Ghidul fitosanitar al_viticultorului_tomoiaga

2,196 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
2,196
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
116
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Ghidul fitosanitar al_viticultorului_tomoiaga

  1. 1. LILIANA TOMOIAGĂGHIDUL FITOSANITAR AL VITICULTORULUI 1
  2. 2. Lucrarea a fost finanţată în cadrul programului AGRAL Contract CEEX 47/2006Titlul : ,,Soluţii tehnologice avansate pentru limitarea declinului biologic produs debacterii şi ciuperci lignicole la viţa de vie în podgoriile din Romania,, Director de proiect: Dr. ing. Liliana Tomoiagă - SCDVV Blaj Colaboratori: Dr. ing.Maria Oprea - ICDVV Bucureşti Drd. Ioan Voiculescu - ICDVV Valea Calugarească Dr. ing. Aurelia Podosu - SCDVV Odobesti Drd. Carmen Stoica - SCDVV Iasi Prof. Dr. Viorel Florian - USMV Cluj-Napoca ISBN - 978-973-0-06169-7 2
  3. 3. INTRODUCERE Într-o plantaţie viticolă, daunele pot fi provocate de mai mulţifactori: boli, insecte, erbicide, mamifere, păsări, practici agricole,condiţii meteorologice etc. Pentru a preveni infecţiile grave şipierderile de randament şi calitate, identificarea corespunzătoare acauzelor care concură la originea daunelor stă la baza elaborării unuiprogram de luptă antiparazitară, optim şi raţional. Elaborarea şi implementarea tehnologiilor de protecţiefitosanitară începe cu fiecare nou ciclu de vegetaţie. Măsurile care seimpun pot varia de la un sezon la altul, în principal în funcţie deseveritatea atacului produs de patogeni, condiţiile climatice, prezenţainoculului, istoricul maladiei, sensibilitatea soiurilor etc. Cu toateacestea, prezenţa unui patogen în plantaţie nu semnifică în modautomat necesitatea tratamentului. În consecinţă, anumite boli pot fidevastatoare în unii ani şi pot fi mai puţin importante, în alţi ani. Deaceea, viticultorul trebuie să verifice cultura, sistematic, în mod ideal,de două ori, pe săptămână, pentru a monitoriza apariţia şidezvoltarea diverşilor patogeni. Este important a se acorda atenţieprimelor simptome ale atacului, deoarece intervenţiile orientate laînceputul infestării asigură un control mai bun şi, de cele mai multeori, optimizează consumul de pesticide. După recoltare, trebuie să severifice starea fitosanitară a plantaţiei, înainte şi după cădereafrunzelor. Aceste observaţii au ca obiectiv evaluarea rezervei deinocul prezent la sfârşitul sezonului pe frunze şi, de asemenea, potfacilita detectarea bolilor lemnului. Acest ghid fitosanitar are scopul de a oferi viticultorilor, unmijloc de informare rapid şi eficient de diagnoză a celor mai frecvenţipatogeni ai viţei de vie semnalaţi în podgoriile din România şirecomandări privind măsurile tehnologice de protecţie fitosanitară,menite să controleze eficient atacul acestor inamici. Prezentarea ghidului este simplă şi comodă permiţândvizualizarea patogenilor şi a simptomelor de atac, datorită fotografiilorcolor şi schemelor.Dr. Ing. Liliana TomoiagăCercetător principal ISCDVV Blaj 3
  4. 4. Cum utilizăm acest ghid ? Profilul dăunătorilor, bolilor viţei de vie şi măsurile de luptă anti-parazitară pot fi diferite, înfuncţie de circumstanţe.Ideal este adaptarea tehnicilor şi programelor fitosanitare la nivel de fermăsau parcelă, în funcţie de evoluţia agenţilor de dăunare în raport cu fenofazele sensibile ale planteila atacul patogenilor. În acest sens, în prezenta lucrare, bolile şi dăunătorii sunt tratate pe stadiifenologice. Acelaşi parazit poate fi abordat în 3 sau 4 stadii (capitole diferite) În fiecare stadiu, viticultorul poate găsi informaţii despre: • Stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul • Recunoaşterea dăunătorilor şi a auxiliarilor • Simptomatologia bolilor • Biologia agenţilor de dăunare • Condiţii favorabile atacului • Strategia de combatere adoptată ; tehnici de, luptă profilactică, tratamente • Momentul aplicării tratamentului • Alegerea pesticidului Aspectele tehnice ale viticulturii biologice figurează în verde. 4
  5. 5. Managementul integrat al bolilor Dăunatorilor şi buruienilor Înainte de dezmugurit Încheierea strugurilor Încheierea strugurilor Debutul înfloritului Repaus vegetativ Dezmugurit Recoltat Tabele Înflorit Pârgă PârgăIntroducereAcarienii eriofizi 15 48 68Acarienii tetranichizi 18 47 68Acarioza 17Antracnoza 21 60Arsura bacteriana 19Arsura soarelui 67Auxiliarii 49Carenţe de nutriţie 32Cancerul bacterian 77Cloroza ferică 31Cicada verde 52 68Dăunători secundari 34 54Dezfrunzitul 42Erinoza 16Eutipoza 46 76Esca 64 75Excorioza 12 66 74Făinarea 22 40 59 70Fitoplasmozele 72 78Filoxera 20Gerul iernii 79Grindina 14Înnegrirea şi moartea braţelor 56 75Îngheţurile târzii de primăvară 10Întreţinerea solului 11Mana viţei de vie 29 38 60 70Molia frunzei (Pirala) 27Moliile strugurilor 26 54 68Posibile confuzii 80Ploşniţa verde 28 96Putregaiul alb 62 72 101Putregaiul cenuşiu 25 43 61 71 72 102Putregaiul acid 63 71 103Putregaiul negru 24 55 66 74 104Rujeola 25 42 110Tripşii 53 114Uscarea rahisului 67 115 5
  6. 6. STADIILE FENOLOGICE DE CREŞTERE A VIŢEI DE VIEA 01 B 03 C 05 D 06Repaus vegetativ Umflarea mugurilor Punct verde vizibil Dezmugurit E 09 F 12 G 15 H 172-3 frunzuliţe 5-6 frunzuliţe etalate butoni florali butoni florali etalate inflorescenţe vizibile încă aglomeraţi separaţi I 23 J 27 J 29 K 31 plin înflorit legarea boabelor bob de porumb bob de mazăre L 33 L 35 L37 Incheierea strugurilor pârgă (început) Sfârşitul maturăriiStadii complementare: 19. debutul înfloritului- deschiderea primelor flori02. debutul umflării mugurilor 25. sfârşitul înfloritului- 80% flori scuturate07. primele frunzuliţe etalate 36. mijlocul stadiului de pârgă16. 8-9 frunzuliţe18. 10-12 frunzuliţe 6
  7. 7. Protecţia fitosanitară Protecţia fitosanitară reprezintă una din verigile de bază a tehnologiei de cultură aviţei de vie. În condiţiile deteriorării permanente a mediului înconjurător reorientareasistemelor de producţie viticolă spre tehnologii fitosanitare raţionale a devenit onecesitate. În practică combaterea raţională a bolilor şi dăunătorilor viţei de vie sebazează pe 4 elemente cheie: 1. cunoaşterea culturii 2. cunoaşterea paraziţilor, 3.evaluarea riscurilor şi 4. aplicarea tehnicilor de prevenire şi combatere. A se cunoaşte ! Cultura cunoaşterea sortimentului din zonă şi studiul comportării soiurilor caracteristice la atacul principalilor agenţi patogeni şi dăunători în vederea aplicării unor tratamente diferenţiate; condiţiile pedologice şi microclimatice specifice fiecărei parcele; sensibilitatea plantei (fenofaza) în raport cu evoluţia patogenilor; Paraziţii cunoşterea exactă a biologiei patogenului în raport cu microclimatul, nivelul atacului şi toleranţa soiurilor; cunoaşterea parametrilor de dezvoltare a agenţilor patogeni şi a dăunătorilor în corelaţie cu evoluţia condiţiilor climatice şi fenologia plantei în vederea stabilirii momentului optim de intervenţie; Evaluarea riscurilor stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul; înventarierea, urmărirea evoluţiei organismelor dăunătoare şi cunoaşterea rezervei biologice; cunoaşterea pragului economic de dăunare(PED) sau a pragului de intervenţie; 7
  8. 8. Tehnici de prevenire şi combatere• Măsuri profilactice igiena culturală; aplicarea lucrărilor solului; aplicarea lucrărilor de întreţinere (copilit, dezfrunzit, cârnit); aplicarea raţională a îngrăşămintelor chimice; recoltarea la momentul optim;• Caracteristicile produselor fitosanitare propietăţile substanţei active; modul de acţiune, remanenţa; riscuri la apariţia fenomenului de rezistenţă; caracteristicile toxicologice;• Calitatea aplicării şi evitarea pierderilor suprafaţa vegetală protejată; ora executării tratamentului; buna cunoaştere a utilajelor şi a metodei de lucru;• Riscuri şi precauţii reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact; pulverizarea corespunzătoare, cu respectarea dozelor şi a ritmului aplicării; evitaţi să aplicaţi tratamentul dacă viteza vântului depăşeşte 4-5 m/s; la viteze mai mari de vânt soluţia acoperă disproporţionat suprafaţa tratată; evitaţi să aplicaţi tratamentele dacă temperatura depăşeşte 25°C-28°C evitaţi să aplicaţi tratamentul dacă ploaia este iminentă; nu păstraţi soluţia de la o zi la alta; nu stropiţi când planta este în plină înflorire; nu folosiţi un produs care a fost expus la îngheţ sau când nu aveţi siguranţă asupra eficacităţii produsului; 8
