisorii absorbanti) a apei si a sarurilor minerale din sol. La unele specii pomicole , perisorii absorbanti lipsesc, iar functia de absorbtie esteasigurata de micoriza. Micorira este rezultatul unei aglomerari de filamente celulare ale uneiciuperci care contamineaza radacinile pomilor (indeosebi la nucifere) si activeaza proceselede absorbtie. Prin substantele antibiotice pe care le secreta, micoriza asigura protectiaradacinilor impotriva bolilor. Totalitatea radacinilor unui pom formeaza ceea ce noi numim sistemul radicular.Acesta se dezvolta mai mult decat tulpina, desi in sol sunt mai multi factori limitativi aicresterii dacat in atmosfera. Pe solurile pietroase, sistemul radicular al pomilor depaseste uneori de 3-4ori proiectiacoroanei, iar pe un sol brun lutos , de peste 5 ori. La portaltoii generativi , sistemul radiculer este de 4-6 ori mai mare decat la portaltoiivegetativi. In culturile clasice, sistemul radicular al pomilor este asigurat in proportie de 85% deradacini orizontale si de numai 15% de radecinile verticale si oblice. In plantatiile superintensive, peste 25% din radacinile uni pom sunt dispuse vertical sioblic. In marea lor majoritate, radacinile se afla in sol, la adancimea de 20-100cm, in functiede vigoarea portaltoiului, tipul de sol si sistemul de intretinere a acestuia. Tulpina este partea aeriana a pomului . Ea este formata din trunchi si coroana.Trunchiul este portiunea de tulpina cuprinsa intre colet si prima ramura principala a coroanei.Trunchi pomilor creste drept sau rasucit, uniform sau asimetric. La baza trunchiului se aflacoletul pomului, adica punctual de legatura dintre radacina si tulpina. La unele asociatii soi-portaltoi, coletul este mai ingrosat, fapt ce dovedeste ca intre cei doi parteneri exista ooarecare nepotrivire. Se cunosc insa si pomi (Golden Delicios/M9) la care coletul ingrosatasigura pomilor o viata economica prelungita, precocitate in rodire si o capacitate mare deproductie. Coroana pomilor este partea de tulpina situata deasupra trunchiului. Aceasta estecompusa din :axul coroanei, sageata (ramura anuala care prelungeste axul coroanei),ramurimultianuale care formeaza scheletul si semischeletul pomilor, ramuri anule( vegetative si derod) si muguri (vegetativi si de rod). Ramurile de schelet (ramurile principale) suntramificatiile axului (de ord. I)din care iau nastere ramurile de ordinul II ; acestea, la randul
  20. 20. lor, formeaza ramurile de ord. III s.a.m.d. La pomii vigurosi, ramurile de ord.I se numescbrate sau sarpante, iar cele de ordinulII- subsarpante. Cand pomii sunt maturi, aceste ramurisunt viguroase, conice si longevive, formand o adevarata osatura a pomului. Cu timpul , peaceste ramuri se formeaza ramurile de semischelet si de rod, creandu-se o rezerva de mugurisuplimentari. Ramurile de semischelet sunt ramuri multianuale (2-6 ani) care se formeaza lainceput pe ax, apoi pe ramurile principale ale coroanei.Ele sunt subtiri si incarcate cu multeramuri anuale, vegetative si de rod. Ramurile vegetetive sunt mai groase(peste 15mm) si mailungi (peste 70cm) decat ramurile roditoare. Acestea cu timpul se transforma in ramuri desemischelet. Ramurile vegetative, in evolutia lor, ramifica si formeaza noi ramuri, a carorvigoare si denumire sunt date de pozitia initiala a mugurilor. Aceste ramuri sunt : -ramuri terminale sau de prelungire, care iau nastere din mugurii terminali (din varf) ; -ramuri laterale, formatedin mugurii laterali ; -ramuri concurente, formate din primii muguri laterali subterminali. Din mugurii de la baza ramurilor groase se formeaza ramurile lacome. Acestea crescvertical, sunt viguroase si prezinta multe ramuri anticipate, adica ramuri fiice formate inacelasi an cu ramura mama. Ramurile anticipate se formeaza mai mult la pomii tineri si la pomii care s-au aplicat taieride regenerare. Ramurile roditoare sunt cresteri de un an, cu muguri dispusi solitar sau in grupuri (2-6muguri in grup), lungi de 3-30cm (mai rar 50-70cm) si groase de 6-10mm. Ramurile pot fi : - vegetative- de schelet (sarpante, semisarpante) si semischelet - de rod sau fructificare care se deosebesc pe grupe de specii :  Ramurile de rod la samburoase. Doua tipuri de ramuri fructifere de mare importanta sunt comune piersicului, caisului, prunului, ciresului si visinului : ramura mixta si ramura buchet. Se mai intalnasc la unele specii si ramura salba si pleata. Ramurile mixte poarta totdeauna un mugure vegetativ normal in varf iar lateral (axilar) atat muguri florali, cat si vegetativi, constituind grupurile de muguri caracteristice prunului, caisului, piersicului. Ramurile mixte prezinta unele particularitati specifice de la o specie la alta. La piersic sunt lungi de 25-60-70 cm si poarta pe noduri totdeauna grupuri din 3 muguri care pot fi : toti florali, cel