Cresterea chinchillei
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
746
On Slideshare
746
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
8
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Cresterea Chinchilei CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA Chinchila face parte din familia rozătoarelor. Ea este originarădin ţări cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile. Este un animal acoperit cu blană trăind liberă pe vârfurilemunţilor până la înălţimii de aproape de 3000 m. Chinchila s-aadaptat bine la diferenţe mari de temperatură, zi – noapte,umiditate mică, ceea ce face ca ea săreziste o mare perioadă de timp fără apă. Fiind rozătoare ea sehrăneşte cu ierburi, seminţe, rădăcini, tulpini, frunze ale unorarbuşti. Chinchila poate fi confundată cu veveriţa, deoarece are coadalungă, membrele din faţă scurte prevăzute cu 5 degete, iar cele dinspate lungi prevăzute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atâtpentru deplasare cât şi pentru apucarea hranei. Chinchilele au greutăţi variabile în funcţie de vârstă şi de sex.Astfel masculii sunt mai uşori decât femelele ei având greutăţi între250 – 500 grame. De asemenea atât temperatura corpului cât şi activitateacardiacă şi respiratorie depind de vârsta animalului. Chinchila este valoroasă prin blana ei dar şi prin carne. Astfelcine se hotărăşte să crească chinchile, pe lângă blană, va avea unprofit ce nu este de neglijat prin vânzarea cărnii cu care se hrănescalte animale cu blană cu o importanţă deosebită la rândul lor.Chinchila este un animal nocturn care se hrăneşte numai cunutreţuri. Ea se adaptează foarte uşor creşterii în captivitatenefiind deloc pretenţioasă. Ea este blândă şi cu ea se poate lucrafoarte bine. Dacă este prinsă ea nu muşcă, nu zgârie, nu se zbate. Îiplace să fie mângâiată, ţinută în braţe. IMPORTANT! În cazul în care este speriată, chinchila suferă unfenomen ciudat. Rezultatul acestei acţiuni îl constituie cădereapărului şi împrăştie un miros puternic de migdale. De asemeneaelimină un puternic miros de urină.
  • 2. Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ,deoarece blana se reface foarte greu (după câteva luni) şi poate sănu mai ajungă la calitatea dorită. De aceea trebuie să lucrămprudent şi cu blândeţe cu ele. Chinchila se hrăneşte numai noaptea. Numele îi parvine de la indienii „chincha” pe care spaniolii i-augăsit în America de Sud, atunci când au ocupat-o în secolul al VI-lea. Firul de chinchilă este foarte subţire, de aproximativ de 200 orimai subţire decât la om. El fiind foarte subţire şi foarte des blananu face „cărări” atunci când trecem cu mâna prin ea. SPECII DE CHINCHILA Există trei specii de chinchila: chinchila laniger chinchila brevicaudata
  • 3. chinchila rex Prima dintre ele ( chinchila laniger ) este cea mai des folosită încrescătorii. Seamănă cu veveriţa, are o greutate medie de 400 g şi olungime a corpului de 28 – 30 cm. Urechile sunt lungi, acoperite depăr, are botul ascuţit şi capul mic. Lungimea părului este de 2,5cm. Coada este lungă şi are păr mai gros şi mai lung. Culoarea estegri-deschis şi alb-murdar pe abdomen. Culoarea gri este dată dealternanţa culorilor pe traiectul firelor de păr. Chinchila brevicaudata este mai mare decât chinchila lanigerlungimea fiind de 32 cm sau puţin mai mare. Are coada şi urechilemai mici. Blana este alb-gălbuie pe abdomen şi gri-albăstrui pespate, rezultând din îmbinarea mai multor zone de culoare ce segăsesc în lungul firelor de păr - gri-albăstrui la bază - gri-gălbui la mijloc - albăstrui închis la vârf Chinchila rex este cea mai mare având lungimea corpului de 38cm şi se aseamănă cu chinchila brevicaudata. BLANA Blana animalului este una valoroasă, costul ei putând ajungepână la 10000 euro. 1 cm2 de blană este foarte valoros. Blana poateatinge maturitatea la 8 – 9 luni. De regulă blana de chinchila atingetrei stadii: - blana de pui care este rară iar firele cresc; - blana tânără care apare după 5 luni de la naştere când lungimea firelor de păr este ajunsă la maturitate; - blana matură în care firele au lungimea uniformă iar pielea animalului devine albă;
  • 4. După această primă perioadă de maturitate firele pot cădea, iarpielea îşi schimbă culoarea de la albă spre albastru – deschis. Înaceastă situaţie blana a ajuns la supra – maturitate, după careîncepe un nou ciclu ce durează 4 luni. Blana la animal apare din perioada intrauterină, astfel că lanaştere puiul are blană. Blana este formată din puf şi părul de direcţie. De regulă pufuleste în trei culori având de la vârf spre rădăcină următoarelenuanţe: - albastră sau chiar neagră; - albă sau albastru pal; - albastră; Apariţia altor culori la blană, în locul celor enunţate aratădefecte ale blănii, iar animalele ce le posedă nu se ţin pentrureproducere, ci se sacrifică. Corespunzător celor trei zone de culoare ale pufului avem treizone de producere a lui: - voalul; - banda; - subculoarea; Puful chinchilei se dezvoltă pe părţile laterale ale corpului şi pespate. Puful care se găseşte pe abdomen este în două culori şianume la rădăcină albastru închis iar la vârf albă. Părul de direcţie este mai lung şi mai gros decât puful. Blana de chinchila este cu atât mai valoroasă cu cât suntîndepliniţi anumiţi indici de calitate. Îi vom enumera mai jos pe ceimai importanţi şi implicaţiile lor asupra calităţii blănii de chinchila. 1. Dimensiunea blănii are importanţă asupra calităţii pentru valorificare. Dimensiunea optimă se atinge la maturitatea animalului. Sunt preferate pentru o blană de calitate acele exemplare ce au trunchiul cilindric şi nu fusiform cu umerii largi şi gâtul scurt şi gros. 2. Luciul blănii este dat de structura stratului solzos de secreţia glandelor sebacee. De regulă blana are un luciu mai pronunţat în perioada anotimpului rece, scăderea temperaturii având un efect benefic. 3. Textura blănii de chinchila este dată de starea firelor de păr. Acestea pot avea un aspect de blană fină, elastică, deasă.
  • 5. IMPORTANT! Dacă la trecerea mâinii prin blană observăm unpăr aspru uscat care nu posedă elasticitate şi are aspect decânepă, avem de-a face cu o blană defectă iar apariţia unuiastfel de exemplar în comunitatea de chinchile reprezintă unreal pericol pentru comunitatea respectivă. Exemplarul trebuiescos din comunitate şi sacrificat iar deficienţele ce au dus laacest incident trebuie înlăturate.4. Culoarea este un criteriu deosebit de important în stabilirea valorii comerciale a blănii de chinchila. Chinchilele standard pot avea culoarea da la o tentă pală până la aproape neagră. În general pot fi 5 nuanţe:- închisă;- mediu – închisă;- medie;- mediu – clară;- clară; Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile:- subculoarea este de albastru închis. Se acceptă pentru comercializare şi subculoarea albastru deschis, apariţia culorii gri este considerată un defect iar animalul este supus sacrificării;- banda trebuie să posede culoarea albă sau albastru – slab. Apariţia unei culori a blănii de galben sau maro este considerată un defect;- voalul este considerat perfect când posedă culoarea albastră sau negru lucios. Voalul trebuie să ocupe tot corpul cu excepţia abdomenului.Dacă accidental voalul prezintă nuanţe roşcate acesta esteconsiderat un defect iar exemplarul se sacrifică;5. Elasticitatea blănii este dată de revenirea perilor la forma iniţială atunci când se trece cu mâna prin el. Firul de blană elastic revine imediat la forma iniţială;6. Fineţea reprezintă rezistenţa pe care o opune părul atunci când se trece cu mâna prin el în sens contrar de la vârf spre rădăcină. Aceasta mărime se măsoară în microni. În funcţie de aceasta, părul blănii de chinchila poate fi uşor aspru, foarte fin şi extrafin. Fineţea firului este cuprinsă între 2 - 6 microni, pentru puf şi de 10 – 16 microni pentru părul de direcţie;
  • 6. 7. Densitatea blănii nu se măsoară ci se determină la pipăit sause apreciază din ochi. Dacă densitatea este mai mică blana este maideschisă la culoare. Dacă se execută „suflarea” deasupra blănii şicantitatea de piele vizibilă este mică, avem o blană cu densitatemare. Se poate trage concluzia următoare: calitatea unei blăni este cuatât mai bună cu cât animalul creşte, deoarece blana puietului saua tineretului juvenil este de calitate inferioară. Calitatea diferă dela exemplar la exemplar. Din cauză că caracteristicile unui animalse transmit genetic sunt acceptate pentru înmulţire aceleexemplare ce corespund scopului urmărit. De asemenea calitateablănii diferă de anotimp, perioada iernii fiind propice pentruobţinerea blănurilor de calitate iar primăvara se obţine o blană cupotenţial mic de valorificare. Blana de chinchila poate conţine şi defecte. Acestea se potevidenţia astfel: - blană ciupită datorită cuştilor deteriorate, a agăţării blănii în bucăţi de sârmă, cuie; - decolorarea blănii datorită expunerii la soare a chinchilei în cuşcă; - muşcături pe blăniţă datorate încăierărilor cu ocazia montei; - căderea părului datorită folosirii hranei cu carenţe alimentare sau sacrificarea şi depozitarea necorespunzătoare a blănii; - împâslirea părului caracterizată prin încurcarea firelor şi scăderea rezistenţei părului sau micşorarea pufului. Ea apare datorită unei îngrijiri şi alimentări necorespunzătoare. Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere; - păr lipit datorită murdăririi de secreţii, fecale sau urină. Acesta apare datorită îngrijirii necorespunzătoare sau a condiţiilor necorespunzătoare de igienizare a cuştii; SCHIMBĂRILE ( MUTAŢILE ) DE CULOARE ALE BLANII CHINCHILEI
  • 7. Piaţa blănurilor este într-o continuă transformare. Se caută şi secer blănuri cu o coloristică cât mai variată, de o calitate foartebună şi călduroase. Mergând în întâmpinarea pieţii crescătorii dechinchila au obţinut prin încrucişări mutaţii de culoare din care celemai importante sunt - culoarea albă - culoarea neagră - culoarea bej - culoarea safir - culoarea pastel - culoarea voalat Culoarea standard a chinchilei este aceea a animalului sălbatic,aflat în libertate, în Anzii Cordilieri în America de Sud. Ea este gri-albăstrui pe spate şi albă pe abdomen. Culoarea gri este dată detrei zone colorate diferit un vârf întunecat, o zonă intermediară deculoare deschisă şi o zonă inferioară întunecată. Mutaţia reprezintăo transformare bruscă în ereditatea unui animal dintr-o anumităspecie. Mutaţiile sunt foarte rare. În literatura de specialitate sespune că o mutaţie apare la un milion de naşteri. Ele pot apăreaatât prin modificarea în sens pozitiv a microclimatului dar şi prinaccidente sau fenomene negative ( radiaţiile ). Datorită acestorcauze numărul animalelor cu mutaţii de culoare este foarterestrâns, iar preţurile lor sunt de-a dreptul exorbitante. Pe lângă mutaţiile accidentale oamenii de ştiinţă au încercatgenetic crearea unor astfel de animale. De exemplu albul dominant( Wilson White ) a apărut în anul 1950 într-o crescătorie dinCalifornia. Blana acestei specii este albă iar urechile sunt gri. Este oblană foarte căutată fiind o blană mutantă. Ea prezintă