  9. 9. Dezmuguritdebutul înfloritului 9
  10. 10. Dezmugurit debutul Dezmugurit - debutul înfloritului Ingheţurile târziiînfloritului de primăvară Viţa de vie devine sensibilă la îngheţurile târzii de primăvară când temperatura, în intervalul: dezmugurit - creşterea lăstarilor, scade sub – 2 °C Brumele şi îngheţurile târzii de primăvară pot să survină în perioada: sfârşitul lunii martie,- începutul lunii mai, provocând distrugerea parţială sau totală a lăstarilor tineri. Mărimea pagubelor depinde de fenofaza de creştere în care se află lăstarii şi de nivelul pe care îl ating temperaturile sub 0 °C. Practic, organele verzi sunt sensibile la frig şi ger, începînd de la -1 °C. Pragul biologic inferior este socotit pentru vârfurile lăstarilor în creştere şi frunzele tinere de la -0,1 – 0,7 °C. Lăstarii umezi pot suferi însă şi la °0 C. Inflorescenţele înainte de înflorilre pier la -1 °C, inflorescenţele pe durata înfloririi şi imediat după legarea boabelor suferă la - 0,5 C mai ales dacă sunt afectate de o scădere mai importantă a temperaturii pe o durată mai lungă de timp. Dacă temperatura scade sub -1.-2 °C, o durată mai lungă de timp, vegetaţia este stopată Distrugerea frunzelor şi lăstarilor poate fi compensată de intrarea în creştere a internodiilor de la bază sau a ochilor axilari şi dorminzi. Totuşi, ciclul vegetativ este întârziat sau scurtat, iar viţele sunt slăbite. Daune pe lăstarii tineri după îngheţ Metode preventive indirecte: -alegerea soiurilor viguroase cu dezmugurire târzie (Cabernet Sauvignon, Galbenă de Odobeşti, Afuz Ali ); -în viile situate la piciorul pantei, în depresiuni, se evită mobilizarea inutilă a solului mai ales prin arături adânci, până la trecerea îngheţului. -amendamente şi îngrăşăminte fosfatice şi potasice care contribuie la consolidarea rezistenţei viţelor la temperaturi scăzute. -conducerea viţelor pe tulpini la o înălţime de 0,8- 1,2 m faţă de suprafaţa solului pentru scoaterea coroanei butucului din zona cea mai gelivă. -orientarea parcelelor spre expoziţii care se încălzesc mai mult în timpul zilei, în ordine descrescândă, sudică, estică şi vestică -drenarea maselor de aer rece (perdele de protecţie, garduri vii ) Mijloace directe • avertizarea îngheţurilor (15 aprilie-15 mai) • ecrane de protecţie din paie, rogojini, cartoane sau diferite materiale care să blocheze razele calorice la nivelul plantei. • norii artificiali, ceţurile, fumurile; în nopţile reci când temperatura scade la 1 °C se recomandă realizarea perdelelor de fum cu ajutorul: grămezilor fumigene din resturi organice gunoi de grajd paie umede, anvelope uzate umplute cu paie rumeguş, lumânări fumigene. • încălzirea aerului cu ajutorul aparatelor cu radiaţii infraroşii • submersia (inundarea) care constituie o măsură foarte simplă pentru viile situate în zona de şes şi văile joase. 10
  11. 11. Dezmugurit-debutul înflorituluiRemedii după ger• În viile afectate de îngheţurile târzii de primăvară se aplică operaţiuni în verde cu scopul îndepărtării prin tăiere a tot ce este distrus de îngheţ, pentru stimularea noilor creşteri.• În plantaţiile în care pornirea în vegetaţie a mugurilor de pe elementele de rod este neuniformã, se recomandã executarea unui ciupit timpuriu a lãstarilor, în momentul când aceştia au 5-6 frunzuliţe, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor;• În plantaţiile pe rod, în care au pornit în vegetaţie numai o parte din mugurii situaţi în partea de jos a butucului, se recomandã pãstrarea acestor lãstari, dirijarea corespunzãtoare a acestora şi legarea rãsfiratã şi repetatã, plivindu-se numai lãstarii slabi;• Fertilizarea suplimentarã cu 80-90 kg s.a./ha îngrãşãminte potasice şi fosfatice încorporate mecanizat.Întreţinerea soluluiLa ora actuală, viticultorul poate opta pentru diferite soluţii de întreţinere a solului cu avantajeleşi/sau dezavantajele lor. În plantaţiile moderne sunt preferate soluţiile mixte de întreţinere: erbicidarea pe rând şi înierbare între rânduri, este o soluţie dar, acest sistem nu este posibil în toate regiunile şi pe toate tipurile de sol; erbicidare pe rînd şi lucrarea solului între rânduri este o soluţie costisitoare; erbicidarea termică pe rând şi prăşitul între rânduri se foloseşte în viticultura biologică;Erbicidarea chimică pe rând este o soluţie simplă şi eficace care presupune:- localizarea erbicidelor pree şi postemergente pe rândul de viţă de vie pe o lăţime de 50-60 cm- utilizarea diuzelor specifice;- aplicarea erbicidelor postemergente sistemice de contact pe cât posibil în perioada estivală;- alternanţa erbicidelor pentru a evita apariţia fenomenului de rezistenţă;Alegerea erbicidelor În ultimele decenii se pune tot mai mult problema limitării folosiriierbicidelor ca urmare a faptului că, pe lângă efectele pozitive, utilizarea excesivă, neraţională aacestor produse poate avea numeroase urmări nedorite. În plus, eliminarea de pe piaţă aerbicidelor pe bază de Diuron sau rezistenţa la erbicide inclusiv la glifosat, impunereconsiderarea strategiei de erbicidare . La ora actuală, strategia de combatere chimică aburuienilor poate fi construită pornind de la o aplicare preemergentă, urmată de o aplicarepostemergentă sau o singură aplicare postemergentă. Se recomandă utilizarea erbicidelorpostemergente sistemice, înainte de dezmugurit, iar următoarele tratamente să se aplice cupostemergente de contact. Înierbare naturală sau semănată Viticultorul poate opta pentru unul din cele trei sisteme de înierbare, în funcţie de tipul de sol şi rezerva hidrică potenţială; 1. înierbare permanentă semănată sau spontană, în zonele unde rezerva hidrică este ridicată (soluri profunde şi argiloase); 2. înierbare permanentă pe rândul al doilea semănată sau spontană în alternanţă în fiecare an în zonele unde rezerva hidrică potenţială este medie ;3. inierbare temporală semanată sau spontană, din septembrie până în aprilie, în zoneleunde rezerva hidrică potenţială este redusă pe soluri permeabile sau puţin profunde, semănatulse face înainte de recoltat şi se distruge primăvara în momentul dezmugurituluiViticultura biologică: Reglementările din viticultura biologică interzice folosirea erbicidelor deorice fel şi autorizează lucrarea solului, înierbarea naturală sau semănată şi erbicidarea termică. Vezi p.86 11
  12. 12. Dezmugurit debutul Dezmugurit- debutul înfloritului Excoriozaînfloritului Forma asexuatã: Phomopsis viticola (Sacc)( Bulit et al 1972), Forma sexuatã: Cryptosporella viticola (Reddick Shean) Excorioza, consideratã una din principalele boli ale lemnului este o boalã de focar, ce atacã prin excelenţã plantaţiile cu talie joasã cu fertilitate ridicatã şi exces de umiditate.Simptome pe lăstarii tineri EXPRESIA SIMPTOMELOR Primăvara, lăstarii tineri infectaţi sunt piperniciţi şi prezintă pe internodiile bazale pete clorotice cu centrul de culoare inchisă. Ca urmare a atacului, lăstarii erbaceei devin fragili şi se pot desprinde parţial sau total la eventuale traume climatice sau mecanice. Cei mai susceptibili la infecţie sunt lăstarii tineri până în fenofaza lăstar 5-10 cm lungime. Frunzele simptomatice sunt mai mult sau mai puţin deformate. Pe limbul foliar, pe peţioli şi pe nervuri pot fi observate numeroase pete circulare mici (0,3-1,5 cm în diametru) clorotice, cu centrulNecroze la baza coardelor întunecat. Într-un stadiu mai avansat al bolii, frunzele atacate se îngălbenesc şi cad prematur. Când leziunile apar în punctul de inserţie pe butuc, fisurile se adâncesc, determinând formarea unor ţesuturi cicatrizante, îngroşate la baza coardelor. Localizarea parazitului la baza coardelor determină: moartea mugurilor bazali, ştrangularea respectiv, fragilitatea excesivă a coardelor care devin casante şi se detaşeazã uşor la şocuri.FACTORI FAVORIZANŢI atacul este favorizat de condiţiile climatice de la începutul sezonului, în special de primăveri reci şi umede; ploile de primăvară au un rol fundamental în germinarea şi diseminarea ciupercii; germinarea este posibilă în intervalul de temperatură cuprins între 1 şi 37 °C, cu un optim de 23 °C; umiditatea relativă a aerului ridicată (90-100%), favorizează germinarea şi dezvoltarea parazitului; potenţialul genetic şi vârsta plantaţiilor. Plantaţiile cu vârstă peste 10 ani sunt mai susceptibile la atac; toleranţa soiului şi a portaltoiului. Soiurile sensibile sunt: Fetească albă, Fetească regală, Merlot, Cardinal, Muscat Ottonel, Grasă de Cotnari, Merlot, Italia. Portaltoii cu vigoare mare sunt mai sensibili, (Kober 5BB, Berl x Rup 140 Rg) comparativ cu portaltoii de vigoare mijlocie (Riparia Gloire, SO4) . 12
