24935760 pomicultor-curs-pomicultura-2009
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
5,074
On Slideshare
5,074
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
146
Comments
0
Likes
1

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTMeseria : POMICULTORDurata pregătirii : 3 luniModule : = Cultura speciilor pomicole = Elemente de contabilitate = Maşini şi instalaţii agricole – exploataţii, întreţinere = Elemente de contabilitate şi gestiune economică = Legislaţie, management şi marketing = Protecţia mediuluiDespre acest curs: Curs pomicultura ( an 2009 – Jud Buzau).Documentul este incropit de mine. Nu exista o ordine bine stabilita a capitolelor, de aceeaatasaz fisierul in format word pentru ca cei mai priceputi si interesati sa poata facemodificarile de rigoare. Daca o sa apuc sa fac eu, am sa revin cu o versiune mai buna.
  • 2. Alegera formelor de coroana In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sauglobuloase, in functie de particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi. Coroanelepomilor crescuti liber (fara taiere) au un schelet simplu si bine dezvoltat si un semischeletamplu si complex, garnisit cu numeroase ramuri de rod. In aceste conditii, pomii incep safructifice mai devreme, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor. Pe baza acestorconstatari practice, pomicultorii au conceput si construit coroane semi-libere, de talie mare,mijlocie si mica in functie de vigoarea pomilor.Pentru soiurile viguroase, altoite pe portaltoifranc, au fost realizate coroane cu volum mare : piramidale si sub forma de vas.Pentru soiurilede vigoare mica si mijlocie, altoite pe portaltoi vegetativi, au fost realizate coroane aplatizate,dirijate pe spalioer, si coroane conice, fara suport de sustinere. FORMAREA COROANELOR Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea siorientarea spatiala a elementelor permannente (ramurile de schelet) si nepermanente(semischelet), cat si prin modul de taiere in formare si intretinere. In pomicultura moderna, structura coroanelor se recomanda sa fie preponderent tanara,alcatuita in principal din ramuri de semischelet purtatoare a unui numar mare de ramuri derod. La formare se are in vedere : eliminarea zonelor neproductive din jurul axului, bazasarpantelor si din punctele de interferenta a ramurilor pomilor vecini ( in cazul palmetelor),sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana si simplificareatehnologiei de formare pe baza cunoasterii si folosirii economice a particularitatilor biologiceale soiului ( precocitatea, tipul de ramificare si fructificare). La pomii dirijati pe spalier, taierile de formare sunt necesare si se executa inca dinanul plantarii, in timp ce la pomii fara suport, primele taieri se fac dupa 2-3 recolte, candramurile de schelet si semischelet s-au arcuit (sub greutatea fructelor) si in punctele decurbura au aparut lastarii indicatori pentru aplicarea taierilor de incadrare a pomului intr-oforma conica Principii si norme generale de taiere : - fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta proprie, alcatuita dinramuri principale, variabile ca numar, pozitie si orientare in spatiu ; - in timpul formarii ,folosirea unor scheme si tehnici de taiere este obligatorie si infunctie de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire a soiului ; - prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si asarpantelor din coroana si grabita extensia si ramificarea productiva a semischeletului(aparitia ramurilor de rod) ; - pentru folosirea eficienta a energiei de crestere a pomilor in constructia coroaneitrebuie generalizate lucrarile in verde ; - pentru formarea mai devreme a structurii permanente a coroanei trebuieprovocate prin taieri , ramificari anticipate. In general, coroanele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte:
  • 3. -sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca; -sa fie cat mai apropiate de nivelul solului pentru ca lucrarile manuale de marevolum (taierile si recoltarea ) sa se faca pe cat posibil de jos, fara scari ; -sa fie cat mai rare si de dimensiuni optime pentru patrunderea cat mai directa arazelor solare in tot cuprinsul coroanei ( in interiorul coroanlor de mari dimensiuni patrundmai putin de 30% din razele solare. Tehnica formarii coroanelor La infiintarea unei exploatatii pomicole comerciale sau familiale, alegereacoroanei constituie un element cheie pentru valorificare potentialului de rodire al speciilor sisoiurilor. In plantatiile familiale, coroanele piramidale si formele de vas se realizeazamai usor si cu interventii mai putine. De asemenea pomii plantati pe solurile fertile si dirijatiin coroane conice si cilindrice garanteaza obtinerea unor productii anuale si economice. Gruparea coroanelor se face in : - coroane dirijate fara spalier pentru gradinile familiale si plantatiilecomerciale; -coroane dirijate pe spalier, destinate plantatiilor comerciale si plantatiilor deagrement. Dintre coroanele conduse prin taieri si fara sustinere, mentionam : piramidaetajata rarita, piramida neetajata (Leader), piramida mixta, vasul intarziat, vasul Sarger,palmeta liber aplatizata, coroana fus tufa fusul subtire, tufa vas, cordonul vertical, cordonultufa, Bouche Thomas, Lepage, Heckinger si cordoane conice realizate prin taieri de incadrare. Cordoanele mai importante , sustinute pe spalier, pentru livezile comercialesunt :Palmeta etajata cu brate oblice, palmeta neetajata, palmeta evantai, tripla incrucisare,drapel Marchand, haag, Lincoln, TaturaTrellis, Tesa si Solen. Coroane dirijate fara spalier Piramida etajată rărită . Pomii condusi in aceasta forma au un trunchi inalt de 70-80 cm si un ax central puternic, pe care sunt inserate 3-4 etaje, distantate intre ele la 80-100cm. In fiecare etaj se afla 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I )viguroase, dispuse simetric injurul axului, la o distanta de 8-12 cm una de alta. Sarpantele (bratele ) sunt inclinate la 50-60grade (fata de ax) si au 3-4 subsarpante, dispuse alternativ la 50-60cm una de alta. Tehnica formarii piramidei etajate consta in : - Anul I – scurtarea vergii altoi la plantare la inaltimea de 110 cm si alegerea a 4lastari vigurosi pentru formarea axului si a primului etaj. -Anul II – scurtarea axului pentru formarea etajului II la inaltimea de 80 -120cmfata de ultima ramura din coroana (cea de sus) si a prelungirii sarpantelor pentru obtinereaprimei subsarpante. -Anul III – scurtarea axului pentru proiectarea etajului III, alegerea lastarilor pentru formarea etajului II si scurtarea prelungirii sarpantelor etajului I pentru obtinerea celei de-a doua subsarpante. - Anul IV- Taierea axului , alegera sarpantelor etajului III si scurtarea prelungirilor sarpantelor etajelor I si II in vedera realizarii de noi sarpante. Dupa consolidarea pozitiei sarpantelor din ultimul etaj (III si IV), axul central al pomului se suprima. Piramida neetajata (Leader). Are un trunchi scurt de 60 cm inaltime si un axpe care se prind 5-6 sarpante solitare, uniforme ca vigoare, dispuse in spirala si la o distantade 30-40 cm una de alta. Pe primele sarpante de la baza, care sunt si cele mai viguroase, se
  • 4. formeaza s3-4 subsarpante ; pe urmatoarele, numarul subsarpantelor descreste progresiv,ajungandu-se ca pe ultima sarpanta de la varf sa nu se mai formeze subsarpante. Se asiguraastfel un echilibru intre sarpantele pomului pe verticala si o baza mai larga a coroanei, carerealizeaza o cantitete mai mare de fructe. Totodata se usureaza recoltarea fructelor sipatrunderea luminii pana la ramurile inferioare. Formarea piramidei neetajate se face dupaurmatoarea tehnica :in anul I, primavara, pomii plantati ca vargi se scurteaza la inaltimea de100 cm, iar in luna mai, cand lastarii au lungimea de 10-15cm, se aleg trei, dintre care : unulla inaltimea de 60 cm de la sol. Al doilea la 90 cm si intr-o pozitie diferita fata de primul (subun unghi de deschidere de 1200), iar cel de-al treilea la 93-98 cm ( aproape de varf), asezatsimetric fata de cei doi lastari-sarpante . Cu aceasta ocazie, lastarii de pe trunchi se suprima. In anul II, lucrarile de formare incep cu curtarea sarpantelor 1 si 2 la distanta de60-70 cm, pentru ramificare si echilibrare (daca s-au dezvoltat normal si depasesc 90-100cmlungime).Pentru realizarea unei sarpantei noi, ramura a treia de la varf, crescuta ca ax, se taiemai sus cu 35-40cm de la insertia sarpantei 2. Din lastarii crescuti sub punctul de scurtare sealeg doi lastari, unul pentru sarpanta 3, iar celalalt pentru prelungirea axului. In urmatorii ani (III,IV ,V) se continua cu formarea de noi sarpante sisubsarpante, pana se completeaza numarul lor. Cand pomii livrati din pepiniera au ramuri anticipate in pozitii dorite, acestea potfi folosite in constructia coroanei, fapt ce permite reducerea timpului de formare cu 1-2 ani.La soiurile de prun care cresc viguros , primele 3 sarpante pot fi proiectate din primul an prinscurtarea vergilor la inaltimea de 1,3 –1,4 m. Piramida mixta. Este o coroana folosita pentru pomi de vigoare mijlocie simare , care formeaza un schelet viguros. Pomii astfel dirijati, prezinta un trunchi inalt de 0,8m si un ax central pe care se formeaza un etaj de ramuri (ca la piramida etajata)si alte 3-4sarpante solitare (ca la piramida neetajata).In functie de vigoarea si de pozitia sa pe ax, fiecaresarpanta are 1-3 subsarpante. Numarul subsarpantelor descreste de la baza pomului ctre varf.Pentru formarea acestei coroane, in anul I, primavara, vergile –altoi se scurteaza la inaltimeade 100 cm, iar la inceputil verii se aleg 3-4 lastari pentu formarea unicului etaj.In anul II ,inluna martie, se fac aceleasi lucrari ca la piramida etajata, iar axul se scurteaza la inaltimea de90 cm (de la ultima sarpanta a etajului) pentru formarea primei sarpante solitare .In luna mai,cand lastarii au 10-15 cm lungime, se aleg 2, dintre care unul pentru formarea primei sarpantesolitare si unul pentru prelungirea axului. Pentru stimularea cresterii lor, lastarii apropiati sesuprima, iar toti ceilalti se ciupesc pentru a evolua mai rapid in ramuri de rod.In anii urmatorise continua cu formarea sarpantelor solitare prin scurtarea axului pomului la distanta de 35-40cm (de la ultima sarpanta) si alegerea lastarilor sarpante, in asa fel incat sa se realizeze osimetrie a dispinerii acestora in coroana si sa se evite oricesuprapunere care ar crea conditii deumbrire. Ulerior axul pomului se indeparteaza. Vasul intarziat. Este o coroana deschisa (fara ax), formata cu 3 sarpante dispusesimetric in jurul unui ax scurt, la distanta de 15-20cm la piersic si 30-40cm la prun, cais, marsi par. Pentru formarea acestei coroane, primavara, in primul an de la plantare, vergile altoi setaie la inaltimea de 100 cm. In luna mai se aleg trei lastari uniformi ca vigoare, pentruformarea primelor doua sarpante si pentru prelungirea axului. Primul lastar se alege lainaltimea de 60 cm de la sol (spre sud) pe directia randului, al doilea la 90 cm , iar cel de-altreilea la 93-98cm ( ca la piramida neetajata). Toti ceilalti lastari de prisos se suprima. In anulII, in luna martie, se protejeaza sarpanta a treia prin scurtarea ramurii ce prelungeste axul ( la35-40 cm). Se echilibreaza vigoarea primelor sarpante (1 si 2) prin inclinari si dresari si seproiecteaza primele subsarpante prin scurtarea sarpantelor la 50-60cm (la acelasi nivel). Inperioada mai –iunie se alege un lastar viguros, intr-o pozitie favorabila, pentru formarea celeide-a treia sarpante.In anii ,IIIsiIV, se continua cu echilibrarea vigorii sarpantelor si formareasubsarpantelor. La cais si prun, vasul intarziat se realizeaza mai usor si intr-un timp mai scurt
  • 5. prin lucrari in verde. Particularitatea formarii vasului la aceste specii consta in aceea casarpanta 3 se realizeaza dintr-un lastar anticipat, care s-a format pe lastarul de prelungire, iariar prima sarpanta poate fi proiectata prin ciupirea lastarului- la distanta de 50-60 cm. Vasul Sarger este o coroana conceputa si realizata in Franta de Sarger ,pentrusoiurile de cires cu unghiul de ramificare mare, altoite pe franc sau mahaleb. Pomii se conduccu un trunchi mic (0,5m) si un ax scurt (35-40cm) pe care se prind in spirala trei sarpante,dirijate sub un unghi de insertie de 50-550. Pe fiecare sarpanta se formeaza trei subsarpanteorizontale, dispuse alternativ. Este important de precizat ca toate operatiunile de taiere laformare trebuie sa se execute primavara, cu putin timp inainte de pornirea pomilor invegetatie. Prin accelerarea circulatiei sevei de stimuleaza calusarea ranilor si se previneaparitia gomelor in punctele de taiere. Palmeta liber aplatizata a fost generalizata in plantatiile intensive datoritasimplificarii tehnicii de conducere a pomilor si eliminarii spalierului. Aceasta coroana serealizeaza in exclusivitate prin taieri de incadrare si mentinere a pomilor intr-un sablonspecific gardului fructifer. Pomii dirijati in aceasta forma prezinta un trunchi mic (30-40 cm)si un ax pe care sunt prinse 15-16 sarpante (5-6 cu caracter provizoriu).Dupa 4-5 ani devegetatie, pomii ating parametrii unui gard fructifer , inalt de 3-3,5 m si cu o grosime de 1,5-1,8m. Fusul subtire este o coroana conica de volum mic, pretabila laintensivizarea productiei de fructe. Pomii au un trunchi mic (30-40 cm), un ax zigzagat si oinaltime de 2,5- 3,0 m. Baza coroanei este larga de 0,9-1,4cm si alcatuita din 4-5 sarpantescurte si viguroase. Pe restul axului sunt ramuri de semischelet care reduc largimea coroaneila varf la 0,4-0,6 m. se conduc usor ca fus subtire soiurile de mar altoite pe portaltoi devigoare submijlocie si mica, precum si soiurile de piersic, cais si prun care rodesc pe buchete.In anul II se aleg pe ax 4-5 ramuri pentru formarea structurii permanente a coroanei. Acesteatrebuie sa fie viguroase si repartizate uniform in jurul axului, la o distanta de 10-12 cm intreele. Ramurile suplimentare se suprima la inel. In anul III, axul se transfera TAIERILE LA POMII SI ARBUSTII FRUCTIFERI 1. Importanta taierilor in comparatie cu celelalte lucrari tehnologice Experienta si practica celor care obtin an de an productii mari de fructe, a demonstratca in tehnologia aplicata pomilor nu este nici o lucrare mai importanta decat alta ; fiecaremasura agrotehnica are rolul si efectele sale si este la fel de importanta in asigurarea unui
  • 6. echilibru favorabil intre crestere si rodire, echilibru care garanteaza rodirea an de an apomilor. Ceea ce deosebeste taierile de celelalte lucrari este faptul ca efectele negativeinregistrate in cazul unor interventii nerationale se manifesta ani in sir, iar uneori nu pot fiinlaturate toata viata pomilor.Din acesta cauza executarea corecta a taierilor impunecunoasterea catorva aspecte de biologie a pomilor, in functie de specie, soi, varsta etc. 2. Caracteristicile taierilor din livezile intensive De obicei , prin taieri intelegem operatiunile de adevarata chirurgie prin careeliminam o parte din ramurile din coroana, total(rarire) sau partial (scurtare). In cazul livezilorintensive notiunea de ,,taiere’’ este mai cuprinzatoare, in sensul ca inglobeaza si alteoperatiuni care se folosesc la acest sistem de cultura si anume :dirijarile de ramuri (arcuiri,inclinari, dresari), plivirea (rarirea lastarilor), ciupirea, inciziile.Aceste operatiuni suntspecifice obtinarii diferitelor forme de coroana folosite in cultura moderna. Spre deosebire de livezile ,,clasice’’, in care taierile la pomii tineri urmarecformarea unui schelet puternic, bine dezvoltat, in livezile intensive si superintensive, in primiiani dupa plantare nu se efectueaza de regula taieri, mai ales scurtari de ramuri, cu scopul de afavoriza intrarea pe rod mai rapida a pomilor. In perioada de fructificare deplina, taierile seefectueaza asemanator, indiferent de sistemul de cultura al pomilor. 3. Ce se intalege prin echilibru intre crestere si rodire. In coroana pomilor, in decursul vietii, se petrec in paralel doua procese: -crestereavegetativa-care se manifesta in special prin formarea an de an a lastarilor pe ramurile maivarstnice -rodirea-reprezinta formarea organelor care asigura productia de fructe. Echilibrul favorabil pe care urmarim sa-l realizam prin lucrarile de ingrijire apomilor, consta in existenta anumitor raporturi intre cele doua procese: 1.Un numar prea mare de lastari, cu lungimi foarte mari, sunt in detrimental formariimugurilor de rod. 2. O incarcatura exagerata de fructe stanjeneste cresterea lastarilor si in acelasi timp,impiedica formarea rodului in anul urmator. Experientele au aratatca, in mod normal, lastarii trebuie sa aiba lungimea de 40-60cm si sa fie bione repartizati pe toate ramurile din coroana. In ceea ce priveste rodire, productii normale se obtin atunci cand din numarul demuguri din coroana unui pom, 25-40% sunt muguri de rod.Pomii care in timpul infloririi aparca ,,ninsi’’, au un numar de muguri de rod exagerat, de obicei in proportie de 80-90% dintotalul mugurilor din coroana, ceea ce nu este favorabil pentru o rodire normala. In perioada de tinerete se manifesta cu mare intensitate procesul de cresterevegetativa, fara interventii deosebite din partea pomicultorului. Dupa intrarea pe rod, pemasura ce trec anii, procesul de rodire se intensifica din ce in ce mai mult, productiile defructe sunt din ce in ce mai mari. Formarea lastarilor, ca numar si lungime, este din ce in cemai slaba, pana cand lungimea acestora ajunge la numai cativa centimetri. In mod natural,daca in coroana pomilor nu se fac nici un fel de interventii incepe sa se manifeste procesul deuscare a ramurilor, in primul rand a varfurilor acestora. Ca o concluzie : -in mod natural, pomii au tendinta de a pierde echilibrul intrecrestere si rodire . 4.Cum se dirijeaza prin taieri cresterea si rodirea pomilor
  • 7. Operatiunile de scurtare a ramurilor determina cresterea lastarilor, cu cat sescurteaza mai mult, cu atat lastarii crec mai lungi. Efectul opus scurtarii (formarea mugurilorde rod) se obtine prin inclinarea si arcuirea ramurilor. Pe masura ce pomii rodesc si imbatanesc, formarea lastarilor se reduce si inacest caz este necesar sa se foloseasca scurtarile de ramuri si formatiuni fructifere, pentru aprovoca noi cresteri Scurtarile de ramuri in perioada de maturitate si batanete a pomilor, cand acestiaau tendinta de a se supaincarca in unii ani cu muguri de rod, servesc si ca masura de,,normare’’a productiei, in sensul ca o parte din mugurii fructiferi se elimina cu acest prilej. 5.Necesitatea formarii lastarilor in coroana in tot cursul vietii pomilor Rodirea in fiecare an, cu fructe de calitate superioara sub aspectuldimensiunilor, nu se poate realiza fara sa se formeze si lastari; s-a stabilit pe cale statistica camajoritatea fructelor se formeaza pe ramuri cu varsta de 1-4 ani. Un pom de 20 ani, spreexemplu, pentru a rodi normal, trebuie sa aiba majoritatea ramurilor din coroana cu varstaintre 1-4ani.Ori raintinerirea permanenta a scheletului coroanei se bazeaza pe formarea an dean a lastarilor. Cand pomii nu au cresteri vegetative si se ajunge la imbatanirea scheletului,apare fenomenul cunoscut de ,, rodire periodica’’- in unii ani pomii formeaza un numarexagerat de flori si fructe, in anii urmatori se ,,odihnesc’’si nu produc fructe. De cele maimulte ori ,, supraproductia’’ este insotita de o calitate inferioara a fructelor, subdumensionate,cantitate redusa de zahar acumulat, slab colorate. Numarul lastarilor si lungimea acestora constituie un adevarat ,,barometru’’care ne indica starea biologica in care se gasesc pomii si ne sugereaza ce masuri saintreprindem : scurtare sau rarire. 6. Obiectivele urmarite de taieri in afara de dirijarea cresterii sirodirii Desfasurarea poroceselor de crestere si fructificare este conditionata deexistenta in cantitati suficiente a hranei preparate in frunze in procesul de fotosinteza. Fiecarefrunza, trebuie sa primeasca mai multa lumina, pentru a simila cat mai multe substantenecesare metabolismului pomilor. Coroanele indesite se raresc prin eliminarea ramurilor de prisos, a celorplasate necorespunzator, se indeparteaza ramurile uscate, cele atacate. Cu ajutorul taierilor se mentine inaltimea dorita a pomilor prin eliminareasau scurtarea de la nivelul dorit, a tuturor ramurilor. Inaltimea maxima a pomilor in livezile intensive si superintensive trebuie safie de 2,2-2,5 m pentru a asigura executarea ,,cu picioarele pe pamant’’ a celor doua lucrari demare volum ; taierile si recoltatul. De asemenea prin taieri se obtine,,aplatizarea’’ coroanei pomilor si formareagardurilor fructifere. Aplatizarea este o caracteristica importanta a livezilor moderne, care pelanga o mai buna iluminare a coroanelor pomilor, permite circulatia utilajelor de-a lungulrandurilor si deci mecanizarea principalelor lucrari. Dupa intrarea pe rod, dirijari de ramuri nu se mai efectueaza de regula, sefolosesc in schimb, operatiunile de scurtare si rarire : -se fac scurtari la ramurile de semischelet si la formatiunile fructifere, incuprinsul carora nu se mai formeaza cresteri anuale sau acestea sunt slabe ;
  • 8. -se scurteaza mai mult sau mai putin in functie de starea fiecarei ramuri. -daca o ramura a fost scurtata exagerat, lastarii prea vigurosi care seformeaza sunt un indiciu pentru o taiere mai usoara in anul urmator ; -ramurile de schelet se scurteaza si acestea pentru regenerare ; -operatiunea de rarire, de eliminare de la baza a unor ramuri, se refera laformatiunile fructifere imbatanite, plasate necorespunzator sau uscate, lramurile desemischelet care indesesc coroana, se umbresc ; -la speciile samburoase se lasa pentru rodire, pe cat posibil, numai ramurimixte, de vigoare mijlocie (40-70cm), departate la 18-20cm una de alta.Restul de ramuri, celeprea slabe sau prea viguroase se suprima, iar cele care au rodit in anul precedent se inlocuiesccu ramuri noi. 7. In ce perioada a anului se executa taierile Daca ne referim numai la taierile propriu-zise, cunoscute sub denumirea detaieri,, in uscat’’, acestea se pot executa in intreaga perioada cand pe pomi nu exista frunze. La noi a existat obisnuinta ca taierile sa se efectueze catre sfarsitul iernii si inprimavara (februarie-martie). In ultimul timp se practica tot mai mult taierea pomilor in totcursul toamnei si iernii, incepand cu luna noiembrie. Vindecarea ranilor se face tot atat debine, indiferent de perioada in care se taie. In lunile de iarna trebuie evitate zilele geroase, maiales la pomii tineri. 8.Taierile de vara (in verde ) Se executa ca o masura de intregire sau uneori substituire a taierilor in uscat,in vederea imbunatatirii calitatii fructelor si controlul cresterii si fructificarii pomilor. Taierile de vara : -reduc vigoarea pomilor si cresterile noi din anul urmatorsunt mai reduse decat cele care apar dupa taierile de iarna. - asigura penetrarea radiatiilor solare active la osuprafata cat mai mare a frunzisului din interiorul coroanei. - asigura sporirea eficacitatii tratamentelor defitoprotectie prin acorerirea uniforma a frunzelor cu o pelicula de solutie antiparazitara. - asigura o mai buna coloratie a fructelor. - elimina scoaterea din plantatii a unor cantitati mari deramuri ce rezulta cu ocazia taierilor de iarna. -organele eliminate vara sunt in stadiu erbaceu sausemilignificat, raman pe sol, se descompun si reintra in circuitul trofic. - se executa cu mare productivitate, in conditii climaticeoptime. Operatiunile specifice taierilor de vara sunt numeroase, intre acesteaenumeram : - ciupirea lastarilor, scurtarea lastarilor, plivirea lastarilor(rarirea), orbireamugurilor, dirijarea ramurilor si a lastarilor. Operatiunea de plivire a lastarilor in plantatiile de mare densitate, este olucrare obligatorie. Se elimina in primul rand lastarii care tind sa devina ,,lacomi’’, situati inpozitie verticala, cei prea desi, mai ales cei situati spre partea superioara a gardurilorfructifere. Cea mai buna perioada de efectuare a plivitului este in lunile iunie-iulie ;
  • 9. 9.Randamente realizate la taierea pomilor Randamentul de taiere difera in functie de marime pomilor : - in livezile in plina productie, dupa anul 6 de la plantare un muncitortaie 30-35pomi/zi. Se poate considera ca, in cursul unei luni, un muncitor executa taieri la 1halivada. PROTECTIA FITOSANITARA INTEGRATA A PLANTATIILORPOMICOLE Conditiile climatice si edafice deosebit de favorabile pentru vegetatia pomilor si arbustilorfructiferi, sunt in acelasi timp si prielnice pentru dezvoltarea unui numar mare de boli sidaunatori, care produc pagube importante culturilor pomicile. Se estimeaza daune peansamblul pomocilturii intre 5-20% sub aspect cantitativ si de 15-40% dinpunct de vederecalitativ. Bolile si daunatorii ataca pomii, arbustii fructiferi si capsunul pe toata durata perioadeide vegetatie, in diferite stadii de evolutie, atacul manifestandu-se pe muguri, frunze, flori,fructe si ramuri. Atacul poate fi partial sau total cu intensitati variabile de la un an la altul side la un loc la altul in functie de conditiile ecologice specifice si de densitatea daunatoruluirespectiv. Principalele boli si daunatori la pomii fructiferi a). Bolile provocate de ciuperci Patarea cafenie sau rapanul-este cea mai raspandita si pagubitoare boala la mar( Endostigme inegvalis) si (Endostigme pirina).Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreza cultura marului si parului.Pierderile cele mai mari se inregistreaza in anii cu precipitatii ridicate primavara si vara,putand sa fie distrusa , in cazul atacului necombatut, pana la 98% din productia de fructe. Sunt atacate frunzele, pedunculii florali, fructele si chiar lastarii. Manifestareabolii consta in aparitia pe organele atacate de pete brune-negricioase sau maronii, catifelatecare in timp cresc si conflueaza. Frunzele atacate in primele stadii, se usuca si cad timpuriureducand prin aceasta capacitatea fotosintetica a pomilor. In afara de recolta anului respectiv,este afectata productia anului urmator, diferentierea mugurilor de rod fiind, in cazul uneidefolieri puternice, total compromisa. Atacul pe pedunculii florali se semnaleaza cu deosebirela par provocand caderea unui numar mare de flori sau fructe imediat dupa legare. Fructeleatacate raman mici , se deformeaza, prezinta crapaturi, iar cele atacate pana la 2,5cm indiametru cad inainte de maturare. La fructele atacate si ajunse in depozit, boala continuaevolutia producand mari pierderi si in timpul pastrarii. Biologia(evolutia).Primavara , cand conditiile climatice sunt favorabile, ascosporiiproveniti din periteciile de pe frunzele atacate si cazute in anul anterior, sunt proiectati peorganele nou aparute, pe care germineaza si produc infectiile primare. Infectiile si germinareapot incepe peste 5-60C, in care caz perioada de incubatie este mai lunga (20-22 zile) ;temperatura medie optima de producere a infectiei si incubatiei este de 19-210 C , in care cazdurata perioadei de incubatie este mai scazuta, de 8 zile, dupa care apar primele pete pe caresunt formate conidiile, prin care se continua infectiile de vara. Producerea noilor infectii estefavorizata de prezenta umiditatii pe organele pomilor, provenita din precipitatii sau alte surse(roua, irigatii) si se poate continua pana in toamna.
  • 10. Fainarea Este o boala destul de raspandita la numeroase specii pomicole : mar (podospheraleucotricha) ; piersic (spherotheca pannosa) ; cais (podosphera tridactyla) ; capsun( Spheroteca moprsuae). Atacul de fainare se manifesta pe muguri, frunze, inflorescente, lastari sifructe.Organele atacate prezinta o pasla pulverulenta, albicioasa, constituita din miceliu,conidioforii si conidiile ciupercii. Mugurii atacati evolueaza pana in faza de dezmugurire saurasfirare a inflorescentei, dupa care se usuca si cad.O parte din mugurii floriferi atacati potajunge pana in faza de inflorit, dar florile sunt anormale morfologic si fiziologicsterile.frunzele sunt deformate, incretite, mici, tesuturile se necrozeaza, devin sfaramicioase sicad de timpuriu. Lastarii atacati sunt inveliti cu pasla miceliana albicioasa cu deosebire sprevarf, din care cauza se indoaie, cresc slab si se usuca. Fructele atacate cu deosebire la piersiccrapa, raman mici, se zbarcesc si se usuca. Biologia(evolutia). Fainarile se transmit de la un an la altul prin miceliul derezistenta instalat in muguri si pe lastari (partea din varf), cat si prin ascospori (mai putin princonidiile din anul anterior, ramase in coroana pomilor). In perioada de vegetatie noile infectiise realizeaza prin conidii. Ciuperca se hraneste din celulele epidermei si din mezofil, cuajutorul haustorilor. Conditiile optime pentru noile infectii sunt temperaturile de 18-200C siumiditatea de 90-100% cei mai favorabili pentru atac, fiind anii in care perioadele secetoasealterneaza cu perioadele ploioase. Moniliozele Produc pagube destul de mari, la aproape toate speciile pomicole, pierderile derecolta ajungand , in anii favorabili atacului, pana la 90% si chiar total. Atacul este favorizatde anii cu precipitatii abundente si persistente side asemenea, de o slaba circulatie a aerului incoroana pomilor, determinata de microzone cu drenaj natural defectuos sau de desimeaexagerata a ramurilor in coroana pomilor. Speciile atacate de monilioze sunt : mar si par (Monilinia fructigena) ; gutui(Monilinia linhartiana) ; prun (Monilinia Laxa) ; cires, visin, migdal,(Monilinia fructigene siMonilinia cinerea) ; piersic si cais (Monilinia laxa si Monilinia fructigena) ; capsun (Botritiscinerea). Ciupercile ataca frunzele, florile, lastarii tineri si fructele. Cele mai mari pierderi seproduc cand atacxul se inregistreaza primavara pe flori, frunze si ramuri tinere (visin, gutui,prun ), pe fructe ( gutui) cat si in perioada de parga a fructelor. Organele atacate primavara seofilesc, se brunifica si raman pe pom uscate mai multa vreme. Fructele atacate putrezescpartial sau total se mumifiaza, cad, sau raman uneori pe ramurile pomilor, asigurandtransmiterea bolii de la un an la altul. Biologia (evolutia). Ciupercile ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta infructele mumifiate sau ramurile atacate, cat si sub forma de conidii.Prezenta umiditatiiridicate in aer (ploaie , ceata), a temperaturilor scazute in timpul infloritului, favorizeazaproducerea atacurilor de monilioza cu mare intensitate. Infectiile pe fructe sunt favorizate deleziunule provocate de grindina sau insecte, cat si de contactul fructelor sanatoase cu celeatacate. Patarea rosie a frunzelor
  • 11. Boala este intalnita la prun fiind produsa de ciuperca Polystigma rubrum si la ciresde Microspherella cerasella care provoaca pagube numai in anii deosebit de ploiosi. La prun conditiile de atac sunt favorabile in toate zonele de cultura a acestei speciidin tara noastra. Daunele produse constau in reducerea substantiala a fotosintezei care aredrept consecinta acumularea in cantitati mici a zaharului in fructe. Uneori atacul provoacadesfrunzirea pomilor, fenomen care repetandu-se mai multi ani duce la debilitarea si uscareaacestora. Boala se caracterizeaza prin aparitia pe frunze a unor pete circulare de culoaregalbuie care devin rosii- sangerii, iar la sfarsitul verii brun-negricioase. Tesuturile suntbombate in dreptul petelor spre fata inferioara a limbului. Petele pot sa conflueze. De la un anla altul boala se transmite prin frunzele atacate si cazute. Pe care se gasesc periteciileciupercii. Ascosporii formati asigura infectia primara. Ciuruirea frunzelor Aceasta boala este frecventa la speciile samburoase (prun, cires, visin, cais ,piersic, migdal) fiind produsa de ciuperca Ascospora beijerinkii. Atacul se manifesta de timpuriu, prin aparitia de pete punctiforme, brun-roscate,in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, fructele se deformeaza, au concentratie redusa dezahar si cad in masa de timpuriu.Pe lastari si ramuri boala este frecventa in special la piersic,provocand pe aceste organe rani de dimensiuni mari care in final duc la uscarea intreguluipom. Ciuperca ierneaza ca miceliu si conidii pe ramurile atacate. Din miceliu, primavara, suntpuse in libertate conidiile care provoaca infectiile primare, dupa care in intreaga perioada devegetatie, precipitatiile favorizeaza diseminarea ciupercii. Rugina Este intalnita la prun ,cais, piersic, (Tranzschelia prunispinosae), coacaz(Cronartiumribicola) si la zmeur (Phragmidiun rubi idaei). Pagubele produse constau in desfrunzirea timpurie, la sfarsitul verii, care ducela debilitarea plantelor. Cele mai mari pagube sunt semnalate la coacaz, la care ataca frecventfrunzele sub forma unor pete galbui- rosietice.Fructificatiile ciupercii sunt prezente pe fatainferioara a frunzelor, sub forma unor pustule de culoare galben-maronie.De obicei ataculintens provoaca caderea timpurie a frunzelor in luna august, contribuind la slabirea tufelor sidiminuarea productiei de fructe. Antracnoza Boala este prezenta la cires si visin (Cocomyces hiemalis), la nuc ( Gnomonia leptostyla),la coacaz si agris (Pseudopeziza ribes).Caracteristic acestei boli este defolierea timpurie aplantelor (puieti. Pomi , tufe0, urmata de consecintele diminuarii fotosintezei : stagnareacresterii, nediferentierea mugurilor de rod, caderea fructelor, debilitarea plantelor. Ciupercaataca frunzele, lastarii, pedunculii florali si fructele. Pe organele atacate apar pete brun-rosiatice. In dreptul petelor mai ales pe partea inferioara a frunzelor, se formeaza pustule micicu fructificatiile ciupercii pulverulente de culoare abla-murdar care prin erupere pun inlibertate conidiile, care asigura noi infectii in perioada de vegetatie.Frunzele puternic atacatese usuca si cad , plantele ramanand desfrunzite inca din luna iulie.
  • 12. La nuc fructele atacate isi opresc cresterea , se innegresc si cad ; cele atacate mai tarziuprezinta pete si se deformeaza. La coacaz, defolierile premature sunt frecvente in anii ploiosi putand ajunge pana la 98-100%. Basicarea frunzelor si fructelor Boala este foarte frecventa la piersic produsa de ciuperca Taphrinia deformans, lamigdal si in masura mai mica la prun Taphrinia pruni. Pagubele sunt foarte mari in anii cuprecipitatii abundente. Sunt atacate cu predilectie frunzele, pe care apar umflaturi sub formade basici neregulate pe partea superioara a limbului, ca urmare a cresterii neuniforme aparenchimului fata de nervuri. Frunzele atacate se lungesc si se latesc, se decoloreaza, seingroasa, devenind rigide si acoperite de o pulbere albicioasa. In final frunzele cad timpuriu,lastarii se usuca, iar fructele de asemenea cad, uneori in proportie de care afecteaza sensibilproductia. Cu toate ca in cursul verii apar frunze noi, pomii atacati in mai multi ani consecutivsunt debilitati, sufera de ger si se pot usca. Ciuperca ierneaza sub forma de ascospori saumiceliu de rezistenta in muguri si lastari, care primavara, pe tesuturile tinere isi incepactivitatea in conditii favorabile ( temp. de 150C, umiditate persistenta), producand infectiile. b). Bolile produse de bacterii Focul bacterian al semintoaselorProdus de Erwinia amylovora bacteria ataca toate organelle aeriene; arsura inflorescentelorapare primavera devreme (indeosebi pe timp polios); florile se ofilesc, se brunifica si seinnegresc; frunzele atacate se vestejesc si intreg lastarul se brunufica; pe timp umed mai alesdimineata cand temperatura este mai scazuta incepand cu perioada infloritului pe lastariiatacati apar picaturi de exudat cu nuante de brun- galben- portocaliu. Frunzele atacate sebrunifica ; leziunile de pe lastari, ramuri, tulpina, evolueaza in uceratii ; daca inconjoaraintreaga sarpanta , produce moartea (uscarea ) pertii superioare ; daca ataca tulpina, moareintreg pomul. Prevenire si combatere : -folosirea la plantare a unor pomi sanatosi fara leziuni bacteriene. -depistarea vetrelor de atac, indepartarea focarelor (frunze, lastari, sarpante si chiarpomi) cu infectii, pentru diminuarea atacului. -tratamente preflorale cu produse cuprice si daca perioada infloritului seprelungeste( temperaturi scazute si precipitatii ), chiar in perioada infloritului cu Aliette80WPconc. 0,2% ; - combaterea insectelor vectoare ( afide)cu insecticide specifice (piretroizi). Cancerul pomilor fructiferi Produs de Agrobacterium tumefaciens , se intalneste la majoritatea speciilorpomicole, manifestandu-se pe radacini si colet, pe care se formeaza la inceput tumori catunbob de mazare, moi, de culoare albicioasa. Tumorile cresc haotic, ca urmare a dereglariimetabolismului tesuturilor, atingand uneori dimensiuni pana la 20-30cm si se lignifica. Incazul infectiilor puternice, numarul tumorilor este mare si determina o crestere mai slaba apomilor si intrarea in declin prematur. In toate cazurile, atacul este favorizat pe terenurilegrele si umede.