  • 8. dezavantajul că datorită culorii albe poate fi uşor confundată cualte blănuri ceea ce deranjează în special cumpărătorul. O altămutaţie o reprezintă culoarea negru care a apărut în crescătoria luiRobert Gunning, ea poartă numele de Gunning Black. Spredeosebire de alte mutaţii accidentale ea a fost în parte creată.Blana are culoare neagră, o densitate mare şi luciu deosebit.Dezavantajul acestei mutaţii îl reprezintă agresivitatea mai mare achinchilei negre şi prolificitatea scăzută. Femelele nasc un pui celmult doi. O altă mutaţie o reprezintă negru de cărbune care aapărut în S.U.A. şi apoi s-a răspândit în întreaga Europă. Animaleledin această mutaţie au culoarea pornind de la un negru intens pânăla un maro deschis sau gri. Dominantele bej, safir sau voalat. Suntmutaţii recente apărute tot S.U.A., care nu s-au răspândit foartemult în Europa şi deşi foarte valoroase prezintă o mai micăimportanţă în lucrarea noastră. ADAPOSTURILE CHINCHILEI Adăpostul pentru chinchile este modest la fel ca şi chinchila,care este un animal foarte puţin pretenţios, în funcţie detemperatura mediului înconjurător. Chinchilele au fost crescute învoliere acoperite cu plasă de sârmă. Chinchilele erau în cuştiplasate direct pe sol. Dacă temperatura este ridicată putem folosicu succes şopronul. În zonele cu temperatură mai scăzutăadăposturile de chinchile sunt construite din cărămidă, betonsubţire sau chiar din scândură. Practic se poate folosi ce aveţi laîndemână deoarece chinchilele pot să trăiască la temperaturi de la–20 grade C la +25 grade C, condiţia care se impune este caadăpostul să fie curat, uscat şi închis ( lipsit de curenţi puternici ). În ultimul timp s-a observat că chinchilele preferă mai binefrigul decât căldura. La temperaturi mai mari de 25 grade C auprobleme cu respiraţia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. În modnormal în adăposturile de chinchila trebuie să fie o temperaturăcuprinsă între 13-18 grade C. O temperatură mai ridicată trebuiemenţinută ( aproape de 18 grade C ) la fătare şi în primelesăptămâni după aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. Latemperaturi de sub 12 grade C puii sunt puşi în pericol, iarmasculilor le scade virilitatea. În cazul sacrificării chinchilele se ţinla temperaturi mai scăzute 3-8 grade C. Umiditatea relativa este în
  • 9. jur de 70%. Ceea ce este foarte important din punct de vedere lacreşterea chinchilei este că creşterea nu trebuie făcută într-oclădire nouă special amenajată decât daca nu avem absolut nimic laîndemână. Prin folosirea şoproanelor, magaziilor, volierelor sereduce mult investiţia iniţială. Acoperişul acestora poate fi făcutdin plăci ondulate de tabla, azbociment sau hârtie gudronată.Pentru menţinerea unei temperaturi ideale este necesarintroducerea unei încălziri centrale în adăpostul de chinchile darcare va fi folosită doar pentru corectarea temperaturii. Oscilaţiilebruşte de temperatură fac rău animalului, de aceea creşterea sauscăderea temperaturii trebuie făcută lent. Chiar dacă ieşim pentrupuţin de timp din domeniul temperaturilor ideale. În cazul în careumiditatea este mai mare se observă scăderea apetituluianimalelor, precum şi apariţia primelor boli. De asemeneanutreţurile mucegăiesc şi există pericolul apariţiei ciupercilor. Important. Principala regulă de microclimat care trebuierespectată este lipsa curenţilor de aer. Chinchila este foartesensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveniîmbolnăvirea luaţi măsuri în acest sens. Deşi chinchilele pot trăi înadăposturi diferite, totuşi un adăpost iluminat natural este depreferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe câtposibil, lipsa zgomotului. Adăpostul va trebui construit într-un locizolat, liniştit şi retras. Pe interior adăposturile se finisează înscopul menţinerii curăţeniei. Pereţii, plafonul, pardoseala trebuiesă fie netede fără găuri, fără crăpături astfel încât să nu intrepraful, mizeria şi curenţii de aer. Pe o pardoseală din beton vatrebui să punem un linoleum pentru a atenua zgomotul paşilor.Adăposturile pentru chinchile nu trebuie să fie mari deoarecechinchilele trăiesc în cuşti de dimensiuni mici pe care foarte uşor leputem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putemspune care este numărul optim de animale crescute pe mp deoarececondiţiile diferă mult de la un tip de adăpost la altul. Importanteste să menţinem condiţiile minime de microclimat scrise mai sus,să existe alei de circulaţie ( spaţii ) între cuşti astfel încâtîngrijitorul să poate observa animalele. CUSTILE
  • 10. Sunt confecţionate din plasă de sârmă cu diametrul între 1 – 1,5mm. Se recomandă ca plasa pardoselii să aibă ochiurile 13x25 mm,pentru pereţi 19x19 mm, pentru reproducători 25x25 mm, pentrutineret şi animale destinate sacrificării. În crescătorii se folosescdouă tipuri de cuşti - pentru tineret şi animale destinate sacrificării - pentru reproducători Cuştile au câte un sertar de zinc care poate fi situat ori în cuşcă,ori sub aceasta. În primul caz se pune talaş care ţine cald chinchileişi care absoarbe urina. Dezavantajul acestui mod de creştere îlconstituie manopera în plus la curăţarea cuştilor. Sertarul pus subplasa de sârmă permite o mai bună îndepărtare a dejecţiilor, amurdăriilor însă chinchila stă mai puţin confortabil şi îi este maifrig. În plus în momentul în care tragem sertarul producem zgomotlucru care deranjează chinchila. Pe peretele sin faţă a fiecărei cuştiexistă o uşă, un mic jgheab pentru administrarea furajelorconcentrate, un jgheab pentru administrarea furajelor fibroase şi osticlă pusă cu gura în jos, prevăzută cu suzetă pentru adăpare.Chinchilelor le place foarte mult să se tăvălească în nisip, acestlucru nu este numai o plăcere dar şi o necesitate pentru ca blanaacestora să rămână curată şi cu un aspect frumos. ,,Baia de nisip,,se face într-o lădiţă mobilă fixată pe perete care se află îninteriorul cuştii mari. Din când în când ea se scoate şi se înlocuieştenisipul. Datorită acestei plăceri în crescătoriile mari se ridică prafiar acest lucru impune curăţirea lui cu un aspirator silenţios. Deasemenea presupune o aerisire corectă. Nisipul nu trebuie săconţină cuarţ care are o granulaţie mare şi care zgârie blana
  • 11. chinchilelor. Refuzul de a face baie în nisip este foarte gravdeoarece înseamnă ca chinchilele sunt bolnave. Cuştile pentru tineret şi animalele pentru sacrificare audimensiuni standardizate de 40x40x40 cm. Bineînţeles că acestedimensiuni nu sunt absolut obligatorii, totuşi insistăm în respectarealor. Deşi unii specialişti sunt împotriva suprapunerii cuştilor,aducând ca argument faptul că animalele trebuie mereu observateatent, iar în cazul suprapunerii pentru acest lucru trebuie folositescări, care complică munca îngrijitorilor. Noi va recomandăm, totuşisuprapunerea pe 4-5 nivele ajungându-se astfel să se crească unnumăr mare de chinchile ( aproximativ 80 – 90 ) pe o suprafaţă deaproximativ 10 mp. Vă reamintim faptul că creşterea chinchileipoate fi o afacere de apartament. Chinchila fiind singurul animalcrescut pentru blană care nu degajă. Într-o cameră obişnuită debloc 12 – 15 mp, amenajată optim se pot creşte aproximativ 100 deexemplare de chinchila, ceea ce ar putea aduce un profitsubstanţial ţinând cont că investiţiile sunt foarte mici ( o cuşcăpoate costa în jur de 8 dolari, hrana după cum se va vedea esteformată din fân şi nutreţuri, deci foarte ieftină, iar camera deapartament constituie climatul perfect pentru creşterea chinchilei.Există multe cazuri în ţară de persoane care au închiriat ( cumpărat) apartamente cu 4 camere şi au făcut în ele o crescătorii uriaşă dechinchile. Preţul unui exemplar este între 30 – 100 de euro, înfuncţie de calitatea blănii, iar numărul chinchilelor crescute într-ocameră aproximativ 100, vă lăsăm pe dumneavoastră să faceţi unmic calcul despre profitul câştigat de pe urma acestei afaceri. Nutrebuie să uitaţi însă şi de greutăţile acestei afaceri, de faptul căavem nevoie de 1-2 îngrijitori, de atenţia sporită pe care trebuie săo acordăm în momentul cumpărării animalelor ( exemplareletrebuie să fie cât mai valoroase ), de preţul acestora, de faptul cănumai exemplarele cu o bonitate mare se pot vinde la un preţ bunşi de boli ale chinchilelor etc. Cuştile pentru reproducători sunt construite din mai multecompartimente care se intersectează într-un culoar aşezat înmijlocul cuştii. Dimensiunile acestora variază în funcţie de numărulde compartimente. Vă putem recomanda următoarele dimensiuni 80– 140 x80x40. Culoarul comunică cu compartimentele în care suntfemelele prin orificii astfel încât masculul să poată trece de la unala alta. Femelele în mod normal nu-şi pot părăsi locul. Acest
  • 12. lucru se realizează prin mai multe metode, cea mai importantăfiind fixarea pe gâtul femelei a unui obiect ( colier ) care să fie maimare decât gaura de ieşire. După împerechere compartimentulfemelelor se izolează. CONSTRUIREA FERMELOR DE CHINCHILA DE MARI DIMENSIUNI ( CRESCĂTORIE INTENSIVĂ ) În cazul în care dorim să crem o crescătorie mare sau foartemare în care numărul exemplarelor să depăşească ordinul miilortrebuie să folosim o hală de dimensiuni mult mai mari. Construireaacestei crescătorii ţine cont de toate regulile şi cerinţele impuse lamicile crescătorii, doar că datorită numărului foarte mare deexemplare crescute dimensiunile sunt altele.CULOARELE DE CIRCULATIE Culoarul reprezintă spaţiul dintre două rânduri de cuşti. Înlegătură cu acesta există o dilemă deoarece unii crescători îlconsideră spaţiul pierdut şi fac acest culoar cât mai mic, iar alţii îlconsideră absolut necesar iar lăţimea acestuia este mai mare de 1,5m. În cazul în care veţi crea o crescătorie de amploare vărecomandăm să păstraţi dimensiunea de 1,3 – 1,5 pentru culoarul deacces deoarece există numeroase operaţii pe care trebuie să le facăîngrijitorul legate de creşterea şi hrana animalelor, curăţenie,supraveghere etc. care necesită spaţiu.ANEXELE CRESCATORIEI DE CHINCHILA Anexele sunt - depozit de furaje - cameră de sacrificare - spaţiu de prelucrare a blăniţei - spaţiu de uscare - locuinţe, birouri - izolator Suprafeţele recomandate pentru anexe sunt - cameră de sacrificare 8 – 12 mp - cameră de jupuire 15 mp - camera de sortare 15 mp
  • 13. - camera de uscare 20 – 22 mp - depozitul pentru păstrarea blăniţelor 20 mp Mai jos vom prezenta o listă cu instalaţii, instrumentar şidispozitive care sunt necesare pentru o mare crescătorie dechinchile. 1 camera tampon cuprinde - aerotermă sau alt dispozitiv pentru încălzirea aerului - tablou de comandă electric - cântar - dulap şi masă 2 camera pentru însămânţări artificiale - masă faianţată - truse de însămânţări artificiale - sterilizator electric - frigider - apă caldă, apă rece - prize cu împământare - ventilaţie mecanică 3 cameră de bonitate a chinchilelor - masă faianţată de culoare alb mat, sau albăstrui deschis - scaune metalice rotative - furtun pentru apă caldă şi rece - iluminare foarte bună prin plafon şi pereţii laterali 4 cameră de sacrificare - apă caldă şi rece - pardoseală betonată - cârlige pentru suspendarea animalelor - furtun de spălat pe jos 5 camera de jupuire - cârlige pentru suspendarea animalelor - mese pentru jupuit - tăvi pentru uscare - pardoseală betonată - apă caldă şi rece - ventilaţie mecanică - iluminare naturală prin plafon şi pereţi În cazul în care afacerea constă numai în vânzarea chinchilelortoate anexele referitoare la jupuire, sacrificare şi pregătireablăniţelor nu mai au nici un rost.
