SlideShare a Scribd company logo
1 of 88
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE
                 SPECIALIZAREA ISTORIE




LUCRARE DE LICENŢĂ


    Coordonator ştiinţific:

Lector univ. dr. George ENACHE




                                         Absolvent:
                                               George SPIRIDON




                                 2010
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
 FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE
                   SPECIALIAZAREA ISTORIE




  Mişcarea de renaştere spirituală
  Oastea Domnului de la întemeiere
până la intrarea României în cel de-al
        doilea război mondial



      Coordonator ştiinţific:

 Lector univ. dr. George ENACHE

                                            Absolvent:
                                         George SPIRIDON




                                  2010


                                   2
CUPRINS                                                                                     3
abrevieri                                                                                   5
INTRODUCERE
LUCRARE DE LICENŢĂ                                                                          1
2010                                                                                        1
MIŞCAREA DE RENAŞTERE SPIRITUALĂ OASTEA DOMNULUI DE LA ÎNTEMEIERE PÂNĂ LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎN
CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL                                                              2




ABREVIERI




       L. S. - "Lumina Satelor"
       O. D. - "Oastea Domnului"
       DTR - Dicţionarul Teologilor Români
       URSS - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (pe scurt Uniunea Sovietică)
       I. B. - "Iisus Bruitorul"
       G. D. - "Glasul Dreptăţii"
       V. C. - "Viaţa Creştină"
       BOR - Biserica Ortodoxă Română
       Sf. Sinod - Sfântul Sinod




                                              3
Introducere

         În România, pe lângă probleme sociale, politice şi economice care au apărut după primul
război mondial, au apărut şi fenomene religioase care au încercat revigorarea sentimentul religios
în rândul populaţiei afectată de probleme sociale, economice şi de analfabetism, dar mai ales de
alcoolism. Un asemenea fenomen religios a fost mişcarea de renaştere spirituală Oastea
Domnului.
         Oastea Domnului a provocat dezbatere în presă atât la începuturi cât şi acum în era
internetului prin postări pe internet precum o predică contestatară a unui preot din Rădăuţi
intitulată sugestiv Adevărul despre Oastea Domnului. Pe lângă postări pe internet mai apar
lucrări în care este contestată această mişcare precum cea a lui P. I. David, Călăuză creştină -
Sectologie1 , asta în condiţiile în care Oastea Domnului a fost recunoscută oficial de Sfântul
Sinod al BOR în şedinţa din 26 martie 1990. În timpul regimului comunist însă, această mişcare
se afla în afara legii fiind considerată de către acesta ca un ,,instrument de acţiune subversivă al
acestei organizaţii [Garda de Fier], acţionând împotriva libertăţilor democratice acordate de
statul nostru"2.
         Despre Oastea Domnului s-a scris extrem de puţin, mărind intr-un fel o aură de mister
asupra acestei mişcări de revigorare spirituală în cadrul BOR. Aceste scrieri se împart în două
categorii: scrieri partizane ale activităţii publicistice şi misionare a preotului Iosif Trifa şi scrieri
cu caracter contestatar al acestei mişcări. Cel mai importanţ scriitor partizan ai activităţii
preotului Trifa a fost poetul creştin Traian Dorz. Dorz a fost martor la evenimentele pe care le-a
descris în cele două volume din monumentala lui lucrare intitulată Istoria unei jertfe: ,,Eu nu
sunt istoric! N-am nici pregătirea, nici mijloacele şi nici talentul unuia care să poată alcătui o
carte ce să corespundă scopului pe care l-ar avea şi felul pe care l-ar cere alcătuirea unei cărţi cu
1
    Pentru detalii vezi P. I. David, Călăuză creştină - Sectologie, Curtea de Argeş, 2004, pp. 166-170.
2
    Petre Hladchi-Bucovineanu, Faţete reale ale sectelor religioase, Bucureşti, 1983, p. 25.

                                                            4
istoria completă a unei astfel de mari şi unice Lucrări cereşti pe pământul nostru nostru
românesc. Dar sunt un martor ocular! Sunt unul care a luat parte, fierbinte, din copilăria mea şi
cu tot sufletul meu, la toate cele descrise aici... Şi încă la multe altele, cu neputinţă de scris acum
în istoria aceasta. Iar acest lucru mă obligă şi ma îndreptăţeşte să spun ceea ce am văzut şi
cunoscut"3. Pe lângă acest scriitor prolific din timpul regimului comunist, se mai afirmă şi alţi
scriitori ostaşi precum Moise Velescu, Nicolae Marini. Pe lângă aceşti scriitori, a mai apărut şi
lucrarea de disertaţie a preotului Gheorghe Gogan despre viaţa şi activitatea predicatorială a
preotului Iosif Trifa. Însă, din păcate, Oastea Domnului este ignorată de unii specialişti în
sociologie a religiei precum Mirel Bănică deşi a avut amploare foarte mare în perioada
interbelică, dar şi în timpul celui de-al doilea război mondial şi în perioada regimului comunist.
Chiar dacă s-au făcut presiuni ca Oastea Domnului să devină dintr-o mişcare de renaştere
spirituală într-un cult neoprotestant, acest lucru nu s-a reuşit.
          De aceea prezenta lucrare îşi propune să se înscrie să facă o pată de lumină asupra
evenimentelor, a activităţii în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi a învăţăturii Oastei
Domnului, dar să şi ajute la restabilirea adevărului cu privire la această mişcare religioasă
controversată. Am ales ca subiect principal studierea acestei mişcări în perioada interbelică de
unde îşi are originea pentru înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în timpul regimului comunist,
atunci când Oastea Domnului a fost scoasă în afara legii. Tema centrală a lucrării este Mişcarea
de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" de la întemeiere până la intrarea României în
cel de-al doilea război mondial. Din aceasta se mai desprind şi alte elemente adiacente, care
ajută la restabilirea adevărului istoric în cazul mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea
Domnului". De asemenea, această lucrare îşi propune să ridice întrebări pentru a cerceta această
mişcare cu foarte mare precauţie datorată animozităţilor ostaşilor legate de trecutul acestei
mişcări, dar mai ales datorită existenţei dezbaterii în presă cu privire la rolul şi misiunea Oastei
Domnului atât în cadrul Bisericii Ortodoxe cât şi în cadrul societăţii româneşti, dezbatere
existentă şi astăzi. Totodată precizările aduse precum şi consideraţiile asupra subiectului
încearcă o analiză sumară a destinului mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" şi a
actorilor implicaţi.
         Am căutat ca prin urmărirea fenomenului apărut în B. O. R. ca urmare a crizei morale
care a cuprins România atât în perioada interbelică cât şi în zilele noastre să dovedesc că Oastea
Domnului aparţine Bisericii Ortodoxe. Rolul acestei mişcări a fost şi este acela de a revigora
viaţa spirituală a poporului român şi a Bisericii Ortodoxe Române. În prezentarea evoluţiei
mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" am insistat asupra activităţii Oastei Domnului
în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi asupra învăţăturii Oastei Domnului evidenţiind pe
parcurs rolul determinant pe care l-a avut preotul Iosif Trifa în cadrul acestei mişcări.
Întemeierea Oastei Domnului, conflictul dintre Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă, precum şi
apărătorii mesajului preotului Trifa se regăsesc prezentate cronologic în textul acestei lucrări.
         Modul de lucru la redactarea lucrării a fost unul de analiză şi prezentare sumativă a
memoriilor poetului creştin Traian Dorz precum Hristos-mărturia mea, Zile şi adevăruri istorice
şi primele două volume din Istoria unei Jertfe ce tratează această perioadă, coroborate cu articole
de presă ale Oastei Domnului şi cu documente din arhiva Securităţii a dosarului lui Dorz.
         Lucrarea este împărţită în şase capitole cu titlurile: capitolul I - Preotul Iosif Trifa
întemeietorul, capitolul II - Întemeierea Oastei Domnului, capitolul III - Activitatea Oastei
Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, capitolul IV - Preotul Iosif Tirfa şi
colaboratorii, capitolul V - Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă. Între elogiu şi denigrare,
3
    Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 8.

                                                               5
capitolul VI - Moartea lui Iosif Trifa. Continuatorii şi apărătorii mesajului acestuia, fiecare
având subcapitole ce tratează probleme bine determinate precizate prin denumirea lor. De
asemenea, lucrarea mai beneficiază de prezenta introducere, precum şi de concluzii la cele
prezentate, iar la finalul lucrării se află lista abrevierilor folosite de-a lungul textului, lista
anexelor şi bibliografia folosită la redactarea acestei lucrări.




                                      Capitolul 1
                            Preotul Iosif Trifa, întemeietorul

      1.1. Biserica Ortodoxă Română şi „criza morală” a societăţii româneşti
interbelice

        După sfârșitul primului război mondial, a apărut o nouă ordine internațională
reglementată prin sistemul de la Versailles. Această nouă ordine se datorează dispariției
Imperiului austro-ungar, pierderii de către Rusia a unor provincii precum Basarabia, Finlanda,
Estonia, Letonia, Lituania și o parte a Poloniei ca urmare a declarației lui Lenin a principiului
autodeterminării naționale și apariția unor noi state pe harta Europei precum Polonia, Ceho-
Slovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, Austria, Ungaria, Finlanda și țările baltice. Pe lângă
acestea, unele țări precum România își întregesc teritoriile naționale ce erau sub stăpânire
străină. Totuși, după 1918 lumea se confrunta cu un regres economic ce se datora trecerii de la
economia de război la economia perioadei de pace a statelor beligerante, cu ascensiunea
naționalismului extremist, revizionismul Germaniei, Ungariei și Bulgariei și teama față de
ascensiunea comunismului.
        Pe lângă acestea, apare și o criză morală ce se manifestă prin desfrâu, alcoolism endemic,
lăcomie, ură, sudalme la care se adaugă ura națională și șovinismul. Societatea românească
interbelică era profund afectată de criza morală și planau pericolele interne datorită apariției
unor noi categorii sociale și a problemei minorităților. Criza morală din România se manifestă
prin luptele electorale dintre partidele politice la care se adaugă cele enumerate mai sus. Pe lângă
acestea mai apare și lupta confesională dintre Biserica Ortodoxă și celelalte culte nou-apărute pe
scena confesională4 la care se adaugă stiliștii și greco-catolicii. Consecințele crizei morale sunt:
4
    Baptismul, adventismul, milenismul, etc.

                                                 6
criminalitatea ridicată, demagogie electorală, cârciumile pline și prezența nestingherită a
speculanților, cămătarilor și a îmbogățiților de război, numiți de către preotul Trifa ,,uzurari”5.
        În ceea ce privește Biserica Ortodoxă după Marea Unire din 1918, prima îndatorire a
acesteia în noua situație politică era aceea a organizării ei unitare sub conducerea Sfântului
Sinod de la București, act atât de necesar atât Bisericii cât și statului. Unificarea se impune
datorită modului diferit de organizare și de conducere bisericească în diferitele provincii istorice.
De pildă, în Biserica din Vechiul Regat se observa o dependență față de stat, lucru ce făcea ca
viața bisericească să fie într-o permanentă instabilitate și frământare, iar în conducerea eparhiilor
se observa aproape un absolutism ierarhic. În Bucovina, conducerea Bisericii era mai mult în
mâna aparatului de stat austriac și a împăratului, iar prin ,,fondul bisericesc” clerul, în genere, a
ajuns la o stare materială deosebită asemenea celui din țările apusene, fapt care i-a înstrăinat
mult de credincioși. În Basarabia, Biserica românească trăia în forme tipic rusești, moștenire a
absolutismului țarist. Singura Biserică românească ce avea o organizare corespunzătoare era
Biserica Ortodoxă din Transilvania și Banat. Această organizare era cuprinsă în Statutul Organic
al mitropolitului Andrei Șaguna, ale cărei principii de bază erau: autonomia față de stat care o
apăra de orice amestec sau aservire din partea conducerii politice și sinodalitatea sau colaborarea
dintre clerici (1/3) și mireni (2/3) la conducerea problemelor bisericești. Prin urmare, nu e de
mirare că numeroși factori de răspundere au cerut cu stăruință ca noua organizare bisericească să
se orienteze după principiile Statutului Organic, în ciuda opoziției unor ierarhi, profesori de
teologie și preoți care nu se puteau împăca cu ideea participării mirenilor la conducerea
Bisericii.
        În acest sens, la 17/30 decembrie 1919 s-au întrunit pentru prima oară în ședința comună
toți mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari din cuprinsul statului unitar România, iar la 18/31
decembrie 1919 a fost ales ca mitropolit primat episcopul Caransebeșului, Miron Cristea,
alegerea sa fiind un simbol al unității statale și bisericești a românilor de pretutindeni. Sub noul
primat au continuat lucrările în vederea unificării bisericești începute din mai 1919. La 18
septembrie 1920 s-a întrunit la București așa-numita ,,Constituantă bisericească”, formată din
membri Sfântului Sinod, din foștii miniștri de Culte, câțiva profesori de teologie și preoți de
mir. Constituanta a ales o comisie de 15 membri6 în frunte cu mitropolitul Miron, care să
întocmească un proiect de Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române.
Comisia a lucrat până în 1925, țănând seama de propunerile numeroase făcute de Consistoriul
Superior Bisericesc, de Congresele preoțimii din Vechiul Regat și din Transilvania, de
Congresul Național Bisericesc al Mitropoliei Transilvaniei, de ierarhi și alți reprezentanți ai
clerului. Ultimul proiect a fost aprobat de Senatul țării la 24 martie 1925 și de Camera
Deputaților la 3 aprilie 1925 și promulgat la 6 mai 1925 sub titlul Legea și Statutul de
Organizare a Bisericii Ortodoxe Române. tot în 1925 a fost înființată Patriarhia BOR, iar primul
Patriarh a fost ales Miron Cristea pe 1 noiembrie 1925.
        Patriarhia BOR cuprindea 5 mitropolii vechi și noi și 18 eparhii. În fruntea Bisericii
Ortodoxe Române se afla Sfântul Sinod format din patriarh ca președinte și din toți mitropoliții,
episcopii și arhiereii vicari aflați în funcție. Ca organ deliberativ pentru întreaga Patriarhie
funționa Congresul Național Bisericesc format din câte 6 reprezentanți ai fiecărei eparhii (2
preoți și 4 mireni) aleși pe 6 ani și se întrunea o dată la 3 ani, în atribuțiile sale intrând
probleme administrative, culturale și economice. Organul executiv al Sfântului Sinod și al


5
    Pentru detalii v. preot Iosif Trifa, Spre Canaan - predici, Sibiu, 2005, pp. 24-29.
6
    Ierarhi, profesori de teologie, mireni, ulterior au fost cooptați doi ierarhi și doi preoți.

                                                                7
Congresului Național Bisericesc era Consiliul Național Bisericesc format din 15 membri 7, iar
pentru administrarea fondului general bisericesc și a tuturor averilor comune Bisericii și a
subvențiilor acordate de Stat se instituia o Eforie formată din trei membri (1 preot și 2 mireni).
Părțile constitutive ale Bisericii erau: parohia, protopopiatul, episcopia sau arhiepiscopia și
mitropolia. Ca instanțe disciplinare se prevedeau: Judecătoria protopopească, Consistoriul
spiritual eparhial8, Consistoriul spiritual mitropolitan9 și Consistoriul spiritual central10. În
perioada interbelică, Biserica Ortodoxă a trebuit să facă față unor frământări deosebite generate
de situația nedreaptă de inferioritate față de Biserica Catolică impusă de Concordatul cu
Vaticanul ratificat în 1929 și legea cultelor din 1925, pe lâgă invazia sectarismului, determinând
luarea unor măsuri de prevenire și combatere a acestora prin metode mult mai eficiente aduse de
generația nouă de teologi și ierarhi.
        Un alt obiectiv important în această perioadă a fost organizarea clerului, apărând astfel
două asociații ale clerului: ,,Andrei Șaguna” în Ardeal și ,,Asociația generală a clerului” de
peste munți. Aceste asociații ale clerului militau pentru un rol tot mai eficient al Bisericii în
asanarea morală a societății românești și afirmarea deplină a valorilor creștine ale neamului
românesc. În Ardeal, primele patru congrese preoțești, datorită tematicii abordate, constituiau un
preambul al lucrării misionare pe care preotul Trifa avea s-o inaugureze la Sibiu, după cum
afirma preotul Gheorghe Gogan11. Din moment ce primul congres din 1919 a fost unul
organizatoric, cel din aprilie 1921 a adus o problemă de mare actualitate: accesul maselor mari
de credincioși la Sfânta Scriptură. Încă de la începutul secolului XX, multe voci de teologi sau
oameni de cultură au pus apăs pe această cerință de mare stringență. Marele teolog Ioan Gh.
Savin, încă din 1908, cerea răspicat ,,fondarea unui Institut Biblic Românesc unde să se poată
tipări și împărți pe prețuri mici Biblia tuturor”12. I. G. Savin vedea necesitatea înfăptuirii acestui
demers dată de câteva argumente deosebit de realiste precum: existența unei nevoi religios-
culturale motivată de exemplul popoarelor englez și german ce aveau ca bază culturală Biblia,
răspândirea Bibliei în popor pentru prefacerea sufletelor și asigurarea unității de grai a neamului.
        În 1910, Sfântul Sinod cerea comisiei pentru revizuirea textului biblic să urgenteze
lucrarea pentru tipărirea cât mai curând a unei ediții sinodale a întregii Biblii. Dr. Nicolae Bălan,
pe atunci profesor la Institutul Andreian Sibiu, era de părere că din motive pedagogice și etice se
pot da anumite părți din Sfânta Scriptură și să fie prevăzută cu ilustrații13. În 1915 s-a
înființat ,,Societatea Institului Biblic Ortodox Românesc” sub conducerea Egumenului Inocențiu
Stefaniuc de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava cu menirea ,,de a tipări numai cu
aprobarea unei autorități bisericești orientale părți din Sfânta Scriptură (...) în limba cea mai
ușoară poporală înțeleasă de neamul nostru de pretutindeni (...). Când vom ajunge să avem și
noi românii 9/10 de cititori ai Bibliei?14. Toate aceste preocupări aveau să-și găsească finalitatea
după Marea Unire din 1918, precum la Congresul Biblic din aprilie 1921 cu tema Preotul și
Cuvântul lui Dumnezeu, iar deschiderea acestuia i-a aparținut preotului Trifa cu un referat cu
același titlu care a entuziasmat asistența și a cules aprecierea din partea dr. Ioan Lupaș.
7
  Câte 3 din fiecare mitropolie (un cleric și doi mireni).
8
  Cu trei preoți ca primă instanță de judecată.
9
  Instanță de apel.
10
   Instanță de recurs.
11
   Preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa - o viață de propovăduitor al lui Hristos, Simeria, 2008, p. 8.
12
   Neamul Românesc, nr. 93/6 VIII 1908, p. 1463, apud preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008,
p. 9.
13
   B. S. 22/1912, p. 2, apud preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 10.
14
   B. S. 2/1915, apud Ibidem.

                                                        8
1.2. Preotul Iosif Trifa în faţa comandamentelor Bisericii

        Preotul Iosif Trifa este nepotul centurionului Nicolae Trifa din timpul revoluției române
din Transilvania din 1848-184915. Iosif Trifa s-a născut în ziua de 3 martie 1888 în casa
părinților săi din Certege, jud. Turda, în locul numit Borlești. Aceștia erau Dumitru Trifa, venit
în Certege din Scărișoara16 și Ana Trifa, născută Bota și Iosif era al patrulea copil din cei șase al
soților Trifa. Matricola botezaților din biserica greco-oreintală din Certege indică17 faptul că
pruncul Iosif a fost botezat în ziua de 6 martie 1888, la trei zile de la naștere, acest lucru
explicându-se prin constituția firavă a noului născut, impunând o asemenea hotărâre de a primi
taina Sfântului Botez din partea unor părinți evlavioși care doreau ca, în cazul în care copilul nu
ar fi supraviețuit, să poată intra în Veșnicie încreștinat.
        Evenimentul care a avut un impact crucial în evoluția personalității lui Iosif Trifa a fost
lovirea mamei sale de un tăuraș furios în10 noiembrie 1895 - când Iosif Trifa avea șapte anișori
- și murea la trei zile după această întâmplare nefericită. Aflată în preajma plecării de pe această
lume, mama îi lasă cu ,,gură de moarte” lui Iosif, fiul ei cel drag, o Psaltire bătrână ,,pentru
mântuirea ta și a multora”. Acest eveniment va căpăta dimensiuni și semnificații deosebite
pentru viața preotului de mai târziu.
        Rămas văduv cu șase copii, Dumitru Trifa, după trecerea doliului, se recăsătorește cu
Ruxanda Toc din Vidra. Aceasta, cu adevărat mamă pentru cei șase copii, va continua lucrarea
frumoasă de modelare a caracterului copilului Iosif, hotărând în inima ei să-l dea la școli pentru
a-l face preot, cu orice preț, fiind gata pentru aceasta la orice sacrificii. Tot în această perioadă se
furișa un alt ,,dascăl” ultimul, dar nu cel din urmă ca importanță, din a cărui școală va ieși în
noaptea spre dimineața de 12 februarie 1938, ca unul din absolvenții de excepție ai acesteia.
Numele acestui ,,dascăl” este Suferința. Mărturia acestui lucru este un articol dedicat celor 30 de
ani de suferință pe care-l vom reda în continuare: ,,Sunt 30 de ani de când boli nesfârșite rod în
trupul meu. Sunt 6 ani de când două boli care nu iartă rod în puținul lut care a rămas pe mine...
Treizeci de ani de boală și suferințe. Mă uit îndărăt peste viața mea și văd această aniversare
frântă în două. În mai bine din jumătatea ei vedeam în suferință un demon negru, un blestem, o
soartă vitregă de care umblam să scap. Abia după 15 ani am aflat că demonul era un înger și
blestemul o binecuvântare. Suferința este cea mai scumpă și mai dulce binecuvântare de care
Domnul m- învrednicit... Dacă este ceva ce place în cărțile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a
pus acolo prin suferință... Suferința este mierea care a uns cărțile Oastei... O, sfântă suferință,
însoțește-mă până la marginile mormântului, trimite-mă neăncetat mai lângă Domnul meu, mai
lângă El, până în clipa când mă vei preda cu totul și pentru totdeauna în brațele Lui”18.
        În ambianța favorabilă creată de cadrul familial-social, de cel natural și de cel lăuntric în
care acționa acel deosebit de eficient catalizator pentru formarea de caractere, copilul Iosif va
porni la drum pentru pregătirea sa cultural-spirituală pe parcursul a cinsprezece ani de școală.
Între anii 1895-1899 urmează clasele primare la școala din Certege, iar următorii patru ani va
învăța la Brad, la gimnaziul înființat din 1868 de mitropolitul Andrei Șaguna. Certificatele de
15
   Nicolae Trifa a primit Psaltirea de la Avram Iancu și avea semnătura mitropolitului Andrei Șaguna.
16
   De lângă Albacul lui Horea.
17
   Prin semnătura parohului Constantin Comișel în tomul 1 la numărul 6/1888.
18
   Cf. art. ,,Jubileul meu de treizeci de ani de boli şi suferinţe" din O. D. nr. 1/1933, p. 3.

                                                         9
absolvire a anilor de gimnaziu ne prezintă un elev silitor, la care calificativele de ”bine” și
”foarte bine” erau predominante. În perioada 1903-1907, Iosif Trifa urmează liceul românesc
,,Samuil Vulcan” din Beiuș care era singurul institut din Austro-Ungaria ca echivalent cu
institutele secundare de acolo, fiind la începutul secolului XX una din cele mai bine aranjate
școli din Ungaria, fără ca acest stat să fi dat vreun ajutor din vărsământul de impozite al celor
patru milioane de români. La venirea în Beiuș a tânărului Iosif, în liceu domnea o atmosferă
apăsătoare datorită ordonanței ministrului Instrucțiunii Publice din Ungaria nr. 24335/2 iulie
1889 care dispusese ca în clasele superioare ale liceului românesc din Beiuș ”toate materiile în
afară de religie și limba română să se predea în limba maghiară”. Tot în acea perioadă se
dezbătea furtunos proiectul de lege inițiat de Appony19 pentru maghiarizarea învățământului,
dezbatere ce luase caracterul unei lupte pentru supraviețuirea școlilor românești. Iată că în
această luptă teribilă un elev al liceului românesc din Beiuș, Iosif Trifa, va înscrie o pagină
memorabilă printr-o atitudine curajoasă, relevând o altă latură necunoscută a acestui tânăr și
frumos caracter. Este vorba de o scrisoare adresată de elevul Iosif Trifa din clasa a VII-a a
gimnaziului din Beiuș la 1 martie 1906 elevului George Leon din clasa a VII-a a Liceului
Național din Iași: ,,Străinii până acolo au mers încât și din acest sărac institut au scos limba
românească. (...) Cât despre mine, află că sunt fiu de țăran român din țara și satul lui Iancu și
Horea. Ținutul în care m-am născut e curat românesc. Deși în școală m-am întâlnit cu o limbă și
o cultură străină, eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moșii și strămoșii mei, și pe
cale particulară am studiat și studiez cu plăcere literatura noastră. (...)”20 - elev Iosif Trifa -
Beiuș.
         În toamna anului 190721 se înscrie la Institutul Teologic ”Andrei Șaguna” de la Sibiu.
Pentru studentul de atunci, școala nu trebuia privită ca un scop în sine22 ci ea trebuie să se
constituie ca un exercițiu al personalității deosebit de activ, un mijloc de formare de caractere,
de edificii lăuntrice. În afara activității de la cursuri, studentul Iosif Trifa se implica într-o serie
de activități extrașcolare care relevă o vocație și un talent ce vor irumpe deplin în publicațiile
Oastei de mai târziu. Ca urmare a acestora, este ales în fiecare an membru în comisia literară a
societății de lectură ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, conform anunțurilor ziarelor ,,Biserica și
Școala” din 11 nov. 1908 și ,,Tribuna” nr. 193 din sept. 1909. Tot în vremea studenției se impun
a fi menționate colaborările la gazete și reviste ale epocii. Memorabil rămâne însă articolul
America în poezia noastră populară publicat în trei numere consecutive pe prima pagină a
ziarului ,”Tribuna” din Arad23 și preluat de ziarul ,”Conservatorul” din București.
         Absolvent al Institutului Andreian, Iosif Trifa obține, pe lângă ,,Atestatul de
cualificațiune”nr. 4047/22 iunie 1910 semnat de mitropolitul Ioan Mețianu, ,,Decretul
învățătoresc” nr. 9191/13 august 1910 pentru postul de învățător la Vidra de Sus 24. În toamna
anului 1910 tânărul învățător se căsătorește cu Iulia Iancu, vlăstar tânăr al unui arbore
genealogic bogat ce cuprindea în ramurile sale pe conducătorul revoluționarilor români
pașoptiști din Transilvania, Avram Iancu. La 24 aprilie 1911, Iosif Trifa este ales preot la Vidra
de Sus, conform consemnării de către ziarul ”Românul” nr. 94 din 30 aprilie/13 mai 1911 a trei
candidați pentru acel post ce au obținut următoarele voturi: Iosif Trifa 186 voturi, Alexe Latiș 6
voturi și Traian Tomuș 1 vot. În ziua de 15 iulie 1911 este hirotonit preot pentru parohia Vidra
19
   Ministrul Instrucției Publice.
20
   Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 27.
21
   Urmând dorința mamei sale.
22
   Fie de a acumula cunoștințe sau a dobândi diplome.
23
   ”Tribuna” nr. 110-112/6, 8, 9 iun. 1909.
24
   Moise Velescu, Profetul vremilor noastre, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 50-51.