  • 13. Alte boli produse de bacterii sunt: Patarea si ciuruirea bacteriana a frunzelor deprun si bacterioza nucului. c). Bolile produse de virusuri si micoplasme Bolile virotice detin un loc important intre factorii care limiteaza productivitateapomilor fructiferi. Ele provoaca : -reducerea vigorii, frecvent cu 10% uneori chiar peste 50%. -Incompatibilitatea la altoire ; -degenerarea si pieirea mai mult sau mai putin rapida a pomilor ; -deteriorarea calitatii fructelor ; - modificarea caracterelor biologice si morfologice; - cancere si necrozari diverse. Bolile provocate de virusi sunt de obicei cornice si rar caracteristice. Este decifoarte dificil de a le identifica printr-o simpla observatie vizuala. Modul de transmitere. Inmultirea vegetativa si schimburile comerciale de materialbiologic necontrolate, prin intermediul omului, constituie cauza principala a raspandiriibolilor virotice. Unii vectori animali (aphidele si nematozii) si polenul contribuie deasemenea , la diseminarea in zone mai restranse a unora dintre bolile virotice. Pentru a limita transmiterea virozelor sunt recomandate urmatoarele precautii :-pentru evitarea transmiterii prin nematozi este necesar de a nu se planta imediat, livada dupalivada din aceeasi specie, in afara de cazul in care se efectueaza dezinfectia cu nematocide; -pentru a reduce celelalte cai de transmitere, trebuie sa se evite plantarea inapropiere a soiurilor sanatoase cu cele bolnave sau cu stare sanitara necunoscuta. Mijloacele de lupta. Lupta impotriva bolilor virotice este in generalpreventiva. Ea consta in plantarea de material vegetal stabilit prin control ca sanatos,provenit din plante initiale selectionate, conservate la adapost de contaminare si verificateperiodic . In livezile infiintate cu material sanatos, unele boli virotice, cu deosebirecele epidemiologice, pot sa reinfecteze o parte din pomi. Dar aceasta proportie va fi cu atatmai mica cu cat procentul de pomi sanatosi initial a fost mai mare. Efectele recontaminarilorulterioare, au in general o incidenta slaba asupra cresterii si dezvoltarii pomilor. Principalele boli virotice la samburoase sunt : Patarea inelara (Plum ringspot-PRSV), Piticirea prunului (Prune dwarf-PDV), Mozaicul in benzi (Line pattern-LPV),Varsatul prunului (Plumpox, Sharka-PPV), Patarile clorotice (Chlor5otic leaf spot- CLSV) ,Craparea scoartei prunului (Plum bark split) , Rasucirea frunzelor ciresului(Cherry leaf rollvirus) , Cancerul distrugator al ciresului (Detrimentul canker virus ), Marmorarea inelara aciresului (Cherrry ring motte). Principalele boli virotice la semintoase sunt : Mozaicul marului (Applemosaic), Patarea clorotica a marului (Apple chlorotic leaf spot –CLSV), Brazdarea tulpiniimarului (Apple stem groowing) ,Declinul lui Spy sau stierea lemnului (Spy decline stempitting –SDV-SPV) si ingalbenirea nervurilor parului (Vien yellows-VYV), Cancerul puturosal parului( Pear bliter canker), Pietrificarea perelor (Pear stony pit), Deformarea verde amerelor ( Green crinkle) si Craparea stelara a merelor (Star crack), Patarea inelara ruginie amerelor (Apple russet ring), Flexibilitatea lemnului ( Rubbery wood-RW) , Profliferareamarului (Maturi de vrajitoare).
  • 14. In afara de aceste boli virotice, exista inca numeroase afectiuni, dar care auo incidenta economica mai putin importanta pentru cultura pomilor fructiferi. PRINCIPALELE INSECTE DAUNATOARE Paduchele din San José ( Quadraspidiotus perniciosus) Este cel mai periculos dusman al pomilor, constituind o adevarata calamitate, pentrulivezile in care nu se efactueaza tratamente de combatere. In tara noastra a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in zona de vest dupacare s-a raspandit in intreaga tara. Paduchele din San Jose ataca peste 200 de specii de pomi,arbusti fructiferi si alte specii de arbori si arbusti forestieri. La pomii fructiferi cele mai maripagube le produce in ordine la : mar, par, piersic, visin, cires, si chiar la prun, cais, migdal. Deasemenea , ataca puternic coacazul, si agrisul. Ataca ramurile, fructele si chiar frunzele. Pe ramuri, larvele localizate isi infig rostrul in tesuturi pentru a se hrani, injectand osubstanta pentru dizolvarea vaselor liberiene, fenomen care se manifesta prin aparitia inlocurile respective a unor pete circulare de culoare rosie-visinie. In timp, zonele respectivese brunifica si mor. Pomii puternic atacati incep sa se usuce de la varf si in decurs de 3-4 anise pot usca total. Pe fructe atacul este frecvent si se manifesta sub forma de pete rosii-visinii, circulare,cu densitate mai mare in zona caliciului si a pedunculului. Fructele atacate in primele stadiiraman mici, diforme, de asemenea cele atacate catre faza de maturitate se depreciaza calitativsi nu au valoare comerciala. Pomii atacati si netratati formeaza fructe mici, galbene, dau recolte de la un an la altultot mai mici, se debiliteaza si se usuca in cativa ani. Biologie.In conditiile din tara noastra Paduchele din San Jose are 1-3 generatii pean ; o singura generatie in zonele cu altitudinea de peste 800m si trei generatii in cele sub 100-200m altitudine in unii ani. In zonele pomicole de traditie are de obicei doua generatii. Inmultirea la aceasta insecta este vivipara. Ierneaza pe scoarta pomilor ca larveprotejate de un scut. La sfrasitul lunii martie-aprilie, dupa o perioada de hranire, larvelediferentiaza in cele doua sexe, are loc imperecherea dupa care sub scutul larvelor-mama se
  • 15. formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructementinandu-si mobilitatea timp de 24 de ore. Dupa cateva ore de migratie larvele care au oculoare portocalie se fixeaza si isi infig rostrul in organele vegetative, de unde sug sevatesuturilor. Infectia la noii pomi, chiar la distante mari, se produce inainte de fixarea larvelorprin transportul acestora pe picioarele pasarilor, pe haine sau cu ajutorul vantului. Dupa fixarelarvele isi formeaza scut care devine din ce in ce mai dens, dupa 10-15 zile nemaiputand fipenetrat de insecticide. Imediat larvele incep o noua diferentiere sexuala si are loc cea de-adoua generatie. In functie de conditiile fiecarui an si ale zonei, generatia I se inregistreaza inlunile iunie-iulie, iar generatia aII-a la sfarsit de august –inceput de septembrie. De remarcat ca fiecare generatie, si cu deosebire prima , se esaloneaza pe operioada lunga, de cel putin 30 de zile, ceea ce explica necesitatea mai multor tratamente lafiecare generatie. Paduchii ţestosi Se intalnesc mai frecvent la mar (Aspidiotus ostreiformis) si la par ( Epidiaspisbetulae), dar pot fi semnalati si la prun, piersic, cires, visin, etc. Ataca asemanator paducheluidin San Jose, cu o rata de inmultire mult mai redusa avand o singura generatie pe an.Combaterea se realizeaza simultan cu paduchele din San Jose. Gargaritele florilor si mugurilor Provoaca daune importante la mar (Anthonomus pomorum), par (Anthonomuscinctus), sau la mai multe specii pomicole (Sciaphobus Squalidus) prin distrugerea de catrelarve si adulti a organelor interne ale mugurilor de rod sau a mugurilor in intregime. Pagubelepot ajunge pana la 90-92%. Gargaritele au o singura generatie pe an, cu deosebirea ca la mar ierneaza subforma de adult si depune ouale in primavara, la dezmuguritul mugurilor florali, in timp ce lapar ponta are loc toamna tarziu, atat la mugurii de rod, cat si la cei vegetativi. De asemenea,la mar bobocii florali atacati raman pe pom cu petalele brunificate ,,cuisoare’’ (in interior sedezvolta o larva), iar la par distrug baza mugurilor. La capsun, gargarita neagra (Anthonomus rubi), produce pagube insemnate,adultii hranindu-se cu mugurii vegetativi, florali si cu frunzele tinere. Viespile pomilor In aceasta grupa de insecte se disting doua categorii : unele care produc pagubeprin atacul fructelor tinere ( viespea cu fierastrau a marului- Hoplocampa testudinea ;viespea perelor- Hoplocampa minuta ; viespea neagra cu fierastrau a prunelor-Hoplocampa minuta ; viespea rosie cu fierastrau a prunului Hoplocampa flava, in timpce altele dauneaza prin atacul pe frunze( viespea ciresului – Caliroua limaciana ; viespeacoacazului – Nematus ribesi). Viespile fructelor care au o singura generatie pe an, ierneaza ca larve sub formade cocondin care pprimavara ies adultii ce depun ouale de obiceipesepalele florilor. Larvelecare se formeaza, patrund in fructe si se hranesc cu semintele si samburii acestora de obicei o
  • 16. larva trece dela un fruct la altul, putand ataca 3-5 fructe care cad ulterior. La prun cudeosebire in anii fara ploi in perioada de inflorire, atacul se transforma in calamitate intrucat90-98% din fructe pot fi atacate. Subliniem in mod deosebit viespea samburilor de prun Eurytoma schreinericare s-a extins foarte mult in ultimii ani si compromite productia de prune uneori pana la100% ; are o generatie pe an ; viespile depun ouale in samburele abia format, larvele eclozate,hranindu-se cu acesta ; pericolul este atat cat viespile zboara si samburele este nelemnificat. Tratamentele pentru combatere trebuie sa vizeze stadiul de ou, inainte depatrunderea larvelor in fructe. Viespile frunzelor, care au de obicei doua generatii pe an, produc cele maimari pagube in pepiniere si plantatiile tinere, in care larvele rod epiderma superioara siparenchimul frunzelor. Acestea se usuca si cad determinand cresterea slaba a lastarilor simaturarea insuficienta a tesuturilor. In afara de cires , viespea ataca in egala masura visinul,parul, caisul, piersicul. Viermii fructelor Insectele din aceasta grupa produc pagube la cea mai mare parte din speciilepomicole (mar, par, prun, cires, piersic, cais, nuc). Dintre insecte cele mai reprezentative sunt : viermele merelor (Carpocapsapomonela) ; viermele perelor (Carpocapsa pyrivora) ; viermele prunelor (Laspeyresiafunebrana) ; viermele (musca) cireselor (Rhagoletis cerasi) ; molia vargata apiersicului( Anarsia lineatella) ; molia orientala a fructelor (Laspeyresia molesta) ; gargaritafructelor (Rhynchites bacchus). Insectele din aceasta grupa au 1-2 generatii pe an si se caracterizeaza prinaceea ca larvele patrund in interiorul fructelor unde se hranesc cu semintele, samburii sautesuturile din jurul acestora. Fructele atacate cad prematur, iar cele ce ajung la maturitate(mere, cirese, nuci, piersici, ) sunt depreciate calitativ. Importanta deosebita prezintaurmarirea ciclului biologic al fiecarei insecte in legatura cu conditiile climatice din fiecarezona si cu fazele de vegetatie ale pomilor pentru a se efectua tratamente in momentul demaxima eficacitate, care la aceasta grupa de daunatori corespunde cu perioada dinainteapatrunderii larvelor in fructe. Unele din dintre insectele din aceasta grupa de daunatori produc pagubeimportante si prin atacul pe muguri, frunze, lastari (molii, gargarita fructelor) Acarienii Sunt cunoscuti frecvent sub numele de paianjeni, grupul fiind format din m,aimulte specii : paianjenul rosu al pomilor (Panonycus ulmi) ; paianjenul brun al pomilor( Bryobia rubrioculus) ; paianjenul rosu al merilor(Tetranichus viennensis) ; acarianul galicolal prunului ( Eriophyes phleocantes) ; paianjenul capsunilor ( Tersonemus fragarinae) Acarienii se intalnesc din ce in ce mai mult in plantatiile de pomi fructiferi,arbusti si capsun, unde determina debilitarea pomilor, scaderea intensitatii fotosintetice, oslaba diferentiere a mugurilor de rod, fructe mici si cu un continut redus de substanta uscata. Biologia . Acarienii au mai multe generatii pe an, pana la 5-7, au corpul mic ,sub 0,8mm, traiesc in colonii de mare densitate, pe partea inferioara a frunzelor, la bazamugurilor, la punctele de insertie. Ierneaza ca adulti sau sub forma de oua, se caracterizeazaprintr-o mare putere de inmultire. Atunci cand depunerile de oua sunt mari, ramurile capata
  • 17. aspect rosiatic, datorita numarului mare 8-12 straturi suprapuse, ajungandu-se la peste 1500oua/cm2 de scoarta. Atacul se manifesta prin depigmantarea frunzisului care capata un aspect cenusiu,datorita numarului mare de intepaturi in tesuturile parenchimatoase care se degradeaza. Dinamica populatiilor de acarieni este stans legata de distrugerea acarofagilor dingenul Typhlodormus si Tydens cu ocazia tratamentelor antiparazitare. Se manifesta , deasemenea, fenomenul de rezistenta ca urmare a aplicarii repetate a produselororganofosforice, pe baza de Parathion. Practica a dovedit ca, in general tratamentul care seexecuta dupa cadera petalelor, inaintea pontei primei generatii este hotarator pentru limitareaputerii de inmultire a acarienilor. Paduchii si purecii de frunza (afidele) Insectele din aceasta grupa (paduchele verde al marului _Aphis pomi ; puricelemelifer al parului- Psylla pyricola ; paduchele cenusiu al prunului- Hyalopterus pruni ;paduchele negru al ciresului- Myzuscerasi ; paduchele verde al piersicului-Myzodes persicae)produc pagube deosebite la pomii tineri in pepiniera si in livada. Biologia . Ierneaza in stadiul de ou sau adult (Psylla), au un numar mare degeneratii pe an (pana la 8-12), se inmultesc partenogenetic si vivipar si traiesc in colonii, pepartea inferioara a frunzelor, catre varful lastarilor. Atacul se manifesta prin rasucireafrunzelor catre partea inferioara, lastarii se deformeaza, raman curbati, uneori se usuca la varfsau degera peste iarna neavand lemnul copt. Intensitatea maxima a atacului se inregistreza inperioada cresterii intense a lastarilor. Insectele defoliatoare Cele mai raspandite insecte care se hranesc cu frunzele pomilor provacanddefolierea la speciile de cires, prun, cais, mar, par sunt : cotarul verde (Cheimatobiabrumata) ; omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar) ; cotarul brun (Hiberniadifoliaria) ; nalbarul (Aporia crataegi), inelarul ( Malacosoma neustia). Insectele ierneaza de obicei sub forma de oua pe diferite organe alepomilor.Larvele iau nastere la inceputul vegetatiei si se hranesc cu muguri, butoni florali,fructe tinere. Apoi consuma frunzele, partial sau total, cu exceptia nervurii principale. In aniide invazie puternica pomii sunt desfrunziti in totalitate, fenomen urmat de pierderea fructelor,stanjenirea diferentierii mugurilor florali, debilitarea in ansamblu a pomilor. Alaturi de acestea daune importante produce omida paroasa adudului(Hyphantria cunea) in livezile de prun , cires, nuc, mar, par, cais, visin etc. repetareaatacului mai multi ani la rand poate ava ca efect –uscarea pomilor. Ierneaza in stadiul de crisalida in crapaturile scoartei pomilor, pe frunzelecazute, in sol si diferite alte adaposturi. Dupa aparitia adultilor si pontei, larvele apar in cursullunii iunie, care in primele stadii formeaza cuibul din 2-3 frunze unde se hranesc cu epidermasi parenchimul acestora.Se inregistreaza 2-3 generatii pe an. Carabusul de mai (Melolonha Melolontha). Produce pagube atat in stadiul deadult, cand sunt atacate frunzele carora le roade limbul, mai putin petiolul si nervuraprincipala, cat mai ales in stadiul de larva cand distruge in sol Radacinile la pomii tineri inpepiniera si inlivada. Carabusul are a generatie la 3 ani, timp in care traieste in sol ca larve cu varstade 2 si 3 ani. Zborul adultilor are loc din 3 in 3 ani si se petrece in luna mai, incepand din
  • 18. amurg si in timpul noptii. Atacul cel mai pagubitor il produc larvele de 2-3 ani, putand sadetermine pagube de 50-100% in cazul unor densitati de peste 2-3 larve /m2. Sunt atacate inmod preferential speciile de mar, par, gutui. Tratamentele impotriva adultilor se aplicaodatacu celelalte. Pentru combaterea larvelor inainte de plantare se stabileste mai intaidensitatea acestora in sol dupa care, in functie de varsta si de densitate , se administreazainainte de desfundarea terenului, Heclotox 1,5% in doza de 50kg/ha. Larvele de 2 si 3 ani sepot combate si prin prafuirea solului toamna sau primavara si incorporarea cu ajutorul uneiaraturi sau discuiri. Organele pomilor si arbustilor fructiferiPartile componente ale unui pom sunt:radacina si tulpina. La pomii altoiti, radacina apartineportaltoiului, iar tulpina altoiului. Cand pomii se inmultesc prin seminte (nucul, zarzarul,migdalul etc.), prin butasi(coacazul negru) sau prin drajoni (prunul Gras romanescsi visinullocal), tulpina si radacina apartin aceluiasi individ. Din practica pomicola se stie ca, la pomiialtoiti, intre tulpina (altoi) si radacina(portaltoi) exista o influenta reciproca. Pentruconfirmarea acestei influente ,dam exemplu comportarea soiului de mar Jonathan altoit pe unportaltoi viguros obtinut din samanta si un portalroi de vigoare mica(M9) inmultit vegetativ(prin marcotaj).In primul caz, portaltoiul, imprima soiului o vigoare mare si o fructificare tardiva (la 5-6ani),fructele sunt mici , mai putin gustoase si se valorifica greu si cu pierderi mari.In al doilea caz, pomii au o crestere mai slaba, rodesc mai timpuriu ( la 2-3 ani) si formeazafructe mari, mai intens colorate si echilibrate ca gust. Radacina este partea subterana a pomului, specializata pentru absorbtia apei si asubstantelor minerala din sol.Pentru usurarea absorbtiei, radacina secreta in sol diferitesubstante, care dizolva compusii greu solubili, facandu-i accesibili pomilor.In timpul cresterii,radacina se amplifica si formeaza o structura permanenta (schletul radacinii), cu ajutorulcareia pomul se ancoreaza si se fixeaza mai bine in sol, si o structura nepermanenta, care sereantinereste periodic (de la 10 zile la 3-4 ani). Structura permanenta este alcatuita din radacini lungi de 1-15m, groase de 3mm-25cm,dispuse orizontal, vertical sau oblic. La speciile pomicole inmultite prin seminte si samburi(mar si par franc, nuc zarzar si corcodus), structura permanenta a radacinii se compune din :pivot (ordinul 0)si ramificatiile acestuia (ordinul I si II). La nuc, scheletul radacinii este maiputernic si alcatuit din radacini viguroase, putine la numar, in timp ce la mar, ramificatiilesunt mai multe si maigrupate. La pomii altoiti pe portaltoi vegetetivi, radacinile carealcatuiesc structura permanenta sunt mai numeroase si mai subtiri (cu mici exceptii). Culoarea radacinilor pomilor : -violacee –zarzar si coacaz negru -galben-roscata –cires ,visin si piersic
  • 19. -galben-murdara -corcodus -galben-cafenie -mar -cafeniu-negricioasa -par -cenusie-bruna-nucul-negru Intr-un stadiu mai evoluat, radacina pomilor capata o culoare negricioasa datoritasuberului ingrosat si exfoliat. Structura nepermanenta a radacinii, este formata din radacini axiale, radaciniabsorbante, intermediare si conducatoare. Radacinile axiale se formeaza primavara in varful radacinilor de schelet, asigurandu-leacestora cresterea in lungime. Ele sunt albe, transparente, cu o lungime de 10-25 mm. Radacinile active sunt albe, translucide, groase de 0,3-1mm si lungi de 0,1- 4mmavand o durata de viata foarte scurta (10-14 zile).Ele indeplinesc functia de absorbtie (prinperisorii absorbanti) a apei si a sarurilor minerale din sol. La unele specii pomicole , perisorii absorbanti lipsesc, iar functia de absorbtie esteasigurata de micoriza. Micorira este rezultatul unei aglomerari de filamente celulare ale uneiciuperci care contamineaza radacinile pomilor (indeosebi la nucifere) si activeaza proceselede absorbtie. Prin substantele antibiotice pe care le secreta, micoriza asigura protectiaradacinilor impotriva bolilor. Totalitatea radacinilor unui pom formeaza ceea ce noi numim sistemul radicular.Acesta se dezvolta mai mult decat tulpina, desi in sol sunt mai multi factori limitativi aicresterii dacat in atmosfera. Pe solurile pietroase, sistemul radicular al pomilor depaseste uneori de 3-4ori proiectiacoroanei, iar pe un sol brun lutos , de peste 5 ori. La portaltoii generativi , sistemul radiculer este de 4-6 ori mai mare decat la portaltoiivegetativi. In culturile clasice, sistemul radicular al pomilor este asigurat in proportie de 85% deradacini orizontale si de numai 15% de radecinile verticale si oblice. In plantatiile superintensive, peste 25% din radacinile uni pom sunt dispuse vertical sioblic. In marea lor majoritate, radacinile se afla in sol, la adancimea de 20-100cm, in functiede vigoarea portaltoiului, tipul de sol si sistemul de intretinere a acestuia. Tulpina este partea aeriana a pomului . Ea este formata din trunchi si coroana.Trunchiul este portiunea de tulpina cuprinsa intre colet si prima ramura principala a coroanei.Trunchi pomilor creste drept sau rasucit, uniform sau asimetric. La baza trunchiului se aflacoletul pomului, adica punctual de legatura dintre radacina si tulpina. La unele asociatii soi-portaltoi, coletul este mai ingrosat, fapt ce dovedeste ca intre cei doi parteneri exista ooarecare nepotrivire. Se cunosc insa si pomi (Golden Delicios/M9) la care coletul ingrosatasigura pomilor o viata economica prelungita, precocitate in rodire si o capacitate mare deproductie. Coroana pomilor este partea de tulpina situata deasupra trunchiului. Aceasta estecompusa din :axul coroanei, sageata (ramura anuala care prelungeste axul coroanei),ramurimultianuale care formeaza scheletul si semischeletul pomilor, ramuri anule( vegetative si derod) si muguri (vegetativi si de rod). Ramurile de schelet (ramurile principale) suntramificatiile axului (de ord. I)din care iau nastere ramurile de ordinul II ; acestea, la randul
  • 20. lor, formeaza ramurile de ord. III s.a.m.d. La pomii vigurosi, ramurile de ord.I se numescbrate sau sarpante, iar cele de ordinulII- subsarpante. Cand pomii sunt maturi, aceste ramurisunt viguroase, conice si longevive, formand o adevarata osatura a pomului. Cu timpul , peaceste ramuri se formeaza ramurile de semischelet si de rod, creandu-se o rezerva de mugurisuplimentari. Ramurile de semischelet sunt ramuri multianuale (2-6 ani) care se formeaza lainceput pe ax, apoi pe ramurile principale ale coroanei.Ele sunt subtiri si incarcate cu multeramuri anuale, vegetative si de rod. Ramurile vegetetive sunt mai groase(peste 15mm) si mailungi (peste 70cm) decat ramurile roditoare. Acestea cu timpul se transforma in ramuri desemischelet. Ramurile vegetative, in evolutia lor, ramifica si formeaza noi ramuri, a carorvigoare si denumire sunt date de pozitia initiala a mugurilor. Aceste ramuri sunt : -ramuri terminale sau de prelungire, care iau nastere din mugurii terminali (din varf) ; -ramuri laterale, formatedin mugurii laterali ; -ramuri concurente, formate din primii muguri laterali subterminali. Din mugurii de la baza ramurilor groase se formeaza ramurile lacome. Acestea crescvertical, sunt viguroase si prezinta multe ramuri anticipate, adica ramuri fiice formate inacelasi an cu ramura mama. Ramurile anticipate se formeaza mai mult la pomii tineri si la pomii care s-au aplicat taieride regenerare. Ramurile roditoare sunt cresteri de un an, cu muguri dispusi solitar sau in grupuri (2-6muguri in grup), lungi de 3-30cm (mai rar 50-70cm) si groase de 6-10mm. Ramurile pot fi : - vegetative- de schelet (sarpante, semisarpante) si semischelet - de rod sau fructificare care se deosebesc pe grupe de specii :  Ramurile de rod la samburoase. Doua tipuri de ramuri fructifere de mare importanta sunt comune piersicului, caisului, prunului, ciresului si visinului : ramura mixta si ramura buchet. Se mai intalnasc la unele specii si ramura salba si pleata. Ramurile mixte poarta totdeauna un mugure vegetativ normal in varf iar lateral (axilar) atat muguri florali, cat si vegetativi, constituind grupurile de muguri caracteristice prunului, caisului, piersicului. Ramurile mixte prezinta unele particularitati specifice de la o specie la alta. La piersic sunt lungi de 25-60-70 cm si poarta pe noduri totdeauna grupuri din 3 muguri care pot fi : toti florali, cel din mijloc vegetativ si cei laterali florali sau unul lateral floral si ceilalti vegetativi. `La baza ramurii se gasesc 1-2-3 muguri vegetativi slab dezvoltati care pot evolua daca ramura se scurteaza, daca se arcuieste sau daca se fac operatii in verde. Ramurile mixte ale piersicului asigura fructe de calitate numai in primul an de formare a lor, motiv pentru care se elimina prin taiere dupa prima fructificare, inlocuindu-se cu altele nou formate pe ramurile de schelet si semischelet. Prunul si caisul formeaza ramuri mixte lungi de 7-20cm, cu grupuri de 2-3muguri derod la prun si 5-6-8 la cais, in majoritate florali. Sunt ramuri de baza pentru fructificareaacestor specii si asigura fructe de calitate, chiar dupa ramificari multiple, 4-6 ani. Ramura mixta la cires si visin , lunga de 7-30cm, chiar mai lunga la unele soiuri, areparticularitatea ca pe nod se formeaza un singur mugure de obicei floral ; mai rar se intalnesc
  • 21. axilar si muguri vegetativi. Ca atare, ramifica putin sau chiar deloc. Evolueaza in acest caznumai prin mugurele vegetativ din varf, facand imposibila regenerarea. Ramurile buchet, numite si buchete de mai- deoarece in aceasta luna sunt dejaconturate la unele specii- poarta un singur mugure vegetativ in varf, iar axilar in jurul acestuiastrans grupati ( la cires, visin, prun, cais) sau mai desirati(cais) satu 3-7 muguri florali. Launele specii pot fi axilari si cate 1-2 muguri vegetativi, care conduc la ramuri buchetramificate (prun, cais) . In general , buchetele de mai sunt ramuri scurte, 1-12 cm si au odurata de viata variabila cu specia si soiul de la 1-2 ani pana la 10-12 ani. Evoluand numaiprin mugurele vegetativ din varf, neavand nici o rezerva laterala de muguri vegetativi,ramurile buchet nu pot fi regenerate prin taieri. Durata economica a ramurilor buchet la prun si cais este relativ scurta, 3-4 ani ; poatefi mai lunga la soiuri care au buchete de mai tipice (Stanley, Agen). Ramura buchet la piersiceste de durata scurta, 1-2 ani si nu asigura fructe de calitate Ramurile salba, ca si celelalte formatiuni fructifere ale Punoidelor, poarta in varf unmugure vegetativ, iar lateral numai muguri florali ; foarte rar se pot intalni in pozitie axilara 1-2 muguri vegetativi. Sunt foarte subtiri, cu lungimi de 15-60cm. Sub greutatea frunzelor si afructelor se arcuiesc, se degarnisesctotal, ramanand sa evolueze numai prin mugureleterminal. Nu pot fi regenerate prin taieri, decat in cazul cand au lateral 1-2 muguri vegetativicare, de obicei in anul urmator evolueaza in buchete de mai. Ramurile salba se intalnesc lapiersic, in numar redus de regula si au o durata de 1-2 ani. ; fructele sunt de calitate mediocra.De aceea daca fructificarea este asigurata pe ramurile mixte , ramurile salba se suprima. Ramura pleata este o ramura cu organizare morfologica identica cu salba. Seintalneste la numeroase soiuri de visin. Aici aceste ramuri sunt foarte numeroase, constituindbaza fructificarii. Durata economica poate fi de 5=7 ani, dar alungindu-se an de an provoaca oputernica indesire a coroanelor. Nu poate fi regenerata decat rar prin taieri.  Ramurile de rod la speciile semintoase - pintenul (ramura preflorifera) are 1-3 cm lungime si poatra in varf un singur mugure vegetativ, fara muguri axilari evidenti. In 1-2 ani acesta evolueaza in tepusa. - Smiceaua(ramura preflorifera) are 15-20 cm lungime, poarta muguri vegetativi axilari si un mugure terminal de asemenea vegetativ. Evolueaza in in nuielusa sau mladita ; - Tepusa, ramurade rod propriu-zisa, de 1-3 cm lungime, cu un mugure florifer mixt in varf ; - Nuielusa, 15-30cm lungime, poarta un singur mugure de rod in varf, restul mugurilor ramanand vegetativi ; trebuie facuta sublinierea, ca nuielusa poate fi de doua feluri, sub aspectul varstei : - a). provenita din diferantierea mugurelui terminal al unei smicele, formata in anul anterior (deci 2 ani). b).provenita dintr-o crestere vegetativa, lastar, care in anul formarii diferantiaza la varf mugure de rod. - Mladita are aceleasi caracteristici ca nuielusa, avand in plus fata deaceasta muguri de rod axilari, amplasati de la varf care baza ; a). mladita de 2 ani provenite din diferentierea mai multor muguri de rodpe o fosta smicea ; b). mladita de un an, realizata prin diferentierea pe lastari , in primul ande crestere a mugurilor de rod. De altfel , aceasta ultima situatie de diferentiere pe cresterileanuale a mugurilor de rod chiar in anul formarii lastarilor, este un fenomen tot mai frecvent in
  • 22. livezile moderne, cu soiuri precoce ( intrare rapida pe rod), proces accentuat de folosireaportaltoilor vegetativi de mica vigoare. - Vatra de rod, este o formatiune realizata din ramificarea burselor purtatoare de pinteni si tepuse care se extinde anual si care trebuie regenerata periodic . - Bursa-punga, constituie ingrosarea bazei inflorescentei ;, pe care se formeaza si cresc fructele, portiune de 1-1,5cm lungime, pe care lateral, alaturi de fructe, se formeaza 1-2 muguri ; din acestia i-au nastere noi ramuri fructifere motiv pentru care mai sunt denumite punti de rod.In primii ani de livada, unele soiuri de pomi diferentiaza o mare cantitate de muguri de rod peramurile lungi, care ulterior, devin ramuri de semischelet sau de schelet. Aceasta insusire semanifesta mai ales la soiurile precoce de mar si par altoite pe portaltoi de vigoare slaba simijlocie Mugurii sunt organe de crestere si de rodire cu structura anatomo-morfologocadiferita. Mugurii vegetativi (de crestere) sunt mai mici, au varful ascutit si baza largita si ostructura primara, formata dintr-un con de crestere, primordii de frunze si muguri. Din ei seformeaza intotdeauna lastari sau rozete de frunze. Mugurii de rod sunt mai mari (cu mici exceptii), mai bombati si cu varful rotunjit. Structura interna este alcatuita din primordii. Mugurii de rod, la randul lor pot fi floriferi si micsti. Mugurii floriferi formeaza o singura floare (la piersic, cais migdal)sau oinflorescenta cu 2-5 flori(la prun, cires si visin). Mugurii micsti evolueaza intr-o rozeta de frunze si o inflorescenta (lamar si par), intr-un lastar si o floare (la gutui), sau intr-un lastar cu mai multeinflorescente (la zmeur si mur). Mugurii vegetativi , dupa pozitia lor pe ramura, sunt numiti :terminali,axilari, stipelari, dorminzi si adventivi. 1. Mugurii terminali sunt situati in varful ramurilor anuale si indeplinesc functia de cresteresau de rodire (mar, par, gutui). 2. Mugurii axilari se formeaza in axila frunzei si descresc ca marime de la varfcatre baza ramurii. 3. Mugurii dorminzi sunt muguri axilari, cu dezvoltare incompleta, situati la insertiaramurilor si constituie rezerva de muguri a pomilor. Din ei se formeaza ramurile lacome.Asezarea mugurilor pe o ramura este solitara-la mar, par,cires, visin, sau in grupuri de cate 2-3 - la prun si piersic si 3-8 -la cais. In cadrul grupului mugurele central este vegetativ iar ceilaterali sunt floriferi. Frunzele speciilor pomicole cultivate sunt simple, lanceolate, ovale,eliptice,obovale,subrotunde,sau de diferite tipuri,simplu cu lobul intrg, lobatr, palmatcompuse si imparipenat compuse.
  • 23. Florile . Majoritatea speciilor pomicole au florile hermafrodite cu unul sau mai multe pistiluri (mar, par, cais etc.) . Nucul si castanul comestibil prezinta flori unisexuat monoice , adica unele au androceu iar altele gineceu, dar ambele sunt pe aceeasi planta. Fructele sunt simple , multiple si compuse. Denumirea diferitelor tipuri de fructe : -poama = mar, par ,gutui -baca =coacaz -pseudobaca= agris -drupa =prun,nuc, alun -hesperida=lamai -polinucula=capsun -polidrupa=zmeur -soroza=dud -sicona=smochin ÎNTREŢINEREA ŞI LUCRAREA SOLULUI ÎN LIVADĂ Lucrarile de intretinere a solului din livezi alaturi de celelalte verigi agrotehnice duc lao eficienta economica ridicata. Nu se poate recomanda un sistem de lucrare a solului valabil pentru orice conditii. Deaceea s-au stabilit anumite sisteme de intretinere si lucrare a solului : Ogorul negru Se bazeaza pe mentinerea afanata si fara buruieni a solului printr-o mobilizarepermanenta pe intreaga suprafata a livezii, mecanizat si manual- aratura de toamna la 18-22cm si prasile sau discuiri repetate in perioada de vegetatie. Acest sistem s-a impus datoritaurmatoarelor avantaje : - asigura o buna solubilizare a substantelor nutritive si o mai buna conservare a apei in sol ; - determina o mai buna aeratie a solului, favorizand cresterea sistemului radicular siactivitate microorganismelor aerobe ; -distruge buruienile eliminand concurenta pentru apa si substante nutritive ; -Stanjeneste inmultirea soarecilor si a altor daunatori ; - afaneaza solul tasat I urma trecerii utilajelor si ca urmare a ploilor puternice.Totodata ogorul negru prezinta si dezavantaje: -pe terenurile in panta favorizeaza eroziunea ; - prin lucrarile repetate ale solului o parte a radacinilor pomilor situate la adancimea de15-20cm sunt taiate sau ranite, ceea ce contribuie la reducera volumului de radacini activetocmai in stratul de sol cel mai imbogatit in elemente nutritive. - practicarea ogorului negru duce la reducerea continutului in materie organica,fiindnecesara completare sistematica a deficitului prin aplicarea de gunoi de grajd;
  • 24. - ogorul folosit timp indelungat duce la tasarea in adancime, provocata de circulatiautilajelor ; - pe timp ploios nu permite accesul utilajelor pentru efectuarea tratamentelor sirecoltare ; - Fructele provenite din plantatiile intretinute ca ogor negru si fertilizate cuingrasaminte pe bazade azot sunt mai putin dense si colorate, contin mai multa apa, maiputine zaharuri si sunt mai sensibile la transport si pastrare.Datoita numeroaselor dezavantaje, ogorul negru tinde sa fie inlocuit sau combinat cu altesisteme de intretiner si lucrare a solului. Inierbarea Consta din mentinere terenului din plantatie cultivat cu ierburi perene.Acestsistem se recomanda in livezile amplasate pe terenuri in panta in zonele cu precipitatiisuficiente (700-800mm anual) si plantatiile irigate. Inierbarea are loc incepand cu al doilea, al treilea an de la plantare si poate sa fietotala sau partiala.In cazul inierbarii partiale o parte din suprafata de teren din jurultrunchiului se mentine sub forma de ogor negru prin lucrari manuale si erbicidare.In cazulplantatiilor intensive latimea benzii inierbate va fi de maximum 2,5-3,0m , iar cea lucrata subproiectia coroanei de 0,8-1,5m. Inierbarea poate fi permanenta sau periodica, cand dupa un numar oaerecare de anise ara si se mentine cativa ani ca ogor negru, dupa care se inierbeaza din nou. Destelenirea nutrebuie sa se faca pe toata suprafata deodata, ci prin alternanta intervalelor lucrate cu celenelucrate. Folosirea ierburilor perene sub forma de benzi si cosirea repetata nu influenteazanegativ cresterea si dezvoltarea pomilor, fapt demonstrat de numeroase cercetari. Productiilemedii obtinute sunt egale cu cele realizate in sistemul de intretinere ca ogor negru. Culturi de acoperire folosite pentru ingrasamant verde Intretinerea terenului din livada se face prin cultura unor plante folosite caingrasamant verde. Cultura ocupa terenul doar cateva luni, in restul timpului solul se mentineca ogor propriu. Specia cultivata trebuie sa creasca repede, sa produca o masa cat mai bogatade materie organica, sa nu concureze pomii pentru apa si substante nutritive. Culturile de primavara se seamana cat mai tiompuriu ai se incorporeaza insol var,ce ; pentru culturile de toamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita.le devara se seamana la inceputul verii si se incorporeaza in sol toamna, iar cele de toamna seseamana la inceputul toamnei si se incorporeaza in sol primavara anului urmator. Aportul dehumus fiind in functie de stadiul de lignificare al mplantelor, se recomanda ca incorporarea saaiba loc cand plantele au depasit faza de deplina inflorire, iar tulpinile au ajuns in faza delignificare. Cele mai bune culturi de acoperire pentru ingrasamant verde in livezi sunt celede toamna-primavara sau vara, deoarece ele cresc si se dezvolta in perioadele in care pomii aucerinte mai mici pentru apa si substante nutritive. Ca specii pentru culturile de primavara se recomanda : sulfina si rapita ; pentruvara- lupinul alb, lupinul galben, facelia, soia, fasolita, si floarea-soarelui ; pentru culturile detoamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita. Incorporarea in sol se realizeaza cu ajutorul grapei cu discuri si cu plugul.Ceamai buna incorporare se realizeaza prin fractionarea tulpinilor, printr-o lucrare prealabila dediscuit urmata de aratura.. Odata cu incorporarea se recomanda aplicarea unor doze de 40-
  • 25. 60kg azot s.a./ ha, pentru a compensa azotul folosit de microorganisme la descompunereamasei vegetale din sol. Culturi intercalate cu plante agoalimentare Acest sistem consta in cultivarea printre randurile de pomi, in primii ani dupaplantare, a unor plante agroalimentare anuale sau perene, de la care se urmareste obtinereaunor productii suplimentare. Aceste culturi pot fi mentinute pana la intrarea pomilor pe rod siincheierea coroanelor, fara a influenta cresterea si dezvoltarea pomilor atunci cand terenurilesunt fertile sau bine fertilizate. Cele mai recomandate sunt plantele prasitoare de talie mica la care nu se consumapartile care pot fi infestate prin tratamente si anume :Leguminoasele pentru boabe (fasolea,mazarea, soia), acestea avand si avantajul ca imbogatesc solul in azot si lasa o mare cantitatede materie organica prin radacini, tulpini si frunze ; radacinoasele (sfecla rosie, morcovul,sfecla furajera si cartofii timpurii) ; ceapa si usturoiul pentru consum de iarna, guliile, varza(lacare se curata foile exterioare), pepenii galbeni si verzi. Pe solurile foarte fertile si irigate, inplantatiile tinere se pot face culturi de capsuni timp de 2-3 ani. Mulcirea solului Acest sistem include toate practicile prin care solul din plantatie se mentineacoperit cu diferite materiale. Mulcitul poate fi natural (resturi vegetale din gospodarie – paierumegus coceni, frunze fanul de proasta calitate- acopera terenul intr-un strat uniform de 110-15 cm, strat ce permite patrunderea in sol a apei, aerului si caldurii dar impiedica pierdereaapei, patrunderea luminii si cresterea buruienilor) sau artificial ( folia neagra sau ceatransparenta). Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor O parte din buruieni sunt distruse prin lucrarile solului , pentru altele in schimb,tot prin aceste lucrari se creaza conditii favorabile de rasarire in toata perioada de vara.Folosirea excesiva a erbicidelor duce la inmultirea speciilor perene de buruieni mai rezistentela erbicide (pir, talpa gastii si volbura). De asemenea erbicidele selective contribuie in maremasura la schimbarea compoaitiei floristice a buruienilor. Cele sensibile sunt distruse foarterepede, lasand loc liber celor rezistente. Astfel folosirea erbicidelor triazinice ceeaza conditiipentru inmultirea unor buruieni perene ca : volbura, pirul, palamida. In general ,erbicidele se aplica peemergent toamna sau primavara devreme,pentru a impiedica germinatia semintelor si postemergent in stadiul de vegetatie , acesteafiind absorbite de plante prin frunze. Buruienile perene se combat in tot timpul anului pe vetre, cele mai bunerezultate obtinandu-se inainte de inflorire sau cand au 10-15 cm inaltime. Erbicide pentru plantele pomicole. Rezultatele experimentale au aratat cadintre speciile pomicole cultivate, semintoasele si in special marul, suporta cel mai bineerbicidarea.In aceste plantatii pot fi folosite cu succes atat erbicidele sistemice, cat si cele decontact sau totale.