  13. 13. Dezmugurit- debutul înfloritului BIOLOGIA• Primăvara, tinerii lăstari sunt colonizaţi de ciupercă, în două moduri: prin miceliul prezent deja în mugurii dorminzi şi prin picnidii cu picnospori prezenţi pe lemn, eliberaţi în condiţii de umiditate. Picnosporii incluşi într-un gel (cili), sunt diseminaţi prin intermediul ploilor. Contaminarea tinerilor lăstari are loc în perioada sensibilă cuprinsă între ,,stadiul 05,, şi ,,stadiul 09,,;• Ciuperca pătrunde în interiorul plantei gazdă, în special prin rănile tăierilor de primăvară.• Acţiunea combinată a vântului şi picăturilor de ploaie asigură diseminarea patogenului. STRATEGIA DE LUPTĂ Primăvara, viticultorul trebuie să verifice foarte atent plantaţia pentru a decide necesitatea ulterioară a tratamentelor. Tratamentele se aplică exclusiv în perioada sensibilă, cuprinsă între dezmugurit ,,stadiul 06,, şi fenofaza 2-3 frunzuliţe etalate,, stadiul 09,,.În această perioadă, tinerii lăstari trebuie protejaţi de contaminările produse sub influenţa ploilor. In absenţa maladiei, nu se intervine. Strategie cu 2 tratamente • primul tratament este poziţionat când 50 % din muguri sunt în ,,stadiul 05,, cu produse de contact pe bază de mancozeb, maneb, propineb, metiram zinc, folpet; • al doilea tratament este poziţionat când 50 din muguri sunt în ,, stadiul 06,, utilizând aceleaşi produse recomandate la primul tratament; Strategie cu un tratament • se aplică când 40 % din muguri se află în ,,stadiul 06,, cu produse pe bază de fosetil de Al, în decurs de cel mult 24 ore după ploaie; • tratamentele tardive, după,, stadiul 09,, când 100% lăstari sunt în fenofaza 2-3 frunzuliţe, sunt inutile; • atenţie mare la momentul aplicării tratamentelor care, în general, nu se execută în acelaşi timp în toate parcelele ca urmare a neuniformităţii dezmuguritului, care poate evolua în mod diferit,de la o parcelă la alta, datorită soiului, expoziţiei, datei la care s-au efectuat tăierile în uscat etc; Strategia de combatere a excoriozei pe vegetaţie Primul tratament Al doilea tatament Vezi p.63 50% muguri 50% muguri ,, In stadiul 05,, ,, În stadiul 06,, ,,Stadiul 05,, Tratament unic cu ,, Stadiul 06 ,, ,,Stadiul 09,, Punct verde Fosetil de Al Dezmugurit 2-3 frunzuliţe etalate 40% muguri in ,,Stadiul 06,, 13
  14. 14. Dezmugurit debutul Dezmugurit- debutul înflorituluiînfloritului Grindina Daune după căderea grindinei Ploile cu grindinã sunt, în general, manifestãri locale, deşi se cunosc zone frecvent bântuite de grindinã, care provoacă anual pagube, uneori dezastruoase pentru viticultori. Natura pagubelor diferă, în funcţie de sezonul şi intensitatea fenomenului. O cădere timpurie şi violentă a acestora poate compromite formarea ochilor de rod pentru anul viitor, pe organele verzi ale viţei de vie se produc rãni mai mult sau mai puţin grave. Lăstarii tineri pot fi dezarticulaţi,iar frunzele prezintă limbul sfâşiat. O cădere în epoca înfloritului provoacă meierea strugurilorMai târziu în perioada estivală, grindina poate provoca pe boabele verzi plăgi deschise şi striviriputernice, fisurarea lor pe parcursul creşterii şi, în cele din urmă, uscarea lor. În sistemele decultură clasice la baza solului, în urma leziunilor cauzate de grindină boabele, pot fi infectate deciuperca Coniella diplodiella. Când grindina se produce dupã intrarea în pârgã a strugurilor, seobservã scurgerea mustului şi, prin spargerea boabelor, instalarea unor mucegaiuri care duc lacompromiterea recoltei. În afara distrugerii parţiale sau totale a recoltei anului în curs,consecinţele violente ale căderii grindinei se resimt mai mulţi ani.Metode de apărare împotriva grindinei • Tunurile antigrindină (distrugerea particulelor de gheaţă prin unda de şoc a exploziilor) • Inseminarea norilor (iodura de argint dispersată cu ajutorul unor fusee trase de la sol sau cu ajutorul avioanelor). Eficacitatea acestei metode nu a fost niciodată demonstrată. • Plase antigrindină, ridicând plase de polietilenă, utilizate în acelaşi timp pentru protecţia împotriva păsărilor. Dezavantajul constă în faptul că plasele acoperă parţial frunzişul şi incomodează aplicarea produselor de uz fitosanitar în timpul tratamentului. •Refacerea capacităţii de producţie la viile grindinate În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa de vie, sealege şi strategia de refacere a capacităţii de producţie: • Tratament cu zeamă bordeleză 1%, sau fungicide pe bază de: captan, folpet sau dichlofluanid aplicate în termen de maxim 20 de ore după căderea grindinei pentru cicatrizarea rănilor şi pentru a preântâmpina atacurile de mană; • Praşile repetate menite să elimine concurenţa buruienilor; • Tăieri de reducţie corespunzătoare porţiunilor de lemn distrus. Este necesar să se analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie în funcţie de specificul soiului şi de mărimea daunelor; • Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte minerale azotoase, iar spre toamnă, îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la toate aceste tăieri speciale), sau în complex 250 kg azot, 900 kg superfosfat, 500 kg sare potasică la hectar. • Ingropatul obligatoriu la forma joasă de conducere, pentru a întâmpina pierderile de ochi. 14
  15. 15. Dezmugurit- debutul înflorituluiAcarienii eriofizi Calepitrimerus vitis şi Colomerus vitisAcarian eriofid Adultul Morfologie Acarienii eriofizi încadrează specii de dimensiuni microscopice sub 0,2 mm lungime şi 0,05 mm lăţime (vizibili doar la binocular), cu corpul alungit, fusiform cu aspect viermiform de culoare alb-gãlbui pânã la gãlbui – portocaliu. Regiunea anterioarã a corpului corespunde regiunii cefalice şi, parţial, toracelui. Pe ea se inserã douã perechi de picioare îndreptate înainte şi douã perechi de apendice bucale,.constituind un fel de rostru în formă de stilet, cu ajutorul cărora acarienii înţeapă şi sug hrana.Elemente de biologieCiclul biologic, respectiv alternarea generaţiilor, caracteristicã tipicã eriofidelor care infesteazãplante cu frunze caduce din regiuni nord-temperate, comportã între stadiul de ou şi adult, 2 stadiilarvare active (protonimfa şi deutonimfa) alternând cu douã stadii imobile (nimfocrisalidele şiimagocrisalidele).Eriofizii ierneazã ca femelă adultă în colonii în mugurii, de la baza lãstarilor.sau sub scoarţã. Primãvara, la începutul dezmuguritului, femelele ies din diapauzã. Cele maiimportante specii de acarieni eriofizi dăunători ai viţei de vie sunt Calepitrimerus vitis agentulacariozei şi Colomerus vitis agentul erinozei viţei de vie. Stabilirea pragului de intervenţie Nivelul popualţiei de la care se justifică aplicarea strategiei de intervenţie se determină printr-o simplã examinare a mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular. Dimensiunile microscopice ale dăunătorului şi mimentismul fac dificilă depistarea lui, de aceea PED-ul sau ,,Pragul de intervenţie,, se stabileşte atât prin observaţii microscopice, cât şi pe baza simptomelor vizibile pe lăstari şi frunze. În paralel, se verifică prezenţa speciilor utile (fitoseizi şi cocinelide) pe din eşantionul de muguri respectiv, frunze supus observaţiilorColonii de acarieni eriofizi sub scoarţă Primul sondaj se execută în fenofaza pre-dezmugurit, la începutul lunii aprilie. În medie,se examinează 100 ochi recoltaţi de la butuci aflaţi în diferite puncte ale parcelei.PED = 5-6 acarieni / mugure la umflarea mugurilor Al doilea sondaj se execută în post-dezmugurit, când se examinează minim 100frunzuliţe /parcelă.PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac În parcelele în care prãdãtorii, sunt prezenţi pe cel puţin 20 % din probele analizate înraport de cel puţin 1 prădător/ 20 dăunători prădătorii asigură controlul natural a populaţiei subPED deci tratamentele nu sunt necesare . Vezi p. 45 15