                                                         10
de Sus de mitropolitul Mețianu, aprpopiindu-se de această misiune cu teamă și fior și
angajându-se cu toată ființa sa la lucrul din ogorul înțelenit al parohiei sale.
         Este demn de remarcat că pe tot drumul preoției sale din Vidra se vor împleti ca două fire
de urzeală cele două laturi ale misiunii sale sacramentale: slujba de învățător și cea de slujire a
semenilor săi. În predica sa ,,La zece ani de păstorire” mărturisește că, alături de preocupările
sale pentru dezvăluirea adevărurilor de esență ale vieții de credință, s-a angajat ca prin faptele
lui să ducă virtuțile acestei vieți în mijlocul enoriașilor săi: ,,Toți săracii știu și mărturisesc cum
casa mea a fost și este totdeauna deschisă pentru ajutorul și lipsurile lor. Calul, carul și boii mei,
de câte ori i-au cerut săracii, i-am lăsat fără plată, pentru lipsurile lor”25. Tot conform mărturisirii
în această predică jubiliară, preotul Trifa a înființat în Vidra de Sus o Casă Culturală în locuința
sa pe care o înzestrează cu gazete, cărți și materiale pentru luminarea minții și sufletului
parohienilor săi. Pe lângă această casă culturală, creează în comună cooperativa ,,Vidreana”
pentru ajutorarea celor năpăstuiți în acele vremuri grele din timpul și după primul război
mondial.
         Între anii 1913-1915 preotul Trifa își va pierde pe rând doi copii, iar în 1918 gripa
spaniolă îi va răpi soția și a doua fetiță, Augustina. Totuși, pe lângă dramele pe care le trăia în
familie datorită pierderii a doi copii, apoi a soției și a celei de-a doua fetițe, preotul Iosif Trifa
desfășoară o activitate publicistică colosală, colaborând regulat la o serie de reviste și ziare din
țară precum: ”Tribuna” din Arad, ”Telegraful Român” și ”Revista Teologică” din Sibiu,
”Solidaritatea” din București, ”Renașterea” din Cluj, ”Dacia Traiană” din Sibiu, ”Țara noastră”
din Cluj, ”Românul”, ”Libertatea”, ”Foaia Poporului”, ”Foaia Diecezeană”, ”Voința Națională”,
”Epoca”, ș. a. Activitatea publicistică a preotului Trifa culminează cu tipărirea la Arad a primei
sale cărți de predici intitulată sugestiv Spre Canaan în 1920 ce cuprindea predici în legătură cu
primul război mondial și problemele sociale din timpul și după acest război.
         Tot în 1920 au loc alegerile pentru scaunul de protopop de Câmpeni, candidații pentru
protopopie fiind preotul Iosif Trifa și preotul Gomboș. Totuși preotul Trifa a mai avut încă două
oferte: una la Cluj din partea dr. Ioan Lupaș la catedra Universității din Cluj și alta de la Sibiu
din partea mitropolitului Nicolae Bălan ca duhovnic la Academia Teologică ,,Andrei Șaguna”.
Preotul Trifa va alege Sibiul în defavoarea celorlalte ,,oferte”, renunțând la candidatură.
               Pe data de 1 septembrie 1921 el sosește împreună cu fiul său Tit la Sibiu unde vor
locui pe Strada Șerpuită numărul 12. În perioada 1 septembrie 1921 - 1 octombrie 1922 este
duhovnic la Academia Teologică, iar la 1 octombrie 1922 este numit director al Orfelinatului
Arhiepiscopiei Sibiului și se mută în clădirea orfelinatului aflată în fosta cazară a honvezilor din
Piața Lemnelor (azi Cibinului).
         La congresul intitulat Preotul și Cuvântul lui Dumnezeu s-a hotărât scoaterea unei reviste
pentru poporul de la sate care constituia majoritatea covârșitoare a populației României
interbelice. Perspectivele deschise de congresul mitropolitan erau deosebit de frumoase și
promițătoare, însă pentru atingerea lor era necesar omul care să fie capabil a se înhăma la acest
jug și care să poarte pecetea acestei apostolii voluntare. Acest om capabil a se înhăma la acest
jug și să poarte pecetea acestei apostolii voluntare era preotul Iosif Trifa. Astfel, după cum era
stabilit, la 2 ianuarie 1922 apare primul număr al foii săptămânale ”Lumina Satelor” avându-l ca
redactor șef pe preotul Iosif Trifa. ,,Pe lângă slujba de preot al Catedralei, care îl solicita în



25
  Cf. art. ,,La zece ani de păstorire" din G.D. nr. 11/6 martie 1938, pg. 4, apud preot Gheorghe Gogan, op. cit., p.
20.

                                                          11
fiecare duminică și sărbătoare, i se oferise acum ”amvonul” acestei gazete de unde putea predica
prin fiecare număr la mii și mii de suflete”, scria preotul Gogan în lucrarea de disertație26.
        Un preambul la întemeierea Oastei Domnului este articolul redactorului șef al foii
”Lumina Satelor” din primul număr al ”Luminii Satelor din 1922 intitulat România Mare - unele
pricini de ce nu este așa cum o credeam și așteptam care face referire la situația morală
decadentă a societății românești la aproape patru ani după terminarea primului război mondial și
la soluția ieșirii din această decadență morală în viziunea sa: ,,... de ne vom ridica și noi ca fiul
rătăcit din Evanghelie și vom pleca înapoi spre Casa Tatălui Ceresc, să ascultăm de poruncile
Lui, atunci se va ridica negura necazurilor dinaintea noastră și vom vedea Canaanul cel frumos,
România noastră cea... fericită”27.
        Pe lângă articolele redactorului șef care arată starea decadentă a societății românești, în
”Lumina Satelor” din primul an cuprindea articole ale celor din comitetul de redacție care încep
să se retragă unul câte unul din acest comitet. Prin urmare, pentu că a rămas singur, preotul Iosif
Trifa își semna unele articole din lipsă de colaboratori cu diferite ,,pseudonime”: Părintele Trifa,
I. Tâlcuitor, T. Povață, I. T.
        În opinia preotului Trifa singura soluție pentru ieșirea societății românești din criza
morală era renașterea sufletească, în cadrul învățăturilor Bisericii Ortodoxe, a societății
românești. Astfel, s-au creat premizele apariției Oastei Domnului pentru renașterea spirituală a
neamului românesc.

                                     Capitolul 2
                               Întemeierea Oastei Domnului

           2.1. Întemeierea propriu-zisă

         Întemeierea Oastei Domnului a fost un proces îndelungat datorită specificității de
asociație de revigorare spirituală în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și al caracterului divino-
uman, acest lucru presupunând organizarea tuturor activităților în timp. Începutul acestui proces
a fost articolul din ”Lumina Satelor” numărul 1 din 1923 intitulat ,,Să facem o intrare
creștinească în anul cel nou” urmat de o ,,Hotărâre” contra sudalmei și beției.
         Întemeierea Oastei Domnului s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou 1923 când preotul
Trifa își făcea un bilanț al activității sale de 11 ani de preoție și un an de redactor șef al foii
”Lumina Satelor” în clădirea orfelinatului. Acest bilanț a fost întrerupt de un cârd de alcoolici
care i-au sporit durerea ca urmare a bilanțului nefavorabil al activității sale. Astfel, ca urmare a
acestor lucruri, preotul Trifa a scris articolul program urmat de hotărârea contra sudalmelor și
acoolismului care este împărțit în două părți. În prima parte, redactorul critică felul cum trec
creștinii dintr-un an în altul. În a doua parte a articolului, preotul Trifa face o chemare către
cititori să facă o intrare creștinească în anul cel nou și să facă o hotărâre și o întovărășie de luptă
contra celor două vicii ale românilor ca să le scoată din casa lor, din traiul lor și al vecinilor lor.
Tot în partea a doua, redactorul gazetei ,,Lumina Satelor” vorbește și de o Hotărâre pentru toți
cei care voiesc și se hotărăsc a intra în lupta de scoatere a sudalmei și beției din traiul lor.
Interesant este finalul articolului, fiind un apel direct către cititor, specific în scrierile preotului
Iosif Trifa: ,,Cetitorule! Înaintea Hotărârii de mai jos stă un îngeraș ce se roagă. Acest îngeraș

26
     Preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 23.
27
     L. S. nr. 1/1922, apud Traian Dorz, op. cit., p. 54.

                                                           12
este îngerul tău păzitor care te roagă să iscălești și tu Hotărârea și să intri și tu în oastea celor
care se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos și pentru lupta împotriva păcatelor. Rugăciunea
îngerașului este rugăciunea sufletului tău. Sufletul tău te roagă și te cheamă să te hotărăști și tu
pentru apărarea lui de păcate. Ascultă glasul și rugăciunea sufletului tău și iscălește și tu
Hotărârea și o ține!”28.
        Sub articolul program, este publicată celebra ”Hotărâre” ce constituie ,,certificatul de
naștere” al Oastei Domnului, pornită inițial împotriva alcoolismului și sudalmei, apoi contra
tuturor păcatelor. ”Hotărârea” are forma unei cereri de intrare într-o asociație, însă prin
conținutul său religios are un caracter personal al aderentului ce vrea să-și mântuiască sufletul și
să se lepede de aceste două păcate. Astfel, începutul Oastei Domnului a fost unul timid, cu un
articol program, având specificul unei mișcări cultural-religioase.
        Pe lângă acest început timid, a început să capete amploare, atât prin numărul aderenților,
cât și prin practicile promovate de această mișcare cum sunt misionarismul laic, voluntariatul
duhovnicesc și citirea Bibliei de către mireni după Sfânta Liturghie. Mărturie cu privire la
această amploare stă articolul intitulat,,Intrați în Oastea noastră” din ”Lumina Satelor” numărul
13 din 1923 în care este publicat primul bilanț al începutului Oastei Domnului. În acest articol se
amintește de chemarea către cititorii ”Luminii Satelor” din primul număr al acestei gazete și este
republicată Hotărârea din primul număr al ”Luminii Satelor” din 1923. De asemenea, acest
articol cuprinde numele a 20 de aderenți ai acestei mișcări în frunte cu redactorul gazetei
”Lumina Satelor”, dintre care un econom, un epitrop, cinci cântăreți bisericești și restul țărani.
        Interesant este finalul acestui articol în care preotul Trifa le cuvânta celor care au
înștiințat mai dinainte de termenul de sfârșit de an - când se publicau în ultimul număr numele
celor care au completat acea chemare din primul număr care cuprinde specificul misionar al
Oastei Domnului și evoluția acestei mișcări de la lupta contra alcoolismului și sudalmei la lupta
contra tuturor păcatelor: ,,(...) Vreau să vă spun îndată, de la început că chemarea noastră nu se
gată numai cu atâta: să nu sudui și să nu te îmbeți. Vorba ”să nu faci ceea și ceea” este încă
porunca Vechiului Testament, dar noi să trebuie să mergem mai departe, să înaintăm mai departe
spre darul și lumina Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din Noul Testament... Lăsați darul,
lumina și iubirea Mântuitorului să intre în toată casa voastră și să lumineze tot sufletul vostru, să
vă curețe de toate păcatele voastre... Și apoi, după aceasta, să mergem mai departe. După ce te-ai
îndreptat pe tine, trebuie să îndreptezi și pe alții. Ca un bun ostaș al lui Hristos, tu trebuie să te
aperi nu numai pe tine de Satana și de păcate, ci trebuie să-i aperi și pe alții și să-i atragi și pe
alții în fronturile mântuirii sufletești... Ca un bun ostaș al lui Hristos, tu trebuie să te lupți
neîncetat pentru a lărgi Împărăția lui Dumnezeu și pe acest pământ. Mișcarea noastră [Oastea
Domnului], dragii mei, trebuie să fie o lumină care să lumineze în această întunecime de păcate
ce s-a lăsat peste noi (Mt. 5, 14). Mișcarea noastră trebuie să fie o sare care să împiedice
stricăciunea (Mt. 5, 13). Și un aluat care să dospească frământătura nouă în traiul nostru și al
vecinilor noștri (s. n.)... Fiți și faceți-vă, iubiții mei, așa ca, tot omul, văzând faptele voastre, să
se aprindă de dorul și de dorința de a intra și el în oastea noastră”29.
        Din finalul articolului vedem că se pune accentul pe modul de viață al creștinului veridic
și pe influențarea creștinilor nominali prin puterea exemplului creștinilor adevărați, creștinul
nominal fiind și el atras în lupta de mântuire. În ceea ce privește Oastea Domnului, aceasta


28
  Cf. art. ,,Să facem o intrare creştinească în anul cel nou" din L. S. nr. 1/1923, p. 1.
29
  Cf. art. ,,Intraţi în oastea noastră" din L. S. nr. 13/1923, p. 4, apud Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu,
1998, p. 68-69.

                                                            13
trebuie să lupte pentru revigorarea sufletească a poporului român și a credinței strămoșești, iar
de aici deducem deviza acestei mișcări ,,aflarea, trăirea și vestirea lui Iisus cel Răstignit”.


         2.2. Organizarea Oastei Domnului

        Încă de la întemeiere, în această mișcare intrau tineri și bătrâni din toate structurile
sociale și din toate colțurile țării noastre, aducând ,,un suflu nou și plin de nădejde în biserica și
în țara noastră”30. Din această cauză se impunea o oarecare organizare și îndrumare mai
îndeaproape a muncii și a luptei pe plan spiritual pentru atingerea scopului măreț pe care și-l
propusese această nouă mișcare în cadrul Bisericii.
        Cu privire la organizarea Oastei, redactorul scria în articolul O adunare vor ține la Sibiu
toți cei ce s-au hotărât împotriva bețiilor și sudalmelor că, datorită sporirii numărului de
aderenți ai acestei mișcări, era necesară organizarea Oastei Domnului. Cu acest prilej,
publicistul Ioan Păltiniș a trimis o scrisoare redactorului gazetei ”Lumina Satelor” în care scria
opinii și planuri de organizare. Acestea constau în statute și purtarea unei insigne a membrilor
acestei societăți. Totuși, în opinia publicistului Păltiniș, o adunare a celor care s-au hotărât
împotriva alcoolismului și sudalmelor ar fi binevenită, propunând ziua de 29 iunie cu ocazia
jubileului de cincizeci de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna. La acestea, preotul
Trifa fusese de acord și invita pe cei care au intrat sau voiesc să intre în Oastea Domnului la
Sibiu în 28 și 29 iunie 1923 cu ocazia serbărilor prilejuite în memoria mitropolitului Șaguna.
            O altă trebuință ce s-a ivit în cadrul mișcării nou-constituită a fost denumirea pe care
trebuia s-o aibă. Scopul acestei mișcări era lupta contra tuturor păcatelor și scoaterea acestora
din viața duhovnicească a românilor conform învățăturilor Bisericii Ortodoxe. Datorită scopului
pe care îl avea această mișcare, s-a adoptat denumirea în primul congres al acestei mișcări de
renaștere spirituală denumirea de ,,Iisus vă cheamă”, dar în 1924 apar în scrisorile dintre ostași
și redactorul gazetei ”Lumina Satelor” diverse denumiri precum ,,Oastea lui Hristos” sau ,,
Oastea lui Iisus”, însă până la urmă se definitivează denumirea de Oastea Domnului.
         Preotul Iosif Trifa a ținut cont de planul de organizare al publicistului Păltiniș ca fiecare
ostaș să poarte un semn de recunoaștere ca fiind membru al unei asociații. În acest sens, preotul
Trifa a înființat o medalie care se va da fiecărui nou ostaș după ce a depus legământul de intrare
în Oasta Domnului. Aceată medalie era o cruciuliță ce avea în interior un cerc pe care este
inscripționat circular versetul biblic de la care această mișcare își luase denumirea: ,,Iar tu te
luptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos” (II Timotei 2, 3) și pe orizontală era
inscripționată ,,în Oastea lui Iisus”. Medalia avea rolul de a arăta că cel ce o poartă a rupt-o cu
păcatul și s-a obligat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor să trăiască principiile de
morală creștină și să fie și un exemplu pentru cei din jurul său, dar poate fi și un semn de
mustrare pentru acela care este ostaș care se arată undeva nevrednic în vreun fel de numele
Domnului. În ”Lumina Satelor” numărul 25 din 1923 este publicat atât semnul medaliei cât și
cele trei cerințe care reprezintă primele statute ale Oastei Domnului: supunerea cu credință și cu
ascultare tuturor poruncilor Mântuitorului Hristos, lupta neîncetată împotriva tuturor păcatelor și
atragerea semenilor în fronturile mântuirii sufletești31. Totuși, purtarea medaliei nu era
30
  Traian Dorz, op. cit., p. 71.
31
  Pentru detalii vezi art. ,,O adunare vor ţine la Sibiu toţi cei ce s-au hotărât împotriva beţiilor şi sudalmelor" din L.
S. nr. 25/1923, p. 3.

                                                           14
obligatorie pentru că, în opinia întemeietorului Oastei Domnului, și fără medalie poate fi un
,,bun ostaș al lui Hristos”. Pe lângă legământul de intrare, se cere o declarație în care se
stipulează ca în cazul în care ostașul s-ar întoarce iarăși la purtările și patimile pe care le-a avut
înainte și s-ar putea purta contra regulilor Oastei să nu mai poarte medalia și numele de ostaș al
Domnului. O dată cu declanșarea celui de-al doilea război mondial, purtarea cruciuliței a fost
recomandată tot mai puțin și obișnuită tot mai rar până s-a uitat de tot datorită creșterii
numărului de aderenți în Oastea Domnului ca urmare a vremurilor tulburi și a greutății
procurării acestor medalii.
          Un lucru însemnat în organizarea Oastei Domnului a fost primul Congres pe țară al
acestei mișcări, congres ce a avut loc în ziua de 29 iunie 1923 la redacția ziarului ”Lumina
Satelor”. Desfășurarea acestui congres și deciziile luate aici au fost publicate în ”Lumina
Satelor” numărul 28 din 1923 în articolul ,,Adunarea celor care s-au hotărât împotriva bețiilor,
sudalmelor și a altor păcate”. Primul congres pe țară al Oastei Domnului este modelul adunărilor
Oastei ce au loc duminica și de sărbători, după amiaza. La Congresul din 29 iunie 1923 au
participat mulți ostași32, deși cei mai mulți n-au putut să vină în persoană fiind zi lucrătoare. Cei
care n-au putut să vină au trimis scrisori redacției prin care se conformează la tot ce se va hotărâ
în congres. Însă nimeni din afara Oastei n-a venit la congres deoarece preferau să-și petreacă
timpul liber în alt mod.
         Congresul a fost deschis din partea redactorul ziarului ”Lumina Satelor” care a arătat cum
această mișcare, chiar dacă are puțini adepți, are priză la mase prin trăirea Evangheliei. În
vorbirea redactorului a precizat că se lucrează la statutele Oastei, dar a specificat că tăria acestei
mișcări este Evanghelia Mântuitorului, subliniind că ostașii sunt o armată de voluntari care sunt
strânși de această asociație religioasă de credință, de dragoste, de însuflețire și de râvnă
creștinească a fiecărui ostaș. Prin urmare, statutele în opinia preotului Trifa ,,vor avea chemarea
să strângă într-un singur front de luptă”33 însuflețirea și râvna tuturor ostașilor. După cuvântarea
de deschidere a redactorului ”Luminii Satelor”, au urmat cuvântările primpretorului Eugen
Munteanu, a plugarului Zaharia Ieronim din Crihalma, apoi a plugarului greco-catolic Augustin
Toma din Vecerd. Eugen Munteanu a precizat în cuvântarea sa că alte popoare aveau de multă
vreme societăți religioase pentru revigorarea sentimentului religios în rândul populației și sosise
vremea ca și în țara și în Biserica noastră să apară o astfel de mișcare datorită viciilor ce
apăruseră în societatea românească după primul război mondial. Cea mai interesantă vorbire a
fost cea a plugarului de confesiune greco-catolică înscris în această mișcare Augustin Toma din
Vecerd, județul Târnava Mare, în care spunea că fusese un alcoolic notoriu din Vecerd înainte de
a intra în această mișcare, iar oamenii din sat se mirau cum de putuse să se schimbe dintr-o dată.
Tot aici, Toma mărturisea că ajunsese într-o căruță de alcoolici, dar aceasta apucase spre o
prăpastie și el o oprise la timp, trăgând de hățuri pentru a opri caii. Din pricina acestui lucru,
Toma este binecuvântat de acei oameni ca un erou. Din această mărturisire, preotul Trifa a văzut
înțelesul Oastei Domnului: ,,să te mântuiești mai întâi pe tine și apoi pe alții”34.
         După aceste vorbiri, au început dezbaterile cu privire la statutele mișcării nou-constituite.
După o lungă discuție, s-a hotărât alegerea unui comitet de zece membri care se ocupă de
redactarea statutelor, de adoptarea medaliei și de alte chestiuni în privința organizării
societății ,,Iisus vă cheamă”. În Comitetul societății ,,Iisus vă cheamă”, au fost aleși următorii
zece: redactorul gazetei ”Lumina Satelor” Iosif Trifa, primpretorul Eugen Munteanu, secretarul
32
   Oficial existau în 1923 cca. 300 ostași cf. Ioan Fulea, Comori îngropate și... dezgropate, București, 1993, p. 43.
33
   Cf. art. ,,Adunarea celor care s-au hotărât împotriva beţiilor, sudalmelor şi a altor păcate" din L. S. nr. 28/1923, pp.
2-5.
34
   Ibidem.

                                                            15
comunal Vasile Greavu, învățătorul Vaselian Popovici, plugarii Zaharia Ieronim, Augustin
Toma, Iacob Grigore, cantorul Gheorghe Greavu, epitropul Flore Alexa și sergentul jandarm
Iacob Simion. Conform ”Luminii Satelor” numărul 28 din 1923, comitetul societății ,,Iisus vă
cheamă” se va întruni cât mai curând la Sibiu și toate deciziile luate de acest comitet va da
seamă în ”Lumina Satelor”35.
        Din nefericire, lucrurile vor urma un alt curs pentru că statutul Oastei va deveni până la
urmă învățăturile Bisericii Ortodoxe și baza fundamentală a Ortodoxiei, adică Evanghelia cea
vie și trăită a lui Hristos. În ceea ce privește comitetul Oastei, acesta va exista pe hârtie, însă
practic din comitet vor face parte doar câțiva voluntari care se afirmă în munca misionară alături
de preotul Trifa.


         2.3 Alte inițiative pe linia organizării

         Pe linia organizării vor apărea alte inițiative ce demonstrează că întemeierea Oastei
Domnului s-a desfășurat în timp. Presa ostașilor este bogată în anii 1920 și până în 1932 de
inițiative pe linia organizatorică a Oastei Domnului, organizare care a rămas, în linii generale, și
astăzi în ambele grupări36. Aceste inițiative vin pe rând: adunările Oastei Domnului de toate
formele, misionarii, steagul, salutul specific ostașilor, cărțile, librăria și tipografia, toate
culminând cu primul congres anual al Oastei Domnului ce avusese loc la Rusaliile anului 1932.
         Una din inițiative a fost închiderea tuturor cârciumilor, iar prima cârciumă închisă de
Oastea Domnului a fost la 3 martie 1924 de către cârciumarul Filip Mureșan din Buteni, jud.
Arad, care s-a înscris ca membru al acestei mișcări și a început să se ocupe cu împărțirea de
Biblii, cărți și ziare religioase ale Oastei printre săteni 37. Însă unii foști cârciumari ce erau ostași
au transformat localul cârciumei într-un fel de bibliotecă plină de Biblii, de cărți religioase și de
publicații religioase, deschisă tuturor celor care doresc să se hrănească din Cuvântul lui
Dumnezeu. Printre aceștia se afla cârciumăreasa Irina Mihai Anița din Neagra Șarului care a
făcut aceste lucruri38. Ca o consecință la aceste lucruri făcute de o ostașă a Domnului, ”Lumina
Satelor” numărul 3 din 1928 scrie: „Un sat întreg se lasă de beție și băuturi. E satul Neagra
Șarului... În tot satul nu mai sunt nici băutori, nici dansatori. Tot satul citește Biblia și cărțile
Oastei Domnului. Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului (s. n.) în cetatea ei”.
         Datorită acestui început, au fost și alți cârciumari care și-au lichidat afacerile prin
închiderea cârciumilor, dându-și seama de faptul că vindeau o otravă pentru trup și suflet:
băuturile alcoolice. Unele din cârciumile închise au devenit case ale Oastei Domnului unde se
fac adunări duminica și de sărbători după Sfânta Liturghie și se vând cărți și publicații
religioase ce aparțin Oastei Domnului39. Această inițiativă a dat curs colportajului a fost cea a
direcționării de către ostași a cheltuielilor. În loc să cheltuiască pe băuturi alcoolice și pe tutun,
cum făceau creștinii nominali, ei preferă să cheltuiască lunar pe cărți și publicații religioase pe

35
   Aleasă ca organ de presă al societății „Iisus vă cheamă”, ulterior al Oastei Domnului până la sfârșitul anului 1934.
36
   Ne referim la facțiunile ce au apărut în Oastea Domnului de după Revoluția din decembrie 1989: gruparea de la
Sibiu și gruparea de la Simeria. În anul redactării acestei lucrări, aceste grupări sunt animate de unitate între acestea
care în viitor se va realiza.
37
   Cf. art. ,,Prima cârciumă închisă de Oastea Domnului" din L. S. nr. 11/1924, p. 4
38
   Cf. articolului ,,Din crâșmă, casă de lumină” din L. S. nr. 18/1927, p. 4
39
   În anii 1920 cărțile care erau distribuite de ostași erau cele scrise de preotul Iosif Trifa.