din mijloc vegetativ si cei laterali florali sau unul lateral floral si ceilalti vegetativi. `La baza ramurii se gasesc 1-2-3 muguri vegetativi slab dezvoltati care pot evolua daca ramura se scurteaza, daca se arcuieste sau daca se fac operatii in verde. Ramurile mixte ale piersicului asigura fructe de calitate numai in primul an de formare a lor, motiv pentru care se elimina prin taiere dupa prima fructificare, inlocuindu-se cu altele nou formate pe ramurile de schelet si semischelet. Prunul si caisul formeaza ramuri mixte lungi de 7-20cm, cu grupuri de 2-3muguri derod la prun si 5-6-8 la cais, in majoritate florali. Sunt ramuri de baza pentru fructificareaacestor specii si asigura fructe de calitate, chiar dupa ramificari multiple, 4-6 ani. Ramura mixta la cires si visin , lunga de 7-30cm, chiar mai lunga la unele soiuri, areparticularitatea ca pe nod se formeaza un singur mugure de obicei floral ; mai rar se intalnesc
  21. 21. axilar si muguri vegetativi. Ca atare, ramifica putin sau chiar deloc. Evolueaza in acest caznumai prin mugurele vegetativ din varf, facand imposibila regenerarea. Ramurile buchet, numite si buchete de mai- deoarece in aceasta luna sunt dejaconturate la unele specii- poarta un singur mugure vegetativ in varf, iar axilar in jurul acestuiastrans grupati ( la cires, visin, prun, cais) sau mai desirati(cais) satu 3-7 muguri florali. Launele specii pot fi axilari si cate 1-2 muguri vegetativi, care conduc la ramuri buchetramificate (prun, cais) . In general , buchetele de mai sunt ramuri scurte, 1-12 cm si au odurata de viata variabila cu specia si soiul de la 1-2 ani pana la 10-12 ani. Evoluand numaiprin mugurele vegetativ din varf, neavand nici o rezerva laterala de muguri vegetativi,ramurile buchet nu pot fi regenerate prin taieri. Durata economica a ramurilor buchet la prun si cais este relativ scurta, 3-4 ani ; poatefi mai lunga la soiuri care au buchete de mai tipice (Stanley, Agen). Ramura buchet la piersiceste de durata scurta, 1-2 ani si nu asigura fructe de calitate Ramurile salba, ca si celelalte formatiuni fructifere ale Punoidelor, poarta in varf unmugure vegetativ, iar lateral numai muguri florali ; foarte rar se pot intalni in pozitie axilara 1-2 muguri vegetativi. Sunt foarte subtiri, cu lungimi de 15-60cm. Sub greutatea frunzelor si afructelor se arcuiesc, se degarnisesctotal, ramanand sa evolueze numai prin mugureleterminal. Nu pot fi regenerate prin taieri, decat in cazul cand au lateral 1-2 muguri vegetativicare, de obicei in anul urmator evolueaza in buchete de mai. Ramurile salba se intalnesc lapiersic, in numar redus de regula si au o durata de 1-2 ani. ; fructele sunt de calitate mediocra.De aceea daca fructificarea este asigurata pe ramurile mixte , ramurile salba se suprima. Ramura pleata este o ramura cu organizare morfologica identica cu salba. Seintalneste la numeroase soiuri de visin. Aici aceste ramuri sunt foarte numeroase, constituindbaza fructificarii. Durata economica poate fi de 5=7 ani, dar alungindu-se an de an provoaca oputernica indesire a coroanelor. Nu poate fi regenerata decat rar prin taieri.  Ramurile de rod la speciile semintoase - pintenul (ramura preflorifera) are 1-3 cm lungime si poatra in varf un singur mugure vegetativ, fara muguri axilari evidenti. In 1-2 ani acesta evolueaza in tepusa. - Smiceaua(ramura preflorifera) are 15-20 cm lungime, poarta muguri vegetativi axilari si un mugure terminal de asemenea vegetativ. Evolueaza in in nuielusa sau mladita ; - Tepusa, ramurade rod propriu-zisa, de 1-3 cm lungime, cu un mugure florifer mixt in varf ; - Nuielusa, 15-30cm lungime, poarta un singur mugure de rod in varf, restul mugurilor ramanand vegetativi ; trebuie facuta sublinierea, ca nuielusa poate fi de doua feluri, sub aspectul varstei : - a). provenita din diferantierea mugurelui terminal al unei smicele, formata in anul anterior (deci 2 ani). b).provenita dintr-o crestere vegetativa, lastar, care in anul formarii diferantiaza la varf mugure de rod. - Mladita are aceleasi caracteristici ca nuielusa, avand in plus fata deaceasta muguri de rod axilari, amplasati de la varf care baza ; a). mladita de 2 ani provenite din diferentierea mai multor muguri de rodpe o fosta smicea ; b). mladita de un an, realizata prin diferentierea pe lastari , in primul ande crestere a mugurilor de rod. De altfel , aceasta ultima situatie de diferentiere pe cresterileanuale a mugurilor de rod chiar in anul formarii lastarilor, este un fenomen tot mai frecvent in