  16. 16. Dezmugurit debutul Dezmugurit- debutul înfloritului înfloritului Erinoza (Colomerus vitis sin. Eriophies vitis) În România, atacul produs de acarianul eriofid Colomerus vitis, cunoscut sub numele de erinoza sau bãşicarea viţei de vie, crează probleme, mai mult sau mai puţin grave, în toate arealele viticole. Simptome de erinoză pe frunze şi ciorchini Mod de dăunare Primãvara, femelele se rãspândesc pe partea superioarã a tinerelor frunze unde, înţeapã provocând formarea unor bãşici, (umflãturi) de forma unor gale de dimensiuni variabile de 0,5 - 2 cm, de unde şi denumirea atacului de “bãşicarea” sau “erinoza” viţei de vie. În dreptul acestor gale are loc o hipertrofiere a perilor cuticulei inferioare şi formarea unor pete păstoase. În prima fază a atacului, petele sunt subţiri şi de culoare gălbuie-albicioasă, apoi devin mai mari, dense şi cafenii, iar spre toamnă, cafenii-brunii. La infestări puternice, acarienii pot ataca şi peţiolul frunzelor, mugurii, cârceii şi ciorchinii. în urma atacului, frunzele se îngălbenesc şi cad, iar florile avortează Prevenire şi combatere Metode agrotehnice-culturale; practicile culturale cu rol important în reducerea rezervei biologice limitarea nivelului populaţiei de acarieni şi se concretizeazã în: - aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat; - strângerea şi arderea materialului rezultat din tãieri; - arãturi adânci de toamnã, cu îngroparea tuturor resturilor vegetale; - strângerea şi arderea frunzelor cãzute şi a coardelor rezultate din tăierile în uscat, cu scopul distrugerii unui număr cât mai mare de femele hibernante; - menţinerea curatã a terenului, prin, prãşit mecanic sau manual;Metode chimice In parcelele în care prezenţa simptomelor este redusă, efectul secundar al sulfului aplicat întimpul campaniei contra maladiilor fungice este suficient pentru a menţine populaţia de acarienisub Pragul Economic de Dăunare (PED)• În parcelele în care în anul precedent atacul de erinoza a fost puternic, se recomandăaplicarea a 1-2 tratamente în perioada ,,stadiul 03,, muguri în stadiul de lână şi ,,stadiul 06,,dezmugurit cu: produse pe bază de Sulf muiabil 4 kg/ha în combinaţie cu un acaricid specific:Demitan – 0,06 %; Torque – 0,05 %; Neoron 0,08 %; Mitac EC 0,02 %.• Tratamentele aplicate ulterior nu mai pot corecta simptomele tipice de erinozã apărute iniţialdar, blocheazã creşterea populaţiei, şi respectiv extinderea ulterioară a atacului.• Controlul biologicÎn ecosistemele viticole în echilibru acarienii fitofagi, sunt controlaţi de numeroşi prădători (speciicare consumã acarieni dãunãtori): Coccinelidae (Stethorus punctillum Weise), unele speciiThripidae, Crisophydae, Antocoride, Miridae şi Phytoseidae. Acarienii phytoseizii speciile:Typhlodromus pyri, Amblyseius andersoni, Typhlodromus aberrans. Protejarea populaţiei deprădători prin aplicarea unor tehnologii selective contribuie la menţinerea dăunătorilor sub PED. Vezi p. 48 16
  17. 17. Dezmugurit- debutul înflorituluiAcarioza Calepitrimerus vitis (Nal) sin. Phylocoptes vitis sin. Epitrymerus vitis Nal.Acarianul eriofid Calepitrimerus vitis (Nal), agentul acariozei viţei de vie, este rãspândit înmajoritatea zonelor viticole, în special în cele caracterizate prin umiditate şi temperaturimoderate. Pagubele cauzate de acest dăunător, sunt foarte importante mai ales în primăverilereci şi umede, începând cu fenofaza de dezmugurit când creşterile sunt lente.Acarioza sau scurtnodarea parazitară Daune Primăvara, simptomele specifice atacului sunt: uscarea mugurilor, stoparea creşterilor, atrofierea lãstarilor în curs de creştere, internodii scurte în zig-zag, aspect denumit “scurtnodare parazitarã”, lãstari ramificaţi ,lãstari rigizi uscaţi parţial sau în întregime, frunzuliţe mici (formă de linguriţă), cu pilozitate abundentã de culoare galben pai cu marginile brunificate (arse), uscarea parţialã sau totală a inflorescenţelor de 1-3 cm lungime încã nerãsfirate considerat, cel mai păgubitor aspect al atacului, care poate produce pe nesimţite pierderi de peste 30 % din producţie.Strategia de luptă • Metode agrotehnice-aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat (de primãvarã;-arãturi adânci de primăvară, cu îngroparea tuturor resturilor vegetale;- strângerea şi arderea materialului rezultat din tăieri şi a frunzelor cãzute;- înierbarea între rânduri; • Metode chimice Tratamentele se aplică exclusiv în condiţiile depăşirii PEDPED. = 5-6 acarieni / mugure in fenofaza de umflarea mugurilorPED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac În parcelele cu risc redus în care, prezenţa simptomelor este redusă, efectul secundar al sulfului aplicat în timpul campaniei contra maladiilor fungice, este sufficient pentru menţinerea populaţiei de acarieni sub PED In parcelele cu risc maxim, în care nivelul populaţiei depăşeşte PED-ul o combatere eficientã se asigură prin aplicarea a 1-2 tratamente după cum urmează: -Tratamentul I – se aplică în intervalul, ,,stadiul 03,, umflarea mugurilor - ,,stadiul 05 ,,punct verde cu- sulf muiabil 0,4%, complexat cu ulei mineral US1 0,5 %. -Tratamentul II – se aplică în intervalul, ,,stadiul 06 ,,dezmugurit - ,,stadiul 09 ,,fenofaza de 2-3 frunzuliţe cu: sulf muiabil 0,4% complexat cu un acaricid selectiv: Demitan 200 SC 0,06%, Milbenknoc 0,1 %,Torque 0,05%, Nissorun 0,1%, Envidor 0,5% • Atenţie la fenomenul de rezistenţă! Alternaţi produsele din grupe diferite de substanţe vezi • Folosiţi produse selective faţã de prãdãtori Controlul biologic Protejarea typhlodromilor, cei mai importanţi antagonişti ai acarienilor fitofagi, contribuie la restabilirea echilibrului natural în biosistemul prădător/ dăunător şi implicit la reducerea, sau eliminarea tratamentelor chimice. In acest sens: • În parcelele cu risc ridicat, controlul biologic se realizează, prin colonizarea naturalã sau artificială a parcelelor cu typhlodromi. Metoda se aplică, fie înainte de dezmugurit, prin amplasarea mănunchiurilor de coarde populate cu prădători, fie primăvara, prin introducerea lăstarilor populaţi cu typhlodromi. Vezi p.48 17
  18. 18. Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului Acarienii tetranichizi dăunători şi prădătoriînfloritului Grupa acarienilor tetranichizi cuprinde specii cu importanţã economicã deosebitã pentru v viticulturã, având corpul de formã ovalã, globuloasã sau piriformã, cu lungimea cuprinsã între 0,2 – 1,0 mm (perceptibili cu ochiul liber sau cu o lupã de mână) pe care sunt inserate patru perechi de picioare. Ciclul biologic are loc prin transformãri succesive,parcurgând mai multe stadii: ou, larve, nimfe şi adulţi. Acarienii tetranichizi dăunători sunt semnalaţi mai ales în zonele cu ierni relativ blânde şi veri calde şi secetoase Atacul timpuriu, în perioada dezmuguritului, provoacã necroza primordiilor foliare şi a viitorilor ciorchini, precum şideformarea lãstarilor. Pentru identificarea acarienilor teranichizi dăunători şi, respectiv acarienii prădători, efectuarea observaţiilor este deosebit de importantă şi necesită o minimă practică în domeniu. A nu se confunda ! Acarieni tetranichizi dăunători Acarieni utili Acarieni prădători indiferenţi Acarianul roşu Acarianulgalben Acarianul comun Typhlodromii Tydeide Panonycus,ulmi Eotetranychus Tetranychus urticae Specia 0 Talia 0,5 mm 0,5mm 0,5mm 0,5mm 0,5 mm Pe ambele feţe Pe faţa Pe faţa inferioară a Pe faţa Pe faţa ale frunzei inferioară a frunzei şi pe buruieni inferioară a inferioară a Habitat frunzei frunzei în frunzei în apropierea apropierea nervurilor nervurilor, Depla Foarte lentă lentă lentă rapidă rapidă sare Roşie cu două Galben pal Galben verzui cu Albicioasă spre oranj Culoare rânduri de verzui, cu pete negre de oparte gălbui, tuberculi albi granulaţii negre şi de alta a corpului câteodată oranj purtători de peri Form Globuloasă