                                                           16
care le distribuie gratuit „celor care trăiesc în aceste patimi rele”40. Primul care a făcut acest lucru
a fost un anume Petru Marcu din Cernavodă, jud. Constanța41.
         O inițiativă care a avut un caracter practic a fost steagul Oastei Domnului. Această
inițiativă aparține adunării Oastei Domnului din Hunedoara al cărui steag a fost sfințit în 23
octombrie 1927 cu ocazia sfințirii bisericii din Peștișul Mic. Această practică de sfințire a
steagului a avut loc până în preajma celui de-al doilea război mondial, după care a dispărut din
practica Bisericii și a Oastei Domnului. Totuși, ”Lumina Satelor” numărul 21 din 1928 publică
„Un model de steag pentru Oastea Domnului” în care steagul Oastei Domnului are două fețe. Pe
o față este Chipul Mântuitorului Iisus, Chipul Conducătorului Bisericii și al Oastei deasupra
căruia sunt scrise versetul de la Ioan 16, 33 „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea”. Pe verso sunt
doi îngeri care țin Crucea, iar deasupra lor era scris „În acest semn veți învinge”, acest simbol
apărând și în antetul ziarului redactat de preotul Trifa în 1935-1937, ”Iisus Biruitorul”.
         În privința diverselor prilejuri, ostașii sunt împotriva practicilor păgâne care pătrunseră
în societate, acestea fiind considerate tradiții. Astfel, în ”Lumina Satelor” numărul 1 din 1929
sunt atestate primele nunți specifice Oastei Domnului, la care au lipsit alcoolul și dezmățul 42.
Prima atestare a unei înmormântări specific acestei mișcări a fost articolul intitulat sugestiv
„Pentru îndreptarea datinilor de la înmormântări” în care se relatează desfășurarea priveghiului
și a înmormântării. Priveghiul în stil ostășesc se desfășoară prin cititrea din Sfânta Scriptură,
cântări duhovnicești și cuvântări despre moarte, despre înviere, despre învierea sufletului, despre
deșertăciunea lumii și despre slava veșnică. Înmormântarea se desfășoară în trei etape:
conducerea pe ultimul drum, înmormântarea propriu-zisă și pomana. La conducerea pe ultimul
drum a defunctului, ostașii petrec împreună cu preoții în cântări funebrale, iar la înmormântare
se țin cuvinte de învățătură atât de către preot cât și de mirean. Pomana se face acasă pentru cei
săraci și lipsiți, fiind prezentă numai mâncare, fără alcool.
         În ceea ce privește salutul între ostași, se optase pentru salutul „Slăvit să fie Domnul!” la
care se răspunde „În veci, amin!”, la fel cum în perioada de la Sfintele Paști până la Înălțarea
Domnului salutul este „Hristos a înviat!” cu răspunsul „Adevărat că a înviat!”. Acest salut s-a
încetățenit între ostași, folosindu-se pe lângă acesta și celălalt salut amintit anterior în perioada
de 40 de zile de la Sfintele Paști până la Înălțare.
         Ultimul demers pe linia organizatorică a fost congresul anual al Oastei Domnului la Sibiu
ce a avut loc de Rusaliile anului 1932, deși a avut ca date inițiale diferite sărbători precum Buna
Vestire, praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și praznicul Sfinților Împărați Constantin
și Elena. De Rusaliile anului 1932 a început o tradiție în această mișcare ca de Rusalii să aibă
loc un congres pe țară a Oastei Domnului, tradiție continuată și astăzi. În ceea ce privește
desfășurarea unui asemenea congres nu diferă foarte mult ceea ce se întâmplă în zilele noastre.
Desfășurarea primului congres anual al Oastei a fost consemnată în revista ”Oastea Domnului”
numărul 26 din 1932. În acest congres au participat peste 2000 de ostași din toate colțurile țării,
iar congresul a avut loc după slujba din Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Au luat cuvântul
mitropolitul Bălan, arhimandritul Iuliu Scriban, preotul Vasile Ouatu, Ion Grigore Oprișan,
scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu și mulți alții, iar pe urmă preotul Iosif Trifa. În
cuvântarea sa, preotul Trifa arată că el este o predică vie în fața mulțimii și că el este un vas slab
de care Dumnezeu S-a folosit în Lucrarea Sa.


40
   Articolul „Cu banii pentru țuică și tutun” din L. S. nr. 1/1926, p. 5
41
   Ibidem
42
   Pentru detalii, vezi art. ,,Prima nuntă fără alcool" din L. S. nr. 1/1929, pp. 3-4

                                                            17
Prin urmare, întemeierea Oastei Domnului presupune și apariția activităților specifice ale
acestei mișcări pe lângă întemeierea propriu-zisă la o anumită dată. De aceea, întemeierea în
cazul Oastei Domnului a fost un proces îndelungat, acest lucru presupunând și organizarea
activităților specifice unei societăți precum statutul oficial, modul de desfășurare al adunărilor,
comitetul de conducere și altele.




                                   Capitolul 3
           Chestiuni legate de activitatea şi de învăţătura Oastei Domnului

            3.1. Activitatea Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă Română

            3.1.1. Specificul Oastei Domnului în cadrul structurilor ecleziastice

        Ca orice asociaţie în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Oastea Domnului are un specific
în cadrul structurilor ecleziastice prin două lucruri esenţiale care stau la baza acesteia:
misionarismul laic şi voluntariatul duhovnicesc.
        Acest lucru este prezent în Statutul Organic al mitropolitului Andrei Şaguna care permite
colaborarea dintre clerici şi mireni la conducerea problemelor bisericeşti. Misionarismul laic
înseamnă chemarea mirenilor ,,la lucru pentru vestirea Domnului, pentru vestirea mântuirii" 43.
Acest lucru nu este o noutate a Oastei Domnului fiindcă apostolatul laic este luat din Biblie,
începând de la samarineancă şi la Maria Magdalena care au fost vestitoare ale Domnului după ce
L-au aflat pe El. Există un temei biblic cu privire la apostolatul laicilor: ,,Să ştie că cel ce a întors
pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de
păcate" (Iacov, 5, 20). Totuşi misionarismul laic consta în faptul că oamenii fără o pregătire
teologiă deosebită şi fără nicio investitură oficială au început să interpreteze Biblia pe linia
sănătoasă a învăţăturilor Bisericii şi nu aşa numita preoţie universală pe care o întâlnim la
43
     preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, ed. a VI-a, Sibiu, 1991, p. 86.

                                                             18
protestanţi şi la neoprotestanţi. Un apologet al misionarismului laic era Sfântul Ioan Gură de Aur
- unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii- tâlcuind cuvintele Sfântului Apostol Pavel
,,învăţaţi-vă şi propovăduiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea"44 spunea următoarele: ,,Nu
aruncaţi totul asupra noastră; sunteţi oi cuvântătoare şi nu necuvântătoare. Dacă cei învăţaţi s-ar
fi apucat să înveţe şi ei pe alţii, ar fi progresat lucrul nostru şi ne-ar fi venit şi nouă în ajutor.
Spune-mi dacă cineva s-ar duce la un dascăl şi ar rămâne un timp îndelungat spre a învăţa literele
alfabetului, oare prin aceasta nu ar fi el spre sarcina şi îngreunarea dascălului? Pe timpul
apostolilor nu era aşa, ci întruna cei ce ieșeau de la învăţătură, înlocuiau pe dascălii lor în
învăţătura altora. Numai aşa au putut apostolii să perindeze lumea întreagă, nefiind ei legaţi într-
un singur loc. Însă voi mă ţineţi pe loc ca pironit...totul aruncaţi asupra noastră. Voi ar trebui nu
numai să învăţaţi de la noi, ci să învăţaţi şi voi pe alţii. Voi însă toate le lăsaţi în sarcina noastră
şi de aceea avem o mare greutate"45.
         Despre misionarismul laic teologul rus, Serghei Bulgakov, scria în Ortodoxia
următoarele: ,, În Biserică se află păstori şi păstoriţi; se află două părţi: cei care învaţă şi cei care
sunt învăţaţi. Autoritatea învăţământului Bisericii nu poate să fie împuţinată fără urmări. Dar
aceasta nu înseamnă deloc că întregul învăţământ aparţine exclusiv ierarhiei şi că laicii sunt
lipsiţi de el, neavând decât datoria de a primi în mod pasiv învăţătura predată. Un astfel de punct
de vedere împarte societatea bisericească în două părţi: partea activă şi partea pasivă. Acest lucru
nu corespunde adevăratei esenţe a creştinismului şi trebuie să opunem, împreună cu protestanţii,
la această idee, concepţia preoţiei universale şi a sfinţeniei poporului lui Dumnezeu. Următoarele
cuvinte ale Mântuitorului sunt adresate acestui popor, sunt adresate tuturor credincioşilor,
întregii creştinătăţi, nu numai ierarhiei singure: "Mergând învăţaţi toate popoarele" sau şi:
"Mergeţi în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la toată făptura" (Marcu 16, 15). Dacă săvârşirea
Tainelor, dacă în special, punerea mâinilor erau prerogativa apostolilor, predicarea Evangheliei
era, în aceeaşi măsură, considerată ca opera tuturor credincioşilor, căci fiecare credincios este
chemat de Mântuitorul Însuşi a mărturisi înaintea oamenilor. Şi cu adevărat vedem că predicarea
lui Hristos se face, încă de la început, nu numai de către apostoli, ci şi de credincioşi în general
(F. Ap. 6, 5; 8, 5,12, 14, 28-36); şi nu numai de bărbaţi, ci şi de femei, dintre care unele sunt
cinstite de Biserică la fel cu apostolii tocmai pentru motivul predicării Evangheliei (de pildă sf.
Nina, apostol al Georgiei, pe urmă sf. Tecla, martiră şi altele). Misiunea creştină nu e mărginită
de prerogativele ierarhice, ci ea este datoria fiecărui creştin care spune despre el însuşi "cred şi
mărturisesc" şi care, chiar prin aceasta, predică. Marile fapte ale martirilor, care mărturiseau
credinţa lor, erau cele mai bune predici. În sfârşit dacă se are în vedere propovăduirea nu numai
printre cei ce nu cred ci şi printre creştini, se vor găsi de asemenea în Scriptură numeroase
mărturii despre rolul activ al laicilor. Să notăm de altfel că Scriptura nu cunoaşte acest cuvânt de
laici; ea numeşte pe creştini foarte simplu cu numele de credincioşi, de ucenici, de fraţi, etc.
Laicii participă deci la învăţământ, aşa încât există un dar special de învăţământ (Iacov 5, 19-20;
1 Tes. 5, 11; Evrei 3, 13; Gal. 6, 1-10; 1 Cor. 14, 26; Col. 3, 16; 1 Tim. 1, 7; 3, 2; 5, 17; 1 Petru
4, 10-11).Dar dacă laicii n-au dreptul să predice în timpul slujbelor, ei nu sunt lipsiţi de dreptul
de a predica în biserică, în afară de slujbe, şi cu atât de mult ei pot să predice în afară de biserică.
În Biserică nu are loc muţenia şi ascultarea oarbă, căci apostolul spune: "Hristos ne-a scos la
libertate; rămâneţi deci tari şi nu vă prindeţi din nou în jugul robiei" (Gal. 5, 1)"46. La acestea
preotul Trifa completează afirmaţiile lui Bulgakov astfel: ,,Mirenii nu sunt deloc un subiect pasiv

44
   Col. 3, 16.
45
   Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 86.
46
   Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Ed. Paidea, Bucureşti, 1994, p. 60-61.

                                                        19
al administraţiei, cu singura obligaţie de a asculta de ierarhie; ei nu sunt în oarecare fel vas gol de
harisme, pe care ierarhia l-ar umple. Se poate considera starea mireană ca o demnitate sfântă;
titlul de creştini a făcut din ei "poporul lui Domnezeu, preoţie regală" (1 Petru 2, 9). Laicii
participă într-o anumită măsură la confecţionarea tainelor preotul, în mod strict vorbind nu
trebuie să împlinească tainele singur, fără popor. Cu alte cuvinte, el administrează tainele cu
poporul şi laicii le "co-administrează" cu el. În sânul organismului spiritual al Bisericii totul se
îndeplineşte în unitatea dragostei şi nu este niciun organ care să poată exista fără să depindă de
celelalte"47.
         Voluntariatul duhovnicesc constă în angajarea de bună voie a preoţilor şi mirenilor în
lupta contra păcatelor. Despre acest lucru, preotul Iosif Trifa a precizat că lucrarea de la Oastea
Domnului se face voluntar, iar conform opiniei sale chiar conducătorii acestei mişcări trebuie să
facă această lucrare voluntar, adică să nu primească salariu pentru această muncă precum primii
misionari creştini. În privinţa iniţiativei episcopiei de la Oradea prin întocmirea unui Statut ,,al
societăţii culturale religioase "Oastea Domnului" din Eparhia Oradea", avocatul şi unul din
ostaşii de seamă din Bucureşti, Ion Grigore Oprişan, a scris o precizare despre voluntariatul
Oastei Domnului în rândurile care urmează: ,,Tovărășia "Oastei Domnului" este, după
mărturisirea însăşi a singurului îndrituit s-o spună cu apăs, adică a Î. P. S. Mitropolit Nicolae:
iniţiativa părintelui Iosif Trifa. E de dorit să se ştie acest lucru lămurit. Această iniţiativă nu este
decât un voluntariat duhovnicesc de care Biserica trebuie să se bucure într-o vreme când stările
de lucruri ne arată precis nevoia lui, iar nicidecum să-l oficializeze. Ceea ce au făcut fraţii de la
Oradea Mare înseamnă oficializare pur şi simplu. Şi aceasta se tălmăceşte în grai deschis
românesc uciderea iniţiativei şi încrederii acordate, iniţiativă care s-a dovedit şi pentru cei din
urmă înţelegători că a adus roade: suflete strâns legate de Biserica Domnului. Biserica -
respectiv Sfântul Sinod - are dreptul de a supraveghea ca să nu se abată sufletele de la matca
ortodoxiei; are datoria de a îndrepta atunci când se fac greşeli şi a capta toate energiile
duhovniceşti. Dar a oficializa, a pune pe calapod seva primăverii duhovniceşti a sufletelor este a
opri tocmai raţiunea acestei revărsări de credinţă pe matca ortodoxiei noastre scumpe. "Oastea
Domnului" este o floare răsărită în aerul tare de pădure, de câmp. A lua această floare şi a o duce
în cea mai aleasă seră, în tovărăţia minunată a oricăror flori, este a o ofili. Îi este dat să rămână în
atmosfera în care a răsărit acum zece ani. Să nu se uite că umilul gornist de la Sibiu [adică
preotul Iosif Trifa] a fost şi este un şcolar al Duhului Sfânt care a lucrat o temă de examen şi i-a
reuşit. A te bucura şi a folosi, spre binele obştei, această lucrare este una, a-i lua însă numele spre
a-l consacra în forme oficiale şi a nu întreba, în prealabil, pe cel mai de seamă ostenitor al ei, este
alta. Cu ceva mai multă înţelegere a voluntariatului propovăduit de sf. Ioan Gură de Aur, acea
sfântă expediţie a laicilor spre a aduce suflete la picioarele preoţilor, am putea ajunge să nu se
piardă nici un strop de energie duhovnicească din cea mai caldă vatră a ortodoxiei. O mai caldă
iubire pentru Biserica vie nu s-a arătat până azi în obştea creştinătăţii noastre româneşti"48.
         În ceea ce priveşte problema conducătorilor Oastei Domnului, peotul Iosif Trifa a făcut o
precizare în acest sens în articolul ,,Cine este şi cine poate fi conducătorul Oastei Domnului"
publicat în gazeta "Oastea Domnului" numărul 31/1931, apoi în cartea Ce este Oastea
Domnului. În acest articol întemeietorul Oastei Domnului subliniază că ,,Oastea Domnului este a
Domnului şi conducătorul ei nevăzut este Domnul, Cel care a pornit-o la drum". Astfel avem de-
a face cu doi conducători, unul nevăzut - adică Capul Bisericii, Domnul Iisus Christos - şi unul
văzut, ale cărui atribuţii le vom vedea pe parcurs. După cum specifică preotul Iosif Trifa,

47
     Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 92.
48
     O. D. nr. 44/1932, apud preot Iosif Trifa, op. cit., p. 60.

                                                               20
conducătorul şi îndrumătorul Oastei Domnului poate fi numai un ostaş al Domnului, adică unul
care trăieşte în regulile şi rânduielile acestei mişcări preot sau laic, de pildă urmaşul duhovnicesc
şi unul dintre apropiaţi a săi, învăţătorul Ioan Marini.

         3. 1. 2. Organizarea activităţilor misionare ale Oastei Domnului

        În perioada interbelică, una din cauzele care a grăbit marile schimbări a fost scrisul:
ziarele şi cărţile. Primul război mondial a fost un punct de cotitură de la care nimic nu a mai
continuat după cum era înainte pentru că s-au schimbat nu numai regimurile politice şi graniţele
statelor europene, ci şi oamenii şi stările lor, apărând astfel foamea după citit. Această dorinţă a
făcut să se înmulţească scrisul şi însemnătatea cărţii în îndrumarea gândirii şi traiului oamenilor.
În România scrisul şi cititul în rândul ţărănimii a pătruns imediat după Marea Unire din 1918. În
ceea ce priveşte scrisul religios în ţara noastră, acesta era ca şi inexistent fiindcă, în afară de
puţinele cărţi tipărite în alfabet chirilic, nu se găsea nimic religios de citit. În schimb, au început
să apară după război la târguri mici broşuri cu epistolii căzute din cer, tălmăciri de visuri,
descântece şi alte lucruri ce alimentau superstiţia şi necredinţa răspândite în scopuri de profit.
Aşadar, preotul Iosif Trifa a înţeles că în slujba lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor în
noile stări de lucruri cartea devine misionarul care va putea face cel mai mult pentru alungarea
întunericului şi a păcatelor pentru vestirea adevărului mântuitor.
        În tot acest timp, scrierile redactorului gazetei "Lumina Satelor" au căpătat răspândire şi
adâncime deoarece acestea erau inspirate şi îndrumate de Duhul Sfânt în găsirea celor mai
felurite şi mai originale metode şi mijloace pentru atragerea sufletelor la Hristos şi pentru a le
lumina cald şi apropiat înţelesul Sfintelor Scripturi. De aceea, el a început minunatele şcoli în
"Lumina Satelor" cu Tâlcuirea Evangheliilor, cu Citiri şi tâlcuiri din Biblie, cu Corabia lui Noe,
cu Vremuri biblice, cu Războiul Sfânt şi cu altele trecute din număr în număr, din an în an care
au plăcut atât de mult încât s-a dovedit că publicarea lor numai în ziar era neîndestulător.
        Oricât de bine păstrate erau ziarele, acestea se învecheau, se rupeau, se pierdeau, iar
scrisul cu continuarea se întrerupea şi se pierdea. Singura soluţie pentru păstrarea foiletoanelor
cu prindere la public era strângerea acestora în cărţi. Cartea era, în viziunea preotului Trifa şi a
lui Traian Dorz, misionarul viitorului pentru că aceasta, pe lângă faptul că e trainică şi mai uşor
de transportat decât o colecţie de ziare, va începe să facă slujba Domnului în cel mai harnic şi
mai potrivit fel. Însă, în perioada interbelică tiparul era rar şi scump deoarece tipografiile erau
puţine şi aproape toate în mâinile minorităţilor precum evreii. O altă cauză a costului ridicat al
tiparului era cererea preţului uriaş pentru o carte datorită înţelegerii dintre proprietarii unei
tipografii să nu tipărească decât de la un anumit preţ în sus. Astfel preţul ridicat scumpea cartea
în aşa fel încât cei înstăriţi şi-o puteau permite în timp ce cea mai mare parte a populaţiei o ducea
din ce în ce mai greu.
        În ciuda acestor obstacole, redactorul "Luminii Satelor" a început să publice cărţi ieftine
cu orice risc, bizuindu-se pe încrederea în Domnul Iisus şi pe încrederea poporului, ilustrative în
acest sens fiind articolele O chemare de ajutor pentru strângerea spicelor sufleteşti din această
gazetă 49, O veste bună50. Fenomenului Trifa51 a început oficial la sfârşitul anului 1924 când a
fost publicat articolul O carte cu...8 lei, după cum urmează: ,,O carte cu 8 lei este azi cu adevărat
un lucru de mirare când o foiţă de ţigarete costă 2,5 lei. Această carte cu 8 lei este cea scoasă de
49
   Cf. art. ,,O chemare de ajutor pentru strângerea spicelor sufleteşti din această gazetă" din L. S. nr. 9/1924, p. 5.
50
   Cf. art. ,,O veste bună" din L. S. nr. 37/1924, p. 5.
51
   Fenomenul Trifa constă în tipărirea de cărți și publicații religioase la prețuri acesibile și în tiraje mari pentru
toate categoriile sociale.

                                                           21
redactorul acestei gazete, părintele Iosif Trifa şi despre care am scris pe larg în numărul trecut.
Întovărăşiţi-vă zece inşi, fiecare cu 8 lei, şi trimiţând aceşti bani veţi primi fiecare câte o carte cu
peste 15 chipuri religioase împreunate cu citiri şi tâlcuiri din Biblie, precum şi o mulţime de mici
istorioare pline de învăţătură sufletească. Acest preţ l-am stabilit ca să putem aduce cât mai mare
câştig sufletesc. Ţinem deschis acest preţ numai pe două săptămâni, pentru ca să băgăm banii în
alte cărţi ieftine. Citirile din Biblie vor ieşi în mai multe cărţi şi cine va cumpăra de la început
aceste cărţi va avea pe urmă o Biblie întreagă în chipuri, icoane şi tâlcuiri frumoase. Ajutaţi
lucrul Domnului răspândind aceste cărţi!"52. Pe lângă preţurile neobişnuit de ieftine la cărţi,
redactorul "Luminii Satelor" instituia premii lunare în cărţi, în bani prin tragere la sorţi între
abonaţi şi cititori. Începutul unor astfel de concursuri este cu ocazia praznicului Naşterii
Domnului 1924 în articolul Premii de mii de lei în fiecare lună, după cum urmează: ,, "Lumina
Satelor" a adus multe noutăţi în felul de a face gazetărie pentru popor. Cea mai mare noutate este
duhul religios în care se scrie această gazetă. O altă noutate sunt apoi şi premiile pe care le
publică în foaie şi bunul nostru prieten Ilie Laza din America (pentru citirea şi cunoaşterea
Bibliei). Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom duce mai departe şi lucrul acesta. Pe lângă
premiile ce le va pune I. Laza, şi poate şi alţii, va pune şi gazeta noastră fel de fel de premii în
cărţi, în bani, etc... În fiecare lună va fi o tragere de premii... Se vor trage la sorţi premii din
Biblii, Noul Testament, abonamente la gazetă, cărţile scoase de părintele Trifa şi alte cărţi
folositoare... În loc de cărţi, câştigătorul poate primi şi preţul lor în bani, dacă vrea. Pe lângă
acestea vor veni şi premii pentru poezii religioase etc. Facem şi această jertfă, ca să atragem cât
mai multe suflete lângă Cuvântul lui Dumnezeu..."53. Totuşi, pe lângă acestea, desfăcătorilor de
cărţi şi de Biblii li se da la comenzi mai mari un rabat de 20 şi 25 la sută din preţul lor,
trimiţându-se cărţile şi pe aşteptare, adică pentru a fi plătite după vânzarea lor. Aceste condiţii
nespus de avantajoase, pe care nimeni nu le acorda în acest fel, au încurajat pe mulţi să
răspândească Biblii şi cărţi religioase.
         Ţăranii, muncitorii, bărbaţii, femeile şi copiii s-au oferit de bună voie drept colportori.
Tineri şi bătrâni se angajau voluntar în răspândirea de cărţi şi ziare religioase, primul care se
oferise să facă acestă slujbă fiind un ostaş ţăran din Bucovina, Zaharia Cudlic din Pojorâta54.
Acest lucru l-au făcut mulţi, dar buna credinţă şi jertfa pe care o făcea redactorul "Luminii
Satelor" au fost înşelate de foarte mulţi dintre aceştia care văzuseră în colportajul de cărţi şi de
ziare religioase un mijloc de câştig nemuncit. De aceea, nu după mult timp, a apărut categoria
escrocilor şi jefuitorilor care-l înşelau pe preotul Trifa, trăgând balanţa datoriilor către tipografie
şi furnizorii de Biblii. Se adunaseră pagubele făcute de jefuitori în sume tot mai mari până ce
situaţia redactorului s-a îngreunat peste măsură de mult. La repetatele scrisori şi rugăminţi, cei
mai mulţi n-au mai răspuns niciodată. Ca un om profund duhovnicesc preotul Iosif Trifa nu voia
să-i dea în judecată spre deosebire de alţi redactori şi editori spre uimirea noastră.
         Din această cauză, preotul Trifa scria în articolul S-a pus baza unui fond de
evanghelizare din "Lumina Satelor"numărul 7 din 1927 următoarele: ,,"Lumina Satelor" a pornit
cu Oastea Domnului o mare luptă contra păcatului. În această luptă am avut şi sprijinul material -
singurul sprijin material al societăţii "Oastea Domnului". Acest fond a fost întemeiat de un cantor
evlavios - Nicolae Cimpoca, din Sadu, judeţul Sibiu - cu o donaţie de 1000 lei. La acest început
s-au strâns apoi şi alte dăruiri. Fondul a fost înfiinţat pentru ajutorarea trupească şi sufletească a
celor din Oastea Domnului. Din acest mic grăunte de muştar doresc să crească un copac mare,

52
   Cf. art. ,,O carte cu... 8 lei" din L. S. nr. 50-52/1924, p. 2.
53
   Cf. art. ,,Premii de mii de lei în fiecare lună" din L. S. nr. 50-52/1924, p. 3.
54
   Pentru detalii v. L. S. nr. 7/1926, apud Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 132.