  22. 22. livezile moderne, cu soiuri precoce ( intrare rapida pe rod), proces accentuat de folosireaportaltoilor vegetativi de mica vigoare. - Vatra de rod, este o formatiune realizata din ramificarea burselor purtatoare de pinteni si tepuse care se extinde anual si care trebuie regenerata periodic . - Bursa-punga, constituie ingrosarea bazei inflorescentei ;, pe care se formeaza si cresc fructele, portiune de 1-1,5cm lungime, pe care lateral, alaturi de fructe, se formeaza 1-2 muguri ; din acestia i-au nastere noi ramuri fructifere motiv pentru care mai sunt denumite punti de rod.In primii ani de livada, unele soiuri de pomi diferentiaza o mare cantitate de muguri de rod peramurile lungi, care ulterior, devin ramuri de semischelet sau de schelet. Aceasta insusire semanifesta mai ales la soiurile precoce de mar si par altoite pe portaltoi de vigoare slaba simijlocie Mugurii sunt organe de crestere si de rodire cu structura anatomo-morfologocadiferita. Mugurii vegetativi (de crestere) sunt mai mici, au varful ascutit si baza largita si ostructura primara, formata dintr-un con de crestere, primordii de frunze si muguri. Din ei seformeaza intotdeauna lastari sau rozete de frunze. Mugurii de rod sunt mai mari (cu mici exceptii), mai bombati si cu varful rotunjit. Structura interna este alcatuita din primordii. Mugurii de rod, la randul lor pot fi floriferi si micsti. Mugurii floriferi formeaza o singura floare (la piersic, cais migdal)sau oinflorescenta cu 2-5 flori(la prun, cires si visin). Mugurii micsti evolueaza intr-o rozeta de frunze si o inflorescenta (lamar si par), intr-un lastar si o floare (la gutui), sau intr-un lastar cu mai multeinflorescente (la zmeur si mur). Mugurii vegetativi , dupa pozitia lor pe ramura, sunt numiti :terminali,axilari, stipelari, dorminzi si adventivi. 1. Mugurii terminali sunt situati in varful ramurilor anuale si indeplinesc functia de cresteresau de rodire (mar, par, gutui). 2. Mugurii axilari se formeaza in axila frunzei si descresc ca marime de la varfcatre baza ramurii. 3. Mugurii dorminzi sunt muguri axilari, cu dezvoltare incompleta, situati la insertiaramurilor si constituie rezerva de muguri a pomilor. Din ei se formeaza ramurile lacome.Asezarea mugurilor pe o ramura este solitara-la mar, par,cires, visin, sau in grupuri de cate 2-3 - la prun si piersic si 3-8 -la cais. In cadrul grupului mugurele central este vegetativ iar ceilaterali sunt floriferi. Frunzele speciilor pomicole cultivate sunt simple, lanceolate, ovale,eliptice,obovale,subrotunde,sau de diferite tipuri,simplu cu lobul intrg, lobatr, palmatcompuse si imparipenat compuse.
  23. 23. Florile . Majoritatea speciilor pomicole au florile hermafrodite cu unul sau mai multe pistiluri (mar, par, cais etc.) . Nucul si castanul comestibil prezinta flori unisexuat monoice , adica unele au androceu iar altele gineceu, dar ambele sunt pe aceeasi planta. Fructele sunt simple , multiple si compuse. Denumirea diferitelor tipuri de fructe : -poama = mar, par ,gutui -baca =coacaz -pseudobaca= agris -drupa =prun,nuc, alun -hesperida=lamai -polinucula=capsun -polidrupa=zmeur -soroza=dud -sicona=smochin ÎNTREŢINEREA ŞI LUCRAREA SOLULUI ÎN LIVADĂ Lucrarile de intretinere a solului din livezi alaturi de celelalte verigi agrotehnice duc lao eficienta economica ridicata. Nu se poate recomanda un sistem de lucrare a solului valabil pentru orice conditii. Deaceea s-au stabilit anumite sisteme de intretinere si lucrare a solului : Ogorul negru Se bazeaza pe mentinerea afanata si fara buruieni a solului printr-o mobilizarepermanenta pe intreaga suprafata a livezii, mecanizat si manual- aratura de toamna la 18-22cm si prasile sau discuiri repetate in perioada de vegetatie. Acest sistem s-a impus datoritaurmatoarelor avantaje : - asigura o buna solubilizare a substantelor nutritive si o mai buna conservare a apei in sol ; - determina o mai buna aeratie a solului, favorizand cresterea sistemului radicular siactivitate microorganismelor aerobe ; -distruge buruienile eliminand concurenta pentru apa si substante nutritive ; -Stanjeneste inmultirea soarecilor si a altor daunatori ; - afaneaza solul tasat I urma trecerii utilajelor si ca urmare a ploilor puternice.Totodata ogorul negru prezinta si dezavantaje: -pe terenurile in panta favorizeaza eroziunea ; - prin lucrarile repetate ale solului o parte a radacinilor pomilor situate la adancimea de15-20cm sunt taiate sau ranite, ceea ce contribuie la reducera volumului de radacini activetocmai in stratul de sol cel mai imbogatit in elemente nutritive. - practicarea ogorului negru duce la reducerea continutului in materie organica,fiindnecesara completare sistematica a deficitului prin aplicarea de gunoi de grajd;