Alungită Mai globuloasă decât Piriformă Trapezoidală a E. carpini Iernează sub Iernează ca Iernează ca femelă la Iernează în Iernează în formă de ou la femelă adultă baza coardelor sau în stadiul de stadiul de baza mugurilor sub scoarţă, sol. Primăvara femelă adultă femelă adultă biologic ecloziunea femela devine colonizează flora fecundată pe fecundată pe Ciclul larvelor are loc la activă la spontană din diferiţi arbuşti diferiţi arbuşti dezmugurit dezmugurit apropierea butucilor Având in vedere faptul că dinamica populaţiei de acarieni este proprie fiecãrei parcele, printr-o simplã examinare a mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular, se determină nivelul populaţiei, de la care se justifică aplicarea strategiei de intervenţie. Acarianul roşu (Panonycus ulmi) PED = peste 30 ouă/mugure, la umflarea mugurilor , sau prezenţa ouălor în 70% din mugurii PED = 5 – 6 forme mobile / frunză, sau 60 % frunze cu simptome de atac, înainte de înflorit PED = 3 – 5 acarieni / frunză, sau 30 % frunze cu simptome de atac, in perioada estivală Acarianul comun (Tetranychus urticae) PED = 5-6 acarieni/ frunzã sau 20% frunze cu simptome de atac, în fenofaza de 2-3 frunzuliţe; PED = 6-7 acarieni/ frunzã sau 50% frunze cu simptome de atac, în perioada estivalã Vezi p. 44 18
  19. 19. Dezmugurit- Debutul înflorituluiArsura bacterianăXylophilus ampelinus sin. Xanthomonas ampelina sin. Erwinia vitivoraExpresia simptomelorArsura bacterianã este o boalã sistemică de focar, uşor confundabilã cuExcorioza şi Eutipoza viţei de vie. Simptomele sunt vizibile primăvara odată cu pornirea învegetaţie, pânã la sfârşitul lunii iunieSimptome pe lăstarii tineri Primăvara, în fenofaza dezmugurit, butucii infectaţi sunt debili, piperniciţi şi pornesc neuniform în vegetaţie. Pe tinerii muguri infectaţi, apar mai întâi pete necrotice superficiale, care, ulterior, se extind şi determină crăparea longitudinală a mugurilor, brunificarea şi uscarea lor. Lãstarii tineri invadaţi de bacterii pe cale vascularã, se vestejesc, se necrozează, apoi se usucă.Simptome pe frunze Frunzele tinere, contaminate, prezintă arsuri marginale şi uneori fisuri longitudinale necrozate pe peţiol. Prin întreruperea alimentaţiei hidrice frunzele se decoloreazã, se deformează şi cad prematur. Atacul precoce pe inflorescenţe determină o necrozare a butonilor florali şi apariţia fenomenului de meiere. FACTORI FAVORIZANŢI • Climat cald şi umed; • Temperatura optimă dezvoltării bacteriei 20-25 °C; • Renunţarea la produsele cuprice; • Soiuri sensibile:Chardonny, Pinoit noir, Merlot; • Ploile şi vântul favorizează diseminarea bacteriilor superficiale;BIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIEXylophilus ampelinus este o bacterie gram–negativã aerobicã care se conservã pe parteaaeriană a plantei în special la baza coardelor infectate şi pe resturile de pe sol. Infecţiile primarese produc în fenofaza de 2-3 frunzuliţe. Contaminarea are loc pe cale naturală, prin seva scursãde pe secţiunile coardelor, în timpul tãierilor, sau accidental prin rănile provocate cu ocaziatăierilor i desfrunzitului mecanic.Patogenul poate supravieţui vreme îndelungată în stare latentă, dar în condiţii de mediufavorabile poate avea o dezvoltare explozivă.STRATEGIA DE LUPTĂ Aplicarea riguroasă a tratamentelor primăvara începând cu fenofaza de umflarea mugurilor ,,stadiul 03,, până în ,,stadiul 09,, sau 5-6 frunzuliţe etalate: • Se aplică minim 2 tratamente cu zeama bordeleză 2% sau tratamente prin asocierea cuprului cu ditiocarbamaţi. Primul tratament în ,,stadiul 03,, şi următorul în ,,stadiul 09,, • După ,,stadiul 09,,sunt recomandate tratamentele mixte mană-bacterioză utiliând produse anti- peronosporice asociate cu cupru sau ditiocarbamaţi. • În caz de grindină, tratamentele se aplică în maxim 12 ore.după grindină cu zeamă bordeleză 2% Vezi p. 46 19
  20. 20. Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului Filoxera galicolă Phylloxera vastatrix sin. Daktulosphaira vitifolie;înflorituluis sin. Phylloxera vitifolii În România, în ultimii ani, ca urmare a extinderii suprafeţelor cultivate cu hibrizi producători direcţi, simptomele atacului de filoxera galicolă pe frunzele s-au extins îngrijorător. Gale pe frunze Forma galicolă Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor. In urma înţepării şi sugerii sucului celular, pe partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma unor urne neregulate, de mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o culoare galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma atacului metabolismul frunzelor este redus, ceea ce determină ca lemnul lăstarilor să nu se matureze. Atacul formei galicole prezintă importanţă pentru plantaţiile de portaltoi, obţinându-se un material de slabă calitate. Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine distincte: a) un ciclu complet pe viţele americane (Vitis riparia, Vitis rupestris), prezentând cele 4 forme morfologice: galicolă, radicicolă, sexupară şi sexuată; b) un ciclu incomplet pe viţele europene (Vitis vinifera), fiind reprezentată în principal prin foma radicicolă, care se dezvoltă pe părţile subterane;Strategia de luptăCombaterea indirectă:• Metoda cea mai eficientã şi sigură de prevenire a atacului este altoirea soiurilor de viţã europeanã pe portaltoi americani rezistenţi. Portaltoii folosiţi până în prezent au o rezistenţă diferită la atacul filoxerei. Singura specie imună este considerată Vitis rotundifolia. O rezistenţă bună au şi speciile Vitis riparia, V. Rupestris, V. Cordifolia, V. Cinerea, V. Berlandierii.• Cultura viţelor nobile nealtoite pe terenuri nisipoase. Solurile nisipoase care conţin 60 % siliciu sunt anti-filoxerice.Combaterea mecanică a filoxerei galicole prin culegerea şi distrugerea lăstarilor cu prima seriede gale pe frunze, cunoscând că,în general, frecvenţa galelor din prima serie este redusă, aşacă adunarea şi distrugerea lor nu necesită mult timp.Lupta chimică: În plantaţii înfiinţate pe rãdãcini proprii sau în plantaţiile de portaltoi şi HPD,tratamentele chimice se aplică în focarele cu atac cunoscute din anul anterior PED= 5% frunzecu gale. Momentul optim aplicării este primăvara, în intervalul dezmugurit - degajarea primelor 2-3 frunze, corespunzător migrãrii larvelor de fundatrix spre organele verzi ale plantei. Aplicareatratamentelor nu trebuie să depăşească momentul închiderii primelor gale. Sunt de preferatprodusele cu efect translaminant, de contact şi ingestie: Calypso 480 SC 0,02 %; Actara 25 WG0,02 %; Confidor 10 SL 0,075Controlul biologic Inmulţirea acestui dăunător este frânată de activitatea unor organisme entomofage, prădătoare:acarieni prădători, Carabidae, Coccinellidae, şi Dtophylinidae; Chrysopidae şi Antocoridae,coleoptere (Coccinelidae) şi diptere (Syrpidae) 20
  21. 21. Dezmugurit- Debutul înflorituluiAntracnoza Elsinoe ampelina sin Gloeosporium ampelophagumAntracnoza este printre primele boli care se manifestă în plantaţiile viticole, primăvara. Ciupercaatacã toate organele verzi ale viţei de vie, mai ales când sunt tinere şi suculente. În ţara noastrã,antracnoza este o boală frecventă la hibrizii producători direcţi, dar se întâlneşte şi pe unelesoiuri nobile cum sunt: Regina viilor, Cardinal, Fetească regală, Chaselas Dore Manifestarea simptomelor Simptome pe lăstarii tineri şi frunze Simptome pe lãstari. Primele simptome apar primăvara pe lăstarii tineri erbacei. Atacul provoacă apariţia unor leziuni mici, eliptice sau neregulate, cenuşii-violacee, cu o bordură mai ridicată de culoare negricioasă, asemănătoare rănilor provocate de grindină. În general lăstarii atacaţi au internodiile scurte şi poartă frunze mici şi palide, iar partea dinspre vârf pare ca arsă (carbonizată), de unde şi denumirea populară a bolii de “cărbunele viţei de vie Simptome pe frunze. Pe frunze, atacul se manifestă prin apariţia unor pete cu marginile clar delimitate, în mod obişnuit circulare cu diametrul pânã la 2,5 mm, amplasate în special de-a lungul nervurilor.Când sunt atacate nervurile, mai ales la frunzele tinere, limbul se rãsuceşte, frunzele se clorozeazã se usucã şi cad prematur Condiţii