Infiintarea plantatiilor pomicole

  • 6,554 views
Uploaded on

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
6,554
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
152
Comments
0
Likes
3

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Costul ridicat al investitiei in pomicultura, impune amplasarea livezii de pomiin zonele unde specia sau soiul vor intalni maximul de conditii naturalepentru crestere si rodire:- se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijlocie,lutoasa, luto-nisipoasa si chiar nisipoasa, permeabile, mijlocii pana laprofunde, cu pH cuprins intre 4,7 si 9,3;- din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu panta usoara 3-6%, ce permit o buna intretinere a solului cat si un transport usor al fructelor;- livezile de pomi pot fi amplasate in conditii bune si pe terenul cu panta de 6-12%, cu orientarea randurilor pe directia curbelor de nivel si chiar pante panala 18-20%, cu conditia ca acestea sa fie uniforme;- conditia prioritara la infiintarea unei livezi o constituie sursa de apanecesara la stropiri si la udatul pomilor, mai ales in zonele cu precipitatiireduse in timpul anului;- se va cauta ca zona respectiva sa fie ferita pe cat posibil de brumele tarzii deprimavara si ingheturile timpuri de iarna;- trebuie de avut in vedere, ca in pomicultura greselile mari se manifesta dupa4-5 ani de la plantare, atunci cand pentru remedieri este prea tarziu;- sunt excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj, ca sicele cu nivel freatic sub 1,5 m.1.1. Pregatirea terenului si dimensionarea liveziiDupa ce am ales terenul, acesta va fi supus unor lucrari complexe depregatire, care sa asigure conditii bune de prindere a pomilor la plantare si ocrestere uniforma in primii ani dupa plantare.Desfundarea terenului constituie lucrarea principala, care se poate face la oadancime de 50-60 cm. Daca terenul este greu, inainte de desfundat se vaface o scarificare a terenului la 70-80 cm, urmata de desfundat sau de oaratura adanca.Aceasta lucrare se executa de obicei in lunile august – septembrie, cudoua luni inainte de plantatul pomilor.
  • 2. Daca terenul este saracacios si daca este posibil, se va administra gunoi degrajd inainte de desfundat pana la 150-200 t /ha.Va urma apoi, maruntirea solului prin discuire, nivelarea terenului apoimaruntirea si tasarea solului cu combinatorul.In cazul livezilor de agrement unde, datorita suprafetei reduse de teren nu sepoate executa desfundatul, este de preferat sa se mareasca de peste 2,5 oridimensiunile gropii de plantat, fiind folosit la plantare pamant de imprumutsau de padure.Ca dimensionare, exploatatia pomicola devine rentabila incepand de la 1 ha sipana la 20-30 ha.In cadrul acestor livezi, se asigura un control tehnologic permanent siriguros, pentru obtinerea unor fructe de calitate si usor de vandut.1.2. Parcelarea terenuluiIn vederea usurarilor lucrarilor de intretinere si ingrijire a lucrarilor din livada,a recoltarii si transportului fructelor, terenul se imparte in parcele.Trebuie sustinut faptul ca, la plantare, atat cat este posibil, lungimearandurilor de pomi sa fie orientata pe directia nord-sud pentru a asigura ocantitate mare de lumina pe tot timpul zilei intregii plantatii si a evitafenomenul de umbrire. In cazul terenurilor in panta, orientarea randurilor seva face de-a lungul curbelor de nivel, pentru a evita degradarea solului.Forma unei parcele este de regula dreptunghiulara iar latimea reprezintaaproximativ jumatate din lungimea acesteia.In vederea transportului fructelor si nu numai, trebuie avuta in vedereamenajarea de drumuri, de preferat perpendiculare pe lungimea parcelelor.La parcelarea terenului trebuie avut in vedere si stabilirea locurilor unde se vadepozita temporar productia in asa numite constructii de productie.Odata cu parcelarea terenului, trebuie avut in vedere si imprejmuirea viitoareilivezi.
  • 3. 1.3. Stabilirea distantelor de plantare si pichetatul terenuluiDistantele dintre randurile de pomi si pe rand intre pomi se vor stabili inprincipal avand in vedere, vigoarea pomilor ce urmeaza a fi plantati, cat si deforma de coroana pe care o vom alege.Distantele de plantare prea mari sau prea mici prezinta un mare inconvenientde productie.In tabelele 1 si 2 sunt prezentate distante de plantare specifice zonei dedealuri mici, mijlocii si ses, pentru speciile de pomi inmultite la pepiniera depomi Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru PomiculturaIasi.Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica, ce se realizeaza pe
  • 4. teren cu ajutorul a 3-4 picheti si care poate fi: un patrat, un dreptunghi sau untriunghi. Denumirea acestor forme este atribuita si sistemelor de pichetat:- Pichetatul in patrat, la care distantele dintre randuri sunt egale cu cele dintrepomi pe rand. Acest tip de pichetat se foloseste in general, pentru infiintareaplantatiilor clasice si pe terenuri plane;- Pichetatul in dreptunghi, cu distantele mai mari intre randuri si mai mici intrepomi pe rand, se utilizeaza mai mult pe terenurile plane si cu panta usoarapentru toate tipurile de livezi;- Pichetatul in triunghi, ofera pomilor conditii mai bune de captare a luminiidirecte si de distributie a radacinilor in spatiul de nutritie. Pe terenurile inpanta, pomii constituie obstacole pentru apa care se scurge la vale sierodeaza solul.
  • 5. Pentru executarea unui pichetat sunt necesare:- jaloane de 2 m vopsite cu rosu si alb, pentru a fi vizibile;ruleta sau panglica de otel de circa 50 m lungime;- sarma cu noduri marcata din metru in metru de circa 50 m lungime;- picheti, tarusi si maiuri din lemn;- triunghi compas cu deschidere reglabila (2 - 2,5).Pe terenurile plane pichetatul incepe cu jalonarea laturii lungi, luandu-se caaliniament fix un drum, un gard, o perdea de copaci etc, care exista si nupoate fi mutat usor.In zonele colinare, unde majoritatea terenurilor sunt framantate si au diferiteexpozitii si pante, orientarea si pichetarea randurilor solicita o atentie si opricepere deosebita.Pe versantii scurti, cu pante mici si uniforme, pichetatul randurilor de pomi seface paralel cu curbele de nivel, plecandu-se de la un aliniament jalonat labaza pantei sau de-a lungul potecilor facute de animale in timpul pasunatului.Pe versantii lungi ai dealurilor inalte, pichetatul constituie o lucrare maicomplexa, care se executa de catre cadre calificate cu ajutorul aparatelor demasurat.
  • 6. 1.4. Stabilirea polenizatorilorIntalnim deseori in livada de langa casa sau in plantatiile cu scop comercial,pomi care desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice, agrotehnice,ingrijiti cu multa migala si maiestrie de bunul gospodar, au inflorit dar nu aulegat fructe. Acesti pomi care sunt din anumite specii si soiuri au nevoie sa sepolenizeze cu polen strain (fiind autosterile), de la alte soiuri autofertilepentru ca fructele lor sa lege.Un factor deosebit de important pentru asigurarea unor recolte mari si decalitate, care trebuie avut in vedere chiar de la infiintarea livezii, estedistribuirea soiurilor in livada, pentru a asigura polenizarea reciproca.Toate soiurile de mar sunt autosterile, adica nu leaga fructe prin polenizare cupolenul propriu. Ele au nevoie de polen de la un alt soi. Prin cercetari s-a
  • 7. stabilit care este cel mai bun polenizator pentru fiecare soi si care este efectulpolenizarii cu unul sau altul dintre polenizatori. Lista cu principaliipolenizatori va fi prezentata la fiecare specie pomicola in urmatoarelecapitole. Pentru asigurarea unui efect maxim al polenizarii dintre soiuri, trebuie respectate cateva reguli si anume: - soiurile sa aiba aceeasi perioada de inflorire; - distanta dintre soiul de baza si soiul polenizator sa nu fie prea mare; - polenizarea se face cu ajutorul albinelor si al vantului (nuc, alun, castan); - pentru o buna polenizare sunt necesare minimum doua familii de albine la hectar; - pentru protejarea albinelor in perioada infloritului, se recomnda sa nu se efectueze stropiri cu insecticide, iar daca acestea se executa, se vor folosi insecticidele care nu omoara albinele; - asezarea stupilor in livada pentru pole- nizare, se va face in imediata apropiere a livezii sau chiar in mijlocul acesteia si neaparat la inceputul infloritului; 1.5. Plantarea pomilor Epoca de plantare. Cele mai bune rezultate dau plantarile de toamna, deoarece, pana in primavara radacinile pomilor realizeaza un contact strans cu pamantul, ranile se caluseaza, uneori emit chiar radacini noi iar in groapa de plantare se acumuleaza umiditate, care se pastreaza si in perioadelemai secetoase din timpul primaverii.Plantarile de primavara executate cu intarziere, pot sa compromita plantatia sisa intarzie intrarea pe rod a pomilor.Sapatul gropilor. In teren desfundat gropile se fac cu putin timp inainte deplantare, sau in ziua plantarii, pentru a nu se pierde umezeala acumulata insol, cu dimensiunile de 50 / 50 / 60 cm.Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie sa fie de 80 / 80 cmsi adanci de 70 cm si se efectueaza cu 2-3 luni inainte de plantare. Dupasaparea gropilor se trage 2/3 din pamant in groapa de plantare.Pregatirea materialului saditor.La plantare se folosesc pomi din campul II al scolii de pomi, care se procura
  • 8. de la pepinierele pomicole. Pana la plantare materialul saditor se stratifica insanturi cu adancimea de 50-60 cm.Fasonarea radacinilor pomilor consta in scurtarea si eliminarea celor ranite.Radacinile principale se lasa cat mai lungi, radacinile secundare se scurteazacu 1/3 din lungime iar cele subtiri la 1-2 cm sau raman intacte.Dupa fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec format din pamant galben(2 parti), balega proaspata de vita (1 parte) si apa pana la consistentasmantanii.Tehnica de plantare.Adancimea de plantare a pomilor. Pomii trebuie plantati cu punctul de altoirela 3-4 cm mai sus de nivelul solului, asezandu-se pe un musuroi de pamant,facut in mijlocul gropii de plantare. Plantatul pomilor se face de catre o echipaformata de obicei, din doua persoane. Una fixeaza si tine pomul in pozitieverticala in mijlocul gropii de plantare si la adancimea corespunzatoare iarcealalta trage pamant provenit din stratul fertil al solului, bine maruntit sireavan in jurul radacinilor. Se scutura usor pomul, ca pamantul sa patrundaprintre radacini, astfel in cat sa nu existe spatii goale. Dupa ce s-au acoperitradacinile cu un strat de 5-10 cm de pamant, se taseaza uniform pamantul injurul pomului, incepand de la marginea gropii spre interior.Se administreaza 10-15 kg de gunoi de grajd bine fermentat, apoi secompleteaza groapa cu pamant si se taseaza din nou. Pe timp secetos, in special primavara, pomii plantati se uda cu 15-20 litri de apa. In final, se face un musuroi pe suprafata gropii de plantare, cu restul pamantului ramas, fara a se mai tasa. Proiectarea coroanei pomilor. Pomii sub forma de varga se scurteaza la 60-70 cm de la nivelul solului in cazul plantatiilor intensive, respectiv la 80 cm in cazul coroanelor globuloase, utilizate in sistemul semiintensiv. Scurtarea pomilor este bine sa se execute primavara, inclusiv la pomii plantati toamna.MAR
  • 9. Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si gustative, terapeutice si profilactice afructelor, insusirilor lor tehnologice specifice, particularitatilor agrobiologice ale pomilor si valoriloreconomice mari.Merele constituie unul dintre componentele de baza in alimentatia moderna a omului. Ele reprezintaaproape singurul aliment gata pregatit in natura, care poate fi consumat fara alte adaosuri, fie instare proaspata, fie consumate ca sucuri, compot, dulceata, cidru, marmelada etc. Datoritainsusirilor tehnologice, merele constituie o materie prima cu pondere mare in industria alimentara(A.Gherghi).Astfel, din punct de vedere chimic, merele contin in medie: 84,5% apa, 14,1% zaharuri, 0,2%substante pectice, 0,6% substante grase, 90 UI vitamina A, 0,02 mg% vitamina B2, 0,1mg%vitamina B1, 7mg% vitamina C, 7 mg% calciu, 10 mg% potasiu cat si cantitati reduse de aluminiu,mangan, sulf, cobalt si altele.Valoarea terapeutica a merelor consta in actiunea lor asupra aparatului digestiv, absorbante aletoxinelor si microorganismelor la nivelul intestinului, tratament in afectiunile renale, diataze urice,artritism, reumatism, etc.Merele influenteaza pozitiv in hipertensiunea arteriala si reduc nivelul colesterolului, au efectbenefic in prevenirea bolilor cardiovasculare, afectiunile respiratorii, combaterea obezitatii si auactiune anticancerigena (A. Gherghi).Importanta marului rezida in particularitatile lui biologice. Existenta unui numar mare de soiuri, cucoacere esalonata in diverse epoci si capacitatea de pastrare in stare proaspata timp indelungat asoiurilor de iarna, asigura consumul de fructe proaspete aproape in tot cursul anului, circa 10 lunidin 12 ale unui an. Avand o mare capacitate de pastrare si o buna rezistenta la manipulare, fructelepot fi transportate cu usurinta la distante mari.2.1. Consideratii generaleMarul este specia cu posibilitati mari de aclimatizare la conditiile de mediu diferite si se cultiva petoate continentele globului, desigur, cu exceptia zonelor foarte reci. Limita nordica a arealului deraspandire a speciei in Europa este Norvegia, iar in America de Nord - Canada. Limita sudica aarealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceaniaprin Australia, Noua Zeelanda si se extinde aproximativ pana la paralela 40. Ca altitudine, marul sepoate cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul marii si pana la 2000-3000 m in tari din zona tropicalacum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc.2.1.1. Cultura marului in lumeTarile cele mai mari producatoare de mere din lume sunt:Asia (29 milioane tone), Europa (17 miloane tone), America de Nord (5 milioane tone), America deSud (3 milioane tone), Africa (2 milioane tone), Oceania (1 milion tone) vezi tabelul 2.1.Cele mai mari tari, producatoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone, S.U.A., cu 4,7milioane tone, Franta, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone si Turcia cu 2 milioane tone.