  24. 24. - ogorul folosit timp indelungat duce la tasarea in adancime, provocata de circulatiautilajelor ; - pe timp ploios nu permite accesul utilajelor pentru efectuarea tratamentelor sirecoltare ; - Fructele provenite din plantatiile intretinute ca ogor negru si fertilizate cuingrasaminte pe bazade azot sunt mai putin dense si colorate, contin mai multa apa, maiputine zaharuri si sunt mai sensibile la transport si pastrare.Datoita numeroaselor dezavantaje, ogorul negru tinde sa fie inlocuit sau combinat cu altesisteme de intretiner si lucrare a solului. Inierbarea Consta din mentinere terenului din plantatie cultivat cu ierburi perene.Acestsistem se recomanda in livezile amplasate pe terenuri in panta in zonele cu precipitatiisuficiente (700-800mm anual) si plantatiile irigate. Inierbarea are loc incepand cu al doilea, al treilea an de la plantare si poate sa fietotala sau partiala.In cazul inierbarii partiale o parte din suprafata de teren din jurultrunchiului se mentine sub forma de ogor negru prin lucrari manuale si erbicidare.In cazulplantatiilor intensive latimea benzii inierbate va fi de maximum 2,5-3,0m , iar cea lucrata subproiectia coroanei de 0,8-1,5m. Inierbarea poate fi permanenta sau periodica, cand dupa un numar oaerecare de anise ara si se mentine cativa ani ca ogor negru, dupa care se inierbeaza din nou. Destelenirea nutrebuie sa se faca pe toata suprafata deodata, ci prin alternanta intervalelor lucrate cu celenelucrate. Folosirea ierburilor perene sub forma de benzi si cosirea repetata nu influenteazanegativ cresterea si dezvoltarea pomilor, fapt demonstrat de numeroase cercetari. Productiilemedii obtinute sunt egale cu cele realizate in sistemul de intretinere ca ogor negru. Culturi de acoperire folosite pentru ingrasamant verde Intretinerea terenului din livada se face prin cultura unor plante folosite caingrasamant verde. Cultura ocupa terenul doar cateva luni, in restul timpului solul se mentineca ogor propriu. Specia cultivata trebuie sa creasca repede, sa produca o masa cat mai bogatade materie organica, sa nu concureze pomii pentru apa si substante nutritive. Culturile de primavara se seamana cat mai tiompuriu ai se incorporeaza insol var,ce ; pentru culturile de toamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita.le devara se seamana la inceputul verii si se incorporeaza in sol toamna, iar cele de toamna seseamana la inceputul toamnei si se incorporeaza in sol primavara anului urmator. Aportul dehumus fiind in functie de stadiul de lignificare al mplantelor, se recomanda ca incorporarea saaiba loc cand plantele au depasit faza de deplina inflorire, iar tulpinile au ajuns in faza delignificare. Cele mai bune culturi de acoperire pentru ingrasamant verde in livezi sunt celede toamna-primavara sau vara, deoarece ele cresc si se dezvolta in perioadele in care pomii aucerinte mai mici pentru apa si substante nutritive. Ca specii pentru culturile de primavara se recomanda : sulfina si rapita ; pentruvara- lupinul alb, lupinul galben, facelia, soia, fasolita, si floarea-soarelui ; pentru culturile detoamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita. Incorporarea in sol se realizeaza cu ajutorul grapei cu discuri si cu plugul.Ceamai buna incorporare se realizeaza prin fractionarea tulpinilor, printr-o lucrare prealabila dediscuit urmata de aratura.. Odata cu incorporarea se recomanda aplicarea unor doze de 40-
  25. 25. 60kg azot s.a./ ha, pentru a compensa azotul folosit de microorganisme la descompunereamasei vegetale din sol. Culturi intercalate cu plante agoalimentare Acest sistem consta in cultivarea printre randurile de pomi, in primii ani dupaplantare, a unor plante agroalimentare anuale sau perene, de la care se urmareste obtinereaunor productii suplimentare. Aceste culturi pot fi mentinute pana la intrarea pomilor pe rod siincheierea coroanelor, fara a influenta cresterea si dezvoltarea pomilor atunci cand terenurilesunt fertile sau bine fertilizate. Cele mai recomandate sunt plantele prasitoare de talie mica la care nu se consumapartile care pot fi infestate prin tratamente si anume :Leguminoasele pentru boabe (fasolea,mazarea, soia), acestea avand si avantajul ca imbogatesc solul in azot si lasa o mare cantitatede materie organica prin radacini, tulpini si frunze ; radacinoasele (sfecla rosie, morcovul,sfecla furajera si cartofii timpurii) ; ceapa si usturoiul pentru consum de iarna, guliile, varza(lacare se curata foile exterioare), pepenii galbeni si verzi. Pe solurile foarte fertile si irigate, inplantatiile tinere se pot face culturi de capsuni timp de 2-3 ani. Mulcirea solului Acest sistem include toate practicile prin care solul din plantatie se mentineacoperit cu diferite materiale. Mulcitul poate fi natural (resturi vegetale din gospodarie – paierumegus coceni, frunze fanul de proasta calitate- acopera terenul intr-un strat uniform de 110-15 cm, strat ce permite patrunderea in sol a apei, aerului si caldurii dar impiedica pierdereaapei, patrunderea luminii si cresterea buruienilor) sau artificial ( folia neagra sau ceatransparenta). Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor O parte din buruieni sunt distruse prin lucrarile solului , pentru altele in schimb,tot prin aceste lucrari se creaza conditii favorabile de rasarire in toata perioada de vara.Folosirea excesiva a erbicidelor duce la inmultirea speciilor perene de buruieni mai rezistentela erbicide (pir, talpa gastii si volbura). De asemenea erbicidele selective contribuie in maremasura la schimbarea compoaitiei floristice a buruienilor. Cele sensibile sunt distruse foarterepede, lasand loc liber celor rezistente. Astfel folosirea erbicidelor triazinice ceeaza conditiipentru inmultirea unor buruieni perene ca : volbura, pirul, palamida. In general ,erbicidele se aplica peemergent toamna sau primavara devreme,pentru a impiedica germinatia semintelor si postemergent in stadiul de vegetatie , acesteafiind absorbite de plante prin frunze. Buruienile perene se combat in tot timpul anului pe vetre, cele mai bunerezultate obtinandu-se inainte de inflorire sau cand au 10-15 cm inaltime. Erbicide pentru plantele pomicole. Rezultatele experimentale au aratat cadintre speciile pomicole cultivate, semintoasele si in special marul, suporta cel mai bineerbicidarea.In aceste plantatii pot fi folosite cu succes atat erbicidele sistemice, cat si cele decontact sau totale.
  26. 26. Erbicidele recomandate si autorizate pentru a fi folosite si in plantatiile de pomiDenumirea erbicidelor sau a Substanta activa in % Doza recomandataamestecurilor de erbicide Kg/l/ha efectiv 1 2 3Gramoxone Paraquart 20% 4Roundup Glyphosate 36% 6-10Devrinol Napropamid 50% 6-8 IRIGAREA (UDAREA) LIVEZILOR Pentru desfasurarea in optim a tuturor proceselor de crestere si fructificare este necesarca pomilor sa li se asigure in permanenta apa, in cantitete suficienta, diferentiat, in functie decerintele fiecarei specii, soi, portaltoi si a fazei de vegetatie in care se gasesc. Portaltoiivegetativi de mica vigoare, folositi in ultimul timp pentru livezile intensive, manifesta orezistenta redusa la seceta in comparatie cu portaltoii vigurosi care exploreaza un volum marede sol. Necesitatea irigarii livezilor Principala sursa naturala de apa pentru livezi o constituie precipitatiile atmosferice. Insaregimul pluviomeric din zonele in cre anual se inregistreaza sub 500mm precipitatii nusatisface consumul de apa al speciilor pomicole si este absoluta nevoie sa se completeze prinirigatii, pana la asigurarea necesarului. In zonele din sudul si sud-estul tarii asigurarea uneicantitati suplimentare de apa prin irigatii este obligatorie. Desi cerintele pomilor fata de umiditate sunt mari, acestia au totusi o rezistentaapreciabila la seceta, in comparetie cu restul culturilor agricole, datorita sistemului radicularmai profund si bine dezvoltat. De asemenea, un sistem rational de intretinere a soluluifavorizeaza acumularea unor cantitati mari de apa din precipitatii si contribuie la mentinereaacestora cat mai mult in sol, putand uneori suplini aportul de apa suplimentara. Metodele de irigare in plantatiile de pomi. Cele mai folosite metode sunt : 1. udarea prin brazde 2. udarea prin aspersiune 3. udarea localizata (prin picurare)
  27. 27. Pentru folosirea udarii prin brazde terenul trebuie cat mai bine nivelat pentru aasigura braze uniforme si cu panta continua. Lungimea brazdelor este legata de permeabilitatea solului si de panta terenului. Serecomanda o lungime a brazdelor de la 50-300m. Distanta dintre brazde. In livezile tinere este suficient sa se efectueze cate o singurabrazda, de fiecare parte a randului de pomi , la 0,8-1m distanta de rand. In plantatiile pe rod,in care radacinile impanzasc intreg intervalul, se traseaza mai multe brazde si anume :pesolurile argiloase grele, la 0,8-1m una de alta, pe cele mijlocii la 0,6-0,8m , iar pe cele usoarela 0,4-0,6m si la 1,5m distanta de randul de pomi. Dupa infiltrarea apei in sol si zvantarea terenului, se executa o lucrare cu disculsau cu cultivatorul cu care prilej se astupa brazdele (cu exceptia solurilor intelenite). Udarea prin aspersiune.La aceasta metoda apa este distribuita in plantatiiasemanator ploii naturale folosind instalatii ca functioneaza sub presiune.aceasta metoda sepoate folosi pe orice fel de teren, inclusiv pe cele in panta. In plantatiile intensive sisuperintensive, sub forma de garduri fructifere, aspersoarele sunt prevazute cu prelungitoarepentru distibuirea apei deasupra coroanelor pomilor. La pomii cu talie inalta dimpotriva jetulde apa se dirijeaza sub nivelul coroanelor, pentru a evita lovirea directa cu apa sub presiune. Udarea localizata. Se caracterizeaza prin aceea ca distributia apei la pomi seface numai in zonele de maxim consum si nu pe toata suprafata . Metoda are mai multevariante dintre care cele mai folosite sunt : Udarea prin picurare- consta in umezirea locala a zonei de sol in care suntextinse majoritatea radacinilor active ale pomilor, prin administrarea lenta a apei in aceastazona. Exista urmatoarele avantaje ale metodei : -economie de apa datorita reducerii pierderilor prin evaporatie si a umectariipartiale a terenului ( normele de irigare se reduc cu 20-50%). - permite circulatia permanenta in livada pentru celelalte lucrari tehnologice,deoarece intervalele nu sunt umezite. - economie de forta de munca datorita posibilitatilor de automatizare a lucrarii. -consum redus de energie. -posibilitatea de a se putea iriga terenuri cu orice fel de relief si pante si de afolosi instalatia pentru fertirigare. Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul randurilor de pomi fixandu-se infunctie de sistem, la nivelul solului, la diferite inaltimi pe trunchiul pomilor si spalieri, sau pesarma de jos a spalierului. Udarea (localizata) prin rampe perforate. Elementul activ al instalatiei ilconstituie conducta de udare confectionata din polietilena perforata pentru iesirea apei.Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul randurilor de pomi, cu caracter permanebt sirepartizeaza apa in rigole special amenajate intrerupte din loc in loc de digulete din pamant. Metodele de udare prezentate se aplica in cazul suprafetelor mari.Ingospodariile populatiei udarea se realizeaza cu mic digulete de 10-15cm care delimiteazaproiectia coroanei pomilor realizand o ,,farfurie’’. Pentru a sigura patrunderea apei cat maiadanc, aplicarea acesteia se face in 2-3 reprize. Dupa ce apa a patruns in sol zona umectata seacopera cu pamant uscat sau diverse materiale pentru a impiedica evaporarea.
  28. 28. Inmultirea pomilor si arbustilor fructiferi In pomicultura sunt cunoscute doua metode de inmultire a pomilor si arbustilor fructiferi:inmultirea sexuata si inmultirea vegetativa. Se inmultesc sexuat populatiile locale de nuc sicastan comestibil, iar pe cale vegetativa , toate soiurile de specii cultivate. Plantele inmultite pe cale vegetativa isi pastreaza in totalitate insusirile ereditare dobanditede-a lungul timpului.dintre formele de inmultire vegetativa, mentionam : altoirea, despartireatufelor, inmultirea prin drajoni, marcotajul, butasirea si inmultirea prin stoloni. I. Altoirea Altoirea este o metoda de inmultire si de promovare a soiurilor valoroase de pomi, deinnobilare a speciilor pomicole spontane(mar paduret, par paduret0 si semicultivate (zarzar,corcodus) si de schimbare a sortimentului de soiuri invechit ale caror fructe nu mai corespundsolicitarilor consumatorilor.Altoirea in pomicultura este considerata o tehnica de lucru achirurgiei vegetale prin care doi parteneri (altoiul si portaltoiul) vin in contact, se acceptareciproc si convietuiesc multa vreme ca o entitate pomicola noua. Cand intre acesti parteneriapar unele nepotriviri si ranile se vindeca greu si incomplet, exista riscul ca pomii sa se usuceinca din primii ani de convietuire.Uneori , insa, uscarea se produce lent, dar progresiv,recoltele sunt mici si de calitate slaba. Acese forme de manifestare a incompatibilitatii la altoire (partiala sau totala) intre altoi siportaltoi tyrebuie cunoscute din timp si evitate chiar de la alegerea partenerilor, pentru a nuinregistra in livezile tinere multe goluri. Alegerea soiului si portaltoiului Pentru livezile de pomi cu densitate mica se aleg soiuri valoroase, viguroase si rezistente laboli, care formeaza coroane ample si cu schelet puternic pentru a rezista incarcaturii mari defructe. In livezile moderne (intensive si superintensive )se folosesc soiuri de vigoare mijlocie simica, precoce si foarte productive, pretabile pentu intensivizare. In zonele sudice, unde pomii pornesc in vegetatie mai devreme, se recomanda soiuritimpurii de prun, cais, piersic, cires, mar, si capsun, ale caror fructe se valorifica mai usor pepiata libera si la preturi ridicate. In zonele montane se planteaza soiuri de mar, par si arbusti fructiferi cu maturaretimpurie a feructelor, deoarece perioada de vegetatie este mai scurta decat in zonele colinaresi de campie. Pentru zona dealurilor mijlocii si inalte, sortomentul va fi alcatuit in principal din soiuricu maturare mijlocie si tarzie, asigurandu-se un consum esalonat de fructe, din toamna si panaprimavara tarziu. Pentru ca productia de fructe sa fie constanta si performanta, pentru fiecare soi de bazase stabilesc 1-2 polenizatori, verificati in zona, cu polen fertil si cu aceasi epoca de inflorire simaturare a fructelor. Portaltoii trebuie sa fie compatibili cu soiurile recomandate si sa prezinte a marecapacitate de adaptare la conditiile de sol din zona de cultura. Din practica pomicola se stie ca unele soiuri de par sunt incompatibile cu gutuiul(caportaltoi), in timp ce altele de cais si piersic au o durata de viata mai scurta cand sunt altoitepa corcodus.