                                                            22
scria cantorul N. Cimpoca... Acum ne mai vine o donaţie de 5000 lei... Faptul acesta ne
îndeamnă să înaintăm mai departe... Punem bază unui fond de evanghelizare... vom începe să
publicăm tot ce ni se trimite pentru lucrul Domnului... Gândul nostru este să putem umple satele
şi oraşele de cărţi religioase ieftine... Începem cu publicarea celor care au dăruit: Nicolae
Cimpoca din Sadu - 1000 lei; Timotei Popovici, profesor, Sibiu - 1000 lei; Iosif Trifa, redactor
"Lumina Satelor" - 1000 lei; Moise Popovici, profesor, Beiuş - 1000 lei...". Banii din fondul de
evanghelizare au contribuit la acoperirea cheltuielilor de tipărire şi la continuarea muncii în
redacţia Oastea Domnului. Totuşi, preotul Iosif Trifa scria în "Lumina Satelor" numărul 15 din
1927: ,,...Vindem cărţile cu deficit! Socotelile se pot vedea oricând. Însă nouă nu ne pare rău de
această pagubă. Noi înşine ne-am făcut cu voia această pagubă, pentru ca după ea să avem
câştigul cel mare sufletesc: ajungerea cătţilor bune în familiile creştine. Putem sta oricând, în faţa
Domnului, cu conştiinţa împăcată. Ne-am făcut datoria deplin. Am pus în slujba Lui, deplin,
toată averea noastră sufletească şi materială, n-am precupeţit nimic".
        Deşi Oastea Domnului e afundată în datorii, ne-am fi aşteptat ca atunci să fi dat în
faliment, ceea ce nu s-a întâmplat. Totuşi, aceasta a rezistat chiar şi cu datorii colosale de peste
100 mii de lei. Mărturie stă un articol scris de redactorul gazetei "Lumina Satelor" din 4 martie
1928: ,,... Fără nici o subvenţie din partea nimănui, bilanţul nostru de un an este: răspândirea a
100 mii de cărţi şi 500 mii de gazete. Am cerut Statului ceva ajutor, dar nu ne-a dat nimic
(Biserica nu a dat nici ea!). Milioanele se dau numai pentru propaganda politică. Am cerut însă
ajutorul Domnului şi ni l-a dat El. Am avut datorii peste 100 mii lei. "Astra", cu un buget de 7-8
milioane, aproape tot de la Stat, n-a făcut cât "Lumina Satelor", fără nici un ajutor. Mai mult face
ajutorul Domnului decât toate milioanele. Mulţumim pentru toate numai Domnului. Şi
mulţumim fraţilor ostaşi"55.
        În ceea ce priveşte poezia şi cântarea religioasă, în România între anii 1920-1930 aceasta
nu exista. Însă se publicau poezii patriotice şi populare chiar şi în presa bisericească, de pildă în
suplimentul "Libertăţii" de la Orăştie numit "Foaia Interesantă". Din această cauză, redactorul
gazetei "Lumina Satelor" încerca să încurajeze şi să îndemne pe cititori pentru a scrie poezii
religioase şi a compune cântări religioase. Astfel, pentru încurajare a fost publicat primul concurs
pentru un imn al Oastei cu un premiu de 2 dolari în "Lumina Satelor" numărul 40 din 192456. La
acest concurs au intrat multe poezii, dar cea dorită şi aşteptată n-a apărut decât mult mai târziu.
Prima poezie religioasă publicată a fost a unui ostaş din Banat intitulată Intraţi în Oastea lui Isus.
Această poezie a fost publicată în "Lumina Satelor" nr. 41 din 1924, demonstrând că mai este
cale lungă până la poezii creştine valoroase. În 1927 apar noi poeţi creştini, iar preotul Trifa nu
mai este silit să compună imitaţii după cântece naţionale asta datorită faptului că nu avea talent
poetic. Unul din cei mai de seamă poeţi care a apărut în 1927 a fost Gheorghe Munteanu din
Batiz, judeţul Hunedoara, căruia i s-a publicat mai târziu un volum de poezii. Tot în 1927, în
"Lumina Satelor" numărul 26 apare publicată poezia preotului Iosif Trifa, Mai lângă Domnul
meu, mai lângă El, poezia după care este cunoscut şi a devenit mai târziu cântare intitulată Un
cântec preadulce. În 1928, ca urmare a faptului că nu apar poezii şi cântări religioase mai
profunde şi de valoare, preotul Iosif Trifa publică articolul Poezia şi cântarea în slujba
Domnului şi a Oastei Domnului care precizează lipsa poeziei şi cântării religioase la români,
menţionând şi prezentând trei cauze asupra căreia cântarea religioasă înseamnă cântare
bisericească. Aceste trei cauze sunt: slăbirea creştinismului, cântarea religioasă aparţine numai
stranei şi neglijarea de către români a cântării religioase.

55
     Traian Dorz, op. cit., p. 135-136.
56
     Pentru detalii v. Traian Dorz, op. cit., p. 140.

                                                        23
În anul 1929 a apărut imnul Oastei mult aşteptat scris de Ilie Covaci din Ghioroc, judeţul
Arad, intitulat Isus, Regele cel Mare. Tot atunci au apărut şi alţi poeţi cunoscuţi precum
învăţătorul Ioan Marini cu poezia Sunat-a ceasul izbăvirii57 şi învăţătorul Ioan Tudusciuc din
Brăhăşoaia, judeţul Vaslui cu poezia O, Isuse, Domnul meu58. Însă cel mai de seamă poet creştin
român a fost tânărul Traian Dorz din Mizieş, judeţul Bihor care are mai multe volume de poezii
publicate în anii 1930-1940, până la instaurarea regimului comunist, şi care şi-a început cariera
literară după Revoluţia din decembrie 1989.


         3. 1. 3. Dialogul dintre Oastea Domnului cu celelalte structuri
         A. Rosturile naţionale ale Oastei Domnului


         Încă de la întemeiere, Oastea Domnului a luat avânt, membrii acestei mişcări provenind
din toate colţurile ţării. Rosturile naţionale ale Oastei Domnului sunt: lupta pentru împărăţia lui
Dumnezeu şi mântuirea sufletelor şi lupta pentru renaşterea spirituală a întregii Românii.
          În viziunea lui Sergiu Grossu, este cu neputinţă a ne sluji ţara şi poporul dacă nu-L
slujim mai întâi pe Dumnezeu pentru că nu putem să-L slujim pe Dumnezeu fără ca să credem în
Iisus şi să călcăm pe urmele Lui, întru reeditarea lucrării Sale dumnezeieşti de slujire. Prin
urmare, realizându-ne în Iisus Hristos, ca oameni noi, muntele Domnului - la care ne-am căţărat
în virtutea credinţei - , cu duh nou şi cu minte nouă, cu mâini nevinovate şi cu inimă curată,
respectiv înălţimea staturii noastre spirituale devine elementul justificativ al dăruirii în actul de
slujire, precum ni se revelează: ,, Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui
Israel, - zice Domnul Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa lui Israel, toată, oricâtă ar fi ea pe
pământ; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre şi pârgile voastre cu
toate cele sfinte ale voastre" (Iez. 20, 40)59.
         În acest fel a gândit, a crezut, s-a ostenit şi a luptat în ţara noastră imediat după primul
război mondial preotul Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, vrând să-şi slujească Neamul
şi ţara cu toată puterea fiinţei sale. Totuşi România era mare pe dinafară reîntregită în graniţele
ei, dar pe dinăuntru se micşora, pierzându-şi grandoarea din cauza unui duşman intern extrem de
periculos, după cum scria: ,,Ne cuceresc răutăţile şi păcatele; ne biruie stări urâte şi păcătoase
care trebuie să înceteze".
         Pentru a lupta în slujba Neamului, mai întâi trebuia lupta ,,pentru Împărăţia lui Dumnezeu
şi mântuirea sufletelor"60, apoi mobilizarea sufletelor la luptă contra păcatelor, întunericului şi
contra diavolului. Încă din prima sa carte publicată la Arad în 192061 reiese grija tânărului preot
pentru strălucirea spirituală a neamului său şi dorinţa lui de a vedea strălucind credinţa în
Dumnezeu, virtuţile sfinte şi moravurile bune şi curate: ,,Numai o Românie aşezată pe temeliile
moralului - pe temeliile credinţei părinţilor noştri - înseamnă un câştig adevărat şi statornic. (...)
Mărirea şi puterea oricărui popor din istoria lumii ţine până când a ţinut şi el la credinţa,
moravurile cele bune. Când le-a pierdut, nu au mai trebuit alţi duşmani, căci necredinţa,
decăderea morală au fost duşmanii cei mai cumpliţi care au surpat puterea şi mărirea oricărui

57
   ,,Sunat-a ceasul izbăvirii" din L. S. nr. 20/1930, p. 5.
58
   ,,O, Isuse, Domnul meu" din L. S. nr. 12/1930, p. 5.
59
    Sergiu Grossu, Un vânt de primăvară religioasă, Sibiu, 2005, p. 24.
60
    Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 156.
61
    Ne referim la cartea preotului Iosif Trifa, Spre Canaan - 15 predici în legătură cu războiul și vremile noastre.

                                                          24
neam în lume”62. Vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu și vremile noastre, preotul Trifa scria
cu tărie: ,,Până când omenirea nu va căuta liniștea pierdută în bisericile părăsite, în curăția
morală, în dragostea, adevărul, dreptatea și celelalte virtuți vestite de Iisus, care astăzi stau
fugărite, vremile tulburi și grele vor stărui ca o mustrare grozavă pentru decăderea morală de
astăzi”63.
        În concluzie, singura soluție viabilă pentru renașterea spirituală a României era, este și
va fi înnoirea societății, înnoire ce presupune o țară nouă, cu oameni noi, în care exploatarea
omului de către om va fi definitiv înlocuită cu iubirea și slujirea omului de către om, adică o țară
conștientă de posibilitățile sale de reconstrucție în Iisus Hristos.

         B. Oastea Domnului și cultele protestante și cele neoprotestante

        Deși conform articolului 22 din Constituția din 1923 prevedea că ,,Statul garantează
tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune întrucât exercițiul lor nu aduce atingere
ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului”64, totuși libertatea
religioasă exista doar pe hârtie pentru că existau unele culte neoprotestante au fost interzise prin
lege precum penticostalii și mileniștii.
        În perioada interbelică Biserica Ortodoxă se confrunta cu prozelitismul cultelor
neoprotestante, câteva dintre ele răspândindu-se printre români din Transilvania și apoi printre
românii din celelalte provincii, fie de predicatori maghiari înainte de 1918, fie de românii veniți
din SUA unde au cunoscut noile învățături și apoi le-au adus acasă printre localnici. Din cauza
acestor acțiuni din partea cultelor neoprotestante, s-au luat decizii cu privire la interzicerea
acestora și folosirea contra acestor culte a diverselor măsuri precum combaterea negativă,
implicarea autorităților și intervenția jandarmeriei. Aceste măsuri nu au avut efectul scontat
deoarece ,,sectarismul - și aprinderea lui - trebuie privit ca o însetoșare a oamenilor după cele
sufletești. Eu socot - scria preotul Iosif Trifa - că se rătăcește nu atât pentru că îi arată sectarul
ce-i scris la Matei despre botez, ci pentru că-i dornic de o viață mai bogată în preocupările
mântuirii sufletești și mai bogată în pășune duhovnicească”65. De aceea, în opinia preotului Iosif
Trifa, prozelitismul cultelor neoprotestante poate fi combătut printr-o puternică lucrare de
evanghelizare. În acest sens, Oastea Domnului îl face prin două metode: prin mărturisirea
Evangheliei și printr-o purtare creștinească conformă cu Evanghelia, purtând război contra
păcatelor și a obiceiurilor rele și demonstrând creștinilor că și în cadrul învățăturilor Bisericii
noastre omul se poate ,,pocăi” de păcatele și obiceiuri urâte.
        Atitudinea ostașilor față de neoprotestanți este mai întâi purtarea față de aceștia cu
dragoste, încercând a-i îndrepta prin puterea dragostei, apoi ferirea de prea multe discuții
polemice cu cei îndărătnici. Totuși ostașii își văd mai mult de zidirea lor sufletească decât să
intre într-o discuție contradictorie cu privire la învățăturile Bisericii cu neoprotestanții. Pentru
îndreptarea celor rătăciți și pe cei ce înclină spre rătăcire se folosește metoda exemplului
personal al creștinului sub toate aspectele vieții cotidiene pentru că metoda combativă - care
constă în combaterea neoprotestanților numai cu citate din Biblie - neînsoțit cu pilda vieții
credinciosului rezultatul este nul.


62
   Preot Iosif Trifa, Spre Canaan, Sibiu, 2005, p. 17-18.
63
   Ibidem, p. 22.
64
   www.cdep.ro.
65
   Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, ed. a VI-a, Sibiu, 1991, p. 153.

                                                          25
C. Oastea Domnului și chestiunea greco-catolicilor

        Conform Constituției din 1923, Biserica greco-catolică are întâietatea față de celelalte
culte, pentru că Biserica greco-catolică este o biserică românească. Totuși, datorită chestiunii
Concordatului cu Vaticanul care a fost ratificat în 1929 și a neîncrederii politicii Vaticanului de
către Biserica Ortodoxă față de această chestiune face ca atmosfera să fie tensionată între cele
două biserici surori. Biserica Ortodoxă se temea de transformarea Transilvaniei în cap de pod în
răspândirea catolicismului în România din moment ce Biserica Ortodoxă Rusă a ieșit din ecuație
ca urmare a revoluției bolșevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917.
        Pe lângă rivalitatea dintre Biserica Ortodoxă și cea Unită, preotul Iosif Trifa dorea
mântuirea poporului român și a vestit atât românilor ortodocși cât și celor greco-catolici într-un
fel nou vechea poruncă a dragostei care poate reface și sfinți iarăși totul. Încă de la întemeiere,
în rândurile Oastei Domnului au intrat atât ortodocși cât și greco-catolici. Pe lângă neîncrederea
și rivalitatea dintre cele două biserici românești, în rândul creștinilor din ambele biserici
românești s-a ridicat un steag alb de pace și dragoste, anume steagul nașterii din nou - al
pocăinței sincere și de alipire a sufletului de familia spirituală din care face parte - și chemării la
picioarele lui Iisus cel Răstignit. ,,Ostașii Domnului din ambele confesiuni - scria Traian Dorz -
se adunau împreună, cântau și se rugau împreună. Învățăturile începătoare - pentru care mai-
marii confesiunilor dezbinate se certau - ei le depășiseră și le uitaseră”66.
        Despre acest lucru, mulți dintre ierarhii ambelor biserici au aflat întâmplător,
mulțumindu-se cu niște informații aduse până la ei de rău-voitori și făcându-și o părere la
început negativă despre Oastea Domnului, iar apoi luând atitudine fie împotrivă, fie nepăsătoare.
Alți ierarhi au aflat acest lucru doar întâmplător, iar cei cu inima sinceră au fost mișcați și
cuceriți. În ”Isus Biruitorul” numărul 1 din 1937 sunt prezentate două cazuri în care sunt
protagoniști un episcop ortodox, Nicolae Ivan care a murit la 3 februarie 1936, și un episcop
unit, Iuliu Hossu. În primul caz, se relatează că la sfințirea unei biserici din zona Huedinului o
ceată de o sută de ostași geco-catolici cu cinci steaguri care veniseră la sfințire și-a cerut voie
să-i facă episcopului Nicolae Ivan o manifestație de dragoste pe care le-o acordă, schimbându-și
opinia față de Oastea Domnului. Un alt caz asemănător a fost întâmpinarea episcopului unit de
Cluj în drum spre mănăstirea Prislop cu trăsura de către o ceată de vreo două sute de ostași
ortodocși și greco-catolici care doreau să-l roage ceva. Desigur că episcopul unit a coborât din
trăsură și s-a întreținut cu ei peste două ore ascultându-i și mergând pe jos cu ei până la
mănăstire.
        Totuși, pe lângă buna înțelegere a unor ierarhi față de Oastea Domnului, mai existau
unele atitudini negative față de această mișcare chiar din partea unor ierarhi greco-catolici
precum episcopul greco-catolic de la Oradea, Valeriu Frențiu, care, cu ocazia sfințirii unei
biserici greco-catolice din Beznea din 13 octombrie 1929, a amintit în predica sa despre sectari,
numărându-i printre aceștia și pe membrii Oastei Domnului67.
        Conform Statutelor Oastei Domnului din 26 noiembrie 1936, greco-catolicii sunt
înlăturați din Oasta Domnului, fiind prezenți doar creștinii ortodocși, deși mitropolitul Nicolae
Bălan militase pentru unitatea celor două biserici românești.

            D. Oastea Domnului și alte asociații creștin-ortodoxe


66
     Traian Dorz, op. cit., p.220.
67
     Pentru detalii v. art. ,,Un alt atac contra Oastei Domnului" din L. S. nr. 50/1929, p. 4.

                                                              26
În perioada interbelică, activitatea misionară a fost în atenția tuturor eparhiilor,
organizându-se diferite cercuri misionare sau pastorale formate din preoți dintr-o anumită zonă
în diferite protopopiate. De asemenea, s-au constituit mai multe asociații de mireni ortodocși,
sub îndrumarea Bisericii, care urmăreau revigorarea sentimentului religios în rândul
credincioșilor și instruirea tineretului în spirit creștin precum: Asociația creștină ortodoxă
,,Patriarhul Miron”, ,,Societatea Sfântul Gheorghe”, Frăția Ortodoxă Română, etc. Pe lângă
acestea a apărut și mișcarea de renaștere spirituală ,,Oastea Domnului” care cuprindea toate
păturile sociale, spre deosebire de alte asociații precum Societatea Sfântul Gheorghe - care era o
asociație de tineret creștin-ortodox - și F. O. R.-ul care era pentru intelectuali.
         În ceea ce privește relațiile dintre Oastea Domnului și celelalte asociații, în general
acestea erau pașnice pentru că preotul Iosif Trifa încuraja scopul unor asemenea asociații,
anume cel de revigorare a sentimentului religios în rândul credincioșilor. Semnificativ în acest
sens este un articol de prezentare al revistei ,,Viața Ilustrată” ce aparține societății F. O. R. după
cum urmează: ,,[”Viața Ilustrată”] Este o revistă care a început să apară la 1 martie aici la Sibiu,
sub conducerea domnului N. Colan, rectorul Academiei Teologice Andreene. Revista este scrisă
pentru lumea intelectuală, cu deosebire având ținta de a îndruma pătura celor cu carte la Hristos.
Cărturărimea noastră s-a înstrăinat într-adevăr de la adevărata credință și de la Biserică.
Societatea F. O. R., întemeiată anul trecut, a pornit la drum tot cu ținta de a câștiga lumea
intelectualității românești pentru adevărata credință. În slujba acestei societăți se pune acum
”Viața Ilustrată”, revistă pornită de la 1 martie. Îi dorim viață lungă revistei acesteia și mai ales
un bun spor întru câștigarea sufletelor pentru Hristos. Abonamentul pe un an costă 200 lei.
Adresa: Academia Teologică, Sibiu”68.
         Datorită intrasigenței de care preotul Trifa de care dădea dovadă în ceea ce privește
eliminarea practicilor necreștine și neevanghelice din viața credincioșilor precum alcoolismul,
tabagismul și critica dansurilor și a balurilor de caritate, acest lucru a atras criticanți ai ideilor
acestuia. Tot aici intră și competiția dintre unele asociații precum ,,Societatea Sfântul
Gheorghe” - în privința atragerii tineretului - și Oastea Domnului. Pentru eliminarea Oastei
Domnului din concurență, Statutele Oastei Domnului din 26 noiembrie 1936 prevedea în
articolul 10 că membru al Oastei Domnului poate fi din orice pătură socială peste 15 ani, însă nu
pot fi primiți ca membrii - chiar dacă au 15 ani împliniți - elevii oricărei școli, soțiile și fii sau
fiicele nemajori fără consimțământul soțului sau părintelui lor și persoanele divorțate69. La acest
articol, întemeietorul Oastei Domnului scria: ,,Tineretul și elevii sunt scoși din Oaste cu
opreliștea împlinirii celor 15 ani (și cu tendința vădită de a-i atrage pe tineri separat, în
societatea Sf. Gheorghe)” 70.



         3.2. Învățăturile Oastei Domnului și ale preotului Iosif Trifa
         3.2.1. Adunările Oastei Domnului



68
   Cf. art. ,,Viaţa Ilustrată" din L. S. nr. 11/1934, p. 6, apud Moise Velescu, Profetul vremilor noastre, vol. 3, Sibiu,
2002, p. 270
69
   Cf. Statutelor Oficiale ale Oastei Domnului publicate în I. B./31 ian. 1937, p. 5, apud Nicolae Marini, Istoria
documentară a Oastei Domnului, București, 1999, p. 117.
70
   I. B./31 ian. 1937, apud Nicolae Marini, Istoria documentară a Oastei Domnului, București, 1999, p. 128

                                                          27
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941
Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941

More Related Content

What's hot

Simbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenesc
Simbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenescSimbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenesc
Simbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenescMioara Cimpan
 
Roma proiect
Roma proiectRoma proiect
Roma proiectsilviu123
 
SLAVJANO - ARIJEVSKE VEDE
SLAVJANO - ARIJEVSKE VEDESLAVJANO - ARIJEVSKE VEDE
SLAVJANO - ARIJEVSKE VEDEBroj Jedan
 
Imagini ale bucurestiului in literatura
Imagini ale bucurestiului in literaturaImagini ale bucurestiului in literatura
Imagini ale bucurestiului in literaturaMihaela Marcu
 
Criticismul Junimist
Criticismul JunimistCriticismul Junimist
Criticismul Junimistguest6a1540
 
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...RaduTeodorescu8
 
Shnderrimet Gjeometrike
Shnderrimet GjeometrikeShnderrimet Gjeometrike
Shnderrimet GjeometrikeErgi Nushi
 
Разпадането на Югославия
Разпадането на Югославия Разпадането на Югославия
Разпадането на Югославия Frenskata
 
Argumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra GlobalizareArgumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra Globalizarevnicole20
 
Cele 72 De Nume Care Creează
Cele 72 De Nume Care CreeazăCele 72 De Nume Care Creează
Cele 72 De Nume Care CreeazăDaniel Dorobantu
 

What's hot (20)

Filosofia
FilosofiaFilosofia
Filosofia
 
Gjuhe 12-30.03.2020
Gjuhe 12-30.03.2020Gjuhe 12-30.03.2020
Gjuhe 12-30.03.2020
 
Fashizmi
FashizmiFashizmi
Fashizmi
 
Simbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenesc
Simbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenescSimbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenesc
Simbolismul european cimpan mioara colegiul militar campulung moldovenesc
 
Ese: 100 vjet Pavaresi
Ese: 100 vjet PavaresiEse: 100 vjet Pavaresi
Ese: 100 vjet Pavaresi
 
TALESI DHE TEOREMA E TALESIT
TALESI DHE TEOREMA E TALESIT TALESI DHE TEOREMA E TALESIT
TALESI DHE TEOREMA E TALESIT
 
Roma proiect
Roma proiectRoma proiect
Roma proiect
 
Mass - Media
Mass - MediaMass - Media
Mass - Media
 
SLAVJANO - ARIJEVSKE VEDE
SLAVJANO - ARIJEVSKE VEDESLAVJANO - ARIJEVSKE VEDE
SLAVJANO - ARIJEVSKE VEDE
 
Imagini ale bucurestiului in literatura
Imagini ale bucurestiului in literaturaImagini ale bucurestiului in literatura
Imagini ale bucurestiului in literatura
 
Criticismul Junimist
Criticismul JunimistCriticismul Junimist
Criticismul Junimist
 
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
 
Iluminizmi
IluminizmiIluminizmi
Iluminizmi
 
Shnderrimet Gjeometrike
Shnderrimet GjeometrikeShnderrimet Gjeometrike
Shnderrimet Gjeometrike
 
Разпадането на Югославия
Разпадането на Югославия Разпадането на Югославия
Разпадането на Югославия
 
Realizmi, Projekt
Realizmi, ProjektRealizmi, Projekt
Realizmi, Projekt
 
Argumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra GlobalizareArgumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra Globalizare
 
Une dhe profesioni im
Une dhe profesioni imUne dhe profesioni im
Une dhe profesioni im
 
Mediul temperat arid 11 c
Mediul temperat arid 11 c Mediul temperat arid 11 c
Mediul temperat arid 11 c
 
Cele 72 De Nume Care Creează
Cele 72 De Nume Care CreeazăCele 72 De Nume Care Creează
Cele 72 De Nume Care Creează
 

Viewers also liked

Logistica stocurilor
Logistica stocurilorLogistica stocurilor
Logistica stocurilorAliskamk1001
 
Procese editoriale note_curs_ds
Procese editoriale note_curs_dsProcese editoriale note_curs_ds
Procese editoriale note_curs_dskisunea1989
 
Referat necesitate model
Referat necesitate modelReferat necesitate model
Referat necesitate modelOprea Elena
 
lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p...
 lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p... lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p...
lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p...Natalia Gatmaniuc
 
Raei 2014 2015 (2)
Raei 2014 2015 (2)Raei 2014 2015 (2)
Raei 2014 2015 (2)scmargineni
 
Studiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultanta
Studiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultantaStudiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultanta
Studiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultantaAllen Nedelcu
 
Somajul realitatea vietii sociale
Somajul   realitatea vietii socialeSomajul   realitatea vietii sociale
Somajul realitatea vietii socialeMiu Alexandru
 
2 Gestiunea Economica A Stocurilor
2 Gestiunea Economica A Stocurilor2 Gestiunea Economica A Stocurilor
2 Gestiunea Economica A StocurilorNiceTimeGo
 
Licenta tipuri de comunicare in afacerile internationale
Licenta tipuri de comunicare in afacerile internationaleLicenta tipuri de comunicare in afacerile internationale
Licenta tipuri de comunicare in afacerile internationaleStroe Sergiu Ionut
 
Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul
Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul
Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul Ceapat de Imserso
 
Lucrare de licenta - Relaţii publice online automobile dacia sa
Lucrare de licenta  - Relaţii publice online automobile dacia saLucrare de licenta  - Relaţii publice online automobile dacia sa
Lucrare de licenta - Relaţii publice online automobile dacia saAlexandru Rada
 
Dreptul protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]
Dreptul  protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]Dreptul  protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]
Dreptul protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]exodumuser
 

Viewers also liked (18)

Logistica stocurilor
Logistica stocurilorLogistica stocurilor
Logistica stocurilor
 
Referat[1]
Referat[1]Referat[1]
Referat[1]
 
Exemplu de referat
Exemplu de referatExemplu de referat
Exemplu de referat
 
Procese editoriale note_curs_ds
Procese editoriale note_curs_dsProcese editoriale note_curs_ds
Procese editoriale note_curs_ds
 
2referat somajul
2referat somajul2referat somajul
2referat somajul
 
Referat necesitate model
Referat necesitate modelReferat necesitate model
Referat necesitate model
 
lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p...
 lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p... lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p...
lucrare-problematic-a-copiilor-ramasi-singuri-acasa-ca-urmare-a-parintilor-p...
 