favorabile - Existenţa în plantaţie a unui focar de atac; - Lungimea lăstarului ≤5 cm;- Precipitaţiile abundente şi umiditatea relativă a aerului > 85% sunt principalii factori;- Germinarea conidiilor are loc numai în picături de apă;-Temperatura nu constituie un factor limitativ; conidiile germinează între 2-10 °C;Biologie şi epidemiologieCiuperca se conservã sub formã de miceliu scleroţial pe coarde (unde poate supravieţui 3 pânãla 5 ani) şi sub forma unui miceliu de rezistenţã pe suprafaţa boabelor infectate şi cãzute pe sol.Sporularea este favorizatã de prezenţa condiţiilor de umiditate admosferică şi apă sub formă depicături. Dispersate prin picãturi de ploaie (umectare 12 ore) conidiile pãtrund în muguri apoi pefrunze şi lãstari sau în crãpãturile butucilor bolnavi producând infecţia primarã Profilaxia urmãreşte: respectarea strictã a mãsurilor de carantinã fitosanitarã, ştiut fiind faptul cã boala se rãspândeşte masiv prin circulaţia materialului sãditor afectat: Metode chimice Aplicarea preventivă a unui tratament la umflarea mugurilor cu sulf muiabil limitează sursa de infecţie: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU 0,3%; Aplicarea a 2-3 tratamente înainte de înflorit cu produse cuprice reduce atacul acestei periculoase boli: Bouillie bordelaise 0,5 %; Champion 50 WP 0,3 %; Kocide 101 50 WP 0,4%; Funguran OH 50 WP 0,3 %; Vitra 0,2 %; Super Champ FL 0,3%;; Blue shield 50 WG 0,2 %;ş Cupritim 0,3 %; Kocide 2000 0,15 etc.sau produse pe bazã de benomil (Benlate 50 WP 0,06 – 1,0 %, Benomil 50 WP) Dezmugurit- Debutul înfloritului Dupã înflorit tratamentele anti-peronosporice aplicate corespunzător asigură protecţia simultană atât a manei cât şi a antracnozei. Vezi p. 57 21
  22. 22. Dezmugurit debutulînfloritului Dezmugurit- Debutul înfloritului Făinarea viţei de vie Uncinula necator-Forma conidiană. Oidium tukeri Începând cu fenofaza de dezmugurit, lupta anti-oidium se aplică diferenţiat pe zone viticole, în funcţie de atacul din anul precedent, prezenţa soiurilor sensibile şi condiţiile climatice din anul în curs. Simptomatologie Simptome pe lăstarii tineriPrimăvara, începând cu fenofaza de 5-6frunzuliţe, lăstarii care apar din muguriicontaminaţi în anul precedent au creşteri reduse(scurt-nodare), cu frunze crispate. La soiurilefoarte sensibile, lãstarii capãtã un aspect caduccunoscut sub denumirea de “drapel,,Infecţiile de oidium pe frunze au, în general, uncaracter de focare localizate. Primele manifestăriale atacului sunt caracterizate prin apariţia unorpete uleioase, pe partea superioară a frunzelor Pâsla albă cenuşie pe frunze(adesea similare cu petele uleioase de mană) şio înnegrire a nervurilor pe faţa inferioară afrunzelor în dreptul zonelor atacate. In scurt timp,la nivelul petelor pe ambele feţe ale frunzei,apare o pâslă, alb –cenuşie, cu aspectpurverulent. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor decãtre miceliul ciupercii, frunzele se gofrează,bordura limbului se rãsuceşte spre parteasuperioarã într-o conformaţie de cupãCiclul biologic Agentul patogen iernează sub formã de miceliu de rezistenţă în mugurii de iarnã (formaasexuatã) şi în organe de fructificare (cleistoteci) formate pe organele atacate îndeosebi pescoarţã şi butuc (forma sexuatã). În plantaţiile viticole din ţara noastrã, transmiterea bolii de la unan la altul are loc îndeosebi prin miceliul de rezistenţã din muguri. Primãvara, miceliul creşteodatã cu pornirea mugurilor în vegetaţie. Pe miceliu activ se diferenţiază conidiofori şi conidii princare se realizează infecţiile primare. Perioada de incubaţie variazã între 5-7 zile în funcţie detemperaturã. Conidiile dispersate de vânt şi apã, asigurã rãspândirea bolii în cursul perioadei devegetaţie. Faza de sporulare intensă se produce în general la interval de 15-20 de zile dupăapariţia simptomelor.Condiţii favorabile. Temperatura este factorul determinant; pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar sporularea poate avea loc la 8 °C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este de 25- 28 °C. Germinaţia conidiilor este inhibatã la temperaturi mai mari de 30°C; Umiditatea influenţeazã foarte puţin evoluţia bolii, dar contribuie la extinderea ciupercii. Pentru germinare conidiile au nevoie de minim 20% umiditatea atmosferică, optimul fiind cuprins între 50-65 %; Ploile reduse (fine) favorizează germinarea mãrind umiditatea aerului. Din contrã, ploile violente care spalã foliajul, împiedicã germinaţia sporilor; Lumina difuză exercitã o acţiune favorabilã germinării şi sporulării ciupercii, în schimb razele solare directe au o acţiune nocivă asupra conidiilor; Vântul faciliteazã diseminarea; Soiuri sensibile: Tămâioasă românească, Riesling italian, Băbească neagră, Chardone, Muscat de Hamburg, Afuz –Ali, Italia, Coarnă neagră; 22
  23. 23. Dezmugurit- Debutul înflorituluiProfilaxia: Pentru limitarea sursei de infecţie în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şicondiţii climatice favorabile se recomandã:• aplicarea corectă a tăierilor în uscat pentru a asigura echilibrarea butucului şi a evita dezvoltarea inutilă a frunzişului care prin transpiraţie măreşte umiditatea aerului, ceea ce duce la favorizarea bolii;• arderea lemnului rezultat din tăieri în focarele de atac, pentru a reduce rezerva biologică• aplicarea corectă a lucrărilor în verde: desfrunzitul în zona ciorchinilor, plivitul lăstarilor sterili, copilitul, cârnitul.pentru îmbunătăţirea circulaţiei arerului şi o mai bună penetrare a fungicidelor;• lucrările solului pentru păstrarea curată a terenului;• plantarea soiurilor rezistente. Puţin atacate sunt soiurile: Grasă, Fetească regală, Merlot, Cabernet Sauwignon;Strategia de combatere Lupta chimică se bazează pe poziţionarea primului tratament, alegereaproduselor şi rata lor de aplicare (7 la 10 zile pentru produsele de contact 12-14 zile pentruprodusele penetrate sau sistemice.Poziţionarea primului tratament In zonele de risc, în care ciuperca atacă în fiecare an, primul tratament se aplică preventiv începând cu stadiul 2-3 frunzuliţe etalate, protecţia continuând până în pragul fenofazei de pârgă; In zonele cu risc redus, în care oidiumul nu este periculos, în sensul ca nu atacă în fiecare an şi apare după înflorit, primul tratament se aplică cu 10 zile înainte de înflorit, în fenofaza butoni florari separaţi. Protecţia continuă până în pragul fenofazei de pârgă In zone de risc Primul Tratament Tratamentul nr.2 Tratamentul nr.3 Fenofaza 2-3 Fenofaza 5-6 Butoni florali separaţi frunzuliţe etalate frunzuliţe etalate sau 10 zile înainte deînfloritIn zonele cu risc redus Tratamentul nr.1 • Alegerea produselorExistă o gamă variată de fungicide anti-oidium: fungicide de contact, care asigurã protecţie 8-10zile: pe bază de Dinocap, sau sulf: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%. Fungicide sistemice care asigură protecţie 12-14 zile : Crystal 250 SC 0,01 %, Falcon 460 EC 0,01%. Folicur Solo 250 EW 0,04%, Orius 255EW 0,04, Vectra 10 SC 0,025%, Topas 100EC 0,025%, Sumi 8 12,5 WP 0,015%, Systhane 12 E0,02% .Fungicide polivalente: Quadris SC, Stroby DF, Éclair WG, Shavit F etc. • Se mai recomandă ! - Reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact; - Intervalele dintre stropiri trebuie scurtate în perioadele cu vreme caldă şi uscată şi prelungite în perioadele reci şi bogate în ploi.Viticultura biologică: In fermele cu combatere biologică a fost acceptat sulful praf sau pulberemuiabilă cu eficacitate împotriva oidiumului în toate fazele fenologice. Sulful muiabil se poatecombina cu 1/3 bentonită; Biofungicide pe bază de Ampelomyces quisqualis (35g/ha) Vezi p. 37 23
