Your SlideShare is downloading. ×
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
25927610 curs-asistenta-sociala
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

25927610 curs-asistenta-sociala

4,919

Published on

educatie

educatie

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
4,919
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
122
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. CURSSISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ 1
  • 2. CUPRINSCursul nr.1Istoricul asistenţei sociale în lume........................................................................Primele forme de asistenţă socială în diverse state.................................................Cursul nr. 2Istoricul asistenţei sociale în România..................................................................Primele forme de asistenţă socială în România........................................................Evoluţia sistemului de asistenţă socială....................................................................Cursul nr. 3Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel central...............................Atribuţiile MMFES.....................................................................................................Funcţiile MMFES........................................................................................................Finanţarea sistemului...................................................................................................Cursul nr. 4Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel judeţean................................Atribuţiile D.G.A.S.P.C – urilor...................................................................................Funcţiile D.G.A.S.P.C – urilor.......................................................................................Alte instituţii cu atribuţii în domeniu la nivel judeţean.................................................Cursul nr. 5Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel local.........................................Atribuţiile consiliilor locale...........................................................................................Funcţii ale consiliilor locale............................................................................................Alte instituţii...................................................................................................................Cursul nr. 6Structura serviciilor de asistenţă socială....................................................................Tipuri de servicii sociale.................................................................................................Categorii de beneficiari...................................................................................................Instrumente folosite în practica socială...........................................................................Cursul nr. 7Principiile de organizare a serviciilor de asistenţă socială.......................................Principii generale............................................................................................................Principalele concepte utilizate........................................................................................Baza organizării serviciilor de asistenţă socială este comunitatea locală...................... 2
  • 3. Cursul 8Codul deontologic al profesiei de asistent social........................................................Principii etice..................................................................................................................Standarde........................................................................................................................Responsabilităţi...............................................................................................................Cursul nr. 9Sărăcia şi excluziunea socială.....................................................................................Incluziunea socială. Fenomenul sărăciei şi disparităţile în veniturile populaţiei...........Combaterea excluziunii sociale......................................................................................Categorii de persoane care necesită măsuri speciale de protecţie socială......................Cursul nr. 10Comisia Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale...................................Caracteristici ale Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale (CASPIS)Opţiunile strategice........................................................................................................Prezentarea Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a incluziunii sociale (PNA-inc).................................................................................................................................Obiective CASPIS.........................................................................................................Legislatia in domeniul asistentei sociale........................................................................ 3