  • 10. In lume, Romania ocupa locul 13-14 cu 0,4 milioane tone, iar in Europa, tara noastra ocupa locul alVI-lea.Conform datelor F.A.O. marul se cultiva in 84 de tari pe o suprafata de peste 4.500.000 ha.Productia mondiala de mere a fost in ultimele doua decenii aproximativ 55.095.000 tone, ceea cereprezinta circa 13,2% din totalul fructelor, marul ocupand locul III in lume dupa portocale sibanane, impreuna cu acestea, asigurand 41,2% din productia mondiala de fructe.Desi in ultimii ani, Europa a trecut pe locul II la productia de mere, locul I fiind ocupat de Asia, totusiii revine un rol foarte important, deoarece aici se produce peste 30,1% din recolta mondiala. Spredeosebire de Asia care in ultimii ani a inregistrat progrese mari in ceea ce priveste productia demere, Europa a ramas la nivelul anilor 1976 - 1977.Un prim grup de tari si anume: Italia, Austria, Cehia, Slovacia si Suedia se incadreaza in tendintagenerala de mentinere a productiei la nivelul ultimilor trei decenii.Un al doilea grup de tari europene il formeaza acelea in care productia de mere inregistreazatendinta limpede de reducere a recoltelor. Din acest grup fac parte majoritatea tarilor membre aleComunitatii Economice Europene, printre care si primele mari producatoare ale acestei specii:Germania, Franta, Olanda, Danemarca si Finlanda. In aceste tari, intrucat productia a depasitcererea, au fost luate masuri de subventionare a cultivatorilor, care au acceptat sa defriseze o partedin livezi. Subventiile au fost acordate de organizatiile profesionale si uneori chiar de stat. Motivelesunt:- mentinerea preturilor la acelasi nivel;- imbunatatirea calitatii fructelor.Actiunile de reducere a suprafetelor au fost orientate spre defrisarea plantatiior de pomi cu trunchiinalt si cu soiuri traditionale care aduc pe piata fructe de calitate scazuta, destinate industrieialimentare precum si spre livezile intensive imbatranite, care nu mai asigura fructe de calitatesuperioara, chiar daca soiurile provin din sortimentul modern.Desi in literatura de specialitate sunt citate peste 10.000 de soiuri de mar (majoritatea pastrate incolectii pomologice), numai cateva sunt cultivate in tarile mari producatoare si fac obiectulcomertului international cu mere.In tarile Comunitatii Economice Europene, principalele soiuri ce se cultiva sunt: soiul Golden cedetine peste 55%, in Franta 42%, in Italia 76% etc. Anglia cultiva vechiul soi Coxs Orange Pepping60%. Pe langa aceste soiuri se mai cultiva: Ionagold, Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala,Granny Smith, Florina etc.In Japonia 38% din productia de mere este data de soiul Fuji si 27% de soiul Starking delicious.In Rusia se cultiva soiurile: Antonova, Anis, Papirovka, Coricinoc Polosatoe si Osenoe Polosatoe.Exportul de mere proaspete nu este semnificativ.Dintre continente, Europa exporta cel mai mult (0,6 milioane tone) si America de Sud (circa 0,5milioane tone).Tari mari exportatoare de mere sunt: Franta (cu 0,6 milioane tone), Chile (0,4 milioane tone),Olanda (0,3 milioane tone) si Ungaria (0,3 milioane tone).Importul de mere este de aproximativ egal cu exportul. Europa importa circa 2,5 milioane tone mereanual, urmata de Asia cu 0,7 milioane tone si America de Nord cu 0,3 milioane tone.
  • 11. Tari mari importatoare de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,50 milioane tone) siOlanda.In ceea ce priveste consumul de mere pe cap de locuitor, diferentele sunt foarte mari, ceea ce nearata unul dintre indicatorii nivelului de trai.2.1.2. Cultura marului in RomaniaIn Romania marul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obtine o productie de circa600 tone. Principalele judete sunt: Arges, Suceava, Mures, Maramures, Dambovita, Iasi, Cluj,Bihor, Bistrita, Nasaud, Bacau, Salaj, Valcea.In tara noastra, marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana la zonele premontane. Culturamarului pe teritoriu locuit de romani este foarte veche iar pasionati pomicultori anonimi au contribuitla crearea unor soiuri de calitate superioara, unele dintre ele mentinandu-se si astazi in cultura, cade exemplu: Cretesti, Domnesti, Patul etc.In epoca moderna au patruns in tara si numeroase soiuri straine care s-au inmultit si raspanditdupa bunul plac al pepinieristilor si amatorilor. Netinandu-se seama de originea lor si de conditiilede clima si sol, in care se raspandeau, multe din aceste soiuri au disparut.Pana in anul 1975 au fost introduse in cultura un numar mare de soiuri romanesti si straine. Astfel,studiile efectuate in cadrul I.C.A.R. Bucuresti recomandau la acea data 35 de soiuri de mar, dincare circa 20 de soiuri erau noi pentru timpul respectiv.
  • 12. Studiile efectuate in cadrul Institutului de Cercetare pentru Pomicultura Maracineni prin intreaga saretea de statiuni a dus la reducerea numarului de soiuri recomandate cultivatorilor si o mai bunaamplasare a lor, in functie de capacitatea de adaptare la zonele respective.Studiind tendintele remarcate pe plan mondial, privind diversificarea sortimentului si adaptarea lacerintele social-economice, cercetarea si-a intensificat activitatea de perfectionare a sortimentelorfolosind urmatoarele cai:- introducerea celor mai bune soiuri din sortimentul mondial, verificarea capacitatii lor de adaptarein diferite zone pomicole si extinderea in cultura a celor corespunzatoare;- crearea de noi soiuri autohtone competitive calitativ, cu cele mai bune soiuri din sortimentulmondial, dar mai bine adaptate conditiilor de sol si clima din zonele pomicole romanesti;- alegerea permanenta a celor mai bune exemplare dintre pomii soiurilor valoroase din cultura siinmultirea lor;- introducerea in cultura a unor soiuri cu rezistenta genetica la boli scutind pomicultorii de marieforturi si cheltuieli, prin reducerea tratamentelor fitosanitare.De-a lungul anilor atat suprafata cat si structura soiurilor s-au schimbat, existand mai multe etapedistincte, unele de crestere altele de descrestere.Astfel, in perioada 1960-1980 cultura marului a cunoscut o perioada de dezvoltare semnificativa. Aurmat perioada 1980-1990 caracterizata prin dificultati majore, dar reusindu-se cu greu mentinereaproductiei in special cantitativ la un nivel superior.Ca urmare a schimbarii structurii de proprietate si a patrimoniului dupa 1990, productia de mere sisuprafetele cultivate cu mar in Romania au scazut foarte mult. Conform datelor F.A.O., Romaniaavea in 1980 circa 125 mii ha cultivate cu mar ajungand in 2001 la o suprafata de circa 75 mii ha,care va scadea in continuare, avand in vedere si imbatranirea livezilor cat si nepriceperea noilorproprietari si lipsa fondurilor banesti.Productia de mere din tara noastra a avut mari fluctuatii in decursul anilor, evolutia acesteia fiindinfluentata de numerosi factori inclusiv de cei climatici.Daca la sfarsitul anului 1989 productia de mere era de 718900 tone, la sfarsitul anului 1999productia de mere era de 425000 tone mere. Cea mai mare productie de mere din ultimii 50 de anis-a inregistrat in Romania in anul 1993 si anume de 1097200 tone. Scaderea productiei de mere sedatoreaza atat defrisarii necontrolate si haotice cat si neglijarea efectuarii lucrarilor de ingrijire.In Romania marul ocupa locul II, urmand dupa specia prun si reprezinta circa 30% din totalulsuprafetelor cu livezi. In prezent, sortimentul de mar din tara noastra avizat pentru inmultire silegiferat prin lista oficiala de soiuri, cuprinde un numar de 42 soiuri, impartite in trei grupe si anume:soiuri de vara, soiuri de toamna si soiuri de iarna.
  • 13. Pepiniera Sarca are o vechime de peste patru decenii si a inmultit peste 20 milioane pomi fructiferidin toate speciile pomicole, asta insemnand cel putin un pom pentru fiecare locuitor al Romaniei. Inprezent, pepiniera Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, incamai dispune de un personal de cercetare si productie bine format, poseda plantatii mamaspecializate producatoare de ramuri altoi, plantatii de seminceri, marcotiere si o baza tehnico-materiala buna si se putea onora in viitor necesarul de pomi altoiti, atat pentru Romania cat sidisponibilitati pentru export.Dupa 1989 facand media pe 10 ani, pepiniera Sarca a produs circa 15-20% din totalul de pomiprodusi in Romania, material certificat de inalta valoare biologica. - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare mijlocie spre mare, foarte Idared productiv si precoce, rezistent la ger si seceta, sensibil la fainare.
  • 14. - Fructele sunt mari (180-220g), sferic turtite, cu cinci coaste largi. Epiderma este subtire, culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire rosu pe cca. 90%. Pulpa este alba, placut aromata. Se pastreaza bine in depozit. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.Cardinal - Soi originar din Australia. - Pomul este foarte viguros, cu coroana rasfirata, larga, fructifica pe ramuri scurte. - Fructul este mare (110-240 g), sferic-turtit, culoarea de fond alb-galbuie, acoperita cu o rumeneala vie pe toata suprafata, dar mai ales, pe partea inferioara. Pe partea insorita se observa dungi de culoare rosie- corai. - Soi de vara: Se recolteaza in decada a doua a lunii august.Florina - Soi originar din Franta. - Soi imun la rapan, tolerant la fainare, precoce, foarte productiv. - Pomul de vigoare mijlocie spre mare, fructifica in special pe ramuri lungi. - Fructele sunt mari (150-180g), tronconice, crestate, rosii-visinii, cu puncte subcutanate. Epiderma groasa si aciditatea scazuta le diminueaza din calitati, de altfel certe datorate fermitatii, parfumului si in general gustului placut. - Soi de toamna-iarna: Se recolteaza in octombrie. - Soi originar din S.U.A. - Pomul are vigoare mica, fructifica pe ramuri de rod scurte, destinat plantatiilor superintensive. Precoce, productiv, are tendinta de supraincarcare cu fructe.Gold Spur Prefera zonele cu umiditate relativa mai scazuta. - Fructele sunt mijlocii spre mari ovosferice, cu cinci coaste largi, putin proeminente, de culoare galben- aurie cu puncte de rugina mari, rare. Este sensibil la
  • 15. rapan si se deshidrateaza usor in spatii de pastrare improvizate. Pulpa este galbena, crocanta, dulce, slab acidulata, cu aroma specifica. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare mijlocie, fructifica in primul rand pe ramuri de rod lungi dar si pe tepuse, foarte sensibil la fainare, este precoce si productiv. Este autofertil si bun polenizator.Jonathan - Fructele sunt foarte apreciate, mijlo-cii ca marime, tronconice, cu suprafata neteda, intens colorate in rosu pe partea insorita. Pulpa, alb-galbuie, este ferma, foarte suculenta, dulce, armonios acidulata, fin aromata, de calitate foarte buna. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie. - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare mica (tip spur), recomandat pentru plantatii super-intensive, precoce, foarte productiv, mediu rezistent la ger si fainare, slab rezistent la rapan, pretentios la sol si caldura mai ales in timpul infloritului si a maturarii fructelor.Starkrimson - Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de culoare rosu-intens, cu puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-galbuie, dulce, cu aciditate redusa. La aparitia soiului a fost o realizare deosebita. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie. - Soi originar din Romania. - Soi rezistent la rapan, mediu rezistent la fainare. - Pomul de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rara, aerisita, este precoce si productiv, fructifica in principal pe ramuri scurte.Generos - Fructele sunt mari (160-200g), culoarea de fond galben-verzuie iar cea de acoperire rosie-rubinie, 2/3 din suprafata, cu multa ceara. Pulpa ferma, potrivit de suculenta, aromata, cu gust placut. - Soi de iarna: Se recolteaza in septembrie. - Soi originar din Romania. - Soi rezistent la rapan, mediu rezistent la fainare. - Pomul de vigoare submijlocie, rodeste pe ramuri scurte si mai putin pe ramuri lungi, este precoce si productiv.Romus 2 - Fructele sunt de marime mijlocie (100-130 g), sunt sferice, usor crestate spre caliciu, mai intens colorate decat Romus 1, asemanatoare cu soiul Jonathan. - Soi de vara: Se recolteaza in decada a II-a a lunii iulie. - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare mica, tip spur, precoce, productiv,Delia rezistent la ger si seceta. - Fructele sunt mijlocii ca marime (130-150g), sferic-
  • 16. turtite, usor crestate, de culoare rosie-rubinie aproape pe toata suprafata. Se recomanda pentru zonele colinare. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.2.3. Tehnica formarii coroanelorPe langa ingrijirile date pamantului, trebuie sa avem o grija tot atat de mare de pomi in ceea cepriveste formarea coroanei, dimensiunile scheletului si grabirea intrarii pe rod.Formarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. Aceste taieri, au rostul de aimparti ramurile principale (cele mai groase) deopotriva (egal), in jurul trunchiului, precum siasezarea lor cat mai buna in inaltime, pe axul pomului. Tinand seama de anumite reguli de asezarea ramurilor pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu usurinta in coroana, lucrucare are ca urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in frunze.Totodata, prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru a putea satina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului.Tot prin taieri, ajutam imbracarea ramurilor mari cu altele mijlocii, a celor mijlocii cu altele mai micisi asa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuride schelet. Pe ramurile mijlocii si mici (de schelet) iau nastere ramurelele de rod care poarta flori siapoi fructele. Cu cat ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori sifructe, iar pomul incepe sa rodeasca mai devreme.Toate aceste avantaje se obtin prin scurtarea si rarirea ramurilor tinand seama de forma decoroana ce vrem sa o facem.In literatura de specialitate la specia mar sunt prezentate si recomandate mai multe tipuri decoroana. Pentru livada de langa casa vom prezenta cele mai uzuale si usoare forme de coroana,care nu necesita cheltuieli prea mari cum sunt: piramida etajata, piramida intrerupta (vasul) sipalmeta libera.2.3.1. Taieri de formare a coroanei in forma de piramida etajataIn anul I dupa plantare, primavara, pomul sub forma de varga se va scurta la 80 cm de la punctulde altoire. In timpul anului se vor elimina lastarii de pe tulpina pana la 60 cm inaltime. Se vor lasasa creasca circa 3 (trei) lastari dispusi la un unghi de 120° si axul pomului sau varful de crestere.In anul al doilea,: primavara cele trei ramuri se vor scurta la 30-40 cm lungime iar axul (ramura dinmijloc sau de prelungire a trunchiului) se va taia cu 20 cm mai lung decat ramurile laterale. Dupa oastfel de taiere, in timpul verii din mugurii asezati la varfurile ramurilor laterale cresc lastariiputernici de prelungire. Din ceilalti muguri asezati mai jos, cresc, de asemenea lastari,dar mai slabi.Cei mai importanti pentru noi sunt lastarii de prelungire din varfuri, pe care, daca e nevoie in cursulverii, ii putem intari prin ciupirea varfurilor celorlalti lastari asezati mai jos.In anul al treilea, primavara, inainte de a porni seva,ramura principala de schelet care este prinsacea mai jos pe tulpina se scurteaza la 60-70 cm (impreuna cu prelungirea ei), masurat de la punctulde prindere (baza) pe trunchi spre varful ramurii. Celelalte doua ramuri principale de scheletimpreuna cu prelungirea lor se scurteaza la aceeasi inaltime cu cea dintai. Axul sau ramura demijloc (prelungirea trunchiului) se taie cu 25 cm deasupra celor trei ramuri principale (cu o lungimede foarfece). Celelalte ramuri (numite ramuri secundare de schelet) crescute pe ramurile principalesi pe ax se scurteaza la 3-4 muguri buni iar cea care ameninta prelungirea se inlatura.Taierea de scurtare atat la ramurile principale cat si la celelalte se face totdeauna la o muchie debriceag deasupra unui mugure care priveste in afara coroanei, caci numai acesti muguri dauprelungiri bune care cresc in afara si nu inauntru coroanei.
  • 17. Dupa o astfel de taiere, spre varful fiecarei ramuri principale, precum si spre varful axului, cresc 3-4lastari puternici.Noi insa nu avem nevoie de toti lastarii si pentru a nu irosi fara rost hrana, cat si pentru a intarilastarii de trebuinta, cand ei au ajuns la lungimea de 20-25 cm, trebuie sa facem urmatoarealucrare:La fiecare ramura principala se alege un lastar bun de prelungire si un alt lastar asezat, fie indreapta, fie in stanga si care nu ameninta sa-l intreaca pe cel de prelungire spre a forma primaramura secundara de schelet (ramificare).Acesti doi lastari, se lasa intregi, ceilalti lastari vigurosi de la varfuri se scurteaza la 5-6 frunze iardaca unul dintre ei creste inauntrul coroanei, sau drept in sus si este asezat pe partea dinauntru aramurii principale se taie de la baza (la ras).Lucrarea aceasta se face la toate trei ramurile principale, avandu-se grija ca ramura secundara deschelet sa se lase la toate de aceeasi parte adica fie in dreapta, fie in stanga.Pe ax (ramura de prelungire a trunchiului) se alege mai intai lastarul de prelungire, apoi inca treilastari, impartiti deopotriva in jurul pomului si distantati la 70-80 cm de primul etaj, care vor forma aldoilea rand de ramuri (sau al doilea etaj).In al patrulea an, primavara devreme, inainte de pornirea sevei, prelungirea ramurilor principale deschelet se scurteaza cu jumatate sau cu o treime din lungimea lor, dupa vigoare, adica cam 50 cmcel putin si 70 cm cel mult, masurand de la prima ramura secundara de schelet.Ramura secundara se scurteaza si ea cu 15-20 cm mai jos fata de varful (taiat) prelungirii ramuriiprincipale.In unele cazuri, la pomii vigurosi, in urma ciupirii de vara a varfurilor, facuta pentru ingrosarealastarilor de prelungire, apar in apropierea locului ciupit noi ramuri laterale (secundare). Dacaaceste ramuri au crescut bine, la taierea din primavara, se opreste si cea de-a doua ramurasecundara de schelet, taind pomul ca pentru anul urmator. In acest fel se castiga un an in formareacoroanei.Cele trei ramuri lasate pentru formarea celui de-al doilea etaj se scurteaza cu 20 cm mai sus decatvarfurile taiate ale prelungirilor ramurilor principale de schelet din primul rand de ramuri (primuletaj). Axul de prelungire al trunchiului se taie cu 25 cm mai sus de varful ramurilor din etajul aldoilea.Toate celelalte ramuri se scurteaza mai mult sau mai putin dupa cum au sau nu loc sa creasca, darcele puternice de la varfuri si mai ales cele crescute inauntrul coroanei se taie de la baza (la ras),incat pomul sa primeasca lumina si aer suficient.In urmatorii ani, la etajul intai se continua a se scurta prelungirea si a doua ramura secundara dupaaceleasi reguli folosite in anul al patrulea.Etajul al doilea se taie la fel ca etajul intai in anul al patrulea adica se lasa o prelungire si primaramura secundara.