  24. 24. D Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului înfloritului Putregaiul negru –Guignardia bidwellii Putregaiul negru al viţei de vie este o boală de focar cu o epidemiologie caracteristicăşi şi evoluţie rapidă. În condiţii favorabile, atacul se extinde exploziv, producând adevăratee epidemii. Simptome pe frunze SIMPTOMATOLOGIE Primele simptome se manifestă primăvara, pe frunzele tinere de la baza butucului, sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare, (cu diametrul 2-10 mm), de culoare brun-gălbuie, cu halou brun – negricios. În scurt timp, ţesuturile din centrul petelor se necrozează, şi, în dreptul lor, pe ambele feţe ale frunzelor, apar formaţiuni punctiforme negre (picnidii cu picnosporii). Sunt sensibili la atac lăstarii tineri de 10-20 cm. Pe lãstarii erbacei atacul se manifestã sub forma unor pete oval-alungite, care evoluează în cangrene adânci, de culoare purpuriu- închis, purtătoare de germeni (picnidii punctiforme negre).CONDIŢII FAVORABILE• Existenţa în plantaţie a unui focar de infecţie;• Ploi prelungite, infecţiile se produc dacă, organele susceptibile sunt umectate, minim 6-7 ore; Temperatura minimă de germinare a sporilor 9°C;BIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIECiclul de dezvoltare a ciupercii, este puternic influenţat de umiditate şi temperatură. Fungulpatogen ierneazã în principal sub formă de peritecii, (fructificaţiile sexuate) pe strugurii mumifiaţi,pe boabele căzute pe sol şi, sub formă de picnidii (organele de reproducere asexuată), pelemnul şi frunzele bolnave. Primele contaminări sunt posibile primăvara în fenofaza 2-3 frunzuliţeetalate, când temperatura depăşeşte 90 C şi intervin ploi prelungite. În aceste condiţii are locemisia de ascospori din peritecii,care contaminează frunzele, florile şi fructele tinere şi producmajoritatea infecţiilor primare.Profilaxia: Pentru limitarea sursei de infecţie, în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şicondiţii climatice favorabile se recomandã: - Strângerea şi distrugerea prin ardere a strugurilor mumifiaţi; - Arderea materialului infectat rezultat dupã tãieri; - Arãturi adânci de primãvarã, pentru a încorpora boabele mumifiate cãzute pe sol;STRATEGIA DE LUPTĂ Dacă în podgorie există un precedent al atacului de putregai negru pe frunze şi pe struguri, se recomandă aplicarea tratamentelor preventive, în următoarele fenofaze considerate foarte sensibile la atac: • lãstar de 4-8 cm; ,,stadiul 09,, • lãstar de 15 cm; • înainte de înflorit; • dupã înflorit; • Dupã aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasã şi ceţoasã, tratamentele continuã la interval de 10 – 14 zile. Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscatã. • Tratamentele se aplică cu produse care se folosesc în mod curent în combaterea manei şi făinării viţei de vie care controlează simultan şi putregaiul negru: Mikal 0,3%, Folpan 0,2% , Verita 0,06%, Antracol 70WP 0,2-0,3%Topas 0,03%, Quadrix 0,08%, Éclair 49 WG 0,05% Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04% etc Vezi p. 52 24
  25. 25. Dezmugurit- Debutul înfloritului Rujeola - Boala petelor roşii - Pseudopeziza tracheiphilla Rujeola este o boală specifică frunzelor viţei de vie. Foarte rar, în cazul unui atac puternic, suntafectaţi şi ciorchinii. În aceste condiţii, pierderea recoltei poate fi totală. Simptome pe frunze Simptomatologie Infecţiile pe frunze, se produc eşalonat din aprilie pânã la sfârşitul lunii iulie. Primele simptome se manifestă în iunie, pe frunzele de la baza lăstarilor (primele 4-5 frunzulite), sub forma unor pete mici, palide internervuriene, fãrã contur bine delimitat. Odată cu evoluţia atacului, petele devin mai evidente şi capătă o culoare specifică soiului respectiv, brună cu contur gălbui la soiurile albe, şi roşu-rubiniu cu bordurã verzuie la soiurile roşii,. Biologie Rujeola, prezintă un singur ciclu de infecţie pe an, singura sursă de infecţie fiind ascosporii. Ciuperca ierneazã saprofit pe frunzele moarte căzute pe sol, unde ciuperca poate supravieţui mai mulţi ani Strategia de luptă Lupta contra rujeolei viţei de vie este necesară în zonele unde maladia este realmente prezentă sau a fost semnalată în anul precedent. • Tratamentele preventive, la intervale regulate, începând fenofaza de 4- 5 frunzuliţe, cu produse care se folosesc în mod curent în combaterea manei viţei de vie, controlează simultan şi rujeola. • In general, până la primul tratament anti-peronosporic, sunt necesare 1-2 intervenţii la interval de 8-10 zile. • Dupã înflorit, tratamentele anti-peronosporice asigurã controlul ciupercii. Vezi p. 39Putregaiul cenuşiu Forma sexuatã : Sclerotinia fuckeliana sin. Botryotinia fuckeliana Forma asexuatã : Botrytis cinereaSimptomatologie În primăverile ploioase, scleroţii, organele de rezistenţã ale ciupercii Botrytis cinerea, emitfructificaţii asexuate (conidiofori cu conidii) iar vântul produce diseminarea conidiilor. Dacãumiditatea se menţine sporii vor germina şi vor produce infecţia primară pe organele cele maisensibile: lãstari tineri, inflorescenţe (inclusiv pãrţile florale). Atacul se manifestă sub forma unorpete brune acoperite cu o pâslă cenuşiu pulverulentă caracteristică, producând brunificarea,uscarea şi căderea inflorescenţelor tinere. Aceste aspecte, de cele mai multe ori neglijate decãtre viticultori, pot produce pagube deosebite. În plus, creazã rezerva biologicã pentru atacurileulterioare.Strategie de luptă Infecţiile cu botrytis se pot produce începând cu fenofaza lăstar de 10-15 cmlungime, dacă concomitent cu înregistrarea unei temperaturi medii de 15 °C, aparatul foliar esteumectat 15 ore consecutiv (ploi de durată),, Regula de 15,,. În aceste condiţii se recomandă catratamentele preflorale contra manei viţei de vie, să se aplice produse polivalente cu efectsimultan şi asupra botrytisului: Euparen 50 WP 0,25%; Folicur E 0,25%,Euparen multi 50WP0,2%, Folicur multi 50WP 0,2- 0,25%, Folpan 50 WP 0,2 %; Forum Star WDG 0,175 %; Shavit F71,5 WP 0,2 %, Quadris SC 0,075%), Éclair 49 WG 0,5%. Vezi p. 40 25
  26. 26. Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului înfloritului Moliile strugurilor Gen. I-a În România, două specii de molii pot produce probleme viticultorilor Lobesia botranas sau Eudemisul, Clysia ambiguella sau cochilisul.Evoluţia acestor specii în timp prezintă o anumită periodicitate. După o perioadă de creşterecontinuuă a nivelului populaţiei de molii, la ora actuală are loc o perioadă de depresiune, nivelulpopulaţiei reducându-se mult.Lobesia botrana Moliile strugurilor ( Lobesia botrana şi Clysia ambiguella) Fluturii au dimensiuni aproximativ identice de 5-8 mm. Corpul şi aripile sunt acoperite cu solzi de diferite culori. Larvele sunt omizi, foarte variate ca înfăţişare dar cu caractere generale comune. Cele mai multe specii au trei perechi de picioare toracice şi cinci perechi de picioare simple abdominale. Pupa este de tip obtecta. Biologie Adulţii generaţiei hibernante zboarã în prima decadã a lunii mai, când temperatura medie zilnicã a aerului atinge 15°C (t° = 10°C), respectiv când a treia frunzã a lãstarilor are diametrul de 3 cm. Ecloziunea larvelor debutează începând cu ,,stadiul 15-16,, şi se intensifică odată cu creşterea temperaturi. Prezintă 5 vârsteClysia ambiguella larvare, L1 are 1-1,5 mm iar L5 lungimea larvelor ajunge în ultima vârstă până la 11 mm Daune Larvele generaţiei I-a atacă la început inflorecenţele, pe care le înfăşoară cu fire de mătase de culoare albicioasă, sub formă de cuiburi sau glomerule. Prevenirea riscurilor: Pentru avertizarea tratamentelor se iau în calcul nivelul populaţiilor (PED), şi după caz vârful curbei de zbor stabilit cu ajutorul capcanelor feromonale de supraveghere, 1-3 capcane/Ha, amplasate în fenofaza de umflarea mugurilor. Observaţiile din teren rămân deosebit de utile deorece situaţia din teren poate fi foarte eterogenă. - PED = 2-3 crisalide / 30 butuci, la umflarea mugurilor. - PED = 30 glomerule / 100 ciorchini, pe vegetaţieAtac de larve Strategia de luptă se decide în funcţie de nivelul atacului. Sunt de preferat metodele biologice de control. Combaterea chimică se aplicã numai în condiţiile unui pericol real de atac (determinat pe baza PED-ului). Mijloace biologice • Folosirea biopreparatelor pe bazã de Bacillus thuringiensis: la apariţia primelor larve (larvele de vârste mici) :Dipel 2 X WP – 0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %, Thuringin 0,3 %. • Folosirea de tehnici de confuzie sexualã, (capcane). În general sunt necesare 5-capcane / ha în funcţie de nivelul populaţiei au avantajul că funcţionează tot sezonul şi combat simultan ambele specii. • Capcane feromonale lipicioase tip AtraBot pentru Lobesia şi AtramBIG pentru Eupoecilia 30 buc/ha • Lansarea de viespi parazite entomofage (Trichogama), crescute artificial. Se recomandã 100-200 mii/ha în perioada de pontã. Vezi p. 51 26