  • 4. Cursul nr.1 ISTORICUL ASISTENŢEI SOCIALE ÎN LUMEPrimele forme de asistenţă socială în diverse state Apariţia unei profesii centrate pe „ tratarea maladiilor sociale” în mod ştiinţificşi sistemic este un fapt relativ recent: primele decenii ale sec. XX sunt martorelecreării sistemelor naţionale de asistenţă socială şi implicit ale construirii identităţii deasistent social. După apariţia creştinismului, vreme de aproape două milenii ocrotireapersoanelor, a grupurilor şi comunităţilor aflate în situaţii problematice a fostpreocuparea exclusivă a Bisericii, statele neimplicându-se în domeniul social, decâtcu funcţii represive (vizând menţinerea statul-quo-ului social-politic). Din primii ani ai creştinismului şi până prin sec. al XIX-lea, asistenţa socialăpracticată de instituţiile şi ordinele religioase a fost principalul punct de sprijinpentru săraci şi pentru celelalte categorii defavorizate. În unele perioade ale EvuluiMediu şi apoi în epoca comunistă, au existat iniţiative asistenţiale avându-i capromotori pe indivizii bogaţi ataşaţi valorii creştine a carităţii. Trebuie precizat deasemenea, că însuţi puterea politică din anumite ţări (în special din cele protestante) amanifestat un oarecare interes pentru problemele sociale, însă dintr-un alt unghi şidin alte motive decât cele ale Bisericii. Abia după oficializarea creştinismului ca religie de stat a fost posibilă, subocrotirea împăraţilor romani, de la Constantin cel Mare şi până la Iustinian,înfiinţarea câtorva instituţii asistenţiale ca: - brefotrofiile – leagăne pentru copiii abandonaţi în vârstă de până la 7 ani; - orfanotrofiile – orfelinatele; - partenocomiile – case de adăpost pentru tinerele fete provenite din familiile sărace sau orfelinate; - ghirocomiile – azile pentru văduve bătrâne şi fără sprijin; 4
  • 5. - Societatea religioasă a Parabolanilor – grupuri de voluntari creştini care îndeplineau servicii sanitare în folosul celor afectaţi de diferite maladii.Funcţionând autonom sau în interiorul aşezămintelor religioase, respectivele instituţiise bucurau de suportul material şi de îndrumarea spirituală a Bisericii, prin episcopi,educatori religioşi şi duhovnici. Indiferent de beneficiarul lor, acţiunile asistenţiale ale Bisericii s-au întemeiatîn primul rând pe o concepţie „pozitivă” despre sărăcie. Odată cu destrămarea sistemului feudal din economia Europei Centrale(începând cu sec. al - XV-lea) şi cu apariţia raporturilor de muncă specificecapitalismului – între patron şi salariat – se observă o creştere a mobilităţii populaţieişi naşterea unei noi categorii de săraci: oamenii din mediul rural lipsiţi de pământ saualte mijloace materiale şi care caută în oraşe o slujbă pentru a-şi asigura subzistenţa. De la imaginea pozitivă pe care o avea în Evul Mediu timpuriu, la sfârşitulacestei epoci sărăcia nu mai era văzută ca o şansă şi o virtute, ci dimpotrivă, ca unrezultat al leneviei, ca o greşeală morală şi chiar ca o crimă şi o subversiune cetrebuie reprimate. Lăsând în seama Bisericii sarcina asistenţei sociale propriu-zise, statul sededică unei asistenţe represive, derivate din datoria lui de a apăra pacea şi stat-qo-ul. În ţările catolice şi în lumea ortodoxă, în pofida unor încercări de reconsiderarea statului moral al sărăciei şi al carităţii, Biserica va continua să practice şi săpropovăduiască un comportament asistenţial faţă de săraci, rămânând până în sec alXIX - lea cel mai important actor cu responsabilităţi sociale. Insistând asupra insuficienţei şi slabei eficienţe a acţiunilor particulare deajutorare a celor năpăstuiţi, criticând formele de asistenţă care nu fac decât săîntreţină starea de mizerie şi observând că adesea sărăcia este conjugată cu viciul şiimoralitatea, Biserica şi statul deopotrivă, vor percepe sărăcia ca pe o problemăsocială şi ca pe o ameninţare la adresa ordinii instituite.Pentru a putea răspunde presiunii tot mai mari din partea mulţimilor crescânde desăraci, monarhia engleză dădea în secolul XVI-lea o serie de legi care obligaucomunităţile să se îngrijească de săracii din interiorul lor. 5
  • 6. Aceste legi, reunite în Elisabethan Act (1601), transformau apelul lagenerozitate voluntară într-o obligaţie socială. Tot în Anglia vom întâlni alte forme de luptă împotriva sărăciei: aşa-numiteleWorkhauses, sistemele Roundsman şi Speenhamkland. Încă din sec al XVII-lea existau unele oraşe publice (Workhauses) în care ceisăraci, indiferent de vârstă şi sex, puteau presta diferite munci, obţinând un venit carele permitea să supravieţuiască. O lege din 1722 generaliza la scara întregului regat sistemul atelierelor publice.În cadrul lor, munca era extrem de grea şi prost plătită, rostul atelierelor nefiind acelade a-i ajuta, ci de a-i pedepsi şi de a-i descuraja pe ei săraci să vină în oraşe. Sistemul Roundsman presupunea întreţinerea şomerilor de către cetăţeniiparohiei din care aceştia făceau parte. Sarcina aceasta socială revenea pe rând,fiecărui cetăţean cu posibilităţi materiale. Sistemul Speenhamland consta în acordarea unor compensaţii de venitmuncitorilor cu salarii mici, compensaţii care urmăreau atingerea unui prag calculatîn funcţie de numărul copiilor pe care muncitorul îl avea în întreţinere. Sumelenecesare compensaţiilor salariale proveneau din banul public. La începutul sec XIX-lea, clasa înstărită a făcut presiuni pentru reintroducereaunei forme dure de asistenţă (Workhauses), prin Poor Law Act din 1834. Aceastălege postula că asistenţa liberă era un dezastru pentru individ ca şi pentru ţară, în timpce asistenţa prin acele Workhauses dure şi disuasive era singura soluţie reală laproblema sărăciei. Odată cu acordarea dreptului de vot unui număr mai însemnat de cetăţeni (în adoua jumătate a sec XIX-lea) şi cu difuzarea ideilor socialiste, sărăcia a început să fietratată ca o problemă socială care îşi are originea în sistemul economic şi nu încăderea morală a indivizilor, în lenea şi în caracterului lor mizerabil. În primele două decenii ale sec XX, în numeroase ţări europene au apărut legiprin care sistemul economic capitalist era „umanizat”, determinând o serie deprestaţii în favoarea persoanelor în vârstă, a şomerilor şi a celor care, din motive desănătate, nu puteau munci. Legislaţia socială a acelor ani menţinea sistemulatelierelor publice, însă îl făcea mai puţin dur şi inechitabil. Pentru ajutoarele 6
