Your SlideShare is downloading. ×
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
1232 bf
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

1232 bf

7,504

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
7,504
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
57
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. VASILE GLĂVANGEOGRAFIA TURISMULUI 1 Universitatea SPIRU HARET
  • 2. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GLĂVAN, VASILE Geografia turismului. / Vasile Glăvan – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005 336 p; 23,5 cm Bibliogr. ISBN 973-725-047-8 911.3:338.48(100+498)(075.8) © Editura Fundaţiei România de Mâine, 20052 Universitatea SPIRU HARET
  • 3. UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE GEOGRAFIE Prof. univ. dr. VASILE GLĂVANGEOGRAFIA TURISMULUI EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2005 3 Universitatea SPIRU HARET
  • 4. Redactor: Cosmin COMARNESCU Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 28.01.2005 ; Coli tipar : 21 Format: 16/70×100 Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 410 43 80; www.spiruharet.ro e-mail : contact@edituraromaniademaine.ro4 Universitatea SPIRU HARET
  • 5. CUPRINSCuvânt înainte ……………………………………………………………………... 11 PARTEA I TURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI. PROBLEME GENERALECAPITOLUL 1. TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX1.1. Apariţia turismului ca fenomen economico-social …………………………... 151.2. Factorii care influenţează evoluţia turismului ……………………………….. 171.3. Factori defavorizanţi ai activităţii de turism …………………………………. 181.4. Turismul. Consideraţii generale ……………………………………………... 19 1.4.1. Timpul liber. Recreere. Turism …………………….……………………… 19 1.4.2. Definiţii şi terminologie …………………………………………………… 201.5. Turismul, fenomen complex de studiu şi cercetare interdisciplinară ……….. 28 1.5.1. Turismul ca activitate economică de mare complexitate ……………... 28 1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural ………………….. 30 1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă …………………… 31 1.5.4. Turismul, obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară ……………... 31CAPITOLUL 2. GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE. OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE2.1. Definiţie şi concepte …………………………..…………………………….. 332.2. Principii, metode, procedee şi mijloace de studiu şi cercetare ……………… 37 2.2.1. Principii generale de studiu şi cercetare ……………………………… 37 2.2.2. Metode de cercetare în geografia turismului …………………………. 40 2.2.3. Procedee de cercetare utilizate în cercetarea geografică a turismului ... 42 2.2.4. Mijloace de cercetare în geografia turismului ………………………... 432.3. Contribuţia geografiei şi a geografiei turismului la cercetarea şi dezvoltarea turismului 44 CAPITOLUL 3. PIAŢA TURISTICĂ – OBIECT DE STUDIU AL GEOGRAFIEI TURISMULUI3.1. Piaţa turistică. Consideraţii generale ………………………………………… 453.2. Oferta turistică …………………………..…………………………..………. 46 3.2.1. Definiţie. Particularităţi. Determinanţi ……………………………….. 46 3.2.1.1. Definiţie şi conţinut ………………………………………………... 46 3.2.1.2. Particularităţile ofertei turistice …………………………………….. 49 3.2.1.3. Teritoriul, factor determinant al ofertei turistice ……………………. 51 5 Universitatea SPIRU HARET
  • 6. 3.2.2. Structura ofertei turistice …………………………..………………….. 52 3.2.2.1. Potenţialul turistic …………………………..………………… 52 3.2.2.2. Structurile turistice de cazare …………………………..……... 94 3.2.2.3. Structurile turistice de alimentaţie ……………………………. 100 3.2.2.4. Structurile turistice de tratament balnear (de sănătate) ……….. 104 3.2.2.5. Structurile turistice cu funcţie de agrement …………………... 105 3.2.2.6. Căile şi mijloacele de transport ……………………………….. 110 3.2.2.7. Structurile de comercializare a ofertei turistice ………………. 119 3.2.3. Destinaţii turistice pe mapamond şi în România …………………….. 121 3.2.3.1. Destinaţii turistice tradiţionale ………………………………... 121 3.2.3.2. Destinaţii turistice noi ………………………………………… 124 3.2.3.3. Destinaţii turistice exotice ……………………………………. 125 3.2.3.4. Destinaţii turistice de pionierat ………………………………... 125 3.2.3.5. Destinaţii turistice în România ……………………………….. 125 3.3. Cererea turistică ……………………………………………………………... 128 3.3.1. Definiţie şi conţinut …………………………………………………... 128 3.3.2. Particularităţi ale cererii turistice ……………………………………... 129 3.3.3. Determinanţi ai cererii turistice ………………………………………. 129 3.3.4. Bazine ale cererii turistice ……………………………………………. 135 CAPITOLUL 4. FLUXURI TURISTICE 4.1. Consideraţii generale …………………………..…………………………….. 136 4.2. Forme principale de turism …………………………..………………………. 138 4.2.1. Locul de provenienţă a turiştilor …………………………………………… 138 4.2.2. După momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice ………………... 139 4.2.3. Periodicitatea ……………………………………………………………… 139 4.2.4. Sezonalitatea ……………………………………………………………… 140 4.2.5. Gradul de mobilitate ……………………………………………………….. 140 4.2.6. Mijlocul de transport folosit ………………………………………………... 141 4.2.7. Particularităţile socio-economice ale cererii turistice …………………. 141 4.2.8. În funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor ……………... 141 4.2.9. Caracteristicile prestaţiei turistice principale ………………………….. 141 4.2.10. Scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică ……………. 142 4.3. Tipuri de turism …………………………..…………………………………. 145 4.4. Indicatori ai circulaţiei turistice ……………………………………………... 145 4.5. Fluxuri turistice pe plan mondial ……………………………………………. 150 4.6. Estimări ale circulaţiei turistice mondiale …………………………………... 157 4.7. Fluxuri turistice în România ………………………………………………… 160 4.7.1. Turismul internaţional al României ………………………………………... 160 4.7.2. Turismul intern în România ……………………………………………….. 160 CAPITOLUL 5. REGIONAREA TURISTICĂ 5.1. Definiţie. Metodologia de cercetare …………………………………………. 163 5.2. Unităţi taxonomice turistice …………………………………………………. 165 5.3. Opinii privind regionarea turistică şi unităţile turistice teritoriale …………… 1676 Universitatea SPIRU HARET
  • 7. CAPITOLUL 6. AMENAJAREA TURISTICĂ DURABILĂ A TERITORIULUI 6.1. Definiţie. Conţinut …………………………………………………………... 169 6.2. Metodologia de cercetare …………………………………………………… 171 6.3. Capacitatea optimă de primire turistică ……………………………………... 1726.4. Caracteristici. Principii şi norme tehnice de amenajare turistică durabilă a teritoriului .. 176 6.4.1. Caracteristicile amenajării turistice durabile a teritoriului ……………. 176 6.4.2. Principii de amenajare turistică durabilă a teritoriului ………………… 176 6.4.3. Norme de amenajare turistică durabilă a teritoriului ………………….. 1786.5. Tipuri şi metodele de amenajare turistică durabilă a teritoriului …………….. 180 6.5.1. Tipuri de amenajări turistice …………………………..………………. 180 6.5.2. Modele de amenajări turistice …………………………..……………... 181 6.5.2.1. Modele de amenajare a staţiunilor turistice montane ………… 181 6.5.2.2. Modele de amenajare a staţiunilor turistice de litoral ………… 182 6.5.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor turistice balneare ………….. 183 CAPITOLUL 7. GEOGRAFIA, TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR7.1. Factorii de degradare a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic ……... 1867.2. Turismul şi mediul înconjurător ……………………………………………... 1927.3. Acţiuni de protecţie a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic ……… 194 PARTEA A II-A REGIUNI TURISTICE CAPITOLUL 8. REGIUNI TURISTICE ÎN ROMÂNIA8.1. Carpaţii României …………………………..……………………………….. 201 8.1.1. Carpaţii Orientali …………………………..…………………………. 202 8.1.2. Carpaţii Meridionali …………………………………………………... 209 8.1.3. Munţii Banatului ………………………………………………………. 217 8.1.4. Munţii Apuseni ……………………………………………………….. 2198.2. Dealurile şi podişurile României ……………………………………………. 221 8.2.1. Dealurile Subcarpatice ………………………………………………... 223 8.2.2. Dealurile de podiş …………………………………………………….. 2288.3. Câmpia şi Dealurile joase …………………………………………………... 235 8.3.1. Câmpia Română ………………………………………………………. 235 8.3.2. Câmpia şi Dealurile Vestice …………………………………………. 2368.4. Litoralul românesc al Mării Negre …………………………………………. 238 8.4.1. Delta Dunării ……………………………………………………….. 238 8.4.2. Litoralul românesc al Mării Negre …………………………………… 241 CAPITOLUL 9. REGIUNI TURISTICE PE GLOB9.1. Europa ………………………………………………………………………... 244 9 .1.1. Europa Nordică ………………………………………………………. 244 9.1.1.1. Scandinavia …………………………………………………... 244 9.1.1.2. Ţările Baltice …………………………………………………. 245 9.1.1.3. Europa Nordică Insulară ……………………………………... 246 7 Universitatea SPIRU HARET
  • 8. 9.1.2. Europa de Vest (Atlantică) …………………………………………... 246 9.1.2.1. Europa de Vest Continentală ………………………………... 247 9.1.2.2. Europa de Vest Insulară ……………………………………... 249 9.1.3. Europa Sudică ………………………………………………………... 251 9.1.3.1. Peninsula Iberică ……………………………………………. 251 9.1.3.2. Peninsula Italică …………………………………………….. 254 9.1.3.3. Peninsula Balcanică ………………………………………… 257 9.1.4. Europa Centrală ……………………………………………………... 263 9.1.5. Europa Central – Estică ……………………………………………… 268 9.1.6. Europa Estică ………………………………………………………... 273 9.2. Asia ……………………………………………………………………… ... 277 9.2.1. Asia Central – Estică ………………………………………………… 277 9.2.1.1. Asia Central – Estică Continentală ………………………….. 277 9.2.1.2. Asia Central – Estică Insulară ………………………………. 279 9.2.2. Asia Sud – Estică …………………………………………………….. 280 9.2.2.1. Asia Sud – Estică Continentală ……………………………... 281 9.2.2.2. Asia Sud – Estică Insulară …………………………………... 282 9.2.3. Asia de Sud …………………………………………………………… 283 9.2.3.1. Asia de Sud Continentală …………………………………… 283 9.2.3.2. Asia de Sud Insulară …………………………………………. 286 9.2.4. Asia Central – Vestică ……………………………………………….. 286 9.2.5. Transcaucazia ………………………………………………………… 287 9.2.6. Asia de Vest şi Sud-Vest …………………………………………….. 289 9.2.6.1. Asia Mică …………………………………………………….. 289 9.2.6.2. Orientul Apropiat ………………………………………….…. 292 9.2.6.3. Orientul Mijlociu ………………………………………….…. 295 9.2.6.4. Arabia ………………………………………………………... 296 9.3. America de Nord …………………………………………………………. 297 9.3.1. America Atlantică …………………………………………………….. 297 9.3.1.1. Canada Atlantică ………………………………………….…. 297 9.3.1.2. America Appalachiană ……………………………………... 297 9.3.2. America Preriilor (Centrală) ………………………………………. … 299 9.3.2.1. Canada Arctică …………………………………………….... 300 9.3.2.2. Marile Lacuri …………………………………………….…. 300 9.3.2.3. Preriile Nord-Americane …………………………………… 301 9.3.3. America de Vest ……………………………………………………. 303 9.3.3.1. Munţii Stâncoşi ……………………………………………… 303 9.3.3.2 Coasta Pacifică …………………………………………….… 306 9.3.3.3. Alaska ………………………………………………………. 308 9.3.3.4. Insulele Hawai ……………………………………………. 309 9.3.4. Mexic ………………………………………………………………… 309 9.4. America Centrală …………………………………………………………... 311 9.4.1. America Centrală Istmică ……………………………………………. 311 9.4.2. America Centrală Insulară …………………………………………… 312 9.5. America Latină ……………………………………………………………… 312 9.5.1. America Latină Andină ……………………………………………… 312 9.5.2. America Latină Atlantică ……………………………………………. 313 9.6. Africa ………………………………………………………………………... 3168 Universitatea SPIRU HARET
  • 9. 9.6.1. Africa de Nord ……………………………………………………….. 317 9.6.1.1. Litoralul Nord-African ……………………………………... 317 9.6.1.2. Munţii Atlas …………………………………………………. 317 9.6.1.3. Africa Sahariană ………………………………………….…. 318 9.6.1.4. Africa Saheliană …………………………………………….. 319 9.6.1.5. Bazinul Nilului ……………………………………………… 320 9.6.2. Africa Central – Vestică ……………………………………………... 322 9.6.3. Africa Centrală ………………………………………………………. 323 9.6.4. Africa de Est …………………………………………………………. 323 9.6.5. Africa de Sud …………………………………………………………. 325 9.6.6. Africa Insulară ………………………………………………………... 3269.7. Australia ……………………………………………………………………. 327 9.7.1. Australia Continentală ……………………………………………….. 328 9.7.1.1. Australia de Est şi Sud – Est ………………………………… 328 9.7.1.2. Australia Centrală ……………………………………………. 329 9.7.1.3. Australia de Vest …………………………………….………. 329 9.7.2. Australia Insulară ……………………………………………………... 3299.8. Oceania ……………………………………………………………………… 330 9.8.1. Noua Zeelandă ……………………………………………………….. 330 9.8.2. Melanezia ……………………………………………………………. 330 9.8.3. Micronezia …………………………………………………………… 331 9.8.4. Polinezia ……………………………………………………………… 331Bibliografie ……………………………………………………………………… 333 9 Universitatea SPIRU HARET
  • 10. 10 Universitatea SPIRU HARET
  • 11. CUVÂNT INTRODUCTIV Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cuprocesul general de dezvoltare a societăţii, reflectând prefacerile din interiorul acesteia.Prin valorificarea superioară a resurselor turistice şi, nu numai, aportul valutar,ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrarea balanţei de plăţi valutare,efectul de antrenare şi stimulare a producţiei în alte domenii economice, ocuparea forţeide muncă etc., turismul devine o activitate prioritară de interes naţional în multe ţări depe mapamond. O dată cu dezvoltarea economică şi creşterea veniturilor, democratizarea şiliberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea în mod intensiv a bazei tehnico-materialea turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie, turismula devenit un fenomen de masă cuprinzând toate categoriile sociale ale populaţieimondiale. Datele statistice ale Organizaţiei Mondiale a Turismului – OMT sunt elocvente înacest sens: numărul de turişti internaţionali a crescut, în ultimii 50 de ani, de la25 milioane în anul 1950 la 160 milioane în 1970 şi, în fine, la 703 milioane în 2002;capacitatea hotelieră şi a unităţilor de cazare asimilate acesteia a crescut de la16.270 mii camere în anul 1987 la 30.764 mii în 2002. Specialişti OMT arată că, în perspectiva secolului XXI, industria turismului şi acălătoriilor va ocupa locul III în afacerile mondiale, după tehnologia informaţiilor şi atelecomunicaţilor. Astfel, se previzionează circa 1.047 milioane de turişti internaţionali şipeste 1.055 miliarde USD încasări în anul 2010, iar în 2020, cifrele estimate ajung la1.602 milioane turişti şi 2.000 miliarde USD încasări. Dacă se adaugă şi turismulnaţional intern (în interiorul graniţelor ţărilor), care este în creştere continuă, putemaprecia amploarea acestui fenomen economico-social la nivelul planetei, cu consecinţeprevizibile în mediul înconjurător şi la nivelul societăţii umane. Turismul ca activitate complexă şi eterogenă încorporează componente variate şide aceea se pretează la un studiu interdisciplinar. Acest demers necesită cooperareaîntre mai multe discipline, de la cele economice, sociale şi ale naturii până la celetehnice şi informatice, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra aspectelor specificedomeniului lor de cercetare. Se ajunge, în final, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltareaturismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial. Turismul se desfăşoară, sub toate formele sale, în mediul geografic mai mult saumai puţin umanizat, fiind totodată determinat sau influenţat de factorii geografici 11 Universitatea SPIRU HARET
  • 12. naturali, economici şi sociali ai acestuia. Geografia turismului studiază turismul cafenomen spaţial, temporal şi cauzal, care se desfăşoară în mediul înconjurător, îninteracţiunea cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitate cu un impact evidentasupra acestora. Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şila identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative a resurselorturistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor de valorificare,dezvoltare şi amenajare turistică. Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilorce se stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi ritmurile lor dedezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice. Cercetările geografice reprezintă „o valoare particulară mare pentru domeniulinterdisciplinar al turismului”, iar „geografii, economiştii şi ecologii care au acoperireaproape unică în ambele grupe de ştiinţe (economice şi naturale – n.n. – V.G.) sunt ceimai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori în domeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, deasemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii, mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bunpotenţial să aprecieze şi să coordoneze diferitele puncte de vedere” (MieczkowskiZbigniew, 1990). Cursul de Geografia turismului este structurat pe două părţi. În prima parte – „Turism şi geografia turismului” – se tratează problemelegenerale referitoare la turism (şi activitatea de turism) şi geografia turismului. Referitor la activitatea de turism, întrucât studenţii geografi nu realizează opregătire economică adecvată, am considerat potrivit de a face o prezentare generală acategoriilor economice de turism, turist, piaţă, ofertă şi cererea turistică, producţie,produs şi serviciu turistic, indicatori ai activităţii de turism, forme de turism, destinaţiituristice etc., noţiuni cu care se operează şi în geografia turismului. Se abordează, de asemenea, conceptele de bază ale geografiei turismului, privitorla: obiective de studiu şi de cercetare, metodologia de cercetare a turismului, ca fenomenspaţial, temporal şi cauzal (principii, metode, procedee şi mijloace); regionarea turistică,componentă de bază a cercetărilor teoretice şi aplicative în domeniu; amenajareaturistică a teritoriului în contextul dezvoltării durabile a turismului; relaţia turism–mediuînconjurător – societate în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. Partea a II-a a cursului – Regiuni turistice în România şi pe glob – nu se substituieunui ghid turistic, ci are o menire educativ-informativă şi aplicativă vis-à-vis dedemersul ştiinţific din prima parte a lucrării. Descrierea regiunilor turistice este utilă înpregătirea şi practica specifică activităţii unei agenţii de turism. Prin conţinutul şi alcătuirea sa, bogata documentare privind potenţialul şiregiunile turistice din România şi de pe glob, cursul se adresează învăţământuluiuniversitar şi liceal, geografic şi economic de servicii, turism şi management,masteranzilor în domeniul turistic, managerilor şi specialiştilor din turism şi celorinteresaţi să cunoască fenomenul turistic în ansamblul său, fluxurile turistice,principalele destinaţii turistice şi oferta turistică potenţială din principalele ţări ale lumii. Prof. univ. dr. Vasile GLĂVAN12 Universitatea SPIRU HARET
  • 13. PARTEA ITURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI PROBLEME GENERALE 13 Universitatea SPIRU HARET
  • 14. 14 Universitatea SPIRU HARET
  • 15. CAPITOLUL 1 TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX 1.1. Apariţia turismului ca fenomen economico-social Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cuprocesul general de dezvoltare a societăţii, reflectând prefacerile din interiorul acesteia. Forme incipiente de turism s-au practicat încă din cele mai vechi timpuri, fiindcunoscute călătoriile grecilor vechii Elade cu ocazia Jocurilor Olimpice şi a altorîntreceri sportive, pelerinajele la locurile de cult Dodona şi Delfi, pelerinajele de maitârziu de la Mecca, Ierusalim, Roma, Santiago de Compostella etc., deplasărilepatricienilor romani în scopuri de odihnă şi de îngrijire a sănătăţii în staţiunile termaledin Imperiul Roman (Vichy şi Aix-les-Bains în Franţa, Aachen în Germania, Baden beiZürich în Elveţia, Herculanum şi Germisara în România etc.), itinerarele de studii aletinerilor din familiile engleze aristocrate realizate pe continentul european, după anii1700 (cu care ocazie apar termenii „turism” şi „turist”) etc. Industrializarea şi progresul tehnic din secolele XVIII–XIX au determinat odezvoltare rapidă a mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie cu consecinţebenefice în amplificarea traficului de călători, în dezvoltarea industriei hoteliere şi aactivităţii de turism în general (editare de ghiduri şi hărţi, ghidaj, restauraţie etc.),urmând ca, în 1841, în Anglia, să ia fiinţă primul birou de voiaj şi prima firmă tour-operatoare din lume (Thomas Cook din Londra). Până la începutul secolului al XX-lea, turismul a constituit un privilegiu al unorpături sociale cu venituri ridicate (turism elitist), având o desfăşurare sporadică şilimitată în timp şi spaţiu, datorită şi dificultăţilor tehnice legate de infrastructură şimijloacele de transport, conflictelor regionale etc. În ultimele decenii ale secolului trecut, prin dezvoltarea generală a economiilornaţionale cu impact asupra veniturilor populaţiei, a infrastructurii etc. şi democratizareaturismului, au crescut substanţial călătoriile turistice, iar activitatea turistică a înregistrato asemenea amploare, încât, în zilele noastre, poate fi caracterizată ca un fenomeneconomic şi social cu caracter de masă. Astfel, turismul s-a transformat dintr-unfenomen sporadic şi elitist într-unul curent şi a devenit un mod de viaţă pentru o mareparte din populaţia ţărilor aflate la un nivel ridicat de dezvoltare economică şi una dincomponentele majore ale civilizaţiei contemporane. Asistăm la o restructurare şidiversificare a ofertei turistice, la multiplicarea destinaţiilor turistice (legate demodificările din domeniul mijloacelor de transport), la amplificarea cererii turistice atât 15 Universitatea SPIRU HARET
  • 16. prin includerea unor noi motivaţii de călătorie şi forme de turism, cât şi a unor noisegmente de vizitatori. Câteva date statistice ale Organizaţiei Mondiale a Turismului sunt elocvente înacest sens: numărul de turişti străini a crescut, în ultimele trei decenii, cu peste 4,393%de la 160 milioane în 1970 la 703 milioane în anul 2002; capacitatea hotelieră şi aunităţilor similare (moteluri, pensiuni, vile turistice etc.) a înregistrat o creştere cu1,89% de la 16.270 mii camere în 1987 la 30.764 mii în anul 2002. Multe documente arată că şi pe teritoriul ţării noastre, de secole, s-au efectuatcălătorii în scop turistic, la care au participat de obicei oamenii de cultură, diplomaţi,comercianţi, români sau străini, ale căror relatări cuprind mărturii, descrieri alelocurilor, obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti. Se remarcă, de asemenea, călătoriilepentru studii ale tinerilor români din secolele XVIII–XIX, care au formatintelectualitatea românească de mai târziu. Alţi călători români au pornit să cunoascăEuropa, Africa, China şi America. Construirea primelor linii ferate între 1854-1869 (Oraviţa – Buziaş, Cernavodă –Constanţa şi Bucureşti – Giurgiu), a căii ferate şi a podului peste Dunăre, între Feteşti –Cernavodă (ing. A. Saligny, 1890-1895) şi a unor drumuri naţionale, ridicarea dehoteluri şi hanuri au dat un nou impuls călătoriilor turistice la sfârşitul secoluluial XIX-lea şi la începutul secolului XX. Prin realizarea joncţiunii cu reţeaua feroviarădin Transilvania şi Banat s-a asigurat cale liberă traficului turistic internaţional spreEuropa şi, astfel, inaugurarea, în anul 1883, a primei curse „Orient Expres” ce lega,prin Viena, oraşele Bucureşti şi Paris şi, mai apoi, oraşul Istanbul. În această perioadă se înfiinţează societăţi şi cercuri turistice, între care:„Societatea Carpatină Ardeleană” (Sibiu, 1880), „Societatea Carpatină din Sinaia”(1835), „Societatea de gimnastică, sport şi muzică” (Iaşi, 1902), „Societatea turiştilordin România” (Bucureşti, 1903), „Touring – Clubul României” (1925, printransformarea „Hanului Drumeţilor”), „Frăţia munteană” (1921), „Prietenii Mării”(1935). Ia fiinţă, de asemenea, „Automobil – Clubul Român” (1923) cu sediul înBucureşti şi 6 filiale în ţară, iar, în 1924, Oficiul Naţional de Turism, care, prin Legeadin 1936, se reorganizează în cadrul Ministerului de Interne. În 1971 se înfiinţeazăMinisterul Turismului, prin care România participă ca membru al OrganizaţieiMondiale a Turismului (1975) cu sediul la Madrid, organizaţie guvernamentalăsuccesoare a UIOOT – Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism(vezi detalii în Cosmescu, 1998; Snack, colab., 2001; Ceangă, 2002; Dinu, 2002;Cocean, colab., 2002). În deceniile 6 şi 8 ale secolului XX, activitatea de turism a luat o amploare mareprin dezvoltarea infrastructurii generale şi a structurilor de primire turistică,diversificarea ofertei de servicii turistice, includerea în circuit a principalelor zoneturistice, dezvoltarea de staţiuni turistice, îndeosebi, pe litoral, modernizarea şiextinderea celor montane şi balneare, echiparea cu hoteluri a principalelor oraşe aleţării etc. Astfel, capacitatea de cazare (număr de locuri) a înregistrat 273.614 locuri înanul 2003, iar circulaţia turistică, circa 5.056.693 milioane de turişti cazaţi în anul 2003în structurile turistice de primire, din care aproape 1.050.000 au fost turişti străini.16 Universitatea SPIRU HARET
  • 17. 1.2. Factori care influenţează evoluţia turismului Turismul ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilor estecondiţionat în evoluţia sa, de o multitudine de factori care asigură satisfacereamotivaţiilor turistice şi determină călătoria turistică. Influenţa acestor factori este aleatorie (ondulatorie şi pulsatorie) în funcţie deconţinutul specific al fiecăruia şi în raport cu momentul şi locul acţiunii, iarintercondiţionarea reciprocă şi simultaneitatea acţiunii lor potenţează efectul final,făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia (Minciu, colab.1991). În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelordezvoltării turismului, precum şi încercări de clasificare a factorilor de influenţă şi decuantificare a mărimii şi sensului acţiunii lor. Cea mai cuprinzătoare clasificare utilizează criteriul legat de natura factorilor,şi anume: 1.2.1. Factori naturali, cultural-istorici şi tehnico-economici, care dau atracţiaturistică a unui teritoriu şi resursele turistice, care, prin amenajări tehnice, determină oactivitate de turism. Aici se încadrează şi calitatea mediului (factori ecologici) pentru turism, gradulde protejare şi conservare a mediului, nivelul de exploatare şi protejare a resurselorturistice, stadiul de protejare şi valorificare a moştenirii cultural-istorice. 1.2.2. Factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora,oferta turistică, dezvoltarea şi diversificarea bazei materiale turistice, dezvoltareaindustriei serviciilor, preţurile şi tarifele, infrastructura tehnică generală (căile decomunicaţie) etc. 1.2.3. Factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile înconstrucţii, parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice (inclusiv dinturism) etc. 1.2.4. Factori sociali: urbanizarea (gradul şi vârsta de urbanizare), sporireacomplexităţii muncii şi a consumului de energie psihică şi nervoasă, timpul liber şiîndeosebi cel plătit. 1.2.5. Factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei, modificarea durateimedii a vieţii, structura pe vârste şi categorii socio-profesionale, starea sănătăţiipopulaţiei etc. 1.2.6. Factori psihologici, educativi, de cultură şi civilizaţie: gradul deinstruire, interesul pentru cultură, dorinţa şi nevoia de cunoaştere, gustul estetic,caracterul şi temperamentul individual etc. 1.2.7. Factori politici: situaţia economică şi politică, formalităţi la frontieră,facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică aaranjamentelor, legislaţia turistică etc. 1.2.8. Factori legaţi de informaţia turistică şi mijloacele şi căile depromovare a produselor turistice, calitatea serviciilor turistice etc. 17 Universitatea SPIRU HARET
  • 18. După durata în timp a acţiunii lor se deosebesc: • factori cu influenţă permanentă (timpul liber, veniturile, mişcareapopulaţiei, oferta potenţială, urbanizarea etc.); • factori conjuncturali (crizele economice şi politice, conflicte armate,catastrofe naturale, condiţii meteorologice etc.). O altă grupare a factorilor se referă la sensul intervenţiei lor şi identifică: • factori exogeni care stimulează global dezvoltarea turismului, precum: sporulnatural al populaţiei, veniturile populaţiei, gradul şi vârsta de urbanizare, motorizarea şicreşterea mobilităţii populaţiei, infrastructura generală etc.; • factori endogeni ce se referă la conţinutul activităţii turistice – lansarea de noiproduse turistice, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor, nivelul de pregătire a forţeide muncă, calitatea serviciilor, promovarea şi publicitatea turistică etc. După importanţa în determinarea fenomenului turistic, factorii se pot grupa în: • factori primari – oferta, veniturile, mişcarea populaţiei, timpul liber etc.; • factori secundari – facilităţi de viză, legislaţie, cooperarea internaţională,priorităţi în dezvoltarea turismului şi a serviciilor suplimentare etc. Factorii determinanţi ai evoluţiei turismului pot fi structuraţi şi în raport cuinfluenţa asupra celor două laturi corelative pieţei turistice, existând, astfel, douăcategorii: • factori ai cererii turistice: venituri, urbanizare, timp liber, dinamicapopulaţiei etc.; • factori ai ofertei turistice, respectiv, perioadele şi serviciile turistice, formele deturism, preţuri şi tarife, pregătirea forţei de muncă, calitatea serviciilor, publicitate şipromovare etc. Deci, rezultă că fenomenul turistic evoluează în timp şi spaţiu sub acţiunea corelatăa unui complex de factori, unii cu caracter favorizant, alţii fiind restrictivi, punându-şiamprenta îndeosebi asupra cererii turistice, latura cea mai dinamică a pieţei. 1.3. Factori defavorizanţi ai activităţii de turism Activitatea în turism este supusă în permanenţă unor constrângeri de ordinadministrativ, sanitar, politic, economic, de mediu, care pot atenua sau frâna atracţia şidorinţa de călătorie pentru o destinaţie turistică. În literatura de specialitate se evidenţiază asemenea factori defavorizanţi în scopulconştientizării lor şi de orientare a activităţii de turism în direcţiile cele mai avantajoase. Cererea turistică internaţională este variabilă în timp şi spaţiu în raport cu paritateamonetară şi costul vieţii. Creşterea forte a unei monede naţionale, în raport cu altele,favorizează sejururile cetăţenilor ţării respective spre alte destinaţii, dar frânează accesulturiştilor străini pe piaţa respectivă. După cum, cursul slab al unei monede genereazăafluxuri mari de turişti străini către ţara în cauză. De paritatea monetară şi de dezvoltareaeconomică a unei ţări depinde şi costul vieţii şi al serviciilor turistice pentru un turiststrăin. Un alt factor defavorizant este legat de caracterul limitat al resurselor turisticenaturale sau create de om disponibile pentru dezvoltarea activităţii de turism şi recreere.Se au în vedere, pe de o parte, resursele şi atracţiile turistice cu valorile lor calitative şi18 Universitatea SPIRU HARET
  • 19. cantitative, care se pot degrada şi epuiza în timp, iar, pe de altă parte, exploatarea durabilăa acestora, respectându-se conceptul de capacitate optimă de exploatare şi de primire(fizică şi ecologică) a destinaţiei turistice cu potenţialul său natural şi cultural-istoric. Alte constrângeri sunt de ordin administrativ şi sanitar, cu trimitere laformalităţile administrative, vamale sau sanitare cuprinse în Travel Information Manual –Manual de Informaţii pentru Călătorie, unde acestea sunt detaliate pentru fiecare ţară.Orice abatere de la aceste norme de conduită conduce la insatisfacţia turistului sau chiaranularea călătoriei. În unele ţări se manifestă şi alte elemente defavorizante, precum cele politice,sociale, ideologice sau conflicte armate, care grevează călătoria turistică şi chiarizolează anumite destinaţii, aşa cum s-a întâmplat în ultimele decenii în OrientulMijlociu, Libia, Africa Centrală şi de Est. Actele teroriste din SUA, Indonezia, Filipine,Israel, nordul Americii Latine, războaiele din Kuweit şi Irak sunt cauze ale scăderii bruştea circulaţiei turistice spre aceste ţări sau regiuni. Fenomenele de risc natural producdaune activităţii turistice indiferent de aria de desfăşurare a acestora şi de amploarea şitipologia lor. Este vorba de fenomene meteorologice (torenţialitatea precipitaţiilor,inundaţii, fenomene orajoase), geomorfologice (alunecări de teren, curgeri de noroi,prăbuşiri), cutremure, vulcanism etc. În ariile montane pericolele naturale sunt legate deavalanşe, torenţi de noroi, torenţi de pietre, căderi de pietre, iar pe litoral, de valuri uriaşe,taifunuri, uragane etc. Desigur, aceste riscuri naturale se asociază uneori cu cele antropiceprovenite din poluarea aerului, apelor, solului, ploile acide, poluarea cu carburanţi şi altereziduuri industriale pe litoral (mareele negre) etc. Desigur, sunt şi constrângeri legate de asigurarea calităţii serviciilor la destinaţie,de dezvoltarea cu infrastructură (căi de comunicaţii), de organizarea activităţii agen-ţiilor touroperatoare, de cooperare în condiţiile concurenţei pe piaţă, de lipsa informa-ţiilor şi a publicaţiilor, de riscul financiar al firmelor de turism şi companiilor de aviaţie. Toţi aceşti factori creează disconfort, nesiguranţă şi compromit dezvoltarea oricăreiactivităţi de turism. 1.4. Turismul. Consideraţii generale 1.4.1. Timpul liber. Recreere. Turism În literatura de specialitate referitoare la odihnă şi timpul liber al unui individ seoperează cu două noţiuni: timpul liber în ansamblu, discreţionar (free time) şi timpulliber pentru odihnă (leisure time sau loisir) (Cosmescu, 1998). Turismul reprezintă, astfel, o modalitate esenţială, specifică şi calificată, deutilizare agreabilă a timpului liber pentru odihnă (loisir). De altfel, Organizaţia Mondialăa Turismului (OMT) a adoptat, în anul 1983, ca motivaţii de călătorie pentru turistulinternaţional (de ce nu şi pentru cel intern), printre altele, şi cele de loisir, adică:agrement, vacanţă, sănătate, studii, religie, sport (Cristureanu, 1992). Desigur, sunt şi alte păreri privind conceptul de „loisir”, în sensul de recreere,adică de refacere a organismului sau recreere a individului prin folosirea plăcută şiconstructivă a unei părţi din timpul de odihnă. Recreerea presupune jocurile individuale şi colective, practicarea drumeţiei şi asporturilor, relaxarea şi divertismentul cultural, exersarea unor arte şi hobby-uri, cultură, 19 Universitatea SPIRU HARET
  • 20. cunoaştere, instrucţie etc., unele dintre acestea neavând tangenţă cu motivaţiilesui generis menţionate mai sus. Dar recreerea nu poate fi identificată cu turismul, deoarece: turismul este asociat cutimpul liber (odihna) şi cu timpul pentru călătoriile de afaceri, întruniri etc.; turismulpresupune o călătorie şi este asociat cu o cazare în afara reşedinţei, cheltuieli mai mari înbugetul familiei, efecte economice notabile etc. Recreerea nu presupune o deplasare de ladomiciliu sau cel mult în cadrul natural sau suburban, cele mai multe forme de recreerese desfăşoară în cadrul căminului sau în zone apropiate. Turismul cuprinde toate formelede recreere şi, deci, se realizează prin recreere. Se poate concluziona că recreerea, chiar dacă se petrece simultan cu odihna, faceparte din timpul destinat odihnei, iar turismul ca activitate preponderent recreaţională seîncadrează activităţilor specifice odihnei în sensul general (şi semantic) al acesteia. 1.4.2. Definiţii şi terminologie Turismul ca fenomen economico-social contemporan se impune prin caracterulsău de masă, prin conţinutul complex, cu implicaţii importante asupra evoluţieieconomiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane naţionale şi internaţionale, dar şi prindinamismul său la scară naţională şi mondială. Cu toate acestea şi în ciuda faptului cătermenii „turist” şi „turism” circulă de peste două secole (Samuel Pagge, Anecdote alelimbii engleze, 1800, citat de Cosmescu, 1998), încă nu există o definiţie distinctă,unanim acceptată, cu toate că până în prezent s-au făcut progrese în direcţia standardizăriiterminologice pentru turismul internaţional. Din punct de vedere etimologic, termenul de „turism” îşi are originile în cuvântulenglezesc to tour („a călători”, „a colinda”), cu semnificaţia de „excursie”; a fost creat înAnglia secolului al XVIII-lea, desemnând iniţial, acţiunea de documentare în Europa atinerilor aristocraţi britanici pentru a-şi desăvârşi educaţia şi cultura. Acest galicism provine din cuvântul francez tour („călătorie”, „mişcare în aer liber”,„plimbare”, „drumeţie”), preluat în majoritatea limbilor moderne în sensul de călătorie înscopuri de recreere şi agrement. La rândul său, cuvântul tour derivă din termenul grecesc„tournos” şi, respectiv, din cel latin „turrus”, cu semnificaţia de circuit, călătorie în circuit.Termenii consacraţi tourisme (fr.), tourismo (it), tourismus (germ.), tourism (engl.),turizm (rus) sau turism (rom.) exprimă o călătorie pentru a vizita anumite destinaţii şiobiective atractive pentru cunoaştere şi plăcerea proprie, presupunând atât deplasarea, cât şiun sejur temporar în aceste localităţi/regiuni pentru petrecerea timpului liber. Din perspectiva istorică, termenul „turist” a fost folosit pentru prima dată în anul1800 de către scriitorul englez S. Pagge şi mai apoi de Stendhal în Memoriile unui turistîn 1838, iar, în 1811, „Sporting Magazine” din Anglia introduce cuvântul tourism. Prima definire a turistului apare în 1876, în Dicţionarul Universal al secolului alXIX-lea, ca „persoana ce călătoreşte doar pentru plăcerea călătoriei (ca să poată spune căa călătorit)” (Zbigniew Mieczkowski, 1990, citat de Cosmescu, 1998). În continuare,aceşti termeni au căpătat o largă acceptare şi folosinţă. Definirea turismului ca fenomen economic şi social datează încă de la sfârşitulsecolului al XIX-lea, dar abia în 1905 s-a conturat o definiţie acceptată la timpulrespectiv.20 Universitatea SPIRU HARET
  • 21. Astfel, E. Gyer-Freuler (citat de Baretje R., Defert P., 1992) arată, în 1905, printrealtele, că: „Turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilornoastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi pe schimbarea mediuluiambiental, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţilenaturii…, rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi perfecţionării mijloacelor detransport”. În anul 1910, austriacul Jean von Schullern zu Schrottenhoffen (citată de Snak şicolab. 2001), unul din precursorii noii teorii economice a turismului, definea turismul ca„fenomenul care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intră înacţiune pentru rezidenţii temporari şi străini dispersaţi înăuntrul unei comune, uneiprovincii, unui stat determinat …”. De-a lungul anilor noţiunea de turism s-a modificat, s-a îmbogăţit continuu,deoarece şi activitatea de turism a evoluat în raport cu dezvoltarea economico-socială asocietăţii, iar turismul, în cele mai multe ţări, este privit ca o ramură a economieinaţionale şi în strânsă legătură cu celelalte sectoare ale vieţii publice (economice,financiare, sociale, culturale etc.), ca o activitate de mare complexitate. O definiţie conceptuală şi cuprinzătoare despre turism ca activitate şi acceptată peplan mondial este a profesorilor elveţieni W. Hunziker şi K. Krapf, în anul 1942, princare „turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene, care rezultă din deplasarea şi sejurulpersoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivateprintr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare” (în lucrarea AllgemeineFremdenverkehrshre – Manual general de turism, Poligraphischer Verlang, A.G. Zurich,1942)1. Unii specialişti consideră această definiţie ca prea generală, fiindcă include şi uneleforme, deplasări ce nu au scopuri turistice, fiind generate de anumite fenomene social-economice sau, dimpotrivă, limitativă, fiindcă exclude o serie de manifestări care au şiconţinut turistic prin solicitarea în mare măsură de servicii turistice (congrese şi reuniuniinterne şi internaţionale, afaceri şi expoziţii etc.). Această limitare se opune definiţieistatistice internaţionale, ce include şi călătoriile de afaceri sau profesionale carecontribuie la economia locală în calitate de consum turistic (se exclud reşedinţelepermanente şi munca retribuită la destinaţia respectivă). În acord cu concepţia elveţiană şi rigorile statistice se remarcă şi definiţiilefrancezului A. Sessa, după care „turismul este un ansamblu de relaţii şi fenomenerezultate din călătoria şi sejurul nonrezidenţilor, atâta timp cât acesta (sejurul) nu sederulează într-o reşedinţă ce devine permanentă”, sau a specialistului S. Medlik, dupăcare „turiştii sunt persoane care se află în afara reşedinţei lor permanente, a locului demuncă, într-un loc temporar cu intenţia clară de a se întoarce după o absenţă de câtevazile, săptămâni sau câteva luni” (citaţi după Cosmescu, 1998). O altă definiţie mai cuprinzătoare în ceea ce priveşte „actorii” participanţi laactivitatea de turism este următoarea: „Turismul este suma fenomenelor şi relaţiilor, care 1 Definiţia ajustată de W. Hunziker în 1959 este: turismul este un ansamblu defenomene şi relaţii rezultând din călătoria şi şederea nerezidenţilor „atât timp cât acestea nudetermină o reşedinţă permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (saupermanentă) retribuită” (Z. Mieczkowski, 1990). 21 Universitatea SPIRU HARET
  • 22. izvorăsc din interacţiunea între turişti, furnizori de activităţi economice, guverneleşi comunităţile ţărilor gazdă, instituţii de învăţământ – universităţi, colegii – pe de o parteşi organizaţii nonguvernamentale, pe de altă parte, în cadrul procesului de atragere,deplasare, găzduire a turiştilor şi a altor categorii de vizitatori” (Mc Intoch R.,Goeldner Ch., 1995). Pentru a se ajunge la o definiţie cât mai cuprinzătoare şi acceptabilă, specialiştii dinA.I.E.S.T. (Asociaţia Internaţională a Experţilor Ştiinţifici în Turism) au acceptat urmă-toarele elemente caracteristice fenomenului turistic (Snak, colab., 2001): • călătoria persoanelor (elementul dinamic); • sejurul (destinaţia) într-o localitate în afara domiciliului/ reşedinţei permanente apersoanei care se deplasează (elementul static); • sejurul are durată limitată/temporaritatea sejurului (elementul efemer alfenomenului pentru persoana vizitatoare); • caracterul nelucrativ al activităţii vizitatorului şi locul sejurului să nu setransforme într-o reşedinţă definitivă. În concordanţă cu criteriile de mai sus, profesorul Claude Kaspar, 1981 (citat deSnak şi colab., 2001) a propus o altă definiţie a turismului, după care „turismul esteansamblul relaţiilor şi faptelor constituite din deplasarea şi sejurul persoanelor pentru carelocul de sejur nu este nici domiciliul şi nici locul principal al activităţii profesionale”. Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) a propus o definiţie pentru turistulnaţional, şi anume: „poate fi considerată turist naţional orice persoană care vizitează un locce nu constituie domiciliul său obişnuit, situat în interiorul ţării sale de reşedinţă şi având unscop diferit de acela al exercitării unei activităţi remunerate şi efectuând o şedere cu odurată de cel puţin o înnoptare (adică 24 ore)”. Această definiţie concordă cu aceeaadoptată şi recomandată în 1963 de Uniunea Internaţională a Organizaţiilor Oficiale pentruTurism (U.I.O.O.T. transformat, în 1975, în O.M.T.) referitoare la turist, în general,„ca orice persoană care vizitează o ţară, regiune sau loc, altul decât cel care este locul ei derezistenţă, pentru orice motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată, şiefectuând un sejur de cel puţin 24 ore. Acest sejur poate fi în propria ţară (turist intern saunaţional) sau în altă ţară (turist internaţional)” (Snak, colab., 2001; Dinu, 2002). Şi, în România, sunt preocupări în definirea activităţii de turism. Astfel, înMicul Dicţionar Enciclopedic (Bucureşti, 1972) se propune următoarea definiţie aturismului: „acea activitate cu caracter recreativ constând din parcurgerea pe jos sau cudiferite mijloace de transport a unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, alocalităţilor economice, istorice etc. Este considerat un fenomen social-economic cucaracter de masă, care cuprinde relaţiile şi activităţile ce au loc în cadrul unei ţări şi încircuitul valorilor materiale şi spirituale dintre ţări în procesul utilizării timpului liber”. Înediţia din 1978 a Micului Dicţionar Enciclopedic se dă o definiţie mai sugestivă pentruconţinutul şi complexitatea activităţii turistice: „latură a sectorului terţiar al economiei,unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement,recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni; include toateactivităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi servicii ale turiştilor”.22 Universitatea SPIRU HARET
  • 23. Desigur, în literatura de specialitate sunt evidenţiate multe preocupări şi contribuţiimeritorii la definirea turismului ca fenomen economico-social şi la sublinierea şi aaltor aspecte, care reliefează dinamica şi complexitatea activităţii de turism(vezi Cosmescu, 1998; Dinu, 2002; Ciangă, 2002; Erdeli, colab., 1999 etc.). Majoritateadefiniţiilor elaborate pun în evidenţă, cu precădere, latura economică şi statistico-organizatorică a activităţii de turism. De aceea, noţiunea de turism are o încărcăturăcomplexă, fiindcă, în afara călătoriei şi a sejurului, ca şi a agrementului adiacent acestora,se impun şi alte activităţi pentru realizarea lor, precum industria de servicii carecooperează la satisfacerea nevoilor turistului etc. Turismul include atât călătoriile de plăcere şi vacanţă (cu precădere), cât şi pe celede afaceri şi altele cu scopuri motivaţionale personale. Călătoria are un sens atotcuprinzător, deci, mai larg decât termenul de turism.Referindu-ne la turism, călătoria este o componentă a acestuia, deoarece turismulpresupune şi călătoria la destinaţiile luate în calcul. Primordialitatea acesteia (a călătoriei)se regăseşte în programele turistice în circuit (excursiile), în care se urmăresc succesivdestinaţiile şi obiectivele turistice programate anticipat şi unde serviciile de transport auun rol important. În cadrul turismului de sejur, călătoria are un rol restrâns, de deplasarela destinaţia respectivă şi înapoi acasă. Volumul mare al acţiunilor turistice de tip excursii şi utilizarea pe scară largă aserviciilor de transport (proprii sau asigurate de prestatori independenţi) au făcut ca, înliteratura de profil din străinătate, sintagma „industria turismului” să fie înlocuită cuexpresia mai nuanţată „industria călătoriilor şi turismului” ceea ce se remarcă şi pefirmele unor agenţii touroperatori româneşti şi se reflectă în statisticile economiceinclusiv din România (vezi Turismul României, Breviar statistic şi alte statistici dinturism ale I.N.S. România). Specialiştii în domeniul turismului, în dorinţa de a defini şi înregistra cât maicorespunzător ansamblul fenomenului turistic (volum, structură, evoluţia fluxurilorturistice), au stabilit standardele statistice adecvate şi terminologia corespunzătoaredepartajării călătorilor şi vizitatorilor unei ţări sau din interiorul acesteia. Se operează, astfel, cu trei categorii: vizitator, excursionist şi turist, al cărorconţinut a fost îndelung discutat de către experţii în statistica turismului, pentrucomparabilitatea înregistrărilor statistice privind mişcarea turiştilor. O retrospectivă aacestui demers o prezentăm în continuare. În anul 1937, la recomandarea Comitetului de statisticieni experţi ai LigiiNaţiunilor, s-a acceptat următoarea definiţie a turistului străin: „orice persoană care sedeplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore într-o altă ţară, diferită de cea în care seaflă domiciliul său stabil” (n.n. – V.G. – criteriul „24 de ore”, care împarte vizitatorii înturişti şi excursionişti, a fost înlocuit în 1967 cu „criteriul cazării peste noapte”). Conformacestei definiţii pot fi consideraţi turişti: persoanele care efectuează o călătorie de plăcere(de agrement) sau pentru orice alte motive (familiale, de sănătate etc.); persoanele carecălătoresc cu scopul de a participa la conferinţe, reuniuni şi misiuni diverse (ştiinţifice,administrative, diplomatice, religioase, sportive etc.); persoanele în călătorii de afaceri.Nu au fost consideraţi turişti: persoanele care sosesc într-o funcţie sau pentru a exercita oactivitate profesională; persoanele care vin să se stabilească cu reşedinţa definitivă într-oţară; studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate; persoanele care circulă 23 Universitatea SPIRU HARET
  • 24. provizoriu în zonele de frontieră (excursioniştii şi „micul trafic”), precum şi persoanelecare domiciliază permanent într-o ţară, dar lucrează într-o altă ţară (navetiştii); călătorii întranzit care nu se opresc în ţară, chiar dacă durata traversării depăşeşte 24 ore. Această definiţie a fost amendată prin stabilirea termenului maximal şi minimaltemporal al şederii unui turist: „turistul este persoana care se află într-o localitate situatăîn afara perimetrului unde îşi are reşedinţa pentru o perioadă minimă de 24 ore saumaximă de un an”, după perioada de un an persoana este considerată emigrant în ţararespectivă (OECD, 1973). Definiţia din 1937 a fost reformulată de UIOOT în 1950, admiţând „ca turişti, şi peelevii şi studenţii aflaţi în străinătate pentru formare şi specializare profesională” şispecificând un nou tip de călător numit excursionist internaţional: „un individ carecălătoreşte din plăcere şi care vizitează altă ţară pentru mai puţin de 24 de ore”. Deasemenea, UIOOT defineşte şi călătorul în tranzit ca acel „individ care trece printr-o ţarăfără a se opri, indiferent de timpul pe care el îl petrece în ţara respectivă” sau ca acel„individ care călătoreşte printr-o ţară în mai puţin de 24 de ore, dacă face doar o oprirescurtă, neturistică”. În anul 1963, la Conferinţa ONU despre Turism şi Călătorie Internaţională de laRoma s-a făcut o distincţie între vizitatori – turişti, care stau mai mult de 24 de ore şivizitatori – excursionişti, care stau mai puţin de 24 de ore, departajarea identică celeifăcută de UIOOT în 1950, dintre turişti şi excursionişti, recomandări validate în sesiuneaa XV-a a Comisiei de Statistică a ONU în aprilie 1968. Comisia de Statistică a ONU în şedinţa din 1976, la care a participat, printre alţiinvitaţi, şi OMT (Organizaţia Mondială a Turismului, înfiinţată în 1975), a recomandatdefiniţiile călătorilor internaţionali, acceptate şi folosite astăzi de majoritatea ţărilor,îndrumări aflate în Cartea Tehnică asupra colectării şi pregătirii de date statistice privindturismul naţional şi internaţional, publicată de OMT în 1981 şi reactualizată în 1993. În vederea uniformizării metodologiei de culegere a informaţiilor, OMT a elaboratcriteriile de clasificare a vizitatorilor internaţionali pe care le prezentăm în tabelul nr.1, cuexplicaţiile respective. Desigur, sunt şi alte clasificări a călătorilor (vizitatorilor), cum ar fi aceea aprofesorului canadian Chadwick R.A. (citat de Cosmescu, 1998), care nu diferă prea multde abordarea OMT, excepţie făcând două aspecte: excluderea din categoria călători-turişti a echipajelor aeronavelor şi a mijloacelor de transport şi sintagma „turism şicălătorie” în locul termenului integrator „turism”. Spre comparaţie cu opinia OMT,redăm această clasificare în tabelul nr.2.24 Universitatea SPIRU HARET
  • 25. Tabelul nr.1 Clasificarea vizitatorilor internaţionali după criteriile Organizaţiei Mondiale a Turismului Sursa: O.M.T. Tourism Trends Worldwide and in Europe (după Snak, colab., 2001) Explicaţii la clasificarea vizitatorilor internaţionali: 1) membrii echipajelor aeronavelor de linie sau ale navelor de pasageri staţionate în radaporturilor din localităţile vizitate de turişti, care recurg la serviciile de cazare ale unităţilor hotelieredin ţară vizitată; 2) persoane care sosesc într-o ţară străină pe nave de croazieră (după definiţia din1965 a Organizaţiei Internaţionale Maritime – I.M.O.) şi care petrec noaptea în afara vasului, chiardacă debarcă pentru vizitare o singură zi sau mai multe zile; 3) echipaje care nu sunt rezidente înţara vizitată şi care rămân în ţară pentru o singură zi; 4) vizitatorii care sosesc şi părăsesc ţara înaceeaşi zi, pentru scopuri profesionale sau alte scopuri turistice, incluzând şi vizitatorii tranzitaţipentru o zi până la sau de la ţara de destinaţie a călătoriei; 5) vizitatorii cu înnoptare în drum de lasau spre ţările de destinaţie; 6) categorii definite de Naţiunile Unite în „Recomandările privindstatisticile pentru migraţiunea temporară”, 1980; 7) cei care nu părăsesc zonele de tranzit dinaeroporturi sau porturi, inclusiv transferurile între aeroporturi şi porturi; 8) conform definiţieiÎnaltului Comisar pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (1967); 9) în cazurile când aceste persoanecălătoresc din ţara lor de origine la destinaţia misiunii lor oficiale şi viceversa (incluzând şipersoanele pentru serviciile casnice şi persoanele dependente care însoţesc aceste categorii depersoane sau care se reunesc pe parcursul călătoriei). 25 Universitatea SPIRU HARET
  • 26. Tabelul nr. 2 Clasificarea călătorilor Notă: (1) „Turişti”, în sensul definiţiilor statistice internaţionale; (2) „Excursionişti”, însensul definiţiilor statistice internaţionale; (3) Călători ale căror deplasări nu depăşesc, faţă delocalitatea de domiciliu, 50 mile (80 km); (4) Studenţi navetişti între domiciliu şi şcoală, altecategorii ale studenţilor – neincluzându-se în această categorie; (5) Toate acele persoane care îşischimbă reşedinţa, călătorind fără intenţia de întoarcere, respectiv: emigranţi, refugiaţi, migratorinaţionali şi nomazi (adaptare după Chadwick R.A., 1987:50).26 Universitatea SPIRU HARET
  • 27. Sintetic, prezentăm mai jos terminologia şi definiţiile recomandate de OrganizaţiaMondială a Turismului privitor la turismul naţional şi internaţional şi conforme cuDeclaraţia de la Manila a OMT din 1980, care extinde sfera definiţiilor date în 1963, laîntreaga activitate de turism (turism internaţional şi naţional (domestic)). 1. Vizitatorul internaţional este o persoană care se deplasează într-o altă ţarădecât cea în care îşi are reşedinţa, pentru o durată de până la un an, pentru orice scop,altul decât acela de a exercita o activitate remunerată în ţara dată. Se includ aici: a. turişti internaţionali, respectiv vizitatorii pentru cel puţin 24 de ore sau celpuţin o înnoptare în ţara vizitată2, ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: • odihnă, plăcere, distracţie-agrement, cultură, studii, sănătate şi sport; • afaceri, misiuni, congrese, reuniuni. b. excursionişti internaţionali, respectiv vizitatori temporari, pentru mai puţin de24 de ore în ţara vizitată, deci, care nu petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie. Înaceastă categorie se cuprind şi: • vizitatorii – pasageri pe nave de croazieră, care pot vizita portul sau faceexcursii de mai multe zile, dar se întorc pe navă pentru a înnopta; • pasagerii care fac parte dintr-o excursie în grup cu trenul şi sunt cazaţi învagoanele de dormit; • proprietarii sau pasagerii yachturilor, care se cazează la bordul acestora; • membrii echipajelor care nu petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie şiechipajele navelor de război aflate în vizită de curtoazie într-o ţară şi sunt cazate la bordulnavei. Nu sunt incluşi în categoria excursioniştilor (vizitatori de o zi) pasagerii detranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene, care pot intra şi staţiona în aeroport, dar nutrec oficial prin vama ţării respective. 2. Vizitator intern. Termenul desemnează „toate persoanele care se deplaseazăîntr-un loc situat în ţara de rezidenţă, dar altul decât domiciliul lor obişnuit, pentru operioadă de până la un an, şi al căror motiv de vizitare este altul decât acela de a exercitao activitate remunerată în locul vizitat”. Motivele călătoriei turistice sunt aceleaşi ca şi încazul vizitatorului internaţional. Vizitatorii interni se grupează în: a. turişti interni, respectiv vizitatori interni care petrec cel puţin o înnoptare înstructurile de cazare colective sau private în locul vizitat. b. excursioniştii sau vizitatorii de o zi, care nu petrec o noapte în structurile decazare colective sau private în locul vizitat. 3. Vizitatorul (călătorul) în tranzit, numit în unele statistici „vizitator în tranzit”,este orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cucondiţia ca opririle să fie de scurtă durată şi să aibă alte motive decât turistice. În statisticile OMT mai figurează şi clasificarea următoare a vizitatorilor: • vizitatori naţionali: turişti şi excursionişti; • vizitatori internaţionali: turişti şi excursionişti. 2 Conform statisticilor OMT este vorba de cazarea în structurile de cazare colective şiprivate (unităţi hoteliere şi cele asimilate lor) şi nu în unităţi cu o altă destinaţie decât ceaturistică (reşedinţe secundare, case particulare, cămine studenţeşti, tabere şcolare etc.). 27 Universitatea SPIRU HARET
  • 28. Se cuvin câteva observaţii referitoare la aceste definiţii şi conţinutul lor, şi anume: 1. În definiţii şi statistici nu este cuprins fluxul de vizitatori de la frontieră („micultrafic”), respectiv excursioniştii transfrontalieri, care nu utilizează serviciile de cazare pecare le oferă ţara gazdă. 2. În departajarea vizitatorilor în turişti şi excursionişti „criteriul cazării pestenoapte” a înlocuit pe cel de „24 de ore” din raţiuni economice la cazare şi din preceptepractice (o excursie cu cazare poate dura mai puţin de 24 de ore). 3. Pornind de la motivaţiile călătoriei turistice, unii autori disting trei categorii deturişti (Cosmescu, 1998): turişti adevăraţi sau propriu-zişi, cei ce călătoresc de plăcereîn timpul liber; turişti de afaceri, inclusiv parlamentari, delegaţii oficiale etc.; alţi turişti,respectiv studenţi, elevi, doctoranzi în străinătate, pelerini, misionari, persoane aflate lacură balneară etc. 1.5. Turismul, fenomen complex de studiu şi cercetare interdisciplinară 1.5.1. Turismul ca activitate economică de mare complexitate Turismul ca parte integrantă a economiei naţionale face parte din sectorul terţiar aleconomiei – sectorul de servicii – prin factorii săi de producţie: capital, resurse turistice şiforţă de muncă. Turismul, prin conţinutul şi trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă îneconomia unei ţări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar,ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrul balanţei de plăţi, efectul deantrenare, de stimulare a producţiei în alte domenii, ocuparea forţei de muncă etc. seconstituie ca o activitate prioritară, de interes naţional în multe ţări de pe mapamond. Aşadar, turismul are efecte asupra strategiei globale de dezvoltare economico-socială a ţării, dar şi la nivel de ramură. În contextul implicaţiilor economice se înscrie şi contribuţia turismului ladezvoltarea unor arii mai puţin bogate în resurse pentru prelucrarea industrială, dar curesurse turistice naturale sau create de om, care, valorificate, pot să devină atracţiituristice şi să determine dezvoltarea localităţilor existente ca staţiuni turistice sau chiarcrearea unor staţiuni noi, ca cele balneoclimatice din Carpaţii Orientali, devenite ulterior,oraşe – staţiuni (Borsec, Borşa, Băile Tuşnad). Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele zone cu resurse turistice cultural-istorice cu mare forţă de atracţie turistică, precum judeţele Suceava şi Maramureş.Practica a demonstrat că astfel de regiuni se pot dezvolta şi intra în circuitul economic cuinvestiţii minime pentru amenajarea pensiunilor turistice rurale sau a unor centreartizanale, fie complexe de agro-producţie destinate, inclusiv agroturismului şi turismuluirural. Astfel, turismul este considerat ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelorinterregionale, intraregionale sau locale, şi, pe lângă atragerea în circuitul de valori a unorareale turistice, are consecinţe şi asupra dezvoltării în profil teritorial: construcţii delocuinţe, amenajări de drumuri, dezvoltarea serviciilor publice, a întreprinderilor mici şimijlocii etc. În tot acest demers, de dinamizare a dezvoltării locale şi regionale, de ridicareeconomică şi emancipare culturală şi socială a unor areale, localităţi, turismul are şivocaţia ecologică, deoarece strategia de planificare şi dezvoltare este coroborată cu aceea28 Universitatea SPIRU HARET
  • 29. de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale şi economice ale comunităţilorlocale, de valorificare optimă a resurselor într-o viziune durabilă. Dar turismul este o activitate economică deosebit de complexă şi eterogenă,deoarece conţinutul prestaţiei turistice încorporează pe lângă serviciile specifice3 şi unelecorespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuride interferenţă şi sinteză, de unde şi amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turismşi alte componente ale economiei. Unele dintre aceste ramuri economice – textilă,construcţii, agricultură şi industria alimentară etc. – sunt ramuri furnizoare, ale cărorfurnituri se înglobează în baza materială a turismului sau în producţia culinară arestaurantelor. Altele, ca de exemplu, transporturile, circulaţia mărfurilor, comunicaţiile,cultura, asistenţa medicală, gospodăria comunală etc. concură independent la satisfacereadiverselor componente ale cererii turiştilor. Turismul, în desfăşurarea lui, presupune o cerere crescândă de bunuri şi servicii, curepercusiuni pozitive în sferele de producţie a acestora. De aceea, turismul are, totodată, şi un important efect de antrenare, de stimulare aproducţiei în alte domenii economice, iar nevoia de adaptare la cerinţele turiştilorconduce la apariţia unor ramuri cu destinaţie specială pentru turism (transportul pe cablu,cateringul, decoraţiunile interioare, agrementul, artizanatul etc.), turismul devenind şi unmijloc de diversificare a economiei, a ramurilor tradiţionale. Aşadar, turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic global,are o mare importanţă în structura mecanismului economic şi un rol activ în procesul dedezvoltare şi modernizare a economiei unei ţări. În priorităţile politicii în domeniul turismului din ţările Uniunii Europene, pe lângăcele instituţionale şi a relaţiilor cu sectorul privat (coordonarea interministerială aturismului, colaborarea cu autorităţile locale, funcţionarea organismelor de consultare dinindustria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local, promovareaparteneriatului financiar etc.) se regăsesc şi calitatea mediului şi planificarea dezvoltării. În acest sens se pune accent pe transformarea turismului într-o activitate durabilă,protejarea ecosistemelor vulnerabile, protejarea valorilor culturale, toate aceste priorităţiîncadrându-se în conceptul general de dezvoltare durabilă a economiei în general şi aturismului în special. În Programul de Acţiune 21 al Agendei 21 (OMT, WTTC şi Consiliul Terrei,1992, Rio de Janeiro) se stipulează de asemenea rolul specific pe care turismul şicălătoriile îl pot juca în dezvoltarea durabilă a turismului şi protejarea mediului natural,economic, socio-cultural şi a resurselor turistice ale acestuia. Dezvoltarea durabilă constituie o preocupare actuală a ţării noastre, iar obiectiveleşi acţiunile majore de dezvoltare durabilă a economiei şi a turismului românesc seregăsesc în strategia de integrare a acesteia în structurile europene. 3 Transport turistic, cazare, alimentaţie pentru turism, agrement-divertisment,tratament balnear, promovare şi comercializare, schimb valutar etc. realizate prinîntreprinderi de prestări turistice (agenţii de turism touroperatoare şi detailiste, întreprinderide cazare, alimentaţie, tratament balnear, agrement – divertisment etc.). 29 Universitatea SPIRU HARET
  • 30. 1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural Pornind de la definiţia recomandată de Organizaţia Mondială a Turismului –„Recomandations on Tourism Statistics”, ONU – New York, 1994 – „ … Turismulinclude activităţile desfăşurate de persoane în decursul călătoriilor şi sejururilor, înlocurile situate în afara mediului lor obişnuit, pentru o perioadă care nu depăşeşte un an,în scopuri de recreere (loisir), de afaceri sau din alte motive …”, rezultă că orice călătorieturistică în afara mediului obişnuit al turistului se desfăşoară în limitele geografice aleunui spaţiu turistic determinat de trei coordonate: locul de plecare (reşedinţa turistului),locul de destinaţie turistică (sau destinaţii) cu revenirea la rezidenţa turistului, adică deunde a plecat. De aici rezultă tridimensionalitatea oricărei călătorii turistice, cu precădereeconomică şi socială (Snack, colab. 2001). Este vorba despre: • Caracterul spaţial al turismului (călătoriei turistice) în limitele fizice alespaţiului (arealului) în care are loc acţiunea turistică, respectiv deplasarea şi destinaţiileparcurse pe o rută convenită pentru a ajunge la destinaţia de sejur şi revenirea, dupăterminarea sejurului, pe aceeaşi rută sau pe o alta, la reşedinţa permanentă a turistului.Spre exemplu: un circuit în Croaţia se poate realiza din România, astfel: Bucureşti –Timişoara – Stamora Moraviţa – (Serbia) – Beograd – Bajakova (Croaţia) – Zagreb(sejur) – Dubrovnik (sejur) – Rijeka (sejur) – Zagreb (sejur) – Barcs (Ungaria) – Pecs –Szeged – Nădlac (România) – Arad – Bucureşti. Caracterul de spaţialitate al turismului se referă şi la repartiţia şi poziţia în teritoriua fluxurilor turistice, deci a dispersiei în spaţiu a acestora, ca şi la o pronunţatăconcentrare în anumite destinaţii în dauna altora, respectiv o repartiţie inegală în raport cuactivitatea turistică a arealului, calitatea serviciilor sau alţi factori de influenţă. Şi, în fine, se remarcă şi repartiţia în spaţiu naţional, regional sau mondial, a ariiloremitente de turişti (trimiţătoare sau generatoare) şi a ariilor receptoare (primitoare sau dedestinaţie), ca şi poziţionarea geografică a oricărei componente a activităţii de turism saua obiectivelor turistice faţă de principalele repere convenţionale, naturale sau materiale:coordonate geografice, căi de comunicaţii şi alte elemente de infrastructură, elemente alecadrului natural, aşezări umane, puncte cardinale etc. Spaţialitatea turismului ca şitemporalitatea acestuia intră cu precădere în sfera cercetărilor geografice. • Caracterul temporal al călătoriei turistice este legat de perioada timpului liberafectată petrecerii sejurului la destinaţia convenită, inclusiv secvenţele de timp consumatepentru deplasarea în cele două sensuri ale călătoriei, respectiv de la reşedinţă la destinaţieşi invers. Temporalitatea fenomenului turistic derivă şi din momentele diferite când semanifestă cererea turistică (sezonalitate anuală şi lunară, week-end etc.), deci oconcentrare a fluxurilor turistice în anumite perioade dintr-un an calendaristic sau,dimpotrivă, o diminuare a acestora. • Caracterul structural al călătoriei turistice (turismului) rezidă din diversitateaofertelor de servicii – tangibile şi intangibile – la care apelează turistul în timpul şi ladestinaţia călătoriei, respectiv transport, cazare, alimentaţie, agrement – divertisment şialte servicii solicitate ocazional.30 Universitatea SPIRU HARET
  • 31. 1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă Ca activitate socială, turismul, pe de o parte, sprijină unele pături determinate depopulaţie (categorii de populaţie cu venituri modeste, pensionari, handicapaţi, bolnavi,persoane de vârsta a III-a, tineri) ale căror călătorii în scopuri turistice (pentru odihnă, tra-tament balnear, instructiv – educative etc.) sunt finanţate, parţial sau uneori chiar integral,de sindicate, de casele de asigurări sociale, fundaţii, prin măsuri sociale. Pe de altă parte,turismul contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, refacerea forţei demuncă, utilizarea mai bună a forţei de muncă şi asigurarea unui venit individual etc. În cadrul activităţii (funcţiei) sociale se încadrează şi funcţia culturală a turismului,cognitivă, educativă şi instructivă, dar şi de evidenţiere a identităţii culturale şi etnice apopoarelor, de revitalizare a tradiţiilor etnoculturale ale lor şi de păstrare a acestormoşteniri. Turismul devine şi un mesager al păcii, al toleranţei culturale şi politice, alîmbunătăţirii şi strângerii relaţiilor dintre state şi popoare. Turismul ca fenomen de masă cuprinde toate categoriile socio-profesionale alepopulaţiei şi a apărut, după anii ’60 ai secolului XX, o dată cu creşterea veniturilor,democratizarea şi liberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea, în mod intensiv, a bazeitehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi dezvoltareacăilor de comunicaţie. 1.5.4. Turismul, obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară Turismul ca activitate complexă integrează o varietate de surse informatice,modalităţi de analiză şi cercetare şi de aceea se pretează la un studiu interdisciplinar.Acest demers necesită cooperarea mai multor discipline – de la cele economice, alenaturii şi sociale până la cele tehnice şi informatice –, fiecare dintre acesteaconcentrându-se asupra unor aspecte specifice domeniului lor de cercetare, contribuind,în final, într-o viziune integratorie, corelativă, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltareaturismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial. În acest sens, specialiştii sunt unanimi şi nepărtinitori în a aprecia obiectivcontribuţia fiecărei ştiinţe sau discipline la studierea şi dezvoltarea turismului. Disciplinele economice cercetează turismul la nivel macro şi micro-economic (acontribuţiei la dezvoltarea economică naţională şi locală, cererea şi oferta turistică,balanţă de plăţi, piaţa forţei de muncă etc.), dar şi aplicativ (managementul şi marketingulturistic). Disciplinele sociale studiază, de regulă, aspectele practice ale activităţii de turismca: stratificarea socială a cererii şi nevoilor, comportamentul social şi interacţiunea degrup, folosirea turismului şi recreerii împotriva criminalităţii, abuzului de droguri şialcoolismului, evaluarea şi planificarea timpului liber şi a comportamentului uman înfolosirea acestuia, inclusiv prin turism, ca şi efectele sociale şi culturale ale turismului,turismul cultural şi etnic, protejarea moştenirii cultural-istorice etc. (disciplinelesociologice şi ale culturii); organizarea şi segmentarea pieţei, cercetări motivaţionale,implicarea psihologică a persoanelor în călătoriile turistice etc. (psihologia); stabilireatendinţelor în istoria dezvoltării economice şi a turismului (istoria); investigarea libertăţiide mişcare a turiştilor în contextul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948, 31 Universitatea SPIRU HARET
  • 32. organizarea şi supravegherea industriei turistice, protejarea şi securitatea turiştilor(dreptul); studierea climatului politic în care se desfăşoară turismul, a impactului political turismului, a rolului turismului în intensificarea legăturilor directe atât între oameni, peplan intern şi internaţional (mai ales), cât şi între naţiuni (ştiinţele politice). Şi alte discipline sau domenii de activitate au implicaţii în cercetarea şi dezvoltareaturismului ca: balneologia, silvicultura, arhitectura şi arhitectura peisagistică,urbanismul, ştiinţele educaţionale, informatica şi tehnologia informaţiilor, teologia şiconfesiunile religioase etc. Ştiinţele naturii au un rol important în studierea şi dezvoltarea activităţii de turism.Între acestea se impun geografia (şi geografia turismului), ecologia, climatologia ş.a. Geografia studiază turismul ca fenomen spaţial şi temporal, care se desfăşoară înmediul înconjurător, în interacţiune cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitatecare are un impact evident în mediul înconjurător. Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şila identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative asupraresurselor turistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor devalorificare, dezvoltare şi amenajare turistică a arealelor respective. Nivelul de planificare şi dezvoltare a structurilor turistice, a infrastructurii generaleşi a fluxurilor turistice sunt determinate prin cercetări geografice, ecologice şi sociale,care stabilesc „capacitatea optimă de primire” a teritoriului supus amenajării turistice(suportul fizic, ecologic şi socio-perceptiv al mediului înconjurător la destinaţia turistică). Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilor cese stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi ritmurile lor dedezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice (vezi cap. 2). Cercetările geografice se constituie ca bază de date pentru celelalte discipline, careabordează turismul în toată complexitatea sa şi totodată, prin cuprinderea şi caracterul lorprospectiv, fac parte integrantă din studiile de oportunitate şi prefezabilitate necesare înamenajarea şi dezvoltarea turistică a unei destinaţii, sau în realizarea unor structuri deprimire turistică, fie în acţiunea de promovare şi publicitate pe piaţa turistică. Aceastămodalitate de cercetare geografică reprezintă „o valoare particulară mare pentrudomeniul interdisciplinar al turismului”, după părerea profesorului MieczkowskiZbigniew, 1990 (citat de Cosmescu, 1998) şi care precizează, mai departe, că: „geografii,economiştii şi ecologii au o acoperire aproape unică în ambele grupe de ştiinţe(economice şi naturale, n.n. – V.G.), sunt cei mai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori îndomeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, de asemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii,mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bun potenţial să aprecieze şi să coordonezediferitele puncte de vedere”. Contribuţia geografiei şi, cu precădere, a geografiei turismului la cercetareaactivităţii de turism se va adânci şi detalia în capitolele următoare ale cursului.32 Universitatea SPIRU HARET
  • 33. CAPITOLUL 2 GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE. OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE 2.1. Definiţie şi concepte Turismul ca fenomen complex social-economic se desfăşoară, prin toate formelesale, în mediul geografic mai mult sau mai puţin umanizat, fiind totodată determinat sauinfluenţat de factorii geografici naturali, economici şi sociali ai acestuia. De aici, legăturadintre turism şi geografie, două domenii diferite, dar care se interferează, au ca obiectcomun cercetarea şi valorificarea unui teritoriu sub toate componentele sale naturale sauantropice, ca resurse sau atracţii turistice, precum şi prin prisma relaţiilor ce se stabilescîntre activitatea de turism (ca activitate economică) şi mediu geografic, precum şi cucelelalte domenii economice din spaţiul respectiv. Geografia ca ştiinţă a peisajului natural şi umanizat poate aborda, prin metodeproprii, turismul în toată complexitatea sa cauzală, economică, socială, spaţială şitemporală şi în interacţiunea acestuia cu mediul geografic. Deci, apare, ca necesitate, dezvoltarea unei discipline geografice de legătură întregeografie şi turism, care să studieze raporturile cauzale dintre activitatea de turism şimediul geografic, factorii de mediu (geografici, cultural-istorici, social-economici,politici etc.), care generează sau influenţează fenomenul turistic şi, invers, impactulturismului asupra mediului geografic, precum şi relaţiile care se stabilesc între turism şicomunităţile umane (sub aspect economic şi social). În obiectul său de studiu se regăseşteturismul ca fenomen economico-social, cultural, educaţional – instructiv şi liant alcooperării internaţionale, fenomen spaţial şi temporal. Repartiţia ofertei şi producţieituristice, precum şi distribuţia bazinelor emitente de turişti şi a fluxurilor turistice înraport cu principalii factori determinaţi, naturali, economici, sociali, politici şi deinfluenţă, intră, de asemenea, în sfera cercetărilor geografiei turismului. În ceea ce priveşte obiectul de studiu şi de cercetare, considerăm că: geografiaturismului este o ramură a geografiei umane şi economice, care studiază, prin metodeproprii geografiei, turismul ca fenomen economico-social complex şi entitate funcţionalăşi spaţială în continuă evoluţie, sub următoarele aspecte: răspândirea şi valorificarearesurselor turistice naturale şi create de om; factorii determinanţi şi de influenţă aiturismului; repartiţia ofertei de produse turistice şi servicii specifice consumului turistic;distribuţia fluxurilor turistice ca volum, ritm şi direcţie; relaţiile de intercondiţionaredintre turism, mediul înconjurător (ca suport şi materie primă) şi societate, precum şiefectele ecologice, sociale şi economice ale activităţii turistice asupra mediuluiînconjurător şi a comunităţilor omeneşti din spaţiul studiat; stabilirea unor tipologii şiclasificări geografice şi turistice în domeniu. 33 Universitatea SPIRU HARET
  • 34. În literatura de specialitate sintagma „geografia turismului” este în generalacceptată, doar conţinutul său fiind luat în discuţie, opiniile completându-se, punând înevidenţă complexitatea obiectului de cercetare al acestei discipline geografice. Cu toatecă turismul a devenit obiect de studiu al geografiei turismului, încă din 1919, iar cadisciplină de învăţământ superior din 1914 (în Germania – Düsseldorf, Mac, 1992), abiala Congresul Internaţional de Geografie de la Varşovia din anul 1939 se recunoaştegeografia turismului ca ramură distinctă a geografiei (Rădulescu, 1946). Pe plan european se înregistrează numeroase opinii privind definirea geografieiturismului, prof. Mac (1992) face trimiteri la mai mulţi autori din Europa, dintre careselectăm trei definiţii, mai apropiate de realitatea fenomenului turistic. După geograful german Günter Iacob (1966), „geografia turismului studiazărepartiţia spaţială a turismului în localităţile şi teritoriile favorabile pentru scopuri deodihnă şi turism, cât şi raporturile şi acţiunile (efectele) reciproce dintre turism şilocalităţile şi teritoriile turistice”. Într-o formulare mai largă, „geografia turismuluistudiază repartiţia spaţială a turismului, condiţiile şi particularităţile sale în diverse ţări,teritorii şi localităţi”. Alte opinii au cercetătorii Ruppert K. şi Maier J. (1970), după caregeografia turismului este considerată „geografia timpului liber” şi are ca obiect cercetareaspaţială a bazelor naturale ale turismului, localităţilor şi ariilor apte pentru turism, cuprecădere pentru odihnă. Prof. L. Dinev (1973) din Bulgaria arată că „geografia turismului studiazăparticularităţile teritoriale ale economiei turismului, repartiţia teritorială a activităţilorproductive şi de deservire legate de turism, condiţiile, factorii şi resursele care determinădezvoltarea acestuia în diverse ţări şi regiuni”. Alte opinii privind obiectul geografiei turismului se reduc la studierea fluxurilorturistice sau a regiunilor turistice şi legăturile rutiere dintre ele. Şi în România au fost preocupări pentru definirea geografiei turismului ca ramură ageografiei. Unii autori arată că obiectul geografiei turismului este „studierea raporturilor dintrefenomenul turistic, mediul geografic şi mediul social” (Rădulescu, N. Al., 1946),ocupându-se, în primul rând, cu „studierea turismului ca mişcare a populaţiei”(provenienţa turiştilor, direcţia şi ritmul curentului turistic), cu „factorii geografici carel-au generat sau influenţat”, precum şi cu „modul în care, la rândul său, turismulinfluenţează mediul geografic”. Alţi autori, urmărind principiile regionalismului şi integrării geografice, arată că,pornindu-se de la studii locale, regionale, până la nivelul unei ţări sau al întregului glob,se poate ajunge „la generalizări teoretice, la conturarea legilor generale ale geografieiturismului” (Iancu, colab., 1967). Unii geografi propun ca obiect al geografiei turismului „stabilirea tipologieiturismului şi a regiunilor turistice, descoperirea, descrierea şi cartografierea peisajelor cuvaloare turistică” (Mihăilescu, 1969), iar, mai recent, alţi autori arată că „geografiaturismului, prin structură şi conţinut, abordează turismul în calitate de fenomen social-economic complex al civilizaţiei contemporane, bazându-se în întregime pe principiile şimetodologia specifică geografiei” (Swiezewski, colab., 1976). Alţi autori se preocupă de „raporturile reversibile existente între geografie şiturism”, de contribuţia cercetărilor geografice la dezvoltarea turismului prin elaborarea de34 Universitatea SPIRU HARET
  • 35. studii de amenajare turistică, cercetarea potenţialului turistic, realizarea de hărţi, ghidurietc. (Grigore, 1974). Pornind de la faptul că activitatea de turism, ca domeniu economic, presupune orelaţie directă între oameni cu natura, unii geografi găsesc mai potrivit ca geografiaturismului să fie numită „geografia recreaţiei” (Donisă, 1977). După Cocean şi colab. (2002), geografia turismului este „ştiinţă a genezei,repartiţiei şi devenirii spaţio-temporală a fenomenului turistic, acesta fiind considerat ca ointeracţiune complexă, specifică la nivelul mediului geografic”. O definiţie mai cuprinzătoare a formulat-o Carmen Petrescu (1973), după care„geografia turismului este o ramură a geografiei economice având drept obiect studiulpremiselor complexe care generează, favorizează sau frânează dezvoltarea fenomenuluituristic, repartiţia geografică a regiunilor emitente, a fluxurilor turistice şi a regiunilor deprimire, precum şi evoluţia formelor de turism practicate, dependente de potenţialulgeografic al turismului, cât şi clasificarea acestora”. Aceleaşi obiective de cercetare le sugerează şi autorii Swiezewski şi Oancea(1977) la care se adaugă relaţiile de interdependenţă turism – mediu – societate. I. Mac (1992) consideră că „geografia turismului este ştiinţa care are drept obiectde studiu entitatea structural-sistemică turistică sub raportul alcătuirii relaţiilor funcţionaleşi consecinţele ce decurg din ele în domeniul social, economic şi ambiental pentru unspaţiu teritorial local, regional sau planetar”, autorul luând în consideraţie turismul ca unsistem complex, funcţional şi teritorial în relaţii de interdependenţă cu mediul şisocietatea. Din analiza obiectului de cercetare al geografiei turismului se evidenţiază uneleelemente concluzive, şi anume: • turismul este o activitate economică şi socială complexă şi eterogenă caalcătuire (produse şi servicii turistice specifice şi aparţinătoare altor domenii economiceşi sociale) şi determinare (motivaţii, factori naturali, economici, sociali etc.) şi care sedesfăşoară în relaţii de interdependenţă cu mediul înconjurător şi societate (ca relaţiifuncţionale şi de consecinţă) la scară spaţială şi temporală; • prin complexitatea sa, turismul face obiectul unor cercetări pluridisciplinare(inclusiv geografice şi ecologice), care, corelate şi integrate, conduc la definireaturismului ca un întreg; adică un sistem complex de activităţi (subsisteme) care seintercondiţionează în timp şi spaţiu. De regulă, cercetările geografice contribuie la aceastăviziune integratoare, funcţională şi spaţială; • turismul ca activitate economico-socială trebuie privit şi prin prisma geografică,adică a localizării spaţiale şi temporale. Perspectiva spaţială a abordării turismului se regăseşte în dezvoltarea globală aactivităţii de turism, în toată complexitatea sa, cu interacţiunile şi consecinţeleeconomice, sociale şi ecologice, diferite la nivel continental, regional şi local. Cercetările geoturistice conduc la cunoaşterea genezei şi repartiţiei bazinelorcererii turistice (ariilor emitente de turişti) şi a principalelor fluxuri turistice, a bazinelorofertei turistice (arii receptoare de turişti) şi a marilor regiuni turistice cu resursele şiatracţiile turistice reprezentative, şi cu toate intercondiţionările dintre ele şi dintre acesteaşi ansamblul geografic şi economico-social în care se integrează. 35 Universitatea SPIRU HARET