  • 14. HRĂNIREA CHINCHILEI Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestivmare. Ea are douăzeci de dinţi care cresc tot timpul vieţii. Încondiţii normale de sănătate creşterea şi uzura dinţilor esteaproape egală. De aici rezultând ideea că dinţi rămân de aceeaşimărime. Incisivii de culoare gălbuie trebuie deosebiţi de cei deculoare albă care au o lipsă mare de calciu şi pot fi întâlniţi lafemele în perioada lactaţiei sau în cazul unei hrăniri greşite. Înideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administrează lemn dediferite esenţe cel mai bun fiind lemnul de salcâm cu coajă. Încazul în care nu au materiale de ros dinţii chinchilelor capătămodificări şi se rup, ceea ce va afecta hrănirea acestora şi va aveao influenţă directă asupra creşterii, dezvoltării şi calităţii blănii.Hrana principală a chinchilelor este formată din fân şi concentrate.Fânul asigură celuloza şi menţine echilibrul intestinal. El trebuie săaibă anumite proprietăţi - să fie recoltat în zile fără precipitaţii - uscat la umbră pentru a-şi păstra culoarea verde - miros plăcut - fără plante toxice Foarte important este ca fânul să fie ţinut în locuri specialamenajate acoperite cu o aerisire bună, să fie întors din când încând cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegăi. Deasemenea locul în care se păstrează trebuie să fie ferit de praf.Terenurile de pe care se recoltează trebuie să fie îngrăşate numainatural fără insecticide sau îngrăşăminte chimice.
  • 15. Se foloseşte fânul de lucernă sau trifoi. Fânul serveşte ca ocompletare a raţiei de mâncare şi are rol de umplutură. El nutrebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un începutde fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Unfân aparte îl constituie fânul de graminee care îşi păstrează maimult timp calităţile pozitive şi care fermentează sau mucegăieştefoarte greu. În alimentaţie trebuie să ţinem seama că chinchilelemănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. În fiecaredimineaţa îngrijitorul trebuie să introducă în jgheabul de peperetele din faţă a cuştii o mână de fân. El este ronţăit de animalcu pauze fiind la discreţie. Chinchila are obiceiul de a risipi fânul,de a-l da pe jos şi astfel foarte mult din fân se pierde. A doua zidacă mai găsim fân în jgheab nu-l vom înlocui îl vom lăsa tot pe celvechi încercând să facem economie. Fânul căzut pe jos se mătură şise aruncă. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratelesunt consumate de chinchila sub formă de boabe. Acestea suntovăzul, orzul, porumbul, grâul. Cantitatea de concentrat variază dela 15 grame la 30 de grame în funcţie de stadiul în care se află,astfel femela gestantă şi puii mănâncă mai mult. Foarte importantăeste distribuţia zilnică a acestei cantităţi pentru fiecare chinchilă,chiar dacă necesită un volum mai mare de muncă prin administrareazilnică se poate urmări şi supraveghea starea de sănătate aanimalului. Dacă nu dorim să facem acest lucru zilnic atunci putempune cantităţi mai mari pentru aproximativ 10 zile situaţie în carecontrolul şi supravegherea animalului este diminuată. În ultimul timp în locul furajelor brute se folosesc granule.Nutreţurile granulate se prepară după anumite reţete. Acestea sedistribuie chinchilelor la discreţie astfel încât ele să mănânce cât aunevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sauchiar de 12 mm. Ca şi în cazul celorlalte ( fân şi concentrate ) celmai mult mănâncă femelele în perioada de alăptare cât şi puii înperioada de creştere. Diametrele granulelor sunt diferite deoareceexistă avantaje şi dezavantaje. La diametre mici există o risipăfoarte mare deoarece este chinchila este jucăuşă, se mişcă mult şimulte dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate producefenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede şiriscăm să producem boli digestie chinchilelor. Trebuie să luămmăsuri precise şi corecte în menţinerea sacilor de granule încondiţii de aerisire, umiditate scăzută pentru a evita mucegăirea.
  • 16. De dorit este ca perioada în care granulele sunt depozitate în sacisă fie cât mai scurtă.VITAMINE ŞI MINERALE NECESARE CREŞTERII CHINCHILELOR Pentru creşterea şi dezvoltarea animalului este necesară oalimentaţie completă, bogată în principii nutritive, precum şi învitamine şi substanţe minerale. Astfel existenţa grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%,deoarece folosirea lor în hrană are o influenţă benefică asuprablănii. Lipsa lipidelor duce la apariţia unor pete galbene pe corp.Din alimentaţia chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată înconţinut celulozic, acesta având efect benefic atât asuprasistemului digestiv cât şi asupra cantităţii de energie pe care odezvoltă. S-a constatat că cantitatea de celuloză necesară diferă înfuncţie de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie deo cantitate de până la 5% din hrană, această cantitate creşte de 4ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrareenergetică atât la oameni cât şi la animale. Dezechilibrul proteicpoate avea consecinţe negative asupra metabolismului putând danaştere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hranachinchilelor să se găsească un aport proteic important. Literatura de specialitate nu prezintă date specificechinchilelor, însă este clar că lipsa proteinelor are acelaşi efect cala toate animalele crescute pentru blană. Ele trebuie să fie prezente în raţiile de mâncare în proporţie de15 – 16% pentru adulţi şi în cantitate mai mare pentru pui şi femelece alăptează. Datorită condiţiilor de creştere în captivitate şi folosirii aceluiaşitip de mâncare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele dinhabitat natural, trebuie să aibă în alimentaţie un aport mai mare devitamine ce au rol hotărâtor în dezvoltarea ulterioară, precum şi învaloarea blănurilor comercializate. Vă prezentăm mai jos vitaminele esenţiale din hrana animaluluişi influenţa lor asupra valorificării. Vitamina A are un rol deosebit în creşterea oaselor şi menţineimunitatea corpului având un rol direct în profilaxia diferitelor boli. Complexul de vitamine B, format în special din vitamina B1 şihipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos şipentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luată pe cale
  • 17. naturală din boabele de cereale, fânuri de leguminoase. Lipsa eiduce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierdereaechilibrului. În mod obişnuit organismul animal îşi asigură mineralele dinhrană şi apă în condiţiile în care aceasta este echilibrată şi conţinetoate elementele necesare. În anumite cazuri se simte necesitateasuplimentării lor mai ales pentru calciu şi fosfor. Calciul dezvoltăoasele, îndeosebi dinţii care sunt absolut necesari rozătoarelorpentru masticarea hranei. Carenţa de calciu poate fi pusă pe seamaunei alimentaţii greşite, sărace şi a lipsei vitaminei D. Un consummai mare de calciu are loc la femelele aflate în perioada delactaţie. Sursele de calciu sunt: - frunzele; - legumele; - laptele;ADĂPAREA Alături de o alimentaţie corectă şi bogată indivizii trebuie săconsume apă. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face caanimalul să se deshidrateze şi să moară. Necesarul de apă pentru unexemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorându-se faptului căchinchila consumă hrană uscată sau nutreţuri concentrate. Pentru adăparea chinchilei se foloseşte apa care îndeplineştecondiţiile apei potabile. Astfel aceasta trebuie să fie fără culoare, fără gust, miros,lipsită de microorganisme sau germeni patogeni şi să aibătemperatura de 15o C. Se poate folosi pentru adăpat apa de robinet lipsită de clor sausăruri de fier, sau apa din puţuri sau fântâni. Aceasta din următrebuie analizată din timp în timp pentru ca nu cumva în ea săpătrundă corpuri străine sau eventual germeni patogeni care arputea pune în pericol sănătatea şi viaţa chinchilei. Aceasta se adapă prin folosirea sticlelor tip biberon corectspălate şi dezinfectate aşezate cu gâtul în jos în cuşcă şi ancoratede pereţii cuştii sau prin folosirea de jgheaburi de adăpareasemănătoare celor pentru hrană.IMPORTANT! Nu recomandăm cel de-al doilea mod de adăpare,deoarece accidental această apă se poate infecta.
  • 18. Un sistem modern de adăpare al chinchilelor constă în folosireaunui rezervor legat la o sursă de alimentare. Acest sistem implicăanimalul în deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apă.IMPORTANT! Se ştie că la o scădere a conţinutului de apă dinorganism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atentde îngrijitor pentru ca el să înveţe să se adape singur. Se limiteazăimplicarea efectivă a îngrijitorului în proces dar rolul lui desupraveghere creşte foarte mult. Îngrijitorul trebuie să dea dovadăde interes şi conştiinciozitate, ba chiar să noteze corect în fişaanimalului când s-a adăpat acesta. Dacă el refuză să deschidăsistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic înainte ca firul depăr să se usuce şi să capete un aspect nedorit. ÎNMULŢIREA CHINCHILELOR Înmulţirea chinchilelor este un factor deosebit de importantpentru obţinerea de exemplare viguroase cu blană de o înaltăcalitate. Chinchila femelă posedă un aparat de reproducţie, format din: - organele esenţiale; - căile genitale; - vulva; Chinchila posedă trei perechi de mamele, plasate în zonaabdominală şi pectorală. Chinchila mascul are aparatul de reproducţie, format din: - testicule; - căi genitale; - organ copulator; - glande anexe; Chinchilele sunt gata de reproducere, când ajung la 7 – 9 luni,ele manifestând călduri tot timpul anului, dar cea mai propiceperioadă este între lunile decembrie şi februarie. Femela în călduri stă în poziţie de împerechere, devine agitată,expulzează un dop de secreţii care în contact cu aerul se întăreşte. Pentru femele prima montă are loc la 10 luni, iar pentru masculila 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durată de viaţămare, ea poate da naştere puilor până la vârsta de 15 ani.