  • 7. acordate pensionarilor se utiliza banul public, iar pentru celelalte forme de sprijineconomic s-a introdus sistemul cotizării şi retribuirii, specific asigurărilor sociale. Primele legi destinate creării unui sistem de asigurări sociale apar în Germania,începând cu 1883. Legea iniţială a asigurărilor în caz de boală a fost completată cu reglementăriprivind riscul de accidentare, invaliditate, bătrâneţe. În Anglia, asigurările sociale de sănătate şi şomaj au fost iniţial reglementateprintr-o lege din 1911. România introducea şi ea în 1912, printre primele ţări din lume, o legislaţie aasigurărilor de boală, bătrâneţe, accidente, invaliditate, înmormântare, legislaţieprecedată, în anul 1902 de Legea de organizare a Casei de asigurări în caz de boală şideces pentru meşteşugari. Sfârşitul primului război mondial aducea cu sine, odată cu pacea între stateleimplicate, şi un nou concept de pace socială. Aceasta putea fi obţinută doar printr-unsistem legislativ bazat pe principiul justiţiei sociale, pe ideea că populaţiadefavorizată are anumite drepturi şi că asistenţa socială nu este o problemă debunăvoinţă politică, ci una de necesitate socială. În economia liberală a începutului de secol XX, s-a redefinit rolul statului înraport cu munca şi capitalul: „Confruntării directe dintre capital şi muncă,violenţei imediate care decurgea din aceasta, li s-a putut substitui necesitatea de acontabiliza economicul şi socialul, dar transferând această necesitate statului,facându-1 pe acesta responsabil de devenirea societăţii. Odată cu aceastăfundamentală schimbare de optică în analiza problemelor societăţii industriale, ianaştere asistenţa socială ca domeniu distinct de activitate. Primul război mondial (1914-1918) demonstrase că marile probleme socialeexistente în timp de pace, precum şi cele generate de situaţiile de conflict militarnu se pot rezolva doar pe baza prestaţiilor Bisericii şi prin intermediul asigurărilorsociale, ale căror capacităţi de compensare erau destul de restrânse. După o scurtăperioadă de relansare economică şi de câştigare a unor drepturi politice de cătrecetăţeni, în America şi în toate ţările europene criza economică a anilor 1929-1933va afecta din nou condiţiile de viaţă ale păturilor sărace ale societăţii. Marea criză 7
  • 8. economică readucea în actualitate problema intervenţiei statului în mecanismeleeconomiei liberale; fără a se amesteca în disputele ideologice sau în lupta dintresindicat şi patronat, statul avea datoria de a regla jocul cererii şi ofertei,„influenţând consumul prin sistemul de impozite, prin fixarea ratei dobânzii şiprin sporirea cheltuielilor de stat, mai ales în domenii neproductive", cum ar filucrările publice şi asistenţa socială. Anii 30 vor înregistra o reformare a doctrineiliberale clasice a laissez-faire-ului (care limita intervenţia statului doar la garantarealibertăţii de acţiune a întreprinzătorului, la apărarea legalităţii şi ordinii publice);noul curent din gândirea şi practica politică va purta numele de neoliberalism.Susţinut în Europa de către John Maynard Keynes, iar în America de politica„New Deal" a preşedintelui Roosevelt, neoliberalismul va constitui fundamentulteoretic al statului bunăstării generale (Welfare State). Evoluând în domeniul prestaţiilor sociale de la condiţia de spectator (înperioada liberalismului clasic) la aceea de tutore (garant al sistemelor de asigurareşi protecţie socială minimală pentru menţinerea echilibrului social - de lasfârşitul secolului al XlX-lea şi până după al doilea război mondial), statul se vatransforma, începând cu anii 50, în „furnizorul general de resurse şi desecuritate materială". Preluând experienţa concentrării de resurse şi aredistribuirii dobândită înaintea şi în timpul războiului, neputând eliminadrepturile pe care clasele mijlocii şi sărace le obţinuseră până atunci şi dorind săse pună la adăpost de pericolul comunist, statele occidentale vor instituţionalizabunăstarea generală. „Născut la confluenţa luptelor şi concesiilor, a calculelor şiambiţiilor nobile, Welfare State s-a înrădăcinat în reprezentările oamenilor printr-o prezenţă recunoscută din leagăn până la mormânt". 8
  • 9. Cursul nr. 2 ISTORICUL ASISTENŢEI SOCIALE ÎN ROMÂNIAPrimele forme de asistenţă socială în RomâniaEvoluţia sistemului de asistenţă socială În paralel cu evoluţia sistemelor asistenţiale occidentale către „statul-providenţă", în ţările blocului comunist se edifica un stat „providenţial" bazatpe economia centralizată şi pe proprietatea socialistă. Statul bunăstării din ţărilesocialiste avea următoarele caracteristici: - principala sursă de venit pentru toţi membrii societăţii o constituia salariul;veniturile provenite din activităţile proprii sau pe baza proprietăţii eraunesemnificative; - uniformizarea economică a cetăţenilor era: dată de raportul dintre salariulminim şi cel maxim (aproximativ 1 la 6); - inexistenţa şomajului (mai exact, existenţa „şomajului mascat") făceainutilă instituirea ajutorului de şomaj; - generalizarea sistemului de pensii şi alocaţii; - educaţie şi îngrijire medicală gratuită pentru întreaga populaţie. „Ca rezultat al acestui mod quasi-universal de protecţie socială şi de realizare pediferite căi a unei egalităţi sociale, nevoia de asistenţă socială fondată pe testareamijloacelor individuale era foarte redusă (...). A existat mereu o preferinţă ridicatăpentru sporirea părţii bunăstării colective obţinute prin cheltuieli sociale, iar nuindividuale". Dacă bunăstarea în statul socialist se asociază cu o puternică tendinţă deuniformizare economică a cetăţenilor, „statul-providenţă" fondat pe economiade piaţă nu arc ca scop egalizarea veniturilor, ci asigurarea resurselor pentrucategoriile defavorizate ţi creşterea permanentă a nivelului prestaţiilor sociale 9