  • 36. Se referă, la scară microeconomică, la evidenţierea ariilor de concentrare a produc-ţiei turistice (produse şi servicii turistice), deci şi a consumului turistic, diferite în timp şispaţiu; la localizarea formelor de turism şi a activităţilor turistice în raport cu prezenţaatracţiilor turistice locale şi regionale; la repartiţia în teritoriu a aglomerărilor urbane de tipturistic: staţiuni, centre turistice şi sate de vacanţă, fie amenajări izolate sau sate turistice etc. Abordarea temporală a fenomenului turistic presupune studierea evoluţiei acestuia înraport cu factorii de condiţionare determinaţi de natură şi societate şi existenţi la un momentdat; lărgirea pieţei turistice prin apariţia unor noi ţări emitente sau receptoare de turişti şimutaţiile survenite în motivaţiile cererii turistice şi apariţia diferitelor tipuri de turism şi formede manifestare a acestora (turism durabil, ecoturism, agroturism, turism stimulativ etc.). Astfel, turismul este cercetat ca un fenomen dinamic, cu anumite caracteristici înevoluţia sa în spaţiu (direcţie, ritm, intensitate). Deci, fenomenul turistic este studiat atâtretrospectiv, cât şi prospectiv cu scopul de a evidenţia particularităţile dezvoltării sale înspaţiu şi timp. Cercetările geoturistice conduc la generalizări teoretice, la tipologii şi clasificări aleturismului legate, cu precădere, de structura şi evoluţia în timp şi spaţiu a acestuia. Referitor la locul geografiei turismului în sistemul ştiinţelor geografice,considerăm că aceasta aparţine geografiei umane şi economice, deoarece prin obiectulsău de studiu cercetează existenţa şi valorificarea potenţialului turistic al unui teritoriudefinit, în condiţiile economice, sociale, politice şi tehnice ale momentului dat, precum şidezvoltarea activităţii de turism în toată complexitatea sa şi în conexiune cu celelaltedomenii economice şi sociale, cu interesele comunităţilor umane şi în contextul protejăriimediului ambiant, a moştenirii cultural-istorice şi a resurselor turistice, în general. Turismul este, pe de o parte, o activitate umană, adresându-se populaţiei, iar, pe dealtă parte, este o activitate economică prin realizarea de produse şi servicii turistice destinateconsumului turistic. Factorul uman contribuie atât la realizarea producţiei turistice prin pre-lucrarea resurselor turistice, cât şi la distribuţia acesteia către consumatorii turistici. Şi subacest aspect, turismul se regăseşte în sfera cercetărilor geografiei turismului, şi numai prinstudierea de către aceasta a producţiei turistice (produse şi servicii) şi a repartiţiei în teritoriu. Desigur, sunt şi alte opinii după care geografia turismului este o ramură de sintezăgeografică, cu un caracter aplicat şi se regăseşte, astfel, ca o ştiinţă geografică de corelaţie(Mac,1992). Alţi cercetători o încadrează la geografia economică, menţionând, totuşi,punctele de tangenţă cu alte discipline geografice (Cocean şi colab., 2002). Unii autori (Mac, 1992) abordează obiectul de studiu al geografiei turismului subtrei direcţii: geografia generală a turismului, care studiază „analiza structurii, relaţiilor,legităţilor de geneză, evoluţie şi manifestare a turismului, caracteristicile acestuia, tipurileşi formele ce decurg din participarea la mişcarea turistică a populaţiei şi a condiţiilor ceînlesnesc desfăşurarea fenomenului, precum şi bazele naturale, social-economice, apoifluxurile turistice şi circulaţia turistică ..., implicaţiile fenomenului turistic în economiacomunităţilor umane şi în peisajul locurilor. Se preocupă de tipologia, regionarea şimodelarea spaţiului turistic”; geografia regională a turismului „informează complet şicorelat despre tot ceea ce o ţară, un continent, o unitate administrativă, o regiune(indiferent de întindere) dispune şi valorifică în procesul turistic”; iar geografia aplicatăa turismului se preocupă de optimizarea şi bonitarea spaţiului turistic pentru o echipareşi organizare adecvată în armonie cu cererea, precum şi cunoaşterea cererii turistice … .36 Universitatea SPIRU HARET
  • 37. Considerăm că geografia turismului are un caracter unitar în studiereaturismului ca un întreg (sistem) funcţional şi teritorial, privitor la geneza, alcătuirea,evoluţia şi modul de manifestare tipologică în timp şi spaţiu, relaţiile de interdependenţădintre acestea, mediul înconjurător şi societate, repartiţia spaţială a produselor şiserviciilor turistice, de la scară globală la nivel regional şi local. Postulatul geografic că de la studii locale, regionale până la nivelul unei ţări sau alîntregului glob se poate ajunge „la generalizări teoretice, la conturarea legilor generale alegeografiei turismului”, deci la clasificări şi tipologii ale formelor de turism sau entităţilorturistice teritoriale, utilizate în regionarea turistică, este valabil. Desigur, în acest demersse iau în calcul şi legităţile interne de formare şi dezvoltare a fenomenului turistic, caactivitate economico-socială complexă. Regionarea turistică şi amenajarea turistică a teritoriului, analiza impactuluiturismului asupra mediului şi societăţii şi alte aspecte ale cercetării geoturistice au oconotaţie practică în valorificarea optimă a potenţialului turistic şi dezvoltarea durabilă aturismului, cu efecte benefice asupra societăţii şi mediului şi reprezintă finalitateaaplicativă a demersului ştiinţific întreprins de geografia turismului. După cum turismul ca activitate complexă socio-economică este obiectul unorcercetări pluridisciplinare, la fel şi geografia turismului, ca disciplină corelativă şiintegratoare a unor asemenea cercetări, are strânse legături cu ştiinţele careabordează, prin metode proprii, domeniul turismului (vezi cap. 1.5). Este vorba de: ştiinţele despre natură sau geonomice: geografie – fizică, umană şieconomică –, geologie, biologie, ecologie; ştiinţele economice: economia, economiaturismului, economia serviciilor, marketing, statistică, planificare, economie mondială,economie naţională; ştiinţele sociale: sociologia, psihologia, etnografia; ştiinţele juridice,istorice, politice şi educaţie; ştiinţele culturii: istoria artelor, cultură şi civilizaţie, literatură şifolclor; ştiinţele tehnice: arhitectura, arhitectura peisagistică, urbanismul, silvicultura,sistematizarea şi organizarea teritoriului; ştiinţele informatice şi tehnologia informaţională. 2.2. Principii, metode, procedee şi mijloace de studiu şi cercetare Geografia turismului, ca ramură a geografiei, utilizează metodologia de cercetarespecifică acesteia, dar şi unele metode, procedee sau mijloace folosite de alte ştiinţe carestudiază fenomenul turistic. În metodologia de cercetare, principiile, metodele, procedeele şi mijloacele uzitatesunt adaptate cerinţelor de studiere a turismului ca activitate economică, socială, spaţială,temporală şi culturală. Vom prezenta, succint, cele mai importante componente metodologice alestudiului universitar şi ale cercetării în geografia turismului (pentru detalii vezi:Mihăilescu, 1968; Ielenicz, 2000; Donisă, 1987). 2.2.1. Principii generale de studiu şi cercetare Principiile metodologice sunt, de fapt, nişte norme, reguli, stabilite în baza unorlegături generale, care statornicesc anumite obiective şi concepte ce trebuie urmărite întimpul cercetării şi studiului geografiei. 37 Universitatea SPIRU HARET
  • 38. De la cele trei principii proprii geografiei menţionate de Emm de Martonne:principiul extensiunii; principiul coordonării (sau principiul geografiei generale) şiprincipiul cauzalităţii, literatura geografică s-a îmbogăţit, între timp, cu alte principiigeografice proprii sau folosite şi de alte ştiinţe. 2.2.1.1. Principiul repartiţiei spaţiale, numit şi „principiul extensiunii”, al„suprafeţei” sau „al arealului”, „este cel mai vechi şi cel mai necontestat principiumetodologic propriu geografiei” (Mihăilescu, 1968). Geografia turismului nu poate fi concepută în afara repartiţiei teritoriale afenomenului turistic (idem). Definind conexiunile ce se stabilesc între obiectul şi reţeleleturistice din teritoriu, principiul oferă posibilitatea studierii repartiţiei geografice aturismului de la resurse la formele de turism cu activităţile specifice până la fluxurileturistice (inclusiv rezultatele economice şi sociale legate de acestea), la nivel planetar,regional sau local. Constă în reprezentarea pe hartă şi în descrierea geografică a repartiţiei spaţiale aturismului, precizându-se poziţia şi extinderea fiecărei componente a acestuia. În baza acestui principiu, orice obiect, proces sau fenomen, în cazul nostru –obiectiv turistic, unitate teritorială turistică, flux turistic, echipament, staţiune sauactivitate turistică –, are o localizare şi o anumită extindere spaţială. Astfel, trebuieprecizate, pe de o parte, aşezarea geografică în teritoriu prin anumite coordonategeografice, poziţia în raport cu regiunile/arealele/staţiunile turistice limitrofe, căile decomunicaţie, centrele/arealele emitente de turişti, aeroporturi, puncte de frontieră, centrede coordonare sau administrative etc. Pe de altă parte, este necesară delimitarea şistabilirea arealului (poziţie, formă, extensiune) pe care sunt răspândite componenteleactivităţii de turism (obiective, staţiuni) şi se desfăşoară fenomenul turistic. Stabilireaacestor coordonate poziţionale şi de extensiune şi structură areală conduce la evidenţiereaunor relaţii care să explice originea şi caracteristicile fenomenului turistic în raport cusituaţia din areale vecine (factori determinanţi sau de influenţă) şi să sugereze amploareaşi specificitatea activităţii de turism. 2.2.1.2. Principiul integrării geografice. Obiectivele şi procesele luate izolat nu potfi înţelese şi explicate decât în contextul întregului complex din care fac parte. Principiulcere ca orice obiect, proces sau fenomen geografic să fie raportat la întregul teritorial, lasistemul din care face parte şi să se evidenţieze rolul său în sistem şi interacţiunile ce sestabilesc între acesta şi ceilalţi componenţi ai sistemului respectiv. Integrarea vizeazădouă direcţii: o integrare funcţională, adică de stabilire a locului şi rolului pe care îl areobiectul/fenomenul în sistemul funcţional din care face parte şi o integrare spaţială(teritorială, regională) în care acestea sunt amplasate alături de alte obiecte/fenomene carenu fac parte din acelaşi sistem, dar se intercondiţionează. Turismul (activitatea de turism) se comportă ca un sistem funcţional complexintegrat într-un spaţiu şi format din obiective turistice şi subsisteme sau reţele turistice (decazare, de alimentaţie, tratament, agrement, transporturi, căi de comunicaţie etc.) (într-ostaţiune, spre exemplu). Integrarea vizează un aspect funcţional, în care fiecare obiectiv şisubsistem turistic îşi are locul şi rolul său în sistemul turistic general, şi altul, spaţial, însistemul teritorial şi regional, unde există şi alte subsisteme turistice şi factori de mediucu care se influenţează reciproc; fără această integrare, obiectivele şi reţele turistice38 Universitatea SPIRU HARET
  • 39. (subsistemele activităţii turistice), luate izolat, nu pot fi explicate, monitorizate şi dirijatespre o activitate eficientă şi o exploatare durabilă. Arealul turistic Bucegi – Valea Prahovei (superioară) reprezintă un sistem teritorialcomplex de integrare turistică funcţională şi spaţială: staţiunile turistice Sinaia, Buşteni şiAzuga au fost şi sunt condiţionate în dezvoltarea lor de prezenţa domeniului schiabil şi alpeisajelor alpine ale Munţilor Bucegi. Între Valea Prahovei şi Platoul Bucegi până înValea Ialomiţei există o mişcare turistică permanentă atrasă de farmecul montan şifavorizată de telefericele care leagă cele trei destinaţii şi spaţiile de cazare şi atracţiileturistice din munte. În perspectivă, pentru o valorificare optimă a domeniului schiabil se preconizeazărealizarea unor complexe turistice independente sau satelitare staţiunilor Sinaia şi Buşteni,ceea ce va amplifica integrarea turistică. Asemenea exemple se întâlnesc în multe areale aleAlpilor francezi (Chamonix, Albertville, Courchevel), cu mai multe staţiuni satelit sauGrenoble şi Brianson, ca centre de dispersie a fluxurilor turistice spre staţiunile limitrofe etc. 2.2.1.3. Principiul cauzalităţii pune accent pe explicarea cauzală a obiectului,fenomenului, pe legăturile (cauzale ale) obiectului cercetat cu alte obiecte,procese/fenomene în anumite condiţii de loc şi timp. În turism, acest principiu cere pe deo parte, explicarea raportului de cauzalitate dintre motivaţiile turistice, declanşareafenomenului turistic şi necesitatea satisfacerii acestora şi pe de altă parte, descoperirealegăturilor de cauzalitate dintre turism şi factorii determinanţi şi de influenţă, sau mediulexogen ca participant sau suport al activităţii de turism, aceasta din urmă fiind o ramurăde interferenţă, de consecinţă şi conjuncturală. Pentru descoperirea legăturilor cauzale, pelângă alte analize şi observaţii, se recurge uneori la procedee şi mijloace statistico-matematice în argumentarea demersului ştiinţific. 2.2.1.4. Principiul regionalismului se impune în cercetarea geografică de profil,prin identificarea, delimitarea şi caracterizarea unor unităţi teritoriale (regiuni, areale,centre, staţiuni turistice etc.) ca entităţi turistice cu trăsături şi utilizări distincte îndezvoltarea turismului şi care funcţionează ca părţi (subsisteme) ale unui ansambluturistic teritorial-regional şi funcţional (sistem). Acest principiu, folosit în regionareaturistică (vezi cap. 5), vizează deci delimitarea unor entităţi teritoriale geografico-turisticecare se intercondiţionează între ele şi se raportează la întregul teritorial (planetar,continental, regional sau local). Nepierzând din vedere întregul teritorial turistic,principiul este legat de cel al integrării, vizând un aspect al integrării spaţiale (teritoriale). 2.2.1.5. Principiul ecologic exprimă concludent relaţiile reciproce dintredezvoltarea turismului şi mediul înconjurător, pe de o parte şi comunităţile umane, caentităţi ale acestuia, pe de altă parte. În spiritul acestui principiu, geografia, ecologia şi ştiinţele sociale şi culturale(parţial) cercetează impactul ecologic şi social al turismului asupra mediului înconjurătordin perspectiva protejării acestuia şi a resurselor turistice, precum şi a moştenirii culturaleşi a civilizaţiilor trecute. Desigur, cercetările abordează şi influenţa mediului şi a societăţiiasupra dezvoltării fenomenului turistic. Un loc important în acest demers ştiinţific îl au şiştiinţele educaţionale sau organizaţiile nonguvernamentale în conştientizareacomunităţilor locale şi a societăţii pentru dezvoltarea unui turism durabil şi protecţianaturii şi a fondului cultural-istoric. 39 Universitatea SPIRU HARET
  • 40. 2.2.1.6. Principiul sociologic în turism se impune prin: evidenţierea raportului deinterdependenţă dintre populaţia rezidentă şi populaţia turistică dintr-o staţiune sauregiune turistică; cercetările motivaţionale pentru călătoria turistică; rolul turismului îndezvoltarea socio-economică a unei regiuni/areal/localitate; contribuţia socială aturismului la întreţinerea sănătăţii, la instrucţia, educaţia şi satisfacerea unor nevoimateriale, spirituale şi sociale ale populaţiei. În acest demers ştiinţific sunt angrenate atât geografia turismului, geografiaeconomică şi socială, cât şi ştiinţele sociologice, ale căror cercetări privesc aspectelesociale ale vieţii şi activităţii oamenilor, descoperirea determinărilor psihologice şi socialeale persoanelor pentru practicarea turismului, afinitatea şi receptivitatea faţă de călătoriileturistice şi comportamentul în asemenea acţiuni de grup etc. 2.2.1.7. Principiul istorismului impune cercetărilor geografice căutarea originii şievoluţiei fenomenului turistic, descoperirea legităţilor de apariţie, existenţă şi evoluţie dela turismul izolat, sporadic, de pelerinaj, la cel elitist şi cel de masă, până la turismulcontemporan şi selectiv (durabil, ecoturism, agroturism), a procesului de diversificare aformelor de turism o dată cu evoluţia şi dezvoltarea societăţii etc. Se ajunge, astfel, la cunoaşterea existenţei temporale a activităţii de turism îndiferitele forme ale sale, de la cea mai simplă – excursia turistică până la „industriaturismului şi călătoriilor” sau sintagma „turismul – un complex de tip industrial”. Acestprincipiu, prin modul de abordare a fenomenului turistic, se leagă cu principiul integrării,vizând integrarea temporală pe scara evolutivă, în activitatea umană a momentului istoricşi în teritoriul dat, şi de asemenea cu principiul cauzalităţii, cercetând cauzele originii şischimbării în timp a fenomenului turistic, de la cauză la efect. Desigur, în cercetarea geografică există şi alte principii metodologice, acesteaavând mai puţină tangenţă cu turismul ca activitate de studiu al geografiei turismului. 2.2.2. Metode de cercetare în geografia turismului Cu toate că geografia utilizează în studiu şi în cercetare mai multe metode, unelefiind folosite şi de alte ştiinţe, specialiştii consideră că metoda geografică şi metodacartografică pot fi considerate ca specifice acesteia. Se vor prezenta principalele metodeutilizate în geografia turismului. 2.2.2.1. Metoda analizei reprezintă diagnoza amănunţită a componentelorturismului ca activitate (resurse turistice, forme de turism, echipamente şi serviciituristice, fluxuri turistice etc.) şi a condiţiilor naturale şi socio-economice concrete unuiteritoriu, cu scopul de a cunoaşte caracteristicile acestora, evoluţia lor şi modul deîncadrare în ansamblul teritorial dat (natural, economic, demografic, ecologic etc.), ca şiposibilităţile de valorificare în turism. După o analiză mentală şi una materială se poate cunoaşte esenţa activităţii deturism în toată complexitatea sa. De aceea, analiza geografică în turism trebuie să fieinductivă, deductivă, statistică, ecologică, funcţională (analiză de la sistem – subsistem,întreg – parte) etc. Nu trebuie omis faptul că, prin demersul său, permite descifrarea corectă a relaţiilordintre părţile componente ale turismului şi înţelegerea dezvoltării acestuia.40 Universitatea SPIRU HARET
  • 41. 2.2.2.2. Metoda sintezei în cercetarea turismului relevă faptul că, după o analizădetaliată a părţilor componente ale activităţii de turism la nivel planetar, regional saulocal, se impune integrarea informaţiilor parţiale într-o reprezentare unitară, care săevidenţieze complexitatea fenomenului turistic analizat. Se porneşte de la acelaşi conceptşi anume: fenomenul turistic este un sistem unitar complex, teritorial şi funcţional. 2.2.2.3. Metoda cartografică este elocventă în cercetarea şi prezentareafenomenului turistic, spaţial şi temporal. Reprezentarea grafică a activităţilor de turism(hărţi, diagrame, grafice etc.) este o metodă unanim utilizată şi presupune: inventariereafenomenului turistic cu toate componentele sale de potenţial, bază tehnico-materială,infrastructură generală, fluxuri turistice şi compararea informaţiilor, generalizarea şidelimitarea arealelor, precum şi transpunerea cartografică. Dacă diagramele, graficeleşi cartogramele au un caracter analitic şi redau evoluţia sau structura fenomenului turistic,harta reprezintă o sinteză spaţială şi temporală a acestuia. Reprezentările cartografice prinhărţi devin un model micşorat la scară, simplificat, a relaţiilor turistice dintr-un teritoriudat şi permite o analiză şi sinteză spaţială a fenomenului turistic în ansamblul său(potenţial, echipamente turistice, fluxuri etc.) (vezi hărţile turistice de sinteză pe judeţe,arii turistice sau ale României). Dar aceste analize spaţiale se pot face şi pe componenteleactivităţii de turism, permiţând şi o analiză analitică a turismului (hărţi ale potenţialuluituristic naţional, ale potenţialului turistic natural, ale potenţialului turistic cultural-istoric,bazei tehnico-materiale, fluxurilor turistice etc.). Aceste informaţii parţiale pot fi combinate şi reprezentate pe o singură hartăturistică, de sinteză, menţionată mai sus. Dar harta turistică redă şi analize şi sinteze tem-porale ale turismului, anumite etape ale dezvoltării sale ca echipare, fluxuri turistice etc.,remarcându-se sensul evoluţiei în timp. Desigur, pe aceeaşi hartă se pot reprezentasimultan etape succesive ale evoluţiei turismului, evidenţiindu-se mai clar temporalitateaacestui fenomen. 2.2.2.4. Metoda comparativă constă în compararea obiectelor, proceselor şifenomenelor de acelaşi gen pentru a le stabili asemănările şi deosebirile dintre ele. Şi înturism, metoda impune, ca în urma analizelor care o preced, compararea stării de fapt aactivităţii de turism şi a componentelor sale (resurse, echipamente, fluxuri etc.) din maimulte teritorii, relativ comparabile, stabilind prin asemănările şi deosebirile ce seevidenţiază, unele legităţi de dezvoltare, mecanisme şi măsuri ce trebuie luate în calcul înmanagementul şi dezvoltarea turismului. În acest demers, turismul (cu toate componentele sale) trebuie urmărit spaţial(hologeic), dar şi holocronic, adică prin compararea tuturor componentelor turistice, deacelaşi tip, în evoluţia lor în timp. Comparaţia, ca metodă, se poate realiza şi urmărind materialele cartografice, fiefolosind metodele statistico-matematice sau calculatorul. 2.2.2.5. Metoda geografică reprezintă o abordare complexă, sintetică, afenomenului turistic în teritoriu, pornind de la existenţa obiectivelor turistice potenţiale şiconstruite şi a fenomenului turistic în complexitatea sa, ca şi de la faptul că turismul sedesfăşoară în mediul înconjurător, mai mult sau mai puţin umanizat, care reprezintă„materia primă” pentru aceasta şi cu care este în strânsă intercondiţionare. 41 Universitatea SPIRU HARET
  • 42. Metoda geografică presupune, de altfel, utilizarea principiilor repartiţiei însuprafaţă (sau a arealului) şi integrării geografice, proprii geografiei ca ştiinţă. În acordcu această metodă, toate informaţiile privind activitatea de turism oferite de specialiştiidomeniului, în raport cu specializarea fiecăruia, sunt dispersate, dar vederea de ansamblua fenomenului turistic rezultă numai din sistematizarea cunoştinţelor şi integrareageografică a lor într-un sistem teritorial şi funcţional turistic. Presupune o abordare spaţială (extindere, formă, complexitate) şi poziţională(aşezare geografică) a obiectivelor şi a fenomenului turistic în general, în raport cu ariileşi formele de turism din vecinătate (sau la un nivel teritorial superior), şi de integrarefuncţională şi teritorială a activităţii de turism; o abordare cauzală a fenomenuluituristic, dar şi ecologică şi socio-economică prin prisma raportului cu mediul înconjurătorşi cu comunităţile umane. 2.2.2.6. Metodele matematice, cu precădere statistice, presupun prelevareainformaţiilor şi datelor statistice privind potenţialul turistic şi activitatea turistică (inclusivfluxurile turistice), calcularea şi prelucrarea acestora, reprezentarea grafică şi formularea,folosind un limbaj matematic, a ideilor şi concluziilor privind fenomenul turistic. 2.2.2.7. Metoda modelizării se utilizează şi în cercetarea turismului prin elaborareaunei reprezentări (model) simplificate şi care păstrează doar trăsăturile esenţiale alefenomenului turistic studiat. Pentru turism se impune modelarea matematică (bilanţ,matrice, modele optime, grafuri etc.). 2.2.3. Procedee de cercetare utilizate în cercetarea geografică a turismului Sunt procedee clasice utilizate în geografie, dar în cercetarea turismului au oconotaţie aparte. 2.2.3.1. Observarea geografică în turism se aplică în cadrul metodei inductive pentruadunarea informaţiilor şi vizualizarea fenomenului turistic „în loco”; desigur se utilizează şiîn alte metode. Poate fi directă (expediţionară, pe trasee, judeţ) sau staţionară (în staţiunituristice); vizuală şi indirectă (prin hărţi şi reprezentări grafice) şi ajută la evidenţiereatrăsăturilor turismului ca formă, dimensiune, alcătuire, mişcare, ritm etc. 2.2.3.2. Măsurarea activităţii de turism prin componentele sale de potenţial, carerelevă dimensiunile şi forma (peşteri, cascade, plajă, faleză, rezervele de apă minerală,gradul de ionizare negativă a aerului, grosimea şi durata stratului de zăpadă etc.),fluxurile turistice (volum, forma, structura, mişcarea în cadrul general al turismului etc.),echipamente turistice (de cazare, alimentaţie etc.), realizări economice, impact economicşi social etc. 2.2.3.3. Descrierea geografico-turistică are o mare importanţă în prezentareaturistică a unei regiuni, staţiune turistică, ţară (resurse turistice, fluxuri turistice, structuride primire turistică de cazare, alimentaţie, tratament, agrement etc.) şi dă o imagineturistică a fenomenului turistic din aria respectivă. Pentru a fi convingătoare, atât înstudiile de cercetare, cât şi în cele de promovare şi publicitate turistică, descriereageografico-turistică are un rol deosebit. Ea trebuie să îndeplinească anumite atribute înfuncţie de scopul în care se utilizează. Specialiştii consideră că descrierea în activitatea de42 Universitatea SPIRU HARET
  • 43. turism trebuie să aibă următoarele caracteristice, adică să fie: exactă (bazată pe elementecalitative şi cantitative), cantitativă, selectivă (caracteristică), comparativă, explicativă,integrată (componentele fenomenului turistic să fie urmărite în raporturile lor desubordonare în sistemul funcţional şi teritorial al turismului), analitică, sintetică şiestetică. 2.2.3.4. Reprezentarea grafică în cercetarea turistică finalizează procedeele deobservare, descrierea şi măsurarea fenomenului turistic cu toate componentele sale,rezultatele fiind materializate în hărţi, cartograme, schiţe, grafice etc. 2.2.3.5. Evidenţa statistică presupune arhivarea statistică a tuturor informaţiilorcantitative şi calitative culese din documentarea din teren, biblioteci, alte instituţii dedocumentare, sub forma unor „bănci de date”, ce se depozitează în calculatoare, utilizândanumite fişiere, pe dischete, CD etc. 2.2.3.6. Ancheta sociologică, realizată pe tematici diferite (calitatea serviciilor şidiversificarea lor, fluxuri turistice, structuri de primire turistică, promovare şi publicitate,anchetă Delfi etc.), reprezintă o sursă informativă de mare importanţă pentru testareastării turismului la un moment dat, perspectivele de dezvoltare, promovare etc. 2.2.3.7. Prelucrarea statistico-matematică se aplică în cadrul metodelormatematice şi reprezintă prelucrarea datelor obţinute folosind aparatul statistico-matematic pentru a evidenţia anumite aspecte ale dezvoltării fenomenului turistic. 2.2.3.8. Clasificarea geografică în domeniul turistic presupune o anumită ordonarea obiectivelor, formelor de turism şi a activităţilor turistice după importanţă, dimensiune,pondere, funcţionalitate, grad de atractivitate etc. Nu se confundă cu regionarea turistică,aici intervenind elemente cantitative şi calitative din activitatea de turism. 2.2.3.9. Regionarea geografică în turism a fost analizată în cap. 5. 2.2.4. Mijloace de cercetare în geografia turismului În cunoaşterea fenomenului turistic, geografia turismului apelează la o serie demijloace de cercetare între care amintim: mijloacele de stocare şi prelucrare automată adatelor asigură stocarea, selectarea şi prelucrarea unui volum mare de informaţii şi datestatistice cu privire la activitatea turistică: fluxuri turistice, structuri de primire turistică –de cazare, alimentaţie, tratament etc. –, potenţial turistic natural şi creat de om, ariigeoturistice emitente şi receptoare de turişti, condiţii naturale şi socio-economice,calitatea mediului şi altele. Rezultatele sunt furnizate sub formă scrisă, tabelară sau subforma unor produse cartografice – hărţi, grafice, diagrame, cartograme. Pentru succesul operaţiunilor, specialiştii geografi, independent sau asistaţi, vor trebuisă elaboreze baza teoretică şi metodologică a stocării şi automatizării cercetării respective şisă supervizeze prelucrarea electronică; mijloacele de teledetecţie transmit informaţii dintrecele mai variate asupra fenomenului turistic (resurse, amplasare ca extensiune şi volum deamenajări, date privind prospectarea condiţiilor de valorificare şi dezvoltare a turismului etc.)pe arii întinse sau mai greu accesibile. Datele se transmit sub forma unor imaginifotografice asupra cărora se efectuează observarea geografică indirectă şi se obţininformaţiile geoturistice; produsele (documentele) cartografice sunt larg folosite încercetarea geoturistică (vezi metoda cartografică) ca şi în fixarea şi redarea rezultateloracesteia pentru o mai bună ilustrare şi explicitare a fenomenului turistic în complexitatea sa. 43 Universitatea SPIRU HARET
  • 44. 2.3. Contribuţia geografiei şi a geografiei turismului la cercetarea şi dezvoltarea turismului Având o largă sferă de cuprindere – mediul geografic –, geografia prin disciplinasa specializată – geografia turismului – se înscrie cu contribuţii importante la studierea şidezvoltarea fenomenului turistic atât prin cercetări proprii, cât, mai ales, în cadrulcercetărilor interdisciplinare. Între acestea amintim: • asigură o bază documentar – informativă asupra componentelor naturale,socio-economice şi culturale ale mediului geografic şi potenţialului turistic al lor. Acestedate rezultă în urma unor cercetări tematice cu un conţinut tehnico-aplicativ, care vizeazăstudierea unităţilor teritoriale sub aspectul componentelor cadrului natural şi socio-economic, a gradului de atractivitate turistică, a accesibilităţii în teren, a posibilităţilor devalorificare turistică etc.; • cercetările tematice complexe care conduc la evaluarea ştiinţifică sub aspectcalitativ, cantitativ şi spaţial a resurselor şi atracţiilor turistice naturale şi antropice existenteîntr-un teritoriu, în scopul introducerii acestora în circuitul turistic, al amenajării şi echipăriituristice în profil teritorial. Această evaluare are la bază studierea, selecţionarea, descriereaşi explicarea ştiinţifică a tuturor componentelor de potenţial turistic ale teritoriului, apretabilităţii acestora pentru turism, a ponderii lor în determinarea formelor şi activităţilorturistice. Aceste demersuri stau la baza elaborării unor soluţii convenabile şi eficiente devalorificare, amenajare şi dotare tehnică pentru turism. Studiile, de regulă, interdisciplinarese pot realiza de la nivel local sau regional până la scara ţării sau a întregului glob, şi pot fiparţiale sau complexe, necesare unor amenajări turistice de ansamblu; • studierea prin metode proprii a cererii turistice potenţiale şi necesităţile deodihnă, recreere, tratament balnear etc. ale populaţiei, la nivel local, regional sau naţional,precum şi posibilităţile de soluţionare a acestora; • cercetarea distribuţiei în timp şi spaţiu a fluxurilor turistice (intensitate, ritm şidirecţie), în corelaţie cu potenţialul turistic, baza tehnico-materială şi factorii permisivi laacestea (căile de comunicaţie); • analiza relaţiei dintre potenţialul turistic (resurse turistice) al unui teritoriu şiturist, ca element consumator al produselor turistice (sau potenţial consumator) şi caelement dinamic în acest sistem turistic (relaţia potenţial – flux turistic); • studierea, alături de alte discipline şi ştiinţe, a impactului activităţii de turismasupra mediului înconjurător, a resurselor şi atracţiilor turistice, stabilind anumiţiindicatori sintetici referitor la gradul de amenajare, echipare şi dotare, de exploatare aresurselor etc. şi care să reflecte capacitatea optimă de primire a unui peisaj, teritoriu sauecosistem dat, peste care se produc dezechilibre cu consecinţe ecologice, dar şieconomice şi sociale; • contribuţia la promovarea produselor turistice (balneare, culturale, odihnă etc.),a obiectivelor, atracţiilor şi traseelor turistice, la informarea şi orientarea interesului turisticprin realizarea unor materiale de publicitate, ca hărţi, pliante şi ghiduri turistice, CD etc.; • în cadrul studiilor teoretice, pornind de la obiectul şi metodele proprii decercetare, stabileşte anumite tipologii în turism, care să fie utile practicii în acestdomeniu de activitate; • contribuţia la formarea şi instruirea cadrelor de specialitate în domeniu (ghizi,touroperatori, manageri etc.) şi la procesul de educaţie, de sădire a dragostei pentru natură şicultură, de stimulare a interesului elevilor şi a tinerei generaţii pentru practicarea turismului. Numeroase studii specifice sau cu caracter turistic şi lucrări de amenajare turistică aunor teritorii, hărţi şi ghiduri turistice realizate de specialiştii geografi arată cu claritatedisponibilităţile pe care le are geografia turismului, care, prin obiectul său de cercetareteoretică şi practică, se alătură organic dezvoltării activităţii de turism.44 Universitatea SPIRU HARET
  • 45. CAPITOLUL 3 PIAŢA TURISTICĂ – OBIECT DE STUDIU AL GEOGRAFIEI TURISMULUI 3.1. Piaţa turistică. Consideraţii generale Turismul, în dezvoltarea sa, şi-a constituit în timp o piaţă proprie, specifică, cudouă mari componente: cererea şi oferta. Specialiştii susţin că „piaţa turistică reprezintă sfera economică de interferenţă aintereselor purtătorilor ofertei turistice (touroperatori şi prestatori de servicii – n.n. –V.G.), materializată prin producţia turistică (produse/servicii turistice – n.n. – V.G.), cucele ale purtătorilor cererii turistice (turiştii, în mod concret – n.n. – V.G.), materializatăprin consum (turistic – n.n. – V.G.)”. Astfel, aceasta reprezintă sfera de interferenţă rezultată prin suprapunerea în timp şispaţiu a producţiei turistice cu consumatorii, care se deplasează la locul ofertei turistice,pentru a realiza consumul turistic. Mai concret, piaţa turistică reprezintă sfera economică de interferenţă, în careprodusul turistic se materializează sub forma ofertei turistice, iar nevoile de consum subforma cererii turistice. În cadrul acestei pieţe turistice are loc o confruntare permanentă aofertei potenţiale a agenţiilor de turism organizatoare sau distribuitoare de serviciituristice, cât şi a societăţilor comerciale prestatoare de servicii turistice cu cererea, vizândacceptarea ofertei lor de către consumatorii virtuali şi comercializarea produselor turisticeprin intermediul actelor de vânzare – cumpărare (Snack, colab., 2001). Piaţa turistică se distinge prin câteva particularităţi, şi anume: În consumul de produse turistice nu se urmăreşte achiziţionarea acestora ca omarfă, ci promovarea satisfacţiilor pe care le oferă bunurile şi serviciile turistice înraport cu opţiunile individuale ale turistului, deci piaţa are o finalitate specifică. Este o piaţă fragmentată („peticită”), alcătuită din mai multe subpieţe, în raport cudiversitatea de oferte turistice şi modalitatea de percepere a componentelor lor, prinprisma fiecărei categorii de turişti cu preferinţe specifice. Decizia de consum turistic are la bază o serie de informaţii care dau „imaginea”produsului turistic şi care poate să aibă o încărcătură subiectivă, imaginea reală serealizează numai prin acţiunea turistică propriu-zisă la locul ofertei turistice şi numai întimpul consumului, sporind, astfel, complexitatea în timp şi spaţiu a pieţei turistice. Este o piaţă multidimensională, cu mai mulţi „actori” şi nu întotdeauna turistul(consumatorul) decide asupra procurării produsului turistic, cumpărarea făcându-se prinintermediari, touroperatori, publicitate etc. care decid, influenţează sau plătesc consumulturistic. 45 Universitatea SPIRU HARET
  • 46. Piaţa turistică are o încărcătură de risc, ofertanţii de servicii turistice con-fruntându-se cu incertitudini mult mai numeroase în raport cu piaţa de bunuri materiale. Particularităţile şi inconvenientele amintite impun o abordare aprofundată aconceptelor specifice acestei forme de piaţă (cercetări de marketing, a comportamentuluiconsumatorului, tehnici proprii de piaţă), mai puţin abordate în studiile geografice. Evaluarea cantitativă a pieţei turistice presupune cunoaşterea unei terminologiiadecvate şi calcularea anumitor indicatori şi anume: capacitatea pieţei, potenţialul pieţei,volumul pieţei, produsului turistic şi locul pe piaţă al unui produs turistic, noţiuni destrictă specialitate care pot fi aprofundate din literatura în domeniu (Minciu, 2000;Cosmescu, 1998 etc.). După cum am amintit, piaţa turistică este alcătuită din două componente: oferta şicererea turistică. Într-o definiţie mai largă, oferta turistică desemnează ansamblul activităţilorindispensabile pentru producţia şi distribuţia produsului turistic, iar cererea turisticăreprezintă ansamblul nevoilor sociale pentru consumul turistic. Între cerere şi oferă există relaţii de cauzalitate, de determinare, fiecare dintre acesteapoziţionându-se, la un moment dat, ca factor de evoluţie sau ca o rezultantă a acestei evoluţii. 3.2. Oferta turistică Reprezintă o componentă şi un concept de bază al pieţei turistice, iar princonţinutul său se constituie un obiect de studiu şi cercetare în geografia turismului. În industria turismului şi a călătoriilor se operează cu două concepte: „ofertaturistică” şi „producţia turistică” între care există o strânsă relaţie, dar acestea sedeosebesc prin conţinut şi particularităţi, de unde şi confuziile care se creează în utilizarealor în practică şi în învăţământ. 3.2.1. Definiţie. Particularităţi. Determinanţi 3.2.1.1. Definiţie şi conţinut Oferta turistică reuneşte „ansamblul elementelor care concură la obţinerea produsuluituristic, respectiv: potenţialul turistic natural şi antropic şi condiţiile naturale şi socio-economice concrete; structurile de primire turistică (cazare, de alimentaţie pentruturism, de tratament balnear, de agrement şi dotări sportive turistice; transport turistic)cunoscute şi sub genericul „echipament de producţie” a serviciilor turistice; diversitateabunurilor materiale (industriale, alimentare) destinate consumului turistic; forţa demuncă specializată în activităţile specifice turismului; infrastructura generală (căi decomunicaţii, instalaţii pentru alimentarea cu apă, energie electrică şi termică, transporturispeciale, canalizare) şi infrastructură turistică (adiacentă şi amenajată în special pentruturism); condiţiile de comercializare (publicitate, preţ, tarife, facilităţi). În aceastăaccepţiune se poate considera că oferta grupează ansamblul resurselor turistice, economiceşi umane mobilizate ca factori ai producţiei turistice. În literatura de specialitate (Glăvan, 1987; 1995), potenţialul turistic (resurseturistice şi atracţii turistice) constituie oferta turistică potenţială a unui teritoriu, care vadeveni ofertă reală (efectivă) în condiţiile unor amenajări tehnice pentru dezvoltareastructurilor turistice (baza materială a turismului) şi a infrastructurii tehnice în scopul46 Universitatea SPIRU HARET
  • 47. creării condiţiilor de primire şi de petrecere a sejurului într-o ambianţă specifică. Cu altecuvinte, potenţialul turistic reprezintă „materia primă” pentru turism, care se va modela îndiferite „produse turistice” numai printr-un consum efectiv de muncă vie, înglobată înprestaţiile de servicii turistice specifice pentru fiecare produs în parte. Pornind de la rolul pe care îl au anumite componente ale ofertei în dezvoltareaturismului într-un teritoriu, specialiştii consideră că potenţialul turistic este elementulfundamental (generator), baza tehnico-materială este determinantă prin asigurareacapacităţilor receptoare şi a consumului turistic, iar reţeaua de comunicaţii este factorulpermisiv, de accesibilitate. Oferta turistică este, de fapt, pe de-o parte, un rezultat al unor combinaţii cuposibilităţi multiple între elemente de atracţie turistică pe care le oferă un spaţiu oarecareşi baza materială turistică a teritoriului respectiv, iar pe de altă parte, rezultantacontribuţiei resurselor umane care modelează şi creează produsele şi serviciile turistice.De aceea, oferta turistică se prezintă ca un ansamblu de oferte parţiale paralele (hotelieră,alimentaţie, transport turistic, tratament balnear, comerţ, diferite alte servicii adiacente etc.)care se materializează în produse turistice. Deci oferta turistică se exprimă pe piaţă prin produse turistice şi servicii turisticerezultate ale producţiei turistice. Producţia turistică reprezintă „ansamblul de bunuri şi servicii care mobilizeazăforţa de muncă, echipamentele de producţie şi bunurile materiale, şi care, în cadrul uneiambianţe specifice locaţiei turistice (teritoriul amenajat), se materializează într-unconsum turistic”. Producţia turistică, „prin angajarea acestor elemente, la care seadaugă resursele şi atracţiile turistice, creează o diversitate de produse şi serviciituristice în raport cu specificitatea resurselor şi cu motivaţiile şi nevoile consumatorilor”. Produsul turistic reprezintă „pachete de activităţi presupunând o înlănţuire logicăşi fluentă a diferitelor prestaţii incluse în programele şi aranjamentele turistice,concepute astfel încât serviciile să fie dozate în diferite combinaţii în raport cu natura şicaracteristicile produselor” (Snak O., colab., 2001). O altă definiţie „desemneazăprodusul turistic ca un complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-oactivitate turistică specifică şi oferite pachet consumului turistic”. Agenţiile de turism operează în activitatea lor cu noţiunea „pachet de servicii”, careeste o „combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare: cazare,alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o partesemnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preţglobal şi atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 ore” (Ordon. Guv. 58/1998). Serviciul turistic se prezintă „ca un ansamblu de activităţi ce-şi propun cafinalitate satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi înlegătură cu aceasta” (Snak O., colab., 2001). Atât oferta, cât şi produsele şi serviciile turistice pe care le înglobează au origiditate mult mai accentuată faţă de elasticitatea cererii, fiind limitate în timp şi spaţiu lacapacităţile fizice de primire ale bazei materiale (cazare, alimentaţie, tratament,transport), aşa încât, uneori, cererea rămâne nesatisfăcută, iar, alteori, la o cerere redusă,oferta rămâne neconsumată, spaţiile neutilizate. Clasificarea serviciilor în funcţie de structura produselor turistice este prezentată întabelul nr.3 (Snak O., colab., 2001). 47 Universitatea SPIRU HARET
  • 48. Tabelul nr.3 Clasificarea serviciilor în funcţie de structura produselor turistice Servicii pentru pregătirea consumului turistic legate de organizarea călătoriilor, promovare şi informarea clientelei potenţiale, elaborarea serviciilor pe itinerarele convenite cu clienţii, procurarea documentelor de călătorie etc. Servicii Servicii de transport: în cazul turistice unor aranjamente pauşale de tipul specifice inclusiv Tour sau în cazul când turiştii solicită asemenea servicii de transport, inclusiv închirierea de autoturisme cu sau fără şofer; Prestaţii hoteliere: asigurarea Servicii condiţiilor pentru înnoptarea de bază turiştilor în diferite forme de cazare, inclusiv serviciile suplimentare SERVICII prestate în aceste unităţi; Servicii de alimentaţie prestate de diversele tipuri de unităţi de profil; Servicii complementare: serviciile prestate pentru asigurarea petrecerii agreabile a timpului de vacanţă: agrement, sport, excursii, manifestări cultural-artistice, închirieri de obiecte sportive sau de uz personal, alte servicii auxiliare prestate direct sau mijlocite de organizatorii de turism; Servicii cu caracter special prestate în formele turismului balneomedical, turismului de congrese, în acţiunile de vânătoare şi pescuit sportiv etc.; Servicii Serviciile cu caracter general oferite populaţiei de nespecifice unităţile prestatoare de servicii, la care pot apela, în diverse împrejurări, şi turiştii (frizerii, saloane de cosmetică, transporturi publice, poştă şi telecomunicaţii, spectacole culturale, sportive etc. – neincluse în aranjamente turistice). Sursa: Snak O., colab., 2001.48 Universitatea SPIRU HARET
  • 49. Oferta turistică include o paletă foarte largă de produse şi servicii turistice între careprezentăm, spre informare şi cunoaştere, două dintre acestea. Produsul hotelier cuprindeacele prestaţii (servicii) oferite turistului pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui înunităţile hoteliere. Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, condiţiile şi confortulpentru adăpostirea şi odihna călătorului. Produsul „alimentaţie publică” cuprinderestaurantul şi ansamblul de prestaţii de servire a consumatorului, de gastronomie, dedivertisment cultural etc. care determină calitatea serviciilor turistice şi influenţeazăconţinutul şi atractivitatea ofertei turistice în general. Oferta turistică este sursa producţiei turistice, iar relaţia dintre acestea seconcretizează prin : • producţia turistică (Pt) poate fi cel mult egală cu oferta turistică (Ot), adică Pt ≤ Ot;în timp ce pe piaţa bunurilor materiale, oferta este cel mult egală cu producţia: O ≤ P; • oferta turistică există şi independent de producţia turistică, în timp ce producţiaturistică nu se poate realiza în afara ofertei, fiind legată de componentele acesteia; • structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice; • oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezente componentele ceintră în structura ei, pe când producţia turistică este efemeră – există cât timp se manifestăconsumul şi încetează o dată cu întreruperea acestuia. Aceste relaţii speciale reliefează pe de o parte, rolul primordial al ofertei ca sursă aproducţiei turistice, iar pe de altă parte, aportul producţiei în mobilizarea ofertei date. 3.2.1.2. Particularităţile ofertei turistice Complexitatea ofertei şi a producţiei turistice imprimă acestora câteva particu-larităţi (caracteristici), de care se ţine seama în cercetarea şi dezvoltarea turismului. Întreacestea, amintim: a) complexitatea şi eterogenitatea sa care vizează atât structura ofertei, cât şistructura producţiei şi a agenţilor economici (întreprinzătorilor) din turism. În ceea ce priveşte oferta turistică, aceasta este structurată pe două componente: • atracţiile şi resursele turistice, respectiv potenţialul turistic natural şi antropic,care stimulează vizitarea şi valorificarea turistică a unui teritoriu. Au o importanţă relativăîn timp şi spaţiu în oferta turistică, dat fiind caracterul limitativ, epuizabil sau regenerabila unor resurse, impunându-se, în acest sens, o identificare realistă a acestor resurse înconcordanţă cu motivaţiile efective şi o evaluare corectă a posibilităţilor de valorificare aresurselor potenţiale şi utilizabile în scopuri turistice. • componentele funcţionale, alcătuite din echipamente şi servicii care sprijinădesfăşurarea producţiei turistice: structuri turistice de cazare, alimentaţie pentru turism,agrement etc., cu diverse categorii calitative şi structurale. Uneori, aceste categorii de componente se completează, se influenţează sau sesubstituie, formând un sistem (peisaj şi resurse – echipamente). Oferta turistică oferă o diversitate de produse turistice în raport cu modul deîmbinare a componentelor amintite şi corespunzător motivaţiei consumatorilor turişti. Sedisting, astfel, patru grupe (tipuri) de ofertă turistică, individualizate cantitativ şi calitativ,în funcţie de specificul naţional şi gradul de dezvoltare economică a ţării sau regiuniituristice căreia îi aparţine şi, bineînţeles, de valoarea resurselor şi atracţiilor turistice: 49 Universitatea SPIRU HARET
  • 50. • oferta turistică de vacanţă: turism de odihnă şi recreere (individual sau familial),turism balnear, turism sportiv etc. • oferta turistică de sănătate: turism de tratament balnear (recuperare, terapeutic),turism profilactic, fitness etc.; • oferta turistică de afaceri: turismul itinerant, turismul de congrese, reuniuni şiconvenţii, turismul cu titlu stimulativ (inventiv) etc.; • oferta turistică culturală: turismul de studiu, schimb de experienţă şi iniţieretehnică, artistică, festivaluri, turismul cultural, turismul religios etc. În industria turistică, sunt angrenaţi şi ofertanţii de produse turistice, caproducători sau prestatori de produse şi servicii, între care: întreprinderi din sectorulcomercial, prestatori de diverse servicii turistice, agenţi turistici, touroperatori şiorganisme cu vocaţie socială, comunităţi sau organizaţii teritoriale etc. Complexitateaprodusului turistic şi a serviciilor determină un grad înalt de specializare a producătorilorşi o segmentare pe specializări, imprimând, totodată, un caracter eterogen şi complexorganizării producţiei turistice. Producătorii – ofertanţi sunt specializaţi în patrucategorii de activităţi de prestaţii turistice: • cazare şi restaurante (alimentaţie); • transport; • animaţie, agrement şi tratament etc. legate de motivaţia consumului turistic; • „proiectarea” şi organizarea derulării diverselor tipuri de călătorii (programe)de către touroperatori (TO); informarea şi comercializarea ofertei turistice. Cu toată această specializare se remarcă însă, integrarea sectorială sau grupareaprofesională. În procesul de globalizare a turismului se accentuează tot mai mult tendinţa deconcentrare şi centralizare a ofertanţilor de turism pe domenii de specialitate (de exemplu:lanţurile hoteliere, holdinguri: lanţuri hoteliere + touroperatori + companii de transport). b) O altă caracteristică a ofertei turistice o constituie rigiditatea sa, care semanifestă prin: • imobilitatea ofertei şi producţiei turistice pentru al căror consum este necesarădeplasarea turistului în bazinul acestora (la locul „sursei”, producţiei); • imposibilitatea stocării ofertei şi a producţiei turistice, deci a adaptării acestorala nivelul cererii turistice; • rigiditatea în amplasarea capacităţilor de primire, şi a echipamentelor deproducţie, care sunt localizate la „sursă”, deci în perimetrul sau în apropierea resurselorsau atracţiilor, excluzând alte locaţii din raţiuni economice, sociale, ecologice; • imposibilitatea adaptării ofertei/producţiei la variaţiile cantitative sezoniere alecererii turistice şi la restructurările calitative ale acesteia generate de diversificareamotivaţiilor, apariţia de noi interese etc. Rigiditatea ofertei turistice are consecinţe economice negative atât în ramurileeconomice antrenate în realizarea sa, cât şi în turism; neutilizarea capacităţilor şiechipamentelor create atrage prelungirea duratei de amortizare a investiţiei, uzura moralăa mijloacelor fixe, încetinirea ritmului de reînnoire a producţiei. Ca o alternativă, se impune substituirea unui anumit tip de ofertă cu altul,diversificarea ofertei, realizarea unor module polifuncţionale, prospectarea unor noisegmente de piaţă.50 Universitatea SPIRU HARET
  • 51. 3.2.1.3. Teritoriul, factor determinant al ofertei turistice Teritoriul sau spaţiul geografic se constituie ca o condiţie esenţială pentru existenţaofertei turistice, după cum factorul demografic reprezintă suportul pentru cerereaturistică. Un alt factor determinant al ofertei turistice este sectorul terţiar prin gradul dedezvoltare şi structura sa de servicii. Spaţiul geografic cu resursele sale turistice are o dublă determinare pentru turism:cantitativă, prin capacitatea optimă de primire a teritoriului; calitativă prin „atractivitatea”sau „valoarea turistică”. Astfel, pentru oferta turistică, teritoriul reprezintă atât „suportul”echipamentelor şi capacităţilor de producţie din componenţa sa, cât şi „materia primă” –resursele turistice – ce poate fi valorificată prin produsele turistice realizate. Determinarea cantitativă porneşte de la faptul că spaţiul geografic şi resursele saleau o limită naturală de exploatare, ceea ce impune stabilirea unui prag optim, durabil devalorificare, respectiv calcularea „capacităţii optime de primire” a teritoriului. Acestindicator exprimă numărul maxim de turişti (sau de echipamente) care pot fiprimiţi/primite de un teritoriu fără a prejudicia mediul ambiant sau organizarea vieţiisociale şi economice în spaţiul respectiv. Se calculează prin mai multe formule şi are maimulte forme de exprimare (vezi cap. 5I – Amenajarea turistică). Valoarea turistică a teritoriului sau atractivitatea turistică se apreciază prinmetodologii variate, care privesc valoarea turistică intrinsecă a componentelor depotenţial turistic, poziţia geografică şi calitatea mediului. Metodologic, atracţia turistică se identifică prin intermediul unor formule, careconduc la calcularea unui indice de atractivitate turistică (Ia, Kv) fie a unui rang parţialsau general de ierarhizare valorică ( Ti ) după resurse, sau după funcţionalitateaturistică şi activitatea de turism dintr-un teritoriu (vezi cap. 5 – Regionarea turistică). Valoarea turistică a unui teritoriu se află într-o relaţie directă cu poziţia geograficăa acestuia faţă de bazinul cererii, respectiv faţă de fluxurile turistice. Acest raport seexprimă prin „distanţa” faţă de destinaţia turistică sau „accesibilitatea teritorială” şi estesemnificativ, mai ales, pentru turismul vacanţier şi turismul de week-end. Variaţiaatractivităţii unui teritoriu în funcţie de distanţa faţă de bazinul cererii se poate exprima,grafic, ca mai jos (fig.1) şi se evidenţiază două zone de atracţie: una (A-B) în care atracţiacreşte proporţional cu distanţa şi o alta (B-C) unde atracţia este invers proporţională faţăde distanţă (Cristureanu, 1992; Cosmescu, 1998). Atractivitate B A C 0 d0 Distanţa Fig. 1. Atractivitatea unui teritoriu turistic, în funcţie de distanţă 51 Universitatea SPIRU HARET
  • 52. Se poate vorbi şi de o distanţă optimă (do), care poate fi parcursă într-o zi (cu ungrad de oboseală acceptabil) sau distanţa exprimată prin costul transportului şi care seaflă într-un raport optim faţă de costul unei vacanţe. H. Todt (citat de Cristureanu, 1992)exprimă atractivitatea unui teritoriu turistic, în funcţie de costul transportului şi obosealăsau efortul fizic determinat de parcurgerea distanţei. În acest caz, atractivitatea turistică aunui teritoriu situat la distanţa „d” va fi deci în funcţie de costul „c” şi de oboseala „x”corespunzătoare distanţei, respectiv: At = A (d,c,x), unde At = atracţia turistică În practică, influenţa factorilor cauză („c” şi „x”) se interferează şi depinde de perfor-manţele tehnice ale mijlocului de transport folosit în parcurgerea distanţei (viteză, consum,confort) şi starea tehnică a drumurilor, care se impun în volumul costului şi al oboselii. Calitatea mediului natural şi a patrimoniului cultural-istoric, lipsa surselor depoluare sunt benefice pentru atractivitatea ofertei turistice, fiindcă orice degradare saudistrugere a acestora are consecinţe mari în insatisfacţia turiştilor şi deprecierea destinaţieituristice şi chiar scoaterea de pe piaţă a acesteia (vezi cap. 6, Amenajarea turistică şicap. 7, Turismul şi mediul înconjurător). 3.2.2. Structura ofertei turistice 3.2.2.1. Potenţialul turistic În literatura de specialitate se uzitează concepte şi terminologii variate, ca formă şiconţinut, privitoare la noţiunile de potenţial şi patrimoniu turistic. Într-o accepţiune generală, potenţialul turistic al unui teritoriu dat sau staţiuneturistică este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice şieconomico-sociale, recunoscute ştiinţific, cantitativ şi calitativ şi dovedite prin practică şicare prezintă posibilităţi de valorificare turistică şi dau o anumită funcţionalitate pentruturism” (Vasile Glăvan, 1995). Cu alte cuvinte, „un teritoriu interesează sub aspectturistic în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a cărorvalorificare, pe fondul unor amenajări tehnice şi turistice în contextul protejării mediuluiînconjurător poate determina o activitate de turism, care să permită intrarea în circuitulturistic” (idem). Se cuvin unele precizări privitoare la identificarea şi recunoaşterea ştiinţifică a unorcomponente de potenţial turistic. În turism, în general, şi în cercetarea potenţialuluituristic, în special, este necesară o abordare interdisciplinară a cercetărilor, iar valo-rificarea în turism a resurselor se face cu avizul specialiştilor. Astfel, resursele balnearedintr-un areal sau staţiune turistică pot fi valorificate în balneoturism numai în condiţiilerecunoaşterii ştiinţifice şi balneomedicale a proprietăţilor lor terapeutice şi a avizării unorrezerve de zăcământ acceptabile (ape minerale, nămol şi gaze terapeutice etc.). Componentele naturale sau antropice sunt privite ca „atracţii turistice” sau„resurse turistice”, termeni al căror conţinut diferă. Noţiunea de „atracţie turistică” defineşte mai mult latura afectivă a diferitelorcomponente ale potenţialului turistic, referindu-se mai ales la aceea ce se impune atenţieişi produce impresii de o intensitate ridicată, de natură estetică, cognitivă, educativă etc.Componentele cultural-istorice, tehnico-economice şi chiar o parte din cele naturale52 Universitatea SPIRU HARET
  • 53. (peisaje, forme de relief, lacuri, specii de plante şi animale etc.) pot fi desemnate caatracţii turistice. Termenul de „resursă turistică” este mai complet şi redă implicaţiile acesteia înactivitatea de turism, ca domeniu economic. Prin specificul, conţinutul şi valoarea lor,resursele turistice, mai ales cele naturale, reprezintă pe de o parte, atracţii turistice,pretabile pentru vizitare (peisaje, peşteri etc.), iar pe de alta, pot fi valorificate direct înactivitatea de turism ca „materie primă”, constituind, în urma activităţii umane devalorificare şi de amenajare, diferite produse turistice şi generând anumite forme deturism (ex.: resursele de ape minerale, gaze şi nămoluri terapeutice, stratul de zăpadă şidomeniul schiabil neamenajat, acumulări de apă etc.). În Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 se stipulează că: „resursele turistice suntcomponente ale mediului natural şi antropic, care, prin calităţile şi specificul lor, suntrecunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unuiregim de protecţie integrală”. Redăm, în continuare, câteva opinii referitoare la tema dezbătută. Unii cercetătoridau acelaşi sens noţiunii de potenţial turistic ca: „totalitatea elementelor cadrului naturalşi social – istoric”, care pot fi valorificate într-o „anumită etapă”12, iar vorbind numai decel natural, îl definesc ca „totalitatea posibilităţilor, capacităţilor, condiţiilor, şi inclusiv arezervelor materiale, pe care le oferă cadrul natural al peisajului geografic pentru oricareformă de activitate turistică” 23. În literatura de profil, noţiunea de potenţial turistic este redată şi prin expresiile de„fond turistic” şi „patrimoniul turistic”, sau are un înţeles mai larg, incluzând înpotenţialul turistic şi dotările tehnico-edilitare, serviciile turistice şi infrastructura tehnicăgenerală. Astfel, unii specialişti arată că „fondul turistic” reuneşte totalitatea resurselornaturale şi culturale de natură turistică, ce constituie baza ofertei turistice potenţiale aunui teritoriu, considerat ca o destinaţie turistică, ceea ce pentru alţi cercetători ar fisimilar cu patrimoniul turistic. În acest caz, potenţialul turistic ar cuprinde fondul turistic,echipamentele tehnice-edilitare şi serviciile turistice. Varietatea resurselor turistice ale unei ţării, specificul acţiunii şi influenţei lor înactivitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de potenţial turistic, şianume: natural şi antropic. Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferăcadrul natural prin componentele sale: relief şi structuri geologice, condiţii climatice, ape,vegetaţie şi faună, peisaj, natură protejată etc., inclusiv modificările acestora ca urmare aintervenţiei omului, care pot fi valorificate în turism pe fondul unor amenajări tehnice. Aşezarea geografică este o componentă a potenţialului turistic natural, prin care sestabileşte arealul pe care se dezvoltă fenomenul turistic, poziţia în raport cu vecinătăţile,zonele şi staţiunile turistice, punctele de frontieră, centrele emitente şi pieţele turistice, îngeneral etc. 1 Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz, Lucrările Colocviului Naţional de Geografie aTurismului, 1969, Editura Academiei. 2 M. Grigore, Potenţialul turistic natural al turismului, 1974, UniversitateaBucureşti. 53 Universitatea SPIRU HARET
  • 54. Calitatea mediului înconjurător şi a resurselor reprezintă, de asemenea, ocomponentă de potenţial (vezi cap. 6). Potenţialul turistic antropic cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice şi socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea deturism şi generează anumite fluxuri turistice. În literatura de specialitate există şi alte opinii, unii autori deosebind trei categoriide potenţial: natural, economic şi cultural-educativ sau numai două, şi anume: natural şisocial-istoric, fie că adaugă, alături de acestea din urmă, o categorie care includeelementele naturale modificate de om. Componentele naturale şi antropice ca resurse şi atracţii turistice potenţiale au unrol fundamental în dezvoltarea turismului, ele interesând activitatea de turism prinurmătoarele elemente: • Valoarea peisagistică, estetică, recreativă, culturală etc., indiferent de locul undese află (munte, deal, câmpie, litoral); uneori, acestea sunt determinante în formareamotivaţiei turistice (peisaj deltaic, peisaj alpin, glaciar, acumulare de apă, monumenteistorice şi de artă etc.); • Calitatea şi volumul unor factori naturali de cură, inclusiv a bioclimatului; • Existenţa unor condiţii naturale care generează forme de turism specifice (stratulde zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice etc.); • Rolul cognitiv şi instructiv-educativ al multor elemente, dar, mai ales, al celorspecifice, cum sunt: rezervaţiile naturale şi cele similare, monumentele naturii,obiectivele cultural-istorice etc. Potenţialul turistic reprezintă oferta turistică potenţială a unui teritoriu dat, iarîmpreună cu echipamentul de producţie a serviciilor turistice, respectiv baza tehnico-mate-rială specifică (structuri de cazare, de alimentaţie, de transport şi agrement), masa de bu-nuri alimentare şi industriale destinate consumului turistic, infrastructura generală şi turis-tică, forţă de muncă, precum şi condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi etc.)formează oferta turistică reală (efectivă) sau patrimoniul turistic (vezi cap. 3). În Ordonanţa Guvernului nr.58/1998 se arată că „patrimoniul turistic reprezintăresursele turistice şi structurile turistice realizate în scopurile valorificării lor prinactivităţi de turism”. Oferta turistică potenţială (resurse naturale, atracţiile cultural-istorice, tehnice şisocial-economice) constituie de fapt „materia primă” pentru turism, care sematerializează în diferite produse turistice prin munca celor ce lucrează în turism, muncăconcretizată în prestaţiile de servicii turistice. Referitor la funcţionalitatea şi valorificarea turistică a unor componente depotenţial turistic natural, unii autori (Grigore, 1974) disting un potenţial turistic naturalactiv, care răspunde unei valorificări imediate, actuale (peisaje şi componente uşor acce-sibile fără amenajări complexe) şi un potenţial natural disponibil (latent) (peisaje şi peş-teri greu accesibile, ape minerale ce trebuie captate, pante amenajabile pentru schi etc.).După numărul de componente intrate în circuitul turistic există un potenţial turisticabsolut când toate resursele şi atracţiile turistice se valorifică la parametrii specifici arieirespective şi un potenţial turistic relativ, care se referă numai la arealul sau componenteleturistice exploatate la un moment dat (cum ar fi valorificarea parţială a unor peşteri sauarii turistice cele mai reprezentative sau convingătoare dintr-un parc naţional). Desigur, în54 Universitatea SPIRU HARET
  • 55. procesul de valorificare turistică se cuprind resurse cu un potenţial inepuizabil (teoretic),cum ar fi formele de relief, clima, apa minerală etc., dar care printr-o exploatarenejudicioasă pot să se degradeze şi resurse cu un potenţial epuizabil (faună, vegetaţie),care presupun o valorificare pe principii durabile, fiind necesare şi acţiuni de conservare, pro-tejare şi refacere a mediului (arii protejate, animale şi plante, obiective cultural-istorice etc.). Înprocesul de amenajare turistică se ţine seama de specificul resurselor turistice, de limiteleşi de volumul de exploatare a lor, de aceea, valorificarea unei arii turistice, resurse sauatracţii turistice naturale şi antropice se face în baza unor indicatori de corelaţie ecologicăşi socială, respectiv capacitatea de primire a teritoriului sau „nivelul fizic, ecologic şisocial” al unui areal (vezi cap. 6) şi în temeiul unor studii de impact economic, ecologicşi social. În literatura de specialitate se găsesc numeroase formule de estimare valorică apotenţialului turistic, cu toate dificultăţile create de unele componente turistice greucuantificabile. Astfel, I. Şandru (1970) propune următoarea formulă: P = Ii x Id x Ia, în care : Ii = indice de ierarhizare al ariei de puncte de atracţie; Id= indice de dotare, Ia = indice de accesibilitate. Din formulă lipseşte, după cum se observă, tocmai potenţialul turistic. O altă formulă aparţine colectivului I. Iordan şi E. Nicolescu (1971), după carepotenţialul turistic (Pt) este un raport între suma componentelor turistice şi numărulacestora (n), respectiv: n ∑T i Pt = i =1 , în care: n T1, T2, T3 ... Tn reprezintă elemente sau componente cu valori (relief, ape, păduri,monumente etc.); n = număr de componente Este greu de apreciat valoric contribuţia turistică a fiecărei componente turisticesau atracţie turistică, care depinde de opţiunea şi experienţa fiecărui turist sau specialist.P. Cocean (2002) estimează atractivitatea unui obiectiv turistic prin atribuirea unor indicivalorici, pornind de la criteriile: modul în care obiectivul se constituie în unicat local,regional, naţional sau internaţional; valenţele turistice înmagazinate în obiectiv; modulşi timpul cât satisface cererea turistică şi favorabilitatea sau defavorabilitatea punerii învaloare. Indicii oferiţi de primele trei criterii dau potenţialul brut (Pb), în timp ce indiciiacordaţi celui de-al patrulea criteriu exprimă valoric potenţialul poziţional (Pp) alobiectivului, iar prin însumarea lor se obţine potenţialul de atractivitate absolut (Pa),respectiv: Pa = Pb + Pp. Desigur, atractivitatea turistică a unui teritoriu/staţiune turistică/obiectiv turistic se poatecalcula şi cu ajutorul altor formule (vezi cap. 5 din volum; Cocean P., colab., 2002) etc. Potenţialul turistic al reliefului Diversitatea şi atractivitatea peisagistică a cadrului natural este generată, în primulrând, de feluritele structuri geologice şi forme de relief, de particularităţile acestora, dediferenţierile altitudinale şi geologice, de alternanţa culmilor montane şi deluroase cu 55 Universitatea SPIRU HARET
  • 56. depresiunile şi culoarele de vale etc. Acestea se completează cu diferite elemente devegetaţie, faună şi ape, care sporesc atractivitatea şi complexitatea. În turism, relieful este cunoscut sub mai multe ipostaze. Astfel, relieful prin varietatea şi particularităţile formelor sale (relief glaciar, carstic,vulcanic, de litoral) şi uneori prin structurile şi diferenţierile geologice (relief tectonic şipetrografic) se înscrie ca o atracţie turistică deosebită în peisaj, singur sau în asociere cualte componente naturale sau antropice. Variaţia peisagistică şi distribuţia celorlaltecomponente ale învelişului geografic se datorează, în mod direct sau indirect, totreliefului (vezi etajele biopedoclimatice). Dar reliefului este şi „suportul” activităţii de turism, fie că este vorba deamplasamentele pentru structurile de cazare sau a altor dotări turistice, ori de trasareacăilor de comunicaţie şi a potecilor de drumeţie. Expunerea şi orientarea formelor majorede relief, fragmentarea şi configuraţia pantelor şi a reliefului se impun şi în modelarea şiamenajarea turistică pentru vizitare (amenajarea peşterilor şi a cheilor, a canioanelor),practicarea anumitor sporturi (pârtii de schi şi săniuş sau alpinism, speoturism), pentrufolosirea ştiinţifică; prin anumite forme şi particularităţi acestea pot fi declaratemonumente ale naturii (Sfinxul, Babele, Piatra Singuratică, Vulcanii Noroioşi etc. înRomânia; unele deşerturi şi stânci din Australia, canioanele din America de Nord, munţiireziduali vulcanici din Sahara) etc. (cap. 9). Peisagistic, relieful impresionează pe turişti prin multitudinea şi particularităţileformelor sale, ca forme simple, izolate: vârfuri, creste, abrupturi, platouri, reliefurireziduale etc. sau privite în ansamblu, când formează complexe morfoglaciare, carstice,vulcanice, fluviatile etc. admirate pe mapamond în lanţurile montane şi descrise încapitolele 8 şi 9 din volumul de faţă. Între formele de relief de interes, nu numai, peisagistic se află pasurile şi trecătorilemontane, precum şi văile intramontane care uşurează circulaţia turistică inter/intraregionalăşi oferă locuri pentru dezvoltarea unor habitate umane, inclusiv staţiuni turistice sauamplasamente pentru campare turistică. De mare spectaculozitate şi de interes turistic suntşi cheile carstice, defileurile şi canioanele, cu forme simple sau complexe de relief, cuamenajări turistice variate ca dimensiune şi tipologie (cap. 8 şi 9). Formele carstice aflate pretutindeni pe glob şi formate în climate diferite seînscriu cu cele mai frumoase şi variate forme. Carstul de adâncime excelează prinpeşteri cu dimensiuni variate şi concreţiuni dintre cele mai bizare şi spectaculoase(vezi detalii în: Cocean P. şi colab., 2002; Dinu M., 2002), gheţari subterani fosili,cursuri de apă subterană, sifoane, avene etc. care trezesc interesul turiştilorspeologi prin multitudinea posibilităţilor de abordare. Multe peşteri din lume(Franţa, Slovenia, SUA, China) şi România (Peştera Urşilor, Peştera Muierii) suntamenajate, parţial sau integral pentru vizitare. Carstul de suprafaţă etalează atât forme majore cum sunt crestele şi abrupturilecalcaroase mărginite de stâncării şi bolovănişuri, văi carstice sub formă de chei saudefileuri şi canioane, complexe de doline (uvale), dar şi de mai mici dimensiuni ca:lapiezurile, nişele carstice şi dolinele. Arealele carstice se remarcă uneori prin peisajearide, dar de mare spectaculozitate şi variate forme de utilizare (Glăvan, 2000).56 Universitatea SPIRU HARET
  • 57. Relieful glaciar are o mare răspândire pe glob, la latitudini mari, cât şi în ariilemontane. Gheţarii de calotă dau un farmec aparte peisajului din Arctica şi Antarctica, cuinsulele limitrofe, Arhipelagul Nord Canadian, Scandinavia litorală etc. Scandinavia beneficiază de peisaje glaciare spectaculoase (fiorduri străjuite deabrupturi, platouri, morene, cuvete ocupate de lacuri etc.), utilizate pentru odihnă şirecreere. Glaciaţiunea continentală a lăsat un relief morenaic cu depresiuni, dune şi câmpuride morene, mlaştini care, ulterior, s-a transformat într-un peisaj atractiv cu păduri demesteacăn şi pin, vegetaţie variată, lacuri legate prin canale, care dă farmecul turistic înnordul Câmpiilor Europei de Vest şi Central-Estice şi Câmpia Marilor Lacuri Americane(vezi cap. 9). Relieful glaciar montan, creat de gheţari în cuaternar în lanţurile montanede pe mapamond, este cel mai impresionant peisaj, prin complexitatea şi atractivitateaturistică a formelor sale: circuri şi văi glaciare, creste, piscuri şi abrupturi, mase degrohotişuri, praguri şi morene glaciare, oglinzi de apă cantonate în circuri glaciare saurâuri vijelioase, ce coboară în cascade etc. (capitolele 8, 9). Relieful glaciar se asociază uneori cu domenii schiabile amenajate de cele maimulte ori ca în Munţii Alpi, Munţii Carpaţi, Munţii Pirinei, Munţii Balcani, MunţiiApalaşi şi Munţii Stâncoşi. Relieful vulcanic se înscrie prin forme specifice, care încântă privirile turiştilor, fiecă vulcanii sunt stinşi sau activi. Ariile vulcanice impresionează prin masivele conurivulcanice dominate de cratere şi caldere fumegânde, de platouri vulcanice, formeambientale de o bogată vegetaţie şi faună în ariile intertropicale, de regulă fiind supuseunui regim de protecţie (Zair, Kenya, Tanzania). Manifestările postvulcanice apar sub formă de emisii de gaze reci, de CO2, utilizateca gaze terapeutice – mofete (Covasna, Băile Tuşnad etc.), sau solfatare (CO2 + H2S),nevalorificate balnear; ape minerale sau termominerale (Cap. 8; Glăvan V., 1995) şigheizerele – izvoare termominerale ascensionale în Parcul Yellowstone, Giant Geyser, şiîn Islanda, Great Geyser, cu o coloană de apă fierbinte de 70 m înălţime (Glăvan, 2000).Ariile vulcanice ocupă un loc aparte pe glob: Cercul de Foc al Oceanului Pacific(Japonia, Filipine, Indonezia, Oceania); America Centrală şi America Latină, EuropaMediteraneană, România (vulcani stinşi) şi sunt vizitate de mulţi turişti, atraşi defrumuseţea formelor vulcanice, de erupţiile vulcanice sau relicvele umane ale acestorerupţii (Mediterana europeană, Italia – Glăvan, 2000). Vulcanii noroioşi sunt formaţi prin manifestările actuale de expulzare a gazelorîmpreună cu apă şi noroi, care clădesc un relief asemănător celui vulcanic, cu un con şicrater, din care se scurge, intermitent, un noroi vâscos. Vulcanii noroioşi nu au legăturăcu manifestările vulcanice, gazele expulzate sunt gaze de sondă şi rareori gaze mofetice.Apar, de regulă, în bazinele petrolifere din Subcarpaţii Buzăului – Berca, Arbănaşi,Pâclele Mari, Pâclele Mici, la Cislău şi Vipereşti, dar şi în Transilvania, la Hăşag,Homorod etc. (Glăvan, 1995). Interesante, sub acest aspect, sunt „Focurile Vii”, un fenomen geologic, legat de gazelede sondă, uscate (de această dată, fără apă şi noroi), care se aprind instantaneu la suprafaţaterestră şi „pâlpâie” neîncetat la Andreiaşu de Jos, Mera, Lopătari etc. (Glăvan, 1995). Formele de relief tectonic, marcate de mari abrupturi (falii) şi scufundări deamploare (grabene), se impun prin apariţii grandioase şi spectaculoase, ca Marele Graben 57 Universitatea SPIRU HARET
  • 58. Est-African, cu lacuri, cataracte, peisaje deosebite şi intens umanizate; Marele CanionAmerican; Grabenul Rhinului Superior (Englandina); Culoarul Rhonului superior;depresiunile Giurgeu – Ciuc, şi cea mai mare parte a depresiunilor intramontane, precumşi Culoarul Timiş-Cerna în România. De marile fracturi tectonice se leagă şi apariţiaapelor minerale, ca izvoare minerale, alături de valorile peisagistice sau atractivitateaturistică (Valea Cernei, Culoarul Bistrei etc.). Relieful petrografic se impune peisagistic prin multitudinea formelor „reziduale”,ca stânci bizare, cu forme zoo şi antropomorfe, de turnuri şi coloane, pietre singuratice,ciuperci, sfincşi etc. Acestea sunt săpate în alternanţe de calcare, conglomerate, gresii şimarne, tufuri, nisipuri şi pietrişuri, în care eroziunea selectivă a apei şi vântului au creataceste forme, cunoscute în ghiduri turistice ca „pădurea de piatră” de la Varna (Bulgaria),„palate de piatră” din Alpii Dolomitici (Slovenia), Parcul Naţional „Pădurea de piatră” dela Luan (China), „poduri naturale” pe afluenţii Zion şi Brice ai fluviului Colorado, podulde la Ponoare (România) etc. Forme de relief petrografic pitoresc se află şi în România, în Munţii Ceahlău,Munţii Călimani, Munţii Rarău, Munţii Bucegi, Munţii Apuseni sau în Podişul Someşan,Podişul Mehedinţi şi Podişul Secaşului (Dinu M., 2002; Glăvan V., 1995, 2000), multedeclarate monumente ale naturii. Relieful eolian din arealele aride, deşertice sau montane este generat, în principal, deeroziunea vântului încărcat cu particule de nisip (coraziune) în gresii sau conglomerate, fieîn roci vulcanice şi cristaline; rezultă forme sculpturale „bizare” de turnuri, ciuperci,coloane, microforme de culori roşiatice sau gălbui, care ornează munţii, platouri stâncoase(hamade), fie acumulări de nisip, de forma dunelor sau câmpurilor de nisip (erguri). Peisajul insolit de deşert este valorificat în Sahara tunisiană, algeriană şi marocană,fie mauritaniană, unde oazele şi aşezările populaţiei băştinaşe completează atracţia turistică. Asemenea peisaje aride, deşertice, uneori, presărate cu vestigii arheologice saumonumente ale naturii se întâlnesc în Orientul Apropiat şi Mijlociu, Arabia, China şiAsia Central-Vestică, India, Arizona sau Sonora în Mexic, Marele Bazin nord-americanşi deşerturile australiene (Dinu, 2002; cap. 9, Glăvan, 2000). Relieful de litoral este pe atât de variat, pe cât de pitoresc şi atrage anual milioanede turişti. Acest mare potenţial cu multe posibilităţi de valorificare este determinat denumeroase insule, peninsule, golfuri şi estuare, delte, strâmtori şi canale maritime, cares-au impus în mod variat în activitatea de turism. Pe litoralul mediteranean european ca şi pe cel nord-african au apărut şi au înfloritculturi şi civilizaţii strălucite, ale căror vestigii îmbogăţesc zestrea turistică a ţărilorriverane (Glăvan, 2000). Construcţiile biogene din apropierea litoralului unor mări calde ecuatoriale şitropicale precum: atolii şi franjurile coraligene, dar mai ales barierele de corali (MareaBarieră de Corali din nord-estul Australiei) dau farmecul arhipelagurilor Oceaniei şiAustraliei sau din Oceanul Indian (Glăvan, 2000; cap. 9 din volum). Relieful fluviatil ocupă prin formele sale (lunci, terase, văi, ostroave şi insule,delte) un loc aparte în potenţialul turistic, prin multitudinea formelor de utilizare, înodihnă şi recreere, sporturi nautice, pescuitul sportiv şi de vânătoare, croaziere, ecoturismîn arii protejate etc. Aşezările de pe maluri, multe cu vestigii istorice şi monumenteculturale, completează atracţia turistică a unor râuri şi fluvii.58 Universitatea SPIRU HARET
  • 59. Potenţialul turistic climatic Clima, în general, prin parametrii meteorologici poate contribui la dezvoltareaturismului sau poate deveni un factor limitativ sau de frână a activităţilor turistice dintr-oanumită destinaţie turistică. Aşadar, pentru activitatea de turism, clima ca resursă turisticăpoate fi privită sub mai multe aspecte, ca: − parte integrantă a peisajului geografic şi turistic; − influenţa pe care o exercită asupra activităţii turistice în desfăşurarea satemporară şi spaţială; − resursă terapeutică (climatoterapie), prin influenţele pe care le exercită asupraorganismului uman. Clima, ca parte integrantă a peisajului (şi respectiv a unui peisaj turistic), poatecondiţiona sau influenţa, direct sau indirect, celelalte componente ale peisajuluigeografic: vegetaţie, faună, ape etc., ca resurse şi atracţii turistice. Se impune, deasemenea, în alcătuirea şi distribuţia teritorială a peisajelor, întâlnind peisaje polare,temperate (cu păduri boreale, nemorale sau stepă), deşertice, tropicale şi ecuatoriale, lanivel latitudinal şi altitudinal montan. Aceste tipuri de peisaj, în funcţie de structura lor,determină şi o activitate specifică de turism (vezi capitolul următor). Clima se impune în desfăşurarea activităţii de turism prin elementele salecomponente. Regimul termic are cea mai mare influenţă asupra turismului prin confortul termic,care permite desfăşurarea activităţilor de turism, dar şi practicării unei anumite forme deturism. Petrecerea timpului liber, odihnă şi recreere, practicarea anumitor sporturiacvatice şi terestre sunt favorizate de temperaturi medii de 20-25º. Temperaturilecoborâte din timpul iernii (zilele de iarnă ≥ 0º C) sunt favorabile acumulării şi menţineriistratului de zăpadă pentru sporturi de iarnă. Radiaţia solară (razele ultraviolete şi durata de strălucire a soarelui) suntbenefice, în limitele normale, curelor heliomarine pe litoral sau curelor aerohelio-terapeutice în arii montane (Glăvan, 2002). Aceste cure de aer şi soare sunt periclitate descăderea stratului de ozon din atmosfera înaltă. Şi alţi parametri meteorologici influenţează practicarea turismului, precum:umiditatea atmosferică relativă, în condiţii de temperaturi de peste 30º C ale aeruluitropical umed, care afectează persoanele cu afecţiuni reumatice şi pulmonare;nebulozitatea atmosferică, ce creează o stare psihică de inconfort mai ales persoanelor„meteorosensibile”; presiunea atmosferică are un impact negativ pentru persoanelecardiace; vânturile au un efect moderator termic şi hidric în atmosferă, în cazul brizelorde litoral sau de munte, iar viteza şi direcţia lor influenţează practicarea anumitor sporturi(yahting şi surfing sau planorism şi parapantă); precipitaţiile căzute sub formă de ploaieîmpiedică practicarea turismului sau, în cantităţi extreme, produc inundaţii, alunecări,curgeri de noroi, care afectează localităţile, drumurile, în general, circulaţia turistică; darprecipitaţiile sub formă de zăpadă, depunerea şi persistenţa lor şi a stratului de zăpadă(peste 20 cm) sunt favorabile dezvoltării sporturilor de iarnă (Glăvan V., 1995, 2000). Turismul este afectat de fenomene hidrometeorologice ca: lapoviţa, burniţa,grindina, măzărichea sau de cele orajoase (furtuni, fulgere, tunete, uragane, tornade etc.). Calitatea aerului este un barometru al mediului înconjurător şi afectează, deregulă, ariile poluate urbane şi ariile cu regim anticiclonal care împiedică mişcarea 59 Universitatea SPIRU HARET