  • 26. Erbicidele recomandate si autorizate pentru a fi folosite si in plantatiile de pomiDenumirea erbicidelor sau a Substanta activa in % Doza recomandataamestecurilor de erbicide Kg/l/ha efectiv 1 2 3Gramoxone Paraquart 20% 4Roundup Glyphosate 36% 6-10Devrinol Napropamid 50% 6-8 IRIGAREA (UDAREA) LIVEZILOR Pentru desfasurarea in optim a tuturor proceselor de crestere si fructificare este necesarca pomilor sa li se asigure in permanenta apa, in cantitete suficienta, diferentiat, in functie decerintele fiecarei specii, soi, portaltoi si a fazei de vegetatie in care se gasesc. Portaltoiivegetativi de mica vigoare, folositi in ultimul timp pentru livezile intensive, manifesta orezistenta redusa la seceta in comparatie cu portaltoii vigurosi care exploreaza un volum marede sol. Necesitatea irigarii livezilor Principala sursa naturala de apa pentru livezi o constituie precipitatiile atmosferice. Insaregimul pluviomeric din zonele in cre anual se inregistreaza sub 500mm precipitatii nusatisface consumul de apa al speciilor pomicole si este absoluta nevoie sa se completeze prinirigatii, pana la asigurarea necesarului. In zonele din sudul si sud-estul tarii asigurarea uneicantitati suplimentare de apa prin irigatii este obligatorie. Desi cerintele pomilor fata de umiditate sunt mari, acestia au totusi o rezistentaapreciabila la seceta, in comparetie cu restul culturilor agricole, datorita sistemului radicularmai profund si bine dezvoltat. De asemenea, un sistem rational de intretinere a soluluifavorizeaza acumularea unor cantitati mari de apa din precipitatii si contribuie la mentinereaacestora cat mai mult in sol, putand uneori suplini aportul de apa suplimentara. Metodele de irigare in plantatiile de pomi. Cele mai folosite metode sunt : 1. udarea prin brazde 2. udarea prin aspersiune 3. udarea localizata (prin picurare)
  • 27. Pentru folosirea udarii prin brazde terenul trebuie cat mai bine nivelat pentru aasigura braze uniforme si cu panta continua. Lungimea brazdelor este legata de permeabilitatea solului si de panta terenului. Serecomanda o lungime a brazdelor de la 50-300m. Distanta dintre brazde. In livezile tinere este suficient sa se efectueze cate o singurabrazda, de fiecare parte a randului de pomi , la 0,8-1m distanta de rand. In plantatiile pe rod,in care radacinile impanzasc intreg intervalul, se traseaza mai multe brazde si anume :pesolurile argiloase grele, la 0,8-1m una de alta, pe cele mijlocii la 0,6-0,8m , iar pe cele usoarela 0,4-0,6m si la 1,5m distanta de randul de pomi. Dupa infiltrarea apei in sol si zvantarea terenului, se executa o lucrare cu disculsau cu cultivatorul cu care prilej se astupa brazdele (cu exceptia solurilor intelenite). Udarea prin aspersiune.La aceasta metoda apa este distribuita in plantatiiasemanator ploii naturale folosind instalatii ca functioneaza sub presiune.aceasta metoda sepoate folosi pe orice fel de teren, inclusiv pe cele in panta. In plantatiile intensive sisuperintensive, sub forma de garduri fructifere, aspersoarele sunt prevazute cu prelungitoarepentru distibuirea apei deasupra coroanelor pomilor. La pomii cu talie inalta dimpotriva jetulde apa se dirijeaza sub nivelul coroanelor, pentru a evita lovirea directa cu apa sub presiune. Udarea localizata. Se caracterizeaza prin aceea ca distributia apei la pomi seface numai in zonele de maxim consum si nu pe toata suprafata . Metoda are mai multevariante dintre care cele mai folosite sunt : Udarea prin picurare- consta in umezirea locala a zonei de sol in care suntextinse majoritatea radacinilor active ale pomilor, prin administrarea lenta a apei in aceastazona. Exista urmatoarele avantaje ale metodei : -economie de apa datorita reducerii pierderilor prin evaporatie si a umectariipartiale a terenului ( normele de irigare se reduc cu 20-50%). - permite circulatia permanenta in livada pentru celelalte lucrari tehnologice,deoarece intervalele nu sunt umezite. - economie de forta de munca datorita posibilitatilor de automatizare a lucrarii. -consum redus de energie. -posibilitatea de a se putea iriga terenuri cu orice fel de relief si pante si de afolosi instalatia pentru fertirigare. Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul randurilor de pomi fixandu-se infunctie de sistem, la nivelul solului, la diferite inaltimi pe trunchiul pomilor si spalieri, sau pesarma de jos a spalierului. Udarea (localizata) prin rampe perforate. Elementul activ al instalatiei ilconstituie conducta de udare confectionata din polietilena perforata pentru iesirea apei.Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul randurilor de pomi, cu caracter permanebt sirepartizeaza apa in rigole special amenajate intrerupte din loc in loc de digulete din pamant. Metodele de udare prezentate se aplica in cazul suprafetelor mari.Ingospodariile populatiei udarea se realizeaza cu mic digulete de 10-15cm care delimiteazaproiectia coroanei pomilor realizand o ,,farfurie’’. Pentru a sigura patrunderea apei cat maiadanc, aplicarea acesteia se face in 2-3 reprize. Dupa ce apa a patruns in sol zona umectata seacopera cu pamant uscat sau diverse materiale pentru a impiedica evaporarea.
  • 28. Inmultirea pomilor si arbustilor fructiferi In pomicultura sunt cunoscute doua metode de inmultire a pomilor si arbustilor fructiferi:inmultirea sexuata si inmultirea vegetativa. Se inmultesc sexuat populatiile locale de nuc sicastan comestibil, iar pe cale vegetativa , toate soiurile de specii cultivate. Plantele inmultite pe cale vegetativa isi pastreaza in totalitate insusirile ereditare dobanditede-a lungul timpului.dintre formele de inmultire vegetativa, mentionam : altoirea, despartireatufelor, inmultirea prin drajoni, marcotajul, butasirea si inmultirea prin stoloni. I. Altoirea Altoirea este o metoda de inmultire si de promovare a soiurilor valoroase de pomi, deinnobilare a speciilor pomicole spontane(mar paduret, par paduret0 si semicultivate (zarzar,corcodus) si de schimbare a sortimentului de soiuri invechit ale caror fructe nu mai corespundsolicitarilor consumatorilor.Altoirea in pomicultura este considerata o tehnica de lucru achirurgiei vegetale prin care doi parteneri (altoiul si portaltoiul) vin in contact, se acceptareciproc si convietuiesc multa vreme ca o entitate pomicola noua. Cand intre acesti parteneriapar unele nepotriviri si ranile se vindeca greu si incomplet, exista riscul ca pomii sa se usuceinca din primii ani de convietuire.Uneori , insa, uscarea se produce lent, dar progresiv,recoltele sunt mici si de calitate slaba. Acese forme de manifestare a incompatibilitatii la altoire (partiala sau totala) intre altoi siportaltoi tyrebuie cunoscute din timp si evitate chiar de la alegerea partenerilor, pentru a nuinregistra in livezile tinere multe goluri. Alegerea soiului si portaltoiului Pentru livezile de pomi cu densitate mica se aleg soiuri valoroase, viguroase si rezistente laboli, care formeaza coroane ample si cu schelet puternic pentru a rezista incarcaturii mari defructe. In livezile moderne (intensive si superintensive )se folosesc soiuri de vigoare mijlocie simica, precoce si foarte productive, pretabile pentu intensivizare. In zonele sudice, unde pomii pornesc in vegetatie mai devreme, se recomanda soiuritimpurii de prun, cais, piersic, cires, mar, si capsun, ale caror fructe se valorifica mai usor pepiata libera si la preturi ridicate. In zonele montane se planteaza soiuri de mar, par si arbusti fructiferi cu maturaretimpurie a feructelor, deoarece perioada de vegetatie este mai scurta decat in zonele colinaresi de campie. Pentru zona dealurilor mijlocii si inalte, sortomentul va fi alcatuit in principal din soiuricu maturare mijlocie si tarzie, asigurandu-se un consum esalonat de fructe, din toamna si panaprimavara tarziu. Pentru ca productia de fructe sa fie constanta si performanta, pentru fiecare soi de bazase stabilesc 1-2 polenizatori, verificati in zona, cu polen fertil si cu aceasi epoca de inflorire simaturare a fructelor. Portaltoii trebuie sa fie compatibili cu soiurile recomandate si sa prezinte a marecapacitate de adaptare la conditiile de sol din zona de cultura. Din practica pomicola se stie ca unele soiuri de par sunt incompatibile cu gutuiul(caportaltoi), in timp ce altele de cais si piersic au o durata de viata mai scurta cand sunt altoitepa corcodus.
  • 29. Longevitatea soiurilor de par creste cand sunt altoite pe parul franc, a celor de piersicpe migdal si a caisului pe unele populatii locale de prun (Buburuz). Alegerea metodei de altoire Pentru inmultirea pomilor in pepiniera se foloseste altoirea in oculatie (cu mugure). Inperioada iulie-august se practica altoirea in ochi dormind, iar primavara, in luna aprilie,altoirea in ochi crescand. La altoirea in ochi dormind, altoiul este un scutisor de scoarta cu lungimea de 3cm,insotit pe partea inferioara de o foita subtire de lemn, iar pe partea superioara de un mugurevegetativ si un petiol de frunza de 0,5cm lungime. La altoirea in ochi crescand, altoiul nu mai prezinta portiunea de petiol. Pentru realtoirea puietilor in pepiniera si a pomilor in livada (in vederea schimbariisortimentului), pentru inducerea fructificarii si innobilarii unor specii semicultivate(prunfranc, zarzar) sau anularii incompatibilitatii intre altoi si portaltoi (par altoit pe gutui) sefolosesc metode de altoire cu ramuri detasate. La altoire se folosesc : bricege de altoit, foarfeci de pomi, cosoare, despicatoarte,pietre si curele pentru ascutit bricegele, rafie, mastic, ramuri altoi, etichete, sfoara. Altoirea in oculatie se efectueaza in pepiniera pe portaltoi generativi(dinsamanta) si vegetativi (marcote sau butasi inradacinati)cu grosimea de 7-8mm si in livada incoroana pomilor tineri ,pe ramuri de 1-2ani, cand se urmareste schimbarea soiului depasit cuunul performant. Operatiunea cuprinde urmatoarele etape :fasonarea altoiului, taierea sidesprinderea scoartei portaltoiului, detasarea si introducerea scutisorului in locasulconfectionat pe portaltoi si executarea legarii. Inainte de altoire cu 3-4 saptamani, se verifica grosimea portaltoiului sicirculatia sevei (dupa usurinta desprinderii scoartei). Daca portaltoii sunt prea subtiri siscoarta trunchiului se desprinde relativ greu, varful erbaceu se ciupeste, iar solul se iriga si sefertilizeaza cu azot pentru ingosarea portaltoiului si activareasevei.in ziua altoirii se desfacbiloanele(la portaltoii generativi) si se suprima toate ramificatiile portaltoiului pe o inaltimede 15-20cmde la sol. Cu o carpa usor umezita, se sterge praful din zona de altoire pentru a nudeteriora lama briceagului de altoit.In ziua altoirii, din plantatia mama furnizoare de altoi serecolteaza lastari lungi (40-50 cm), lignificati, cu muguri vegetativi normal dezvoltati (faraanticipati) care se defoliaza, pastrand pentru controlul prinderii altoiuluio o portiune mica depetiol. Odata stabilita inaltimea de altoire (la 3-4cm de la sol pe portaltoiul generativ si 10-12cm pe cel vegetativ), altoitorul executa cu briceagul pe portaltoi (spre nord) o incizietransversala de 8-12 mm si una longitudinala (de 3,5-4cm)de jos in sus, pana se intretaie cuprima. Apoi cu spatula briceagului, sedespreinde usor scoarta portaltoiului de o parte si de altaa sectiunii longitudinala, prin doua miscari succesive, una descendenta si alta ascendenta.Pentru detasarea scutisorului (altoiului), ramura altoi se fixeaza sub brat in mana stanga, iarbriceagul aflat in mana dreapta se culca cu lama pe altoi, in forma de X. Apoi se imprimabriceagului o miscare inainte si spre dreapta, pentru a taia mai usor scoarta, sio fasie subtirede lemn (sub mugure) pe o lungime de 3 cm. Scutisorul astfel detasat si fixat intre degetulmare si lama briceagului se introduce prinimpingere in locasul de pe portaltoi. Cu degetelearatatoare de la ambele maini, se preseaza scoarta portaltoiului peste altoi si se scurteazaaltoiul daca acesta depaseste incizia transversala. Dupa aceea se leaga stans cu rafie sau cufasii de policclor vinil protejand tot timpul mugurele altoi.Dupa 12-14 zile de la altoire, severifica prinderea altoiului apasand cu degetul aratator pe petiolul care insoteste mugurele
  • 30. altoi. Daca acesta cade, este semn bun- altoiul s-a prins, daca nu, portaltoiul va fi realtoit pepartea opusa primei grefe. In timpul altoitului, lastatii altoi se tin la umbra, infasurati in carpe umede (ingaleti de plastic), lama briceagului se trage periodic pe gresie si pe curea si se sterge (dupa 3-4altoiri) pe un bandaj de panza, fixat5 pe mana stanga, pentru a elimina seva oxidata. Altoirease executa in tot timpul zilei cand cerul este innorat, sau intre orele 6-10 si 16-20, cand estesenin si foarte cald. Altoirea cu ramuri detasate . Se executa spre sfarsitul perioadei de repaus apomilor (in copulatie si in despicatura) si la inceputul vegetatiei (sub scoarta). Pentru acestealtoiri se recomanda ca ramurile altoi sa fie recoltate cu 3-4 saptamani inainte de umflareamugurilor . Dupa recoltare, ramurile altoi se fac pachete, se trateaza cu substanta fungicida, seintroduc in pungi de plastic si se pastreaza pana la altoire in figider, la temperatura de 2-30C.Daca sunt recoltate mai devreme, se imparafineaza si se depoziteaza in camere frigorifice. Pentru badijonarea ranilor de pe portaltoi si altoi se foloseste ceara de altoit(mastic)preoparata din : rasina (400g), ceara de albine (200g), seu de oaie (100g) si spirt(90ml). Aceste substante se maruntesc si se pun intr-un vas pe foc (fara spirt0, pentru fierberesi omogenizare. Dupa o ora de fierbere, aceasta compozitie se raceste (sub790C) si seamesteca cu spirt, obtinandu-se astfel un lichid vascos. Pana la altoire, masticul se pastreazain sticle sau borcane, iarla folosire se incalzeste la foc. Altoirile cu ramuri detasate sunt : altoirea in copulatie perfectionata, altoireain despicatura si altoirea sub scoarta perfectionata. Altoirea in copulatie perfectionata. La aceasta altoire, atat altoiul, cat siportaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime (8-15 mm). Se foloseste in pepiniera pentrurealtoirea portaltoilor si in livezile tinere (in coroana pomilor) pentru schimbareasortimentului de soiuri. Altoirea consta in efectuarea unei sectiuni oblice in portaltoi si altoi (de 2,5-3cm) si a unei taieturi pentru imbinarea celor doi parteneri. In continuare , altoiul se fasoneazala o lungime de 2-3 muguri. Pentru imbinare se suprapun mai intai sectiunile si apoi, printr-oapasare usoara si continua, se imbina limbile, potivindu-se (prin miscari scurte) zonele decrestere ale celor doi parteneri.In punctul de altoire se executa o legatura stansa (de jos insus), dupa care se ung cu mastic marginile sectiunilor si capatul de sus al altoiului. Altoirea in despicatura se foloseste in pepiniera pentru realtoirea portaltoilorvigurosi (piersic franc, corcodus) si in livada, pentru schimbarea sortimentului de soiuri.Laaceasta altoire, portaltoiul are o grosime de 2-10 cm, iar altoiul de 7-8 mm. Fasonareaportaltoiului consta in : retezarea acestuia in punctul de altoire (cu foarfeca), netezireasectiunii (cu cosorul) si despicarea (cu despicatorul) pe o adancime de 4-5cm. Altoiul sefasoneaza sub forma unor pene lungi de 3-4cm. Dupa deschiderea despicaturii cu ajutorulvarfului despicatorului, altoii (cu aceeasi grosime)se introduc prin fortare in portaltoi , avandgrija ca zonele generatoare ale celor doi parteneri sa se suprapuna. Apoi , altoiul se scurteazala 2-3 muguri, iar despicatura portaltoiului (dintre altoi ) se acopera cu o fasie de scoarta si seunge cu mastic suprafata sectiunii si ranile laterale ale portaltoiului si capetele altoilor . Seleaga strans cu rafie sau cu benzi de plastic rezistente. Altoirea sub scoarta perfectionata se executa primavara, in aprilie-mai, candvegetatia a pornit si scoarta portaltoiului se desprinde usor. Grosimea altoiului este de 7-8 mmsi a portaltoiului de 2-6cm.
  • 31. Dupa retezarea si netezirea sectiunii portaltoiului se executa cu briceagul oincizie longitudinala in scoarta, de 4-5 cm lungime. Apoi se fasoneaza altoiul cu 2-3 mugurisub forma de pană. Pentru usurarea calusarii, se inlatura din partile laterale ale penei fasiisubtiri de scoarta , pastrand o fasie intraga si ingusta de 3-4 mm, situata central pe directiaprimului mugure(cel de jos). Altoiul astfel fasonat se introduce fortat sub scoarta portaltoiului,se leaga strans cu rafie sau benzi elastice de plastic si se unge cu mastic suprafata sectiuniiportaltoiului si capetele altoilor. Ingrijirea altoilor dupa altoire ,in timpul vegetatiei, din lastarii crescuti (din altoi)sunt retinuti 3-4, pentru formarea axului pomilor (in pepiniera), axului si sarpantelor (inlivada).Lastarii care se formeaza din portaltoi se suprima inca din faza de mugureumflat,pentru ca toate fotoasimilatele formate in frunze sa fie directionate in punctele decrestere ale altoiului. II. Despărţirea tufelor Se practica la speciile : agris, coacaz si zmeur si consta in despartirea unei tufe mariin altele mai mici.Fiecare planta rezultata in urma despartirii tufelor trebuie sa prezinte tulpinasi radacina. III. Inmultirea prin drajoni Se foloseste pentru inmultirea zmeurului, catinei, populatiilor locale de prun si visin.Drajonii sunt lastari formati din mugurii de pe radacini si prin individualizarea lor se potobtine mai multe plante. IV. Inmultirea prin marcotaj Se aplica la agris, coacaz, alun, catina si gutui. Marcotele sunt tulpini inradacinate intimpul legaturii lor cu plantele mama. Marcotajul poate fi :simplu, prin musuroire, radiar siorizontal. V. Inmultirea prin butasire Butasii sunt portiuni de tulpina si radacina detasate de planta mama, care in conditiide vegetatie normala, formeaza atat radacini , cat si lastari cu frunze. Butasii pot fi : simplii,cu cârlig,si cu călcâi. Se folosesc la inmultirea coacazului, agrisului, murului, afinului, catinei,soculi, cornului. VI. Inmultirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini taratoare specifice capsunului ; in contact cu solul, acesteaformeaza mai multe rozete, care dupa inradacinare si fortificare pot fi plantate pentruproductie.
  • 32. Infiintarea plantatiilor La infiintarea unei plantatii pomicole sunt necesare cunostinte si date despre: alegereaterenului, a speciilor, soiurilor, polenizatorilor si portaltoilor, dimensiunile parcelelor,sistemul de pichetare si distantale de plantare, tehnologia de infiintare si exploatare, calculeeconomice etc. Alegerea terenului Pentru obtinerea unor rezultate economice satisfacatoare, plantatiile pomicole seinfiinteaza pe terenuri plane si pe pante amenajate (pante 18-20%) si neamenajate (panta 6-12%), cu expozitie sudica, sud-vestica sau sud-estica. Plantatiile intensive si superintensive cu caracter comercial se amplaseaza de regula inbazinele si centrele pomicole consacrate, pe soluri fertile si mecanizabile, sau pe soluri subtirisi ameliorate, cu un continut redus in argila (sub 20%), calciu (sub 8%) si aluminiu mobil (sub10 ppm). Plantatiile extensive intretinute prin inierbare sunt pozitionate in zonele colinare, undeportaltoii generativi (din seminte) valorifica mai economic solurile sarace. In gradinilefamiliale sunt acceptate mai toate tipurile de sol, cu conditia ca ele sa fie ameliorate prinfertilizari organice. Cand se doreste foarte mult prezenta pomilor in gospodarie, plantarile potfi facute si pe biloane de pamant inalte de 40-50 cm, pentru evitarea asfixierii radacinilor,provocata de excesul temporar de umiditate ( de ex : in zonele inundabile din Delta Dunarii) Sunt excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj, ca si cele cunivelul freatic sub 1,5m. Dupa alegere, terenul este supus unor lucrari complexe de pregatire care sa asigureconditii bune de prindere a pomilor la plantare si o crestere uniforma in primii ani de livada. Pregatirea incepe cu defrisarea arboretului si a pomilor solitari si continua cunivelarea, desfundatul sau scarificarea terenului, drenarea excesului de umiditate (temporarasau permanenta), corectarea reactiei chimice a solului, fertilizarea de baza, asigurarea surseide apa pentru irigare si stropit etc. Pe terenurile plane, nivelarea este sumara si consta numai in distrugereamusuroaielor si completarea cu pamant a santuletelor si gropilor rezultate in timpul defrisariivegetatiei lemnoase. Pe terenurile denivelate, nivelarea presupune trei faze. In prima faza terenul sedecoperteaza pe o adancime de 10-15cm si solul fertil se deplaseaza spre marginile parcelei,unde este stocat in gramezi. In cea de-a doua faza, crovurile si micile depresiuni se niveleaza,iar in cea de-a treia, terenul se recoperteaza cu solul fertil din gramezi si se niveleaza. Prin recopertare si nivelare se asigura terenului o panta usoara(1%0) pentru irigare.Solul nivelat se afaneaza adanc prin desfundare sau scarificare. Desfundarea se executa la adancimea de 50-60cm, cu plugul de desfundat. Omobilizare mai adanca a solului si cu rezultate mai bune pentru cultura pomilor se poateobtine numai printr-o scarificare la adancimea de 70-80 cm, urmata de o aratura adanca de 25-30cm. Desfundatul terenului se executa cu 1-2 luni inainte de plantare, pentru ca solul sase aseze si sa acumuleze mai multa apa din ploile ce cad la inceputul toamnei. In acesteconditii, pichetatul terenului , sapatul gropilor si plantatul pomilor se vor executa mai usor simai bine.
  • 33. Dimensiunile exploatatiilor pomicole In societatile comerciale, exploatatiile de mar intensiv si superintensiv suntviabile, cand suprafata acestora se situeaza intre 10-20 ha. In regim privat, aceste exploatatii, cu un nivel minim de dotare (un tractor mic, unplug, un disc si o pompa de stopit), sunt viabile chiar in limita unei suprafete de 1 ha. Ofamilie de pomicultori formata din 3-4 membri poate asigura forta de munca necesara pentruexploatare in conditii foarte bune a unui hectar de plantatie de mar in sistem superintnsiv, 2 haintensiv si 4-5ha in sistem clasic.Pntru lucrarile speciale si de volum mare (taieri si recoltare)se pot folosi lucratori sezonieri . Prin asocierea mai multor familii de pomicultori, efectele economice ale uneiexploatatii pomicole cresc, in principal datorita folosirii la capacitate maxima a tractoartelor sia intregului sistem de masini aflat in dotare. Parcelarea terenului Pentru usurarea executarii lucrarilor de intretinere a solului , ingrijirii pomilor sirecoltarii fructelor, terenul se imparte in parcele. Forma unei parcele este de obicei dreptunghiulara, iar latimea reprezintaaproximativ jumatate din lungimea acestuia. Pe terenurile plane, randurile de pomi se vororienta pe directia nord-sud, pentru ca pomii sa beneficieze de o cantitate mai mare de luminain tot timpul zilei, iar pe terenurile in panta, orientarea randurilor se face de-a lungul curbelorde nivel, prevenind in acest fel eroziunea solului. Pe versantii lungi si uniformi, latimea parcelei se orienteaza pe directia curbelorde nivel, iar pe versantiiscurti, pe linia pantei. Pentru delimitarea parcelelor se folosescdrumuri principale (5-6 m latime),secundare (3-4 m) si poteci (2m ). In capetele randurilor serezerva o zona de intoarcere a agregatelor, inierbata, cu o latime variabila (de 3-4 m in livezileclasice si 5-6m in livezile intensive si superintensive). Stabilirea distantelor de plantare si pichetatul terenului Distantele folosite pentru plantarea pomilor se stabilesc in functie de vigoareasoiului si a portaltoiului, de fertilitatea soiului, nivelul tehnologiei de cultura si latitudinea lacare se afla localitatea. Daca distantele de plantare sunt prea mari, coroanele pomilor nu potintercepta si folosi eficient intreaga cantitate de lumina directa de la soare.
  • 34. Daca distantele sunt prea mici, exista riscul ca pomii sa se umbreasca reciprocsi sa se degarniseasca intr-un timp mai rapid si pe portiuni mari din coroana. Decele maimulte ori, ei cresc inalti in goana dupa lumina si fructifica slab. Pentru evitarea autoumbririi si folosirii integrale a luminii directe, este necesarsa se tina seama de raportul dintre distanta de plantare (inter randuri) si inaltimea pomilor.Acest raport se stabileste in functie de latitudinea locului. La latitudinea de 45o (Bucuresti), distanta de plantare intre randuri este egalacu inaltimea pomilr (limitata prin taieri). La latitudini mai mari de 45o(Baia Mare), distanta dintre randuri va fi maimare, iar sub 45o(Constanta), mai mica, datorita variatiei gradului de inclinare a razelorsolare. Daca aceste recomandari se respecta, atunci pomii vor intercepta si vor folosi maieficient intreaga cantitate de lumina directa primita de la soare. Distantele de plantare pentru fiecare specie se stabilesc in functie de zona decultura, vigoarea soiului si a portaltoiului. Distante de plantare la mar in diferite zone de culturaZona de cultura Fertilitatea Grupa de soiuri Portaltoiul Distanta de solului plantare (m)Zona Mica standard franc 4,5 x 4premontana standard M106 4x2Zona dealurilor Mijlocie standard franc 5x4inalte standard M106 4 x 2,5 spur M106 4 x 1,5
  • 35. Mica standard franc 5,5 x 4,5 spur franc 4 x 2,5Zona dealurilor Mijlocie standard M106 4x3mici si mijlocii Mica spur M106 4x2 spur M9 3x1Zona de ses Mare standard M106 4x2 spur M9 , M26 3,5 x 1 Mijlocie standard M106 4 x 2,5 spur M9, M26 3,5 x 1Zona inundabila Mare standard M4 4 x 2,5a Deltei si a spur M9 3,5 x1,5Dunarii Mijlocie standard M4 4x2 spur M9 3x1Distante de plantare la par si gutui in diferite zone de culturaZona de cultura Specia Soiul Portaltoiul Distanta de plantare (m)Zona dealurilor Par Viguros Franc 4x3mici si mijlocii Gutui 3 x 1,25 Mijlociu Franc 4 x 2,5 Gutui 3,5 x 1,25 Gutui Viguros Gutui 4 x 2,5 Mijlociu Gutui 3,5 x 1,5Zona de ses Par Viguros Franc 5x4 Gutui 4x2 Mijlociu Franc 4x3 Gutui 3,5 x 1,5 Gutui Viguros Gutui 4 x 2,5 Mijlociu Gutui 4x2 Gutui Viguros Gutui 4x2
  • 36. Zona inundabila Mijlociu Gutui 3,5 x 1,5a DunariiDistantele de plantare la speciile drupacee si nucifereZona de cultura Specia Soiul Portaltoiul Distanta de plantare(m)Zona dealurilor prun mijlociu Franc,vegetativ 4,5 x 3,5mici si mijlocii viguros Franc,vegetativ 5x4 cires viguros Franc,vegetativ 6,5 x 5 mijlociu Franc,vegetativ 5x4 visin mijlociu Franc,vegetativ 4x2 pitic vegetativ 3 x 1,5 nuc viguros franc 10 x 8 mijlociu Nuc negru 8x6 castan viguros franc 8x6 mijlociu franc 6x5 migdal mijlociu franc 5x4Zona de ses prun viguros Franc,corcodus 6x5 mijlociu Franca,vegetativ 5x4 cires viguros mahaleb 7x6 mijlociu mahaleb 6x5 visin mijlociu Franca,mahaleb 4x3 pitic franc 3,5 x 1,5 cais viguros Zarzar,franc 5x4 mijlociu Zarzar,franc 4x3 piersic viguros franca 5x4 mijlociu migdal 4x4 migdal viguros migdal 5x5 mijlociu migdal 4 x 3,5 Gruparea pomilor in plantatii In tara noastra, soiurile de pomi standard si spur se planteaza in randuri simple.Incercarile de plantare in benzi ( cu 2-4 randuri in banda) , cu soiurile spurgolden siStarkrimson, au aratat ca fructificare pomilor din randurile interioare ale benzilor este slaba ,iar calitatea fructelor necorespunzatoare. In plus, datorita lipsei de lumina, dupa 1-2 ani defructificare, ramurile de rod se usuca, favorizand extinderea zonelor degarnisite pe ax si peramurile de schelet si semischelet..Pomii din randurile marginale se dezvolta asimetric maimult spre exterior si mai putin spre interior. In unele tari cu soluri recuperate din mare(Olanda), plantarea pomilor in benzi cu4-5 randuri s-a dovedit eficienta datoritasolurilor sarace si umede care imprima pomilor ocrestere redusa. In tara noastra, gruparea pomilor in benzi cu 3-5 randuri este posibila si serealizeaza numai la marul de tip columnar.
  • 37. Pichetatul terenului Pichetatul este o lucrare speciala prin care se stabileste pe teren (prin picheti)pozitia fiecarui pom. Orice greseala legata de pichetet poate fi urmata demodificareasuprafetei de nutritie a pomilor si a intervalelor de lucru. De asemenea lucrarea trebuieefectuata atent si corect, respectand intocmai sistemul de pichetat si tehnica de lucru. Sistemulde pichetat ales este dat de figura geometrica ce se realizeaza pe teren cu ajutorul a 3-4picheti si care poate fi :un patrat, un dreptunghi sau un triunghi. In tara noastra, aceste sisteme se aleg si se folosesc in raport de intensivizareaculturii pomilor si conditiile de plantare(ses sau deal). Pichetatul in patrat, la care distantele dintre randuri sunt egale cu cale dintre pomipe rand se foloseste pentru infiintarea plantatiilor clasice si pe terenurile plane, unde lucrarilede intretinerea solului se pot executa in ambele sensuri (de-a lungul si de-a latul parcelei). Pichetatul in dreptunghi, cu distantele mai mari intre randuri si mai mici intrepomi pe rand, se utilizeaza mai mult pe terenurile plane si cu panta usoara (pana la 6%),pentru toate tipurile de livezi. Acest sistem asigura conditii optime de deplasare a agregatelorpentru lucrarea solului numai pe intervalele dintre randurile de pomi. Pichetatul in triunghi ofera pomilor conditii mai bune de interceptare a luminiidirecte si de distributie a radacinilor in spatiul de nutritie. Pe terenurile in panta, pomiiconstituie obstacole pentru apa care se scurge la vale si erodeaza solul. Lucrarile de intretinerea plantatiilor se fac numai pe intervalele dintre randurile de pomi . Pentru imbunatatirea regimului de lumina in plantatiile de pomi, randurile depomi vor fi trasate (daca conditiile permit) pe directia nord-sud. Numai in situatii obligate vorfi acceptate si directiile sud-est, sud-vest si est-vest. Pe terenurile situate in panta, randurile depomi se orienteaza in functie de expozitia versantului, marimea pantei, cantitatea deprecipitatii cazute, tipul de sol, sistemul de plantare. Pe versantii cu expozitie sudica si pantaterenului mai mare de 6%, randurile de pomi se traseaza paralel cu curbele de nivel, de la estla vest. Pe versantii estici si vestici, pe directia nord-sud, iar pe cei nordici (in zonele calde sisecetoase), pe directia est-vest. Pe terenurile cu panta pana la 6%, randurila de pomi se teaseaza din deal invale, pentru asigurarea unei scurgeri mai rapide a excesului de apa din plantatie, intervaleledintre randuri se inierbeaza , iar pe rand se aplica un strat de iarba sub forma de mulci. In felulacesta solul se spala mai greu, iar tractoarele pot intra si efectua, imediat dupa ploaie,tratamentele impotriva bolilor si daunatorilor. In conditii de amenajare a versantilor in terase, randurile de pomi seorienteaza dupa configuratia terenului. Pentru picheterea terenului pe suprafete mari sunt necesare aparate speciale.Pe suprafete mai mici se pot folosi instrumente mai simple, confectionate pe plan local. Astfelpentru ridicarea perpendicularelor se poate utiliza triunghiul dreptunghic, iar pentru trasareacurbelor de nivel si a randurilor de pomi pe pante, un triunghi echilateral prevazut cu un fir cuplumb si un cadru de lemn cu boloboc. Pentru pichetat sunt necesare de asemenea : untriunghi compas cu deschiderea reglabila, o panglica de otel pentru masurarea distantelor,cabluri de sarma pentru plantare ( simple sau duble) cu lungimea de 105 si 55m , pe care suntmarcate distantele dinte tanduri si dintre pomi pe rand, jaloane pentru tasarea aliniamentelor,tarisi de lemn lungi de 60-70cm, armati la un capat cu un inel de fier pentru anu crapa intimprl baterii si fixarii lor in sol, picheti, carlige de lemn pentru fixarea cablurilor pe sol, o
  • 38. scandura de repichetat si plantat(cu lungimea de 140-151cm si latimea de 12-15cm),prevazuta cu o crestatura centrala si doua laterale, si maiuri din lemn pentru baterea tarusilorsi pichetilor. Pentru pichetarea mai rapida a unor terenuri cu pante mici si uniforme sepoate folosi cu bune rezultate un cuoplu de sarme si un triunghi echilateral din sarma cu 3inele metalice , prin care se introduc jaloanele pentru intinderea sarmelor si fixarea pozitiei interen a pichetilor. Tehnica pichetatului Dupa stabilirea suprafetei de plantare se executa in ordine urmatoarele lucrari :incadrarea terenului, parcelarea si pichetatul propru-zis.Pentru simplificarea pichetatului,terenul se incadreaza in forme geometrice regulate si se subdivide in unitati mai mici de lucru. Pentru incadrarea terenului se traseaza mai intai o linie de baza, care trebuie safie paralela cu un drum principal. Pe aceasta linie se ridica doua perpendiculare si se inchideperimetrul cu a 4-a linie.Intotdeauna prima si a-4 alinie trebuie sa fie egale si paralele. Canddiferentele dintre cele dua linii sunt mari (depasesc +sau – 20cm), exista riscul ca parcelele safie neuniforme ca latime, numarul de pomi sa fie variabil pe rand, iar spatiul de nutritie sa nufie economic. Pentru folosirea rationala a terenului si respectarea distantelor de plantare se arein vedere, inca de la parcelarea terenului, ca lungimea si latimea parcelei sa fie un multiplu aldistantei dintre randuri si pomi pe rand. Daca la impartirea parcelei nu se tine seama de acest criteriu, diferentele in pluscare apar(peste multiplul distantelor) vor fi repartizate uniform, la toate intervalele dintreranduri si pomi pe rand. Stabilirea polenizatorilor In multe zone din tara exista plantatii de pomi de varste diferite care nu aurodit niciodata, desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice si agrotehnice. Faptul camulti din acesti pomi au inflorit, dar nu au legat fructe, dovedeste ca florile lor s-au polenizatcu polen propriu. Florile de mar, cires,visin si prun, in marea lor majoritete, sunt autosterile side aceea pentru legarea fructelor ele au nevoie sa se polenizeze cu polen strain (de la altesoiuri sau specii). Unele soiuri de mar (Renet de Canada si Frumos de Boskop) au polenulrau sinu sunt bune polenizatoare, iar altele (Kalterer Bohmer si London Pepping), in anumiteconditii climatice, se comporta bine ca soiuri autofertile. Soiurile Parmen auriu si RenetBauman formeaza in unele zone polen cu vitalitate scazuta si nu sunt bune polenizatoare.
  • 39. Majoritatea soiurilor de par sunt autosterile, dar se cunosc si soiuri ca :Ducesa de Angouleme, Decana Comisiei, Favorita lui Clapp, Josefina de Malines, PasseCrassane, Untoasa Bosc, Williams, care – in conditii favorabole-devin autofertile. Exista deasemenea,soiuri cu polen rau, ca : Cure, olivier de Serres, Untoasa Diel si Untoasa Amanlis ,care nu pot fi folosite ca polenizatori. Intrersterilitatea la par se manifesta destul de rar. La par, fenomenul departenocarpie (legatul fructelor fara polenizare) este mai frecvent decat la mar si se intalnesteindeosebi la soiurile : Cure Decana de iarna, Decana Comisiei, Untoasa Bosc ,Untoasa Diel,Wiliams si Untoasa Hardy. Soiurile de prun se comporta diferit in procesul polenizarii si fecundarii.Unele, ca Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Superb, Kirke, Nectarina rosie si Rosioara varatica, seprezinta ca soiuri autosterile ; altele ca Vinete de Italia,Grase romanesti si Agen- ca soiuripartial autofertile, iar Stanley si Anna Spath ca soiuri autofertile. Intersterilitatea la prun esteaproape inexistenta. Pentru asigurarea unei bune polenizari trebuie evitate (ca polenizatori)soiurole Tuleu gras (soi lipsit de polen), Renclod verde si Abatele Arton. In primaverile secetoase, soiurile Vanat de Italia si Vanat romanesc leagaputine fructe, care cad adeseori prematur. Soiurile de cires Ramon Oliva, Gemersdorf, Hedelfinger, Timpurii de mai,Armonia si Bigarreau Moreau sunt cunoscute ca autosterile, in timp ce Stella, Lambertcompact- ca soiuri autofertile. La cires au fost semnalate si cazuri de intersterilitate intresoiurile Hedelfinger cu Pietroase mari negre, Pietroase Napoleon cu Pietroase mari negre,Pitroase Dinissen cu Pietrose galbene Drogan. La visin exista atat soiuri autosterile cat si soiuri autofertile. Soiurileautosterile- Crisana, Mocanesti si Mari Timpurii, careau fost extinse la noi in perioada 1950-1975- au dat recolte foarte slabe si de aceea, ele au fost inlocuite treptat cu soiuri autofertileca : Nana, Morellaneagra, Engleza timpurie, Vrancean, Ilva, Oblacinska, Intersterilitatea lavisin este partiala si apare mai frecvent intre soiurile Turcestisi Hortensia, Mocanesti siTurcesti, Crisana si Mocanesti. Soiurile de cais, piersic, nectarin si capsun sunt mai adaptate la autopolenizare,desi rezultate bune se obtin atunci cand donatorul de polen este alt soi. Pentru aceasta soiurilebune polenizatoare trebuie sa infloreasca in acelasi timp cu soiul pe care il polenizeaza, saproduca polen viabil si in cantitate mare .