  • 10. generale. Sursa principală a veniturilor indivizilor o reprezintă salariile, dar şiprofitul şi proprietatea. Din veniturile ”primare", statul colectează prinimpozitare fondurile necesare activităţilor sale sociale. Aceste activităţi seîmpart în două mari categorii: a) gestionarea bunurilor indivizibile şi a serviciilor generale : aceastăcategorie de activităţi cuprinde bunurile şi serviciile de care beneficiazăîntreaga populaţie (indiferent de situaţia materială pe care şi-o realizează prineforturi proprii), în mod indirect (spre exemplu, protecţia mediuluiînconjurător, investiţiile de utilitate publică din transporturi şi comunicaţii,protejarea patrimoniului cultural) sau nemijlocit (serviciile de sănătate,învăţământul gratuit, produsele şi serviciile subvenţionate de către stat); b) transferurile sociale, adică redistribuirea unor resurse din venitul naţionalîn folosul păturilor sociale defavorizate ; în categoria transferurilor suntincluse:- asigurările sociale, care oferă resurse persoanelor ce nu pot obţine venituriprin activitatea proprie (pensiile de bătrâneţe, de boală şi de urmaş, ajutorul deşomaj);- sprijinul economic acordat categoriilor de persoane cu nevoi speciale (fami-liile cu mulţi copii, persoanele cu mobilitate scăzută sau cele cu deficienţepsihice etc.);- asistenţa socială fondată pe testarea mijloacelor financiare individuale, asi-gurând protecţia persoanelor care nu-şi pot satisface trebuinţele cu ajutorulresurselor proprii şi al serviciilor sociale din celelalte categorii. Dezvoltarea acestei reţele de servicii generale şi centrate pe categorii depersoane sau pe indivizi a determinat sporirea fără precedent a cheltuielilor cudestinaţie socială în ansamblul cheltuielilor publice, ajungând în anii 90 laaproximativ 25-30% din produsul intern brut al ţărilor din OCDE. În condiţiilecrizei economice declanşate la începutul anilor 70, edificiul statului bunăstăriigenerale s-a văzut ameninţat de presiunea crescândă asupra unui buget public dince în ce mai fragil. Astfel a apărut necesitatea unei schimbări de strategie înceea ce priveşte finanţarea şi orientarea acţiunilor sociale ale statului. 10
  • 11. „Privatizarea statului bunăstării" s-a concretizat în concesionarea unor serviciipublice către firme private, încurajarea sistemului asigurărilor private, trecerea dela politica creşterii numărului locuinţelor sociale la aceea a stimulării proprietăţiiimobiliare, responsabilizarea comunităţilor locale în domeniul protecţiei socialeetc. Concomitent, a luat naştere un nou curent de gândire socială (în special înStatele Unite ale Americii), care pune accent pe autoajutorare, pe scoatereaindividului de sub tutela uneori sufocantă a instituţiilor statului. în prezent, aşacum arăta John Naisbitt (Anul 2000 -Megatendinţe), macroeconomia şi marileprograme sociale specifice statului bunăstării din deceniile 6-7 cedează în faţamicroeconomici societăţii informaţionale, bazată pe autoajutorare. Societatea contemporană presupune o reevaluare a strategiilor asistenţiale, arolului asistentului social şi a statutului său în cadrul comunităţilor. Diversificareaşi specializarea serviciilor sociale necesită multiplicarea resurselor materiale şiumane implicate în procesele asistenţiale. Din aceste motive statul bunăstăriitrebuie să transforme comunităţile şi indivizii în parteneri în „afacereaasistenţială", eliminând sindromul dependenţei şi presiunea asupra bugetuluipublic, întrucât experienţa a demonstrat că nu întotdeauna creşterea cheltuielilorsociale conduce la o creştere a calităţii serviciilor din domeniu. Se pune problema,aşadar, ca în raporturile dintre stat şi societate „să se treacă de la o logică deasistenţă şi de substituire la o logică de responsabilizare, de paritate şi chiar deegalitate". Imediat după căderea regimului comunist, noile autorităţi politice de laBucureşti au înţeles că dreptul lor de a guverna va fi recunoscut de către populaţienumai în măsura în care vor angaja o politică „reparatorie" în raport cu marilenedreptăţi comise de dictatură: înfometarea, lipsa libertăţii opiniei şi a libereicirculaţii, egalizarea veniturilor şi a condiţiilor de trai, marginalizarea competenţeiîn profitul conformismului ideologic etc. Românii aveau nevoie imediat de câtevagesturi politice care să-i facă să creadă în noii guvernanţi, în avantajele şi însuperioritatea noului sistem (încă vag sau chiar incorect definit) care li sepropunea. 11
  • 12. Dacă în planul democraţiei politice România avea un comportament şovăielnic,determinat în mare măsură de cerinţele Occidentului şi de cele ale „partideloristorice" reînfiinţate (PNL şi PNŢ-CD), politica economică şi socială reparatorie afost impulsionată în acelaşi timp de populaţie în ansamblul ei (ca factor major depresiune şi curent de opinie), de organizaţiile sindicale nou create, de opoziţiapolitică (declarată de dreapta!) şi de puterea FSN-istă, dornică să păstrezepârghiile decizionale. O dată trecută (sau cel puţin atenuată) euforia revoluţionară, mai ales în urmanumeroaselor evenimente şi dezvăluiri care au spulberat în Occident mitulRevoluţiei române â lafrangaise, factorii responsabili din ţară s-au străduit sărealizeze o evaluare cât mai realistă a stării de fapt, pentru a proiecta noua politicăde dezvoltare eco-nomico-socială. La cererea Guvernului Roman, un grup de experţi, sub coordonareaacademicianului Tudorel Postolache, a elaborat, în 1990, Schiţa privind strategiaînfăptuirii economiei de piaţă în România. Documentul de analiză şi prognozăeconomică încerca să pună de acord exigenţele pieţei libere, ale climatuluiconcurenţial existent în lume, cu nevoia de a oferi populaţiei un nivel acceptabil deviaţă, căci numai aşa aceasta putea accepta democraţia şi economia liberală. înplus, după ani de privaţiuni în sfera consumului, oamenii considerau că este odatorie morală a statului aceea de a susţine creşterea nivelului de trai. PotrivitSchiţei..., „esenţa strategiei propuse consta în aceea ca tranziţia la o economie depiaţă să se facă în termene cât mai scurte (dar evitând costuri sociale greusuportabile)..., în condiţiile unui program de protecţie socială eficace a grupurilordefavorizate, unui nivel acceptabil de asigurare socială a întregii colectivităţi şipromovării unei politici coerente, care să asigure creşterea treptată, dar efectivă astandardului de viaţă". Pornind de la constatarea proprie simţului comun că ideea de sacrificiueconomic azi pentru abundenţa de mâine nu are deloc priză la cetăţeni, Schiţa... din1990, plină de formule generale şi de deziderate cu iz electoral, lăsa impresia căproblemele tranziţiei (deşi numeroase şi destul de grave) se vor rezolva aproape dela sine, iar populaţia nu va resimţi şocul schimbării de sistem economic : „Schiţa 12