  • 60. aerului (Mediterana europeană şi California, vara şi America de Nord şi Eurasiacontinentală, iarna). Poluarea aerului reduce vizibilitatea, deteriorează mediul şimonumentele de artă, produce ploi acide, afectează bolile respiratorii şi pulmonare. Specialiştii, analizând influenţa principalilor parametrii meteorologici, au stabilitanumiţi indici turistici, astfel: Davis, în 1968 (cf. Teodoreanu, 2002), a propus un indice de vreme de vară cu oformulă pentru cele trei luni de vară (iunie, iulie şi august): I = W1temp + W2 soare – W3 ploaie, la care a adăugat un indice optim Io, după formula: Io = 10Ts + 20S – 7R unde Ts = temperatura medie maximă zilnică (º F la autor)pentru cele trei luni de vară; S = media zilnică a duratei de strălucire a soarelui în ore;R = cantitatea totală de precipitaţii (în „inci” la autor). Cu acest indice s-a realizat o hartă pentru Marea Britanie, evidenţiind regiunile decoastă cu un potenţial de petrecere a concediului. Muray (1972) a insistat pentru aplicareaindicelui de vară simplu în perioada mai – septembrie, iar Perry (1968) a atras atenţiaasupra recunoaşterii internaţionale a pragului „zilei de vară” (tº.max 25º C) pentru studiulconfortului termic (Teodoreanu, 2002). În funcţie de activitatea practicată în concediu (plajă, parc, picnic, tenis, golf),climatologii englezi au discutat şi alte praguri de temperatură: 21ºC, 24º C, 27º C(Smith, 1975, cf. Teodoreanu E., 2002). Jean Sarramea (1980), Teodoreanu E. (2002) au propus un indice de atracţieclimato-marin după o formulă cu trei factori favorabili şi cinci nevaforabili: (Tj + Tm + Hj) – (Pj + Vj + Bj + Gj + Nj), în care: Tj = media lunară a temperaturii zilnice a aerului; Tm = media lunară a temperaturiiapei mării la suprafaţă; Hj = numărul mediu de ore zilnice de însorire; Pj = numărul lunarde zile cu ploaie, care deranjează activitatea turistică; Vj = numărul lunar de zile cu vântviolent (>16 m/s), când se interzic băile, sporturile nautice şi frecventarea plajelorneadăpostite; Bj = numărul lunar de zile cu ceaţă care diminuează însorirea şi activitateanautică; Gj = numărul lunar cu zile cu îngheţ; Nj = numărul lunar de zile cu zăpadă. Pebaza acestui indice calculat pentru 16 staţiuni balneare franceze s-au întocmit hărţi şicurbe lunare, care permit gruparea factorilor favorabili şi stabilirea ponderilor. R. Clausse şi A. Guerault (cf. Farcaş, colab., 1968; Teodoreanu, 2002) au stabilitun indice climato-turistic prin formula: S + T - 5D S = durata de strălucire a soarelui în ore; I= , în care T = temperatura medie lunară (în zecimi de grad); 5 D = durata precipitaţiilor din cursul zilei. Acest indice permite să se pună în evidenţă durata optimă a sezonului turistic şi acurelor de aer în perioada caldă, după valorile pozitive între 0 şi 90. Limita 100 esteconsiderată maximă pentru Europa, corespunzând unui climat de tip mediteranean, idealpentru petrecerea vacanţei. Şi în România apare această limită în sudul ţării, în luna iulie. Tot în luna iulie, înariile de podiş şi dealuri, valorile sunt cuprinse între 50-80, iar în cele de munte, pevârfuri, pot scădea până la 0, prin creşterea precipitaţiilor şi reducerea duratei de strălucirea soarelui. Specialiştii arată că, pentru a fi mai exact, în formula de calcul a acestui indicetrebuie introduse datele unor hidrometeori ca grindina, furtuna, ceaţa, strat de zăpadă etc.60 Universitatea SPIRU HARET
  • 61. Condiţiile climatice (temperatură, precipitaţii, umezeală relativă a aerului etc.) seimpun şi în sezonalitatea din activitatea turistică, îndeosebi în zonele temperate. Astfel,se diferenţiază două sezoane de vârf, în practicarea turismului de vară şi de iarnă (înemisfera nordică), aşa cum se remarcă în România şi în ţările europene. Pe litoralul românesc al Mării Negre se remarcă o sezonalitate accentuată (15 iunie –30 august) faţă de cel mediteranean, care se poate prelungi la 5-6 luni, iar concentrareafluxurilor turistice este evidentă (Glăvan, 2000; cap. 3). Ariile montane din regiunile temperate (Alpi, Carpaţi, Pirinei, Balcani, Caucaz etc.)beneficiază de un sezon hivernal prelungit (mai ales în Alpii Francezi, Elveţieni şiAustrieci) şi se impun printr-o concentrare a fluxurilor turistice şi volum de dotări pentrusporturile de iarnă (Glăvan, 2003). De altfel, ţările europene central-vestice cunosc ocirculaţie intensă şi în sezonul estival datorită unei oferte diversificate şi competitive. Curba sezonalităţii se atenuează înspre pol şi ecuator, regiunile geografice de aiciavând amplitudini mai reduse ale elementelor meteorologice. Specialiştii arată că zoneleintertropice se caracterizează printr-un sezon turistic aproape continuu, iar în ţărilemediteraneene europene şi caraibiene sezonalitatea înregistrează un minimum de iarnă,dar nu atât de accentuat ca cel din regiunea temperată. Sezonalitatea intertropicală estedată, de regulă, de alternanţa perioadelor umede (a musonilor în Asia) şi uscate. Regiunile polare sau circumpolare beneficiază, de asemenea, de un sezon hivernalfoarte extins, dar sunt în afara fluxurilor turistice şi, fiind regiuni mai puţin populate, nuau o circulaţie turistică semnificativă. Ţările Scandinave, Islanda şi unele arii nord-sibe-riene sau nord-canadiene înregistrează fluxuri turistice mai importante iarna, aicipracticarea schiului fiind un sport popular şi îndeletnicirea principală a populaţiei. Condiţiile meteorologice prin parametrii amintiţi se reflectă în activitatea şipracticarea turismului şi prin asigurarea unui confort termic şi utilizarea anumitorparametri climatici ca resurse turistice terapeutice – climatoterapie. Aceşti factori(parametri) climatici, în anumite condiţii meteorologice, pot fi indiferenţi sau sedativi,deci nu influenţează starea unui organism şi, mai mult, creează o stare de confort,destindere, relaxare. Putem spune că, în aceste condiţii, bioclimatul este sedativ-indiferent sau de „cruţare” pentru organism. Dincolo de aceste limite, factorii climaticipot fi stimulenţi, în unele cazuri chiar stresanţi, provocând o tulburare a sistemelorreglatoare ale echilibrelor biologice. Desigur, aceste limite sunt relative şi subiective, eledepinzând de starea de sănătate a persoanei, de vârstă, de gradul de antrenament şi decălire a organismului. Pornind de la acţiunea parametrilor exercitată asupra organismului, specialişticlimatologi (balneoclimatologi) au determinat o serie de indici bioclimatici, precum:indicele de confort termic, stresurile medii bioclimatice, băile de aer, tipurile de vreme,care, în final, se încadrează într-un anume tip de bioclimat. Indicele de confort termic se stabileşte în raport cu relaţiile dintre temperaturaaerului (temperatura efectivă (TE)), umezeala relativă a aerului şi vânt. Organismul umanîşi menţine temperatura corpului constantă în procesele metabolismului, chiar în limitelelargi ale condiţiilor externe, prin pierderea sau acumularea de căldură în relaţia cu mediul.Există o zonă îngustă de confort în care un organism uman, relativ sănătos, îmbrăcatuşor, în repaus, nu pierde şi nu primeşte căldura numită zonă de neutralitate sau conforttermic. Această zonă este cuprinsă între 16 şi 20,6º TEE (temperatură efectiv echivalentă 61 Universitatea SPIRU HARET
  • 62. reţinută de corp). Această temperatură TEE se stabileşte pe o nomogramă în care suntcuprinse: temperatura, încărcarea cu vapori de apă şi viteza curenţilor de aer. Pentru teritoriul României s-a stabilit confortul termic pentru luna iulie, ora 13,calculându-se numărul de zile de confort, de inconfort prin răcire şi încălzire. Astfel,numărul maxim de zile de confort se înregistrează în regiunea de dealuri şi podişuri, depeste 10 zile (la 300 – 400 m alt.); în regiunile de câmpie şi de munte (≤1.500 m),confortul scade sub 10 zile, iar la peste 1.500-2.000 m alt. acesta scade aproape de 0.Deci pentru o staţiune turistică, limita 10 este edificatoare, o cifră egală sau peste aceastaarată un bioclimat cu un confort termic bun sau foarte bun. Stresul bioclimatic se bazează pe valorile principalelor elemente meteorologice, înambientul cărora organismul uman prezintă o stare medie de echilibru a sistemelorreglatoare. Dincolo de aceste limite, factorii meteorologici devin stimulenţi sau chiarstresanţi, antrenând mecanismele de autoapărare şi adaptare ale organismului pentrupăstrarea homeostaziei interne. Stresul cutanat (după Becanceonat, 1974, cf. Tedoreanu, 2002), stabilit prin relaţiadintre temperatura aerului şi viteza curenţilor de aer, se referă la senzaţiile de căldură şifrig pe care le resimte organismul în procesul termoreglării. În funcţie de valoarea acestuiindice, notat cu SMC (stres mediu cutanat), se pot stabili pentru fiecare staţiune şilocalitatea turistică în parte lunile hipotonice, hipertonice, relaxante, spre exemplu(tabelul nr. 4): Tabelul nr. 4 Localitatea Luni hipertonice Luni hipotonice Luni relaxante Predeal octombrie – mai – mai – octombrie Constanţa noiembrie – martie Iunie – august aprilie – mai septembrie – octombrie Bucureşti decembrie – martie mai – septembrie aprilie, octombrie, noiembrie Vf. Omu ianuarie – decembrie – Sursa: IMFBRM, 1996 Stresul pulmonar se bazează pe valoarea tensiunii vaporilor de apă din atmosferă.Se evidenţiază un indice echilibrat relaxant între valorile de 7,5 – 11,6 mb. Sub 7,5 mbse consideră un inconfort deshidratant (în lunile de iarnă), iar peste 11,7 mb un inconforthidratant (în lunile de vară). Variaţia acestui indice pe teritoriul României este multredusă cu altitudinea, în comparaţie cu cea a indicelui de stres cutanat. Cele mai micivalori se constată în ariile de deal şi munţi mijlocii, între 300 – 1.400 m unde, acesta estesub 30. Peste 1.800-2.000 m indicele ajunge la 40. Pe litoral, valoarea ajunge la 40,determinat de umezeala ridicată a aerului. Ca şi mai înainte, sub acest aspect, se pot caracteriza lunile anului în fiecarestaţiune şi localitate turistică în parte (tabelul nr. 5): Tabelul nr. 5 Localitatea Luni hipertonice Luni hipotonice Luni relaxante Predeal noiembrie – aprilie iulie – august mai, iunie, septembrie, octombrie Constanţa decembrie – martie mai – octombrie aprilie – octombrie, Bucureşti decembrie – martie mai – septembrie aprilie, octombrie, noiembrie Vf. Omu septembrie – mai – iunie – august Sursa: IMFBRM, 199662 Universitatea SPIRU HARET
  • 63. Stresul bioclimatic total reprezintă rezultatul însumării celor doi indici de stres –cutanat şi pulmonar –, şi se consideră un element de referinţă complex reprezentândsolicitarea globală a climatului asupra organismului, în condiţii nemodificate ale mediuluinatural. Corelaţia dintre indicele de stres bioclimatic total şi altitudine scoate în evidenţă unminim de sub 30 în Subcarpaţii sudici; în zona de podişuri şi dealuri (300-1.000 m)valorile sunt de 30-40; în câmpie şi pe litoral de 55-75, iar pe vârfurile munţilor 15-200.Acest indice arată nivelul de solicitare al organismului în vederea aclimatizării peperioada de cură balneară. Specialiştii balneologi au arătat că aeroterapia se desfăşoară în funcţie de cele treielemente meteorologice: temperatura aerului, curenţii de aer şi umezeală şi în funcţie deaceşti parametri au stabilit mai multe tipuri de băi de aer (reci, moderat de reci,răcoroase, indiferente, calde, foarte calde, în funcţie de T° EE; statice, slab dinamice,medii dinamice, puternic dinamice, în raport cu vântul (m/s); uscate, moderate uscate,umede, puternic umede, vis-à-vis de umezeala aerului) (IMFBRM, 1966). De exemplu,la Predeal, în cursul verii, frecvenţa cea mai mare o au băile reci şi dinamice, laConstanţa, în acelaşi interval, sunt frecvente băile indiferente şi calde, iar la prânz, celemedii dinamice (IMFBRM, 1996). Climatologii, în stabilirea raportului climă – organismul uman, au conturat treitipuri de vreme, cu 15 clase (Teodoreanu, 2002), după cum urmează: vreme fără ger,temperaturi minime de peste 0° C în decurs de 24 ore (cuprinde 8 clase I-VII); vreme cutrecerea temperaturii prin 0° C (cuprinde 2 clase: VIII şi IX) şi vreme geroasă în caretemperatura maximă din 24 ore este negativă (cuprinde 6 clase, X-XV). Cele mai stabileclase sunt I-III şi V, care apar în condiţiile unui anticiclon stabilit şi se caracterizează prinmersul normal al elementelor pentru care organismul uman este bine adaptat. În perioadaacestor clase soarele străluceşte, vremea este stabilă şi se pot practica toate formele declimatoterapie. Clasele IV şi VIII apar, în general, la trecerea fronturilor şi în procesele deîncălzire a maselor de aer. Clasele VI-VII sunt instabile, însoţite de schimbări bruşte aleelementelor meteorologice, fiind, în general, greu suportate de organism. Această metodăde determinare a claselor de vreme este foarte laborioasă şi s-a realizat numai pentrucâteva staţiuni balneoclimatice (IMFBRM, 1996). Cercetările bio-medicale au dovedit influenţa climatului aeroelectric asupraorganismului uman; o aeroionizare naturală predominant negativă are efecte benefice desedare în diferite afecţiuni (nevroze, astmul bronşic, hipertensiunea arterială) şifortificarea organismului sănătos şi combaterea stresului fizic şi psihic, sporind astfelvaloarea balneomedicală a unei staţiunii. De regulă, valorile aeroionizării cresc o dată cu altitudinea (cele mai mici sunt pelitoral, 600-1.000 ioni/cm3), dar în anumite regiuni mai joase, unde roca radioactivă(vulcanică) apare la zi sau la mică adâncime, acestea pot fi mai ridicate (Băile Herculanela 160 m alt. are 1.748 – 1.920 ioni/cm3, iar la Stâna de Vale situată la 1.100 m alt. seînregistrează numai 1.200-1.646 ioni/cm3. În majoritatea staţiunilor balneoclimatice dinţara noastră aeroionizarea prezintă valori care nu depăşesc 700-1.000 ioni/ cm3, dar suntsituaţii peste această medie (Sângeorz Băi 1.479, Băile Felix 1.320, Moneasa 1.290,Borşa 1.222 etc.) (IMFBRM, 1996). La altitudini de peste 1.800-2.500 m alt.aeroionizarea are valori mari datorită condiţiilor de puritate a aerului, energiei 63 Universitatea SPIRU HARET
  • 64. electrostatice din atmosfera înaltă (câmpul electric al atmosferei) şi descărcărilor electricedin aer etc. Cercetările de bioclimatologie medicală au permis şi stabilirea unor corelaţii întrecaracteristicile climatice şi reacţiile fiziologice ale organismului uman pe trepte de relief,evidenţiind mai multe tipuri de bioclimate cu calităţi terapeutice (Glăvan, 2000): Bioclimatul excitant de câmpie şi de litoral, care se asociază în mod benefic cuapele minerale clorurosodice, sulfatate şi sulfuroase, fie cu nămolurile sapropelice dinzonă; cel de câmpie (de stepă) prezintă calităţi terapeutice în intervalul mai – septembrieinclusiv, iar dintre factorii climatici cu acţiune favorabilă asupra organismului sunt ceitermici şi radiativi; cel de litoral are efecte terapeutice şi în sezonul rece, în intervaluloctombrie – aprilie, dat fiind volumul mare de aerosoli salini, rezultaţi din spargereavalurilor mării, deşi cantitatea de radiaţie este redusă. Bioclimatul sedativ-indiferent (decruţare) din Câmpia de Vest, dealurile şi podişurile până la 400-500 m alt. şi uneledepresiuni intradeluroase cuprinde cele mai multe staţiuni turistice din ţară şi deţine unrol activ în ceea ce priveşte efectul terapeutic, alături de factorul balnear principal. Bioclimatul tonico-stimulent, specific altitudinilor de peste 800-1.000 m şi până lacirca 2.000 m, solicită funcţiile neurovegetative endocrine, care coordoneazăaclimatizarea organismului la mediu. Cura de aer de munte este indicată în anemii,covalescenţă, rahitism, stări neurovegetative (insomnii, surmenaj), afecţiuni pulmonare şiastmul bronşic alergic (între 1.200 şi 2.000 m alt.). Cu caracteristici similare, tonico-stimulente, se înscrie şi bioclimatul de litoral în extrasezon. Cu efecte terapeutice se înscriu şi microclimatele terapeutice de interior(IMFBRM, 1996; Teodoreanu, 2002). În cadrul acestor microclimate amintim: mofetele,care reprezintă emanaţii de CO2 întâlnite în ariile vulcanice (microclimatul exterior),gazul mofetic, spre a fi valorificat, trebuie captat în camere special amenajate. Gazulmofetic – CO2 –, fiind mai greu ca aerul, se menţine la un nivel inferior (până la circa 1 mînălţime), unde cantitatea de gaz este în proporţie de peste 90 %, iar ceilalţi parametriclimatici sunt corespunzători unui microclimat de interior obişnuit. Datorită ionizării, uşor ridicate şi pozitivă, efectele principale sunt vasodilataţia, încirculaţia arterială predominant cutanată, hipotensiune, vase periferice, ulcer varicos;microclimatul de salină este relativ constant, cu temperaturi de 10-14º C, umezeală moderată(60-80 %), presiune atmosferică (0-20 mb), curenţi de aer foarte stabili sub 0,3 m/s.Bioclimatul cu aerosoli (sub 700 ioni/cm3), preponderenţi pozitivi (aeroionizare slabă), desodiu, potasiu, calciu şi magneziu, are un caracter sedativ, de cruţare, cu inconfort prinrăcire-slab şi valori reduse ale indicilor de stres cutanat – uşor răcoros şi pulmonar –echilibrat. Indicaţiile terapeutice se referă la afecţiunile respiratorii cronice (astm bronşic,bronşite cronice). Microclimatul de peşteră (speleoterapia), încărcat cu aeroioni de calciuşi cu prezenţa carbonatului de calciu, se recomandă în hipocalcemii, migrene, modificăripsihice, neurologice, carii dentare, cataractă. În fine, unii specialişti fac conexiuni între climatele globului şi activitatea deturism, urmărind derularea acesteia în funcţie de condiţiile climatice specifice unei zonesau destinaţie turistică (Boniface şi Cooper, 1994, citaţi de Dinu, 2002; Cocean,colab., 2002).64 Universitatea SPIRU HARET
  • 65. Potenţialul turistic al apelor Apele constituie o componentă importantă a cadrului natural şi a potenţialuluituristic. Indiferent de forma de prezentare şi organizare a reţelei, de particularităţile fizico-chimice, dimensiuni etc., reţeaua hidrografică se înscrie în turism atât prin elementulpeisagistic şi atractivitatea turistică, prin efectul termomoderator al climei, cât şi prinmultitudinea de posibilităţi de valorificare (funcţia turistică). Apele se împart în: ape de suprafaţă (râuri şi fluvii, lacuri, mări şi oceane, cascade,gheţari) şi ape subterane. Reţeaua fluviatilă are o valoare peisagistică mai mare sau mai redusă în raport cucomplexitatea reţelei (meandre, ostroave, delte) şi treapta morfoclimatică pe care ostrăbate: munte (fluviu şi râu cu cascade, praguri, chei, defileuri), deal sau câmpie(maluri, „brâu verde” etc.). Râurile şi fluviile se înscriu cu o multitudine de posibilităţi devalorificare: pescuit sportiv, agrement şi sporturi nautice (inclusiv cele extreme), baie,plajă, picnic etc., în funcţie de configuraţia şi morfologia malurilor şi a văilor,accesibilitate şi distanţă faţă de centrele de emitenţă, adâncimea, viteza şi particularităţileapei şi a fundului văii. Amenajările hidrotehnice, realizate pe principalele râuri şi fluvii atât în România(Jiu, Argeş, Olt, Bistriţa, Someş, Cerna etc.), cât şi în alte ţări de pe toate continentele,îmbogăţesc zestrea turistică a acestora, sporindu-se atractivitatea şi utilizarea lor inclusivpentru turism şi recreere. Marile fluvii şi râuri continentale, precum şi reţeaua de canale care le uneştereprezintă atât căi de transport general şi pentru turişti, cât şi pentru croaziere fluviatilesau agrement nautic (vezi Mississippi, Nil, Volga, Nipru, Dunăre etc.). Un loc aparte îl reprezintă râurile şi fluviile, care străbat oraşele atât în Europa(Paris, Londra, Roma, Zürich, Budapesta, Bratislava, Viena, Varşovia, Köln, Bonn,Lisabona, Sevilla, Moscova, Kiev etc.), cât şi pe alte continente (Washington, New-York,St. Louise, Manaus, Cairo, Bamako, Karthoum etc.). Aceste reţele hidrografice asigurătransportul turiştilor, microclimatul oraşului şi agrementul nautic prin numeroase dotăripentru plaje şi porturi turistice. Un mare interes turistic îl au deltele fluviale sau fluvio-maritime (deltele marilor fluviiMississippi, Gange, Colorado, Nil, Volga etc.), prin toată complexitatea lor, legată denumeroasele braţe şi canale, lacuri, bălţi şi mlaştini, grinduri, ostroave şi insule, marediversitate biogeografică, prezenţa unor habitate umane cu tradiţii etnofolclorice şieconomice specifice. Pe lângă atractivitatea peisagistică şi interesul pentru croaziere, turismşi recreere, unele prezintă importanţă ştiinţifică, fiind declarate parţial ca rezervaţii naturale,ştiinţifice, parcuri sau rezervaţii ale biosferei (Dunărea, Rhon, Pad, Mississippi etc.). În literatură se citează şi râuri subterane, care străbat peşterile de mari dimensiuni,şi care sunt incluse uneori în circuitul turistic pentru navigaţie subterană. Asemenea râuriendocarstice sunt în peşterile Mamouth Cave, Punkva, Postojna, Cetăţile Ponorului(Cocean, colab., 2002). Lacurile naturale sau artificiale, indiferent de geneză, dimensiuni şi poziţiageografică, au o valoare peisagistică şi una turistică de recreere (pescuit sportiv, sporturinautice, plajă şi înot, cură balneară etc.). 65 Universitatea SPIRU HARET
  • 66. Utilizarea turistică este dată de dimensiunile lacului, configuraţia malurilor şi afundului cuvetei, adâncimea, viteza, proprietăţile chimice şi calitatea apei etc. (vezicap. 8 şi 9). Se remarcă prin pitorescul lor şi al împrejurimilor montane lacurile glaciare dinMunţii Alpi, Carpaţi, Tian-Şan şi Pamir, Stâncoşi şi Appalaşi, ca şi cele din Scandinavia,Câmpia Germano-Poloneză, Canada de Nord etc. Lacurile vulcanice atrag turiştii prinineditul formării şi al peisajului lor (Lacul Sf. Ana în România, Crater Lake – SUA,Maar-Germania etc.). Lacurile tectonice sunt de mare pitoresc şi se întâlnesc pe MareleGraben din Africa de Est, Baikal – Federaţia Rusă etc. Lacurile carstice, restrânse canumăr, prezintă importanţă ca geneză şi alimentare (Zătoane – România). Limanelefluviatile, fluvio-maritime, lagunele marine prezintă interes pentru sporturi nautice,pescuit sportiv, unele au valoare terapeutică (Amara, Lacul Sărat şi Techirghiol înRomânia). O notă aparte o dau în peisaj lacurile de acumulare cu funcţiuni diferite, careinteresează şi turismul, cum sunt cele de pe râurile româneşti sau din SUA (Hoover),Egipt (Assuan), Fed. Rusă (Bratsk, Krasnoiarsk) etc. Lacurile sărate formate în ariileocnelor de sare au, prin apa clorurosodică, şi calităţi terapeutice (Sovata, Ocna Şugatag,Ocna Sibiului etc.). Unele dintre aceste lacuri prezintă fenomenul de heliotermie (LaculUrsu de la Sovata), iar pe fund nămol sapropelic (Ursu-Sovata, Ocna Sibiului). Nămolterapeutic se găseşte şi în lacurile Techirghiol, Amara, Lacul Sărat etc. Se cunosc mari aglomeraţii umane şi turistice sau concentrare de atracţii turistice înjurul unor lacuri de mare extensiune, cum sunt în Elveţia (lacurile Lehman, Bodense,Neuchatel şi Biel, Lacurile Celor Patru Cantoane); Italia (lacurile Maggiore, Como,Garda, Idra etc.); Ungaria (Balaton); SUA şi Canada (Marile Lacuri); Africa de Est(Victoria, Tanganika, Malawi). Mările şi oceanele au o atractivitate turistică destul de variată şi complexă, prinţărmurile şi litoralurile lor, apa mării şi calităţile acesteia, alte resurse naturale,bioclimatul raportat la poziţia geoclimatică, vestigiile civilizaţiilor trecute, nivelul deamenajare şi dotare turistică. De regulă, litoralul se impune prin: valoarea peisagistică, cura balneară(heliomarină, talasoterapie, climatoterapie etc.), agrement şi divertisment cultural,agrement sportiv şi sporturi nautice şi oferta culturală. Atracţia şi oferta turistică sunt diferenţiate de la o zonă climatică la alta subaspectul curei balneare şi al desfăşurării activităţii turistice (continuă/permanentă sausezonieră – mai îndelungată sau mai restrânsă); în funcţie de configuraţia şi morfologialitoralului (golfuri, lagune, insule, ţărm jos cu plaje întinse, ţărm înalt fără sau cu plajeînguste, plajă stâncoasă (platformă) sau plajă nisipoasă, adâncimea şi fundul mării(nisipos, pietros, stâncos), peisajul înconjurător etc.) şi în raport cu nivelul de dezvoltareeconomică (infrastructură generală, servicii) şi turistică (dotare şi amenajare turistică,respectiv calitatea serviciilor turistice, diversitatea, complexitatea acestora, cu precădere acelor de agrement şi sport) la destinaţiile turistice (vezi cap. 8, 9). Cascadele, ca elemente morfohidrografice, reprezintă mari căderi de apă pestepragurile reliefului. Desfăşurarea pe verticală a căderii de apă, modalitatea de revărsare şizgomotul valurilor de apă dau grandoarea spectaculozităţii cascadelor şi atracţia turisticăa acestora. Se cunosc cascade cu căderi grandioase ca Angel (1.054 m) în Venezuela;66 Universitatea SPIRU HARET
  • 67. Tugela (948 m) în Africa de Sud; Belba-Foss (866 m) în Norvegia, Yosemite (740 m) înSUA etc., iar ca volum de apă cele mai mari sunt: Niagara (SUA, Canada, 99-48 m), PaulAlfonso (Brazilia, 81 m), Victoria (Zimbabwe, 122 m), Iguaçu (Brazilia, 80 m) etc.(Cocean, colab., 2002). În Carpaţii Româneşti cascadele sunt mici ca volum de apă şicădere (înălţime), dar sunt tot atât de pitoreşti, cum sunt: Duruitoarea (Munţii Ceahlău),Cascada Cailor (Munţii Rodna), Bâlea şi Capra (Munţii Făgăraş), Urlătoarea (MunţiiBucegi) etc. Gheţarii sunt acumulări de apă solidificată şi au o răspândire limitată la regiunilereci ale marilor latitudini ale globului, regiunile montane înalte de peste 3.000 m sau launele peşteri. Dacă în regiunile Arctica şi Antartica se formează întinderi uriaşe degheaţă, cu un peisaj tern, în Canada nordică (Arhipelagul Nordic Canadian) şi de-a lungulţărmului nord-european şi nord-asiatic, în scurta vară arctică peisajul se înviorează, iarturiştii dornici de aventură participă la unele acţiuni turistice (croaziere, vânătoare etc.). Gheţarii montani din Munţii Alpi, Munţii Stâncoşi, Munţii Anzi, Munţii Himalayaşi Munţii vulcanici din arealul intertropice se impun peisagistic şi numai local pentruschiul de vară. Se remarcă în Munţii Alpi: Valea Blanche cu gheţarul de Geant la3.269 m, gheţarul Mer de Glace cu peste 15 km de pârtii de schi; Gros Glockner înAustria (20 kmp, 34 lungime, 250 m grosime); Gletsch, Grindelwald, Aletsch (115 kmp,27 km lungime) în Elveţia, iar în Norvegia gheţarul Jöstedalsbreen (855 kmp), cel maimare din Europa. Izbucurile apar în arii carstice sub forma unor izvoare sub presiune cu un debitapreciabil. Cele mai atractive sunt izbucurile arteziene (vauclusiene) şi cele intermitente(cu simplă sau dublă intermitenţă). Apar la baza abrupturilor văilor, versanţilor cheilorsau la obârşia unor văi carstice de recul şi amintim izbucurile de la Călugări (cu dublăintermitenţă) şi Bujorul (cu intermitenţă simplă), izbucurile Galbenei, Tăuz, Izbândiş,Roşiei, Cernei, Izverna (Cocean, colab., 2002). Gheizerele sunt izvoare fierbinţi care, datorită presiunii interne ridicate, ţâşnesc,intermitent, la anumite înălţimi. Se leagă de o activitate postvulcanică intensă şi apar înariile vulcanice din Islanda, Kamciatka, Japonia, Noua Zeelandă, SUA. Sunt renumitegheizerele din Parcul Yellowstone (SUA) unde Old Faithful (Bătrânul Credincios) îşiaruncă apele peste 80 m înălţime şi Islanda – Marele Geyser (70 m). Apele minerale şi termominerale sunt ape provenite din surse naturale (izvor, lac)sau forate artificial (sonde) care îndeplinesc cel puţin una din condiţiile: mineralizare sauconţinut în săruri dizolvate de peste 1g/l, 1.000 mg/l pentru dioxid de carbon (CO2) şi1 mg/l pentru hidrogen sulfurat (H2S); temperaturi de peste 20° C tot timpul anului, caresă-i confere statut de apă termală; prezenţa unor oligoelemente cu acţiune farmacologicărecunoscută, precum: Fier, Brom, Iod, Arsen, Litiu, Stronţiu, Bariu, Bor, Sulf, Siliciu,Mangan, Aluminiu; existenţa unei acţiuni terapeutice a apei asupra organismului umanrecunoscută ştiinţific (IMFBRM, 1996). Apele minerale sunt cantonate la adâncimi mai mari sau mai reduse şi ajung lasuprafaţă prin izvoare localizate pe dislocaţii profunde sau prin foraje. Mineralizarea estedeterminată de o dizolvare rapidă a sărurilor din substratul litologic al acviferului sau petraseul pe care îl străbate apa în drumul ascensional spre suprafaţă. Conţinutul în gaze(CO2) şi termalismul catalizează dizolvarea, iar mineralizarea apelor este dependentă decompoziţia chimică a rocilor. 67 Universitatea SPIRU HARET
  • 68. În România apele minerale sunt cantonate în principal, în arealul montan, mai ales înaureola mofetică din împrejurimile catenei vulcanice Oaş – Gutâi – Ţibleş – Călimani –Harghita, ca ape carbogazoase şi bicarbonatate însoţite de gaze terapeutice-mofetice şisolfatare şi care aparţin mai multor zone geochimice; în dealurile subcarpatice, în structuridiapirice apar ca ape cloruro-sodice; la contactul între dealuri şi munţi, pe un sistem dedislocaţii, sunt ape termale clorurate-sodice şi bicarbonate; în Podişul Moldovei şi PodişulDobrogei apar ca ape clorurate sodice, bicarbonatate, sulfuroase, uneori termale şi încâmpie ca ape termominerale oligominerale sau bicarbonate (de zăcământ), fie ca apesulfatate, clorurate prin ascensiunea la suprafaţă a sărurilor din subasmentul geologic. Dealtfel, s-au delimitat 9 zone hidro-geostructurale în România, şi anume: PodişulMoldovenesc, Dobrogea, Câmpia Română, Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali,Munţii Apuseni, Depresiunea Transilvaniei, Depresiunea Getică, Dealurile şi Câmpia deVest (Pricăjan, 1972). Dar ape minerale şi termominerale se întâlnesc pe toate continentele, în America(SUA, Canada, Mexic, Brazilia etc.), în Asia (Japonia, China, Filipine, Israel, Siria, India etc.),în Africa (Maroc, Algeria, Tunisia, Africa de Sud etc.), în Europa (Franţa, Germania,Italia, Austria, Cehia, Slovacia, România, Fed. Rusă etc.) şi în Australia. Apele minerale se clasifică după: a) mineralizare: oligominerale, sub1g/l mineralizare; minerale ≥1g/l, adică: mineralizare medie 1-15 g/l; ape concentrateîntre 15-35 g/l; foarte concentrate 35-150 g/l; saturate în săruri >150 g/l; b) temperaturărece t° sub 20°C; termale t°≥ 20° C; hipotermale 20-30°C; mezotermale 31-38°C şihipertermale >38° C; c) conţinut în gaze libere: plate (nu conţin gaze); carbogazoase(>1000 mg/l CO2); sulfuroase (>1 mg/l H2S); carbogazoase-sulfuroase; d) conţinut înanioni şi cationi: > 20 % echiv. clorurate (simple sau mixte); bicarbonatate(simple sau mixte); sulfurate (simple sau mixte); e) conţinut în microelemente cuacţiune terapeutică: ape bromurate > 5 mg Br/l; ape iodurate > 1 mg Iod/l; apearsenicale >0,7 mgAs/l; ape feruginoase > 10 mg Fe/l; ape radioactive > 29n Curie sau10-7 mg/l sare de uraniu. După criterii fizico-chimice, apele minerale din România se grupează în mai multetipuri hidrogeochimice, cu particularităţi balneologice diferite (Teleki, colab., 1984). 1. Ape oligominerale, cu un conţinut mai mic de 1 g/l substanţe dizolvate şi maipuţin de 1 g/l dioxid de carbon; acestea pot fi termale, ca la Băile Felix, Băile 1 Mai (întoată Câmpia şi Dealurile de Vest până la sud de Timişoara), Geoagiu Băi, Călan, Vaţade Jos, Moneasa, Călacea etc. şi folosite în cura externă; sunt şi ape reci, ca laCălimăneşti – Căciulata, Băile Olăneşti, Slănic-Moldova, utilizate în cura externă. Se mai găsesc în: Italia (Fiuggi, Apunia, Bormio); în Franţa (Evian, Saint-Pérrier,Plombières, Neris, Saint Nectaire); în Marea Britanie (Buxton, Bath); în Cehia(Trencianske Teplice) etc. 2. Ape carbogazoase, cu cel puţin 1 g/l dioxid de carbon, de regulă mixte şi folositeatât ca ape de masă sau ape medicinale, cât şi în cura internă la Borsec, Lipova, Bodoc,Buziaş, Biborţeni, Sângeorz-Băi, Vatra Dornei, Băile Tuşnad, Sâncrăieni, Bálványos,Malnaş Băi. La Vatra Dornei, Covasna, Buziaş, Băile Tuşnad etc. se utilizează şi în curaexternă.68 Universitatea SPIRU HARET
  • 69. Sunt întâlnite şi în Franţa (Vals-les-Bains, Royat), în Italia (Pellegrino,Chianciano); în Germania (Bad Bruckennau, Bad Homburg, Bad Wildungen); în Rusia(Borjomi, Kislovodsk); Bulgaria (Narcen, Prohod) etc. 3. Ape alcaline cu un conţinut de cel puţin 1g/l bicarbonat de sodiu, respectiv726 mg/l anion bicarbonic, utilizate mai ales în cura internă; au un caracter mixtcarbogazos, ca cele de la Bodoc, Poiana Negri, Borsec, Zizin etc. sau conţin în plusclorură de sodiu ca la Slănic-Moldova, Sângeorz-Băi, Covasna. Aceste ape minerale segăsesc şi în Franţa (Vichy, Pougues, Chatel-Guion), Germania (Ems, Apolinaris); Italia(Ischia, San Marco); Rusia (Borjomi, Esentuchi) etc. 4. Ape alcalino-teroase cu peste 1 mg/l substanţe dizolvate, în care predominăanionul carbonic, dar şi cationi de calciu şi magneziu, folosite, cu precădere, în curainternă la Borsec, Lipova, Tinca, Biborţeni, Zizin, Bodoc etc. 5. Ape feruginoase cu cel puţin 10 mg/l fier, utilizate în cură internă sau ca ape demasă (deferizate şi încărcate cu CO2), întâlnite la Băile Tuşnad, Vatra Dornei, Buziaş,Lipova, Vâlcele etc. sau în Franţa – Saint Nectaire; Germania – Kissingen,Bad Brukenau; Italia – Recuaro; Belgia – Spa etc. 6. Ape clorurosodice cu peste 1 g/l clorură de sodiu, utilizate în cură internă laBăile Herculane (izv. Hygeea), Ocna Sibiului (izv. Horia) sau întrebuinţate în curaexternă la Sovata, Ocna-Sibiu, Ocna-Mureş, Ocnele Mari; apele de la Slănic-Moldova,Sângeorz-Băi sunt clorurate-sodice mixte şi se folosesc în cură internă. Din aceeaşicategorie sunt şi apele din Wiesbaden şi Baden-Baden (Germania); Ischel (Austria);Salinas-les-Bains, Salinas de Jura (Franţa); Montecation (Italia); Nirgoroj (Fed. Rusă). 7. Ape arsenicale cu un conţinut de cel puţin 0,7 mg/l arsen, aflate la Covasna şiŞaru Dornei sau în Italia (Pozzouli); Germania (Bad Durkheim); Franţa (Montdors). 8. Ape iodurate cu cel puţin 1mg/l iod sunt utilizate atât în cura internă, ca celehipotone cu concentraţii de 3-5 mg/l iod, de la Băile Olăneşti, Călimăneşti şi Cozia, cât şiîn cura externă, dar cu 50-70 mg/l iod ca la Bazna, Govora, Sărata Monteoru, Slănic-Moldova. Se întâlnesc şi în Germania (Bad Wiesse), Cehia (Lazne Lucahovice); Italia(Salice), Austria (Bad Goiseni) etc.. 9. Ape sulfuroase cu circa 1mg/l sulf titrabil, întrebuinţate, de regulă, în curainternă (>200 mg/l hidrogen sulfurat), cu foarte multe surse, întâlnite mai ales la BăileHerculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Săcelu, Pucioasa, Mangalia; în Franţa(Luchon, Challes-les-Eaux, Uriage); Anglia (Harrogate); Germania (Aachen);Cehia (Trencianske Teplice). 10. Ape sulfatate cu sulful sub forma lui oxidată, în general hipotone, sodice,calcice, magneziene şi indicate pentru cura internă la Amara, Vaţa de Jos, Ivanda; înFranţa (Vittel, Capbvern); Italia (Fiugi, San Pellegrino); Cehia (Marianske Lazne,Karlovy Vary). 11. Ape radioactive cu radioactivitate de cel puţin 29n Curie sau 10-7 mg/l sare deuraniu, utilizate terapeutic la Băile Herculane (7 Izvoare Calde, Hygeea, Hercules),Sângeorz-Băi sau Borsec (Izvoarele Pierre Curie). În Franţa sunt întâlnite la Plombières,Neris, în Cehia la Joachimov, Piestnay, în Germania la Bad Bramback, Kreuznach, iar înFed. Rusă la Goriacinsk, Abatsum etc. (Glăvan, 2000 (a); Dinu, 2000). 69 Universitatea SPIRU HARET
  • 70. Apele minerale din ţara noastră au conţinut deosebit de variat în elemente chimiceşi de aceea prezintă o mare complexitate şi diversitate sub aspect fizico-chimic,mineralogic şi termic. Pe de altă parte, au şi o altă particularitate, aceea că, pe spaţii restrânse, se întâlnescnumeroase surse de ape minerale, cu concentraţii şi compoziţii chimice diferite, fapt cepermite tratarea simultană a mai multor categorii de afecţiuni. Aşa se explică faptul că laCovasna, Băile Călimăneşti – Căciulata – Cozia, Băile Herculane, Vatra Dornei, BăileTuşnad, Slănic-Moldova etc. (ca şi în alte ţări, de altfel) se tratează, alături de profilulprincipal, mai multe boli asociate, asigurându-se, astfel, polivalenţa staţiunilorbalneoclimatice din România. Apele minerale din România cunosc o valorificare complexă: cură balneară în:cură internă pentru boli gastroenterologice, hepato-biliare, urologice etc.; cură externă înafecţiuni reumatismale ale circulaţiei periferice, metabolism, endocrinologice, astmatice,nevroze etc. Alături de proceduri fizioterapeutice se utilizează proceduri majore cufactori naturali de cură (factori naturali terapeutici numiţi şi substanţe mineraleterapeutice), precum: hidroterapie, kinetoterapie, nămoloterapie, cură mofetică,hidroterapie cu plante medicinale etc. Se folosesc săruri extrase industrial din apeleclorurosodice foarte concentrate şi saturate (sarea de „Bazna”, sarea de Oglinzi, preparate„Pell Amar” pentru afecţiunile reumatismale). Apele minerale se utilizează şi pentru agrementarea timpului liber prin balneaţieliberă în piscine, ştranduri, solarii sau pentru „complexul de fitness” (în terapiaorganismului sănătos, tonifierea sa, întreţinere şi combaterea stresului psihic şi fizic),alături de saună, masaj, duşuri scoţiene, jacuzzi, talasoterapie etc. Pentru îmbuteliere cu ape de masă sau medicinală sunt folosite, în România,zăcămintele de la Lipova, Slănic Moldova, Sângeorz-Băi, Zizin, Borsec, Biborţeni,Băile Tuşnad, Buziaş, Sâncrăieni, Căciulata, Vatra Dornei, Dorna Candreni, PoianaVinului, Stâna de Vale (apă plată) etc. Industrial, se extrage dioxidul de carbon (CO2),uscat sau umed – din ape minerale pentru industria alimentară (panificaţie, berărie),farmaceutică, alte industrii. Ape minerale cu aceleaşi calităţi terapeutice ca şi a celor extrase din adâncimeascoarţei terestre sunt cele din lacurile terapeutice. Prin calităţile fizico-chimice ale apelorlor, numeroase lacuri prezintă un deosebit interes terapeutic. În general, apele suntclorurate, uneori iodurate sau sulfatate (cele din Câmpia Română), cu o mineralizaremedie de 30-50 g/l. Lacurile cele mai folosite în balneoturism sunt cele din Câmpia Română(Balta Albă, Lacul Sărat, Lacul Amara), rezultate prin ascensiunea capilară a sărurilor dinsubasment şi acumularea lor la suprafaţă sau de pe litoralul marin (Techirghiol şi Nuntaşicu apă sărată şi Mangalia cu apă sulfuroasă), unde bioclimatul excitant – solicitant, băilede aer şi de soare sporesc efectul terapeutic al băilor de lac. De asemenea, sunt utilizate şilacurile din masivele de sare din aria dealurilor subcarpatice sau de podiş (de la Sovata,Ocna-Mureş, Bazna, Ocna-Dej, Someşeni, Cojocna, Ocna Sibiului din Transilvania,Slănic, Telega, Ocnele Mari din Subcarpaţii Prahovei şi Getici, Ocna Şugatag şi Coştiuidin depresiunea Maramureş etc.), care prezintă interes balnear atât prin apa sărată, cât şiprin fenomenul de heliotermie, care completează calităţile terapeutice ale băilor70 Universitatea SPIRU HARET
  • 71. (Lacu Ursu – Sovata, Ocna Sibiului). Toate aceste lacuri au pe fundul lor nămolurisapropelice de mare importanţă balneomedicală. Nămolul sapropelic este un nămol negru, sulfuros, produs prin procese chimice deputrefacţie în lipsa oxigenului şi în prezenţa clorurii de sodiu şi H2S, specifice lacurilorTechirghiol, Amara, Lacu Sărat, Balta Albă sau de la Sovata, Ocna Sibiului, Ocnele Mari(ca nămoluri fosile), fie cele din staţiunea Săcelu (Gorj) – nămol de depozit din izvoaresulfuroase şi Marea Neagră – nămol sapropelic (situat la mare adâncime). Nămol sapropelic se întâlneşte şi în limanele fluviale ucrainene şi maritime laMarea Neagră, limanele maritime la Marea Caspică şi întregul litoral al Mării Caspice, înLacul Balaton (Ungaria) etc. Apele minerale feruginoase sau alcaline depun nămoluri minerale de izvor prindecantarea apelor izvoarelor minerale (Sângeorz-Băi, Băile Felix, Someşeni). Apele lacurilor sărate sunt utilizate în terapia afecţiunilor reumatismale, alesistemului nervos periferic şi în ginecologie (proceduri de hidroterapie), iar nămolurile auaceleaşi indicaţii balneomedicale, administrându-se sub formă de împachetări de nămol,oncţiuni generale sau parţiale. Printre manifestările postvulcanice se numără şi emanaţiile naturale de gaze,România fiind printre puţinele ţări din Europa (Italia, Franţa, Cehia) care dispun de o ariemofetică de mare extindere şi valoare balneară. Emanaţiile naturale de dioxid de carbon (CO2), specifice munţilor vulcanici Oaş –Gutâi – Călimani – Harghita, sunt utilizate ca mofete naturale, prin captarea gazuluimofetic sau extragerea sa din apa minerală şi folosit terapeutic şi mofeta artificială cu gazterapeutic îmbuteliat. La Băile Tuşnad, Borsec, Bálványos, Buziaş, Covasna, VatraDornei, Sângeorz-Băi, Harghita-Băi, Băile Seke (Odorheiu Secuiesc) etc. se foloseştegazul carbonic separat sau extras din apa minerală carbogazoasă în tratamentul balnear alafecţiunilor cardiovasculare, ale sistemului circulator periferic şi ale aparatului locomotor,având efecte terapeutice considerabile. Emanaţiile de hidrogen sulfurat (H2S), numite şi solfatare (când sunt combinate cuCO2), sunt întâlnite la Turia, Şugag-Băi şi Sântimbru-Băi (fiind printre puţinele localităţidin Europa). Acţiunea lor terapeutică a fost mai puţin studiată şi de aceea nu sunt folositebalnear. Potenţialul turistic legat de vegetaţie Formaţiunile vegetale, dar mai ales pădurile, pe lângă importanţa productivă, deprotecţie a mediului înconjurător şi ştiinţifică, se înscriu şi funcţiuni de interes social-recreativ şi estetic cu consecinţe mari pentru turism. Stabilirea particularităţilor şi valorilor vegetaţiei şi a pădurilor în general estenecesară pentru utilizarea lor diferenţiată în activitatea de turism. Pentru păduri se au în vedere următorii indici şi indicatori: • valoarea peisagistică şi estetică, legate mai ales de compoziţia, tipul, forma şistructura arboretelor, de valoarea şi prezenţa unor specii endemice sau rare pentru floraţării, posibilitatea de a constitui un obiectiv turistic sau de a întregi cadrul peisagistic,valoarea estetică a altor obiective sau atracţii turistice; • indicele de împădurire şi compoziţia pădurilor, diferit pentru păduri de conifere,foioase, şleauri de câmpie, în România, ecuatoriale sau tropicale, taiga, în alte ţări; 71 Universitatea SPIRU HARET
  • 72. • valoarea recreativă, dată de compoziţie, forma şi mărimea arboretului, de altecomponente ca râuri, lacuri, izvoare, monumente istorice şi culturale, lucrări deamenajare, care oferă posibilităţi de agrement şi sport, de campare; • valoarea sanitară şi terapeutică legate de rolul moderator climatic şi igienic alpădurii, în contextul apropierii de centrele industriale şi urbane, de staţiunilebalneoclimatice, sanatorii, case de odihnă etc.; • valoarea cinegetică în cazul pădurilor special destinate vânătorii sportive,creşterii şi valorificării vânatului, a pădurii din lungul apelor special rezervate pentruvânătoare sau din împrejurimile lacurilor naturale sau create de om, fie al pădurilornerezervate vânătorii; • valoarea ştiinţifică dată de prezenţa unor specii floristice endemice sau rare,asociaţii vegetale sau tipuri de arborete cu o mare valoare cognitivă şi ştiinţifică,rezervaţii naturale, parcuri naţionale şi rezervaţii ale biosferei; • poziţia geografică a pădurilor faţă de centrele urbane şi industriale, centrele şilocalităţile turistice, staţiunile turistice şi balneoclimatice etc. Vegetaţia ierboasă şi arbustivă se impune în potenţialul turistic prin valoareapeisagistică şi turistică a speciei sau a asociaţiei vegetale respective sau în contextulansamblului natural (de exemplu: peisajul multicolor şi estetic dat de vegetaţiasubmediteraneană din Defileul Dunării sau Văii Cernei); valoarea ştiinţifică dată deimportanţa şi originalitatea speciilor floristice sau a asociaţiilor vegetale (specii endemice,rarităţi, relicte, pe cale de dispariţie etc.), care conduc la legiferarea ca rezervaţii naturalesau ştiinţifice, fie monumente ale naturii. Rezervaţiile sau monumentele naturii, floristice, forestiere sau complexe (şi altecomponente naturale) se identifică prin valoarea ştiinţifică dată de asociaţiile sau speciilefloristice rezervate de ansamblul natural în care se integrează; importanţa locală sau deinteres general pentru ştiinţă, ocrotire etc.; dimensiunile rezervaţiilor şi complexitateacondiţiilor geografice în care se circumscriu; poziţia faţă de principalele centre, localităţi,staţiuni şi trasee turistice; funcţia turistică dată de valoarea ştiinţifică, peisagistică saurecreativă; accesibilitatea etc. După cum se ştie, vegetaţia globului este extrem de variată, iar repartiţia este unabioclimatică (zonare şi etajare) cu mari diferenţieri locale, de unde şi atractivitateaturistică. Se diferenţiază, pentru turism, pădurile ecuatoriale şi tropicale umede; pădurilemusonice; pădurile temperate boreale şi nemorale, bogate în vânat; taigaua siberiană şiamericană; savanele cu peisaje pitoreşti şi faună bogată, pâlcuri de păduri rare; vegetaţiasăracă de semideşert şi deşert; vegetaţia de stepă; tufărişurile de ericacee; vegetaţia detundră din nordul Europei, Asiei şi America de Nord etc. (vezi în detaliu Dinu, 2002;Cocean şi colab., 2002). Aceste tipuri de vegetaţie se pretează pentru diverse forme deturism ecologic – safari, fotosafari – până la turismul de vânătoare şi pescuit sportiv. De remarcat prezenţa spaţiilor verzi, a parcurilor şi a grădinilor botanice în marilecentre urbane, ca şi a pădurilor periurbane de interes socio-recreativ pentru odihnăşi recreere. Parcurile naţionale şi naturale, rezervaţiile biosferei, rezervaţiile naturale sunt alteareale de protecţie utilizate în turism şi recreere şi larg răspândite pe mapamond.72 Universitatea SPIRU HARET
  • 73. Potenţialul turistic legat de faună Fauna dintotdeauna a atras atenţia ca fond de vânătoare (pentru vânat cu pene şi cupăr) şi piscicol şi apoi estetic sau ştiinţific. În ultimii ani, a crescut interesul pentruobservare, fotografiere (bird watching, spre exemplu). De aceea, pentru turism faunainteresează prin: structura faunei în ansamblu, pe trepte de relief, domeniu acvatic şiterestru, zonă bioclimatică (zonele temperată, ecuatorială şi tropicală-umedă, fiind celemai bogate şi variate); valoarea ştiinţifică şi peisagistică; importanţa fondului devânătoare şi pescuit (densitate, valoarea speciei de vânat sub aspect economic şi altrofeelor, vânatul principal), fonduri de vânătoare rezervate (vezi rezervaţiile cinegeticedin Africa de Sud, Zimbabwe, Tanzania etc.); gradul de amenajare şi dotarea fondului devânătoare (acces, echipare, structuri de primire) în scopul practicării acesteia sub raportsportiv (fotosafari, recreativ, economic); poziţia geografică a fondului de vânătoare şiaccesibilitatea; valoarea economică şi sportivă a fondurilor piscicole; poziţia geografică afondului piscicol. Rezervaţiile faunistice prezintă interes, mai ales, prin valoarea ştiinţifică (structurăşi specii), dimensiunile şi complexitatea lor, poziţia geografică şi accesibilitatea, funcţiileturistice etc. Potenţialul turistic al ariilor protejate În România definirea şi regimul ariilor naturale protejate sunt reglementate prinacte normative (Legea 5/2000, Legea Protecţiei Medului nr. 137/1995 şiOUG 236/2000), în conformitate cu normele şi prevederile organizaţiilor internaţionale:Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii şi a resurselor similare (UICN),Programul Om-Biosferă (MAB) şi Convenţia privind Protecţia Patrimoniului MondialCultural şi Natural, aflate sub egida UNESCO (ultimele două), ca şi Convenţia privindConservarea Zonelor Umede de importanţă Internaţională (Ramsar), în special ca habitatal păsărilor acvatice. De altfel, reglementările internaţionale amintite sunt aplicate detoate ţările. Aria naturală protejată este „o zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu unperimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care existăspecii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice,geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţificăsau culturală deosebită” (OUG nr. 236/2000). După UICN şi legislaţia românească, zonele naturale protejate se împart în 6 grupe,după cum urmează: • Rezervaţii ştiinţifice, cu un management care asigură un regim strict de protecţieşi în perimetrul lor se pot desfăşura numai activităţi ştiinţifice, cu acordul forului ştiinţificcompetent. • Parcuri Naţionale, care au rol de protecţie şi conservare a mediului, oferindposibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative şi turistice. • Monumentele naturii, care pot fi vizitate şi în scopuri educative, recreative şituristice, dar cu păstrarea integrităţii. • Rezervaţii naturale, în care, pe lângă activităţile ştiinţifice, pot fi admise şiactivităţi turistice şi educaţionale, organizate. 73 Universitatea SPIRU HARET
  • 74. • Parcurile naturale, unde, pe lângă activităţile economice şi culturale tradiţionaleale populaţiei locale, se poate practica turismul, recreerea, activităţile ştiinţifice şieducaţionale. • Rezervaţiile Biosferei au acelaşi management şi pot desfăşura activităţileParcurilor Naturale, inclusiv turismul şi recreerea, prin valorificarea durabilă a resurselor.Pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, legislaţia românească se armonizează cuprevederile internaţionale în domeniu. Deci, turismul, recreerea, activităţile ştiinţifice şi educaţionale se pot practica înzonele naturale protejate cu excepţia rezervaţiilor ştiinţifice, cu condiţia ca acesteactivităţi să se practice organizat şi pe principii ecologice, adică este vorba de ecoturism.Pentru ca activitatea de protejare şi conservare să coabiteze cu cele economice şi deturism şi recreere, specialiştii au delimitat zone cu un regim diferenţiat de protecţieecologică, de conservare şi de valorificare a resurselor. Astfel, în Parcurile Naţionale s-audiferenţiat: zone ştiinţifice strict protejate de tipul Rezervaţiilor ştiinţifice; zona parcului,cu variate activităţi de recreere, turism, de cunoaştere şi educaţionale şi zona preparc, cuactivităţi economice tradiţionale şi care protejează parcul. În rezervaţiile biosferei, sedelimitează şi alte arii de protecţie sau reconstrucţie ecologică. Spre exemplu, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (creată în 1994) are următoareazonificare: zone strict protejate (50.600 ha, 18 zone); zone tampon (22.300 ha, 12), zonede reconstrucţie ecologică (11.425 ha), zona economică (294.675 ha). În România, până în anul 1994 funcţionau Parcurile Naturale Retezat şi RezervaţiaPietrosu Rodnei şi peste 420 de rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, iar prinLegea 5/2000 s-au aprobat 17 zone protejate de interes naţional şi 827 de rezervaţiinaturale şi monumente ale naturii (urmând a fi delimitate în teren şi de stabilit, regimul defuncţionare), care însumează 1.455.622 ha. La baza vizitării Parcurilor Naţionale stau motivaţii turistice variate ca: educaţie şicunoaştere, admirarea peisajului, practicarea sporturilor (canoe, yahting, sporturi de iarnă,cicloturism), sporturi extreme ca: alpinism, speoturism, parapantă etc., odihnă şi alteforme de recreere şi educaţie în raport cu specificul condiţiilor naturale, modul deamenajare şi de dotare turistică, de diversificare a ofertei turistice. De aceea, turismul sepractică pe principii ecologice, îmbracă forme diverse în funcţie de obiectivele deprotecţie şi conservare şi de activităţile ce pot fi acceptate în parcul naţional, acestea fiindelemente decizionale ale administraţiei parcului. Pe plan mondial sunt peste 600 de Parcuri Naţionale şi Rezervaţii ale Biosferei şimai multe la nivel regional şi local, care au o circulaţie turistică ce depăşeşte 1 miliard deturişti interni şi internaţionali. Statele Unite ale Americii deţin peste 75 de parcuri naţionale cu 12,2 mil. ha, lacare se adaugă alte 35-40 parcuri la nivel de state federale, toate zonele protejate depăşind30 mil. ha. Între acestea, Parcul naţional Yellowstone a fost primul parc din lume,înfiinţat în 1872. Are 8.993 kmp şi înregistrează peste 3 mil. turişti/an. Între parcurilenaţionale importante amintim: Navajoland Parc Naţional (fondat în 1888, 6.500 kmp,3 mil. turişti/an); Yosemite Parc Naţional (1890, 3.082 kmp, 2 mil. turişti/an); Grand Canyon(1919, 4.856 kmp); Grand Teton (1929); Sequoia Parc Naţional (1890, 3.370 kmp);Glacier Parc Naţional (4.100 kmp); Denali Parc Naţional (24.280 kmp);Wrangell St. Elis Parc Naţional (1921, 39.270 kmp); National Monument Death Valley74 Universitatea SPIRU HARET
  • 75. (8.090 kmp), Glen Canyon National Recreation Area (4.000 kmp) în Munţii Stâncoşi;Great Smoky Mountains (2.400 kmp, 8,5 mil. turişti/an); Akadia (168 kmp,4,5 mil. turişti/an); Hawai Volcanoes. Parcurile Naţionale din SUA protejează cele mai diverse specii de animale şiplante, specifice, rare, terestre şi acvatice, tropicale, temperate şi polare, peisajespectaculoase, gheţari, gheizere, vulcani, forme de relief, structuri geologice etc., dar şicomunităţi de indieni cu activităţi şi cultură tradiţională. De aceea, aceste parcuri oferă posibilitatea practicării celor mai importanteactivităţi sportive pentru schi, echitaţie, cicloturism, drumeţie, sporturi de aventură,alături de odihnă, tratament balnear, ecoturism, turism ştiinţific etc. În parcurileamericane se înregistrează peste 800 mil. turişti. În Canada s-au delimitat peste 35 de parcuri naţionale, între care amintim:Banff Parc Naţional (1885, 550.000 ha); Wood Buffalo Parc Naţional (45.000 kmp);Jasper Parc Naţional; Prince Eduard Parc Naţional (1.800 ha); Glacier Parc Naţional(140.000) etc. Parcurile canadiene protejează şi conservă cam aceleaşi ecosisteme,peisaje, specii de animale şi plante rare, fenomene geologice etc., dar mai puţincomunităţile de indieni, care sunt stabilite la limita acestora. Celelalte ţări latino-americane deţin parcuri naţionale simple sau care cuprind şirezervaţii arheologice. Cele mai importante se află în Mexic, Peru, Chile, Bolivia, Ecuador(Galapagos – patrimoniu mondial), Venezuela, Argentina şi Brazilia (Glăvan V., 2000 a). Ţările africane dispun de parcuri naţionale, particulare şi rezervaţii cinegetice, înmare majoritate fiind incluse în circuitul turistic (safari şi fotosafari). Între ţările care deţin cele mai multe parcuri naţionale enumerăm: Zair, cu400.000 kmp, între care: Salonga Nord şi Salonga Sud (cu 3,6 mil. ha), Upemba(1,5 mil ha), Maiko (1,0 mil. ha), Virunga, Ruwenzori etc.; Kenya: Tsava (2 mil. ha),Muntele Kenya (50.700 ha), Nairobi: Lacul Rudolf, Amboseli; Tanzania: Serengeti ParcNaţional (1,4 mil. ha); Ngorongoro (800.000 ha) etc. Africa de Sud are 20 de parcuri,inclusiv private: Krüger, înfiinţat în 1989 (1,8 mil. ha); Gemsbok, Botenbok,Addo Elefant, Angrabies National Park Falls etc.; Zambia: Kaful (2,2 mil. ha),Gamer etc.; Etiopia: Sabata (50 kmp), Awash (100 kmp), Gilalo (500.000 ha) etc.;Zimbabwe are peste 20 parcuri naţionale: Hwange Parc Naţional, Rhodes MatoposParc Naţional etc. Parcurile naţionale ocrotesc speciile de animale (cu precădere) şi plantele specificelatitudinii şi condiţiilor concrete (deşert, munte, pădure ecuatorială, savană, lacuri,mare etc.), iar unele ţări oferă strictă protecţie speciilor de animale pe cale de dispariţie(Republica Sud-Africană, Zimbabwe, Tanzania etc.). Vizitarea parcurilor se face în scopuri turistice propriu-zise, cunoaştere, educaţie,odihnă, recreere, fotosafari, practicarea unor sporturi, contactul cu populaţiile locale,participarea la acţiuni de protecţie, dar şi pentru vânătoare (îndeosebi) şi pescuit sportiv. În Europa, ţări cu tradiţie în organizarea şi amenajarea parcurilor naţionale sunt:Franţa (Vanoise, Cevennes etc.); Italia (Grand Paradiso (459 kmp), Cogne etc.);Slovenia (Triglav etc.); Croaţia (Plitvice etc); Slovacia (Tatra Înaltă – TANAP – 50.000 ha,Pieniny – PIENAP (55.000 ha), Tatra Joasă NAPANT – (123.000 ha)); Polonia(Bialowieski) etc. Aceste parcuri ca şi altele, pe lângă rolul de protejare şi conservare aecosistemelor, constituie destinaţii pentru odihnă, recreere, sporturi nautice şi de iarnă etc. 75 Universitatea SPIRU HARET
  • 76. Desigur, şi în alte ţări de pe glob s-au amenajat parcuri naţionale, care ocrotescecosisteme, plante şi animale ale diferitelor zone climatice. În valorificarea turistică a parcurilor naţionale, se pot crea dificultăţi în activitateade protejare şi conservare prin supraîncărcarea ecosistemelor cu turişti şi echipamenteturistice sau printr-o organizare improprie a turismului. Acest lucru se remarcă înparcurile cu circulaţie turistică supradimensionată şi oferim câteva exemple:Parcul Naţional Niagara, Parcul Naţional Grand Canyon, Parcul Paţional Yosemite înSUA; Parcul Naţional Serengeti şi Parcul Naţional Ngorongoro în Tanzania; ParculNaţional Amboseli şi Nairobi în Kenya etc. Prin îmbunătăţirea managementuluiparcurilor, a reducerii densităţii drumurilor, restricţionării circulaţiei şi soluţionareacampărilor se pot remedia asemenea situaţii. Peisajul geografic ca resursă turistică Peisajul geografic este principalul criteriu calitativ de apreciere a potenţialuluituristic natural. Reprezintă expresia sintetică a tuturor componentelor naturale şi umane,ansamblul general al trăsăturilor unui teritoriu, care poate să satisfacă anumite motivaţiipentru turism. În acest sens, se pot evidenţia mai multe tipuri de peisaj geografic dupăgradul de complexitate pentru turism, structura şi diferenţierea bioclimatică, litologică şialtitudinală. Regiunile cu latitudini ridicate se înscriu printr-un climat arctic şi subarctic, rece şiuscat, cu mari întinderi de gheţari şi zăpezi veşnice, un peisaj greu accesibil turismului,cum sunt ţinuturile Arhipelagului Canadian Arctic, Alaska, Nordul Euroasiei etc. Peisajulde tundră cu o faună caracteristică a intrat în circuitul turistic în Scandinavia (Laponia) şiîn Rusia arctică. În regiunile subpolare, pentru turism, anotimpul optim este vara, cândtemperatura depăşeşte 0°C pentru 2-3 luni. La latitudini mai mici apare peisajul pădurilor de conifere şi mesteacăn din Asia(vestita taiga Siberiană), Europa şi America de Nord, cu un fond cinegetic recunoscutprin animale cu blană scumpă, dar şi prin valoarea ştiinţifică şi estetică a lor. Sunt recunoscute ca valoare peisagistică, cinegetică şi piscicolă Câmpiilemorenaice Germano – Poloneze şi ale Rusiei Centrale, cu păduri de mesteacăn şi densareţea de lacuri, cascade şi fluvii, care cunosc un aflux de turişti pentru odihnă şi recreere,pescuit sportiv sau croaziere fluviale. În America de Nord, valorile peisagistice şi faunistice ale renumitelor păduri deconifere sunt ocrotite în mari parcuri naţionale, în care recreerea şi practicarea diverselorsporturi se alătură funcţiei de protejare a naturii (vezi cap. 9). Regiunile temperate se remarcă prin aspecte peisagistice ale pădurilor de foioaseşi de amestec cu conifere, care atrag turiştii atât sub aspect cinegetic, cât şi recreativ.Asemenea peisaje sunt comune pădurilor vest şi est-Europene, Asiei şi Americii de Nord,în partea estică a lor. Peisajele mediteraneene, cu un climat favorabil practicării unui turism aproape întot cursul anului (cel mai favorabil pentru cura heliomarină şi sporturi nautice), se înscriucu păduri semperviriscente sau umede de interes peisagistic. Au o largă răspândire înariile mediteraneene, americane (caraibiene), europene şi asiatice (între Asia de S-E şiAustralia), în aria lacurilor est-africane, Estul şi Sud-Estul Americii de Sud, Sud-Estul76 Universitatea SPIRU HARET
  • 77. Chinei, Australia de Est, Noua Zeelandă etc., arii ce constituie destinaţiile turistice celemai importante pe mapamond, cu toate că turismul este mai intens în sezonul uscat. Peisajele intertropicale sunt diferenţiate de la tipul oceanic la cel continental, subaspect structural şi turistic. În general, climatul tropical are două sezoane (umed şi uscat),iar activitatea turistică se practică în perioada secetoasă, în condiţiile climei subtropicaleoptimal turistic este primăvara – toamna. Peisajele de păduri ecuatoriale cu umiditate şi temperaturi ridicate, cu o abundenţăde vegetaţie şi faună (uneori periculoasă) dispuse etajat, sunt greu de străbătut şiinaccesibile turismului de masă. Unele autostrăzi (Transamazonianul de 6.300 kmlungime), canale sau fluvii înlesnesc circulaţia în pădurile Amazonului, din Zair şiCongo, Nigeria şi Guineea sau cele din Asia de Sud-Est insulară sau continentală.Pădurile tropicale umede sau musonice specifice în America Centrală şi de Sud,Australia (Nord), Indonezia, Indochina, India sunt greu accesibile, dar prezintă interespentru fondul de vânătoare şi mai puţin peisagistic. Uneori, se asociază cu tufişuri şimangrove, oglinzi de apă şi mlaştini şi devin neatractive şi periculoase pentru turişti prinfauna de aligatori, crocodili şi alte specii de animale periculoase. Peisajele subtropicale umede de pe coastele pacifice şi atlantice ale Americilor,Sud-Estul Chinei şi Sudul insulelor Japoniei sunt asemănătoare celor mediteraneene.Peisajul savanelor propriu-zise cu peisaje pitoreşti de ierburi înalte sau pâlcuri de pădurirare cu o faună de mare bogăţie şi varietate prezintă o deosebită atracţie pentru turismulde cunoaştere, ştiinţific, safari sau fotosafari. Numeroase parcuri naţionale, rezervaţiicinegetice s-au amenajat în Kenya, Tanzania, Zimbabwe etc., dar peisajele insolite alesavanelor pot fi văzute şi în America de Sud, America Centrală, în alte ţări din Africa,Asia de Sud-Est, Nord-Estul Australiei etc. Peisajele de semideşert şi stepă cu vegetaţie săracă, de ierburi sau tufişuri, pâlcuride arbuşti şi arbori, în apropierea unor surse de apă nu au o atracţie turistică şi suntrăspândite pe platourile înalte din SUA (Colorado, Columbia), preeriile din America deNord, pampasul argentinian, stepele Câmpiei Ruse etc. Peisajele de deşert sunt specifice marilor deşerturi ale lumii, cu mari dune de nisip,masive montane şi stânci reziduale, depresiuni şi oaze, hamade etc. şi vegetaţie sporadică,peisajele divers colorate, faună specifică, mai ales la marginea lor. Sunt cunoscutedeşerturile Sahara, Kalahari, Arabiei, Australiei, Mongoliei, Atacama, Marelui Bazin etc.(vezi detalieri în Glăvan V., 2000; Dinu, 2002). România se caracterizează printr-o mare varietate de peisaje naturale şi parţialumanizate, care reprezintă ambientul activităţii de turism, iar prin unele componentechiar resurse şi atracţii turistice. Prezentăm câteva trăsături generale. Peisajul montan alpin şi subalpin. Pe culmile cele mai înalte, de peste 2.000 m, omare atracţie turistică prezintă peisajele alpine: cu pajişti întinse şi bogate (leagăn alpăstoritului românesc şi al unor sărbători populare tradiţionale ce se menţin şi azi), de peplatourile munţilor Godeanu, Ţarcu, Şureanu, Cindrel, Lotru, Parâng, Bucegi, Rodna, saucele de mai jos (subalpine) cu relief glaciar, tern, dar impunător prin grandoarea şisemeţia formelor sale (circuri şi văi glaciare, piscuri golaşe, creste zimţate şi custuri etc.);sunt specifice masivelor: Făgăraş (cu cea mai mare suprafaţă ocupată de relieful glaciardin ţară, 127 kmp, 175 de circuri şi 50 de văi glaciare), Retezat (54 kmp, cu cel maicomplex relief glaciar), Parâng, Rodna, Ţarcu, Godeanu, Bucegi, Iezer; cu un farmec 77 Universitatea SPIRU HARET
  • 78. aparte se înscriu aici numeroase lacuri de înălţime (circa 180) adăpostite pe fundul circurilorglaciare între impresionante abrupturi stâncoase şi pânze de grohotiş (Retezat 58 lacuri),Făgăraş (30), Parâng (28), Rodna (23), Godeanu (22) (Geografia României III, 1987). Crestele şi piscurile alpine, verticalitatea pereţilor stâncoşi, prezenţi la tot pasul înCarpaţi, au conturat şi un important domeniu pentru practicarea escaladei şi alpinismului,mai ales în partea de est a Carpaţilor Meridionali, centrele de alpinism de la Buşteni,Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt peste 1.000 detrasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vară, de iarnă, localizate, maiales în masivele în care predomină formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt:Bucegi (256 trasee), Piatra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni (69), Cheile Bicazului(42), Făgăraş (11), Cernei (21) (Kargel, 1988). Prin poziţia lor centrală, Carpaţii sunt uşori accesibili din toate colţurile ţării, iarconfiguraţia reliefului, altitudinile nu prea mari (2.544 m alt. max.) şi fragmentareadatorată mulţimii depresiunilor, a văilor, pasurilor şi trecătorilor facilitează pătrunderea şicirculaţia în toate direcţiile şi până aproape în interiorul masivelor montane. Peisajul montan al domeniului forestier. Este dat de etajele forestiere, respectivcele de foioase şi foioase în amestec cu răşinoase. Cele două tipuri de peisaj dispun de un important domeniu schiabil. Fizionomia şiexpunerea reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condiţiile meteorologicesunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă. Se remarcă prezenţa altor resurse ca apele minerale, fond cinegetic şi piscicol,atracţii culturale etc. care sporesc zestrea turistică a peisajelor montane (vezi cap. 8). Peisajul ariilor depresionare şi al culoarelor de văi montane este reprezentat prinmulţimea depresiunilor intramontane şi cursurilor de apă care traversează sau pătrund înmunte. Depresiunile intramontane (Maramureş, Vatra Dornei, Giurgeu-Ciuc, Braşov,Haţeg etc.) şi văile (Oltului, Mureşului, Someşului, Jiului etc.) sunt evidente prinatracţiile turistice. Peisajele geografice cu specific carstic. Arealele calcaroase, puţin răspândite înţara noastră (2 % din teritoriu), se remarcă, totuşi, prin peisaje carstice, uneori aride, darde mare spectaculozitate, cu o paletă largă de forme şi fenomene carstice de suprafaţă şide adâncime. O importanţă deosebită pentru turism o prezintă platourile cu doline şilacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile şi crestele, precum şipeşterile şi râurile subterane cu cascade etc. Ţara noastră dispune de un important potenţial speologic cu o recunoscută valoareştiinţifică şi estetică. O mare parte dintre acestea, prin valoarea ştiinţifică şi estetică, seconstituie ca unicate pe plan naţional şi chiar internaţional, fiind declarate monumente alenaturii sau rezervaţii speologice. În rocile conglomeratice din unele masive montane, agenţii externi au sculptat unmicrorelief cu forme bizare şi de mare atracţie pentru turişti („turnuri”, „ciuperci”, „clăi”,„sfincşi” etc.). Peisajele munţilor mijlocii şi joşi, împăduriţi de regulă, au resurse turistice şicomponente naturale puţin variate şi aspecte peisagistice mai modeste sub aspect esteticşi cognitiv. Peisajele geografice deluroase şi de podiş cu specific vitipomicol. Dealurile şipodişurile se înscriu cu un potenţial turistic al reliefului mai modest, reprezentat prin78 Universitatea SPIRU HARET
  • 79. aspecte peisagistice legate, mai ales, de alternanţa dealurilor cu depresiunile şi văile, iarîntinsele păduri de foioase şi plantaţii de pomi şi viţă de vie, covorul păşunilor saufâneţelor şi bogăţia de ape şi mai ales a celor minerale (clorosodice, bicarbonatate sausulfuroase) completează şi îmbogăţesc valoarea turistică a acestora. Un real interes turistic prezintă unele fenomene geologice ca „Focurile nestinse” dela Andreiaşu de Jos (jud. Vrancea) şi „Vulcanii noroioşi” de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici(jud. Buzău) sau structuri geologice cum sunt „blocurile de calcar” de la Brăila(jud. Buzău), „Muntele de sare” de la Slănic (jud. Prahova), Râpa Roşie (jud. Alba) etc.,toate monumente ale naturii. În podişul Dobrogei relieful prezintă o mai mare varietate,predominând cel carstic cu peşteri, abrupturi, chei şi cel rezidual format pe granite verzi cumăguri înecate în grohotiş şi stâncării, care înviorează peisajul stepic al Dobrogei de nord. Peisajele geografice deluroase cu specific industrial, în care industria uneoripoluantă se impune atât în mediul înconjurător, cât şi în activitatea de turism, pe care opericlitează. Peisaje de câmpie. Câmpia, deşi monotonă, prin prezenţa unor văi cu lunci largi şiînsoţite de zăvoaie de sălcii şi plopi sau păduri de foioase, prin configuraţia formelorfluviatile (meandre, belciuge sau cursuri părăsite cu oglinzi de apă, maluri abrupte) şi acrovurilor, uneori cu apă sărată, dispune de un potenţial turistic al reliefului redus şi puţinvalorificat, în prezent. Peisaje de deltă şi luncă. Delta se remarcă prin originalitatea sa peisagistică,vegetală, morfohidrologică şi faunistică, fiind un unicat european atât sub aspectecologic, cât şi al modului de habitat în mediul deltaic, iar turistic este una dintre cele maireprezentative şi valoroase zone din ţară. Potenţialul turistic este determinat, mai ales, deelementele cadrului natural, care prin îmbinarea lor armonioasă, dau o mare varietate şioriginalitate peisajului. Originalitatea cadrului natural, în care se îmbină în mod diferit,dar spectaculos, suprafeţele acvatice cu terenurile mlăştinoase şi stuficole, grindurilemarine şi fluviatile, plaja mării şi dunele de nisip cu peisajele aride şi exotice etc. dă notaatractivă a acestui teritoriu. Peisajul litoralului românesc al Mării Negre Unele elemente naturale ale litoralului, mai puţin favorabile, între care relieful platşi montan al Dobrogei şi ţărmul mării, optimul climatic redus sunt compensate de altetrăsături care îl fac competitiv. Potenţialul turistic al litoralului marin este destul decomplex impunându-se atât prin plaja şi apa mării, cât şi prin resursele balneare. Uneleobiective cultural-istorice şi economice situate în apropiere se asociază celor naturale,conferindu-i litoralului condiţii pentru a răspunde unui spectru larg de motivaţii turistice:odihnă, cură balneară complexă (profilactică, terapeutică, recuperatorie), agrementsportiv şi divertisment cultural etc. Potenţialul turistic cultural-istoric Reflectă istoria, cultura şi civilizaţia multimilenare ale omenirii, care se regăsesc, înparte, în identitatea popoarelor. Vestigiile culturii şi civilizaţiei omenirii sunt prezente pretutindeni în lume, fie căaparţin antichităţii sau Renaşterii, ori epocii moderne sau contemporane. Vestigiile antichităţii sunt numeroase şi de mare valoare pentru istoria şi civilizaţiapopoarelor şi îşi au începutul încă din mileniul IV î.Hr., iar unele influenţe ale artei greco- 79 Universitatea SPIRU HARET
  • 80. romane se continuă în Europa până prin secolul VI d.Hr. Amintim în acest sens: vestigiileculturii şi civilizaţiei egiptene, cu piramidele şi Sfinxul de la Giseh (lângă Cairo),templele faraonice de la Abu Simbel, Luxor, Karnak, Edfu, insula Phile, celebrelemorminte din Valea Regilor şi Valea Reginelor etc.; vestigiile străvechilor civilizaţii dinMesopotamia (summeriene, akadeene, babiloniene) din Irak, cu primele oraşe-state,temple, turnul „Zigurat” etc.; civilizaţia străveche persană din Iran (Teheran, Isfahan,Şhiraz); civilizaţia canaaniană (şi apoi ebraică) din Palestina; vestigiile civilizaţiilorchineze şi indiene; vestigiile civilizaţiilor cretană, miceeană, elenistică, romană, aflate întot spaţiul mediteranean, iradiind până în Bazinul Pontic, la Nord, Asia Mică şi India, laEst; vestigiile celţilor în centrul şi vestul Europei; vestigiile civilizaţiei şi culturii olmece,toltece, xicalane şi mai târziu, mayaşe, aztece şi incaşe din Mexicul Central, din AmericaCentrală şi respectiv din America Latină etc. Şi pe teritoriul carpato-danubian românesc existau arii de cultură, cu trăsăturiproprii, vestigiile lor aflându-se în muzee sau in situ: cultura musteriană; culturile:Gumelniţa (Muntenia); Hamangia (Dobrogea); Boian (Câmpia Română); Cucuteni(Moldova, Transilvania de S-E, Muntenia de N-E); cultura geto-traco-dacică, în general. Urmează vestigiile civilizaţiei şi culturii Evului Mediu (secolul VI-XV), de marebogăţie în varietate (pictură, arhitectură, literatură, muzică etc.), unde, pe fondulgreco-latin şi parţial celtic, apare aportul popoarele germane şi arabe ca şi al bizan-tinismului creştin. Cultura şi civilizaţia modernă, prezentă la tot pasul într-un itinerar turistic, îşi areoriginile în îndepărtata perioadă medievală şi se continuă până în prezent. Diversitatea şi complexitatea acestui uriaş potenţial cultural se exprimă, turistic,prin anume obiective cultural-istorice. Acestea sunt, de regulă, vestigii sau monumenteistorice şi de artă, creaţii ştiinţifice şi tehnice etc. a căror valoare intrinsecă şi turisticătotodată este dată de importanţa istorică şi arheologică, memorială şi documentară,artistică, tradiţională şi culturală, urbanistică, peisagistică şi ambientală. Desigur, atrac-tivitatea turistică este sporită şi de unele atribute ca unicitatea şi ineditul, datorate stilurilorartistice, arhitecturale, constructive şi fizionomiei obiectivelor, dimensiunii sau funcţiei. Încercând o sistematizare şi o prezentare sintetică, obiectivele cultural-istorice,indiferent de vechimea lor, se pot structura în mai multe categorii, şi anume: vestigii aleculturilor preistorice; edificii militare şi civile; monumente de artă şi ansambluriarhitecturale; monumente de artă religioasă; edificii culturale; monumente de artăplastică; etnografie şi folclor. Detalii privind prezenţa şi repartiţia acestor obiective cultural-istorice se găsesc înpartea a doua a cărţii şi în literatura de specialitate (Glăvan V., 2000 a, 2000 b; Cocean P.,colab., 2002; Dinu M., 2002). Vestigiile preistorice se prezintă cu trăsături proprii de la o regiune la alta, camodalităţi de afirmare a civilizaţiei umane. Acestea se exprimă prin numeroase obiectede artă (ceramică, podoabe, fibule), pictură şi desene sau construcţii megalitice. Vestigiile megalitice sunt construcţii datate încă din mileniile 4-3 î.Hr, au caracterreligios sau simbolistic, fie cu rol astronomic. Se găsesc sub formă de: menhiri (blocuride piatră necioplite, înfipte vertical în pământ); dolmeni (blocuri sau plăci de piatrăorizontale sprijinite pe doi menhiri) şi cromlehuri (menhiri dispuşi în cerc sau semicerc).80 Universitatea SPIRU HARET
  • 81. Acestea se întâlnesc în Bretagnia (Franţa): complexele de la Carnac Menec,Men-er-Horec’h şi Masa Negustorilor; în Anglia este celebrul complex de la Stonehenge,lângă Salisbury; în Spania: Almeria, Pomerarl sau Viral; în insula Paştelui (Chile): statuigigant de 20 t alături de 280 de morminte acoperite cu platforme de piatră şi edificiulAhu Vinopu. Desenele şi picturile rupestre, forme de artă mezolitică şi neolitică, multeintrate în Patrimoniul cultural universal, sunt prezente în Norvegia (Alta), Suedia(Tanum), Algeria sahariană (Munţii Tassili) sau în peşteri ca Eyzies şi Lascaux (Franţa),Altamira (Spania). Cea mai mare pare parte a vestigiilor neolitice se află în muzeele din toate ţările, caşi în România. Edificiile militare şi civile, comune tuturor civilizaţiilor omenirii, au o marerăspândire pe glob şi cunosc de-a lungul timpului forme diferite de la cele mai simple, cuscop militar (ziduri, turnuri, forturi), la unele mai complexe, de apărare şi locuire (castre,cetăţi, oraşe întărite cu cetăţi). Zidurile şi turnurile sunt fortificaţii de apărare şi pazăataşate sistemului defensiv al cetăţilor şi aşezărilor sau fortificaţii militare izolate: MareleZid Chinezesc, Turnurile din La Rochelle (Franţa), York (Anglia), Belem (Lisabona),Turnul Chindiei de la Târgovişte. Forturile sunt fortificaţii militare de sprijin logistic şi strategic construite de cătreeuropeni în epocile de colonizare a Americii şi Africii. Dată fiind funcţia de apărare,forturile au ziduri de incintă groase, turnuri, porţi masive; în perspectivă, au constituitnucleul unor viitoare centre urbane şi comerciale: Fort Worth, Fort Lauderdale (S.U.A.),Fort Lamy (N’Djamena), Fort Archambault (în Ciad) în Africa. Castrele romane suntfortificaţii de apărare la graniţa imperiului roman din Marea Britanie până în Asia Mică.Vestigii ale castrelor romane se află pretutindeni în Anglia (York), Franţa, Germania, iarîn România sunt circa 332 de asemenea locaţii: Drobeta – Turnu Severin, Micia,Tibiscum, Potaissa, Porolissum. Unele dintre acestea au evoluat până la nivel urban,ridicate la rang de municipiu sau colonia: Drobeta, Apullum, Napoca, Tomis,Sarmizegetusa Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica de lângă Haţeg, fosta capitală aDaciei romane. Cetăţile sunt cele mai răspândite vestigii şi apar ca fortificaţii sub forma zidurilor,bastioanelor şi şanţurilor periferice, au avut funcţii multiple, de apărare şi de habitatpentru populaţia locală. Cetatea era cea mai comună exprimare a aşezărilor antice şimedievale. De aceea se disting cetăţi antice (greceşti, feniciene) pe ţărmurile MăriiMediterane (Troia, Micene, Tirint, Gela etc.) şi ale Mării Negre (Tomis, Histria, Callatis,Argamum etc.); cetăţile greco-romane din Albania (Apollonia, Antigonia, Antipatia,Pojan, Girocastro etc.); cetăţile dacice şi romano-bizantine şi mai timpurii (Teleac lângăAlba Iulia), Ciceu – Corabia (jud. Bistriţa Năsăud) sau Sarmizegetusa Regia (GrădişteaMuncelului), Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie etc. Cetăţile medievale (feudale) se impunprin masivitatea zidurilor, fortificaţiile lor (bastioane, contraforturi, turnuri),amplasamentul în locaţii mai puţin accesibile (San Marino) şi mai bine apărate, stilurileconstructive etc. Funcţia de apărare a impus o poziţionare a cetăţilor la graniţa ţărilor (înRepublica Moldova pe Nistru), la intersecţia arterelor de intensă circulaţie (Babilon(Irak), Palmira şi Damasc (Siria), Târgovişte, Bucureşti), pe malurile fluviilor şi mărilorintens navigabile (Constantinopol, Genova, Veneţia, Cadiz, La Rochelle, Dubrovnic);cetăţile aztece din Guatemala şi Mexicul istmic; cetăţile incaşe şi preincaşe din Peru 81 Universitatea SPIRU HARET
  • 82. (cetatea Cuzco, Machu-Picchu, Mayos Lloyta) şi Bolivia (Tihuanaco, Acopana);fortificaţiile berbere din Marocul saharian: Tiznit, Quarzazate, Agid, Tafraoat etc. De regulă, marile oraşe europene s-au conturat pe vetrele unor cetăţi antice saufeudale, de aceea au fost şi oraşe-cetate la începuturile urbanizării lor, ca: Moscova(Kremlin), Kiev, Sankt Petersburg, Paris (Ile de la Cité), Londra, Bucureşti, Timişoara,Craiova, Sibiu etc. Un mare interes turistic prezintă vestigiile cetăţilor feudale din România, ridicatede breslele târgoveţilor în faţa atacurilor turceşti, de unde şi denumirea turnurilor de pazăsau bastioanelor în grija cărora se aflau. Apar oraşele întărite cu cetăţi din secoleleXIII-XIV în Transilvania, Banat şi Crişana ca: Sighişoara, Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş,Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara etc. Se remarcă şi ansamblurile voievodale şi vestigiilefortificate de la Curtea de Argeş, Câmpulung, Târgovişte, Curtea Veche – Bucureşti,precum şi cetăţile moldoveneşti Suceava şi Neamţ sau cele de pe Valea Nistrului(Hotin, Soroca, Cetatea Albă, Tighina). Cetăţile ţărăneşti cu incinte din ziduri groase decirca 3 m, înalte de 10-12 m, întărite cu turnuri şi bastioane se păstrează la Prejmer(secolul al XV-lea), Biertan (secolul al XVI-lea), Câlnic, Cristian, Râşnov etc. Desigur,sunt şi alte cetăţi de pământ, piatră sau lemn ca la Dăbâca (secolele XI-XIII), Biharea,Piatra Craivii, Severinului etc. Monumente de artă şi ansambluri arhitecturale sunt obiective turistice de mareinteres, date fiind valoare artistică (sculptură, decoraţii, pictură, stil arhitectonic) şiistorică a acestora, sporită de peisajul spectaculos, care le ambientează. Castelele suntlocuinţe fortificate ale seniorilor sau împăraţilor feudali construite în perioada defărâmiţare statală şi de războaie intense şi prelungite. Ele sunt construite deci pedomeniile seniorale sau regale. Marea majoritate a castelelor sunt întărite cu ziduri,creneluri, contraforturi, turnuri de apărare, şanţuri periferice, poduri mobile etc. Se găsescpe tot continentul euro-asiatic, în special în ţările central-vestice europene, dar şi în India,China şi Japonia. Unele dintre castele sunt construite în locuri izolate, dominante, pepromontorii sau pe piscuri montane şi au perspectivă spre regiunile înconjurătoare. Sunt,de regulă, fortificate şi au rol de apărare a ţinuturilor limitrofe (castelele de pe ValeaRinului, din Pirinei sau din regiunea Prealpilor elveţieni sau italieni). Amintim casteleleFoix şi Urgel din Franţa şi respectiv Spania, Salzburg din Austria, Palatul Naţional şiPalatul Pena din Lisabona, Bran şi Huniazilor din România. Alte castele sunt construiteîn locuri pitoreşti cu păduri şi ape bogate în fond cinegetic şi piscicol, cum ar fi cele de peValea Loarei din Franţa (Chambord – cu un parc naţional cinegetic, Chemonceaux,Amboise, Bois etc.), din Spania, Italia (Sfortza), Germania, Elveţia, Cehia sau Anglia.Uneori, castelele prezintă atractivitate turistică şi prin istoria sau legendele care se ţes înjurul lor. Multe castele au intrat în circuitul turistic, fiind amenajate ca hoteluri cu specificde epocă sau muzee, dar majoritatea sunt private, fie transformate în reşedinţe oficiale(Buckingham – Anglia, Hradčany în Cehia, Château de Fontainebleau în Franţa. Treptat, funcţia strategică se diminuează şi apar palatele ca edificii arhitecturale,mai somptuoase, ridicate în stiluri arhitectonice mai simple. Clădirea are o mare valoareartistică, este împodobită cu decoraţii, picturi renumite, sculpturi, înconjurată de grădini şiparcuri şi deţine valoroase opere de artă. Renumite sunt palatele Versailles (Franţa),Schönbrunn (Austria), Palatul Parlamentului (Budapesta), Peleş, Cotroceni, Şuţu(România).82 Universitatea SPIRU HARET