  • 40. Alegerea polenizatorilorPenru marSoiuri cultivate Soiuri polenizatoareArk 2 Vista Bella, Jersey MacClose Stark Earlist, James GrieveStark Earlist Melba, Golden DeliciosCiprian Generos, Pionier, Frumos de VoinestiFlorina Pionier, Voinea, Prima, IdaredFrumos de Voinesti Generos, Pionier, IonathanGeneros Pionier, Romus 3, IonathanGolden Delicios Pionier, Florina, Ionathan , Starkrimson Idared, Golden Delicios, IonathanGranny Smith James Grive, Ionathan, Golden DeliciosIdared Pionier, Idared, Starkrimson, Golden Delicios Romus 2, Florina, PrimaIonathan Florina, Auriu de Bistrita,Pionier Golden Delicios, IonathanPionier IonathanPrimaStarkrimsonWagenerPentru parSoiuri cultivate Soiuri polenizatoareAniversarea Williams, Untoasa GeoagiuDoina Williams ,Untoasa GeoagiuNapoca Republica, WilliamsRepublica Williams , Passe CrassaneAbatele Fetel Williams, Beurre GiffardBeurre Bosc Williams, ConferenceBeurre Giffard Williams , Beurre BoscBeurre Hardy Williams, Abatele FetelBeurre preccoce Morettini Beurre Hardy, Passe CrassanteConference Williams, Beurre HardyCure Williams, Beurre BoscPasse Crassane Williams, ConferenceWilliams Beurre Bosc, Passe CrassaneTrivale Napoca ,WilliamsUntoasa de Geoagiu Napoca ,Republica.
  • 41. Pentru prunSoiuri cultivate Soiuri polenizatoareAgen Anna Spath, Stanley, PecheAnna Spath Vinete de Italia, Agen, Peche ,StanleyGrand Prix Anna Spath, Vinete de Italia, PecheGrase Romanesti Agen 707, Vinete de ItaliaStanley Agen, Anna Spath, Vinete de ItaliaTuleu gras Peche, Stanley, Anna SpathTuleu timpuriu Anna Spath, Agen, Vinete romanestiVinete de Italia Stanley, Agen, SilviaDiana Agen, Stanley, SilviaCentenar Agen, Silvia, Anna SpathAgen,Silvia Agen ,Stanley, Anna SpathPescarus Agen, Silvia, Anna SpathPitestean Agen,Stanley, SilviaRecord Silvia, Agen, StanleyDambovita Silvia, Agen, StanleyIalomita Valor, Agen, Anna SpathPentru ciresSoiuri cultivate Soiuri polenizatoareFruheste der Mark Ramon Oliva, Bigarreau DonnisenPrezident Rivviere Ulster, Bigareau MoreauBigareau Moreau Stella , VanRamon Oliva Gemersdorf, HedelfingerNegre de Bistrita Ramon Oliva , GemersdorfVan Stella, RainerPietroase de Cotnari Ramon Oliva, Fruheste del MarkGemersdorf Ramon Oliva, HedelfingerBigareau Donissen Pietroase de Cotnari ,GemersdorfBigareau noir Gemersdorf, Negre de BistritaUriase de Bistrita Ramon Oliva , Negre de BistritaJubileu 30 Pietroase de CotnariBing Van, Stella,HedelfingerSam Gemersdorf, HedelfingerArmonia Jubileu 30, rubin, VanCompact Lambert SamPietroase Burlat Van, HedelfingerPentru visinSoiuri cultivate Soiuri polenizatoareDropia Crisana 2, Nana
  • 42. Nana Crisana 2, MeteorMeteor Crisana 2, OblacinskaCrisana 2 OblacinskaSchatenmorelle Crisana 2,DropiaGrossa Gamba Crisana 2, NanaIlva Nana, SchatenmorelleIn grupa speciilor autofertile se intalnesc uneori si soiuri autosterile. Astfel, la cais suntcunoscute soiurile Erevani, Sateni, Riland si Perfection, iar la piersic- J.H.Halle si Firegold.Autosterilitatea este foarte pronuntata la unele soiuri de cires (Gemersdorf), visin (Crisana),Migdal (Non pareille), incat pomii plantati singuri, fara polanizatori nu dau recolte niciodata.Aceasta comportare a soiurilor de pomi in timpul infloritului si legarii farata ca in uneleplantatii nu este nevoie de plenizatori, in schimb in altele se recomanda folosirea a cel putin 1-2 polenizatori care produc polen viabil si in cantitate mare. Asadar in plantatii se vor folosidiferite scheme de plantare care exprima raportul dintre soiurile de baza si celepolenizatoare.Rapoarte dintre soiul de baza si soiurile polenizatoare : 1 :1( duoa soiurivaloroase care infloresc simultan si se polenizeaza reciproc), 4 :1, 3 :1. Alegerea materialului saditor pentru plantare Pentru plantatiile moderne, alegerea pomilor pentru plantare se face diferentiat, infunctie de specie, soi, densitatea de plantare si anul obtinerii primei recolte economice. In livezile intensive de piersic, cu densitati de 400-500 pomi la hectar, se planteazapomii obtinuti in campul II al pepinierei (in varsta de 1 an), cu ramuri anticipate viguroase,din care se aleg primele ramuri de la baza (sarpantele) ale coroanei.Uneori se accepta si pomiifara ramuri anticipate, cu conditia ca ei sa fie vigurosi si sanatosi. Cand piersicul se planteaza in densitati mai mari (1250-3333pomi/ha) si se conducesub forma de cordon vertical, sunt mai utili, pentru formarea coroanei, pomii de vigoare micadecat cei cu ramificatii puternice. Pentru plantatiile superintensive de mar si par se folosesc pomi sub forma de vargasau cu anticipati vigurosi, din care se aleg primele ramuri ale coroanei. La visin si cires, prima recolta se poate obtine in anii 2-3 de livada, daca vigoareapomilor la plantare este mica, iar mugurii axilari de pe tulpina sunt sanatosi si in numar catmai mare. La cais si prun se recomanda ca pomii sa fie vigurosi si cu numeroase ramurianticipate, formate in zona coroanei. Prazanta ramurilor anticipate si a ramurilor de rod la pomii scosi din pepiniera arataca toate aceste soiuri sunt precoce sau ca au fost altoite pe portaltoi de vigoare mica. Ramurile anticipate, spre deosebire de cele normale, au unghiurile de insertie maimarisi, de aceea, ele nu necesita sa fie inclinate in timpul formarii coroanei. Pomii destinati plantarii trebuie sa fie autentici, sa prezinte un sistem radicular binedezvoltat, tulpina sa fie dreapta si scoarta neteda, fara leziuni si urme de degeraturi la exteriorsi pe suprafata sectiunii transversale.
  • 43. Verigile altoi (pomii de 1 an) trebuie sa aiba o lungime de 110 cm la mar,par sigutui, 120 cm la cires, prun, cais si migdal si 100 cm la visin. Pomii in varsta de 2 ani trebuiesa prezinte minimum 5 ramuri in coroana,cu lungimea de 60-80 cm si grosimea trunchiului,sub prima ramura a coroanei, de cel putin 15 mm. La pomii care provin din percela defortificare, este necesar ca radacinile principale sa fie viguroase, intacte si cu o lungime maimare de 40-50 cm. Numai in aceste conditii la nivelul pomului se poate asigura un echilibruintre partea aeriana si cea subterana a acestuia si un procent mare de prindere la plantare. In unele cazuri, insa se constata ca pomii care se planteaza sunt partial deshidratati,degerati sau uscati, rosi de sobolani sau iepuri. Aceste forme de degradare a materialuluisaditor, se datoresc in primul rand neglijentelor unor lucratori care scot, transporta si stratificaacesti pomi. Adeseori pomii se scot din pepiniera partial desfrunziti, sunt transportati inmasini deschise, neprotejati, stratificarea se face in nisip, in sol uscat sau excesiv de umed, sise acopera cu un strat subtire de pamant care nu-i protejeaza suficient impotriva uscaciunii sigerului. De asemenea o alta geseala o reprezinta, amplasarea locului de statificare langa omagazie de cereale, unde unii pomi sunt distrusi de sobolani, iar lipsa imprejmuirii loculuipoate sa duca la distrugerea totala datorita iepurilor si caprioarelor. In timpul transportului, o mare parte din mugurii axilari ai ciresului si visinului suntdistrusi fiind compromisa ideea de a forma pomi cu trunchi pitic. Din practica se stie ca la aceste specii rezerva mugurilor suplimentari este mai micadecat la mar , par si cais, iar lastarii noi care se formeaza sunt adeseori mai putini la numar siin pozitii mai putin favorabile constructiei coroanei. Pentru asigurarea unui material saditor de cea mai buna calitate cumparatorul trebuiesa analizeze foarte atent aspectul scoartei pomilor (neteda sau incretita) scosi de la stratificare,prezente sau absenta pe radacini, tulpini si colet a unor zone degradate sau roase de sobolanisi iepuri. Prin mocirlire, aceste forme de depreciere a materialului saditor pot fi mascate print-un strat subtire de pamant, iar pomii sa fie livrati ca fiind de cea mai buna calitate.Cand se constata ca radacinile pomilor sunt uscate in proportie de 60-70%, ca tulpina estesubtire, partial deshidratata si lipsita de muguri axilari, viabili, pomii se distrug.Daca seplanteaza, exista riscul ca pomii sa porneasca mai greu in vegetatie si pe parcurs, sa se usuce.Lipsa mugurilor axilari poate, de asemenea, intarzia cresterea si rodirea pomilor cu cel putin1-2 ani. Pentru reusita plantatiilor superintensive trebuie solicitati pomi de vigoare mica(sub forma de vergi), altoiti pe portaltoi slabi, iar pentru plantatiile obisnuite (clasice)- pomivigurosi, altoiti pe portaltoi franc, obtinuti din samanta. Plantarea pomilor Pomii se planteaza pe terenuri plane si pe versanti cu soluri fertile sau ameliorate,umede sau uscate, precum si pe cele recuperate din bazinele carbonifere si carierele de piatra.In unele cazuri, situatia impune ca unele plantatii defrisate sa fie replantate imediat, fara arespecta o perioada de odihna a solului de cel putin 3-4 ani. De aceea plantarea este o lucraretehnica complexa, in care respectarea unor indicatori biologici si a unor norme de lucru esteobligatorie. Epoca de plantare .Plantarea pomilor se face toamna, in perioada 15 octombrie- 20noiembrie, in tot timpul iernii, cand temperatura din sol si aer este pozitiva, sau uneoriprimavara devreme, cand terenul s-a zvantat. La plantarile de toamna, ranile deschise, facutela fasonarea radacinilor, se cicatrizeaza mai usor si mai repede, iar pe terenurile mai umede seformeaza primele radacini, care vin in contact direct cu solul. Cand plantarile se fac maidevreme, in sol se acumuleaza cantitati importante de apa care fac ca pomii sa se prinda maiusor si sa porneasca in vegetatie cu 2-3 saptamani mai devreme decat pomii plantatiiprimavara tarziu. La acesti pomi, perioada de crestere a lastarilor este mai mare si mai intensa.
  • 44. Plantatiile care se infiinteaza primavara sunt uneori afectate de o perioada lunga deseceta, sustinuta si amplificata de vanturile puternice din primavara. Cand toamnele suntlungi si calduroase si pomii continua sa vegeteze in pepiniera, plantarea pomilor se faceconcomitent cu scosul pomilor, daca temperatura o permite. In anii cu zapezi timpurii, candpomii nu se pot scoate din pepiniera sau cand protectia in livada impotriva rozatoarelor nupoate fi asigurata, plantarea se face primavara, cand aceste pericole au trecut. Sapatul gropilor . Pe terenurile nedesfundate, gropile se sapa manual si audimensiunile de 1,25/1,25/1 m(pe trenurile grele) si 1/1/0,8 m( pe terenurilemijlocii si usoare). Cand terenurile sunt desfundate, dimensiunile gropilor sapate mecanizat sunt de0,6/0,6/0,4 m. Daca pe solurile fertile si ameliorate gropile au forma patrata, pe nisipuri formaeste rotunda , pentru ca marginile lor sa nu se surpe. Repichetatul . In plantatiile classice si de aliniament, dupa sapatul gropilor,inainte de plantare se face repichetatul terenului, folosind scandura de repichetat. Larepichetat se aseaza scandura in asa fel incat pichetii marginali(din exteriorul gropii) sa intrein crestaturile laterale. Dupa fixarea scandurii in aceasta pozitie, crestatura centrala va indicaexact punctul de plantare a pomului. Tehnica de plantare .Inainte de plantare , o echipa compusa din 2 muncitoriscoate pomii de la stratificare si verifica foarte atent starea de sanatate a radacinilor, a scoarteitulpinii si a mugurilor. Pentru plantare se vor folosi numai pomi care au radacinile sanatoase,turgescente si au culoarea specifica portaltoiului. Dupa ierni uscate si secetoase, pimii stratificati pot prezenta usoare simptome dedeshidratare si de aceea, cu 24 de ore inainte de plantare, vor fi introdusi in bazine cu apapentru rehidratare. La pomii acceptati pentru plantare se executa fasonatul si mocirlitulradacinilor.Prin fasonat se intelege indepartarea (prin taieri) radacinilor rupte si traumatizatein timpul scosului si transportului , a celor uscate, necrozate si partial mucegaite si scurtareacelor sanatoase, in functie de grosimea lor si dimensiunile gropii. Materialul saditor fasonat se introduce cu radacinile intr-o mocirla (compusadin : balega proaspata de bovine, pamant si apa) in asa fel incat fiecare ramificatie sa fieacoperita cu o pelicula fina din aceasta compozitie. Adancimea de plantare .Pe terenurile plane, pomii altoiti pe portaltoi franc seplanteaza cu coletul mai sus cu 3-4 cm, iar cei altoiti pe portaltoi vegetativi, cu 4-5 cm subnivelul solului. Pe terenurile in panta, supuse eroziunii, adancimea de plantare a pomilor estemai mare in treimea superioara, normala in treimea mijlocie si mai mica la baza pantei. Peterenurile cu exces temporar de umiditate, pomii se planteaza pe biloane sau brazde inaltate,late de 1,5-2 m. Pe terenurile terasate, excesul de umiditate se evacueaza cu ajutorul unui drenfixat la fiecare pom. Plantarea propru-zisa a pomilor incepe cu umplerea partiala a gropilor cu pamantdin sapatura si cunfectionarea unui musuroi dintr-un amestec omogen de mranita si pamant,inalt de 15-20cm. In continuare un muncitor din echipa de plantare fixeaza scandura derepichetare intre pichetii marginali,aseaza pomul cu curbura pe rand si coletul la adancimeade plantare ( in crestatura scandurii) si rasfira radacinile pe musuroi, iar cel de-l doilea umplegroapa cu pamant reavan. Cand radacinile au fost acoperite cu un strat de pamant de 10-15 cmgrosime, muncitorul care tine pomul incepe sa taseza pamantul de la marginea gropii catrecentru, calcand de-a lungul radacinilor principale, pentru a asigura a maibuna contactare cusolul si a preveni o eventuala frangere a radacinilor fragile (la portaltoii vegetativi M9si M4). Dupa tasarea pamantului, la fiecare groapa se toarna 1-3 galeti de apa (dupacerinte) cand apa s-a infiltrat si solul s-a zvantat, din pamantul ramas se confectioneaza un
  • 45. musuroi inalt de 30-40 cm, care acopera groapa in intregime (la plantarile de toamna).Laplantarile de primavara se face o copcain jurul pomului, se uda puternic si apoi, dupazvantarea solului, se mulceste cu paie, frunze si rumegus. Alegera formelor de coroana In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sauglobuloase, in functie de particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi. Coroanelepomilor crescuti liber (fara taiere) au un schelet simplu si bine dezvoltat si un semischeletamplu si complex, garnisit cu numeroase ramuri de rod. In aceste conditii, pomii incep safructifice mai devreme, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor. Pe baza acestorconstatari practice, pomicultorii au conceput si construit coroane semi-libere, de talie mare,mijlocie si mica in functie de vigoarea pomilor.Pentru soiurile viguroase, altoite pe portaltoifranc, au fost realizate coroane cu volum mare : piramidale si sub forma de vas.Pentru soiurilede vigoare mica si mijlocie, altoite pe portaltoi vegetativi, au fost realizate coroane aplatizate,dirijate pe spalioer, si coroane conice, fara suport de sustinere. FORMAREA COROANELOR Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea siorientarea spatiala a elementelor permannente (ramurile de schelet) si nepermanente(semischelet), cat si prin modul de taiere in formare si intretinere. In pomicultura moderna, structura coroanelor se recomanda sa fie preponderent tanara,alcatuita in principal din ramuri de semischelet purtatoare a unui numar mare de ramuri derod. La formare se are in vedere : eliminarea zonelor neproductive din jurul axului, bazasarpantelor si din punctele de interferenta a ramurilor pomilor vecini ( in cazul palmetelor),sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana si simplificareatehnologiei de formare pe baza cunoasterii si folosirii economice a particularitatilor biologiceale soiului ( precocitatea, tipul de ramificare si fructificare). La pomii dirijati pe spalier, taierile de formare sunt necesare si se executa inca dinanul plantarii, in timp ce la pomii fara suport, primele taieri se fac dupa 2-3 recolte, candramurile de schelet si semischelet s-au arcuit (sub greutatea fructelor) si in punctele decurbura au aparut lastarii indicatori pentru aplicarea taierilor de incadrare a pomului intr-oforma conica Principii si norme generale de taiere : - fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta proprie, alcatuita dinramuri principale, variabile ca numar, pozitie si orientare in spatiu ; - in timpul formarii ,folosirea unor scheme si tehnici de taiere este obligatorie si infunctie de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire a soiului ; - prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si asarpantelor din coroana si grabita extensia si ramificarea productiva a semischeletului(aparitia ramurilor de rod) ; - pentru folosirea eficienta a energiei de crestere a pomilor in constructia coroaneitrebuie generalizate lucrarile in verde ; - pentru formarea mai devreme a structurii permanente a coroanei trebuieprovocate prin taieri , ramificari anticipate. In general, coroanele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte: -sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca; -sa fie cat mai apropiate de nivelul solului pentru ca lucrarile manuale de marevolum (taierile si recoltarea ) sa se faca pe cat posibil de jos, fara scari ;
  • 46. -sa fie cat mai rare si de dimensiuni optime pentru patrunderea cat mai directa arazelor solare in tot cuprinsul coroanei ( in interiorul coroanlor de mari dimensiuni patrundmai putin de 30% din razele solare. Tehnica formarii coroanelor La infiintarea unei exploatatii pomicole comerciale sau familiale, alegereacoroanei constituie un element cheie pentru valorificare potentialului de rodire al speciilor sisoiurilor. In plantatiile familiale, coroanele piramidale si formele de vas se realizeazamai usor si cu interventii mai putine. De asemenea pomii plantati pe solurile fertile si dirijatiin coroane conice si cilindrice garanteaza obtinerea unor productii anuale si economice. Gruparea coroanelor se face in : - coroane dirijate fara spalier pentru gradinile familiale si plantatiilecomerciale; -coroane dirijate pe spalier, destinate plantatiilor comerciale si plantatiilor deagrement. Dintre coroanele conduse prin taieri si fara sustinere, mentionam : piramidaetajata rarita, piramida neetajata (Leader), piramida mixta, vasul intarziat, vasul Sarger,palmeta liber aplatizata, coroana fus tufa fusul subtire, tufa vas, cordonul vertical, cordonultufa, Bouche Thomas, Lepage, Heckinger si cordoane conice realizate prin taieri de incadrare. Cordoanele mai importante , sustinute pe spalier, pentru livezile comercialesunt :Palmeta etajata cu brate oblice, palmeta neetajata, palmeta evantai, tripla incrucisare,drapel Marchand, haag, Lincoln, TaturaTrellis, Tesa si Solen. Coroane dirijate fara spalier Piramida etajată rărită . Pomii condusi in aceasta forma au un trunchi inalt de 70-80 cm si un ax central puternic, pe care sunt inserate 3-4 etaje, distantate intre ele la 80-100cm. In fiecare etaj se afla 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I )viguroase, dispuse simetric injurul axului, la o distanta de 8-12 cm una de alta. Sarpantele (bratele ) sunt inclinate la 50-60grade (fata de ax) si au 3-4 subsarpante, dispuse alternativ la 50-60cm una de alta. Tehnica formarii piramidei etajate consta in : - Anul I – scurtarea vergii altoi la plantare la inaltimea de 110 cm si alegerea a 4lastari vigurosi pentru formarea axului si a primului etaj. -Anul II – scurtarea axului pentru formarea etajului II la inaltimea de 80 -120cmfata de ultima ramura din coroana (cea de sus) si a prelungirii sarpantelor pentru obtinereaprimei subsarpante. -Anul III – scurtarea axului pentru proiectarea etajului III, alegerea lastarilor pentru formarea etajului II si scurtarea prelungirii sarpantelor etajului I pentru obtinerea celei de-a doua subsarpante. - Anul IV- Taierea axului , alegera sarpantelor etajului III si scurtarea prelungirilor sarpantelor etajelor I si II in vedera realizarii de noi sarpante. Dupa consolidarea pozitiei sarpantelor din ultimul etaj (III si IV), axul central al pomului se suprima. Piramida neetajata (Leader). Are un trunchi scurt de 60 cm inaltime si un axpe care se prind 5-6 sarpante solitare, uniforme ca vigoare, dispuse in spirala si la o distantade 30-40 cm una de alta. Pe primele sarpante de la baza, care sunt si cele mai viguroase, seformeaza s3-4 subsarpante ; pe urmatoarele, numarul subsarpantelor descreste progresiv,ajungandu-se ca pe ultima sarpanta de la varf sa nu se mai formeze subsarpante. Se asiguraastfel un echilibru intre sarpantele pomului pe verticala si o baza mai larga a coroanei, care
  • 47. realizeaza o cantitete mai mare de fructe. Totodata se usureaza recoltarea fructelor sipatrunderea luminii pana la ramurile inferioare. Formarea piramidei neetajate se face dupaurmatoarea tehnica :in anul I, primavara, pomii plantati ca vargi se scurteaza la inaltimea de100 cm, iar in luna mai, cand lastarii au lungimea de 10-15cm, se aleg trei, dintre care : unulla inaltimea de 60 cm de la sol. Al doilea la 90 cm si intr-o pozitie diferita fata de primul (subun unghi de deschidere de 1200), iar cel de-al treilea la 93-98 cm ( aproape de varf), asezatsimetric fata de cei doi lastari-sarpante . Cu aceasta ocazie, lastarii de pe trunchi se suprima. In anul II, lucrarile de formare incep cu curtarea sarpantelor 1 si 2 la distanta de60-70 cm, pentru ramificare si echilibrare (daca s-au dezvoltat normal si depasesc 90-100cmlungime).Pentru realizarea unei sarpantei noi, ramura a treia de la varf, crescuta ca ax, se taiemai sus cu 35-40cm de la insertia sarpantei 2. Din lastarii crescuti sub punctul de scurtare sealeg doi lastari, unul pentru sarpanta 3, iar celalalt pentru prelungirea axului. In urmatorii ani (III,IV ,V) se continua cu formarea de noi sarpante sisubsarpante, pana se completeaza numarul lor. Cand pomii livrati din pepiniera au ramuri anticipate in pozitii dorite, acestea potfi folosite in constructia coroanei, fapt ce permite reducerea timpului de formare cu 1-2 ani.La soiurile de prun care cresc viguros , primele 3 sarpante pot fi proiectate din primul an prinscurtarea vergilor la inaltimea de 1,3 –1,4 m. Piramida mixta. Este o coroana folosita pentru pomi de vigoare mijlocie simare , care formeaza un schelet viguros. Pomii astfel dirijati, prezinta un trunchi inalt de 0,8m si un ax central pe care se formeaza un etaj de ramuri (ca la piramida etajata)si alte 3-4sarpante solitare (ca la piramida neetajata).In functie de vigoarea si de pozitia sa pe ax, fiecaresarpanta are 1-3 subsarpante. Numarul subsarpantelor descreste de la baza pomului ctre varf.Pentru formarea acestei coroane, in anul I, primavara, vergile –altoi se scurteaza la inaltimeade 100 cm, iar la inceputil verii se aleg 3-4 lastari pentu formarea unicului etaj.In anul II ,inluna martie, se fac aceleasi lucrari ca la piramida etajata, iar axul se scurteaza la inaltimea de90 cm (de la ultima sarpanta a etajului) pentru formarea primei sarpante solitare .In luna mai,cand lastarii au 10-15 cm lungime, se aleg 2, dintre care unul pentru formarea primei sarpantesolitare si unul pentru prelungirea axului. Pentru stimularea cresterii lor, lastarii apropiati sesuprima, iar toti ceilalti se ciupesc pentru a evolua mai rapid in ramuri de rod.In anii urmatorise continua cu formarea sarpantelor solitare prin scurtarea axului pomului la distanta de 35-40cm (de la ultima sarpanta) si alegerea lastarilor sarpante, in asa fel incat sa se realizeze osimetrie a dispinerii acestora in coroana si sa se evite oricesuprapunere care ar crea conditii deumbrire. Ulerior axul pomului se indeparteaza. Vasul intarziat. Este o coroana deschisa (fara ax), formata cu 3 sarpante dispusesimetric in jurul unui ax scurt, la distanta de 15-20cm la piersic si 30-40cm la prun, cais, marsi par. Pentru formarea acestei coroane, primavara, in primul an de la plantare, vergile altoi setaie la inaltimea de 100 cm. In luna mai se aleg trei lastari uniformi ca vigoare, pentruformarea primelor doua sarpante si pentru prelungirea axului.
  • 48. TAIERILE LA POMII SI ARBUSII FRUCTIFERI Importanta tauerilor in comparatie ce celelalte lucrari tehnologice Experienta si practica celor careobtin an de an productii mari de fructe, a demonstratcain tehnologia aplicata pomilor nu este nici o lucrare mai importanta decat alta ; fiecaremasura agrotehnica are rostul si efectele sale si este la fel de importanta in asigurarea unuiechilibru favorabil intre crestere si rodire, echilibru care garanteaza rodirea an de an apomilor. Ceea ce deosebeste in schimb taierile de celelalte lucrari este faptul ca efectelenegativeinregistrate in cazul unor interventii nerationale se manifesta ani in sir, iar uneori nupot fi inlaturate toata viata pomilor.Din aceasta cauza executarea corecta a taierilor impunecunoasterea catorva aspecte de biologie a pomilor, in functie de specie,soi, varsta.Caracteristicile taierilor din livezile intensive. De obicei prin taieri intelegem operatiunile de adevarata chirurgie prin careeliminam o parte dinramurile din coroana(rarire) sau partial (scurtare). In cazul livezilorintensive notiunea de,, taiere’’ este mai cuprinzatoare, in sensul ca inglobeaza si alteoperatiuni care se folosesc la acest sistem de cultura si anume :dirijarile de ramuri (arcuiri,inclinari, dresari), plivirea (rarirea lastarilor)ciupirea, inciziile.Aceste operatiuni sunt specificeobtinerii diferitelor forme de coroana folosite in cultura moderna. Spre deosebire de cultura
  • 49. clasica, in care taierile la pomii tineri urmaresc formarea unui schelet puternic, bine dezvoltatpentru a ocupa spatiile mari dintre pomi, in livezile intensive si superintensive, in primii anidupa plantare nu se efectueaza de regula taieri, mai ales scurtari de ramuri, cu scopul de afavoriza intrarea cat mai rapida pe rod a pomilor.Ce se intelege prin echilibru intre crestere si rodire. In coroana pomilor, in decursul vietii, se petrec in paralel doua procese: crestereavegetativa-(care se manifesta in special prin formarea an de an a lastarilor pe ramurile maivarstnice ) si rodirea-prin care se intelege formarea organelor care asigura productia de fructe. FORMELE DE ORGANIZARE; STRUCTURA DE PROPRIETATE;EXPLOATATIA POMICOLA; Dragostea pentru cultura pomilor este un sentimremt inascut in sufletul romanilor.Nu exista gospodarie sateasca care sa nu aiba in jur catva pomi fructiferi. Chiar atunci candtaranul ,,dezradacinat’’ a devenit orasean, nu i s-a stins iubirea de pomi si a plantat subfereastra blocului macar un cires, un visin sau un prun. Triada ancestrala spune ca esti implinitin viata daca : ai dat nastere si ai crescut un copil , daca ai zidit o casa ,daca ai sadit un pom ! Structura de proprietate –Dimensiunile exploatatiilor agricole Dupa aplicarea Legii 18/1991 a Fondului funciar a rezultat urmatoarea structura deproprietate : mii ha -S.C. cu capital majoritar de stat -……………………. ….70 - Domeniul public (cercetare + invatamant)………………30 - Sectorul particular………………………………………189 din care : - provenit din fostele CAP-uri si asociatii….111 - in gradina de langa casa……………………52 Dimensiunile exploatatiilor pomicole au suferit un grad insemnat de faramitare cutoate consecintele negative pe care le-a generat aceasta situatie, datorita si pregatirii slabetehnico-materiala a noilor proprietari. Fara indoiala, cultura pomilor in jurul gospodariei, necesara asigurarii consumului propriu, a constituit prima forma de organizare a productiei in acest domeniu, forma care se mai mentine si astazi intr-o proportie destul de insemnata. Astfel notiunea de ,,livada’’, in Tara Romaneasca, apare pentru prima data in anul 1374. notiunea de ,,ferma’’ este folosita la noi in anul 1865, cand printr-o decizie ministeriala Ion Ionescu de la Brad este imputernicit sa organizeze ferma de la Pantelimon, in apropierea Bucurestiului.
  • 50. Iata ce spunea Ion Ionescu de la Brad : ,, Pana nu vor deveni prin fapte vazute sipipaite de toata lumea ca o cultura luminata scoate din pamant mai mult venit decataceea ignoranta si rutiniera, nu este cea mai mica speranta a induplaca pe cultivatoriinostrii sa intre pe calea progresului’’. Particularitati ale exploatatiilor pomicole in principalele tari europene O radiografie in economia pomicola de mare performanta a unor tari ca Franta, Italia, Belgia, Olanda, Grecia, reliefeaza urmatoarele caracteristici : -patrimoniul pomicol este constituit din ferme particulare, denumite frecvent siexploatatii ; -nu exista pomicultura in proprietate de stat, exceptie fac plantatiile domeniuluipublic, pentru nevoi de cercetare si invatamant -din,ensiunile fermelor au un caracter istoric, in sensul ca au evoluat in timp, princoncentrare, pornind acum 35-40ani de la cateva hectare ; -si in prezent exista ferme de diferite dimensiuni, mai rar sub 10 ha, dar cu tendintaspre dimensiuni optime, viabile fiind considerate suprafetele de 10-15 ha ; -fermierul, proprietarul exploatatiei, este de regula pomicultor profesionist,absolvent al invatamantului mediu sau superior ; -fermierul dispune de tractoarele, masinile si echipamentele necesare, pe care el simembrii familiei sale le folosesc pentru aplicarea lucrarilor tehnologice in perioadele demaxima eficienta, de o calitate specifica propriului interes ; - in functie de nevoi , se folosesc angajati sezonieri sau zilieri pentru taieri si recoltare.Stabilirea unor criterii pentru dimensionarea optima a exploatatiilor pomicole Orice decizie adoptata in cadrul unei economii de piata libera, concurentiala, inoricare domeniu, comporta o analiza pertinenta a unei multitudini de factori cu incidentadirecta sau conexa in procesul sau afacerea care se are in vedere. Cu atat mai mult, indomeniul pomiculturii, datorita specificului biologic al pomilor, acela de a avea o largaperioada de rodire, uneori deciziile strategice, luate pe termen lung, au un inalt grad dedificultate si complexitate. In primul rand , trebuie anticipate situatiile social-economice inurmatorii 8-10-15 ani, cand productiile de fructe obtinute vor face obiectul unor tranzactiibazate pe legea cererii si ofertei. Pentru a analiza rezultatele din diferite exploatatii se urmaresc anumite criterii : a). Criterii de analiza Productia de fructe realizata In urma datelor din productie se desprinde concluzia ca randamentele realizate laproductia de fructe sunt in directa relatie cu forma de proprietate si dimensiunile exploatatieipomicole. Astfel, in plantatiile proprietate privata, productia medie la hectar este intre20 tone
  • 51. si 36,6t/ha, in unii ani realizand chiar 42 t/ha. Urmeaza exploatatia arendata, cu o medie pe 3ani de 19,9t/ha ; fermele din domeniul public, cu 16,9t/ha. Se constata ca, cu cat suprafata este mai mare, cu atat si randamentele sunt maiscazute. Fara indoiala ca acast fenomen nu pledeaza pentru o structura faramitata, de micaproprietate, a exploatatiilor pomicole, dar este util sa fie consemnat ca atare putand sa fie luatin consideratie la determinarea dimensiunilor optime ale fermelor private. Relatia dintre productia de fructe estimata si cea recoltata Una din cauzele randamentelor diferite care se inregisteaza in exploatatiilepomicoleo constituie pierderile de recolta, din motive cunoscute si mai putin cunoscute. An dean , cu toate ca in perioada de formare a fructelor pe pom prognozele si estimarile stabilescanumite cantitati de fructe, in momentul recoltarii, cantitatile sunt diminuate, in proportie de13-245, la proprietatea de stat si publica. Aceasta este o situatie fericita, intrucat diferenteleintre estimat si recoltat sunt, in multe cazuri de 35-40%. Cauza principala o constituieorganizarea defectuoasa a securitatii recoltei din faza de parga a fructelor pana in perioadarecoltarii. Durata perioadei de recoltare Durata perioadei de recoltare are o incidenta deosebita asupra cantitatii si calitatiiproductiilor de fructe. Prelungirea perioadei de recoltare are drept consecinte : - supracoacerea fructelor pe pom cu efecte negative asupra pastrarii. ( in cazul soiului Jonathan, se semnaleaza prabusirea masiva a fuctelor). - caderea fructelor pe sol, fenomen accentuat de perioadele cu brume frecvente-deprecierea prin lovire, acoperirea cu pamant si alte resturi a fructelor. Urmarea este ca oproportie insemnata de fructe cat.isunt declasate pentru industrie sau pentru distilare. -sustragerea de fructe ; -pericolul de surprindere a fructelor in pom de ingheturi timpurii. Calitatea si profitabilitatea productiei de fructe In urma datelor inregistrate din productie s-a constatat urmatoarele : - calitatea fructelor incadrate in categoriile extra si aI-a a avut o ponderesemnificativ mai mare in exploatatiile particulare si arendate , fiind cuprinsa intre 75-93%; -in fermele de stat, fructele extra si cal aI-a au avut un procent de 40-60%, in timpce in diomeniul public a inregistrat 70%. Concluzia este ca exploatatiile din sectorul privat nu sunt grvate de nuci un fel decheltuieli indirecte , proprietarii neavand un sistem de ierarhii administrative. b). Criterii economico-financiare Secretul eficientei din pomicultura apuseana il constituie faptul ca veniturile dinbugetul familiei au provenienta excusiva din activitatea pomicola. Specializarea a atins unasemenea grad incat exista exploatatii pentru cultura marului, pentru cultura parului, pentrucultura prunului (pentru deshidratare), pentru cultura piersicului, caisului etc.
  • 52. Proprietarul si patronul sunt una si aceeasi persoana si toti membrii familiei sunt legatiorganic de singura lor sursa de existenta si actioneaza ca atare. In conditiile tarii noastre, incase mai apeleaza la venituri salariale . c). Criterii tehnologice Efectuarea fiecarei operatiuni tehnologice in perioada de maximafavorabilitate,constituie factorii determinanti ai realizarii de randamente sporite si in final,profitabilitate ridicata in exploatatiile pomicole. Principala lucrare tehnologica, care constituie o sinteza a tuturor operatiunilorefectuate intr-un ciclu de vegetatie, o constituie recoltarea fructelor. Tocmai acestei lucrari esentiale nu i s-a acordat practic nici un fel de atentie la dimensionarea fermelor pomicole din unitatile de stat din tara noastra, ajungand ca recoltatul sa se prelungeasca foarte mult cu pierdere de recolta. Recoltarea fructelor si partial operatiunile de taiere sunt singurele lucraritehnologice care depasesc capacitatea de munca manuala a unei familii cu 2,5 persoane active,detinatoare a unei exploatatii. O lucrare tehnologica principala care trebuie sa se incadreze intr-o anumita perioada(zile) , o constituie protectia fitosanitara. La mar, frecvent, schema anuala de combatere estecompusa din 16-18 tratamente. In general, durrata eficace a unui tratament este de max. 4-5zile, cu un optim de 3 zile. O productie de fructe nerealizata la optim este si din cauzaneaplicarii la timp a tratamentelor fitosanitare. d).Criterii manageriale Managementul productiei pomicole, asemanator oricarei alte activitati economice,are un rol determinant in rezultatele finale, in profitabilitatea activitatii. O serie de factori detrermina calitatea managementului : 1). Forma de proprietate in cadrul careia se desfasoara managementul In situatia proprietatii de stat, managerul este un salariat, care isi desfasoaramunca pe baza unui orar. In unele forme mai evoluate, managerul-functionar are un contractbazat pe anumiti parametri cantitativi si calitativi , de realizarea carora depinde retributia. In exploatatiile din tarile vestice ale Europei, unde proprietatea este privata seevidentiaza cel mai bine , relatia dintre management si profitabilitate. Managerul unei exploatatii pomicole este in marea majoritate a cazurilor siproprietarul respectivei afaceri, ca proprietar efectueaza impreuna cu familia, principalelelucrari tehnologice. Deciziile, sunt luate rapid, uneori cu risc asumat, fara sa se astepte alteavize si aprobari. 2). Dimensiunile exploatatiei au un rol major in actul managerial, cu deosebiredeciziile de ordin tehnologic. Exploatatia de dimensiuni optime , trebuie sa permitamanagerului, cunoasterea in detaliu a fiecarui pom . Trecerea in revista trebuie facuta celputin odata pe luna in perioada de vegetatie, in care se desfasoara principalele faze : inflorire,legarea fructelor, cresterea fructelor, parga, recoltarea. 3).Criterii referitoare la baza tehnico-materiala Considerand norma anuala a unui tractor de 520 hectare aratura normala (ha.a.n) ,iar lucrarile mecanice de pe 1 ha livada de mar de 30-70ha ha.a.n, rezulta o suprafata optima
  • 53. medie pe tractor de 17ha . Exploatatiile de 5 ha se dovedesc supra echipate, iar cele de 20hasubechipate. 4).Criterii in legatura cu folosirea fortei de munca familiale O familie din tara noastra este compusa in medie din 3,5 persoane , din care 2,5persoane active. Disponibilitatea de forta de munca pe o familie este de 600 zile muncaanualastfel: -2,5 persoane active x 240 Z.O anual =600 zile om (pentru lucrari manuale si mecanice)- consumul de Z.O.la 1 ha mar: - lucrari manuale =110Z.O.d.c 50 z.o. recoltare - lucrari mecanice= 12 Z.O 112 Z.O.- din totalul disponibil anual de 699 Z.O. – 50 Z.O.= 550 Z.O. anual fara recoltare.- 550 Z.O. : 122 Z.O. / ha = 5 ha suprafata minima pentru asigurarea folosirii integrale afortei de munca familiale. Exploatatiile de dimensiuni reduse, care ocupa numai partiasl capacitatea de forta demunca , conduc la nespecializarea fortei de munca familiale, la reducerea initiativei( veniturile fiind asiguarate din alte surse). Lucrarile de mare volum , incadrate intr-o perioadaoptima, cum ar fi recoltarea fructelor, nu pot fi efectuate numai de catre familie recurgandu-sela munca sezoniera, dar cu supravegere familiala in cuprinsul unor echipe de maximum 10-15persoane. STRATEGIA CONSTITUIRII DE EXPLOATATII SPECIALIZATE,VIABILE, CU CARACTER COMERCIAL Pe baza analizelor efectuate, avand ca element de referinta modelul pomiculturiiperformante din tarile apusene, s-a ajuns la concluzia, ca intrega strategie a dezvoltariipomiculturii trebuie sa aiba ca obiectiv fundamental evilutia catre exploatatiile special ;izate,private, cu caracter comercial. La noi inca avem forme paralele si intermediare dintre careevidentiem : Gradina de langa casa Este constituita din plantatiile de pomi din jurul gospodariei, din intravilan, cudimensiuni de la catva pomi la cateva sute de metri patrati, avand ca scop principalautoconsumul. Acest gen de exploatatii a fost practic abandonat in tarile apusene, terenul dijurul locuintelor fiind amenajat peisagistic, pentru nevoi de agrement, reconfortare, sport. Dupa datele institutelor de nutritie si fiziologie, necesarul optim este asigurat de unconsum mediu anual de 62 kg fructe autohtone, la care se adauga citricele si alte fructe deimport. Considerandu-se ca membrii unei familii producatoare de fructe se asiguraautoconsumul pentru 10 persoane (copii, nepoti) rezulta un necesar de asigurat 10x 100kg (catse consuma in mod real)= 1000kg fructe din diverse specii. Avand in vedere ca autoconsumul trebuie sa se refere la un conveer asigurat din maimulte specii si soiuri, se considera o medie de 5/3m schema de plantare, respectiv 15m.p.pentru fiecare pom .