  29. 29. Longevitatea soiurilor de par creste cand sunt altoite pe parul franc, a celor de piersicpe migdal si a caisului pe unele populatii locale de prun (Buburuz). Alegerea metodei de altoire Pentru inmultirea pomilor in pepiniera se foloseste altoirea in oculatie (cu mugure). Inperioada iulie-august se practica altoirea in ochi dormind, iar primavara, in luna aprilie,altoirea in ochi crescand. La altoirea in ochi dormind, altoiul este un scutisor de scoarta cu lungimea de 3cm,insotit pe partea inferioara de o foita subtire de lemn, iar pe partea superioara de un mugurevegetativ si un petiol de frunza de 0,5cm lungime. La altoirea in ochi crescand, altoiul nu mai prezinta portiunea de petiol. Pentru realtoirea puietilor in pepiniera si a pomilor in livada (in vederea schimbariisortimentului), pentru inducerea fructificarii si innobilarii unor specii semicultivate(prunfranc, zarzar) sau anularii incompatibilitatii intre altoi si portaltoi (par altoit pe gutui) sefolosesc metode de altoire cu ramuri detasate. La altoire se folosesc : bricege de altoit, foarfeci de pomi, cosoare, despicatoarte,pietre si curele pentru ascutit bricegele, rafie, mastic, ramuri altoi, etichete, sfoara. Altoirea in oculatie se efectueaza in pepiniera pe portaltoi generativi(dinsamanta) si vegetativi (marcote sau butasi inradacinati)cu grosimea de 7-8mm si in livada incoroana pomilor tineri ,pe ramuri de 1-2ani, cand se urmareste schimbarea soiului depasit cuunul performant. Operatiunea cuprinde urmatoarele etape :fasonarea altoiului, taierea sidesprinderea scoartei portaltoiului, detasarea si introducerea scutisorului in locasulconfectionat pe portaltoi si executarea legarii. Inainte de altoire cu 3-4 saptamani, se verifica grosimea portaltoiului sicirculatia sevei (dupa usurinta desprinderii scoartei). Daca portaltoii sunt prea subtiri siscoarta trunchiului se desprinde relativ greu, varful erbaceu se ciupeste, iar solul se iriga si sefertilizeaza cu azot pentru ingosarea portaltoiului si activareasevei.in ziua altoirii se desfacbiloanele(la portaltoii generativi) si se suprima toate ramificatiile portaltoiului pe o inaltimede 15-20cmde la sol. Cu o carpa usor umezita, se sterge praful din zona de altoire pentru a nudeteriora lama briceagului de altoit.In ziua altoirii, din plantatia mama furnizoare de altoi serecolteaza lastari lungi (40-50 cm), lignificati, cu muguri vegetativi normal dezvoltati (faraanticipati) care se defoliaza, pastrand pentru controlul prinderii altoiuluio o portiune mica depetiol. Odata stabilita inaltimea de altoire (la 3-4cm de la sol pe portaltoiul generativ si 10-12cm pe cel vegetativ), altoitorul executa cu briceagul pe portaltoi (spre nord) o incizietransversala de 8-12 mm si una longitudinala (de 3,5-4cm)de jos in sus, pana se intretaie cuprima. Apoi cu spatula briceagului, sedespreinde usor scoarta portaltoiului de o parte si de altaa sectiunii longitudinala, prin doua miscari succesive, una descendenta si alta ascendenta.Pentru detasarea scutisorului (altoiului), ramura altoi se fixeaza sub brat in mana stanga, iarbriceagul aflat in mana dreapta se culca cu lama pe altoi, in forma de X. Apoi se imprimabriceagului o miscare inainte si spre dreapta, pentru a taia mai usor scoarta, sio fasie subtirede lemn (sub mugure) pe o lungime de 3 cm. Scutisorul astfel detasat si fixat intre degetulmare si lama briceagului se introduce prinimpingere in locasul de pe portaltoi. Cu degetelearatatoare de la ambele maini, se preseaza scoarta portaltoiului peste altoi si se scurteazaaltoiul daca acesta depaseste incizia transversala. Dupa aceea se leaga stans cu rafie sau cufasii de policclor vinil protejand tot timpul mugurele altoi.Dupa 12-14 zile de la altoire, severifica prinderea altoiului apasand cu degetul aratator pe petiolul care insoteste mugurele