Ghid ld
Ghid ldGhid ld
Ghid ld
 
Raei 2014 2015 (2)
Raei 2014 2015 (2)Raei 2014 2015 (2)
Raei 2014 2015 (2)
 
Studiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultanta
Studiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultantaStudiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultanta
Studiu de caz - Implementare sistem ERP intr-o firma de consultanta
 
Somajul realitatea vietii sociale
Somajul   realitatea vietii socialeSomajul   realitatea vietii sociale
Somajul realitatea vietii sociale
 
2 Gestiunea Economica A Stocurilor
2 Gestiunea Economica A Stocurilor2 Gestiunea Economica A Stocurilor
2 Gestiunea Economica A Stocurilor
 
Licenta tipuri de comunicare in afacerile internationale
Licenta tipuri de comunicare in afacerile internationaleLicenta tipuri de comunicare in afacerile internationale
Licenta tipuri de comunicare in afacerile internationale
 
Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul
Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul
Caiet de sprijin in comunicarea cu pacientul
 
Migratia fortei de munca si copiii ramasi acasa - Catalin luca
Migratia fortei de munca si copiii ramasi acasa - Catalin lucaMigratia fortei de munca si copiii ramasi acasa - Catalin luca
Migratia fortei de munca si copiii ramasi acasa - Catalin luca
 
Lucrare de licenta - Relaţii publice online automobile dacia sa
Lucrare de licenta  - Relaţii publice online automobile dacia saLucrare de licenta  - Relaţii publice online automobile dacia sa
Lucrare de licenta - Relaţii publice online automobile dacia sa
 
Enigma vieti si a morti
Enigma vieti si a mortiEnigma vieti si a morti
Enigma vieti si a morti
 
Dreptul protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]
Dreptul  protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]Dreptul  protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]
Dreptul protectiei sociale usm rm.[conspecte.md]
 

Similar to Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941

Traian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securității
Traian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securitățiiTraian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securității
Traian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securitățiiGeorge Spiridon
 
(Sfantul justin popovici) biserica si statul
(Sfantul justin popovici) biserica si statul(Sfantul justin popovici) biserica si statul
(Sfantul justin popovici) biserica si statulBîrlădeanu Vlăduţ
 
Reformarea clerului parohial în timpul episcopului
Reformarea clerului parohial în timpul episcopuluiReformarea clerului parohial în timpul episcopului
Reformarea clerului parohial în timpul episcopuluiMircea Tivadar
 
Revista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din TimișoaraRevista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din Timișoaramariusionelut
 
Sfântul Roman Melodul - Imne teologice
Sfântul Roman Melodul - Imne teologiceSfântul Roman Melodul - Imne teologice
Sfântul Roman Melodul - Imne teologiceStea emy
 
Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...
Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...
Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...Stea emy
 
George spiridon tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...
George spiridon   tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...George spiridon   tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...
George spiridon tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...George Spiridon
 
Metamorfosis transfigurare şi ortodoxie
Metamorfosis transfigurare şi ortodoxieMetamorfosis transfigurare şi ortodoxie
Metamorfosis transfigurare şi ortodoxieRadu Teodorescu
 
Crestinismul parintilor
Crestinismul parintilorCrestinismul parintilor
Crestinismul parintilorIonescu Mirela
 
Bor In Anii Regimului Comunist Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu
Bor In Anii Regimului Comunist   Observatii Pe Marginea Raportului TismaneanuBor In Anii Regimului Comunist   Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu
Bor In Anii Regimului Comunist Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanusokoban
 
Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]
Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]
Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]Radu Teodorescu
 
MESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂ
MESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂMESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂ
MESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂmessianicrestorer
 
Mesianism restaurator
Mesianism restauratorMesianism restaurator
Mesianism restauratorDubhy Tim
 
Unitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizata
Unitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizataUnitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizata
Unitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizataIonescu Claudiu
 
Prereformatorii in apusul europei in sec
Prereformatorii in apusul europei in secPrereformatorii in apusul europei in sec
Prereformatorii in apusul europei in secDaniel Deiak
 
Sfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei Scripturi
Sfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei ScripturiSfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei Scripturi
Sfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei ScripturiStea emy
 
Pr. adrian dinu sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...
Pr. adrian dinu   sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...Pr. adrian dinu   sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...
Pr. adrian dinu sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...Tamas Ardelean
 

Similar to Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941 (20)

Traian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securității
Traian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securitățiiTraian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securității
Traian dorz și securitatea. anul jubiliar 1988 în arhiva securității
 
(Sfantul justin popovici) biserica si statul
(Sfantul justin popovici) biserica si statul(Sfantul justin popovici) biserica si statul
(Sfantul justin popovici) biserica si statul
 
Reformarea clerului parohial în timpul episcopului
Reformarea clerului parohial în timpul episcopuluiReformarea clerului parohial în timpul episcopului
Reformarea clerului parohial în timpul episcopului
 
Revista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din TimișoaraRevista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din Timișoara
 
Sfântul Roman Melodul - Imne teologice
Sfântul Roman Melodul - Imne teologiceSfântul Roman Melodul - Imne teologice
Sfântul Roman Melodul - Imne teologice
 
Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...
Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...
Asterios Gerostergios - Sfântul Fotie cel mare - Fotie şi schisma dintre Răsă...
 
George spiridon tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...
George spiridon   tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...George spiridon   tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...
George spiridon tentativele de legalizare slr oastei domnului intreprinse d...
 
Metamorfosis transfigurare şi ortodoxie
Metamorfosis transfigurare şi ortodoxieMetamorfosis transfigurare şi ortodoxie
Metamorfosis transfigurare şi ortodoxie
 
Crestinismul parintilor
Crestinismul parintilorCrestinismul parintilor
Crestinismul parintilor
 
Bor In Anii Regimului Comunist Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu
Bor In Anii Regimului Comunist   Observatii Pe Marginea Raportului TismaneanuBor In Anii Regimului Comunist   Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu
Bor In Anii Regimului Comunist Observatii Pe Marginea Raportului Tismaneanu
 
Filocalia 02
Filocalia 02Filocalia 02
Filocalia 02
 
Revista valori perene 2012 (nr. 3)
Revista valori perene 2012 (nr. 3)Revista valori perene 2012 (nr. 3)
Revista valori perene 2012 (nr. 3)
 
Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]
Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]
Arhanghelul mihail-in-cultul-ortodox[1]
 
1884 01
1884 011884 01
1884 01
 
MESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂ
MESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂMESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂ
MESIANISMUL RESTAURATOR ŞI TEOLOGIA SA SISTEMATICĂ
 
Mesianism restaurator
Mesianism restauratorMesianism restaurator
Mesianism restaurator
 
Unitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizata
Unitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizataUnitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizata
Unitatea bisericii si problema de comunicare intr o societate globalizata
 
Prereformatorii in apusul europei in sec
Prereformatorii in apusul europei in secPrereformatorii in apusul europei in sec
Prereformatorii in apusul europei in sec
 
Sfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei Scripturi
Sfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei ScripturiSfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei Scripturi
Sfântul Roman Melodul - Imnele Sfintei Scripturi
 
Pr. adrian dinu sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...
Pr. adrian dinu   sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...Pr. adrian dinu   sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...
Pr. adrian dinu sfantul ioan gura de aur si invatatura sa despre maica domn...
 