  • 18. Fig. 2.1. Formarea piramidei etajate. Aspectul pomilor dupa; taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d) dupa; plantareDupa acesti 4-5 ani de formare a ramurilor principale si secundare scheletul coroanei poate fisocotit terminat. Dupa acest timp pomii incep sa rodeasca bine si de la aceasta vreme taierileputernice (asa cum s-au facut pentru formarea coroanei) ar dauna pomilor si in primul rand arintarzia rodirea.2.3.2.Taieri de formare a coroanei in forma de - Palmeta liberaAceasta forma de coroana este recomandata pentru soiurile de vigoare mijlocie, altoite pe portaltoide vigoare mijlocie.Taierea pomilor in anul intai dupa plantare este conditionata de cativa factori. Pomii plantati subforma de vergi se scurteaza la 75/80 cm de la nivelul solului, in scopul proiectarii primelor douaramuri principale si a axului pomului. Odata cu dezmugurirea se suprima toti mugurii din zonatrunchiului pe o distata de 50 cm de la nivelul solului.In luna mai, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm, se aleg doi pe directia randului, la un intervalde 8-12 cm unul de altul, pentru formarea etajului intai si unul pentru prelungirea axului. Ceilaltilastari se suprima.In anul al doilea – primavara se corecteaza unghiul de insertie al sarpantelor (ramuriprincipale) din primul etaj prin inclinare si se echilibreaza intre ele prin scurtarea ramurii maiviguroase. Daca lungimea ramurilor alese pentru primul etaj este mai mare de 60 cm, ele sescurteaza la 45-50 cm de la baza.In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 10-15 cm, se suprima concurentiilastarilor de prelungire a axului si ai ramurilor de schelet. De asemenea, se plivesc lastarii verticalide pe latura superioara a sarpantelor (ramurilor principale) si de la baza lor. Lastarul de prelungireal axului nu se ciupeste, pentru a obtine lastari anticipati. Dat fiind faptul ca lipseste spalierul,reglarea unghiului de ramificare se face in fiecare an, prin transferul directiei de crestere asarpantei pe o ramura exterioara orientata de-a lungul randului.In anul al treilea – inainte de pornirea pomilor in vegetatie, primavara devreme se scurteazaaxul la 50–70 cm fata de punctul de insertie al celei de-a doua sarpante (ramura principala)a etajului intai.In acest an, precum si in anii urmatori se urmareste ca unghiul de ramificare sa fie cuprins intre 50-60°. Daca ramurile de prelungire a sarpantelor sunt prea lungi, ele se scurteaza la 50-55 cm. Deasemenea se scurteaza si ramurile ramase pe ax si la baza sarpantelor la o lungime de maxim 20cm (o lungime de foarfeca). Ramurile concurente ale sarpantelor (ramurilor principale) si cele cecresc pe partea superioara (pe creasta) se elimina. Ramurile cu pozitie laterala fata de sarpanta se
  • 19. scurteaza la circa 50 cm lungime.Pe ax se lasa 2-3 ramuri de vigoare mijlocie, orientate preponderent spre intervalele dintre randuri,care se scurteaza slab si in anii urmatori se transforma in formatiuni fructifere. Daca ramurile lasatesunt viguroase, atunci se scurteaza la 10-12 muguri, pentru ca in anul urmator sa se transferecresterea la o ramificare orientata spre orizontala. Celelalte ramuri aflate pe ax se suprima.In timpul vegetatiei cand lastarii au lungimea de 15-20 cm, se aleg doi pentru formarea sarpantelorsi unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi pentru sarpante trebuie sa fie vigurosi, cu un unghilarg de insertie (prindere) si orientati preponderent de-a lungul randului de pomi in directii opuse.In anul al patrulea, primavara inainte de pornirea sevei, se corecteaza unghiul de insertie (prindere)a sarpantelor din primul etaj prin transferarea directiei de crestere a lor, pe o ramura orientata de-alungul randului sub un unghi necesar, dupa aceasta procedandu-se la o scurtare a ei la 55 cm saula nivelul celei mai putin viguroase.Ramurile concurente, lacome, precum si cele amplasate pe ramura superioara a sarpantei (pecreasta) si la baza lor se suprima.Ramurile 3 - 4, alese ca sarpante se scurteaza slab iar daca sunt viguroase scurtarea se face la 50cm. Ramurile lasate pe ax intre sarpante se scurteaza transferandu-le cresterea la o ramuraorientata spre orizontala. Axul se scurteaza in functie de vigoarea pomului la 50-60 cm de lapunctul de insertie a celei de-a patra sarpanta.Fig 2.2. Formarea palmetei libere. Aspectul pomilor dupa taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea(c), al patrulea (d) dupa plantarePe sarpante se aleg lastarii de prelungire, se suprima concurentii, cei lacomi si care cresc pepartea superioara (pe creasta). Lastarii aparuti pe ax intre sarpante se ciupesc la 4-5 frunze, pentrua-i obliga sa fructifice.Dupa formarea coroanei, in anii urmatori prin taieri de productie se urmareste structurareasarpantelor, o garnisire corespunzatoare cu formatiuni de rod si atingerea parametrilor specificiformei de coroana.2.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia marPomicultura se confrunta astazi cu o serie de mari neajunsuri. Lipsa fondurilor banesti, a masinilorsi a aparaturii de stropit si aplicarea tehnologiilor de azi pe maine au dus la declinul livezilor.Daunatorii de temut in livezile de mar care pot distruge productia si livada sunt: paduchele lanos(Eriosoma lanigerum), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), insectele minatoaresi defoliatoare, afidele si acarienii, gargarita florilor de mar (Antonomus pomorum) si viermelemerelor (Cydia pomonella). Toti acesti daunatori se pot distruge folosind produse insecticide siacaricide.
  • 20. Bolile cele mai raspandite care dijmuiesc sau distrug in totalitate recolta de mere sunt: rapanul(Venturia inaequalis), fainarea (Phodosphaera leucotricha), focul bacterian (Erwinia amylovora),moniliozele, bolile de scoarta, virusurile latente si proliferarea marului.Tratarea marului se va face cu produse fungicide sistemice cat si fungicide de contact.Daunatori pentru livezile de mar pot fi soarecii de camp si iepurii care pot provoaca mari pagube,atunci cand solul nu este intretinut sau pomii protejati.Nota.In cazul soiurilor cu rezistenta genetica la boli, (Romus 1 si 3, Prima, Prima, Pionier, Voinea,Ciprian, Florina, Aura, Romus 4 etc.), se efectueaza numai 6-8 tratamente cu insecticide,eliminandu-se complet stropirile cu fungicide.Atunci cand se cultiva soiuri cu rezistenta genetica la boli, cum ar fi: Generos, Auriu de Bistrita etc.,in cadrul celor 6-8 tratamente cu insecticide, doar la 1-3 stropiri se introduc si fungicide pentrucombaterea fainari.PARAlaturi de prun, cires, visin, cais si piersic, parul este o pretioasa specie fructifera, intrucat fructele luiintrunesc calitati gustative si nutritive mult apreciate de consumatori. La pere, partea principala a fructuluio constituie pulpa, care reprezinta 97%, in timp ce pielita ajunge la 2,5% iar semintele numai 0,5% dinfruct. Cantitatea de apa in pere reprezinta aproape 95%, restul fiind zahar care variaza intre 6,5-15,2%substante pectice 0,14-0,7%, substante tanoide intre 0,06 - 0,27%, substante minerale 0,14-0,54%,aciditatea totala 0,12-0,59%, vitamina C 0,6-4,7 mg%. Ca si la alte specii fructifere, compozitia chimica afructelor depinde de conditiile climatice ale locului de crestere, sol, soi si conditii agrotehnice.Aportul caloric pe care-l aduce consumarea perelor, prezinta o importanta foarte mare, deoarece 100 gfructe contin 10-20 g hidrati de carbon, care dau organismului intre 40-80 de calorii.Un alt aspect important la pere, il constituie bogatia lor in elemente bazice, analizele efectuatedemonstrand ca la 100 g fruct proaspat continutul in elemente minerale masurat in echivalenti miligrameste de 4,42 de potasiu, 0,43 de sodiu, 0,45 de calciu, 0,73 de magneziu si 0,07 de fier.Perele contin de asemenea, o anumita cantitate de celuloza care constituie un factor stimulent pentruregularizarea activitatii peristaltice intestinale. Aceste considerente fac din pere alimente dietetice, cuvaloare deosebita in conditiile actuale.Cea mai mare cantitate de pere in Romania se utilizeaza pentru consumul in stare proaspata, dar sefolosesc si ca dulceturi, gemuri, suc, nectar, gelatina sau chiar si uscate.3.1. Consideratii generaleParul, ca specie pomicola a fost cunoscut cu circa 4000 de ani i.e.n. iar cultivarea lui era destul deextinsa in Grecia si la vechii romani.In secolul al XVIII-lea, parul a fost adus in tarile apusene Franta, Belgia si Anglia, de unde cultura s-aextins in toata Europa. In anul 1628 in Franta existau circa 250 de soiuri, majoritatea obtinute din puietiproveniti din seminte rezultate din polenizarea naturala. Tot in aceasta perioada, Belgia produce primelesoiuri dintre care sunt si astazi: Beurré Bosc, Beurré Hardy, Passe Crassane etc.In America de Nord, parul a fost adus de primii colonizatori, incat in anul 1771 existau aici circa 42 desoiuri de origine europeana.Aria culturii parului s-a extins succesiv si in Australia iar mai apoi in toata lumea, indeosebi in zonele cuclima temperata.Dupa anul 1900 au aparut o multime de soiuri, insa, numai un numar restrans dintre ele s-au raspandit intoata lumea, cele mai multe prezentand interes national sau local, fiind cultivate pe arii restranse.3.1.1. Cultura parului pe plan mondialCultura parului ocupa locul II in lume, dupa cea a marului dintre fructele din zona temperata, fiindconcentrata in principal in Europa, America de Nord, Asia, Africa de Sud si Australia. Tarile in care s-a
  • 21. dezvoltat mai mult cultura acestei specii sunt: in Europa, Italia (44600 ha), Spania (15000 ha), Franta(33800 ha), Olanda (5700 ha), Anglia (4700ha), Belgia (3600 ha), Germania (2400 ha) in Africa de Sud(6600 ha), in America de Nord, S.U.A. (16600 ha) si Canada (5000 ha)In ceea ce priveste sortimentul cultivat in principalele tari producatoare din Europa, cel mai raspandit soieste Williams cu 13400 ha (15,7%) din cele 85800 ha cultura comerciala in C.E.E., urmat de soiurilePasse Crassane (11680 ha), Conference (9600 ha), Abate Fetel (7600 ha), B. Bosc (5000 ha), B. Hardy(2850 ha), celelalte soiuri ocupand suprafete sub 100 ha.Productia mondiala de pere se situeaza la circa 13 milioane tone/an, ceea ce reprezinta aproximativ 3%din productia mondiala de fructe, inclusiv struguri, fata de media anilor 1989-1991 cand a fost de 9milioane de tone pe an.Productia cea mai mare de pere se realizeaza in Europa (2856000 tone), ceea ce reprezinta 30% dinproductie, iar dintre tari, Italia cu circa 1 milion tone pe an (20% din productia europeana) este cel maimare producator de pere.Mai mult de 60% din productia europeana de pere se obtine in tarile Europei de Vest, respectiv Italia (1milion t), Spania (580 mii t), Franta (245 mii t), Germania (247 mii t), Ucraina (153 mii t), Olanda (130 miit).Alte tari mari producatoare de pere in lume sunt: China (2,7 milioane t), S.U.A. (998 mii tone), Japonia(428 mii t).Anual se exporta peste 500 mii tone pere, pe primul loc fiind Italia, urmata de Franta, Spania si Olanda, inEuropa, iar in celelalte continente, Argentina, Australia, Republica Sud – Africana care au un rolinsemnat in comertul international, datorita decalarii maturarii fructelor cu sase luni fata de productiaeuropeana si Nord Americana.Principalele tari importatoare de pere sunt: Germania, Anglia, Suedia, Danemarca, Irlanda etc.In ceea ce priveste consumul mediu pe locuitor in lume se constata ca: Italia consuma 16 kg / locuitoranual, urmata de Austria, Grecia, Bulgaria cu 6-10 kg / locuitor, apoi Franta si Olanda cu 5,5 kg / locuitor,Germania 5 kg / locuitor, S.U.A. cu 3 kg / locuitor si Romania cu 2,5 Kg / locuitor.In ceea ce priveste sortimentul, exista diferente de la o tara la alta, iar procentul de pere de vara, toamnasi iarna difera foarte mult.3.1.2. Cultura parului in RomaniaLa noi in tara cultura parului este foarte veche, fiind cunoscuta din vremea dacilor, fapt atestat denumeroasele soiuri locale existente cat si de bogatele toponime legate de par (ex. Satul Parul din JudetulDolj, mentionate in documente inca din 1495, Peris, Perisorul, Poiana Parului, Dealul Perilor, Perieni,etc.).Dupa cum arata Al. Borza (1963), primele soiuri straine s-au introdus si raspandit la noi in tara cuaproximativ 450 de ani in urma, iar prima descriere a 13 soiuri de pere este mentionata in jurul anului1700.In Romania, dupa datele recensamantului pomilor din anul 1979, perii reprezentau 4,5% din totalulpomilor fructiferi cultivati, fiind pe locul 3 dupa prun si mar.Suprafata ocupata cu par la noi in tara, era de circa 9500 ha, dintre care peste 3000 ha sunt cultivate insistem intensiv. In prezent, baza productiei de pere o constituie livezile clasice si pomii razleti din sectorulparticular.Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in tara noastra, o data cu refacerea pomiculturii, productia de perea crescut, astfel ca, in perioada anilor 1976-1980. ea a atins 87000 tone anual iar in 1993 s-a inregistratcea mai mare productie de 108000 t.Judetele cu cea mai mare pondere in productia de pere sunt: Arges (8458 t), Dambovita (4348 t), Bacau(3537 t), Bihor (3425 t), Neamt (4266 t), Buzau (3376 t), Suceava (3139 t) etc. Actualmente circa 80% dinproductia de pere provine din gospodariile individuale taranesti, din pomi razleti sau mici livezi familiale.Pentru imbunatatirea consumului de pere ar fi necesara o crestere a productiei de pere de pana la 2000tone anual, cu urmatoarea esalonare: 35% pere de vara, 35% pere de toamna si 30% pere de iarna.In anul 1991 consumul de pere pe locuitor era foarte scazut, de numai 2,5 kg /an, fata de un necesar deminimum 10 kg / an.
