Relaţia dintre Nadia Comăneci şi Béla Károly în rapoartele Securităţii.

751 views

Published on

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
751
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
12
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Relaţia dintre Nadia Comăneci şi Béla Károly în rapoartele Securităţii.

  1. 1. Relaţia dintre Nadia Comăneci şi Béla Károly în rapoartele Securităţii.Anul 1981 a intrat în istoria gimnasticii româneşti; şi nu pentru că a fost un an cu performanţedeosebite, ci pentru că soţii Martha şi Béla Károly, antrenorii lotului naţional de gimnasticăartistică feminin, au decis să nu mai revină în ţară la finele turneului întreprins în Venezuela şiSUA. Reconstituim coordonatele acestui episod – rămânerea pe teritoriu american, dar şirecuperarea ulterioară a fiicei de 7 ani – prin intermediul dosarului de urmărire deschis deSecuritate pe numele antrenorului, dosar aflat în Arhiva CNSAS. Rapoartele Securităţii oferăînsă informaţii şi despre viaţa soţilor Károly la Oneşti şi la Deva, despre deplasările în străinătateale tehnicienilor, dar şi despre relaţia plină de asperităţi cu sportivele: cuplului de antrenori i sereproşa severitatea excesivă, dar şi nerespectarea medicaţiei şi a regimului alimentar recomandatde specialişti. Punct culminant al acestui „îngheţ”: după Jocurile Olimpice de la Montreal,Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu au fost mutate pentru o vreme la Bucureşti.Întâi de toate, personajele: Béla Károly s-a născut la 13 septembrie 1942 la Cluj, într-o familie deingineri. A absolvit în 1968 Institutul de Educaţie Fizică şi Sport şi a primit repartiţie la Liceul degimnastică din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej (Oneşti). La rândul ei, Martha Gyöngyver,viitoarea soţie a lui Béla, s-a născut la 13 august 1942 în Odorheiul Secuiesc, a urmat InstitutulPedagogic din Cluj şi a fost instalată pe post de profesor de educaţie fizică la şcoala sportivă dinPetroşani. Din anul 1968 s-a transferat la şcoala de gimnastică din Oneşti, înfiinţată prin eforturileMariei Simionescu.
  2. 2. La câţiva ani de la începutul activităţii lor la Oneşti, Martha şi Béla Károlyau fost numiţi laconducerea tehnică a lotului naţional feminin de gimnastică, ajutaţi de coregraful Géza Poszar.Aceasta se întâmpla în anul 1974, iar concomitent cu ascensiunea profesională a celor doi a începutsă capete contur şi interesul lucrătorilor Securităţii pentru familia de antrenori.Din 1976, dosar de urmărire pe numele lui KárolySecuritatea municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit aprobarea de a-l folosi pe Béla Károlypentru rezolvarea unor sarcini ale muncii de informaţii la 14 mai 1975. Tânărul antrenor a purtatmai multe discuţii cu ofiţeri ai Securităţii şi chiar şi-a dat acordul formal pentru furnizarea unor datede interes operativ. Totuşi, preocupările nu erau comune, aşa că Béla a deconspirat imediat legăturacu structurile informative; în plus, conform sursei „Nelu”, antrenorul era bănuit de intenţii de„evaziune” (fugă din ţară) şi de unele comentarii tendenţioase la adresa regimului politic. De altfel,despre legăturile cu Securitatea, antrenorul a declarat în presa postcomunistă: „au încercat, dar le-am dat înscrisuri de circumstanţă de prin străinătate şi s-au convins repede că nu se pot baza pemine”Pe fondul inexistenţei colaborării cu antrenorul s-a trecut la verificarea informativă, iar la 12noiembrie 1976 s-a obţinut acordul organelor de partid locale – procedura standard pentrumonitorizarea membrilor Partidului Comunist Român – în vederea deschiderii unui dosar deurmărire informativă individuală. Sub numele conspirativ „Katona” a început supraveghereaantrenorului şi s-a dispus punerea în practică a planului de măsuri conceput în acest caz. Din setulde decizii şi acţiuni informative, reţinem: recrutarea de surse din rândul antrenorilor, tehnicienilor şi
  3. 3. personalului care îşi desfăşurau activitatea în gimnastică, din rândul factorilor de conducere dindomeniul sportului şi învăţământului, precum şi a legăturilor create de antrenor în afara sferei saleprofesionale; introducerea unor mijloace speciale de tehnică operativă la domiciliul soţilor Károly şila locurile de cantonament din ţară; dirijarea surselor pe lângă obiectiv şi propunerea de însoţire atehnicianului de către un ofiţer de securitate, sub acoperirea de instructor sportiv, cu sarciniprioritare de prevenire. Vedem mai jos ce acţiuni au fost puse în practică, dintre cele plănuite, şi curezultate.