Lucrare de licență Oastea Domnului 1923-1941

  • 1. UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE SPECIALIZAREA ISTORIE LUCRARE DE LICENŢĂ Coordonator ştiinţific: Lector univ. dr. George ENACHE Absolvent: George SPIRIDON 2010
  • 2. UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE SPECIALIAZAREA ISTORIE Mişcarea de renaştere spirituală Oastea Domnului de la întemeiere până la intrarea României în cel de-al doilea război mondial Coordonator ştiinţific: Lector univ. dr. George ENACHE Absolvent: George SPIRIDON 2010 2
  • 3. CUPRINS 3 abrevieri 5 INTRODUCERE LUCRARE DE LICENŢĂ 1 2010 1 MIŞCAREA DE RENAŞTERE SPIRITUALĂ OASTEA DOMNULUI DE LA ÎNTEMEIERE PÂNĂ LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 2 ABREVIERI L. S. - "Lumina Satelor" O. D. - "Oastea Domnului" DTR - Dicţionarul Teologilor Români URSS - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (pe scurt Uniunea Sovietică) I. B. - "Iisus Bruitorul" G. D. - "Glasul Dreptăţii" V. C. - "Viaţa Creştină" BOR - Biserica Ortodoxă Română Sf. Sinod - Sfântul Sinod 3
  • 4. Introducere În România, pe lângă probleme sociale, politice şi economice care au apărut după primul război mondial, au apărut şi fenomene religioase care au încercat revigorarea sentimentul religios în rândul populaţiei afectată de probleme sociale, economice şi de analfabetism, dar mai ales de alcoolism. Un asemenea fenomen religios a fost mişcarea de renaştere spirituală Oastea Domnului. Oastea Domnului a provocat dezbatere în presă atât la începuturi cât şi acum în era internetului prin postări pe internet precum o predică contestatară a unui preot din Rădăuţi intitulată sugestiv Adevărul despre Oastea Domnului. Pe lângă postări pe internet mai apar lucrări în care este contestată această mişcare precum cea a lui P. I. David, Călăuză creştină - Sectologie1 , asta în condiţiile în care Oastea Domnului a fost recunoscută oficial de Sfântul Sinod al BOR în şedinţa din 26 martie 1990. În timpul regimului comunist însă, această mişcare se afla în afara legii fiind considerată de către acesta ca un ,,instrument de acţiune subversivă al acestei organizaţii [Garda de Fier], acţionând împotriva libertăţilor democratice acordate de statul nostru"2. Despre Oastea Domnului s-a scris extrem de puţin, mărind intr-un fel o aură de mister asupra acestei mişcări de revigorare spirituală în cadrul BOR. Aceste scrieri se împart în două categorii: scrieri partizane ale activităţii publicistice şi misionare a preotului Iosif Trifa şi scrieri cu caracter contestatar al acestei mişcări. Cel mai importanţ scriitor partizan ai activităţii preotului Trifa a fost poetul creştin Traian Dorz. Dorz a fost martor la evenimentele pe care le-a descris în cele două volume din monumentala lui lucrare intitulată Istoria unei jertfe: ,,Eu nu sunt istoric! N-am nici pregătirea, nici mijloacele şi nici talentul unuia care să poată alcătui o carte ce să corespundă scopului pe care l-ar avea şi felul pe care l-ar cere alcătuirea unei cărţi cu 1 Pentru detalii vezi P. I. David, Călăuză creştină - Sectologie, Curtea de Argeş, 2004, pp. 166-170. 2 Petre Hladchi-Bucovineanu, Faţete reale ale sectelor religioase, Bucureşti, 1983, p. 25. 4
  • 5. istoria completă a unei astfel de mari şi unice Lucrări cereşti pe pământul nostru nostru românesc. Dar sunt un martor ocular! Sunt unul care a luat parte, fierbinte, din copilăria mea şi cu tot sufletul meu, la toate cele descrise aici... Şi încă la multe altele, cu neputinţă de scris acum în istoria aceasta. Iar acest lucru mă obligă şi ma îndreptăţeşte să spun ceea ce am văzut şi cunoscut"3. Pe lângă acest scriitor prolific din timpul regimului comunist, se mai afirmă şi alţi scriitori ostaşi precum Moise Velescu, Nicolae Marini. Pe lângă aceşti scriitori, a mai apărut şi lucrarea de disertaţie a preotului Gheorghe Gogan despre viaţa şi activitatea predicatorială a preotului Iosif Trifa. Însă, din păcate, Oastea Domnului este ignorată de unii specialişti în sociologie a religiei precum Mirel Bănică deşi a avut amploare foarte mare în perioada interbelică, dar şi în timpul celui de-al doilea război mondial şi în perioada regimului comunist. Chiar dacă s-au făcut presiuni ca Oastea Domnului să devină dintr-o mişcare de renaştere spirituală într-un cult neoprotestant, acest lucru nu s-a reuşit. De aceea prezenta lucrare îşi propune să se înscrie să facă o pată de lumină asupra evenimentelor, a activităţii în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi a învăţăturii Oastei Domnului, dar să şi ajute la restabilirea adevărului cu privire la această mişcare religioasă controversată. Am ales ca subiect principal studierea acestei mişcări în perioada interbelică de unde îşi are originea pentru înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în timpul regimului comunist, atunci când Oastea Domnului a fost scoasă în afara legii. Tema centrală a lucrării este Mişcarea de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" de la întemeiere până la intrarea României în cel de-al doilea război mondial. Din aceasta se mai desprind şi alte elemente adiacente, care ajută la restabilirea adevărului istoric în cazul mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului". De asemenea, această lucrare îşi propune să ridice întrebări pentru a cerceta această mişcare cu foarte mare precauţie datorată animozităţilor ostaşilor legate de trecutul acestei mişcări, dar mai ales datorită existenţei dezbaterii în presă cu privire la rolul şi misiunea Oastei Domnului atât în cadrul Bisericii Ortodoxe cât şi în cadrul societăţii româneşti, dezbatere existentă şi astăzi. Totodată precizările aduse precum şi consideraţiile asupra subiectului încearcă o analiză sumară a destinului mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" şi a actorilor implicaţi. Am căutat ca prin urmărirea fenomenului apărut în B. O. R. ca urmare a crizei morale care a cuprins România atât în perioada interbelică cât şi în zilele noastre să dovedesc că Oastea Domnului aparţine Bisericii Ortodoxe. Rolul acestei mişcări a fost şi este acela de a revigora viaţa spirituală a poporului român şi a Bisericii Ortodoxe Române. În prezentarea evoluţiei mişcării de renaştere spirituală ,,Oastea Domnului" am insistat asupra activităţii Oastei Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi asupra învăţăturii Oastei Domnului evidenţiind pe parcurs rolul determinant pe care l-a avut preotul Iosif Trifa în cadrul acestei mişcări. Întemeierea Oastei Domnului, conflictul dintre Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă, precum şi apărătorii mesajului preotului Trifa se regăsesc prezentate cronologic în textul acestei lucrări. Modul de lucru la redactarea lucrării a fost unul de analiză şi prezentare sumativă a memoriilor poetului creştin Traian Dorz precum Hristos-mărturia mea, Zile şi adevăruri istorice şi primele două volume din Istoria unei Jertfe ce tratează această perioadă, coroborate cu articole de presă ale Oastei Domnului şi cu documente din arhiva Securităţii a dosarului lui Dorz. Lucrarea este împărţită în şase capitole cu titlurile: capitolul I - Preotul Iosif Trifa întemeietorul, capitolul II - Întemeierea Oastei Domnului, capitolul III - Activitatea Oastei Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, capitolul IV - Preotul Iosif Tirfa şi colaboratorii, capitolul V - Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă. Între elogiu şi denigrare, 3 Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 8. 5
  • 6. capitolul VI - Moartea lui Iosif Trifa. Continuatorii şi apărătorii mesajului acestuia, fiecare având subcapitole ce tratează probleme bine determinate precizate prin denumirea lor. De asemenea, lucrarea mai beneficiază de prezenta introducere, precum şi de concluzii la cele prezentate, iar la finalul lucrării se află lista abrevierilor folosite de-a lungul textului, lista anexelor şi bibliografia folosită la redactarea acestei lucrări. Capitolul 1 Preotul Iosif Trifa, întemeietorul 1.1. Biserica Ortodoxă Română şi „criza morală” a societăţii româneşti interbelice După sfârșitul primului război mondial, a apărut o nouă ordine internațională reglementată prin sistemul de la Versailles. Această nouă ordine se datorează dispariției Imperiului austro-ungar, pierderii de către Rusia a unor provincii precum Basarabia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și o parte a Poloniei ca urmare a declarației lui Lenin a principiului autodeterminării naționale și apariția unor noi state pe harta Europei precum Polonia, Ceho- Slovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, Austria, Ungaria, Finlanda și țările baltice. Pe lângă acestea, unele țări precum România își întregesc teritoriile naționale ce erau sub stăpânire străină. Totuși, după 1918 lumea se confrunta cu un regres economic ce se datora trecerii de la economia de război la economia perioadei de pace a statelor beligerante, cu ascensiunea naționalismului extremist, revizionismul Germaniei, Ungariei și Bulgariei și teama față de ascensiunea comunismului. Pe lângă acestea, apare și o criză morală ce se manifestă prin desfrâu, alcoolism endemic, lăcomie, ură, sudalme la care se adaugă ura națională și șovinismul. Societatea românească interbelică era profund afectată de criza morală și planau pericolele interne datorită apariției unor noi categorii sociale și a problemei minorităților. Criza morală din România se manifestă prin luptele electorale dintre partidele politice la care se adaugă cele enumerate mai sus. Pe lângă acestea mai apare și lupta confesională dintre Biserica Ortodoxă și celelalte culte nou-apărute pe scena confesională4 la care se adaugă stiliștii și greco-catolicii. Consecințele crizei morale sunt: 4 Baptismul, adventismul, milenismul, etc. 6
  • 7. criminalitatea ridicată, demagogie electorală, cârciumile pline și prezența nestingherită a speculanților, cămătarilor și a îmbogățiților de război, numiți de către preotul Trifa ,,uzurari”5. În ceea ce privește Biserica Ortodoxă după Marea Unire din 1918, prima îndatorire a acesteia în noua situație politică era aceea a organizării ei unitare sub conducerea Sfântului Sinod de la București, act atât de necesar atât Bisericii cât și statului. Unificarea se impune datorită modului diferit de organizare și de conducere bisericească în diferitele provincii istorice. De pildă, în Biserica din Vechiul Regat se observa o dependență față de stat, lucru ce făcea ca viața bisericească să fie într-o permanentă instabilitate și frământare, iar în conducerea eparhiilor se observa aproape un absolutism ierarhic. În Bucovina, conducerea Bisericii era mai mult în mâna aparatului de stat austriac și a împăratului, iar prin ,,fondul bisericesc” clerul, în genere, a ajuns la o stare materială deosebită asemenea celui din țările apusene, fapt care i-a înstrăinat mult de credincioși. În Basarabia, Biserica românească trăia în forme tipic rusești, moștenire a absolutismului țarist. Singura Biserică românească ce avea o organizare corespunzătoare era Biserica Ortodoxă din Transilvania și Banat. Această organizare era cuprinsă în Statutul Organic al mitropolitului Andrei Șaguna, ale cărei principii de bază erau: autonomia față de stat care o apăra de orice amestec sau aservire din partea conducerii politice și sinodalitatea sau colaborarea dintre clerici (1/3) și mireni (2/3) la conducerea problemelor bisericești. Prin urmare, nu e de mirare că numeroși factori de răspundere au cerut cu stăruință ca noua organizare bisericească să se orienteze după principiile Statutului Organic, în ciuda opoziției unor ierarhi, profesori de teologie și preoți care nu se puteau împăca cu ideea participării mirenilor la conducerea Bisericii. În acest sens, la 17/30 decembrie 1919 s-au întrunit pentru prima oară în ședința comună toți mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari din cuprinsul statului unitar România, iar la 18/31 decembrie 1919 a fost ales ca mitropolit primat episcopul Caransebeșului, Miron Cristea, alegerea sa fiind un simbol al unității statale și bisericești a românilor de pretutindeni. Sub noul primat au continuat lucrările în vederea unificării bisericești începute din mai 1919. La 18 septembrie 1920 s-a întrunit la București așa-numita ,,Constituantă bisericească”, formată din membri Sfântului Sinod, din foștii miniștri de Culte, câțiva profesori de teologie și preoți de mir. Constituanta a ales o comisie de 15 membri6 în frunte cu mitropolitul Miron, care să întocmească un proiect de Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române. Comisia a lucrat până în 1925, țănând seama de propunerile numeroase făcute de Consistoriul Superior Bisericesc, de Congresele preoțimii din Vechiul Regat și din Transilvania, de Congresul Național Bisericesc al Mitropoliei Transilvaniei, de ierarhi și alți reprezentanți ai clerului. Ultimul proiect a fost aprobat de Senatul țării la 24 martie 1925 și de Camera Deputaților la 3 aprilie 1925 și promulgat la 6 mai 1925 sub titlul Legea și Statutul de Organizare a Bisericii Ortodoxe Române. tot în 1925 a fost înființată Patriarhia BOR, iar primul Patriarh a fost ales Miron Cristea pe 1 noiembrie 1925. Patriarhia BOR cuprindea 5 mitropolii vechi și noi și 18 eparhii. În fruntea Bisericii Ortodoxe Române se afla Sfântul Sinod format din patriarh ca președinte și din toți mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari aflați în funcție. Ca organ deliberativ pentru întreaga Patriarhie funționa Congresul Național Bisericesc format din câte 6 reprezentanți ai fiecărei eparhii (2 preoți și 4 mireni) aleși pe 6 ani și se întrunea o dată la 3 ani, în atribuțiile sale intrând probleme administrative, culturale și economice. Organul executiv al Sfântului Sinod și al 5 Pentru detalii v. preot Iosif Trifa, Spre Canaan - predici, Sibiu, 2005, pp. 24-29. 6 Ierarhi, profesori de teologie, mireni, ulterior au fost cooptați doi ierarhi și doi preoți. 7
  • 8. Congresului Național Bisericesc era Consiliul Național Bisericesc format din 15 membri 7, iar pentru administrarea fondului general bisericesc și a tuturor averilor comune Bisericii și a subvențiilor acordate de Stat se instituia o Eforie formată din trei membri (1 preot și 2 mireni). Părțile constitutive ale Bisericii erau: parohia, protopopiatul, episcopia sau arhiepiscopia și mitropolia. Ca instanțe disciplinare se prevedeau: Judecătoria protopopească, Consistoriul spiritual eparhial8, Consistoriul spiritual mitropolitan9 și Consistoriul spiritual central10. În perioada interbelică, Biserica Ortodoxă a trebuit să facă față unor frământări deosebite generate de situația nedreaptă de inferioritate față de Biserica Catolică impusă de Concordatul cu Vaticanul ratificat în 1929 și legea cultelor din 1925, pe lâgă invazia sectarismului, determinând luarea unor măsuri de prevenire și combatere a acestora prin metode mult mai eficiente aduse de generația nouă de teologi și ierarhi. Un alt obiectiv important în această perioadă a fost organizarea clerului, apărând astfel două asociații ale clerului: ,,Andrei Șaguna” în Ardeal și ,,Asociația generală a clerului” de peste munți. Aceste asociații ale clerului militau pentru un rol tot mai eficient al Bisericii în asanarea morală a societății românești și afirmarea deplină a valorilor creștine ale neamului românesc. În Ardeal, primele patru congrese preoțești, datorită tematicii abordate, constituiau un preambul al lucrării misionare pe care preotul Trifa avea s-o inaugureze la Sibiu, după cum afirma preotul Gheorghe Gogan11. Din moment ce primul congres din 1919 a fost unul organizatoric, cel din aprilie 1921 a adus o problemă de mare actualitate: accesul maselor mari de credincioși la Sfânta Scriptură. Încă de la începutul secolului XX, multe voci de teologi sau oameni de cultură au pus apăs pe această cerință de mare stringență. Marele teolog Ioan Gh. Savin, încă din 1908, cerea răspicat ,,fondarea unui Institut Biblic Românesc unde să se poată tipări și împărți pe prețuri mici Biblia tuturor”12. I. G. Savin vedea necesitatea înfăptuirii acestui demers dată de câteva argumente deosebit de realiste precum: existența unei nevoi religios- culturale motivată de exemplul popoarelor englez și german ce aveau ca bază culturală Biblia, răspândirea Bibliei în popor pentru prefacerea sufletelor și asigurarea unității de grai a neamului. În 1910, Sfântul Sinod cerea comisiei pentru revizuirea textului biblic să urgenteze lucrarea pentru tipărirea cât mai curând a unei ediții sinodale a întregii Biblii. Dr. Nicolae Bălan, pe atunci profesor la Institutul Andreian Sibiu, era de părere că din motive pedagogice și etice se pot da anumite părți din Sfânta Scriptură și să fie prevăzută cu ilustrații13. În 1915 s-a înființat ,,Societatea Institului Biblic Ortodox Românesc” sub conducerea Egumenului Inocențiu Stefaniuc de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava cu menirea ,,de a tipări numai cu aprobarea unei autorități bisericești orientale părți din Sfânta Scriptură (...) în limba cea mai ușoară poporală înțeleasă de neamul nostru de pretutindeni (...). Când vom ajunge să avem și noi românii 9/10 de cititori ai Bibliei?14. Toate aceste preocupări aveau să-și găsească finalitatea după Marea Unire din 1918, precum la Congresul Biblic din aprilie 1921 cu tema Preotul și Cuvântul lui Dumnezeu, iar deschiderea acestuia i-a aparținut preotului Trifa cu un referat cu același titlu care a entuziasmat asistența și a cules aprecierea din partea dr. Ioan Lupaș. 7 Câte 3 din fiecare mitropolie (un cleric și doi mireni). 8 Cu trei preoți ca primă instanță de judecată. 9 Instanță de apel. 10 Instanță de recurs. 11 Preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa - o viață de propovăduitor al lui Hristos, Simeria, 2008, p. 8. 12 Neamul Românesc, nr. 93/6 VIII 1908, p. 1463, apud preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 9. 13 B. S. 22/1912, p. 2, apud preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 10. 14 B. S. 2/1915, apud Ibidem. 8
  • 9. 1.2. Preotul Iosif Trifa în faţa comandamentelor Bisericii Preotul Iosif Trifa este nepotul centurionului Nicolae Trifa din timpul revoluției române din Transilvania din 1848-184915. Iosif Trifa s-a născut în ziua de 3 martie 1888 în casa părinților săi din Certege, jud. Turda, în locul numit Borlești. Aceștia erau Dumitru Trifa, venit în Certege din Scărișoara16 și Ana Trifa, născută Bota și Iosif era al patrulea copil din cei șase al soților Trifa. Matricola botezaților din biserica greco-oreintală din Certege indică17 faptul că pruncul Iosif a fost botezat în ziua de 6 martie 1888, la trei zile de la naștere, acest lucru explicându-se prin constituția firavă a noului născut, impunând o asemenea hotărâre de a primi taina Sfântului Botez din partea unor părinți evlavioși care doreau ca, în cazul în care copilul nu ar fi supraviețuit, să poată intra în Veșnicie încreștinat. Evenimentul care a avut un impact crucial în evoluția personalității lui Iosif Trifa a fost lovirea mamei sale de un tăuraș furios în10 noiembrie 1895 - când Iosif Trifa avea șapte anișori - și murea la trei zile după această întâmplare nefericită. Aflată în preajma plecării de pe această lume, mama îi lasă cu ,,gură de moarte” lui Iosif, fiul ei cel drag, o Psaltire bătrână ,,pentru mântuirea ta și a multora”. Acest eveniment va căpăta dimensiuni și semnificații deosebite pentru viața preotului de mai târziu. Rămas văduv cu șase copii, Dumitru Trifa, după trecerea doliului, se recăsătorește cu Ruxanda Toc din Vidra. Aceasta, cu adevărat mamă pentru cei șase copii, va continua lucrarea frumoasă de modelare a caracterului copilului Iosif, hotărând în inima ei să-l dea la școli pentru a-l face preot, cu orice preț, fiind gata pentru aceasta la orice sacrificii. Tot în această perioadă se furișa un alt ,,dascăl” ultimul, dar nu cel din urmă ca importanță, din a cărui școală va ieși în noaptea spre dimineața de 12 februarie 1938, ca unul din absolvenții de excepție ai acesteia. Numele acestui ,,dascăl” este Suferința. Mărturia acestui lucru este un articol dedicat celor 30 de ani de suferință pe care-l vom reda în continuare: ,,Sunt 30 de ani de când boli nesfârșite rod în trupul meu. Sunt 6 ani de când două boli care nu iartă rod în puținul lut care a rămas pe mine... Treizeci de ani de boală și suferințe. Mă uit îndărăt peste viața mea și văd această aniversare frântă în două. În mai bine din jumătatea ei vedeam în suferință un demon negru, un blestem, o soartă vitregă de care umblam să scap. Abia după 15 ani am aflat că demonul era un înger și blestemul o binecuvântare. Suferința este cea mai scumpă și mai dulce binecuvântare de care Domnul m- învrednicit... Dacă este ceva ce place în cărțile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a pus acolo prin suferință... Suferința este mierea care a uns cărțile Oastei... O, sfântă suferință, însoțește-mă până la marginile mormântului, trimite-mă neăncetat mai lângă Domnul meu, mai lângă El, până în clipa când mă vei preda cu totul și pentru totdeauna în brațele Lui”18. În ambianța favorabilă creată de cadrul familial-social, de cel natural și de cel lăuntric în care acționa acel deosebit de eficient catalizator pentru formarea de caractere, copilul Iosif va porni la drum pentru pregătirea sa cultural-spirituală pe parcursul a cinsprezece ani de școală. Între anii 1895-1899 urmează clasele primare la școala din Certege, iar următorii patru ani va învăța la Brad, la gimnaziul înființat din 1868 de mitropolitul Andrei Șaguna. Certificatele de 15 Nicolae Trifa a primit Psaltirea de la Avram Iancu și avea semnătura mitropolitului Andrei Șaguna. 16 De lângă Albacul lui Horea. 17 Prin semnătura parohului Constantin Comișel în tomul 1 la numărul 6/1888. 18 Cf. art. ,,Jubileul meu de treizeci de ani de boli şi suferinţe" din O. D. nr. 1/1933, p. 3. 9
  • 10. absolvire a anilor de gimnaziu ne prezintă un elev silitor, la care calificativele de ”bine” și ”foarte bine” erau predominante. În perioada 1903-1907, Iosif Trifa urmează liceul românesc ,,Samuil Vulcan” din Beiuș care era singurul institut din Austro-Ungaria ca echivalent cu institutele secundare de acolo, fiind la începutul secolului XX una din cele mai bine aranjate școli din Ungaria, fără ca acest stat să fi dat vreun ajutor din vărsământul de impozite al celor patru milioane de români. La venirea în Beiuș a tânărului Iosif, în liceu domnea o atmosferă apăsătoare datorită ordonanței ministrului Instrucțiunii Publice din Ungaria nr. 24335/2 iulie 1889 care dispusese ca în clasele superioare ale liceului românesc din Beiuș ”toate materiile în afară de religie și limba română să se predea în limba maghiară”. Tot în acea perioadă se dezbătea furtunos proiectul de lege inițiat de Appony19 pentru maghiarizarea învățământului, dezbatere ce luase caracterul unei lupte pentru supraviețuirea școlilor românești. Iată că în această luptă teribilă un elev al liceului românesc din Beiuș, Iosif Trifa, va înscrie o pagină memorabilă printr-o atitudine curajoasă, relevând o altă latură necunoscută a acestui tânăr și frumos caracter. Este vorba de o scrisoare adresată de elevul Iosif Trifa din clasa a VII-a a gimnaziului din Beiuș la 1 martie 1906 elevului George Leon din clasa a VII-a a Liceului Național din Iași: ,,Străinii până acolo au mers încât și din acest sărac institut au scos limba românească. (...) Cât despre mine, află că sunt fiu de țăran român din țara și satul lui Iancu și Horea. Ținutul în care m-am născut e curat românesc. Deși în școală m-am întâlnit cu o limbă și o cultură străină, eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moșii și strămoșii mei, și pe cale particulară am studiat și studiez cu plăcere literatura noastră. (...)”20 - elev Iosif Trifa - Beiuș. În toamna anului 190721 se înscrie la Institutul Teologic ”Andrei Șaguna” de la Sibiu. Pentru studentul de atunci, școala nu trebuia privită ca un scop în sine22 ci ea trebuie să se constituie ca un exercițiu al personalității deosebit de activ, un mijloc de formare de caractere, de edificii lăuntrice. În afara activității de la cursuri, studentul Iosif Trifa se implica într-o serie de activități extrașcolare care relevă o vocație și un talent ce vor irumpe deplin în publicațiile Oastei de mai târziu. Ca urmare a acestora, este ales în fiecare an membru în comisia literară a societății de lectură ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, conform anunțurilor ziarelor ,,Biserica și Școala” din 11 nov. 1908 și ,,Tribuna” nr. 193 din sept. 1909. Tot în vremea studenției se impun a fi menționate colaborările la gazete și reviste ale epocii. Memorabil rămâne însă articolul America în poezia noastră populară publicat în trei numere consecutive pe prima pagină a ziarului ,”Tribuna” din Arad23 și preluat de ziarul ,”Conservatorul” din București. Absolvent al Institutului Andreian, Iosif Trifa obține, pe lângă ,,Atestatul de cualificațiune”nr. 4047/22 iunie 1910 semnat de mitropolitul Ioan Mețianu, ,,Decretul învățătoresc” nr. 9191/13 august 1910 pentru postul de învățător la Vidra de Sus 24. În toamna anului 1910 tânărul învățător se căsătorește cu Iulia Iancu, vlăstar tânăr al unui arbore genealogic bogat ce cuprindea în ramurile sale pe conducătorul revoluționarilor români pașoptiști din Transilvania, Avram Iancu. La 24 aprilie 1911, Iosif Trifa este ales preot la Vidra de Sus, conform consemnării de către ziarul ”Românul” nr. 94 din 30 aprilie/13 mai 1911 a trei candidați pentru acel post ce au obținut următoarele voturi: Iosif Trifa 186 voturi, Alexe Latiș 6 voturi și Traian Tomuș 1 vot. În ziua de 15 iulie 1911 este hirotonit preot pentru parohia Vidra 19 Ministrul Instrucției Publice. 20 Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 27. 21 Urmând dorința mamei sale. 22 Fie de a acumula cunoștințe sau a dobândi diplome. 23 ”Tribuna” nr. 110-112/6, 8, 9 iun. 1909. 24 Moise Velescu, Profetul vremilor noastre, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 50-51. 10
  • 11. de Sus de mitropolitul Mețianu, aprpopiindu-se de această misiune cu teamă și fior și angajându-se cu toată ființa sa la lucrul din ogorul înțelenit al parohiei sale. Este demn de remarcat că pe tot drumul preoției sale din Vidra se vor împleti ca două fire de urzeală cele două laturi ale misiunii sale sacramentale: slujba de învățător și cea de slujire a semenilor săi. În predica sa ,,La zece ani de păstorire” mărturisește că, alături de preocupările sale pentru dezvăluirea adevărurilor de esență ale vieții de credință, s-a angajat ca prin faptele lui să ducă virtuțile acestei vieți în mijlocul enoriașilor săi: ,,Toți săracii știu și mărturisesc cum casa mea a fost și este totdeauna deschisă pentru ajutorul și lipsurile lor. Calul, carul și boii mei, de câte ori i-au cerut săracii, i-am lăsat fără plată, pentru lipsurile lor”25. Tot conform mărturisirii în această predică jubiliară, preotul Trifa a înființat în Vidra de Sus o Casă Culturală în locuința sa pe care o înzestrează cu gazete, cărți și materiale pentru luminarea minții și sufletului parohienilor săi. Pe lângă această casă culturală, creează în comună cooperativa ,,Vidreana” pentru ajutorarea celor năpăstuiți în acele vremuri grele din timpul și după primul război mondial. Între anii 1913-1915 preotul Trifa își va pierde pe rând doi copii, iar în 1918 gripa spaniolă îi va răpi soția și a doua fetiță, Augustina. Totuși, pe lângă dramele pe care le trăia în familie datorită pierderii a doi copii, apoi a soției și a celei de-a doua fetițe, preotul Iosif Trifa desfășoară o activitate publicistică colosală, colaborând regulat la o serie de reviste și ziare din țară precum: ”Tribuna” din Arad, ”Telegraful Român” și ”Revista Teologică” din Sibiu, ”Solidaritatea” din București, ”Renașterea” din Cluj, ”Dacia Traiană” din Sibiu, ”Țara noastră” din Cluj, ”Românul”, ”Libertatea”, ”Foaia Poporului”, ”Foaia Diecezeană”, ”Voința Națională”, ”Epoca”, ș. a. Activitatea publicistică a preotului Trifa culminează cu tipărirea la Arad a primei sale cărți de predici intitulată sugestiv Spre Canaan în 1920 ce cuprindea predici în legătură cu primul război mondial și problemele sociale din timpul și după acest război. Tot în 1920 au loc alegerile pentru scaunul de protopop de Câmpeni, candidații pentru protopopie fiind preotul Iosif Trifa și preotul Gomboș. Totuși preotul Trifa a mai avut încă două oferte: una la Cluj din partea dr. Ioan Lupaș la catedra Universității din Cluj și alta de la Sibiu din partea mitropolitului Nicolae Bălan ca duhovnic la Academia Teologică ,,Andrei Șaguna”. Preotul Trifa va alege Sibiul în defavoarea celorlalte ,,oferte”, renunțând la candidatură. Pe data de 1 septembrie 1921 el sosește împreună cu fiul său Tit la Sibiu unde vor locui pe Strada Șerpuită numărul 12. În perioada 1 septembrie 1921 - 1 octombrie 1922 este duhovnic la Academia Teologică, iar la 1 octombrie 1922 este numit director al Orfelinatului Arhiepiscopiei Sibiului și se mută în clădirea orfelinatului aflată în fosta cazară a honvezilor din Piața Lemnelor (azi Cibinului). La congresul intitulat Preotul și Cuvântul lui Dumnezeu s-a hotărât scoaterea unei reviste pentru poporul de la sate care constituia majoritatea covârșitoare a populației României interbelice. Perspectivele deschise de congresul mitropolitan erau deosebit de frumoase și promițătoare, însă pentru atingerea lor era necesar omul care să fie capabil a se înhăma la acest jug și care să poarte pecetea acestei apostolii voluntare. Acest om capabil a se înhăma la acest jug și să poarte pecetea acestei apostolii voluntare era preotul Iosif Trifa. Astfel, după cum era stabilit, la 2 ianuarie 1922 apare primul număr al foii săptămânale ”Lumina Satelor” avându-l ca redactor șef pe preotul Iosif Trifa. ,,Pe lângă slujba de preot al Catedralei, care îl solicita în 25 Cf. art. ,,La zece ani de păstorire" din G.D. nr. 11/6 martie 1938, pg. 4, apud preot Gheorghe Gogan, op. cit., p. 20. 11