  • 19. ATENŢIE! Nu se împerechează femele sub vârsta de 8 luni, cumasculi prea tineri, deoarece dau naştere puilor cu puţine şanse desupravieţuire. Chinchilele în general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile, darspecialiştii au constatat că sunt şi exemplare care au ciclul sexualneregulat. Chinchila este un animal nocturn şi de aceea ea se împerecheazăseara sau noaptea. În cazuri foarte rare chinchila se poateîmperechea şi ziua. Împerecherea este urmată de un preludiu, încare masculul se agită, fugăreşte femela şi o hărţuieşte. Actulsexual în sine durează până la un minut iar acesta se poate repetaîn timpul nopţii. La sfârşitul actului sexual se formează dopul demontă. După aceasta femela se culcă dar nu înainte de a-şi facetoaleta. Dacă după perioadă de o lună, vaginul chinchilei rămâneînchis, se poate spune că aceasta este gestantă. Monta chinchilelor se poate realiza în mai multe feluri şi anume: - monta în perechi; - monta consecutiv depistării căldurilor; - monta prin rotaţie, - monta în colonie; În primul caz, partenerii pentru montă se introduc într-o cuşcă,pentru a se obişnui şi a convieţui împreună. La această metodă trebuie să folosim un număr egal deexemplare femelă – masculi. De regulă se folosesc pentru aceasta femele liniştite, adică maibătrâne cu masculi tineri, dar femele nu trebuie să fie mai mari de7 – 8 ani, deoarece peste această vârstă fecunditatea scade. În cazul perechilor formate din masculi mai în vârstă şi femeletinere, acestea pot deveni agresive şi pot sări la bătaie. Pentru apreveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blănii, seamplasează în cuşcă o lădiţă mai mică de refugiu în care femelelese pot linişti şi chiar adormi iar monta se poate realiza în linişte. Literatura de specialitate semnalează cazuri în care masculiitineri pot omorî femelele dacă acestea se opun dorinţei lor de a lemonta. Ei sunt imediat sacrificaţi, deoarece transmiterea geneticăa caracteristicilor lui, nu ar fi benefică pentru crescătorul dechinchile. Masculii se pot folosi pentru reproducţie până la vârsta de 20 deani, dar ţinerea unui astfel de exemplar până la o asemenea vârstă,
  • 20. nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate căaceşti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne şimanifestă şi o grijă specială pentru paternă. Metoda de montă în perechi foloseşte un număr mare de masculişi nu întotdeauna se aleg cei mai buni. Metoda de montă în perechi este la ora actuală depăşită,deoarece dacă animalele pentru montă nu sunt valoroase, nu seobţin pui cu rezultate bune.De asemenea, crescătorul trebuie să posede un număr mare demasculi, ceea ce face ca metoda să fie ineficientă şi scumpă. Metoda de montă consecutivă depistării căldurilor, este ometodă superioară, care creşte fecunditatea. În realizarea acesteiaintervine crescătorul care trebuie să urmărească de câte ori femelaeste în călduri. Când observă aceasta el introduce masculul în cuşcafemelei pentru montă. Masculul este plasat într-un culoar dispus înfaţa cuştilor femelelor. Acesta stă câteva zile în cuşca femelei încălduri, după care este scos şi introdus în cuşca altei femele. Sepoate întâmpla ca îngrijitorul să nu observe o femelă în călduri şi săse rateze o montă. Monta în rotaţie este o montă cu rezultate slabe la care s-arenunţat şi care nu prezintă importanţă din punct de vedereeconomic. Explicaţia acestui fapt rezultă din faptul că monta constăîn repartizarea unui mascul unui număr de cinci femele aflate înaceeaşi cuşcă. Pe lângă faptul că acestea se pot lua la bătaie, lucruce are implicaţii negative asupra blănii, nu toate femelele intră încălduri în acelaşi timp. Deci se poate trage concluzia că de faptmasculul montează o singură femelă din cele cinci. În cazul montei în colonie, trebuie folosită o cuşcă cu până la 10compartimente unite între ele printr-un culoar. În fiecarecompartiment se plasează câte o femelă, iar masculul le poatemonta pe rând odată cu intrarea acestora în călduri. După cefemela a rămas gestantă, crescătorul o înlocuieşte cu altă femelă,gata de montă. Metoda are o eficienţă foarte ridicată, din punct devedere economic, deoarece se foloseşte un singur mascul la unnumăr mare de femele, iar intervenţia omului în selecţionareafemelelor în călduri, este înlăturată deoarece masculul alege dincele 10 femele pe cea care trebuie montată. Masculul este introdusîn cuşcă cu câteva zile înaintea femelelor, pentru a se obişnui cumediul. De asemenea se foloseşte un mascul bine selecţionat, cu
  • 21. caracteristici bine puse în evidenţă, pentru ca puii ce se nasc săposede caracteristici bune, iar blana lor să fie valoroasă. Masculultrebuie să fie de aceeaşi vârstă cu femela, dar să nu fie înrudită cuaceasta, dar trebuie să posede calităţi net superioare acesteia. În cele mai multe crescătorii de chinchile această metodă estefolosită deoarece implică spaţiu mic, costuri puţine putându-seobţine exemplare de o înaltă calitate. În literatura de specialitate este prezentată însămânţareaartificială ca metodă de reproducere a chinchilelor. Aceasta constăîn: - recoltarea spermei de la masculi, ce se poate face manual sau electric; - însămânţarea; Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltatăpoate fi impurificată cu urină, iar exemplarele atât femele cât şimasculi pot avea tulburări de comportament. Masculii folosiţi sunt mai întâi testaţi prin metodele clasicepentru a fi siguri că ei sunt buni de montă şi nu sterili. Femelelor li se produc călduri artificial dar nu este obligatoriudupă însămânţare să rămână gestante. Masculii cărora li se recoltează spermă prin procedeul electric,care elimină impurificarea spermei cu urină, sunt aşezaţi cu penisulîntr-un dispozitiv, iar în anus li se introduce un stimul sub formaunui electrod legat la un curent de intensitate redusă. Rezultatul operaţiei, se diluează şi se introduce în frigiderpentru conservare până la 12 zile. Când femela este gata deînsămânţare sperma este adusă la temperatura corpuluimamiferului. Femela de chinchila este însămânţată a doua zi dupăfătare. Blana chinchilelor obţinute prin această metodă este superioarădin punct de vedere valoric, iar blana reproducătorilor nu esteafectată, deoarece numai există încăierări ca în timpul monteiclasice.GESTAŢIA ŞI FĂTAREA Chinchilele gestante se pun în evidenţă prin creşterea îngreutate în timp, modificarea abdomenului şi a glandelor mamare. Femelele gestante de chinchila consumă cantităţi mari de hranăşi de apă. Dacă nu au fost supuse la bătăi, sau muşcături din partea
  • 22. masculului în timpul montei, ele devin liniştite şi se odihnesc foartemult. Dacă din contră au avut parte de rele tratamente din parteamasculului în timpul montei, chinchilele pot pierde puii. După montă, când femela a rămas gestantă şi formareaembrionului trec 4 zile, timp în care femela se odihneşte. Femela bine hrănită şi îngrijită, ia în greutate cu câte 50 grameîn fiecare lună. Ea se alimentează cu deosebire seara, de aceeamăsurătorile de greutate aplicate chinchilelor pentru a vedea câtau crescut în perioada de gestaţie se aplică înainte de a li se da demâncare. Existenţa puilor poate fi pusă în evidenţă, pe lângă creşterea îngreutate şi de operaţia de palpare a abdomenului, aplicatăanimalului. Spre sfârşitul perioadei de gestaţie nu se mai cântăreştechinchila nici nu se mai palpează. Starea de gestaţie se manifestă şi după mărimea şi formaglandelor mamare. Se ştie că chinchila posedă trei perechi deglande, dar pe cele amplasate în zona membrelor posterioare puiinu le folosesc. La femelele gestante mamelele secretă lapte slab, ladouă luni după fecundare. Gestaţia durează aproximativ 111 zile, după care femela poateda naştere până la 4 pui. Fătarea are loc de regulă dimineaţa iar perioada de fătare poatedura câteva ore în cazul în care femela naşte mai mult de un pui. Înmomentul fătării, puii sunt acoperiţi cu nişte învelitori pe carefemela le rupe cu dinţii, la fel cum procedează şi cu cordonulombilical. În momentul fătării pot apărea şi situaţii limită, şi anume: - femela îşi mănâncă puii, odată cu placenta. Dacă acest lucru se repetă la mai multe generaţii de pui, femela se sacrifică; - puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei după apariţia capului, dar ei sunt sacrificaţi, deoarece se salvează numai mama; - puii sunt morţi, ceea ce duce şi la decesul mamei; - puii nu sunt aşezaţi corect în corpul mamei. Se intervine prin repoziţionarea puiului, prin aşezarea femelei în poziţia şezând; - femela este prea obosită, caz în care femela este injectată cu oxitocină, pentru reluarea contracţiilor;
  • 23. - puii sunt neanimaţi, caz în care trebuie animaţi şi nu declaraţi morţi. Aceasta se realizează prin masarea toracelui puiului, după ce a fost scos din cuşcă, până când bătăile inimii şi respiraţia revin la normal; - puii nu deschid ochii din cauză că au pleoapele lipite. Se intervine asupra acestora prin spălare cu ceai de muşeţel şi eventual se poate folosi şi alifie oftalmică; După fătare femelei i se înlocuieşte aşternutul, i se numără puiişi li se verifică starea de sănătate. Apoi i se aduce femelei baia denisip ce este lăsată timp de jumătate de oră în cuşcă, pentru caaceasta să se usuce. După o perioadă de 4 ore de la fătare, femelei i seadministrează hrană, ce poate fi sub formă nutreţ verde sau fân. Pepodea i se administrează suc de legume sau altă hrană lichidă,deoarece femela se deshidratează în timpul fătării.IMPORTANT! În cazul naşterii puilor morţi, li se stabilesc cauzelemorţii, ce sunt trecute în registrul de observaţii pentru a fi evitatepe viitor după care sunt îndepărtaţi. Femela de chinchilă îngrijeşte puii, nelăsându-i prea mult timpsinguri. Dacă femela are mai mulţi pui şi nu-i poate îngriji singură, ise ia un pui care este trecut unei mama – doică. Dacă mama moarela naştere, puii sunt trecuţi la o mamă-doică, ce în prealabil a fostscoasă din cuşcă, pentru ca aceştia să se obişnuiască cu noualocuinţă, iar mama-doică să nu-i respingă.IMPORTANT! Se poate preîntâmpina fenomenul de respingere prinstropirea atât a femelei – doică cât şi puilor cu apă de colonie,astfel încât toţi au acelaşi miros. HRĂNIREA ŞI CREŞTEREA PUILOR Puii de chinchila sunt hrăniţi de către mamă cu lapte până lavârsta de o lună. La început aceştia sug laptele de la mamă. Dupăprocesul de alăptare puii se odihnesc împreună cu mama lor. Se observă femela dacă-şi hrăneşte puii. Dacă acest lucru nu seîntâmplă se caută cauzele. Acestea pot fi: - femela are sfârcurile înfundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilină;