  • 22. 3.2. Soiuri de par inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii recomandatiIn cadrul pepinierei Sarca s-au inmultit urmatoarele soiuri de par: Untoasa Hardy, Favorita lui Clapp,Conference, Passe Crassane, Williams, Williams rosu, Untoasa Bosc, Napoca, Republica, Trivale,Argesis.a)In ultimii ani, datorita lipsei de portaltoi generativi (Pastravioare), o parte din aceste soiuri nu se mai potinmulti decat cu ajutorul intermediarului. Soiurile inmultite la pepiniera Sarca sunt cele care au ocompatibilitate buna pe portaltoiul vegetativ de tip BN 70 sau Gutui de tip A. - Soi originar din Franta - Pomul viguros, cu buna capacitate de ramificare, compatibil cu gutuiul, foarte productiv, dar inconstant; sensibil la rapan si ger; soi triploid, fructifica in general partenocarpic. Soi foarte raspandit si la noi in tara.Curé - Fructul este mare, piriform, alungit, asimetric, cu o dunga de rugina longitudinala si un sant discret. Epiderma este verde-galbuie la maturitate. Pulpa este alba- galbuie, densa, slab parfumata si potrivit de dulce cu sclereide fine si gust usor astrigent, placut, la maturitatea de consum. - Soi de iarna: Se recolteaza la inceputul lunii octombrie; pastrarea: 100-150 zile. - Soi originar din Franta - Pomul viguros, cu trunchiul si axul puternice, coroana ingust conica, capacitate redusa de ramificare, fructifica preponderent pe formatiuni scurte, intra tarziu peUntoasa rod, sensibil la ger, produce mult si constant. Este compatibil cu gutuiul si poate fi folosit si ca intermediar.Hardy - Fructul este mijlociu (120-140g), scurt conic, cu varful larg, culoarea verde-galbuie acoperita integral sau partial cu rugina grosiera. Pulpa este alba, semifondanta, foarte suculenta, dulce vinurie, de calitate foarte buna. - Soi de iarna: Se recolteaza la sfarsitul lunii septembrie; pastrarea 30-60 zile. - Soi originar din Franta - Pomul semiviguros, productiv dar inconstant, infloreste semitarziu si este sensibilOlivier de la rapan; compatibil cu gutuiul. - Fructul de marime medie, maliform, cu epiderma galbena-verzuie, pulpa alba-Sèrres galbuie, ferma, cu gust foarte bun si aroma distincta. - Soi de iarna: Se recolteaza la inceputul lunii octombrie si se pastreaza 150-180 zile.3.3. Tehnica formarii coroanelorRapiditatea intrarii pe rod, cantitatea si calitatea fructelor sunt caracteristici fiecarei combinatii soi /portaltoi, dar la randul lor sunt influentate si de forma de conducere si de modul de taiere a pomilor, princare se evita dezechilibrul intre crestere si fructificare, respectiv alternanta de rodire.In general, scopul taierii de formare si rodire la par, in mare parte comun si altor specii, este necesarpentru:- formarea unui schelet de forma si dimensiuni adaptate la o durata a rodirii corespunzatoare uneimaxime eficiente economice, in raport cu vigoarea diferita a soiurilor, conditiilor pedoclimatice, fertilizareasi intretinerea plantatiei;- pastrarea unui echilibru intre cresterea pomului si productie incepand cu al doilea an dupa plantare, peo perioada cat mai lunga in ciclul de viata al pomilor;- asigurarea unei bune patrunderi a aerului si luminii si punerea frunzei in conditii de asimilare maxima,astfel ca fructele sa atinga dimensiunile si coloratia optima, precum si calitatile gustative specifice soiului;- pastrarea unei suprafete de fructificare cat mai extinsa in pozitie convenabila, care sa usureze operatiilede recoltare, taiere si tratamente fitosanitare;- mentinerea potentialului de recolta caracteristic diferitelor soiuri, in raport cu vigoarea, pozitia mugurilor
  • 23. floriferi, modul de fructificare, etc.Ca forme de conducere la specia par se preteaza formele aplatizate (palmeta cu brate oblice, palmeta cubrate orizontale, cordonul vertical si oblic) si formele libere (fus liber, piramida etajata si piramidaneetajata).In continuare, vom prezenta principalele lucrari si masurile tehnice care trebuiesc intreprinse pentruformarea pomilor cu ax central.Taieri de formare a coroanei in forma de fus subtire ameliorat:In anul intai, primavara, inainte de pornirea in vegetatie, varga pomului se scurteaza la 80 cm de la nivelulsolului, pentru proiectarea primului etaj de ramuri.Dupa dezmugurire se suprima toti mugurii pe lungimea de 50 cm rezervata trunchiului. Cand lastariiinregistreaza lungimea de 15-20 cm, din ei se aleg 3-4 pentru formarea etajului de ramuri si unul care vaprelungi axul. Lastarii alesi trebuie sa fie dispusi uniform in jurul axului la cativa centimetri unul de altul sisa aiba un unghi de prindere pe ax larg. Concurentii lastarului de prelungire se vor plivi. De asemenea sevor elimina toti lastarii amplasati pe trunchi care nu sunt de folos.In anul al doilea, primavara inainte de pornirea sevei, cele trei ramuri alese pentru formarea etajului seechilibreaza, prin scurtarea celor mai viguroase ramuri la nivelul ramurii mai slabe. Daca toate cele treiramuri sunt viguroase, scurtarea lor se va face la circa 50 cm, dar neaparat cu mugure in afara.Ramura de prelungire a axului se scurteaza cu maxim o lungime de foarfece (25 cm) mai lung decatnivelul planului ramurilor principale (sarpantelor). Celelalte ramuri se suprima.In timpul vegetatiei, cand lastarii ating lungimea de 10-15 cm, cei care concureaza cu lastarii deprelungire a sarpantelor si axului se suprima. De asemenea, se plivesc lastarii de pe partea superioara aramurilor principale si cei de la baza lor.In anul al treilea, primavara devreme, inainte de pornirea sevei ramurilor de prelungire a sarpantelor(ramurile principale), se scurteaza la un mugure exterior. Se elimina ramurile concurente, lacome, si celede pe latura superioara a sarpantelor (de pe creasta). Ramura de prelungire a axului se taie deasupraunei ramuri laterale verticale de vigoare mai slaba.Pe ax, ramurile se scurteaza cu un mugure in afara (pentru a creste in orizontala) la 10-15 cm pentru a letransforma in formatiuni fructifere.In timpul vegetatiei lucrarile vor fi continuate dupa aceleasi principii, suprimand lastarii concurenti si ceide pe partea superioara a sarpantelor.Fig. 3.1. Formrea fusului subtire ameliorat in anul intai (a), in anul al doilea (b), al treilea (c), al patrulea(d), al cincilea (e) dupa plantareIn anul al patrulea, primavara devreme se echilibreaza ramurile principale (sarpantele) din etaj, selimiteaza lungimea acestora iar prelungirea sarpantelor se transfera pe o ramura orientata sub unghiulnecesar. La inaltimea de 2,5 m de la nivelul solului se limiteaza cresterea axului in lungime printr-o taierede transfer a acestuia pe o ramura orizontala. Pe ax se aleg noi ramuri de garnisire. Cele alese in aniianteriori se orizontalizeaza sau prin transfer li se da pozitie orizontala.Se va asigura amplasarea buna, uniforma a ramurilor de semischelet pe ax prin scurtarea si rarirea lor.Dupa formarea coroanei, prin taieri de productie se urmareste mentinerea acestora in parametri proiectatisi echilibru intre crestere si rodire. Datorita dominantei apicale mai accentuate la par, o atentie deosebitase acorda mentinerii formei conice a coroanei. In acest scop, se va mentine unghiul oblic al ramurilor deschelet iar in treimea superioara a coroanei se vor aplica taieri mai severe si nu se va admite prezentaramurilor cu pozitie verticala.3.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia parUna dintre verigile de baza ale tehnologiei culturii parului o constituie cunoasterea aspectelor legate deboli si daunatori. Acest lucru devine cu atat mai necesar, cu cat conditiile de cultura sunt mereu favorabilepentru manifestarea bolilor, datorita posibilitatilor reduse de aplicare a tratamentelor si tehnologiei decultura complete.Pentru obtinerea de rezultate bune in combatere, tratamentele trebuie efectuate corect si la timp.Daunatorii parului cei mai importanti si care pot provoca daune foarte mari, mergand pana la distrugereacompleta a pomilor in scurt timp sunt: Psilla parului (Psylla piricola Forst), Paduchele din San Jose
  • 24. (Quadraspidiotus perniciosus), Viermele fructelor (Carpocapsa pomonella), Gargarita mugurilor(Antonomus piri Koll), Viespea parului (Hoplocampa Brevis Klug), paianjenii si afidele.Bolile cele mai raspandite care pot distruge in totalitate productia de pere sunt: Rapanul (Venturia pirina),Rugina parului (Gymnospo-rangium sabinae), Patarea alba (Micosphearella sertina), Arsura bacteriana(Erwinia amylowora) o serie de bacterioze si virusi (mozaicul frunzelor).GUTUIGutuiul este una dintre speciile cele mai vechi aflate in cultura, fiind semnalat in documente de circa 4000ani.Fructele sale erau foarte apreciate la greci, romani si alte popoare, atat pentru consumul in stareproaspata cat si prelucrate. Importanta acestei specii a scazut treptat, pe masura dezvoltarii altor speciipomicole, in principal marul si parul.Gutuile se consuma atat in stare proaspata cat mai ales prelucrate si industrializate sub forma de gemuri,compoturi, peltea, marmelada etc. Fructele au un grad ridicat de gelificare, isi mentin aroma, aciditatea sifermitatea si dupa fierbere.Compozitia biochimica a gutuilor este destul de complexa: zaharuri 6,6% - 13,3%, acizi 0,6 - 1,7%,substante tanoide 0,19 - 0,50%, substante proteice 0,33 - 0,95%, pectine 0,69 - 1,13%, lipide 0,50%,saruri de potasiu 20 mg%, calciu 10mg%, magneziu 8 mg%, fier 0,60 mg%, vitamina C 10-40 mg/ 100g(A. Gherghi 1983).Fructele se pastreaza bine o perioada lunga de timp, permitand prelungirea perioadei de prelucrare. Inscop terapeutic, de la gutui se folosesc semintele, fructele si florile.4.1. Consideratii generaleO importanta deosebita o are gutuiul deoarece valorifica foarte bine terenurile cu exces temporar deumiditate sau cu apa freatica la suprafata chiar sub 1 m.Gutuiul are cea mai tarzie inflorire si din acest considerent nu este expus ingheturilor tarzii de primavara.Pomul este in general rustic, robust, cu plasticitate ecologica buna.4.1.1. Cultura gutuiului in lumeSpecia gutui provine din insula Creta in jurul orasului Cydon, de unde se pare ca ar proveni si denumireagenului Cydonia (denumirea stiintifica a gutuiului). In prezent, aria de raspandirii a culturii se afla in zonatemperata, cu preponderenta in Europa, China, Japonia, Asia Centrala, Iran, Asia Mica, nordul si sudulAfricii, America de Nord si Australia.In stare salbatica gutuiul se mai intalneste in Asia Mijlocie, Crimeea si in Balcani.In afara de genul Cydonia, in cultura se mai intalnesc inca alte doua genuri inrudite si anume: genulChaenomales sau gutuiul oriental cu mai multe specii si anume: Gutuiul Japonez (Cydonia Japonica) siGutuiul Chinezesc (Chidonia sinensis). Aceste doua specii se caracterizeaza prin aceia ca produc fructefoarte mari (400 g).In Europa, aceste doua specii se cultiva doar ca plante ornamentale. O alta specie este Cydonia Maulei -considerata ca specie decorativa, deoarece se cultiva si pentru fructe in zona nordica a Rusiei pentrucontinutul foarte ridicat in vitamina C (90 mg/100g), vitamina P (1,2 mg/100g), pectina, acizi si arome carese extrag industrial.Fructele acestei specii se industrializeaza sub forma de siropuri, bauturi alcoolice etc., inlocuind lamaiacare nu creste in zona.Productia cea mai mare de gutui dintre toate tarile producatoare o obtine Italia, dar si aici in ultimii ani
  • 25. este in descrestere datorita sensibilitatii gutuiului la Focul bacterian, boala tratata din ce in ce mai greu.4.1.2. Cultura gutuiului in RomaniaIn Romania, gutuiul ocupa circa 2% din totalul suprafetei pomicole, cultivat in special ca pom izolat sau inamestec cu alte soiuri in livezile de langa casa. Suprafetele mari de culturi care au existat in fosteleC.A.P.- uri si I.A.S.- uri, au fost distruse fie cu stiinta datorita legii fondului funciar, fie au fost distruse dincauza bolilor si in special, a focului bacterian, boala semnalata in Romania dupa anul 1991.Dupa numarul de pomi aflati in cultura, pe primele locuri se situeaza judetele: Ilfov, Vaslui, Teleorman,Dolj, Olt, Iasi, urmata de o a doua grupa reprezentata de Tulcea, Prahova, Constanta, Vrancea. Datelestatistice arata ca in majoritatea judetelor tarii, gutuiul detine cel mai mare procent ca pom razlet. In ultimiizece ani gutuiul este cautat si plantat atat de mici proprietari cat si de schituri si manastiri bisericesti.In judetele Brasov, Covasna, Maramures, Harghita, gutuiul nu intalneste conditii ecologice favorabile.Despre exportul de fructe din Romania nici nu poate fi vorba, mai ales dupa 1990. In tara noastra gutuiulpoate fi foarte rentabil, deoarece rodeste foarte bine, produce multe fructe iar pretul de vanzare si lipsafructelor de pe piata confera producatorului un venit bun.De aceea, multe centra de cercetare din tara se ocupa cu ameliorarea gutuiului si crearea de noi soiuri, inprimul rand cu rezistenta genetica la Focul bacterian.4.2. Soiuri de gutui inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii recomandatiIn fondul de germoplasma organizat in Romania exista circa 78-80 genotipuri de gutui, reprezentate desoiuri si selectii autohtone si straine. Din cele opt soiuri admise la inmultire in Romania, circa 80% suntromanesti si anume: Moldovenesti, Bereczki, Aromate, De Husi, De Mosna, Malaiete, Aurii. PepinieraSarca a produs circa 130 mii gutui din soiurile omologate dupa 1990. Portaltoiul folosit la inmultire estegutuiul tip A, care imprima soiurilor vigoare mica, precocitate si productivitate mare.Soiurile de gutui sunt autofertile si nu necesita polenizatori. - Soi romanesc. - Soi de vigoare mijlocie, formea-za coroana globuloasa, intra timpuriu pe rod, este foarte productiv. - Rezistent la boli si ger.Moldovenesti - Fructul este mare, globulos, usor alungit, cu coaste largi, pielita neteda, lucioasa, galben portocalie. Pulpa suculenta, semidulce, putin acidulata si placut aromata. - Perioada de consum: octombrie - decembrie. - Soi romanesc. - Soi de vigoare mijlocie, rustic, intra timpuriu pe rod, este productiv. - Rezistent la boli si ger.Aromate - Fructul are o greutate medie, piriform, cu gat alungit, suprafata neteda, fara coaste si de culoare galben-limonie. Pulpa este suficient de suculenta, cu gust bun si aroma puternica. - Perioada de consum: octombrie - ianuarie. - Soi vechi, originar din Romania. - Soi de vigoare mare, rustic, produce abundent si constant. Are perioada de vegetatie lunga. - Rezistent la boli.Bereczki - Fructul este mare sau foarte mare, de forma ovoid-alungita sau piriforma cu un mamelon peduncular brun cenusiu si suprafata neuniform costata. Pulpa este galbuie, intens aromata, dulce-acidulata, placuta la gust. - Perioada de consum: octombrie - noiembrie.