  • 83. Remarcăm ca obiective turistice de mare valoare palatele imperiale din China(Palatul Imperial, Palatul de Vară, Palatul Armoniei etc. din Beijing), numeroasele palatedin Japonia, ţările Asiei de Sud-Est (Indochina) sau palatele musulmane din sudul Indiei(Man Mundir (secolul al XV-lea din Gvalior)) şi ţările islamice. În America palatele au orăspândire mai redusă. Există şi alte ansambluri arhitectonice ridicate în stiluri arhitecturale variate(renaşterea italiană, germană sau franceză, baroc, empire şi secession, academismulfrancez, eclectic etc.), care prin valoarea lor sunt declarate monumente de artă şiarhitectură. Ele împodobesc toate oraşele lumii şi adăpostesc muzee şi alte instituţii sausunt proprietate privată. În România există numeroase asemenea edificii cu funcţiuni variate în prezent:Castelele de la Criş (secolele XVI-XVII), Brâncoveneşti (secolul al XVI-lea), Vinţu deJos etc., Casele Şuller (secolul al XVI-lea), Argintarului (secolul al XVI-lea),Negustorilor (secolele XV-XVIII) etc., toate în stilul Renaşterii transilvănene (italiene);Palatul Justiţiei (secolul al XIX-lea), Palatul Ministerului Agriculturii (secolul al XIX-lea),Ghica-Tei (secolul al XIX-lea) în Bucureşti – Renaştere franceză; Palatul episcopal dinOradea (secolul al XVIII-lea), Palatul Brukenthal (secolul al XVIII-lea), azi muzee,Palatul Discaterial, Casa Savoia din Timişoara, Casa Sfatului din Braşov (secoleleX-XVIII-lea) – stil baroc; ansamblurile arhitectonice gotice: Palatul Culturii din Iaşi,Casa Haller din Sibiu, Clădirea Muzeului din Satu Mare etc.; în stil empire (secolulal XVIII-lea), şi secession (secolele XIX-XX) s-au construit Palatul Culturii din Târgu-Mureş, Hotelul Dacia din Satu Mare etc., iar în academismul francez (secolul al XIX-lea)sunt edificii ca Universitatea din Craiova, Banca Naţională – Bucureşti, Ateneul Român,Palatul CEC; arhitectura clasică şi neoclasică este reprezentată prin Palatul Ştirbei dinBuftea, clădirile Muzeului de Istorie a României, Universitatea Bucureşti, HotelulArdealul din Arad, Palatul Culturii din Ploieşti, Palatul Regal (Muzeul de Artă alRomâniei) etc., în fine, este şi un stil brâncovenesc reprezentat prin castelele de laMogoşoaia (secolele XVII-XVIII) şi Potlogi (secolul al XVIII-lea), Casa Băniei (secolulal XVII-lea) din Craiova, ansamblul de la Curtea Veche din Bucureşti etc. De marevaloare turistică sunt şi clădirile fortificate de tip „culă” specifice României, precumcasele Greceanu şi Duca (Măldăreşti – Vâlcea), Coţofeanu şi Glogoveanu (Craiova), sauconacele boiereşti de la Stoeneşti, Floreşti şi Herăşti etc. Monumentele istorice şi de artă religioasă cunosc o mare varietate şi răspândirepe toate continentele şi în toate statele, fiind mai concentrate acolo unde societăţile umanes-au consolidat mai de timpuriu. Acestea îndeplinesc anumite ritualuri legate de înmormântare (stupa, mausoleul,piramida, cimitirele), dar în marea majoritate se practică cultul religios (biserica,catedrala, moscheea, mânăstirea, sinagoga). Stupele sau dagobele sunt cele mai vechi monumente comemorative din India(secolul II î.Hr..), de fapt movile funerare de pământ (tumuli), de mari proporţii, placatecu sculpturi, statui, coloane sau porticuri, care o dată cu buddhismul, au devenit oconstrucţie de cărămidă, unde se păstrau relicvele sfinţilor. Cea mai veche, din secolulII î.Hr., se păstrează la Bharhut în India Centrală şi cea mai grandioasă din secolulIII d.Hr. este marea stupă a lui Aşoka din Sanchi, înaltă de 13 m şi cu un diametru de32 m şi sculpturi de mare rafinament. 83 Universitatea SPIRU HARET
  • 84. Desigur, stupe mai există şi în restul Indiei (Sarmath şi Amaranti), în China (Xianşi Sagyesi). Tumuli ca movile funerare se află şi în România, dar neornamentate,„Tumulii traci” cu tezaure marcante. Cimitirele înglobează în dorinţa de rememorare şi reculegere, mai multe morminteale oamenilor simpli sau personalităţi. Uneori mormintele atrag prin valorile arhitecturale(Cimitirul monumental din Pisa) sau prin valenţele artistice – pictură, sculptură şi poezie(Cimitirul Vesel de la Săpânţa – Maramureş). Amintim printre cele mai importantecimitirul militar Arlington (Washington), Père Lachaise (Franţa), unde suntînmormântate personalităţi marcante, Bellu (România) cu morminte ale oamenilor delitere, cărturari etc. Mausoleele, monumente funerare, uneori de mare valoare artistică sub aspectarhitectural, sculptural şi pictural, se găsesc pe teritoriul Greciei Antice, India (Taj-Mahal,secolul al XVII-lea, din Agra – capodoperă artistică mahomedană, Hirmayan din Delhi),China (mausoleul lui Mao), Japonia (mausoleele şogunilor din Nikko şi Edo), Paris(mausoleul lui Napoleon), Moscova (mausoleul lui Lenin, la Kremlin), Turcia(mausoleul lui Ataturk, Ankara), România (mausoleul de la Mărăşeşti şi de la bisericaArbore). Un loc aparte printre mausolee se înscriu şi mormintele faraonilor egipteni, cuintrări frumos ornamentate şi săpate în stâncă în Valea Regilor (61 de morminte) şi ValeaReginelor pe Valea Nilului. Piramidele sunt monumente funerare comemorative, epigee, cu trăsăturiarhitecturale particulare ca: masivitate, armonie, rigoare şi grandoare, cu multe încăperiinterioare, învăluite în mister. Se remarcă piramidele egiptene, renumite fiind cele de peplatoul Giseh, lângă Cairo, cu faimoasele piramide ale lui Keops, Kefren şi Mikerinos(2613 – 1494 î.Hr.); piramidele din America Centrală ale civilizaţiilor mayaşe şi aztecedispuse sub formă de trunchi de piramidă, unde platforma superioară avea rol deobservator astronomic, fie de sanctuar pentru desfăşurarea unor ritualuri sacre. Asemeneapiramide, realizate între 1250 î.Hr. – secolul X d.Hr., se află şi uimesc lumea laTeotihuacan (Piramida Soarelui), Cuicuiel şi Tolpan în Mexic, Peru, China (în provinciaXian) etc. După unii autori, în această categorie se încadrează şi „ziguratele”mesopotamiene (2112 – 2099 î.Hr.) construite în formă de trepte, ca nişte piramidesuprapuse. Sanctuarele sunt incinte delimitate prin ziduri sau pietre în care sunt construitetemple, altare, statui destinate zeilor; aici se făceau procesiuni religioase sau „preziceri”.După Herodot, sanctuarele erau numeroase în Grecia Antică (circa 18), renumite fiindcele de la Acropole (Erechteion, templul lui Hefaistos, Parthenonul), Delfi, Epidaur,Olympia etc. în fostul Imperiu Roman, dar şi India, China, Japonia (la Nikko, Nagoya,Izumo) etc. Templele sunt edificii religioase de mare amploare şi originalitate, realizate laînceput în peşteri naturale şi apoi sunt săpate în granit sau alte roci, ca templele – grotăsau temple – peşteră (rupestre) datate din secolul II î.Hr. – X d.Hr. În India sunt peste1.200 de asemenea temple realizate în plan de cruce, iar arcul de deasupra portalului esteîn formă de potcoavă sau floare de lotus. Capodopere, în acest sens, sunt: templul dinKarla (78 d.Hr.), impresionant prin dimensiuni (41/15 m, 30 de coloane, bolta centrală de30 m înălţime); complexul Ajanta (cu 29 temple şi mânăstiri, cu basoreliefuri,84 Universitatea SPIRU HARET
  • 85. altoreliefuri, picturi etc.); complexul de la Ellora (34 temple şi mânăstiri pe circa 2 km) şide la Kaliba; Mohalipurm şi insula Elephanta în sudul Indiei. Astfel de temple seîntâlnesc şi în Afganistan şi mai ales în China (Dunhuang, Datong, Lonmen) sau peValea Nilului la Abu Simbel. Templele de suprafaţă sunt prezente pretutindeni în lume,şi reprezintă adevărate opere de artă (arhitectură, sculptură, pictură). Se remarcă cele dinGrecia Antică, India, China, Japonia, Valea Nilului (Luxor, Karnak, Theba, Napata).Influenţele buddhismului în Asia de Sud-Est se exprimă prin realizarea de temple şipagode, unele dintre cele mai importante din lume ca: ansamblurile arhitecturale (temple,palate) Angkor Vat din Kampucia şi Borobodor din Djava, Wat-Arun din Bangkok,pagoda Shwe Dagon din Rangoon (Myanmar) etc. În Thailanda se găsesc peste 5.000 depagode şi 2.000 de temple buddhiste, iar în Mynamar (Birmania) peste 2.000 de pagode. În America Centrală şi America Latină se remarcă templele mayaşe şi aztece de laTeotihuacan (Quetzalcoalt şi Templul Broaştelor), Chichen-Itza, Tulum etc. din Mexic,Tikal (Guatemala), Templul Copan (Honduras) şi incaşe de la Machu-Picchu (Peru),Insula Soarelui şi Insula Lunei (Lacul Titicaca), Tihuanaco şi Calasasaya (Bolivia) etc. ÎnEuropa, templele şi pagodele sunt înlocuite cu biserici, corespunzător credinţei creştine,iar în ţările musulmane de moschei. Bisericile sunt edificii religioase specifice creştinismului şi au o mare răspândire înEuropa şi America. Prezintă mare interes turistic prin vechimea şi dimensiunile lor cât şi prinparticularităţile arhitectonice, decoraţiile interioare, pictura etc. Se remarcă bisericilecelebre Sainte Chapelle din Paris (gotic, 1243-1248), Périgueun (secolul al XII-lea) şiArles (Franţa), San Ambroggio din Milano (romanic, secolul al XI-lea), Lichtenfels(roco, secolul al XVIII-lea), în Germania. În România se întâlnesc toate tipurilearhitectonice şi o paletă variată de stiluri, bisericile impresionând şi prin pictura saufrescele interioare, fie prin frumuseţea icoanelor. Binecunoscute sunt bisericile din piatrăde la Densuş, Sântămăria Orlea, Strei Sângeorgiu, Râmeţ etc. sau bisericile cu picturăinterioară sau cu icoane de la Remetea, Hălmagiu, Ocna Sibiului, Vad, Feleac, Iaşi,Suceava, Bucureşti pictate în secolele XIII-XIV sau în secolul al XVIII-lea. De remarcatîn construcţiile bisericeşti, adoptarea unor stiluri proprii, moldovenesc şi brâncovenesc(bizantin), care se remarcă şi în bisericile Trei Ierarhi (secolul al XVII-lea), Sf. Gheorghe(secolul al XVII-lea) din Iaşi, complexul episcopal din Roman (secolele XVI-XVIII),Curtea Veche, Patriarhia şi Sf. Gheorghe din Bucureşti. Sunt renumite şi bisericileîntărite cu fortificaţii (ziduri, contraforturi, turnuri, palisade) numite biserici fortificateîntâlnite la Sebeş (secolul al XII-lea), Cristian (secolul al XIII-lea), Sibiu, Cisnădie,Hărman, Biertan, Saschiz etc. Catedralele se evidenţiază prin arhitectura proprie, stilul constructiv,ornamentaţiile sculpturale şi picturale de mare fineţe care le dau valoarea artistică. Multedintre aceste edificii religioase, ca şi în cazul bisericilor, de altfel au fost realizate în maimulte etape, de aceea în arhitectura şi fizionomia lor se regăsesc mai multe stiluriconstructive şi arhitecturale, în raport cu epoca (secolul), ctitorul şi artiştii care aucontribuit la edificarea lor. Se evidenţiază catedralele stilului romanic: Sf. Sofia dinIstanbul, Basilica San Marco din Veneţia, Catedralele din Pisa, Ravena şi Florenţa(Italia), Santiago de Compostela (Spania) şi alte catedrale din Germania, Anglia,Bulgaria, Polonia etc. În România, stilul romanic a pătruns în Transilvania la Alba Iulia 85 Universitatea SPIRU HARET
  • 86. (secolul al XI-lea), Cisnădioara, Herina etc. Reprezentative sunt catedralele ridicate în stilbaroc în Zaragoza (bazilica Nuestra Senora del Pilar), Salamanca, Madrid (Spania),Germania, Austria, Italia (San Pietro – Vatican din Roma) şi Oradea (România). Clasicismul s-a dezvoltat îndeosebi în Franţa şi Anglia (Sf. Paul din Londra).Catedralele gotice sunt cele mai numeroase şi variate, fiind răspândite în Franţa, Anglia,Spania, Germania, Austria etc. Se remarcă prin grandoarea şi valoarea artistică a lorcatedralele Notre Dame din Paris, din Chartes, Reims, Amiens, Strasbourg (Franţa),Canterbury, Salisbury, domul din York, Westminster din Londra (Anglia), domul dinKöln, Freiburg, Ulm (Germania), din Burgos, Leon, Avila, Sevilla (Spania), Domul dinMilano, Siena, Orvietto (Italia), România (Biserica Neagră din Braşov, Cluj), Kiev(Sf. Sofia), Novgorod, Moscova (Vasile Blajenâi, Uspenski), St. Peterburg (Sf. IsaakSobor, „Petru şi Pavel”); Kazan, Suzal (Rusia). Impresionantă prin structura de tiparborescent, inedită este şi catedrala Sagrada Familia (secolul al XIX-lea) din Barcelona(Spania) încă, neterminată. În America Centrală şi Latină, impresionante catedrale s-auconstruit în Mexico City, Leon, Caracas, Bogota, Lima, Buenos Aires, Sao Paolo, Rio deJaneiro etc. Uneori li se asociază Campanilelle, turnuri suple şi înalte construite caclopotniţe pentru chemarea credincioşilor la rugăciune (Campanilla basilicii San Marcodin Veneţia). Mânăstirile sunt ansambluri arhitecturale circumscrise unui lăcaş de cult (bisericăsau catedrală). De-a lungul anilor, focare de cultură şi învăţământ, muzeele amenajateaici dispun de manuscrise şi cărţi vechi, documente istorice şi religioase, obiective şipodoabe de cult. În unele aşezăminte funcţionează tiparniţe, ateliere de artizanat, iar întoate mânăstirile se organizează hramuri, manifestări folclorice şi pelerinaje. Un deosebitinteres turistic prezintă mânăstirile cu biserici pictate pe pereţii exteriori (fresceexterioare) din România: Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Arbore (monumenteintrate în Patrimoniul Cultural Universal), precum şi altele ca: Putna, Probota, Neamţ,Bistriţa etc. din Moldova; Cozia, Hurezi, Tismana etc. în Oltenia; Râmeţi etc. înTransilvania. Renumite sunt mânăstirile de pe Muntele Athos (Grecia), Rila şi Nesebar(Bulgaria), Pavia şi Monte Casino (Italia), Grande Chartreuse, Mont Saint-Michel(Franţa), Montserat cu statuia neagră „La Moreneta” (Nuestra Senora), protectoareaCastilei (Spania), ansamblul religios „Apariţia miraculoasă a Maicii Domnului” (NuestraSenora) de la Fatima (Portugalia) etc. Moscheile sunt ansambluri religioase reprezentative pentru ţările islamice, dar şi învechile teritorii cucerite de musulmani în Europa, Asia şi Africa. Prezintă importanţă prin grandoarea lor şi a bolţilor, mozaicurile, minareteleasemănătoare campanillelor, în forme diferite, ornamentaţii şi picturi remarcabile. Suntreprezentative: Moscheea Albastră din Istanbul, Moscheea din Cordoba transformată încatedrală, Moscheea Omeazilor din Damasc, Kalean din Buhara, El Mansur dinMarachech, Moscheea lui Mohamed din Mecca, Moscheea Şahului din Ispahan (Iran),Moscheea Al-Azhar din Cairo etc. În România s-au construit la Constanţa, Babadag,Mangalia, Bucureşti etc. unde trăieşte o populaţie musulmană. Sinagogile sunt construcţii religioase ale lumii semite răspândite în Israel(Ierusalim, Tel Aviv, Haifa) şi în alte ţări din Europa şi America, unde diaspora evreiascăeste mai numeroasă. Templul coral în Bucureşti, sinagogile din Bârlad, Iaşi, Botoşani etc.sunt cele mai importante aşezăminte din România.86 Universitatea SPIRU HARET
  • 87. De aşezămintele bisericeşti sau monahale sau de orice cult se leagă anumitesărbători religioase, Hr.amuri sau pelerinaje religioase, care atrag numeroşi turişti şicredincioşi (Patriarhia Română, Catedrala metropolitană de la Iaşi, Mânăstirile Putna,Suceviţa, Voroneţ, Nicula, Polovragi, Tismana etc.). Pelerinaje religioase se desfăşoarăspre centrele creştine, buddhiste, hinduse sau islamice de renume internaţional ca: Roma,Ierusalim, Santiago de Compostella, Lourdes, Chartres, Fatima, Mecca, Ellora, Benare şiAgra (India) etc. Edificiile culturale sunt interesante pentru turism prin arhitectura, forma şi funcţialor culturală şi educativă sau memorială şi documentară. Acestea au evoluat în timp, cadestinaţie, ansamblu arhitectonic şi ornamentaţie, cele din antichitate fiind mai originaleşi grandioase. Agora sau forumul reprezintă o incintă dreptunghiulară sau pătrată,înconjurată de galerii şi temple, respectiv era „piaţa centrală” a vechilor metropole antice,dotată cu o tribună pentru oratori şi însufleţită de numeroase statui. Se evidenţiază Agorele Atenei, Salonicului, Romei, forumul din Pompei etc. care,în vremurile noastre, au cedat locul amfiteatrelor sau centrelor culturale ca locuri dedezbateri şi dialoguri. Teatrele erau instituţii de cultură, specifice oraşelor antichităţii greceşti Atena,Olimpia, Micena, Epidaur şi romane (Roma). Amfiteatrele sunt edificii culturale sau sportive comune imperiului roman(Colosseumul din Roma, amfiteatrele din Verona, Pompei – Italia), Nîmes, Beziers,Arles (Franţa) sau Granada, Pamplona etc. (Spania), unde se desfăşoară în prezentcoridele. Arhitectural, cuprindeau tribunele pentru spectatori, arena, unde aveau locluptele şi culisele destinate luptătorilor sau cuştilor pentru animale sălbatice. Edificiile operelor impresionează prin arhitectura şi decoraţiunile interioare sauexterioare (Viena, Paris, New York, Sidney), dar, mai ales, prin spectacolele şi artiştiicare le susţin (Scala din Milano, Metropolitan în New York). Universităţile au atras atenţia din cele mai vechi timpuri atât prin atmosferaacademică şi de emulaţie spirituală, prin impactul afectiv asupra turiştilor, cât şi prinzestrea lor documentară şi arhitecturală (biblioteci, muzee, documente ale marilorpersonalităţi, parcuri, clădiri de epocă, campusurile etc.). Aşa se remarcă universităţileEuropei medievale din Bologna, Ravena, Padova în Italia, Sorbona (Franţa), Cambridgeşi Oxford în Anglia, Heidelberg şi Köln în Germania, Cracovia (Polonia), Viena(Austria), Praga (Cehia), Salamanca (Spania) sau, de mai târziu, din SUA (Haward –New York, Georgetown – Washington, Standford şi Berkeley – San Francisco etc.). Bibliotecile sunt edificii culturale care atrag turiştii şi cititorii prin concentrarea devolume, valoarea şi vechimea tipăriturilor, a grafiei şi stilurilor, prezenţa cărţilor şi amanuscriselor originale, incunabulelor, papirusurilor, dar şi prin istoria şi arhitecturaclădirii. Amintim Biblioteca Congresului SUA (430 km de rafturi, 85 de milioane de cărţiîn 470 limbi); Biblioteca Parlamentului din Otawa (445 milioane de volume, 1 milion devizitatori pe an); noua bibliotecă din Alexandria (Egipt); Biblioteca Academiei Române,Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, BibliotecaTeleky din Târgu-Mureş etc. din România. Muzeele, ca instituţii culturale, sunt foarte răspândite pe plan mondial şi variate catipologie şi importanţă valorică. Ele constituie o atracţie turistică atât prin valoarea 87 Universitatea SPIRU HARET
  • 88. artistică, istorică etc. a exponatelor sau specificul acestora, cât şi prin stilul arhitectural şidecorativ al clădirilor care le adăpostesc. Se întâlnesc astfel muzee de artă, de istorie, de etnografie, ale ştiinţelor naturii,profilate pe anumite exponate etc. Ca mărime şi valoarea exponatelor pot fi muzeenaţionale, regionale (cele mai multe şi variate) şi locale care cuprind exponate la nivelulţării, ariei sau din perimetrul local. Cele de mare valoare, internaţională, cuprind valoriaparţinătoare şi altor culturi sau ţări. Amintim câteva dintre cele mai importante muzeeale lumii: British Museum (Londra), Louvre (Paris), Prado (Madrid), Centrul de ArtăModernă Regina Sofia (Madrid), Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, Muzeul deartă Gulbenkian (Lisabona), Schönbrunn (Viena), Ermitage (Sankt Petersburg), Galeriilede Stat Tretiakov (Moscova), Top Kapî (Istanbul), Rijks (Amsterdam), Uffizzi(Florenţa), Vatican (Roma), Metropolitan (New York), Muzeul de Artă Africană(Washington), Muzeul de Egiptologie (Cairo) etc. Ca muzee specializate de mare atracţiesunt muzeele figurilor de ceară (Madam Tussaud – Londra, Amsterdam,Sankt Petersburg), Muzeul Caleştilor Regale (Lisabona), Muzeul Ceasurilor şiPendulelor din Zürich, Muzeul Internaţional al Păpuşilor (Delhi), MuzeulComunicaţiilor (Berlin), Muzeul Spaghetelor (Imeria – Italia), Muzeul pantofilor(Gotvaldow – Cehia), Muzeul Aurului – Brad, Muzeul Chihlimbarului – Colţi dinRomânia etc. Răspândite sunt şi muzeele de istorie cu colecţii arheologice şi obiectelegate de istoria ţării respective (Atena, Roma, Cairo, Florenţa etc.). Un loc aparte îlocupă şi muzeele ştiinţelor naturii (Smithsonian – Washington, Muzeul de Ştiinţe dinAnglia, Muzeul de Oceanografie din Monte Carlo etc.). Mari colecţii de artă (picturi,sculpturi), reprezentând arta şi cultura Renaşterii, arta şi cultura chineză, japoneză etc., seaflă în muzeele celebre din Europa, China, Japonia, SUA etc., unele amintite mai sus.Unele dintre muzee au devenit atracţii turistice şi prin valoarea arhitecturală a Palatelorcare le adăpostesc Louvre, Ermitaj, Sala Armelor din Kremlin, Prado, de la Oradea, Cluj-Napoca, Bucureşti etc. în România. În România, prezintă interes deosebit Muzeul de Istorie a României, Muzeul deIstorie Naturală „Gr. Antipa”, Muzeul Geologic, Muzeul de Artă (Bucureşti), MuzeulColecţiilor (Bucureşti), Muzeul Unirii (Alba-Iulia), Muzeul de Istorie (Cluj-Napoca),Muzeul Regiunii Porţile de Fier, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa,Complexul Muzeal Palatul Culturii Iaşi etc. Casele memoriale înglobează obiecte şi mărturii despre personalităţile care aulocuit în aceste edificii. Sunt numeroase asemenea clădiri în Europa, SUA, Asia, dar şi înRomânia. Monumente de artă plastică, statui, plăci comemorative sunt numeroase carealizări ale genului, evocă memoria unor personalităţi sau evenimente marcante (grupuristatuare, obeliscuri, statui ecvestre, statui şi busturi, arcuri de triumf, fântâni artezieneetc.) sau realizări artistice de excepţie (Complexul Brâncuşi de la Târgu-Jiu). Acesteaconstituie atracţii turistice inedite, unele datând din Antichitate sau din perioadaRenaşterii europene şi sunt prezente pretutindeni în lume. Cea mai mare parte a operelorde artă plastică sunt amplasate în parcurile de recreere (Hyde Park, Fontainebleau,Herăstrău, Cişmigiu), fie în squaruri sau în pieţele şi pe bulevardele marilor oraşe. Etnografia şi folclorul ocupă un loc important în zestrea spirituală şi materială apopoarelor, identificându-se cu acestea. S-au păstrat, în general, în arii mai puţin88 Universitatea SPIRU HARET
  • 89. dezvoltate economic şi formează o parte însemnată a ofertei turistice şi o componentă aimaginii turistice a multor ţări din Magreb, Indochina, Egipt, China, India sau România.Bogăţia şi diversitatea artizanatului, arta prelucrării lemnului, a decorării obiectelor,prelucrarea artistică a pietrei, metalului, osului, cornului, ceramica smălţuită saunesmălţuită, roşie, albă sau neagră, măştile populare etc. constituie creaţii popularerăspândite în întreaga lume, exprimând autenticul şi specificitatea fiecărui popor. Segăsesc în numeroase bazare, târguri, talciocuri şi cu diverse ocazii festive. Piesele de port popular tradiţional, folclor, datinile şi obiceiurile sunt prezenţe demare pitoresc în ţări ca Austria (Tirol), Ungaria, România, Maroc, Tunisia sau în India şiChina, Japonia, fie în ţările Africii Central-Estice etc. Instalaţiile tehnice populare –ansambluri tradiţionale rurale – se găsesc in situ în România ca mori de apă şi vâltori,dârste şi pive, mori eoliene, joagăre etc., reprezentând ingeniozitatea ţăranului român.Arhitectura populară este omniprezentă în ţările africane şi asiatice, ca şi în România. Seregăseşte în arhitectura caselor şi anexelor, porţile sculptate la casele maramureşene,casele cu ocol întărit cu piatră sau lemn, specificul caselor oşeneşti, maramureşene,olteneşti, bucovinene, lipoveneşti, satele-crâng din Munţii Apuseni etc. din România;igluul eschimoşilor din Groenlanda sau Arhipelagul Nord-Canadian; pueblo-ul indian(SUA); gospodăriile tip „ferma” – ranch sau hacienda în America; iurta – cortul specificAsiei Centrale şi Mongoliei; casele pe piloni, construite în deltele şi pe văile fluviilorGange, Brahmaputra, Mekong, Yangtze etc. ca şi în Indonezia şi Polinezia; colibele dinargilă şi lemn ale triburilor africane; aşezările fortificate în Magreb etc. Bisericile din lemn, cu arhitectură gotică, prezente în judeţele Maramureş, Sălaj,Alba şi Cluj, sunt bine cunoscute peste hotare pentru arhitectura lor de mare originalitate.Din circa 81 de asemenea biserici, multe au intrat în Patrimoniul Cultural UNESCO:Ieud, Bârsana, Deseşti, Poienile, Rogoz, Plopiş, Surdeşti etc. Bogatul tezaur etnofolcloric (mobilier, ţesături, ustensile casnice, vase ceramiceetc.) se află adăpostite în muzee etnografice pavilionare, prezente în marile zonefolclorice din lume, iar gospodării ţărăneşti cu acareturile specifice ariei de provenienţă,stâne, instalaţii tehnice ţărăneşti, ateliere de meşteşuguri, mijloace tradiţionale detransport etc. se găsesc în muzeele etnografice în aer liber. Printre muzeele etnografice din România de mare reprezentativitate pentruautenticitatea arhitecturii şi tehnicii populare tradiţionale, a meşteşugurilor se află:Muzeul Satului şi de Artă Populară şi Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti; MuzeulCivilizaţiei Tradiţionale „Astra” din Dumbrava Sibiului, Muzeul Culturii Tradiţionale aLemnului din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca, MuzeulEtnografic „Ţara Crişurilor” din Oradea etc. şi alte muzee regionale şi secţii în aer liberdin Sighetul Marmaţiei, Negreşti – Oaş, Baia Mare, Rădăuţi, Gura Humorului, Pădurea-Verde – Timişoara etc. De un real interes printre turişti se bucură Târgurile – concurs ale olarilor saucreatorilor populari contemporani, cum sunt: Târgul ceramicii populare româneşti„Cocoşul de Hurez – Horezu, Târgul olarilor de Rădăuţi, Arcso (Harghita), Craiova,Piteşti, Dumbrava Sibiului etc. Manifestări folclorice (cântec, dans, port popular), mult apreciate de turişti, au locanual în principalele zone folclorice, la Tismana şi Târgu-Jiu, Craiova, Ponoare(Mehedinţi), Oradea, Râmnicu-Vâlcea, Târgu-Mureş, Sibiu, Tulcea (Festival folcloric 89 Universitatea SPIRU HARET
  • 90. internaţional al Dunării). Se remarcă şi festivaluri ale obiceiurilor de iarnă sauocazionate de diverse evenimente, care se desfăşoară în numeroase judeţe dinMaramureş, Moldova, Oltenia etc. Nedeile sunt sărbători populare prilejuite de anumite ritualuri, păstorit, ciclulvegetal etc. ca: Sânzienele, Înflorirea liliacului în Podişul Mehedinţi, a narciselor. Lajaponezi, o dată cu înflorirea cireşului şi a crizantemelor încep sărbătorile sakura şirespectiv kiku. În România se mai păstrează nedeile legate de păstorit, atât în satele din„Mărginimea Sibiului”, cât şi în cele de peste munţi, de la Novaci şi Polovragi, sau dinaşezările din culoarul Bran-Rucăr. Dar sunt şi festivaluri folclorice de valoare internaţională cum sunt cele din Franţa(Montoire şi Dijon), Spania (Ternel) sau Anglia (Cleveland) etc. Carnavalurile sunt manifestări populare foarte apreciate de turişti, care sedesfăşoară anual şi atrag turişti din toată lumea (Rio de Janeiro, Veneţia, Nisa, Florenţa(păpuşilor)). Festivalurile artistice, variate ca tematică (muzicale, de teatru, cinematografice),sunt destul de răspândite în lume şi se adresează şi unor segmente de turişti, alături depublicul spectator favorit. Aşa sunt festivalurile muzicale G. Enescu (Bucureşti), Mozart(Salzburg), Wagner (Bayreuth), J.Straus, Beethoven sau Schubert (Viena), festivalurilede muzică modernă (San Remo, Braşov, New Orleans), de teatru (Sibiu, Dijon, Paris), defilm (Cannes, Nisa) etc. Potenţialul turistic economic şi de arhitectură inginerească Obiectivele tehnico-economice au fost ridicate de-a lungul timpului din raţiunieconomice, uneori, unele dintre acestea, devenind o atracţie turistică date fiindgrandoarea, estetica sau arhitectura lor, fie funcţionalitatea. Podurile şi viaductele sunt elemente de tehnică inginerească în domeniul rutier şiferoviar, a căror tehnică constructivă a evoluat, rezultând adevărate opere de artă. Primelevestigii apar din antichitatea romană: pilonii podului de peste Dunăre, de la Drobeta-Turnu Severin, opera arhitectului militar Apollodor din Damasc, dar sunt şi alte poduriromane conservate în Italia (peste Tibru), Spania (Alcantara, Merida, Cordoba), Franţa(Saint Chamas); unele poduri sunt decorate cu coloane, statui sau turnuri fortificate. Înfeudalism, numărul lor creşte şi se construiesc adevărate obiecte de artă prin decoraţiunileşi sculpturile anexate (Carcassone, Orthez – Franţa, Cordoba – Spania, Lucerna –Elveţia). În alte oraşe, apar poduri comerciale cu prăvălii ale negustorilor (Veneţia,Florenţa, Paris). Uneori arta constructivă a podurilor este tributară stilurilor arhitecturaleale momentului (renascentist, baroc, clasic etc.); alteori în profilul lor se introduc armăturimetalice şi betonul comprimat (Podul Saligny de la Cernavodă, 1895). Spectaculozitateapodurilor creşte prin suspendarea lor prin cabluri de susţinere ancorate la extreme sau depilonii centrali. Printre cele mai mari poduri sunt în Marea Britanie (Humber), SUA(Verazzano Narrows), Turcia (Istanbul, strâmtoarea Bosfor), Akashi (Japonia) etc.Interesante şi podurile basculante peste Tamisa (Tower Bridge – Londra) şi peste Neva(Sankt Petersburg) sau podurile peste fiordurile norvegiene, fie Podul Oresuna (16 km)care uneşte Suedia şi Danemarca.90 Universitatea SPIRU HARET
  • 91. Tunelele sunt lucrări tehnico-inginereşti frecvente în ariile montane şi colinare dinEurasia şi America. Cele mai spectaculoase şi grandioase sunt cele feroviare: Seikan(Japonia), Eurotunel (Franţa–Marea Britanie), cele din Alpi şi Anzi. Tunelele rutiere demari dimensiuni s-au săpat în Munţii Alpi, între Franţa, Elveţia, Austria şi Italia. ÎnRomânia, cel mai lung tunel se află pe linia ferată minieră Ostra – Leşu Ursului (6.000m), urmate de Teliu pe linia Braşov – Întorsura Buzăului, Tălăşmani pe traseul Galaţi –Bârlad etc. Metrourile subtraversează marile oraşe şi se impun prin staţiile intermediare cu oarhitectură de mare frumuseţe şi cu funcţionalitate variată (magazine, librării, teatre). Seimpun metroul din Londra (381 km galerii), Paris (233 km), New York (580 km), celeagă insulele Manhattan şi Long Island, Moscova, Viena, Madrid, Bucureşti etc. Canalele sunt construcţii hidrotehnice cu un rol economic, dar şi cu o valoareturistică pentru croaziere, sporturi nautice şi agrement. De o mare importanţă suntcanalele: Suez, Panama, Corint, Rin-Main-Dunăre, Dunărea – Marea Neagră, MareleCanal Chinez (1.782 km), cel mai vechi din lume (mileniu 3 î.Hr.) etc. Apeductele sunt construcţii hidrotehnice monumentale ale Antichităţii Romane,care se mai păstrează şi azi: apeductele de la Segovia şi Valencia (Spania) şi Nîmes(Pont Du Gard) în Franţa sau vestigii ale lor în România la Sarmizegetusa, Istria,Adamclisi. Barajele şi lacurile de acumulare sunt grandioase obiective hidrotehnice cufuncţiuni economice, uneori şi turistice. Impresionează prin dimensiuni, formă şi poziţieîn ambientul natural. Sporesc atractivitatea peisajului, iar oglinda de apă se poate folosipentru croaziere, sporturi nautice, agrement nautic, pescuit sportiv. Cele mai mari lacuridin lume sunt Owen Falls (Uganda), Bratsk (Rusia), Assuan (Egipt), Kariba (Zambezi)etc., iar din România: Porţile de Fier, Lotru, Vidraru, Izvorul Muntelui etc. Turnurile sunt construcţii contemporane, care, prin înălţimea lor, oferă panorameasupra împrejurimilor (Tour Eiffel în Paris, Turnul de la Cascada Niagara) sau folosesc şipentru transmisiile TV (Ostankino în Moscova, Berlin, Toronto, Shanghai). Sunt dotatecu ascensoare, uneori şi camere de hotel şi birouri pentru firme (Shanghai, Moscova). Farurile au apărut o dată cu intensificarea circulaţiei maritime şi fluviatile încă dinAntichitate, pentru orientarea navigatorilor. Este celebru Farul din Alexandria, una dintrecele şapte minuni ale lumii antice (283-246 î.Hr.) dispărut în urma unor cutremure, în 1375. Desigur, sunt şi alte obiective economice, tehnico-economice şi sociale care pot fiintegrate într-o formă de turism specializat (profesional, shopping, tratament balnear,echitaţie, agroturism etc.), fie de agrement (degustări de vinuri): fabrici de sticlă(Tomeşti, România), fabrici de parfum (Egipt), de papirus (Egipt), de piele (Turcia,Egipt, China), centre de artizanat (ţările Magrebiene, Egipt, China etc.), furnale vechi(Reşiţa, Călan, Ghelari, România), forje (Vlăhiţa, România), galerii şi saline (Praid,Târgu-Ocna, Cacica, România; Polonia, Germania); mine vechi (Roşia Montană –galeriile romane, Baia de Criş, Brad în România; Germania): uzinele Malaxa şi Ford,Moara Asan (Bucureşti, România); gări vechi (Târgu-Frumos, Filaret – Bucureşti,România); podgorii (Murfatlar, Ostrov, Odobeşti, Cotnari); herghelii (Mangalia, Rădăuţi,Lucina); amenajamente silvice, parcuri dendrologice şi grădini botanice (Bazoş, Simeria– România; Franţa). Cele mai mari grădini botanice din lume sunt la Londra, Berlin şiMontreal. 91 Universitatea SPIRU HARET
  • 92. Legat de activităţile economice, târgurile şi expoziţiile devin centre de atracţiepentru cei interesaţi, cât şi pentru turişti. Aceste acţiuni sunt organizate, de regulă, anual.Renumite târguri se organizează la Berlin, Leipzig, Paris, Londra, Harare, Moscova,Sankt Petersburg, New York, Bucureşti etc. şi au un puternic caracter comercial, fiindspecializate pe anumite produse, inclusiv turism. Expoziţiile au şi un pronunţat caracterfestivist, pe lângă cel comercial şi s-au organizat în ultimii ani la Sevilla, Lisabona, Paris,München, Tokio etc. Remarcabile centre de polarizare a turiştilor sunt şi târgurile prilejuite de anumiteevenimente (în mediul rural sau urban), la care participă alături de producători şicomercianţi şi mulţi turişti interesaţi, printre altele de atmosfera inedită creată. Aşa sunttârgurile (iarmaroacele), bazarurile în lumea arabă, „Târgul de fete” de pe MunteleGăina (Alba) etc. Amenajări şi manifestări sportive. Amenajările sportive sub forma stadioanelor auapărut încă din antichitate (stadionul olimpic din Atena, unele amfiteatre romane) şicunosc o mare răspândire în oraşele mari din toată lumea. Sunt renumite prin grandoareaşi mărimea lor (Maracana – Rio de Janeiro, San Siro – Milano, Lujinski – Moscova,Santiago Bernabeu – Madrid), prin tradiţia competiţiilor organizate (Wembley – Londra)sau prin arhitectură (Monte Carlo, Bari, Atena, München, New Haven etc.). În apropierea marilor oraşe în care s-au organizat olimpiade, au fost construite sateolimpice, care atrag numeroşi turişti şi fani ai evenimentelor sportive (Moscova, Sidney,Barcelona, München, Montreal etc.). Un mare număr de turişti este atras de manifestărilesportive (olimpiade, campionate mondiale, campionate continentale) care presupun odezvoltare a infrastructurii şi a structurilor turistice, de agrement şi sport, satele olimpice,integrându-se, unde este cazul, acestor eforturi investiţionale. Potenţialul socio-demografic Cuprinde două elemente importante: populaţia şi aşezările umane: Populaţia interesează activitatea de turism sub mai multe aspecte, între care amintim: Populaţia ca rezervor pentru cererea turistică de servicii: creşterea populaţiei,sporirea ponderii populaţiei orăşeneşti, modificările produse în structura socio-profe-sională, gradul de cultură şi educaţie al populaţiei, creşterea speranţei de viaţă sunt factoriimportanţi în stimularea şi dezvoltarea turismului. Dar factorul demografic îşi manifestă incidenţa asupra cererii turistice, stimulând-o,în ţările dezvoltate economic, în care nivelul venitului populaţiei depăşeşte un anumitprag, iar fluxul turistic emitent devansează cu mult creşterea demografică. În ţările slabdezvoltate, cererea turistică sporeşte în mai mică măsură faţă de creşterea populaţiei(vezi India, Bangladesh), aspecte discutate la capitolul 3.3. Populaţia, ca forţă de muncă în activitatea de turism, domeniu în carespecializările sunt diverse şi cer o pregătire aparte şi înaltă calificare. Cunoaşterealimbilor străine şi afinitatea spirituală cu ţara de origine a turiştilor sunt atuuri pentrulucrătorul din turism. Populaţia, ca element dinamic în creşterea calităţii serviciilor turistice (prinpregătirea profesională, etică, aptitudini, calităţi psihosociale etc.). De conţinutulprestaţiilor turistice, de diversitatea şi nivelul calitativ al serviciilor oferite de organizatorii92 Universitatea SPIRU HARET
  • 93. şi prestatorii de servicii pentru turişti depinde gradul de valorificare a ofertei turistice şi desatisfacţie a turiştilor, respectiv creşterea fluxurilor turistice. Aşezările umane se impun în turism ca centre emitente pentru fluxurile turistice şica destinaţii ale acestora. Oraşele constituie factori determinanţi ai cererii turistice prin numărul mare allocuitorilor, poluarea atmosferei şi anxietatea vieţii urbane, dar şi prin veniturile mai mariale populaţiei (vezi cap. 3.3.). Oraşele prin bogăţia sau valoarea obiectivelor turistice,dotările tehnico-economice, structurile de cazare şi de alimentaţie, de agrement etc. devindestinaţii pentru turismul urban, în varietatea formelor sale (vezi cap. 4). Localităţile rurale reprezintă centre emitente mai modeste, dar constituie destinaţiituristice, îndeosebi cele care dispun de resurse şi obiective turistice, aşa cum sunt sateleturistice româneşti. Aşezările rurale româneşti mai păstrează, în bună măsură, datinile şi obiceiurilestrăvechi, un bogat şi variat folclor, originale elemente de etnografie, monumente istoricesau de artă, factori naturali de cură sau beneficiază de un pitoresc cadru natural. Uneledintre aceste aşezări dispun de gospodării corespunzătoare pentru a fi închiriate capensiuni turistice rurale şi au o dotare tehnico-edilitară adecvată şi accesibilitate comodăşi pot fi integrate în turismul rural, ca sate turistice (Glăvan, 2003). O mare răspândire o au satele etnofolclorice, care deţin un inestimabil fondetnofolcloric şi monumente istorice sau de artă religioasă (Bogdan-Vodă, Ieud, Botiza(Maramureş), Răşinari şi Sibiel (Sibiu); Vama, Ciocăneşti, Suceviţa, Vatra Moldoviţei etc.(Suceava); Vidra, Soveja, Lepşa, Năruja (Vrancea); Tismana, Curtişoara, Polovragi (Gorj);Gârda şi Arieşeni (Alba) etc.); sate de creaţie artistică şi artizanală cu o bogată creaţie înarta populară oferă posibilitatea ca turiştii să se iniţieze în diferite meşteşuguri populare:Tismana (Gorj); Marga (Caraş-Severin); Dragomireşti, Săpânţa, Sat Şugatag (Maramureş);Ciocăneşti, Marginea (Suceava) etc.; sate cu monumente istorice şi de artă religioasă cuvaloare de excepţie: Voroneţ, Suceviţa, Arbore, Putna, Vatra Moldoviţei (Suceava),Vânători Neamţ (Neamţ); sate cu monumente istorice şi de arhitectură renumite pe plannaţional: Bran, Prejmer (Braşov), Biertan (Sibiu), Densuş (Hunedoara) etc.; satepeisagistice, adecvate turismului de sejur şi care dispun de condiţii naturale atractive: satelede munte şi colinare; sate climatice şi balneare cu posibilităţi de plimbare în aer liber,drumeţie, băi de aer, helioterapie, cură balneară cu izvoare minerale şi emanaţii de gazeterapeutice: Fundata, Şirnea (Braşov), Botiza (Maramureş), Brădet (Argeş), Vama Veche(Constanţa), Zizin (Braşov), Oglinzi (Neamţ), Coştiui, Ocna Şugatag, Rodna (Maramureş),Vâlcele (Covasna), Săcelu (Gorj) etc.; sate pentru practicarea sporturilor de iarnă: Gărâna(Caraş-Severin), Şirnea, Fundata, Bran (Braşov) etc.; sate pentru practicarea sporturilornautice: Murighiol şi Crişan (Tulcea), Vama Veche şi Limanu – 2 Mai (Constanţa), Borca,Broşteni, Fărcaşa, Poiana Teiului (Neamţ), Avrig (Sibiu) pentru plutărit, canoeing, raftingetc.; sate vitipomicole: Recaş (Timiş), Jidvei (Alba), Niculiţel (Tulcea), Agapia, Văratic(Neamţ) etc.; sate pastorale: Vaideeni (Vâlcea), Polovragi (Gorj), Jina, Sibiel (Sibiu) etc.;sate pescăreşti şi de interes vânătoresc: Crişan, Sf. Gheorghe (Tulcea), Ciocăneşti(Suceava), Gurghiu (Mureş) etc.; sate cu obiective de interes ştiinţific, rezervaţii, parcurinaţionale, monumente ale naturii: Ponoare, Cireşu (Mehedinţi), Sadova, Bosanci(Suceava), Chiuzbaia (Maramureş), Şopot (Caraş-Severin) etc. 93 Universitatea SPIRU HARET
  • 94. 3.2.2.2. Structurile turistice de cazare Dezvoltarea activităţii de turism nu se poate realiza fără existenţa unei bazemateriale turistice şi a unei infrastructuri tehnice şi sociale adecvate, menite să pună învaloare resursele turistice naturale şi antropice de care dispune un teritoriu. Baza tehnico-materială este o componentă a ofertei turistice şi prezintă o marediversificare şi specializare, ca şi serviciile turistice adiacente, de altfel, fiecare tip deserviciu turistic rezultă din utilizarea unei echipament sau dotare specifică, între acestedouă elemente existând o corelaţie de natură cantitativă şi calitativă. Structural, baza tehnico-materială a turismului cuprinde: baza de cazare, baza dealimentaţie, baza de tratament, baza de transport turistic, baza de agrement,infrastructura tehnică generală şi turistică. Baza materială a turismului este cunoscută şi sub sintagma de „structuri de primireturistică”, desemnând „orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şiexecuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportuluispecial pentru turişti, tratamentului balnear destinat turiştilor, împreună cu serviciileaferente” (Ordonanţa Guvernului, 58/1998). Aceste structuri de primire turistică au funcţiuni de: cazare turistică, alimentaţiepublică; de agrement; de transport turistic, tratament balnear. În literatura de specialitate baza materială a turismului mai este prezentată şi subdenumirea de facilităţi turistice: de transport şi comunicaţii, de cazare, de alimentaţie;sportive; de agrement şi distracţie; cultural-artistice; de telecomunicaţii, de servicii cucaracter general (prestări de servicii); de organizare a odihnei şi recreerii (agenţii deturism, birouri de informaţii turistice); speciale (puncte de frontieră şi control vamal,muzică de promenadă); de gospodărie comunală etc. (Snak, colab., 2001). Unele dintreaceste facilităţi sunt de bază şi se adresează direct turismului, altele au caracter generalfiind destinate ansamblului populaţiei şi de care pot beneficia şi turiştii. Cazarea constituie componenta importantă a bazei materiale a turismului, eacondiţionează dezvoltarea de ansamblu a turismului, circulaţia turistică în teritoriu,volumul activităţii turistice şi eficienţa acestui domeniu. Prin capacităţi de cazare se înţeleg acele dotări de bază materială care asigurăînnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarifedeterminate, diferenţiate în funcţie de gradul lor de confort, perioada de an (sezon) în caresunt solicitate serviciile de cazare şi îndeplinesc, după caz, şi alte funcţii caracteristice(alimentaţie, agrement, informare, intermediere, alte servicii). Baza de cazare mai este cunoscută sub denumirile de structuri de primire turisticăcu funcţiuni de cazare „turistică” sau „industria hotelieră” – simplu „hotelărie”,incluzându-se şi unităţile similare hotelurilor. Criterii de clasificare În practica turistică internaţională, de altfel şi în România, se cunosc mai multecriterii de clasificare a spaţiilor de cazare şi anume: după structura reţelei de cazare, dupăcategoria de confort, în funcţie de perioada sau regimul de folosire, durata sejurului,amplasarea în teritoriu, dimensiunile sau capacitatea de primire etc. După structura reţelei de cazare se disting forme de cazare de bază (hotel, motel,han turistic) şi forme complementare (camping, sat de vacanţă).94 Universitatea SPIRU HARET
  • 95. Categoria de confort desemnează unităţile de cazare după caracteristicileconstructive, amplasament, calitatea şi complexitatea dotărilor şi instalaţiilor şi diver-sitatea serviciilor pe care le oferă. În clasificarea românească există cinci categorii deconfort, de la 1 la 5 stele, de la inferior la o categorie superioară. După regimul de folosire, unităţile de cazare pot avea o activitate permanentă întot cursul anului sau o activitate sezonieră (la munte) sau pronunţat sezonieră (pe litoral). În funcţie de durata sejurului spaţiile de cazare pot fi: de tranzit (sejururi mediiscurte, uneori o înnoptare), de sejur (cu sejururi scurte sau relativ mai lungi, legate deconcedii, vacanţe în staţiuni); mixte (sejur şi tranzit în unităţi orăşeneşti sau sezoniere). După amplasarea în teritoriu şi funcţia turistică a acestuia sunt unităţi de cazare:în staţiuni montane, de litoral, balneoclimatice, în centre turistice şi localităţi urbane, încare arhitectura construcţiei, dotările şi serviciile se armonizează cu specificul cadruluinatural şi socio-cultural şi forma de turism şi pensiuni turistice rurale. În raport cu capacitatea fizică de primire se remarcă unităţi de cazare mici(20-40 locuri), mijlocii (până la 200-400 locuri) şi mari, de tipul complexurilor turistice,care depăşesc uneori 1.000 locuri; vezi Las Vegas-MGM Grand Hotel cu 5.005 camere şiThailanda – Ambasador City, 5.100 camere. Desigur, sunt şi alte criterii legate de forma de proprietate, forma de exploatare,serviciile oferite, structura camerelor etc. Tipuri de structuri de cazare Structurile de primire cu funcţia de cazare includ mai multe tipuri sau forme decazare, a căror definiţie le vom prezenta conform OMT 510/2002 3, prin care s-au stabilitnormele de clasificare a structurilor de primire turistică, definiţii în concordanţă cunormele Uniunii Europene în domeniu. Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri,care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător,asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie înincintă. Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigurepăstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în incinta acestora, suntconsiderate hoteluri-apartament. Motelul este unitate hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, în imediataapropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât pentru asigurarea serviciilorde cazare şi de masă pentru turişti, precum şi pentru parcare în siguranţă a mijloacelor detransport. Categoria de clasificare: hoteluri: 5-1 stele; hoteluri-apartamente 5-2 stele;moteluri 3-1 stele. Hotelul pentru tineret este formă de cazare cu dotări simple, adaptate cerinţelortineretului, care asigură servicii de cazare, masă, agrement pe baza unor regulamente deorganizare interioară specifice. 3 OMT – Ordin al Ministrului Turismului pentru aprobarea Normelor metodologice privindclasificarea structurilor de primire turistice, conform HG 1328/2001 (OMT 510/2002, publicat în„Monitorul Oficial” 582bis/2002). 95 Universitatea SPIRU HARET
  • 96. De regulă, sunt amplasate în centre urbane universitare, staţiuni şi în alte zoneturistice frecventate de tineret. Categoria de clasificare : 3-1 stele. Hostelul este o structură de primire cu o capacitate minimă de 3 camere sau aparta-mente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spaţii amenajate, de regulă, în clădiricu altă destinaţie iniţială decât cea de cazare turistică. Categoria de clasificare: 3-1 stele. În ţara noastră au apărut, în ultimii ani, mai multe hosteluri la Bistriţa (Codrişor),Aiud (Casa Helvetica), Timişoara (Timişoara), Izvorul Mureşului (Vila Cloşca),Cluj-Napoca (Continental), Bucureşti (Elvis Hostel, Helga Hostel), Sighişoara(Sighişoara Hostel, Elvis Hostel) etc. Cabana turistică este o unitate de turism de capacitate redusă, funcţionând înclădiri independente cu arhitectură specifică, asigură cazarea, alimentaţia şi alte serviciispecifice necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zona montană, rezervaţiinaturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic. Sediferenţiază: cabane de altitudine sau izolate, la peste 1.000 m alt. şi cabane uşoraccesibile (de altitudine mică), la sub 1.000 m alt., cu acces auto. Categoria declasificare: 3-1 stele. Refugiile turistice sunt structuri de primire situate în locuri izolate şi greu accesibiledin zona montană, de regulă, la altitudini mari, având o capacitate redusă, un grad minimde confort şi un număr redus de persoane de deservire. Nu se clasifică. Cabanele de vânătoare şi de pescuit sunt unităţi de cazare, de capacitate redusă,amplasate în zone bogate în fond cinegetic şi de pescuit, care asigură condiţii de cazare şiservicii suplimentare specifice activităţii. Categoria de clasificare: 3-1 stele. Vila turistică este o structură turistică de capacitate relativ redusă, funcţionând înclădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni balneoclimatice sau înalte zone şi localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unorservicii specifice. Categoria de clasificare: 5-1 stele. Bungalowurile sunt structuri de primire turistică de capacitate redusă, realizate, deregulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte,mare) acestea pot fi construite şi din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor,satelor de vacanţă, ca unităţi independente în cadrul unor staţiuni sau zone turistice, fie caspaţii complementare pe lângă alte structuri de primire. Asigură cazarea turiştilor, precumşi celelalte servicii prestate de unitatea de bază. Funcţionează, de regulă, cu activitatesezonieră. Categoria de clasificare: 3-1 stele. Pensiunile turistice rurale sunt unităţi de cazare cu o capacitate de cazare de pânăla 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sauîn clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şicondiţiile de pregătire şi servire a mesei 4. Categoria de clasificare: 5-1 margarete. Pensiuni turistice urbane au o capacitate de cazare de până la 20 de camere şiprezintă aceleaşi caracteristici. Categoria de clasificare: 5 –1 stele. Campingul este destinat să asigure cazarea turiştilor în corturi sau rulote, astfelamenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să îşi pregătească 4 Se numesc pensiuni agroturistice (1994), acele pensiuni care au acelaşi număr delocuri, dar sunt obligate să asigure produse agricole proprii (vezi Glăvan V., 2003) şi nuneapărat servirea mesei.96 Universitatea SPIRU HARET
  • 97. masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităţi. Parcela decampare este de 10 mp. Categoria de clasificare: 4-1 stele. Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau altemateriale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă şi,uneori dotate şi cu grup sanitar propriu. Se montează în campinguri, pe lângă alte unităţide cazare şi de alimentaţie pentru turism. Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de regulă, vile, delimitat, care asigurăturiştilor servicii de cazare, de alimentaţie şi o paletă largă de prestaţii turisticesuplimentare (agrement, sportive, culturale etc.). Categoria de clasificare: 3-2 stele. Spaţii de campare se pot amenaja, în condiţii stabilite, în incinta curţii sau grădiniiaferente proprietăţilor din mediul urban şi rural. Apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale sau în clădiri cu altădestinaţie oferă servicii de cazare şi posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosităexclusiv de turişti sau în comun cu locatarul. Categoria de clasificare: 3-1 stele. Navele maritime şi fluviale, inclusiv pontoanele plutitoare utilizate pentru cazareaturiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi, se clasifică pestele (de la 5 la 1) în funcţie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă, ca lahoteluri cu excepţia dimensiunilor spaţiilor de cazare. Tabelul nr. 6 Structuri de cazare turistică în România la 31 iulie 2003 – număr – Total tip Din total, pe categorii de clasificare: Tipuri de structuri structuri de primire Ne- primire 5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea turistică clasif. turistică Structuri de cazare turistică 3569 10 125 427 1479 1080 448 existente Hoteluri 886 7 33 151 428 224 43 Hoteluri pentru tineret 4 - - 1 1 2 - Hosteluri 15 - - 3 11 1 - Moteluri 143 - - 23 64 49 7 Hanuri 16 - - - - - 16 Vile turistice 676 3 67 90 193 210 113 Cabane turistice 138 - - 6 13 58 61 Pensiuni turistice urbane 328 - 19 71 194 43 1 Pensiuni turistice rurale 266 - 5 30 175 56 - Pensiuni agroturistice 515 - - 34 344 37 - Campinguri 74 - - 2 7 49 16 Popasuri turistice 15 - - - 5 0 - Sate de vacanţă 2 - - 1 1 - - Bungalowuri 265 - - 12 37 216 - Tabere de elevi şi 157 - - - - - 157 preşcolari Căsuţe turistice 60 - - - 4 23 33 Spaţii de cazare pe nave 9 - 1 3 2 2 1 Sursa: Capacităţi de cazare turistică existentă la 31 iulie 2003, INS, 2003. 97 Universitatea SPIRU HARET
  • 98. Capacităţile de cazare în România În ţara noastră, la nivelul anului 2003, existau 3.569 de structuri de cazare turistică(tabelul nr. 6), din care 58,0 % reprezentau hoteluri, 21,8 % pensiunile turistice etc. Înceea ce priveşte categoria de confort, România ocupă un loc modest în turismulinternaţional cu o pondere de circa 41,8 % structuri de cazare cu confort de 2 stele şi32,3 % de o stea şi numai 10 unităţi de cinci stele (7 hoteluri şi 3 vile turistice) şi 125structuri de patru stele (3,5 %). Numărul locurilor de cazare turistică însumau 273.614 în anul 2003. Dintre acestea58,0 % au fost incluse în hoteluri, 11,0 % în campinguri, 6,0 % în vile turistice, 2,7 % în pen-siuni turistice rurale etc. Pe categorii de confort, situaţia este asemănătoare ca mai sus, adică:locurile de categoria 2 stele reprezintă circa 42,0 %, cele de o stea cu 25,6 %, de 3 stele cu10,5 %, iar cele de confort superior ocupă abia 2,9 %, restul fiind neclasificate (tabelul nr. 7). Repartiţia locurilor de cazare pe principalele destinaţii turistice româneştievidenţiază primatul „litoralului românesc al Mării Negre” cu o pondere de 43,3 %(respectiv 118.531 locuri); oraşele şi centrele turistice 28,3 % (77.635 locuri); staţiunilebalneare 15,4 % (42.189 locuri); aria montană 12,0 % (32.458 locuri) şi Delta Dunării1,0% (2.801 locuri). Repartiţia locurilor de cazare în teritoriu este inegală în raport cu atracţia turistică şipoziţia geografică a judeţelor, astfel: Constanţa (119.785 locuri), Vâlcea (10.990), Bihor(10.475), Prahova (9.810), Braşov (9.611), Harghita (8.185), Suceava (5.577), Bucureşti(8.639) etc. Tabelul nr.7 Locuri de cazare turistică în România la 31 iulie 2003 – număr – Tipuri de Total tip Din total, pe categorii de clasificare: structuri structuri Ne- de primire primire 5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea clasif. turistică turistică LOCURI – TOTAL 273.614 2.263 5.908 28 943 115.009 70.288 51.203 Hoteluri 158.776 230 4.411 23.319 91.457 32.914 4.445 Hoteluri pentru tineret 202 - - 116 34 52 - Hosteluri 424 - - 87 254 83 - Moteluri 5.795 - - 704 3032 1 939 120 Hanuri 378 - - - - - 378 Vile turistice 16 464 3 867 1 131 4 183 5 196 5 054 Pensiuni turistice urbane 5 670 - 406 1 530 2 908 790 36 Pensiuni turistice rurale 3 272 - 58 398 2 170 646 - Pensiuni agroturistice 4 238 - - 414 3 107 717 - Campinguri 27 598 - - 792 5 806 18 075 2 925 Popasuri turistice 877 - - - 478 399 - Sate de vacanţă 56 - - 20 36 - - Bungalowuri 4 769 - - 88 375 4 306 - Tabere de elevi şi preşcolari 32 821 - - - - - 3 2821 Căsuţe turistice 5 354 - - - 252 2 591 2511 Spaţii de cazare pe nave 559 - 166 206 110 67 10 Cabane turistice 6 361 - - 138 807 2 513 2 903 Staţiuni balneare 42 189 - 76 1 747 22 936 11 919 5511 Staţiuni de litoral 118 513 24 1 227 8 664 54 250 38 821 15 345 Staţiuni montane 32 458 5 1 520 4 612 9 185 6 102 11 024 Oraşe şi trasee turistice 77 635 2 024 3 049 13 500 27 700 13 036 18 326 Delta Dunării (inclusiv Tulcea) 2 801 - 41 420 925 418 997 Sursa: Capacităţi de cazare turistică existentă la 31 iulie 2003, INS, 2003 (prelucrare).98 Universitatea SPIRU HARET
  • 99. Indicatori economici utilizaţi în activitatea de cazare În practica economică din turism se utilizează un „Sistem de indicatori ai activităţiide turism” folosiţi în aprecierea economică şi socială a acesteia. Ca indicatori economici ai funcţiei de cazare se utilizează un grup de indicatori,între care prezentăm pe cei utilizaţi în cercetările geografice. a. Numărul de unităţi de cazare: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vileturistice etc. – vezi structura unităţilor de cazare; b. Numărul de paturi (Np) sau Număr de locuri (NL sau Lc) de cazare, ca unităţifizice; c. Număr de înnoptări (Nînnp.) sau Număr de nopţi cazare (NC) reprezintăcapacitatea efectivă utilizată a unei unităţi de cazare (Cu); pentru acest indicator sefoloseşte frecvent (şi impropriu – n.n. – V.G.) indicatorul Număr zile turist (Nzt), care areo altă semnificaţie; d. Capacitatea maximă de cazare (Cmax locuri zile) a structurii de cazare,care este un produs al numărului de locuri total şi numărul zilelor de funcţionare aunităţilor de cazare (365 zile, 120, 90 etc.), respectiv: Cmax = NL x 365/120/90zile; frecvent se găseşte în statistici Cmax locuri-zile, confundându-se NL sau Lc,număr locuri fizice; e. Coeficientul de utilizare a capacităţii (Cuc) este un indicator sugestiv şireprezentativ de apreciere a eficienţei activităţii de cazare, calculat ca raport între capa-citatea de cazare efectiv utilizată (Cu, adică Nc) la un moment dat sau într-o perioadă detimp şi capacitatea de cazare maxim posibilă (NL x 365/120/90 zile, respectiv perioadade funcţionare a unităţi): Cu Cuc = × 100 Cmax Observaţie: „Cu” se mai poate calcula, ca un produs, între numărul de turişti „NT”şi sejurul mediu „DS”, zile/turist, adică: Cu = NT x DS. De obicei, „Cuc” se întâlneşte şisub sintagma „grad de ocupare” al spaţiilor de cazare. Volumul de încasări şi respectiv rentabilitatea unităţii de cazare (hotel, motel, vilăetc.) depind în cea mai mare parte de coeficientul de utilizare (Cuc) şi de nivelul tarifelorpracticate. Organizarea ofertei hoteliere Oferta hotelieră se organizează pe lanţuri hoteliere voluntare cum sunt: UnitaTurism (peste 20 de unităţi de cazare), Continental (15 hoteluri), Intercontinental,Ana – Hotels etc. în România, Accor, Best Western, World Johson, Logiset, Auberges înAmerica şi în Europa sau lanţuri hoteliere integrate unor conglomerate de întreprinderide transporturi (aviatice, căi ferate, rutiere, navale), touroperatoare sau bancare (VoyagesConseil în Franţa, Neckerman, TUI în Germania etc.). Dar există şi aranjamente de„franciză” hotelieră, de închiriere şi promovare a mărcii unui lanţ hotelier, sau demanagement hotelier (Best Western, Holiday Inn etc.), toate acestea conduc lainternaţionalizarea activităţii de cazare turistică, adică la globalizarea turismului. 99 Universitatea SPIRU HARET
  • 100. 3.2.2.3. Structurile turistice de alimentaţie Serviciile de alimentaţie pentru turism, ca o componentă a produsului turistic,determină calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei, influenţează conţinutul şiatractivitatea ofertei turistice, cu majore implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării flu-xurilor turistice. Spre exemplu, gastronomia românească („bănăţeană”, „ardelenească”,„pescărească”, „vânătorească”) se constituie ca un produs turistic românesc recunoscutpe piaţa turistică internaţională. Componentă esenţială în structura unei oferte turistice moderne, serviciile dealimentaţie pentru turism (publică, în general) îndeplinesc pe lângă funcţia fiziologicăpropriu-zisă şi unele funcţii de agrement, divertisment cultural, odihnă şi recreere, deci,de petrecere agreabilă a timpului liber (vezi Lupu, 1999). În practica turistică, structurile de primire turistică cu funcţiuni de alimentaţie pu-blică pentru turism sunt nominalizate ca: unităţi de alimentaţie publică din incinta spa-ţiilor de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi celeadministrate de societăţi comerciale de turism, unităţi tip fast-food, cofetării, patiserii etc. Serviciile de alimentaţie pentru turism se asigură prin structuri de primire turisticecu funcţie de alimentaţie, structurate pe tipuri de unităţi şi clasificate conform normelormetodologice aprobate prin OMT 510/2002. Structura unităţilor de alimentaţie pentru turism se clasifică după normelemetodologice amintite în 5 categorii (1-5 stele), de la categoria Lux (4-5 stele) până lacategoria I (3 stele), a II-a (2) şi categoria a III-a, de o stea. În România funcţionează următoarele tipuri de unităţi de alimentaţie pentru turism(şi în general pentru populaţie): • Restaurante: clasice şi specializate: pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana,dietetic, lactovegetarian, familial (pensiune); cu specific: cramă, cu specific local saunaţional; cu program artistic: braserie, berărie, grădină de vară; • Bar: bar de noapte, bar de zi, café-bar, cafenea, disco-bar (discotecă, videotecă),bufet-bar; • Fast-food: restaurant-autoservire, bufet tip expres/bistrou, pizzerie, snack-bar; • Cofetărie; • Patiserie, plăcintărie, simigerie. Prezentăm, pe scurt, definiţiile şi conţinutul acestor unităţi de alimentaţie, care seconstituie ca elemente de bază ale ofertei turistice, iar prin indicatorii economici (numărde locuri, metri pătraţi (mp) de salon etc.) parte esenţială a eficienţei economice aturismului. Restaurantul este local public care îmbină activitatea de producţie cu cea deservire, punând la dispoziţia clienţilor o gamă diversificată de preparate culinare,preparate de cofetărie-patiserie, băuturi şi unele produse pentru fumători. El funcţioneazăîn mai multe profiluri, respectiv: clasic, specializat (pescăresc-vânătoresc, dietetic şilacto-vegetarian, rotiserie – zahana, familial-pensiune), cu specific naţional sau local,braserie, berărie şi grădină de vară. Restaurantul clasic este local public cu profil gastronomic în care se serveşte unlarg sortiment de preparate culinare (gustări calde şi reci, preparate lichide calde,mâncăruri, minuturi, salate, dulciuri de bucătărie), produse de cofetărie, patiserie,100 Universitatea SPIRU HARET
  • 101. îngheţate, fructe, băuturi nealcoolice şi alcoolice, produse de tutun etc., în funcţie desortimentul minimal stabilit de reglementările metodologice în acest sens. Ca serviciisuplimentare în cadrul structurilor de acest gen se pot organiza banchete, recepţii ş.a. Aceste unităţi, pe lângă asigurarea diversificată a meniurilor la consumatori, potasigura şi confortul recreativ prin formaţii orchestrale, programe artistice, solişti vocali,instrumentişti sau prin staţii de amplificare cu aparatură muzicală şi emisiuni TV cucircuit intern. În funcţie de afluenţa consumatorilor, aceste unităţi pot funcţiona cu programfracţionat, în servirea micului dejun, dejun şi cină, sau cu program neîntrerupt (non-stop)cu servicii comandate, sau servicii la comandă (à la carte). Restaurant specializat serveşte un sortiment specific de preparate culinare şibăuturi care se află permanent în lista de meniu, în condiţiile unor amenajări şi dotăriclasice sau adecvate structurii sortimentale (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana.dietetic, lacto-vegetarian, familial, pensiune etc.) care formează obiectul specializării. Specificul acestor unităţi este determinat de: profilul specializat de funcţionare,gradul de confort ce se asigură în procesul servirii şi regimul de preţuri aplicat;sortimentul de mărfuri (preparate culinare, de cofetărie-patiserie, băuturi) ce seîncadrează în sortimentul minimal stabilit pentru fiecare profil de unitate. − Restaurantul pescăresc este o unitate gastronomică ce se caracterizează prindesfacerea, în principal, a unui sortiment variat de preparate culinare din peşte proaspăt şicongelat de toate speciile. − Restaurant vânătoresc este o unitate gastronomică specializată în producerea şiservirea de preparate culinare de vânat (iepure, căprioară, porc mistreţ, urs, gâşte şi raţesălbatice, lişiţe, prepeliţe, fazani, sitari etc.), pregătite în baza reţetelor speciale în acestsens. Spaţiile de producţie trebuie să dispună de condiţii pentru păstrarea vânatului la frig.Sortimentul de băuturi trebuie să asigure specialităţile de rachiuri, vinuri roşii, băuturirăcoritoare etc. − Rotiseria este un restaurant de mică capacitate (20-50 de locuri la mese), în careconsumatorii sunt serviţi cu produse din carne la frigare-rotisor (pui, muşchi de vită şiporc, specialităţi din carne etc.), chebap cu garnituri, unele gustări reci (pe bază debrânză, ouă, legume etc.), salate, sortimente de ciorbe din organe de pui, deserturi,precum şi băuturi răcoritoare, cafea, vin (în special vin roşu servit în carafe), un sortimentredus de băuturi alcoolice fine. − Restaurant – zahana este unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, întot timpul zilei, produse (specialităţi din carne de porc, vită, batal, miel) şi subproduse dincarne neporţionată (ficat, rinichi, inimă, splină, momiţe, măduvioare etc.), mici, cârnaţi etc.,pregătite pe grătar şi alese de consumatori din vitrinele de expunere sau platourileprezentate de ospătari la masă. Potrivit specificului său, mai poate oferi: ciorbă de burtă,ciorbă de ciocănele, tuslama, tochitură, salate combinate de sezon, murături, dulciuri debucătărie, băuturi alcoolice (aperitive şi vinuri). − Restaurant dietetic este o unitate gastronomică în care se oferă consumatorilorsortimente de preparate culinare dietetice (pregătite sub îndrumarea unui cadru medicaldietetician) şi băuturi nealcoolice. 101 Universitatea SPIRU HARET
  • 102. − Restaurant lacto-vegetarian este o unitate gastronomică în care se desfac, înexclusivitate, sortimente de preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă,paste făinoase, orez, salate din legume, precum şi dulciuri de bucătărie, lactate proaspete,produse de patiserie, îngheţată şi băuturi nealcoolice. − Restaurant familial este o unitate cu profil gastronomic care oferă, în mai multevariante, meniuri complete la preţ accesibil. Preparatele şi specialităţile solicitate în afarameniurilor se servesc conform preţurilor stabilite în listele de meniu. Băuturile sunt limitatela sortimente de răcoritoare şi ape minerale. Poate funcţiona şi pe bază de abonament. Lanevoie se poate organiza şi ca secţie în cadrul unui restaurant clasic. De regulă, asemeneaunităţi se organizează în staţiuni turistice sau în pensiuni şi în ferme agroturistice. Restaurantul cu specific este o unitate de alimentaţie pentru recreere şidivertisment, care, prin dotare, profil, ţinuta lucrătorilor, momente recreative şi structurăsortimentală, trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naţionale, tradi-ţionale şi specifice diferitelor zone. Crama, un profil concret al acestui tip de unitate de alimentaţie destinată serviriituriştilor, desface o gamă largă de vinuri. Acestea se pot servi atât îmbuteliate, cât şineîmbuteliate. Prestaţiile organizate în cadrul ei vizează o gamă specifică de preparateculinare: tochitură, preparate de carne la grătar sau trase la tigaie. Vinurile se servesc dincarafe sau căni din ceramică. Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereţii decoraţicu scoarţe, ştergare etc. Poate avea program muzical, tarafuri de muzică populară. Restaurantul cu specific local pune în valoare bucătăria specifică unor zonegeografice din ţară sau a unor tipuri tradiţionale de unităţi (crame, colibe, şuri etc.). Aceste unităţi, prin amplasare şi amenajare, dotare interioară şi profilul lor, trebuiesă reprezinte stilul de construcţie local. La construirea unităţilor se utilizează materialeprelucrate sumar, specific regiunii respective, cum sunt piatra, bolovanii de râu, lemn(brut sau prelucrat), cărămidă, trestie, stuf, răchită etc. Întregul mobilier, vesela,ornamentele interioare, ţinuta personalului (costume de daci, romani, ciobăneşti etc.),inventarul textil trebuie să simbolizeze specificul unităţii. Specialităţile de preparare culinare trebuie să reprezinte obiceiurile de alimentaţielocală, adoptându-se tehnologii moderne de preparare. Sistemul minimal de preparateculinare trebuie să urmeze structura succesivă a unui meniu complet (gustări, ciorbe,mâncăruri, specialităţi culinare, dulciuri etc.). Băuturile recomandate, în sortimentulminimal, sunt rachiuri şi vinuri din zonele locale. Serviciul se asigură la masă, prinospătari. Momentele recreative trebuie să fie asigurate de programe folclorice cu specificlocal. Restaurant cu specific naţional pune în valoare tradiţiile culinare ale unor naţiuni(chinezesc, grecesc, arăbesc, indian, mexican, italian etc.), servind o gamă diversificatăde preparate culinare, băuturi alcoolice şi nealcoolice specifice. Ambianţa interioară şiexterioară a saloanelor, programul muzical, uniformele personalului de servire şi celelaltesunt specifice ţării respective. Braseria asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cupreparate reci, minuturi, un sortiment restrâns de mâncăruri, specialităţi de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice de calitate superioară, unbogat sortiment de bere. Acest tip de unitate poate funcţiona ca salon de profil înstructura unui restaurant (justificat prin rapiditatea servirii consumatorilor, ca urmare a102 Universitatea SPIRU HARET
  • 103. timpului limitat de şedere în unitate), sau ca unitate independentă în reţeaua unităţilor dealimentaţie publică, cu sau fără bază de producţie, respectând acelaşi profil. Berăria este o unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, înrecipiente specifice (ţap, halbă, cană) de diferite capacităţi şi a unor produse şi preparatecare se asociază în consum cu acestea (crenvurşti cu hrean, mititei, cârnaţi, debreţini,chifteluţe, foetaje, covrigi, migdale, alune etc.), precum şi brânzeturi, gustări calde şi reci,minuturi (pe bază de ouă şi legume), specialităţi de zahana (1-2 preparate), precum şibăuturi alcoolice (coniac, rom, sortiment restrâns de vinuri şi băuturi nealcoolice). Grădina de vară este o unitate amenajată în aer liber, dotată cu mobilier specific„de grădină” şi decorată în mod adecvat. Serveşte un sortiment diversificat de preparateculinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie şi cofetărie-patiserie, un largsortiment de băuturi alcoolice (vinuri selecţionate de regiune, îmbuteliate sauneîmbuteliate, băuturi spirtoase etc.) şi nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun. Barul – unitate de alimentaţie cu program de zi sau de noapte, în care se serveşteun sortiment diversificat de băuturi alcoolice şi nealcoolice şi o gamă restrânsă deproduse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiţii muzicale, video, TV.Se deosebesc: Barul de zi – unitate care funcţionează, de regulă, în cadrul hotelurilor şi restau-rantelor sau ca unitate independentă. Organizatorii lui oferă consumatorilor o gamă va-riată de servicii având ca obiect băuturi alcoolice şi nealcoolice (simple sau în amestec) şigustări în sortiment restrâns, tartine, foetaje, specialităţi de cofetărie şi îngheţată, produsedin tutun – ţigări – şi posibilităţi de distracţie (muzică discretă, televizor, jocuri mecaniceetc.). În salonul de servire se află tejgheaua–bar cu scaune înalte, un număr restrâns demese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective. În unele unităţi de acest gen serviciilesunt asigurate consumatorilor mai rapid, ca urmare a timpului limitat de şedere în unitate. Barul de noapte este o unitate încadrată cu un grad de confort special, practicândpreţuri cu cote speciale de adaos, în funcţie de amplasare, construcţie, dotare, programeartistice etc. Funcţionează cu orar de noapte, în cadrul căruia se prezintă un programvariat de divertisment de music-hall şi dans pentru consumatori şi oferă o gamă variată debăuturi alcoolice, specialităţi de cofetărie şi îngheţată asortate, roast-beef, fripturi reci etc.,fructe şi salate de fructe (proaspete şi din compoturi), cafea, jardiniere cu delicatese. Café-bar-cafenea – unitate care îmbină serviciul de desfacere a cafenelei cu unanumit gen de practică recreativă; oferă consumatorilor şi gustări calde şi reci, minuturi,produse de cofetărie – patiserie, îngheţată, băuturi nealcoolice calde (cafea, filtru, şvarţ,cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi alcoolice fine (lichioruri, coniac, vermut ş.a.). Disco-bar (Discotecă-videotecă) – unitate cu profil de divertisment pentru tineret,activitatea comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie,îngheţată şi, în special, amestecuri de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Divertismentul estesusţinut prin intermediul muzicii de audiţie şi de dans, înregistrată şi difuzată prininstalaţii speciale şi prin „disc-jockey”, care asigură organizarea şi desfăşurarea întregiiactivităţi. Videoteca este special amenajată cu instalaţii electronice de redare şi vizionareîn care se prezintă video-programe şi filme. Bufet-bar – unitate ce oferă un sortiment restrâns de preparate calde şi reci (gustări,sandviciuri, minuturi, mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau 103 Universitatea SPIRU HARET
  • 104. aduse din afară, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice (aperitive), bere,vinuri, la pahar. Unităţi tip fast-food, care asigură o servire rapidă şi la preţuri avantajoase, cunoscun dinamism deosebit în ţările cu turism avansat şi fiinţează sub mai multe forme: Restaurant-autoservire este o unitate cu desfacere rapidă în care consumatorii îşialeg şi se servesc singuri cu preparatele culinare calde şi reci (gustări, produse lactate,băuturi calde, nealcoolice, supe – ciorbe – crème, preparate din peşte, antreuri, preparatede bază, salate, deserturi, fructe) şi băuturi alcoolice (bere) şi nealcoolice, la sticlă, aşezateîn linii de autoservire cu flux dirijat şi cu plata după alegerea produselor. Bufet tip expres – unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu estedirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. Pizzerie – unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai potdesface gustări, minuturi, salate, produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar saubăuturi slab alcoolizate. Snack-bar – unitate caracterizată prin existenţa unei tejghele-bar, cu un front de servirecare să permită accesul unui număr mare de consumatori, serviţi direct cu sortimente,pregătite total sau parţial în faţa lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparateculinare (crenvurşti, pui fripţi, sandviciuri, cârnăciori, unele preparate cu specific), precum şibăuturi nealcoolice calde şi reci şi băuturi alcoolice în sortiment redus. Cofetăria reprezintă o altă componentă a structurii unităţilor de alimentaţiedestinate servirii turiştilor, specializată pentru desfacerea unui sortiment larg de: prăjituri,torturi, fursecuri, cozonac, îngheţată, bomboane, patiserie, fină, băuturi nealcoolice caldeşi reci şi unele băuturi alcoolice fine (coniac, lichioruri). Patiseria constituie, la rându-i, o unitate specializată în desfacerea pentru consumpe loc sau la domiciliu a producţiei proprii specializate, în stare caldă (plăcintă, ştrudele,merdenele, pateuri, covrigi, brânzoaice, gogoşi, cornuri etc.). Sortimentul de băuturiinclude bere la sticlă, băuturi nealcoolice, calde, răcoritoare, vin la pahar, diferitesortimente de produse lactate (iaurt, chefir, lapte bătut etc.). Se poate organiza şi cu profilde „plăcintărie”, „simigerie”, „covrigărie”, „gogoşerie” sau „patibar”. 3.2.2.4. Structurile turistice de tratament balnear (de sănătate) Reprezintă structurile de primire turistică cu funcţiuni de tratament balnear (înprezent se foloseşte sintagma „turism de sănătate”), respectiv: unităţi de prestări deservicii pentru tratament balnear (nu medical – n.n. – V.G.), sau baze de tratamentbalnear, componente integrate sau arondate complexurilor hoteliere de turism balnear.Acestea se găsesc în staţiunile turistice balneoclimatice, ca unităţi independente sau „subacelaşi acoperiş” în hoteluri sau alte unităţi de cazare. Prin definiţie, complexul de turismbalnear poate fi o clădire sau clădiri care include în acelaşi edificiu sau în edificii legatefizic sau funcţional, structuri turistice de primire (de cazare, de alimentaţie şi de tratamentbalnear, eventual de agrement). Asemenea complexuri balneare sunt în staţiunilebalneoclimatice Băile Herculane (Complexele Roman şi Hercule), Olăneşti, Călimăneşti,Băile Felix, Slănic-Moldova, Sângeorz-Băi etc.), unde se oferă proceduri majore cufactori naturali de cură (terapeutici), de hidroterapie (băi la cadă), nămoloterapie (băi cunămol sau împachetări cu nămol), mofete cu gaze terapeutice (CO2), microclimat desalină etc. sau proceduri fizico-terapeutice (băi galvanice, diadinamice, masaje etc.).104 Universitatea SPIRU HARET
  • 105. 3.2.2.5. Structurile turistice cu funcţie de agrement Cuprinde unităţi diverse, precum: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şidotări specifice agrementului turistic, practicării sporturilor, divertismentului cultural etc. Agrementul, în sensul produsului turistic, este definit ca ansamblul mijloacelor şiformelor capabile să asigure turistului o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să deasenzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută. Dotările şi serviciile de agrement sunt grupate după spaţiul de desfăşurare, îninterior, ca în unităţi de cazare, de alimentaţie, unităţi de agrement şi divertismentcultural şi sportiv etc. sau în exterior (terenuri de sport, programe sportive, culturale etc.) Din punct de vedere al caracterului prestaţiilor, serviciile şi dotările pot avea uncaracter cultural-educativ, recreativ, sportiv, cure şi tratament balnear, fitness, sau uncaracter special (Salvamar, Salvamont, Duty Free Shop, Tax Free Shop etc.). Aceste servicii de agrement şi divertisment cultural se cuprind în serviciilecomplementare (după unii specialişti – suplimentare), dar unele dintre acestea, în funcţiede motivaţia care determină acţiunea turistică, pot deveni servicii de bază, cum ar fipracticarea sporturilor de iarnă şi tratamentul balnear în staţiunile de profil. Astfel, înstaţiunea balneoclimatică Vatra Dornei, profilată pe afecţiuni reumatismale şicardiovasculare, sporturile de iarnă, susţinute de pârtii de schi şi teleferice, sunt servicii şidotări suplimentare în oferta turistică a staţiunii, după cum este şi hotelul Păltiniş şi bazade tratament balnear, cu serviciile respective, pentru staţiunea turistică montană Sinaia,cunoscută pentru turismul montan şi sporturile de iarnă. Ţările alpine deţin cea mai mare şi mai complexă ofertă de turism montan dinlume, cu peste 212 arii turistice majore şi peste 700 de staţiuni şi centre turisticespecializate în sporturi de iarnă. Austria are 278 de staţiuni şi centre de schi şi 1.050 kmppârtii de schi alpin şi 9.500 km pârtii de schi fond; Elveţia: 119 şi 950 kmp, 1.000 km;Italia: 150, 1.350 kmp, 1.000 km; Franţa: 300 (din care 35 ultramoderne), 1.900 kmp şi2.500 km; Germania: 56 de staţiuni şi centre turistice de schi, 450 kmp şi 1.000 km etc. Sporturile de iarnă reprezintă pentru România o destinaţie turistică importantă, atâtprin structurile de cazare turistică (vezi cap. Cazare turistică), cât şi prin dotările tehnicepentru practicarea acestora. Din materialele prezentate mai jos, rezultă o dotare sumară faţă de oferta turistică aunor ţări ca Austria, Franţa, Elveţia şi Italia. Programul „Superschi în Carpaţi”, iniţiat înanul 2002, va conduce, în final, la realizarea unei oferte turistice pentru sporturi de iarnăcompetitive pe plan european (vezi programele Azuga – Predeal, Borşa, Poiana Braşov,„Sectra” Sinaia etc.). În continuare, prezentăm domeniul schiabil al României, natural şi amenajat şi cudotările aferente practicării sporturilor de iarnă (tabelele 8-11), şi, respectiv, mijloacele detransport pe cablu – teleferice (tabelul nr. 12). 105 Universitatea SPIRU HARET
  • 106. Tabelul nr. 8 Dotări pentru sporturi de iarnă Nr. Masive montane Domeniul schiabil crt. pe judeţe Suprafaţa (ha) Nr. pârtii Lungime (km) 1. Braşov 109,3 23 25,21 2. Prahova 109,4 15 20,08 3. Dâmboviţa 21,6 3 6,93 4. Sibiu 26,1 4 5,10 5. Cluj 9,8 3 2,36 6. Maramureş 33,9 4 7,30 7. Caraş-Severin 11,8 3 2,00 8. Hunedoara 15,5 7 15,44 9. Neamţ 0,2 1 0,40 10. Alba 3,0 1 0,74 11. Bihor 1,6 1 0,55 12. Bistriţa Năsăud 6,0 2 3,60 13. Suceava 16,8 2 1,20 14. Mureş 4,8 1 1,00 15. Covasna 2,8 1 0,56 16. Gorj 5,7 1 0,57 TOTAL GENERAL 378,2 72 93,04 Sursa: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, 2002. Tabelul nr. 9 Domeniul schiabil pe masive montane Nr. Domeniul schiabil Masive montane crt. Suprafaţa (ha) Nr. pârtii Lungime (km) 1. Postăvarul 57,4 13 13,49 2. Piatra Mare 10,0 1 2,00 3. Clăbucet – Predeal 41,9 9 9,72 4. Baiu 10,0 2 4,00 5. Bucegi 116,0 16 23,01 6. Cindrel 26,1 4 5,10 7. Bihor 14,4 5 3,65 8 Rodna 8,1 2 2,70 9. Gutâi + Ţibleş 25,8 2 4,60 10. Semenic 8,8 2 1,20 11. Muntele Mic 3,0 1 0,80 12. Parâng 14,7 5 13,86 13. Retezat 2,0 1 0,70 14. Vâlcan 4,5 2 1,45 15. Călimani 6,0 2 1,00 16. Bistriţei 16,8 2 3,60 17. Gurghiu 4,8 1 1,20 18. Baraolt 2,8 1 0,56 Sursa: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, 2002.106 Universitatea SPIRU HARET
  • 107. Tabelul nr. 10 Domeniul schiabil pe staţiuni/centre/puncte turistice Domeniul schiabil Nr. Staţiuni, centre Suprafaţa Lungime crt. Puncte turistice Nr. pârtii (ha) (km) 1. Poiana Braşov 57,4 13 13,49 2. Predeal + Pârâul Rece 41,9 9 9,72 3. Sinaia 85,1 12 15,15 4. Buşteni 1) 9,3 1 0,93 5. Peştera – Padina 21,6 3 6,93 6. Păltiniş 26,1 4 5,10 7. Băişoara 6,6 2 1,05 8. Fântânele 3,2 1 1,31 9. Borşa 8,1 2 2,70 10. Izvoarele 1,8 1 0,60 11. Mogoşa 24,0 1 4,00 12. Semenic 8,8 2 1,20 13. Muntele Mic 3,0 1 0,80 14. Parâng 9,0 4 13,29 15. Râuşor 2,0 1 0,70 16. Straja 4,5 2 1,45 17. Durău 1,2 1 0,40 18. Arieşeni 3,0 1 0,74 19. Stâna de Vale 1,6 1 0,55 20. Tihuţa 6,0 2 1,00 21. Vatra Dornei 16,8 2 3,60 22. Sovata 4,8 1 1,20 23. Şugaş 2,8 1 0,56 24. Rânca 5,7 1 0,57 25. Bunloc 10,0 1 2,00 26. Azuga 15,0 2 4,00 Sursa: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, 2002. 1 Ulterior, s-a amenajat pârtia Kalinderu (1.387 m lungime, 40 m lăţime, 4 tunuri zăpadăartificială), situată pe pantele masivului Caraiman, la circa 1 km de staţiune. 107 Universitatea SPIRU HARET
  • 108. Tabelul nr. 11 Domeniul schiabil pe staţiuni/centre/puncte turistice: Debite pers./oră Nr. Staţiune centru/punct Debit optim pers/h crt. 1. Poiana Braşov 5.280 2. Predeal + Pârâul Rece 4.140 3. Sinaia 8.190 4. Buşteni 900 5. Peştera – Padina 990 6. Bunloc 900 7. Azuga 450 8. Păltiniş 2.070 9. Băişoara 900 10. Fântânele 270 11. Borşa 540 12. Izvoarele 270 13. Mogoşa 540 14. Semenic 600 15. Muntele Mic 600 16. Parâng 1.750 17. Râuşor 450 18. Straja 650 19. Durău 270 20. Arieşeni 360 21. Stâna de Vale 270 22. Tihuţa 1.080 23. Vatra Dornei 1.080 24. Sovata 360 25. Şugaş 450 26. Rânca 900 Sursa: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, 2002. Observaţii • Domeniul schiabil actual al României este de 378,2 ha, de câteva sute de orimai mic decât al ţărilor alpine de referinţă (ex.: de 120 de ori faţă de al Germaniei, de 510ori faţă de al Franţei); • Domeniul schiabil actual este prezent în 20 de masive montane (dintr-un total de72) şi respectiv în 16 judeţe cu relief muntos (din totalul de 27); • Cea mai mare parte aparţine judeţelor Prahova, Braşov şi Dâmboviţa (revenindu-le,astfel, 62,9 % din suprafaţa totală), respectiv masivelor montane Bucegi, ClăbucetelePredealului, Postăvarul şi Baiului (şi în acest caz ponderea celor 3 masive este tot de62,9 %). În acest areal se află staţiunile Poiana Braşov, Predeal + Pârâul Rece, Sinaia,Buşteni, şi, mai recent, Azuga, care deţin circa 52 % din domeniul schiabil actual; • 38 de pârtii (53,3,%) din cele 72 se află concentrate în cele trei masive mai sus –enunţate;108 Universitatea SPIRU HARET