  • 24. - femela are prea mulţi pui şi nu-i poate hrăni pe toţi. Se ia un pui şi se duce la o altă femelă pentru alăptare. De regulă se aleg femele ce au fătat cu o săptămână în urmă; - femela are sfârcurile inflamate, din cauza dinţilor puilor. Se ung sfârcurile cu o unsoare sau chiar cu untură; - femela este agresivă şi îşi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusă în timpul montei. I se iau puii ce sunt duşi la o femelă – doică, iar exemplarul se sacrifică. Masculul poate fi introdus în cuşcă la o zi după fătare şi stăîmpreună cu femela şi puii. Dacă acesta este mai experimentat elare grijă de toţi. El o lasă pe femelă prima să consume hrană sauapă, ocroteşte puii. Dacă puii nu sunt hrăniţi corespunzător aceştia sunt agitaţi,plâng, caută hrană sau chiar mor. Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe lângă folosireafemelelor – doici, pentru hrănirea puilor se foloseşte metoda dehrănire artificială. Aceasta constă în hrănirea puilor cu pipeta dintei în trei ore. Puiul de chinchila este scos din cuşcă şi pus într-ocutie de dimensiuni mici, ce în prealabil este căptuşită cu molton.Aici el este învelit până la gât într-un bandaj de pânză lat de 4 – 5cm şi lung de 10 – 15 cm, cu membrele anterioare strânse în poziţieghemuită. El este hrănit cu pipeta cu un amestec de lapte şi ceaiaflat la temperatura corpului chinchilei, în poziţie verticală cucapul în sus pentru a nu se îneca. IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hrănireasă fie confecţionată din material plastic pentru ca puiul să nu opoată rupe cu dinţii. În cazul folosirii pipetelor confecţionate dinsticlă, introducerea acesteia în gura puiului se face din partealaterală a gurii şi nu direct, pentru ca dinţii puiului ce sunt destulde puternici de la naştere să nu o rupă, iar puiul să nu se rănească.Dacă accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grijă restul depipetă din gura puiului şi cu grijă să nu-l speriem se caută urmelede cioburi folosindu-ne de o pensetă şi o lumină puternică. După ceacestea au fost îndepărtate cu grijă şi în totalitate se dezinfecteazăgura animalului cu ceai de muşeţel. Hrănirea puiului se face picătură, cu picătură, observându-sepoziţia capului ce trebuie să nu se încline, iar amestecul de lapte –ceai să ajungă în fosele nazale şi să-i provoace actul reflex destrănut. După ce puiul s-a obişnuit cu modul de alimentare şi stă
  • 25. liniştit sau chiar aşteaptă cu plăcere momentul hrănirii, numai esteobligatorie imobilizarea lui, hrănirea efectuându-se cu puiul lăsatliber. Puii de chinchila ce sunt hrăniţi în mod artificial nu se întorc încuştile în care au fost fătaţi, ci sunt depuşi în cutii separate, câteuna pentru fiecare pui. Lor li se asigură condiţii microclimaticebune, asigurându-li-se o temperatură optimă de 250C, sunt lipsiţi decurenţi iar aşternutul se schimbă zilnic. La câteva zile i sediversifică hrănirea, prin administrarea puiului un amestec de lapteslab amestecat cu fulgi de cereale, iar după o săptămână i se dă sămănânce fân, iar să bea apă proaspătă. Laptele se îndoieşte cu ceaide muşeţel în proporţie de 1 : 1. hrănirea are loc din 3 în 3 ore dedimineaţa până seara. După aproximativ două săptămâni de la naştere şi mai ales dacăpuiul este viguros, el este dus într-o cuşcă proprie unde hrănirea şi-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alături deapă, concentrate şi fân, după ce în prealabil a fost fixat cu gura înjos de peretele cuştii, iar puiul îşi alege felul de mâncare dorit. Pentru a vedea dezvoltarea armonioasă a puilor ca şi bebeluşiiaceştia se cântăresc iar rezultatele observării se trec în registrul deobservaţii. Această operaţie se efectuează atât pentru puii hrăniţiartificial cât şi pentru puii hrăniţi natural de femela – mamă saufemela – doică.IMPORTANT! Dacă un pui nu ia în greutate, el trebuie hrănitsuplimentar, i se administrează vitamine sau se consultă cu atenţiese nu posede vreo boală. În cazul puilor hrăniţi natural care nu iauîn greutate, aceştia sunt scoşi din cuşcă şi sunt imediat trecuţi lahrănire artificială. Toată perioada de la o săptămână până la o lună, o lunăjumătate când puii sunt înţărcaţi, puilor li se asigură o temperaturăconstantă ce nu trebuie să depăşească 18 oC. Înainte de a fiînţărcaţi puii sunt separaţi de femela – mamă sau cea doică, ce estescoasă din cuşcă. Puii stau în cuşca în care au fost fătaţi până lavârsta de 3 – 4 luni, după care ei sunt trecuţi unii în cuşca demasculi iar ceilalţi în cuşca de femele. Înainte de a fi separaţi puii,aceştia se individualizează şi se cântăresc, măsurătorile fiindtrecute în registrul de observaţii, în care în mod normal fiecareexemplar trebuie să posedă o fişă, în care sunt trecute toate
  • 26. observaţiile şi toate măsurătorile exemplarului de la naştere până lavalorificare sau sacrificare, dacă individul nu corespunde cerinţelor. După înţărcarea puilor aceştia sunt hrăniţi în continuare cu aceahrană cu care au fost obişnuiţi. Hrana li se asigură din abundenţă,ea trebuind să fie de calitate, să posede vitamine, să nu fie stricatăsau mucegăită. De asemenea pentru băut apa folosită trebuie să fiepotabilă, proaspătă de la robinet, puţuri sau izvoare. Pe cât posibilîn cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie să conţină ocantitate mare de clor sau săruri de fier depuse din cauza folosiriiunor instalaţii sanitare defecte sau ruginite. Cuştile folosite pentru puii în creştere trebuie să fie curate,dezinfectate, să posede aşternuturi noi, să fie calde şi să nu fieaşezate între uşă şi fereastră pentru ca puii să nu fie afectaţi decurenţi de aer. După trecerea puilor diferiţi pe sexe în cuşti pentru a nu apăreaîncăierări ce ar duce la deteriorarea blănii, aceştia sunt stropiţi cuapă de colonie pentru a se accepta mai uşor între ei, fiecare avândacelaşi miros. SACRIFICAREA CHINCHILELOR În momentul atingerii vârstei de maturare chinchila se sacrifică.Există mai multe metode de omorâre a chinchilelor dintre careamintim cloroformizarea. Se introduce chinchila într-un spaţiuînchis care se închide ermetic şi care are dimensiuni mai maredecât aceasta. Pe podeaua recipientului se introduce o tăviţă cucloroform se etanşează şi în câteva minute chinchila moare.Recipientul cel mai des utilizat este un borcan cu capac.Dezavantajul acestei metode este că la finalizarea ei carnea nu maipoate fi consumată. Răsucirea capului este o a doua metodă de sacrificare achinchilei, care se foloseşte cel mai des în crescătorii. În urmarăsucirii se rupe măduva spinării. Mişcarea se realizează brusc în sussau în lateral stânga sau dreapta.Metoda tensionării. Prin această metodă animalul este prins şi decap şi de coadă. Prin îndepărtarea bruscă a mâinilor se realizeazăsecţionarea măduvei în lungul coloanei vertebrale.Metoda prin injectare. Se injectează un cm cub de nembutal directîn inimă
  • 27. JUPUIREA CHINCHILEI Se ştie că jupuirea se face mult mai uşor când animalul estecald, de aceea imediat după sacrificare se trece la jupuire. Existădouă metode de jupuire a chinchilei - jupuirea prin despicare ( deschidere ) - metoda în burdufJupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin secţionarea (tăierea ) blăniţei pe partea ventrală începând de la coadă până labot. Se taie cu un corp ascuţit membrele anterioare de la nivelulgenunchiului iar cele posterioare de la nivelul jaretului. Seîndepărtează coada. Se îndepărtează blana de pe abdomen, de pepărţile laterale ale corpului şi apoi de pe spate. Următoareaoperaţie o reprezintă tragerea blănii peste cap. După ce blana seîndepărtează de pe animal, se îndepărtează resturile de carne şigrăsimi şi apoi se întinde pentru uscare. Jupuirea se realizează încamera destinată special pentru această operaţie pe o masă cufaianţă foarte curată şi având la dispoziţie în tot timpul acestuiproces apă curentă. Blana pusă la uscare pe un suport de lemn deaproximativ 40 de cm se bate în cuie la nivelul mustăţilor. Jupuirea în burduf se realizează prin agăţarea animalului omorâtcu capul în jos. Prinderea se realizează cu ajutorul unor cârlige demembrele posterioare. Se practică incizii în jurul cozii anusului şilongitudinal la membrele posterioare se apucă marginile pielii cumână şi se trage pielea de pe trunchi şi cap. După jupuirea şicurăţarea blănii are loc operaţiunea de spălare. Aceasta serealizează în camere speciale dotate corespunzător. Blănurile suntîntinse pe suporturi din lemn la o temperatură în jur de 21 grade Cşi o umezeală relativă sub 60 %. Menţinerea se realizează câtevazile până când blana se usucă. După uscare blana se curăţă din nouşi i se ataşează o fişă în care se specifică numărul matricol alanimalului, dimensiunea blănii şi clasa de calitate în care seîncadrează. ASPECTUL EXTERIOR AL CHINCHILEI
  • 28. Chinchila se analizează după împlinirea vârstei de 7 – 8 luni. Încazul în care încercăm să apreciem mai devreme calităţilechinchilei, ne putem înşela pentru că la o vârstă mai mică însuşirileacesteia nu se pot pune în evidenţă. În acest caz foarte importantă este observarea chinchilei, darmai ales a aspectului exterior al acesteia. Există anumite caractere de exterior care ne furnizeazăinformaţii în privinţa chinchilei. Astfel din acest punct de vedere, blana chinchilei se apreciazăatât din punct de vedere estetic cât şi economic. Blana diferă ca aspect pe diferitele regiuni ale corpului. Pentruca aprecierea animalelor să fie corectă, evaluarea acestora se faceprin mai multe metode dintre care menţionăm: - metoda liberă; - metoda măsurării corporale; Corpul chinchilei cuprinde: - cap - gât - trunchi - membre, ce pot fi anterioare şi posterioare - coadă; Capul chinchilei nu prezintă importanţă din punct de vedere alevaluării exterioare. Mărimea lui cât şi forma ne dă anumiteinformaţii privind diferenţierea sexuală. Astfel după cap, uncunoscător poate spune care exemplar este femelă şi care estemascul. Gâtul este foarte scurt (unii specialişti nici nu-l pun în evidenţă),iar trecerea de la cap la corp se face treptat, el având formătrapezoidală. Trunchiul chinchilei are formă cilindrică având douăcaracteristici foarte importante: - spinarea - şalele La animalele de elită spinarea şi şalele trebuie să fie lungi, câtmai largi, deoarece este o zonă importantă pentru blană. O altă zonă foarte importantă pentru blană este toracele cetrebuie să fie larg, lung şi cât mai adânc. Abdomenul de obicei acoperit cu o blană albă trebuie să fie câtmai îngust.