  • 13. strategiei propuse - spuneau autorii ei - conturează o linie generală în carecosturile sociale ale tranziţiei să fie acoperite, în bună măsură, simultan cuapariţia lor, aşa fel încât, chiar în cursul tranziţiei şi nu ulterior, să se atingă unnivel comparativ cu media europeană la indicatorii sociali de bază". În realitate,tranziţia s-a dovedit a fi o mare catastrofă pentru cei mai mulţi dintre locuitoriiRomâniei, care şi-au văzut înjumătăţite veniturile salariale reale în decurs de cinciani, pentru ca ulterior declinul să continue. Tranziţia le-a spulberat multora economiilefinanciare realizate cu greu de-a lungul anilor şi i-a adus în situaţia de a nu-şi mai puteapermite „luxul" unui concediu sau al unor mici investiţii. Insecuritatea economică aafectat nu numai comportamentul de consum, ci şi pe cel matrimonial şi dedezvoltare a familiei. Cheltuielile sociale menite să compenseze efectele negative ale schimbărilor macro-economice au înregistrat o creştere de aproximativ două procente în 1990 şi s-aumenţinut ulterior la aproximativ 16% din PIB (proporţie oricum modestă faţă de aceea aţărilor vecine, în care fondurile destinate protecţiei sociale se ridicau la aproximativ 20%din PIB). Numai că valoarea lor în termeni reali a scăzut permanent. Din acestemotive, profesorul Cătălin Zamfir (fost ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale diniunie 1990 până în aprilie 1991) consideră că, „după 1989, protecţia socială a cunoscuto creştere extrem de modestă în România. Creşteri au avut loc mai degrabă în serviciilesociale - învăţământ şi sănătate. în ceea ce priveşte însă protecţia socială propriu-zisă,adică transferurile sociale spre grupurile cele mai dezavantajate, ea a scăzut: cheltuielilepentru copii, familie şi pentru asistenţă socială au scăzut continuu (...); după 1989, statula tins mai degrabă să se retragă din funcţia de protecţie socială, decât să asigure oprotecţie socială mai accentuată" .Acest comportament al statului român este constatat şide alţi analişti sociali şi politici. De exemplu, în volumul I al lucrării România - stareade fapt găsim următoarea remarcă: „Dacă în vechiul regim statul îşi asumase o bunăparte din funcţiile familiei în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copiilor, imediatdupă revoluţie s-a observat o retragere aproape totală a statului din exercitarea acestorfuncţii". „Retragerea" statului român din funcţia sa asistenţială a fost determinată de maimulţi factori, pe care C. Zamfir îi enumera în ordinea următoare: 13
  • 14. a) starea de declin a economiei, corelată cu convingerea factorilor politici şi aagenţilor economici că protecţia socială, prin cheltuielile pe care le presupune,împiedică relansarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor pe coordonatele pieţeilibere; b) reducerea cheltuielilor bugetare în efortul de echilibrare macroeconomică şide instaurare a disciplinei financiare; c) ineficienta unor sectoare economice „strategice" şi/sau greu de reformat (dinraţiuni politice), sectoare teoretic productive şi aducătoare de profit, dar înrealitate consumatoare de ban public; aceste sectoare industriale pe nedreptprivilegiate s-au „remarcat" şi prin refuzul de a plăti sumele datorate statuluipentru bugetul asigurărilor şi protecţiei sociale; d) competiţia între creşterea salariilor bugetarilor şi alocarea de fonduri pentruprotecţia socială; e) subvenţionarea mascată de către populaţie a activităţilor economiceineficiente (beneficiare ale unor credite ieftine) prin practicarea de către stat (BNR)a unei politici financiare ce a condus la o rată reală negativă a dobânzilor; f) identificarea de către forţele de dreapta a protecţiei sociale cu principiilesocialismului, fapt ce a determinat reacţii de apărare ale guvernanţilor faţă deacuzaţiile de coiţiunism sau „neocomunism" ; g) confuzia între rolul politicii sociale şi rolul pieţei libere în reglareamecanismelor cererii şi ofertei, a nivelului de aspiraţie şi a puterii de satisfacere atrebuinţelor; h) influenţa Băncii Mondiale şi a FMI în politica economică a României, însensul diminuării cheltuielilor sociale, în „aşteptarea" rezultatelor implementăriiunui nou sistem asistenţial bazat pe testarea resurselor financiare ale solicitanţilorde sprijin.Aşa se face că toate strategiile de reformare preconizate în Schiţa Postolache şi înCartea Albă a Guvernului privind Sistemul de asistenţă socială în România au fostaplicate cu decalaje dăunătoare şi au avut rezultate nesatisfacătoare. 14