  • 12. fiecare duminică și sărbătoare, i se oferise acum ”amvonul” acestei gazete de unde putea predica prin fiecare număr la mii și mii de suflete”, scria preotul Gogan în lucrarea de disertație26. Un preambul la întemeierea Oastei Domnului este articolul redactorului șef al foii ”Lumina Satelor” din primul număr al ”Luminii Satelor din 1922 intitulat România Mare - unele pricini de ce nu este așa cum o credeam și așteptam care face referire la situația morală decadentă a societății românești la aproape patru ani după terminarea primului război mondial și la soluția ieșirii din această decadență morală în viziunea sa: ,,... de ne vom ridica și noi ca fiul rătăcit din Evanghelie și vom pleca înapoi spre Casa Tatălui Ceresc, să ascultăm de poruncile Lui, atunci se va ridica negura necazurilor dinaintea noastră și vom vedea Canaanul cel frumos, România noastră cea... fericită”27. Pe lângă articolele redactorului șef care arată starea decadentă a societății românești, în ”Lumina Satelor” din primul an cuprindea articole ale celor din comitetul de redacție care încep să se retragă unul câte unul din acest comitet. Prin urmare, pentu că a rămas singur, preotul Iosif Trifa își semna unele articole din lipsă de colaboratori cu diferite ,,pseudonime”: Părintele Trifa, I. Tâlcuitor, T. Povață, I. T. În opinia preotului Trifa singura soluție pentru ieșirea societății românești din criza morală era renașterea sufletească, în cadrul învățăturilor Bisericii Ortodoxe, a societății românești. Astfel, s-au creat premizele apariției Oastei Domnului pentru renașterea spirituală a neamului românesc. Capitolul 2 Întemeierea Oastei Domnului 2.1. Întemeierea propriu-zisă Întemeierea Oastei Domnului a fost un proces îndelungat datorită specificității de asociație de revigorare spirituală în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și al caracterului divino- uman, acest lucru presupunând organizarea tuturor activităților în timp. Începutul acestui proces a fost articolul din ”Lumina Satelor” numărul 1 din 1923 intitulat ,,Să facem o intrare creștinească în anul cel nou” urmat de o ,,Hotărâre” contra sudalmei și beției. Întemeierea Oastei Domnului s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou 1923 când preotul Trifa își făcea un bilanț al activității sale de 11 ani de preoție și un an de redactor șef al foii ”Lumina Satelor” în clădirea orfelinatului. Acest bilanț a fost întrerupt de un cârd de alcoolici care i-au sporit durerea ca urmare a bilanțului nefavorabil al activității sale. Astfel, ca urmare a acestor lucruri, preotul Trifa a scris articolul program urmat de hotărârea contra sudalmelor și acoolismului care este împărțit în două părți. În prima parte, redactorul critică felul cum trec creștinii dintr-un an în altul. În a doua parte a articolului, preotul Trifa face o chemare către cititori să facă o intrare creștinească în anul cel nou și să facă o hotărâre și o întovărășie de luptă contra celor două vicii ale românilor ca să le scoată din casa lor, din traiul lor și al vecinilor lor. Tot în partea a doua, redactorul gazetei ,,Lumina Satelor” vorbește și de o Hotărâre pentru toți cei care voiesc și se hotărăsc a intra în lupta de scoatere a sudalmei și beției din traiul lor. Interesant este finalul articolului, fiind un apel direct către cititor, specific în scrierile preotului Iosif Trifa: ,,Cetitorule! Înaintea Hotărârii de mai jos stă un îngeraș ce se roagă. Acest îngeraș 26 Preot Gheorghe Gogan, Preotul Iosif Trifa, Simeria, 2008, p. 23. 27 L. S. nr. 1/1922, apud Traian Dorz, op. cit., p. 54. 12
  • 13. este îngerul tău păzitor care te roagă să iscălești și tu Hotărârea și să intri și tu în oastea celor care se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos și pentru lupta împotriva păcatelor. Rugăciunea îngerașului este rugăciunea sufletului tău. Sufletul tău te roagă și te cheamă să te hotărăști și tu pentru apărarea lui de păcate. Ascultă glasul și rugăciunea sufletului tău și iscălește și tu Hotărârea și o ține!”28. Sub articolul program, este publicată celebra ”Hotărâre” ce constituie ,,certificatul de naștere” al Oastei Domnului, pornită inițial împotriva alcoolismului și sudalmei, apoi contra tuturor păcatelor. ”Hotărârea” are forma unei cereri de intrare într-o asociație, însă prin conținutul său religios are un caracter personal al aderentului ce vrea să-și mântuiască sufletul și să se lepede de aceste două păcate. Astfel, începutul Oastei Domnului a fost unul timid, cu un articol program, având specificul unei mișcări cultural-religioase. Pe lângă acest început timid, a început să capete amploare, atât prin numărul aderenților, cât și prin practicile promovate de această mișcare cum sunt misionarismul laic, voluntariatul duhovnicesc și citirea Bibliei de către mireni după Sfânta Liturghie. Mărturie cu privire la această amploare stă articolul intitulat,,Intrați în Oastea noastră” din ”Lumina Satelor” numărul 13 din 1923 în care este publicat primul bilanț al începutului Oastei Domnului. În acest articol se amintește de chemarea către cititorii ”Luminii Satelor” din primul număr al acestei gazete și este republicată Hotărârea din primul număr al ”Luminii Satelor” din 1923. De asemenea, acest articol cuprinde numele a 20 de aderenți ai acestei mișcări în frunte cu redactorul gazetei ”Lumina Satelor”, dintre care un econom, un epitrop, cinci cântăreți bisericești și restul țărani. Interesant este finalul acestui articol în care preotul Trifa le cuvânta celor care au înștiințat mai dinainte de termenul de sfârșit de an - când se publicau în ultimul număr numele celor care au completat acea chemare din primul număr care cuprinde specificul misionar al Oastei Domnului și evoluția acestei mișcări de la lupta contra alcoolismului și sudalmei la lupta contra tuturor păcatelor: ,,(...) Vreau să vă spun îndată, de la început că chemarea noastră nu se gată numai cu atâta: să nu sudui și să nu te îmbeți. Vorba ”să nu faci ceea și ceea” este încă porunca Vechiului Testament, dar noi să trebuie să mergem mai departe, să înaintăm mai departe spre darul și lumina Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din Noul Testament... Lăsați darul, lumina și iubirea Mântuitorului să intre în toată casa voastră și să lumineze tot sufletul vostru, să vă curețe de toate păcatele voastre... Și apoi, după aceasta, să mergem mai departe. După ce te-ai îndreptat pe tine, trebuie să îndreptezi și pe alții. Ca un bun ostaș al lui Hristos, tu trebuie să te aperi nu numai pe tine de Satana și de păcate, ci trebuie să-i aperi și pe alții și să-i atragi și pe alții în fronturile mântuirii sufletești... Ca un bun ostaș al lui Hristos, tu trebuie să te lupți neîncetat pentru a lărgi Împărăția lui Dumnezeu și pe acest pământ. Mișcarea noastră [Oastea Domnului], dragii mei, trebuie să fie o lumină care să lumineze în această întunecime de păcate ce s-a lăsat peste noi (Mt. 5, 14). Mișcarea noastră trebuie să fie o sare care să împiedice stricăciunea (Mt. 5, 13). Și un aluat care să dospească frământătura nouă în traiul nostru și al vecinilor noștri (s. n.)... Fiți și faceți-vă, iubiții mei, așa ca, tot omul, văzând faptele voastre, să se aprindă de dorul și de dorința de a intra și el în oastea noastră”29. Din finalul articolului vedem că se pune accentul pe modul de viață al creștinului veridic și pe influențarea creștinilor nominali prin puterea exemplului creștinilor adevărați, creștinul nominal fiind și el atras în lupta de mântuire. În ceea ce privește Oastea Domnului, aceasta 28 Cf. art. ,,Să facem o intrare creştinească în anul cel nou" din L. S. nr. 1/1923, p. 1. 29 Cf. art. ,,Intraţi în oastea noastră" din L. S. nr. 13/1923, p. 4, apud Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 68-69. 13
  • 14. trebuie să lupte pentru revigorarea sufletească a poporului român și a credinței strămoșești, iar de aici deducem deviza acestei mișcări ,,aflarea, trăirea și vestirea lui Iisus cel Răstignit”. 2.2. Organizarea Oastei Domnului Încă de la întemeiere, în această mișcare intrau tineri și bătrâni din toate structurile sociale și din toate colțurile țării noastre, aducând ,,un suflu nou și plin de nădejde în biserica și în țara noastră”30. Din această cauză se impunea o oarecare organizare și îndrumare mai îndeaproape a muncii și a luptei pe plan spiritual pentru atingerea scopului măreț pe care și-l propusese această nouă mișcare în cadrul Bisericii. Cu privire la organizarea Oastei, redactorul scria în articolul O adunare vor ține la Sibiu toți cei ce s-au hotărât împotriva bețiilor și sudalmelor că, datorită sporirii numărului de aderenți ai acestei mișcări, era necesară organizarea Oastei Domnului. Cu acest prilej, publicistul Ioan Păltiniș a trimis o scrisoare redactorului gazetei ”Lumina Satelor” în care scria opinii și planuri de organizare. Acestea constau în statute și purtarea unei insigne a membrilor acestei societăți. Totuși, în opinia publicistului Păltiniș, o adunare a celor care s-au hotărât împotriva alcoolismului și sudalmelor ar fi binevenită, propunând ziua de 29 iunie cu ocazia jubileului de cincizeci de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna. La acestea, preotul Trifa fusese de acord și invita pe cei care au intrat sau voiesc să intre în Oastea Domnului la Sibiu în 28 și 29 iunie 1923 cu ocazia serbărilor prilejuite în memoria mitropolitului Șaguna. O altă trebuință ce s-a ivit în cadrul mișcării nou-constituită a fost denumirea pe care trebuia s-o aibă. Scopul acestei mișcări era lupta contra tuturor păcatelor și scoaterea acestora din viața duhovnicească a românilor conform învățăturilor Bisericii Ortodoxe. Datorită scopului pe care îl avea această mișcare, s-a adoptat denumirea în primul congres al acestei mișcări de renaștere spirituală denumirea de ,,Iisus vă cheamă”, dar în 1924 apar în scrisorile dintre ostași și redactorul gazetei ”Lumina Satelor” diverse denumiri precum ,,Oastea lui Hristos” sau ,, Oastea lui Iisus”, însă până la urmă se definitivează denumirea de Oastea Domnului. Preotul Iosif Trifa a ținut cont de planul de organizare al publicistului Păltiniș ca fiecare ostaș să poarte un semn de recunoaștere ca fiind membru al unei asociații. În acest sens, preotul Trifa a înființat o medalie care se va da fiecărui nou ostaș după ce a depus legământul de intrare în Oasta Domnului. Aceată medalie era o cruciuliță ce avea în interior un cerc pe care este inscripționat circular versetul biblic de la care această mișcare își luase denumirea: ,,Iar tu te luptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos” (II Timotei 2, 3) și pe orizontală era inscripționată ,,în Oastea lui Iisus”. Medalia avea rolul de a arăta că cel ce o poartă a rupt-o cu păcatul și s-a obligat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor să trăiască principiile de morală creștină și să fie și un exemplu pentru cei din jurul său, dar poate fi și un semn de mustrare pentru acela care este ostaș care se arată undeva nevrednic în vreun fel de numele Domnului. În ”Lumina Satelor” numărul 25 din 1923 este publicat atât semnul medaliei cât și cele trei cerințe care reprezintă primele statute ale Oastei Domnului: supunerea cu credință și cu ascultare tuturor poruncilor Mântuitorului Hristos, lupta neîncetată împotriva tuturor păcatelor și atragerea semenilor în fronturile mântuirii sufletești31. Totuși, purtarea medaliei nu era 30 Traian Dorz, op. cit., p. 71. 31 Pentru detalii vezi art. ,,O adunare vor ţine la Sibiu toţi cei ce s-au hotărât împotriva beţiilor şi sudalmelor" din L. S. nr. 25/1923, p. 3. 14
  • 15. obligatorie pentru că, în opinia întemeietorului Oastei Domnului, și fără medalie poate fi un ,,bun ostaș al lui Hristos”. Pe lângă legământul de intrare, se cere o declarație în care se stipulează ca în cazul în care ostașul s-ar întoarce iarăși la purtările și patimile pe care le-a avut înainte și s-ar putea purta contra regulilor Oastei să nu mai poarte medalia și numele de ostaș al Domnului. O dată cu declanșarea celui de-al doilea război mondial, purtarea cruciuliței a fost recomandată tot mai puțin și obișnuită tot mai rar până s-a uitat de tot datorită creșterii numărului de aderenți în Oastea Domnului ca urmare a vremurilor tulburi și a greutății procurării acestor medalii. Un lucru însemnat în organizarea Oastei Domnului a fost primul Congres pe țară al acestei mișcări, congres ce a avut loc în ziua de 29 iunie 1923 la redacția ziarului ”Lumina Satelor”. Desfășurarea acestui congres și deciziile luate aici au fost publicate în ”Lumina Satelor” numărul 28 din 1923 în articolul ,,Adunarea celor care s-au hotărât împotriva bețiilor, sudalmelor și a altor păcate”. Primul congres pe țară al Oastei Domnului este modelul adunărilor Oastei ce au loc duminica și de sărbători, după amiaza. La Congresul din 29 iunie 1923 au participat mulți ostași32, deși cei mai mulți n-au putut să vină în persoană fiind zi lucrătoare. Cei care n-au putut să vină au trimis scrisori redacției prin care se conformează la tot ce se va hotărâ în congres. Însă nimeni din afara Oastei n-a venit la congres deoarece preferau să-și petreacă timpul liber în alt mod. Congresul a fost deschis din partea redactorul ziarului ”Lumina Satelor” care a arătat cum această mișcare, chiar dacă are puțini adepți, are priză la mase prin trăirea Evangheliei. În vorbirea redactorului a precizat că se lucrează la statutele Oastei, dar a specificat că tăria acestei mișcări este Evanghelia Mântuitorului, subliniind că ostașii sunt o armată de voluntari care sunt strânși de această asociație religioasă de credință, de dragoste, de însuflețire și de râvnă creștinească a fiecărui ostaș. Prin urmare, statutele în opinia preotului Trifa ,,vor avea chemarea să strângă într-un singur front de luptă”33 însuflețirea și râvna tuturor ostașilor. După cuvântarea de deschidere a redactorului ”Luminii Satelor”, au urmat cuvântările primpretorului Eugen Munteanu, a plugarului Zaharia Ieronim din Crihalma, apoi a plugarului greco-catolic Augustin Toma din Vecerd. Eugen Munteanu a precizat în cuvântarea sa că alte popoare aveau de multă vreme societăți religioase pentru revigorarea sentimentului religios în rândul populației și sosise vremea ca și în țara și în Biserica noastră să apară o astfel de mișcare datorită viciilor ce apăruseră în societatea românească după primul război mondial. Cea mai interesantă vorbire a fost cea a plugarului de confesiune greco-catolică înscris în această mișcare Augustin Toma din Vecerd, județul Târnava Mare, în care spunea că fusese un alcoolic notoriu din Vecerd înainte de a intra în această mișcare, iar oamenii din sat se mirau cum de putuse să se schimbe dintr-o dată. Tot aici, Toma mărturisea că ajunsese într-o căruță de alcoolici, dar aceasta apucase spre o prăpastie și el o oprise la timp, trăgând de hățuri pentru a opri caii. Din pricina acestui lucru, Toma este binecuvântat de acei oameni ca un erou. Din această mărturisire, preotul Trifa a văzut înțelesul Oastei Domnului: ,,să te mântuiești mai întâi pe tine și apoi pe alții”34. După aceste vorbiri, au început dezbaterile cu privire la statutele mișcării nou-constituite. După o lungă discuție, s-a hotărât alegerea unui comitet de zece membri care se ocupă de redactarea statutelor, de adoptarea medaliei și de alte chestiuni în privința organizării societății ,,Iisus vă cheamă”. În Comitetul societății ,,Iisus vă cheamă”, au fost aleși următorii zece: redactorul gazetei ”Lumina Satelor” Iosif Trifa, primpretorul Eugen Munteanu, secretarul 32 Oficial existau în 1923 cca. 300 ostași cf. Ioan Fulea, Comori îngropate și... dezgropate, București, 1993, p. 43. 33 Cf. art. ,,Adunarea celor care s-au hotărât împotriva beţiilor, sudalmelor şi a altor păcate" din L. S. nr. 28/1923, pp. 2-5. 34 Ibidem. 15
  • 16. comunal Vasile Greavu, învățătorul Vaselian Popovici, plugarii Zaharia Ieronim, Augustin Toma, Iacob Grigore, cantorul Gheorghe Greavu, epitropul Flore Alexa și sergentul jandarm Iacob Simion. Conform ”Luminii Satelor” numărul 28 din 1923, comitetul societății ,,Iisus vă cheamă” se va întruni cât mai curând la Sibiu și toate deciziile luate de acest comitet va da seamă în ”Lumina Satelor”35. Din nefericire, lucrurile vor urma un alt curs pentru că statutul Oastei va deveni până la urmă învățăturile Bisericii Ortodoxe și baza fundamentală a Ortodoxiei, adică Evanghelia cea vie și trăită a lui Hristos. În ceea ce privește comitetul Oastei, acesta va exista pe hârtie, însă practic din comitet vor face parte doar câțiva voluntari care se afirmă în munca misionară alături de preotul Trifa. 2.3 Alte inițiative pe linia organizării Pe linia organizării vor apărea alte inițiative ce demonstrează că întemeierea Oastei Domnului s-a desfășurat în timp. Presa ostașilor este bogată în anii 1920 și până în 1932 de inițiative pe linia organizatorică a Oastei Domnului, organizare care a rămas, în linii generale, și astăzi în ambele grupări36. Aceste inițiative vin pe rând: adunările Oastei Domnului de toate formele, misionarii, steagul, salutul specific ostașilor, cărțile, librăria și tipografia, toate culminând cu primul congres anual al Oastei Domnului ce avusese loc la Rusaliile anului 1932. Una din inițiative a fost închiderea tuturor cârciumilor, iar prima cârciumă închisă de Oastea Domnului a fost la 3 martie 1924 de către cârciumarul Filip Mureșan din Buteni, jud. Arad, care s-a înscris ca membru al acestei mișcări și a început să se ocupe cu împărțirea de Biblii, cărți și ziare religioase ale Oastei printre săteni 37. Însă unii foști cârciumari ce erau ostași au transformat localul cârciumei într-un fel de bibliotecă plină de Biblii, de cărți religioase și de publicații religioase, deschisă tuturor celor care doresc să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. Printre aceștia se afla cârciumăreasa Irina Mihai Anița din Neagra Șarului care a făcut aceste lucruri38. Ca o consecință la aceste lucruri făcute de o ostașă a Domnului, ”Lumina Satelor” numărul 3 din 1928 scrie: „Un sat întreg se lasă de beție și băuturi. E satul Neagra Șarului... În tot satul nu mai sunt nici băutori, nici dansatori. Tot satul citește Biblia și cărțile Oastei Domnului. Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului (s. n.) în cetatea ei”. Datorită acestui început, au fost și alți cârciumari care și-au lichidat afacerile prin închiderea cârciumilor, dându-și seama de faptul că vindeau o otravă pentru trup și suflet: băuturile alcoolice. Unele din cârciumile închise au devenit case ale Oastei Domnului unde se fac adunări duminica și de sărbători după Sfânta Liturghie și se vând cărți și publicații religioase ce aparțin Oastei Domnului39. Această inițiativă a dat curs colportajului a fost cea a direcționării de către ostași a cheltuielilor. În loc să cheltuiască pe băuturi alcoolice și pe tutun, cum făceau creștinii nominali, ei preferă să cheltuiască lunar pe cărți și publicații religioase pe 35 Aleasă ca organ de presă al societății „Iisus vă cheamă”, ulterior al Oastei Domnului până la sfârșitul anului 1934. 36 Ne referim la facțiunile ce au apărut în Oastea Domnului de după Revoluția din decembrie 1989: gruparea de la Sibiu și gruparea de la Simeria. În anul redactării acestei lucrări, aceste grupări sunt animate de unitate între acestea care în viitor se va realiza. 37 Cf. art. ,,Prima cârciumă închisă de Oastea Domnului" din L. S. nr. 11/1924, p. 4 38 Cf. articolului ,,Din crâșmă, casă de lumină” din L. S. nr. 18/1927, p. 4 39 În anii 1920 cărțile care erau distribuite de ostași erau cele scrise de preotul Iosif Trifa. 16
  • 17. care le distribuie gratuit „celor care trăiesc în aceste patimi rele”40. Primul care a făcut acest lucru a fost un anume Petru Marcu din Cernavodă, jud. Constanța41. O inițiativă care a avut un caracter practic a fost steagul Oastei Domnului. Această inițiativă aparține adunării Oastei Domnului din Hunedoara al cărui steag a fost sfințit în 23 octombrie 1927 cu ocazia sfințirii bisericii din Peștișul Mic. Această practică de sfințire a steagului a avut loc până în preajma celui de-al doilea război mondial, după care a dispărut din practica Bisericii și a Oastei Domnului. Totuși, ”Lumina Satelor” numărul 21 din 1928 publică „Un model de steag pentru Oastea Domnului” în care steagul Oastei Domnului are două fețe. Pe o față este Chipul Mântuitorului Iisus, Chipul Conducătorului Bisericii și al Oastei deasupra căruia sunt scrise versetul de la Ioan 16, 33 „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea”. Pe verso sunt doi îngeri care țin Crucea, iar deasupra lor era scris „În acest semn veți învinge”, acest simbol apărând și în antetul ziarului redactat de preotul Trifa în 1935-1937, ”Iisus Biruitorul”. În privința diverselor prilejuri, ostașii sunt împotriva practicilor păgâne care pătrunseră în societate, acestea fiind considerate tradiții. Astfel, în ”Lumina Satelor” numărul 1 din 1929 sunt atestate primele nunți specifice Oastei Domnului, la care au lipsit alcoolul și dezmățul 42. Prima atestare a unei înmormântări specific acestei mișcări a fost articolul intitulat sugestiv „Pentru îndreptarea datinilor de la înmormântări” în care se relatează desfășurarea priveghiului și a înmormântării. Priveghiul în stil ostășesc se desfășoară prin cititrea din Sfânta Scriptură, cântări duhovnicești și cuvântări despre moarte, despre înviere, despre învierea sufletului, despre deșertăciunea lumii și despre slava veșnică. Înmormântarea se desfășoară în trei etape: conducerea pe ultimul drum, înmormântarea propriu-zisă și pomana. La conducerea pe ultimul drum a defunctului, ostașii petrec împreună cu preoții în cântări funebrale, iar la înmormântare se țin cuvinte de învățătură atât de către preot cât și de mirean. Pomana se face acasă pentru cei săraci și lipsiți, fiind prezentă numai mâncare, fără alcool. În ceea ce privește salutul între ostași, se optase pentru salutul „Slăvit să fie Domnul!” la care se răspunde „În veci, amin!”, la fel cum în perioada de la Sfintele Paști până la Înălțarea Domnului salutul este „Hristos a înviat!” cu răspunsul „Adevărat că a înviat!”. Acest salut s-a încetățenit între ostași, folosindu-se pe lângă acesta și celălalt salut amintit anterior în perioada de 40 de zile de la Sfintele Paști până la Înălțare. Ultimul demers pe linia organizatorică a fost congresul anual al Oastei Domnului la Sibiu ce a avut loc de Rusaliile anului 1932, deși a avut ca date inițiale diferite sărbători precum Buna Vestire, praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena. De Rusaliile anului 1932 a început o tradiție în această mișcare ca de Rusalii să aibă loc un congres pe țară a Oastei Domnului, tradiție continuată și astăzi. În ceea ce privește desfășurarea unui asemenea congres nu diferă foarte mult ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Desfășurarea primului congres anual al Oastei a fost consemnată în revista ”Oastea Domnului” numărul 26 din 1932. În acest congres au participat peste 2000 de ostași din toate colțurile țării, iar congresul a avut loc după slujba din Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Au luat cuvântul mitropolitul Bălan, arhimandritul Iuliu Scriban, preotul Vasile Ouatu, Ion Grigore Oprișan, scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu și mulți alții, iar pe urmă preotul Iosif Trifa. În cuvântarea sa, preotul Trifa arată că el este o predică vie în fața mulțimii și că el este un vas slab de care Dumnezeu S-a folosit în Lucrarea Sa. 40 Articolul „Cu banii pentru țuică și tutun” din L. S. nr. 1/1926, p. 5 41 Ibidem 42 Pentru detalii, vezi art. ,,Prima nuntă fără alcool" din L. S. nr. 1/1929, pp. 3-4 17
  • 18. Prin urmare, întemeierea Oastei Domnului presupune și apariția activităților specifice ale acestei mișcări pe lângă întemeierea propriu-zisă la o anumită dată. De aceea, întemeierea în cazul Oastei Domnului a fost un proces îndelungat, acest lucru presupunând și organizarea activităților specifice unei societăți precum statutul oficial, modul de desfășurare al adunărilor, comitetul de conducere și altele. Capitolul 3 Chestiuni legate de activitatea şi de învăţătura Oastei Domnului 3.1. Activitatea Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă Română 3.1.1. Specificul Oastei Domnului în cadrul structurilor ecleziastice Ca orice asociaţie în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Oastea Domnului are un specific în cadrul structurilor ecleziastice prin două lucruri esenţiale care stau la baza acesteia: misionarismul laic şi voluntariatul duhovnicesc. Acest lucru este prezent în Statutul Organic al mitropolitului Andrei Şaguna care permite colaborarea dintre clerici şi mireni la conducerea problemelor bisericeşti. Misionarismul laic înseamnă chemarea mirenilor ,,la lucru pentru vestirea Domnului, pentru vestirea mântuirii" 43. Acest lucru nu este o noutate a Oastei Domnului fiindcă apostolatul laic este luat din Biblie, începând de la samarineancă şi la Maria Magdalena care au fost vestitoare ale Domnului după ce L-au aflat pe El. Există un temei biblic cu privire la apostolatul laicilor: ,,Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate" (Iacov, 5, 20). Totuşi misionarismul laic consta în faptul că oamenii fără o pregătire teologiă deosebită şi fără nicio investitură oficială au început să interpreteze Biblia pe linia sănătoasă a învăţăturilor Bisericii şi nu aşa numita preoţie universală pe care o întâlnim la 43 preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, ed. a VI-a, Sibiu, 1991, p. 86. 18
  • 19. protestanţi şi la neoprotestanţi. Un apologet al misionarismului laic era Sfântul Ioan Gură de Aur - unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii- tâlcuind cuvintele Sfântului Apostol Pavel ,,învăţaţi-vă şi propovăduiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea"44 spunea următoarele: ,,Nu aruncaţi totul asupra noastră; sunteţi oi cuvântătoare şi nu necuvântătoare. Dacă cei învăţaţi s-ar fi apucat să înveţe şi ei pe alţii, ar fi progresat lucrul nostru şi ne-ar fi venit şi nouă în ajutor. Spune-mi dacă cineva s-ar duce la un dascăl şi ar rămâne un timp îndelungat spre a învăţa literele alfabetului, oare prin aceasta nu ar fi el spre sarcina şi îngreunarea dascălului? Pe timpul apostolilor nu era aşa, ci întruna cei ce ieșeau de la învăţătură, înlocuiau pe dascălii lor în învăţătura altora. Numai aşa au putut apostolii să perindeze lumea întreagă, nefiind ei legaţi într- un singur loc. Însă voi mă ţineţi pe loc ca pironit...totul aruncaţi asupra noastră. Voi ar trebui nu numai să învăţaţi de la noi, ci să învăţaţi şi voi pe alţii. Voi însă toate le lăsaţi în sarcina noastră şi de aceea avem o mare greutate"45. Despre misionarismul laic teologul rus, Serghei Bulgakov, scria în Ortodoxia următoarele: ,, În Biserică se află păstori şi păstoriţi; se află două părţi: cei care învaţă şi cei care sunt învăţaţi. Autoritatea învăţământului Bisericii nu poate să fie împuţinată fără urmări. Dar aceasta nu înseamnă deloc că întregul învăţământ aparţine exclusiv ierarhiei şi că laicii sunt lipsiţi de el, neavând decât datoria de a primi în mod pasiv învăţătura predată. Un astfel de punct de vedere împarte societatea bisericească în două părţi: partea activă şi partea pasivă. Acest lucru nu corespunde adevăratei esenţe a creştinismului şi trebuie să opunem, împreună cu protestanţii, la această idee, concepţia preoţiei universale şi a sfinţeniei poporului lui Dumnezeu. Următoarele cuvinte ale Mântuitorului sunt adresate acestui popor, sunt adresate tuturor credincioşilor, întregii creştinătăţi, nu numai ierarhiei singure: "Mergând învăţaţi toate popoarele" sau şi: "Mergeţi în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la toată făptura" (Marcu 16, 15). Dacă săvârşirea Tainelor, dacă în special, punerea mâinilor erau prerogativa apostolilor, predicarea Evangheliei era, în aceeaşi măsură, considerată ca opera tuturor credincioşilor, căci fiecare credincios este chemat de Mântuitorul Însuşi a mărturisi înaintea oamenilor. Şi cu adevărat vedem că predicarea lui Hristos se face, încă de la început, nu numai de către apostoli, ci şi de credincioşi în general (F. Ap. 6, 5; 8, 5,12, 14, 28-36); şi nu numai de bărbaţi, ci şi de femei, dintre care unele sunt cinstite de Biserică la fel cu apostolii tocmai pentru motivul predicării Evangheliei (de pildă sf. Nina, apostol al Georgiei, pe urmă sf. Tecla, martiră şi altele). Misiunea creştină nu e mărginită de prerogativele ierarhice, ci ea este datoria fiecărui creştin care spune despre el însuşi "cred şi mărturisesc" şi care, chiar prin aceasta, predică. Marile fapte ale martirilor, care mărturiseau credinţa lor, erau cele mai bune predici. În sfârşit dacă se are în vedere propovăduirea nu numai printre cei ce nu cred ci şi printre creştini, se vor găsi de asemenea în Scriptură numeroase mărturii despre rolul activ al laicilor. Să notăm de altfel că Scriptura nu cunoaşte acest cuvânt de laici; ea numeşte pe creştini foarte simplu cu numele de credincioşi, de ucenici, de fraţi, etc. Laicii participă deci la învăţământ, aşa încât există un dar special de învăţământ (Iacov 5, 19-20; 1 Tes. 5, 11; Evrei 3, 13; Gal. 6, 1-10; 1 Cor. 14, 26; Col. 3, 16; 1 Tim. 1, 7; 3, 2; 5, 17; 1 Petru 4, 10-11).Dar dacă laicii n-au dreptul să predice în timpul slujbelor, ei nu sunt lipsiţi de dreptul de a predica în biserică, în afară de slujbe, şi cu atât de mult ei pot să predice în afară de biserică. În Biserică nu are loc muţenia şi ascultarea oarbă, căci apostolul spune: "Hristos ne-a scos la libertate; rămâneţi deci tari şi nu vă prindeţi din nou în jugul robiei" (Gal. 5, 1)"46. La acestea preotul Trifa completează afirmaţiile lui Bulgakov astfel: ,,Mirenii nu sunt deloc un subiect pasiv 44 Col. 3, 16. 45 Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 86. 46 Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Ed. Paidea, Bucureşti, 1994, p. 60-61. 19