  4. 4. Şicanele Securităţii: antrenorilor li se tăia lumina, fetiţa nu era primită la cămin, locuinţa leera adesea percheziţionatăSuccesul gimnasticii româneşti la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, a conferit celebritateşi recunoaştere profesională cuplului Károly. Informările Securităţii erau însă contradictorii laadresa familiei de antrenori: o imagine supradimensionată despre aportul acestora la reuşitele dinCanada, orgolioşi, aroganţi, egoişti, materialişti, dezinformatori şi cu lipsuri în comportarea faţă desportive. Li se recunoşteau însă în documentele de urmărire tenacitatea şi eficienţa în munca depusăpe plan sportiv.Ascensiunea soţilor Károly a culminat cu declanşarea unor controverse în relaţiile cu gimnastele –antrenorilor li se reproşa severitatea excesivă; cu personalul medical – Béla şi Martha erau acuzaţide nerespectarea frecventă a medicaţiei şi a regimului alimentar recomandat de specialişti; cuFederaţia Română de Gimnastică şi cu organele P.C.R. ale municipiului Oneşti. Legăturiletensionate cu oficialităţile locale nu au rămas fără efecte.
  5. 5. Sursa „Elena”, prin nota informativă din 19
  6. 6. februarie 1977, relata: „…la iniţiativa duşmanilor familiei Károly s-a organizat şedinţa cu tov.secretar Roşu şi o altă şedinţă de partid unde tov. secretar Toma i-a admonestat public denigrându-ipe ei şi munca lor. Aceste acţiuni publice sunt completate de multe alte şicane zilnice, care le facşederea în oraş (Gheorghe Gheorghiu-Dej) de nesuportat, ca de exemplu: li s-a tăiat lumina,telefonul le-a fost închis, magazinul alimentar «MERCUR» a refuzat să le primească comenzile; pefetiţă nu au mai primit-o la cămin; cât timp au fost plecaţi la Felix şi Borşa securitatea le-a făcutpercheziţie în casă; au deranjat totul de nu au mai găsit chilot lângă chilot, iar în unele camere aufost desprinse porţiuni din parchet şi apoi relipite cu prenandez”.Despre vizitele lucrătorilorMinisterului de Interne ştiau în primul rând vecinii. Redăm în acest sens conţinutul unei noteinformative: „o vecină guralivă i-a spus Marthei despre un tip care a intrat în casă, în lipsa lor, dedouă ori şi avea asupra nişte sârme… ştie că este omul Securităţii, că oraşul nu-i atât de mare”.Cantonamentele desfăşurate în afara localităţii nu echivalau cu dispariţia actului de supraveghere;dimpotrivă, la cazarea în diverse unităţi hoteliere, staff-ul tehnic era primit de oficialităţile locale, înrândurile cărora se afla şi un ofiţer conspirat. A doua zi după plecarea la antrenamente, se implantaumijloacele TO (microfoane) cu ajutorul unui colaborator recrutat din rândurile personalului unităţiide găzduire; de asemenea, erau puse la dispoziţie dubluri ale cheilor de la camere în vederea unorpătrunderi ulterioare pentru schimbarea emiţătorului şi a bateriilorReacţia lui Károly: i-a înjurat şi ameninţat pe liderii comunişti din oraşNeînţelegerile cu factorii politici s-au