  • 54. Aproximativ o productie medie pe pom de 20-25 kg fructe total specii, urmeaza cacele 1000kg sunt asigurate de 40-50 pomi x 15m. p pentru fiecare pom , rezulta o suprafata pegospodarie , pentru autoconsum de 750-1000m.p. Calculatia orientativa aduce elemente in sprijinul categorisirii plantatiilor sub1000m.p. din intravilan in grupa gradinilor de langa casa. In mod strict, insa autoconsumul gospodariei, compusa din 3,5 persoane, poate fiasigurat, de 12-16 pomi si o suprafata de teren de 1809-250m.p. Exploatatia pomicola familiala( cu ocuparea partiala a timpului proprietarilor penru activitatea pomicola) Situate in intravilanul localitatilor sau in extravilan, cu dimensiuni de peste 0,1 ha , celmai fracvent de 0,3-0,5 ha , mai rar pana la 2-3 ha, constituie in prezent peste 50% dinpatrimoniul pomiciol al tarii. Productia de fructe este valorificata individual pe piata,achizitionata de unele fabrici si centre de vinalcol sau de diversi intreprinzatori si comerciantipentru revindere. Singura solutie o, o mai constitue , impartirea fermelor existente la societatilecomerciale, in ferme de dimensiuni optime, viabile de 10-15 ha. VALORIFICAREA PRODUCTIEI DE FRUCTE Eficienta activitatii de productie este determinata in final de modul si de formele devalorificare. Productia de fructe realizata pe suprafete de 400-500mp, cultivata cu specii sisoiuri diferite care sa asigure un consum esalonat, este destinata autoconsumului. Plantatiilecare depasesc cateva sute de mp, si ocupa 1000-2000mp pana la hectare, mai ales daca suntcultivate cu una- doua specii pomicole, au deja un caracter comercial, productia realizata ilface pe proprietar sa intre in relatie cu piata, cu cererea si sa intre in competitie Competitia presupune informare, cunoasterea cerintelor consumatorilor, acantitatilor ce pot fi absorbite de piata , sub ce forma, calitate, in ce perioade etc. Competitia ilobliga pe producator sa realizeze costuri cat mai reduse, sa foloseasca tehnologii moderne,performante, sa procure materialele si echipamentele necesare, cu cea mai mare eficacitate sicat mai ieftin. Problema cae mai dificila pe care o intampina atat micul cat si marele producator defructe este valorificarea, mai ales in cazul fuctelor perisabile. Toate inconvenientele legate de valorificare si perisabiliotatea fructelor pot fidepasite , sau atenuate prin crearea unor forme de cooperare, de asociere pentru anumitesegmente lae procesului de productie,si valorificare care sa fie benefice pentru totiproducatorii cooperanti. Formele de cooperare specifice economiei de piata nu au nimic de-aface cu munca in comun cu unirea si exploatarea de-a valma a terenurilor , a proprietatilor.Fiecre fermier isi administreaza singur cum doreste proprietatea, ia singur decizii, isi exprimainitiativa personala. Cea mai raspandita activitate pe care fermierii apuseni o realizeaza incomun si care se impune si la noi este valorificare productiei de fructe. Gruparile se pot constitui, pentru valorificare merelor in stare proaspata, la intern siexport. In acxest caz, in comun se construiesc capacitati de conditionare si depozitare.Organizatia poate avea o anumita sigla, o m,arca inregistrata ,,Mere de Voinesti ‘’. Activitatea
  • 55. de marketing, contractarea, tranzactiile nu se fac de fiecare producator, ci de personal calificatin fiecare domeniu, cu utilizarea mijloacelor moderne, inclusiv –internetul. In situatia unuivolum mare de productie, se poate recurge la organizatii interprofesionale, cu aderenti, inparteneriat dintre producatori, procesatori, transportatori, cercetatori. Printre rezultateleacestor actiuni in cadrul interprofesional, urmare a publicitatii, conjugata cu studiile de piata,s-a obtinut triplarea consumului de prune deshidratate, in Franta, iar aplicarea de catreproducatori aconsultantei tehnice, productivitatea livezilor a crescut, randamentul la hectardublandu-se. Concentrarea si specializarea productiei Concentrarea presupune cultura de catre proprietariidintr-o zona a aceleiasi specii ;nu neaparat parcela langa parcela, camasat, dar in acelasi sat sau comuna. Doau considerente determina concentrarea : conditii de sol si clima favorabile pentrucultura respectiva( ex. mar sau prun), si posibilitatea de a asigura partizi mari de fructe dinacceasi specie care sa permita valorificarea avantajoasa pentru fiecare proprietar. Acestorconsiderente li se mai pot alatura traditia din unele centre (ex. Tuica de Ursei, in norduldambnovitei, Prune de Samburesti-Olt, Mere de Voinesti), vecinatatea unor piete dedesfacere. Specializarea permite cultivatorului sa-si canalizeze toate eforturile catre o specie siuna-doua directii de valorificare. Avantajele majore sunt ca, desfasurand an de an tehnologiala acelasi sortiment, producatorul isi imbogateste experienta in toate privintele ; de asemenea,dotarea cu echipamente specifice culturii respective este maieconomicoasa ; nu in ultimulrand se evita riscul de a da prioritate unei culturi in detrimentul alteia. In ultimii ani, in anumite zone cantitati insemnate de mere au avut dimensiunimreduse(seceta) au fost lovite de grindina, sau atacate de boli si insecte ; pre4turile acestorfructe au fost derizorii, cu mult sub costurile de productie. Ultima supapa pe care a avut-oproducatorul a fost distilarea , obtinerea tuicii si a rachiurilor ale caror preturi de valorificaresunt, total neeconomicoase. In asemenea cazuri grupurile de producatori trebuie sa aiba invedere procesarea in produse cu valoare alimentara si comerciala-superioare : sucuri naturale,nectaruri, gemuri, magiun, otet, fructe deshidratate, pireuri, faina de mere. Cu echipamente siinstalatii proprii de capacitate medie-mica, castigurile producatorilor de fructe pot fi duble sautriple fata de vanzarea ca materie prima a fructelor catre intermediari sau industriasi. FERTILIZAREA PLANTATIILOR POMICOLE1.Rolul principalelor maco si microelemente in nutritia pomilor. Carente nutritionale. Azotul O buna aprovizionare cu azot determina : realizarea unor cresteri anuale viguroase ;cresterea numarului de muguri bine diferentiati pana in toamna ; cresterea procentului delegare a fructelor ; micsorarea procentului de cadere a fructelor, accelerarea cresterii fructelorsi a maririi dimensiunii acestora ; realizarea unor fructe cu aspect exterior mai placut, cupulpa mai frageda si mai suculenta, insa mai putin dulci si aromate. Printre primele simptome ale lipsei de azot mentionam : cresterea lenta a lastarilor,frunze rare, putin dezvoltate, de un verde pal, coloratii rosietice pe lastari sau pa petiolulfrunzelor. In cazul lipsei acute de azot, aproape toate frunzele se decoloreaza si cad.
  • 56. Nutritia cu azot a pomilor trebuie insa bine echilibrata, excesul de azot determina :cresterea luxurianta a lastarilor si frunzelor ; prelungirea vegetatiei pana tarziu, intarziindmaturarea tesuturilor lemnoase si micsorand rezistenta la ingheturile timpurii ; la pomii pe rodprin stimularea cresterii excesive a lastarilor se determina umbrirea formatiunilor fructifere,ceeace reduce numarul de flori si legarea fructelor ; fructele mai putin colorate ; aparitiatimpurie si mai intensa a caderii fructelor ; scaderea rezistentei la transport si reducereaduratei de pastrare prin favorizarea dezvoltarii unor boli in peioada depozitarii ( mai ales lasoiul de mar Ionathan). Fosforul Mentine pH-ul solutiei din sucul celular la valori corespunzatoare desfasurariinormale a proceselor metabolice ; lipsa fosforului contribuie la limitarea cresterii lastarilor siradacinilor. La pomii slab aprovizionati cu fosfor lastarii capata o culoare rosietica, iarfrunzele capata a culoare rosie intansa, mai evidenta la inceput pe petioluri si nervuri. Potasiul Se gaseste in planta numai sub forma de ioni. Participa la numeroase procesemetabolice ; activeaza enzimele ce iau parte la sinteza proteinelor si hidratilor de carbon ;regleaza miscarea apei din pomi ; neutralizeaza la nivel celular acizii organici ; are rol esentialin imbunatatirea calitatii fructelor (gust, culoare, dimensiune) ; grabeste epoca de coacere simareste rezistenta la ger a pomilor. Carenta de potasiu se exteriorizeaza prin aparitia pe frunze de necroze marginale,iar limbul acestora se rasuceste ctre partea superioara. Excesul de potasiu determina in generalo scadere a continutului de calciu si magneziu ceea ce reduce capacitatea de pastrare sidetermina aparitia, intr-o proportie mai mare a bolilor de depozit. Calciul Intra in compozitia membranei celulare, regland o serie de procese metabolice ;regleaza raporturile dintre elemente (potasiu, magneziu,mangan,zinc, bor ) ; carenta de calciudetermina o coacere timpurie a fructelor si astfel o cadere timpurie a lor , aparitia unor boli dedepozit. Magneziul Este un component principal al clorofilei ; influenteaza formarea sitransportul hidratilor de carbon ; asigura transferul de energie si sinteza proteinelor. Lipsamagneziului se manifesta prin prin aparitia petelor clorotice pe frunze si a tesutului spongiosla mere (pluta). Particularitatile nutritiei minerale a pomilor
  • 57. Comparativ cu plantele anuale, pimii fructiferi raman pe acelasi amplasament operioada lunga de timp, in care extrag din sol cantitati mari de elemente nutritive. Fata deplantele anuale pomii au o extindere mai mare a radacinilor, dar si o desime mai redusa aacestora.datorita acestor particularitati pomii nu determina o epuizare avansata a elementelornutritive din sol , dar absortia acestora de la adancimi mai mari constituie o greutate deoareceimpune introducerea ingrasamintelor in aceste zone, lucru greu de realizat, in special in cazulingrasamintelor cu fosfor si potasiu. Cerintele pomilor fata de elementele nutritive variaza in cursul vietii acestoraastfel : 1. De la plantare si pana la intrarea pe rod a pomilor, obiectivele principale alepomicultorului sunt de a stimula cresterea rapida a pomilor, aparitia formatiunilor fructifere sigrabirea intrarii pe rod. Ca atare in aceasta perioada trebuiesc aplicate doze mari de azot. 2. Pe masura intrarii pe rod a pomilor este necesar sa se asigure cresterea coroaneipentru a ocupa intregul spatiu destinat prin distantele de plantare, dar si cu atentie ladimensiunea fructelor care nu trebuie sa fie exagerata. Ca atare , dozele de azot trebuie putinmicsorate si unde este nevoie , aplicate ingrasaminte cu fosfor si potasiu. 3. cand pomii au atins coronamentul maxim dorit si sunt in plina perioada de rodireconsumul de elemente nutritive este foarte mare, iar rtaportul dintre principalele elementenutritive (N.P.K.)este la mar, in general 1 :0,3 :1,2 si 1 :0,25 :1,5 la prun. Cerintele fata de elementele nutritive se scuimba in cursul unui an astfel : a).In perioada repausului relativ (toamna dupa caderea frunzelor panaprimavara, la umflarea mugurilor) absorbtia elementelor nutitive este in general lenta. Intoamnele mai lungi insa are loc o absorbtie a azotului care la nivelul radacinilor formeaza cuhidratii de carbon compusi organici ce sunt folositi dupa dezmugurire. b). In perioada de vegetatie : - de la dezmugurire si pana la legarea fructelor si inceputul cresterii intense alastarilor, nutritia pomilor are loc in principal pe seama substantelor de rezerva acumulate inorganele pomilor in anii precedenti ; - de la inceputul cresterii lastarilor si pana la incetarea cresterii, absorbtiaelementelor nutitive are loc cu viteza maxima. Rolul principal in aceasta fenofaza il arenutritia cu azot. In acesta fenofaza se disting doua perioade importante in nutritia cu azot apomilor : 1. prima perioada este la 10-15 zile de la dezmugurire cand oaprovizionare buna cu azot determina aparitia unui numar mai mare de lastari si mai mic derozete. 2. adoua perioada este de la incetarea cresterii lastarilor siinceputul diferentierii mugurilor de rod ; In fenofaza maturarii lemnului si coacerii fructelor, ritmul de absorbtie alazotului scade, devenind practic egal cu cel al fosforului si potasiului. O particularitate a pomilor fructiferi de care trebuie tinut cont , este aceea dereutilizare a elementelor nutritive, in special a N.P.K. atunci cand pomii intalnesc conditiioptime de absorbtie a elementelor nutritive, acestea sunt absorbite in cantitati mai mari decateste necesar la momentul respectiv si sunt depozitate in anumite organe (radacini, ramuri,trunchi). Atunci cand apar deficiente in nutritie, aceste elemente sunt luate din organele derezerva si folosite acolo unde este nevoie. Orientari deosebit de valoroase asupra starii de aprovizionare a pomilor cuelemente nutitive se pot obtine si prin observarea atenta a dimensiunii lastarilor, a productieide fructe si a calitatii acesteia. Astfel la mar pentru soiurile de tip spur lungimea medie alastarilor de 25-30cm in conditiile incarcaturii normale cu fructe a pomilor, poate fi
  • 58. considerata ca indicatoare a unei stari nutritionale bune a pomilor, iar pentru soiurile ce nuintra in aceasta grupa, lungimea medie de crestere a lastarilor trebuie sa fie de 40-50cm. Principalele ingrasaminte organice folosit in pomiculturaGunoiul de grajd (balegarul). Este un ingrasamant organic cu actiune pozitiva complexa asupra tuturor tipurilor de sol din pomicultura. Efectele cele mai evidente ale aplicarii gunoiului in livezi (sporuri de recolta medii de35-63%) s-au inregistat pe solurile cu un continut ridicat de argila, slab aerate, umede si reci.Cantitatile de gunoi ce trebuiesc aplicate in livezi cresc odata cu cresterea continutului inargila si a scaderii indicelui de azot, fiind intre 4-10kg /m2 in livezile clasice pe terennemecanizabil si intre 15-40kg/ m2 in plantatiile clasice si intensive pe teren mecanizabil. Gunoiul de pasari. Este de 2-4 ori mai bogat in elemente nutitive decat gunoiul deanimale. El se foloseste numai dupa fermantare (7-8t/ha) sau compostare (15-20t/ha), o data la2 ani. Pe suprafete mici se poate folosi si ca ingrasamant suplimentar (1kg la 10 litri apa) intimpul vegetatiei.Deoarece prin descompunere pierde cantitati mari de azot , se recomanda sase pastreze in locuri uscate, acoperit cu un strat de pamant sau cu o floie de polietilena. Compostul. Resturile vegetale din gospodarie (paie ,frunze,uscate, fan stricat,resturi ale tulpinilor de lagume) se pot strange intr-o platforma. Pentru grabirea fermentarii seuda in perioadele uscate si se omegenizeaza la 6-8 saptamani.Continutul in elemente denutritie minerala se poate imbogati prin adaosul de cenusa sau ingrasaminte minerale. Pescara mai redusa se folosase, urina, fecalele, turba si ingrasamintele verzi. Fertilizarea cu ingrasaminte minerale Ingrasamintele cu azot- aproximativ98% din azotul total din sol se gaseste subforma organica. Pomii nu pot absorbi azotul decat sub forme minerale de nitrati si saruri deamoniu.De aceea azotul din materia organica trbuie mineralizat sub influentamicroorganismelor. In general : la planterea pomilor se administreaza 15-20kg gunoi bine fermentat sau8-10kg de mranita care se amesteca cat mai bine cu pamantul cu care se umple groapa. Inprimul an de viata al pomilor, cand lastarii au 8-12cm lungime se aplica imprejurul fiecaruipom 15-20kg N s.a. Acesta se incorporeaza in sol print-o lucrare superficiala. Pana la intrareape rod , anul, se administreaza 4kg gunoi si 4-6kg N s.a./ m2 de proiectie a coroaneipomilor.In livezile ajunse in perioada de rodire deplina se recomanda administrarea gunoiuluiodata la 2 ani. Epoca de aplicare a ingrasamintelor Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica odata cu desfundarea terenului pentruinfiintarea plantatiilor, mai tarziu aplicarea lor in profunzime ar duce la distrugerea unuinumar mare de radacini. Ingrasamintele organice se aplica de obicei toamna, fiind incorporate cat maiadanc in sol. Ingrasamintele cu azot se vor administa 1/3 toamna si 2/3 primavara, de preferat
  • 59. in doua reprize (primul moment primavara devreme si al doilea imediat dupa legareafructelor). Metodele si locul de aplicare al ingrasamintelor Aplicarea la sol : -ingrasamintele cu azot care sunt usor solubiletrebuie aplicate de-alungul randului de pomi pe banda lucrata sau erbicidata, unde se gasesc majoritatearadacinilor. - datorita mobilitatii reduse a fosforului si potasiului , concentraareaacestora prin aplicarea in benzi late de 1-1,2m dispuse de o parte si de alta a randului de pomisi intre coroanele pomilor pe rand mareste continutul de potasiu din frunzele pomilorcomparativ cu aplicarea pe intrega suprafata in special pe solurile cu permeabilitate mai mica. -In cazul pomilor razleti de pe terenurile cu pante mari, administrareaingrasamintelor se va realiza pe suprafata lucrata din jurul pomilor care trebuie sa fie egala cuproiectia coroanei si nu mai mica de 7m2. Aplicarea odata cu apa de irigatie localizata (fertirigare) Consta in dizolvarea anticipata a ingrasamintelor solubile cu azot, fosfor, potasiu siadministrarea lor fractionata odata cu apa de irigatie prin picurare sau microaspersiune. Acesttip de fertilizare are foarte multe avantaje(folosirea economica a apei si ingrasamintelor, ocrestere mult mai puternica a lastarilor si o diferentiere mult mai mare a mugurilor floriferi). Aplicarea pe cale foliara. Consta in aplicarea prin stropirea pe frunze, indiferite fenofaze de vegetatie a unor ingrasaminte simple sau complexe care, pe langa o seriede elemente nutritive, pot contine si unele substante organice cu rol de stimulare a proceselormetabolice. Prin aceasta metoda se completeaza nevoia de elemente nutritive mult mai rapidpentru a satisface cerintele pomilor in anumite fenofaze specifice.rezultate mai bune seinregistreaza prin aplicarea lor in perioadele cu temperaturi moderate, cand absorbtia in frunzeeste maxima (dimineata devreme, dupa amiaza, in zilele noroase dar fara perocol de ploaie inurmatoarele 24 de ore). Formarea si evolutia mugurilor In perioada de crestere a lastarilor, la subsoara frunzelor incep sa se formeze muguriivegetative, cu primordiile foliare si si solzii protectori. Cea mai mare parte din acesti muguritrec intr-o stare de repaus, in timp ce altii formeaza lastari anticipati sau se tansforma inmuguri de rod. Aceasta transformare este rezultatul influentei pe care o exercita marimearecoltei de fructe asupra unor procese interne si inmai mica masura al factorilor climatici. Din practica se stie ca, in conditiile unei recolte supraoptimale, aparatul foliar alpomului se diminueaza, iar marimea si structura frunzei sunt mult deficitare infotoasimilate.Datirita comprtitiei pentru hrana intre diferite oegane ale pomilor (lastari, fructe,muguri), cantitatea si calitatea hranei sunt din ce in ce mai reduse si mai putin favorabileformarii mugurilor de rod.
  • 60. Trecerea mugurilor vegetativi spre faza reproductiva se realizeraza numai atuncicand aparatul foliar este sanatos si normal dezvoltat si in conditiile in care pentru fiecare fructrecoltat se asigura cel putin 30-50 frunze la mar si 70-80 frunze la piersic. In timpul formarii lor, mugurii de rod parcurg doua etape distincte si anume : inductia florala (inductia androgena) si organogeneza florala (formarea organelor florale). Inductia florala este prima etapa a evolutiei mugurilor vegetativi spre ceireproductivi si se realizeaza numai atumci cand pomii dispun de suficiente rezerve desubstante hidrocarbonate si proteice (azot proteic). Aparitia primordiilor florale duce lasfarsitul acestei faze. In conditiile tarii noastre, inductia florala are loc dupa incheierea cresterii intensive alastarilor, adica in ultima decada a lunii iunie si prima decada a lunii iulie. La pomii tineri, ingrasati puternic cu azot, in toamnele lungi si calduroase, inductiaflorala poate aparea mult mai tarziu (septembrie). Inductia la mar se produce mai intai la soiurile care fructifica pe ramuri scurte(soiuri spur) si la cele cu recolte slabe. Pe ramurile lungi, initierea florala este mai lenta siuneori are sanse putine a se realiza.Dupa incheierea inductiei urmeaza faza formarii organelorflorale (organogeneza florala).Acest stadiu coincide cu faza formarii mugurilor de rod sicontinua in primavara urmatoare cu faza infloririi si legarii fructelor. Organogeneza florala la mar cuprinde : formarea florii centrale din inflorescenta,apoi, diferentierea celorlalte flori (3-50. In cadrul fiecarei flori apar pe rand, la intervallescurte, mici protuberante din care se formeaza, succesiv : 5 sepale ,5 petale, 20 stamine si 5pistile. Cu aceasta strucrura, mugurii de rod la mar intra in repaosul de iarna. In acest repaus, mugurii trec prin temperaturi scazute si dobandesc insusirea de a inflori si a forma fructe.Daca frigul lipseste (cazul zonelor calde),acesti muguri nu pornesc in vegetatie, se usuca sicad in masa. Evolutia Dupa parcurgerea repaosului de iarna(obligatoriu), cand temperatura aerului crestesi depaseste pragul biologic (6-80) mai multe zile consecutiv, mugurii vegetativi si de rod seumfla si pornesc in vegetatie. In aceasta perioada, mugurii parcurg mai multe faze fenologicespecifice, formand lastari si fructe. Din mugurii vegetativi se formeaza lastarii, care reinnoiesc structura coroanei infiecare an. De la inceputul umflarii mugurilor si pana la oprirea cresterii lastarilor suntparcurse, succesiv, urmatoarele faze fenologice : dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor,cresterea intensa a lastarilor, incetinirea si incetarea cresterii lastarilor si maturarea tesuturilorsi pregatirea pomilor pentru iernat. Durata acestor faze este mai mica sau mai mare in functie de varsta pomilor,marimea recoltei, nivelul agrotehnicii aplicate si conditiile climatice ale zonei de cultura. La pomii tineri, primele doua fenofaze se desfasoara cu o intensitate mai mare decatla pomii maturi, in timp ce ultimile doua se incheie relativ tarziu si de accea, in ultimii ani,pomii sunt expusi la ingheturile timpurii din toamna. Dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor au loc in perioada martie- aprilie(dupa specie) si sunt influentate de nivelul temperaturii si starea de aprovizionare a pomilorcu substante de rezerva. In general, aceasta faza se desfasoara lent si se incheie cand apareprima frunza adevarata. Frunzele formate in aceasta fenofaza sunt mici, anormale si cu unrandament scazut in fotosinteza, iar mugurii care se formeaza la baza rozetei sunt slabdezvoltati si raman multa vreme in stare lenta.
  • 61. Crestera intensa a lastarilor incepe odata cu formarea celei de-a 5-6-a frunze sise incheie cand sporurile zilnice de crestere a lastarilor devin constante. Calendaristic,cresterea intensa se desfasoara la sfarsitul primaverii si inceputul verii(mai-iunie) si dureazacirca 3-4 saptamani, la pomii maturi, si 6-8 saptamani, la pomii tineri. In aceasta fenofaza,lastarii ating dimensiuni mari si de accea, pentru sustinerea cresterii sunt necesare cantitatiimportante de ingrasaminte azotate. Incetinirea si incetarea cresterii lastarilor incep cand sporurile de crestere alastarilor devin constante si se incheie odata cu formarea mugurelui terminal. In aceasta fazase desavarseste suprafata aparatului foliar pe baza noilor frunze care apar in zona de varf alastarului ai a celor mai vachi care ating dimensiunile normale. Mugurii laterali devin normalisi se pot transforma in muguri de rod datorita acumularilor mari de substante de rezerva inramuri. Calendaristic, aceasta fenofaza se desfasoara in perioada sfarsit de iunie- inceput deiulie. Maturarea tesuturilor si pregatirea pomilor pentru iernare este cea de-a 4-a siultima faza a evolutiei lastarului. In acest timp lastarii de lignifica, se calesc si se pregatescpentru a preintampina rigorile iernii. In anii cu toamne lungi si umede, cand frunzele persista pe lastari, exista pericolulca lemnul sa nu se matureze (1994) si ramurile sa degere. Pentru prevenirea acestor pierderieste de dorit ca in lunile de vara (iulie-august) sa nu se aplice fertilizari cu azot si udari. Dinmugurii de rod (floriferi sau micsti)se formeaza flori si fructe. Pana la recoltare, organele derod parcurg urmatoarele fenofaze : infloritul si legatul fructelor, cresterea fructelor simaturarea fructelor. Infloritul si legatul fructelor este fenofaza care se realizeaza pe baza substantelorde rezerva acumulate in tulpina pomilor in anul precedent. Cand pomii infloresc abundant sicantitatea de substante de rezerva este mica, exista pericolul ca florile sa cada in masa (cazfrecvent la cais) si sa ramana putine fructe legate. Aceasta fenofaza incepe cu umflareamugurilor si aparitia bobocilor florali si continua cu deschiderea florilor :caderea petalelor silegarea fructelor. In timpul aparitiei butonilor florali are loc formarea polenului si aovulelor.Infloritul la mar incepe cu deschiderea florii centrale, iar la par cu una din florilemarginale. Pentru realizarea unei fructificari normale se are in vedere ca, la plantare, sa fierespectata schema de polenizare. Polenizarea se realizeaza cu ajutorul vantului sau alinsectelor (albine , bondari).cand conditiile de mediu sunt favorabile si donatorii de polen(soiurile polenizatoare) produc polen bun si in cantitate suficienta, exista posibilitatea capomii sa lege un numar mare de fructe. Situatia este si mai alarmanta atunci cand soiurileleaga si pe cale partenocarpica(fara polenizare ).In aceste conditii de legare excesiva,pericolul unei caderi in masa a fructelor tinere creste datorita competitiei pentru hrana),punand in pericol nivelul recoltelor. Cresterea fructelor incepe din momentul legarii fructelor si dureaza pana laintrarea in parga a acestora. Perioada de crestere a fructelor este diferita de la o specie la alta.Astfel, pentru cresterea cireselor la unele soiuri sunt necesare numai 45 de zile, in timp cepentru soiurile de mar de iarna, perioada de crestera fructelor se prelungeste pana la 150-160de zile. La mar si par, cresterea fructelor este continuu ascendenta pana la faza de parga, intimp ce la prun, cais cires , visin si piersic ritmul cresterii este intrerupt in perioada formariisamburelui. Fructele cersc mai intai in diametru si apoi in inaltime. In luna iunie asistamla o cadere intensa a fructelor tinere datorita tendintei pomilor de a-si autoregla marimearecoltelor in raport cu potentialul lor de rodire. Cand numarul de fructe legate pe pom este mairedus, caderea din iunie poate fi prevenita prin suprimarea ramurilor apicale (din varf) care leconcureaza (pentru hrana si apa ). In conditii de seceta, unele soiuri de mar crapa si seprabusesc, iar cele de par formeaza numeroase sclereide (celule pietrificate) in pulpa fructului.
  • 62. Prin aplicarea taierilor de normare si de reinnoire a lemnului productiv sunt retinute pe pomfructe mai putine, care cresc mai intens si ating dimensiuni mai mari. Maturarea fructelor incepe cu faza de parga si continua cu coacerea propriu-zisa, realizand calitatile gustative si coloritul specific soiului. Pe masura ce avanseaza incoacere, unele fructe evolueaza mai lent, iar altele mult mai rapid, indicand astfel un anumitgrad de perisabilitate. Pentru obtinerea unor fructe comerciale si competitive pe piata libera,nu trebuie sa lipseasca din tehnologia de cultura masurile de protectie a pomilor si recoltei. Cresterea, rodirea si uscarea pomilor Cresterea pomilor Cresterea pomilor este un proces de reînnoire anuala a tulpinii si radacinii. Cand pomiisunt tineri, cresterea este progresiva, amplificand astfel coroana si intregul sistem radicular.La pomii maturi, nivalul cresterilor este mai redus si controlat permanent de marimea recolteide fructe. In perioada de tinerete si rodire deplina, reînnoirea coroanei se realizeaza inprincipal pe baza lastarilor terminali ai ramurilor de schelet si de semischelet. Lastarii lateraliau o contributie mai redusa la dezvoltarea coroanei intrucat, in marea lor majoritate evolueazain ramuri roditoare si dupa 1-2 recolte se usuca.La pomii intrati in declin, reînnoirea anuala acoroanei se face prin lastarii laterali si lacomi, datorita procesului de uscare, centipet, careincepe mai intai cu uscarea ramurilor de prelungire si apoi continua (incet dar progresiv) si cuelementele de schelet si semischelet ale pomului. In aceste conditii, coroanele reînnoite scadin volum cu fiecare an ce trece. Reinnoirea sistemului radicular copiaza fidel ritmul de dezvoltare (progresiv sauragresiv) al coroanei in corelatie cu perioadele de varsta ale pomului. Pentru mentinerea unui nivel ridicat de crestere al lastarilor si o fructificare normala siconstanta, sunt necesare taieri de normare a incarcaturii de rod. Prin aceste taieri se asiguraconditii mai bune pentru fructificarea pomilor, cresterea lastarilor si formarea mugurilor derod. Odata cu accentuarea uscarii centipede a pomilor, se fac taieri de regenerare aramurilor de schelet si semischelet, in vederea reinnoirii structurii de baza a coroanei si aformatiunilor de rod. In urma taierilor, mugurii dorminzi si adventivi sunt activati si stimulatiin crestere, formand lastari vigurosi, din care se aleg prelungirile sarpanelor si subsarpantelorsi a ramurilor de semischelet. Rodirea pomilor Rodirea pomilor reprezinta o etapa noua, calitativa, care apare mai devreme sau maitarziu, in functie de precocitatea soiului si vigoarea portaltoiului. Pomii incep sa rodeasca mai intai pe ax si apoi pe sarpante si subsarpante.La inceputrodirea este mai slaba, apoi numarul fructelor creste atingand o valoare maxima in perioada dematuritate deplina a pomi lor. Odata cu procesul de inbatanire, pomii formeaza mai putinefructe si de calitate inferioara.