  • 20. al administraţiei, cu singura obligaţie de a asculta de ierarhie; ei nu sunt în oarecare fel vas gol de harisme, pe care ierarhia l-ar umple. Se poate considera starea mireană ca o demnitate sfântă; titlul de creştini a făcut din ei "poporul lui Domnezeu, preoţie regală" (1 Petru 2, 9). Laicii participă într-o anumită măsură la confecţionarea tainelor preotul, în mod strict vorbind nu trebuie să împlinească tainele singur, fără popor. Cu alte cuvinte, el administrează tainele cu poporul şi laicii le "co-administrează" cu el. În sânul organismului spiritual al Bisericii totul se îndeplineşte în unitatea dragostei şi nu este niciun organ care să poată exista fără să depindă de celelalte"47. Voluntariatul duhovnicesc constă în angajarea de bună voie a preoţilor şi mirenilor în lupta contra păcatelor. Despre acest lucru, preotul Iosif Trifa a precizat că lucrarea de la Oastea Domnului se face voluntar, iar conform opiniei sale chiar conducătorii acestei mişcări trebuie să facă această lucrare voluntar, adică să nu primească salariu pentru această muncă precum primii misionari creştini. În privinţa iniţiativei episcopiei de la Oradea prin întocmirea unui Statut ,,al societăţii culturale religioase "Oastea Domnului" din Eparhia Oradea", avocatul şi unul din ostaşii de seamă din Bucureşti, Ion Grigore Oprişan, a scris o precizare despre voluntariatul Oastei Domnului în rândurile care urmează: ,,Tovărășia "Oastei Domnului" este, după mărturisirea însăşi a singurului îndrituit s-o spună cu apăs, adică a Î. P. S. Mitropolit Nicolae: iniţiativa părintelui Iosif Trifa. E de dorit să se ştie acest lucru lămurit. Această iniţiativă nu este decât un voluntariat duhovnicesc de care Biserica trebuie să se bucure într-o vreme când stările de lucruri ne arată precis nevoia lui, iar nicidecum să-l oficializeze. Ceea ce au făcut fraţii de la Oradea Mare înseamnă oficializare pur şi simplu. Şi aceasta se tălmăceşte în grai deschis românesc uciderea iniţiativei şi încrederii acordate, iniţiativă care s-a dovedit şi pentru cei din urmă înţelegători că a adus roade: suflete strâns legate de Biserica Domnului. Biserica - respectiv Sfântul Sinod - are dreptul de a supraveghea ca să nu se abată sufletele de la matca ortodoxiei; are datoria de a îndrepta atunci când se fac greşeli şi a capta toate energiile duhovniceşti. Dar a oficializa, a pune pe calapod seva primăverii duhovniceşti a sufletelor este a opri tocmai raţiunea acestei revărsări de credinţă pe matca ortodoxiei noastre scumpe. "Oastea Domnului" este o floare răsărită în aerul tare de pădure, de câmp. A lua această floare şi a o duce în cea mai aleasă seră, în tovărăţia minunată a oricăror flori, este a o ofili. Îi este dat să rămână în atmosfera în care a răsărit acum zece ani. Să nu se uite că umilul gornist de la Sibiu [adică preotul Iosif Trifa] a fost şi este un şcolar al Duhului Sfânt care a lucrat o temă de examen şi i-a reuşit. A te bucura şi a folosi, spre binele obştei, această lucrare este una, a-i lua însă numele spre a-l consacra în forme oficiale şi a nu întreba, în prealabil, pe cel mai de seamă ostenitor al ei, este alta. Cu ceva mai multă înţelegere a voluntariatului propovăduit de sf. Ioan Gură de Aur, acea sfântă expediţie a laicilor spre a aduce suflete la picioarele preoţilor, am putea ajunge să nu se piardă nici un strop de energie duhovnicească din cea mai caldă vatră a ortodoxiei. O mai caldă iubire pentru Biserica vie nu s-a arătat până azi în obştea creştinătăţii noastre româneşti"48. În ceea ce priveşte problema conducătorilor Oastei Domnului, peotul Iosif Trifa a făcut o precizare în acest sens în articolul ,,Cine este şi cine poate fi conducătorul Oastei Domnului" publicat în gazeta "Oastea Domnului" numărul 31/1931, apoi în cartea Ce este Oastea Domnului. În acest articol întemeietorul Oastei Domnului subliniază că ,,Oastea Domnului este a Domnului şi conducătorul ei nevăzut este Domnul, Cel care a pornit-o la drum". Astfel avem de- a face cu doi conducători, unul nevăzut - adică Capul Bisericii, Domnul Iisus Christos - şi unul văzut, ale cărui atribuţii le vom vedea pe parcurs. După cum specifică preotul Iosif Trifa, 47 Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 92. 48 O. D. nr. 44/1932, apud preot Iosif Trifa, op. cit., p. 60. 20
  • 21. conducătorul şi îndrumătorul Oastei Domnului poate fi numai un ostaş al Domnului, adică unul care trăieşte în regulile şi rânduielile acestei mişcări preot sau laic, de pildă urmaşul duhovnicesc şi unul dintre apropiaţi a săi, învăţătorul Ioan Marini. 3. 1. 2. Organizarea activităţilor misionare ale Oastei Domnului În perioada interbelică, una din cauzele care a grăbit marile schimbări a fost scrisul: ziarele şi cărţile. Primul război mondial a fost un punct de cotitură de la care nimic nu a mai continuat după cum era înainte pentru că s-au schimbat nu numai regimurile politice şi graniţele statelor europene, ci şi oamenii şi stările lor, apărând astfel foamea după citit. Această dorinţă a făcut să se înmulţească scrisul şi însemnătatea cărţii în îndrumarea gândirii şi traiului oamenilor. În România scrisul şi cititul în rândul ţărănimii a pătruns imediat după Marea Unire din 1918. În ceea ce priveşte scrisul religios în ţara noastră, acesta era ca şi inexistent fiindcă, în afară de puţinele cărţi tipărite în alfabet chirilic, nu se găsea nimic religios de citit. În schimb, au început să apară după război la târguri mici broşuri cu epistolii căzute din cer, tălmăciri de visuri, descântece şi alte lucruri ce alimentau superstiţia şi necredinţa răspândite în scopuri de profit. Aşadar, preotul Iosif Trifa a înţeles că în slujba lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor în noile stări de lucruri cartea devine misionarul care va putea face cel mai mult pentru alungarea întunericului şi a păcatelor pentru vestirea adevărului mântuitor. În tot acest timp, scrierile redactorului gazetei "Lumina Satelor" au căpătat răspândire şi adâncime deoarece acestea erau inspirate şi îndrumate de Duhul Sfânt în găsirea celor mai felurite şi mai originale metode şi mijloace pentru atragerea sufletelor la Hristos şi pentru a le lumina cald şi apropiat înţelesul Sfintelor Scripturi. De aceea, el a început minunatele şcoli în "Lumina Satelor" cu Tâlcuirea Evangheliilor, cu Citiri şi tâlcuiri din Biblie, cu Corabia lui Noe, cu Vremuri biblice, cu Războiul Sfânt şi cu altele trecute din număr în număr, din an în an care au plăcut atât de mult încât s-a dovedit că publicarea lor numai în ziar era neîndestulător. Oricât de bine păstrate erau ziarele, acestea se învecheau, se rupeau, se pierdeau, iar scrisul cu continuarea se întrerupea şi se pierdea. Singura soluţie pentru păstrarea foiletoanelor cu prindere la public era strângerea acestora în cărţi. Cartea era, în viziunea preotului Trifa şi a lui Traian Dorz, misionarul viitorului pentru că aceasta, pe lângă faptul că e trainică şi mai uşor de transportat decât o colecţie de ziare, va începe să facă slujba Domnului în cel mai harnic şi mai potrivit fel. Însă, în perioada interbelică tiparul era rar şi scump deoarece tipografiile erau puţine şi aproape toate în mâinile minorităţilor precum evreii. O altă cauză a costului ridicat al tiparului era cererea preţului uriaş pentru o carte datorită înţelegerii dintre proprietarii unei tipografii să nu tipărească decât de la un anumit preţ în sus. Astfel preţul ridicat scumpea cartea în aşa fel încât cei înstăriţi şi-o puteau permite în timp ce cea mai mare parte a populaţiei o ducea din ce în ce mai greu. În ciuda acestor obstacole, redactorul "Luminii Satelor" a început să publice cărţi ieftine cu orice risc, bizuindu-se pe încrederea în Domnul Iisus şi pe încrederea poporului, ilustrative în acest sens fiind articolele O chemare de ajutor pentru strângerea spicelor sufleteşti din această gazetă 49, O veste bună50. Fenomenului Trifa51 a început oficial la sfârşitul anului 1924 când a fost publicat articolul O carte cu...8 lei, după cum urmează: ,,O carte cu 8 lei este azi cu adevărat un lucru de mirare când o foiţă de ţigarete costă 2,5 lei. Această carte cu 8 lei este cea scoasă de 49 Cf. art. ,,O chemare de ajutor pentru strângerea spicelor sufleteşti din această gazetă" din L. S. nr. 9/1924, p. 5. 50 Cf. art. ,,O veste bună" din L. S. nr. 37/1924, p. 5. 51 Fenomenul Trifa constă în tipărirea de cărți și publicații religioase la prețuri acesibile și în tiraje mari pentru toate categoriile sociale. 21
  • 22. redactorul acestei gazete, părintele Iosif Trifa şi despre care am scris pe larg în numărul trecut. Întovărăşiţi-vă zece inşi, fiecare cu 8 lei, şi trimiţând aceşti bani veţi primi fiecare câte o carte cu peste 15 chipuri religioase împreunate cu citiri şi tâlcuiri din Biblie, precum şi o mulţime de mici istorioare pline de învăţătură sufletească. Acest preţ l-am stabilit ca să putem aduce cât mai mare câştig sufletesc. Ţinem deschis acest preţ numai pe două săptămâni, pentru ca să băgăm banii în alte cărţi ieftine. Citirile din Biblie vor ieşi în mai multe cărţi şi cine va cumpăra de la început aceste cărţi va avea pe urmă o Biblie întreagă în chipuri, icoane şi tâlcuiri frumoase. Ajutaţi lucrul Domnului răspândind aceste cărţi!"52. Pe lângă preţurile neobişnuit de ieftine la cărţi, redactorul "Luminii Satelor" instituia premii lunare în cărţi, în bani prin tragere la sorţi între abonaţi şi cititori. Începutul unor astfel de concursuri este cu ocazia praznicului Naşterii Domnului 1924 în articolul Premii de mii de lei în fiecare lună, după cum urmează: ,, "Lumina Satelor" a adus multe noutăţi în felul de a face gazetărie pentru popor. Cea mai mare noutate este duhul religios în care se scrie această gazetă. O altă noutate sunt apoi şi premiile pe care le publică în foaie şi bunul nostru prieten Ilie Laza din America (pentru citirea şi cunoaşterea Bibliei). Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom duce mai departe şi lucrul acesta. Pe lângă premiile ce le va pune I. Laza, şi poate şi alţii, va pune şi gazeta noastră fel de fel de premii în cărţi, în bani, etc... În fiecare lună va fi o tragere de premii... Se vor trage la sorţi premii din Biblii, Noul Testament, abonamente la gazetă, cărţile scoase de părintele Trifa şi alte cărţi folositoare... În loc de cărţi, câştigătorul poate primi şi preţul lor în bani, dacă vrea. Pe lângă acestea vor veni şi premii pentru poezii religioase etc. Facem şi această jertfă, ca să atragem cât mai multe suflete lângă Cuvântul lui Dumnezeu..."53. Totuşi, pe lângă acestea, desfăcătorilor de cărţi şi de Biblii li se da la comenzi mai mari un rabat de 20 şi 25 la sută din preţul lor, trimiţându-se cărţile şi pe aşteptare, adică pentru a fi plătite după vânzarea lor. Aceste condiţii nespus de avantajoase, pe care nimeni nu le acorda în acest fel, au încurajat pe mulţi să răspândească Biblii şi cărţi religioase. Ţăranii, muncitorii, bărbaţii, femeile şi copiii s-au oferit de bună voie drept colportori. Tineri şi bătrâni se angajau voluntar în răspândirea de cărţi şi ziare religioase, primul care se oferise să facă acestă slujbă fiind un ostaş ţăran din Bucovina, Zaharia Cudlic din Pojorâta54. Acest lucru l-au făcut mulţi, dar buna credinţă şi jertfa pe care o făcea redactorul "Luminii Satelor" au fost înşelate de foarte mulţi dintre aceştia care văzuseră în colportajul de cărţi şi de ziare religioase un mijloc de câştig nemuncit. De aceea, nu după mult timp, a apărut categoria escrocilor şi jefuitorilor care-l înşelau pe preotul Trifa, trăgând balanţa datoriilor către tipografie şi furnizorii de Biblii. Se adunaseră pagubele făcute de jefuitori în sume tot mai mari până ce situaţia redactorului s-a îngreunat peste măsură de mult. La repetatele scrisori şi rugăminţi, cei mai mulţi n-au mai răspuns niciodată. Ca un om profund duhovnicesc preotul Iosif Trifa nu voia să-i dea în judecată spre deosebire de alţi redactori şi editori spre uimirea noastră. Din această cauză, preotul Trifa scria în articolul S-a pus baza unui fond de evanghelizare din "Lumina Satelor"numărul 7 din 1927 următoarele: ,,"Lumina Satelor" a pornit cu Oastea Domnului o mare luptă contra păcatului. În această luptă am avut şi sprijinul material - singurul sprijin material al societăţii "Oastea Domnului". Acest fond a fost întemeiat de un cantor evlavios - Nicolae Cimpoca, din Sadu, judeţul Sibiu - cu o donaţie de 1000 lei. La acest început s-au strâns apoi şi alte dăruiri. Fondul a fost înfiinţat pentru ajutorarea trupească şi sufletească a celor din Oastea Domnului. Din acest mic grăunte de muştar doresc să crească un copac mare, 52 Cf. art. ,,O carte cu... 8 lei" din L. S. nr. 50-52/1924, p. 2. 53 Cf. art. ,,Premii de mii de lei în fiecare lună" din L. S. nr. 50-52/1924, p. 3. 54 Pentru detalii v. L. S. nr. 7/1926, apud Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 1, Sibiu, 1998, p. 132. 22
  • 23. scria cantorul N. Cimpoca... Acum ne mai vine o donaţie de 5000 lei... Faptul acesta ne îndeamnă să înaintăm mai departe... Punem bază unui fond de evanghelizare... vom începe să publicăm tot ce ni se trimite pentru lucrul Domnului... Gândul nostru este să putem umple satele şi oraşele de cărţi religioase ieftine... Începem cu publicarea celor care au dăruit: Nicolae Cimpoca din Sadu - 1000 lei; Timotei Popovici, profesor, Sibiu - 1000 lei; Iosif Trifa, redactor "Lumina Satelor" - 1000 lei; Moise Popovici, profesor, Beiuş - 1000 lei...". Banii din fondul de evanghelizare au contribuit la acoperirea cheltuielilor de tipărire şi la continuarea muncii în redacţia Oastea Domnului. Totuşi, preotul Iosif Trifa scria în "Lumina Satelor" numărul 15 din 1927: ,,...Vindem cărţile cu deficit! Socotelile se pot vedea oricând. Însă nouă nu ne pare rău de această pagubă. Noi înşine ne-am făcut cu voia această pagubă, pentru ca după ea să avem câştigul cel mare sufletesc: ajungerea cătţilor bune în familiile creştine. Putem sta oricând, în faţa Domnului, cu conştiinţa împăcată. Ne-am făcut datoria deplin. Am pus în slujba Lui, deplin, toată averea noastră sufletească şi materială, n-am precupeţit nimic". Deşi Oastea Domnului e afundată în datorii, ne-am fi aşteptat ca atunci să fi dat în faliment, ceea ce nu s-a întâmplat. Totuşi, aceasta a rezistat chiar şi cu datorii colosale de peste 100 mii de lei. Mărturie stă un articol scris de redactorul gazetei "Lumina Satelor" din 4 martie 1928: ,,... Fără nici o subvenţie din partea nimănui, bilanţul nostru de un an este: răspândirea a 100 mii de cărţi şi 500 mii de gazete. Am cerut Statului ceva ajutor, dar nu ne-a dat nimic (Biserica nu a dat nici ea!). Milioanele se dau numai pentru propaganda politică. Am cerut însă ajutorul Domnului şi ni l-a dat El. Am avut datorii peste 100 mii lei. "Astra", cu un buget de 7-8 milioane, aproape tot de la Stat, n-a făcut cât "Lumina Satelor", fără nici un ajutor. Mai mult face ajutorul Domnului decât toate milioanele. Mulţumim pentru toate numai Domnului. Şi mulţumim fraţilor ostaşi"55. În ceea ce priveşte poezia şi cântarea religioasă, în România între anii 1920-1930 aceasta nu exista. Însă se publicau poezii patriotice şi populare chiar şi în presa bisericească, de pildă în suplimentul "Libertăţii" de la Orăştie numit "Foaia Interesantă". Din această cauză, redactorul gazetei "Lumina Satelor" încerca să încurajeze şi să îndemne pe cititori pentru a scrie poezii religioase şi a compune cântări religioase. Astfel, pentru încurajare a fost publicat primul concurs pentru un imn al Oastei cu un premiu de 2 dolari în "Lumina Satelor" numărul 40 din 192456. La acest concurs au intrat multe poezii, dar cea dorită şi aşteptată n-a apărut decât mult mai târziu. Prima poezie religioasă publicată a fost a unui ostaş din Banat intitulată Intraţi în Oastea lui Isus. Această poezie a fost publicată în "Lumina Satelor" nr. 41 din 1924, demonstrând că mai este cale lungă până la poezii creştine valoroase. În 1927 apar noi poeţi creştini, iar preotul Trifa nu mai este silit să compună imitaţii după cântece naţionale asta datorită faptului că nu avea talent poetic. Unul din cei mai de seamă poeţi care a apărut în 1927 a fost Gheorghe Munteanu din Batiz, judeţul Hunedoara, căruia i s-a publicat mai târziu un volum de poezii. Tot în 1927, în "Lumina Satelor" numărul 26 apare publicată poezia preotului Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, mai lângă El, poezia după care este cunoscut şi a devenit mai târziu cântare intitulată Un cântec preadulce. În 1928, ca urmare a faptului că nu apar poezii şi cântări religioase mai profunde şi de valoare, preotul Iosif Trifa publică articolul Poezia şi cântarea în slujba Domnului şi a Oastei Domnului care precizează lipsa poeziei şi cântării religioase la români, menţionând şi prezentând trei cauze asupra căreia cântarea religioasă înseamnă cântare bisericească. Aceste trei cauze sunt: slăbirea creştinismului, cântarea religioasă aparţine numai stranei şi neglijarea de către români a cântării religioase. 55 Traian Dorz, op. cit., p. 135-136. 56 Pentru detalii v. Traian Dorz, op. cit., p. 140. 23
  • 24. În anul 1929 a apărut imnul Oastei mult aşteptat scris de Ilie Covaci din Ghioroc, judeţul Arad, intitulat Isus, Regele cel Mare. Tot atunci au apărut şi alţi poeţi cunoscuţi precum învăţătorul Ioan Marini cu poezia Sunat-a ceasul izbăvirii57 şi învăţătorul Ioan Tudusciuc din Brăhăşoaia, judeţul Vaslui cu poezia O, Isuse, Domnul meu58. Însă cel mai de seamă poet creştin român a fost tânărul Traian Dorz din Mizieş, judeţul Bihor care are mai multe volume de poezii publicate în anii 1930-1940, până la instaurarea regimului comunist, şi care şi-a început cariera literară după Revoluţia din decembrie 1989. 3. 1. 3. Dialogul dintre Oastea Domnului cu celelalte structuri A. Rosturile naţionale ale Oastei Domnului Încă de la întemeiere, Oastea Domnului a luat avânt, membrii acestei mişcări provenind din toate colţurile ţării. Rosturile naţionale ale Oastei Domnului sunt: lupta pentru împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor şi lupta pentru renaşterea spirituală a întregii Românii. În viziunea lui Sergiu Grossu, este cu neputinţă a ne sluji ţara şi poporul dacă nu-L slujim mai întâi pe Dumnezeu pentru că nu putem să-L slujim pe Dumnezeu fără ca să credem în Iisus şi să călcăm pe urmele Lui, întru reeditarea lucrării Sale dumnezeieşti de slujire. Prin urmare, realizându-ne în Iisus Hristos, ca oameni noi, muntele Domnului - la care ne-am căţărat în virtutea credinţei - , cu duh nou şi cu minte nouă, cu mâini nevinovate şi cu inimă curată, respectiv înălţimea staturii noastre spirituale devine elementul justificativ al dăruirii în actul de slujire, precum ni se revelează: ,, Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, - zice Domnul Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa lui Israel, toată, oricâtă ar fi ea pe pământ; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre şi pârgile voastre cu toate cele sfinte ale voastre" (Iez. 20, 40)59. În acest fel a gândit, a crezut, s-a ostenit şi a luptat în ţara noastră imediat după primul război mondial preotul Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, vrând să-şi slujească Neamul şi ţara cu toată puterea fiinţei sale. Totuşi România era mare pe dinafară reîntregită în graniţele ei, dar pe dinăuntru se micşora, pierzându-şi grandoarea din cauza unui duşman intern extrem de periculos, după cum scria: ,,Ne cuceresc răutăţile şi păcatele; ne biruie stări urâte şi păcătoase care trebuie să înceteze". Pentru a lupta în slujba Neamului, mai întâi trebuia lupta ,,pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor"60, apoi mobilizarea sufletelor la luptă contra păcatelor, întunericului şi contra diavolului. Încă din prima sa carte publicată la Arad în 192061 reiese grija tânărului preot pentru strălucirea spirituală a neamului său şi dorinţa lui de a vedea strălucind credinţa în Dumnezeu, virtuţile sfinte şi moravurile bune şi curate: ,,Numai o Românie aşezată pe temeliile moralului - pe temeliile credinţei părinţilor noştri - înseamnă un câştig adevărat şi statornic. (...) Mărirea şi puterea oricărui popor din istoria lumii ţine până când a ţinut şi el la credinţa, moravurile cele bune. Când le-a pierdut, nu au mai trebuit alţi duşmani, căci necredinţa, decăderea morală au fost duşmanii cei mai cumpliţi care au surpat puterea şi mărirea oricărui 57 ,,Sunat-a ceasul izbăvirii" din L. S. nr. 20/1930, p. 5. 58 ,,O, Isuse, Domnul meu" din L. S. nr. 12/1930, p. 5. 59 Sergiu Grossu, Un vânt de primăvară religioasă, Sibiu, 2005, p. 24. 60 Preot Iosif Trifa, op. cit., p. 156. 61 Ne referim la cartea preotului Iosif Trifa, Spre Canaan - 15 predici în legătură cu războiul și vremile noastre. 24
  • 25. neam în lume”62. Vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu și vremile noastre, preotul Trifa scria cu tărie: ,,Până când omenirea nu va căuta liniștea pierdută în bisericile părăsite, în curăția morală, în dragostea, adevărul, dreptatea și celelalte virtuți vestite de Iisus, care astăzi stau fugărite, vremile tulburi și grele vor stărui ca o mustrare grozavă pentru decăderea morală de astăzi”63. În concluzie, singura soluție viabilă pentru renașterea spirituală a României era, este și va fi înnoirea societății, înnoire ce presupune o țară nouă, cu oameni noi, în care exploatarea omului de către om va fi definitiv înlocuită cu iubirea și slujirea omului de către om, adică o țară conștientă de posibilitățile sale de reconstrucție în Iisus Hristos. B. Oastea Domnului și cultele protestante și cele neoprotestante Deși conform articolului 22 din Constituția din 1923 prevedea că ,,Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului”64, totuși libertatea religioasă exista doar pe hârtie pentru că existau unele culte neoprotestante au fost interzise prin lege precum penticostalii și mileniștii. În perioada interbelică Biserica Ortodoxă se confrunta cu prozelitismul cultelor neoprotestante, câteva dintre ele răspândindu-se printre români din Transilvania și apoi printre românii din celelalte provincii, fie de predicatori maghiari înainte de 1918, fie de românii veniți din SUA unde au cunoscut noile învățături și apoi le-au adus acasă printre localnici. Din cauza acestor acțiuni din partea cultelor neoprotestante, s-au luat decizii cu privire la interzicerea acestora și folosirea contra acestor culte a diverselor măsuri precum combaterea negativă, implicarea autorităților și intervenția jandarmeriei. Aceste măsuri nu au avut efectul scontat deoarece ,,sectarismul - și aprinderea lui - trebuie privit ca o însetoșare a oamenilor după cele sufletești. Eu socot - scria preotul Iosif Trifa - că se rătăcește nu atât pentru că îi arată sectarul ce-i scris la Matei despre botez, ci pentru că-i dornic de o viață mai bogată în preocupările mântuirii sufletești și mai bogată în pășune duhovnicească”65. De aceea, în opinia preotului Iosif Trifa, prozelitismul cultelor neoprotestante poate fi combătut printr-o puternică lucrare de evanghelizare. În acest sens, Oastea Domnului îl face prin două metode: prin mărturisirea Evangheliei și printr-o purtare creștinească conformă cu Evanghelia, purtând război contra păcatelor și a obiceiurilor rele și demonstrând creștinilor că și în cadrul învățăturilor Bisericii noastre omul se poate ,,pocăi” de păcatele și obiceiuri urâte. Atitudinea ostașilor față de neoprotestanți este mai întâi purtarea față de aceștia cu dragoste, încercând a-i îndrepta prin puterea dragostei, apoi ferirea de prea multe discuții polemice cu cei îndărătnici. Totuși ostașii își văd mai mult de zidirea lor sufletească decât să intre într-o discuție contradictorie cu privire la învățăturile Bisericii cu neoprotestanții. Pentru îndreptarea celor rătăciți și pe cei ce înclină spre rătăcire se folosește metoda exemplului personal al creștinului sub toate aspectele vieții cotidiene pentru că metoda combativă - care constă în combaterea neoprotestanților numai cu citate din Biblie - neînsoțit cu pilda vieții credinciosului rezultatul este nul. 62 Preot Iosif Trifa, Spre Canaan, Sibiu, 2005, p. 17-18. 63 Ibidem, p. 22. 64 www.cdep.ro. 65 Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, ed. a VI-a, Sibiu, 1991, p. 153. 25
  • 26. C. Oastea Domnului și chestiunea greco-catolicilor Conform Constituției din 1923, Biserica greco-catolică are întâietatea față de celelalte culte, pentru că Biserica greco-catolică este o biserică românească. Totuși, datorită chestiunii Concordatului cu Vaticanul care a fost ratificat în 1929 și a neîncrederii politicii Vaticanului de către Biserica Ortodoxă față de această chestiune face ca atmosfera să fie tensionată între cele două biserici surori. Biserica Ortodoxă se temea de transformarea Transilvaniei în cap de pod în răspândirea catolicismului în România din moment ce Biserica Ortodoxă Rusă a ieșit din ecuație ca urmare a revoluției bolșevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917. Pe lângă rivalitatea dintre Biserica Ortodoxă și cea Unită, preotul Iosif Trifa dorea mântuirea poporului român și a vestit atât românilor ortodocși cât și celor greco-catolici într-un fel nou vechea poruncă a dragostei care poate reface și sfinți iarăși totul. Încă de la întemeiere, în rândurile Oastei Domnului au intrat atât ortodocși cât și greco-catolici. Pe lângă neîncrederea și rivalitatea dintre cele două biserici românești, în rândul creștinilor din ambele biserici românești s-a ridicat un steag alb de pace și dragoste, anume steagul nașterii din nou - al pocăinței sincere și de alipire a sufletului de familia spirituală din care face parte - și chemării la picioarele lui Iisus cel Răstignit. ,,Ostașii Domnului din ambele confesiuni - scria Traian Dorz - se adunau împreună, cântau și se rugau împreună. Învățăturile începătoare - pentru care mai- marii confesiunilor dezbinate se certau - ei le depășiseră și le uitaseră”66. Despre acest lucru, mulți dintre ierarhii ambelor biserici au aflat întâmplător, mulțumindu-se cu niște informații aduse până la ei de rău-voitori și făcându-și o părere la început negativă despre Oastea Domnului, iar apoi luând atitudine fie împotrivă, fie nepăsătoare. Alți ierarhi au aflat acest lucru doar întâmplător, iar cei cu inima sinceră au fost mișcați și cuceriți. În ”Isus Biruitorul” numărul 1 din 1937 sunt prezentate două cazuri în care sunt protagoniști un episcop ortodox, Nicolae Ivan care a murit la 3 februarie 1936, și un episcop unit, Iuliu Hossu. În primul caz, se relatează că la sfințirea unei biserici din zona Huedinului o ceată de o sută de ostași geco-catolici cu cinci steaguri care veniseră la sfințire și-a cerut voie să-i facă episcopului Nicolae Ivan o manifestație de dragoste pe care le-o acordă, schimbându-și opinia față de Oastea Domnului. Un alt caz asemănător a fost întâmpinarea episcopului unit de Cluj în drum spre mănăstirea Prislop cu trăsura de către o ceată de vreo două sute de ostași ortodocși și greco-catolici care doreau să-l roage ceva. Desigur că episcopul unit a coborât din trăsură și s-a întreținut cu ei peste două ore ascultându-i și mergând pe jos cu ei până la mănăstire. Totuși, pe lângă buna înțelegere a unor ierarhi față de Oastea Domnului, mai existau unele atitudini negative față de această mișcare chiar din partea unor ierarhi greco-catolici precum episcopul greco-catolic de la Oradea, Valeriu Frențiu, care, cu ocazia sfințirii unei biserici greco-catolice din Beznea din 13 octombrie 1929, a amintit în predica sa despre sectari, numărându-i printre aceștia și pe membrii Oastei Domnului67. Conform Statutelor Oastei Domnului din 26 noiembrie 1936, greco-catolicii sunt înlăturați din Oasta Domnului, fiind prezenți doar creștinii ortodocși, deși mitropolitul Nicolae Bălan militase pentru unitatea celor două biserici românești. D. Oastea Domnului și alte asociații creștin-ortodoxe 66 Traian Dorz, op. cit., p.220. 67 Pentru detalii v. art. ,,Un alt atac contra Oastei Domnului" din L. S. nr. 50/1929, p. 4. 26
  • 27. În perioada interbelică, activitatea misionară a fost în atenția tuturor eparhiilor, organizându-se diferite cercuri misionare sau pastorale formate din preoți dintr-o anumită zonă în diferite protopopiate. De asemenea, s-au constituit mai multe asociații de mireni ortodocși, sub îndrumarea Bisericii, care urmăreau revigorarea sentimentului religios în rândul credincioșilor și instruirea tineretului în spirit creștin precum: Asociația creștină ortodoxă ,,Patriarhul Miron”, ,,Societatea Sfântul Gheorghe”, Frăția Ortodoxă Română, etc. Pe lângă acestea a apărut și mișcarea de renaștere spirituală ,,Oastea Domnului” care cuprindea toate păturile sociale, spre deosebire de alte asociații precum Societatea Sfântul Gheorghe - care era o asociație de tineret creștin-ortodox - și F. O. R.-ul care era pentru intelectuali. În ceea ce privește relațiile dintre Oastea Domnului și celelalte asociații, în general acestea erau pașnice pentru că preotul Iosif Trifa încuraja scopul unor asemenea asociații, anume cel de revigorare a sentimentului religios în rândul credincioșilor. Semnificativ în acest sens este un articol de prezentare al revistei ,,Viața Ilustrată” ce aparține societății F. O. R. după cum urmează: ,,[”Viața Ilustrată”] Este o revistă care a început să apară la 1 martie aici la Sibiu, sub conducerea domnului N. Colan, rectorul Academiei Teologice Andreene. Revista este scrisă pentru lumea intelectuală, cu deosebire având ținta de a îndruma pătura celor cu carte la Hristos. Cărturărimea noastră s-a înstrăinat într-adevăr de la adevărata credință și de la Biserică. Societatea F. O. R., întemeiată anul trecut, a pornit la drum tot cu ținta de a câștiga lumea intelectualității românești pentru adevărata credință. În slujba acestei societăți se pune acum ”Viața Ilustrată”, revistă pornită de la 1 martie. Îi dorim viață lungă revistei acesteia și mai ales un bun spor întru câștigarea sufletelor pentru Hristos. Abonamentul pe un an costă 200 lei. Adresa: Academia Teologică, Sibiu”68. Datorită intrasigenței de care preotul Trifa de care dădea dovadă în ceea ce privește eliminarea practicilor necreștine și neevanghelice din viața credincioșilor precum alcoolismul, tabagismul și critica dansurilor și a balurilor de caritate, acest lucru a atras criticanți ai ideilor acestuia. Tot aici intră și competiția dintre unele asociații precum ,,Societatea Sfântul Gheorghe” - în privința atragerii tineretului - și Oastea Domnului. Pentru eliminarea Oastei Domnului din concurență, Statutele Oastei Domnului din 26 noiembrie 1936 prevedea în articolul 10 că membru al Oastei Domnului poate fi din orice pătură socială peste 15 ani, însă nu pot fi primiți ca membrii - chiar dacă au 15 ani împliniți - elevii oricărei școli, soțiile și fii sau fiicele nemajori fără consimțământul soțului sau părintelui lor și persoanele divorțate69. La acest articol, întemeietorul Oastei Domnului scria: ,,Tineretul și elevii sunt scoși din Oaste cu opreliștea împlinirii celor 15 ani (și cu tendința vădită de a-i atrage pe tineri separat, în societatea Sf. Gheorghe)” 70. 3.2. Învățăturile Oastei Domnului și ale preotului Iosif Trifa 3.2.1. Adunările Oastei Domnului 68 Cf. art. ,,Viaţa Ilustrată" din L. S. nr. 11/1934, p. 6, apud Moise Velescu, Profetul vremilor noastre, vol. 3, Sibiu, 2002, p. 270 69 Cf. Statutelor Oficiale ale Oastei Domnului publicate în I. B./31 ian. 1937, p. 5, apud Nicolae Marini, Istoria documentară a Oastei Domnului, București, 1999, p. 117. 70 I. B./31 ian. 1937, apud Nicolae Marini, Istoria documentară a Oastei Domnului, București, 1999, p. 128 27