  • 29. Coada este lungă, acoperită cu păr mai lung şi nu are nici-un felde importanţă din punct de vedere al aspectului blănii. Membrele anterioare şi posterioare nu au nici ele o importanţădeosebită în evidenţierea chinchilelor, ele având doar rol anatomicde deplasare, de hrănire, căţărare. INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI Creştere chinchilelor trebuie făcută prin ţinerea unei evidenţestricte pe baza căreia se face selecţia. Acest lucru se face peurechile chinchilei. Exemplarul este imobilizat cu un dispozitiv şiintrodus într-o lădiţă mai mică, cu urechile scoase afară. După prindere se dezinfectează urechile chinchilelor şi seimprimă un număr matricol. Se opresc eventualele hemoragii şi setrece numărul acesteia în registrul de crescătorie. Timp de douăsăptămâni tatuajul se vindecă. Noi vă recomandăm prinderea animalului cu mâna, mai întâi decoadă şi apoi se fixează pe masă. Tatuarea pe ureche se face înacelaşi mod. Nu recomandăm introducerea chinchilelor în cutii ca în primametodă, deoarece trebuie să ţinem seama că chinchila este unanimal sperios, blând, ce trebuie mângâiat mereu, mai ales când sesupune unei operaţii puţin barbare. Evidenţierea chinchilelor este foarte importantă deoarecenumeroase însuşiri se transmit genetic de la adulţi la pui iarobţinerea de chinchile cu o blană de calitate se realizează prinîncrucişări, astfel rezultând culori diferite ale blănii. Tatuajul seface pe ambele urechi ale chinchilei cu ajutorul unui cleşte detatuaj NCBA ce reprezintă Asociaţia Americană a Crescătorilor deChinchila. Aceasta a elaborat un standard unic care este astăzirecunoscut în toată lumea. Acest lucru a fost realizat de americanideoarece ei au o experienţă de cel puţin un secol în creştereaintensivă a chinchilelor. Acest sistem de standardizare a fostnecesar deoarece fiecare crescător aplica propria lege înindividualizare introducând diferite semne, care mai de care maiciudate în urechile chinchilelor. Astfel atunci când cumpărai ochinchila nu puteai fi sigur nici de anul de naştere nici de calităţileacestora. Conform NCBA, pe urechea stângă se imprimă semnulcrescătoriei (puteţi alege orice semn, care să fie unic şi care să vă
  • 30. reprezinte), iar pe urechea dreaptă numărul de ordine din registrulcrescătoriei şi anul naşterii reprezentat printr-o literă mare dinalfabet (de exemplu C= 1982; D =1983). SELECŢIA CHINCHILELOR Ca şi la oameni şi în cazul animalelor este valabil un principiu.Nu toţi suntem la fel. Nu toţi avem aceeaşi valoare. La chinchileacest lucru are o importanţă şi mai mare. Fiecare animal sedeosebeşte de altul prin potenţialul biologic. Pentru a nu avea pagube, prin creşterea de animale de valoaremică, fiecare crescător trebuie să facă o selecţie. Pentru a îmbunătăţi însuşirile chinchilelor, la selecţie trebuie săavem informaţii privind creşterea şi reproducţia acestora. Sunt mai multe criterii de selecţionare a chinchilelor, însăprincipalele criterii sunt: - creşterea în ansamblu a chinchilei, - blana chinchilei (calitatea părului, culoare, densitate); - starea de sănătate; - reproducţia pentru femele este important numărul de pui iar pentru masculi virilitatea; Astfel de criterii se pot face de fiecare crescător în funcţie despecia de chinchilă crescută şi de culoarea blăniţei.IMPORTANT! Deşi dimensiunile chinchilei reprezintă un criteriuimportant, trebuie să avem în vedere în primul rând valoarea blăniişi coloritul acesteia. Selecţia chinchilelor se face în cursul a patru etape: A ) alegerea reproducătorilor; B) potrivirea perechilor; C) selecţia tineretului; D ) bonitatea; A) După mai mulţi ani de reproducţie se face încadrareachinchilelor în clase de producţie şi nucleul de elită. Aceastăîmpărţire se bazează pe anumite criterii: - ascendenţi (părinţii); - descendenţi; - fenotipul (bonitatea);
  • 31. Prima condiţiei pe care trebuie să o îndeplinească animaleleeste sănătatea. Astfel se renunţă la animalele bolnave,nedezvoltate conform vârstei, sau cu defecte ale blănii. Selecţionarea chinchilelor se face şi după însuşirile şicaracteristicile părinţilor. Astfel, cel puţin teoretic, un pui născutdin părinţi cu ascendenţă ridicată trebuie să fie un exemplar celpuţin la fel de valoros ca şi părinţii. În funcţie de numărul puilor născuţi în ultimii 3 ani, femelele seîmpart în: - 8 pui = acceptabil; - 9 – 11 pui = bine; - peste 10 – 11 pui = excelent; Pentru a face un clasament al însuşirilor unui exemplar, acestuiai se atribuie puncte. De exemplu, pentru fiecare pui născut înultimii trei ani, femela primeşte 10 puncte. Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. Deobicei masculii se împerechează cu 4 femele şi primeşte 10 punctepentru fiecare pui născut. În clasa superioară de producţie se vorintroduce exemplarele ce au clasa de producţie cea mai mare (120,după unii, 150 după alţi cercetători). Se vede foarte clar că împărţirea pe clase se face în funcţie derezultatele obţinute de-a lungul mai multor ani iar calitatea şifrumuseţea blănii (acest lucru ne interesează în primul rând) seobţine din producători de clasă înaltă (cu punctajul cât mai mare). Încadrarea în nucleul de elită se face după aceeaşi perioadă caşi încadrarea în clase de producţie (de obicei 3 ani), pe baza unuipunctaj acordat descendenţilor. B) În funcţie de sistemul de reproducţie, potrivirea poate săfie: - potrivire personală (individuală); - potrivire de grup; La potrivire trebuie respectate anumite principii şi anume: - cunoaşterea ascendenţilor chinchilei; - fenotipul; - la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie să fie superior acestora; - între femele şi masculi nu trebuie să existe grad de rudenie; Potrivirea personală constă în alegerea nominală a fiecăreifemele sau a fiecărui mascul.
  • 32. La potrivirea de grup, reproducerea constă în repartizarea unuimascul unui număr de 4 – 5 femele. În ambele cazuri, pentru a obţine chinchile de calitate, trebuieţinut cont de principiile enumerate mai sus. C) Selecţia tineretului – La vârsta de 45 – 50 zile puii suntînţărcaţi şi sunt separaţi de femela – mamă sau doică şi trecuţi încuşti speciale pentru tineret de reproducţie. De obicei se trec câtedouă exemplare într-o cuşcă şi numai în condiţii excepţionale datede lipsa spaţiului câte trei. Aceasta se face numai pentru un timprelativ scurt. După perioada de înţărcare puii vor fi măsuraţi şicântăriţi. Se vor elimina de la reproducţie acei pui care prezintăurmătoarele caracteristici: - ascendenţă necunoscută; - indivizi cu semne de îmbolnăvire; - indivizi cu malformaţii congenitale; - indivizi insuficient dezvoltaţi; - indivizi cu au abateri de culoare; După vârsta de 4 luni chinchilele sunt crescute în cuştiindividuale după ce au fost tatuate conform NCBA. La aceastăvârstă se va mai face o încă selecţie, ţinând cont de aceleaşi criteriiscrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ceprezintă blana ruptă din cauza luptelor, muşcăturilor sau a altoragresiuni fizice sau accidente. D) Bonitatea se realizează o singură dată în momentul atingeriivârstei ideale (7 – 8 ani). Scopul principal al creşterii chinchilei îireprezintă producţia de blană Prin bonitate se înţelege atribuireade puncte chinchilei în urma unei examinări generale ce serealizează în condiţii bine stabilite. Astfel se ia în considerare şi sepunctează fiecare caracter al chinchilei în parte. Pe baza punctelorobţinute, chinchilele se clasifică astfel: - clasa superioară (elita), 96 – 100 puncte; - clasa întâi, 90 – 95 puncte; - clasa a doua, 85 – 89 puncte; Bonitatea se execută în două metode: - la lumina zilei; - folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturală; În primul caz, bonitatea se efectuează numai în zilele însorite,fără ca razele soarelui să cadă direct pe animal. Într-o zi mohorâtăculoarea blănii poate să fie alta. Examinarea se face dimineaţa
  • 33. după ora 9. Animalul se aşează pe o masă de culoare alb mat sau deculoare albastru deschis. Lumina trebuie să cadă uniform pesuprafaţa blănii. Bonitatea se efectuează de către oameni cu experienţă ce potaprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor. Spaţiul în care se realizează bonitatea trebuie să fie echipat cuapă curentă şi cântar. Se punctează mai bine chinchilele de dimensiuni mari care aublana cât mai închisă cu păr des, elastic, lucios şi reflexe puternice. În acest caz chinchilele se cântăresc. Masculii cu o greutate mare şi cu blana deosebită vor fi opriţipentru împerechere. În cazul în care există dubii privind acordarea punctajului,procedeul se poate repeta 2 – 3 zile la rând. În cazul în care bonitatea se realizează la lumina artificialăregulile sunt aceleaşi, culoarea mesei este albastru deschis, luminaneonului trebuie să cadă perpendicular pe blană (fără umbre). Criteriile principale pentru care se acorda puncte sunt: - dezvoltare corporală, - armonie de ansamblu, - culoare, - aspectul voalului, - lungimea voalului, - lungimea şi uniformitatea benzii, - culoarea firului de păr, - uniformitatea culorii, - structura blănii BOLILE CHINCHILEI Deşi chinchila este un animal ce s-a adaptat bine la creşterea încaptivitate sunt situaţii în care aceasta se îmbolnăveşte.Îmbolnăvirea sau apariţia decesului în colonia de chinchile este unfenomen nedorit, de aceea trebuie să cunoaştem bolile ce potapărea şi măsurile ce trebuiesc luate pentru preîntâmpinarea lor. Aceste neajunsuri por apărea atât la exteriorul exemplarul cât şiîn interiorul lui. Astfel pot apărea afecţiuni ale:
  • 34. - pielii şi părului; - tractului gastrointestinal; - aparatului respirator - aparatului reproducător; Blana animalului de chinchila este cel mai important lucrupentru care se cresc exemplarele. De aceea o blană afectată dealopecie nu poate fi considerată o blană valoroasă. Boala poateapărea datorită hrănirii necorespunzătoare a animalului prinfolosirea unui singur tip de hrană fără vitamine. Căderea părului sepoate manifesta pe anumite porţiuni ale pielii, dar în stadiiavansate ea se poate manifesta pe zone întinse ce pot acoperi totcorpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de pereţii cuştii,sărind la bătaie sau chiar smulgându-şi blana. Sunt situaţii când pelângă căderea părului pe pielea animalului pot apărea eczeme,ulceraţii, iar unghiile animalului por crăpa. Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cuseminţe de cânepă sau in bogate în uleiuri minerale iar blana i semasează uşor. În cazul ulceraţiilor sau al eczemelor pielea se ungecu un stat subţire de unguente bogate în uleiuri minerale. Dacă nu sunt hrănite corespunzător, dacă apar deficienţe deadministrare a complexului de vitamine B, sau dacă condiţiile demicroclimat nu sunt îndeplinite (umiditate relativă mai mică de 60%şi temperaturi mai mari de 18 oC, lipsa luminii), chinchilele încep sămănânce părul propriu sau al colegilor de cuşcă. Acest fenomenpoate fi cauzat şi de starea de stres a animalului ca urmare azgomotelor, animalul fiind deosebit de agitat şi având mişcăriimprevizibile. Blana animalului arată ca şi cum ar fi o „iarbă păscută”, iar pepiele apar eczeme sau edeme. Pentru înlăturarea acestui fenomen nedorit şi deosebit de gravanimalele bolnave sunt îndepărtate din cuşcă fiind ţinute la luminasoarelui la o temperatură de 18 oC. Ele sunt hrănite cu alimentesuculente şi bogate în vitamine cum ar fi fructe şi morcov, dar li sepoate administra şi vitamine de sinteză cum ar fi cele din complexulB, vitamina A, acid pantotenic.IMPORTANT! Exemplarele după ce sunt salvate sunt sacrificate,fiind interzisă folosirea lor pentru a da naştere la pui. Pielea animalului bolnav este îngrijită prin folosirea de soluţiidezinfectante, urmată de unguente.