  • 109. • staţiunile Poiana Braşov, Predeal şi Sinaia au peste 38,0 km de pârtii, adică 2/5din total ţară; • pârtiile „foarte uşoare” şi „uşoare” (în număr de 15) au o pondere de numai 21%; înţările de referinţă, aceste categorii de pârtii au o pondere de 30-35 % şi chiar mai mult. Numărul total al mijloacelor de transport pe cablu existent în 2002 este de 64;ele însumează o lungime (pe înclinare) de 77.037 m şi au o capacitate cumulată de trans-port (debit orar) de 34.908 pers./h. Examinarea structurii, caracteristicilor şi repartiţieispaţiale a telefericelor (tabelul nr. 12) conduce la câteva constatări, după cum urmează: Tabelul nr. 12 Mijloacele de transport pe cablu în România. Structură, caracteristici de bază şi distribuţia spaţială Nr. Staţiuni, centre, Teleferice Lungime Capacitate crt. puncte turistice Total TC Tg Ts TK –m- Pers/h 1. Braşov 1 1 - - - 573 440 2. Poiana Braşov 10 2 1 - 7 10.261 6.954 3. Bunloc 1 - - 1 - 1.663 360 4. Predeal 5 - - 2 3 5.203 3.200 5. Pârâul Rece 1 - - - 1 480 1.000 6. Sinaia 9 2 - 2 5 9.180 3.919 7. Buşteni 1 3 2 - - 1 7.898 1.470 8. Azuga 2 - - 1 1 2.373 1.000 9. Peştera–Padina 1 - - - 1 391 1.000 10. Bâlea 1 1 - - - 3.613 110 11. Păltiniş 2 - - 1 1 1.461 650 12. Vatra Dornei 2 - - 1 1 3.524 1.400 13. Sovata 1 - - 1 - 975 450 14. Parâng 4 - - 1 3 4.866 1.400 15. Straja 3 - - 1 2 4.136 900 16. Semenic 2 - - 1 1 3.723 1.300 17. Muntele Mic 3 - - 1 2 4.811 1.035 18. Borşa 2 - - 1 1 2.710 1.050 19. Izvoarele 1 - - - 1 633 1.000 20. Mogoşa 1 - - 1 - 2.244 100 21. Tihuţa 1 - - 1 - 1.069 300 22. Şugaş 1 - - 1 1 565 1.000 23. Stâna de Vale 1 - - - 1 557 1.000 24. Arieşeni 1 - - - 1 750 720 25. Durău 1 - - - 1 400 500 26. Rânca 1 - - - 1 580 1.000 27. Fântânele 1 - - - 1 1.061 450 28. Băişoara 2 - - - 2 1.337 1.200 TOTAL 64 8 1 16 39 77.037 34.908 Sursa: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, 2002. Legendă: TC = telecabină; Tg = telegondolă; Ts = telescaun; TK = teleschi 1 La Buşteni se va realiza în anul 2004 un telescaun cu cuplaj automat, cu lungimea de 1.070m, capacitatea de 1.200 pers/h în scaune cu patru locuri, acoperite cu o copertină transparentă,regim de funcţionare permanentă. 109 Universitatea SPIRU HARET
  • 110. În ce priveşte distribuţia spaţială, aria care cuprinde ofertele turistice de interesnaţional şi internaţional concentrează cele mai multe şi mai moderne teleferice: − 33 de teleferice (circa 52 % din total) sunt prezentate în trei judeţe (Braşov,Prahova, Dâmboviţa) şi trei unităţi montane (Munţii Bucegi, Munţii Postăvaru şi MunţiiBaiului). Aici se găsesc 7 din cele 8 telecabine, singura telegondolă (la Poiana Braşov) şi25 de telescaune şi teleschiuri: capacitate de transport însumată este de 19.343 pers/h(55,4 % din total); − staţiunile consacrate pe piaţa internaţională (Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal) sedetaşează net de celelalte – ele concentrând 24 de teleferice (aproape 2/5 din total) careasigură o capacitate de transport de 14.073 pers/h (40 % din total). Agrementul pe litoralul românesc al Mării Negre, nereprezentativ în această etapă,va deveni o ofertă turistică de mare atractivitate prin: realizarea la Mamaia a unui parcacvatic de distracţii (Aqualand – Mamaia) cu o suprafaţă de 2,2 ha, cu tobogane, piscine,căderi de apă etc., accesibil pentru 3.000 de vizitatori pe zi; construirea a opt baze deagrement nautic la mare sau pe lacul Siutghiol; baze de surfing şi o telegondolă pentruadmirarea panoramei staţiunii Mamaia. La Saturn se construieşte un aquaparc cu 1.500de locuri, trei bazine de înot, piscine pentru copii, bar aquatic etc. În viitoarea staţiune de odihnă şi recreere Snagov, la 35 km de municipiulBucureşti, este proiectat, pe circa 486 ha, un Parc de Turism şi Agrement cu mai multecomponente: parc tematic „Dracula Parc” legat de perioada feudală a domnitorului VladŢepeş, terenuri de golf, hipodrom, Aqua Parc, circuite de karting şi auto, un crochiuRomânia în miniatură, terenuri de sport. La Comana (55 km sud de Bucureşti), localitate cu valori turistice cultural istoriceşi naturale, s-a iniţiat un program de realizare a unui „Sat European”, pe 1.000 ha, în care,pe fondul unei hărţi a Europei, cu graniţele de stat trasate, fiecare ţară va realiza oconstrucţie specifică (vezi capitala UE, Bruxelles). Desigur, parcuri tematice de interes turistic se amenajează şi în alte areale turisticeprecum: la Cetatea medievală de la Râşnov („Parcul Cumania”) şi în Parcul Naţional„Piatra Craiului” – Parcul tematic „Carnivore Mari din Carpaţi” (20 ha) lângă Zărneşti. În hotelurile de 4-5 stele se găsesc amenajări pentru fitness, masaje, nămoloterapie,hidroterapie şi hidrokinetoterapie, piscine, săli pentru squash (tenis la perete), terenuri detenis, pingpong, badminton, minigolf, popicării, săli de audiţii muzicale, Internet (săli sauCafé Internet), săli de spectacole etc. În staţiunile turistice de iarnă nu lipsesc complexelemultifuncţionale cu agrement après-schi, iar programele culturale şi festivalurileconstituie o imagine de marcă pentru unele staţiunii şi centre turistice europene. Cluburile de vacanţă reprezintă cel mai complex mod de agrementare a timpuluiliber, în care animaţia, programele cultural-distractive şi sportive au importanţă caserviciile bază. 3.2.2.6. Căile şi mijloacele de transport Căile şi mijloacele de transport constituie elementele de bază ale infrastructuriigenerale, se află în diferite stadii de organizare şi modernizare de la o ţară la alta şicunosc o răspândire generală pe mapamond. Acestea deservesc interesele majore(economice, sociale, strategice) ale unei ţări, dar au şi o importanţă majoră în asigurarea110 Universitatea SPIRU HARET
  • 111. călătoriilor turistice. Turismul contemporan, în dinamica sa explozivă şi dimensiuneaspaţială de mare anvergură, este condiţionat de modernizarea (şi progresul tehnologic) şidiversificarea căilor şi mijloacelor de transport. Căile şi mijloacele de transport implicate în turism sunt de interes economicgeneral şi specifice turismului, cu precădere mijloacele de transport cunoscute subgenericul de mijloace de transport turistic sau structuri turistice cu funcţie de transport cucare se realizează serviciile de transport turistic. Transportul turistic, ca mijloace tehnice şi servicii de transport turistic, asigurăcălătoriile turistice, individuale şi de grup în ansamblul activităţii de turism. În transportul turistic – ca serviciu de bază al activităţii turistice –, se utilizeazămijloacele şi servicii turistice rutiere, feroviare, aeriene şi navale, care asigură derulareaactivităţii de turism, de la locul cererii turistice la destinaţia turistică, unde se consumăprodusul turistic. Pentru a evidenţia rolul mijloacelor de transport în turismul românesc de„incoming” – de intrare, şi de „outgoing” – de ieşire, prezentăm următorul tabel: Tabelul nr.13 Sosiri şi plecări de turişti pe mijloacele de transport în anul 2003 Total Mijloace de transport turişti Rutiere % Feroviare % Aeriene % Navale % I. Sosiri 4.343.234 77,6 347.322 6,2 752.116 13,5 151.156 2,7 5.594.828 II. Plecări 5.583.358 85,9 256.436 4,0 593.049 9,1 64.032 1,0 6.497.075 Sursa: Anuarul „Turismul Internaţional”, INS, 2004. Motivaţiile fluxurilor turistice sunt diverse de la vacanţă, sănătate şi afaceri eco-nomice, la relaţii familiare, cultură, religie, studii şi mai ales tranzit turistic (peste 60 %). Căile şi mijloacele de transport rutier Au cea mai largă răspândire, dată fiind reţeaua de drumuri care împânzeşte totglobul, cu toate că dimensiunile şi starea tehnică sunt variate, în funcţie de nivelul dedezvoltare economică al fiecărei ţări sau regiuni. Sunt cele mai uzitate în turism deoarece deschid accesul la cele mai izolate atracţiisau localităţi turistice. În transportul rutier turistic se utilizează diferite mijloace detransport, dar, cu precădere, autoturismul (cel mai mobil), microbuzul şi autocarul, fiindfolosite şi motocicletele, motoretele şi bicicletele. Autocarele sunt clasificate dupăcategoria de confort de la 1 la 5 stele (maximum). Turismul este condiţionat de starea tehnică a drumurilor, gradul de dotare şi defluidizare a fluxurilor turistice. În acest sens, autostrada rămâne idealul turismului automobilistic contemporan.Acest tip de arteră rutieră este foarte răspândit în S.U.A. (84.361 km), Canada (7.819 km),(autostrada Transcanadiană Est-Vest, cele din partea de S-E a ţării), Japonia (3.900 km). În Europa de Vest remarcăm Autostrada Soarelui: Londra – Paris – Lyon –Avignon – Genova – Palermo; autostrăzile de pe litoralul mediteranean; spaniol, francez 111 Universitatea SPIRU HARET
  • 112. şi italian, „ruban rutier litoral”; autostrada Bruxelles – Dijon – Lyon – Coasta de Azur şialtele din centrul şi nordul Europei, care urmăresc magistralele europene. România are o reţea de căi de comunicaţii (drumuri, căi ferate, căi navigabile,canale navigabile, porturi maritime şi fluviale, aeroporturi şi căi aeriene), care asigurărealizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport şi la sistemeleinternaţionale de transport. Prin poziţia geografică şi prin reţeaua de infrastructuri, România devine o placăturnantă a transporturilor continentale şi intercontinentale pe principalele direcţiigeografice Vest – Est şi Nord – Sud. Căile rutiere şi serviciile de transport turistic rutier în România Reţeaua de infrastructură rutieră publică din România asigură accesul motorizat înmajoritatea localităţilor ţării, densitatea reţelei fiind de 0,64 km/kmp. Lungimea reţeleieste de 73.435 km 5 din care: 14.685 km (20 %) sunt drumuri naţionale (5.576 kmdrumuri europene şi 113 km autostrăzi) şi 58.750 km drumuri judeţene şi comunale. Dinpunct de vedere al gradului de modernizare, reţeaua rutieră publică deţine 18.084 km(24,6 %) drumuri modernizate, 20.836 km (28,4 %) drumuri cu îmbrăcăminţi uşoarerutiere şi 34.515 km (47 %) drumuri pietruite şi de pământ. Pe drumurile naţionale se desfăşoară circa 70 % din traficul rutier, dintre acestea91 % au îmbrăcăminţi moderne, 8 % îmbrăcăminţi uşoare şi 1 % sunt pietruite. În anul 1991 a fost lansat un program de reabilitare şi modernizare a drumurilornaţionale în 15 etape, realizarea unor variante de ocolire a oraşelor Timişoara, Craiova,Piteşti şi Sibiu, pentru fluidizarea traficului şi a liniei de centură a oraşului Bucureşti(circa 94 km). Drumurile judeţene au o lungime de 28.128 km, din care 3.770 km modernizate şi15.276 km cu îmbrăcăminţi asfaltice uşoare, restul fiind pietruite (7.585 km) şi de pământ(1.497 km). Drumurile comunale însumează 30.622 km, din care 938 km modernizate şi4.440 km cu îmbrăcăminţi rutiere uşoare etc. Această stare tehnică a drumurilor României nu avantajează turismul românesc. România este traversată de coridoarele europene IV /Berlin / Nurenberg – Praga –Budapesta – Arad – Bucureşti – Constanţa – Istanbul – Salonic şi IX / Helsinki –St. Petersburg – Moscova – Pskov – Kiev – Lyubasevka – Chişinău – Bucureşti –Dimitrovgrad – Alexandroupolis. Programele de modernizare în curs de derulare vizeazăcu prioritate reabilitarea / modernizarea secţiunilor de infrastructuri rutiere situate pecoridoarele paneuropene de transport IV şi IX prin care se asigură interconectarea şiinteroperabilitatea între reţeaua de transport la nivel naţional şi cea europeană. La aceste coridoare paneuropene se interconectează şi cele 17 drumuri europene(E) care străbat România. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (94/2003) s-a stabilit lista proiectelorprioritare identificate de România cu Uniunea Europeană, care urmează a fi realizatepână în anul 2015, între care 1.112 km de autostrăzi, 238 km de drumuri expres, cuprecădere magistralele europene din ţară. 5 Datele MTCT, 2003; Anuarul Statistic, INS, 2002.112 Universitatea SPIRU HARET
  • 113. Serviciile rutiere de transport turistic se realizează cu ajutorul autocarelor şimicrobuzelor, în cadrul formelor organizate de turism de către touroperatori şiautoturismelor, în sisteme de aranjament turistic special. Modernizarea căilor rutiere şi tehnologia avansată în domeniul autovehiculelor lefac prioritare în circulaţia turistică (tabelul nr. 13). Autoturismul devine tot mai prezent în formele combinate de transport şi tipuri dearanjamente turistice, precum: „Fly and Drive”, „Rail – Route”, sistemul închirierilor,sistemul Europabus etc. În turismul automobilistic o importanţă mare o au dotările de infrastructură şiserviciile tehnice, componente ale ofertei turistice: autostrăzi, drumuri modernizate, staţiide benzină, ateliere de întreţinere şi reparaţii (service) auto, servicii mobile de asistenţătehnică rutieră, unităţi de cazare (moteluri, hanuri, hoteluri de tranzit, campinguri),magazine cu mărfuri specifice, puncte de schimb valutar, filiale şi puncte de prestaţii deservicii ale agenţilor turistice, servicii sanitare, locuri de parcare etc.; aceste servicii şidotări sunt concentrate, de regulă, în anumite complexuri pe arterele rutiere. România ca ţară receptoare turistică şi de tranzit turistic este interesată înmodernizarea şi dezvoltarea reţelei de drumuri, a bazei materiale şi a infrastructuriitehnice a turismului automobilistic, diversificarea şi îmbunătăţirea calitativă a serviciilor,intensificarea publicităţii turistice externe, fluidizarea traficului la vamă şi puncte defrontieră. Căile şi mijloacele de transport feroviar şi serviciile turistice aferente Transporturile pe calea ferată constituie un mijloc rapid şi confortabil pentrucălătoriile turistice în tot cursul anului. Sunt folosite atât pentru distanţe scurte(week-end), cât şi pe distanţe medii sau lungi în cazul călătoriilor „croazieră” (vezi Orient– Expresul pe rutele Londra – Veneţia şi Paris – Istanbul). Primul tren turistic (tren-tour) a fost introdus în Anglia de către agenţia de turismThomas Cook în anul 1841 pe ruta Leicester – Loughborough, iar mai târziu trenurile depasageri asigurau legăturile dintre marile centre urbane şi staţiunile balneare şi maritimedin Europa şi America de Nord. În S.U.A. şi Rusia, datorită distanţelor lungi implicate (magistraletranscontinentale) au fost create şi folosite vagoanele cu cuşetă de dormit („The PullmanCoach”) şi vagoanele restaurant („The Delmonica”), inaugurate în S.U.A. în 1859 şi,respectiv, în anul 1868. În 1883 a fost inaugurat Orient – Expresul pe traseul Paris –Istanbul, care a avut o replică a acestuia pe direcţia Londra – Istanbul, funcţionândamândouă până în 1977, fiind revitalizate în 1982. Este un tren somptuos, cu vagoane luxoase, tapetate cu mătase şi carpete turceşti,băi mozaicate şi duşuri fierbinţi, vagoane restaurant cu chelneri îmbrăcaţi în stilulsecolului al XVIII-lea. Căile ferate au cunoscut o dezvoltare mare, călătoriile turistices-au intensificat, au apărut oraşe şi staţiuni, dar, după anii 1930, acest transport a decăzut. Transportul feroviar are unele avantaje ca: regularitatea şi certitudinea deplasărilor,independent de condiţiile atmosferice, costul relativ mai scăzut al călătoriei, asociat cuviteza de deplasare şi confortul, practicându-se reduceri în cazul grupurilor de turişti,confortul mai ridicat (vagoane de dormit, restaurante, saloane, instalaţii de radioficare şiteleviziune etc.); îmbarcarea şi debarcarea se realizează în oraşe, staţiuni; capacitatea de 113 Universitatea SPIRU HARET
  • 114. transport este mai mare (600 – 1.000 locuri) cu disponibilitatea de a ataşa vagoanesuplimentare (Minciu, colab., 1991). Introducerea progresului tehnic a condus la creşterea vitezei de croazieră atrenurilor şi a gradului de confort, la diversificarea ofertei de servicii, aranjamente decălătorie care asigură deplasarea simultană a turistului şi a automobilului său etc. S-auintrodus trenuri care depăşesc viteza medie de 80-100 km/h, astfel, sunt trenuri de mareviteză, care se deplasează pe anumite tronsoane cu 250-300 km/h (TVG – Franţa,Shinkansen şi Hikkari în Japonia). În Franţa, Trains à Grande Vitesse (TGV) parcurgeruta Paris – Lyon în 2 ore cu 300 km/h şi Paris – Bordeaux în 3 ore, iar Eurostar distanţaParis – Londra în 3 ore. Asemenea trenuri s-au extins şi în Germania, Italia, MareaBritanie, Spania, Coreea de Sud (Cocean, colab., 2002). Sunt şi căi ferate ce pătrund în regiuni greu accesibile, străbătând tunele (Elveţia,Franţa), sau urcând la altitudini mari ca în Peru (Lima–Oroya, 4.829 m), Bolivia(Rio Mulatos–Potosi, 4.784 m) etc., facilitând vizitarea unor arii cu atracţii naturale demare interes. În România s-au introdus în circuitul turistic linii de cale ferată înguste, culocomotive cu aburi (Târgu-Mureş – Band, 27 km; Sibiu – Agnita, 25 km; Sovata –Eremitu, 15 km; pe văile Trotuşului şi Moldoviţei). Căile Ferate Române pun ladispoziţia turiştilor trenurile de epocă: Nostalgia, Braşov, Moldoviţa, Trenul Regal. În circulaţia internaţională turistică, transportul feroviar întruneşte numai 4,5 % dinopţiuni, cu toate că sunt şi ţări în care ponderea ajunge la 15-20 % sau depăşeştetransportul aerian ca în Italia, Bulgaria, Iugoslavia (Cosmescu, 1998). În cadrul transporturilor turistice feroviare pe cursele regulate sau speciale,organizatorii oferă o gamă destul de extinsă de aranjamente de tipul Rail Inclusive Tour –RIT, un produs turistic ce include serviciile de transport cu trenul, de cazare şi alte serviciituristice oferite voiajorilor individuali sau în grup. Sistemul RIT grupează mai multe variante de călătorii turistice: circuite dus-întorspe un anumit traseu („aller – retour”), curse speciale într-o singură direcţie, cursecombinate cu folosirea pe anumite parcursuri a mijloacelor rutiere şi maritime (Ionel G.,colab., 1984; Cristureanu, 1992). Se utilizează acorduri RIT de tipul: • RIT – I oferit turiştilor individuali, cu o reducere a tarifului feroviar cu circa20%, fără a limita volumul minim al traficului, iar agenţia turistică nu are obligaţia de ase angaja la un minim de vânzări; • RIT – IG, oferit turiştilor individuali sau în grupuri mici, cu reduceri tarifare demaximum 40 %, cu un minim de trafic, dar cu avantajul neprogramării datelor decălătorie, fapt ce permite folosirea lui pe toată durata anului; • RIT – GP pentru grupuri de turişti programate pe subperioade de timp,prevăzându-se pentru fiecare un anumit minim de trafic, programarea plecărilor şi arutelor; reducerea de tarif este de până la 45 %; • RIT – Y şi RIT –YP sunt aranjamente destinate tinerilor sub 26 de ani, cu sau fărăprogramarea transportului, asigurându-se reduceri tarifare până la 50 % cu un minim de trafic; • RIT – G, în cele mai scăzute tarife, practicat în scopuri promoţionale, cu outilizare conjuncturală şi la iniţiativa căilor ferate din ţara de plecare în acord cu cele dinţările tranzitate.114 Universitatea SPIRU HARET
  • 115. Sunt şi alte tipuri de aranjamente feroviare cu tarife reduse, ca: • Inter-Rail, destinat tinerilor sub 21 de ani şi girat de către Căile Ferate Francezeşi organizat pentru posesorii unei legitimaţii cu acelaşi nume, implică reduceri tarifare de50 % la vagoane de clasa a II-a pe tot parcursul ţărilor care au aderat la acest sistem. • Eurail Tariff, Eurail Group, Eurail pass student şi Railpass se adreseazăturiştilor din ţările extraeuropene care pot achiziţiona bilete cu acelaşi nume de lareprezentanţii unor administraţii ale căilor ferate europene sau agenţii de voiaj acreditateîn America de Nord şi Sud, Africa, Japonia sau Australia. Pe baza acestor legitimaţii turiştii pot călători nelimitat o perioadă de timpdeterminată, spre diferitele destinaţii europene, pe toate reţelele căilor ferate participantela înţelegerile respective. Pentru creşterea siguranţei şi a vitezei de circulaţie, a traficului de persoane şi demarfă, în perspectivă s-au realizat programe de reabilitare/modernizare a magistralelor fero-viare de legătură cu reţeaua europeană şi a gărilor şi staţiilor aferente circulaţiei turistice. Căile şi mijloacele de transport aerian Transporturile aeriene se află printre cele mai dinamice forme de transport turistic,fiind utilizate, cu precădere, pe distanţe lungi şi foarte lungi în turismul internaţional.Introducerea avioanelor moderne de mare capacitate, creşterea numărului de linii dezboruri directe au influenţat, în mare măsură, intensificarea călătoriilor turistice pedistanţe medii şi lungi. Călătoriile turistice aeriene se pot realiza prin două tipuri de curse: curse regulate(de linie) şi curse la cerere. Cursele regulate de pasageri presupun prestarea serviciilor de specialitate pe bazaunor oraşe şi rute dinainte stabilite, iar costul biletelor se plăteşte integral de călători. Deregulă, cursele regulate sunt folosite de turişti în călătoriile lor pe cont propriu, dar şi decătre agenţiile de turism la tarifele obişnuite pe care aceştia le practică, sau la tarifepreferenţiale prin negocierea cu companiile de transport a anumitor aranjamente. Zborurile la cerere sunt solicitate de o persoană fizică, o agenţie de turism sau oorganizaţie de turism, care închiriază parţial sau integral (afretare) capacitatea detransporturi a unui avion pentru o cursă sau o serie determinată de curse. Pentru a beneficia de tarife reduse pe cursele regulate se pot angaja o serie deacorduri sau aranjamente aeriene ca: aranjamente IT („Inclusive Tour”) practicate încadrul voiajelor organizate, care asigură touroperatorului un tarif inferior celui clasei„economice”, preţul incluzând costul transportului, cazare, masa şi alte prestaţii ladestinaţie (la sol); formula blocs-siège, care constă în cumpărarea pentru un întreg sezona unui număr de locuri pe o linie aeriană, repartizate pe mai multe zboruri, dar la date şiore de trafic scăzut; brokingul sau zborurile separate („separates faces”), respectivcumpărarea de către o persoană sau agenţie de turism a unui număr mare de bilete de lacompaniile aviatice pentru a le revinde diferitelor agenţii de turism sau publicului călător.Preţul biletului cuprinde numai transportul aviatic. Cursele la cerere reprezintă o alternativă la cursele regulate, la care pot apelatouroperatorii prin închirierea de la companiile aviatice a uneia sau mai multor nave timpde un sezon întreg. Aranjamentele „charter” sunt, în general, de patru tipuri (Cristureanu,1992): charter de grup, cu sau fără afinitate, TGC – Travel Group Charter în S.U.A. şi 115 Universitatea SPIRU HARET
  • 116. ABC – Advance Booking Charter, în Europa; Charter IT – Inclusive Tour Chater (ITC),cel mai frecvent în Europa, pentru voiaje forfetare cu servicii consecutive, adică zboruriîn serie spre o anumită destinaţie (cu sejur sau circuit la sol) sub forma unor „lanţuri dus-întors”. Elementele voiajului forfetar sunt: transport aviatic, cazare, masă, transferuri,excursii, ghid însoţitor etc. Costul transportului charter este mult mai redus decât costulcelui pe liniile regulate, reprezentând în medie 35 % – 50 % din preţul acestuia din urmă;Charter pentru uz propriu („own-use”), presupunând închirierea integrală a unui avion înscop personal; charter specializat pentru grupuri de studiu sau evenimente deosebite. Transporturile aeriene beneficiază de anumite particularităţi care le fac din ce în cemai atractive: viteză de croazieră mare – 950-2.000 km/h, ceea ce limitează consumul detimp; capacitatea de transport mare, ajunge la 300-350 persoane, asociată cu viteza dedeplasare şi posibilitatea efectuării mai multor curse, conduce la o capacitate globală maimare decât a celorlalte mijloace; confortul asigurat în raport de categoria biletului de avion. Transporturile aeriene folosesc avioane de diverse tipuri, capacitate şi viteză decroazieră. Alături de navele mari, moderne, de 300-350 locuri pentru turism se utilizeazăşi avioane charter sau de uz personal cu capacitate limitată şi elicoptere, iar pentruturismul sportiv (sporturi externe) deltaplanurile şi parapanta. Pe lângă navele de zbor care şi-au sporit performanţele tehnice şi serviciile de bord(DC – 8,9,10, B – 767, 777, Airbus A 300, BAC – 11, Carravelle şi Mercur în Franţa,Trident în Anglia, TU 144 în Rusia etc.) şi aeroporturile s-au dezvoltat, tehnologizat şioferă o paletă largă de servicii: hoteluri, restaurante, centre de recreere, cinematografe etc.Între marile aeroporturi din lume (2001) cităm: Londra (110,6 mil. pasageri), New York(92,6), Chicago (87,8), Tokyo (83,9), Atlanta (80,2), Los Angeles (74,4), Paris (73,6),Frankfurt (49,4) etc. (citat după Cocean, colab., 2002). Printre cele mai mari companii aeriene în 2002, amintim: United Airlines,American Airlines, Delta Airlines, Northwest Airlines (SUA), British Airways (MareaBritanie), Lufthansa (Germania), Air France (Franţa), Japan Airlines (Japonia). Uneledintre acestea au creat companii charter: Air Charter şi Meridian (Air France), Condor şiPenta (Lufthansa), Airways (British Airways), Nikko (Japan Airlines) etc. (Cocean,colab., 2002) sau au achiziţionat lanţuri hoteliere (Air France, T.W.A.), lanţuri hoteliereşi touroperatori (Lufthansa) etc. Transportul aerian în România cunoaşte o modernizare şi dezvoltare continuă. Seoperează cu avioane moderne, de capacitate medie şi mare (180 – 300 locuri) pe cele 16aeroporturi. Se operează în sistem charter sau curse de linie pentru Europa Centrală şiVestică de pe mai multe aeroporturi ca: Băneasa, Timişoara, Oradea, Arad, Sibiu etc. şipentru toate tipurile de avioane şi curse de pe Otopeni. Aeroportul Otopeni a cunoscut şicunoaşte o tehnologizare şi extindere continuă, la fel ca şi aeroporturile Băneasa,Timişoara, Arad, Sibiu, Târgu-Mureş, Tulcea etc. Într-un program mai amplu de dezvoltare a transporturilor aeriene (Legea 71/1996,Secţiunea I) este prevăzută amenajarea unor aeroporturi în ariile Alba Iulia, Bistriţa,Braşov şi Brăila – Galaţi. Căile şi mijloacele de transport navale Transporturile navale – fluviale şi maritime – au avut o pondere mai mică în sferaturismului până după cel de-al doilea război mondial, când s-au amenajat pentru116 Universitatea SPIRU HARET
  • 117. croaziere în „hoteluri plutitoare”, vapoarele comerciale de linie „France”, „QueenElisabeth” I şi II, „Queen Mary” etc. Transportul naval reprezintă circa 3% din traficul turistic internaţional pe planmondial, între 1,0 % şi 2 % la plecări şi 2,7% – 3% la sosiri în circulaţia turisticăinternaţională a României, după mijloacele de transport folosite între anii 2000-2002. Transporturile navale se realizează mai mult sub forma croazierelor, ca produsturistic, ce tinde a se transforma dintr-o ofertă de lux într-una accesibilă şi turiştilor cuvenituri medii şi submedii. Croazierele sunt aranjamente turistice ce cuprind alături de transport şi celelalteservicii turistice prestate pe parcursul călătoriei. Cererea turistică pentru croaziere a fostimpulsionată de diversificarea tipurilor de nave, condiţiile de confort şi agrement sporite,dar şi de tendinţa de combinare a aranjamentelor aer – mare şi invers, de creştereasecurităţii de transport etc. În anul 2000 piaţa de croaziere a absorbit peste 2 milioane deturişti. Dar transporturile turistice navale capătă şi valenţe de agrement nautic (yachting,surfing, scufundări, pescuit sportiv, vânătoare subacvatică etc.) sau o combinaţie întreacestea. Turismul de croazieră se practică pe marile fluvii europene, americane, egiptene,asiatice etc. (Sena, Tamisa, Dunăre, Rhin, Rhone, Volga, Mississippi, Nil etc.), dar şi pelacuri (Marile Lacuri Americane, lacurile din ţările scandinave, Lehman, Bodense dinElveţia, cele din nordul Italiei, de pe Volga etc.). Dar croazierele maritime deţin prioritatea traficului turistic naval în MareaMediterană, Caraibe, Asia de Sud-Est şi Oceania, de-a lungul ţărmurilor în sistem„cabotaj” pentru vizitarea insulelor şi staţiunilor marine (Croaţia, Grecia, Turcia, Italia,Spania, Franţa în Marea Mediterană sau pe litoralul atlantic european şi american, fie pecel pacific american). În Marea Caraibe, plecările din Florida au dominat piaţa croazierelor nord-americane, ponderea lor crescând până la 75% (Cosmescu, 1998). Sunt croaziere de7 zile, 10 şi 12 zile şi ca destinaţii insulele: Jamaica, Cayman, Barbados, Aruba, Curaçao,fie Florida (Key West), Mexic (Cazumel) etc. Pe cel mai mare vas de croazieră din lume „Voyager of the Seas” – 3.500 de turiştila bord, se găsesc magazine, piscine, patinoar, sală de baschet şi volei, sală de spectacole,centru de fitness, saună, pistă pe role şi de joggings, miniteren de golf, saloanepentru înfrumuseţare, perete pentru escaladă, capelă pentru căsătorii, cluburi de noapte,cazinou etc. Croaziera, ca formă de vacanţă, prezintă un interes din partea a circa 35 milioanede turişti americani. Sunt şi croaziere transatlantice de 12 zile pe vase de lux, cum ar fi „PachebotulQueen Mary 2” (cu înălţimea hotelului Intercontinental din Bucureşti (circa 40 m), lungimede 345 m, un deplasament de 150.000 t, 17 punţi, 21 de lifturi, 2.600 de pasageri şi 1.253 demembrii ai echipajului) care dispune de: 1.300 de cabine, 70 de restaurante, săli de fitness,de gimnastică, cosmetică, terenuri de tenis, cazinouri, ping-pong, shopping, librărie,bibliotecă, cluburi de noapte, discoteci, grădiniţă, sală de bal, planetarium etc. De un interes crescând se bucură croazierele tematice, în care se îmbină vacanţa,agrementul cu educaţia (arta culinară, istoria, arta, astronomia etc.). 117 Universitatea SPIRU HARET
  • 118. O altă variantă de croaziere se face cu vapoare de croazieră cu garaj la bord (tipferibot) care deplasează o dată cu pasagerii-turişti, şi vehiculele recreaţionale (autocare,autoturisme), cu o capacitate de până la 350 de autovehicule utilizate pe uscat pentrucontinuarea vacanţei. Dar sunt şi croaziere pentru practicarea sporturilor nautice: yahting, surfing, schiacvatic etc. sau sporturi extreme pe râuri şi fluvii cu căderi de apă (cascade, rupturi depantă). Uneori transportul nautic facilitează accesul la locurile de recreere şi odihnă. Un loc important îl ocupă croazierele pe canalele de navigaţie din Europa, Americade Nord, Asia etc. Şi în cazul croazierelor, ca modalităţi de deplasare, de petrecere a vacanţei, cât şi caformă de agrement, pot interveni, frecvent, aranjamente combinate ale mijloacelor detransport, cum ar fi: vapor + autocar, vapor + avion, vapor + tren sau combinaţii de treivapor + autocar + tren (sau avion), în care vaporul poate avea un rol principal. Acestearanjamente numite „fly – cruise” (zbor – croazieră) şi „cruise – drive” sau „drive –cruise” (croazieră – conducere, conducere auto – croazieră) sunt tot mai atrăgătoare înprodusul turistic „croazieră”. În România turismul de croazieră sub forma unor excursii de 1-3 zile cu cazare peponton dormitor şi a excursiilor fără cazare se practică în Delta Dunării, reprezentândpeste 80 % din turismul deltaic. Excursii se realizează pe Dunăre (Orşova, DefileulDunării sau Porţile de Fier I), pe canalul Dunăre – Marea Neagră. Croazierele pe Dunăre sunt promovate cu precădere, de touroperatorii austrieci cunave de croazieră pentru turişti europeni, americani sau canadieni. Se fac opriri în porturile importante: Drobeta-Turnu-Severin (tur de oraş) şiGiurgiu (excursie la Bucureşti sau în staţiunile de pe Valea Prahovei), fie la Tulcea cuexcursie în Delta Dunării sau degustare de vin. Pe râurile interioare se practică sporturinautice, plutăritul pe Valea Oltului (Avrig – Cozia), Bistriţa (Zugreni – Poiana Teiului),rafting etc., iar pe unele lacuri, rare croaziere sau transport naval (Izvorul Muntelui,Vidraru, Fântânele, Leşu etc.). Croazierele pentru agrement şi practicarea sporturilor nautice se realizează pelacurile Străuleşti, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Cernica etc. din nord-estulcapitalei sau pe lacul Snagov. Pe Marea Neagră se realizează croaziere în sistem cabotaj între staţiunile de la sudde Eforie Nord şi în largul mării, în împrejurimile portului turistic Tomis, iar la Mamaia,pe lacul Siutghiol se practică agrementul nautic şi croaziere. În perspectiva anilor 2015 (OUG 94/2003) se prevăd lucrări de reabilitare /modernizare a porturilor dunărene, a canalului Dunăre – Marea Neagră, a portuluiConstanţa şi portului turistic Tomis – Constanţa. Amenajarea cursului Dunării face partedin programul de deschidere a coridorului european VII. Transporturi turistice speciale Reprezintă mijloacele de transport neconvenţionale care deservesc activitatea deturism, respectiv reţelele electrice de gaze, de alimentare cu apă, de transport apăminerală, instalaţiile de transport pe cablu ş.a. Instalaţiile de transport pe cablu facilitează accesul în ariile greu accesibile(abrupturi, defileuri, gheţari), sau de mare interes peisagistic, la anumite obiective118 Universitatea SPIRU HARET
  • 119. turistice, fie în domeniul schiabil (acces sau deservirea pârtiilor de schi). În funcţie deutilitate, capacitate şi viteză se clasifică în: telecabine (15-40 locuri), telegondole (4-10locuri), telescaune (2-4 locuri), teleschiuri şi babyschiuri. În ultimii ani, în domeniul schiabil sunt preponderente telescaunele debraiabile cu2-4 locuri acoperite şi cu capacitate de 1.800-2.000 pers/h, telegondolele cu viteze şidebit sporit şi teleschiurile performante ca viteză. Telefericele deţin circa 2/3 din totalul mondial (Austria 4.200, Franţa peste 4.000,Italia 2.350, Elveţia 1.534, Germania alpină 1.274 etc. (Cazes et al. 1993). România dispune de 64 de teleferice concentrate în staţiunile Poiana Braşov, Sinaiaşi Predeal (vezi cap. 3.3.3.6). Ca mijloace de transport special neconvenţionale menţionăm şi: monorai-ul (liniiferate cu o singură şină), utilizat în S.U.A., Japonia, Germania; linii ferate cu cremalieră(şină dinţată) în Elveţia (14 linii, cea mai înaltă fiind pe muntele Jungfrau, la 3.457 m alt.),S.U.A. (în Colorado, linia de 14 km pleacă de la alt. de 2.000 m la Manita şi urcă la 4.301 m,la observatorul Pike’s Peak), Bolivia şi Chile (legate prin linia Ferrocarril Arica – La Paz,la 4.257 m alt.), planul înclinat (Comandău-Covasna) etc. Celelalte mijloace de transport special specifice turismului sunt reprezentate prininstalaţii şi echipamente de racord a structurilor sau staţiunilor turistice la infrastructuragenerală (alimentare cu apă, gaze, energie termică, energie electrică etc.). 3.2.2.7. Structurile de comercializare a ofertei turistice Se realizează prin agenţia de turism, principalul distribuitor de produse turistice.Agenţia de turism intermediază relaţiile de cumpărare – vânzare a produsului turistic întreprestatorii de servicii (produse) turistice şi turist (consumator de servicii turistice),respectiv între cerere şi oferta turistică. Deţine monopolul vânzărilor de produse turistice(pachete de servicii turistice, voiaje turistice) forfetare, adică la preţuri fixe, determinate,în prealabil. Preţul forfetar se stabileşte în baza unui program detaliat prin formula „totulinclus” – (transport, cazare, pensiune completă, excursie, ghid însoţitor etc.) sau „mixt”care asociază transportul la anumite prestaţii la sol, în funcţie de specificul voiajului(produsului turistic). În practică, vânzarea produselor turistice se mai face şi prin corespondenţă, printelefon, în magazine, prin reţele de unităţi ale transportatorilor, prin intermediulsindicatelor, cluburi, asociaţii, comitete de întreprinderi (Stănciulescu, 2000). Prin HG 513/1998 agenţia de turism este definită „ca fiind o unitate specializatăcare organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente aleacestora”. Mai este cunoscută şi sub denumirea de „agenţie de voiaj” în terminologiaOrganizaţiei Mondiale a Turismului, ca „firmă independentă sau o reţea de firme avândca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport şi vânzareaproduselor turistice „fabricate” de touroperatori”. În limbile de circulaţie internaţională,agenţia de voiaj se traduce astfel: travel agency (engl.), agence de voyager (fr.),Reisebüro (ger.), agenzia viaggio (it.), agencia de viages (sp.). Prin folosirea acestuitermen se pot produce confuzii cu agenţiile de voiaj SNCFR, deşi agenţiile de turismvând şi bilete la mijloacele de transport (ticketing). Agenţiile de turism din România sunt de două categorii (HG 513/1998): 119 Universitatea SPIRU HARET
  • 120. • Agenţia de turism touroperatoare, de categoria A, sau angrosistă, având caobiect de activitate conceperea, organizarea, crearea în baza contractelor încheiate cuprestatorii specializaţi şi vânzarea pe cont propriu, a pachetelor de servicii turistice(produse turistice) sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari (agenţiedetailistă pe bază de contracte sau convenţii); • Agenţia de turism detailistă, de categorie B, care vinde sau oferă spre vânzare, încontul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componenteale acestora, contractate cu aceasta. În funcţie de complexitatea obiectivelor activităţii, se acordă două tipuri de licenţede funcţionare (A şi B), valabile timp de 3 ani, iar conducerea operativă a acestora şi afilialelor din alte localităţi se asigură cu persoane care deţin brevet de turism(OMT 125/1998). Pe mapamond există circa 30.000 de agenţii de turism licenţiate sau recunoscuteprofesional şi aproape 200.000 de puncte de vânzare, din care Europa deţine circa 70 %din agenţii, America de Nord 14 %, Asia şi Pacific 8 % etc. (Stănculescu, 2000). ÎnEuropa, în topul ţărilor, se numără Marea Britanie cu 6.973 de agenţii de turism,Germania 6.271, Italia cu 5.163. Ca principali touroperatori de voiaje forfetare enumerăm: Thomson (locul I),Owners Aboard, Airtours etc. în Anglia; TUI (locul I pe plan mondial), NUR –Neckerman und Reisen, LTU etc. în Germania; Nouvelles Frontières, ClubMéditerranéen, Fram, Sotaire etc. în Franţa; Kuoni, Hotel Plan, Imolg în Elveţia; ViagesMelia SA în Spania; American Express Travel, Cartan etc. în S.U.A.; Canadian Pacific,Tour-Montreal etc. în Canada; Japan Creative Tours, Japan Travel Bureaux, Jet Tours,Nippon Travel Agency etc. în Japonia etc. Principalele firme touroperatoare produc şi comercializează programe turisticeforfetare, dar se implică şi în domeniul transportului aerian sau al serviciilor hoteliere,prin fuziuni, investiţii şi achiziţii, cum este cazul marilor firme din turismul internaţional,ca: TUI – Germania cu 13 touroperatori, hoteluri etc.; Nouvelles Frontières – Franţa cutouroperatori, companii aeriene, hoteluri, pacheboturi etc.; Viajes Melia SA – Spania cu80 de agenţii în Spania, 53 sucursale în Europa, hoteluri, lanţ de autocare, afretare nave;America Express Travel – S.U.A. etc. În România sunt peste 2.000 de firme care au în obiectul de activitate „turism internşi internaţional” din care 549 membre ale Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism –ANAT din care 343 agenţii în proprietate privată, 121 agenţii în proprietate publică. Printre touroperatorii de pe piaţa turistică românească menţionăm: MarshallTourism SRL, J’Info Tours SRL, Paralela 45 Turism SRL, Simpa Tourism, AtlanticTours SRL, Olimpic International Turism SRL, Danubius – Constanţa, Business TravelTurism SRL etc. Desigur, comercializarea produselor turistice se realizează şi de cătreunităţi hoteliere sau întreprinderi de transport care şi-au deschis agenţii de turism proprii,lanţul hotelier Continental, societăţile Romtur, Tarom, LAR etc., după cum touroperatoricu o forţă financiară mai mare construiesc hoteluri şi sate de vacanţă (Simpa Tourism,Marshal Tourism, Atlantic Tours) sau au constituit parcuri auto proprii (J’InfoTours,Danubius-Constanţa, Paralela 45 Turism). Pe plan internaţional touroperatorii sunt grupaţi în asociaţii de tipul: FederaţiaUniversală a Asociaţiilor Agenţiilor de Turism – FUAAV (fr.) sau UFTAA (engl.);120 Universitatea SPIRU HARET
  • 121. Asociaţia Mondială a Agenţiilor de Voiaj – WATA (engl.), Consiliul Mondial alTurismului şi Călătoriilor – WTTC şi alte organisme regionale. 3.2.3. Destinaţii turistice pe mapamond şi în România Oferta turistică, sub forma produselor şi serviciilor turistice, se concentrează pe pia-ţa turistică mondială pe anumite destinaţii, denumite bazine ale ofertei turistice. Acestedestinaţii turistice sunt localizate în raport cu concentrarea şi specificul resurselor turistice,nivelul de echipare tehnică şi de diversificare şi specializare a ofertei turistice, care conferăo atractivitate turistică exprimată prin volumul fluxurilor şi încasărilor turistice. Se evidenţiază, astfel, mai multe tipuri de destinaţii turistice (bazine de ofertăturistică) şi anume: destinaţii turistice tradiţionale; destinaţii turistice noi, destinaţiituristice exotice şi destinaţii de pionierat. 3.2.3.1. Destinaţii turistice tradiţionale Destinaţiile turistice tradiţionale sunt localizate în Europa şi America de Nord. Europa reprezintă cel mai vechi şi mai important bazin de ofertă turistică dinlume, înscriindu-se în prezent cu o mare diversitate, specializare şi calitate a produselorserviciilor turistice, atrăgând peste 399,8 milioane de turişti străini, ceea ce reprezintă56,9 % din sosirile mondiale (Tourism Highlights, 2003). Europa de Sud etalează o ofertă de litoral, dar şi una culturală, a marilor centreturistice urbane. A intrat în circuitul turistic încă din secolul al XVIII-lea (călătoriile de studii alearistocraţiei engleze şi voiajele pentru „soare” în sezonul rece ale turiştilor din nordulEuropei). Această destinaţie turistică mediteraneană este „polul” turismului european şiabsoarbe peste o treime din circulaţia regională (36,8 %, respectiv 147,1 mil. de turişti) şi20,8 % din sosirile mondiale. Oferta de litoral este una dintre cele mai complexe şi plurispecializată în odihnă şirecreere, sporturi nautice, plajă, balneaţie, divertisment cultural, croaziere etc. şi cu o dotaredintre cele mai moderne, fiind recunoscute plajele de pe Costa Brava, Costa Duarada, Costadel Sol, insulele Baleare din Spania; Riviera Lyoneză, Coasta de Azur din Franţa; CoastaLidi, Riviera Ligurică, Riviera tireniană şi insulară din Italia; Riviera Dalmaţiană în Croaţia;litoralul şi insulele greceşti, litoralul Turciei mediteraneene (cap. 9). Oferta culturală este una dintre cele mai reprezentative pe plan mondial, cu vestigiiale unor civilizaţii antice şi ale Renaşterii, care sunt valorificate tot timpul anului, înrenumitele centre turistice ca Roma, Veneţia, Florenţa, Padova, Napoli în Italia; Madrid,Toledo, Barcelona, Granada, Cordoba în Spania; Marsilia, Nisa, Monte Carlo în Franţa;Dubrovnic, Split, Troger în Croaţia; Atena în Grecia etc. Industria turistică a bazinuluimediteranean este puternic dezvoltată, cu lanţuri hoteliere şi staţiuni integrate, cu sute demii de paturi, o paletă largă de produse turistice destinate unor variate segmente de piaţă.Ţările destinatare se regăsesc în topul european şi mondial, ca Spania (51,7 milioane deturişti străini), Italia (39,8), Grecia (14,2) Turcia (12,8), Croaţia (6,9) etc. Europa occidentală este una dintre cele mai reprezentative destinaţii turistice,specializată în oferta turistică alpină, oferta de litoral atlantic şi oferta cultural-istorică,concentrând 35,3 % din turismul internaţional european (circa 141,1 milioane de turişti şi 121 Universitatea SPIRU HARET
  • 122. 20,0 % din cel mondial). Oferta alpină este cea mai mare şi atractivă cu 638 de staţiuni şicentre turistice cu oferte specializate în sporturile de iarnă, dar şi cu cea mai voluminoasăcerere şi circulaţie turistică internaţională. Este localizată în: Austria cu 278 de staţiuni şi centre de schi, care absoarbe circa 1/3din cererea internaţională şi staţiuni renumite ca Kitzbuhel, Innsbruk, Kremsach, Seefeldetc.; Elveţia: 119 staţiuni şi 25 % din cererea internaţională acoperită; staţiuni: Davos, CransMontana, Zermatt, St. Moritz etc.; Franţa cu peste 200 de staţiuni şi centre de sporturi deiarnă, locul I ca ofertă; Chamonix; Courchevel, La Plagne, Val d’Isère, Megève etc.; Italiacu 150 staţiuni: Cortina d’Ampezzo, Cervinia, Val Gardena, Bormio etc.; Germania cu 56de staţiuni: Garmish Partenkirchen, Obersdorf, Berchtesgaden etc. (Glăvan, 2003; vezicapitolul 9). Piaţa alpină este bine organizată, are o ofertă diversificată, infrastructurăgenerală dezvoltată şi concentrează peste 20 milioane turişti schiori. Litoralul atlantic european cuprinde localizări turistice dispersate, şi cu puţineexcepţii (Portugalia, Spania), acestea se adresează turismului regional. Între concentrărilede ofertă de litoral amintim în Portugalia: Estorial, Sintro, Faro; Spania: staţiunile de peCosta d’Argent, Costa Esmerlada, Costa Cantabrică; Franţa: Biaritz, Bayonne, Le Sables,La Rochelle; Anglia: Blackpool, Great Yarmout, Plymouth, Brighton etc. (vezi cap. 9). Oferta cultural-istorică este de mare diversitate şi valoare artistică şi turistică(vestigii ale antichităţii, renaşterii, medievale, cetăţi, palate şi castele, catedrale, biserici,mânăstiri, moschei, muzee, parcuri şi grădini etc.) şi sunt dispersate în toată Europa deVest. Se concentrează în anumite oraşe – capitale şi localităţi din aria metropolitană, caParis cu Versailles, Chartres, Reims (15 milioane de vizitatori străini şi 11 milioanevizitatori francezi, după Oficiul pentru Turism şi Congrese de la Paris, 2003), London cuOxford şi Cambridge (11,6 milioane vizitatori străini, după Institutul Britanic de Studii dePiaţă Mintel – Londra, 2003), urmate de Bruxelles, Amsterdam, Geneva, Dublin, Viena,Zürich, München, Berlin etc. Oferta turistică a acestor centre este complexă şi variată(vezi cap. 9) şi se completează cu oferta de afaceri, reuniuni şi congrese. În topul ţărilorEuropei Occidentale se numără, la nivelul anului 2002, ţări cu o bogată ofertă turistică şispecializată pe produse de mare interes (montane, de litoral, culturale, balneare, congrese,târguri şi expoziţii, afaceri etc.), precum: Franţa (77,0 mil. turişti străini, 32,3 mld.$încasări); Anglia (24,2; 17,8); Austria (18,6; 12,2); Germania (17,9; 19,1); Elveţia(10,0; 7,6 ); Olanda (9,5; 7,7); Belgia (6,7; 6,9), Irlanda (6,4; 3,0). Europa Central-Estică Ţările acestui bazin se impun printr-o ofertă turistică destul de complexă, intrată încircuitul turistic încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar insuficient valorificată pânăîn anii ’90. Se impune: oferta balneară a unor staţiuni balneoclimatice renumite pe piaţaeuropeană, precum Karlovy Vary, Marianske Lazne, Frantiskovy Lazne în Cehia;Piestany, Bardejov, Zilina în Slovacia; Lacul Balaton şi staţiunile limitrofe în Ungaria;Wieliczka în Polonia; Băile Herculane, Băile Felix, Sovata, Băile Tuşnad în România etc. Oferta montană a arcului Carpatic aparţine, cu precădere, ţărilor: Slovacia custaţiunile Strbske Pleso, Stary Smokovec, Tatranska Lomnica; Polonia cu Zakopane;România cu Poiana Braşov, Sinaia, Predeal şi Bulgaria cu Vitoşa, Pamporovo, Boroveţîn Munţii Rila – Rodopi; oferta de litoral este prezentă în bazinul Mării Negre în122 Universitatea SPIRU HARET
  • 123. Bulgaria – Coasta de Argint, Coasta de Aur; România – Mamaia, Eforie, Mangalia,Neptun; Ukraina – litoralul Crimeii (Yalta, Alupka, Hersan etc.). Oferta culturală este diversă, fiind reprezentată cu precădere prin castele (Cehia,Slovacia, Ungaria, Polonia, Rusia), biserici catedrale şi mânăstiri (Rusia, România,Bulgaria etc.), cetăţi medievale etc. Este localizată în marile centre turistice Moscova,Leningrad, Kiev, Varşovia, Cracovia, Budapesta, Praga, Bucureşti, Braşov etc. Industria turistică este bine dezvoltată, diversificată, modernă şi competitivă în des-tinaţii ca Ungaria, Cehia, Polonia şi parţial Rusia şi Bulgaria, care înregistrează şi o cir-culaţie turistică apreciabilă. Europa Central-Estică atrage circa 16,3 % din fluxurile turisticecare gravitează spre Europa, respectiv 65,2 milioane de turişti. Aceştia se dispersează spreUngaria (15,8 mil.), Polonia (13,9), Rusia (7,9), Ukraina (6,3 ), România (5,6 mil.) etc. Ţările Americii de Nord dispun de o ofertă complexă, de mare diversitate,discontinuă şi concentrată în anumite regiuni ale S.U.A. şi Canadei. Oferta de litoral se concentrează pe Coasta Atlantică şi Coasta Pacifică. CoastaAtlantică etalează o oferă mixtă vacanţieră, de litoral, culturală şi de cunoaştere, în parteade nord, între oraşele Portland (Maine) şi Norfolk (Virginia). Litoralul nordic cu mulţimea de insule deţine o ofertă de agrement şi divertismentvariată, la care se adaugă numeroasele rezervaţii şi parcuri naţionale, iar marile centreurbane (Washington, Philadelphia, New York, Boston etc.) înglobează atracţii cultural-istorice de mare interes turistic. Milioane de turişti ai metropolelor americane din Canada,dar şi din Europa, vizitează această destinaţie. Coasta Floridei este un alt pol de atracţie prin grandioasele staţiuni de litoral, cuzeci de mii de paturi şi dotări de agrement şi divertisment dintre cele mai variate şisofisticate (Miami, Tampa, Orlando, Walt Disney World), care atrag peste 25 milioanede turişti din S.U.A., mai mult de 1 milion de canadieni şi sute de mii de vizitatorieuropeni şi din alte ţări (vezi cap. 9). Coasta Pacifică de la San Francisco la San Diego este o altă destinaţie vacanţieră, carese înscrie cu un lanţ de staţiuni de odihnă şi recreere, a căror ofertă de cazare şi divertisment,alături de cadrul natural de mare pitoresc şi plajele însorite, le impun printre cele mai atractiveoferte de litoral din lume, absorbind peste 20 milioane de turişti (Cap. 9). Oferta de litoral se asociază cu cea culturală şi de divertisment (Hollywood,Disneyland, muzee etc.). Oferta culturală este variată şi reprezentativă prin valorile culturale, istorice şi seîmbină cu agrementul şi divertismentul local, „culoarea” cartierelor de emigranţi, cumuzica, cultura şi gastronomia lor, stilul urbanistic specific american sau al ţărilor deorigine a locuitorilor etc. Se remarcă prin „patina locală” metropolele central-americane caNew Orleans, Memphis, St. Louis etc., cele de pe litoraluri Atlantic (Washington, Boston,New York, Savannah, Richmond, Charleston etc.) şi Pacific (San Francisco, Los Angeles,San Diego), sau din bazinul Marilor Lacuri (Chicago, Detroit, Quebec, Montreal) etc. Oferta de agrement şi divertisment („ludoturismul”) este bine dezvoltată şi atragemilioane de turişti, atât „mono-motivaţi” pentru jocurile de noroc (în renumitul centruLas Vegas), cât şi pentru destindere în toate staţiunile şi centrele turistice americane. Oferta de cunoaştere, educaţie, ştiinţă, combinată cu cea de recreere şi odihnă, estefoarte bine dezvoltată şi apreciată de peste 280 milioane turişti în S.U.A., în 356 deparcuri naţionale. 123 Universitatea SPIRU HARET
  • 124. Parcurile Naţionale din Canada au, de asemenea, o circulaţie turistică ridicată. Desigur există şi oferte pentru sporturile de iarnă şi balneară care se adresează, cuprecădere, turismului intern. Oferta de afaceri, congrese şi reuniuni are o pondere mare în turismul nord-american, date fiind dezvoltarea economică, tehnologică şi ştiinţifică a celor două ţări şi arelaţiilor internaţionale ce se stabilesc între state. În circulaţia turistică mondială, S.U.A. cu 41,8 milioane de sosiri reprezintă doar0,6 %, dar pe continentul american circa 16,3 % (din 114,8 milioane de turişti în 2002),iar Canada cu 20 milioane de turişti reţine circa 0,28 % din sosirile internaţionale şi,respectiv 8,6 % de pe continent. 3.2.3.2. Destinaţii turistice noi Apariţia bazinelor noi de ofertă turistică a fost determinată de trei factori şi anume:dezvoltarea economică a ţărilor în dezvoltare, şi care, din raţiuni politice, economice şi deidentitate naţională, şi-au dezvoltat şi specializat oferta turistică în raport cu specificulresurselor; internaţionalizarea turismului, sub impactul turismului de masă, princonstituirea reţelelor integrate (pe plan mondial) de hoteluri, touroperatori, companii detransport (aerian, feroviar, rutier şi naval); conştientizarea a tot mai multor ţări, vis-à-visde rolul economic, politic şi social al turismului, ceea ce le-a scos dintr-o anumităautoizolare tradiţională. Aceste bazine de ofertă turistică se localizează, se află înapropierea destinaţiilor tradiţionale, dar şi la distanţe mai îndepărtate. Între bazinele ofertei turistice situate în apropierea destinaţiilor tradiţionale seremarcă ţări ca: Mexic (19,6 mil. turişti) cu ofertă culturală (vestigii toltece, mayaşe şiaztece, centre culturale), de litoral (plajele caraibiene şi pacifice) şi de afaceri; ţărilecaraibiene (16,1 mil. turişti) cu o ofertă specializată în vacanţe de litoral, croaziere şiculturală: Puerto Rico (3,0 mil. turişti), R. Dominicană (2,8), Cuba (1,6), Jamaica (1,2)sau cele istmice: Costa Rica (1,2), Guatemala, Honduras etc.; litoralul nord-african cuoferte diversificate – de litoral, culturală, balneară şi de aventură în deşert – şi serviciide calitate: Tunisia (5,6 mil. turişti), Maroc (4,1), Algeria (0,98); Orientul Apropiat cuofertă culturală şi de litoral: Siria (2,8 mil. turişti), Iordania (1,6), Liban (0,9) etc.Egiptul este o destinaţie turistică în plină dezvoltare, cu oferta culturală pe Valea Niluluişi din oraşele Cairo şi Alexandria, precum şi cea vacanţieră, şi de agrement nautic laMarea Roşie (4,9 mil. turişti) cu staţiunile Hurghada şi Sharm el Shkeik. O localizare mai îndepărtată faţă de bazinele tradiţionale o constituie pieţele:Asiei de Est (73,6 mil. turişti): China (36,8 mil. turişti), Hong Kong (16,5), Coreea (5,3),Macao – China (6,5), Japonia (5,2), Taiwan (2,7) etc., destinaţii cu ofertă culturală deafaceri şi agrement; pieţele Asiei de Sud-Est (42,2 mil. turişti) cu oferte culturale, deshopping şi de litoral: Malaysia (13,2), Thailanda (10,8 mil. turişti), Singapore (6,9),Indonesia (5,0), Filipine (1,9) etc.; Asia de Sud (5,9 mil. turişti) cu ofertă culturală şi deafaceri: India (2,3 mil. turişti), Nepal (ofertă culturală, ascensiuni alpine, cunoaştere şiştiinţă); Africa de Sud (8.9 mil. turişti) cu oferte vacanţiere, ştiinţifice şi de cunoaştere(parcurile naţionale) şi culturale: R. Sud-Africană (6,5 mil. turişti), Botswana (1,0),Zambia (0,56) etc.; Africa de Est (6,3 mil. turişti) are o ofertă specializată în ariiprotejate, de cunoaştere (fotosafari şi de vânătoare (Safari) în Parcuri Naţionale şirezervaţii de vânătoare: Kenya (838 mii turişti), Tanzania (550 mii) etc.); Africa124 Universitatea SPIRU HARET
  • 125. Occidentală se înscrie cu oferte vacanţiere pe litoral, culturale şi de cunoaştere în ţări caGhana (483 mii turişti), Senegal şi Coasta de Fildeş, care etalează peisaje exotice, floră şifaună specifică, habitate africane etc.; Ţările andine cu o civilizaţie precolumbiană(incaşă) şi ofertă culturală (Peru, Bolivia, Chile). 3.2.3.3. Destinaţii turistice exotice Sunt bazine de ofertă turistică recent intrate în circuitul turistic şi beneficiază depeisaje naturale exotice, de mare pitoresc şi posibilităţi multiple de loisir. Fiind la distanţefoarte mari (5-10.000 km) faţă de principalele pieţe emitente (Europa şi America deNord), oferta turistică, strict specializată – vacanţă, sporturi nautice, scufundări, pescuitşi vânătoare subacvatică, shopping, este complexă, dotările fiind polifuncţionale şi demare atracţie pentru turişti. Amintim în acest sens: statele-insule din Oceania (Guam,Cook, Tahiti); Hawai (6,0 mil. turişti); Australia (4,8) şi Noua Zeelandă (2,0); InsuleleMaldive, Ceylon, Mauritius (682 mii turişti), Madagascar, arhipelagurile Comore şiSeychelles din Oceanul Indian; Arabia Saudită (7,5 mil. turişti), Emiratele Arabe (5,4),BraHr.ein (3,1) cu piaţă de shopping şi pelerinaje (Mecca şi Medina în Arabia Saudită). 3.2.3.4. Destinaţii turistice de pionierat Destinaţii turistice de pionierat sunt areale greu accesibile, cu condiţii naturaleaspre, dar interesante prin habitat, faună şi floră (uneori), peisaje sau fenomenemeteorologice; nu au o ofertă definită şi nici amenajări turistice şi de infrastructură şi deaceea nu ocupă un loc aparte în turismul mondial. Se înscriu ca destinaţii de pionierat:regiunile arctice: Groenlanda, Extremul Nord-Canadian, Laponia, Extremul Nord-Rusesc, Patagonia; unele insule vulcanice: Islanda, Insula Paştelui (cu celebrele statuigigant), Insula Lipari (Italia); insulele preantarctice (Argentina); arii tropicale greuaccesibile din Amazonia (Manaus), Congo şi Zair; arii deşertice din Africa (Sahara,Namibia, Kalahari), Atacama (Chile); marile pustiuri australiene (Victoria, Gipson,Marele Deşert de Nisip, Tanami) cu interesante parcuri naţionale şi peisaje deşertice etc. 3.2.3.5. Destinaţii turistice în România România are o ofertă turistică diversificată cu produse şi servicii turisticepersonalizate, care satisfac motivaţiile unor categorii variate de turişti. În ultimii ani, s-aucristalizat mai multe destinaţii turistice şi anume: Destinaţii turistice montane Oferta montană este reprezentată, cu precădere, prin servicii de cazare, dotăripentru sporturi de iarnă şi recreere, agrement şi divertisment cultural, drumeţie montanăşi mai puţin pentru practicarea speoturismului, alpinismului şi sporturilor extreme. Seconcentrează în staţiuni turistice şi câteva arii montane cu cabane şi echipamente pentruturismul hibernal şi dispune de circa 32.400 de locuitori de cazare (în anul 2003),respectiv 11,8 %, la nivelul ţării; fluxul turistic a înregistrat în anul 2003, aproape748.000 turişti (98.000 turişti străini). Sunt reprezentative staţiunile turistice naţionale Sinaia şi Predeal (peste 4.000 delocuri de cazare), Poiana Braşov (circa 2.800 locuri), Buşteni, Azuga, Semenic, 125 Universitatea SPIRU HARET
  • 126. Voineasa, Păltiniş, Borşa, Vidra, unele de interes local (Fântânele, Cheia, Durău) şicâteva areale montane cu cabane şi echipamente pentru sporturi de iarnă (Munţii Gutâi –Mogoşa; Muntele Mare – Băişoara; Munţii Giumalău – Vatra Dornei; Munţii Parâng –Rânca şi Petroşani; Munţii Vâlcan – Straja) etc. Alături de oferta pentru sporturi de iarnă,pârtii de schi şi teleferice (vezi 3.2.2.5), unele staţiuni ca Sinaia, Predeal, Poiana Braşovdispun şi de alte dotări pentru agrement, echipamente pentru turismul de afaceri, reuniunişi congrese, de servicii balneare şi de fitness, oferte culturale etc. Destinaţii turistice pe litoral Oferta de litoral, fără a avea complexitatea de pe litoralul european mediteranean,se modernizează şi se dezvoltă în permanenţă prin: ridicarea calitativă a spaţiilor şiserviciilor de cazare (hoteluri de patru şi cinci stele) şi de alimentaţie; diversificareaagrementului prin construirea de piscine, saune şi săli de fitness; apariţia de parcuriacvatice şi baze nautice (Mamaia, Saturn); amenajarea şi dotarea plajelor (Mamaia);diversificarea divertismentului cultural şi a animaţiei nocturne; extinderea ofertei de curebalneare etc. Litoralul românesc dispune de peste 119.000 de locuri de cazare (43,3 %din total ţară) şi, deşi activitatea turistică prezintă o sezonalitate accentuată, atrage peste760.000 turişti din care circa 70.000 din afara graniţelor. Oferta de litoral cuprinde: odihnă şi recreere, cura heliomarină şi balneară cu apeminerale şi nămol sapropelic sau de turbă, agrement şi sporturi nautice, divertismentcultural, excursii etc. Între staţiunile de litoral se impun: Mamaia (odihnă şi recreere,circa 26.000 locuri); Neptun-Olimp (odihnă şi recreere,16.000); Eforie Nord (odihnă,recreere şi cură balneară, 16.000); Eforie Sud (odihnă, recreere şi cură balneară, 9.900);Venus (odihnă, recreere şi cură balneară, 10.300); Jupiter (odihnă, recreere, 6.500);Mangalia (odihnă, recreere şi cură balneară, 1.500); Saturn (odihnă, recreere şi curăbalneară, 13.500); Costineşti (odihnă, recreere, 5.400); Cap Aurora (odihnă, recreere);Techirghiol (odihnă, recreere şi cură balneară, 1.500), Năvodari. Destinaţii turistice balneare Oferta balneară îmbină curele balneare tradiţionale (terapeutice şi de recuperare) cucele profilactice, utilizând atât factorii naturali terapeutici (apa minerală, nămolul şigazele terapeutice, microclimatul de salină), cât şi fizioterapia. Procedurile balneare se completează cu hidrokinetoterapia, gimnastică, piscină,saună, fitness, cura de teren, cure pentru punerea în formă, cure antistress etc. Oferta balneară se completează cu servicii şi dotări pentru agrement şi divertismentcultural care interesează pe cei sosiţi la odihnă, iar unele staţiuni dispun de echipamenteşi săli pentru organizarea de reuniuni, expoziţii etc. Baza de cazare dispune de peste 42.000 de locuri (15,4 %), iar oferta staţiunilor deprofil atrage circa 637 mii de turişti dintre care peste 37.000 turişti străini. Cele maireprezentative staţiuni balneoclimatice (din cele 70 existente în ţară) sunt: BăileHerculane (circa 5.300 de locuri de cazare), Băile Felix, Băile Călimăneşti – Căciulata,Băile Olăneşti, Băile Tuşnad, Băile Govora, Covasna, Sovata, Slănic-Moldova, Vatra-Dornei, Buziaş etc., la care se adaugă cele de pe litoralul Mării Negre. Destinaţii turistice urbane Oferta turistică urbană este diversă în raport cu valenţele resurselor turistice, poziţiaşi importanţa economico-socială a oraşului şi satisface o paletă largă de motivaţii126 Universitatea SPIRU HARET
  • 127. turistice: cultură, educaţie, cunoaştere, afaceri, ştiinţă, shopping, întruniri politice etc.Oraşele – reşedinţă de judeţ, pe lângă ofertele culturale, comerciale, educativ-instructive,financiar-bancare, de divertisment cultural şi sportiv, dispun, în general, de hoteluri de3-5 stele, săli echipate adecvat şi complexe pentru organizarea de expoziţii şi târguriştiinţifice şi politice, interne şi internaţionale. Aceste oraşe dispun de circa 43.500 delocuri de cazare şi atrag peste 2.291.323 turişti (791.440 străini), evidenţiindu-se centreleturistice: Bucureşti, Constanţa, Braşov, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea, Sibiu,Craiova etc. Oraşele mai mici, ca şi localităţile de pe principalele trasee turistice, se înscriu, deregulă, cu o ofertă culturală, religioasă, de cunoaştere şi ştiinţifică şi local, comercială şide afaceri sau reuniuni. Au o bază de cazare modestă, rareori de categorie superioară, şicare însumează peste 28.500 locuri, iar prin obiectivele turistice cultural-istorice sau defactură religioasă sunt vizitate de peste 588.948 turişti (102.671 străini). Consemnămcentre şi localităţi turistice, precum: Sighişoara, Mediaş, Făgăraş, Bârlad, Fălticeni,Câmpulung Moldovenesc, Lugoj, Drobeta-Turnu-Severin, Târgu-Jiu etc. Ariile naturale protejate constituie destinaţii noi pentru turismul românesc şi suntîn curs de conturare, dezvoltare şi promovare, ca produs turistic. Prin Legea 5/2000 s-auaprobat 17 arii protejate de interes naţional, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii,număr care va creşte în perspectivă. Printr-un management propriu, gospodărirea şi utilizarea se stabilesc prinregulamente şi planuri speciale de protecţie şi conservare, oferind posibilitatea vizităriilor în scopuri ştiinţifice, educaţionale, recreative şi turistice (Legea 462/2001). Ariileprotejate ca parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale sunt destinate practicăriiecoturismului şi, în general, turismului desfăşurat pe principii ecologice; parcurilenaturale şi rezervaţiile biosferei au ca obiective, pe lângă protejarea şi conservareamediului şi a biodiversităţii, şi protejarea şi susţinerea economiei şi tradiţiile locale, deciturismul ecologic este o cale de dezvoltare durabilă a acestor entităţi umane. În turisms-au promovat Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat şi ParculNaţional Piatra Craiului, ca „Parc Naţional al Carnivorelor Mari din Carpaţi”. Dintreacestea, numai Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării oferă unele date despreturismul local. Baza de cazare însumează circa 2.800 de locuri, din care peste 70 % seaflă în oraşul Tulcea, iar circulaţia turistică a înregistrat peste 50.000 turişti în 2003 şi cucazare aproape 37.000 turişti; peste 15.000 turişti străini au vizitat delta, iar 8.500 aufolosit spaţiile de cazare hoteliere sau de pe pontoane-hoteluri. Excursiile în deltă, turismul ştiinţific şi expediţionar (de cunoaştere) pentru tineret,odihna, şi recreerea fotosafariul, pescuitul sportiv, cura heliomarină (la Sf. Gheorghe,Sulina şi Portiţa) sunt câteva din motivaţiile de vizitare a Deltei Dunării. Spaţiul rural a devenit o destinaţie turistică intens mediatizată după anii ’90 (maiales după 1994, o dată cu înfiinţarea asociaţiei de promovare „Asociaţia Naţională deTurism Rural, Ecologic şi Cultural” – ANTREC, când au intrat în circuitul turisticnaţional şi internaţional unele arii tradiţionale pentru turismul rural şi agroturism ca:Bran-Moeciu, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Rucăr, Lereşti). Cele două forme deturism valorifică resursele naturale şi culturale, ca şi dotările şi unităţile de cazare dinspaţiul rural (pensiuni turistice rurale, hanuri şi hoteluri rurale, cabane, campinguri etc.);satisfac o paletă largă de motivaţii ca: odihnă şi recreere, cunoaştere, cultură, religie, 127 Universitatea SPIRU HARET
  • 128. practicarea unor sporturi, vânătoare şi pescuit sportiv, cură de aer sau balneară, însuşireaunor practici artizanale etc. şi îmbracă forme variate de sejur, turism de circumstanţă saude circuit cu valenţe culturale. Oferta turistică este variată şi personalizată, ceea ce rezultă şi din programelelansate, între care: Vacanţă la ţară; Acasă la podgoreni; Rutele vinului şi alegastronomiei; Natura şi cultura în satul românesc; Veniţi în inima meşteşugarilor;Aventură şi rafting pe Bistriţa (moldovenească) şi pe Jiu; Delta Dunării; FiloaneleOrtodoxiei în Oltenia etc. (ANTREC, 2003). Oferta turistică se concentrează, de regulă, în ariile etnofolclorice reprezentativepentru România ca: Oaş-Maramureş, Bucovina, Neamţ, Bârgău-Bistriţa, Ţara Bârsei,Praid-Corund, Bran-Moeciu, Rucăr, Mărginimea Sibiului, Dealurile Clujului, ValeaArieşului, Vrancea, Oltenia de Nord etc. În cataloagele ANTREC sunt promovate circa800 de pensiuni turistice rurale, din 31 de judeţe cu un număr de peste 7.500 de locuri decazare, iar numărul de turişti este estimat la circa 90.000, din care peste 12 mii sunt străini(în anul 2003) 6. Destinaţii speciale cuprind oferte specializate, care se adresează anumitorsegmente de turişti, de regulă, cu venituri, precum: ofertele pentru vânătoare sportivă,pescuit sportiv, agrement nautic pe litoral, cazinouri şi night cluburi etc. 3.3. Cererea turistică 3.3.1. Definiţie şi conţinut Cererea turistică reprezintă o a doua componentă a pieţei turistice, alături de ofertaturistică. Cererea turistică, în înţelesul general, este „formată din ansamblul persoanelorcare îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei propriipentru alte motive decât prestarea unei activităţi renumerate la locul de destinaţie”(Cristureanu, 1992). Un acelaşi punct de vedere îl are şi prof. Robert Lanquar (1987), după care cerereaturistică este „acea parte a persoanelor care se deplasează periodic şi în mod temporar,în afara rezidenţei obişnuite pentru motive de călătorie, altele decât pentru a munci saupentru a desfăşura o activitate renumerată”. Cererea turistică se finalizează prin consumul turistic, acesta asigurândtransformarea prin suprapunere în timp şi spaţiu, a celor două componente: ofertaturistică şi cererea turistică; în cazul turismului, locul ofertei corespunde cu cel alconsumului, dar nu cu locul de formare a cererii. Consumul turistic este format din cheltuieli efectuate de către cererea turisticăpentru o serie de bunuri şi servicii legate de motivaţia turistică şi respectiv călătoriaturistică. Consumul turistic se realizează, astfel, în timp şi spaţiu, atât în aria de origine acererii, şi pe traseul călătoriei, cât şi în cadrul bazinului ofertei turistice. În acest sens,consumul turistic se manifestă în trei ipostaze: 6 Pentru datele statistice utilizate în text vezi cap. 3.2.2.2. şi cap. 4.4., INS, Datestatistice, 2004.128 Universitatea SPIRU HARET
  • 129. • înainte de începerea deplasării efective (achiziţionarea de echipamente, materialsportiv şi alte bunuri necesare la destinaţie); • în timpul deplasării spre destinaţia turistică (transport, masă etc.); • la locul de destinaţie (cazare, alimentaţie, agrement, alte servicii şi bunuri materiale). 3.3.2. Particularităţi ale cererii turistice Specificul turismului ca activitate economică imprimă cererii turistice anumiteparticularităţi între care amintim: • are un caracter dinamic, concretizat printr-o creştere continuă, în ultimeledecenii, în ritmuri diferite, în funcţie de variabile endogene ale cererii turistice, şiexogene, ale mediului de manifestare a acesteia. Astfel, circulaţia turistică a crescut de la25 milioane în anul 1960, la 455,9 mil. în 1990, 684 mil. în 2000 şi 703 mil. în 2002(după Tourism Highlights, 2003); încasările au sporit de la 264 miliarde $ în 1990 la474,2 mild. $ în 2002. Specialiştii Organizaţiei Mondiale a Turismului previzioneazăpentru deceniile următoare creşteri de 4-4,1%, respectiv 1,006 milioane turişti în anii2010 şi 1,561 mil. în 2020; • concentrarea în ţările şi regiunile dezvoltate pe plan economic, ţările europeneoccidentale înregistrând peste 40% din emisia de turişti, iar S.U.A. şi Canada circa 15%,Japonia şi China 11,7% etc. (prelucrare după Tourism Highlights, 2003); • cererea este prioritar intraregională, majoritatea fluxurilor turistice sederulează sub forma turismului intraregional (circa 2/3 în Europa, 80% în America, 25%în Africa (după Organizaţia Mondială a Turismului, 2000)); • este o cerere naţională, circa 4/5 din cererea turistică mondială se conturează şise satisface în interiorul graniţelor naţionale ale ţărilor lumii prin consumul turisticnaţional (Cosmescu, 1998), iar în România circa 98,8% în 2002 (INS, 2003); • cererea are o sezonalitate accentuată şi rigidă ca urmare a legislaţiei specificefiecărei ţări (concedii, perioada de şcolarizare etc.), dar şi a unor factori psiho-sociali,naturali, culturali, naţionali etc.; • cererea cunoaşte o mare diversitate şi eterogenitate în motivaţiile de călătorieturistică, ceea ce se impune în realizarea şi exploatarea structurilor de primire turistică. 3.3.3. Determinanţi ai cererii turistice În literatura de specialitate se concretizează mai multe categorii de factorideterminanţi ai cererii turistice şi ai turismului, în general (vezi cap. 1) fiecare cu limitelesau interferenţele sale. Indiferent de acestea, consumul turistic, prin care se materializeazăcererea turistică, este condiţionat de: venitul disponibil, timpul liber, factorii demograficişi motivaţia turistică. Factorii economici determină venitul personal (familial) care constituie bazamaterială a oricărui act de consum turistic, deci de efectuare a unei călătorii turistice.Produsul Naţional Brut (PNB) pe locuitor reprezintă nivelul de dezvoltare economico-socială al unei ţări şi deci, pe măsura creşterii acestuia, se oferă şi posibilităţi largi depracticare a turismului, aşa cum se remarcă în ţările europene occidentale, cu peste 15 mii $pe locuitor ca: Danemarca, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia etc. sau în S.U.A.,Canada, Japonia etc., ţări emitente de turişti. Este de reţinut faptul că nu evoluţia venitului 129 Universitatea SPIRU HARET
  • 130. naţional influenţează piaţa călătoriilor turistice, ci, de regulă, structura şi repartizareaacestuia per persoană facilitează o acţiune turistică. Venitul bugetului personal s-a amplificat în toate ţările dezvoltate din America(S.U.A., Canada, Brazilia, Venezuela), din Asia (Japonia, Coreea de Sud, China) şiAustralia, ceea ce a condus la difuzia turismului în aproape toate categoriile sociale dinaceste bazine. Cursurile de schimb ale monedelor, favorabile ţărilor cu o economienaţională dezvoltată, jocul preţurilor relative au determinat preţuri şi tarife turistice netfavorabile cererii turistice din ţările respective, dar şi o extindere a vacanţelor în afaralocului de reşedinţă, cu precădere în turismul internaţional. Se remarcă, de asemenea, şieforturi de reducere a unor costuri fixe ale consumului turistic, cum ar fi cele legate detransport (aerian, feroviar, naval etc.). Disponibilităţi de timp liber Timpul liber, consecinţă directă a creşterii productivităţii muncii, este un factorimportant ce a permis dezvoltarea cererii turistice. În raport cu timpul liber seînregistrează patru categorii de sejururi pentru odihnă, recreere şi turism: vacanţiere (înconcediu), de week-end (la sfârşitul săptămânii), cotidiene şi pentru vârsta a III-a şiînaintată. Sejurul vacanţelor poate fi segmentat în vacanţe scurte (5-6 zile), medii şilungi. Timpul liber şi concediile plătite sunt cele mai semnificative pentru procurareasatisfacţiilor oferite de turism. Factorii demografici, în esenţă, creşterea populaţiei, cu mutaţiile în structură, pevârste, medii, profesiuni, influenţează şi chiar determină circulaţia turistică. Populaţiaeste un „rezervor” al cererii turistice, creşterea numerică a locuitorilor, precum şi ritmulacestei creşteri, influenţează uneori numărul turiştilor potenţiali cu o rată medie anuală de0,5-1,0% (Snak, colab., 2001). Dar nu orice creştere a populaţiei alimentează cererea turistică, spre exemplu, înţările slab dezvoltate cu resurse financiare reduse. Pe de altă parte, creşterea populaţieimondiale nu este proporţională cu creşterea circulaţiei turistice: în ţările dezvoltateeconomic (vezi Europa de Vest) cererea turistică are un ritm de dezvoltare mai rapiddecât al creşterii populaţiei în raport cu ţările slab dezvoltate economic unde ritmul esteinvers. Structura pe vârste a populaţiei şi schimbările intervenite ulterior sunt evidenţiatede proporţiile diferite de participare la mişcarea turistică. Tineretul, ce reprezintă 30-50%din totalul mondial al populaţiei, are un rol deosebit în creşterea circulaţiei turistice, printimpul liber avut la dispoziţie, nevoia de instruire, de cunoaştere şi educaţie, dorinţa dedivertisment şi aventură, facilităţile oferite de stat, de touroperatori, care compenseazăveniturile mai mici. Unele cercetări evidenţiază că tineretul este segmentul turistic, carefrecventează staţiunile montane pentru sporturi de iarnă: în Franţa, 35% între 15 şi 24 anişi 25% între 25-35 ani; în S.U.A., 2 din 3 schiori au 30 şi mai puţin de ani (Berbecaru,colab., 1977). O importantă rezervă de lărgire a pieţei turistice o constituie categoria „vârsta atreia” şi „vârsta înaintată” de peste 70 de ani prin creşterea duratei medii a vieţii,disponibilităţile de timp liber şi uneori financiare (în ţările dezvoltate economic),amplificarea nevoilor de îngrijire a sănătăţii, dorinţa de cunoaştere etc.130 Universitatea SPIRU HARET
  • 131. Structura socio-profesională se impune în structura şi în dinamica diferitelor formede turism, relevându-se participarea categoriilor cu studii superioare, deci cu veniturisubstanţiale, în practicarea sporturilor de iarnă (peste 50% din clientela staţiunilormontane), a tenisului de câmp şi badmintonului (cu echipamente costisitoare), a turiştilorspecializaţi în anumite forme de turism „de lux”, ca: safari şi fotosafari în parcurilenaţionale şi rezervaţiile de vânătoare din Africa, Australia, de aventură în ariile arctice,deşertice, ecuatoriale etc., fie a turiştilor familişti şi cu venituri medii în agroturismulgerman („vacanţă la fermă”). Previziunile Organizaţiei Mondiale a Turismului evidenţiază potenţialul de creştereal turismului internaţional în raport cu populaţia dornică de călătorii turistice, aşa cumrezultă din tabelul de mai jos: Tabelul nr. 14 Ponderea turiştilor internaţionali în totalul populaţiei (2010) Regiunea Ponderea (%) Total mondial 7,0 din care: Europa 14,0 Asia de Est şi Pacific 8,0 America 8,0 Africa 5,0 Orientul Mijlociu 6,0 Asia de Sud 1,0 Sursa: OMT, 1997. Gradul de urbanizare Oraşele constituie componentele de bază ale cererii turistice, respectiv poliiemiţători de turişti. Aceasta se datorează mai multor factori. Industrializarea a condus lamodificarea în structura populaţiei active în cele trei sectoare ale activităţii, cu consecinţemari în sporirea nivelului de trai, respectiv al veniturilor individuale ale locuitorilor. Odată cu urbanizarea creşte şi stresul fizic şi psihic legat de viaţa citadină, atmosferapoluată, ritmul şi complexitatea muncii, aglomeraţie etc. De aici şi nevoia de evadare în ariile nepoluate pentru odihnă şi recreere lasfârşitul săptămânii sau în vacanţă, ceea ce conduce la manifestarea şi intensificareacirculaţiei turistice. Concentrările urbane se amplifică, pe plan mondial aparmegalopolisurile (S.U.A., Japonia, Coreea, China etc.) şi se reflectă în creştereadimensiunilor fluxurilor turistice. Cercetările de profil arată că fenomenul „urbanizare”influenţează cererea turistică, în principiu, prin ponderea şi creşterea populaţiei urbane(peste 50% pe plan mondial); în 2004 sunt peste 20 de megapolisuri: Tokio (35 mil.loc),Mexico City, New York, Sao Paolo etc.; în România: 52,7% populaţie urbană, 268 deoraşe în 2002; vechimea urbanizării (a oraşelor), structura populaţiei, tradiţia înpracticarea turismului, alături de nivelul de trai mai ridicat. 131 Universitatea SPIRU HARET
  • 132. Cercetările sociologice evidenţiază mari diferenţe între oraşele mai tinere (miniere,petroliere, chimice) şi oraşele cu funcţii accentuate de urbanizare (Braşov, Sibiu,Bucureşti, Timişoara etc.) în ceea ce priveşte puterea de emisie a turiştilor. Dezvoltareaeconomică, în perspectivă, la nivel mondial, însoţită de o puternică urbanizare, vaconduce la creşterea ponderii populaţiei urbane şi respectiv la sporirea centreloremiţătoare de turişti (vezi previziunile OMT în perspectiva anilor 2010 şi 2020). Desigur, sunt şi alţi factori: sociali, de organizare şi promovare, cu precădere, înţările cu un turism dezvoltat, în care turismul a devenit o prioritate în atingerea unorobiective economice, culturale, sociale etc. ale acestora; factori psihosociologici: moda,tradiţiile, dorinţa de cunoaştere şi manifestările populare, culturale religioase, sportive,festivaluri, care constituie mobiluri ale mişcării turistice şi de orientare a cererii turistice(vezi cap. 1). Între motivele care determină o călătorie turistică se evidenţiază: nevoia derelaxare, de odihnă fizică şi psihică, de reconfortare în mijlocul naturii; nevoia de ieşiredin mediul citadin urban poluat şi din ritmul trepidant al activităţii cotidiene; nevoia deagrement şi divertisment; nevoia de cunoaştere a frumuseţilor naturii, culturii, artelor,tradiţiilor unei ţări, regiuni, localitate etc. În practica şi cercetarea ştiinţifică turistică se operează cu trei categorii de motivaţiituristice: • motivaţii turistice decurgând din preocupările extraprofesionale de ordingeneral ca: aspiraţii pentru destinderea fizică şi intelectuală, îngrijirea sănătăţii,participarea la manifestări sau evenimente culturale, sportive, cunoaştere, vizite familiale,la prieteni etc. • motivaţii legate de preocupările profesionale precum călătoriile de afaceri,pentru reuniuni, expoziţii şi târguri, congrese şi alte manifestări ştiinţifice, la careparticipanţii au calitatea de turişti care beneficiază de servicii turistice înainte, în timpul şieventual după încheierea evenimentului; • motivaţii ce decurg din prezenţa unor atracţii turistice naturale (peisagistice,balneare, climatice, de relief etc.), cultural-istorice (folclorice, istorice, culturale,religioase etc.) sau tehnico-ştiinţifice şi economice. Toate aceste motivaţii turistice generează sau stimulează anumite călătorii şi formede turism adaptate cererii de servicii ale clientelei potenţiale căreia i se adresează. Înraport cu aceste motivaţii, pentru satisfacerea cererii turistice se urmăreşte valorificareaoptimă a resurselor turistice, crearea şi diversificarea ofertei de servicii conforme cumotivaţiile şi tendinţele ce se petrec pe plan mondial şi naţional în domeniul cererii şiofertei turistice. Specialiştii Organizaţiei Mondiale a Turismului grupează aceste manifestaţii pentrucălătoriile în scopuri turistice, astfel (tabelul nr.15):132 Universitatea SPIRU HARET
  • 133. Tabelul nr. 15 Gruparea principalelor motivaţii pentru călătorii în scopuri turistice – recreere/ divertisment – evenimente culturale – sănătate – activităţi sportive Destindere (neprofesionale) şi – alte scopuri de agrement vacanţe – destindere şi de vacanţă – reuniuni (congrese, colocvii, SCOPUL seminarii etc.) PRINCIPAL Afaceri – misiuni AL profesionale – afaceri VIZITELOR – altele – studii /documentare – familiale Alte scopuri – tratamente balneo-medicale turistice şi îngrijirea sănătăţii – tranzit * – altele * Înnoptări ale vizitatorilor în drum de la reşedinţa lor permanentă spre localităţile dedestinaţie (în cazul turismului internaţional spre ţările de destinaţie ale călătoriei). Sursa: Monografia statistică a OMT, prezentată la cea de-a 24-a reuniune a Comisiei OMTpentru Europa: Tourism Trends Wordwide and in Europe, 1950-1991, Bruges, Belgia, 7 mai 1992(după Snak, colab., 2001). După alţi autori, motivaţiile pentru călătoriile turistice se grupează în: motiveeducaţionale şi culturale; motive religioase şi etnice; motive de sănătate şi sportive;stimulative de afaceri. O sinteză a structurii cererii turistice a unei ţări/regiuni prin prisma determinanţilorşi a motivaţiilor turistice este redată în schema următoare (Fig. 2). 133 Universitatea SPIRU HARET
  • 134. 134Universitatea SPIRU HARET Fig. 2. Structura cererii turistice a unei ţări sau regiuni, prin prisma determinanţilor şi mutaţiilor turistice (după Lanquar R., 1987).