  • 63. Influenta marimii recoltei de fructe asupra cresterii si fructificarii Din cercetarile efectuate de N.Cepoiu in1974 reiese ca, in anii de mare productie,fructele exercita o influenta represiva asupra cresterii si rodirii pomilor. Pomii supaincarcaticu rod reduc ritmul de crestere a sistemului radicular, a tulpinii, lastarilor, frunzelor si deformare a mugurilor de rod.Cea mai mare paret a asimilatelor din partile vegetative sunttranslocate si depozitate in fructe. In aceste conditii, sistemul radicular si coroana pimilor seextind foatre putin (cu 10-15 cm), iar sporul de crestere a trunchiului in grosime nu depaseste0,5-0,7cm. Aparatul foliar reprezinta numai 30-40% din aparatul foliar total al pomilor, carefructifica normal si in fiecare an. Influenta recoltelor mari de fructe asupra metabolismuluipomilor determina si schimbari importante in desfasurarea intensitatii unor faze si indicifenologici.Caderea fiziologica a fructelor la merii supraincarcati cu rod, se prelungeste sidevine mai intensa datorita deschiderii esalonate a florilor de pe ramurile lungi roditoare si arezervelor reduse de hrana. La pomii cu mult rod cad mai intai fructele de pe burse (la mar si par), apoi cele depe pinteni, tepuse (8-15 zile) si lastari (dupa 50-60 zile).In momentul recoltarii fructelor,pomii cu recolte mari prezinta lastari scurti si subtiri, cu putine substante de rezerva, care nule poate asigura o buna rezistenta la ger. Intotdeauna, productiile de fructe cumulate pe operioada mai lunga de timp de la pomii care rodesc intermitent sunt mai mici cu 20-25 % si decalitate inferioara fata de cele obtinute la pomii cu fructificare anuala controlata (prin taieri sirarirea fructelor). Alternanta de rodire In plantatiile pomicole, unele specii si soiuri rodesc in fiecare an , in timp cealtele fructifica o data la 2-3 ani. Fructificarea bienala sau trienala se intalneste mai frecvent laspeciile cu fructul mare (mar , par, gutui),si mai rar la speciile cu fructul mic (cires,visin).Exista insa si specii, precum piersicul, care, indifefent de marimea recoltei fructifica infiecare an.Aceste exemple arata ca, in aceleasi conditii de cultura, unele specii de pomi autandinta naturala sa fructifice periodic, in timp ce altele se comporta normal, formand muguride rod in fiecare an. La speciile predispuse sa fructifice intermitent, soiurile de vara rodesc constant.Acest compotrament se bazeaza pe existenta unor cantitati maimari de fotoasimilate de carebeneficiaza mugurii vegetativi (dupa recoltarea fructelor), pentru a se transforma in muguri derod. O frecventa mai mare la fructificarea bienala si trienala o au soiurilepartenocarpice care in anul de rodire, beneficiaza de conditii excelente pentru polenizare,dublandu-si sau triplandu-si uneori numarul de fructe legate. Fructifica de asemeneaintermitent soiurile de mar care in anul rodirii, leaga si isi mentin un numar mare de fructepana la recoltare. In anii cu un atac puternic de omizi, rapan sau fainare, cand frunzisul este distruspartial sau total, mugurii de rod nu se mai formeaza, iar pomii sunt antrenati in alternanta derodire. Ciclurile trienale care apar in fructificarea marului si parului se manifesta mai mult lapomii batani, datorita amplificarii fenomenului de uscare. Ciclurile fructificarii bienale suntcele mai frecvente si constante pe o perioada determinata. Mentinerea soiurilor de mar incicluri prelungite derodire la 2-3 ani sunt determinate in principal de portaltoi, gradul deautonomie a ramurilor, varsta pomilor, marimea recoltei si factorii climatici.Asa ,de exemplu
  • 64. portaltoii vegetativi ai marului M9 si MM106 imprima soiului Golden Delicios calitatea de arodi in fiecare an, in timp ce M7 il determina sa fructifice bienal . Fructificarea in cicluri prelungite a soiurilor cu o autonomie pronuntata a ramurilorpare sa fie stimulata de translocarea asimilatelor din frunzele lastarilor vegetetivi sprepunctele de rodire. Varsta pomilor amplifica sau reduce durata ciclului de rodire a marului infunctie de precocitatea si de vigoarea pomului, indusa de portaltoi. Merii tineri, altoiti pe portaltoi M27 si M26, rodesc mai devreme si de aceea suntantrenati mai usor in alternanta de rodire decat cei asociati cu portaltoi M106, M 109, A2 sifranc, care incep sa fructifice mai tarziu. Practica a dovedit ca. indiferent de asocierea soi/portaltoi, fructificarea bienalaeste este mai prezenta la pomii supaincarcati cu rod si mai batrani, care au ramuri subtiri siepuizate. Mentinerea pomilor intr-o fructificare intermitenta vreme indelungata este cauzatade factorii externi (ingheturile tarzii de primavara, vremea racoroasa in timpul polenizariiflorilor, umiditatea redusa a aerului, stresul pentru apa, bolile si insectele) care controleazapermanent echilibrul dintre recolta-crestere si formarea mugurilor de rod. Implicareafactorului genetic este uneori pusa sub semnul intrebarii datorita comportamentuluicontradictoriu al acelorasi soiuri in diferite zone climatice. Controlul alternantei In plantatiile intensive si superintensive, controlul alternantei de rodire a pomilorse realizeaza relativ usor prin taieri de productie (de normare a incarcaturii) aplicatediferentiat pe grupe de soiuri si categorii de varsta a pomilor, prin rarirea chimica a florilor sifructelor prin irigatii si fertilizari corelate cu zona de cultura si marimea recoltei de fructe. Taierile de productie aplicate diferentiat asigura un spor de recolta de 28-42% lapomii tineri si 34-63% la pomii maturi. In plus, acestea imbunatatesc calitatea fructelor sianuleaza tendinta de fructificare bienala a pomilor. Taierile se executa in perioada rapaosului vegetativ (taieri in uscat) si in timpulperioadei de vegetatie (taieri in verde). Prin taierile in uscat se asigura o repartizare uniformaa rodului in coroana pomului , iar prin taierile in verde se stabileste numarul de inflorescentepe ramurile lungi, se imbunatateste regimul de lumina din interiorul coroanei si se stimuleazarandamentul fotosintezei frunzelor si diferentierea mugurilor de rod. Uscarea pomilor Uscarea este un proces lent, care se declanseaza o data cu aparitia fructificarii.Primele ramuri care se usuca sunt ramurile scurte si subtiri de la baza axului si a scheletului,iar ultimile, ramurile lacome, viguroase care au luat nastere mai tarziu din mugurii dorminzi siadventivi ai pomilor, intrati in declin. Ramurile de rod se usuca si dispar mai usor decat cele vegetative,deoarece suntmai subtiri si mai solicitate(pentru hrana) de catre fructe. Ramurile permanente ( de schlet) sunt viguroase si dispun de o rezerva mai marede muguri suplimentari, care oricand pot forma lastari vigurosi de inlocuire (la piersic, cais,prun). Cresterea, rodirea si uscarea pomilor sunt modificate, ca durata si intensitate ,de vigoarea soiului si a portaltoiului. Astfel, la pomii pitici, intensitatea si durata cresterii sunt
  • 65. mai mici decat la pomii vigurosi, iar uscarea se manifesta mult mai devreme datoritaprecocitatii soiului si influentei reduse a portaltoiului. Combaterea bolilor si daunatorilor Esential pentru eficacitatea luptei impotriva bolilor si daunatorilor la pomi, arbustifructiferi si capsuni este cunoasterea cu precizie a agentului daunator sau patogen (diagnoza).In functie de agent (cauza) se aplica diferite masuri de combatere, preventive sau curative. In pomicultura se folosesc urmatoarele metode de combatere : - agrofitotehnice (culturale) ; -fizice ; -mecanice ; -chimice ; -biologice ; Masurile agrofitotehnice se refera in general la asolamente (in pepiniera),folosirea anumitor ingrasaminte, lucrarile solului distrugerea buruienilor, folosirea de soiuricat mai rezistente, distrugerea resturilor vegetale (frunze, fructe, ramuri, mai ales celeatacate), folosirea de material sanatos etc. Toate masurile au in vedere sa modifice conditiile mediului inconjurator, asa incatacestea sa devina optime pentru pomi si improprii pentru boli si insecte. Masurile fizice constau in folosirea temperaturilor ridicate sau scazute, a focului,luminii, campurilor electrostaticeetc. Acestea au in vedere anumite praguri letale peste sausub care, diferiti daunatori nu pot vietui. Masurile mecanice se refera la adunarea directa a insectelor cumana sau cudiverse aparate, la eliminarea unor organe atacate, la folosirea de braie capcana, benzi sauinele cleioase sau a momelilor pentru atragerea si distrugerea insectelor, atragerea prin surseluminoase, capcane cu feromonietc. Metodele chimice sunt cele mai folosite pentru combaterea bolilor si insectelor dinplantatii, celelalte metode fiind practic numai mijloace auxiliare. Aplicarea produselor chimice (pesticide) folosite in combatere se face sub diferiteforme : prafuiri cu pulberi sau pudre ; stropiri cu solutii, suspensii sau emulsii ; gazari saufumigari, cu produse asfixiante ;aerosoli. Produsele chimice prezinta o serie de avantaje intre care eficacitate,compatibilitate, posibilitatea unor tratamente mixte, pentru combaterea mai multor boli sidaunatori. Alaturi de acestea, un avantaj deosebit il constituie posibilitatea de mecanizarecompleta a metodelor chimice. Pe de alta parte extinderea combaterii chimice pe suprafete tot mai mari, crestereanumarului de tratamente, aplicarea sistematica an de an a unor produse toxice persistente, audeterminat aparitia unor fenomene secundare negative : poluarea meduilui, remanta inproduse, dereglarea echilibrului biologic etc. Metodele biologice sau lupta biologica consta in folosirea diferitelor produsemicrobiologice, cu organisme parazite ( bacterii, ciuperci, protozoare si virusi) inmultite pebaza unor tehnologii industriale, folosirea zoofagilor ( paraziti si pradatori) dintre care unii seinmultesc deja pe scara industriala ( Trichograma sp. , Prospaltella perniciosi) ; combaterea
  • 66. genetica consta in obtinerea masiva de indivizi sterilizati si lansarea lor in plantatii cat si indirijarea aparitiei in masa a indivizilor de acelasi sex ; folosirea de substante care regleazacomportamentul si activitatile vitale ale insectelor : atacanti, inclusiv feromoni sexuali,inhibitori de nutritie, substante cu actiune hormonala.etc. Combaterea integrata Datorita multitudinii de organisme daunatoare existente in plantatiile pomicole, osingura metoda de combatere nu poate asigura succesul, intelegand prin combatere, nu numaieliminarea unui agent daunator, ci incidenta masurilor intreprinse asupra complexului defactori care alcatuiesc ecosistemul respectiv. In practica pomicola se recurge la imbinarea metodelor chimice cu cele biologice sialte metode, de o maniera compatibila, astfel incat populatiile de daunatori sa fie mentinute laun nivel sub pragul economic de daunare. In pomicultura moderna isi croieste drum tot mai evident productia biologica- bio,care in afara utilizarii combaterii integrate, cu produse nepoluante, are in vedere toateinputurile chimice impuse de tehnologie, inclusiv fertilizarea. Cateva elemente privind tehnica stropirilor Modul de preparare a solutiilor : Fiecare pesticid se foloseste in concentratiaomologata in Romania – cantitatea de produs comercial stabilindu-se in functie de volumul desolutie administrat la hectar, astfel incat sa asigure o imbaiere foarte buna a intregului pom. Volumul de solutie difera in functie de specia pomicola de varsta plantatiei, desistemul de cultura, de coroana, precum si de starea de vegetatie (dezmugurit, plina vegetatie,caderea frunzelor). Inn functie si de echipamentele folosite volumul de solutie pe ha variaza. Dupa volumul lichidului folosit la prepararea solutiilor , se practica mai multetipuri de stropiri : a). Stropiri cu volum normal(VN). Se fac cu masina de mica presiune.Audezavantajul ca necesita cantitati mari de apa (400-100l/ha) sau mai mult, iar picaturile sescurg de pe frunze. b). Stopiri cu volum mediu (VM). Acestea necesita 50-150l solutie la ha , picaturileavand sub 300 microni. c).Stropiri cu volum redus (VR). La acestea se folosesc numai 5-50 litri apa / ha.Se realizeaza cu masini pneumatice cu atomizoare sau cu dispozitive rotative de pulverizare,actionate de mijloace terestre sau aeriene, picaturile fiind foarte fine (sub 250 microni). d).Stropiri cu volum ultraredus (VUR). Aceasta nu necesita apa, cantitatea delichid fiind de 0,5-5 litri / ha. Se realizeaza prin transformarea insectofungicidelor(conditionate in mod special in ulei) in picaturi extrem de fine ( sub 100 microni), formand oceata toxica. Pentru stropiri VUR se utilizeaza atomizoare, dispozitive de pulverizarepneumatica sau pulverizare rotativa, actionate de elicoptere, avioane sau tractate terestru. Tehnica stropirilor. Tratamentele se efectueaza cu pompe speciale deadministrare a solutiei, astfel ca solutia sa fie pulverizata cat se poate de fin , pe toateorganelle pomului si pe toata inaltimea lui. Duzele de pulverizare sa nu se apropie mai multde 0,5 m de frunzis, deoarece substanta chimica produce intoxicarea frunzelor. In timpulstropirii sa nu se formeze picaturi mari pe frunze, care curg, ci picaturi foarte fine, care saramana pe frunzis. Tratamentele sa se efectueze pe timp linistit , fara ploaie si vant , depreferat la temp. de 18-200C ; sa treaca minimum 4 ore de la terminarea tratamentului sieventual pana la prima ploaie. In amestecurile de insectofungicide trebuie sa se tina seama decompatibilitatea acestora.
  • 67. Masuri de protectie a oamenilor, albinelor , animalelor si pasarilor inperioada tratamentelor. Parcela unde se stropeste va fi marcata printr-un indicator ,,PERICOL DEOTRAVIRE’’ sau ,,FRUCTE OTRAVITE’’ ; cei ce manipuleaza produsele trebuie sacunoasca in prealabil masurile de protectie, sa fie echipati cu combinezoane (salopetecorespunzatoare) ; in timpul efectuarii stropirilor nu se mananca nu se bea, nu se fumeaza ;dupa terminarea tratamentului, se dezbraca echipamentul folosit si se spala cu multa apa sisapun ; ambalajele rezultate de la pesticidele folosite vor fi arse sau ingropate. ; albinele, peperioada efectuarii tratamentelor, trebuie sa fie inchise, pasarile si animalele pot consumaiarba din livezi, numai dupa trecerea timpului de remanenta al produselor folosite ; fructele inparga nu se vor stropi (numai cu produse biologice cu remanenta 3 zile). Cateva principii tehnice pentru executarea stropirilor Stropirile de iarna sefac prin imbaierea pomilor si in concentratii mari. Stropirile de vara se fac prin pulverizare fina . Vara se fac stropiri prinimbaierea pomilor numai in czul combaterii larvelor Paduchelui din San Jose si a purecilor defrunze. Impotriva bolilor provocate de ciuperci este bine sa se urmareasca pulverizareasolutiei mai ales pe partea inferioara a frunzelor unde se gasesc majoritatea ,,portilor’’ deintrare, respectiv stomatele. Stropitul unui pom se incepe din susul in josul coroanei si dinsprepartea din care bate eventual vantul. Se continua dinspre exteriorul spre interiorul coroanei, desus in jos si de jos in susul ramurilor. La sfarsit se stropeste trunchiul. Nu se stropeste pe vant puternic si nici in zilele cand solutia ingheata pe pom. Cerintele pomilor fata de factorii de mediu Cresterea si fructificarea pomilor au loc sub influenta a 2 categorii de factori: ereditarisi ecologici. Factorii ereditari apartin potentialului fiecarei specii sau soi, depind de bagajul geneticcu care fiecare genotip este inzestrat. Factorii de mediu cu effect direct saupra cresterii si fructificarii sunt grupati in douacategorii: - factori climatici : lumina temperatura, apa si aerul - factori edafici (pedologici), care cuprind proprietatile fizico-chimice ale solului,gradul de asigurare al acestuia cu substante nutritive, apa, aer si activitatea microbiologica. Se poate adauga acestora factorul antropologic ( uman), care tinde sa modifice insens pozitiv caracteristicile ereditare si de mediu care influenteaza cresterea si fructificarea. Lumina Lumina este sursa de energie in procesul de transformare a substantelorminerale, apei si bioxidului de carbon in substante organice.Energia luminoasa determinafotoliza moleculei de apa, desfacerea acasteia in hidrogen, care este sintetizat si oxigen careeste eliberat in atmosfera. Pentru indeplinirea functiei sale, lumina trebuie sa penetrezecoroana pomului, sa asigure o buna iluminare a tuturor frunzelor. Aceasta cerinta, se asiguraprin alegerea unor forme de coroana rationale si prin evitarea supraindesirii ramurilor dincoroana, cu ajutorul taierilor.
  • 68. Lumina, masurata sub aspectul intensitatii (nr. de lucsi) cat si a duratei acesteia(numar de ore de stralucire a soarelui )este, pentru latitudinea tarii noastre, suficienta pentrucerintele tuturor speciilor pomicole cultivate. Temperatura Fiecare specie pomicola, chiar fiecare soi, are cerinte diferite fata detemperatura, acest factor avand o limitativa asupra cultivarii unei anumite specii intr-o zonasau alta. Intrunirea optimului de temperatura pentru o anumita specie, intr-o anumita zona,conduce la specializarea zonei pentru cultura speciei respective. Astfel , se poate distingegrupa speciilor termofile, iubutoare de caldura,( migdal, piersic, cais)a caror cultura cucaracter comercial poate asigura performante in Campia Romana, Dobrogea si Banat. In schimb, sortimentul de fructe care urmeaza sa fie pastrat 4-5 luni in depozite(mere si pere de iarna) trebuie cultivat in zona dealurilor, mai spre nord, pentru a prevenisupracoacerea fructelor inca in plantatii. Fiecare fenofaza se desfasoara peste un anumit prag biologic specific, diferit dela o specie la specie, are o plaja optima de temperatura si incetineste sau se poreste la unanumit nivel maxim. Temperaturile din zona maximelor din timpul verii nu au influente negativesemnificative, atunci cand umiditatea in sol este asigurata.Temperaturile scazute si foatescazute din perioadele de toamna timpurie, iarna sau primavara tarzie pot avea influentenegative foatre semnificative care pot conduce chiar la pierderea recoltei sau, cazuri mai rare,pieirea pomilor prin degerare.Ingheturile timpurii din toamna provoaca caderea prematura afrunzelor si degerarea varfurilor lastarilor, impiedicand maturarea tesuturilor si pregatireapomilor pentru iarna. Nu in rare cazuri, ingheturile timpurii pot surprinde fructele, in specialla mar, nerecoltate, cauzand caderea sau chiar inghetarea acestora pe pom. Temperaturile minime de rezistenta la ger a pomilor 0 0Specia C Specia CMar -35…-36 Prun -30…-32Par -32…-33 Cais -26…-28Gutui -28…-30 Piersic -24…-26Cires -29…-32 Capsun -22…-24Visin -30…-32 Smochin -16 Ingheturile de primavara pot provoca pagube importante atunci cand muguriifloriferi au ajuns untr-un anumit stadiu in care devin sensibili.Limitele de rezistenta la ger in primele faze de vegetatie la cateva speciipomicole.Specia Butoni florali Inflorit Fructe mici 0 0 0 C C CMar -2,8…..-4,9 -1,7…-3,2 -1,1…-2,7Par -1,7….-4,9 -1,7…-3,2 -1,7…-2,1Piersic -1,7….-4,9 -1,1…-3,8 -1,1…-2,1Cires -1,7….-3,2 -1,1…-3,2 -1,1…-2,1Prun -1,1….-4,2 -0,6…-3,2 -0,6…-2,1Cais -1,1…-4,9 -0,6 …-3,2 -0,0…-1,5
  • 69. Apa Apa este un factor indispensabil activitatii vitale a tuturor organismelor, in absenta apeinefiind posibila manifestarea proceselor caracteristice vietii. Absorbtia apei se realizeaza prinintermediul radacinilor tinere fiind in stransa dependenta de temperatura, umiditatea aerului,gradul de aprovizionare cu apa a solului. Regimul pluviometric in tara noastra difera mult de la o zona la alta, ceea ce face ca,factorul apa sa devina, ca si in cazul temperaturii, un element limitativ. Necesarul de apa alspeciilor pomicole se poate determina si dupa consumul de apa al acestora pentru producereaunui kg substanta uscata.La mar de pilda apreciind consumul la 300l apa pentru un kgsubstanta uscata,s-a calculat ca pentru obtinerea unei productii de 45 t/ha, este necesara ocantitate de 900mm precipitatii anuale bine repartizate. Apa necesara este provenita in primul rand din precipitatii, dar in unele zone apatrebuie asigurata si pe cale artificiala, prin irigatii. In afara de totalul precipitatiilor, pentru cultura pomilor intererseaza marimea si intensitatea acestora, datorita faptului ca,contributia ploilor mici de 3-4mm este neinsemnata pentru pomi deoarece astfel de cantitati sunt retinute la suprafata solului si se evapora foarte repede. Ploile pana la 10mm, care patrund in sol 5-15cm, in functie de textura solului, daca sunt urmate de o insolatie puternica si caldura, nu sunt utilizate de radacinile pomilor, care in general sunt dispuse mai adanc. Cerintele diferitelor specii si soiuri pomicole fata de apa, in conditiile tarii noastre, pentru cresterea si rodirea normala, sunt in medie de 600-800mm precipitatii anuale, repartizate unuform in tot timpul anului, din care in perioada de vegetatie, mai-august, minimum 250-300mm. Precipitatiile medii multianuale lunare si anuale-mmLunile Baia Mare Buzau ConstantaIanuarie 70,7 27,1 26,6Februarie 65,0 26,8 24,5Martie 61,7 25,6 23,8Aprilie 78,3 43,4 28,1Mai 90,5 56,6 34,1Iunie 111,2 80,0 43,5Iulie 92,6 61,7 34,9August 89,1 38 30,1Septembrie 76,9 34 29,6Octombrie 84,4 39,5 35,1Noiembrie 76,8 36,0 32,2Decembrie 78,8 33,4 32,3Suma anuala 976,0 512,1 378,8Suma pe perioada de 538,6 323,7 200,3vegetatie
  • 70. Suma pe perioada 383,4 246,3 122,6mai-august Din analiza precipitatiilor medii anuale, cat si din repartitia acestora in perioada devegetatie, rezulta ca in putine bazine pomicole sunt asigurate cerintele principalelor speciipomicole pentru realizarea unor productii mari si de calitate an de an (Baia Mare, Cluj,Falticeni Sibiu). In bazinele pomicole Constanta, Buzau, Craiova se impune asigurarea unuiaport suplimentar de apa prin irigare. Dupa cerintele specifice pentru apa se poate stabili oordine relativa. Arbustii fructiferi si marul (soiurile de iarna) constituie grupa speciilor cu cele maimari cerinte pentru apa.Cerintele acestora sunt satisfacute in zonele unde precipitatiiledepasesc 650-700mm, iar temperatura medie din perioada de vara nu depaseste 16-180C. Prunul, parul, nucul ciresul si visinul formeaza grupa speciilor cu cerinte redusepentru apa, nevoia lor fiind satisfacuta in zonele cu precipitatii de peste 600mm anual ceea cein tara noastra coraspunde cu limita inferioara a padurilor de fag, cu intrepatrundere in zonapodgoriilor cat si in silvostepa. Piersicul, caisul si migdalul, constituie grupa pomi lor cu cele mai mici cerinte pentruapa, comportandu-se satisfacator in zonele cu precipitatii de peste 550mm anual,in acestezone fiind asigurata temperatura necesara. In perioada de repaus necesarul de apa este redus, in timp ce in perioada de vegetatie(cresterea intensa a lastarilor, formarea recoltei), se inregistreaza un maxim in cerintelepomilor pentru apa. Asigurarea apei din precipitatii sau irigatii este absoltut necesara inperioada mai-iulie-august. Aerul Pentru pomicultura aerul prezinta importanta sub aspectele urmatoare : compozitiaaerului din atmosfera si din sol, miscarea aerului (vantul) si continutul in substsnte poluante.Miscarea aerului ,respective vantul, are influente semnificative asupra pomilor. Vantulmareste transpiratia, ridicand consumul de apa. Vanturile puternice sunt intotdeaunanefavorabile, acestea putand produce pagube insemnate , determinand caderea fructelor,ruperea ramurilor sau desradacinarea pomilor . Factorii poluanti din aer sunt numerosi si au intotdeauna efecte negative. Acestiapot fi : praful de ciment, cenusa, hidrocarburile, bioxidul de sulf, amoniacul, acizii organici,oxizii de plumb, de azot etc., degajati in atmosfera de catre platformele industriale isi potmanifesta influenta negativa pe arii extinse. Formele de manifestare pot fi arsuri , necroze,blocarea stomatelor, reducerea accesului luminii in frunza si diminuarea fotosintezei. Este important, sa se stie ca intr-o zona cu intensa poluare a aerului,infiintare unei livezi comerciale este cu probleme. Solul Solul este principalul factor de mediu (edafic sau pedologic) de care depindeproductia de fructe in cazul in care conditiile climatice sunt asigurate. Referitor la sol, intereseaza insusirile fizico-chimice si biologice de caredepinde fertilizarea naturala a acestuia. Dintre insusirile fizice de prima importanta sunt : -textura –care poate fi :nisipoasa, lutoasa sau argiloasa.
  • 71. Solurile nisipoase impun tehnologii speciale, cu cantitati mari de ingrasaminteorganice si obligatoriu conditii de irigare. Solurile argiloase, grele, cu mare extindere in zona dealurilor, pe platouri, potfi avute in vedere pentru cultura prunului, altoit pe corcodus mai ales. Cultura marului si parului altoite pe portaltoi vegetativi se face cu maridificultati pe asemenea soluri, fara performanta. Cele mai preferabile soluri pentru speciile pomicole sunt cele nisipo-lutoasesau chiar nisipo-argiloase, care pot asigura un regim aero-hidric favorabil vietii sistemuluiradicular. -structura-respectiv agregarea particulelor de nisip, praf si argila in granule de diferitemarimi si stabilitati, favorizeaza penetrarea si mentinerea apei in sol, viatamicroorganismelor, regimul aero-hidric. -grosimea solului poate fi superficiala (30-50cm), medie sau profunda peste 100-150cm acasta din urma fiind preferata de toate speciile pomicole. - apa freatica poate fi la adancimi variabile, adancimea de peste 150cm fiind cea maiconvenabila penrtu pomi in functie de specie si portaltoi. Dintre insusirile chimice prezinta interes : -continutul in humus- un nivel de 2-3% fiind optim pentru majoritatea speciilorpomicole. -pH-ul sau reactia solului, este foarte important de retinut, cerintele pentru pH alespeciilor pomicole fiind diferite. Astfel, nivelul optim al pH-ului pentru mar este de 5,7-7,6 intimp ce pentru prun este de 6,8-8,3. Solul poate fi, obiectul a numeroase interventii din partea pomicultorului, acestaputand interveni, de exemplu, in cazuri obligate la desecarea terenurilor mlastinoase dacaeste cazul, sau la amendare cu calciu a celor puternic acide.ASPECTE ECONOMICO-FINANCIARE ALE PRODUCTIEI POMICOLE Pomicultorii trebuie sa cunoasca precis si in detaliu costurile pentru toate verigile tehnologice specifice culturii, productiile si veniturile obtinute pe directii de valorificare pe care trebuie sa le analizeze permanent. Ponderea insemnata la infiintarea unei plantatii o detin cheltuielile cu materialulsaditor (65,3% la mar si 53,6% la prun), urmate la distanta de cheltuielile privind fertilizarea(8,7% la mar si 17,25 la prun ). Atunci cand pentru celelalte lucrari specifice investitiei, parteade munca manuala o reprezinta aportul membrilor familiei, cheltuielile pot fi diminuate cu 25-30%. In ceea ce priveste cheltuielile cu intretinerea plantatiilor pana la intrarea pe rod, acesteasunt in valoare de 814$ la mar, reprezentand 30% din investitia totala si de 914$ la prun ,reprezentand 49% din investitia totala. Lucrarile manuale pot fi executate in totalitate de catreprorietar impreuna cu familia, situatie in care cheltuielile pot fi diminuate cu pana la 15%.Ponderea mare a cheltuielilor cu intretinerea la prun este determinata de perioada mare panala intrarea pe rod ( 5 ani), comparativ cu marul (3 ani). Durata de exploatare economica la mareste de 18 ani si la prun 22ani.
  • 72. Cheltuielile cu investitia pot fi compensate partial de veniturile obtinite princulturile intercalate, posibil de realizat pe intervalul dintre randurile de pomi, pana la intrareaacestora pe rod. Cu toate ca rata profitului are cote destul de ridicate, profitul brut obtinut(500-1528$/ha la mar si 263-739$/ha la prun ), poate constitui o sursa suplimentara de venit,dar nu asigura necesarul de resurse pentru dezvoltarea investitiei. Avand in vederecomponenta cheltuielilor de exploatare, reiese ca un buget anual de 3000$ poate fi asigurat depe o suprafata de 2,2-2,5 ha mar cu o productie medie de 20-30 t/ha sau 4,6-5,5 ha la prun cuconditia ca marea majoritate a lucrarilor specifice tehnologiei sa fie efectuate de proprietarimpreuna cu familia. Bugetul de 3000$ anual popate fi asigurat si de pe suprafete mai mici,atunci cand cultivatorul, continua fluxul tehnologic in aval prin conditionarea, pastrarea,procesarea sub diverse forme a fructelor si chiar desfacerea directa pe piata a produselorobtinute. Astfel, pastrarea si conditionarea merelor penrtru consum conduce la o crestere aveniturilor ci 60-70%, deshidratarea prunelor cu 70-80%, distilarea fructelor cu 20-25%. Concluzia este ca productia de fructe chiar pe suprafete mici este profitabila,aducand venituri suplimentare, pe masura ce suprafetele cultivate cresc pana la dimensiuniviabile de 10-15 ha. STRUCTURA SI VOLUMUL CHELTUIELILOR DE INVESTITIIPENTRU INFIINTAREA PLANTATIILOR DE POMI ARBUSTI FRUCTIFERI SICAPSUNI Plantatiile pomicole sunt mijloace fixe, cu durata de exploatare de la 10-12 ani(arbustii fructiferi) pana la catava zeci de ani. Valoarea lor este echivalenta cu totalitateacheltuielilor efectuate pentru realizarea pregatirii terenului, plantarea propriu-zisa siintretinerea pana la intrarea pe rod.Costurile de investitii pentru plantatii semiintensive si intensive de mar, par si gutuiUM=USD/haCategoria de Materiale Manopera Lucrari Transport Totallucrari mecanice cheltuieliPregatire teren 300-320 120-160 125-140 160-180 745-800Infiintare 1450-1800 400-550 60-70 15-20 2425-2440plantatieIntretinere-total 1730-1870 670-760 420-480 170-200 2995-3303d.c.-anul I 550-600 210-220 130-140 40- 45 930-1005 -anul II 580-620 220-240 140-160 50-55 992-1075 -anul III 600-650 240-300 150-180 80-100 1070-1230Total investitie 3480-3990 1190-1470 605-690 355-400 5630-6548Caracteristici :- distanta de plantare intre randuri 4 m si 2-4 m pe rand ; -densitatea 625-1250 pomi la hectar ; -pregatirea terenului= desfundatul terenului peste tot sau gropi individuale. -material saditor din soiuri standard, altoite pe portaltoi de vigoare medie sausoiuri spur altoite pe franc.
  • 73. Costurile de investitii la speciile samburoase pentru plantatii intensive UN=USD/haCategoria de Materiale Manopera Lucrari Transport Totallucrari mecanice cheltuieliPregatire teren 300-310 120-130 110-120 140-150 670-710Infiintare 1120-1650 320-410 50-55 15-50 1505-2135plantatieIntretinere- total 1750-1860 875-1000 535-635 180-210 3239-3705d.c. - anul I 310-320 160-180 90-95 25-30 585-625 -anul II 320-330 170-190 95-110 30-35 615-665 -anul III 340-380 175-200 100-130 35-40 650-750 -anul IV 420-450 190-220 140-170 40-45 767-887 -anul V 360-380 180-210 110-130 50-60 700-780Total investitie 3115-3820 1315-1540 695-810 335-380 5715-6550Caracteristici- distanta de plantare intre randuri 4-5m si pe rand 3-4m; -densitatea 500-800 pomi la hectar ; -pregatirea terenului prin desfundare si gropi de 0,5x0,5x0,5m sau scarificare siaratura adanca cu gropi mari ; -la speciile piersic, visin si cais perioada de intretinere este de 4 ani costurilereducandu-se cu 1800-2020 USD/ha.Costurile de investitii pentru cultura capsunuluiCategoria de Materiale Manopera Lucrari Transport Totallucrari mecanice cheltuieliPregatire teren 280-320 50-60 45-60 45-60 450-530Infiintare 3500-4000 550-600 10-15 10-15 4070-4627plantatieIntretinere anul I 180-220 120-135 15-25 15-25 330-398Total investitie 3960-4540 720-795 70-100 70-100 4850-5555Caracteristici : -distanta de plantare intre randuri 80-90cm si 20cm pe rand ; -densitatea 56000-62500 stoloni la hectar ; -lucrarile de pregatirea terenului , infiintarea plantatiei si intretinere in anulI se realizeaza intr-un singur an si se urmareste o singura fisa tehnologica. ;
  • 74. -In anul II, plantatia de capsuni incepe sa rodeasca, iar cheltuielile pentrulucrarile tehnologice se incadreaza la costuri de productie, a caror valoare orientativa este de1760-2200USD cu o productie de 8010t/ha, care poate aduce un venit de 6000-8000USD. Durata de exploatare sau durata de serviciu a plantatiilor pomicole In practica se intalnesc doua aspecte si anume : - durata de serviciu determinata prin acte normative ; - durata optima sau durata potentiala de exploatare determinata de num,erosifactori particulari pentru fiecare plantatie. Durata de serviciu, se utilizeaza acolo unde trebuie sa se acumuleze fondul deamortisment care impreuna cu o cota de profit sa poata fi reinvestite pentru realizarea altorplantatii.Durata de serviciu conform H.G.R. nr. 964/1998Codul de clasificare Denumirea mijloacelor de Durata normala de utilizare baza (ani)5.2.1 Plantatii de mari, peri, pruni, 20 gutui, migdali, castani5.2.2. Plantatii de ciresi, visini, 12 piersici, aluni, caisi,5.2.3. Plantatii de nuci 305.2.4. Plantatii de coacaz, trandafiri 8 de dulceata si agris5.2.5. Plantatii de zmeura, alti 5 arbusti si subarbusti (mur, capsuni)La durata de utilizare se adauga anii de intretinere pana la intrarea pe rod (in functie de specie,sortiment si tip de plantatie), obtinandu-se durata totala de viata. In privinta dutatei de exploatare, aceasta este cu mult mai mare decat cea stabilita prinHG 964/1998, iar atunci cand detinatorii aplica tehnologii corespunzatoare utilizand chiarlucrari de regenerare, durata de serviciu poate fi mult prelungita.Durata potentiala de exploatare a plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi sicapsuni dupa insusirile biologice ale sortimentuluiNr. Specia Portaltoi Perioada Durata de exploatare Duratacrt. inmultire de Total d.c. totala
  • 75. tinerete(an Incepere Rodire Declin de viata i) a rodirii economica (ani)0 1 2 3 4 5 6 7 81. mar franc 6 35-45 7 25-34 3-4 41-512. mar vv.M 4 20-25 4 14-19 2 24-293. mar vv.m 3 15-20 3 10-15 2 18-234. mar vv.s 2 10-15 2 7-11 1-2 12-175. par franc 6 35-45 5 27-36 3-4 41-516. par gutui 4 20-25 4 14-18 2-3 24-297. gutui gutui 4 20-25 6 12-16 2-3 24-298. prun corcodus 6 30-35 6 22-26 2-3 36-419. prun franc 5 25-32 5 18-24 2-3 30-3710. cires franc 5 30-35 6 22-26 2-3 35-4011. visin Franc 4 25-32 5 18-24 2-3 29-3612. cais zarzar 4 12-15 4 7-9 1-2 16-1913. piersic franc 4 12-15 4 7-9 1-2 16-1914. migdal franc 4 15-20 5 7-9 1-2 19-2415. alun selectionat 5 25-30 5 18-23 2 30-3516. nuc selectionat 11 50-60 10 35-45 5 61-7117. capsun stoloni 1 3-4 1 1-2 1 4-5Nota: vvM-vegetativ vigoare mare vv.m-vegetativ vigoare medie vv.s –vegetativ vigoare slabaAmortismentul (A) pentru plantatiile de toate felurile se calculeaza cu ajutorul formulei: A=V+R-r/T in care : V=valoarea de inlocuire sau valorificarea plantatiilor R=valoarea lucrarilor de modernizare sau de regenerare (echivalente cu valoareareparatiilor capitale pentru cladiri si utilaje) ; R= valoarea reziduala care la speciile cu trunchi se regaseste in valoarea lemnelor ce seevalueaza ca lemn de foc, iar trunchiurile cu diametrul > de 30cm ca lemn pentruindustrializare (furnir). T=durata de exploatere sau durata de serviciu ; Creşterea şi dezvoltarea nucului Ciclul individual de viaţă - Perioada embrionară- durează până la germinaţia seminţei. Este caracteristicăplantelor înmulţite prin seminţe şi se întîlneşte şi la înmulţirea portaltoilor de nuc. - Perioada juvenilă -este perioada de creştere sau de tinereţe a plantelor. La nuculînmulţit prin seminţe, perioada juvenilă poate dura 10-12 ani, timp în care are loc formareascheletului şi a rădăcinilor principale. Creşterea este foarte puternică în această perioadă iarformaţiunile fructifere lipsesc. Creşterea lăstarilor este puternică şi se prelungeşte pânătoamna târziu motiv pentru care lemnul insuficient maturat degeră în timpul iernii.
  • 76. La nucul altoit, perioada juvenilă este mult mai scurtă, după 1-2 ani de la altoire nuciiproduc primele fructe, iar fructificarea economică se produce la 4-5 ani de la plantare. (seînregistrează un câştig de 5-7 ani prin intrarea mai timpurie în fructificare). - Începutul rodirii. - este definit prin aparitia primelor fructe şi durează până laobţinerea unor producţii maxime şi constante.La nucul obţinut prin sămânţă începutul fructificării se produce odată cu anul 8 de la plantareşi poate fi prelungit până la anul 15. Plantele altoite au perioade de început a fructificării maitimpurie (anul 4) şi cu durată mai scurtă .(până în anul 6-7).-Perioada de mare producţie - începe la vârste diferite şi poate dura 50-100 de ani.Productivitea este mai redusă şi uniformă la plantele pe rădăcini proprii şi mai mare şiconstantă la cele altoite.-Perioada de diminuare a rodirii- se instalează odată cu reducerea producţiei de nuci şi sedatorează fenomenului de uscare centripetă a scheletului şi de dimiuare a creşterilor anuale.La nuc această perioadă se produce la vârsta de 70 - 80 ani şi poate fi atenuată prin aplicareaunor lucrări tehnologice adecvate (tăieri puternice, fertilizări, combaterea corectă a bolilor şidăunătorilor) - Perioada de declin (sau perioada de bătrâneţe)- apare odată cu accentuarea uscăriiramurilor de schelet şi lipsa rodului). Ciclul anual de viaţă al nucului. În zona ţării noastre nucul parcurge cele patru anotimpuri sub două forme; starea derepaus şi starea de vegetaţie. În condiţiile din România, nucul intră în perioada de repaus în cursul lunii octombrie,odată cu încetarea creşterii şi căderii frunzelor. În această perioadă se înregistrează un repausprofund (pomii nu pornesc în vegetaţie chiar dacă se înregistrează temperaturi pozitive mairidicate). În perioda de repaus nucii suportă temperaturi negative care coboară până la - 30-33°C. Starea de vegetaţie începe în momentul umflării mugurilor, calendaristic perioadaîncepe în prima decadă a lunii aprilie şi cuprinde etapele: - Umflarea mugurilor - această fază se declanşează atunci când temperatura mediezilnică din aer este de 10 °C. - Dezmuguritul şi începutul creşerii lăstarilor. Calendaristic, faza se produce între15-30 aprilie, în funcţie de evoluţia temperaturilor. În această perioadă se produc brume şiuneori chiar îngheţuri care pot distinge în intregime fruntele şi lăstarii. - Creşterea intensă a lăstarilor. Această fenofază se desfăşoră începând cu primadecadă a lunii iulie. Pentru a asigura o creştere normală a lăstarilor (50-100 cm) la plantele perod este necesar ca în cursul lunilor mai-iulie aceste plante să beneficieze de cantităţi optimede îngrăşaminte şi de apă. - Maturarea ţesuturilor şi pregătirea pomilor pentru iernare. Această fenofazăîncepe la sfârşitul verii, odată cu formarea mugurelui terminal şi se încheie la cădereafrunzelor. O mare parte din substanţele existente în frunze migrează către ramurile pomului.Acestea contribuie la creşterea concentraţiei sucului celular şi la sporirea rezistenţei la ger. În unele toamne lungi, călduroase şi ploioase, se constată că majoritatea frunzelorrămân pe pomi (la cei tineri) şi în acest fel ţesuturile nu se maturează şi suferă în iarnă. Pentruevitarea acestor fenomene negative se recurge la înierbarea intervalelor dintre pomi, reducereaîngrăşămintelor cu azot şi a apei iar în unele cazuri la defolierea plantelor prin tratamente cusulfat de cupru fapt care produce forţat încetarea perioadei de vegetaţie. Fenofazele organelor de rod.
  • 77. - înfloritul şi legarea fructelor . Nucul este o plantă unisexuat monoică, adică are florimascule (amenţi) şi flori femele dispuse separat, dar situate pe aceeaşi plantă. Înfloritul şi legarea fructelor reprezintă o fenofază specifică la nuc, legată în moddirect de nivelul temperaturilor înregistrate (pragul biologic de +10°C) în această perioadă. Încondiţiile dealurilor subcarpatice, înfloritul florilor femele la nuc se produce în perioada 14aprilie-22 mai. Florile mascule înfloresc între 19 aprilie şi 18 mai, în funcţie de soi. Dupăînflorire are loc polenizarea anemofilă (cu ajutorul vântului) şi fecundarea sau legareafructelor. La majoritatea soiurilor de nuc există un decalaj de una sau mai multe zile întreperioadele de înflorire la cele două tipuri de flori (fenomen numit dichogamie). Durata deemisie a polenului din amenţii unei plante poate fi de 8 - 14 zile, dar emisia puternică dureazănumai 5-6 zile. La florile femele, durata sigură de recepţie a polenului este de 8-10 zile. Dacăcele două periode de plină înflorire sunt decalate în timp, polenizarea florilor femele cupolenul propriu nu este posibilă. Pentru ca să se obţină producţii de nuci este important să seasigure polenizatorii (soiuri de nuc) adecvaţi a căror perioadă de înflorire a florilor mascule(eliberarea polenului de către amenţi) să coincidă cu perioada de înflorire a florilor femele dela soiurile de bază din livezile de nuc. - Creşterea fructelor. La soiurile de nuc, mai puţin decât la alte specii pomicole,întâlnim fenomenul de cădere fiziologică a fructelor în cursul lunii iunie. - Maturarea fructelor - coincide cu momentul în care miezul şi-a desăvârşit evoluţiaiar coaja verde crapă. Perioada de maturitate începe la sfârşitul lunii august, cu soiuriletimpurii. Fructul de nucă este o pseudodrupă, formată dintr-un înveliş exterior verde (epicarp),coaja lignificată (endocarp) şi sămânţa (miezul). La nuc se oţin 2-4 t/ha, în ultimele decenii, amelioratorii de soiuri de nuc au creat noigenotipuri care realizează producţii de peste 7-8 t/ha. CERINŢELE NUCULUI FAŢĂ DE FACTORII ECOLOGICI Lumina Nucul este o plantă cu cerinţe foarte ridicate faţă de lumină. În lipsa luminii au locperturbări în procesul de metabolizare a substanţelor sintetizate, creşterea lăstarilor şi fructeloreste redusă, la fel se reduce rezistenţa plantelor la ger şi la atacul unor boli. Temperatura Reprezintă pentru nuc un factor limitativ în unele zone ale ţării. Restricţile datoratetemperaturii sunt generate de temperaturile scăzute din cursul iernii sau cele foarte ridicate dinvară. În timpul înfloritului se produc unele accidente climatice datorate distrugerilorprovocate asupra organelor florare de temperaturile negative (-20°C). Se consideră că nuculcreşte şi rodeşte satisfăcător în zonele în care temperatura medie anuală este de peste 8 °C. - iarna sunt sensibili amenţii şi mugurii mixi la temperaturi de -25°C, - 27°C când potsă degere în proporţie ridicată; - ramurile anuale sunt distruse la -28°C; -29°C; Amplitudinile mari de temperatură şi gerurile de revenire din primăvră produc pagubemari chiar dacă temperaturile nu sunt aşa de mult scăzute. În aceste cazuri (pomii suntdecăliţi), nucul degeră şi la -20° C; -22°C Cel mai uşor se observă la nucii pe rod efectul negativ pe care îl produce gerul asupraramurilor anuale aflate la periferia coroanei. Apa Nucul este o plantă pomicolă cu cerinţe destul de mari faţă de apa din sol. El estefoarte mult răspândit în zonele cu 600-800 mm precipitaţii anuale. Pentru culturile de nuc demare randament se impune ca în zonele secetoase, cu precipitaţii anuale sub 700 mm şi cu
  • 78. repartizare neregulată a acestora să se intervină cu irigarea plantaţiilor. Pe terenurile argiloasecu drenaj necorespunzător se produce în anumite perioade un exces de umiditate. Apa înexces conduce la asfixierea rădăcinilor, rodire şi creştere necorespunzătoare, iar în final, ladebilitarea sau chiar moartea plantelor. Grindina este un fenomen care produce nucilor pagube însemnate. Solul Nucul poate supavieţui pe aproape toate tipurile de sol existent în ţara noastră.Grosimea stratului de sol sau volumul edafic util, ca de altfel şi nivelul apei freaticeinfluenţează în mod determinant creşterea şi fructificrea nucului . Stratul de sol cu grosimeade minim 1-1,5 m este o condiţie obligatorie pentru cultura nucului. Nivelul apei freatice nutrebuie să urce mai la suprafaţă de 2,5-3 m, dar nu trebuie să fie nici mai jos de 4 m. Reacţiasolului este un factor ecologic important şi cu mari implicaţii în creşterea şi fructificareanucului. (ph 7,5-6) Aerul Are influenţă asupra plantelor de nuc datorită vânturilor. Efectele negative datoratevântului se produc în timpul înfloririi (vânturile puternice limitează procentul de polenizare)sau în vară (dezrădicinarea nucilor în cazul unor furtuni puternice). Vântul măreşteintensitatea de transpiraţie şi sporeşte nevoile în apă în cursul perioadei de vegetaţie. ÎNMULŢIREA NUCULUI Înmulţirea sexuată - din sămânţă nu este indicată, prezentând difetite dezavantaje ca:- pomii intră târziu pe rod;- calitatea inferioară a fructelor caracterizată în general printr-o variabilitate accentuată ca formă şi mărime- neomogenitatea pomilor în cadrul plantaţiei Înmulţirea prin seminţe se recomandă numai pentru obţinerea portaltoilor şi a nucilordestinaţi productiei de lemn. Recoltarea nucilor pentru sămânţă se face la maturitatea deplină, reţinându-se numainucile perfect sănătoase şi cât mai omogene. Păstrarea facultăţii germinative, poate să dureze 2-3 ani. Dacă nu se seamănă în toamnă, nucile se pun peste iarnă la stratificat pentru parcurgereaprocesului de postmaturaţie. În cazul în care nucile nu au fost stratificate peste iarnă şi trebuiesemănate, se introduc în apă firbinte la 55-60 °C unde se lasă 3 zile, apoi se scot şi se repetăoperaţiunea, după care se scurg de apă, se stratifică în nisip umed în încăperi la 24-26 °C timpde 10-14 zile, după care se seamănă. Alegerea şi pregătirea terenului în vederea înfiinţării şcolii de puieţi se efectuează ca lacelelalte specii pomicole. Epocile de semănat pentru nuc sunt toamna şi primăvara. Semănatul de toamnă seefectuează în a doua jumătate a lunii octombrie, în rânduri simple la 90 cm între ele şi 10-12cm pe rând, după care se bilonează cu un strat de pământ de 15-20 cm. Toamna se poate facesemănatul şi cu nuci nestratificate postmaturaţia având loc în cursul iernii, în câmp. Semănatul de primăvară se face în a doua jumătate a lunii martie, cu nuci cu postmaturaţiaparcursă, la aceeaşi distanţă între rânduri şi 15-20 cm pe rând, fără a se bilona. Înfiinţareacâmpului I se efectueză cu puieţi de nuc de un an, produşi în şcoala de puieţi. Plantareapuieţilor se efectuează primăvara devreme (înainte de dezmugurit) la distanţa de 90 cm întrerînduri şi de 35- 40 cm pe rînd.