  • 26. - Soi vechi, originar din Turcia. - Soi de vigoare mijlocie, foarte productiv, formeaza coroana rara.De - Sensibil la boli, daunatori si ger. - Fructul este mijlociu, forma sferic-turitita, cu 5 coaste evidente. PulpaConstantinopol este potrivit de suculenta, fina, cu gust dulce-acrisor. Fructele se scutura usor din pom si au o perioada scurta de pastrare. - Perioada de consum: septembrie - noiembrie.4.3. Tehnica formarii coroaneiIn mod natural, gutuiul creste sub forma de tufa cu mai multe tulpini, ce pornesc din baza coletuluiajungand la 3-4,5 m inaltime. Radacina gutuiului mai ales atunci cand portaltoiul este vegetativ (marcotade gutui), este dispusa superficial si de aceea, pomii trebuiesc palisati pentru a nu fi rasturnati de vant.Palisarea se va face cu un arac sau tutore cu diametrul de pana la 10cm.Coroana gutuiului este deasa si in general neregulata, formata din ramuri de schelet groase. In perioadade tinerete gutuiul creste viguros, dar dupa intrarea pe rod viteza de crestere se reduce foarte mult.Gutuiul face primele fructe din anul al II-lea de la plantare si rodeste economic incepand cu anul al IV-lea.Un gutui poate trai pana la 45-50 ani dar, pentru asta are nevoie de o formare cat mai corecta a coroanei.Traditional, gutuiul se conduce sub forma de vas ameliorat sau tufa cu 3-4 tulpini crescute din zonacoletului, insa mai poate fi condus dupa piramida mixta si palmeta liber aplatizata.Taieri de formare a coroanei tip Piramida mixtaIn anul intai, primavara devreme pomul sub forma de varga se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului.Dupa dezmugurire, se suprima toti mugurii din zona trunchiului pana la 50-55 cm inaltime. In cursul verii,cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 pentru formarea etajului de ramuri si unul pentruprelungirea axului. Lastarii alesi trebuie sa fie uniform repartizati in jurul axului cu un unghi cuprins intre90-120°, la un interval mai mare de 8-10 cm intre ei. Se va elimina concurentul lastarului de prelungire alaxului, cat si ceilalti lastari situati intre cei pe care noi i-am ales.Fig. 4.1. Formarea pirmidei mixte in anul intai (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d), al cincilea (e),dupa plantarea pomilorIn anul al doilea, inainte de pornirea sevei, lucrarile de taiere in vederea formarii coroanei incep cualegerea definitiva a celor 3-4 ramuri principale (sarpantelor). Daca ramurile nu sunt crescute uniform seinclina, pentru a le stimula sau a le incetini cresterea. Daca ramurile sunt crescute uniform si nu depasesclungimea de 50-60 cm, nu se scurteaza. Daca depasesc aceasta lungime, atunci ele se scurteaza lanivelul celei mai slabe. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la 25-30 cm mai sus de nivelul detaiere al sarpantelor. Celelalte ramuri considerate concurente ale ramurilor principale sau ale axului seelimina (la ras). Ramurile crescute pe partea exterioara a ramurilor principale (de pe creasta) se eliminatot prin taieri la ras. Lastarii de pe trunchi pana la 55-60 cm se elimina tot la ras.In cursul verii se vor lasa doar lastarii de prelungire a ramurilor de baza si un singur lastar de prelungire aaxului. Ceilalti lastari considerati concurenti ai lastarilor de prelungire a ramurilor de baza (sarpantelor) catsi a axului se vor elimina. Se vor mai elimina si lastarii ce cresc pe latura superioara a ramurilor de baza(sarpantelor) cat si lastarii porniti de la baza ramurii de baza. In timpul verii se mai pot corecta siunghiurile de ramificare a sarpantelor.In anul al treilea, primavara se urmareste consolidarea primului etaj de ramuri (sarpante), proiectareaprimelor subsarpante si a noilor sarpante (nou etaj).Pe axul pomului la inaltimea de 50-60 cm de la punctul de prindere al ultimei sarpante, se alege o ramuraamplasata pe spatiul liber dintre doua ramuri principale din etaj si se scurteaza slab. Ramura deprelungire a axului se scurteaza, in vederea ramificarii si proiectarii urmatoarei sarpante solitare (singure).Celelalte ramuri de pe ax se elimina la ras.Pe fiecare ramura principala (sarpanta) se va alege cate o ramura cu pozitie laterala la o distanta de 55cm de la ax pentru formarea primei sarpante (ramura secundara prinsa pe ramura principala).Ramurile de prelungire ale sarpantelor (ramurilor principale) se vor scurta la 40-45 cm de la punctul deprindere al primei ramuri secundare (subsarpantei). ATENTIE! De pe sarpante se suprima toate ramurileverticale viguroase.In timpul verii se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului pentru cea de-a doua sarpanta si
  • 27. sarpanta solitara (singura). Se plivesc lastarii concurenti si cei de pe latura superioara a sarpantelor (depe creasta).In anul al patrulea, dupa aceleasi principii se mai aleg 2-3 ramuri pentru formarea urmatoarelor sarpantesolitare. Ele trebuie sa fie amplasate uniform in jurul axului pe bisectoarea unghiului de divergenta, formatde sarpantele din etaj, distantele dintre ele la 25-30 cm. Se corecteaza unghiul de ramificare alsarpantelor solitare si se proiecteaza cate o noua subsarpanta.Pe sarpantele din etaj se aleg cate doua ramuri in vederea formarii subsarpantelor, astfel ca ramificareasa fie bilaterala, alterna exterioara.Se elimina ramurile concurente, lacome si cele orientate in interiorul coroanei. In vederea normariiincarcaturii de rod, o parte din ramurile anuale de pe sarpante se scurteaza la 3-4 muguri.In anul urmator dupa amplasarea numarului necesar de sarpante printr-o taiere de transfer a prelungiriiaxului pe o ramura orizontala, se limiteaza inaltimea pomului. In anii urmatori taierea de fructificare vaavea in vedere reglarea echilibrului intre crestere si rodire.Bolile si daunatorii care ataca gutuiul chiar daca sunt mai putini decat la celelalte specii, netratarea, poateduce la distrugerea productiei sau distrugerea totala a pomilor din livada.Dintre daunatorii de temut sunt: viermele fructelor (Cydia pomonella), paduchele din San Jose(Quadraspidiotus perniciosus), afidele si paianjenii.Dintre bolile cele mai frecvente sunt: Mumiefierea fructelor (Monilioza), patarea bruna a fructelor(Diplocarpon soraweri) si cea mai periculoasa boala aparuta dupa 1990 in Romania, Focul bacterian(Erwinia amylovora) distrugand pomul intr-un timp record.VISIN CIRESVechimea in cultura a ciresului si visinului se poate aprecia ca fiind foarte veche. Primele informatiiscrise s-au pastrat de la filozofii greci Xenofou (536 i.e.n.) si Teophrast (374-287 i.e.n.). Visinul estementionat inca din anul 340 (i.e.n.) intr-o lucrare a lui Aristotel in care se descrie tehnica deinmultire.O data cu aparitia erei crestine informatiile despre agricultura devin din ce in ce mai putine si neparvin pe cai indirecte, prin intermediul cronicilor. Abia in perioada lui Carol cel Mare (724-814)intalnim din nou mentiuni despre cultura visinului ce se practica pe domeniile regale.In anul 1278, la nunta regelui Suediei s-a servit visinata, iar acest lucru ne indreptateste a crede caarealul de cultura a visinului se extinsese pana in Scandinavia.Tot in mod indirect aflam despre existenta celor doua specii pe teritoriul de astazi a Romaniei. incade la inchegarea primelor state feudale, respectiv din timpul domniei lui Mircea cel Batran, candsunt atestate documentar Manastirea Visina si localitatea Cireasov (1407). Ceva mai tarziu,documentele timpului amintesc localitatile Ciresu (1520), Valea Ciresului (1528), Visina (1550) iarastazi identificam urmatoarele localitati cu numele speciei si anume: Ciresu, Ciresoaia, Cireseni,Cireasa, Ciresel, Cireseanu, Valea Valea Ciresoii, Valea Ciresului etc.Ciresele sunt primele fructe proaspete ale anului, iar prin continutul ridicat in vitamine, saruriminerale, zaharuri, fac obiectul unuia dintre cele mai eficiente activitati comerciale.Fructele sunt destinate atat consumului in stare proaspata cat si prelucrarii industriale sub forma desucuri, siropuri, compoturi, gemuri, dulceturi etc.Fructele de cires contin: substanta uscata 10,8-24,7%, zahar total 7,7-16,8%, aciditate totala 0,49-1,3%, substante tanoide 0,6-1,3%, substante pectice 0,06-0,36%, vitamina V 6,51%, A 0,5 mg%,B1, E, Ca, K, P, Fe, etc.
  • 28. Fructele de visin se folosesc in special pentru industrializare dar si pentru consum in stareproaspata, avand un continut complex echilibrat, bogat in elemente nutritive, saruri minerale, sivitamine cum ar fi: substanta uscata 13,9-23,2%, zaharuri 5-19%, acizi organici 0,9-4,9 mg%, K, P,Mg, Ca, vitamina PP, E, B1, B2, caroten etc.Lemnul de cires este foarte apreciat in industria lemnului. Visinul este o specie decorativa dar sibuna melifera.7.1. Consideratii generaleCiresul este o specie originara din zona cuprinsa intre Marea Neagra si Marea Caspica de unde s-araspandit in Europa si Asia. In stare salbatica se mai intalneste in Iran, China, Rusia, Asia Mica,Asia Centrala, Africa de Nord, Sudul si Estul Europei.In prezent ciresul se cultiva intre paralelele de 40-60º latitudine nordica, dar izolat se intalneste petoate continentele.Istoria culturii visinului este strans legata de cea a ciresului, desi unele date din literatura despecialitate sunt contradictorii. Visinul comun nu se intalneste in stare salbatica insa crestesemispontan in jurul Marii Caspice in Caucaz, India, Iran, Asia Mica si Peninsula Balcanica, care arfi si originile sale. Spre deosebire de cires, care nu poate depasi paralela de 60ºC latitudinenordica, visinul depaseste acesta cota devansand chiar si cultura marului.7.1.1. Cultura visinului si ciresului in lumeProductia mondiala de cirese si visine reprezinta circa 0,7% din productia totala de fructe.Un prim grup de tari mari producatoare ca S.U.A., Italia, Franta, Turcia, Spania, Bulgaria, Japonia,Canada, Australia, Chile, Argentina si Africa de Sud, se produc mai multe cirese decat visine, intimp ce ex Iugolavia, Polonia, Germania, Romania productia de visine este superioara celei decirese.Datele statistice F.A.O. indica tarile europene fara fosta U.R.S.S. ca fiind principalele producatoarede cirese circa 70% din total. S.U.A. si Canada detin aproximativ 13% din productia mondiala, tarileasiatice (fara China si Coreea de Nord) 1,5%, iar cele africane 1%.Ca regula generala, tarile vest europene produc mai multe cirese, iar cele est europene, mai multevisine.In ultimii ani se remarca o crestere a interesului pentru cultura ciresului in Scandinavia, respectivSuedia, Norvegia, tari unde cultura s-a extins pana la 60º latitudine nordica.In Asia, principalii producatori sunt: Iran, Liban, Japonia, China si Coreea de Nord.In America de Nord, primul loc este ocupat de S.U.A., urmat apoi de Canada.In Africa, productii relativ mici se obtin in Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe, Maroc si Algeria.In emisfera sudica, principalul producator este Chile, care si-a dublat suprafata cultivata in ultimii 15ani. Extinderea rapida aici, s-a datorat climatului favorabil, forta de munca ieftina si o piata faraconcurenta, avand in vedere ca ciresele se recolteaza in timpul sarbatorilor de iarna iar productiase vinde bine in lume, mai ales in Europa Vestica, in Canada, S.U.A. si Japonia.Printre statele din emisfera sudica cultivatoare de cires pot fi mentionate Ausstralia si NouaZeelanda cu productii bune.Destinatia productiei de cirese si visine in plan mondial este destinata dupa cum urmeaza: consumin stare proaspata 27%, prepararii de bauturi, lichioruri 36%, prepararii de compoturi 13%, stocariide fructe congelate 10%, prepararii produselor de cofetarie, gemuri, dulceturi, salate si sosuri 4%.Daca ne referim numai la cirese, Europa consuma in stare proaspata circa 80%.Principalii importatori sunt Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia si Luxembourg, iar exportatorisunt Italia, Franta, Spania, Grecia, Croatia si Bosnia.Exigentele privind calitatea fructelor sunt foarte mari in tarile vest europene si se refera in special lamarime, culoare, gradul de maturare si starea fitosanitara. Diametrul minim admis al fructelorvariaza de la piata la piata, dar nu poate fi sub 22 mm diametru. Ciresele sunt considerate siincadrate in grupa fructelor de lux.