  30. 30. altoi. Daca acesta cade, este semn bun- altoiul s-a prins, daca nu, portaltoiul va fi realtoit pepartea opusa primei grefe. In timpul altoitului, lastatii altoi se tin la umbra, infasurati in carpe umede (ingaleti de plastic), lama briceagului se trage periodic pe gresie si pe curea si se sterge (dupa 3-4altoiri) pe un bandaj de panza, fixat5 pe mana stanga, pentru a elimina seva oxidata. Altoirease executa in tot timpul zilei cand cerul este innorat, sau intre orele 6-10 si 16-20, cand estesenin si foarte cald. Altoirea cu ramuri detasate . Se executa spre sfarsitul perioadei de repaus apomilor (in copulatie si in despicatura) si la inceputul vegetatiei (sub scoarta). Pentru acestealtoiri se recomanda ca ramurile altoi sa fie recoltate cu 3-4 saptamani inainte de umflareamugurilor . Dupa recoltare, ramurile altoi se fac pachete, se trateaza cu substanta fungicida, seintroduc in pungi de plastic si se pastreaza pana la altoire in figider, la temperatura de 2-30C.Daca sunt recoltate mai devreme, se imparafineaza si se depoziteaza in camere frigorifice. Pentru badijonarea ranilor de pe portaltoi si altoi se foloseste ceara de altoit(mastic)preoparata din : rasina (400g), ceara de albine (200g), seu de oaie (100g) si spirt(90ml). Aceste substante se maruntesc si se pun intr-un vas pe foc (fara spirt0, pentru fierberesi omogenizare. Dupa o ora de fierbere, aceasta compozitie se raceste (sub790C) si seamesteca cu spirt, obtinandu-se astfel un lichid vascos. Pana la altoire, masticul se pastreazain sticle sau borcane, iarla folosire se incalzeste la foc. Altoirile cu ramuri detasate sunt : altoirea in copulatie perfectionata, altoireain despicatura si altoirea sub scoarta perfectionata. Altoirea in copulatie perfectionata. La aceasta altoire, atat altoiul, cat siportaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime (8-15 mm). Se foloseste in pepiniera pentrurealtoirea portaltoilor si in livezile tinere (in coroana pomilor) pentru schimbareasortimentului de soiuri. Altoirea consta in efectuarea unei sectiuni oblice in portaltoi si altoi (de 2,5-3cm) si a unei taieturi pentru imbinarea celor doi parteneri. In continuare , altoiul se fasoneazala o lungime de 2-3 muguri. Pentru imbinare se suprapun mai intai sectiunile si apoi, printr-oapasare usoara si continua, se imbina limbile, potivindu-se (prin miscari scurte) zonele decrestere ale celor doi parteneri.In punctul de altoire se executa o legatura stansa (de jos insus), dupa care se ung cu mastic marginile sectiunilor si capatul de sus al altoiului. Altoirea in despicatura se foloseste in pepiniera pentru realtoirea portaltoilorvigurosi (piersic franc, corcodus) si in livada, pentru schimbarea sortimentului de soiuri.Laaceasta altoire, portaltoiul are o grosime de 2-10 cm, iar altoiul de 7-8 mm. Fasonareaportaltoiului consta in : retezarea acestuia in punctul de altoire (cu foarfeca), netezireasectiunii (cu cosorul) si despicarea (cu despicatorul) pe o adancime de 4-5cm. Altoiul sefasoneaza sub forma unor pene lungi de 3-4cm. Dupa deschiderea despicaturii cu ajutorulvarfului despicatorului, altoii (cu aceeasi grosime)se introduc prin fortare in portaltoi , avandgrija ca zonele generatoare ale celor doi parteneri sa se suprapuna. Apoi , altoiul se scurteazala 2-3 muguri, iar despicatura portaltoiului (dintre altoi ) se acopera cu o fasie de scoarta si seunge cu mastic suprafata sectiunii si ranile laterale ale portaltoiului si capetele altoilor . Seleaga strans cu rafie sau cu benzi de plastic rezistente. Altoirea sub scoarta perfectionata se executa primavara, in aprilie-mai, candvegetatia a pornit si scoarta portaltoiului se desprinde usor. Grosimea altoiului este de 7-8 mmsi a portaltoiului de 2-6cm.

×