  • 135. 3.3.5. Bazine ale cererii turistice Din subcapitolele anterioare rezultă că cererea turistică se concentrează în ţăriledezvoltate economic, conturându-se astfel mai multe bazine ale cererii, şi anume: Bazinele tradiţionale: Europa Occidentală cu o puternică dezvoltare economică:Germania (53,2 $ mild. cheltuieli pentru turism internaţional (emitent) în anul 2002),Anglia (40,4), Franţa (19,5), Italia (16,9), Olanda (12,9), Austria, Elveţia etc. EuropaNordică: Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda. Europa Centrală şi Estică: Rusia(12,1), Polonia şi Cehia. În cadrul ţărilor europene se evidenţiază câteva diferenţieri în ceea ce priveşteexportul de turism, astfel (vezi cap. 4.5.): ţări dezvoltate economic şi care au un potenţialturistic interesant, dar au o ofertă turistică mai puţin diversificată, cum sunt Germania,Regatul Unit, Belgia, Olanda, ţările nordice, Rusia Federală (Tourism Highlights, 2004,OMT), ţări dezvoltate economic, cu o ofertă turistică remarcabilă, dar cu un potenţialemitent ridicat ca: Franţa, Italia, Spania, Austria; ţări mediu dezvoltate sau în curs dedezvoltare, cu un potenţial turistic mai mult sau mai puţin diversificat, dar cu o ofertăturistică competitivă pe piaţa turistică, precum: Croaţia, Ungaria, Cehia, Ukraina,Polonia, care au un aflux de valută din turism, dar se caracterizează şi prin plecări masiveîn turismul internaţional. America de Nord: Statele Unite ale Americii (58,9 mild.), celmai important emiţător de turişti pe plan mondial, Canada. Bazine noi: Japonia (26,7 mild.), China (15,4) Hong Kong (China) (12), Coreea deSud, Taiwan, în bazinul Asia de Est; Africa de Sud; America Latină: Brazilia, Argentina,Uruguay, Venezuela. Este important de menţionat două aspecte: primul se referă la unele ţări europenedezvoltate economic care au un „export” mai mare de turişti şi respectiv o pondere marea cheltuielilor turistice, deoarece oferta internă a lor este mai puţin diversificată şi nuacoperă satisfăcător cererea naţională; aceasta din urmă manifestă interes pentru oanumită categorie de ofertă diferenţiată de cea proprie (de exemplu: oferta de litoralpentru Germania, Anglia, Belgia, Olanda, Elveţia şi Austria sau de litoral şi balneară încazul ţărilor europene nordice); desigur, orientarea turiştilor americani, germani şi englezispre o anumită ofertă (litoral, sporturi de iarnă sau exotică în Pacific) este legată şi decalitatea acesteia, de politica valutară sau alte instrumente de politică comercială turisticăla nivelul ţărilor de destinaţie; al doilea aspect vizează turiştii din Japonia, Coreea de Sud,Hong Kong şi China, care au ca motivaţie călătoria de afaceri, apoi de cunoaştere şivacanţieră, iar destinaţiile preferate sunt S.U.A. şi ţările Europei Occidentale, iar înultimul deceniu ale Europei Centrale (pentru afaceri). 135 Universitatea SPIRU HARET
  • 136. CAPITOLUL 4 FLUXURI TURISTICE 4.1. Consideraţii generale Fluxurile turistice sau circulaţia turistică presupun „deplasarea vizitatorilor de lareşedinţa acestora la locul (destinaţia) ales, altul decât propria reşedinţă, pentrusatisfacerea necesităţilor recreativ-curative sau a altor motivaţii, altele decât o activitateremunerată sau stabilirea domiciliului” (vezi cap. I). Cercetarea fluxurilor turistice esteun obiectiv principal al geografiei turismului, care le studiază sub aspectul intensităţiivolumului şi ritmului de desfăşurare, direcţiei şi modificărilor suferite de acestea în timpşi spaţiu. Formarea fluxurilor turistice se face sub influenţa, cu precădere, a factorilor legaţi denivelul de trai (veniturile disponibile, bugetul de cheltuieli alocabil pentru concediu etc.), deposibilităţile de călătorie (durata călătoriei, distanţa parcursă, timpul disponibil şifracţionarea vacanţelor, mijloacele de transport etc.) şi de caracteristicile demograficeparticularizate (vârstă, sex, situaţia familială etc.) (vezi cap. 3.3). Dimensiunea fluxurilor turistice (a traficului turistic emis) depinde de atractivitateaturistică relativă a diverselor destinaţii posibile, de forma sejurului (organizat, semi-organizat, individual), de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite etc. Alegerea unei destinaţii (regiune, staţiune, ţară) poate constitui decizia majorăpentru o călătorie, dar, în acelaşi timp, insuficienţa bugetelor pentru vacanţă vadetermina alegerea unei destinaţii mai accesibile din punct de vedere financiar. În dimensionalitatea spaţială a fluxurilor turistice sunt recunoscute trei arii turisticedistincte: aria emitentă (emiţătoare) sau bazinul cererii; aria de tranzit şi aria de recepţie(receptoarea) sau bazinul ofertei turistice/ destinaţia turistică. Aria emitentă (de emisie) de fluxuri turistice se confundă cu locul cererii turistice,în care se conturează şi acţionează factorii de influenţă şi de constrângere a cererii(cap.1.2, 1.3, 3.3). Aceasta corespunde, de regulă, cu ţările dezvoltate economic (cap.3.3),cu conturarea parametrilor cantitativi şi calitativi ai fluxurilor turistice şi cu debutulconsumului turistic, adică a pregătirii optime a călătoriei turistice. Astfel, unii specialiştiau enunţat unele sintagme de genul noţiunilor de „intensitate de călătorie” netă saubrută sau de „rată a plecărilor în vacanţă”, fie de „rată brută a sejururilor efectuate”.Intensitatea netă de călătorie (numită şi „rata plecărilor în vacanţă”) exprimă pondereapopulaţiei unui teritoriu, care recurge la o călătorie turistică sau vacanţă turistică, cel puţino dată pe an. Indicatorul este unul sintetic şi exprimă o valoare cantitativă a fluxului136 Universitatea SPIRU HARET
  • 137. turistic în general, determinat la rândul său de o serie de factori (cap. 3.3). DupăI. Rambaux (cf. Susan, 1980), acesta se calculează după formula: Nt Inc = × 100 , în care: P Inc = Intensitatea netă de călătorie; Nt = numărul de turişti; P = populaţierezidenţială; Intensitatea brută de călătorie exprimă numărul plecărilor într-o călătorie turisticădintr-o sută de persoane, adică: Ns Ibc = × 100 , în care Ibc = Intensitatea brută de călătorie (sau rata brută a Psejurului) (călătorii turistice efectuate); Ns = numărul de sejururi/călătorii efectuate;P = populaţia rezidentă. Aria de tranzit se interferă spaţial între cele două arii emiţătoare şi receptoare deturişti (de emisie şi de recepţie). În acest spaţiu fluxul turistic se dirijează spre destinaţiisau invers, către reşedinţa cererii turistice. De regulă, se suprapune unor axe de circulaţie,iar specialiştii semnalează două situaţii distincte: una, când fluxul se constituie integral înariile emiţătoare fără aport de turişti din alte arii de emisie, cum este cazul ariilorpreorăşeneşti sau a unor obiective de interes local; a doua, când fluxul iniţial conturatîntr-o arie i se adaugă pe parcurs alte fluxuri de turişti din ariile de emisie adiacente, încazul unor destinaţii mai îndepărtate. Este şi o situaţie de compromis, când aria de„drenare” a fluxurilor are o singură cale de acces spre aria receptoare. Spre deosebire decelelalte arii, de emisie şi de recepţie, care corespund unor unităţi teritoriale bine definiteşi de mărimi variabile, aria de tranzit ia forma unei fâşii spaţiale ocupate de o cale deacces, care poate fi parcursă numai într-un sens şi uneori în dublu sens ca un traseu unic,ceea ce conduce la monotonie (vezi valea Prahovei pentru călătoriile turistice în staţiunileSinaia, Buşteni, Azuga, Predeal). O astfel de arie şi-a imaginat-o Mariot (cf. Cocean,colab., 2002), care este o arie cu trei tipuri de căi, şi anume: drumul de acces, drumul deîntoarcere şi „drumul recreaţional”, greu de identificat în teritoriu (fig. 3): Drum de acces Rezidenţa permanentă Centru turistic Drum recreaţional Drum de întoarcere Fig. 3 Aria receptoare sau destinaţia turistică este un teritoriu unde activitatea turisticăeste dominantă, fluxurile se disipează prin sedentarizarea temporară. Este o arie deconvergenţă turistică, pe când aria de emisie este divergenţă a fluxurilor turistice. Intensitatea fluxurilor turistice se poate aprecia prin raportarea acestora la numărulpopulaţiei sau numărul de paturi, fie la numărul populaţiei ocupate în servicii turistice şicomerciale, sau suprafaţa teritoriului. 137 Universitatea SPIRU HARET
  • 138. În literatura de specialitate s-au determinat o serie de indicatori cunoscuţi ca:intensitatea circulaţiei turistice (It) sau densitatea circulaţiei turistice (Dt), funcţiaturistică a teritoriului etc. (vezi cap. 4.3). Unii specialişti au realizat şi clasificări ale habitatelor turistice în raport cu funcţiaturistică şi densitatea circulaţiei turistice. Astfel, Keullen (1974) (cf. Susan, 1980) adistins: centre turistice, când numărul înnoptărilor pe locuitor rezidenţial Nzt/locuitor >25; aşezări cu funcţie turistică complementară, unde numărul de înnoptări este cuprinsîntre 10-15; aşezări unde activităţile turistice sunt incipiente, când se înregistrează sub 10înnoptări pe locuitor. Pornind de la acelaşi criteriu, Mariot (1976) (cf. Cocean, colab., 2002) propune oclasificare a staţiunilor turistice, luând în considerare sezonul cu număr maxim deînnoptări (estival sau hivernal), după formula: I max Nzt max It = = , în care: P P It = intensitatea circulaţiei turistice; Imax sau Nzt max= numărul de înnoptări maximeîntr-un sezon; P = populaţia rezidentă. Privitor la modul de desfăşurare a circulaţiei turistice, specialiştii (Lundgren,Campell şi Mariot) au creionat unele modele al căror scop prioritar este eficienţacălătoriei turistice ca durată, cât mai ales satisfacerea necesităţilor recreative sau de altănatură (vezi Cocean şi colab., 2002; Dinu Mihaela, 2002). 4.2. Forme principale de turism Circulaţia turistică cunoaşte un dinamism şi o dezvoltare accentuată, cu oparticipare tot mai largă a populaţiei la călătoriile turistice, o diversificare a motivaţiilorcererii turistice şi mutaţii structurale în produsele şi serviciile turistice. Toate acestea seregăsesc în multiplicarea şi structurarea formelor de turism, accentuându-se necesitateaclasificării acestora după criterii care asigură grupări relativ omogene. Delimitareaformelor de turism oferă elemente de fundamentare a deciziilor privind dezvoltarea şidiversificarea ofertei turistice şi alinierea la mutaţiile survenite în structura cereriituristice. În literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de turismîn raport cu mai multe criterii, între care cele mai uzitate sunt următoarele: 4.2.1. Locul de provenienţă a turiştilor Locul de provenienţă a turiştilor în funcţie de care se delimitează două formeprincipale: turismul naţional sau intern practicat de populaţia unei ţări în interiorulgraniţelor ei şi turismul internaţional (extern), ce include turiştii ce depăşesc în cadrulcălătoriei turistice limitele administrative ale ţării de reşedinţă permanentă; acesta, larândul său, este reprezentat prin voiajul turistic al cetăţenilor străini într-o ţară ca şi prinplecările turiştilor autohtoni în afara graniţelor ţării lor.138 Universitatea SPIRU HARET
  • 139. 4.2.2. După momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice După momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice se disting: turismulorganizat, turismul pe cont propriu (individual sau neorganizat) şi turismul mixt sausemiorganizat. Turism organizat (contractual) – în grup sau individual – secaracterizează prin angajarea anticipată (contractuală) a prestaţiilor şi serviciilor turisticela destinaţia călătoriei ca şi perioada de timp a călătoriei prin agenţiile de turism careasigură legătura între turişti şi prestatorii de servicii asupra cărora s-a convenit. Reprezintă o formulă mai avantajoasă pentru turist, datorată facilităţilor pe care leoferă (preţuri mai reduse, plata în rate, asigurarea serviciilor etc.) şi pentru organizator(garanţia utilizării bazei materiale şi a personalului), dar şi dezavantaje pentru turist prinîngrădirea libertăţii de mişcare, iar pentru organizator prin încasările mediu inferioare pezi/turist. Turismul pe cont propriu (neorganizat) exclude orice aranjamente prealabile deservicii, turistul apelând direct la unităţile prestatoare, pentru acordarea acestora, turistulare libertate de mişcare, dar e supus riscului de a nu putea obţine serviciile turistice, iarprestatorul obţine încasări superioare pe zi/turist, dar nu are certitudinea utilizăriicomplete a ofertei datorită oscilaţiei cererii. Turismul semiorganizat – în grup sau individual – constă în pregătirea voiajului decătre un agent de turism pe baza unor condiţii fixate de turist, o parte din servicii suntangajate în prealabil (transport, cazare şi mic dejun), iar altă parte în timpul călătoriei. Tendinţa în turismul internaţional este de orientare spre turismul neorganizat ceînregistrează ritmuri superioare de creştere (fiind considerat turismul viitorului) şisemiorganizat, iar cel organizat pierde treptat din importanţă. Turismul organizat şi cel semiorganizat se poate realiza prin diferite tipuri dearanjamente, diferenţiate în principal de mijlocul de transport utilizat astfel: CharterInclusive Tour (CIT), cu avioane închiriate la preţ global, în care se include, la sol,serviciile de bază (transport, cazare, alimentaţie, agrement); Inclusive Tour (IT), cuavioane, pe curse regulate, în preţul global fiind incluse (în afara transportului), la sol,serviciile de bază; Package Tour (PT) pentru automobilişti, cu itinerare stabilite, înpreţurile forfetare fiind cuprinse cazarea şi masa (semiorganizat); Rail Inclusive Tour(RIT) şi Eurail – pe calea ferată, cu autotrenuri rapide, pentru automobilişti(semioganizat); Fly and Drive cu avionul şi automobilul, cu cazare şi demipensiune;Croazierele (maritime şi fluviale) în grup pe nave, cu servicii de cazare, masă şi agrementla bord etc. (vezi cap. 3.2.2.6). 4.2.3. Periodicitatea Periodicitatea cu care se realizează formele de turism conduc la delimitarea unuiturism permanent (continuu), desfăşurat de-a lungul întregului an (turismul de tratamentbalnear, cultural) şi turismul sezonier legat de anumite perioade ale anului (monosezonierpentru staţiunile de litoral – în România, bisezonier în staţiunile de munte). Aceastăsezonalitate, legată de factorii naturali, economici, legislativi, sociali, se poate calculapentru diferitele componente ale bazei materiale turistice; spre exemplu, în domeniulcazării, sezonalitatea se exprimă prin formula: 139 Universitatea SPIRU HARET
  • 140. Nî S= × 100 , în care: N mî S = indicele de sezonalitate; Nî = număr de înnoptări; Nmî = număr maxim deînnoptări. Literatura de specialitate evidenţiază trei aspecte ale sezonalizăţii turistice prinprisma serviciilor de cazare în cazul unei oferte turistice dependentă de factorii naturali: cuo sezonalitate foarte accentuată (Grecia 7%, Maroc 10%, Italia 11%, Bermude 18% etc.);o sezonalitate de tip mediu în ţări cu o ofertă diversificată (Mexic 48%, Portugalia 34%,Spania 24%, Turcia 24% etc.; sezonalitate cu niveluri foarte scăzute, în ţări cu o ofertă deinteres etalată pe perioade lungi de timp ale anului (Hong-Kong 71%, Singapore 73%,Kenya 55%). 4.2.4. Sezonalitatea Sezonalitatea sau momentul manifestării cererii turistice determină practicareaturismului de iarnă pentru sporturi albe, cure helioterapeutice, turismului de vară, cel maivaloros pentru evantaiul larg de posibilităţi de satisfacere a motivaţiilor turistice (cură,sport, drumeţie, cultură, recreere, plajă, odihnă etc.) şi turismului circumstanţă (ocazionalsau insolit), localizat în timp şi spaţiu, cu durate limitate şi ocazionat de diferite acţiuni(sportive, ştiinţifice, pescuit, vânătoare etc.). 4.2.5. Gradul de mobilitate Gradul de mobilitate a turistului impune clasificarea în: turism de sejur (lung,mediu şi scurt), în care turistul rămâne la aceeaşi destinaţie perioade de timp determinateîn scopurile ce răspund motivaţiilor personale; turism itinerant (de circulaţie) ce cuprindeturiştii care se deplasează în mod succesiv în diferite localităţi sau staţiuni, cu înnoptăriscurte (4-5) într-o localitate; turismul de croazieră pe cale fluvială şi maritimă; turismulde tranzit este o formă particulară a celui itinerant, motivat de necesitate a traversării uneiţări sau zone pentru atingerea destinaţiei de sejur. În funcţie de utilizarea timpului disponibil pentru călătorii, turismul de sejur poateavea următoarele forme: turism de sejur lung (rezidenţial) cu o durată de peste o lună dezile, care se adresează, de regulă, turiştilor care au depăşit limita de vârstă pentru muncăactivă şi pot să efectueze cure sau tratamente balneare în staţiuni balneoclimatice sautinerilor în vacanţele de vară; turismul de sejur de durată medie nu depăşeşte 30 de zile,cu o durată apreciată ca limită maximă a concediilor plătite şi are un caracter general,fiind practicat de toate categoriile de populaţie, indiferent de nivelul veniturilor; turismulde sejur scurt cuprinde turiştii care se deplasează pe o durată scurtă de timp (5-6 zile), darşi turismul practicat ocazional (de circumstanţă) şi turismul de sfârşit de săptămână(week-end). Turismul de sejur şi, îndeosebi, cel de week-end, se practică, de regulă, întrei arii circumscrise localităţii de reşedinţă şi anume: aria preorăşenească, pe o izocronăde 15-45 km, accesibilă şi cu mijlocele de transport în comun; aria de circa 100 km,relativ accesibilă cu orice mijloace de transport, inclusiv cele proprii; aria situată ladistanţă de peste 100 km, dar cu facilităţi comode de circulaţie. Turismul de circulaţie seînscrie cu unele particularităţi: nu este legat de un anumit sezon determinat, fiind practicat140 Universitatea SPIRU HARET
  • 141. atât în sezonul intermediar (primăvară şi toamnă), cât şi în sezonul estival; intensitateamaximă a circulaţiei turistice se înregistrează în timpul verii, perioadă de concedii impusăîn unele ţări cu o economie dezvoltată. 4.2.6. Mijlocul de transport folosit Mijlocul de transport folosit permite conturarea: drumeţiei cu scopuri recreative sausportive; turismul rutier (cu autocare, automobile, microbuze); cu trenul (curse obişnuitesau speciale); naval (croazieră fluviale şi maritime, sporturi nautice); aerian (avion,elicopter); turismul combinat (avion şi automobil etc.) (vezi cap. 3.2.2.5. şi 3.2.2.6.). 4.2.7. Particularităţile socio-economice ale cererii turistice Particularităţile socio-economice ale cererii turistice delimitează alte forme deturism ca: turismul particular (pe cont propriu) cu o sferă largă de cuprindere subaspectul formelor de manifestare (tratament balnear, odihnă, cunoaştere, congrese etc.) şiadresabilitate pentru cei cu venituri mari; uneori turismul particular se identifică cuturismul de lux prin veniturile clientelei şi cererea pronunţat individualizată, cu exigenţeşi preferinţe sporite faţă de nivelul calitativ al serviciilor; turismul social, formă specificăturismului de masă, practicată de persoane cu venituri relativ reduse şi caracterizată,uneori, prin facilităţi ca urmare a finanţării parţiale sau totale a costului sejurului (sauexcursiei) de către organisme sociale; se adresează tineretului, elevilor, pensionarilor,persoanelor cu afecţiuni, persoanelor cu handicap etc. O definiţie mai completă e dată de Biroul Internaţional de Turism Social, ca„ansamblul de raporturi şi fenomene ce rezultă din participarea la călătorii turistice aunor categorii sociale cu venituri modeste, participare posibilă sau facilitată datorităunor măsuri având caracter social bine definit” (Minciu R., 2000). Turismul social nutrebuie identificat cu turismul de masă, deşi este o parte integrantă a acestuia,diferenţiindu-se prin faptul că se adresează unor pături determinate de populaţie, ale cărorcălătorii în scopuri turistice au total sau parţial o finanţare specială, prin măsuri sociale. Turismul de tineret constituie, de asemenea, o formă particulară a turismului social,adresat tinerilor (elevi, studenţi, alţi tineri), care beneficiază de o asistenţă socială,facilităţi tarifare de călătorie, ţinând seama de scopurile sale instructiv-educative. 4.2.8. În funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor În funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor, formele de turism pot figrupate în: turism pentru tineret, turism pentru populaţia activă (adulţi), turism pentru„vârsta a treia”; vârsta, sexul şi ocupaţia sunt factori importanţi, care determină paletade servicii oferite, perioada de programare a serviciilor în raport cu obligaţiileprofesionale etc. 4.2.9. Caracteristicile prestaţiei turistice principale Caracteristicile prestaţiei turistice principale delimitează formele de turismstructural de litoral, montan, de tratament balnear, de week-end, agrement, sportiv etc.,de vară, iarnă, de circumstanţă, asupra cărora vom reveni. 141 Universitatea SPIRU HARET
  • 142. 4.2.10. Scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică Acest criteriu se impune în delimitarea unor forme de turism cu implicaţii îneconomia unei ţări şi anume: turismul de odihnă şi recreere, una dintre formele cele maireprezentative, ce se realizează prin sejururi mai lungi în staţiuni turistice şi acţiunirecreative (de agrement), dar şi prin sejururi mai scurte în scop recreativ şi cu o mobilitatemai accentuată; turismul de tratament balnear (de cură sau de sănătate), formă veche şicu o constanţă mare în timp, derulându-se pe tot timpul anului şi benefică prestatorului deservicii prin stabilitatea clientului, sejurul de durată mai lungă, încasările medii pezi/turist superioare, îmbinarea cu odihna şi agrementul etc.; în turismul modern se impuncurele balneare profilactice combinate cu fitness-ul şi curele antistres, de întreţinere,pentru evitarea obezităţii, cure cosmetice etc.; turismul cultural asigură „loisirul-lui”funcţia sa, preponderent formativă, cognitivă, estetică prin călătoriile spre destinaţiile cuvestigii istorice şi de artă antică şi medievală, obiective religioase, dar şi ştiinţifice,tehnice, economice etc. Turismul cultural presupune, pentru ţara ofertantă, păstrareaidentităţii culturale în contextul în care acesta, turismul, este orientat către înţelegereaidentităţii etnice, a religiei, tradiţiilor şi obiceiurilor poporului respectiv. Turismul de litoral, prin odihna, divertismentul cultural, agrementul şi sporturilenautice, cura balneară terapeutică sau profilactică şi alte motivaţii culturale, ştiinţifice etc.are un rol important pe plan naţional şi internaţional; turismul de afaceri, determinatdirect de activităţi economice şi comerciale, expoziţii şi târguri, este legat de activitateaturistică propriu-zisă, pentru că persoanele participante (şi persoanele însoţitoare), pelângă scopurile deplasării, utilizează o paletă largă de servicii turistice (transport, cazare,masă etc.), plătite la tarife superioare, folosesc mijloace de distracţie şi agrement,participă la evenimente turistice şi sociale, excursii pre şi post reuniuni, programe „socio-aplicative” etc. Încasările medii pe zi/turist sunt, de regulă, mai ridicate decât mediaîncasărilor obişnuite, reuniunile desfăşurându-se în unităţi de confort superior, iar o partedin cheltuieli sunt suportate de firmele şi instituţiile reprezentate de participanţi; efecteleeconomice notabile pentru firmele prestatoare de servicii sunt datorate şi faptului cămajoritatea manifestărilor se plasează în perioadele de extrasezon, contribuind lacreşterea gradului de ocupare a bazei materiale. Turismul de congrese şi reuniuni, legatde manifestările ştiinţifice, tehnice, culturale etc. naţionale şi îndeosebi internaţionale, seînscrie cu aceleaşi efecte economice superioare turismului de masă. Cele două forme deturism au determinat apariţia unor agenţii de turism touroperatoare specializate înderularea acestor activităţi şi programe, mai ales în Europa, unde se desfăşoară peste 60%din reuniunile de afaceri şi ştiinţifice. În România, turismul de afaceri şi reuniuni a atras în anul 2003, circa 220 miiturişti străini (20% din numărul total), cu încasări de peste 200 milioane $ USA, înschimb, s-au realizat aproape 30 mii de plecări în străinătate în misiuni economice,participări la târguri şi expoziţii, conferinţe, deplasări comerciale, bancare etc. cucheltuieli de circa 30 milioane Euro (ANAT, 2004). Turismul ştiinţific şi tehnic (profesional) ocazional şi în general neorganizat seadresează specialiştilor din diverse domenii de activitate; turismul rural şi agroturismullegate de valorificarea resurselor turistice din spaţiul rural (altul decât cel valorificat printurismul tradiţional) prin sejururi variabile sau turism cultural; turismul rural este o formă142 Universitatea SPIRU HARET
  • 143. de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale(naturale, culturale şi economice), ca şi dotările şi echipamentele turistice existente;utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, cabane,campinguri, sate de vacanţă, inclusiv pensiuni turistice rurale, îmbracă forme variate desejur şi circuite, cu un spectru larg de motivaţii: odihnă şi recreere, cultură, cunoaştere,religie, practicarea unor sporturi, tranzit etc. Cu alte cuvinte, este un concept care includetoate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural. Agroturismul este o formă aturismului rural care foloseşte pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turisticerurale, având aceleaşi motivaţii turistice, fiind strâns legat de gospodăria ţărănească, iarforma de turism este cu precădere de sejur vacanţier, de week-end sau de circumstanţă(ocazional). Definiţia acceptată de Uniunea Europeană: „Turismul rural este un conceptcare cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are labază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman” pune în evidenţă trăsăturileturismului rural şi principiile de dezvoltare ecologică, socio-culturală şi economică(dezvoltare durabilă) a unei aşezări rurale. Turismul rural este asociat, astfel, cuecoturismul, ca „turism verde” sau „turism moale” – fără incidenţe importante în mediulînconjurător (vezi Glăvan V., Agroturism, Turism rural, Turism durabil, Ecoturism, 2003). La polul opus se află turismul urban, concentrat în marile oraşe şi nu numai, înfuncţie de valorile şi atracţiile turistice. Oraşele dispun de numeroase obiective turistice:monumente de artă şi vestigii istorice, mânăstiri, catedrale şi biserici, ansambluriarhitecturale, muzee, cartiere şi centre istorice, teatre şi cinematografe, locuri dedivertisment şi magazine cu artizanat, suveniruri, bazare, restaurante cu gastronomie şidivertisment specifice, animaţie nocturnă, centre de conferinţe şi reuniuni, de festivaluride film, muzică etc. Pe de altă parte, acestea funcţionează ca puncte de sosire sau deetapă spre altă destinaţie, şi astfel, se permite vizitarea atracţiilor turistice din localitate caşi pe cele din aria limitrofă sau mai îndepărtată, cu revenire în oraş pentru continuareacălătoriei. Toate acestea îi oferă turismului urban o mare complexitate exprimată prin maimulte activităţi: culturale, afaceri şi reuniuni, agrement, sporturi, shopping etc. Turismul urban ocupă un loc important în turismul mondial şi se remarcă în acestsens: marile centre turistice (capitale-istorice): Paris (15 mil. vizitatori străini/an), Londra(11,6), Roma, Amsterdam, Moscova, Budapesta, New York, Washinghton, NewMexico, Beiging, Tokio etc.; oraşe cu patrimoniu cultural de excepţie ca: Veneţia,Florenţa, Padova, Athena, Krakovia etc.; centre de pelerinaj: Roma, Santiago delCompostella, Jerusalim, Fatima, Lourdes, Chartres, Mecca, Damasc, Medina, Kairouan,Zemonis, Agra (India) etc.; oraşe (centre) comerciale, pentru târguri, expoziţii, afaceri şireuniuni: Paris, Berlin, Londra, Leipzig, Viena, München, Roma, Moscova, Beijing,Tokio, Cairo, New York, Hong-Kong, Singapore, Bangkok; oraşe-sedii de organizaţiiinternaţionale: New York, Geneva, Paris, Roma, Viena etc.; oraşe bancare (centrefinanciare şi sedii de bănci): Frankfurt/Main, Zürich, Viena, New York, Chicago,München, Beijing, Paris etc.; centre de tranzit turistic: Roma, Copenhaga,Frankfurt/Main, Viena, Paris, Londra, New York, Cairo, Dubai etc.; oraşe – centre alefestivalului de film (Cannes, Nisa, Paris, Hollywood, Berlin etc.), de muzică (San Remo,Şopot, Salzburg, Bayreuth, Londra, Paris, Viena, New Orleans etc.) şi altele. 143 Universitatea SPIRU HARET
  • 144. În general, turismul urban contribuie la dezvoltarea oraşelor prin atragerea deinvestiţii, lanţuri hoteliere, sedii de bănci, târguri şi expoziţii, reuniuni economice,politice, ştiinţifice ca şi la protejarea şi conservarea monumentelor istorice şi de artă. Ecoturismul, o formă de turism apărută după anii ’70 ai secolului trecut, este unturism bazat pe principii ecologice de protejare a biodiversităţii, a mediului înconjurătorşi a tradiţiilor comunităţilor locale. Având motivaţii ca: admirarea peisajelor şi lumiiplantelor şi animalelor sălbatice ale acestora, ecoturismul este „un turism practicat înspaţii naturale sălbatice sau puţin modificate de om şi care trebuie să contribuie şi săasigure protecţia naturii şi dezvoltarea culturală şi economică a comunităţilor locale”(Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, 1992). În sens mai restrâns, ecoturismulse bazează pe observarea şi cunoaşterea naturii, oferind produse turistice distincte,specifice formelor de turism cultural, ştiinţific, de cercetare, cunoaştere, fotosafari etc.,fiind practicat în ţările cu o remarcabilă biodiversitate, care deţin parcuri naţionale şirezervaţii naturale, precum şi comunităţi locale care şi-au păstrat nealterate obiceiurile şitradiţiile populare şi economice. Într-un consens general, ecoturismul presupune:„conducerea, organizarea şi dezvoltarea activităţii de turism cu scopul de a nu deranjasau distruge mediul înconjurător şi echilibrul natural, resursele turistice naturale şivalorile cultural-istorice sau tehnico-economice şi de a realiza o exploatare durabilă aacestora”. Ecoturismul, în sensul restrâns al conceptului, reprezenta în deceniul ’90 circa20% din călătoriile internaţionale în regiunile naturale şi ecologice, însumând peste 30milioane de turişti (Glăvan V., 2003). Turismul politic are în considerare călătoriile turistice legate de evenimentepolitice însemnate, mari sărbători naţionale, aniversări a unor evenimente istorice,culturale, comemorări etc., ocazii care stimulează afluxul turistic şi consumul de serviciituristice. Reţin atenţia şi călătoriile guvernamentale, parlamentare, care, după uneleestimări, deţin ponderi însemnate de 6-8% din totalul călătoriilor internaţionale anuale şipresupun un consum de bunuri şi servicii. Turismul de agrement, în sensul larg, are mai multe forme de exprimare în raportcu motivaţiile de cunoaştere, educaţie, de practicarea unor activităţi preferate (hobby), dedivertisment etc. În sens restrâns, se referă la călătoriile turistice în parcurile tematice, alecăror produse turistice se axează pe anumite tematici, bazate pe cultura unui popor(Disneyland, Legoland), pe potenţialul industrial, teme istorice, o anume caracteristică amediului natural (Oasis Lakeland din Anglia). Tematica este fundamentul de constituire aparcului, iar acesta reprezintă un echilibru între activităţile pasive (spectacole, animaţie pestrăzi), agrementul (montagnes russes, manejuri etc.) şi activităţile anexe (cazare,alimentaţie, suveniruri şi boutique-uri etc.). Fiind un spaţiu închis, parcul are tarife unicede intrare (de regulă) şi se adresează în general unui public de copii şi de adolescenţiînsoţiţi de părinţi sau adulţi, dar sunt şi parcuri a căror tematică interesează categorii devârstă diferite (Futurescope). Principalele arii de dezvoltare sunt America, Asia şiEuropa. În Europa sunt aproape 190 de parcuri tematice sau recreative, din care 19parcuri primesc mai mult de 1 mil. vizitatori pe an, iar 45 circa 500 – 1 mil. de vizitatori.Japonia are 29 de parcuri tematice, cu peste 1 milion vizitatori (fiecare) pe an şi încasăride 1,3 miliarde $ anual. În America, în afara Parcurilor Disneyland sunt şi ParcuriNaţionale de Recreere, cu o paletă largă de activităţi recreative. Tot în categoria parcurilortematice intră şi parcurile acvatice, larg răspândite în ţările cu un turism dezvoltat. În144 Universitatea SPIRU HARET
  • 145. România, s-a proiectat la Snagov, un Parc turistic şi de agrement, la Mamaia s-a realizat unParc Acvatic, ca şi la Otopeni – Bucureşti, iar în Munţii Piatra Craiului, Parcul Naţional„Carnivore Mari din Carpaţi”, la Râşnov „Parcul Cumania” (vezi cap.3.2.2.5.). Turismul sportiv cuprinde turiştii care practică sporturile de vară (nautice,vânătoare subacvatică, cicloturism etc.), sporturi de iarnă, alpinism, speoturism, pescuitulşi vânătoarea sportivă, sporturile extreme (canoeing, rafting, parapantă, deltaplan,snowboard), dar şi turiştii spectatori; turismul uval legat de podgorii prin participarea launele activităţi tradiţionale (cules de struguri şi fabricarea mustului) sau la degustări şifestivaluri ale vinului; turism etnic, motivat de relaţii familiale sau etnice; turismulreligios legat de practicarea cultului religios, pelerinaje, participarea la manifestărireligioase sau la circuite turistice cu specific religios; turismul de studii pentru instrucţieşi formare liceală, universitară, masterat, doctorat etc.; turismul stimulativ sau inventivorganizat de managerii societăţilor comerciale pentru salariaţii lor, care s-au distins înactivitate (participarea salariaţilor se selectează în urma unui concurs cu o tematicăspecială, iar pentru organizarea programelor turistice au apărut agenţii touroperatoarespecializate; este un turism scump); turism de shopping motivat de deplasarea la anumitedestinaţii în vederea cumpărării unor produse, fie de oferirea spre vânzare a unor produsespecifice de către prestatorii de servicii. 4.3. Tipuri de turism Literatura de specialitate relevă multe încercări de tipizare a activităţilor turistice,ca forme de manifestare a motivaţiilor turistice şi ca o expresie generalizată afenomenului turistic. Se remarcă, astfel, contribuţiile unor cercetători importanţi aidomeniului, în definirea acestor tipuri de turism ca: Poser, 1939; Hunziker şi Krapf,1941; July, 1965, în Europa; în România: Bărănescu, 1975, Swijewski şi Oancea, 1977;A. Susan, 1980 (După Cocean, 1996). În multe dintre aceste opinii se regăsesc confuzii între tipuri şi forme de turism sauambiguităţi în determinarea lor. Bernecker, în 1962 (cf. Mac. I., 1992), distinge, astfel, patru tipuri de turism: detimp liber (de recreere, recreere şi îngrijirea sănătăţii, de vizitare); de tranzit; cultural;legat de activitatea profesională. O corectă interpretare a tipologiei activităţilor de turism impune o determinaremotivaţională a acesteia, iar modalităţile şi circumstanţele de practicare a turismului (caforme de turism) se pot adopta, în timp şi spaţiu, în funcţie de mutaţiile produse înmotivaţia şi cererea turistică. Astfel, se conturează patru tipuri de activităţi turistice şi anume: turismul devacanţă şi recreere; turismul cultural şi de educaţie; turismul pentru îngrijirea sănătăţiişi turismul de afaceri. Acestea sunt corespunzătoare principalelor motivaţii turistice, şi seexprimă prin principalele forme de turism enunţate mai sus. 4.4. Indicatori ai circulaţiei turistice Activitatea turistică, prin complexitatea sa, determină existenţa unui sistem deindicatori (Cristureanu C., 1992), prin care pot fi reflectate fenomenele şi aspectelespecifice acestui domeniu. Aceşti indicatori ai turismului surprind şi redau într-o expresie 145 Universitatea SPIRU HARET
  • 146. sintetică, matematică, informaţii cu privire la diferite aspecte ale activităţii de turism.Sistemul de indicatori ai turismului se prezintă într-o paletă foarte largă, mai importanţifiind: a) indicatori ai cererii turistice reale (circulaţie turistică, fluxuri turistice) externe şiinterne, b) indicatori ai ofertei turistice (ai bazei materiale de cazare şi ai resurselorumane), c) indicatori ai relaţiei ofertă – cerere (gradul de ocupare a bazei de cazare,capacitatea pieţei), d) indicatori ai rezultatelor/ efectelor economice şi sociale, directe şiindirecte în domeniul turismului (Cristureanu, 1992). Metode de înregistrare a circulaţiei turistice Elaborarea indicatorilor este condiţionată de existenţa unor surse primare deculegere a datelor, a unor metode şi tehnici adecvate de culegere a datelor şiinformaţiilor privind activitatea de turism. Studiile de referinţă în domeniu evidenţiază căinstrumentele de bază pentru cercetarea turismului sunt observaţiile directe, completeasupra fenomenului (recensăminte, inventare, înregistrări statistice) şi observaţiileparţiale (de natura sondajelor) realizate pe eşantioane având un comportament identic cucel al ansamblului (Minciu, 2000). Astfel, se elaborează statistici ale turismului intern/internaţional, statistici utilizate pentru măsurarea fenomenului turistic şi a efectelor sale,pentru anticiparea tendinţelor de evoluţie, fundamentarea politicilor de dezvoltare şideciziilor în domeniu. Metodologia de urmărire statistică a activităţii de turism, propusă de ComisiaNaţională de Statistică în conformitate cu reglementările Organizaţiei Mondiale aTurismului şi aprobată de Ministerul Turismului prin HG nr.796/1992, stipulează căcirculaţia turistică trebuie cuantificată prin patru categorii de unităţi de observare:a) puncte de frontieră; b) unităţile cu activitate de cazare turistică; c) agenţiile de turisminterne sau externe rezidente pe teritoriul naţional; d) bugetele de familie (anchetă cuprivire la acţiunile turistice în care participă membrii familie (vezi în detaliu şi Minciu R.,2000; Snack O., colab., 2001; Cosmescu I., 1998). Prin aceste unităţi de observare secuantifică obiectul observării statistice şi periodicitatea acestuia, şi anume: A. Traficul de turişti şi excursionişti interni şi internaţionali (lunar, trimestrial şi anual)pe ţări de provenienţă, destinaţie, pe mijloace de transport şi în funcţie de scopul călătoriei; B. Activitatea de cazare şi aspecte privind serviciile colaterale (trimestrial, anual):persoanele cazate şi înnoptările pe ţări de provenienţă, date privind veniturile şi numărulde personal; C. Activitatea de agenturare turistică (trimestrial): numărul turiştilor, circulaţiaturistică şi consumul turistic aferent acţiunilor organizate, regiunile de efectuare aacţiunilor turistice interne, ţările de destinaţie în cazul acţiunilor turistice externe,veniturile obţinute din acţiunile secundare; D. Modul de participare a populaţiei la turismul individual sau organizat. Sursele de culegere a datelor sunt specifice fiecărei unităţi de observare, respectiv: • declaraţia călătorului la punctul de frontieră sau documentele vamale legate detrecerea frontierei în spaţiile Shëngen; s-a renunţat la acestea pentru turiştii din ţările UE,dar sunt înregistrări video, celulele fotoelectrice etc.; • registrul de evidenţă a persoanelor cazate; • biletul de odihnă şi tratament, borderou de înscriere în excursie; • chestionare completate de către familia colaboratoare la ancheta – sondaj cuprivire la acţiunile turistice.146 Universitatea SPIRU HARET
  • 147. Desigur, sunt şi alte metode şi instrumente de cercetare a fenomenului turistic, cumar fi prelucrarea informaţiilor provenind de la instituţiile financiar-bancare (bănci,societăţi de asigurări etc.), privind încasările şi plăţile pentru călătoriile turistice, peansamblu şi pe structură (cazare, alimentaţie, transport), fie de la societăţi de transporturisau de la ocuparea forţei de muncă etc. Pentru exprimarea circulaţiei turistice şi a principalelor ei caracteristici cei maiimportanţi şi mai utilizaţi indicatori (Minciu R., 2000) sunt: numărul turiştilor, numărulmediu zilnic de turişti, numărul de înnoptări sau zile-turist, durata medie a sejurului,densitatea circulaţiei turistice, preferinţa relativă a turiştilor, încasările din turism,cheltuielile în turism etc. 1. Numărul turiştilor (NT), indicator cantitativ, sugestiv pentru exprimareainteresului pe care-l reprezintă o anumită destinaţie în rândul populaţiei turistice. El poatelua forma de: sosiri/plecări de turişti pentru turismul intern şi internaţional (care se obţinedin înregistrările la frontieră); persoane cazate (interne, externe), dedus din statisticile decazare; participanţi la acţiuni turistice – turişti şi excursionişti – specific turismului intern(de la agenţiile de turism). Indicatorul „numărul de turişti” se determină pentru întreagaactivitate şi pentru fiecare dintre componentele sale, se detaliază pe regiuni turistice,motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp (lună, an calendaristic) şi secalculează prin însumarea turiştilor înregistraţi: n N T = ∑ t 1 , unde: NT = Număr de turişti; t1 = persoană turist i =1 2. Număr mediu zilnic de turişti ( N tz ), exprimat prin raportul dintre numărulturiştilor înregistraţi din perioada analizată şi numărul de zile din perioada respectivă: Nt N tz = , unde: Nz N tz = numărul de turişti mediu zilnic; Nt = numărul de turişti; Nz = numărul dezile ale perioadei analizate. 3. Numărul înnoptărilor sau numărul de zile-turist (Nzt) se calculează ca sumă aproduselor numărului turiştilor şi durata activităţii turistice exprimată în zile. De regulă, else obţine prin prelucrarea (cumularea) informaţiilor din statisticile unităţilor hoteliere.Acest indicator se urmăreşte distinct pentru turismul intern şi cel internaţional, pe ţări deprovenienţă a turiştilor pe destinaţii, motive de călătorie etc. Nzt = Nz x Nt, unde Nzt = numărul de zile-turist; Nt = numărul de turişti; Nz = durataactivităţii de turism. 4. Durata medie a sejurului (Ds), indicator calitativ, ce reprezintă posibilitateaofertei turistice de a reţine turistul un număr de zile în regiune, staţiune sau ţară. Esterezultatul raportului între numărul înnoptărilor sau al zilelor–turist şi cel al turiştilor. Ds = ∑ N zt zile/ turist, unde: Nt 147 Universitatea SPIRU HARET
  • 148. D s = durata medie a sejurului în zile – turist; Σ Nzt = suma de zile – turist(înnoptări), determinată prin produsul dintre numărul turiştilor şi durata în zile a şederii;Nt = numărul turiştilor. Durata medie a sejurului diferă de la o formă de turism la alta. În ultimii ani (1996-2003), în România, durata medie a sejurului a avut valori mai mari de 8,2-8,7 zile/turistîn cazul staţiunilor balneoclimatice, 5,8-6,4 pe litoral şi de 1,8-2,5 zile turist în oraşe şi petraseele turistice ca şi în ariile periurbane. Raportată la diferitele forme de structurituristice, durata medie a sejurului este destul de redusă, fiind de 3,7-4,1 zile/turist înhoteluri, 3,9-4,1 în vile turistice şi 2,2-2,9 în pensiuni turistice rurale, iar în restulunităţilor de cazare nu depăşeşte 1,9-2,00 zile turist. 5. Densitatea circulaţiei turistice (Dt) se calculează atât în relaţie cu populaţiarezidentă în regiunile vizitate, cât şi cu suprafaţa acestora: Nt (1) D t = × 100 , număr turişti/100 loc, în care: Np Dt = densitatea circulaţiei turistice; Nt = numărul sosirilor de turişti într-o regiune/staţiune/ ţară; Np = numărul populaţiei rezidente la data analizei. Nt (2) D t = turişti/ kmp/ ha, în care: S kmp / ha S = suprafaţa regiunii /staţiunii/ ţării în kmp /ha; Dt şi Nt = aceleaşi semnificaţii. Indicatorul se mai numeşte şi „indicele spaţial de frecvenţă turistică” sau „depenetrare turistică” . Acest indicator reflectă gradul de solicitare a regiunilor şi indirect informaţii asupracapacităţii de primire a acestora (fizice, ecologice şi sociale). Mai utilizat este modul decalcul raportat la populaţie, iar valorile obişnuite sunt subunitare, numărul de turişti fiind,de regulă, mai mic decât populaţia. Sunt şi situaţii cu valori supraunitare ale indicatorului,atât pentru ţări (Franţa (1,3), Spania (1,2), Ungaria (1,5)), cât şi pentru regiuni dininteriorul acestora. În România sunt judeţe cu un turism dezvoltat şi se află în aceeaşisituaţie supraunitară a indicatorului densitatea circulaţiei turistice precum Braşov (1,3),Vâlcea (1,0) şi Prahova (peste 0,98). 6. Funcţia turistică a teritoriului (Ft) este un raport între gradul de echipare ateritoriului, respectiv numărul de paturi (Np) şi populaţia rezidentă (P) din teritoriul dat. Afost calculat în 1967 de P. Defert ca „rată a funcţiei turistice”, care redă, în mod ponderat,o viziune asupra fenomenului turistic în raport cu populaţia rezidentă a destinaţieituristice şi exprimă într-un fel capacitatea de primire a acestei destinaţii, nivelul peste caremediul înconjurător este afectat sau se degradează. NP Ft = × 100 locuri/100 loc, în care: P Ft = funcţia turistică; NP = numărul de paturi la destinaţie; P = numărul populaţieirezidente a destinaţiei. Acest indicator completează pe cel care exprimă „densitatea circulaţiei turistice” şieste înregistrat la Comisia de Statistică a OMT pentru fiecare din bazinele ofertei mondiale.148 Universitatea SPIRU HARET
  • 149. 7. Preferinţa relativă a turiştilor (Pt) este indicatorul ce furnizează informaţii cuprivire la orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin al cererii turistice(regiune, ţară). Se calculează ca un raport procentual între numărul de turişti spre oanumită destinaţie şi totalul emisiunii turistice a regiunii sau ţării respective şi/sau, într-oaltă variantă, ca raport procentual între numărul de turişti spre destinaţia dată şi populaţiarezidentă a regiunii sau ţării de emisiune: N ti N Pt = × 100 turişti/turişti total sau Pt = ti × 100 turişti/loc, unde: Nt Np Pt = preferinţa relativă a turiştilor; Nti = numărul de turişti spre o destinaţie aleasă;Nt = numărul de turişti total emişi de o regiune /ţară; Np = numărul populaţiei rezidente aregiunii/ţării de emisie. Preferinţa relativă a turiştilor permite delimitarea fluxurilor turistice dintr-oregiune/ţară şi fundamentează orientarea politicii de dezvoltare a activităţii turistice înansamblu şi pe componente, de dimensionare a ofertei turistice în funcţie de structuracererii pentru destinaţia turistică. Prin calcularea acestui indicator se poate obţinerepartiţia geografică a plecărilor/sosirilor de turişti, iar prin determinări succesive se potevalua mutaţiile în structura circulaţiei turistice (pentru ţara /regiunea emitentă). 8. Volumul încasărilor în turism (Vî) şi volumul cheltuielilor (Vch) în turism; aceştiindicatori pot fi determinaţi global pentru întreaga activitate sau direct pentru turismulintern (în moneda naţională) şi internaţional (în valută, diferenţiat pe cele două fluxuri –sosiri şi plecări), pe regiuni turistice, pe forme de vacanţă, pe tipuri de activităţi (cazare,alimentaţie, transport) etc. 9. Încasarea/cheltuiala medie pe turist este un raport al volumului încasă-rilor/cheltuielilor (Vi/Vch) ca indicator valoric şi numărul turiştilor (Nt) ca indicator fizic: Vi / Vch I / Ch t = Nt 10. Încasarea/cheltuiala medie pe zi-turist reprezintă un alt indicator al activităţiide turism ca un raport între volumul încasărilor/cheltuielilor (Vî, Vch) şi numărul deînnoptări sau zile-turist (Ntz), respectiv: Vi / Vch I / Ch zt = N tz În practica turistică se utilizează şi alţi indicatori valorici (de încasări şi plăţivalutare) şi fizici (gradul de fidelitate) care dau, în parte, dimensiunile, structura şievoluţia circulaţiei şi activităţii de turism. Sistemul informaţional românesc asigură urmărirea statistică a circulaţiei turisticepe forme de turism: intern şi internaţional şi pe categorii de activităţi etc., prin indicatoriifizici globali (număr de turişti şi de zile turist) şi indicatorii valorici (indicatori aiîncasărilor şi plăţilor valutare). Pentru aprecierea circulaţiei turistice mai sunt şi alte formule propuse despecialişti, la care unele componente sunt greu sau imposibil de cuantificat, aşa că înmajoritatea cazurilor coeficientul de relativitate este destul de mare. Astfel, I. Şandru(1970) propune următoare formulă de calcul: 149 Universitatea SPIRU HARET
  • 150. P × T × Im F= , unde: D F = fluxul turistic; P = potenţialul turistic; T = indicele de transport; Im = indicele demobilitate exprimat prin relaţia: Im = V x T1 x C, în care: D = distanţa dintre aria de plecare şi cea de sosire; V = venitul pe cap de locuitor;T1 = indicele de transport; C = gradul de culturalizare a populaţiei. P. Cocean (1996) propune o modificare a formulei de mai sus, astfel: P × Im × T F= , literele având aceeaşi semnificaţie. D2 W.J. Reilly (cf. Cocean, colab., 2002), bazat pe legea gravitaţiei comerciale, aratăcă aria receptoare atrage clienţii direct proporţional cu numărul populaţiei şi inversproporţional cu pătratul distanţei: Np A= , în care A = structura ariei, Np = numărul populaţiei, d = distanţa. d2 În modelul gravitaţional al lui L.I. Crampon (Cocean P., colab., 2002) se iau înconsiderare dimensiunile pieţei turistice şi distanţa dintre ariile de provenienţă şi recepţiea turiştilor: Ti – J = f (Mi, Di, J), în care: Ti – J = numărul de turişti care Ti se deplasează;Mi = dimensiunile pieţei turistice, existenţa în aria de cerere turistică; Di, J – distanţadintre cele două arii. 4.5. Fluxuri turistice pe plan mondial Pe plan mondial turismul este considerat unul dintre cele mai dinamice sectoareeconomice, cu o evoluţie ascendentă, chiar în perioade conjuncturale nefavorabile dinpunct de vedere economic, politic, social etc. Principalii indicatori ce caracterizeazăevoluţia turismului, respectiv numărul de sosiri de turişti internaţionali şi încasărilevalutare, demonstrează acest lucru. Astfel, în anul 2002, sosirile de turişti internaţionali înregistrate la nivel mondial aufost de 702,6 milioane, iar încasările valutare aferente au atins cifra de 474,2 miliarde dedolari USA, în care nu sunt incluse cheltuielile de transport (tabelul nr. 16). Tabelul nr. 16 Turismul internaţional pe plan mondial Sosiri de turişti Încasări dolari USA Anii Număr de sosiri % Încasări mild. USA % 1950 25,3 100 2,1 100 1960 69,3 27,39 6,9 132,85 1970 165,8 65,53 17,9 185,23 1980 287,8 113,75 102,0 485,71 1990 455,3 180,19 393,3 1872,85 2000 687,3 271,66 473,4 2254,28 2001 684,1 270,39 459,5 2188,09 2002 702,6 277,58 474,2 2258,09 Sursa: Statisticile OMT.150 Universitatea SPIRU HARET
  • 151. Tendinţele permanent crescătoare a fluxurilor turistice demonstrează că turismul, îngeneral, depăşeşte unele perioade legate de recesiuni economice, conflicte regionale,instabilitate politică, calamităţi naturale etc. care au apărut în diversele regiuni ale globului.Singurele consecinţe ale unor astfel de situaţii s-au materializat prin reduceri ale ratelor decreştere şi au fost semnalate în cazul războiului arabo-israelian sau între anii 1991-1993, înurma recesiunii economice înregistrate în ţările industrializate şi a războiului din Golf,precum şi în 2001, cu ocazia actelor teroriste din S.U.A. (septembrie 2001). În perioada analizată, sosirile de turişti-internaţionali au crescut cu 277,58% întimp ce încasările valutare aferente au sporit, în aceeaşi perioadă, cu aproape 2.158,09%. Între principalii factori pozitivi, care au contribuit la dezvoltarea turismului au fost(OMT, citat de Snak, colab.): − relansarea economică a unor regiuni mai slab dezvoltate (vezi cap. 3.2.3.); − dimensiunea şi varietatea dezvoltării turistice; − interesul crescând al ţărilor dezvoltate ale lumii occidentale pentru popoarele şicultura ţărilor în curs de dezvoltare, iar în Europa pentru ţările aparţinând EuropeiCentrale şi de Est; − o mare capacitate a populaţiei, din punctul de vedere al veniturilor şi altimpului liber, de a efectua călătorii în străinătate; − creşterea numărului de consumatori care dispun de mijloace financiaresuficiente pentru a călători în străinătate şi care doresc acest lucru, din ţările aflate în cursde dezvoltare; − sporirea importanţei legăturilor etnice între populaţiile din diverse regiuni; − creşterea schimburilor comerciale, atât intraregionale, cât şi interregionale,stimulate de politicile orientate tot mai mult spre privatizare şi de reglementare; − influenţa crescătoare a informaticii asupra sistemelor de distribuţie. Ca factori de frânare în dezvoltarea turismului amintim, în principal, următorii: − lipsa de fonduri pentru finanţarea infrastructurilor şi a echipamentelor necesareexploatării optime a resurselor turistice în diverse regiuni; − riscul de conflict existent între promotorii turistici şi colectivităţile locale, cuprivire la proiectele care nu respectă principiile de protejare a mediului pentru odezvoltare durabilă; − stările conflictuale existente în anumite regiuni ale globului şi terorismului dindiverse ţări; actul terorist din septembrie 2001 din S.U.A. a condus la scăderea fluxurilorturistice mondiale cu 0,5% în 2001 faţă de 2000, iar în S.U.A. cu 11,9%. Raportat la scară planetară fluxurile turistice internaţionale se orientează, astfel(tabelul nr. 17): Europa (59,9%), Asia şi Pacific (18,7%), America (16,3%), Africa(4,1%) şi Orientul Mijlociu (3,9%). Încasările valutare din turismul internaţional, fără 1transport aerian, reprezintă diferenţieri pe regiuni turistice , astfel (tabelul nr. 14): Europa(50,7%) America (24,1%), Asia şi Pacific (20,0%), Orientul Mijlociu (2,7%) şi Africa(2,5%). 1 Regiunile turistice după OMT sunt: Europa, America, Africa, Asia şi Pacific (Asiade Sud, Asia de Est şi Asia de Sud-Est, Australia şi Oceania), Orientul Mijlociu. 151 Universitatea SPIRU HARET
  • 152. Tabelul nr. 17 Sosiri internaţionale şi încasări din turismul internaţional pe regiuni turistice Nr. Sosiri internaţionale (mil.) Cheltuieli în mild. crt. Regiuni turistice număr % încasări % Total mondial 702,6 100 479,2 100 1. Europa 399,8 56,9 240,5 50,7 2. Asia şi Pacificul 131,3 18,7 94,7 20,0 3. America 114,9 16,3 114,3 24,1 4. Africa 29,1 4,1 11,8 2,5 5. Orientul Mijlociu 27,6 3,9 13,0 2,7 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2003. Indicatorii turistici au valori variate nu numai la nivel de regiune turistică, ci şi încazul diferitelor ţări, după cum rezultă din topul principalelor 12 ţări cu un turismdezvoltat pe piaţa mondială (tabelul nr. 18). Tabelul nr. 18 Sosiri internaţionale şi încasări din turismul internaţional pentru principalele ţări turistice Nr. Sosiri internaţionale (mil.) Cheltuieli în mild. Regiuni turistice crt. număr % încasări % Total mondial 703 100 474,0 100 1. Franţa 77,0 11,0 32,3 6,8 2. Spania 51,7 7,4 33,6 7,1 3. Statele Unite 41,9 6,0 66,5 14,0 4. Italia 39,8 5,7 26,9 5,7 5. China 36,8 5,2 20,4 4,3 6. Regatul Unit 24,2 3,4 17,8 3,8 7. Canada 20,1 2,9 - - 8. Mexic 19,7 2,8 - - 9. Austria 18,6 2,6 11,2 2,4 10. Germania 18,0 2,6 19,2 4,0 11. Grecia 16,5 2,0 9,7 2,0 12. Hong Kong 14,2 2,3 10,1 2,1 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2003. Pe regiuni turistice, Europa a fost şi rămâne cea mai vizitată regiune de pe glob, eaatrăgând mai mult de jumătate din fluxurile turistice internaţionale înregistrate pe planmondial, cu toate că se remarcă o reducere a ponderii sosirilor de la 62,8% în 1989, la62,1% în 1990, la 57,1% în 2000 şi la 56,9% în anul 2002. Au fost şi perioade conjuncturale (1991, 1993, 1995) când creşterile anuale au avut otendinţă de reducere, faţă de ritmurile normale de creştere (3.4% – 4.4%). Europa deţineponderea cea mai mare la nivel mondial şi la încasările valutare, dar cu o evoluţie oscilantăa acestuia şi o tendinţă de scădere între 54,3% în anul 1990 şi 50,7% în anul 2002.152 Universitatea SPIRU HARET
  • 153. Fluxurile europene se concentrează în ţările Europei de Vest (35,3%) şi ţărileEuropei mediteraneene (36,6%) după cum se remarcă şi din tabelul nr. 19. Tabelul nr. 19 Turismul internaţional european Nr. Sosiri internaţionale Ponderea 2002 Europa crt. 2000 2002 % Europa % Glob A. Pe plan mondial 687,3 702,6 - 100 B. Europa 392,7 399,8 100 56,9 1. Europa de Nord 11,4 46,4 11,6 6,6 2. Europa de Vest 116,7 141,4 35,3 20,1 3. Europa Central Estică 61,4 65,2 16,3 9,3 4. Europa de Sud 91,3 131,0 32,6 18,6 5. Ţări Est mediteraneene 11,4 16,1 4,0 2,3 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. Topul destinaţiilor europene (cap. 3.2.3.) pune în evidenţă nu numai atractivitateaofertei turistice a unor ţări europene, ci şi date importante privitoare la pondereaturismului acestor ţări în economia naţională (tabelul nr. 20). Tabelul nr. 20 Turismul internaţional în unele ţări europene Încasări valutare Nr. Sosiri turişti internaţionale (mil.) Destinaţii majore (mild. USA) crt. 2002 % 2002 % Europa 399,7 100,0 240,0 100,0 1. Franţa 77,0 19,3 32,3 13,4 2. Spania 51,7 12,9 33,6 14,0 3. Italia 39,7 10,0 26,9 11,2 4. Regatul Unit 24,1 6,0 17,5 7,3 5. Austria 18,6 4,7 11,2 4,7 6. Germania 17,9 4,5 19,1 8,0 7. Ungaria 15,8 4,0 3,2 1,4 8. Grecia 14,1 3,5 9,7 4,1 9. Polonia 13,9 3,5 4,5 1,9 10. Turcia 12,7 3,2 9,0 3,7 11. Portugalia 11,6 2,9 5,9 2,5 12. Elveţia 10,0 2,5 7,6 3,2 13. Olanda 9,5 2,4 7,7 3,2 14. Rusia Federală 7,9 2,0 4,8 1,7 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. Asia şi Pacificul reprezintă cea mai dinamică regiune turistică cu ritmuri decreştere dintre cele mai mari. Astfel, între anii 1990 şi 2002 fluxurile au crescut cu 43,9%de la 57,7 mil. turişti străini la 131,3 mil. şi cu 8,4% în anul 2002 faţă de 2001. Se remarcă o cerere intraregională foarte dinamică, date fiind dinamismuleconomic al ţărilor asiatice, cât şi tradiţia locală. Asia de Nord-Est înregistrează un ritm 153 Universitatea SPIRU HARET
  • 154. de 12% la sosiri internaţionale: China 11,6%, Hong Kong (China) 21%, Macao (China),12%, Japonia 10%; R. Coreea şi Taiwanul înregistrează ritmuri de creştere de peste 8%.Asia de Sud-Est şi Oceania realizează ritmuri mai moderate între 5% şi 1%, iar Asia deSud, după un recul cu -4,5% în anii 1990-2001 (datorită războiului din Afganistan,diferendelor de frontieră între India şi Pakistan şi terorismul religios), fluxurile au crescutcu aproape 1% în 2002 (tabelul nr. 21). Tabelul nr. 21 Circulaţia turistică în Asia şi Pacific în anul 2002 Nr. Sosiri internaţionale (mil.) Specificaţie crt. 2002 % Asia şi Pacific 131,3 100 1. Asia de Nord-Est 73,6 56,2 2. Asia de Sud-Est 42,2 32,0 3. Oceania 9,6 74,3 4. Asia de Sud 5,9 4,5 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. Principalele destinaţii turistice sunt ţările asiatice (China, Hong Kong, Malaysia şiThailanda), Australia şi Noua Zeelandă, ocupând locuri mediane, iar statele-insule dinOceania – Micronezia, Polinezia – nu intră în topul turistic al anului 2002 (tabelul nr. 22). Tabelul nr. 22 Principalele ţări turistice din Asia şi Pacific Încasări valutare Nr. Sosiri internaţionale (mil.) Destinaţii majore (mild. USA) crt. 2002 % 2002 % Total 131,3 100,0 94,6 100,0 1. China 36,8 28,0 20,3 21,5 2. Hong Kong (China) 16,5 12,6 10,1 10,7 3. Malaysia 13,2 10,1 6,7 7,2 4. Thailanda 10,8 8,3 7,9 8,3 5. Singapore 6,9 5,3 4,9 5,2 6. Macao (China) 6,5 5,0 4,4 4,7 7. Coreea 5,3 4,1 5,2 5,6 8. Japonia 5,2 4,0 3,4 3,7 9. Indonezia 5,0 3,8 - - 10. Australia 4,8 3,7 8,0 8,5 11. Taiwan 2,7 2,1 4,1 4,4 12. India 2,3 1,8 2,9 3,1 13. Noua Zeelandă 2,0 1,6 2,9 3,1 14. Filipine 1,9 1,5 1,7 1,8 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. America. Destinaţiile turistice din America încă se resimt după actele teroriste dinseptembrie 2001, astfel că declinul fluxurilor spre America se face resimţit(-4% 2002/2001 şi -8,9% 2002/2004).154 Universitatea SPIRU HARET
  • 155. Din cauza reducerii traficului dinspre S.U.A., în America de Sud şi Caraibe,scăderea este mai accentuată, de – 14% şi respectiv – 5% (tabelul nr. 23). Tabelul nr. 23 Sosiri de turişti internaţionali în America Pon- Nr. Sosiri de turişti internaţionali derea America crt. % 2000 2001 2002 2002/2000 2002/2001 2002 Total 128,0 120,2 114,9 – 8,9 – 4,4 100,0 1. America de Nord 91,2 84,4 81,6 – 8,9 – 3,3 11,6 2. Caraibe 17,2 16,9 16,1 – 9,3 – 5,0 2,3 America 3. 4,3 4,4 4,7 0,9 6,4 0,7 Centrală 4. America de Sud 15,2 14,4 12,5 – 8,2 – 13,6 1,8 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. Ca şi în Europa, circulaţia turistică din America este intraregională. Astfel, 80% dinsosirile în Canada sunt din S.U.A., iar 1/3 din sosirile în S.U.A. sunt din Canada. O datăcu evenimentele din septembrie 2001 circulaţia interregională americană s-a modificat şidiminuat (vezi diminuările din America Latină, Caraibe, Mexic (–0,7%), Porto Rico(– 3,1%)). Reducerea traficului turistic dinspre S.U.A. către alte destinaţii americane,problemele valutare şi economice actuale ale unor ţări au determinat scăderi ale fluxurilorturistice destul de serioase în Uruguay (–33,5%), Brazilia (–20,7%), Chile (–8,0%),Argentina şi Venezuela. În schimb, Canada (1,9%), a doua destinaţie turistică americană,a obţinut o performanţă pozitivă (tabelul nr. 24). Tabelul nr. 24 Sosirile de turişti internaţionali şi încasările valutare din unele ţări americane Sosiri internaţionale Încasări valutare Nr. Ţara (mil.) (mild. USA) crt. 2002 % 2002 % Total 114,8 100,0 114,2 100,0 1. Statele Unite 41,8 36,5 66,5 58,2 2. Canada 20,0 17,5 9,7 8,5 3. Mexic 19,6 17,1 8,8 7,8 4. Brazilia 3,7 3,3 3,1 2,7 5. Porto Rico 3,0 2,7 2,4 2,2 6. Argentina 2,8 2,5 - - 7. Rep. Dominicană 2,8 2,4 2,7 2,4 8. Cuba 1,6 1,4 1,6 1,4 9. Chile 1,4 1,2 0,7 0,6 10. Jamaica 1,2 1,1 1,2 1,1 11. Uruguay 1,2 1,1 0,3 0,3 12. Costa Rica 1,1 1,0 1,0 0,9 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. 155 Universitatea SPIRU HARET
  • 156. Africa a înregistrat în perioada 1990-2002 un ritm de creştere anual al sosirilor deturişti cu circa 2,8 – 3,2%, însumând 29,1 mil. de turişti străini în 2002. Pe subregiuni, Africa de Nord magrebiană a înregistrat 35,3% din sosirile anului2002, cu tot reculul observat în câteva ţări, în timp ce Africa de Sud a avut o creşterecontinuă (tabelul nr. 25). Tabelul nr. 25 Sosiri de turişti internaţionali în Africa în anii 1990 şi 2002 Nr. Specificaţie Sosiri de turişti (mil.) Ponderea crt. 1990 2002 % mondială 1. Total mondial 455,9 706,3 - 100,0 2. Africa 15,0 29,1 100,0 4,1 3. Africa de Nord 8,4 10,3 35,3 1,5 4. Africa de Vest 1,4 2,9 9,9 0,4 5. Africa Centrală 0,4 0,7 2,6 0,1 6. Africa de Est 2,8 6,3 21,7 0,9 7. Africa de Sud 2,0 8,9 30,5 1,3 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. Unele destinaţii nord-sahariene au înregistrat scăderi în 2002 (Maroc – 0,7%,Tunisia – 6,0%), iar altele, creşteri; unele ţări cu parcuri naţionale au avut un declin înperioada 2001-2002 (Botswana – 5,0 ~ – 1,1%, Kenya – 6,5 ~ –0,4%), în timp ce Africade Sud a avut un spor cu +11,0% (tabelul nr. 26). Tabelul nr. 26 Turismul internaţional în unele ţări africane în anul 2002 Nr. Sosiri internaţionale (în mil.) Încasări (mild. $) Ţara crt. Număr % mild. $ USA % 0 Africa 29,1 100,0 11,7 100,0 1. Africa de Sud 6,5 22,5 2,7 23,1 2. Tunisia 5,0 17,2 1,4 12,1 3. Maroc 4,1 14,4 2,1 18,3 4. Botswana 1,0 3,6 0,3 2,6 5. Algeria 0,9 3,4 0,1 1,1 6. Kenya 0,8 2,9 0,2 2,5 7. Mauritius 0,6 2,3 0,6 5,2 8. Zambia 0,5 1,9 - - 9. Tanzania 0,5 1,9 0,7 6,2 10. Ghana 0,4 1,7 0,5 4,4 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2003. Orientul Mijlociu, deşi suportă conflictul arabo-israelian, războiul din Irak şiactele teroriste, a înregistrat o creştere de 16,7% în 2002/2001 faţă de o scădere de 1,3%în anii 2001/2000, având o pondere mondială de 3,9% în anul 2002 (tabelul nr. 27).156 Universitatea SPIRU HARET
  • 157. Tabelul nr. 27 Sosiri de turişti internaţionali în Orientul Mijlociu Sosiri turişti (mil.) 2000 2001 2002 2002 2002 Ponderea Nr. Specificaţie -------- ------– mondială crt. % % 2002 2000 2001 Pe plan 1. 687,3 684,1 702,6 9,7 2,7 100 mondial Orientul 2. 24,0 23,6 27,6 8,6 16,7 3,9 Mijlociu Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2003. Pe destinaţii turistice, Egiptul (–14,8%) şi Siria (–6,9%) au cunoscut în anul 2001un recul, în timp ce Bahrein (+15,2%), Iordania (+10%), Libanul (+14,2%), EmirateleArabe (+32%) şi Arabia Saudită (+11,7%) au înregistrat creşteri mari puse pe seamadezvoltării industriei turistice şi al potenţialului de piaţă internaţională. Arabia Saudităconstituie nu numai o destinaţie, ci şi sursă potenţială (tabelul nr. 28). Tabelul nr. 28 Turismul internaţional în unele ţări din Orientul Mijlociu în 2002 Nr. Sosiri (mil.) Încasări (mld) Ţara crt. 2002 % mild. $ % 0 Orientul Mijlociu 27,6 100,0 12,9 100,0 1. Arabia Saudită 7,5 27,2 - - 2. Emiratele Arabe 5,4 19,2 1,3 10,2 3. Egipt 4,9 17,8 3,7 29,0 4. Bahrein 3,1 11,5 - - 5. Siria 2,8 10,2 1,3 10,5 6. Iordania 1,6 5,9 0,7 6,1 7. Liban 0,9 3,5 0,9 7,4 Sursa: OMT, Tourism Highlights, 2004. 4.6. Estimări ale circulaţiei turistice mondiale Specialiştii de la OMT, în baza unui studiu elaborat şi având ca bază circulaţiainternaţională din 1950, estimează la nivelul anului 2010 circa 1.047 milioane de sosiri deturişti internaţionali, la o rată medie anuală de creştere de 4,3%. În anul 2020 esteprognozată o cifră de 1.602 milioane de turişti. Încasările valutare aferente se vor ridica lacirca 1.055miliarde USD în 2010 şi la circa 2.000 de miliarde de USD, în 2020,reprezentând o creştere într-un ritm mediu anual de 6,7% (tabelul nr. 29). 157 Universitatea SPIRU HARET
  • 158. Tabelul nr. 29 Sosiri de turişti internaţionali şi încasările valutare estimate în perioada 1995-2020 pe plan mondial Indicator UM 1995 2000 2010 2020 Număr sosiri mil. 564 692 1047 1602 Încasări mild. USD 399 552 1055 2000 Sursa: OMT, Tourism 2020 Vision, Madrid, 1997 (date prelucrate). Pe regiuni ale OMT, se constată că rata cea mai ridicată a sosirilor este estimatăpentru regiunea Asia de Est/ Pacific cu 7,0%, urmată de Orientul Mijlociu cu 6,7% şiAfrica 5,5 – 5,6% (tabelul nr. 30). (Pentru detalii vezi Snak, colab., 2001). Tabelul nr. 30 Estimarea sosirilor de turişti internaţionali pe regiuni OMT, în perioada 1995-2020 Anul de bază Estimări / mil. turişti 1995 2000 2010 2020Nr. Regiunea Nr. Nr.crt. Nr. Nr. tu- % tu- % %% %% turişti turişti rişti rişti Total mondial 564 100,0 692 100,0 1047 100,0 1602 100,0 din care:1. Europa 335 59,4 390 56,3 527 50,3 717 44,8 Asia de Est2. 80 14,2 116 16,8 231 22,1 438 27,3 /Pacific3. America 111 19,7 134 19,4 195 18,6 284 17,74. Africa 20 3,5 27 3,9 46 4,4 75 4,7 Orientul5. 14 2,5 19 2,7 37 3,5 69 4,3 Mijlociu6. Asia de Sud 4 0,7 6 0,9 11 1,1 19 1,2 Sursa: OMT, Tourism 2020 Vision, Madrid, 1997 (date prelucrate). Pe plan regional, privitor la destinaţia Europa, se cuvin câteva remarce:Europa, în anul 2020, va înregistra o rată medie anuală de 3,1%, care, deşi redusă, îi oferăşansele, prin valoarea ofertei sale, să primească în continuare cel mai mare număr deturişti internaţionali (717 mil.); cu toate acestea, ponderea în topul mondial va scădea sub50% (44,8%); creşterea spectaculoasă a sosirilor de turişti în Europa Central-Estică (de la65,2 mil. în 2002 la 245 mil. în 2020), ca urmare a circulaţiei intraregionale, unuipotenţial turistic încă nevalorificat şi unei oferte în curs de diversificare; semnificativesunt creşterile de sosiri internaţionale în Federaţia Rusă (47,1 mil. (7,9 mil. în 2002),respectiv 19,2% din sosirile din Europa şi pe locul 9 în topul mondial), şi Cehia (44 mil.,18% din Europa, locul 10 în topul mondial); Europa de Vest şi Europa de Sud,principalele destinaţii turistice europene în 2002, înregistrează în 2020 ritmuri de creşterereduse, de 1,8% şi respectiv 2,0% faţă de Europa de Nord (4,0%). După cum s-a observat în ultimul deceniu şi la început de mileniu, există şi factoriperturbatori, conjuncturali (crize economice, războaie, acte teroriste etc.), care alături de158 Universitatea SPIRU HARET
  • 159. factori psihologici şi, mai ales, de cei financiari, aduc unele dereglări ale acestui scenariu(vezi cap. 4, referitor la America şi Africa). Prognozele estimează că primele zece ţări de destinaţie turistică la nivelul anului2020 rămân în principiu aceleaşi (faţă de 2002), remarcându-se şi intrarea unor ţări carenu erau în top (tabelul nr. 31). Tabelul nr. 31 Principalele destinaţii turistice pe plan mondial la nivelul anului 2020 Sosiri turişti Rata anuală de Rang Ţara Cota de piaţă (%) (mil.) creştere 1995-2000 1. China 137,1 8,6 8,0 2. S.U.A. 102,4 6,4 3,5 3. Franţa 93,3 5,8 1,8 4. Spania 71,0 4,4 2,4 5. Hong Kong 59,3 3,7 7,3 6. Italia 52,9 3,3 2,2 7. Marea Britanie 52,8 3,3 3,0 8. Mexic 48,9 3,1 3,6 9. Federaţia Rusă 47,1 2,9 6,7 10. Cehia 44,0 2,7 6,7 TOTAL 708,8 44,2 - Sursa: OMT, 1997. Se remarcă plasarea unor ţări asiatice în rândul primelor zece, precum China şiHong Kong, care au un ritm de creştere foarte mare între 7,3-8,0% şi intrarea în top aFederaţiei Ruse (ritm de creştere 6,7%) şi Cehiei (6,7%). Datele prognozate aduc schimbări mari şi în ierarhia locurilor pe care le ocupă, înprezent destinaţiile asiatice ca Thailanda, Singapore şi Indonezia, precum şi cele dinAfrica de Sud, care s-au ridicat spre partea întâi a topului. Previziunile specialiştilor aduc schimbări şi în topul ţărilor emitente de turişti, lanivelul anului 2020 (tabelul nr. 32). Tabelul nr. 32 Principalele ţări emitente de turişti internaţionali în 2020 Rang Ţara Total turişti (mil.) Cota de piaţă (%) 1. Germania 163,5 10,2 2. Japonia 141,5 8,8 3. S.U.A. 123,3 7,7 4. China 100,0 6,2 5. Marea Britanie 96,1 6,0 6. Franţa 37,6 2,3 7. Olanda 35,4 2,2 8. Canada 31,5 2,0 9. Federaţia Rusă 30,5 1,9 10. Italia 29,7 1,9 TOTAL 788,9 49,2 Sursa: OMT, 1997. 159 Universitatea SPIRU HARET
  • 160. Se remarcă supremaţia ţărilor dezvoltate europene chiar dacă se plasează în a douaparte a clasamentului, situarea pe locuri fruntaşe a Japoniei şi Chinei şi menţinereaS.U.A. în plutonul de elită. Pentru perioada analizată specialiştii apreciază şi o dezvoltare semnificativă aturismului intern, în principal, în ţările în curs de dezvoltare din Asia, America Latină,Orientul Mijlociu şi Africa, precum şi în ţările puternic industrializate (Snack, colab., 2001). 4.7. Fluxuri turistice în România 4.7.1. Turismul internaţional al României România are un potenţial turistic natural şi antropic valoros, variat şi concentrat peun spaţiu restrâns, dar o ofertă slab dezvoltată şi diversificată, ceea ce face ca fluxurileturistice străine să fie reduse, chiar dacă acestea cunosc o creştere în ultimii anii faţă dedeceniul trecut (tabelul nr. 33). Tabelul nr. 33 Sosirile de turişti străini în România pe mijloacele de transport, 2000-2003 Mijloace de transport 2000 % 2001 % 2002 % 2003 % Total România, din care: 5.2632.715100,04.938.375100,04.793.722100,05.594.828 100,0 rutier 3.807.764 72,33.621.832 73,43.594.021 75,04.343.234 77,6 feroviar 659.609 12,5 476.241 9,6 373.888 8,0 347.322 6,2 aerian 654.971 12,5 705.171 14,3 688.655 14,3 752.116 13,5 naval 141.371 2,7 135.131 2,7 137.158 2,7 152.156 2,7 Sursa: INS, 2000-2003, România. Vizitatorii străini folosesc, cu precădere, mijloacele de transport rutiere (72,4 –77,6%), cele aeriene (12,4 – 14,3 %), feroviare (6,2 – 12,5 %) şi mai puţin cele navale(2,6 – 2,7 %) (tabelul nr. 31). Majoritatea vizitatorilor străini provin din ţări europene (95,5% în 2003) dintre carecirca 21,1% din statele Uniunii Europene şi aproximativ 60,2% din ţările vecine. În topulprimelor zece ţări cu ponderea cea mai mare a sosirilor de vizitatori în anul 2003 sunt:Ungaria (27,47%), Republica Moldova (18,92%), Germania (6,80%), Ucraina (6,24%),Bulgaria (6,8%), Iugoslavia (Serbia şi Muntenegru) (4,85%), Italia (4,63%), Turcia (3,67%),Polonia (1,94%), Austria (1,81%). Sosiri de turişti străini mai provin din Franţa, S.U.A.,Federaţia Rusă, Slovacia, Anglia, Cehia, Grecia, Olanda etc. (INS, 2003, România). Plecările în străinătate ale cetăţenilor români în anul 2003 au însemnat circa6.497.075 de vizitatori cu 0,17% mai mulţi decât în anul 2000. Mijloacele de transportfolosite au fost cele rutiere (85,9%), aeriene (9,10%), feroviare (4,0%) şi navale (1,0%)(INS, 2003, România). 4.7.2. Turismul intern în România În unităţile de cazare din România s-au înregistrat în anul 2003, 5.056.693 deturişti, cu un spor de 2,7% faţă de anul 2000 (tabelul nr. 34). În acelaşi timp, o creştereînsemnată au avut-o şi sosirile de turişti străini în spaţiile de cazare (27,9%).160 Universitatea SPIRU HARET
  • 161. Tabelul nr. 34 Sosiri de turişti în unităţile de cazare 2000-2003 Număr de turişti Anul Total Români % Străini % 2000 4.920.129 4.053.105 82,3 867.024 17,7 2001 4.874.777 3.960.269 81,2 914.509 18,8 2002 4.847.496 3.848.288 79,3 999.208 20,7 2003 5.056.693 3.951.718 78,2 1.104.975 21,8 Sursa: INS, 2000-2003, România. Pe unităţi de cazare, sosirile de turişti sunt prezentate tabelul nr. 35, din care rezultăcă hotelurile (78,8%), motelurile, pensiunile urbane şi vilele turistice sunt spaţiile decazare solicitate, în general, de turişti şi, în special, de cei străini. Pe categoriile de clasificare a locurilor de cazare, circa 47,7% din total sosiri au fostînregistrate în unităţi cu 2 stele, după care urmează cele cu categoria de 3 stele (22,7%) şicele cu categoria 1 stea (17,0%); apoi cele cu 4 stele (4,4%) şi cele cu 5 stele (2,6%),ultimele două categorii însumează puţine locuri de cazare (7.675 locuri de cazare, în2003) şi de aceea au ponderi reduse. Tabelul nr. 35 Turişti cazaţi în unităţile turistice pe tipuri de unităţi în anul 2003 Turişti cazaţi din care: Tip unitate Total Români Străini număr % număr % număr %Hoteluri 3.989.334 100,0 2.993.204 75,0 996.130 25,0Moteluri 200.675 100,0 178.970 89,1 21.687 10,9Hosteluri 28.245 100,0 24.016 85,0 4.229 15,0Hanuri 3.952 100,0 3.086 78,0 146 22,0Vile turistice 151.739 100,0 134.176 88,4 17.563 11,6Cabane turistice 92.972 100,0 88.231 94,9 4.741 5,1Pensiuni urbane 163.925 100,0 135.462 82,6 28.463 17,4Pensiuni turistice rurale 89.446 100,0 77.095 86,2 12.351 13,8Campinguri 95.243 100,0 83.339 87,5 11.904 12,5Popasuri 5.725 100,0 5.632 98,3 120 1,7Sate de vacanţă 959 100,0 700 73,0 259 27,0Bungalowuri 22.930 100,0 21.818 91,5 1.112 8,5Tabere de elevi şi preşcolari 194.378 100,0 193.901 99,7 477 0,3Căsuţe turistice 11.645 100,0 11.013 94,5 632 5,5Spaţii de cazare pe nave 5.516 100,0 355 6,4 5.161 93,6Total general 5.056.693 100,0 3.951.718 78,2 1.014.975 21,8 Sursa: INS, 2000-2003, România. 161 Universitatea SPIRU HARET
  • 162. Cea mai mare parte a turiştilor străini (83,0%) înregistraţi în anul 2003 provine dinţări situate în Europa. După ponderea numărului de turişti străini sosiţi în spaţiile decazare, pe primul loc se situează Italia cu 14,6%, urmată de Germania (14,0%), Franţa(8,4%), Ungaria (7,3%), S.U.A. (6,1% ), Regatul Unit (6,0%), Israel (5,7%) etc. (INS,2003, România). Indicatorul număr de înnoptări în structurile de cazare, în anul 2003, a fost de17.844,6 mii din care 15.079,1 mii înnoptări turişti români (84,5%) şi 2.765,5 miiînnoptări turişti străini (15,5%). Comparativ cu anul 2002, numărul de înnoptări a crescutcu 3,3% la total, cu 2,3% la turişti români şi cu 9,1 la turişti străini (INS, 2002 – 2003,România). Pe destinaţii turistice, după numărul de sosiri în spaţiile de cazare, oraşele-centre dejudeţ şi localităţile turistice (+ trasee turistice) se situează pe primul loc cu 2.880,3 miisosiri (turişti – cazaţi), după care urmează staţiunile din aria montană, staţiunile din cealitorală şi staţiunile balneare (vezi cap. 3.2, 2.3). Urmărind o repartiţie pe judeţe a turiştilor sosiţi în spaţiile de cazare, se observă căpe locuri fruntaşe sunt judeţele Prahova (82.644 turişti), Braşov (79.471 turişti), Cluj(55.509 turişti), urmate de: Timiş, Arad, Bihor, Sibiu, Constanţa, Suceava şi Iaşi; acestejudeţe dispun de resurse turistice valoroase, staţiuni turistice, iar unele sunt la frontieră, încalea fluxurilor turistice străine.162 Universitatea SPIRU HARET
  • 163. CAPITOLUL 5 REGIONAREA TURISTICĂ 5.1. Definiţie. Metodologia de cercetare Regionarea turistică este o metodă a geografiei turismului care, alături de metodageografică şi în baza principiului regionalismului prin cercetare, contribuie laidentificarea, delimitarea şi caracterizarea unor unităţi turistice teritoriale în scopulvalorificării şi integrării lor în sistemul turistic spaţial şi funcţional al teritoriului. Regionarea turistică a teritoriului este un proces complex şi interdisciplinar dedelimitare ştiinţifică a unor unităţi teritoriale cu un anumit potenţial turistic pentru a ficercetate în vederea stabilirii posibilităţilor de utilizare în turism. Reprezintă o modalitatede cercetare şi valorificare superioară într-o viziune unitară şi durabilă a resurselorturistice şi a altor resurse din teritoriu. Scopul regionării turistice este deci valorificarea optimă a potenţialului turistic înstrânsă corelaţie cu exigenţele unui turism modern şi competitiv, cu cerinţele dezvoltăriiarmonioase a ramurilor economice şi ale comunităţilor locale şi în contextul protejăriimediului înconjurător şi a moştenirii culturale. Delimitarea unităţilor turistice teritoriale are la bază un sistem de criterii realizatîn urma unor evaluări calitative şi cantitative ale potenţialului turistic şi a condiţiilorsocio-economice din teritoriu. De aceea, într-o viziune sistemică şi unitară, de la nivelnaţional la cel local, trebuie să se urmărească stabilirea unui model de evaluare,delimitare, ierarhizare, valorificare şi amenajare turistică a spaţiului. În metodologia de regionare turistică sunt necesare următoarele demersuriştiinţifice de evaluare a resurselor, utile în stabilirea gradului de atractivitate a spaţiului şiidentificarea posibilităţilor de valorificare a acestora şi anume: inventarierea potenţialuluituristic natural, cultural-istoric, tehnico-economic şi socio-demografic; evaluareacalitativă şi cantitativă a potenţialului turistic; studierea repartiţiei şi concentrării înspaţiu a resurselor turistice; analiza dezvoltării economico-sociale a teritoriului; analizanivelului de dezvoltare al infrastructurii generale (căi de comunicaţie, alimentare cu apă,energie termică şi electrică, dotări tehnico-edilitare); evaluarea poziţiei faţă demagistralele de comunicaţie, puncte de frontieră, centre emitente de turişti; analizastructurilor de primire turistică (cu funcţie de cazare, alimentaţie pentru turism, tratamentbalnear, agrement şi transport turistic); analiza structurilor de comercializare turistică şi adotărilor comerciale, sanitare, culturale, de prestări de servicii etc.; stabilireaposibilităţilor de valorificare turistică prin forme de turism adecvate; evidenţiereasurselor de poluare, a riscurilor turistice naturale şi antropice şi impactul acestora asupramediului şi a turismului. 163 Universitatea SPIRU HARET
  • 164. Aceste studii stau la baza criteriilor de regionare turistică, criterii unitare pe toatăscala taxonomică, teritorială şi funcţională. Criteriile de regionare turistică a teritoriului sunt mult mai complexe, întreacestea amintim: configuraţia şi trăsăturile cadrului natural; prezenţa resurselor şi aatracţiilor turistice; gradul de concentrare şi omogenitate a acestora în spaţiu; structuraşi volumul potenţialului turistic natural şi antropic; calitatea şi cantitatea resurselor şiatracţiilor turistice; valoarea turistică; dotarea cu structuri de primire turistică şi alteinstalaţii şi dotări conexe; infrastructura generală; formele de turism practicabile;funcţionalitatea turistică în profil teritorial; calitatea mediului natural şi construit;capacitatea optimă de primire a spaţiului. O dată delimitate, unităţile turistice teritoriale se vor analiza după aceeaşimetodologie pentru a stabili priorităţile de valorificare în funcţia de: valoarea turistică;posibilitatea de valorificare prin forme de turism şi instalaţii turistice eficiente; poziţiageografică; capacitatea optimă de primire (ecologică şi economică); nivelul de dotare custructuri de primire turistică; volumul de investiţii şi posibilităţile de realizare;dezvoltarea infrastructurii generale şi a facilităţilor economice şi demografice; piaţa dedesfacere, în baza unor studii de piaţă (mix-ul de marketing) etc. Valoarea turistică a resurselor se poate stabili în funcţie de unele criterii(Berbecaru, Botez, 1977) ca: originalitatea şi unicitatea resurselor – resurse unice, rare(Piramidele din Egipt, Acropole, Machu-Pichu, bisericile cu frescă exterioară din nordulMoldovei, peştera Postojna-Slovenia etc.); structura elementelor de potenţial (naturale,culturale, sociale, tehnico-economice, mediu economic etc.); gradul de polaritate aelementelor de potenţial turistic (modul de îmbinare a resurselor (potenţial complex,mediu, redus, calitatea mediului, climatul economic etc.). Alte criterii economice au la bază studiile de prefezabilitate şi de piaţă turistică, înurma cărora se stabilesc oportunitatea valorificării, volumul de investiţii, sursele definanţare, forţă de muncă, cererea turistică, eficienţa economică şi socială etc. Capacitatea optimă de primire ecologică a unităţilor teritoriale se calculează înbaza formulei: S / LxK Co = , N în care: Co = capacitatea optimă de primire; S = suprafaţa luată în calcul – mp, ha(sau L = lungimea în ml); k = coeficientul de utilizare a teritoriului, de regulă, 0,50-0,75;N = norma tehnică calculată pentru fiecare persoană, în funcţie de specificul resursei şiactivităţii (Glăvan, 1996). Ierarhizarea valorică a unităţilor turistice teritoriale se realizează şi prindeterminarea indicelui de atractivitate sau a rangului de ierarhizare a fiecărei unităţi înbaza unor formule pe care le prezentăm mai jos. 1. Indicele de atractivitate: Ia = ∑ Cixqi în care: Ia = indicele de atractivitate al unităţii; C = calitatea (valoarea) resurselorturistice (naturale şi antropice) în limitele scalei de la 1 la 3; i = numărul componentelorresurselor turistice naturale (relief, ape, climă etc.) şi antropice (monumente istorice, de164 Universitatea SPIRU HARET