suprapus cu acţiunile de monitorizare întreprinse de organeleSecurităţii menite a-i tempera sau timora pe cei doi antrenori. Răspunsul nu a întârziat. Béla Károlya mers la sediul securităţii din localitate şi a intenţionat să le predea cheile locuinţei pentrupercheziţii ori instalarea de tehnică operativă, iar liderilor politici din urbe le-a transmis cuvinteinjurioase şi le-a reamintit că menţinerea lor în funcţii i se datorează, în virtutea relaţiei avute cu IlieVerdeţ.Despre relaţia apropiată cu nomenclaturistul Ilie Verdeţ – membru al Comitetului Politic Executival CC al PCR şi al Secretariatului CC al PCR, 1969-1986; a deţinut succesiv funcţia de prim-viceprim-ministru al guvernului, 1978-1979, şi prim-ministru al guvernului, 1979-1982 – aflăm pede o parte din documentele Securităţii, iar pe de altă parte de la Géza Poszar. Astfel, despre anulareaunei filmări la liceul Oneşti din cauza absenţei Nadiei, la 26 septembrie 1976, antrenorul a declarat:„am să vin luni la Bucureşti, voi informa pe cei competenţi despre toate astea, că am treabă şi latovarăşul Verdeţ”. Pe de altă parte, prin adresa din 21 iunie 1976, expediată de tov. secretar IlieVerdeţ către ministrul de Interne, Teodor Coman, s-a dispus neefectuarea unei verificări în legăturăcu o plângere a gimnastelor referitoare la regimul dur de antrenamente aplicat de Béla KarolyLa rândul său, coregraful Géza Poszar amintea într-un interviu din anii 2000 un episod de dinainteaJocurilor Olimpice de la Montreal: „Înainte de Montreal, Martha avea probleme cu paşaportul. Înacea perioadă nu dădeau voie ambilor soţi să părăsească ţara. Într-o zi, ne-a vizitat la centrul de la«23 August» Ilie Verdeţ, secretar CC al PCR. Béla, foarte atrăgător, a ştiut să i se bage pe sub pieleşi să închege o prietenie de lungă durată atât cu Verdeţ, cât şi cu şeful lui de cabinet, Hanea. Iaraceastă relaţie avea să o întreţină cu sticle de whisky şi cartuşe de ţigări cumpărate din străinătate,de la concursuri”Supravegherea continuă şi după mutarea la DevaLegăturile cu elita politică s-au confirmat şi prin faptul că, la sfârşitul fiecărei săptămâni, Bélainforma telefonic „persoane din conducerea superioară de partid”.Cu toate acestea, persistenţa
  7. 7. scandalurilor şi a intrigilor din Oneşti nu a scăzut în intensitate. Aşa că Béla Károly, dupănenumărate solicitări şi presiuni şi după ce a obţinut un ajutor concret din partea ConsiliuluiJudeţean de Educaţie Fizică şi Sport Hunedoara, s-a mutat la Deva. La începutul anului şcolar 1977-1978 s-a înfiinţat, astfel, în cadrul Şcolii generale nr. 7, centrul de pregătire a lotului olimpic degimnastică sub conducerea şi îndrumarea temperamentalului antrenor emerit. Lotul de gimnastecuprindea zece senioare şi alte 25 de fete din lotul de junioare. În activitatea de pregătire şiantrenament cei doi tehnicieni erau ajutaţi de un coregraf, doi corepetitori (pianişti), un medic şi oasistentă medicală.