  • 35. Dar blana chinchilei poate fi atacată şi de ciuperci ce cresc atâtpe suprafaţa pielii cât şi pe firul de păr, ele având aceleaşi efectenedorite ca şi celelalte boli ce atacă blana animalului. Dezvoltareaciupercilor are drept cauze principale tot defectele de alimentare aanimalului împreună cu condiţiile neigenice în care acesta esteţinut. Un aşternut murdar de excremente, urină, placentă,mucozităţi sau care a fost în contact cu alte animale bolnave facetransmisibilă boala atât de la aşternut la animalul sănătos cât şi dela animalul bolnav la alt animal sănătos. Aceasta se manifestă timp lună de la infestare, prin apariţiaunor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de păr se rup.Primele pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi seextind putând deveni purulente.IMPORTANT! Blana căpăta aspectul unei blăni mâncate de moliiceea ce face ca boala să se poată observa din timp. În cazul apariţiei acest fenomen extrem de grav ce ar duce la oadevărată epidemie în crescătoria de chinchile se iau de urgenţămăsuri. Acestea constau în: - izolarea animalului bolnav într-o cuşcă ce are temperatura de 20 grade C; - dezinfectarea cuştii ce a adăpostit animalul bolnav prin spălare cu soluţie dezinfectantă sau prin folosirea lămpii de benzină; - folosirea de aşternuturi neinfectate, curate, uscate, fără urme de rozătoare sau alte deficienţe; - folosirea de îngrijitori ce lucrează în condiţii sterile, cu halate şi care nu au fost contaminaţi; Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examenclinic, după ce înainte a fost curăţat de firele de păr afectate saude crustele apărute pe piele, după care este dezinfectat şi i seaplică unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, pânăcând pielea îşi revine la normal şi îi creşte părul, după care se maifac două – trei dezinfectări, la intervale de o săptămână. Dacă aspectul exterior al chinchilei este deosebit de importantpentru crescători, nu trebuie neglijate nici organele interne ce potfi afectate de diferite boli şi care fac ca animalul să nu mai fie unulvaloros nici pentru blană, nici pentru reproducţie.
  • 36. Administrarea de hrană necorespunzătoare nu are efect numaiasupra blănii animalului ci şi înrăutăţeşte starea de sănătate internăa chinchilei prin afectarea intestinului subţire şi a colonului. Administrarea de fân sau nutreţuri mucegăite, alterate, cusemne de descompunere fac ca animalele să slăbească, să seghemuiască. În acest caz aspectul blănii este unul caracteristic de„zburlit”. Administrarea hranei necorespunzătoare la nivelulintestinului subţire duce la apariţia unor scaune moi şi dese însoţitede degajări de gaze. Aceste degajări de gaze pot neliniştichinchilele ce pot ave o respiraţie accelerată, putându-se observa şio creştere a bătăilor inimii şi a pulsului. De regulă animalul seizolează pentru a nu afecta şi alte animale şi i se administreazăzeamă de orez fiert în loc de apă, orez prăjit sau morcovi fierţi. În cazul în care datorită alimentării defectuoase, cum ar fieliminarea alimentelor bogate în celuloză, animalul s-a constipat,acestuia nu i se mai dă hrană solidă iar în plus i se dă câţiva mililitride ulei de parafină pentru golirea tractului intestinal.IMPORTANT! Dacă acest tratament nu are efectul dorit i se poateface o clismă animalului cu o soluţie de apă şi săpun. Operaţia seefectuează cu o deosebită grijă şi cu blândeţe, pentru ca animalulsă nu rămână cu traume psihice, ce-i pot afecta dezvoltareaulterioară. Chinchila poate fi afectată şi de viruşi sau de microbi. Aceştiapot avea drept efect creşterea exagerată a temperaturii corpuluichinchilei.IMPORTANT! O temperatură de sub 350C este la fel de periculoasăpentru viaţa animalului ca şi una de 400 C. Temperatura extrem descăzută duce în 90 % din cazuri la decesul animalului. În cazul creşterii temperaturii corpului chinchila nu maimănâncă, este posacă şi stă culcată într-un colţ al cuştii. Animaluluii se administrează antibiotice deoarece acesta poate deceda în timpscurt dacă nu se iau măsuri de tratament. Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de viruşi se face prinmenţinerea constantă o temperaturii în cuşti de 180C şi ferireaanimalelor de curenţi puternici de aer. De asemenea pot apăreasemne de boală sub formă de tuse sau strănut dacă animalele sunttrecute brusc de la cald la rece. În cazul aparatului de reproducere poate apărea sterilitateafemelei ca urmarea alimentaţiei defectuoase, lipsei de mişcare sau
  • 37. chiar a unor anormalităţi anatomo-fiziologice. Aceasta estedefinitivă iar femela care ajunge la starea de maturitate estesacrificată deoarece nu poate îndeplini funcţia de reproducere. În cazul masculului dacă apar fenomene de infertilitate acestorali se administrează vitamine şi hormoni iar dacă această problemănu se rezolvă au aceeaşi soartă ca şi femelele sterile. În procesul de reproducere a chinchilelor poate apărea unmoment total nedorit şi anume expulzarea fătului mort de cătremamă, datorită apariţiei fenomenul de avortare. Aceasta sedatorează fie cauzelor de natură organică sau datorită unor cauzeexterne. Cauzele ce apar din punct de vedere organic se datoreazăanomaliilor anatomice sau endocrine ce apar la femelă sau la fătsau stărilor de infecţie ale organismului celor doi indivizi. Deasemenea stările stresante la care a fost pus animalul la montă, dincauza lovirilor sau zgârieturilor contribuie la expulzarea fătului decătre femelă. Ca şi în cazul tuturor bolilor şi infecţiilor descriseanterior, lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau lipsităde vitamine şi minerale face ca atât fătul cât şi mama să nu sedezvolte normal. În cele mai multe cazuri femela avortează dar potexista şi situaţii în care să fie pusă în pericol viaţa ambilor indivizi. ALEGEREA ( SORTAREA ) BLĂNURILOR DE CHINCHILA După operaţia de prelucrare a blănilor acestea se sortează dupămai multe criterii în funcţie de valoarea comercială a fiecăreia dinele. Principalele criterii sunt - culoarea - densitatea - dimensiunea - defecte Densitatea este apreciată după numărul de fire de păr pe cmpătrat de piele. Pentru o densitate bună trebuie ca numărulacestora să fie peste 20.000 de fire pe cm pătrat. Un rol importantîn calitatea blănurilor îl reprezintă vârsta animalului de la care aprovenit. De obicei blănurile provenite de la pui sunt inferioareblănurilor animalelor mature. De asemenea calitatea blănurilor esteinfluenţată de anotimpul în care a fost sacrificat animalul. Aşacum am arătat până acum în documentaţie există momente optimeîn care animalul este sacrificat iar blana comercializată. De
  • 38. exemplu blana obţinută vara este mult mai puţin deasă decât blanaobţinută în cursul iernii. Există cazuri când din diverse motivesuntem obligaţi să sacrificăm animalele în momente neprielnicedatorită unor boli, înmulţirii peste măsură iar în acest caz calitateablănii este mult diminuată. Totuşi vom comercializa aceste blănurila o grupă de calitate inferioară şi la un preţ mai mic. Un rol important la sortarea blănurilor de chinchila îl audefectele. Acestea pot fi diferite şi cauze multiple. Dintre acesteaamintim - defecte datorate eredităţii; - defecte datorate creşterii defectuoase; - defecte datorate jupuirii necorespunzătoare; În ţările dezvoltate din punct de vedere al creşterii chinchilelorexistă anumite standarde care în funcţie de numărul de defecte şide tipul acestuia împarte blănurile în mai multe categorii.Diferenţele dintre aceste categorii de traduc prin preţuri diferite.Între categoria I şi categoria II există o mare diferenţă de valoarecomercială. După sortare blănurile se depozitează. Depozitarea se realizeazăîn camere special amenajate, care au fost prezentate îndocumentaţie, agăţate în nişte cârlige de nas. Depozitarea se poateface pe o perioadă scurtă ( până în două luni ) într-un spaţiurăcoros. Dacă dorim să o depozităm pe o perioadă mai lungă devreme, atunci ele trebuie ţinute într-o cameră frigorifică la –15grade C. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA BLĂNURILOR În creşterea chinchilelor se urmăreşte în primul rândvalorificarea blănii. Încercăm să obţinem blănuri cât mai valoroasela un preţ de cost cât mai scăzut pentru a mări profitul. Primulaspect de care trebuie să ţinem seama este ereditatea. Se ştie căpuii de chinchilă preiau de la părinţi calitatea şi frumuseţea blănii,mai mult printr-o atentă selecţionare puiul trebuie în mod normalsă fie superior părinţilor. Atunci când pornim la drum pentruînfiinţarea unei crescătorii de chinchila cel mai important pas îlreprezintă alegerea acestora. Se ştie că chinchilele au registre deevidenţă în care se trec toate informaţiile de care avem nevoie. Sănu cumpăraţi niciodată chinchile care nu sunt însoţite de actele
  • 39. doveditoare sau la care bănuiţi că acestea nu sunt corecte. Numărulfemelelor trebuie să fie mai mare decât numărul masculilor. Se ştiede la reproducere că un mascul corect selecţionat montează unnumăr de patru sau mai multe chinchile. Raportul minim între sexeatunci când cumpărăm chinchilele trebuie să fie unu la cinci (exemplu un mascul la cinci femele ). În perioada de creştere înferme trebuie să fim atenţi la două probleme: - selecţia corectă a reproducătorilor; - potrivirea perechilor; În privinţa condiţiilor de creştere ele au fost descrise pe larg îndocumentaţie şi dacă respectăm un număr minim de cerinţecreşterea chinchilelor nu trebuie să ne pună probleme. INFLUENŢA LUMINII ŞI A ALTOR FACTORI DE MICROCLIMAT ÎN RIDICAREA PRODUCŢIEI DE CHINCHILE Dilema oricărui crescător de chinchile este legată în principal deurmătoarele două aspecte: – folosirea intensivă a spaţiului ce-l are la dispoziţie pentru creşterea chinchilelor în sensul obţinerii unui număr cât mai mare de exemplare şi a obţinerii unui profit pe măsură; – asigurarea de condiţii cât mai bune pentru creşterea chinchilelor; În legătură cu primul aspect omul a crescut chinchilele încaptivitate, în cuşti de dimensiuni din ce în ce mai mici, pentru casă încapă cât mai multe în adăpost. Supraetajarea se face pe câtmai multe nivele tot în scopul măririi numărului de exemplare.Culoarele de circulaţie au fost reduse la minimum posibil în scopulmăririi suprafeţei destinate cuştilor de chinchila. Toate acestemăsuri au fost luate fără o bază ştiinţifică şi de cele mai multe oriîn detrimentul animalului crescut. Norocul a surâs crescătorilordeoarece chinchila este un animal nepretenţios şi care se adapteazărapid unor condiţii din ce în mai vitrege, totuşi lipsa de mişcare şide spaţiu, de aer dar mai ales de lumină influenţează în modnegativ modul de viaţă al chinchilei, iar acestea se răsfrâng în moddirect asupra calităţii şi frumuseţii blăni de chinchila. De aceeatrebuie să facem un compromis între dorinţa de a creşte cât maimulte exemplare şi asigurarea unor condiţii mai bune creşterii