  • 165. artă, cetăţi etc.); q = ponderea fiecărei componente, care se stabileşte în baza uneinote apreciată de specialişti, iar suma nu poate depăşi 1,00. Ponderea componentelorturistice poate lua valori de 0,25 pentru relief, 0,10 pentru căi de comunicaţie etc. până la ∑ q = 1,00,iar valoarea cantitativă se apreciază frecvent cu trei nivele: C = 1 pentru nivel scăzut,C = 2 nivel mediu şi C = 3 pentru nivel ridicat. 2. Rangul de ierarhizare: n ∑ riKj ri = 1 , n în care: r i = rangul unic parţial; i = numărul de ordine al unităţii teritoriale;ri = resurse turistice; K = coeficientul de importanţă; j = numărul de ordine al resurseloranalizate; n = numărul de componente analizate. Pentru a surprinde influenţa fiecărei componente de potenţial turistic în apreciereavalorii turistice a unei unităţi teritoriale, ponderea şi valoarea lor se stabileşte cu ajutorulunor modele şi pe baza experienţei specialiştilor, de unde şi o rată de subiectivism înfuncţie de pregătirea şi experienţa evaluatorilor. 5.2. Unităţile taxonomice turistice Unităţile turistice teritoriale au dimensiuni variate, conţinut şi funcţie specifice înraport cu rangul taxonomic de mărime al acestora şi poziţia geografică. Menţionăm că, deregulă, unităţile teritoriale nu se suprapun celor administrative, dar pentru o valorificare apotenţialului turistic, în corelaţie cu celelalte domenii de activitate, se pot delimita şi lanivel de judeţ. În altă ordine de idei, regionarea turistică nu se poate confunda cuzonificarea funcţională a unei staţiuni turistice, localitate urbană sau rurală, cu conţinut şiscop diferite. Rangurile taxonomice şi denumirile unităţilor turistice teritoriale diferă de la unautor la altul, importante sunt conţinutul şi operabilitatea în amenajarea turistică ateritoriului. Redăm mai jos taxonomia unităţilor teritoriale turistice (Glăvan, 1996): • Regiunea turistică este unitatea teritorială cea mai mare, cu condiţii naturalevariate şi o mare complexitate de potenţial turistic, care permite dezvoltarea mai multorforme de turism (din care una-două sunt de bază) şi practicarea unor excursii de 1-2 zileşi sejururi ca durată diferite. Se caracterizează printr-o concentrare de resurse turistice şiinclude mai multe obiective, localităţi, centre şi staţiuni turistice. Diversitatea de condiţii naturale, socio-culturale şi economice, de resurse turistice,precum şi dispersia variată a acestora în spaţiu determină o anumită specializare turisticăîn teritoriu (odihnă, recreere, tratament balnear, practicarea sporturilor de iarnă sau aaltora, cultură şi religie etc.). Această trăsătură conferă o anumită complexitate şicomplementaritate activităţilor de turism, dar şi o integrare spaţială şi funcţională a lor,fiecare subunitate teritorială şi activitate se raportează ca un „subsistem” în sistemulgeneral, care este regiunea turistică. Este unitatea care face obiectul Planurilor de 165 Universitatea SPIRU HARET
  • 166. Amenajare Teritorială Zonale (PATZ) sau Planurile de Amenajare Teritorială Judeţeană(PATJ), după caz. • Subregiunea turistică este o unitate teritorială mai redusă în ceea ce priveştedimensiunile şi complexitatea de potenţial turistic (complexitate medie), cu oomogenitate naturală relativă, şi favorizează dezvoltarea a 1-2 forme de turism, din careuna preponderentă. Se înscrie în aceleaşi Planuri de Amenajare Teritorială Judeţeană(PATJ), după caz. • Arealul turistic este unitatea teritorială de dimensiuni reduse, cu condiţiinaturale uniforme (de regulă, se suprapune unei anume forme de relief, lac, plajă), unpotenţial redus, dar cu o anumită specificitate ca structură ce permite dezvoltarea uneisingure forme de turism. Are incidenţe cu PATJ, fiindcă la acest nivel se înscrie unuijudeţ. • Centrul turistic reprezintă un oraş, de regulă, reşedinţă de judeţ, cu oinfrastructură generală, dotări tehnico-edilitare, de comerţ, cultură, sanitare, şi unităţi deprestări de servicii bine dezvoltate. Singur sau împreună cu aria limitrofă (metropolitanăsau periurbană) dispune de un bogat potenţial turistic cultural-istoric şi natural, de oimportantă bază de cazare, alimentaţie pentru turism, agrement şi eventual tratamentbalnear. Pe lângă turismul de tranzit, permite şi dezvoltarea turismului de sejur (cultural,religios, afaceri, congrese etc.), iar în aria limitrofă şi a turismului de odihnă şi recreere înfuncţie de resursele turistice şi nivelul tehnic de amenajare. Municipii ca: Bucureşti, Timişoara, Constanţa, Braşov, Iaşi, Cluj-Napoca, Oradea etc.se încadrează ca centre turistice. 1 Se asimilează acestora şi staţiunile turistice naţionale, montane (Sinaia, Predeal,Poiana Braşov, Buşteni etc.), balneoclimatice (Băile Herculane, Băile Felix, Căciulata-Călimăneşti, Govora, Băile Olăneşti, Slănic-Moldova, Vatra Dornei, Sovata etc.) şi delitoral (Mamaia, Neptun, Eforie Nord, Mangalia etc.). • Localitatea turistică este o localitate, de regulă urbană, dar şi rurală, cu dotăritehnico-edilitare şi unităţi comerciale şi de prestări de servicii, dispune de o bază decazare adecvată, de obiective cultural-istorice sau de altă natură; favorizează dezvoltareaunui turism de sejur scurt sau numai pentru vizitarea anumitor obiective, alături de cel detranzit. Alte definiţii delimitează localitatea turistică drept o „aşezare urbană sau rurală cufuncţie turistică, care dispune de un patrimoniu turistic semnificativ şi în care activităţileturistice ocupă o pondere importantă”. În această categorie se înscriu oraşe ca Sighişoara,Mediaş, Tulcea, Botoşani, Câmpulung Moldovenesc etc. Unele sate cu un agroturismdezvoltat se pot încadra aici, deşi nu au o infrastructură adecvată: Bran, Moeciu, Rucăr,Putna, Moldoviţa, Sibiel etc. care dispun de pensiuni turistice rurale şi agroturistice saualte spaţii de cazare. 1 Staţiune turistică este o localitate sau parte a unei localităţi, care dispune de uncadru natural favorabil odihnei, recreerii şi activităţilor în aer liber, de factori terapeuticirecunoscuţi ştiinţific, beneficiază totodată de organizare, dotări, construcţii şi amenajăriurban-edilitare adecvate fiecărui tip de activitate. Turismul reprezintă ramura preponderentăca volum de activităţi economice şi concentrare a forţei de muncă (Institutul de Cercetăripentru Turism, Bucureşti, 1992).166 Universitatea SPIRU HARET
  • 167. Aici se încadrează şi staţiunile turistice de interes local: Lacul Sărat, Amara, OcnaSibiului, Ocna-Dej, Borsec, Techirghiol etc. (balneoclimatice), Cheia, Borşa, Fântânele,Semenic, Durău etc. (montane) sau localităţile Vama Veche şi 2 Mai pe litoral. • Obiectivul sau Punctul turistic reprezintă o localitate cu un obiectiv turistic saucu o atracţie turistică, cu sau fără o bază de cazare, fie un obiectiv turistic natural saucultural-istoric izolat, sau o cabană, motel etc., amplasate în arii de concentrare sau dedispersie turistică. Acestea determină o anumită activitate turistică, de tranzit şi uneori desejur cu motivaţii variate în ariile montane, sau cu lacuri, plaje (ex.: 2 Mai), alte obiectivenaturale sau culturale. Acelaşi rang taxonomic îl au şi satele cu obiective culturale sauamplasate într-un cadru natural pitoresc, cu posibilităţi de recreere, localităţile cu apeminerale, fără amenajări tehnice, dar în care se utilizează, empiric, factorii de cură etc. Urmărind încadrarea ultimelor trei subunităţi teritoriale în documentaţiile deurbanism, acestea se includ în Planul de Urbanism General (PUG), Planul de UrbanismZonal (PUZ) şi Planul de Urbanism de Detaliu (PUD), în care se regăsesc modalităţile dedezvoltare şi amenajare conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şiurbanismului. 5.3. Opinii privind regionarea turistică şi unităţile turistice teritoriale În literatura geografică există diverse opinii în ceea ce priveşte conţinutul şiutilizarea noţiunilor de „regiune” şi „zonă turistică”, a criteriilor de delimitare şiclasificare a acestora, ca şi a taxonomiei unităţilor teritoriale şi funcţionale. Unii specialişti geografi folosesc 5 trepte taxonomice (obiectivul turistic, localitateasau centrul turistic, complexul turistic, arealul turistic şi regiunea turistică) şi delimitează5 regiuni turistice şi anume: Litoralul Mării Negre şi Delta Dunării, Carpaţii Orientali,Carpaţii Meridionali, Munţii Banatului şi Munţii Apuseni; la acestea se adaugă zonerecreative urbane şi periurbane (cu patru tipuri de funcţiuni turistice şi complexitate depotenţial şi unele areale turistice dispersate în dealurile de podiş şi subcarpatice): PodişulSucevei, Oltenia de Nord, Valea Târnavei şi Culoarul Mureşului (Geografia României,vol. II, 1984). Alţi autori, urmărind ponderea fluxurilor de turişti străini pe teritoriul ţării noastre, caşi importanţa resurselor turistice în generarea unor forme de turism, stabilesc: 7 zone deinteres internaţional (cu 10% turişti străini în circulaţia turistică) – litoralul, Bucureşti,Braşov, Bucegi, Someş, Suceava etc., 9 zone de interes naţional – Ceahlău, Făgăraş,Biharia, Banat etc., 7 zone de interes regional (local) – Mureş, Bacău, Bârlad, Vrancea etc.;zonele delimitate pot fi profilate pe odihnă, tratament, sport, cultură etc. (Iancu, 1969). În funcţie de gruparea şi natura obiectivelor turistice în teritoriu, o serie de autoristabilesc următoarele unităţi taxonomice: zona turistică (axată pe aria judeţului sauinterjudeţeană) – valorificată, nevalorificată, naturală, istorico-etnografică, mixtă,periurbană; centre turistice, localităţi şi obiectivele sau puncte turistice. Astfel se distingtrei mari grupe de zone (judeţe): cu potenţial turistic ridicat (19 judeţe); cu potenţialturistic mediu (6); cu potenţial turistic redus (14) (Posea, colab., 1969). Abordând zonarea turistică prin prisma optimizării impactului om-peisaj, uniiautori delimitează patru categorii de zone sau complexe geografico-turistice: de munte(17), de deal (9), de câmpie (4), de litoral (2) (Oancea, 1977). 167 Universitatea SPIRU HARET
  • 168. Alte regionări turistice se referă atât la atractivitatea peisagistică a ţării (areale deinteres turistic foarte mare, mare, mediu şi limitat), cât şi la concentrarea şi valoareaturistică a obiectivelor cultural-istorice şi economice, delimitându-se, astfel, 30 de arealeturistice (Atlasul Naţional al României, 1976). Unii autori pun accentul în zonarea turistică a ţării pe elementele etnografice şifolclorice, celelalte componente se integrează în conţinutul potenţialului turistic al zoneituristice; delimitează zone turistice complexe în care manifestările culturii populare şifolclorului sunt primordiale (Maramureş, Bucovina, Valea Bistriţei moldoveneşti,Vrancea, Muscelul, Ţara Oltului, Gorj, Mărginimea Sibului etc.); zone turistice în careaceste elemente sunt mai reduse şi zone cu un potenţial nevalorificat (Bărăgan)(Iosipescu, 1977). Cea mai complexă acţiune de zonare turistică a României a fost realizată despecialiştii din turism ai Institutului de Economia Comerţului şi a Turismului (IECIT) dinBucureşti, utilizând multiple criterii care au ţinut seama de structura, volumul, calitatea şiconcentrarea în teritoriu a potenţialului turistic, precum şi de posibilităţile de valorificare 2a acestuia în turism (funcţionalitatea pentru turism). S-au delimitat 3 categorii de zone turistice şi anume: zone cu potenţial turisticcomplex, circumscrise lanţului carpatic şi dealurilor limitrofe situate de o parte şi de alta aCarpaţilor (23 zone), zone cu resurse turistice mai puţin diversificate, din arealele dedealuri joase şi câmpie, dar cu valoroase atracţii turistice antropice (6) şi zone turisticespeciale, particularizate prin specificul potenţialului (Delta Dunării, Litoralul Mării Negreşi zona periurbană Bucureşti). În prima categorie, după elementele naturale şi antropiceale potenţialului turistic, s-au stabilit următoarele zone: Vâlcea, Haţeg-Alba, Argeş-Bucegi, Sibiu, Bihor, Prahova-Bucegi, Porţile de Fier etc. Din categoria a II-a fac partezonele turistice Neamţ, Covasna-Harghita, Braşov, Bistriţa, Mureş, Târnava (zonele nu sesuprapun judeţelor corespondente) (Zonarea turistică a României, 1977, IECIT). Aceastăzonare, prin scopul său propus, este o delimitare funcţională sub aspect turistic ateritoriului ţării, un instrument util amenajării şi dezvoltării turismului în profil teritorial. În unele lucrări mai recente se operează cu patru categorii de unităţi taxonomiceturistice: punctul, centrul, zona şi regiunea turistică (Cocean, 1996); acelaşi autordelimitează zonele turistice după trei principii (unicitate, omogenitate şi funcţionalitate) şile clasifică după criteriul importanţei în circulaţia turistică, complexitatea de potenţialturistic şi tipul de turism practicat. După ultimul criteriu, se conturează 14 regiunituristice grupate în regiuni ale turismului recreativ, regiuni cu profil culturalizant şiregiuni cu turism mixt (Cocean, 1999). Sunt şi alte opinii care vizează taxonomia turistică, distingându-se astfel de unităţi caobiectivul turistic, centrul turistic, complexul turistic, zona şi regiunea turistică (Dinu, 2002). 2 S-au operat cu 150 de elemente concentrate în 9 grupe: potenţialul turistic natural;potenţialul turistic cultural-istoric; căi şi mijloace de comunicaţie; potenţialul demografic;potenţialul economic; baza materială a turismului; activitatea turistică; clasificarea turisticăa localităţilor; gradul de poluare şi degradare a mediului (Zonarea turistică a României,1977, IECIT)168 Universitatea SPIRU HARET
  • 169. CAPITOLUL 6 AMENAJAREA TURISTICĂ DURABILĂ A TERITORIULUI 6.1. Definiţie. Conţinut Potenţialul turistic natural şi antropic al unui teritoriu reprezintă elementulfundamental în dezvoltarea activităţii de turism, dar, totuşi, nu generează fenomenulturistic. Acesta se realizează numai în urma activităţii umane prin amenajarea şidezvoltarea echipamentelor turistice, care reprezintă elementul determinant în acest sensşi edificarea căilor de comunicaţie, care constituie factorul permisiv în teritoriu. Prinamenajarea şi echiparea turistică se îmbogăţeşte şi se ridică valoarea turistică apotenţialului, creşte atractivitatea turistică a teritoriului şi se asigură integrarea acestuia încircuitul turistic cu efectele economice şi sociale scontate. Pe de altă parte, potenţialul turistic al unui teritoriu este deosebit de complex princomponentele sale naturale (relief, climă, ape, faună, vegetaţie etc.), cultural-istorice,socio-demografice, dezvoltare economică etc., ceea ce presupune o cercetareinterdisciplinară pentru a cunoaşte şi evalua posibilităţile de valorificare turistică aacestora. De asemenea, un teritoriu, terestru sau acvatic, indiferent de atractivitateaturistică, constituie un suport fizic, dar şi „materia primă” pentru realizarea amenajărilorşi echipamentelor turistice. Acesta poate prezenta o serie de neregularităţi sauimpedimente naturale (relief accidentat, fragmentat, cu stâncării, vegetaţie, maluri şifaleze neregulate etc.) şi de aceea trebuie „modelat” pentru a elimina elementelenefavorabile amenajării şi turismului, a uşura echiparea tehnică şi a spori atractivitateaturistică. Aşadar, amenajarea turistică, pe lângă valenţele economice de exploatareturistică a unui teritoriu cu resursele sale, are şi o valoare estetică, de înfrumuseţare apeisajului. Desigur, amenajarea turistică poate să fie complexă în scopul realizării unei staţiunituristice, spre exemplu, sau mai simplă, având în vedere numai amenajări de obiectivepentru vizitare, ca peşteri, chei, monumente istorice, căi de acces turistic etc. Turismul este o componentă economică care coabitează, de regulă, cu alte ramurieconomice dintr-un teritoriu (agricultură, silvicultură, industrie etc.) sau devineincompatibil, datorită surselor de poluare din acel areal. De aceea, orice amenajareturistică se realizează în corelaţie cu celelalte domenii de activitate dintr-o regiune şi,astfel, devine parte integrantă a procesului general de planificare, organizare şiamenajare a teritoriului, respectiv pentru a pune în valoare, în diverse forme, resurselesale. 169 Universitatea SPIRU HARET
  • 170. De altfel, aşa cum s-a mai amintit, amenajarea turistică este o componentăinseparabilă a planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, de la nivel naţional pânăla cel de localitate. Referitor la definiţia şi conţinutul amenajării turistice a teritoriului s-au vehiculatmai multe idei. Amenajarea turistică (teritorială), după Prof. F. Prikril (1967) (citat de Berbecaru,Botez, 1977), „reprezintă un efort de dezvoltare planificată aplicată la diferite sectoareale economiei naţionale, în vederea realizării unei soluţii optime pentru dezvoltareacoordonată a unei zone, într-un ansamblu complet”. Expertul Groeme Schankland (1970) (citat de Berbecaru, Botez, 1977) consideră„planificarea teritorială (amenajarea teritorială) ca o formă particulară a planificăriifizice, economice şi sociale”. În acest sens, „amenajarea teritoriului în zonele turisticereprezintă un proces dinamic şi complex de organizare ştiinţifică a spaţiului turistic,luând în considerare relaţiile dintre mediu şi colectivităţile umane, toţi factorii careinfluenţează aceste relaţii”. Amenajarea turistică este dinamică fiindcă elementele naturale şi umane (sociale şieconomice) sunt în continuă evoluţie şi complexă, deoarece are în vedere o diversitate deelemente naturale, economico-sociale şi culturale, tehnice şi de mediu, care trebuieabordate interdisciplinar. De aceea, amenajarea turistică are incumbate contribuţiile unordomenii foarte variate ca ecologia, arhitectura, economia şi organizarea turismului,marketingul, geografia, geologia, biogeografia, sociologia etc. Amenajarea turistică a teritoriului urmăreşte: valorificarea optimă şi durabilă aresurselor turistice dintr-un teritoriu în vederea realizării unui turism modern,competitiv, cu o ofertă diversificată, care să conducă la satisfacerea deplină a motivaţiilorturiştilor; dezvoltarea coordonată a turismului cu alte sectoare ale economiei în limitelespaţiului dat, acestea integrându-se, astfel, procesului general de planificare şi amenajaregenerală a teritoriului; dezvoltarea turismului în corelaţie cu interesele generalenaţionale şi regionale, cât mai ales ale comunităţilor locale (ocuparea forţei de muncă,creşterea nivelului de trai, dezvoltarea economică, a infrastructurii, serviciilor etc.);eficientizarea activităţii de turism şi rentabilizarea investiţiilor; valorificarea superioarăa resurselor în contextul protejării şi conservării mediului înconjurător natural şiconstruit, adică al dezvoltării durabile. Ca activitate economică complexă, de conjunctură şi de consecinţă, turismulpresupune şi o colaborare cu sectoarele economico-sociale din regiunea/localitatearespectivă: industrie, agricultură, păduri, ape, resurse minerale, transporturi, socio-culturale etc., care sprijină sau influenţează turismul şi sunt în relaţie de interdependenţă.De aceea, planificarea, amenajarea şi exploatarea turistică face parte din strategia dedezvoltare durabilă a regiunii/localităţii respective şi se înscrie în documentaţiile deurbanism şi amenajarea teritoriului legiferate în ţara noastră (Legea 350/2001). Este vorba de Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), Planul deAmenajare Teritorială Judeţeană (PATJ), Planurile de Urbanism General (PUG), deUrbanism Zonal (PUZ) şi de Urbanism de Detaliu (PUD), care se realizează la nivelteritorial de la ţară până la localitate şi parte din aceasta. În amenajarea şi echiparea turistică a teritoriului este necesară încadrarea şi înnormele de protejare a mediului (Legea 137/1995) în care se stipulează obligativitatea170 Universitatea SPIRU HARET
  • 171. realizării „studiilor de impact economic, social şi ecologic” şi a obţinerii unor documentetehnice ca „acordul de mediu” şi „autorizaţia de mediu”. Principiile de dezvoltare durabilă a turismului în profil teritorial trebuie abordateîncă din fazele de planificare, proiectare şi echipare turistică pentru a se evita conflictelecu mediul, cu comunitatea locală, cu alte sectoare economice şi continuată în etapa dederulare a activităţii de turism, în care se pot controla efectele asupra mediului prinorganismele autorizate şi stabili strategiile de rezolvare a deficienţelor sau de echipareadecvată a echipamentelor turistice. 6.2. Metodologia de cercetare Amenajarea turistică este un proces complex care se realizează în baza unorcercetări interdisciplinare şi care au în vedere următoarele: inventarierea şi evaluareacantitativă şi calitativă a resurselor turistice naturale şi create de om; selecţionarea şiierarhizarea acestora; delimitarea, în baza unor criterii, a unităţilor teritoriale şidefinirea direcţiilor de dezvoltare a turismului şi a funcţiilor turistice; stabilireaposibilităţilor şi limitelor de dezvoltare în raport cu resursele, structura şi configuraţiaterenului, calitatea mediului, cererea turistică etc. (vezi Glăvan V., 2003). Cercetările complexe se extind şi asupra nivelului de dezvoltare al: infrastructuriigenerale (căi şi mijloace de acces, echipamente de telecomunicaţie, surse şi echipamentepentru alimentare cu energie electrică şi termică, apă etc.); condiţiilor socio-demograficeşi economice; receptivităţii faţă de turism; dotărilor tehnico-edilitare, comerciale, sanitare,pentru cultură şi sport; înzestrarea cu unităţi de prestări de servicii, structuri de primireturistică (cazare, alimentaţie pentru turism, tratament balnear, agrement turistic);structurilor de informare şi comercializare a produsului turistic. Se mai au în vedere, deasemenea, legislaţia şi reglementările în vigoare privind protejarea mediului, regimulinvestiţiilor şi al construcţiilor, exploatarea resurselor balneare, protecţia patrimoniuluicultural. Dacă primul set de probleme economice vizează nivelul de dotare şi echipare ateritoriului, precum şi cadrul general al funcţionării amenajărilor turistice, cel legislativare un rol important, stimulator sau restrictiv în amenajarea turistică. Analizele complexe, interdisciplinare şi corelative cu infrastructura generală,dezvoltarea economico-demografică, cu mediul şi calitatea acestuia, cererea turistică etc.stau la baza deciziilor privind amenajarea unui teritoriu sau staţiune turistică şi crearea deproduse turistice. Utilizarea tehnicilor de marketing pentru promovarea acestor produseturistice este condiţionată de fundamentarea ştiinţifică a acestor decizii. Amenajarea turistică a teritoriului este cunoscută şi sub numele de „localizare”,acest ultim concept este mai general, fiindcă poate viza un punct anume care trebuievizitat sau valorificat şi amenajat ca structură turistică de primire sau ca obiectiv turistic(peşteră, izvor mineral, chei carstice) sau ca o regiune integrată (P. Defert, 1966) cu unansamblu de resurse şi puncte turistice care pot fi vizitate sau amenajate şi deciproblemele dezvoltării turistice trebuie să fie tratate la nivelul unei regiuni. Daramenajarea turistică trebuie privită şi în contextul relaţiilor care se dezvoltă între aria deorigine a fluxurilor turistice şi zona de recepţie – premize teoretice în localizarea uneistaţiuni turistice – ca şi în raport cu principalele axe de circulaţie turistică şi a uşurinţei de 171 Universitatea SPIRU HARET
  • 172. acces la locaţia respectivă. În acest sens, „distanţa” şi mobilitatea turismului sunt factoriimportanţi în determinarea atractivităţii unui teritoriu amenajabil turistic. În concepţia lui Pierre Defert (citat de Berbecaru, Botez, 1977), principalii factoricare determină localizarea sunt următorii: • aptitudinile naturale ale zonei; • depărtarea între zona de origine şi zona de piaţă, variabilă care integrează elementeca: durata drumului, costul transportului, oboseala şi plictiseala provocate de călătorie; • potenţialul zonei de piaţă, care se referă la numărul de turişti care vor vizitaregiunea şi la nivelul lor de viaţă, dar şi la mobilitatea turiştilor, vârsta, receptivitatea faţăde anumite forme de turism etc. • resursele umane şi pregătirea acestora; • deciziile factorilor de conducere cu privire la dezvoltarea turismului; • dimensiunea actuală sau proiectată a staţiunii (număr de paturi); • supradimensionarea echipamentelor, care poate conduce la aglomeraţie şiconstituie un factor de degradare a mediului, a calităţii vieţii turistice. Regionarea turistică a teritoriului are un rol important în procesul de inventariere şianaliză a resurselor, de selectare şi delimitare a unităţilor teritoriale avute în vedere pentruamenajarea turistică (vezi cap. 5). 6.3. Capacitatea optimă de primire turistică În amenajarea turistică a teritoriului o mare importanţă o are determinarea niveluluide dezvoltare şi echipare turistică a teritoriului şi a gradului de concentrare a circulaţieituristice în raport cu capacitatea de suport a mediului înconjurător sau capacitatea optimăde primire a acestuia, care este o concretizare a ideii de durabilitate. Indiferent de conţinutul definiţiei sale, capacitatea optimă de primire a unuiteritoriu se măsoară prin tipuri de exploatare (intensivă, moderată, extensivă) sau numărde vizitatori pe care-i poate găzdui un areal/staţiune fără a se ajunge la un impact negativasupra mediului fizic/natural, a acelui de acceptare a turiştilor şi a populaţiei locale. Aplicat în ştiinţele biologice şi sociale, conceptul de capacitate optimă de primire afost extins şi în domeniul turismului pentru a concretiza „ideea de durabilitate” a acestuiaîn raport cu volumul resurselor, mediul înconjurător şi populaţie. Având o lungă istorie,acest concept abia în ultimele două decenii a fost introdus şi dezvoltat în domeniul socio-cultural şi în activităţile turistice. În decursul timpului s-au conturat mai multe definiţii, din care amintim câteva şianume1: • „Capacitatea fizică, biologică, socială şi psihologică ca suport al activităţii turistice,fără diminuarea calităţii mediului sau a satisfacţiei vizitatorilor” (Lindsay, 1986). • „Numărul de vizitatori pe care îl poate găzdui un areal, fără a se ajunge la unimpact negativ asupra mediului fizic, asupra nivelului de acceptare socială a oaspeţilor”(Martin şi Uysal, 1990). • „Numărul de indivizi ce poate fi suportat de un teritoriu dat, fără degradareasistemelor biologice şi sociale” (Dasmann, 1945). 1 Progress in Tourism and Hospitality Research, vol. 2, 1996, Editors C. Cooper andLockword, UK.172 Universitatea SPIRU HARET
  • 173. • „Tipul de exploatare pe care îl poate suporta o zonă dezvoltată, într-o anumităperioadă de timp, până la un nivel, fără a produce daune excesive mediului înconjurătorsau experienţei vizitatorilor” (Lime şi Stankey, 1971). • „Numărul maxim de persoane ce pot folosi o zonă de loisir, fără o alterareinacceptabilă a mediului fizic şi fără un declin al satisfacţiei vizitatorilor” (Hovinen,1982, O’Relly, 1986). În afara acestora, sunt şi alte definiţii care consideră capacitatea de primire ca fiindcapacitatea zonei de destinaţie de a absorbi turismul, până la limita impactului negativasupra acesteia. Altele se concretizează asupra acelui nivel al aglomerării, peste caresatisfacţia turiştilor scade, ei îndreptându-şi astfel atenţia către alte destinaţii. În primulcaz, definiţiile se focalizează pe zona de primire, în cel de-al doilea caz, pe vizitatori. Cercetătorii au emis mai multe supoziţii asupra conceptului de capacitate deprimire2. O primă supoziţie se referă la faptul că există o balanţă „morală” întrecălătoria turistică şi multitudinea de resurse de care este nevoie pentru a satisface atâtvizitatorii, cât şi zonele de destinaţie. Această balanţă reprezintă, de fapt, numărul maximde persoane care pot folosi o zonă fără modificări negative asupra mediului creat în aceazonă sau asupra produsului însuşi. A doua ipoteză este aceea că, într-o activitate turisticăfoarte dinamică, mai devreme sau mai târziu limita va fi atinsă – o limită peste caredezvoltarea, utilizarea, creşterea sau schimbarea nu se mai pot produce sau nu vor mai fipermise. După atingerea acestui prag, destinaţia nu va mai fi aceeaşi ca înainte; conceptulde capacitate de primire este legat de impactul turismului asupra mediului (destinaţiei) şireversul acestuia asupra turismului, adică de respingere. În acest sens, impactulturismului trebuie să fie unul acceptabil sau „normal” din toate punctele de vedere. În fine, s-a emis şi părerea conform căreia există o anumită elasticitate a capacităţiide primire, respectiv pot fi făcute anumite intervenţii pentru a elimina impactul negativ alturismului şi astfel creşte capacitatea de primire. De exemplu, poate fi prelungită„durabilitatea” vegetaţiei, iar educarea şi informarea vizitatorilor pot schimba în binecomportamentul acestora faţă de covorul floristic; anumite modificări fizice pot fipracticate, astfel încât zona să poată fi transformată din „suprautilizată” într-una„subutilizată”. Desigur, experienţa în amenajarea şi dezvoltarea turismului arată că evaluareacapacităţii de primire depinde de condiţiile naturale ale arealului (munte, deal, câmpie,litoral, deltă), de caracterul de arie protejată, de nivelul de umanizare a spaţiului rural, dedezvoltarea economico-socială etc., dar şi de normele de utilizare a resurselor şi spaţiilor,diferite de la o ţară la alta. În literatura de specialitate se folosesc o serie de formule privind calcululcapacităţii optime de primire a unui teritoriu dat sau staţiune turistică, a domeniuluischiabil sau a unei plaje maritime sau fluviale. Spre exemplificare, am prezentat în cap. 5un model de calcul al capacităţii optime de primire a unui spaţiu. Desigur, sunt şi alte formule de calcul mult mai elaborate, dar complexitateacondiţiilor naturale şi socio-economice (inclusiv nivelul tehnologic) şi ponderea uneiresurse în „produsul turistic” sunt cele care determină nivelul optim de dotare şi ocuparea unui teritoriu / staţiune turistică. 2 Idem 173 Universitatea SPIRU HARET
  • 174. Specialiştii au abordat categoriile de capacitate optimă de primire turistică în modcomplex, pornind de la relaţia turism – turist – biodiversitate – ecosistem – comunitatelocală, mai concret turism – mediu înconjurător natural şi umanizat (Glăvan, 2003). Aceste relaţii conduc şi la evidenţierea mai multor categorii ale capacităţii optimede primire a teritoriului, în concordanţă cu principiile generale de dezvoltare şi amenajareturistică durabilă. a) Capacitatea optimă de primire ecologică Este vorba de acel nivel de dezvoltare a turismului sau a activităţilor recreaţionale,peste care mediul devine degradat sau compromis; la un anumit nivel al utilizării trebuiepuse două probleme: a modului în care turismul afectează întregul ecosistem – de la sol,apă, aer, relief până la plante şi animale, şi aceea a costului refacerii ecosistemului. b) Capacitatea optimă de primire fizică Aceasta vizează acel nivel al dezvoltării turistice sau a activităţilor recreaţionale, lacare facilităţile oferite de teritoriu sunt „saturate” sau încep să se manifeste deteriorărileasupra mediului, datorită unor suprautilizări turistice sau a unei reţele infrastructuraleinadecvate. Există numeroase exemple privind destinaţii turistice de litoral, unde apamării este poluată datorită deversărilor directe sau prin afluenţi, fie sistemelor decanalizare depăşite sau altor cauze, ceea ce afectează zonele de plajă şi, deci, satisfacţiaturiştilor (vezi litoralul românesc). Aceste modificări nedorite ale capacităţii fizice a teritoriului pot fi rectificate prininvestiţii destul de importante, în scopul protejării elementelor fizice ale teritoriului (veziDirectiva 76/160 a UE privind calitatea plajei şi a apei de baie din Marea Mediterană –Programul „Blue Flag” şi proiectul „Blue Flag” de pe litoralul Mării Negre din Româniacu privire la dotarea, întreţinerea şi protejarea plajei şi a apei de mare). c) Capacitatea optimă de primire social-perceptivă Acest concept vizează principiul interdependenţei reţelelor dintr-o staţiune sauregiune (populaţia rezidentă şi populaţia turistică) şi presupune două componente: pe de oparte, nivelul de saturare a populaţiei locale, care conduce la respingerea vizitatorilor,considerându-se că aceştia din urmă, depăşind un „prag”, distrug mediul, dăuneazăculturii sau activităţilor locale; pe de altă parte, reacţia turiştilor atunci când nivelultoleranţei populaţiei locale privind prezenţa şi comportamentul lor în zonele de destinaţieeste diminuat. Deci, valorile umane au un important rol în determinarea capacităţii deprimire a unui teritoriu. d) Capacitatea economică optimă de primire Se referă la capacitatea unei locaţii de a absorbi funcţiile turistice, fără apariţia unorefecte negative asupra mediului. Este vorba, de fapt, de costurile ecologic, social, culturalşi chiar politic pentru remedierea calităţii mediului şi redresarea destinaţiei turisticerespective. Este greu de asociat analiza cost-beneficiu de o anumită limită a capacităţii deprimire a unui teritoriu. e) Capacitatea psihologică optimă de primire Acest concept se referă la nivelul de confort (de satisfacţie) pe care-l percep turiştiiîn zona de destinaţie, raportat la atitudinea negativă pe care o percep din partealocalnicilor, fie la aglomerarea sau a deteriorarea mediului fizic. Această percepţie estestrâns legată de experienţa practică a turiştilor. Turiştii care vizitează zona simt sau nusatisfacţia personală, în funcţie de experienţele acumulate în timpul călătoriilor, de felul174 Universitatea SPIRU HARET
  • 175. în care au fost primiţi de localnici în mediul lor, ca şi de o anumită concentrare de turişti,care la un anumit nivel devine insuportabilă. f) Capacitatea de schimb turistic Este un alt concept menit să evalueze impactul turist – mediu – turist în contextuldezvoltării durabile a turismului. Capacitatea de schimb turistic reprezintă un nivel de exploatare turistică a uneidestinaţii, până la care aceasta oferă, în condiţii de siguranţă, o maximă satisfacţievizitatorilor şi care nu poate avea repercusiuni asupra resurselor turistice şi mediului.Această noţiune presupune existenţa unor limite în exploatarea turistică. Numeroşi factoridetermină estimarea capacităţii de schimb, care depinde şi de măsuri administrative.Pentru estimarea capacităţii de schimb, s-au luat în calcul principalii factori de mediu,sociali şi de gestiune. Boullon (1985)3 prezintă o formulă care permite estimarea capacităţii de schimbturistic şi numărul de turişti dintr-o zonă dată, care constă în divizarea suprafeţelordestinate a fi utilizate pentru turism şi raportarea acestora la normele de utilizare aspaţiului pentru diferite activităţi (agrement, sport, pescuit sportiv, bird-watchingexprimate în mp/persoană, m liniari/persoană, ha/persoană etc.). aCapacitatea de schimb turistic (CS) se calculează astfel: S CS = , unde: N S = suprafeţele utilizate pentru turism, exprimate în mp sau ha; N = norma exprimată în mp / individ. aNumărul total de vizitatori/zi se poate obţine astfel: Nt = Cs × R , unde: Nt = numărul total de turişti, Cs = capacitatea de schimb turistic, R = coeficientul de rotaţie. aCoeficientul de rotaţie R este dat de formula: h R = , unde: t h = numărul de ore / zi (când zona este deschisă turismului) t = timpul mediu de vizită (ore). 3 Citat în Tourisme et environment, La Documentation Française, France, 1997. 175 Universitatea SPIRU HARET
  • 176. 6.4. Caracteristici. Principii şi norme tehnice de amenajare turistică durabilă a teritoriului 6.4.1. Caracteristicile amenajării turistice durabile Amenajarea turistică prezintă unele caracteristici (Berbecaru, Botez, 1977) cetrebuie luate în consideraţie în deciziile de amplasare şi dimensionare a echipamentelor şidotărilor turistice într-o arie receptoare şi anume: Unicitatea prestaţiei: legată de specificul atracţiilor şi a resurselor turistice, care seprezintă în varietate mare de forme, chiar în cadrul marilor arii geoturistice (litoral, munţiiCarpaţi şi Alpi, arii balneare); fiecare amenajare sau produs turistic reprezintă un cazsingular, indiferent de formă, mărime şi conţinut, deoarece şi resursele nu pot fi identice,iar acestea se pot combina rezultând o paletă largă de servicii, unice în felul lor, carelărgesc câmpul de vânzare al produsului. Unicitatea prestaţiei este accentuată şi decondiţiile naturale sau socio-economice, tradiţie, de calitatea şi diversitatea serviciilor,stilul arhitectural al amenajărilor etc. Putem aminti astfel staţiunile balneoclimatice dinVâlcea, cu profiluri balneare şi servicii diferite sau cele montane de pe Valea Prahovei cuoferte şi stiluri arhitectonice variate, fie staţiunile de pe litoral, diferenţiate ca servicii,agrement nautic, peisagistică arhitecturală. Evidenţiind localizări mai mici, amintimhotelurile Roman şi Afrodita din staţiunea Băile Herculane sau Alpin şi Sportul dinPoiana Braşov, care constituie produse turistice unicate prin servicii, poziţie, mediulambiant, arhitectură etc. Datorită caracterului rigid, netransferabil al ofertei, localizarea (amenajarea) serealizează la „sursa turistică”; staţiunea turistică sau obiectivul turistic se amenajează pelocul sau în apropierea „materiei prime” – plajă, domeniu schiabil, ape minerale,monumente istorice, peşteri, parcuri naţionale etc. şi se dimensionează în funcţie devolumul, structura şi atractivitatea resurselor ca şi de cererea turistică. „Consumul”produsului turistic implică deplasarea turistului / vizitatorului la locul de realizare a acestuia. Amenajarea turistică este îndepărtată de piaţa consumatorului turistic, necesitând,în acest caz, amenajări complexe, competitive, cu o infrastructură dezvoltată, o diversitatede unităţi şi servicii care să atragă turiştii. Cu cât localizarea este mai îndepărtată debazinul cererii, cu atât serviciile trebuie să fie mai diversificate şi de calitate (vezi ofertaturistică de mare complexitate a insulelor exotice din Oceania şi Caraibe). Polivalenţa amenajărilor turistice în staţiuni sau regiuni turistice asigură odiversitate de dotări şi servicii, care să satisfacă în condiţii de calitate nevoile unorsegmente largi de turişti. De complexitatea şi varietatea dotărilor şi a serviciilor într-ostaţiune depinde atractivitatea acesteia şi forţa de atracţie a unor fluxuri turistice mai mari. Amenajările turistice sunt favorizate în regiunile cu nivel mai ridicat de dezvoltareeconomică – infrastructură bine dotată, un sector de servicii dezvoltat şi diversificat, caresă sprijine dezvoltarea turismului. De aici şi principiul că localizarea turistică seintegrează tendinţei de „expansiune a terţiarului” (a sectorului de servicii). 6.4.2. Principii de amenajare turistică durabilă a teritoriului În practica internaţională pentru elaborarea şi aplicarea strategiilor de dezvoltare şiamenajare turistică în contextul dezvoltării socio-economice a teritoriului şi al protejării176 Universitatea SPIRU HARET
  • 177. mediului înconjurător s-au conturat unele principii generale de amenajare după cumurmează (Berbecaru, Botez, 1977): • principiul integrării armonioase a construcţiilor – infrastructură generală şiechipamente turistice –, în condiţiile naturale (munte, deal, câmpie, litoral) şiarhitecturale, respectând tradiţiile istorice şi etnografice locale; • principiul flexibilităţii sau al structurilor evolutive, prin care echipamenteleturistice se prezintă sub forma unui sistem suplu, transformabil, polifuncţional, capabil săse dezvolte continuu şi să se adapteze dinamicii şi mutaţiilor din structura cererii turistice; • principiul corelării activităţii turistice de bază (cazare, masă, tratament,transport) cu serviciile suplimentare şi dotările, de agrement, sportive, divertismentcultural, pentru a se dezvolta un turism activ, recreativ, modern; • principiul interdependenţei reţelelor. Este vorba de două reţele: populaţiarezidentă dintr-o staţiune, cu dotările, serviciile, cultura şi mentalitatea sa şi populaţiaturistică cu cerinţele şi spiritualitatea sa. Ambele reţele beneficiază economic şi social deunele dotări şi servicii locale şi turistice, dar pot să existe şi anumite animozităţi, deaceea, între acestea trebuie să se dezvolte relaţii de intercondiţionare pentru a nu serespinge; amenajările turistice trebuie să creeze unele facilităţi în acest sens. • principiul funcţionalităţii optime într-un sistem de reţele. Se consideră staţiuneaturistică (regiunea) ca un sistem format din mai multe subsisteme sau reţele turistice(cazare, alimentaţie, transport, agrement, depozite, echipamente de infrastructură etc.); oricedereglare într-unul din acestea produce disfuncţionalităţi în ansamblu activităţii turistice.Aici intervine zonificarea funcţională în „reţele turistice” şi coordonarea integrată aacestora, care creează condiţii optime de funcţionalitate sistemică. • principiul rentabilităţii directe pentru investitor prin amortizarea investiţiei şiobţinerea profitului legat de sporirea circulaţiei turistice şi creşterea atractivităţiiamenajării şi indirecte, pentru staţiune/regiune prin dezvoltarea economico-socială, aserviciilor, infrastructurii, ocuparea forţei de muncă etc. Aceste principii generale fac posibilă, alături de alte elemente, realizareaobiectivelor principale ale strategiei de amenajare turistică, pe care le reamintim:valorificare superioară a potenţialului turistic şi a altor resurse din teritoriu (umane,economice, financiare); diminuarea sezonalităţii, respectiv, extinderea sezonului turisticprin echiparea teritoriului cu dotări exploatabile şi funcţionale tot timpul anului;atragerea unui număr sporit de turişti şi lărgirea ariei geografice de provenienţă aturiştilor străini; dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile şi pretabile în teritoriulamenajat; creşterea eficienţei economice şi sociale a activităţii de turism şi dezvoltareaeconomico-teritorială; menţinerea, ameliorarea şi conservarea mediului înconjurător, aresurselor naturale şi a moştenirii culturale ş.a. În acest context, strategiile de amenajare turistică se diferenţiază în: strategia deflexibilitate sau a structurilor evolutive, ce presupune o permanentă adaptare la cerinţeleturiştilor, iar staţiunea/regiunea turistică trebuie amenajată polifuncţional, cu efecte pelinia creşterii eficienţei valorificării şi dezvoltării ofertei turistice; strategia dediferenţiere, cu accent pe originalitatea arhitecturală a echipamentelor turistice şi pecrearea de produse turistice specifice; strategia de diversificare, în care un rol importantîl ocupă diversificarea dotărilor şi echipărilor legate de serviciile suplimentare, 177 Universitatea SPIRU HARET
  • 178. agrementului sportiv şi divertismentului cultural, a altor forme de turism (congrese,expoziţii şi afaceri, agroturism, ecoturism, pentru sporturi extreme), a reţelei comerciale,programelor turistice culturale şi religioase, transportului turistic etc. Luând în calcul factorul timp şi efectele economice, strategiile de amenajareturistică pot fi (Cazes et al., 1993): pe termen scurt (1-2 ani), ca o direcţie de moment latendinţele cererii turistice sau ale unor segmente ale acesteia, cu efecte economice imediatscontate; pe termen mediu (3-5 ani), cu modernizări şi dezvoltări ale structurilor turistice deprimire existente; pe termen lung (6-10 ani), ce vizează realizarea unor noi amenajărituristice (staţiuni, centre, localităţi sau puncte turistice), moderne şi competitive, care sărăspundă unor necesităţi şi motivaţii ale cererii turistice pe o perioadă îndelungată. Indiferent de strategiile adoptate, amenajarea turistică a unui teritoriu (la nivel deregiune, de judeţ, localitate sau intravilanul unei localităţi), ca parte integrantă aplanificării şi sistematizării generale sau locale, trebuie realizată într-o viziune sistemicăîn cadrul turismului românesc şi în strânsă legătură cu celelalte sisteme (sectoare)economice, sociale, demografice, de mediu etc. cu care trebuie să se intercondiţioneazăspaţial, funcţional şi temporal, într-un echilibru dinamic. De asemenea, strategia de amenajare şi echipare turistică trebuie abordată într-oviziune de marketing, care să permită o corelare corectă a deciziilor privind produsulturistic şi promovarea sa pe piaţa turistică internă şi internaţională. 6.4.3. Norme de amenajare turistică durabilă a teritoriului Principiile generale de amenajare pentru staţiuni, regiuni turistice, agrement etc.sunt adaptabile oricărei echipări şi amenajări turistice ce stau la baza dezvoltării durabilea turismului. Acestea sunt susţinute de norme tehnice de echipare şi amenajare turistică,specifice staţiunilor turistice montane, balneoclimatice, de litoral, dotărilor de agrementsau echipării turistice a ariilor periurbane, spaţiilor rurale, pădurilor de interes socio-recreativ, domeniilor de vânătoare şi pescuit sportiv sau aşezărilor urbane, ca centreturistice (Glăvan V., 2003). În practica amenajării turistice durabile se utilizează norme şi directive pentruamenajarea şi concepţia arhitecturală de echipare a teritoriului cu structuri de primireturistică. Acestea determină măsura în care dezvoltarea turistică se integrează în cadrulnatural şi cultural şi se evită problemele ecologice, care ar putea să apară. Pe de altă parte,respectarea acestor norme de amenajare şi echipare se regăseşte în nivelul de satisfacţie alturiştilor ca şi în calitatea de ansamblu a mediului pentru comunitatea locală. Dezvoltarea turistică durabilă în teritoriu este deosebit de complexă sub aspectulcomponentelor sale (durabilitate ecologică, socio-culturală şi economică), dar şi capregătire, planificare şi gestionare a turismului, ceea ce face necesară realizareaamenajărilor turistice în mai multe etape şi presupune un parteneriat activ între agenţiieconomici (investitori, prestatori de servicii turistice şi conexe turismului, touroperatori şiagenţii de turism etc.), autorităţile implicate la nivel naţional, regional şi local, populaţialocală, prin liderii săi (sau grupuri de iniţiativă), între sectorul public şi privat. În procesul de planificare, proiectare şi amenajare turistică, responsabilităţiimportante revin şi autorităţilor locale prin definirea unor acte normative locale de178 Universitatea SPIRU HARET
  • 179. amenajare, ca şi prin examinarea propunerilor de dezvoltare, pentru a avea garanţiacorectitudinii proiectelor şi respectării reglementărilor în vigoare, cu privire la impactulde mediu şi economico-social. De asemenea, sunt antrenaţi în aceste decizii şi locuitoriicomunităţii, care sunt interesaţi de calitatea mediului şi de nivelul de dezvoltare socio-economică a localităţii/regiunii. Normele de amenajare a teritoriului şi de concepţie arhitecturală se înscriu înconceptul de durabilitate turistică şi de planificare locală a turismului. Acestea se găsesc şi în reglementările româneşti din domeniu aprobate prin legi şihotărâri de guvern, precum Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şiurbanismul, Hotărârea de Guvern 525 / 1996 pentru aprobarea Regulamentului Generalde Urbanism, Legea 137/1995 cu privire la protecţia mediului şi alte acte normative. Specialiştii consultaţi de către Organizaţia Mondială a Turismului, ca şi cei românide altfel, grupează aceste norme în mai multe categorii, asupra cărora vom insista mai jos(OMT, Guide, 1999): • Planificarea siturilor (locaţiilor) face obiectul mai multor norme şi principiicare se referă la amplasarea echipamentelor şi instalaţiilor turistice în afara ariilor cu riscnatural; menţinerea unui echilibru convenabil între clădiri şi construcţii şi spaţiile verzi,recreative sau arii peisagistice şi protejate; realizarea unei „perspective agreabile”,panoramice şi a unui aspect armonios, estetic prin amplasarea clădirilor în raport cuelementele cadrului natural cu peisaje montane, de litoral, păduri, plaje etc. • Norme de dezvoltare aplicabile în realizarea echipamentelor şi instalaţiilorturistice şi care privesc: densitatea construcţiilor (slabă, uşoară, uşoară spre medie, medie,ridicată, foarte ridicată), vis-à-vis de ariile de recreere şi spaţiile verzi; regimul de înălţimeşi limitarea în înălţime a clădirilor în raport cu mediul natural, arhitectura locului, arboriidin jur etc. pentru o încadrare armonioasă în teren; retragerea clădirilor şi amplasarea lorfaţă de aliniamentele generale ale sitului, artere rutiere şi căi ferate, maluri de râu, plaje şiţărmuri marine etc.; fixarea unui raport maximal al suprafeţelor construite şi a celorlaltespaţii (peisagistice, recreative, spaţii verzi, de rezervă etc.), ca şi a unei limite de influenţăa acestora; amenajarea parcărilor în exteriorul căilor publice de acces; stabilirea accesuluipublic la plajă, pe litoral, la situri naturale şi alte obiective turistice etc.; reglementareaacceselor în ansamblul construit, asigurarea securităţii publice etc.; reglementări înmaterie de afişaj şi firme (amplasare, estetică, materiale utilizate, dimensiune, iluminare,culoare etc.); îngroparea cablurilor electrice şi telefonice pentru ameliorarea aspectuluiestetic al ariilor turistice. • Concepţia arhitecturală conferă caracterul său mediului turistic al sitului şi cutoată supleţea şi creativitatea ei respectă anumite principii elementare, precum:respectarea stilurilor şi motivelor arhitecturale tradiţionale locale/naţionale, iar clădirile săfie în armonie cu cultura locală şi să redea atmosfera specifică, mai ales în staţiunileturistice, spaţiile rurale, centrele urbane medievale; configuraţia acoperişurilorinfluenţează mult aspectul construcţiilor în special pentru cele joase şi puţin înalte (unetaj); utilizarea materialelor de construcţie locale revigorează şi fortifică stilul arhitecturaltradiţional şi este profitabilă economiei locale, care le produce; respectarea condiţiilorclimatice (iarnă, vară, climat temperat, tropical etc.); adaptarea construcţiilor şiinstalaţiilor turistice pentru primirea şi accesul la acestea a persoanelor în vârstă şi cudeficienţe fizice etc. 179 Universitatea SPIRU HARET
  • 180. • Amenajarea peisagistică şi estetică a construcţiilor turistice şi a siturilorrespective (staţiuni, locaţii mai simple) conferă un aspect atrăgător, estetic şi relaxant(parcuri, grădini cu plante ornamentale, erbacee şi arboricole, cascade, fântâni, alei pentrupromenadă, foişoare etc.). Aceste amenajări au şi alte funcţii utile ca: umbrare la oînsorire generoasă; protecţie contra intemperiilor; mascarea elementelor mai puţinplăcute, neestetice; amortizarea zgomotelor; încadrarea, ca ornament, a aleilor şipanoramelor de perspectivă; cunoaşterea de către turist a vegetaţiei locale; menţinereaunui echilibru climatic în sit etc. • Ingineria infrastructurii trebuie să corespundă normelor internaţionale pentru agaranta securitatea şi calitatea mediului. Este vorba de respectarea normelor de protecţie amediului în cazul dotărilor de infrastructură generală pentru alimentarea cu apă, energieelectrică şi termică, tratarea apelor uzate, canalizare, căi de comunicaţie etc. • Ingineria construcţiilor turistice asigură normele de securitate maximale prin res-pectarea reglementărilor tehnice de construcţie, de rezistenţă la intemperii şi riscuri naturale,de calitate a instalaţiilor (de apă, încălzire), de facilitare a circulaţiei în condiţii de pericol etc. Pentru protejarea mediului se face apel la noi tehnologii, ca de exemplu, înhotelărie: încălzirea apei prin energie solară, izolarea termică şi sonoră; utilizarealămpilor electrice cu consum scăzut; instalaţii de duş şi WC cu consum redus de apă,ventilaţie naturală (în ariile tropicale), extincţie automată a luminii în camere etc. Înamenajările de mici dimensiuni, cu instalaţii ecologice (pentru ecoturism), se urmăreştetratarea apelor uzate pe loc prin mijloace de asanare individuale, biologice, compacte şicare nu degajă mirosuri; compostarea deşeurilor solide; producerea de energie princentrale eoliene sau celule solare etc. • Norme de calitate a echipamentelor turistice. Sunt definite la scară naţionalăsau regională şi se regăsesc în toate structurile de primire turistică (hoteluri, restaurante,baze de tratament etc.) prin norme de clasificare şi de întreţinere pe baza cărora se obţinelicenţa de funcţionare la categoria respectivă. Mai mult, sistemul de clasificare pe categoriide confort permite investitorilor să se orienteze în realizarea echipamentelor în raport cusegmentul de piaţă şi serviciile pe care le doreşte pentru atragerea clientelei. Acest lucrueste valabil în hotelărie, restaurante, agenţii de voiaj, mijloace de transport turistic etc. În România s-au adoptat acte normative privind metodologia, criteriile şi normelede clasificare pe categorii de confort pentru toate structurile de primire turistice (OMT510/2002). 6.5. Tipuri şi modele de amenajare turistică durabilă a teritoriului 6.5.1. Tipuri de amenajări turistice În literatura de specialitate se evidenţiază mai multe criterii de clasificare aamenajărilor turistice, ca formă, structură, dimensiune în raport cu resursele turistice,condiţiile naturale, cererea turistică etc. (OMT, Defert, 19664). 4 OMT, Raports des expériences des planification dans les six régions de l’OMT,Madrid, 1980; Defert P., La localisation touristique, Edition Gurten, Berne, 1966, citat deBerbecaru, Botez, 1977.180 Universitatea SPIRU HARET
  • 181. În funcţie de dimensiunile şi răspândirea lor în teritoriu se delimitează următoarelecategorii: amenajări univoce (punctiforme), legate de existenţa unui obiectiv sau elementde atracţie turistică (peşteri, castele, mânăstiri), sunt sumare, izolate (cabane); amenajăriplurivoce într-un ansamblu de condiţii care oferă o anumită specificitate (litoralulromânesc, arie balneară, munţii Bucegi – Valea Prahovei) şi iau forma de urbanizări(staţiuni); amenajări echivoce, specifice zonelor relativ omogene, dar cu mai multe tipuride resurse (ariile periurbane); amenajările sunt simple şi complexe, localizate în raport curesursele (lacuri, păduri, sate, mânăstiri etc.) şi se fac în raport cu cererea şi modul dedeplasare la destinaţia turistică. În raport cu natura spaţiului geografic şi specificul resurselor se evidenţiază:amenajări (staţiuni) balneare, de litoral şi munte; amenajarea parcurilor naţionale şirezervaţiilor naturale; amenajarea ariilor periurbane şi rurale, a pădurilor pentruplimbare şi vânătoare; a lacurilor pentru pescuit sportiv şi agrement; amenajareasiturilor arheologice, centrelor istorice urbane, cetăţi etc. Toate aceste tipuri de amenajări turistice cunosc forme diferite şi au în vedererespectarea principiilor generale de amenajare turistică, reglementările legislative interneşi directivele organizaţiilor internaţionale în cazul obiectivelor ce fac parte dinPatrimoniul Mondial Natural şi Cultural UNESCO (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei, bisericile cu frescă exterioară din nordulMoldovei, cetăţile dacice din Munţii Şureanu, cetatea medievală Sighişoara, unelebiserici din lemn sau biserici fortificate etc.). De asemenea, pentru zonele naturaleprotejate amenajările sunt reglementate prin Legea 137/1995, OUG 236/2001 şi prindirectivele emise de Uniunea Internaţională a Conservării Naturii şi a resurselor similare(UICN). 6.5.2. Modele de amenajări turistice Modelele şi soluţiile de amenajare turistică se diferenţiază în raport cu naturaspaţiului geografic şi particularităţile potenţialului turistic, economic şi uman al unuiteritoriu, precum şi ale cererii turistice şi distribuţia acesteia în timp şi spaţiu. În continuare, vom prezenta, succint, câteva soluţii şi modele de amenajare turisticăa staţiunilor turistice montane, de litoral şi balneoturistice. 6.5.2.1. Modele de amenajare a staţiunilor turistice montane Ariile montane se caracterizează prin condiţii naturale de mare varietate, caredetermină atât posibilităţile de valorificare a potenţialului turistic şi de amenajare, cât şirealizarea căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport necesare echipării şiexploatării staţiunilor turistice. De aceea, în practica amenajărilor turistice montane s-aucristalizat mai multe concepţii, soluţii şi modele în raport, pe de o parte, cu specificitateacondiţiilor naturale şi economice, particularităţile resurselor turistice şi priorităţile dinturismul fiecărei ţări, iar pe de altă parte, cu ritmul şi mutaţiile care survin în cerereaturistică. În raport cu elementele definitorii ale ariei montane (condiţii naturale şiaccesibilitate) şi distribuirea cererii, se disting două tipuri de amenajări turistice(Bărănescu, 1975): 181 Universitatea SPIRU HARET
  • 182. • sub forma punctelor izolate (puncte de recepţie turistică, de mici dimensiuni –cabane, complexe turistice), distribuite în jurul masivului (Munţii Retezat), de-a lungulvăilor (Bârzava, Bistriţa Moldoveană, Olt) sau în interiorul acestora (Munţii Parâng,Vâlcan, Făgăraş); • sub forma staţiunilor cu o complexitate mare (toate staţiunile montane dinţară). Aceste tipuri se pot combina, aşa cum se evidenţiază în Munţii Carpaţi şi Alpi. În funcţie de amplasarea echipamentelor faţă de masivul montan, în literatura despecialitate (P. Deferet, 1966) se evidenţiază trei tipuri de localizări pentru staţiunileturistice şi anume: a) localizare periferică, la marginea masivelor montane şi în vecinătatea unorlocalităţi (staţiunile Durău în Munţii Ceahlău şi Borşa în Munţii Rodna); b) localizare terminală, în zone înalte sau la obârşia unor văi, în afara limiteiaşezărilor umane (Păltiniş în Munţii Cindrel, Poiana Braşov în Munţii Postăvaru, Padinaşi Peştera în Munţii Bucegi, în perspectivă). c) localizare liniară, de-a lungul culoarelor de vale (staţiunile Sinaia, Buşteni,Azuga, Predeal pe Valea Prahovei (în releu sau şirag) şi Lacu Roşu în Munţii HăşmaşuMare, Fântânele în Munţii Gilău – Muntele Mare (ambele de tip izolat)). Amenajarea turistică a ariilor montane a evoluat în timp ca metodologie decercetare şi proiectare, modele de echipare turistică, conţinut şi complexitate în procesulde amenajare şi exploatare, exigenţe ecologice, economice, sociale în utilizarea spaţiuluişi în satisfacerea cererii turistice etc. Specialiştii (Cazes et. al., 1993) remarcă în Franţapatru generaţii de staţiuni montane, fiecare cu o concepţie de amenajare bine definită,modele care, în timp, au introdus un număr sporit de elemente de referinţă, răspunzând,astfel, multiplelor probleme (ecologice, economice, juridice şi sociale dar şi turistice) cucare se confruntă acest proces de amenajare montană în prezent pe plan mondial. 6.5.2.2. Modele de amenajare a staţiunilor turistice de litoral Tipologia amenajărilor de litoral este condiţionată de o multitudine de elemente deordin natural, social, funcţional-instituţional, legislativ etc., ca şi de strategia dedezvoltare a acestei forme de turism specifice fiecărei ţări. Dacă cele trei criterii generale avute în vedere în amenajarea şi echiparea staţiunilorde litoral: gradul de ocupare a spaţiului, caracterul spontan sau voluntar alechipamentelor turistice, caracterul punctiform sau continuu al amenajărilor, definite deYvette Barbaza (Cazes et al., 1993), au rămas de actualitate, concepţiile de amenajare alitoralului au evoluat în timp, în sensul globalizării şi integrării crescânde în funcţie demodificările survenite în cererea turistică, de exigenţele de organizare a spaţiului, deprogresul tehnologic şi pârghiile financiare. Amenajările turistice de litoral cunosc două forme de dezvoltare: a) amenajări izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate ladistanţe reduse faţă de aşezările umane sau alte staţiuni, şi b) forma de „urbanizare”: cu o concentrare a echipamentelor turistice (cazare,alimentaţie, comerţ, agrement, sport etc.) în imediata apropiere a unei aşezări sauintegrate acesteia ca Mamaia, Năvodari sau Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti,Mangalia; staţiuni realizate independent de o localitate ca Neptun, Olimp, Jupiter –182 Universitatea SPIRU HARET
  • 183. Cap Aurora, Venus, Saturn, numite aşezări „ex nihilo”. Staţiunile de pe litoralul românescîntre Neptun – Olimp şi Mangalia apar ca amenajări în „şirag” sau „polinucleare”. 6.5.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor balneare Stabilimentele balneare se numără printre cele mai vechi destinaţii turistice dinlume, antichitatea egipteană, greacă, romană etc. prezintă numeroase dovezi în acest sens.Relevante sunt, după cum vom vedea, şi vestigiile băilor romane (şi probabil dacice) dinRomânia. De cele mai multe ori locaţiile sau aşezările rurale în care au apărut apeminerale, au devenit nuclee ale viitoarelor staţiuni turistice montane sau de litoral(Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Italia, România etc.). Staţiunea balneară este localitatea sau o parte din aceasta, care dispune de resursede substanţe minerale balneare (ape minerale, nămoluri şi gaze terapeutice, saline),ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalaţii specificepentru cură (baze de tratament) şi care au o organizare ce permite acordarea asistenţeimedicale balneare în condiţii corespunzătoare; beneficiază, de asemenea, de organizare,construcţii, dotări şi amenajări urban-edilitare şi forţă de muncă adecvate, iar activităţileturistice sunt preponderente (Ordonanţa Guvernului 109/2000, cu completări). Aici secuprind toate staţiunile balneare din lume. Instalaţiile minime pentru cura balneară sunt: sonde, izvoare minerale captate;pavilioane şi buvete pentru cură internă; dotări pentru cură balneară (băi cu ape minerale,nămoloterapie, mofete etc.) fizioterapie, hidroterapie, kinetoterapie, piscine, saună, săli defitness, parc terapeutic, teren sport dirijat etc. Staţiunea climatică este o localitate sau o parte a acesteia cu factori climaticibenefici (bioclimat, aeroionizare) şi care are condiţii pentru asigurarea menţinerii şiameliorării sănătăţii şi /sau a capacităţii de muncă, precum şi a odihnei şi reconfortării;dispune de organizare, construcţii edilitare şi forţă de muncă specializată, iar activităţileturistice sunt preponderente (O.G. 109/2000, cu completări). Instalaţiile minime pentru climatoterapie sunt: terase şi amenajări în aer liberpentru cure de aer şi soare, aerohelioterapie, amenajări pentru hidro şi talasoterapie,parcuri terapeutice sau păduri amenajate pentru cură de teren, terenuri de sport, săli degimnastică şi fitness etc. Staţiunile climatice sunt de regulă staţiuni montane (Davos, Crans Montana), dedeal şi de litoral, care au amenajări specifice climatoterapiei. Staţiunile româneşti nu auamenajări necesare climatoterapiei, dar utilizează dotările de agrement şi sportive createpentru recreere (Stâna de Vale, Predeal). Staţiunea balneoclimatică este o localitate sau parte din aceasta, care îndeplineştecondiţiile prevăzute în definiţiile de mai sus. În România toate staţiunile turistice, indiferent de poziţia lor (munte, deal, litoral)sau profil (balnear, sporturi de iarnă etc.) sunt încadrate în categoria „balneoclimatice”indiferent dacă au resurse sau instalaţii adecvate, ceea ce creează confuzii în privinţaspecializării lor. În ţările cu un turism dezvoltat se urmăreşte clasificarea staţiunilor înraport cu specializarea şi poziţia în teritoriu. Desigur, în determinarea dimensiunilor staţiunilor balneare se au în vedere, în afaravolumului şi specificul resurselor balneare, de condiţiile concrete de amplasare (cadrul 183 Universitatea SPIRU HARET
  • 184. natural), profilului (cură internă, cură externă, tipologia afecţiunilor), normele tehnice deutilizare a resurselor terapeutice şi de cererea pentru cură balneară ca şi de unele normetehnice de construcţie, care asigură folosirea optimă a spaţiului şi confortul turiştilor(densitatea şi înălţimea construcţiilor, spaţii verzi, spaţii de agrement şi de joacă, poziţiapanoramică a clădirilor etc.). Din experienţa naţională şi internaţională în amenajarea balneară s-au reţinutcâteva tipuri şi anume (Cazes et al., 1993): a) localizări şi amenajări izolate, sub forma unor complexe balneare, cu toateserviciile turistice (balneare, cazare, alimentaţie, agrement), cu o anumită arhitectură(hotel Roman de la Băile Herculane); b) amenajări complexe, de tipul hotelurilor de cură balneară (şi a complexelorsanatoriale) în care serviciile de cazare, masă şi tratament balnear sunt oferite „sub acelaşiacoperiş”, indiferent dacă locaţia este izolată sau se integrează unei staţiuni balneare(Băile Herculane, Băile Felix, Covasna, Cozia, Mangalia etc.); c) amenajări care iau forma „centrelor urbanizate” – staţiuni-oraş, cuconcentrări de imobile şi echipamente balneare, realizate cu precădere în apropiereaapelor minerale. Acest model de amenajare balneară este cel mai răspândit în lume,cunoaşte mari transformări în timp şi spaţiu şi suscită multe probleme legate dedezvoltare şi urbanizare, speculaţii funciare şi bancare, ecologice etc. În funcţie de configuraţia zonelor şi cerinţele urbanizării se pot delimita mai multesoluţii de amplasare a echipamentelor (Bărănescu, 1975): a) localizarea sub formă de „tablă de şah”, în care dotările turistice şi balnearealternează cu echipamentele urbane şi edilitare ale aşezărilor umane; este cea mai simplăformă de organizare a spaţiului în condiţiile existenţei unui teren plat, fără denivelărisemnificative sau, în cazul litoralului, în condiţiile unei plaje rectilinii; prezintă avantajulcă asigură o desfăşurare comodă a activităţilor, dar nu oferă un element de atracţiedeosebit care să polarizeze interesul (Mangalia, Băile Herculane, Sovata, SlănicMoldova); b) localizarea în formă de „pânză de păianjen”, adecvată implantărilor în văilargi, marcate de înălţimi sau cursuri de râuri, este concepută într-o organizare radială aechipamentelor, oferă avantajul unui punct de concentrare a activităţilor (BăileHerculane, parţial Slănic Moldova etc.); c) localizare „radiocentrică” reprezintă modelul cel mai evoluat al amenajărilorbalneare, fiind prezent în aproape toate staţiunile noi, are o desfăşurare în plan circularsau, mai frecvent, de amfiteatru cu un element de atracţie în jurul căruia gravitează toateactivităţile.184 Universitatea SPIRU HARET
  • 185. CAPITOLUL 7 GEOGRAFIA, TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate este dependent de mediulînconjurător, acesta reprezentând „materia sa primă”, obiectul şi domeniul de activitate şide desfăşurare a turismului, fiind suportul cadru şi purtătorul resurselor sale. Turismul sedesfăşoară în mediu şi prin mediu, „calitatea” acestuia putând favoriza sau negaactivităţile turistice (vezi Glăvan V., 2000). Relieful, pădurile, râurile, lacurile, marea, monumentele naturii sau de artă şiarhitectură, aerul sau apele minerale etc., componente ale mediului înconjurător, seconstituie şi ca resurse turistice ce favorizează desfăşurarea turismului de odihnă şirecreere, de tratament balnear, de litoral sau cultural, drumeţie etc. Cu cât aceste resursesunt mai variate şi complexe şi, mai ales, nealterate, cu proprietăţi cât mai apropiate decele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare, iar activităţile pe care legenerează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând unor foarte variate motivaţiituristice. Relaţia turism – mediu înconjurător are o semnificaţie aparte, dezvoltarea şiocrotirea mediului înconjurător reprezentând condiţia de sine qua non a turismului, oricemodificare produsă acestuia aducând prejudicii şi potenţialului turistic prin diminuareasau chiar anularea resurselor şi atracţiilor sale. Această relaţie este mai complexă, ea incluzând şi situaţiile în care prin acţiunileîntreprinse în vederea desfăşurării activităţilor turistice sunt cuprinse şi măsuri careconduc la sporirea atractivităţii unora dintre componentele mediului înconjurător, cumsunt construcţiile şi amenajările de plajă de pe litoralul Mării Negre, arhitectura şi mediulconstruit din staţiunea Poiana Braşov, ca şi amenajarea versanţilor munţilor Postăvaru,amenajările turistice din staţiunea Fântânele pe malul lacului omonim din bazinulSomeşului. Relaţia turism – mediu înconjurător a fost evidenţiată în repetate rânduri în cadrulunor conferinţe consacrate ocrotirii acestuia, ca aceea a Uniunii Internaţionale deConservare a Mediului (U.I.C.M.) ţinută în 1967 la Splindlesy Mlyn (Republica Cehă),simpozioanele internaţionale de ocrotire a naturii de la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971)şi Copenhaga (1973), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător de laStockholm (1972), Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki(1975), Conferinţa Mondială a Turismului de la Manila (1986), Consiliul de expertizăpentru mediul Înconjurător din Canada – C.E.N.C. (1991), Conferinţa de la RIO (1992),Turismul şi Protecţia Mediului, Heidelberg, Germania (1996) etc. 185 Universitatea SPIRU HARET
  • 186. Dependenţa evidentă a turismului de calitatea mediului înconjurător face ca acestasă fie interesat în toate acţiunile de protecţie a mediului şi, prin aceasta, în protejareapropriilor sale resurse. În cazul turismului, consecinţele degradării resurselor turistice pot avea implicaţiisocial – economice dintre cele mai grave. Din punct de vedere economic, neajunsurile semnalate ca urmare a existenţei deresurse turistice degradate se reflectă în primul rând, în imposibilitatea valorificării lorturistice, ca surse de venituri, constituind astfel, o pierdere definitivă pentru economie. Deosebit de aceasta, produsele turistice care includ resurse degradate îşimicşorează din valoare, consecinţele fiind directe, materializate în diminuarea cereriituristice şi, implicit, utilizarea mai redusă a bazei materiale turistice şi scădereaîncasărilor provenite din comercializarea lor. Sub aspect socio-cultural, efectele negative sunt de asemenea importante. Dacă seacceptă că cele mai importante funcţii ale turismului modern sunt cele recreativ-recuperative şi instructiv-educative se înţelege mai uşor raportul dintre turism şi mediulînconjurător. Afectarea, chiar în mică măsură, a acestuia reduce posibilităţile de refacerea sănătăţii şi forţelor umane, prin diminuarea calităţilor factorilor terapeutici sau a celorce favorizează odihna şi recreerea, ca şi a posibilităţilor de satisfacere a necesităţilor decultură şi educaţie a oamenilor. Potenţialul turistic fiind o parte integrantă a mediului înconjurător, existenţa şidezvoltarea lui depind în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci, poate fi considerat unposibil indice de calitate pentru mediul său, altfel spus, un „barometru” al calităţiiacestuia: se practică intens acolo unde sunt întrunite condiţii bune sau se diminuează şidispare treptat în zonele, unde, din diverse motive, o componentă sau alta a mediuluiînconjurător, ca de exemplu peisajul, aerul sau apa, se degradează. În acelaşi timp, prin „exigenţele” pe care le revendică, turismul poate fi o „soluţiepractică pentru păstrarea nealterată a mediului”. Iată de ce ocrotirea naturii şi conservarea calităţilor sale devin pentru turism onecesitate, acţiunile întreprinse în acest sens conducând la protecţia potenţialului turistic. Geografia poate aborda, prin metode proprii, turismul în toată complexitatea sacauzală, economică, socială, spaţială şi temporală şi în interacţiunea acestuia cu mediulgeografic. Geografia studiază, alături de alte discipline şi ştiinţe, impactul activităţii de turismasupra mediului înconjurător, a resurselor şi atracţiilor turistice, stabilind anumiţiindicatori sintetici referitori la gradul de amenajare, echipare şi dotare, de exploatare apotenţialului turistic şi care să reflecte capacitatea optimă de primire a unui peisaj,ecosistem sau teritoriu peste care se produc dezechilibre cu consecinţe ecologice, dar şieconomice şi sociale. 7.1. Factorii de degradare a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic Dezvoltarea societăţii supune mediul înconjurător la două tipuri principale depresiuni: una, care este urmarea directă a exploziei demografice şi a expansiunii oraşelor,ritmului rapid şi creşterii considerabile înregistrate de industrie, agricultură şi altedomenii de activitate, amplificării circulaţiei şi sistemelor de transport şi comunicaţii,186 Universitatea SPIRU HARET
  • 187. exploatării intensive a resurselor naturale şi, alta, mult mai puţin agresivă şi cu caracterpredominant sezonier, care decurge din folosirea mediului înconjurător pentru activităţide turism, recreere şi agrement. Calamităţile naturale (vulcanismul, uraganele, alunecările de teren, viiturile etc.) şirăzboaiele, cu toate că sunt episodice, contribuie şi ele la poluarea şi degradarea mediului,la distrugerea moştenirii culturale a popoarelor, provocând şi imense pagube economice(vezi războiul din fosta Iugoslavie, conflictele din Orientul Mijlociu, vulcanismul care adistrus oraşele Pompei şi Herculaneum în Italia anilor 79 d. Hr. etc.) şi turistice. De aceea se admite, în general, că degradarea mediului înconjurător şi a resurselorturistice provine de la trei mari grupe de factori generatori de risc turistic: ● factori naturali ● factori care sunt urmarea directă a dezvoltării economice şi ● factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism şi agrement. Factorii naturali cauzatori ai apariţiei fenomenului de risc potenţial suntcomponente ale peisajului care, prin evoluţia lor naturală sau declanşată antropic, potdeveni factori restrictivi în activitatea de turism. Astfel, relieful prin procesele de degradare (alunecări de teren, prăbuşiri, eroziuniîn general) afectează peisajul şi atractivitatea sa, valenţele turistice ale unor forme derelief, căile de comunicaţie, baza materială pentru turism etc.; clima prin fenomenele derăcire sau încălzire, tot mai dese în ultimele decenii, conduce la pierderea atractivităţii şireducerea sezonului practicării sporturilor de iarnă sau curei heliomarine, odihnei şirecreerii în anumite arii montane şi de litoral; inundaţiile, uneori catastrofale şi furtunilesunt alte fenomene distrugătoare pentru mediu şi turism; vulcanismul şi cutremurele potafecta grav atracţiile şi aşezările turistice, după cum, diminuarea activităţilor post-vulcanice poate avea efecte negative asupra zăcămintelor hidrominerale sau termale, iarreducerea emanaţiilor gazeifere din structurile petrolifere inhibă dezvoltarea fenomenelorgeologice ca vulcanii noroioşi şi focurile vii (Berca – Arbănaşi); fenomenul de extincţieal unor plante şi animale are implicaţii mari în biodiversitate şi în turism etc. A doua grupă de factori rezultaţi, în principal, din intensificarea activităţilorindustriale, agricole şi transport, afectează atât mediul, cât şi cadrul general dedesfăşurare a activităţilor turistice, cu componentele potenţialului turistic luate ca entităţiaparte, respectiv aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, peisajele, monumentele naturii,istorice şi de arhitectură etc. Dintre aceştia, o problemă deosebită o pune poluarea aerului, produsă de industrie,sursele de impurificare cu repercusiuni asupra potenţialului turistic fiind considerate, înordine descrescătoare a nocivităţii: industria energetică, metalurgică, chimică,petrochimică, materiale de construcţie, prelucrarea lemnului, alimentară. Emisiile mixtede pulberi, gaze nocive, substanţe iritante şi mirositoare produse de unităţi ale acestorindustrii pot polua resursele ce stau la baza desfăşurării de activităţi specifice turismuluibalnear, de odihnă şi recreere, cultural, vânătorii şi pescuitului sportiv. Printre cele mai poluante surse ale aerului se situează fabricile de ciment, pulberilede praf ce se pierd în timpul procesului tehnologic, ce alterează puritatea atmosferei,distrug vegetaţia, peisajul, căruia îi dau un aspect mohorât, alungă fauna, atacă clădirile şimonumentele pe care se depun. Unele dintre aceste surse se găsesc în zone turisticeimportante (Bicaz şi Taşca pe Văile Bistriţei şi Bicaz, Câmpulung-Muscel, Comarnic, 187 Universitatea SPIRU HARET
  • 188. Târgu-Jiu, Chişcădaga, Hoghiz etc.). Dar poluarea aerului se datorează şi altor surse, cumar fi combinatele industriale de la Hunedoara, Reşiţa, Suceava, Piatra-Neamţ, Ploieşti,Târgu-Mureş, Govora, Râmnicu-Vâlcea etc. aflate pe trasee turistice, în centre sauregiuni turistice valoroase. Poluarea apei are, de asemenea, consecinţe negative pentru turism, contribuind ladegradarea unora dintre resursele turistice cu cea mai largă utilizare. Implicaţii grave se creează în cazul poluării apelor Mării Negre, lacurilor, râurilorşi Deltei Dunării, la care, pe lângă reducerea efectelor relaxante, se produce şi o scădere aefectelor biostimulatorii sau terapeutice ale acestora. Exemple de această natură leconstituie lacurile terapeutice Techirghiol, Nuntaşi, Amara, Balta Albă, poluareaepisodică a Mării Negre sau a apelor freatice dulci sau minerale etc. Poluarea solului cu diferiţi poluanţi proveniţi fie din apa ploilor contaminate cudiferite substanţe chimice, fie direct, din deversări de deşeuri, pesticide, îngrăşămintechimice etc. are, pe lângă urmările de ordin economic şi socio-sanitar şi consecinţe pentruturism prin degradarea apelor freatice şi a oglinzilor de apă utilizate în balneo-turism şiagrement. Desigur, degradarea solului şi implicit a peisajului se datorează şi păşunatuluiintensiv şi necontrolat, ca în cazul pajiştilor montane sau alpine din Munţii Bucegi,Ceahlău, Rodna, Parâng, Ciucaş etc., masive montane cu atracţii turistice de marespectaculozitate şi cu o intensă circulaţie turistică. Poluarea sonoră reprezintă un alt important factor de risc antropic pentru sănătateaoamenilor. Are implicaţii şi asupra turismului, apariţia ei (a zgomotelor) în locuriledestinate acestuia devenind dezagreabilă, întrucât, majoritatea celor ce practică turismuldoresc „un colţ liniştit în natură” care să-i ferească de tumultul marilor oraşe sau dezgomotele industriale. Existenţa surselor de poluare sonoră în staţiunile balneoclimaticeinfluenţează odihna sau buna dispoziţie a turiştilor, repercutându-se asupra eficacităţiitratamentelor balneare pe care uneori le poate chiar anula. Deosebit de gravă este poluarea peisajului, una dintre cele mai valoroase resurseale potenţialului turistic. Factorii de degradare ai peisajului se regăsesc în ansamblul factorilor poluanţi careau acţiuni distructive asupra elementelor sale componente (relief, vegetaţie, faună, reţeahidrografică etc.), la care se adaugă tăierile nedirijate de păduri, depozitarea necontrolatăa deşeurilor industriale şi menajere, realizarea de construcţii neaspectuoase sauneadecvate cu arhitectura locului (prin neutilizarea judicioasă a culorilor şi volumelor)etc., acestea fiind numai câteva aspecte dintre cele ce degradează natura, tocmai acolounde este mai căutată pentru frumuseţea ei. Semnificative în acest sens sunt degradările peisajului produse de şantierele deconstrucţii hidroenergetice şi de drumuri industriale, sau de alte obiective prezenteîndeosebi în ariile montane cu peisaje pitoreşti; aici, în cele mai multe situaţii, în timpulexecutării sau la terminarea lucrărilor nu se respectă măsurile de protejare a peisajului saude refacere a degradărilor suferite de acesta prin învegetare a peisajului (Munţii Bucegi,Munţii Cindrel, Valea Cernei etc.). Neajunsuri dintre cele mai serioase sunt provocate de construcţiile de drumuriforestiere, o dată cu care se produc defrişări, excavarea versanţilor, defolierea copacilor,cazuri întâlnite în Munţii Apuseni, Munţii Cozia, Munţii Bucegi, în rezervaţia Bila – Laladin Munţii Rodna etc.188 Universitatea SPIRU HARET
  • 189. Degradări ale peisajului sunt provocate şi de cariere de calcare, cum sunt cele dinCheile Corcoaia, monument al naturii şi obiectiv turistic cu caracter de unicat al zoneituristice Porţile de Fier, de la Pecinişca, de la intrarea în Băile Herculane şi de la Pietreni– Costeşti (judeţul Vâlcea), aflate în zone cu intensă circulaţie turistică, sau carierele depe Valea Ilvei din Munţii Bârgăului şi Cheile Bicazului şi de haldele de steril depozitateîn preajma exploatărilor miniere, ca cele de la Băile Harghita şi Sântimbrul undeîngreunează accesul în staţiuni, de la Mintia, de lângă Peştera Muierii, de pe ValeaLotrului etc. sau depozitele de deşeuri menajere sau ale diferitelor întreprinderi frecventeîn preajma centrelor urbane, unele de interes turistic, unde au luat locul pădurilor,grădinilor etc. Degradarea pădurilor reprezintă un alt exemplu de afectare a potenţialului turistic.Pădurea prezintă interes pentru turism prin funcţiunile social-recreative şi estetico-peisagistice, uneori terapeutice. Aceste atribute fac ca pădurile, în general, să fieconsiderate, indiferent de locul unde sunt amplasate, la munte, de-a lungul traseelor, înapropierea staţiunilor balneoclimatice, în zone preorăşeneşti etc., drept obiective careîntregesc valoarea potenţialului turistic. Exploatările forestiere realizate până în prezent în Munţii Apuseni, pe lângă alteconsecinţe, au degradat peisajul carstic din Platourile Padiş şi Lumea Pierdută, a căroratracţie turistică a constat şi în frumuseţea pădurilor care le-au acoperit, şi care în mareparte au fost defrişate. Prin tăierea pădurilor se pot declanşa procese de eroziune a soluluişi de afectare a peisajului respectiv, prin stivele de rumeguş rezultat din prelucrarealemnului, dispariţia unor monumente ale naturii de interes ştiinţific şi turistic etc. ca înMunţii Călimani, Munţii Ceahlău, Munţii Retezat, Munţii Rodna, Munţii Gutâi. În cazultăierii pădurilor din preajma staţiunilor balneoclimatice şi în general, a localităţilor, sediminuează cu mult posibilităţile de autopurificare a atmosferei din jurul acestora, iar încazul staţiunilor balneare, se pun în pericol zăcămintele hidrominerale, diminuându-lepotenţialul de debitare până la dispariţie. Prin aplicarea legii de retrocedare a terenurilor,inclusiv a pădurilor, aceste defrişări vor continua, cu consecinţe mari în mediul natural şiîn turism. Degradarea ariilor protejate şi a monumentelor naturii prejudiciază de asemeneapotenţialul turistic pe care-l lipseşte de aportul ştiinţific, cognitiv-educativ şi estetic alunor obiective cu caracter de unicitate sau de rară spectaculozitate, fie a unor habitatenaturale care au păstrat un echilibru biologic virgin. Degradarea acestor monumente şirezervaţii naturale existente în număr apreciabil în ţara noastră poate fi provocată în maremăsură de activităţile economice necontrolate, afectarea lor aducând prejudiciiincalculabile atât sub aspect ştiinţific, cât şi economic, prin diminuarea posibilităţilor devalorificare turistică a lor (Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat, peşterile declaratemonumente ale naturii, rezervaţiile din Munţii Bucegi, Cozia, Gutâi, turbăriile PoianaStampei, Borsec, Sâncrăieni etc.). Aspecte nefavorabile se întâlnesc şi în cazul degradării obiectivelor turisticeantropice, atât prin substanţele poluante ce atacă, degradează şi scurtează „viaţa” celormai rezistente şi mai durabile materiale, urmare fiind şi dispariţia unor monumente derezonanţă istorică, artistică sau culturală, durate de oameni cu veacuri în urmă, cât şi prinalţi factori antropici naturali. Clădirile din zonele impurificate cu fum, cărbune, cimentetc. se deteriorează, se şterg sau îşi schimbă aspectul, luând o culoare întunecată, sumbră 189 Universitatea SPIRU HARET