  8. 8. Securitatea veghea din umbră asupra cuplului şi-şi asigura materialele documentare prin „reţeta”clasică: informatori, ofiţeri acoperiţi şi tehnică operativă. Informatorul „Nelu” – recrutat la 26februarie 1975 de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Bacău în vederea supravegheriiinformative a persoanelor din cadrul Liceului de gimnastică Gheorghe Gheorghiu-Dej (Oneşti) –avea misiunea de a semnala manifestările duşmănoase la adresa conducătorului statului, precum şiintenţiile de rămânere în străinătate. Iar atitudinea tehnicianului vizavi de familia Ceauşescu nu eradeloc prietenoasă, aşa cum rezultă dintr-o notă informativă din 7 februarie 1978: „o atitudinecomplet ostilă a arătat Béla în legătură cu amploarea manifestărilor prilejuite de aniversareaconducătorului statului, luând în batjocură ce s-a organizat în Capitală”Măsuri pentru protecţia Nadiei: ea şi Teodora Ungureanu sunt mutate la Bucureşti Potrivit documentelor Securităţii, înintervalul 1976-1980 au avut loc conflicte repetate ale antrenorului cu Nadia Comăneci. Rapoartelede urmărire menţionează că deteriorarea relaţiilor dintre antrenor şi noua stea a gimnasticiimondiale s-a produs după Jocurile Olimpice de la Montreal, întrucât tehnicianul nu şi-a adaptatmetodele psihopedagogice la noua etapă de dezvoltare şi vârstă a sportivei. Divergenţele au fostaplanate de Nicolae Vieru, preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică, de Consiliul Naţionalpentru Educaţie fizică şi Sport şi, mai ales, de implicarea directă a lui Nicu Ceauşescu.Majoritatea deciziilor au vizat protecţia Nadiei: mutarea acesteia şi a Teodorei Ungureanu laBucureşti, sub conducerea unui colectiv de specialişti desemnaţi de federaţie, reîntoarcerea la
  9. 9. pregătirea centralizată de la Deva în urma satisfacerii unor doleanţe materiale şi familiale, stabilireadefinitivă a gimnastei Comăneci la Bucureşti, din 15 mai 1980. Reconcilierile au fost însă de scurtădurată: antrenorul a comunicat în dese rânduri atât factorilor sportivi, cât şi politici inconsecvenţa înpregătire şi parametrii slabi pentru marea performanţă ai gimnastei.Relaţia dintre antrenori şi gimnaste în rapoartele Securităţii: injurii, corecţii fizice, privaţiunialimentare, medicaţie inadecvatăCu un talent nativ şi o putere de mobilizare extraordinară, Nadia Comăneci a strălucit la numeroasecompetiţii internaţionale până la momentul retragerii din activitate, în 1981. Perioada de răcealăinstaurată între cei doi antrenori şi „d-ra perfecţiune” a reprezentat arhetipul relaţiilor dintreconducerea tehnică şi gimnastele aflate sub conducerea lor. Cuvintele injurioase, corecţiile fizice,privaţiunile alimentare şi medicaţia inadecvată au fost invocate periodic în rapoartele Securităţii,dar şi în declaraţiile publice ale unor sportive.Emilia Eberle, dublă medaliată cu argint la Olimpiada de la Moscova, în 1980, a făcut – într-uninterviu acordat ziarului „Cotidianul” – mai multe dezvăluiri referitoare la cariera sportivă, inclusivnatura relaţiilor cu cei doi antrenori: „Oamenii trebuie să ştie ce se ascunde în spatele zâmbetuluiafişat de Béla Károly. Nu voi uita niciodată bătăile pe care le-am încasat ca gimnastă… Noi amfăcut gimnastică de frică, nu de plăcere. Sigur, nu contest valoarea lui Béla Károly ca antrenor.Totuşi, eu cred că şi fără bătăile pe care a trebuit să le îndurăm am fi ajuns la acele rezultate”