  • 29. 7.1.2. Cultura visinului si ciresului in RomaniaO lunga perioada de timp cultura ciresului a fost limitata ca extindere la cei cativa pomi existenti ingradinile familiale sau in livezi mici, in jurul marilor orase, menite sa satisfaca cerintele unor pietestrict locale unde se valorificau cantitati reduse de fructe.Cu timpul ciresul si visinul si-au conturat anumite centre pomicole cum ar fi: Iasi, Ramnicu - Sarat,Sibiu, Leordeni - Topoloveni.Dupa nationalizare si colectivizare, pomicultura a fost gandita pe principii noi, fiind redusa ponderealivezilor familiale pe masura infiintarii de plantatii comerciale de dimensiuni mari dar intensivizareaaccentuata a culturii necesitand un volum foarte mare de forta de munca la recoltare. In loc sacreasca productia, aceasta a scazut si a fost inferioara productiei obtinute pe teritoriul RomanieiMari in anul 1938.In Romania se mai cultiva circa 7 mii ha, cea mai mare parte in sectorul privat, pe care se obtine oproductie de circa 60 mii tone.Principalele judete producatoare sunt: Iasi, Galati, Vrancea, Vaslui, Botosani, Neamt, Arad.Dinamica productiei este in descrestere continua.Visinul ocupa circa 6 mii ha cu o productie de aproximativ 40 mii tone anual. Principalele judeteproducatoare sunt: Iasi, Botosani, Bacau, Arges, Buzau, Cluj, Mures, Dolj, Valcea.Din productia totala cca 74% este destinata consumului direct iar 24% se prelucreaza sub forma decompot, dulceata gemuri, etc. Exportul de fructe proaspete (cirese + visine) reprezinta circa 2% dintari ca: Germania, Austria, Italia, datorita dispersiei mari a livezilor si de lipsa depozitelor frigorificecare creeaza mari partizi si preracirea fructelor.In ceea ce priveste sortimentul, acesta a suferit o permanenta innoire prin continua selectie debiotipuri locale valoroase si nu in ultimul rand prin introducerea de noi soiuri din strainatate si anoilor creatii romanesti obtinute de Bistrita, Pitesti si Iasi.Dupa 1990, numarul de pomi valorificati de pepiniere a scazut pe masura diminuarii interesuluipopulatiei pentru plantarea ciresului in masiv.7.2. Soiuri de visin si cires inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii recomandatiVisinul si ciresul sunt specii care se inmultesc destul de greu avand in vedere lipsa portaltoilorvegetativi atat pe plan mondial cat si in Romania. Dupa 1989 productia de cires si visin a scazutdatorita cererii din ce in ce mai mici a pietei libere din zona noastra disparand marii consumatori dematerial saditor si anume C.A.P. - urile si I.A.S.- urile, foste intreprinderi de stat.In cei 25 de ani de activitate, Statiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi acreat cateva soiuri de cires si visin care sunt omologate si inscrise in lista oficiata de soiuri aRomaniei.Ponderea cea mai mare de soiuri inmultite la pepiniera Sarca o reprezinta soiurile californiene, cumar fi: Bing, Sam, Germesdorf, Van, Stella, Bigareau Drogan, Bigareau Donisseu, Bigareau Moreauetc. Alaturi de aceste soiuri se mai inmultesc: Fruheste der Mark, Rubin, Rivan, Scorospelka,Boambe de Cotnari, Hedelfinger, Ulster, Amara, Cerna, Colina, Rosii de Bistrita, Izverna, Silva,Amar Galata, Amar Maxut.Soiurile de visin inmultite la pepiniera Sarca in cei 25 de ani au fost: Ilva, Engleze timpurii, Maritimpurii, Meteor, Crisana, Schatenmorelle, Northstar, Dropia, Vranceanu, Timpurii de Osoi,Oblacinskaia, Mocanesti, Timpurii de Targu Jiu, Scuturator, Bucovina, Pitic de Iasi.Prin cercetarile efectuate timp de 25 de ani, sortimentul de cires si visin a suferit modificari, fiindinlocuite continuu soiurile neproductive sau cele care produceau fructe de o calitate inferioara,promovandu-se soiurile din sortimentul mondial si romanesc care au dat cele mai bune rezultate.Principalele obiective de ameliorare sortimentala au avut in vedere: autofertilitatea, calibrul mare al
  • 30. fructelor, vigoarea mica a pomilor, compactitatea coroanelor, marirea perioadei de recoltare siconsum, precocitatea de rodire, calitatea si fermitatea superioara a fructelor, rezistenta la boli, lager, si nu in ultimul rand tardivitatea infloritului. - Soi originar din Canada. - Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidala, cu cresteri moderate, permeabila pentru lumina, cu fructificare pe buchete de mai, cu mare plasticitate ecologica. Este precoce siVan productiv. - Fructele sunt mari (7-8 g), globuloase, usor aplatizate, rosii stralucitoare. Pulpa este pietroasa, roz-rosiatica, cu sucul slab colorat, gust dulce-acidulat de foarte buna calitate. - Perioada de maturare: decada a doua a lunii iunie. - Soi originar din Canada. - Primul soi autofertil, cu larga raspandire in toate tarile cultivatoare. - Pomul este viguros, formeaza o coroana larga, ramificata, bineStella garnisita cu ramuri de rod. Soiul este rezistent la ger. - Fructul este mare (7-8 g), cordiform, rosu stralucitor, cu pulpa de fermitate medie. Este sensibil la crapare. Pulpa este pietroasa, crocanta, rosie, dulce-amaruie, placuta la gust. - Perioada de maturare: a II-a decada a lunii iunie. - Soi originar din Ucraina. - Pomul este de vigoare medie spre mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe buchete de mai preponderent, este productiv, rezistent la seceta, ger, boli si daunatori.Scorospelka - Fructul este de marime medie spre mare pentru un soi timpuriu (5,5-6,0 g), dulce-acidulat, cordiform-alungit, rosu-deschis, sensibil la crapare in conditii de precipitatii in perioada de parga. Pulpa este roza, de consistenta medie, suculenta. - Perioada de maturare: ultima decada din luna mai. - Soi originar din Romania - Pomul semiviguros, cu coroana larg piramidala pana la globuloasa, cu fructificare preponderenta pe buchete de mai si ramuri mijlocii, cu o rezistenta buna la boli, daunatori si la alti factori de stres.Rubin - Fructul este mare (7,5 g), sferic-cordiform, bombat pe partea dorsala, cu varf rotunjit, terminat cu mucron scurt ascutit, de culoare rosu-rubiniu, cu samburele mijlociu, neaderent la pulpa. Intra pe rod in anul V de la plantare, dar este foarte productiv. - Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie. Fructele sunt destinate consumului in stare proaspata si industrializarii. - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg piramidala, cresteri moderate, luminoasa, bine garnisita cuBoambe de buchete de mai in interior si ramuri mijlocii la periferie. Soiul este rezistent la ger si tolerant la principalele boli. Intra mai tarziu peCotnari rod, dar produce mult si constant. - Fructul este mare (6,5-8 g), scurt cordiform, bicolor (galben cu rosu). Pulpa este alb galbuie, pietroasa, dulce, usor acidulata, foarte buna la gust. Se preteaza atat pentru consum in stare
  • 31. proaspata cat si pentru industrializare. Fructele sunt rezistente la transport si pastrare, cu o sensibilitate medie la crapare. - Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie - Soi originar din Romania. - Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, cu fructificare predominanta pe buchete de mai si inflorire timpurie.Amar de Maxut - Fructul este mediu spre mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagra, cu pulpa intens colorata, sucul rosu inchis, fermitate medie, cu gust intens amar. - Maturitatea de recoltare: tarzie, prima jumatate a lunii iulie. - Soi originar din Suedia. - Pomul de vigoare medie spre mare, coroana larg piramidala, bine garnisita cu buchete de mai si ramuri mijlocii mai ales spre exterior, mediu rezistent la ger, recomandat mai ales pentruRivan zonele sudice ale tarii. - Fructele sunt mari pentru un soi timpuriu (5,5-6,0 g), cordiforme, rosii-deschis. Pulpa este semipietroasa, dulce-acidulata, de culoare roz-deschis, placuta la gust. - Maturitatea de recoltare: prima decada a lunii iunie. - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidala, bine garnisita cu buchete de mai. Este sensibil la ger. ProduceBing moderat dar constant. - Fructul este mare (7,0-8,5 g), larg cordiform, armonios, dulce- acidulat. Pedunculul este de lungime si grosime medie. - Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iunie. - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare mijlocie, fructifica preponderent pe ramuri plete. - Soiul este precoce, productiv, rezistent la ger si seceta, sensibilNana la Coccomyces si Monilinia. Este autofertil si cu mare plasticitate ecologica. - Fructul este mijlociu (5 g), sferic, rosu-visiniu, pulpa si sucul colorate. - Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare submijlocie, cu coroana semiglobuloasa, cu fructificare preponde-renta pe ramuri lungi. Soiul este semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger si mediuIlva rezistent la seceta, sensibil la Coccomyces. - Fructul este mijlociu (5,8 g), sferic, rosu-lucios, cu pulpa colorata, suculenta, acidulata. - Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie - Soi originar din S.U.A.. - Pomul de vigoare mica, cu coroana globuloasa, cu fructifi-care preponderenta pe ramuri mijlocii. Soiul este precoce, productiv,Northstar rezistent la ger si boli, autofertil. - Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, usor alungit, visiniu-inchis, cu pulpa intens colorata si gust astringent. - Maturitatea de recoltare: decada a doua si a treia a lunii iulie.
  • 32. - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana piramidala, cu fructificare predominan-ta pe ramuri scurte si mijlocii. Soiul este foarte productiv, semiprecoce, rezistent la ger, mediu rezistent laMocanesti 16 seceta. Este bun polenizator. - Fructul este mijlociu, sferic sau sferic-turtit, rosu-caramiziu, cu pulpa rosie, gust placut. - Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iulie. - Soi originar din Germania. - Pomul de vigoare mica-mijlocie, cu coroana sferic-turtita, cu fructificare preponde-renta pe ramuri mijlocii. Soiul este autofertil, foarte productiv, rezistent la ger, sensibil la boli.Schattenmorelle - Fructul este mijlociu (4,5-5 g), ovosferic sau larg cordiform, visiniu-inchis pana spre negru la supramaturare, cu pulpa si sucul colorate. Pedunculul este bine prins de fruct. - Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iulie. - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare medie, cu coroana globuloasa si fructificare preponderenta pe buchete de mai.De Botosani - Fructul este mijlociu (5,5-6 g) spre mare, turtit la baza, rosu- visiniu, lucios. Pulpa este rosie-visinie, suculenta, mediu consistenta, cu sucul colorat. Este asemanator cu soiul Crisane. - Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iunie.7.3. Tehnica formarii coroanelor la speciile visin si ciresSoiurile de cires altoite pe portaltoi franc realizeaza in forma naturala coroane de 7-8 m inaltime si8-9 m in diametru. Ciresul, spre deosebire de alte specii, in primii ani dupa plantare a re o crestereinceata iar ulterior creste viguros.Pomii intra pe rod la 4-5 ani de la plantare si nu au periodicitate de rodire. Ciresul infloreste pebuchete de mai, ramuri plete mijlocii si lungi.Pornind de la portretul natural al pomilor, inclusiv manifestarea pregnanta a fenomenului de etajarea ramurilor, se considera mai adecvat pentru cires piramida etajata rarita. Aceasta forma decoroana, datorita axului puternic dezvoltat si sarpantelor prea ramificate, ridica talia pomului, devineprea larga si insuficient luminata. Tinand cont de ponderea mare a cheltuielilor cu recoltareafructelor, aceasta forma de coroana este inconvenabila.Volumul taierilor la cires este mai mic comparativ cu alte specii. Este necesar de stiut ca ciresul nuare nevoie de coroana luminata pentru colorarea fructelor ci pentru formarea mugurilor de rod. Deaceea sunt de preferat coroane libere la cires fara ax.7.3.1. Taieri de formare coroanei tip Vas SargerAceasta forma de coroana se recomanda pentru soiul de cires cu unghi de ramificare mare, altoitepe cires franc sau pe mahaleb.In anul intai, primavara, verigile se scurteaza la 90 cm de la nivelul solului, in vederea proiectariietajului de ramuri ca si in cazul formarii fusului subtire pentru a obtine ramuri cu unghi de ramificaremare, se recomanda sa se orbeasca 5 muguri de la varf, cu exceptia celui terminal.In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 15-20 cm, se aleg trei dintre acestiaamplasati uniform in jurul axului cu un unghi de deschidere de 120ºsi distantati la 18-20 cm intre ei.Lastarul de prelungire a axului se ciupeste. Restul de lastari se elimina. Fig. 7.1. Formarea coroanei tip Vas Sarger la cires - aspectul pomilor dupa taiere in anul intai (a), anul al doilea (b), anul al treilea (c), anul al patrulea (d).
  • 33. In anul al doilea, inainte de pornirea pomilor in vegetatie, ramura de prelungire a axului se suprimadeasupra ultimei sarpante. Ramurile alese se scurteaza la inaltimea de 1,2 m de la nivelul solului.In timpul vegetatiei se plivesc lastarii de pe latura superioara a sarpantelor.In anul al treilea, primavara, ramura de prelungire a sarpantelor se orizontalizeaza si se leaga detrunchi. Urmatoarea ramura anuala de vigoare mai slaba, care va prelungi sarpanta se scurteaza la60 cm. Restul de ramuri viguroase se suprima. Ramura de prelungire a sarpantei se alege astfel casa asigure unghiul de ramificare a sarpantelor de 45-55ºC.In timpul vegetatiei se vor plivi lastarii de pe latura superioara a sarpantelor si subsarpantelor. Inacelasi timp, se suprima concurentii lastarilor de prelungire ai subsarpantelor.In anul al patrulea, primavara, ramura de prelungire a fiecarei sarpante se orizontalizeaza indirectia opusa primei subsarpante, astfel incat sa formeze o ramificare bilaterala - alterna –exterioara. Se alege o ramura de vigoare mai slaba, care va prelungi sarpanta si se scurteaza invederea proiectarii celei de-a treia sarpante.In timpul vegetatiei se suprima concurentii lastarilor de prelungire ai subsarpantelor. Totodata seplivesc lastarii de pe latura superioara a sarpantelor si subsarpantelor.In anul al cincilea, primavara devreme se alege o ramura anuala pentru a treia subsarpanta, carese orizontalizeaza si se leaga de ax, ca si a doua subsarpanta. Ramura de prelungire a sarpanteise suprima deasupra ultimei subsarpante. Pe subsarpante se formeaza ramuri de garnisire.Ramurile de prelungire ale subsarpantelor se scurteaza in functie de capacitatea de ramificare asoiului, in vederea garnisirii lor. Pe sarpante, in intervalul dintre subsarpante, de asemenea, seformeaza ramuri de rod.La specia visin coroana se formeaza mai usor decat la cires, datorita prezentei lastarilor anticipati sicapacitatii de ramificare mai mare. In momentul plantarii, visinul are cantitatea necesara de ramurianticipate viguroase pentru formarea sarpantelor. Ca si la cires, se va evita formarea sarpantelor cuunghi de prindere mic, care determina o sudura defectuoasa, se pot dezbina si poate fi provocataaparitia de gome.Dat fiind faptul ca la pomii tineri ramurile anuale lungi au muguri de rod, taierile de fructificare incepinainte de a se incheia formarea coroanei. Daca ramurile anuale nu depasesc lungimea de 80 cm,ele nu se scurteaza deoarece in treimea superioara pot fi muguri de rod. Ele se vor scurta, dacaeste necesar, pentru a norma productia de fructe.La pomii tineri cu ramificare puternica anual se vor elimina ramurile cu pozitie necorespunzatoare,bolnave, degarnisite, pentru luminarea interiorului coroanei.La pomii cu ramificare slaba se va efectua numai scurtarea de 1/3 a lastarilor lungi. Indiferent decapacitatea de ramificare a soiului, in partea superioara a coroanei, se suprima ramurile viguroase,iar in partea inferioara, numai cele slabe.La soiurile de visin care rodesc pe ramura pleata se aplica taieri de fructificare din primii ani dupaintrarea pe rod, pentru a evita degarnisirea. Ramurile plete se scurteaza deasupra unui mugurevegetativ, sau a unei rmificatii aparute la baza.Se recomanda ca o treime din ramurile anuale care au lungimea sub 25 cm sa fie in fiecare anscurtate deasupra unui mugure vegetativ situat spre baza lor. La noi se recomanda ca pomii devisin sa fie condusi spre piramida mixta, piramida reetajata sau vasul ameliorat.7.3.2. Taieri de formare coroanei tip piramida mixtaIn anul intai, primavara devreme pomul sub forma de varga se scurteaza la 80 cm de la nivelulsolului.Dupa dezmugurire, se suprima toti mugurii din zona de proiectare a trunchiului pana la 50-55 cminaltime. In cursul verii, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 dintre acestia pentruformarea etajului de ramuri si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi trebuie sa fie uniformrepartizati in jurul axului cu un unghi cuprins intre 90-120° la un interval mai mare de 8-10 cm intreei. Se va elimina concurentul lastarului de prelungire al axului cat si ceilalti lastari situati intre cei pecare noi i-am ales.Fig. 7.2. Formarea piramidei mixte la visin in anul intai (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d), al cincilea (e) dupa plantarea pomilor
  • 34. In anul al doilea, inainte de pornirea sevei, lucrarile de taiere in vederea formarii coroanei incep cualegerea definitiva a celor 3-4 ramuri principale (sarpantelor). Daca ramurile nu sunt crescute inuniform se aduc spre verticala sau se inclina pentru a le stimula sau a le incetini cresterea. Dacaramurile sunt crescute uniform si nu depasesc lungimea de 50-60 cm nu se scurteaza. Dacadepasesc aceasta lungime, atunci ele se scurteaza la nivelul celei mai slabe. Ramura de prelungirea axului se scurteaza la 25-30 cm mai sus de nivelul de taiere al sarpantelor. Celelalte ramuriconsiderate concurente ale ramurilor principale sau ale axului se elimina (la ras).In cursul verii se vor lasa doar lastarii de prelungire a ramurilor de baza si un singur lastar deprelungire a axului. Ceilalti lastari concurenti ai lastarilor de prelungire a ramurilor de baza(sarpantelor) cat si a axului se vor elimina. Se vor mai elimina si lastarii ce cresc pe laturasuperioara a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si lastarii porniti de la baza ramurii de baza. Intimpul verii se mai pot corecta si unghiurile de ramificare a sarpantelor.In anul al treilea, primavara se urmareste consolidarea primului etaj de ramuri (sarpante)proiectarea primelor sarpante si a noilor sarpante la 70 - 80 cm de la ultima sarpanta din etaj.Ramura de prelungire a axului se scurteaza in vederea ramificarii si proiectarii urmatoarei sarpantesolitare (singure). Celelalte ramuri de pe ax se elimina la ras.Pe fiecare ramura principala (sarpanta) se va alege cate o ramura cu pozitie laterala la o distantade 55 cm de la ax, pentru formarea primei sarpante (ramura secundara prinsa pe ramuraprincipala).Ramurile de prelungire ale sarpantelor se vor scurta la 40-45, cm de la punctul de prindere alprimei ramuri secundare (subsarpantei). ATENTIE! De pe sarpante se suprima toate ramurileverticale viguroase.In timpul verii se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului pentru cea de-a doua sarpanta sisarpanta solitara (singura). Se plivesc lastarii concurenti si cei de pe latura superioara a sarpantelor(de pe creasta).In anul al patrulea, dupa aceleasi principii se mai alege o ramura pentru formarea urmatoareisarpante solitare la 30 cm fata de prima sarpanta solitara. Se corecteaza unghiul de ramificare alsarpantelor solitare si se proiecteaza cate o noua subsarpanta.Pe sarpantele din etaj se aleg cate doua ramuri in vederea formarii subsarpantelor, astfel caramificarea sa fie bilaterala, alterna exterioara.Se elimina ramurile concurente, lacome si cele orientate in interiorul coroanei. In vederea normariiincarcaturii de rod, o parte din ramurile anuale de pe sarpante se scurteaza la 3-4 muguri.In anul urmator dupa proiectarea numarului necesar de sarpante printr-o taiere de transfer aprelungirii axului pe o ramura orizontala, se limiteaza inaltimea pomului. In anii urmatori taierea defructificare va avea in vedere reglarea echilibrului intre crestere si rodire.7.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la speciile cires si visinObtinerea de recolte mari si fructe de buna calitate, este corelata cu o buna stare de sanatate apomilor. In conditiile tarii noastre prin neglijarea bolilor si daunatorilor la cires si visin se poatepierde circa 45-100% din recolta soiurilor cu coacere mijlocie si tarzie (Victoria Suta, 1976).Bolile si daunatorii care ataca in mod frecvent ciresul si visinul in tara noastra sunt: antracnozafrunzelor de cires (Cocomice hiemalis), ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), moniloza (Monilialaxa, Monilia fructigena), paduchele din San Josè (Quadraspidiotus perniciosus), paduchele negrual ciresului (Myzus cerasi), musca cireselor (Rhagoletis cerasi), acarieni, viespea neagra afrunzelor de cires, cotarul verde, insecte minatoare etc.In faza de buton alb si dupa inflorire se utilizeaza, de regula, fungicide sistemice care protejeazafrunzisul si fructele fata de principalii patogeni, o perioada mai indelungata fata de cele de contactsi in general nu pateaza fructele. Dintre acestea mentionam ca foarte eficace produsele BavistinDF, Saprol, Score, Folicur solo, Derosal 50 S.C., etc. Dupa recoltare, pe langa produsele cuprice,se recomanda si cele de contact: Captadin, Folpan, Dithane.Pentru combaterea daunatorilor se pot folosi insecticidele Decis, Karate, Calypso, Mospilan,Victenon etc.Toate produsele folosite pot fi inlocuite cu alte produse cu acelasi spectru de actiune. De remarcatfaptul ca ciresul si visinul necesita mult mai putine tratamente decat alte specii pomicole.