  • 190. (frescele exterioare ale unor biserici sau faţadele unor monumente din unele centreurbane industrializate). În ceea ce priveşte a treia grupă de factori, turismul, ca oricare altă activitateumană, fără să conţină elemente intenţionale, este un consumator de spaţiu şi resurseturistice şi participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi apotenţialului turistic, prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi fauneisau altor obiective turistice pe care le poate deteriora parţial sau total prin concepţiagreşită de valorificare şi echipare a unor zone, puncte şi obiective turistice. Problema devine tot mai acută, în condiţiile în care turismul cunoaşte o continuădezvoltare în întreaga lume, acţiunea distructivă a turiştilor asupra resurselor turisticeprezentând o intensitate şi varietate sporite de la an la an. Acţiunile distructive pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la carese conturează o concentrare turistică şi în condiţiile în care nu se realizează dotări sauamenajări speciale necesare practicării diferitelor activităţi turistice şi îndeosebi, pentruvizitarea acestora. Ele sunt provocate, în primul rând, de circulaţia turistică necontrolatăîn regiunile sau la obiectivele turistice aflate în afara traseelor marcate, ducând ladistrugerea vegetaţiei şi florei, la ruperea copacilor, distrugerea puieţilor sau aseminţişului natural, desprinderea de roci etc.; alte prejudicii sunt aduse prin declanşareade incendii, împiedicarea regenerării plantelor, tasarea solului, braconajul şi tulburareabiotopurilor specifice vânatului şi în general faunei, mergând uneori până la dispariţiaunor specii. Extincţia unor specii floristice poate fi datorată şi colectării abuzive a florei, înspecial a plantelor declarate monumente ale naturii, urmare a insuficientei popularizări aplantelor ocrotite, a educaţiei „pro natura” a turiştilor şi necunoaşterii de către aceştia agravelor implicaţii ce le pot avea acţiunile lor necontrolate asupra factorilor de mediu.Aşa se explică de ce floarea de colţ (Leontopodium alpinum), garofiţa de munte(Dianthus spiculifolius), cu varietatea ei endemică „Garofiţa Pietrei Craiului” (Dianthuscallizonus) şi alte specii de plante sunt pe cale de dispariţie în unele areale. Dar vizitarea intensivă, iluminatul cu lumânări şi lipsa unor dotări tehnice deaerisire sau depoluare a condus şi la degradarea unor fresce, picturi din interiorul unormonumente istorice şi de artă, ca în bisericile cu fresce exterioare din Bucovina. Circulaţia turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sauantropice în absenţa amenajărilor pentru vizitarea acestora provoacă de cele mai multe oridistrugerea ireversibilă a unora din elementele ce le-au consacrat ca atracţii turistice,uneori cu caracter de unicat, aducându-se, astfel, prejudicii atât potenţialului turistic cât şibunurilor culturale naţionale. Lipsa în zonele şi de-a lungul traseelor turistice sau în apropierea unor obiectiveturistice a unor locuri amenajate destinate popasului sau instalării de corturi provoacăinevitabil degradarea peisajului şi a altor componente ale mediului înconjurător, datoritănumeroaselor urme reziduale lăsate la întâmplare de turişti în locurile în care au poposit.Astfel de situaţii se întâlnesc în toate locurile destinate turismului de recreere şi odihnă,mai ales din preajma centrelor urbane, în munţi, în apropierea cabanelor şi staţiunilorturistice, pe malul râurilor sau lacurilor etc. Fenomenul poluării naturii a căpătat forme mai complexe prin pătrundereaturismului automobilistic în locuri până nu de mult inaccesibile, turiştii abătându-se de la190 Universitatea SPIRU HARET
  • 191. drumurile principale pe văi lăturalnice, oprindu-se în poieni pitoreşti şi distrugând încalea lor pajişti, floră, arbuşti, prin strivire sau sub influenţa gazelor de eşapament,poluând râurile şi lacurile etc. Deosebit de nefavorabilă sub aspectul poluării aerului este intensificarea circulaţieituristice automobilistice în staţiunile balneoclimatice şi lipsa parcărilor, în care caz sealterează calităţile aerului, a factorilor de cură, influenţându-se şi tratamentele balnearespecifice staţiunilor. Aşa cum am mai menţionat, calitatea potenţialului turistic poate fi afectată şi printr-o concepţie greşită de valorificare a resurselor sale turistice, rezultată fie printr-oexploatare neştiinţifică şi neraţională a acestora, fie din realizarea necorespunzătoare aobiectivelor de investiţii cu caracter turistic. Primul dintre aceste aspecte are o importanţă deosebită întrucât reprezintă condiţiafundamentală de asigurare a materiei prime necesare activităţilor turistice, regăsindu-seatât în cazul exploatării de substanţe minerale balneare, cât şi în exploatarea zonelor,localităţilor sau punctelor de interes turistic. O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o marevulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putândprovoca schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate caresurse terapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor mineralebalneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori,din nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor, care impun:limitarea exploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe mineralebalneare (terapeutice), executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederilecercetărilor şi proiectelor de specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până laepuizare, o exploatare raţională, durabilă a acestora, instituirea perimetrelor de protecţieetc. Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare sepot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cele alezăcămintelor hidrominerale Covasna şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă a acestoraa dus la fenomene de degradare (scăderea potenţialului surselor, diminuarea cantităţii deCO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba de zăcăminte puternicalimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile. La Băile Felix,supraîncărcarea staţiunii fără o corelaţie cu rezervele de apă minerală a dus la ointensificare a exploatării apelor până la limita de exploatare a zăcământuluihidromineral, recondiţionarea acestuia refăcându-se anevoios. Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratareacorespunzătoare, ca şi protejarea acestora nu sunt luate în considerare uneori, conducândla deprecierea zăcământului, aşa cum s-a întâmplat la Techirghiol, Bala – Mehedinţi,lacurile Negru şi Ursu de la Sovata, Săcelu – Gorj, lacul Nuntaşi (Dobrogea) etc. Nerespectarea (şi uneori chiar nestabilirea) perimetrelor hidrogeologic şi sanitar şipermiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora conduc, de asemenea, ladegradarea resurselor balneare, aşa cum s-a întâmplat cu lacurile Nuntaşi, Techirghiol –Dobrogea, Amara – Ialomiţa, Balta Albă – Buzău, Lacul Sărat – Brăila, datorităirigaţiilor, chimizării şi apelor reziduale industriale. 191 Universitatea SPIRU HARET
  • 192. În plan general, degradările produse atracţiilor (resurselor) turistice se datorează, înprimul rând, absenţei, nivelului scăzut al amenajărilor sau organizării lor pentruexploatare turistică (vizitare, desfăşurare de acţiuni specifice etc.). Astfel, lipsa sau stareanecorespunzătoare a drumurilor de acces sau de circulaţie la un obiectiv, într-o zonămontană, rezervaţie naturală etc. dispersează turiştii pe suprafeţe întinse, iar lipsadotărilor specifice (scări, parapete, indicatoare etc.) conduc la o circulaţie anarhică, laproducerea de accidente şi la ştirbirea mesajului cultural-educativ, recreativ al regiunilorsau obiectivelor respective. Astfel de situaţii se întâlnesc în cazul majorităţii atracţiilorturistice din ţara noastră, dar, îndeosebi, în unităţile montane. Nici Parcul NaţionalRetezat, care este legiferat din 1936 sau celelalte parcuri şi rezervaţii naturale nu suntpână în prezent organizate pentru vizitare. Aceasta face ca, sub impactul turistic, cu toatemăsurile de protecţie luate de Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române şirecent prin legea 5/2000 şi Ordonanţa de Urgenţă 236/2000, resursele să fie supuse uneicontinue degradări cu consecinţe dintre cele mai grave asupra unor teritorii cu elementede originalitate şi real interes ştiinţific, aflate în stare de echilibru natural. Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltareanesistematizată a localităţilor (şi mai ales a celor ce înglobează staţiuni balneare),proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, stabilireade amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică, realizarea de construcţiiinestetice, neadaptate specificului etnografic sau natural al zonei turistice, ocupareaintensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice sau particulare, nerespectarea Planului deUrbanism General etc. Astfel de situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare,prin realizarea unei baze materiale şi tehnice disproporţionate ca volum şi structură cucapacitatea de primire a teritoriului şi a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o„supraîncărcare” a teritoriului cu dotări turistice sau particulare, mergându-se până la ourbanizare a staţiunii (Băile Felix şi parţial, Sovata). Cu aceste probleme se confruntă înprezent, majoritatea staţiunilor şi zonelor turistice, de litoral sau montane. Construirea unor reţele încărcate de poteci şi drumuri sau mijloace de urcat înzone de munte, prin densitatea mare a lucrărilor ce le necesită (defrişări, ziduri deprotecţie, poduri, viaducte, piloni etc.) poate afecta peisajul, anulând farmecul acestuia(Munţii Bucegi, Munţii Postăvaru, Munţii Cindrel, Munţii Lotru). Este adevărat că, demulte ori, o serie dintre lucrările inginereşti (viaducte, poduri) contribuie, la rândul lor, laînfrumuseţarea peisajului (Porţile de Fier, Munţii Făgăraş, Defileul Oltului etc.). Amenajările pentru vizitarea peşterilor, obiective turistice de mare atracţie,executate fără a se respecta tehnica specifică unor astfel de lucrări, duce la degradareatotală sau parţială a acestora. Este cazul peşterilor Muierii (Munţii Parâng), Ialomiţei(Munţii Bucegi) şi Peştera lui Ionel (Munţii Bihor), la care amenajările efectuate dininiţiativa locală nu se ridică la un nivel adecvat, ele conducând la degradarea acestora şila diminuarea valorii lor ştiinţifice şi turistice. 7.2. Turismul şi mediul înconjurător Recapitulând, dezvoltarea turismului are asupra mediului natural, socio-cultural şiurban atât efecte negative, cât şi un impact pozitiv. Cu aceleaşi efecte se înscrie şiimpactul mediului asupra turismului.192 Universitatea SPIRU HARET
  • 193. Impactul dezvoltării turismului asupra mediului natural Efectele negative ale dezvoltării turismului asupra mediului natural sunt multiple,între acestea amintim: urbanizarea intensivă a zonei şi degradarea ei; presiuni speculativeexercitate asupra terenurilor agricole; modificări ale ecosistemelor terestre, cu precăderelitoralul, muntele şi zonele periurbane (faună, floră, apă, sol, morfologie, peisaj); poluareaapelor marine, cu dezvoltare anormală a plantelor şi animalelor; eroziunea ţărmurilormării, a lacurilor şi fluviilor; poluarea aerului (traficul rutier este principalul poluator);consumul excesiv de apă în raport cu rezervele locale; poluarea apelor de suprafaţă,subterane şi a solului; defrişările masive etc. Efectele pozitive sunt legate de îmbunătăţirea calităţii mediului, îmbogăţireaarhitecturală şi peisagistică, constituirea de zone protejate, unde se practică ecoturismul,reconstrucţii ecologice (renaturări), dezvoltarea socio-economică etc. Impactul dezvoltării turismului asupra mediului socio-cultural Efectele negative cresc o dată cu nivelul dezvoltării turismului. În staţiuniletradiţionale, care au cunoscut o mare dezvoltare în secolul al XIX-lea şi al XX-lea,structurile sociale s-au adaptat la modelul turistic, iar cultura locală include culturaturiştilor. În cazul investitorilor, aceştia au acaparat anumite domenii şi spaţii, iarlocalnicii şi autorităţile locale au întâmpinat dificultăţi considerabile în reconciliereatradiţiilor şi practicilor locale cu creşterea noii industrii. Între efectele negative se menţionează: pierderea identităţii şi tradiţiilor culturaleale comunităţilor locale; dispariţia ocupaţiilor tradiţionale; limitarea oportunităţilorprofesionale datorită dominaţiei economice a turismului; slaba motivare profesională;subordonarea culturală obiectivelor industriei turistice; subordonarea faţă de decidenţiiexterni în dezvoltarea turismului; competiţia dintre rezidenţi şi turişti în ceea ce priveştecumpărarea sau închirierea unor apartamente; imigrarea unor pături socialemarginalizate, care desfăşoară activităţi ilegale sau parţial legale; probleme de securitatesocială etc. Dar turismul are şi efecte pozitive din punct de vedere socio-cultural, cum ar fi:creşterea veniturilor rezidenţilor, ample oportunităţi pentru muncă şi pentru afacerileconexe turismului; contactul cu alte culturi; îmbunătăţirea standardelor culturale şieducaţionale; posibilitatea de refacere a stării de sănătate şi a forţei de muncă aoamenilor. Impactul dezvoltării turismului asupra mediului urban Mediul urban, dacă este o destinaţie turistică, se confruntă cu o serie de efectenegative legate de dezvoltarea turismului, precum: urbanizarea supraintensivă,uniformitatea / anonimatul structurilor turistice construite (clădiri cu arhitectură tipizată,standardizată şi impersonală sau cu împrumuturi după modele străine – kitsch;supraîncărcarea capacităţilor de primire turistică; trafic excesiv; clădiri ilegale;degradarea mediului urban şi a structurilor turistice datorită întreţinerii insuficiente;poluarea prin inestetică (arhitectură, design, faţade, acoperiş); poluare sonoră, cu gaze,praf etc. Dar există şi o serie de efecte pozitive pe care turismul în dezvoltarea sa, le areasupra mediului urban: prestarea de servicii publice şi private peste nivelul mediu aloraşelor de aceeaşi mărime; preocuparea pentru imaginea oraşului (deşeuri, estetică, 193 Universitatea SPIRU HARET
  • 194. echipamente, infrastructură etc.); conservarea şi păstrarea identităţii arhitecturii locale;refacerea clădirilor avariate şi a zonelor urbane deteriorate etc. Impactul schimbărilor mediului asupra turismului Schimbările produse în mediul înconjurător contribuie la creşterea sau scădereacompetitivităţii turismului. Între factorii de mediu care contribuie la creşterea atractivităţiituristice amintim: utilizarea, protecţia şi îmbunătăţirea arealelor cu o mare frumuseţe apeisajului natural sau cu resurse turistice reprezentative; îmbunătăţirea transporturilor şi areţelei de comunicaţii prin tehnologii performante şi nepoluante; realizarea de porturi şidebarcadere turistice; ospitalitatea localnicilor şi diversificarea ofertei, cu precădere, înspaţiul rural; protejarea şi îmbunătăţirea mediului urban (spaţii verzi şi de recreere,grădini, revitalizarea centrului istoric, curăţenie şi salubrizare în general etc.); existenţaunor staţii de tratare şi epurare a apei; dotări tehnico-edilitare, comerciale, sanitare etc. Desigur, poluarea, degradarea zonelor turistice prin impactul economic,construcţiile intensive, lipsa unei planificări şi organizări spaţiale, a unor spaţii amenajatepentru agrementul cotidian şi la sfârşit de săptămână, a transportului în comun etc. suntelemente de diminuare a atractivităţii pentru turism a unui teritoriu. Dar în mediul înconjurător se produc şi unele fenomene de risc natural (cutremure,alunecări de teren, inundaţii, prăbuşiri etc.), care afectează şi turismul din regiune,echipamentele şi instalaţiile turistice prin performanţele tehnice ce trebuie să facă faţăunor astfel de dezastre naturale. La fel de nocive sunt şi conflictele militare, acteleteroriste, conflictele interconfesionale etc. 7.3. Acţiuni de protecţie a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic Protecţia şi conservarea mediului şi a potenţialului turistic se conturează ca oproblemă distinctă, care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate. Aceastăacţiune poate avea o eficienţă corespunzătoare numai în condiţiile asigurării unuicadru juridico-administrativ de desfăşurare, de punere în practică, impunândorganizarea administrativă, resurse economice, un suport legislativ viabil şi o susţinutăactivitate de educaţie cetăţenească. În acest sens, acţiunea trebuie să fie intersectorială şi integrată în economianaţională şi presupune la nivel de decizie, dar şi de execuţie şi control, o colaborare aorganizatorilor de turism, organismelor publice, societăţilor private, agenţiilor deprotecţie a mediului, asociaţiilor nonguvernamentale, a turiştilor şi populaţiei locale. În scopul protejării şi valorificării optime a resurselor turistice cuprinse în regiunilestaţiunile şi localităţile turistice, Ministerul Turismului (în prezent Departament pentruTurism) a elaborat o serie de acte normative privind organizarea şi desfăşurarea activităţiide turism în România (Ordonanţa Guvernului 58/1998), amenajarea, omologarea şiîntreţinerea pârtiilor de schi pentru agrement şi a traseelor turistice montane (HG801/1996 şi HG 77/2003), utilizarea turistică a plajei litoralului Mării Negre, atestareastaţiunilor turistice (HG 1222/2002) şi se definitivează Criteriile privind definirea şiatestarea zonelor turistice în care prezervarea mediului înconjurător şi a potenţialuluituristic este o condiţie prioritară. S-au elaborat, de asemenea, norme speciale privind zonele de protecţie sanitară încazul alimentării cu apă şi a utilizării resurselor balneo-terapeutice (HG 101/1997).194 Universitatea SPIRU HARET
  • 195. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994, devenită Legea nr. 41/1995 privindprotejarea patrimoniului cultural naţional se definesc conceptele de patrimoniu cultural-naţional şi de monument istoric, componentele acestora, măsurile de protecţie amonumentelor istorice şi mărimea zonelor de protecţie a lor ce se stabilesc prindocumentele de urbanism. Măsurile ce se impun pe linia protecţiei potenţialului turistic şi a preveniriidegradărilor lui urmăresc, în principal: valorificarea ştiinţifică şi raţională a resurselorturistice, astfel ca rata de exploatare a acestora să nu fie mai mare decât rata lor dereciclare şi regenerare, iar intensitatea relaţiilor directe sau indirecte a turismului cufactorii de mediu să nu depăşească limitele capacităţii de suport a acestora; analizarearelaţiei dintre activitatea de turism şi activităţile economice poluante în vederea preveniriidegradărilor provocate de factori din alte sectoare de activitate prin semnalarea organelorîn drept a surselor de poluare şi a acţiunii lor nocive asupra resurselor turistice;sensibilizarea unităţilor economice a căror activitate poluantă afectează potenţialulturistic; cunoaşterea aprofundată a problemelor pe care le ridică păstrarea echilibrelorecosistemelor în plan global, teritorial, printr-o analiză temeinică şi o mai bunăgestionare, raţională, a resurselor turistice ale ţării sau pe teritorii mai restrânse (judeţe,regiuni), în aşa fel încât valorificarea turistică a acestora să fie soluţionată în contextulvalorificării tuturor resurselor naturale şi al protecţiei mediului înconjurător. Legislaţia privind protecţia mediului (Legea nr. 137/1995), modificată şirepublicată, cea referitoare la planificarea activităţilor implicate în procesul de amenajareteritorială şi urbanism (Legea 50/1992, Legea 350/2001, HG 31/1996) şi alte actenormative ale MLPAT vin să sprijine şi dezvoltarea durabilă a turismului, prin obligareaagenţilor economici de a realiza proiecte, amenajări şi echipări turistice de calitate şi caresă nu aducă prejudicii mediului înconjurător şi resurselor turistice. Obligaţia de a obţineun acord de mediu (Ord. MLPAT 125/1996) pentru realizarea unei investiţii şi de aelabora un studiu de impact ecologic, social şi economic pentru fundamentarea deciziilorprivind amplasarea şi dimensionarea obiectivului de investiţii, integrarea în mediulnatural şi arhitectura locală, nivelul de exploatare a resurselor regenerabile şi epuizabile,tratarea şi evacuarea apelor uzate, a deşeurilor etc. are o deosebită importanţă în acestscop. Prin autorizaţia de mediu sunt stabilite condiţiile de funcţionare pentru activităţileexistente şi pentru cele noi în baza acordului de mediu (Ord. M. Mediului 170/1990). Dealtfel, în conformitate cu directivele UE, toate ţările membre au fost obligate să introducăîn legislaţia naţională un act care să ţină seama de impactul pe care-l au asupra mediuluimarile proiecte de investiţii, inclusiv cele din turism. Şi în turism se regăsesc unele activităţi sau amenajări turistice care intră înincidenţa Legii 137/1995. Astfel, pentru acordul de mediu se includ exploatarea resurselor minerale,prospectarea şi exploatarea resurselor minerale (terapeutice n.n.– V.G.), realizarea deteleferice şi teleschiuri, tunuri pentru zăpadă artificială, parcuri de distracţie şi spaţii verzi,scoaterea terenurilor din circuitul agricol sau silvic pentru amenajări turistice. Se eliberează autorizaţie de mediu pentru transportul pe cablu, parcări, auto –service, exploatarea resurselor minerale (terapeutice n.n. – V.G.), alimentare cu apă,epurarea apelor uzate şi pluviale, baraje cu lacuri de acumulare, activităţi de comerţ,turism, agrement, alimentaţie publică, târguri şi bazare, pârtii de schi naturale şi 195 Universitatea SPIRU HARET
  • 196. artificiale, hipodrom, piste pentru concursuri sportive şi alte activităţi, patinoare şistadioane, activitate de vânătoare şi pescuit sportiv şi parcuri de distracţie. Prin această lege se mai reglementează şi măsurile privind protecţia resurselornaturale şi conservarea biodiversităţii, respectiv: apele şi ecosistemele acvatice,atmosfera, solul, subsolul şi ecosistemele terestre, ariile protejate şi monumentele naturii,aşezările umane şi răspunderea şi atribuţiile autorităţilor în acest sens şi în elaborareaunor programe educaţionale în scopul formării unui comportament responsabil faţă demediu, în însuşirea noţiunilor şi principiilor de ecologie şi de protecţia mediului şi înconştientizarea populaţiei (inclusiv turistică) în acest domeniu. Zonele protejate reprezintă, în parte, şi destinaţii turistice de mare atractivitate, cumsunt Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, parcurile naţionale şi alte rezervaţii naturale,excepţie făcând, desigur, rezervaţiile ştiinţifice (strict protejate). Spre exemplificare,amintim că parcurile naţionale sau naţionale memoriale din Statele Unite atrag, anual,sute de milioane de turişti cu o mare diversitate de motivaţii, de la cognitiv-educative lacele de odihnă şi agrement. Şi în România, prin adoptarea Legii 5/2000, privind zonele protejate (secţiunea aIII-a din Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional) se reglementează regimul zonelornaturale protejate şi a celor cu valori de patrimoniu cultural. În temeiul acestei legi, zone protejate sunt „zonele naturale sau construite,delimitate geografic şi/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural şi/saucultural şi sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare avalorilor de patrimoniu” şi, de ce nu, a obiectivelor cultural-educative, cognitive şirecreative pentru generaţiile actuală şi viitoare, aşa cum se stipulează şi în legea prin cares-a declarat înfiinţarea Parcului Naţional Yellowstone în 1872 din S.U.A., primul parcnaţional din lume. Prin Legea 5/2000 – zone protejate, se delimitează 17 rezervaţii ale biosferei,parcuri naţionale sau naturale ce însumează circa 1.132.250 ha şi 827 de rezervaţii şimonumente ale naturii, cu circa 323.372 ha. În domeniul patrimoniului cultural se definesc valorile de patrimoniu cultural deinteres naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională), precum: a. Monumente şi ansambluri de arhitectură: cetăţi – 35; ansambluri curţi domneştiruinate – 5; biserici fortificate – cetăţi – 22; castele, conace, palate – 28; cule – 11;clădiri civile urbane – 70; ansambluri urbane – 20; biserici din lemn – 81; muzeeetnografice în aer liber – 7; biserici rupestre – 6; biserici şi ansambluri mânăstireşti –197; arhitectură industrială, amenajări căi de comunicaţie – 13; monumente dearhitectură populară (locuinţe săteşti) – 15; ansambluri tradiţionale şi rurale – 7). b. Monumente şi situri arheologice: complexe paleolitice – 6; aşezări neolitice şieneolitice – 11; aşezări şi necropole din epoca bronzului – 6; fortificaţii şi aşezări dinprima epocă a fierului (hallstattiene) – 9; fortificaţii dacice – 35; necropole şi zone sacre– epoca fierului – 8; castre şi aşezările civile aferente, fortificaţii romano-bizantine – 10;edificii (monumente, băi romane, basilici) – 6; monumente medievale identificate pe bazacercetărilor arheologice – 15; rezervaţii arheologice cuprinzând situri cu niveluri delocuire pe perioade îndelungate – aşezări şi necropole – 6. Desigur, această listă exhaustivă cuprinde, în parte, cultura şi civilizaţiamultimilenară a poporului român ce atestă dăinuirea istorică şi perenă în aria geopolitică196 Universitatea SPIRU HARET
  • 197. europeană şi asiatică, dar trebuie să avem în vedere că pentru turism interesează aceleobiective care prezintă o importanţă turistică prin valoarea intrinsecă, gradul deconservare şi restaurare, accesibilitate, posibilităţi de valorificare, amenajări tehnico-edilitare etc. Măsurile ce se impun pe linia protecţiei mediului şi a potenţialului turistic şi aprevenirii degradării lor se realizează teoretic şi practic în cadrul studiilor desistematizare şi organizare teritorială care devin astfel instrumentul principal în mânaorganelor de decizie şi documentul de bază în amenajarea ştiinţifică, raţională şieficientă a teritoriului. Una dintre măsurile importante de protejare şi conservare a potenţialului turistic oreprezintă amenajarea şi organizarea adecvată şi la un nivel superior a zonelor, traseelorsau obiectelor turistice. Printre aceste acţiuni sunt necesare organizarea şi exploatarea turistică aparcurilor naţionale şi naturale, cu asigurarea protecţiei şi conservării lor, ca şiamenajarea pentru vizitarea şi exploatarea peşterilor, ca obiective turistice de atracţiedeosebită, îmbogăţind şi diversificând oferta turistică românească cu noi produseturistice. Dezvoltarea, în perspectivă, a turismului de munte necesită organizareacorespunzătoare a zonelor montane prin cunoaşterea amănunţită a tuturor peisajelor şidomeniilor schiabile, a altor resurse care să ofere baza de proiectare a amenajărilorturistice viitoare (poteci, marcaje, instalare de scări sau cabluri în porţiuni dificile,amenajarea de puncte de privelişte, dotări pentru sporturile de iarnă, conservareapădurilor, replantări de păduri etc.). O altă grupă de măsuri este legată de realizarea amenajărilor cu caracter turisticîn zone, localităţi şi pe trasee, în legătură cu care se impune o echipare turistică adecvatăunui turism modern şi ecologic. Protecţia mediului înconjurător şi a patrimoniului turistic este influenţată în maremăsură şi de conştiinţa ecologică a populaţiei şi a sentimentului de dragoste şi respectulacesteia pentru natură, locurile istorice şi monumentele de artă şi arhitectură create de-alungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o susţinută acţiune de educaţie cuprivire la mediu şi potenţialul turistic, acţiune care să se facă la nivelul întregii naţiuni,prin insuflarea unei atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale şicreate de om, în vederea ocrotirii lor. Educaţia ecologică pentru ocrotirea naturii, a patrimoniului cultural-istoric şi apotenţialului turistic, în general, trebuie făcută permanent pentru toate vârstele, dar esteimportant să înceapă din copilărie. Activitatea de educaţie ecologică se poate desfăşuraprin conferinţe, expuneri, prin radio şi TV, presă, proiecţii, excursii, asociaţii pentruturism şi ocrotirea naturii etc. Întreaga muncă de educare în materie de ocrotire şi protecţie a mediului şi apotenţialului turistic este concepută interdisciplinar, ca un proces continuu şi o parteintegrantă a educaţiei, în general. Ea cuprinde principalele probleme ale protecţiei într-operspectivă mondială, dar privită regional şi examinează problemele dezvoltării şicreşterii economice în funcţie de ocrotirea mediului, insistând asupra cooperării locale,regionale, naţionale în rezolvarea tuturor aspectelor de poluare. 197 Universitatea SPIRU HARET
  • 198. 198 Universitatea SPIRU HARET
  • 199. PARTEA A II-AREGIUNI TURISTICE 199 Universitatea SPIRU HARET
  • 200. 200 Universitatea SPIRU HARET
  • 201. CAPITOLUL 8 REGIUNI TURISTICE ÎN ROMÂNIA Teritoriul României este unitar constituit printr-o îmbinare armonioasă,proporţională şi simetrică a marilor trepte de relief, care se circumscriu ca un vastamfiteatru în jurul Podişului Transilvaniei: munţi, dealuri subcarpatice, podişuri şicâmpii, la care se adaugă litoralul marin şi Delta Dunării. Acestor mari unităţi de relief lecorespund diverse peisaje morfobiopedoclimatice şi o istorie multimilenară de cultură şicivilizaţie, care conferă României un potenţial turistic de mare originalitate, complexitateşi valoare turistică recunoscute pe plan mondial. Regionarea turistică are la bază componentele naturale, definitorii în structurapeisagistică şi a resurselor turistice şi care polarizează activitatea turistică din România. Se disting, astfel, 4 regiuni turistice: Carpaţii României, Dealurile şi Podişurile,Câmpia şi Dealurile joase şi Litoralul românesc al Mării Negre; 10 subregiuni turistice:Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Munţii Banatului şi Munţii Apuseni; Dealurilesubcarpatice şi Dealurile de podiş; Câmpia Română şi Câmpia şi Dealurile de Vest; DeltaDunării şi Litoralul românesc al Mării Negre; mai multe areale turistice, centre, localităţişi staţiuni turistice delimitate în cadrul subregiunilor turistice (Glăvan, 1995). 8.1. Carpaţii României Carpaţii Româneşti, atât prin desfăşurarea lor, pe circa o treime din suprafaţa ţării(66.303 kmp), cât şi prin poziţia centrală, configuraţia generală şi altitudinală, se impunca un component de bază în structura geografică şi peisagistică a României. Cu aceeaşiimportanţă se înscriu şi în activitatea de turism prin bogăţia şi varietatea potenţialului lorturistic. Sistemul carpatic din ţara noastră se caracterizează prin trei trăsături generale şianume (Glăvan, 1978, 1992): a) diversitatea de aspecte peisagistice, care, prin specificul şi modul de îmbinare înspaţiu, conferă originalitate şi atractivitate turistică munţilor, făcându-i căutaţi de cătreturişti în orice anotimp. Această caracteristică este dată de: particularităţile diferitelor structuri geologice şitipuri de relief (glaciar, carstic, vulcanic, petrografic, structural etc.); diferenţierilealtitudinale şi geologice întâlnite în mod frecvent, îndeosebi în Carpaţii Occidentali;alternanţa munţilor cu depresiunile şi culoarele de vale, varietatea şi configuraţiaînvelişului vegetal, de la pădurile de foioase şi conifere până la pajiştile montane şialpine, care alternează sau se întrepătrund în funcţie de condiţiile naturale concrete; 201 Universitatea SPIRU HARET
  • 202. întinsa şi diversa reţea de râuri, izvoare minerale şi lacuri, felurite după origine şicaracterele fizico-chimice ale apei; bogăţia faunistică şi piscicolă etc.; frumuseţea şispecificul gospodăriilor ţărăneşti, care urcă până la 1.200-1.300 m în munte, sau aoraşelor şi staţiunilor turistice, care întregesc farmecul natural al munţilor. Toate acestea se îmbină armonios, dar se diferenţiază în teritoriu, creândoriginalitatea şi atractivitatea peisagistică mai sus amintită. b) marea complexitate de potenţial turistic ca structură şi volum, în care seregăsesc importante resurse turistice generatoare de turism şi anume: întins domeniuschiabil de la 800 m până la 2.000 m, dar cu optim între 1.500 şi 1.800-1.900 m, cuexpuneri nordice, nord-estice sau nord-vestice, cu un climat moderat, confort termic,viscole reduse, avalanşe puţine etc. ca în Munţii Bucegi, Parâng–Cindrel, Ţarcu–MunteleMic, Semenic, Vlădeasa–Muntele Mare, Rodna etc.; domeniu alpin la peste 1.900-2.000 m(îndeosebi în Carpaţii Meridionali), dar şi montan, pentru drumeţie; fond balnear bogat şidiversificat (ape minerale, nămol de turbă şi gaze terapeutice, bioclimat etc.); reţea derâuri şi lacuri variate; fond cinegetic de mare valoare şi piscicol; păduri de interes social-recreativ, dar şi ştiinţific; rezervaţii naturale şi parcuri naţionale; domenii pentrupracticarea alpinismului şi speoturismului, legături lesnicioase rutiere şi feroviare etc. c) multiple posibilităţi de dezvoltare a turismului ceea ce dă o funcţionalitatecomplexă Carpaţilor Româneşti în tot timpul anului, dar cu precădere iarna şi vara. Se pot practica mai mult de zece forme de turism, după cum urmează: drumeţie,odihnă, sporturi de iarnă, tratament balnear, de interes ştiinţific, pentru cunoaştere,ecoturism pentru alpinism şi speoturism, vânătoare şi pescuit sportiv, pentru agrementnautic, foto-safari, sporturi de aventură etc. În cadrul Munţilor Carpaţi se remarcă o mare diferenţiere între masivele montanedupă valoarea şi complexitatea de potenţial sau preponderenţa unor anumite componente,care dau nota dominantă în turism. Astfel, în Carpaţii Orientali, apele minerale prin bogăţia şi valoarea balneară suntprincipalii factori generatori de turism, după cum, în Carpaţii Meridionali, varietateapeisagistică şi mai ales peisajele alpine-glaciare şi calcaroase, ca şi întinsele domeniischiabile dau atractivitate turistică deosebită a acestora. În Carpaţii Româneşti se individualizează mai multe subregiuni şi areale turistice(Glăvan, 1995): 8.1.1. Carpaţii Orientali Carpaţii Orientali se înscriu cu un potenţial turistic destul de variat, în care seremarcă, în primul rând, apele minerale, apoi aspectele peisagistice date de varietatea derelief, cursurile şi oglinzile de apă, frumuseţea pădurilor de conifere, domeniul schiabil şicondiţiile climatice propice sporturilor de iarnă etc., la care se adaugă un bogat fondcultural-istoric. Beneficiază de o reţea densă de căi ferate şi artere transcarpatice, Carpaţii Orientalifiind străbătuţi, transversal, de 14 drumuri naţionale şi 6 căi ferate ce leagă Maramureşulsau Transilvania cu Moldova, iar longitudinal, de o magistrală paralelă, rutieră şiferoviară (Braşov – Sf. Gheorghe – Băile Tuşnad – Gheorgheni – Topliţa – Deda), careaccede în Muntenia.202 Universitatea SPIRU HARET
  • 203. În cadrul potenţialului turistic, apele minerale ocupă un loc important prinrăspândirea şi varietatea lor. Apele minerale de tip mixt, bicarbonatate, clorurate, sodice, alcaline, sulfuroaseetc., cu o mare valoare terapeutică atestată încă din secolul al XVI-lea sunt utilizate încura internă, în terapia afecţiunilor tubului digestiv, hepatobiliare, endocrine, urologice,nevroze astenice etc., iar în cura externă pentru bolile cardio-vasculare, reumatismale, aleaparatului respirator şi sistemului nervos periferic. Principalele staţiuni balneo-climaterice sunt: Vatra Dornei, Băile Tuşnad, Covasna, Borsec, Sângeorz-Băi, Slănic-Moldova, Bálványos. Apele minerale carbogazoase sau mixt-carbogazoase sunt utilizate în terapiaafecţiunilor cardio-vasculare, ale tubului digestiv în staţiuni ca Borsec, Vatra Dornei,Sângeorz-Băi, Covasna, Băile Tuşnad etc., iar cele clorosodice în terapia afecţiunilorreumatismale la Ocna Şugatag şi Coştiui în depresiunea Maramureş sau la Slănic-Moldova. Ape termominerale (23-30°C), bicarbonatate, sulfuroase, sodice sunt folosite încura antireumatismală la Băile Tuşnad, Topliţa, Brad, Miercurea Ciuc, Siriu. Nămolul de turbă este exploatat la Poiana Stampei şi utilizat în bolile reumatismalela Vatra Dornei. Emanaţiile de dioxid de carbon (CO2), legate de acelaşi lanţ vulcanic, suntvalorificate ca mofete naturale sau artificiale în tratarea afecţiunilor respiratorii şicardiovasculare. Mofete cu CO2 se găsesc la Băile Tuşnad, Covasna, Sângeorz-Băi,Vatra Dornei, Borsec, Harghita-Băi etc. Aspecte peisagistice de mare atractivitate: în Munţii Rodna, Obcinele Bucovinei,Munţii Bârgăului, în depresiunile Maramureş, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc şiGiurgeu-Ciuc, pe valea Bistriţei, în Defileul Mureşului între Deda şi Topliţa, CheileBicazului etc. Forme de relief de mare spectaculozitate (mai ales carstice şi stânci bizare), înmunţii Rodna, Ceahlău, Rarău-Giumalău, Ciucaş, Piatra Mare, Postăvaru etc., masive celmai intens circulate de turişti. Lacurile, mai reduse la număr, dar de mare pitoresc, cum sunt cele glaciare: Lala şiBuhăiescu din Munţii Rodna; sau cele vulcanice – Sf. Ana din Munţii Ciomatu –Harghita şi de baraj natural – Lacu Roşu de pe Valea Bicazului – unicate în ţară; fie celeantropice de pe valea Bistriţei (Izvorul Muntelui, Pângăraţi şi Vaduri), Firiza din MunţiiGutâi, Poiana Uzului de pe râul Trotuş şi Paltin pe râul Doftana. Domeniul schiabil ocupă spaţii reduse, date fiind gradul ridicat de împădurire şialtitudinea redusă a munţilor şi este într-o mică măsură amenajat. Mai extins se află înMunţii Rodna, Obcinele Bucovinei, Ceahlău, Gutâi, Ciucaş, Baiului (Gârbovei),Postăvaru şi Piatra Mare. Stratul de zăpadă de peste 10 cm grosime durează circa 160-180 zile/an în MunţiiRodna (staţia Iezer), 140 zile/an în Rarău, 135 zile/am în Ceahlău, 120 zile/an în MunţiiVrancei şi 120 zile/an în Postăvaru (Poiana Braşov). Domeniul alpin cu pajişti şi întinse locuri de belvedere este destul de redus (numaiîn Munţii Rodna, Ceahlău, Ciucaş şi Rarău), în restul munţilor predominând culmilemontane cu altitudini medii 1.200-1.300 m în nord şi 1.500-1.700 m la sud, acoperite depăduri sau păşuni montane, element mai puţin favorabil drumeţiei montane. 203 Universitatea SPIRU HARET
  • 204. Domeniul pentru alpinism, reprezentat în Munţii Rarău, Ceahlău, în CheileBicazului, Piatra Mare, Rodna etc. Domeniul cinegetic de mare bogăţie şi valoare a trofeelor de: urs, cerb, mistreţ,cocoş de munte, mai ales în masivele Harghita – Gurghiu, Bârgău – Călimani, Bistriţa –Tarcău, Maramureş – Rodna etc. Domeniul piscicol, reprezentat prin arealul păstrăvului, larg extins în tot lanţulmontan. Rezervaţii naturale de mare interes pentru specialişti, dar mai puţin accesibileturismului de masă: Pietrosu Rodnei (peisaj alpin, elemente floristice, capra neagră,marmota alpină), Cornedei – Ciungii Bălăsinii şi Lala–Bila în Munţii Rodnei şiMaramureşului (pentru cocoş de mesteacăn), abrupturile Ceahlăului, Cheile Bicazului –Lacu Roşu, Pietrele Roşii de la Tulgheş (floră şi peisaj), Lacul Sf. Ana (monument alnaturii), Valea Vaserului şi Bistriţa Aurie (lostriţă, peşte relict glaciar), Codrii de molid aiSlătioarei din Munţii Rarău, turbăriile de la Poiana Stampei (Vatra Dornei), Borsec,Bilbor şi Luci din Munţii Harghita etc. Prin Legea nr. 5/2000 s-au constituit 4 zone protejate – parcuri naţionale – înCarpaţii Orientali şi anume: Rodna, Călimani, Cheile Bicazului – Hăşmaş şi Ceahlău şinumeroase rezervaţii naturale şi monumente ale naturii. Componentele cultural-istorice, într-o mare varietate de obiective, completează înmod armonios cadrul natural. Cele mai reprezentative sunt: • vestigiile arheologice din epocile dacică: Bâtca Doamnei (de pe Valea Bistriţei)şi Covasna şi romană: castrul roman de la Breţcu-Augustin din defileul Oltului. • mânăstirile din Bucovina cu fresce exterioare (XV-XVI), monumente istorice şide artă de valoare universală de la Voroneţ, Humor, Suceviţa, Moldoviţa şi Arbore, toatedin Munţii Obcina Mare. • bisericile din Maramureş, monumente istorice şi de arhitectură populară realizatedin lemn, în secolul XVI-XVIII şi renumite peste hotare: Bogdan Vodă, Ieud, Rozavlea,Deseşti, Călineşti, Surdeşti (cea mai înaltă biserică de lemn din lume, 56 m) etc. • bisericile – monumente istorice şi de arhitectură ale stilului gotic, zvelte, cuturnuri şi clopotniţe înalte, întâlnite în mai multe localităţi din depresiunile Ciuc, Giurgeuşi Braşov – Biserica Neagră, veche de aproape şapte sute de ani, este cea maireprezentativă; aici se dau concerte de orgă. • construcţiile feudale de importanţă strategică, castele şi renumitele cetăţiţărăneşti săseşti din secolele XIII-XVII, cum sunt cele de la Codlea, Racoş, Feldioara,Râşnov, Prejmer, Hărman etc. din depresiunea Braşov. • bisericile fortificate din secolele XIII-XVI specifice sudului Transilvaniei,monumente ecleziastice săseşti renumite şi unicate în estul Europei prin zidurileîmprejmuitoare şi întâlnite la Hărman, Halchiu, Ghelniţa, Sf. Gheorghe etc. • elementele etnofolclorice de mare bogăţie, varietate şi valoare ca portul popular,ocupaţiile tradiţionale ce se păstrează aproape intacte în zonele etnofolclorice: Oaş,Maramureş, Năsăud, Dorna, Câmpulung Moldovenesc, Braşov etc. Necesitateaconservării unor asemenea valori ca prelucrarea lemnului, artizanatul, ceramica,arhitectura populară, a impus crearea în aer liber – la Sighetul Marmaţiei (pe dealulDobăieş) şi la Negreşti – Oaş – a unor valoroase rezervaţii de arhitectură populară –, iarla Câmpulung Moldovenesc se află cel mai reprezentativ muzeu al prelucrării lemnului.204 Universitatea SPIRU HARET
  • 205. • ocupaţiile tradiţionale şi meşteşugăreşti: sculptura în lemn şi prelucrareaacestuia (Vadu Izei, Mara, Bârsana în Maramureş; Ciocăneşti şi Cârlibaba în ObcinaMestecăniş); olăritul (Săcel–Maramureş, Prundul Bârgăului – Munţii Bârgău); artizanat(depresiunea Maramureş, Obcine – Dorna – Câmpulung Moldovenesc, Năsăud –Bârgău, Giugeu, Ciuc, Gurghiu etc.), port popular, folclor coregrafic, muzical şi literar întoate satele din depresiunile amintite mai sus, importante zone etnografice de pe văilecare străbat munţii; manifestări tradiţionale întâlnite pretutindeni în lanţul montan, legatede tradiţiile păstoritului (Oaş, Maramureş, Dorna etc.), de obiceiurile de iarnă (dinMaramureş şi Oaş) sau de alte evenimente, ca sărbătoarea muntelui Ceahlău (6 august). În cadrul Carpaţilor Orientali se disting, prin varietatea, complexitatea şispectaculozitatea atracţiilor turistice următoarele areale turistice: Munţii Rodna (2.303 m în vârful Pietrosul Rodnei) se înscriu prin: peisaj alpindeosebit de pitoresc, cu relief spectaculos (circuri şi văi glaciare, creste şi stâncării,grohotişuri); domeniu alpin cu o largă belvedere peste regiunile vecine; lacuri glaciare(28), Buhăescu, Lala, fiind cele mai importante; râuri, cascade (Cascada Cailor de lângăcomplexul Borşa); rezerve de bioxid de carbon pe valea Fântânii, utilizate ca mofetă lahotelul Bradul şi la spitalul din oraşul Borşa (în afecţiunile cardiovasculare, circulaţieperiferică); domeniu pentru alpinism (71 trasee); domeniu schiabil important (undestratul de zăpadă se menţine 4-5 luni pe an, cu pârtii pe Buza Dealului (inclusivtrambuline de 30 şi 70 m pentru sărituri) şi în zona telescaunului; vegetaţia alpină cunumeroase relicte glaciare; rezervaţii ştiinţifice (acum parc naţional): Pietrosul Rodnei şiBila-Lala cu elementele floristice (relicte glaciare, endemisme) şi faunistice ocrotite(capra neagră şi marmota – colonizate cu succes); aspecte peisagistice spectaculoase,relief şi lacuri glaciare etc., trasee turistice de creastă (21); marcaje bine întreţinute. Forme de turism: odihnă şi sporturi de iarnă; drumeţie montană (cu cortul);tratament balnear; turism de cunoaştere, profesional, ecoturism. Destinaţii: staţiunea Borşa (tratament balnear, odihnă şi recreere, sporturi de iarnă;hoteluri, vile, pensiuni turistice; telescaun, teleschi, pârtii de schi; acces pe drumurimodernizate. Pe versantul sudic, pe culoarul Someşului, staţiunea balneară Sângeorz-Băi:ape carbogazoase, bicarbonatate, gaze terapeutice; hoteluri, vile, bază de tratament,mofetă. Ţara Maramureşului, drenată de Tisa şi cei doi afluenţi Iza şi Vişeu, esteadăpostită şi parcă „lipită” de culmile Munţilor Maramureş şi Rodna la nord-est şi Ţibleş– Gutâi – Oaş la sud şi vest şi se remarcă prin marea frumuseţe a peisajelor şi hărniciamaramureşenilor. Vatră de străveche locuire dacică, Ţara Maramureşului se impune prin creaţiileartistice de mare acurateţe materializate în cergi, covoare, ştergare, cojoace şi pieptareetc., în renumitele porţi de lemn împodobite cu motive vechi stilizate (floarea soarelui,soarele, frânghia, pasărea etc.) de pe văile Izei, Mara, Vişeu, cu arhitectura autentică şi demare originalitate exprimată în casele construite din bârne de brad sau stejar cioplit cubarda, dar, mai ales, în bisericile din lemn, în care arta populară a ajuns la înaltăperfecţiune, multe dintre acestea fiind incluse pe lista Patrimoniului Mondial Cultural –UNESCO. Se mai evidenţiază originalitatea portului popular şi a folclorului tipicmaramureşan, manifestările tradiţionale legate de sărbătorile de iarnă (Sighetu 205 Universitatea SPIRU HARET
  • 206. Marmaţiei) sau muncile agricole (Tânjaua de la Hoteni) şi nu în ultimul rând Cimitirul dela Săpânţa, o îmbinare originală între pictură, sculptură şi poezie. Remarcăm câteva centre de creaţie artistică: Hoteni, Bârsana, Mara, Sat Şugatag,Vadu Izei, Dragomireşti, Săcel (ceramică roşie), Dealul Dobăieş – Sighetu Marmaţiei(muzeul satului maramureşan în aer liber) etc., iar bisericile de lemn se găsescpretutindeni în depresiune: Ieud (biserica din Deal, 1364, cea mai veche, biserica dinVale, 1717), Bogdan Vodă (1722), Rozavlea (1717), Strâmtura (1661), Bârsana (1364),Budeşti, Sârbi, Sat Şugatag, toate din secolele XVII-XVIII etc. Valoarea etnografică a satelor, peisajele de mare pitoresc au permis apariţiaagroturismului în sate ca Vadu Izei, Bogdan Vodă, Botiza. Forme de turism: cultural, religios, odihnă, recreere, cură balneară, agroturism. Destinaţii: Localităţi turistice polarizatoare: Sighetu Marmaţiei şi Vişeu de Sus,staţiuni turistice: Ocna Şugatag (balneoclimaterică). Ţara Lăpuşului, cuprinsă între munţii vulcanici Gutâi şi Ţibleş la nord şi est şiPodişul Someşan la sud şi vest, reprezintă o entitate etnofolclorică intrată deja în circuitulturistic. De renumele acestei „ţări” se leagă portul şi folclorul popular (Lăpuş, Cupşeni,Libotin), arhitectura populară cu casele de lemn în formă de con şi cu pante repezi(Rogoz, Lăpuş, Groşi, Cupşeni, Răzoare etc.) şi bisericile de lemn (Surdeşti – 1721, cucea mai înaltă turlă, 56 m, Libotin, Groşi, Plopiş (1796), Budeşti), manifestările popularetradiţionale. În satul Siseşti se află biserica Unirea tuturor românilor construită de marele ompolitic Lucaciu Vasile în 1890, iar în satul Rohia, renumita mânăstire cu acelaşi nume.Cadrul natural de un pitoresc aparte, apele minerale de la Dăneşti, Cărbunari, Stoiceniîntregesc zestrea turistică. Forme de turism: cultural, religios, agroturism, balnear. Destinaţii: Localitatea polarizatoare pentru turism: Târgu-Lăpuş. Localităţibalneare: Dăneşti, Cărbunari, Stoiceni. Ţara Oaşului, străjuită de culmile vulcanice ale Munţilor Oaş şi Gutâi, cu peisajede mare frumuseţe, ape minerale (Bixad, Valea Măriei), are o istorie ce se leagă de daciiliberi, a căror civilizaţie dăinuie şi astăzi. Satele din Ţara Oaşului se remarcă în mod deosebit prin elementele etnofolcloricepe care le conservă şi cărora le conferă originalitate şi o incontestabilă valoare turistică.Folclorul renumit prin „danţul” şi „ţipuiturile” (strigăturile), portul popular, careaminteşte de îmbrăcămintea dacilor (clop, straiţă, zgardă), creaţia artizanală, ceramica deVama, tradiţiile şi obiceiurile străvechi („sâmbra oilor”), arhitectura caselor dau farmeculşi originalitatea acestui ţinut. Forme de turism: cultural, cură balneară, agroturism. Destinaţii: Negreşti-Oaş (cu muzeu etnografic în aer liber); localitatea balnearăValea Măriei. Munţii Gutâi (1.443 m), mai împăduriţi; rezervaţia geologică „Creasta Cocoşului”,domeniu schiabil amenajat la Mogoşa (2 pârtii); trasee pentru alpinism (9); poteci cumarcaj mai slab întreţinut (19). Forme de turism: odihnă şi sporturi de iarnă, drumeţiemontană. Destinaţii: cabana Mogoşa şi Complexul Izvoarele; telescaun şi teleschi, pârtiede schi la Mogoşa; acces pe drum modernizat.206 Universitatea SPIRU HARET
  • 207. Obcinele Bucovinei: Mestecăniş (1.588 m), Feredeului (1.376 m) şi Obcina Mare(1.223 m), şi depresiunile Câmpulung Moldovenesc şi Humorului, intens umanizate,unde gospodăriile ţărăneşti urcă până la 1.200-1.300 m, etalează aspecte peisagisticepitoreşti, cu păşuni şi păduri de conifere; întinse domenii schiabile neamenajate;rezervaţii naturale: Lucina, Tinovul Găina, Tinovul Poiana Stampei; poteci turistice, înparte nemarcate. Forme de turism: turism de cunoaştere, drumeţie, schi alpin şi îndeosebischi de fond; agroturism; acces pe drumuri modernizate. Destinaţii: cabane: Mestecănişşi Putna; popas turistic: Suceviţa; hoteluri: Câmpulung Moldovenesc; telescaun şi pârtiede schi la Câmpulung Moldovenesc. Depresiunea Dornelor are o valoare turistică reprezentativă prin bogăţia de apeminerale cu calităţi terapeutice renumite, ape carbogazoase, bicarbonatate, feruginoaseetc. (Vatra Dornei, Poiana Negrii, Şaru Dornei, Neagra Şarului etc.), nămolul terapeuticde la Poiana Stampei (Tinovul Mare), domeniul schiabil pe versanţii limitrofi, peisajepitoreşti, cheile Bistriţei, la Zugreni, un bogat fond piscicol şi tradiţii etnofolclorice.Forme de turism: tratament balnear, odihnă, recreere, sporturi de iarnă, turism rural.Destinaţii: staţiunea balneoclimaterică Vatra Dornei cu baze de tratament, piscine, pârtiede schi şi telescaun; hoteluri, vile, pensiuni turistice, cazinou. Munţii Rarău-Giumalău (1.651, respectiv 1.857 m). Primul impresionează prinrelieful carstic, domeniu pentru alpinism (2 trasee); domeniu schiabil restrâns,neamenajat; poteci marcate (24); rezervaţia forestieră „Codrii de la Slătioara” (arboreteseculare de molid, pin, tisă, fag); rezervaţia complexă de floră şi peisaj Pietrele Doamnei.Al doilea masiv, Giumalău, format din cristalin, se impune prin alternanţa peisagisticădată de masivele păduri de molid şi păşuni montane, valea Bistriţei cu cheile Zugreni şischitul Chiril, rezervaţia Giumalău (păduri de molid); Forme de turism: odihnă, drumeţiemontană, turism de cunoaştere, ecoturism. Destinaţii: cabanele Rarău şi Zugreni. Depresiunea Borsec la limita munţilor Călimani, Giurgeu şi Bistriţei, cu staţiuneabalneoclimaterică Borsec; ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice,magneziene. Forme de turism: tratament balnear, odihnă; vile, bază de tratament. Munţii Ceahlău (1.907 m) cu aspecte peisagistice de mare frumuseţe, reliefpitoresc dezvoltat pe conglomerate: abrupturi, brâne, stânci cu forme bizare (Panaghia,Toaca, Căciula Dorobanţului, Sfinxul, Porumbelul etc.); platou la peste 1.800 m cu olargă belvedere; rezervaţie ştiinţifică cu zadă (un conifer relict glaciar) şi peisajspectaculos pe abruptul estic; domeniu schiabil atât pe platou (150 zile/an cu strat dezăpadă, cât şi la poale, 60-70 zile/an strat de zăpadă), dar neamenajat; 19 poteci marcate;domeniu pentru alpinism (12 trasee); acces uşor pe drum modernizat. Forme de turism:turism de cunoaştere, ecoturism, odihnă; drumeţie montană; alpinism; speoturism,sporturi de iarnă. Destinaţii: staţiunea de odihnă Durău; cabane: Dochia; Fântânele;Izvorul Muntelui; Baraj Bicaz. Valea Bistriţei flancată de peisajele deosebite date de munţii de de fliş (Bistriţei,Stânişoarei, Tarcău, Goşmanu) bine împăduriţi, cu un fond cinegetic şi piscicolreprezentative, se înscrie cu lacul Izvorul Muntelui şi salba de lacuri din avale, de marefrumuseţe şi cu satele limitrofe, care etalează valenţe turistice interesante pentruagroturism.. Forme de turism: odihnă, recreere, turism rural, drumeţie montană, sporturinautice, vânătoare şi pescuit sportiv. Destinaţii: cabane: Izvorul Muntelui, Baraj-Bicaz. 207 Universitatea SPIRU HARET
  • 208. Munţii Hăşmaş (1.792 m) se impun prin pitorescul relief carstic cu abrupturi,stâncării, peşteri; Cheile Bicazului – Lacul Roşu şi Pietrele Roşii – Tulgheş, rezervaţiinaturale cu peisaj spectaculos, elemente floristice rare, înglobate în Parcul NaţionalCheile Bicazului – Lacu Roşu; trasee montane (19); domeniu schiabil neamenajat;accesibilitate pe drum modernizat. Forme de turism: de cunoaştere, ecoturism, odihnă-recreere, drumeţie montană, alpinism, speoturism, sporturi de iarnă. Destinaţii: staţiuneade odihnă Lacu Roşu; cabane: Cerbul, Suhard, Piatra Singuratică. Munţii Harghita (1.800 m), munţi vulcanici cu cratere bine păstrate, împăduriţi cuconifere; aspecte peisagistice atractive; lacul Sf. Ana cantonat în craterul Ciomatu, delângă staţiunea Băile Tuşnad – rezervaţie naturală ca şi mlaştinile Luci şi Mohoş; apeminerale carbogazoase, feruginoase şi mofete la Harghita Băi (staţiune locală, vile,cabane, camping, mofete) şi Sântimbru Băi (staţiune locală, vile, camping, mofete, bazăde tratament); domeniu schiabil amenajat la Harghita Băi şi la Harghita – Mădăraş;poteci marcate (25). Forme de turism: odihnă, tratament balnear; drumeţie montană;sporturi de iarnă; turism de cunoaştere, agroturism. Destinaţii: cabane: Sf. Ana;Harghita-Mădăraş, Harghita Băi; teleschiuri: 2 la Harghita Băi, 2 la Harghita-Mădăraş, 6pârtii de schi. La limita cu Munţii Giumalău: staţiunea Izvorul Mureşului: vile, pârtie deschi (neamenajată) (Munţii Gurghiu, Munţii Giurgeu, Harghita, Hăsmas şi Ciuc). Depresiunea Giurgeu-Ciuc, încadrată într-un peisaj montan de mare frumuseţe,dispune de importante rezerve de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, sodice şi chiartermale (Băile Tuşnad şi Topliţa), de o zestre etnofolclorică, biserici – monumenteistorice, vestigii medievale, palate etc. Forme de turism: turism de tratament balnear,cultural, odihnă, recreere, tranzit. Destinaţii: staţiunea balneară Băile Tuşnad cu peste1.500 locuri în hoteluri, vile, pensiuni turistice, camping; 2 baze de tratament, piscine.Localităţi balneare: Jigodin, Dăneşti, Cârţa, Remetea (baze de tratament empirice); centreturistice: Miercurea Ciuc; localităţi turistice: Gheorgheni. Munţii Ciucaş (1.954 m) se impun prin spectaculozitatea formelor de relief sculptateîn conglomerate (abrupturi, stânci cu forme bizare, grohotişuri, stâncărie) şi aspectepeisagistice; domeniul schiabil neamenajat; rezervaţii naturale: Tigăile Mari – vf. Ciucaş,Zăganu – Gropşoarele; trasee turistice bine întreţinute (14); trasee de alpinism puţine (1);acces uşor pe drum modernizat. Forme de turism: drumeţie montană, odihnă; sporturi deiarnă. Destinaţii: complexul turistic Cheia, cabanele Babarunca, Muntele Roşu şi Ciucaş. Munţii Baiului şi Gârbova (1.895 m) se remarcă prin varietatea aspectelorpeisagistice şi un întins domeniu de păşuni montane ce oferă o largă privelişte înîmprejurimi, dar mai ales prin domeniul schiabil, în mare parte amenajat în apropiereastaţiunii Predeal (7 km lungime); trasee montane bine marcate (7); accesibilitate uşoară.Forme de turism: sporturi de iarnă; odihnă; drumeţie montană. Destinaţii: staţiuneaPredeal; cabanele: Gârbova, Clăbucet-sosire, Susai, Piscul Câinelui; telescaune,teleschiuri, babyschi, pârtii de schi. Munţii Piatra Mare (1.843 m). Formele carstice spectaculoase (abrupturi, stâncării,peşteri, chei) şi cele pe conglomerate (abruptul Gârcinului) dau nota dominantă apeisajului; domeniu de schi destul de extins, dar puţin amenajat (Baciu, Bunloc); traseepentru alpinism (11); marcaje bine întreţinute (15 trasee); accesibilitate uşoară. Forme deturism: drumeţie montană, sporturi de iarnă, odihnă, alpinism, speoturism. Destinaţii:cabanele Bunloc, Baciu, Dâmbu Morii, telescaun (Baciu-Bunloc şi Bunloc).208 Universitatea SPIRU HARET
  • 209. Munţii Postăvaru (1.798 m). Peisagistic se impun printr-o varietate a reliefuluicarstic (abrupturi, creste şi stâncării, stânci cu forme bizare, chei şi covorul vegetalspecific calcarelor). Prin configuraţia pantelor şi a culmilor, graduarea altitudinală pecirca 800-900 m şi expoziţiile mai umbrite oferă un important domeniu schiabil, în ceamai mare parte amenajat (18 km, 13 pârtii), ceea ce permite dezvoltarea sporturilor deiarnă, cu toate că stratul de zăpadă schiabil are o durată mai redusă faţă de restulmasivelor 100/120 zile/an); domeniul montan înalt, cu belvedere înspre zonele limitrofe;domeniu pentru alpinism (32 trasee); trasee montane marcate (23); accesibilitatea uşoară.Forme de turism: odihnă şi recreere, sporturi de iarnă; drumeţie montană; alpinism.Destinaţii: staţiunea Poiana Braşov; cabane: Postăvaru, Cristianul Mare, Cheia;telecabine, telegondole, telescaune, teleschi. Depresiunea Braşov este una dintre cele mai reprezentative unităţi sub aspect turistic.Alături de atractivitatea şi varietatea peisagistică a munţilor limitrofi (Perşani, Bodoc,Baraolt, Nemira, Vrancei şi Întorsurii), ca şi a depresiunii, densitatea căilor de comunicaţie,se impun bogăţia de ape minerale şi mofetele de la Covasna, ca şi valoarea patrimoniuluicultural-istoric. Apele minerale sunt de o mare diversitate, ape carbogazoase, bicarbonatate,simple sau carbogazoase (Covasna, Bodoc, Biborţeni, Malnaş-Băi, Vâlcele, Turia), uşorferoase (Zizin, Bodoc) sau slab clorurate sodice (Malnaş-Băi) şi sunt recunoscute princalităţile terapeutice, fie ca ape de masă. De aceea, unele localităţi cu resurse au devenit, întimp, renumite staţiuni balneare (Covasna) sau centre de îmbuteliere a apei minerale(Biborţeni, Bodoc, Zizin). Atracţii turistice de mare interes sunt şi obiectivele cultural-istorice dispersate în multe aşezări rurale sau concentrate în oraşe ca Braşov, TârguSecuiesc, Codlea, Sfântu Gheorghe. Se impun astfel: bisericile fortificate din secoleleXIII-XVI întâlnite la Halchiu, Hărman, Ghelniţa, Sfântu Gheorghe, cetăţile ţărăneşti de laPrejmer, Râşnov, Feldioara, Codlea, Racoş, Hărman, fie bisericile gotice precum BisericaNeagră din Braşov sau bisericile baroce din toate oraşele amintite. Ansamblurile arhitecturale medievale, edificii arhitectonice renascentiste saubaroce, alături de numeroase muzee, dau patina vremii şi atractivitatea turistică, oraşuluiBraşov şi la scară mai mică oraşelor Târgu-Secuiesc, Sfântu Gheorghe şi Codlea. Formede turism: turism cultural-religios, de tranzit, tratament balnear, odihnă şi recreere,agroturism. Destinaţii: staţiunea balneară Covasna (hoteluri, vile, baze de tratament);staţiunile locale Malnaş-Băi şi Vâlcele (vile, pensiuni turistice, baze de tratament); centreturistice: Braşov (hoteluri). Localităţi turistice: Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc. Clăbucetele Predealului (1.282 m) se remarcă prin aspectele peisagistice pitoreştişi domeniul schiabil, în parte amenajat. Destinaţie: odihnă-recreere, sporturi de iarnă,drumeţie montană. Dotări: staţiunea Predeal; cabanele: Trei Brazi, Poiana Secuilor,Timiş, Cerbul, Pârâul Rece, 9 pârtii de schi, teleschiuri. 8.1.2. Carpaţii Meridionali Carpaţii Meridionali beneficiază de un important potenţial turistic, dar, mai ales, devarietatea şi atractivitatea peisagistică, marea bogăţie a formelor glaciare şi carstice,întinsele domenii alpine şi schiabile, mulţimea lacurilor glaciare etc. Cu toată masivitatea lor, Carpaţii Meridionali sunt accesibili pe drumuriletranscarpatice modernizate, în parte, naţionale sau internaţionale şi care străbat defileeleOltului şi Jiului, culoarele Bran-Rucăr şi Timiş-Cerna, Valea Prahovei, sau trec munţii, la 209 Universitatea SPIRU HARET
  • 210. peste 2.000 m, ca Transfăgărăşanul şi „Transalpina” (peste Parâng – Cindrel), fie pemagistralele feroviare ce urmăresc aceleaşi văi. O serie de drumuri forestiere sauindustriale pătrund, adânc, în interiorul munţilor (Bucegi, Şureanu, Lotru, Retezat,Vâlcan, Cernei, Ţarcu etc.) uşurând accesul. Din acestea porneşte reţeaua de potecituristice, în mare majoritate marcate, care preiau fluxurile turistice spre cele mai înalteculmi montane. Potenţialul turistic natural, foarte variat, este reprezentat prin: • un extins domeniu alpin – cel mai dezvoltat din Carpaţii Româneşti – care, prinaspectele peisagistice, relieful şi lacurile glaciare, constituie atracţia turistică de bază şifondul drumeţiei montane (Munţii Retezat, Parâng, Bucegi, Făgăraş etc.). • relieful glaciar, cel mai dezvoltat din Carpaţi cu circuri şi văi glaciare, creste alpinesemeţe, stâncării, grohotişuri etc. (Munţii Făgăraş, Retezat, Parâng, Ţarcu, Bucegi, Lotru). • relief carstic bine dezvoltat (1.600 kmp, peste 400 peşteri), cu abrupturispectaculoase, chei şi defilee, peşteri, poduri suspendate, doline, peisaj agro-carstic etc.(Munţii Bucegi, Parâng, Mehedinţi, Cerna, Vâlcan, Retezat etc.). • impunătoare defileuri (Jiu, Olt), văi montane (Strei, Râul Sadu, Cerna) şi chei(cheile Sohodolului, Gilortului, Olteţului, Bistriţei, Dâmboviţei etc.). • lacuri glaciare – cele mai răspândite din Carpaţi – şi de un pitoresc deosebit(Munţii Făgăraş, Retezat, Parâng, Ţarcu). • lacuri antropice de interes hidroenergetic, dar care sporesc totodată atractivitateamunţilor şi constituie destinaţii certe pentru turism: Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru,cele de pe Valea Cernei şi Bistriţei gorjene, Poiana Mărului (pe Bistra Mărului),Negovanu pe valea Sadului, Sebeş pe valea Sebeşului, Gura Apei pe Râul Mare etc. • întinse păduri de conifere şi foioase de mare interes estetic, recreativ, bioclimatic,cinegetic etc. • peisaje variate şi atractive, date de îmbinarea armonioasă a elementelor de maisus. Se întâlnesc: peisaje alpine de mare spectaculozitate şi sălbăticie, peisaje alepădurilor de conifere şi fag, peisaje ale defileelor şi depresiunilor, peisaje carstice de unpitoresc aparte. • domeniul schiabil ce se desfăşoară pe mari diferenţe altitudinale (între 1.000-2.000 m)ceea ce permite persistenţa stratului de zăpadă între 180-200 zile/an (Munţii Parâng,Făgăraş, Bucegi etc.). • domeniul pentru alpinism destul de întins şi cuprinde trasee de toate dificultăţileîn Munţii Piatra Craiului, Bucegi, Retezat etc. • bogat şi variat fond cinegetic – urs, cerb, căprior, mistreţ – şi piscicol – păstrăv,lipan (Munţii Făgăraş, Parâng, Cindrel, Şureanu, Retezat, Godeanu, Ţarcu). • apele minerale sulfuroase, clorurate, bromurate, calcice, sodice, magneziene,oligominerale, termale la Băile Olăneşti şi Călimăneşti – Căciulata, la poalele MunţilorCăpăţânii. • apele termominerale, sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, oligominerale şisulfuroase oligominerale (Băile Herculane). • parcuri naţionale1 şi rezervaţii naturale: Parcul Naţional Retezat inclus pe listaNaţiunilor Unite de parcuri şi rezervaţii naturale omoloage; alte zone protejate de interesnaţional în Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Grădiştea de Munte – Cioclovina (MunţiiŞureanu); Domogled – Valea Cernei; rezervaţii naturale: floristice şi peisagistice în Munţii 1 Prin Legea 5/2000 au fost declarate parcuri naţionale: Munţii Bucegi, Munţii PiatraCraiului, Munţii Cozia, Grădiştea Muncelului (Munţii Şureanu) – Cioclovina, Domogled –Valea Cernei, alături de Parcul Naţional Retezat.210 Universitatea SPIRU HARET
  • 211. Cozia, Bucegi, Domogled – Munţii Mehedinţi, Piatra Craiului etc.; rezervaţii speologice:peşterile Cloşani (Munţii Mehedinţi), Muierilor (Munţii Parâng), Şura Mare şi Tecuri(Munţii Şureanu) etc; rezervaţii forestiere: Pădurea de castan de la Tismana (MunţiiVâlcan) etc. Potenţialul turistic cultural-istoric cuprinde importante monumente istorice, vestigiiarheologice, muzee, elemente de etnografie şi folclor. Între cele mai importante amintim: • vestigiile cetăţilor, fortificaţiilor şi construcţiilor religioase dacice de la Grădişteade Munte (cu Sarmizegetusa dacică), Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie etc. din MunţiiŞureanu, vechi de peste 2.080 de ani. • vestigiile capitalei Daciei Romane – Sarmizegetusa Ulpia Traiana dinDepresiunea Haţeg. • ruine ale castrelor şi băilor romane de la Călan, Tibiscum (Jupa şi Caransebeş),Băile Herculane, Lainici şi Bumbeşti-Jiu etc. • vestigii de cetăţi medievale: Podul Dâmboviţei, Poienari – Dâmboviţa,Câmpulung şi Râu de Mori-Haţeg (cetatea Colţ). Monumente istorice şi de arhitectură cum sunt castelele Peleş, Pelişor, Bran şiCorvineştilor (Hunedoara) etc. Edificiile de cult, renumite monumente istorice şi de artă medievală de la Cozia,Bistriţa, Arnota, Hurezi, Polovragi (Munţii Căpăţânii), Lainici (Defileul Jiului), Tismana(Munţii Vâlcan), Sinaia (Valea Prahovei), Sântămăria-Orlea, Densuş, Sânpetru (Haţeg). Muzeele şi casele memoriale de la Nămăieşti, Băile Herculane, Sinaia, Petroşani,Sarmizegetusa, Hunedoara, Deva etc. Elemente de etnografie şi folclor, cu arhitectură populară, meşteşuguri, port şi folclortradiţionale, manifestări culturale străvechi întâlnite în localităţile din zonele etno-folcloriceBran-Rucăr, Ţara Loviştei, Oltenia de sub Munte, Haţeg, Mărginimea Sibiului etc. În ansamblul Carpaţilor Meridionali se individualizează prin particularităţile şipitorescul lor următoarele areale turistice montane: Munţii Bucegi (2.505 m) – leagănul turismului montan românesc –, prin poziţiageografică, frumuseţea peisajului, atracţiile turistice naturale şi domeniul schiabil,amenajările tehnice, accesibilitatea uşoară, reprezintă unul din arealele montane cu ceamai intensă circulaţie din Carpaţi. Se impun prin: abrupturile puternice, aproape verticaleşi de sute de metri înălţime şi mărginite de mari grohotişuri: prahovean la est (Caraiman,Coştila) şi brănean la nord şi vest; văi şi circuri glaciare cu imense pânze de grohotişuride un pitoresc deosebit (Valea şi Hornurile Mălăieştilor); culmile semeţe cu vârfuri depeste 2.300 m; creste şi muchii stâncoase de mare spectaculozitate (Vânturişul, Jepii Marişi Mici, Caraiman etc.); văi sălbatice cu cascade (Vânturiş, Urlătoarea, Caraiman, ValeaJepilor, Valea Albă etc.); Valea Ialomiţei cu forme carstice de mare atractivitate (cheileUrşilor, Peşterii, Coteanului, Tătarului, Zănoagei, Orzei, cascada Doamnele, MecetulTurcesc, Peştera Ialomiţei); platoul Bucegi situat la circa 2.000 m, cu întinse pajiştialpine, pe care se înalţă impresionante forme de eroziune ca Sfinxul şi Babele, sau vârfurisemeţe; lacul Scropoasa pe Valea Ialomiţei, lângă care a apărut acumularea Bolboci, înapropierea cheilor Zănoagei; întins domeniu schiabil spre Valea Ialomiţei sau cătrePrahova – Valea Dorului – Muntele Furnica (schi alpin), Piatra Arsă – Babele (schifond), în parte amenajat (Valea Dorului – Furnica); traseele pentru alpinism încadrate latoate gradele de dificultate (256 trasee), ocupând primul loc prin măreţia pereţilor şi 211 Universitatea SPIRU HARET
  • 212. dificultate; o reţea densă de poteci marcate şi bine întreţinute (25 trasee); rezervaţiinaturale: rezervaţia Bucegi, cu păduri de brad, fag, jnepenişuri, abrupturi (Piatra Albă,Bucşoiu, Ţigăneşti – Gaura, Guţanu – Grohotişu); rezervaţii: Peştera Ialomiţei (225 ha),cu forme carstice şi păduri de molid şi jnepenişuri; Poiana Crucii (Cocora) – floristică;Lăptici (sub Munţii Lăptici) – turbărie; Babele – vegetaţie alpină specifică; ValeaMălăieşti – Bucşoiu (capră neagră); geologică: Strunga – Vama. Forme de turism:drumeţie montană, odihnă şi recreere, ecoturism, sporturi de iarnă, alpinism. Destinaţii:staţiunile montane: Sinaia, Buşteni (hoteluri, vile, pensiuni turistice); cabane: 20 din care6 de culme şi 8 de vale; 4 telecabine, 2 telescaune, teleschiuri, 16 pârtii de schi. Culoarul Bran-Rucăr (1.254 m) reprezintă una dintre principalele axe turistice delegătură între părţile centrală şi sudică ale ţării. Predomină ca atracţii turistice celenaturale de mare spectaculozitate: forme carstice (cheile Dâmbovicioarei, Ghimbavului,Rudăriţei; peşterile Dâmbovicioara, Urşilor, Colţu Surpat; abruptul vestic şi nord-vestical Bucegilor. Ca vestigii istorice se remarcă ruinele unor castre romane şi fortăreţefeudale (Podu Dâmboviţei), castelul Bran. Se evidenţiază elementele de etnografie şifolclor (artizanat, sculptură în lemn şi arhitectură populară, port popular, sărbătoritradiţionale) specifice aşezărilor rurale: Dragoslavele, Rucăr, Podu Dâmboviţei, Fundata,Şirnea, Bran, Moeciu etc., unele dintre ele declarate „sate turistice”. Forme de turism:agroturism, drumeţie montană, odihnă şi recreere, alpinism, speoturism, tranzit.Destinaţii: cabane: Bran-castel, Brusturet; hanuri: Rucăr, Piatra Craiului, Bran, pensiunituristice rurale, vile. Munţii Piatra Craiului (2.238 m) se evidenţiază ca o creastă calcaroasăimpunătoare şi prin numeroasele şi variatele forme carstice (chei, peşteri, doline);important domeniu pentru alpinism (128 trasee); parc naţional pentru Carnivore Mari dinCarpaţi. Forme de turism: drumeţie montană (24 trasee); alpinism; speoturism; odihnă şirecreere; ecoturism; sporturi de iarnă (Plaiul Foii). Destinaţii: cabane: Plaiul Foii, GuraRâului, Curmătura; pensiuni turistice rurale în satele învecinate. Munţii Făgăraş (2.544 m), cei mai înalţi din ţară, oferă numeroase atracţii naturaleşi antropice, precum: impunătorul peisaj alpin, dominat de o creastă lungă de circa 70km, pe care sunt axate cele mai mari înălţimi din ţară; culmi semeţe şi văi abrupte; celmai extins (127 kmp) şi mai pitoresc relief glaciar din ţară (circa 175 de circuri şi 50 devăi glaciare, vestigii ale gheţarilor cuaternari, creste, vârfuri, imense pânze de grohotişetc.); numeroase lacuri glaciare (30) situate la mare altitudine ca: Bâlea, Capra, PodraguMare, Avrig, Urlea etc.; întinse păduri de conifere; fond cinegetic bogat şi fond piscicol;barajul şi lacul Vidraru de pe versantul sudic; Transfăgărăşanul, drum alpin, ce urcă la2.050 m, străbătând creasta montană printr-un tunel lung de 890 m; o deasă reţea depoteci marcate (54), care pornesc de pe versanţii nordici şi sudici sau de la extremităţilede vest şi est, urmând creasta alpină; domeniul schiabil, neamenajat, dar concentrat peversantul nordic (Bâlea Lac) şi pe cel sudic; domeniul pentru alpinism (de vară, de iarnă– creasta principală, circa 11 trasee); accesibilitatea pe drumurile forestiere. Forme deturism: drumeţie montană; odihnă-recreere; cunoaştere; alpinism; sporturi de iarnă.Destinaţii: cabane: 18 cu 913 locuri; telecabină Bâlea Cascadă – Bâlea Lac; pârtii de schinaturale în Circul Bâlea. Munţii Iezer (2.469 m) aflaţi în sud-estul Munţilor Făgăraş se prezintă ca o cununăde culmi înalte şi golaşe depăşind pe alocuri altitudinile de 2.300-2.400 m, cu întinse212 Universitatea SPIRU HARET
  • 213. circuri glaciare şi câteva lacuri, păşuni montane şi alpine etc. care trezesc interesulturiştilor. Se evidenţiază, ca atracţii turistice, peisajele alpine de mare pitoresc cu punctede belvedere şi panorame atractive, forme de relief glaciar (circuri, stâncării, grohotişuri,creste), lacuri glaciare de mare pitoresc (Iezer), fond piscicol (păstrăv), stâne, ca punct desprijin pentru turişti, trasee turistice montane pitoreşti. Forme de turism: drumeţiemontană, cunoaştere. Destinaţii: cabane: Voina, Bătrâna; refugii turistice: Iezer, Cuca. Defileul Oltului între Turnu Roşu (400 m) şi Cozia (309 m alt.), impunător prinlungime (40 km) şi spectaculozitatea abrupturilor, constituie o axă turistică de importanţănaţională şi internaţională (DN 7 – E 81). Pe lângă atracţiile naturale, se impune şi prinnoile realizări inginereşti: şoseaua suspendată, barajele lacurilor de acumulare şi salba dehidrocentrale, care se îmbină armonios cu vestigiile istorice romane sau medievale(Turnul Romanilor, mânăstirea Cozia); ape minerale bicarbonatate, sulfuroase, clorurate,sodice etc. în staţiunile balneoclimaterice de renume internaţional Călimăneşti –Căciulata – Cozia cu profil de cură internă (afecţiuni ale tubului digestiv şi hepatobiliare,metabolice şi de nutriţie, ale rinichiului etc.) şi de cură externă (reumatismale,ginecologice etc.) completează gama obiectivelor din defileu. Forme de turism: turism detratament balnear, cultural-religios, odihnă, recreere, tranzit. Destinaţii: hanul Lotrişor,hotel la Brezoi; staţiunile balneare Călimăneşti – Căciulata – Cozia cu hoteluri, vile,pensiuni turistice, baze de tratament, piscine. Munţii Cozia (1.668 m) cu rezervaţia complexă, geologică de floră, faună şi zonăprotejată de interes naţional; forme de relief interesante, trasee montane marcate (10).Forme de turism: drumeţie montană, ecoturism. Destinaţii: cabane: Valea Oltului, Cozia;hanul Lotrişor. Munţii Căpăţânii (2.124 m), calcaroşi, se impun prin formele carstice reprezentateprin abrupturi, chei (Bistriţa, Cheia, Peştera), peşteri, peisaje pitoreşti şi domeniul pentrualpinism (33 trasee). La poale, ape minerale sulfuroase, bicarbonatate, calcice, sodice etc. în staţiuneaBăile Olăneşti. Forme de turism: odihnă-recreere, tratament balnear, drumeţie montană(20 trasee), alpinism, speoturism. Destinaţii: cabana Brazilor, staţiunea Băile Olăneşti cuhoteluri, vile, pensiuni turistice, baze de tratament. Munţii Parâng (2.519 m) dispun de un valoros potenţial turistic natural, reprezentatprin: un întins domeniu alpin cu pajişti alpine şi un relief glaciar reprezentativ (47 kmp)cu circuri şi văi glaciare, creste semeţe, stâncării şi numeroase lacuri glaciare (28), dincare amintim complexele: Gâlcescu, Roşiile, Slăveiul; văi pitoreşti (Jieţul cu afluenţii săi,Gilortul şi Olteţul); peisajul pădurilor de conifere; pe ramă montană un spectaculos peisajcarstic cu peşteri (Peştera Muierilor – monument al naturii, electrificată) şi cheiimpresionante (Olteţului, Galbenului ş.a.); important domeniu schiabil amenajat în jurulcomplexului Rânca (1.600-1.800 m) cu pârtie şi telescaun şi pe versantul nord-vestic înzona cabanei Rusu – Complexul ANEFS – Parângul Mic (2.403 m) şi Poiana Slima, undestratul de zăpadă persistă 150-160 zile/an, este amenajat şi dotat cu teleschiuri şibabyschiuri; acces uşor pe „Transalpină” DN67C de la Novaci la Sebeş sau Sibiu, fie peDN 7A din Valea Oltului pe Lotru şi pe Jieţ; pe versantul vestic, acces din DN 66 la cabanaRusu şi telescaunul spre cabana ANEFS. Forme de turism: drumeţie montană (13 traseemontane slab marcate); odihnă-recreere; sporturi de iarnă. Destinaţii: cabane: Rânca, Rusu;telescaune: Cabana Rusu – ANEFS, Cabana Rânca; teleschiuri, 5 pârtii de schi. 213 Universitatea SPIRU HARET
  • 214. Munţii Lotrului (2.242 m) se remarcă prin domeniul alpin şi glaciar cu circuri şi văiglaciare, peisaje pitoreşti, domeniu schiabil de mare extindere şi, mai ales, princonstrucţiile hidroenergetice de aici: barajul şi lacul Vidra, hidrocentralele de la Ciungetşi Mălaia în urma cărora s-a realizat drumul naţional DN 7A (dinspre Valea Oltului), înparte modernizat, şi care face joncţiunea cu „Transalpina” (DN 67C) şi cu DN 66 de pevalea Jiului, peste Parâng (pe valea Jieţului). Forme de turism: drumeţie montană (18 trasee); odihnă-recreere, sporturi de iarnăşi agrement nautic. Destinaţii: staţiunile Voineasa (650-700 m) şi Vidra (1.200 m);cabana Obârşia Lotrului; telescaun şi pârtie de schi (1.300 m) la Vidra. Munţii Cindrel (2.244 m) prezintă un potenţial turistic de mare frumuseţe, mai ales,în zona înaltă cu domeniu alpin şi glaciar, pajişti, circuri şi văi glaciare, văi pitoreşti,lacuri de acumulare: Negovanu şi Sadu pe râul Sadu şi Sebeş pe Valea Sebeşului; fondcinegetic şi piscicol; în rest, se caracterizează prin forme domoale, favorabile practicăriisporturilor de iarnă, îndeosebi în preajma staţiunii Păltiniş, cea mai veche şi înaltă din ţară(1.452 m). Ca regiune agropastorală de mare tradiţie, se evidenţiază şi elementeetnofolclorice şi folclorice în Mărginimea Sibiului (Jina, Gura Râului, Poiana Sibiului,Sibiel, Răşinari), reprezentate prin port popular şi folclor muzical, arhitectură populară,artizanat, manifestări populare etc. Răşinari – localitate turistică cu interesante obiectiveturistice: cetate de pământ (secolul XIII-XIV), casa memorială O. Goga, colecţieetnografică, iar Sibielul este declarat „sat turistic” interesant prin arhitectura caselor,muzeul cu icoane pictate pe sticlă şi ouă încondeiate, portul popular şi folclorul muzicalşi coregrafic. Forme de turism: odihnă-recreere, agroturism, sporturi de iarnă, drumeţiemontană (26 trasee); alpinism; cunoaştere. Destinaţii: staţiunea Păltiniş cu 8 cabane(110 locuri), telescaun, teleschi, pârtii de schi; cabane: Curmătura Stezii, GâtulBerbecului, Câlnău. Munţii Şureanu (2.139 m) sub aspect turistic se impun prin aspectele peisagisticealpine şi montane, văile deosebit de pitoreşti, dar mai ales prin peisajul carstic spectaculosdin partea de nord-vest şi vest (platforma Luncanilor, platoul Ohaba-Ponor, Jiul de Est), cuchei, abrupturi, peşteri, unele de certă valoare ştiinţifică (Şura Mare şi Cioclovina), undes-au descoperit urme de cultură materială din paleolitic; fond cinegetic şi piscicol; domeniulschiabil; vestigiile dacice din nordul munţilor (Grădiştea de Munte, Costeşti, Blidaru, PiatraRoşie) incluse în Parcul Naţional Munţii Şureanu; valea Sebeşului, care a căpătat noivalenţe prin realizarea salbei de baraje, lacuri şi hidrocentrale; lacul Sebeş constituie oatracţie turistică interesantă, pe malul său construindu-se o adevărată staţiune montană cuvile rezidenţiale; domeniul schiabil neamenajat; accesibilitate pe DN 67C, DN 7A, pedrumurile forestiere şi industriale locale. Forme de turism: drumeţie montană (10 trasee);speoturism; alpinism (18 trasee, mai ales, în zona calcaroasă a Jiului de Est); sporturi deiarnă; turism cultural şi de cunoaştere, ecoturism. Destinaţii: cabane: Şureanu, Oaşa,Costeşti, Voivodu şi Lunca Florilor. Defileul Jiului, lung de cca 33 km, şi cuprins între Livezeni (556 m alt.) şiBumbeşti-Jiu (305 m alt.), se înscrie în turism prin spectaculozitatea şi sălbăticiaabrupturilor stâncoase, castrul roman şi mânăstirea Lainici. Drumul naţional DN 66(E 79) asigură legătura între centrul şi sudul ţării. Destinaţii: tranzit, odihnă-recreere,drumeţie montană, turism cultural. Dotări: cabana Lainici cu căsuţe, motelul Gambrinus.214 Universitatea SPIRU HARET
  • 215. Depresiunea Petroşani, desfăşurată pe circa 45 km în direcţia SV-NE şi drenată decele două ramuri ale Jiului (de Vest şi de Est), nu dispune de atracţii turistice, darconstituie placa turnantă a drumeţiei montane, de aici pornesc potecile turistice sprearealele montane limitrofe: Munţii Parâng şi Şureanu sau Munţii Vâlcan şi Retezat.Accesul în munţi este facilitat şi de drumurile forestiere care urcă pe afluenţii Jiului.Forme de turism: turism de tranzit. Destinaţii: hoteluri în Petroşani şi Lupeni; motel laIscroni-Livezeni; cabane la intrarea în Cheile Buţii. Depresiunea Haţeg, arie de veche şi continuă locuire românească, se remarcă prinelementele etnofolclorice (artizanat, port popular, manifestări culturale tradiţionale);vestigiile civilizaţiei daco-romane (Sarmizegetusa, băile romane de la Călan);monumente istorice şi de artă feudală ca bisericile de la Densuş, Sântămăria-Orlea şiŞtrei; aspecte peisagistice atrăgătoare la adăpostul munţilor din apropiere, lacul Cinciş(agrement nautic); rezervaţia de zimbrii de la Slivuţ-Haţeg. Forme de turism: odihnă-recreere, tranzit, cunoaştere, turism cultural, agrement nautic. Destinaţii: cabana Cinciş,hanul Sântămăria-Orlea. Munţii Retezat (2.509 m) deţin un valoros potenţial turistic fiind consideraţi a fiunii dintre cei mai pitoreşti munţi din ţara noastră. Între atracţiile turistice amintim: unîntins domeniu alpin şi subalpin, dominat de peste 20 de vârfuri ce depăşesc 2.300 m şicu aspecte peisagistice dintre cele mai spectaculoase; relief glaciar pe circa 54 kmp, carecuprinde cel mai complex relief glaciar din Carpaţi: circuri glaciare complexe (peste130), văi glaciare (circa 28) din care multe cu trei până la opt lacuri glaciare în salbă(Galeş, Bucura, Valea Rea, Radeşul etc.); pânze de grohotişuri imense, povârnişuri şiabrupturi, creste semeţe, custuri şi stâncării, care dau aspecte peisagistice alpine dintrecele mai sălbatice şi pitoreşti; lacurile glaciare, cele mai numeroase din ţară (peste 80):Galeşu, Gemenele, Tăul Negru, Pietrele, valea Rea etc.; unele prezintă adevărateperformanţe, ca de exemplu: Bucura (cel mai întins din ţară, 10,5 ha), Zănoaga (cel maiadânc din ţară, 29 m), salba de lacuri Lia, Ana, Florica, Viorica din Complexul Bucuraetc.; peisaj carstic spectaculos în muntele Soarbele – Iorgovanu, de la izvoarele Jiului deVest în Muntele Piule – Iorgovanu (peşteri – Peştera cu Corali, chei – Buţii, Scorota,Soarbele, Jiului de Vest –, abrupturi); Parcul Naţional Retezat (circa 38.070 ha),organizat în 1936 şi inclus pe lista Naţiunilor Unite şi care ocroteşte numeroase specii deplante şi animale, unele pe cale de dispariţie, peisaje alpine pitoreşti, turme de capre negreetc.; aici s-a constituit şi rezervaţia ştiinţifică Gemenele, vizitarea căreia se face cuaprobare specială; fond cinegetic şi piscicol; barajul şi lacul Gura Apei pe Râul Mare, caşi drumul de acces pe Râul Mare – Lăpuşnic până sub Poarta Bucurei; domeniu schiabilneamenajat în căldările glaciare, unde stratul de zăpadă persistă 150-160 zile/an; domeniupentru alpinism (peste 71 trasee, de maximă dificultate); accesibilitate uşoară pedrumurile forestiere (pe Râul Mare, Râul Bărbat, Buta) şi apoi pe reţeaua de poteci (17trasee), în mare parte marcate şi de creastă. Forme de turism: drumeţie cu cortul; odihnă-recreere; cunoaştere; ecoturism; speoturism; alpinism; sporturi de iarnă. Destinaţii:cabane situate la poalele masivului, ceea ce face dificilă străbaterea acestuia: Pietrele,Baleia, Buta, Rotunda, Gura Zlata; babyschi la Pietrele. Munţii Vâlcan (1.946 m în vf. Oslea) se impun prin culmi rotunjite la circa1500-1600 m, cu păşuni montane şi frumoase panorame spre ariile vecine, creastaascuţită a muntelui Oslea, cu perspective spre valea Cernei şi Munţii Mehedinţi şi 215 Universitatea SPIRU HARET
  • 216. peisajul calcaros de pe bordura sudică dominat de vârfuri proeminente (900-1.479 m), curenumite chei (Sohodol, Bistriţa gorjană, Tismana) şi peşteri. Pe clina nordică amasivului este un important domeniu schiabil amenajat la Straja, iar pe versantul sudic,pe râurile Bistriţa şi Tismana s-au realizat lacuri de interes hidroenergetic şi piscicol, careîmbogăţesc valoarea peisagistică. Forme de turism: drumeţie montană, odihnă şi recreere,sporturi de iarnă, pescuit sportiv, cunoaştere, speoturism. Destinaţii: Complexul Sohodol(Runcu); cabane; Straja (Lupeni), 3 pârtii de schi, 2 teleschiuri, telescaun;