  10. 10. Regimul sever de antrenamente şi relaţiile tensionate cu majoritatea factorilor decizionali ai vremiinu afectat însă rezultatele pe plan internaţional. Dacă ne raportăm numai la ediţiile JocurilorOlimpice de la Montreal, 1976, şi Moscova, 1980, palmaresul acestei discipline sportive a fostimpresionant: cinci titluri dintr-un total de douăsprezece, plus cinci medalii de argint şi cinci debronz.Dar prestigiul gimnasticii româneşti a fost întărit şi prin reprezentaţiile demonstrative organizate îndiferite colţuri ale lumii: Japonia, Grecia, Mexic, Venezuela, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie,Norvegia, R.F.G., SUA. Turneele au fost negociate în condiţii financiare avantajoase delegaţieiromâne (în special, diriguitorilor sportivi şi colectivului tehnic), din care enumerăm: achitareadiurnei, transport, cazare, echipament sportiv, premii în bani (lire sterline, dolari americani, lireitaliene) şi cadouri (aparate electronice şi electrocasnice, armă de vânătoare, haine, bijuterii ş.a.[15].O practică specifică epocii era cumpărarea cât mai multor produse din străinătate, atât pentru uzpropriu, cât şi pentru a fi comercializate apoi în ţară. Astfel, dintr-o notă TO (interceptarea discuţieiprin microfon) aflăm că obiectivul „Katona”, la întoarcerea de la „Cupa Americii” (15 martie 1980),şi-a adus multe produse cosmetice, confecţii, jucării, iar o combină tip geantă diplomat i-a fostreţinută la vamăPrimele tatonări în vederea plecării din ţară, în 1980
  11. 11. Erodarea credibilităţii, şicanele provocate de anumiţi oficiali din lumea sportului, implicarea luiNicu Ceauşescu în disputa cu Nadia, prezenţa agasantă a lucrătorilor Securităţii, diminuareaprotecţiei oferită de Ilie Verdeţ, precum şi ofertele financiare tentante de peste Ocean i-audeterminat pe soţii Károly să nu excludă posibilitatea plecării definitive în străinătate.Primele tatonări s-au purtat în timpul turneului american din 1980 şi au presupus mai multe discuţiicu emigranţii Mircea Milescu, proprietarul unei şcoli de gimnastică din Manhattan, Ion Grumezea,profesor de educaţie fizică la New York, şi soţii Olteanu, profesori la o şcoală de gimnastică dinConnecticut. Prin intermediul Ghizelei Olteanu, familia Károly a intrat în contact cu exponenţi aiemigraţiei maghiare şi cu Federaţia americană de gimnastică pentru eventualitatea stabilirii în SUATurneul din 1981: antrenorii şi coregraful nu trezesc bănuieliÎn perioada 5-30 martie 1981, echipa naţională feminină de gimnastică a efectuat un turneu înVenezuela şi Statele Unite ale Americii. Presa scrisă şi instituţiile TV au elogiat evoluţia tuturorgimnastelor, îndeosebi a multiplei campioane Nadia Comăneci.
  12. 12. Potrivit raporatelor Securităţii, în timpulturneului, soţii Károly şi coregraful Géza Poszar au cumpărat diferite obiecte de valoare (patrucombine muzicale, trei arme de vânătoare, cinci radiocasetofoane auto, obiecte de îmbrăcăminte,bijuterii etc) şi un câine de vânătoare, netrezind astfel nicio bănuială în rândul membrilor delegaţiei.Mai mult: coregraful şi-a înştiinţat telefonic soţia să-l aştepte la aeroportul Otopeni, la 31 martie1981, întrucât ar avea multe bagaje. Deşi în cadrul delegaţiei se afla şi un ofiţer de securitate,însărcinat cu supravegherea Nadiei, cei trei nu au fost îngrijoraţi; lucrătorul Securităţii fusese cazatchiar în aceeaşi cameră cu coregraful.