  • 79. În vederea plantării, se fasonează sistemul radicular prin uşoare scurtări ale rădăcinilorsecundare a tulpinii deoarece mugurele terminal porneşte mai repede în vegetaţie şi asigură ocreştere dreaptă a tulpinii. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor se efectuează prin aplicarea a 6-8tratamente cu zeamă bordeleză în concentraţie de 0,5- 1% sau cu alte produse cuprice, înamestec cu insecticide adecvate. Traumatismele provocate sistemului radicular, cu ocazia transplantărilor, se vindecăfoarte greu. Refacerea sistemului radicular după transplantare efectuată în condiţii normaledurează cel puţin un an. Cele mai bune rezultate la prinderea la plantare se realizează cumaterial săditor sub formă de vragă în vârstă de 2 ani, cu înălţimea de peste 1,6 m. Înmulţirea asexuată sau vegetativăEste singura metodă de a transmite în deşcendenţă caracteristicile genetice iniţiale alesoiurilor, rezultând un material uniform şi de calitate şi prezintă avantajul precocităţii derodire. Înmulţirea nucului prin altoire realizează o reducere a taliei pomilor care dăposibilitatea înfiinţării unor plantaţii cu densităţi sporite la unitatea de suprafţă, cu producţiimari de fructe de calitate superioară. Înmulţirea pe cale vegetativă, pe lângă avantajele netsuperioare înmulţirii generative, prezintă dezavantajul transmiterii unor boli virotice. Pentru adiminua acest efect negativ se vor folosi la înmulţire numai plante libere de boli virotice. Altoirea nucului este mai dificilă decât la celelalte specii pomicole datorită mărimiimăduvei, afluxului mare de sevă în timpul altoirii, grosimea şi tăria fibrelor libero-lemnoaseprecum şi datorită oxidării rapide a tăieturilor din cauza conţinutului în substanţe tanoide.Reuşita altoirii în câmp este condiţionată de realizarea temperaturii optime la punctul dealtoire, deziderat care nu se poate obţine în fiecre an, în România. Pentru altoirea din iulie-august recoltarea ramurilor altoi se face în ziua efectuării altoirii cât mai de dimineaţă, sedepozitează cu vârful în jos, în poziţie verticală la temperatura de - 1°C ; + 4° C în saci deplastic. Ramurile altoi trebuie să fie sănătoase, rotunde ca sectiune, cu muguri viabili binedezvoltaţi şi internodiile scurte de 5-6 cm. La altoirea manuală îmbimnarea celor doi parteneritrebuie să se facă rapid şi cât mai bine pentru a evita oxidarea secţiunilor. Lungimea altoiuluieste de 2 muguri. Sursa de stimulare a calusării este căldura. Metode de altoire la nuc.- altoirea cu mugure în ferestruică - puţin folosită la noi în ţară, în perioada 15 august- 1septembrie- altoirea cu mugure cu scutişor lung - este o metodă obişnuită cu mugure în "T "îmbunătăţită. Perioada de altoire în cursul lunii august. Metodă puţin folosită.- altoirea cu mugure în fluier sau inel - cere ca grosime portaltoiului şi a altoiului să fieegală. Epoca de altoire începe din primăvară odată cu circulaţia sevei.- altoirea cu mugure scutişor- dă rezultate bune în perioada 15 mai-15 iunie- altoirea în copulaţie perfecţionată- se practică în spaţii protejate în perioada repausuluivegetativ. Este necesar ca portaltoiul şi altoiul să aibă aceeaşi grosime.- altoirea în despicătură -se poate aplica în special în spaţii protejate în perioada repausuluivegetativ cât şi în câmp.- altoirea mecanizată a nucului ORGANIZAREA EXPLOATAŢIEI NUCICOLE Delimitatea suprafeţelor
  • 80. - Exploataţia nucicolă rentabilă presupune o suprafaţă cultivată cu nuci, de minim 5-10ha. Cu cât suprfaţa este mai mare (50-100 ha) cu atât aceasta este mai rentabilă. - delimitarea supafeţelor se va face cu precizie (măsurători) şi dacă este posibil princonstruirea unui gard de sârmă ghimpată. - la fiecare parcelă se va lăsa loc de acces în interior spre şi dispre drumuri publice Alegerea sistemului de cultură- se folosesc plantaţii de tip clasic cu distante de 9-10 m între rânduri şi 8-9 m pe rând şidensităţi de 110-140 pomi /ha- în primii ani, până la intrarea pe rod (4-5 ani) solul se menţine ca ogor negru pe toatăsuprafaţa cu ajutorul grapei cu discuri şi a cultivatorului Pregătirea terenului pentru plantare- terenul se curăţă, dacă este necesar se defrişează, cu mare atenţie- uşoara nivelare- lucrare de mobilizare profundă a terenului între 30-60 cm, funcţie de grosimea solului- fertilizare de bază concomitent cu arătura folosind: 40-60 t gunoi de grajd/ha, 80-120 kg/hafosfor şi 120-150 kg/ha potasiu, având grijă să fie încorporate bine în sol deoarece sunt greusolubile şi nu pot pătrunde la nivelul rădăcinelor- mobilizarea solului se face cu 4-6 luni înainte de plantare- cu 25-30 zile înainte de plantare se face discuirea prin două treceri perpendiculare- pregătirea terenului pentru plantare se poate face vara-toamna (august-octombrie), în cazulplantării de toamnă şi primăvara (februarie-martie) pentru plantarea de la sfârşitul lunii martie Plantarea materialului săditor- în cadrul unei în plantaţii se vor planta mai multe soiuri în funcţie de mărimea acesteia, deregulă 3-4 soiuri. Un criteriu de maximă importanţă pentru alegerea soiurilor îl constituievaloarea de polenizare.- soiurile româneşti sunt cu un grad ridicat de neconcordanţă între înflorirea florilor masculecu cele femele, şi au nevoie de polen de la alte soiuri Distanţe de plantare- cultură clasică : 9-10 m / 8-9 m - D 110-140 pomi/ha- cultură intensivă : 7-8 m /6-8 m -D 150-200 pomi/ha- sepot folosi diferite tipuri de asezare a plantelor: - în dreptunghi - în pătrat - în chinconz Pregătirea locului pentru plantare- pichetarea se face ţinând seama de limitele parcelelor, cu picheţi din lemn 50-60 cmînălţime şi 3-4 cm grosime. Aşezarea nucilor faţă de limitele parcelelor (hotarele cu vecinii)se face la cel puţin 4-5 m distanţă- orientarea rândurilor va ţine seama de panta terenului, dacă panta este de peste 6-7 % (seaşează rândurile pe curbele de nivel) , de poziţia soarelui (rândurile se orientează nord-sudpentru ca lumina să fie repartizată egal pe toate părţile coroanei)- după pichetare se trece la săparea gropilor pentru plantare (manual sau mecanic) de regulăacestea se fac 1/1/0,8 m. Cu cât solurile sunt mai puţin favorabile cu atât gropile ar terbui săfie de dimensiuni mai mari.- concomitent cu săparea gropilor se pregăteşte şi fertilizarea locală
  • 81. - partea de sol rezultată din pământul scos din partea de sus a gropii se amestecă cu 25-30 kggunoi de grajd şi 50-60 g superfosfat şi 50-60 g sare potasică şi se introduc în groapă (celpuţin jumătate din adâncimea gropii).- repichetarea terenului pentru poziţionarea locului definitiv de aşezarea pomului, cu tutori de1,2-1,5 m înălţime şi 5-6 cm grosime de care se leagă pomul în primii 2-3 ani. Pregătirea materialului săditor pentru plantare- pomii sunt sensibili la loviturile mecanice şi mai ales la expunerea la soare şi aer arădăcinilor, de aceea la transport pomii se protejează cu prelate sau folie de polietilenă.Rădăcinile odată afectate au capacitate foarte scăzută de a se reface în timp scurt.- nucii se stratifică imediat în sol. Se introduc în şanţuri de 50-60 cm adâncime făcute cu 1-2zile înainte, cu tot sistemul radicular. Se acoperă rădăcinile cu pământ umed şi se ocupă toatespaţiile dintre rădăcini. Stratul de deasupra rădăcinilor este de 5-6 cm.- dacă plantarea se face în zilele mai calde din iarnă sau în primăvara, atunci stratificarea seface în şanţuri ceva mai adânci, iar peste sistemul radicular se aşează un strat de pământ grosde 50-60 cm, aşa încât pomii să nu fie afectaţi de gerurile puternice din cursul iernii- pentru plantare se folosesc plante altoite în vârstă de 1-2 ani- plantele de nuc cu altoiul de 1 an trebuie să fie cu înălţimea de minim 50-60 cm, binelemnificte şi cu mugurii sănătoşi. Sistemul radicular trebuie să fie cât mai bine dezvoltat, cumulte rădăcini cît mai lungi posibile- plantele de 2 ani au înălţimea de circa 2 m, lemnul bine maturat şi sănătos şi mugurii bineformaţi. Sistemul radicular este format din numeroase rădăcini dintre care minim 3 sunt depeste 35 cm lungime.- calitatea plantelor destinate plantării este capitală pentru reuşita unei plantaţii de nuc Plantarea pomilor Perioada de plantare coincide cu perioda de repaus a pomilor, şi ţine de la cădereafrunzelor până la momentul îngheţării solului, dacă solul nu îngheaţă şi temperatura aerului semenţine peste 0 °C este posibil să plantăm nucul şi în lunile de iarnă. Plantarea de toamnă areavantajul că permite pomilor să-şi reia activitatea şi să apară rădăcini noi (rizogeneza) astfelcă aceşti pomi se prind într-un procent mai mare. Plantarea de primăvară este mai puţin recomandată. Perioada este scurtă, imediat dupăplantare temperatura creşte şi provoacă pornirea în vegetaţie a părţii aeriene, fără ca partea dinsol să aibă timpul necesar să formeze rădăcini noi şi să începă procesul de absorţie al apei şialtor elemente minerale. Indiferent când plantăm se impun anumite operaţiuni comune obigatorii. La începutvom definitiva pregătirea gropilor de plantare. Am introdus gunoiul de grajd şiîngrăşamintele minerale amestecate cu solul până la proximativ 2/3 din înălţimea gropii, dupăcare tastăm uşor acest amestec. Rămâne loc liber în groapă de cca 30-35 cm, exact cît estenecesar să introducem complet pomul cu toate rădăcinile sale. Pomul se plantează în groapăla acelaşi nivel de adîncime la care a fost şi în pepineră. Nu terbuie urmărit punctul de altoire,pentru că acesta este de regulă cu 10-20 cm mai sus decît adâncimea la care a fost pomul înpepineră. Dacă se palntează pomii pe fundul gropii la adâncimea de 80 cm, rădăcinile seaxfisiază, şi pomii mor. Dacă se plantează cu rădăcinile la 3-10 cm adîncime pomii se usucadin cauza lipsei de apă. Etapele plantării: - fasonarea ; - mocirlirea rădăcinilor ( balegă de bovine 1/2, pămînt fertil 1/2 şi apă ) - pentru îmbogăţirea solului cu ciupercile ce alcătuiesc micoriozele la nuc (absolutnecesare) la fiecare groapă la plantare se aduce 1-2 kg de sol din plantaţilevechi de nuc.
  • 82. Plantarea se face în mod obişnuit ca la orice pom, tasând uşor pământul din jurîncepând de la marginile gropii către interior (operaţiunea se repetă de mai multe ori). Alegerea sistemelor de cultură -la plantaţiile clasice, extensive, cultivate în sisteme agropomicole, ca şi la pomiirăzleţi trunchiul se proiectează la 2-2,5 m -un trunchi de 1,5-2 m se pretează pentru plantaţiile semi-intensive, cu fructificareterminală - pentru plantaţiile intensive, cu fructificare laterală şi cu pomi conduşi în gardurifructifere, cel mai adecvat trunchi are o înălţime de 0,8-1,5 m. Pentru a se forma trunchiul la înălţimea dorită pomul are nevoie de 1-2 ani. Cel maibine este atunci cînd folosim pomi de doi ani care deja au înălţimea la care se poate formacoroana. După proiectarea trunchiului este necesar să avem în vedere, protejarea contratemperaturilor scăzute din timpul iernii, prin învelirea pomilor cu hârtie sau alte materiale orgaice. Toţi nucii din România au o coroană naturală, de formă globulosă, relativ răsfirată.Pentru plantaţiile moderne se impune conducerea şi formarea coroanelor care să răspundăcerinţelor, nucii suportă foarte bine operaţiile de tăiere, care se execută în perioada de repausvegetativ, cu precădere la sfârşitul iernii începutul primăverii. Principalele forme de coroană la nuc folosite în diferite tipuri de plantaţii sunt:- coroana globuloasă- coroană globuloasă cu ax- coroană cu ax vertical liber Tăierile de întreţinere şi fructificare. Odată cu definitivarea formării coroanei se trece la efectuarea tăierilor de întreţinere acoroanelor şi de fructificare. Aceste tăieri se vor efectua an de an până la încheierea cicluluide viaţă al plantei. Prin tăierile de întreţinere se va acţiona asupra ramurilor care s-au frânt, acelor care s-au suprapus şi se umbresc, prin îndepărtarea lor. Se vor îndepărta şi lăstariilacomi care pot apărea pe trunchi sau la baza şarpantelor. Tăierile de fructificare sunt diferitela cele două tipuri de soiuri, cu fructificare terminală şi cu fructificare laterală. La pomii cufructificare terminală, odată ce au ajuns la potenţialul maxim de fructificre se conturează treizone distincte: zona exterioară, zona intermediară, zona din interior . Singura modalitatedirectă de a îmbunătăţi fructificarea la aceşti pomi constă în efectuarea la cel puţin 3 ani atăierilor de fructificare. Acestea se reduc la rărirea formaţiunilor fructifere din exteriorulcoroanei pentru a favoriza pătrunderea luminii în zonele din interior şi a crea condiţiilenecesare formării şi fructificării a cât mai multor ramuri din această zonă. Astfel de tăieri seefectuează în februarie -martie, după trecerea perioadelor cu geruri mari. La pomii cu fructificare pe ramuri laterale, vom avea în vedere că aceştia au tendinţanaturală de a-şi încetini creşterea pe măsura intrării în fructificare. Dacă nu vom efectuatăirile de fructificare, de această dată în fiecare an, vom constata o reducere a potenţialului defructificare concomitent cu scăderea mărimii şi calităţii nucilor. Tăierea rămâne pentru acesttip de plante singura modalitate de menţinere a unui echilibru favorabil între creştere şifructificare. Cu alte cuvinte, astfel de soiuri nu pot fi folosite în plantaţii dacă nu li se asigurăo creştere puternică pe parcursul perioadelor de vârstă. Tăierile de fructificare vor începe lavârsta de 3-4 ani a plantelor deoarece acestea fructifică mai devreme decât soiurile cufructificare terminală. În această situaţie apare mai timpuriu problema de îndesire a coroaneidar şi a creşterilor cu lungimi foarte mici.
  • 83. Lucrările de înterţinere a solului în plantaţii. La noi în ţară nucii sunt cultivaţi însistem agro-productiv de cultură extensiv, în care plantele se găsesc de regulă pe păşuni şifâneţe, deci cu terenul înierbat natural iar singura lucrare care se face este cea de păşunat saucosit. Noile exploataţii nucicole intensive practică alte sisteme de întreţinere a solului cuinfluenţe pozitive asupra ceşterii şi fructificării cum sunt:- ogorul negru - se practică tot mai puţin datorită costului ridicat şi din cauza unor elementetehnologice. Se întreţine prin lucrări mecanice combinate uneori cu erbicidare pe rânduri.- culturile asociate - se practică când pomii sunt încă mici şi nu au intrat în frucificaredeplină, folosind intervalul dintre rânduri. Se preferă plante cu înrădăcinare mai superficialăcum este fasolea , mazărea , ceapă, căpşuni.- înierbarea livezilor - se practică pretutindeni în lume şi se face cu ierburi perene ca Luliumperene, Dactylis glomerata etc. Pe parcursul perioadei de vegetatşie iarba se coseşte de 3-5 orişi se lasă pe sol ca mulci. Pentru evitarea unei concurenţe cu nucii se aplică suplimentar peiarbă 80-100 kg N/ha, în afară de dozele care se administrează pentru nuc. Acest sistem sepractică în zonele cu umiditate mare sau cu posibilităţi de irigare. FERTILIZAREA Când gândim fertilizarea la nuc, avem în vedere că terenurile pe care sunt amplasateplantaţiile sunt sărace în elemente minerale, iar pomii stau pe acelaşi loc zeci de ani, timp încare secătuiesc solul. Din comparaţia făcută între compoziţia chimică a organelor nucului şicea a solului, rezultă că există un deficit de elemente minerale deoarece necesiţăţile plantelorsporesc an de an, iar pe de altă parte dispare o cantitate însemnată de elemente minerale odatăcu recolta, lemnul şi chiar o parte din frunze. Prima fertilizare , numită şi de bază se aplică odată cu lucrarea de mobilizare a soluluiînainte de plantare, cînd se aplică 40-60 t gunoi de grajd/ha, la care se mai adaugă 80-120kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ K2O. Îngrăşămintele se împrăştie pe toată suprafaţa terenului şi seîncorporează la adâncimi mari 35-60 cm, în funcţie de arătura adâncă. Cea de-a doua fertilizare, extrem de importantă se referă la fertilizarea la groapă cugunoi de grajd şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu. De observat că în aceste etape nuse folosesc îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu. Pe lângă faptul că aceste îngrăşămintesunt foarte solubile în apă şi uşor levigabile în sol, ele au un efect nedorit asupra sistemuluiradicular după plantare (inhibă fenomenul de rizogeneză şi întârzie formarea noilor rădăcinişi prinderea la plantare). Fertilizarea anuală a palntaţiilor începe cu anul I şi este diferenţiată în funcţie de vârstăşi mărimea pomilor. Azotul se administrează în următoarele cantităţi: - anul 1 - 10 kg/ha - 0,066 kg/pom - anul 2 - 20 kg/ha - 0,132 kg/pom - anul 3 - 30 kg/ha - 0,190 kg/pom - anul 4 - 40 kg/ha - 0,264 kg/pom - anul 5 - 50kg/ha - 0,330 kg/pom - anul 6 - 60 kg/ha - 0,400 kg/pom Azotul se administrează individual pe pom, puţin mai mult decât proiecţia coroanei pesol.. Începând cu anul 5 acesta se poate administra pe întreaga suprafaţă. Administrareaazotului se face fracţionat 1/3 din cantitate în toamnă şi 2/3 în primăvară. Concomitent cufertilizarea cu azot, în primii ani se fertilizează şi cu fosfor 15-20 kg/ha fosfor şi 20-25 kg/hapotasiu, ambele administrate în toamnă şi încorporate în sol.
  • 84. Fertilizarea anuală se situează la nivelui a 80-120 kg/ha azot, 40-60 kg/ha fosfor şi 80-100 kg/ha potasiu. Administrarea îngrăşămintelor se face la fel ca la plantaţiile tinere, caepocă , dar acestea se împrăţie pe toată suprafaţa. Protecţia fitosanitară Nucul este o plantă atacată de numeroase boli şi dăunători. Atenţia fermierilor va ficoncentrată asupra combaterii dăunătorilor care produc pagube majore nucului. Combaterea bolilor Bacterioza nucului - este cea mai periculoasă boală a nucului. Bacteria pătrunde încursul verii în muguri vegetativi şi floriferi pe care îi infectează. După trecerea iernii alteorgane se infectează de la această sursă. Mugurii atacaţi mor. Amenţii, florile femele şifructele foarte mari atacate evoluează odată cu bola care se extinde şi asupra miezului. Pefrunze atacul se manifestă sub formă unor puncte cu margine înconjurată de un ţesut galben(halou de culoare galbenă) care ulterior se necrozează. Din unirea mai multor puncte de atacfrunza se răsuceşte. Limitarea atacului se face cu substanţe pe bază de cupru (Champion, Funguran,turdacupral, Kocide etc. Tratamentele se vor efectua în fazele de maximă sensibilitate aorganelor atacate: la începutul înfloririi, perioada de creştere a fructelor, faza de creştere alăstarilor Antagnoza nucului - o boală provocată de o ciupercă, răspândită în toată ţara. Boalase manifestă pe frunze, ramuri şi fructe. Frunzele atacate prezintă mici pete poligonale, laînceput galbene, apoi brune cu margini brune-închise. Lăstarii atacaţi prezintă pete alungite şiuşor adânci. Nucile au un număr mai mare sau mai mic de pete brune care în centru lor suntmai deschise la culoare. Când atacul este puternic nucile rîmân mici şi uşor deformate. Combaterea chimică se face cu produse cuprice. Cancerul bacterian- bacterioză răspândită în toată ţara şi se manifestă mai ales lapomii tineri pe ramuri de 1-2 ani. Boala se manifestă sub formă de pete negriciose în jurulmugurilor. În acest fel este foarte uşor de identificat şi localizat atacul. Primăvara, mugurii numai pornesc în vegetaţie sau emit lăstari care mor brusc. Ţesuturile necrozate de pe trunchiprezintă exudate. Solurile acide, toamnele umede şi iernile geroase favorizează dezvoltareabacteriei. Pentru combatrea bolii, se folosesc produse cuprice, se curăţă locul de apariţie şi secicatrizează plăgile, se evită cultura pe soluri acide. Boala cernelii - este provocată de o ciupercă şi se manifestă pe trunchi, în coroană şila rădăcini. La partea aeriană, apar modificări importante privind culoarea frunzelor, în specialpe ramurile din exteriorul coroanei. Pe măsură ce boala avansează, unele ramuri se usucă iarîn final planta moare. Cel mai tipic atac al bolii se produce la nivelul trunchiului în zonacoletului. Punctul se extinde, cuprinzând tot trunchiul, după care provoacă moartea pomului.Din rană se scurge seva oxidată, de la care a luat numele şi boala. De cele mai multe ori boalase extinde şi la rădăcinile mai groase din apropierea coletului. Ciuperca trăieşte în sol.Infecţia se produce prin rădăcini de la spori care circulă prin apă. Metodele de luptă suntpreventive. Cancerul galicol al rădăinilor- boala este răspândită pretutindeni. Pomii suntinfectaţi de o bacterie care provoacă formarea de gale pe rădăcini şi în zona coletului. Acestegale se formează ca urmare a pătrunderii bacteriei prin răni, care provoacă tumori, careperturbă circulaţia sevei în plantă. Pentru combaterea bolii sunt posibile măsuri prevetive . Boala liniei negre - provocată de un virus, este prezentă în ţara noastră şi cauzeazămoartea plantelor. Boala se transmite uşor prin polenul care contaminează flori femele de la
  • 85. pomii sănătoşi. Boala se transmite şi prin seminţe şi altoire. Primele simtome ale bolii semanifestă la nivelul creşterilor terminale care sunt mai reduse, se defoliază prematur şi înfinal pomul avansează spre un declin total. Concomitent pot apărea drajonii de pe portaltoi,care vor indica tocmai o perturbare de circulaţie a sevei prin punctul de altoire, care în finalva duce la separarea altoiului de portaltoi. Combaterea dăunătorilor Viermele nucilor - cel mai mare dăunător al nucului. Adultul este un mic fluture careîşi depune ouăle în apropierea nucilor. Omizile penetrează fructul . Prezintă două generaţii pean: la jumătatea lui mai şi începutul lui septembrie. Hibernează sub formă de lavă în scoarţapomilor sau în sol. În primăvară se transformă în crisalidă şi în luna mai apar fluturii. Cel de-al doilea zbor al fluturilor se produce în iulie-august. Ouăle sunt depuse când temperatura estepeste 15°C(noaptea), incubaţia durează 7-20 zile. După apariţia omizilor, acestea pătrund înfructe unde se dezvoltă ajungînd până la 2 cm lungime. Ele distrug conţinutul fructului şi apoitrec în fructele vecine. Combaterea viermelui se bazează pe substanţe cu acţiune ovicidă şi larvicidă ca: Decis0,03%, Karate 0,015% etc. Păianjenul roşu este răspândit pretutindeni şi atacă numeroase specii pomicole, ataculprovoacă decolorarea frunzelor pe partea superioară, de-a lungul nervurilor, începând de labază către vărf. Atacul puternic face frunzele cu aspect mat şi uşor brunificat . Efectul ataculuise extinde asupra creşterii şi maturii lăstarilor şi al fructelor. La începutul lui mai apar primiiadulţi. În funcţie de condiţiile climatice au 7-9 generaţii pe an. Începînd cu sfîrşitul luniiaugust femelele depun ouăle hibernale, în jurul mugurilor, sub formă de colonii. În combaterea acarianului roşu se foloseşte un tratament de iarnă Oleoekalux 1,5 %,Oleocarbetox 1,5 % şi tratamente în vegetaţie, funcţie de intensitatea atacului Nissorun 0,05%şi altele. Păduchii ţestoşi - parazitează ramurile nucului. În populaţii mari provoacă reducereacreşterilor anuale, deshidratarea lăstarilor şi în final uscarea completă a ramurilor parazitate(2-3 ani) Cele mai eficace tratamente sunt cele de iarnă pe bază de uleiuri sau cele din faza delarve migratoare (iunie-iulie) când sunt sensibile la unele pesticide puternice. (Material realizat după Ion Btu, Mihai Botu, Gheorghe Achim- Cultura nucului în exploataţii nucicole moderne) Specificul culturii ciresului Ciresul este o specie mai putin raspandita la noi in cultura, desi conditiile de climasi sol ii sunt deosebit de favorabile. Restangerea ariei de cultura a ciresului a fost influentata de marile probleme careapar la intretinerea plantatiilor si la recoltarea fructelor ( datorita inaltimii mari a pomilor ),de productia scazuta si de gradul ridicat de perisabilitate a cireselor.
  • 86. Redresarea culturii ciresului a inceput odata cu introducerea noului sortiment desoiuri cu vigoare mijlocie (Bigarreau Moreau, Lambert compact) si foarte productive (Van,Stella, Mona, Bing, Sam). Cultura ciresului intensiv si superintensiv se va extinde mult,deoarece in ultimul timp au fost creati portaltoi cu vigoare mijlocie si mica (INMIL, DAMIL,CAMIL) care reduc talia pomilor cu cel putin 30-50%. Piticirea pomilor, cresterea densitatii de plantare si alegerea unei coroane adecvatereprezinta prioritati si in dezvoltarea acestei culturi. Sortimentul de soiuri In prezent pe piata mondiala exista doua mari grupe de soiuri, Bigareau siNapoleon, care asigura fructe pentru consum in stare proaspata si materie prima pentruindustrializare. Un sortiment orientativ pentru microferme de cires ar putea fi alcatuit dinsoiurile : Rivan, Bigarreau Burlat, Bigarreau Moreau, Rosii de Bistrita. Izverna, Cerna,Iva,Colina, Van, Sam, Stella, Ulster< Boambe de Cotnari, Somesan, Gemesdorf, Clasic,Hedelfinger, Bigarreau Donisen, Armonia, Lambert compact, Jubileu 30, Severin.Specificul infiintarii plantatiilor In livezile comerciale, pomii se planteaza in sistem semiintensiv (300-500pomi/ ha) si intensiv (500-1250 pomi/ha). Soiurile de cires pot fi plantate si in densitati mari(3333 pomi/ha), cu conditia ca ele sa fie tratate cu paclobutrazol ( o substantaretardanta).Pentru prelungirea duratei de viata a ciresului trebuie evitate solurile grele si cuexces temporar de umiditate. Formele de coroana folosite sunt :vasul ameliorat, palmeta cu brate oblice,piramida modificata, coroana sanger, tufa vas si cordonul vertical la pomii tratati cupaclobutrazol. La plantare se folosesc pomi sub forma de varga, cu mugurii axilari nevatamatisau c Cresterea si rodirea In perioada de tinerete, intensitatea cresterii ciresului se manifesta diferit. Mailenta in primii 4-5 ani de la plantare si mai activa in urmatorii ani pana la obtinerea primelorrecolte economice. Spre deosebire de celelalte specii drupacee (caisul, piersicul, prunul),ciresul formeaza in timpul cresterii un ax puternic, pe care sunt dispuse etajat primele ramuriale coroanei. Acestea, la randul lor ramifica slab si formeaza din loc in loc grupuri de ramuri,desfasurate pe spatii largi care fac ca tot timpul coroana sa se mentina suficient de rara. Ramurile de rod se formeaza mai intai pe ax si sarpante si mai tarziu (dupamai multe ramificari) pe ramificatiile exterioare ale coroanei.Tipul de fructificare Dupa tipul de fructificare, soiurile de cir3s pot fi grupate in : -soiuri tip spur, care fructifica numai pe buchete de mai( soiul Ferrovia) - soiuri de tip standard, care rodesc pe : ramuri mijlocii, ramuri lungi, ramuri plete sibuchete de mai. In cadrul grupului de soiuri standard, dupa predominanta formatiunilor derod, se diting 3 categorii de soiuri si anume : a). soiuri care rodesc predominant pe buchete de mai : Stella, Bing,Van, Gemersdorf,Usler,Cerna, Severin, Bigarreau Burlat, Bigarreau Moreau etc.
  • 87. b). soiuri care fructifica in principal pe ramuri mijlocii : Hedelfinger, Boambe de Cotnari,Somesan, Roze, Jubileu30, Rosii de Bistrita. c).soiuri care rodesc pe ramuri plete : Ramon Oliva.Taierile de productie La cires taierile de productie sunt mai reduse ca volum decat la celelaltespecii pomicole. Dupa inceperea fructificarii, cresterile sunt temperate in asa fel incatmajoritatea ramurilor care se formeaza sunt purtatoare de rod. La soiurile spur (Ferrovia)taierile sunt mai intense in primii ani, cand se formeaza structura de baza a coroanei, ulterior,insa, intensitatea taierii se diminueaza foarte mult. Soiurile care rodesc pe buchete de mai siramuri mijlocii (Gemersdorf, Van, Stella, Bing, Cerna), pe plete si buchete (Ramon Oliva)solicita de asemenea taieri sumare ale semischeletului. Taierile la pomii tineri constau in scurtarea puternica a prelungirilor anualesi a semischeletului (cu 1/3- 2/3 din lungime) pentru obtinerea unei ramificatii abundente,formata din ramuri mijlocii si plete viguroase. Taierile de productie la pomii aflati in plina rodire In aceasta perioada se intensifica gradul de scurtare a semisheletului, concomitentcu regenerarea unor formatiuni de rod. La pomii netaiati de multa vreme, care au coroanaindesita, se inlatura portiuni mari din semischelet, se suprima ramurile degarnisite , iar celeretinute se scurteaza pentru regenerare deasupra unui buchet. La unele soiuri, taierea se executa simultan cu recoltarea fructelor. Specificul culturii caisuluiPentru cais au fost stabilite 5 zone de cultura, diferite ca grad de favorabilitate in functie deconditiile de mediu. Zona I (cea mai buna) este situata de-a lungul Dunarii si in apropierea litoraluluiMarii Negre. Zona a II-a cuprinde terasele mai indepartate ale Dunarii si o parte din campiaTimisului, unde frecvent apar curenti reci si distrug partial recoltele de caise. Zona a III-a include campiile de est , sud-est si de vest ale tarii, ci ierni reci si vericalde. Zona a IV-a este alcatuita din latura interioara a Subcarpatilor de Curbura, CampiileSomesului, Crisurilor si aradului, cu inversiuni termice primavara. Zona a V-a este situata in centrul si nord-vestul tarii, cu conditii mai putinfavorabile pentru cultura caisului. Soiurile recomandate in zona aIII-a sunt : Timpurii de arad,NJA 19, Neptun, Marculesti 9/4, Favorit, Comandor, Selena si Olimp. Specificul infiintarii plantatiilor
  • 88. Caisul se planteaza la distanta de 6/5 m in livezile clasice, 4/3m in livezile intensive sila 4/2 m in livezile superintensive, 3,5/2,5m in parcelele cu alei de trafic tehnologic. Pentruevitarea pieirii premature a pomilor, soiurile de cais se altoiesc pe prun sau cuintrmediar deprun. Soiurile de cais sunt autocompatibile si la plantare nu au nevoie de polenizatori. Cresterea si rodirea In perioada de tinerete, soiurile de cais au un ritm de crestere rapid, continuu sauintrerupt ( cu 2-3 valuri de crestere) in functie de umiditatea din sol. Pe fiecare portiune decrestere a lastarului principal se formeaza un numar variabil de anticipati care indesescadeseori coroana pomilor. Cand pomii incep sa fructifice (anii 3-4 de la plantare) intensitatecresterilor se reduce, iar dupa 3-4 recolte normale, coroana pomilor se deschide prin arcuireabratelor, iar cresterile de la periferia coroanei devin mici si nesemnificative. In primii ani decrestere, ramurile de schelet formeaza cu axul pomilor unghiuri de insertie mijlocii si mici.Dintre soiuri, ramifica mai bine Timpurii de Chisinau si Cea mai buna de Ungaria si mai slab–Sirena, Silvana si Excelsior. Taierea de productie Taierile de productie la cais incep in anul III de la plantare, cand pe sarpante sisubsarpante se formeaza lastari normali, cu 2-3 valuri de crestere, lastari anticipati si muguride rod. Primele interventii care se executa in luna iulie constau in rarirea lastarilor fertili, ladistanta de 15-20cm si scurtarea lastarilor principali la 3-4 anticipati vigurosi. Lastariianticipati formati in zona de varf a lastarului principal nu se scurteaza , cel mult se raresc dacasunt prea desi. La pomii maturi, taierile de productie se executa diferentiat in functie de varsta sivigoarea semischeletului, lungimea si incarcatura ramurilor cu muguri floriferi. Momentul, volumul si gradul de scurtare a ramurilor se stabileste in asa fel uncatsemischeletul sa fie permanent reinnoit si garnisit cu ramuri mijlocii si anticipate viguroase,eliminandu-se astfel ramurile subtiri si buchetele slabe, ale caror flori avorteaza de regula. In anul fara rod, structura coroanei se reinnoieste in totalitate. Astfel ramurile deschelet se reduc cu ¼ din lungime, semischelet cu 1/3-1/2 din lungime pentru fructificare,ramificare si formarea de noi ramuri purtatoare de rod. Cand incarcatura de muguri de rod este redusa si situata la periferia coroanei, singureleinterventii care se fac sunt cele legate de reductia semischeletului din interiorul coroanei,scurtarea si rarirea ramurilor lacome, formate in zona de curbura a sarpantelor. In unii ani, seceta din timpul vegetatiei, gerurile mari din cursul iernii si ingheturiletarzii de primavara pot produce mari daune productiei de caise. Datorita secetei, florile de cais, dupa deschidere, cad in masa, iar sub actiuneatemperaturilor scazute mugurii floriferi si fructele tinere sunt distruse in mare parte sau intotalitate. Pentru refacerea potentialului de fructificare al acestor pomi sunt necesare taierisevere in lemn de 4-5 ani, la inceputul primaverii ( dupa caderea florilor si fructelor) invederea obtinerii unor formatiuni de rod viguroase, care sa reziste mai bine la temperaturilescazute din anul urmator. Aceste intreventii sunt cu atat mai necesare cu cat caisii nu au fosttaiati, iar zona de fructificare s-a deplasat spre periferia coroanei, unde ramurile de rod suntdese, scurte si debile, iar fructele obtinute sunt mici si fara valoare comerciala. Prin taierea pomilor cu florile cazute in totalitate se urmareste : -reinnoirea structurii permanente a coroanei (a ramurilor de schelet) ;
  • 89. -activarea mugurilor adventivi si dorminzi din zonele degarnisite, pentru formareade noi cresteri vegetative viguroase necesare completarii spatiilor libere din coroana siamplificarii rodirii ; -coborarea zonei fructifere periferice spre partea mediana a pomului ; -realizarea unei repartizari mai uniforme a noilor ramuri de rod in coroana pomului. In acest scop se fac taieri de reductie a sceletului si semischeletului ci 1/3- 2/3 dinlungime si de eliminare a lemnului batran si epuizat, cu sanse reduse in formarea ramurilor derod viguroase si a unor fructe de calitate superioara. Ramurile lacome formate la baza si pe curbura sarpantelor sunt dirijate in spatiilelibere ale coroanei, intr-o pozitie orizontala usor ascendenta, dupa care se scurteaza cu 1/3 dinlungime pentru ramificare. La pomii cu recolte mici (sub 40% din recolta normala) taierile se fac mai tarziu,cand fructele au marimea unei alune si nu mai cad fiziologic. In acest caz, obiectivele taieriisunt legate de protectia recoltei si de reinnoirea structurii coroanei. Pentru aceasta se fac taieride reductie a scheletului si semischeletului( fara rod) cu 1/3-2/3 din lungimea acestuia.Aceasta lucrare se repeta timp de 3 ani consecutiv, in asa fel incat anual sa se reduca cel mult30% din volumul coroanei pentru a nu compromite recolta de fructe. Dupa efectuarea acestor reductii sub punctul de taiere si pe ramurile de schelet, seformeaza un numar mare de lastari vigurosi care tind sa indeseasca coroana pomilor si saumbreasca fructele ramase. Pentru a preveni aceste neajunsuri, in luna mai, in fenofazacresterii intensive a lastarilor, se fac lucrari in verde pentru rarirea lastarilor, stimulareaformarii anticipatilor si proiecterea unor ramificatii laterale care sa umple ramurile in coroana. Pentru regarnisirea ramurilor de schelet si de semischelet cu formatiuni de rodviguroase, sunt retinuti din 20 in 20cm lastarii vigurosi, iar cei debili se suprima. Stimulareaformarii anticipatelor se realizeaza prin ciupitul lastarilor retinuti la inaltimea de 35-40cm. Inurma acestor interventii se formeaza 3-4 lastari anticipati cu muguri de rod, care in anulurmator fructifica. Pentru refacerea prelungirii sarpantelor si subsarpantelor se aleg lastarii cei maivigurosi de sub punctele de taiere, iar toti ceilalti, pe o zona de 15-20cm se elimina. Pomii care nu au fost taiati in perioada de tinerete si au un semischelet lung sisubtire, cu multe zone degarnisite si ramuri de rod debile, sunt tratati astfel : se reduce cu 1/3scheletul si semischeletul si se elimina toate ramurile de rod cu sanse minime in evolutie sisupravietuire. Reintinerirea periodica (la 3-4 ani) a ramurilor de semischelet la cais este necesaradeoarece acestea se degarnisesc foarte usor in timpul fructificarii. Specificul culturii gutuiului Soiurile de gutui mai rezistente la ger (De Husi, Aurie de Delta si GalbeneMoldovenesti)sunt mai adaptate pentru conditiile Campiei Romane, iar cele mai sensibile(Bereczki, De Portugalia, Champion si De Constantinopol)sunt cantonate indeosebi in Delta siin zona colinara. Gutuiul (Cydonia oblonca)este una din speciile pomicole care s-a adaptat si fructificabine atat in campie cat si in zona colinara. Incepand din anul 1992 ,intr-o plantatie din Braila a fost descoperita arsura bacterianasi productia de gutui a devenit nesigura. A trebuit sa treaca multi ani si oamenii sa constate ca
  • 90. pomii plantatii izolat au fost mai putin atacati si chiar s-au refacut dupa 2-3 sezoane devegetatie. Pe baza acestor observatii si constatari, se apreciaza ca in prezent plantarile pesuprafete mici par deocamdata sa fie singura alternativa de a mai produce gutui pentru nevoilegospodaresti, pana la crearea unor noi soiuri rezistente la focul bacterian. Soiurile de gutui se altoiesc pe portaltoi de gutui inmultiti prin butasi sau marcotaj.Soiurile sunt autocompatibile si de aceea nu necesita polenizatori . In stare semispontana, gutuiul creste ca arbustoid, cu inaltimi de 2-3 m si coroanarasfirata, iar in cultura este condus cu trunchi (mijlociu si inalt) si atinge o inaltime de 8-10 m.Pomii incep sa fructifice in anii 3-4 de la plantare. In timpul rodirii, ramurile de schelet searcuiesc si in interiorul coroanei pornesc lastari vigurosi (din muguri dorminzi de la bazasarpantelor) care tind sa restabileasca forma naturala a coroanei. Pe ramurile de schelet sisemischelet se formeaza ramuri de rod lungi, asemanatoare mladitelor la mar si par si ramuriscurte. Dupa 5-6 recolte , cresterilre se domolesc si pomii formeaza numai ramuri de rodscurte, cu muguri mixti si vegetativi. Din mugurii micsti iau nastere lastarii fertili care poartain varf o floare mare, alba sau roz cu nervuri rosietice. Dupa fructificare, varful lastarului seingroasa si capata forma unei maciuci, de unde si denumirea de maciulie. Taierea de productie La pomii tineri, in perioada de formarea coroanei, ramurile roditoare lungi se scurteazacu 1/3 din lungime pentru stimularea pornirii in crestere a mugurilor de la baza si realizareaunor maciulii viguroase. In anii 2-3 , taierile sunt mai moderate si constau in : scurtareamaciuliilor subtiri deasupra unui mugure vegetativ, eliminarea maciuliilor epuizate si reductiasemischeletului. In anul 4 se fac taieri de reductie a semischeletului si de regenerare amaciuliilor si coarnelor de melc. La pomii maturi , dupa 4-5 ani de rodire( fara raieri),ramurile de semischelet ale gutuiului se arcuiesc sub greutatea fructelor. Scadereapotentialului de crestere al ramurilor este compensata de trezirea la viata a mugurilorsuplimentari (de la baza lor si a semischeletului), care au capacitatea de a forma ramuri noilungi, purtatoare de rod. In acest caz, taierile constau in reductia semischeletului la nivelulunei maciulii viguroase. Cand numarul maciuliilor este pra mare, se fac taieri de normare princare se elimina cele slabe, situate la o distanta mai mare de ramurile de schelet. Specificul culturii marului In tara noastra , marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana in zonelepremontane. Dar cei mai multi meri se intalnesc pe dealurile si vaile judetelor Arges, Bistrita-Nasaud si Maramures , iar cei mai putini in sud-estul tarii si in campie. Unele soiuri de mar dau fructe de o calitate exceptionala numai in anumite conditii demicroclimat. Astfel soiul Jonathan realizeza fructe intens colorate (rosu inchis) pe valeaGorgovei (Ramnicu-Valcea) si in localitatile Sisesti si Bistrita (Mehedinti) ; soiul GoldenDelicious produce fructe galben-portocaliu in judetul Bacau ; Winter Banana cultivat peValea Teleajenului produce fructe rosii, iar Frumos de Voinesti capata culoare si stralucirenumai pe valea Dambovitei.