  • 35. NUCNucul se cultiva, in primul rand, pentru fructele sale, care se consuma atat in stare proaspata, cat siprelucrate.Miezul de nuca constituie un aliment complet si concentrat continand substante grase (52-70%),substante proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substante minerale (1,3-2,4%), etc.Valoarea energetica a unui kg de miez de nuca este echivalenta cu: 1 kg paine + 0,5 kg carne +0,5kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983).Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic folosit in pictura, fabricareacernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux etc.Nucile verzi, se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de vitamina C si anume depatruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale: dintr-un kg de coji verzi de nuca se poateextrage o cantitate de vitamina C egala cu cea extrasa din 10 kg de lamai.Frunzele, lastarii, mugurii, scoarta si radacinile constituie un izvor de materie prima inca foarte putinfolosit la noi in tara.Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari si scoarta de nucpentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii, fiind considerate vopsele netoxice si deosebit derezistente la deodorare.Frunzele de nuc verzi puse la macerat in petrol lampant, constituie un bun unguient in tratareareumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru diabetici si pentru completarea regimuluialimentar vegetarian.Lemnul de nuc este foarte apreciat datorita calitatii sale superioare la fabricarea mobilierului de lux,in industria automobilelor de lux si in industria aeronautica.Nucul este considerat Regele pomilor, plecand in primul rand de la denumirea sa in latina IuglansRegia, preferand sa fie plantat intr-o livada in zona cea mai inalta. Datorita cantitatii mari de iod pecare o degaja prin frunze nu este indicata odihna si relaxarea la umbra nucului, iar plantele anualesi perene din zona umbrita de nuc, mor.Ca specie pomicola nucul prezinta si alte avantaje. Desi creste lent si intra tarziu pe rod,comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv traind, in medie, circa 80-100 de ani si dupa15-16 ani da productii mari.Coroana masiva, trunchiul puternic, coaja neteda cenusie si frumoasa in tinerete, frunzele mari deculoare verde inchis si aromate, fac din nuc una din speciile decorative de mare efect.Aria de raspandire a nucului, mare, de la ses si pana la 700-800 m, poate aduce mari foloasecultivatorilor.Din toate aceste cauze, nucului i s-a atribuit o lege speciala in Romania, fiind protejat de stat.8.1 Consideratii generaleSe considera ca nucul a rezistat perioadei glaciatiunilor numai in cateva puncte situate in centrul sivestul Asiei si in cateva depresiuni din Peninsula Balcanica si Peninsula Iberica.Se mai intalneste inca in stare salbatica in masivele silvice din estul Turciei, in Caucaz, Irac, Iran,Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Tibet si China precum si in cateva zone din Peru si Brazilia.Primele tari care au cultivat nucul au fost China, Japonia si India (inaintea erei crestine) apoi fiindpreluat de europeni.Prin luarea in cultura, nucul s-a extins mult in afara arealului sau natural, gasindu-se in prezentaproape in toate tarile cu climat temperat. Limita nordica de extindere a culturii lui pe glob esteimpusa de izoterma anuala de +5°C.8.1.1. Cultura nucului pe plan mondialIn lume, exceptand S.U.A. si intr-o oarecare masura Franta, in toate celelalte tari, cultura nucului
  • 36. are un caracter extensiv, majoritatea pomilor crescand izolat in vatra satelor, pe margineaproprietatilor, de-a lungul cursurilor de apa, a drumurilor, etc.Intr-o serie de tari din arealul de raspandire naturala a nucului, exista suprafete relativ mari depaduri crescute spontan sau plantate in fondul forestier, dar nici aici nu exista o inventariereprecisa. Plantatii comerciale exista in putine tari si pe suprafete relativ restranse, comparativ cucelelalte specii. Printre acestea, S.U.A. ocupa primul loc pe glob sub aspectul suprafetei de liveziorganizate si a productiei de nuci.Pana in anii 1980 California avea peste 100000 ha cu livezi de nuc altoit din soiuri valoroase.Bulgaria avea in anii 1975-1980 circa 14000 ha cu nuci.Pana in deceniul al saselea si al saptelea al secolului XX, Romania era printre primele trei tari mariproducatoare de nuci.In Europa, Romania este tara cu cea mai mare productie.Dinamica suprafetelor si productiilor a fost foarte oscilanta in timp.In majoritatea tarilor, productia de nuci este stabilita prin evaluare si nu prin inregistrare exacta.Din datele statistice F.A.O., se constata ca productia mondiala de nuci a inregistrat o continuacrestere.Printre tarile mari producatoare de nuci se numara: China, S.U.A., Iran, Turcia, Romania, Franta(tabelul 9.1.).8.1.2. Cultura nucului in tara noastraIn tara noastra nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX forma paduri si plantatii intinsein judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masivaa numarului de pomi, cat si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si deselesistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita aacestui pom. Astfel, ca exemplu, putem spune ca: in anul 1938 in Romania existau 4,3 milioane denuci cu o productie medie evaluata la 199000 tone nuci. In anul 1975 in Romania existau circa 3milioane de nuci, cu o productie medie de 29000 tone. In anul 2002 Romania producea circa 33-34tone de nuci (vezi tab. 9.2.).Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si inRomania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti sicei nealtoiti consta in urmatoarele: nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreazaprin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede .Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului. Nucii obtinuti din samanta (nuci semanatein camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile siintra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc catsi de la cei nealtoiti.In Romania nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:- exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;- exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;- exemplarele dezradacinate din cauze naturale.Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loctrei nuci tineri.8.2. Soiuri de nuc inmultite de pepiniera SarcaIn ultimii zece ani, Statiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, cu un colectiv decercetatori, a reusit omologarea a patru soiuri de nuc specifice pentru zona Moldovei, si anume:Velnita, Miroslava, Anica si Ovidiu. Pe langa aceste soiuri, pepiniera Sarca a mai inmultit soiurileJupanesti, Germisara, Sibisel si altele.
  • 37. - Soi originar din Romania; - Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si productiv; - Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;Miroslava - Fructele sunt mari (14–16g), forma rotund-elipsoidala, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,6%; - Se recolteza in prima decada a lunii septembrie. - Soi originar din Romania; - Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si foarte productiv; - Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;Anica - Fructele sunt mari (13–14g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 53%; - Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie. - Soi originar din Romania; - Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, dar si pe muguri laterali este precoce si productiv; - Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;Ovidiu - Fructele sunt mari (13 – 14g), forma ovoid-alungita, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,5%; - Se recolteza in prima decada a lunii septembrie. - Soi originar din Romania; - Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali si pe muguri laterali, este precoce si productiv; - Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;Velnita - Fructele sunt mari (1,5g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, casant, cu suprafata regulata, cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 50,6%; - Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.8.3. Tehnica formarii coroanei la specia nucAtat la pomii plantati primavara, cat si la cei plantati toamna, taierile de formare incep primavaradevreme, in martie - aprilie si se aplica in toata perioada de crestere. Prin aplicarea lor seurmareste formarea cat mai rapida a unei coroane luminate si aerisite, garnisita cu numeroaseramuri de semischelet si de rod .Fiind o specie foarte pretentioasa fata de lumina, formele de coroana cele mai recomandate suntvasul ameliorat si piramida neetajata. Pentru ambele forme de coroana, inaltimea trunchiuluitrebuie sa fie de 0,9-1,1 m, deoarece s-a constatat ca la trunchiuri mai inalte de 1,20m, intrarea perod a pomilor intarzie cu un an pentru fiecare 20 cm in plus.Taieri de formare a coroanei tip „piramida neetajata”In anul intai de la plantare, primavara, vergile se scurteaza la 1,3m - 1,4 m deasupra unui mugure.Pana la inaltimea de 1 m se orbesc toti mugurii. Intre 1m si 1,3 sau 1,4 se orbesc toti muguriiprincipali, portiune rezervata pentru proiectarea sarpantelor.
  • 38. Fig. 8.1. Formarea coroanei piramida neetajata la nuc in anul intai (a), in anul al doilea (b), in anul al treilea (c), in anul al patrulea (d), dupa plantarea pomilorIn perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm, se aleg trei lastari,dintre care doi pentru formarea primelor doua sarpante si unul care va prelungi axul. Lastarii alesica sarpante, trebuie sa fie orientati in directii opuse de-a lungul randului de pomi.Daca vergile nu au inaltimea necesara pentru proiectarea coroanei, ele nu se scurteaza. Dacavergile au lungimea sub 1 m, ele se recepeaza la 3 - 4 muguri deasupra punctului de altoire, pentrua obtine o varga de peste 1,3 m. Daca lastarii aparuti pe cep au lungimea de 20 cm, se alege unul,cel mai viguros, pentru a reface tulpina.Restul de lastari se elimina in doua faze si anume: cand lungime lor are 20 cm, acestia intai seciupesc iar in luna august, lastarii ciupiti se suprima.In anul al doilea, primavara, ramurile alese pentru formarea sarpantelor se scurteaza la acelasinivel, deasupra unui mugure exterior.Dupa alegerea sarpantelor se face corectarea unghiurilor de insertie prin palisari si ancorari. Dupafixarea in pozitie corespunzatoare, toate ramurile se scurteaza cu 1/4 - 1/3 din lungimea lor, pentrua pastra numai lemnul matur si cu muguri bine formati. Ramura de prelungire a axului se scurteazala 50 cm deasupra sarpantei superioare.In perioada de vegetatie se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului. Pe fiecare sarpanta lacirca 50 cm de punctul ei de prindere, se alege cate un lastar pentru formarea primelorsubsarpante. Pe ax se aleg doi lastari pentru formarea urmatoarelor sarpante. Acestia trebuie sa fieorientati in directii opuse, perpendicular pe randul de pomi. Restul de lastari se ciupesc.In anul al treilea, primavara, se suprima ramurile anuale amplasate pe latura superioara sau ceainferioara ale sarpantelor, cat si ramurile lacome. Ramura de prelungire a axului se va scurta la 30-35 cm deasupra sarpantei superioare. Daca nu depasesc lungimea de 1 m, ramurile de prelungirea le sarpantelor si subsarpantelor nu se vor scurta.In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm se formeaza noielemente de schelet. Se alege un lastar pentru formarea urmatoarei sarpante si unul care vaprelungi axul. Se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si subsarpantelor. Pe primele douasarpante se alege cate un lastar amplasat in partea opusa a primei subsarpante la distanta de 30-40 cm de la punctul ei de prindere, pentru formarea celei de a doua subsarpanta. Pe urmatoareledoua sarpante se alege cate un lastar, la circa 50 cm de punctul lor de insertie, pentru formareaprimelor subsarpante. Lastarii amplasati pe latura superioara si cea inferioara ale sarpantelor seplivesc.In anul al patrulea, primavara, se aleg definitiv ramurile provenite din lastarii alesi in perioada devegetatie a anului anterior si se scurteaza la 80-110 cm pentru echilibrarea si stimularea ramificarii.Prelungirea axului se scurteaza la 40 cm deasupra punctului de insertie a ultimei sarpante, pentru aforta aparitia lastarului din care se va alege urmatoarea sarpanta si ultima. Tot cu acest prilej setaie la inel eventualele ramuri concurente si cele ce cresc pe partea superioara a sarpantelor. Dacapomii cresc incet si ramurile de prelungire sunt mici, se scurteaza o parte din ramurile de rod pentrua stimula cresterea.Prin taierile din perioada de vegetatie se urmareste alegerea lastarilor de prelungire, a ramurilor deschelet si a unui lastar pe fiecare sarpanta, pentru formarea celei de-a doua sarpante. Acest lastartrebuie plasat in partea opusa subsarpantei anterioare si sa aiba punctul de insertie cu 70-80 cmmai sus de subsarpanta precedenta.8.4. Combaterea bolilor si daunatorilor la nucCand pomii sunt tineri, lucrarile de combatere a bolilor si daunatorilor urmaresc mentinerea inperfecta stare de sanatate a aparatului foliar, pentru a sintetiza cantitati maxime de substante caresa asigure pomilor cresteri viguroase.Dintre boli, cea mai pagubitoare este bacterioza produsa de Xantomonas Juglandis si antracnozaprodusa de Gnomonia leptospyla. Pomii tineri sunt destul de sensibili la aceste boli. Bacterioza estefavorizata de precipitatii abundente si temperaturi moderate. Atacul este maxim in perioada cresteriiintense a lastarilor si in lunile iulie-august. Pe frunzele si lastarii atacati apar necrozari specifice,
  • 39. datorita distrugerii tesuturilor.Pentru combaterea acestor boli, pana in prezent, cele mai eficace produse chimice s-au dovedit a fiprodusele cuprice in doza mica. La concentratia de 1% Zeama bordeleza apar numeroasenecrozari, mai ales daca tratamentele se aplica cand frunzele sunt tinere.Primul tratament se aplica la dezmugurire, cand se poate folosi o concentratie mai mare si anume1,5 % Zeama bordeleza . Al doilea tratament trebuie aplicat la aparitie primelor frunzulite, cand seva reduce concentratia la 0,5 %, iar al treilea tratament se va aplica la inceputul cresterii lastarilortot cu 0,5 % Zeama bordeleza. Ultimul tratament se va face tot dupa caderea frunzelor cu 1,5-2 %si are rolul de a micsora infectiile pentru anul viitor.Tratamentele recomandate pentru combaterea bacteriozei sunt eficiente si impotriva antracnozei.In afara de produsele cuprice, pentru combaterea antracnozei s-a dovedit destul de eficient siDithane M45, care in asociere cu substantele cuprice combate si bacterioza.Dintre daunatori, in tinerete, nucul poate fi atacat de paduchii testosi, paduchii de frunze, de omiziledefoliatoare, de omizile xilofage si de acarieni.Pentru combaterea lor se aplica tratamente cu insecticide sau acaricide specifice. PEPINIERE SI MATERIAL SADITORProducerea de puieti in pepiniera este una din formele de cultura cu importanta valoare si intensiv pronuntata, care pretinde munca asidua si mari investitii. De aceea pentru a evita neplacerile, o deosebita importanta i se acorda alegeriilocului pentru pepiniere. De altfel, de modul in care se aleg locul si terenul pentru pepiniere depinde in cea mai mare parte reusita culturilor, caci se poate produce un material de calitate slaba cu cheltuieli exagerate.Terenul destinat pepinierei trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:Sa fie asezat in centrul sau cat mai aproape de locul de plantat, daca vorbim de pepinierele volante, respectiv in apropierea drumurilor de legatura, cand vorbim de pepinierele permanente, pentru ca transportul materialelor la sau de lapepiniere sa se faca rapid si cu cheltuieli reduse.Sa fie asigurat cu apa necesara pentru pepinierele permanente si cele volante, pentru a uda semintele, la selectionarea si pregatirea semintelor pentru semanat.Sa fie situat in apropierea centrelor populate pentru pepinierele permanente, pentru a avea lucratori permanenti.Apa este necesara si pentru udatul puietilor in santuri de depozitare si a celor impachetati pentru expediere. Daca terenul pentru pepiniera se afla in apropiere de apa, se va urmari asezarea pepinierei cu laturile mari de-a lungul apei,in scopul de a introduce apa prin santuri sau uluce. Se va avea grija ca pepiniera sa fie ferita de inundatii, chiar si in anii cu ploi exceptional de multe si mari. Nivelul apelor freatice trebuie sa fie ridicat, el trebuie mentinut pina la 1m,chiar si in perioadele umede.