  13. 13. antrenori şi Poszar au fost invitaţi la cină de către Ghizela Olteanu, iar aici s-au pus la punctultimele detalii ale rămânerii în Statele Unite. Totuşi, „conspirativitatea acţiunii nu a fost asiguratăpe deplin”: la reîntoarcerea la hotelul „Summit”, Béla i-a propus Nadiei să facă acelaşi pas, în timpce Nicolae Vieru şi Aurică Stoian, conducătorii delegaţiei, ar fi fost informaţi în prealabil de unantrenor român de gimnastică, aflat în SUA, despre intenţiile soţilor Károly şi ale coregrafuluiLa 9.30, delegaţia a plecat la magazinul Alexander’s. La ora 12.00, cei trei lipseauFilmul părăsirii hotelului new-yorkez, în ultima zi a turneului, s-a reconstituit pe baza declaraţiilorobţinute de la membrii delegaţiei. Astfel, la orele 09.30 s-a plecat in corporela magazinulAlexander’s, aflat la 500 m de hotel. Antrenorul s-a oprit la raionul de bijuterii, apoi a coborât lasubsol cu soţia şi s-au făcut nevăzuţi. Géza Poszar, pe de altă parte, a plecat la un alt magazin să-şicumpere un geamantan. Ofiţerul a rămas cu Nadia Comăneci la parterul clădirii. La ora 12.00,delegaţia s-a reunit în faţa magazinului fără cele trei persoane. Ofiţerul a constatat lipsa bagajelorlui Poszar şi s-a trecut la verificarea camerei unde erau găzduiţi soţii Károly. Desigur, nu mai existanicio urmă a prezenţei lor. În aceste condiţii au fost înştiinţaţi reprezentanţii diplomatici români înSUA şi s-a hotărât plecarea delegaţiei la aeroportul Kennedy, la ora 15.00Dacă o parte dintre cei prezenţi în America nu au fost surprinşi de actul plecării voluntare al celortrei, oamenii din structurile informative au fost în postura de a nu cunoaşte intenţiile tehnicienilor.Reţinem, de pildă, faptul că în urma relaţiilor amicale cu şeful Consiliului Judeţean de educaţiefizică şi sport şi a Comitetului Judeţean de partid Hunedoara, din 8 iulie 1980, la dispoziţiaorganelor locale PCR Deva, conducerea Securităţii a ordonat scoaterea mijloacelor speciale detehnică operativă şi încetarea urmăririi informative a soţilor Károly. Inexistenţa unor indicii careanticipau stabilirea în străinătate a celor trei evidenţiază superficialitatea activităţii de informare, aşacum rezultă dintr-un raport informativ: „în perioada premergătoare deplasării în Venezuela şiS.U.A. nu s-a observat ca cei în cauză să întreprindă acţiuni pregătitoare din care să rezulte intenţiade a nu se mai întoarce în ţară” Direcţia de paşapoarte, evidenţa străinilor şi controlul trecerii frontierei, prin adresa nr.115/0460578/F-022434/4 aprilie 1981, informa că fugarii primiseră viza de ieşire din ţară lapropunerea Consiliului Naţional pentru Educaţie fizică şi Sport (C.N.E.F.S.), după avizul pozitivacordat de către Inspectoratul de securitate judeţean Hunedoara. C.N.E.F.S., cu adresa nr. 5357 din6 aprilie 1981, a comunicat Direcţiei de paşapoarte că la finele turneului cei împricinaţi au dispărutde la hotel cu paşapoartele şi bagajele personale. Măsurile preliminare au vizat instituireasechestrului pe bunurile materiale aparţinând celor trei „trădători”, cum au fost ei etichetaţi deregim, precum şi audierea rudelor sau altor legături apropiateScrisoare care să uşureze acceptarea plecării: „Cauzele rămânerii mele aici sunt personale, nupolitice”La 7 aprilie 1981, Ambasada României a fost înştiinţată că soţii Károly, ambii în vârstă de 38 ani,părinţii unei fete de 7 ani aflată în România, şi coregraful Poszar, de 31 ani, căsătorit şi tatăl unuicopil, au cerut azil politic în Statele Unite. Bill Archer, reprezentantul republicanilor din Texas, aînaintat o scrisoare ambasadei române, prin care solicita guvernului de la Bucureşti să grăbeascăvizele de ieşire pentru familiile fugiţilor. Scrisoarea a fost semnată de 13 membri ai subcomitetuluipentru comerţ din cadrul Comitetului pentru căi şi mijloace al Camerei Reprezentanţilor, carerevizuia anual statutul României de ţara cea mai favorizată în comerţul cu S.U.A.