  27. 27. Dezmugurit- Debutul înflorituluiConfuzia sexuală Mijloace chimice Pentru combatere sunt recomandate insecticide cu toxicitate redusã, selective faţã de entomofauna utilã, din urmãtoarele grupe de substanţe: Inhibitori ai metamorfozei artropodelor: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Cascade 5 EC – 0,1 %; Nomolt 15 SC 0,05 %; Sonet 100 EC – 0,05 %; Match EC 0,05 % Regulatori de creştere: ICI se aplică la 6 zile dupã debutulCapcane feromonale ecloziunii larvare: Insegar 25 WP – 0,03 % Piretroizi de sintezã: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Karate 25 EC – 0,025 %, Fastac 10 EC – 0,02 %, Chinmix 5 EC – 0,03 %, Cloronicotinidelor: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Calypso 480 SC – 0,02 % Carbamice: aplicate la apariţia în masã a fiecãrei generaţii: Sevin 85 WP 0,15 %, Victenon 50 WP – 0,1 %, Marschal 25 CE – 0,1 %.Pirala sau Molia frunzei viţei de vie– Sparganotis pilerianaPrimãvara pagubele produse de pirala viţei de vie pot fi foarte importante. Frunzele de laextremitatea lãstarilor de viţã de vie pot fi în totalitate devorate.Adult Adultul este un fluture cu activitate crepuscularã, zborul are loc in iulie –august. Larva, este o omidã adevãratã care, la completa dezvoltare, poate atinge 2,5-3,0 cm lungime. Biologie Ierneazã în stadiul de larvã neonatã, într-un cocon mãtãsos, sub scoarţa parţial exfoliatã a butucilor şi coardelor mai groase, în crãpãturile aracilor sau sub frunzele cãzute, Migrarea larvelor are loc la începutul lunii mai în fenofaza de 2-3 frunzuliţe. Atacã omizile hibernante, care devoreză frunzele tinere şi ţes cuiburi de hrãnire prin aglomerarea frunzelor, lãstarilor şi a ciorchinilor, organe pe care le consumã.Larva • Strategia de luptă Combaterea, se realizeazã în funcţie de nivelul de risc (PED) în vetrele de atac cunoscute din anul precedent .În conditiile ţării noastre PED = 15-20 larve/ butuc • Se aplică: - un tratament înainte de dezmugurit cu uleiuri minerale US 0,15% Oleoecalux 2,5%, Oleocarbetox 1,5 %, Oleodiazol 3 EC 1,5%, tratamentul se aplică în vetrele de atac cunoscute din anul precedent; - tratamentele pe vegetaţie se aplică începând cu fenofaza 2- 3 frunzuliţe şi se repetă, datorită apariţiei eşalonate a larvelor, în funcţie de remanenţa produselor. Pentru combatere se folosesc insecticide biologice sau chimice selective Sonet 100 EC – 0,05 %; Match EC 0,05 %Calypso 480 SC – 0,02 %. Karate 25 EC – 0,025 % etc 27
  28. 28. Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului înfloritului Ploşniţa verde a viţei de vie Lygus spinolai Adult • Adulţii au 5-6 mm lungime, de culoare verde - deschis uniform, Oul este alb lãptos, în formã de şa, cu lungimea 1,20 – 1,40 mm. • Larvele, în primul stadiu sunt verzi gãlbui, pe parcurs îşi schimbã culoarea în verde deschis prezentând o anumitã monocromie cu frunzele de viţa de vie, atunci când sunt examinate cu ochiul liber. Exuviile sunt usor de recunoscut pe frunze sau struguri. • Daune Pe frunzele tinere înţepãturile larvelor produc punctuaţii mai întâi galbene apoi brune, vizibile numai cu lupa. Aceste puncte sunt în aceeaşiLarve şi exuvii mãsurã zone necrotice care se sfâşie odatã cu creşterea limbului într-un ansamblu de forme şi dimensiuni variabile, cu margini rotunjite, sau colţuroase. Astfel, frunzele complet dezvoltate apar perforate şi deformate. Frunzele incomplet dezvoltate, sunt gofrate sau umflate. Ciclul biologic al ploşniţei verzi este conform ciclului clasic observat la insectele heteroptere din familia Miridae: ou 5 stadii larvare - adulţi (masculi şi femele). Ploşniţa verde a viţei de vie are o generaţie pe an. Ierneazã sub formã de ou, ponta fiind depusã subAtac pe frunzuliţele tinere scoarţa butucilor sau în mãduva lemnului multianual. Apariţia primelor larve are loc în luna aprilie, odatã cu umflarea mugurilor. Strategia de combatere Tratamentele chimice se aplică numai în condiţiile semnalării unor atacuri puternice. Se recomandã marcarea zonei atacate în sezonul respectiv şi prevederea unui tratament, aplicat în anul urmãtor Primul tratament se aplică în fenofaza de umflare a mugurilor. Următoarele tratamente se aplică pe vegetaţie în funcţie de densitatea populaţiei. Sunt recomandate insecticide eficace şi selective: Nomolt – 0,05 %, Calypso – 0,02 %, Avount 150 SC – 0,03 %, Polytrin 200 EC – 0,01 %, Insegar. Pentru a avea rezultate este indicat, ca aplicarea tratamentelor sã se efectueze la orele dimineţii,Lupta biologică:Lupta biologică se efectuează cu produse pe bază de baccillus thuringiensis : Dipel 2 X WP –0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %, Thuringin 0,3 %Protejarea entomofaunei utile Populaţiile de ploşniţa verde sunt reglate natural de diferite speciiutile, paraziţi oofagi sp.:Telenomus othus; Anaphes autumnalis, Polynema susilla; Olygositaimpudica. Ca prădători sunt citate speciile de ploşniţe din genul Nabis. 28
  29. 29. Dezmugurit- Debutul înflorituluiMana viţei de vie Plasmopara viticolaEvoluţia ciupercii primăvara este, în general, variabilă, de la un an la altul, fiind direct influenţatăde condiţiile climatice îndeosebi de umiditate, esenţialã pentru germinaţia ciupercii. Rezervabiologică (pe frunzele mozaicate) din anul precedent este mai puţin importantă în măsura în careoosporii, organele de rezistenţă ale ciupercii în perioada de iarnă, se pot conserva cel puţin 3 aniîn sol.Frunze cu pete undelemnii Simptomatologie Atacul de mană pe frunze este cel mai frecvent, dar nu cel mai păgubitor. Primele simptome ale manifestării atacului constã în, apariţia pe partea superioară a frunzelor a unor pete gãlbui translucide cu contur estompat şi aspect uleios , denumite sugestiv “pete undelemnii”. Într-o fazã ulterioarã, pe timp umed, în dreptul petelor undelemnii, pe partea inferioară a frunzelor, apare o pulbere finã albicioasã constituitã din organele de înmulţire ale ciupercii, aspect numit “pete cu conidiofori şi conidii”. Biologie Reproducerea ciupercii are loc pe cale sexuată, prin oosporii de pe frunzele mozaicate căzute pe sol şi, pe cale asexuată, prin conidii. Primăvara, în condiţii favorabile, ploi de cel putin 10 mm căzute în interval de 24-48 ore, temperatura minimă a aerului măsurată dimineaţa devreme 10°C, lăstari de 10 cm = regula de 30 zeci, oosporii germinează şi emit macroconidii. Sub influenţa precipitaţiilor, macroconidiile eliberează zoosporii care antrenaţi de stropi de ploaie pe dosul frunzelor, produc infecţia primară. La sfârşitul perioadei de incubaţie, dacă timp de 4 ore nocturne frunzele sunt umectate, umiditate relativă a aerului depăşeşte > 92%, temperatura medie a aerului este de peste 13°C, în dreptul petelor undelemnii pe dosul frunzelor apare puful alb micelian, format din conidiofori arborescenţi purtători de conidii mici ovoidale. Conidiile stau la baza producerii infecţiilor secundare In cursul aceluiaşi sezon, în anii ploioşi se Pete cu conidiofori şi conidii produc 50-60 infecţii secundare/sezon.Condiţii favorabile- Umiditatea ridicată peste 80% (ploi, rouă, ceaţă) este factorul determinant; ştiut fiind faptul că, conidiile germinează în picăturile de apă;- Temperatura Infecţiile se declanşează la temperaturi scăzute, începând cu 10°C iar dezvoltarea ciupercii are loc la temperaturi cuprinse între 11-13 °C şi atinge cota maximă la 18-24 °C. La peste 30°C ciuperca moare;- Vântul facilitează diseminarea ciupercii;Profilaxia este recomandată pentru, limitarea condiţiilor favorabile producerii infecţiilor primare:• arături adânci, pentru îngroparea frunzelor mozaicate purtătoare de oospori;• drenarea terenurilor care reţin apa;• combaterea buruienilor, pentru a evita admosfera umedă, din apropierea solului;• reducerea vigorii de creştere prin aplicarea raţionalã a îngrãşãmintelor cu azot;• efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor în verde (legatul lăstarilor, copilit ); 29

×