  • 40. Solul sa fie usor reavan, permeabil si bogat in substante nutritive. Se vor evita terenurile prea nisipoase, sarace si tari. De asemenea, se vor evita terenurile argiloase, saraturile, terenurile prea umede sau acelea in care in anii ploiosiapa se ridica la suprafata formand smarcuri.Cele mai bune terenuri sunt cele nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, permeabile, bine structurate, bogate in humus si care se lucreaza usor. Este bine ca solul in pepiniere sa aiba proprietati cit mai asemanatoare cu cele a terenului deimpadurit. Procedand astfel, puietii au de suferit mai putin dupa plantare, cand trebuie sa-si modifice radacinile.Sa fie teren ridicat, nu mai jos ca terenurile inconjuratoare, dar nici situat pe varfuri de crestet, pentru a fi ferit de vanturi puternice si uscate sau curenti puternici de aer.Sa fie drept sau foarte putin abrupt. Daca nu se gaseste un astfel de teren, se accepta unul inclinat cu panta de pana la 5º, dar cu expozitie E sau SE pentru a nu fi prea mult expus la arsita soarelui. Daca terenul pe care trebuie sa seinfiinteze pepiniera este in panta, se va urmari ca acesta sa aiba forma dreptunghiulara, cat mai alungita si asezata astfel ca loturile lungi sa fie perpendiculare pe linia de cea mai mare panta.Solul destul de profund, cel putin 40cm, trebuie sa se aduca la conditii normale de lucru. Daca sunt cultivati puieti de talie inalta, acesta trebuie sa aiba cel putin 60cm in adancime. Se va urmari sa aiba o forma cat mai regulata, ca ceadreptunghiulara sau patrata, pentru ca perimetrul acestora este mai mic, la aceeasi suprafata, decit cel al formelor neregulate.Sa nu fie situat in vai inchise sau poiene mici inconjurate din toate partile de padure deasa si inalta in care aerul rece stagneaza si culturile pot fi expuse gerurilor tarzii. In arboreturile vecine cu pepiniera trebuie intervenit cu anumitelucrari, pentru a stimula o influenta favorabila si a se inlatura influentele nefavorabile ale acestora asupra culturii. Printre influentele favorabile ale arboreturilor vecine se enumera umbrirea, franarea, viteza vantului, oprirea spulberariizapezii.Terenul care s-a destelinit de curand va fi folosit pentru cultura abia dupa 6 luni de destelenire. De asemenea, nu trebuie sa fie infectat cu daunatori in procent mai mare decit cel admis prin instructiunile oficiale. LIVEZI FAMILIALE
  • 41. Livezile familiale sunt acele livezi realizate pe suprafete mici, astfel incat terenurile detinute de o familie sa fie valorificatecat mai bine.Din punctul de vedere al dimensiunii, o livada familiala are o marime cuprinsa intre 0,1 si 10 hectare.Productia obtinuta este destinata in principal auto-consumului si comercializarii prin piete, targuri si oboare.Din punct de vedere legal, infiintarea unei livezi familiale poate avea loc numai cu puieti achizitionati dintr-o pepiniera autorizata.Daca se urmareste obtinerea unei productii constante si consistente in timp, este recomandata infiintarea livezilor familiale numai cu puieti altoiti proveniti din pepiniere autorizate pentru producerea materialului saditor.Daca se urmareste reducerea costurilor intiale de infiintare a unei livezi de nuc familiale, se poate opta pentru infiintarea acestei livezi sa se utilizeze puiet de nuc selectionat ( nealtoit). In aceasta situatie va puteti astepta ca primelefructe sa fie produse dupa un interval de timp cuprins intre 8 si 10 ani de la plantarea in livada. Din acest punct de vedere este mult mai eficient sa se infiinteze o livada familiala cu puiet altoit obtinut intr-o pepiniera autorizata, careincep sa rodeasca inca din anul 3-4, urmand ca din anul 7-8 sa se apropie de potentialul productiv al soiului pentru care se opteaza la infiintare.Persoanele interesate sa pastreze productia de nuci in conditii optime pe termen lung se pot informa despre activitatile de conditionare si depozitare.Livezile comerciale sunt acele livezi realizate pe suprafete mai mari de 10 hectare si care, de obicei, sunt administrate de catre o persoana juridica.Productia obtinuta este supusa in mod obligatoriu proceselor de conditionare, procesare, depozitare, industrializare si comercializare intr-un cadru organizat.Daca in cazul livezilor familiale proprietarii acestora nu sunt dispusi intotdeauna sa investeasca in utilaje si capacitati performante de conditionare, depozitare si procesare, in cazul livezilor comerciale acest lucru devine imperativdatorita faptului ca o pierdere de 20% din productia unei livezi mature reprezinta contravaloarea tuturor acestor utilaje de conditionare.Un alt argument pentru realizarea propriei capacitati de conditionare-depozitare-procesare este acela al valorii adaugate net superioare pe intreg ciclul descris. Iata o asemenea exploatatie comerciala din FrantaNu este totuna sa vinzi o nuca neprocesata ( cu sub un euro pe kilogram) cu vanzarea miezului de nuca alb-galbui uniform, lipsit de mucegaiuri. Poate fi o diferenta de cel putin 200% in privinta pretului de valorificare.Din punct de vedere legal, infiintarea unei livezi comerciale poate avea loc numai cu puieti achizitionati dintr-o pepiniera autorizata.
  • 42. In linii mari, infiintarea unei livezi comerciale presupune derularea urmatorilor pasi absolut obligatorii:1. Realizarea unui studiu pedologic pentru relevarea caracteristicilor fizico-chimice ale solului;2. Analiza datelor de agro-meteorologie specifice locului de plantare pentru ultimii 10 ani. In functie de nivelul anual al precipitatiilor, de data aparitiei primului si ultimului inghet, de amplitudinea termica caracteristica perioadei cuprinsaintre sfarsitul iernii si primavara ( definita ca fiind variatia termica de la zi la noapte in 24 de ore consecutive), se alege soiul cel mai potrivit pentru zona in care doriti sa realizati livada;3. Alegerea propriu-zisa a soiului de nuci si a polenizatoului corespunzator;4. Intocmirea proiectului tehnic de autorizare. Acesta include descrierea schemei de plantare, nominalizarea soiului ce va fi utilizat , precum si normativul de lucrari si recomandari esentiale in privinta acestora. Acesta trebuie intocmitnumai de catre specialisti autorizati in acest sens. In baza acestui proiect tehnic de infiintare a viitoarei livezi , Directia Agricola Judeteana va elibera autorizatia de plantare a livezii.5. Infiintarea propriu-zisa a livezii, conform specificatiilor si recomandarilor incluse in proiectul tehnic de autorizare.PENTRU VALORIFICAREA PRODUCTIEI DE NUCI RECOMAND CALDUROS ASOCIEREA MAI MULTOR PRODUCATORI PENTRU INFIINTAREA UNUI GRUP DE PRODUCATORI, DATORITA FAPTULUI CA STATUL ROMANSI UNIUNEA EUROPEANA SUSTIN MATERIAL ACEST DEMERS PRIN SUBVENTIONAREA A PESTE 70% DIN COSTURILE PRESUPUSE DE ACHIZITIONAREA UTILAJELOR DE PROCESARE.Pentru asigurarea calitatii miezului pe o durata cat mai mare de timp , dupa recoltarea nucilor se vor executa obligatoriu urmatoarele operatiuni: 1. Spalarea nucilor : Dupa recoltare , se aleg nucile care sunt inca cu coaja verde de cele care sunt fara coaja si curate. Nucile pe care mai sunt cojideverzi se baga in saci de urzica sau canepa si se umezesc bine, dupa care se depoziteaza pentru 1-2 zile la umbra. Dupa acest interval , coajaverde se desprinde cu usurinta de nuca. Frunctele pe care sunt vizibile pete de suc verdede coaja se spala imediat, cate 2-3 minute in apa rece.2. Uscarea nucilor: se face sub jet de aer cald sau in locuri foarte bine ventilate. Nucile seaseaza in straturi de maxim 25 cm grosime in locuri foarte bine ventilate si seravasesc de 3-4 ori pe zi. Pot fi uscate si la soare.3. Dezinfectarea & albirea nucilor: Datorita faptului ca pe piata internationala se cere ca miezul sa aiba o culoare galben-aurie se impune albirea nucilor. De asemenea, acest lucru determina practic si dezinfectarea nucilor de sporii demucegai ce pot rezulta in urma proceselor de putrefactie a urmelor de mezocarp. Pentru cantitatile mici de nuci se procedeaza in modul urmator: se iau 6 kg de hipoclorit de calciu si 3,5 kg de carbonat de sodiu, la 10 litri de apa, ce sedizolva separat; se toarna apoi solutia de carbonat de calciu peste solutia de hipoclorit , dupa care se completeaza pana la cantitatea de 100 de litri. Solutia astfel obtinuta se amesteca bine de tot, dupa care se lasa 48 de ore sa selimpezeasca, dupa care se decanteaza solutia limpede. Nucile uscate se pun intr-un vas de lemn , dupa care se toarna solutie pana cand acestea incep sa pluteasca. Se agita bine timp de 3-5 minute. Daca in urma acestei operatiuninucile nu sunt inalbite corespunzator se adauga2,5 litri de otet pentru 100 de kg de solutie. Cu 100 litri de solutie se pot inalbi aproximativ 400 de kg de nuci in coaja. Nucile nu se spala dupa ce sunt scoase din solutie si se usuca inmod obisnuit. (I.F. Radu-1939)4. Ambalarea nucilor: In vederea depozitarii, nucile se ambaleaza in saci de minim 25 de kg si maxim 200 de kg, in spatii curate, bine ventilate si ferite de rozatoare
  • 43. 5. Depozitarea propriu-zisa : poate avea loc pana la 2 ani , daca s-au respectat corespunzator cerintele de spalare sidezinfectare. este recomandabila depozitarea nucilor numai in coaja. Miezul de nuca curat este recomandat sa fie valorificat intr-o perioada de timp cuprinsa intre 30 si 60 de zile, numai in conditiile in care acesta este ambalat in cutii decarton cu hartie pe interior sau in saci de polietilena vidati.Respectarea intocmai a acestor operatiuni conduce la pastrarea corespunzatoare a calitatii miezului de nuca. Astfel acesta ramane cu o culoare alb-galbuie pentru o perioada de timp de pana la 2 ani de zile. In cazul in care acesteoperatiuni nu sunt realizate la timp, calitatea miezului de nuca se va deprecia prin schimbarea culorii miezului de nuca din alb-galbui intr-o culoare brun-roscata spre negru. Acest lucru este determinat de aparitia sporilor de mucegai. Deasemenea , daca nu sunt respectate aceste operatiuni exista posibilitatea foarte ridicata de aparitie a viermilor care compromit total calitatea miezului de nuca. Si nu in ultimul rand, este demn de retinut ca o nuca tratata corespunzatorgaranteaza obtinerea unui pret de valorificare superior, ceea ce justifica pe deplin efectuarea corecta, completa si la timp a acestor operatiuni de curatare, dezinfectare si depozitare.PROTEJAREA IMPOTRIVA ROZATOARELOR IARNAIn vederea protejarii pomilor din livezi, fie de orice natura, contra rozatoarelor, metoda de aparare oconstituie imprejmuirea cu gard din plasa de sarma inalt de doi metri, inca din anul plantarii.Marginile gardului din sarma se introduc in sol circa 10-15 cm si se fixeaza cu carlige, pentru aimpiedica patrunderea iepurilor pe sub plasa.Daca gardul din plasa de sarma are o inaltime mai mica de 2 m, in iernile cu strat gros de zapadasau cu viscol se creeaza posibilitatea ca iepurii sa sara peste plasa.9.1. Protejare pomilor tineri impotriva atacului de iepuriIn cursul iernii, cand solul este acoperit cu zapada, iepurii de camp pot roade coaja pomilor tineri,pe care ii poate distruge complet, cand portiune roasa pana la lemn cuprinde trunchiul de jurimprejur, deoarece sunt intrerupte vasele de liber din scoarta, prin care circula seva preparata defrunze. Pomii izolati si de pe laturile mici mai pot fi aparati contra iepurilor si prin invelirea trunchiuluicu tulpini depanusate de porumb, floarea soarelui, trestie, nuiele sau fasii din material plastic.Invelirea trebuie astfel facuta incat sa nu ramana descoperita nici o portiune din trunchi iarlegaturile trebuiesc facute strans pentru ca materialele folosite sa nu fie luate de vantul din timpuliernii.Rezultate bune se obtin si prin badijonarea trunchiului cu un amestec urat mirositor, ca de exemplu:- lapte de var amestecat cu balega de porc
  • 44. - var 70%, pamant galben 27% si sange de animal sacrificat, 3%.Aceste amestecuri, apara pomii contra iepurilor numai in perioada de timp uscata. In perioade deploi sau ceata, amestecurile se spala, iar badijonarea trunchiurilor trebuie repetata.9.2. Protejarea pomilor tineri impotriva atacului soarecilor de camp si a sobolanului de apaSobolanul de apa roade scoarta de pe radacinile pomilor si de la baza trunchiului din care cauzapomii se usuca. Pagube mari se inregistreaza la pomii tineri, cand coaja de la baza trunchiului esteroasa de jur imprejur.Sobolanul de apa sapa galerii, la o adancime de 15-35 cm si pe lungimi destul de mari de 25-30 m.Cuibul este situat de obicei sub radacina pomilor. Prezenta acestui rozator se cunoaste dupamusuroaiele de pamant, inalte pana la 10 cm, ridicate deasupra galeriilor, mai mici si maineregulate decat cele de cartita.Soarecii si chitcanii, in cursul iernii, sapa galerii pe sub zapada pana la pomi, carora le rod scoartadin zona coletului, uneori pe toata circumferinta trunchiului.Combaterea acestor daunatori se poate face prin urmatoarele metode: saparea pamantului in jurulpomilor, asezarea de crengute de brad la baza trunchiului cu acele in jos, folosirea de momeliotravite, calcarea zapezii la baza trunchiului.