  • 15. Cursul nr. 3 ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ LA NIVEL CENTRALAtribuţiile MMFESFuncţiile MMFESFinanţarea sistemului Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse este autoritateapublica centrala care elaborează politica de asistenta socială şi promoveazădrepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicapşi ale oricăror alte persoane aflate în nevoie. Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse stabileşte strategianaţionala şi sectoriala de dezvoltare în domeniul social, coordonează şimonitorizează implementarea acestora, susţine financiar şi tehnic programelesociale şi exercita controlul asupra acordării serviciilor sociale şiprestaţiilor sociale. In domeniul protecţiei copilului, familiei şi a persoanelor cu handicapfuncţionează organe şi instituţii de specialitate, organizate la nivel de autorităţi sauagenţii naţionale, subordonate. Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii deSanse, înfiinţate prin lege. Atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sunt următoarele: - elaborează politici şi programe de dezvoltare unitară în domeniu; - stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile de acţiune ale politicilor din domeniul asistenţei sociale; - elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementări privitoare la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenta socială; - iniţiază şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale; - monitorizează şi evaluează sistemul de servicii sociale şi prestaţii sociale; 15
  • 16. - finanţează sau, după caz, finanţează în parteneriat programe din domeniul asistenţei sociale; - elaborează, propune şi monitorizează indicatorii sociali din domeniu; - dezvolta instrumente şi metodologii necesare asigurării calităţiiserviciilor sociale; - iniţiază şi asigura participarea la programe de formare profesională îndomeniu;- reglementează şi organizează un sistem unic şi coerent de acreditare în domeniulserviciilor sociale. Aplicarea unitară, la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale dindomeniul asistenţei sociale este asigurata de prin structurile sale deconcentrate. Se înfiinţează Inspecţia Socială, ca organ de specialitate al administraţieipublice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerul Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse. Inspecţia Socială are ca scop controlul implementării legislaţiei îndomeniu, precum şi inspectarea activităţii instituţiilor publice şi private, responsabilecu furnizarea prestaţiilor şi serviciilor sociale. Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Inspecţiei Sociale se stabilesc prinlege, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse. Se înfiinţează Agenţia Naţionala pentru Prestaţii Sociale, ca organ despecialitate cu personalitate juridică, în subordinea, Ministerului Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse cu scopul creării unui sistem unitarprivind administrarea procesului de acordare a prestaţiilor sociale. In vederea îndeplinirii atribuţiilor care îi revin, Agenţia Naţionala pentruPrestaţii Sociale îşi desfăşoară activitatea prin structuri organizate în fiecaremunicipiu, reşedinţa de judeţ, precum şi în municipiul Bucureşti. Funcţiile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sunt următoarele: - de autoritate de stat, prin care se asigura exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în domeniu; 16
  • 17. - de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de asistenta socială, în concordanta cu politicile sociale stabilite de Guvern; - de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ şi institutional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale; - de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului roman, reprezentarea pe plan intern şi extern; - de coordonare, prin care se asigura funcţionarea unitară şi eficienta a sistemului de asistenta socială; - de armonizare, prin care se asigura transpunerea reglementărilor Uniunii Europene în legislaţia naţionala; - de administrare, prin care se asigura gestionarea resurselor umane, materiale şi financiare, conform legii; - de mediere socială, prin care se asigura soluţionarea pe cale amiabila a contestaţiilor. Finanţarea Prestaţiilor Sociale şi a Serviciilor Sociale Asistenta socială se finanţează, în principal, din fonduri alocate de labugetul de stat sau de la bugetele locale si modul de finantare se stabileste prin legispeciale care reglementează acordarea de prestaţii sociale şi furnizarea serviciilorsociale.De la bugetul de stat se asigura: - finanţarea prestaţiilor sociale reglementate prin legi speciale; - finanţarea programelor de interes naţional, elaborate pe baza programelorjudeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în scopul infiintarii,dezvoltării şi susţinerii serviciilor sociale; - funcţionarea şi administrarea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniulasistenţei sociale, aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii deSanse - acordarea de subvenţii în vederea dezvoltării serviciilor sociale şi a asigurăriifuncţionarii acestora; - finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuităţiiserviciului, în conformitate cu nevoia socială şi cu principiul subsidiarităţii; 17
  • 18. - finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniulasistenţei sociale. De la bugetele judeţelor, bugetele locale se aloca fonduri pentru: a) finanţarea serviciilor sociale organizate la nivelul judeţului; b) finanţarea prestaţiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilorjudeţene, ale consiliilor locale, ale oraşelor şi ale comunelor sau prin legispeciale, după caz; De la bugetele judeţelor se poate asigura finanţarea în parteneriat aserviciilor sociale dezvoltate la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor. De la bugetele locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor se asigura finanţarea: a) serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau înparteneriat cu formele de asociere ale societăţii civile; b) ajutoarelor sociale şi facilităţilor acordate pe plan local. Consiliile locale de la toate nivelurile administraţiei publice localeau obligaţiasa prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru serviciisociale şi prestaţii sociale, stabilite prin legi speciale şi hotărâri aleconsiliilor locale. La finanţarea serviciilor sociale sunt utilizate şi sume provenite dinvenituri proprii, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din parteaunor persoane fizice ori juridice, din ţara şi din străinătate, precum şi dinalte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu. Cererea pentru acordarea prestaţiilor sociale se înregistrează laserviciul public de asistenta socială din subordinea consiliilor locale sau,la primăria comunei în a cărei raza îşi are domiciliul sau reşedinţa persoanasolicitanta. După caz, cererea se poate înregistra la structurile deconcentrate aleMinisterul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sau la serviciul public deasistenta socială organizat în subordinea consiliului judeţean. Dreptul la prestaţii sociale se stabileşte prin decizia structurilordeconcentrate ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale iar în situaţia în caresunt îndeplinite condiţiile legale, plata prestaţiilor sociale se efectuează începând culuna următoare depunerii cererii. Incetarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care nu mai suntîndeplinite condiţiile de eligibilitate. 18
  • 19. Decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale şi prestaţii sociale poate ficontestată la Comisia de mediere socială si este obligată sa se pronunţe în cel mult 30de zile de la data înregistrării cererii de mediere.Deciziile Comisiei de mediere socială pot fi atacate în termen de 30 de zile de la dataemiterii lor, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cursul nr. 4 ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ LA NIVEL JUDEŢEANAtribuţiile D.G.A.S.P.C - urilorFuncţiile D.G.A.S.P.C - urilorAlte instituţii cu atribuţii în domeniu la nivel judeţeanDIRECŢIA GENERALA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIACOPILULUI: 19
  • 20. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta(D.G.A.S.P.C.Constanta) este institutie publica de interes judetean cu personalitatejuridica, infiintata in subordinea Consiliului Judeţean Constanta. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta(D.G.A.S.P.C.Constanta ) realizeaza la nivel judetean, aplicarea politicilor sistrategiilor de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelorsingure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum si a oricarorpersoane aflate în nevoie Principiile care stau la baza activitatii Directiei Generale de Asistenta Sociala siProtectia Copilului Constanta (D.G.A.S.P.C.Constanta) sunt: 1. principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului ; 2. principiul nediscriminarii si egalitatii sanselor ; 3. principiul responsabilizarii parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti ; 4. principiul primordialitatii responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului ; 5. principiul descentralizarii serviciilor de protectie a copilului si adultului, interventiei multisectoriale si parteneriatului dintre institutiile publice si organismele private autorizate ; 6. principiul asigurarii unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil si adult ; 7. principiul respectarii demnitatii copilului si adultului ; 8. principiul ascultarii opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate ; 9. principiul asigurarii stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie ; 10.principiul celeritatii in luarea oricarei decizii cu privire la copil si adult ; 11.principiul asigurarii protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului ; 20
  • 21. 12.principiul interpretarii fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie ; 13.principiul solidaritatii sociale; 14.principiul confidentialitatii; 15.principiul unicitatii persoanei.Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta(D.G.A.S.P.C.Constanta) are urmatoarele atributii: a) In domeniul protecţiei persoanei adulte: 1.completează evaluarea situaţiei socio-economice a persoanei adulte aflate în nevoie, a nevoilor şi resurselor acesteia. Asigură furnizarea de informaţii şi servicii adecvate în vederea refacerii şi dezvoltării capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forţe proprii situaţiile de dificultate, după epuizarea masurilor prevăzute in planul individualizat privind masurile de asistenta sociala; 2.acordă persoanei adulte asistenţă şi sprijin pentru exercitarea dreptului său la exprimarea liberă a opiniei; 3.depune diligenţe pentru clarificarea situaţiei juridice a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv pentru înregistrarea tardivă a naşterii acesteia; 4.verifică şi reevaluează trimestrial şi de câte ori este cazul modul de îngrijire a persoanei adulte în nevoie pentru care s-a instituit o măsură de asistenţă socială într-o instituţie în vederea menţinerii, modificării sau revocării măsurii stabilite; 5.asigură măsurile necesare pentru protecţia în regim de urgenţă a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv prin organizarea si asigurarea funcţionarii in structura proprie a unor centre specializate; 6.depune diligenţele necesare pentru reabilitarea persoanei adulte conform planului individualizat privind măsurile de asistenţă socială; 7.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute de lege. b) In domeniul protecţiei drepturilor copilului: 1.intocmeşte raportul de evaluare iniţială a copilului şi familiei acestuia şi propune stabilirea unei măsuri de protecţie speciale; 21