  14. 14. În plus, Károly – pentru a justifica gestul şi pentru a obţine dezlegarea plecării fiicei sale – aexpediat familiei din ţară o scrisoare, evident interceptată de structurile informative, prin care asubliniat unele aspecte care îl ajutau în demersul său. Reţinem din textul scrisorii: „Oricât denegândită ar părea să fie hotărârea noastră, aceasta este totuşi rezultatul unor serii de abuzuri care auvenit din partea Federaţiei… Regret că cel puţin ulterior nu pot explica cauzele tuturor celor careacasă ne-au ajutat şi au stat alături de noi, mai ales organelor de stat, angajaţilor de la Comitetul deCultură, Educaţie Fizică şi Sport al oraşului Deva, care pot considera pasul nostru ca trădare depatrie... Cauzele rămânerii mele aici sunt personale, nu politice, fapt pe care l-am accentuat pestetot, pe care l-am comunicat şi conducerii ambasadei române din Washington.…Sper că autorităţilede stat române vor cântări loial pasul nostru şi ne vor ajuta la venirea Andreei pentru a ne faceposibilă revederea în viitor”Încercările de a o scoate din România pe Andreea Károly, fata tehnicienilorConvorbirile telefonice şi corespondenţa purtată între antrenori şi familiile acestora, intenssupravegheate de Securitate, recompun episodul acordării vizei Andreei Károly. La 25 mai 1981,antrenorul cerea mamei sale să o contacteze pe Maca (Bacsa), rudă apropiată, cea care o avea înîngrijire pe fiica lui, şi totodată să obţină formulare pentru plecarea definitivă din ţară. Pasulurmător consta în contactarea telefonică a ambasadei americane din România, iar pentru a fi maiconvigătoare i s-a recomandat menţionarea numelui Dad Becker, secretar la Departamentul de Statal SUA. Totuşi, situaţia fiicei nu s-a rezolvat telefonic. Irene Károly a expediat o scrisoare fiuluisău, xerocopiată de lucrătorii Securităţii, din conţinutul căreia aflăm: „…am reuşit să rezolvproblema de care mi-ai spus, însă numai la Bucureşti. Desigur nu aşa cum te-ai gândit tu, printelefon, pentru că am încercat de şapte ori să rezolv, însă până la urmă mi s-a spus că trebuie săcompletez nişte formulare şi să discut despre toate aspectele. Acum să-ţi spun ce trebuie să faci tu
  15. 15. acolo şi să trimiţi pe adresa Consulatului din Bucureşti. Este vorba de un «Act de garanţie»care secompune din:Affidavit of support şi Bank statement employer letter”Deznodământul fericit a fost conturat şi mai clar după o misivă trimisă părinţilor Marthei, dinOdorheiul Secuiesc: mesajul reda satisfacţia antrenorilor pentru soluţionarea pozitivă a cererii dereîntregire a familiei. Cu toate acestea, Béla nu a uitat să-l evoce pe congresmanul Archer, cel maifervent susţinător al cauzei tehnicienilor, datorită căruia s-a rezolvat doleanţa lor. Momentul reuniriifamiliei s-a consumat în septembrie 1981, deşi documentele de arhivă nu fac referiri la plecareaminorei.Familia Károly: consacrare pe tărâm american După două luni de peregrinări, cei doiantrenori s-au stabilit la Oklahoma; Béla a primit un post didactic în cadrul universităţii dinlocalitate, unde preda cursuri de gimnastică şi handbal. Din luna noiembrie 1981, soţii Károly şi-audeschis o şcoală privată de gimnastică pentru copii în vârstă de 7-9 ani, cu peste 100 de cursanţi.La prima vedere, tehnicienii români nu ar fi beneficiat de sprijinul nemijlocit al oficialităţilor deresort, dar ascensiunea pe tărâm american, din anii 1982-1984, a fost strâns legată de prietenia cuvicepreşedintele Federaţiei americane de gimnastică, Las Sasvary, emigrant maghiar. Participarea ladiverse competiţii internaţionale preolimpice şi rezultatele gimnastei Mary Lou Retton la JocurileOlimpice de la Los Angeles – sportiva a obţinut medalia de aur la individual compus, două medaliide argint şi două de bronz la concursul pe aparate – le-au adus soţilor Károly consacrarea, inclusiv pe