  • 40. animalelor. Apariţia unei densităţi prea mari de chinchile pe mpduce la stresarea animalelor. Ele devin agitate, nervoase şi uneorichiar agresive, deşi se ştie clar că chinchila este un animal foarteblând şi iubitor. În urma creşterii stresului chinchilele se muşcă unape alta ceea ce influenţează în mod direct calitatea blănii. O blanămuşcată, mai ales în perioada de maturare este o blană compromisădeoarece ea se reface mai târziu decât perioada optimă pentrusacrificare. IMPORTANŢA ECONOMICA A CHINCHILEI Chinchila este crescută pentru valoarea deosebită a blănii.Datorită blănii crescătorii de chinchila realizează profituri foartemari. Mai puţini cunosc că şi carnea chinchilei se poate valorifica,bineînţeles cu profituri mult mai mici. Carnea de chinchila estecomestibilă. Maturizarea blănii are loc atunci când părul şi-aterminat creşterea. Pigmenţii din piele trec în blană realizând uncolorit frumos variat în funcţie de morfologia animalului. Blanadevine moale, elastică, densă şi cu un luciu foarte frumos. Foarteimportant în acest sens este determinarea precisă a momentului încare blana poate fi comercializată. Maturizarea se realizează înjurul vârstei de 8-9 luni, dar nu este obligatoriu ca aceasta să fieperioada de sacrificare. În dezvoltarea ei chinchila prezintă dinpunctul de vedere al blănii mai multe etape. Astfel la naşterecorpul puiului este complet acoperit de păr. Această acoperire serealizează datorită doar unei părţi (o treime din foliculi piloşi aianimalului ). Numai o parte dintre rădăcini sunt dezvoltate înaceastă perioadă. Pe măsură ce înaintează în vârstă mai ales întimpul călduros distanţa dintre foliculi devine mai mare, deoarecepuiul trebuie să suporte căldura. După înţărcat blana este rară, darse vor dezvolta o altă treime din rădăcinile de păr (foliculi ). Lavârsta de cinci luni, aproximativ 60 – 65 % dintre rădăcini producperi. În acest moment blana pare deasă deoarece părul este scurtdar mai sunt cel puţin o treime din foliculi care nu au crescut păr.Pentru puii născuţi primăvara, toamna târziu şi iarna, blana seîngroaşă, astfel încât şi celelalte rădăcini (aproximativ 33 %) carenu produseseră păr până în acest moment îl cresc datorită frigului.Astfel se ajunge la o situaţie propice numit primul moment de
  • 41. maturare a blănii care durează foarte puţin (o săptămână, cel multdouă). Dacă dorim să sacrificăm animalul acesta este momentulpotrivit deoarece blana este pe deplin dezvoltată şi poate fivalorificată la maxim. Dacă animalul nu este sacrificat în aceastăperioadă părul nu cade (deoarece este frig) însă blana îşi pierdedin calităţi. În continuare cu cât înaintăm spre primăvară o mareparte din firele de păr ale chinchilelor cad părul îşi pierde luciul şivârful lui se îndoaie (animalul se pregăteşte de anotimpul călduros).Ciclul descris mai sus se repetă astfel încât în timpul iernii blanaajunge din nou la maturare şi animalul poate fi sacrificat. Acestaeste iarăşi un moment optim pentru valorificarea blănii însă deaceastă dată blana este formată atât din păr vechi, cât şi din părproaspăt crescut, ceea ce îi scade din valoarea comercială. Înconcluzie în momentul în care veţi avea propria dumneavoastrăcrescătorie vă sfătuim ca animalele pe care doriţi să le sacrificaţi înscopul vânzării blănii să se facă iarna în momentul primei maturăria blănii. S-a constatat pe bază de experimente ştiinţifice că există olegătură puternică între temperatură şi fenomenul de maturare ablănii. Relaţia este simplă, în momentul în care temperaturascade pentru a rezista frigului blana de chinchila se îndeseşteobligând rădăcinile de păr care până în acel moment erau inactivesă producă. La creşterea temperaturii pentru a o suporta mai binechinchilele sunt obligate să-şi lase părul să cadă. Ţinând cont detoate acestea anumiţi crescători de chinchile au început să-şialeagă ei momentul de maturare a blănii forţând chinchilele prinvariaţia de temperatură. Alegerea artificială de către crescător aperioadei de maturare nu este de toţi acceptată deoarece potinduce anumite boli chinchilelor. Totuşi dacă doriţi să faceţi acestlucru trebuie ca în ferma de chinchile să aveţi mai mult încăperiîntre care există diferenţe de temperatură. Toamna cândtemperatura este răcoroasă dar nu atât de scăzută încât să producămaturarea chinchilelor acestea se introduc pe rând în trei încăperi,în prima încăpere temperatura este cuprinsă între 2 – 6 grade C şi selasă un anumit timp pentru a se obişnui cu această temperatură,apoi vor fi trecute în a doua încăpere cu temperatură de 0 grade Cşi vor rămâne aici un anumit timp şi apoi vor fi introduse în ultimaîncăpere cu temperaturi cuprinse între –10 până la –15 grade C undedatorită frigului blana de chinchila se îndeseşte rapid şi aparemomentul optim pentru valorificare. Se observă că folosirea acestor
  • 42. metode complică mult crescătoria de chinchila, creşte multcosturile ( prin folosirea aparaturii frigorifice ) iar afacerea devinenerentabilă. Aplicarea acestei metode se face doar în cazulrespectării unor condiţii contractuale, a unor comenzi foarteurgente. Documentaţia prezentă constituie un ghid corect realizat, darare numai un caracter informativ. Succesul afacerii dumneavoastrădepinde de aplicarea corectă în practică a acestor informaţii, detalentul dumneavoastră managerial, dar şi de o preocuparecontinuă pentru tot ce este nou din punct de vedere al informaţieiîn acest domeniu. VALORIFICAREA BLĂNII DE CHINCHILLA La ora actuală în România este dificilă valorificarea blănurilor dechinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contractcu o firmă din străinătate (de ex. din Ungaria ), dar şi aceste firmepreferă să achiziţioneze animale vii deoarece preţul este mult maimic iar câştigul adevărat se obţine la prelucrarea blănurilor.Deocamdată vă oferim un calcul economic estimativ a creşterii şivânzării puilor vii. Calculul este corect realist şi vă oferă o cifrăaproximativă care trebuie iniţial investită, dar nu ţine cont decostul amplasamentului şi a amenajărilor, atâta timp cât ele suntminore şi diferă foarte mult de la caz la caz (chinchillele se potcreşte foarte uşor chiar şi într-un apartament ). CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV O familie de chinchilla cuprinde cinci membrii, patru femele şiun mascul. Preţul de cumpărare a unei asemenea familii este deaproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livrează cu cuştispeciale de reproducere cu adăpător de furaje şi apă şi tavă decurăţire precum şi toate accesoriile necesare. Toate acestea suntcuprinse în preţul de 500 de euro.Calculul economic pentru o familie:4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 eurohrană familie / an = 50 euro
  • 43. cheltuieli întreţinere / familie / an = 50 euroTotal cheltuieli familie / an = 600 euroVenituri: 27 pui x 20 euro = 540 euroProfit familie / primul an = - 60 euro Să detaliem puţin exemplul de mai sus: el se referă la primul ande activitate. O familie de chinchille produce într-un an între 24 şi32 de pui. În calculul nostru am avut în vedere o valoare medie de27 de pui. Aceştia sunt predaţi la vârsta de 2 luni cu preţuri cuprinse între20 – 25 euro. În calcul s-a avut în vedere preţul minim. În concluzie putem spune că investiţia aproape se amortizeazăîncă din primul an de funcţionare a fermei. Contractele de vânzarea puilor obţinuţi se încheie cu firme pe operioadă cuprinsă între 5 – 10 ani. Este de preferat ca încheiereacontractului să se facă cu firma de la care aţi cumpărat familia dechinchilla. Numărul optim de familii cu care putem începe afacerea este de10. Pentru acestea avem nevoie în jur de 7000 euro sumă carecuprinde: - 10 familii de chinchilla ( 40 femele şi 10 masculi ,cuşti specialede reproducere cu adăpător de furaje şi apă şi tavă de curăţire şitoate accesoriile necesare ) - 5000 euro; - furajarea ( hrana timp de un an ) – 500 euro; - cheltuieli pentru utilităţi – 300 euro; - cheltuieli cu personalul de întreţinere – 1200 euro ( este de ajuns un singur îngrijitor) ;Total cheltuieli în primul an 7000 euroVenituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euroProfit : - 1600 euro În anul II avem următoarele cheltuieli:Cheltuieli hrană - 500 euroCheltuieli utilităţi - 300 euroCheltuieli personal întreţinere - 1200 euroTotal cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euroVenituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euroProfit: 5400 – 2000 = + 3400 euro Se observă că în fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro.Acest profit este unul minim deoarece începând cu cel de-al doileaan putem să nu vindem toţi puii şi să ne înmulţim familiile de
  • 44. chinchilla. Trebuie să ţinem cont că familie de chinchilla sereproduce timp de 20 ANI. ÎN CONCLUZIE creşterea a 20 de familii de chinchilla pe an neaduce un venit de aproximativ 6000 – 7000 euro / an. În calculul economic efectuat am ţinut cont de preţurile oferitede firmele româneşti aflate în prezent pe piaţă. La cumpărarea maimultor familii ( 10 familii ) acestea oferă gratuit 2 familii. Afacerea cu chinchilla este preluată în România din Ungaria. Înaceastă ţară există firme care preiau chinchilla şi le prelucrează lapreţuri mult mai mari decât cele expuse în calcul.