  • 91. In zonele favorabile de cultura pentru mar, sortimentul de soiuri este mai restranssau mai bogat in functie de preferintele consumatorilor si destinatia productiei. Aceastaexplica de ce se cultiva mai mult soiurile din grupele ,,Golden Delicious’’ si ,,StarkingDelicious’’, Frumusetea Romei, Jonathan, Granny Smith , Fuji. Toate acestea sunt foarteproductive si dau fructe de calitate. Dar aceste performante se obtin numai cu tehnologii devarf, in care un rol important il au tratamentele fitosanitare si dozele mari de ingrasaminte. Demulte ori fructele obtinute sunt bogate in reziduuri toxice si devin periculoase pentruconsumatori. Pentru prevenirea acestor neajunsuri au fost create si introduse in cultura soiurinoi, cu rezistenta mare la bolile principale ale marului. Dintre acestea, mai importante sunt :Prima, Libery, Florina,Priscila,Pionier, Romus 3, Generos, Ciprian. Infiintatea plantatiilor Marul se planteaza in sistem clasic, intensiv si superintensiv, realizand densitati de200-2500 pomi/ ha.In exploatatiile viabile, soiurile de mar asociate cu portaltoi de vigoaremica M27, P22, etc. pot realiza la densitati de 2570 pomi/ha , productii de peste 60t/ha in anii4-7 de la plantare. Formele de coroana recomandate sunt : piramida etajata rarita ( pentrulivezile clasice), palmeta (pentru livezile intensive), fusul subtire, cordonul fus-tufa si Tesa(pentru livezile superintensive). Cresterea si rodirea In conditiile de livada, ritmul si vigoarea de crestere a soiurilor de mar se modificafoarte mult in functie de portaltoiul folosit. Soiurile de vigoare slaba (Starkrimson, Goldenspur) asociate cu portaltoi vegetativi deaceeasi vigoare (M9) formeaza pomi mici si debili care nu pot fi plantati decat in livezilesuperintensive, unde au nevoie de un mijloc de sustinere. Soiurile de vigoare mijlocie (Akane, Jonathan) se pot asocia cu portaltoi de diferitevigori (mica, mijlocie si mare). Cand se altoiesc pe potrtaltoi slabi( M9) formeaza pomi uniformi, destinati livezilor superintensive. Asociate cu portaltoi devigoare mijlocie (MM106) si mare (PF Cretesc), aceste soiuri realizeaza pomi mai binedezvoltati, cu o comportare normala atat la densitatile de 1250-1666 pomi/ ha cat si in cele de833-1000 pomi/ha. Sub influenta portaltoiului au loc modificari importante si in ce priveste intrareapomilor pe rod, marimea si calitatea recoltei, longevitatea economica a plantatiilor. Pomii altoiti pe portaltoi vegetativi (M9, M26, MM106) rodesc mai devreme si au odurata de viata mai scurta decat cei altoiti pe portaltoi franc, care rodrsc mai tarziu si sunt mailongevivi. Cu toate ca portaltoiul produce schimbari importante in cresterea si rodirea pomilor ,ramificare si tipul de fructificare desi sunt influentate nu pot fi modificate foarte mult . Dupa modul de ramificare, soiurile de mar se grupeaza in trei categorii : 1. soiuri cu ramificatii lungi si subtiri, dispuse uniform pe ramurile principale alecoroanei (Jonathan, Delia, Ionared). 2. soiuri cu ramificatii lungi si viguroase, asezate etajat( James Grive, frumusetearomei si NJR 64). 3.soiuri cu ramificatii scurte (Starkrimson, Wagner permiat, Golden spur) dispuseuniform pe toate ramurile multianuale. Pentru stabilirea sistemului de taiere dupa particularitatile de rodire ale pomilor,soiurile de mar au fost grupate astfel:
  • 92. 1. Soiuri standard, care fructifica frecvent pe nuieluse si mladite (Golden Delicious.Jonathan. Mutsu, Idared,Delia, Prima). Aceste ramuri se formeaza pe lemn tanar de scelet sausemischelet de 1-3 ani, rodesc abundant si se epuizeaza foarte repede. Drept urmare ramurilede schelet se degarnisesc usor, iar zona productiva se deplaseaza foarte repede spre periferiacoroanei. 2. Soiurile spur rodesc pe tepuse ( Starkrimson, Goldenspur, Wagner premiat,Yellospur). Tepusele se formeaza mai intai pe ax si sarpante, apoi dupa 2-3 fructificari , pe unsemischelet scurt si viguros, in varsta de 2-5 ani In primul ande rodire, majoritatea soiurilor de mar fructifica pe ax si pe saante, iarurmatorii 2-3 ani pe un semiscelet garnisit cu tepuse, nuieluse si mladite. Marul spredeosebire de alte specii, infloreste tarziu si de aceea scapa de ingheturile tarzii de primavara.Majoritatea soiurilor de mar sunt autosterile si deci au nevoie de polenizare incrucisata.Caderea fiziologica a fructelor este mai accentuata la soiurile Jonathan, Patul si Wagnerpremiat si mai mica la soiul Golden Delicious. Taierile de productie Dupa intrarea merilor pe rod se fac taieri de productie pentru mentinerea unuiechilibru fiziologic intre procesele de crestere si fructificare. Prin taieri , pomii se incadreaza si se mentin in parametrii constructivi ai coroanei,semischeletul si ramurile de rod se reinnoiesc contunuu, asigurandu-se astfel un raportfavorabil de 3 :1 intre ramurile anuale si multianuale, intre mugurii vegetativi si cei roditori.Pentru stabilirea liniei de taiere a pomilor se fac aprecieri generale asupra varstei si starii devegetatie a pomilor, a incarcaturii de rod si a dimensiunilor ramurilor anuale. La merii tineri, taierile sunt relativ reduse si constau in rarirea formatiunilor indesite,inclinarea, arcuirea si torsionarea ramurilor verticale viguroase, pentru a le determina sainitieze formarea mugurilor de rod. La soiurile cu sarpante si subsarpante garnisite cunumeroase ramuri de rod se fac taieri de rarire, punandu-se accentul pe suprimarea celorverticale. Nu se fac scurtari de ramuri, pentru a nu provoca cresteri noi si indesirea coroanei. La merii maturi, la care semischeletul si ramurile de rod se amplifica mult prinalungire si ramificare, iar noile cresteri sunt mici si debile, se fac taieri severe pentrurealizarea unui echilibru intre elementele permanente (schelet) si nepermanente (scemischeletsi ramuri de rod) ale coroanei si intre ramurile purtatoare si nepurtatoare de rod. Prin taieri trebuie sa se asigure : -imbunatatirea regimului de lumina din interiorul coroanei ; -redresarea pozitiei sarpantelor si a subsarpantelor prin taieri de transferare adirectiei de crestere ; - realizarea unui spatiu de lumina intre sarpantele suprapuse, prin reductiasemischeletului lung si subtire, care atarna si umbreste coroana. ; - reinnoirea semischeletului cu ramuri anuale viguroase, crescute lateral si distantaterelativ simetric, la 25-30cm, ramura de ramura ; - inlocuirea semischeletului viguros cu pozitie verticala, format in urma taierilor deplafonare, cu un semischelet relativ slab, dispus orizontal, pentru prevenirea formarii,,umbrerlei pomului’’ ; - scurtarea in cepi a semischeletului aflat in curs de epuizare pentru multiplicareapunctelor de crestere si ramificarea sarpantelor si subsarpantelor ; -simplificarea si regenerarea ramificatiilor fructifere complexe si imbatranite ; - repartizarea uniforma a rodului in coroana pomilor.
  • 93. Intensitatea taierii se stabileste in functie de varsta si vigoarea semischeletului si a ramurilorde rod, de prezenta sau absenta rodului si de reactia soiului la taiere.In perioada de mare productie, la soiurile de mar apar 5 situatii, mult diferentiate intre ele : - cazul I- pomi cu o incarcatura optima de muguri de rod si cresteri normale sauslabe. La cresteri normale se urmareste rea lizarea unei repartizari uniforme a mugurilor incoroana in asa fel incat distanta dintre fructele recoltate sa fie de 15-20 cm. La cresteri slabe, se intensifica reductia scheletuluisemischeletului, concomitent cudiminuarea incarcaturii de rod a pomului. - cazul II- pomi cu o incarcatura de muguri de rod supra-optimala si cresteri slabe In anii de mare productie, nivelul cresterilor anuale poate fi relativ cresteri slaberedus , iar incarcatura de rod, excesiv de mare. La acesti pomi se fac amputari severe pentrudiminuarea punctelor de rodire in favoarea celor vegetative. - cazul III- pomi fara rod. Cand pomii rodesc excesiv de mult sau sunt supusi unortaieri severe pentru regenerarea coroanei si a structurilor fructifere, mugurii de rod nu seformeaza. In aceste conditii se va tine cont de numarul si vigoarea acestor ramuri in coroana. a). Ramuri scurte si debile . Acest caz se intalneste la soiul Goldendelicious altoit pe M9. Pentru activarea cresterilor si prevenirea unei diferentieri abundente amugurilor de rod, sunt indicte urmatoarele interventii : - o reducere severa a semischeletului subtire si degarnisit, concomitent cusimplificarea formatiunilor fructifere retinute. - efectuarea unor reductii puternice in lemn de 3-4 ani pentru activarea denoi cresteri (din mugurii dorminzi si adventivi) pe sarpante si subsarpante. ; - simplificarea si reintinerirea semischeletului puternic ramificat, precumsi a vetrelor de rod imbatranite (dupa 5-6 recolte). b). Ramuri lungi si viguroase . Cand in coroana pomilor domina ramurileviguroase, prin taieri se urmareste temperarea cresterii acestora si crearea unor conditii maibune pentru formarea mugurilor de rod. Interventiile prin taieri constau in : - rarirea ramurilor anuale viguroase, la distanta de 25-30cm, in vedereaformarii unui semischelet puternic, garnisit cu numeroase ramuri de rod. Rarirea se face prinsuprimarea ramurilor slabe, situate intre cele viguroase. - suprimarea sau reintinerirea semischeletului care nu a fost supus taierilorde regenerare in anul precedent. Ramurile retinute nu se scurteaza pentru a nu intarzia cu unan formarea mugurilor de rod. - cazul IV- pomi cu cresteri viguroase, purtatoare de rod a).Pomi cu multe ramuri de rod viguroase. Linia de taiere va consta in :-pastrarea tepuselor ca puncte principale de rodire ; -mentinerea integrala a tuituror nuieluselor si mladitelor ;
  • 94. - rarirea smicelelor, nuieluselor si mladitelor la distanta de 25-30cm una de alta, concomitent cu scurtarea a 1/3 din lungime a celor existente, pentru formarea de noi puncte pentru anul urmator ; - reductia semischeletului slab periferic, care nu a fost afectat de taierile de regenerare din anul precedent. ; - regenerarea ramificatiilor de rod, dupa 5-6 fructificari, prin taieri efectuate la nivelul unui pintrn sau tepusa ; - suprimare ramurilor vegetative situate pe curbura semischeletului si pastrarea celor laterale, utile fructificarii ; - reductia sau eliminarea in totalitate a semischeletului batran si epuizat, garnisit cu pinteni multianuali. b).Pomi cu cresteri viguroase relativ putine, purtatoare de rod.In timpulfructificarii, unele soiuri de mar altoite pe portaltoiul M9 ( Prima, Cardinal) formeaza mladiteviguroase, purtatoare a unui mare numar de muguri de rod (15-25). Desi putine la numar (30-40 ramuri pe pom ) mladitele pot asigura o productie normala datorita numarului mare defructe legate la nivelul ramurii. La acesti pomi nu se fac taieri , cel mult se reducesemischeletul periferic, taindu-se la nivelul unei ramuri viguroase cu pozitie exterioara. - cazul V- Taierea pomilor neglijati. In perioada de productie unele soiuri Golden delicious Wagner premiat, se supraincarca cu muguri de rod si tind safructifice intermittent. In acest scop se fac taieri : - de reductie a axului semischeletului si a ramificatiilor laterale ; - de regenerare a formatiunilor de rod simple si complexe. ; - pentru diminuarea semischeletului cu pozitie defectuoasa in coroana care timp de 2-3 ani nu a format ramuri purtatoare de rod. La pomii aflati in declin, in anul fara rod se fac taieri severe in lemn de 4-5 ani pentru refacerea streucturii nepermanente a pomului. Specificul culturii parului In tara noastra, cultura parului este cantonata in zona colinara si are o pondere maimare in jidetele Arges, Prahova, Dambovita, Buzau, Valcea, Mehedinti, Suceava,si Botosani. In zonele de sud si sud-est ale tarii (Bucuresti, Medgidia), sortimentul de par estecompus din soiurile: Trivale, Bella di Giugno, Triumf, Untoasa precoce, Morettini, Argesis,Williams, Williams rosu, Abatele Fetel, Conference, PasseCrassane, Contesa de Paris si Cure. Parul (Pirus sativa), intalneste conditii favorabile de cultura in zonele maicalde, unde temperature medie anuala este cuprinsa intre 9,50C si 110C. Odata cu diversificarea sortimentului de soiuri si portaltoi se spera sa semareasca arealul de cultura , dar, s-a observant ca in multe livezi pomii au inceput sa producadin ce in ce mai putin si sa se usuce. Pana la obtinerea unui sortiment nou de pere, valoros sirezistent la boli si daunatori si sa aplicam mai putine tratamente poluante. In functie de traditie si de vigoarea pomilor, soiurile de par se planteaza inlivezi cu densitati mici (500-625 pomi/ha), medii (833-1250pomi/ha)si mari (1500-3333pomi/ha). Pomi sunt condusi ca piramida etajata rarita, palmeta si fus subtire. Soiurile depar altoite pe gutui se planteaza pe soluri fertile si profunde, iar cele altoite pe portaltoi franc
  • 95. pe soluri mai sarace. Soiurile incompatibile cu gutuiul se altoiesc cu intermediary (un soi depar compatibil cu gutuiul: Cure, Hardy)et. Cresterea si rodirea Soiurile de par cresc mai puternic pe portaltoii franc si mai slab pe gutui. Candsunt altoite pe acelasi portaltoi, apar diferente de crestere intre ele in functie de insusirea lorgenetic. Dupa vigoarea de crestere, aceste soiuri se impart in : a). soiuri de vigoare supramijlocie si mare: Cure, Pastravioara, Doyenne duComice, Contesa de Paris; b).soiuri cu vigoare mijlocie: Untoasa Bosc, Williams,Abatele Fetel, UntoasaHardenpont, Ducesa de Angouleme, Oliver de Serres; c). soiuri cu vigoare mica: Dr. Joule Gutot si Josefina de Malines. Tipul de fructificare diferentiaza soiurile de par in : a). Soiuri standard, care rodesc predominant pe nuieluse si mladite Williams,Cure, Untoasa Giffard, Untoasa precoce Morettini, Passe Crassane, Josefina de Malines b). soiurile spur, care fructifica pe tepuse: Passe Crassane,Untoasa Bosc,Abatele Fetel , Pastavioara. Soiurile de par infloresc mai devreme decat cele de mar, dar pierderile cauzate de ingheturile de revenire sunt minime si nu afecteaza recolta. Infloresc mai devreme soiurile Contesa de Paris, Dr. Joule Guyot si cel mai tarziusoiul Napoca. In timpul fecundarii, majoritatea soiurilor de par se comporta ca autosterile, dar existasi soiuri cu tendinta de a lega fructe fara fecundare (partenocarpie). Cu toate acestea, pentruobtinerea unei recolte normale, in noile plantatii se stabilesc polenizatorii, cu polen fertil,pentru toate soiurile de par. Taierile de productie La pomii tineri, care fructifica pe tepuse, taierile normale constau in reductiasemischeletului la 3-6 tepuse, in functie de vigoarea acestuia. Cand pomii intra in perioada demare productie, tepusele sunt situate pe vetre de rod (cu multe ramificatii). In acest caz se factaieri de rarire, reductie si regenerare. La soiurile standard, care fructifica pe mladite(Wiliams) si formeaza tepuse pe lemn tanar (2-3 ani), se aplica taieri lungi si o regenerareperiodica a semischeletului. ; o reductie periodica in lemn de 4-5 ani a semischeletului si oregenerare individuala a formatiunilor fructifere complexe sunt necesare pentru a stimulaaparitia unor noi puncte de crestere. Specificul culturii piersicului Piersicul intalneste conditii favorabile de cultura de cultura in Campia roamana si inDopbrogea , in podgoriile din Muntenia si Oltenia, in zona de campie si colinele dealurilor dinvest, precum si in centrul si nord-vestul Transilvaniei. Cu multi ani in urma, piersicul crestea liber pe dealurile insorite alaturi de vita de vie.Plantatiile erau reduse ca numar si cuprindeau numai soiuri cu pulpa alba., inmultite prinsamburi. O data cu introducerea in cultura a soiurilor americane cu pulpa galbena, culturapiersicului a inceput sa se dezvolte, incat in 1989 piersicul ocupa locul 3 ca productie siimportanta economica, dupa mar si prun. A urmat o perioada de stagnare si chiar decadere.Pentru relansarea culturii piersicului , noile plantatii trebuie infiintate cu soiuri care au valoarein functie de destinatia si modul de valorificare a productiei .Pentru export si consumul in
  • 96. stare proaspata se folosesc piersicile propriu-zise, iar pentru industrializare , nectarinele sipaviile. Pentru gradinile familiale trezesc interes soiurile pitice (dwarf) si semipitice(semidwarf), compacte si columnare, care necesita taieri putine si fructele pot fi recoltatedirect de pe sol.Sortimentul de soiuri Sortimentul la piersic este compus din : piersici propriu-zise,necterine si pavii. Piersicile au pielita pubescenta si pulpa galbena sau alba. Nescarinele au pielitaneteda si pulpa aderenta la sambure. Paviile sunt pubescente, au pulpa tare si aderenta lasambure. Dintre piersici, mai importante sunt soiurile :Madeleine Pouyet, Springtime,Springold, Cardinal, Jerseyland, Redhaven, Southland, Halehaven, Elberta, Flacara etc. Necterinele sunt prezente la noi prin soiurile : Crimsongold, Nectared 4,Independence, Nectered 6, fantasia si Romamer.Sortimentul de pavii este alcatuit din soiurile: Fortuna, Vivian, Babygold 6, Babygold 8 etc. Portaltoii piersicului Piersicul se altoieste pe piersic, migdal amar si corcodus. Din piersicul comun au fost selectionati si omologati in tara noastra doiportaltoi : De Balc si Oradea 1. Soiurile altoite pe acesti portaltoi au o vigoare mare simijlocie si sunt mai rezistente la seceta si ger. Migdalul amar imprima soiurilor de piersic cresteri mai mici si o foarte bunarezistenta pe solurile calcaroase si secetoase. Corcodusul se foloseste mai rar ca portaltoi pentru piersic si numai pe solurilegrele, compacte si umede.Specificul infiintarii plantatiilor Cultura piersicului standard se infiinteaza in sistem intensiv si superintensiv.Distantele de plantare sunt de 6/4m in livezile clasice in care pomii sunt dirijati ca vasameliorat si 4.4m in livezile intensive in care pomii sunt condusi cu coroane aplatizate.In livezile superintensive, pomii sunt plantati la distanta de 3/1m si dirijati sub forma decordon vertical. Piersicul pitic se planteaza la 3/1m si se conduce conduce sub forma de tufa-vas. Soiurile de piersic sunt autocompatibile (cu mici exceptii) si de aceea nu sunt necesarealte soiuri polenizatoare la plantare.Cresterea si rodirea Soiurile de piersic au o crestere intense si o precocitate in rodire foartepronuntata. In perioada de tinerete, pomii formeaza lastari vigurosi, cu 2-3 serii de anticipati,care indesesc coroana si favorizeaza instalarea timpurie a fenomenului de autorarire sau dedegarnisire a ramurilor de schelet. Datorita acestui ritm rapid de crestere , rodire si degarnisire durata de viataa piersicului nu depaseste 12-14 ani. Piersicul intra pe rod in anul 3-4 de la plantare. La inceput pomii fructificape ramuri mixte si anticipate, iar mai tarziu, cand intensitatea cresterilor se reduce, fructifica
  • 97. si pe salbe si buchete. Dupa rodire aceste ramuri se inlatura, deoarece au ramificatii multe sidebile, lipsite de rod. In urma taierilor de fructificare, mugurii suplimentari (adventivi sidorminzi) de pe sarpante si subsarpante sunt mai usor activati in crestere decat la celelaltespecii pomicole. Pe existenta acestor lastari, care ulterior devin ramuri mixte, se bazeazataierea moderna a piersicului. Pe ramurile anuale, mugurii piersicului sunt asezatisolitar(buchete, salbe) sau in grupuri (ramura mixta). Dintr-un mugure florifer se formeaza osingura floare. Piersicul are un repaus scurt si o inflorire timpurie (aprilie). Piersicul dwarf prezinta pomi de talie mica (0,8-1,4m), cu coroane deseformate din ramuri scurte normale si anticipate, frunze mari intens colorate si flori simple sauinvolte, de culoare roz sau rosu-frez, care se deschid esalonat pe o perioada mai indelungata,oferind un peisaj coloristic fara egal. Soiurile sunt precoce si foarte productive, ci o perioadade vegetatie pr3elungita. Fructele sunt acceptabile ca marime si de calitate apropiata celorobtinute de la soiurile standard.Taierile de productie Taierile de productie la pomii tineri constau in rarirea ramurilor mixte (la 20-25 cm), suprimarea salbelor si buchetelor. Ramurile mixte viguroase se scurteaza la 60-70cmlungime sau se elimina cu o portiune delemn vechi, daca se gasesc in prelungireasemischeletului. Ramurile mixte care garnisesc sarpantele se raresc prin suprimarea celorslabe. Se inlatura buchetele , salbele si ramurile anticipate. Ramurile mixte ramificate (cuanticipate) se simplifica, taindu-se deasupra unei anticipate viguroase, iar cele de semischeletse suprima. La pomii intrati in plina productie, ramurile de rod aflate in numar mare suntmai dese si de vigoare slaba. Dupa un an de productie, ramurile fructifere predominante suntsalbele si buchetele de mai. La taierea de productie se retin mai multe ramuri de semischelet,cu salbe si buchete de mai viguroase, care se raresc la distanta de 10-15cm. Prelungireasemischeletului se reduce la nivelul unei salbe viguroase, iar celelalte salbe cu un potential defructificare redus se suprima. Se suprima si semischeletul periferic. In plantatiile cu densitate mare, pomii lastaresc puternic si dezvolta ramuriviguroasede 1-1,5m lungime, care prezinta spre varf mixte si salbe. In aceste cazuri existatendinta indesirii si umbririi reciproce a pomilor si drept urmare diferentierea mugurilor simaturarea lemnului au mult de suferit. La acesti pomi, taierile de productie incep din timpulvegetatiei si constau in ciupirea lastarilor formati pe ax si saprante (la 25-30cm lungime) invederea obtinerii unor anticipate viguroase (40-60cm), apropiate de schelet si cu multi mugurifloriferi. La taierea de normare, efectuata primavara devreme, pe fiecare ramura taiata intimpul vegetatiei sunt retinute 1-2 anticipate. In total pe pom se obtin 20-30 ramuri mixte(normale si anticipate). La pomii aflati la sfarsitul perioadei de mare productie, cu sarpantelesi subsarpantele degarnisite, sunt acceptate pentru rodire si ramuri mixte evoluate ( de 2 ani),cu salbe si buchete, care pot suplini prin muguriilor floriferi ramurile mixte de un an. In anii cu ierni grele si geruri aspre, cu pierderi mari de ramuri si muguri derod, taierile de productie se executa primavara tarziu, cand scoarta ramurilor se brunifica simugurii se usuca. In aceasta situatie, linia de taiere se schimba, in sensul ca sunt retinutepentru compensarea rodului pierdut toate ramurile viabile din partea de sus a coroanei . Dacaacestea sunt prea dese, se raresc la 10-15 cm una de alta.
  • 98. Specificul culturii prunului Prin plantarile masive efectuate in gradinile populatiei, prunul este pe primul loc inrandul speciilor pomicole cultivata in tara noastra. Pentru obtinerea unor rezultate economicevaloroase, soiurile de prun trebuie sa fie amplasate mai ales in localitatile consacrate, dinregiunile intîi si aIi-a pomicola, in care de-a lungul veacurilor s-au format numeroasepopulatii locale, deosebit de valoroase ( Tuleu gras, Vinete romanesti), unele din ele fiindprezente si astazi in sortiment. Dupa recensamantul din 1979 , in tara noastra, cultura prunuluiera concentrata la acea data mai ales in judetele Arges si Valcea, cu peste 3,5 milioane depruni si in judetele Buzau, Prahova, Olt, Caras-Severin si Hunedoara cu 3-3,5 milioane depruni. In aceste zone temperatura medie anuala de 9-100C si precipitatiile insumate de 650-mm ceeaza conditii deosebite de cultura pentru prun. In prezent sortimentul de prun estedestul de variat. Pentru plantatiile de prun care se infiinteaza : - pe dealurile inalte si mijlocii, cercetatorii recomanda soiurile : Gras romanesc,siGras ameliorat ; -pe dealurile subcarpatice – soiurile : Pitestean, Albatros,Stanley, Vinete de Italia ; -pe coline si la campie- soiurile : Anna Spath, Renclod Althan, Silvia, Carpatin,Centenar si Stanley. - soiurile Anna Spath,Agen, Tuleu gras si Timpurie Rivers dau rezultate slabe inzonele mai inalte ; - soiul Vinete de Italia nu se adapteraza la conditiile de campie. Infiintarea plantatiilor Prunul se planteaza pe terenuri plane si terenuri amenajate in terase si in parceleprevazute cu alei de trafic tehnologic. Livezile care se infiinteaza sunt clasice, intensive sisuperintensive. In livezile clasice, prunul se planteaza la distanta de 5,5- 6,o / 4,5-5,0m , inlivezile intensive la 5/ 3,5-4,0 m, iar la superintensive, la 3,0-3,5/2m (Agen, Anna Spath).Intrucat majoritatea soiurilor de prun sunt autoincompatibile se recomanda ca in parcela sa seplanteze 2-3 soiuri cu inflorire simultana pentru asigurarea polenizarii incrucisate. Cresterea si rodirea In primii ani de livada prunii formeaza cresteri viguroase de 0,5-1,5m lungime, cuunghiuri de insertie diferite in functie de soi. Majoritate soiurilor au coroanele compante siumbrite datorita numarului mare de lastari anticipati care apar inainte de intrarea pomilor perod (Agen, Minerva). Exista insa si soiuri care au coroanele mai rare si mai bine luminate(Stanley, Peche). Soiurile cu coroane compacte, rodesc pe ramuri mijlocii si ramuri lungi, iar celecu coroane aerisite pe buchete ramificate. Pomii incep sa fructifice cand au varsta de 3-4ani (Stanley, Agen), 5-6 ani (Tuleu gras, Anna Spath) sau 7-8 ani (Uriase). In anii 9-10 de la plantare, soiurile de prun altoite pe corcodus au o talie mare (9-10 m), iar cele altoite pe prunul franc au talie mijlocie (5-7m) sau mica (3,4-4m ). Durata de viata a prunului variaza intre 25-35 ani. Spre deosebire de mar si par,prunul infloreste mai devreme, la safarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie. In functiede momentul deschiderii florilor, soiurile de prun se grupeaza in : -soiuri cu inflorire timpurie – Gras romanesc - soiuri cu inflorire mijlocie- Stanley - soiuri cu inflorire tarzie –Tuleu gras si Vinete romanesti.
  • 99. Dupa modul in care se comporta florile in timpul fecundarii, soiurile de prun seimpart in : -autocompatibile (Stanley) -partial autocompatibile (Agen) - autoincompatibile (Tuleu gras) Soiurile autoincompatibile partial sau total fructifica normal numai in conditiile incare li se asigura cei mai buni polenizatori. Cand 20-30 % din flori au fost fecundate, exista garantia realizarii unei recolteeconomice din acest punct de vedere. Taierile de productie La soiurile cu ramurile de schelet dresate si fragile, curbate si subtiri ( Tuleu gras,Vinete romanesti, Grase romanesti) se fac taieri de reductie in lemn de 3-4 ani, pentrufructificare si ramificare, evitandu-se astfel dezbinarile si frasngerile ramurilor. La soiurile cu ramuri viguroase, garnisite cu buchete ramificate (Stanley, AnnaSpath), taierile sunt mai usoare si constau in scurtarea prelungirilor sarpantelor cu 1/3-1/2 dinlungime pentru stimularea ramificarii. Cu aceasta ocazie se reduce semischeletul care s-adegarnisit in timpul ramificarii, se suprima ramurile care au rodit alsab si prezinta zone marineroductive, precum si a celor epuizate de recolte. La pomii vigurosi , cu cresteri normale, se fac taieri in fiecare an pentr normareincarcaturii pomilor cu rod, care constau in intinerirea semischeletului care a depasit varsta de4-6 ani, scurtarea semischeletului tanar- alungit, garnisit cu numeroase buchete si ramurimijlocii. La pomii aflati in plina rodire, cu cresteri mai reduse si pozitia sarpantelor arcuita siorizontala, se fac taieri in lemn de 4-5 ani, deasupra unei ramuri viguroase, unei lacome si desemischelet 1.3-1/2 din lungime , petru ramificare si fortificare, iar ramurile debile si epuizatese suprima. La pomii netaiati ani de-a randul, sarpantele si aubsarpantele se taie in lemn de 5-6ani deasupra unei ramificatii laterale, eliminandu-se toate portiunile degarnisite sineproductive. Specificul culturii visinului Visinul se cultiva in principal pe colinele judetelor botosani, Iasi, Cluj, Bacau,Mures, vaslui, Arges, Vrancea, Valcea si Dolj. Exista si populatii de visin care s-au format sis-au extins in gradinile familiale din zonele de campie si pana in cele premontane. Cultura visinului este relativ redusa in tara. Cea mai mare parte din productia defructe se obtine din gradinile populatiei, unde visinul se inmulteste prin drajoni si fructifica detimpuriu. In zonele de sud-est si nord-vest ale tarii se intalnesc populatii si hibrizi naturali (Prunus cerasus x Prunus fruticosa), cu portul redus precoce si autofertili care an de an dauproductii mari de fructe de cea mai bina calitate.Beneficiind de un sortiment valoros de soiuri autofertile autohtone, portaltoi nanizati sitehnologii de cultura moderne, tara noastra poate si trebiue sa extinda intr-un ritm rapidcultura superintensiva a visinului, cu atat mai mult cu cat visinele sunt cerute la export.
  • 100. Infiintarea plantatiilor Se infiinteaza pe terenuri usoare si bine drenate, in sistem intensiv la distanta de4x3m superintensiv la distanta de 3/1,5m. Pentru livezile superintensive se folosesc vergisubtiri si cu mugurii axilari in totalitate, pentru ca bratele coroanei tufa vas sa fie formate catmai aproape de nivelul solului.Cresterea si rodirea Dupa vigoarea de crestere si habitus, soiurile de visin se pot grupa in : soiuriarborescente si soiuri arbustoide. Soiurile arborescente realizeaza pomi inalti de 5-6 m, cu trunchiul definit sicoroana globuloasa si ampla, formata din ramuri permanente si nepermanente viguroase, maiputin ramificate, pe care sunt inserate buchete de mai si ramuri mijlocii. Din aceasta grupa facparte soiurile Mari timpurii, Mocanesti16, Crisana2, Scuturator. La soiurile arbustoide, pomii au o inaltime mica (2-3m), coroanele globulos-turtite, alcatuite din ramuri lungi si subtiri, adeseori pletoase. Incepand cu anuii 3-4 de laplantare, soiurile arbustoide incep a drajoneze. Fructificarea se realizeaza in principal peramuri plete si mai putin pe ramuri mijlocii si buchete de mai. Soiurile arbustoide aflate incultura sunt :Pitic de Iasi, Vrancean, Morella neagra tarzie. Visinul este o sepcie precoce, careincepe sa fuctifice in anul 2 de la plantare (soiul Vrancean). Dupa varsta intrarii pe rod,soiurile de visin pot fi grupate in : - soiuri foarte precoce : Vrancean ; - soiuri precoce : Nana, timpurii de Cluj ; - soiuri tardive : Mari Timpurii, Spaniole ;Taierile de productie Prin taierile de productie se limiteaza extinderea sarpantelor si subsarpantelor inafara cadrului proiectat, se reinnoieste semischeletul epuizat si se fortifica formatiunile tinere.Reductiile axului sarpantelor si subsarpantelor se fac deasupra unor ramuri laterale,orizontale, suficient de valoroase, care sa poata prelua energia de crestere si sa o repartizezeuniform pe formatiunile fructifere. Reductia semischeletului se executa la nivelul unei ramuri anuale vegetative saude rod, cu un potential mare de crestere si de ramificare. Semischeletul imbatranit, se suprima,iar cel format prin evolutia pletelor se poate reface taindu-l deasupra unei formatiuni de rod(buchet de mai, ramuri mijlocii). Taierile de productie se pot face si vara, dupa recoltareafructelor. Avantajul taierii de vara consta in aceea ca imbunatateste regimul de lumina dininteriorul coroanei, fortifica mugurii diferentiati si limiteaza aparitia gomelor pe sectiuniletaiate ale ramurilor.