  16. 16. tărâm american. De altfel, ofertele au curs neîntrerupt şi alegerea de a se muta la Houston era logică încontextul unor condiţii de pregătire superioare şi a acordării de recompense financiare substanţiale. Carieradidactică şi, în primul rând, extinderea centrului de gimnastică (circa 1.300 elevi şi 18 profesori şi antrenori)le-au adus Marthei şi lui Béla nenumărate satisfacţii profesionale şi materiale.Nostalgiile vizavi de activitatea profesională desfăşurată în România s-au regăsit constant îndiscursul celor doi tehnicieni, inclusiv în discuţiile purtate cu diverşi conaţionali. Rigurozitatea,talentul, pregătirea centralizată au fost ingredientele succesului în ţara natală; în comparaţie, înAmerica au reuşit să impună un regim alimentar strict, însă libertatea de acţiune a fost sensibillimitată.Măsurile aparatului de Securitate: influenţarea pozitivă şi scurtcircuitarea relaţiilor cu„Europa Liberă”Deşi Departamentul Securităţii Statului (D.S.S.) nu a beneficiat de elemente esenţiale în prevenirea„trădării” antrenorilor Károly şi a coregrafului Pozsar, totuşi, activitatea informativă a cunoscut oanumită efervescenţă după episodul produs în primăvara lui 1981. Principalele direcţii au vizatinfluenţarea pozitivă– prin intermediul familiei sau a reţelei informative, având drept scopmenţinerea unei poziţii conciliante faţă de regimul politic, faţă de gimnastica românească şineangrenarea în acţiuni ostile statului – şi scurtcircuitarea relaţiilor cu postul de radio „EuropaLiberă”.Corespondenţa purtată de Béla Károly cu oficialii sportului românesc insista pe şicanele făcute deconducerea federaţiei de specialitate, ca element primordial în refuzul de a reveni în ţară, iardeclaraţiile radiofonice completau scrisorile-protest la adresa unor diriguitori ai fenomenului sportivautohton. Securitatea îşi pregătise însă tactici de contracarare, prin înscrisuri, dar şi prin discuţii cureprezentanţi ai federaţiei americane de gimnastică. Sursele „Lia Muri” şi „Popescu” îi comunicauastfel lui Károly, în scris, respingerea afirmaţiilor şi, mai mult, le catalogau defăimătoare. Mai mult:sursele „Monica” şi „Lia Muri” au contactat oficialităţi americane şi le-au transmis „dezinteresat”informaţii despre condiţiile deosebite avute de antrenorii Károly, sprijinul şi înţelegerea dovedită deautorităţile române pentru reîntregirea familiei sale, dar şi că ar fi fost cazul să se abţină de laacţiuni necorespunzătoare.Ce s-ar fi întâmplat dacă antrenorul continua să acuze. Tonul lui Károly se îndulceşteDacă măsurile de influenţare nu ar fi dat roade, atunci s-ar fi trecut la acţiuni concrete decompromitere. Sursa „Lia Muri” s-ar fi adresat lui „Katona” făcând referiri la metodele sale„pedagogice” de pregătire a gimnastelor, precum şi la contribuţia altor antrenori la succesele şcoliide la Deva. Viorel Jianu, preşedintele C.J.E.F.S. Hunedoara, îi reamintea tehnicianului desprespiritul său mercantil, despre abuzurile şi ilegalităţile comise pe durata exercitării funcţiei deantrenor al lotului naţional.Criticile neîntrerupte ale antrenorului ar fi atras noi demersuri de discreditare. În acest caz, soluţiafinală era conceperea unei scrisori, interceptată de serviciile secrete americane, care insinua legăturaobiectivului „Katona” cu Securitatea Statului. Sprijinul politicienilor americani şi tonul îndulcit altehnicianului vizavi de conducătorii sportului românesc optzecist au anulat, în mare parte,activităţile defăimătoare pregătite de serviciile de informaţii româneşti.În timp, faima şi câştigurile financiare ale urmăritului „Katona” au crescut continuu, relaţiile custatul român au intrat pe un făgaş normal, iar monitorizarea acestuia s-a rezumat la declaraţiile şinotele date de sursele şi persoanele de sprijin trimise la diverse competiţii în Statele Unite aleAmericii.

×