  • 22. 2.monitorizează activitatile de aplicare a hotărârilor de instituire a masurilor deprotectie speciala a copilului;3.identifică si evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;4.monitorizează familiile şi persoanele care au primit în plasament copii, pe toatădurata acestei măsuri;5.identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternaliprofesionişti, în condiţiile legii; încheie contracte individuale de muncă şi asigurăformarea continuă a asistenţilor maternali profesionişti atestaţi; evaluează şimonitorizează activitatea acestora;6.acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie în vedereareintegrării în mediul său familial;7.reevaluează, cel puţin o dată la 3 luni şi, ori de câte ori este cazul, împrejurărilecare au stat la baza stabilirii masurilor de protecţie speciala şi propune, după caz,menţinerea, modificarea sau încetarea acestora;8.identifică familiile sau persoanele cu domiciliul in România care doresc săadopte copii; evaluează condiţiile materiale şi garanţiile morale pe care acestea leprezintă şi eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;9.monitorizează evoluţia copiilor adoptaţi, precum şi a relaţiilor dintre aceştia şipărinţii lor adoptivi; sprijină părinţii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligaţieide a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitateale copilului o permit;10. indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentrucopiii aflati in evidenta sa, in conformitate cu legislatia in vigoare.11.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute de lege;c) alte atributii:1.coordonează si sprijină activitatea autorităţilor administraţiei publice locale dinjudeţ în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului;2.coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului deparintii săi precum si cea de admitere a adultului in instituţii sau servicii,desfasurate la nivelul serviciilor publice de asistenta sociala; 22
  • 23. 3.acordă asistenţa tehnică necesară pentru crearea şi formarea structurilorcomunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistenţă socială şiprotecţia copilului;4.evaluează şi pregăteşte persoane, identificate de serviciul public local deasistenta sociala, care pot deveni asistenţi personali ai persoanei cu handicap şisupraveghează activitatea acestor asistenţi;5.colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi îndomeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului sau cu agenţi economici prinîncheierea de convenţii de colaborare cu aceştia;6.dezvoltă parteneriate şi colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţireprezentanţi ai societăţii civile în vederea acordării şi diversificării serviciilorsociale şi a serviciilor pentru protecţia copilului, în funcţie de nevoile comunităţiilocale;7.colaborează pe baza de protocoale sau conventii cu celelalte Direcţii generale,precum şi cu alte instituţii publice din unitatea administrativ-teritorială, în vedereaîndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, conform legii;8.asigură la cerere consultanţă de specialitate gratuita privind acordareaserviciilor, masurilor si prestaţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului;colaborează cu alte instituţii responsabile pentru a facilita accesul persoanelor laaceste drepturi;9.propune consiliului judeţean, finanţarea, respectiv cofinantarea institutiilorpublice de asistenta sociala, precum si a serviciilor pentru protecţia copilului;10.prezintă anual sau la solicitarea consiliului judeţean, rapoarte de evaluare aactivitatilor desfasurate;11.asigura acordarea si plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cuhandicap;12.sprijină şi dezvoltă un sistem de informare şi de consultanţă accesibilpersoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi a oricărorpersoane aflate în nevoie, precum şi familiilor acestora, în vederea exercităriituturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare; 23
  • 24. 13.acţionează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecţia instituţionalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu; 14.organizează activitatea de selectare şi angajare a personalului din aparatul propriu şi instituţiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică şi de formare continuă a acestuia; 15.asigură serviciile administrative şi de secretariat ale comisiei pentru protecţia copilului, respectiv ale comisiei de expertiză medicală a persoanelor adulte cu handicap; 16.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute în acte normative sau stabilite prin hotărâri ale consiliului judeţean. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta esteorganizata functional pe urmatoarele componente:  Directia de Protectie a Copilului ;  Directia de Asistenta Sociala;  Directia EconomicaAtribuţiile Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă suntreglementate prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şistimularea forţei de muncă, completata si modificata cu L 487/2006. Acestea sunt: - Informarea şi consilierea profesională acordată în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă; - Medierea muncii prin punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu; - Formarea profesională care asigură conform legii, iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă; - Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri care se acordă sub forma de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management; - Acordarea indemnizaţiei de şomaj în conformitate cu prevederile legale; 24
  • 25. - Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în munca a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă prin: a) Subvenţionarea locurilor de muncă; b) Stimularea angajatorilor pentru încadrarea absolvenţilor; c) Stimularea angajatorilor pentru încadrarea şomerilor în vârstă de peste 45 de ani sau şomerilor întreţinători unici de familie; d) Acordarea de credite în condiţii avantajoase; e) Facilităţi acordate angajatorilor.Atribuţiile Casei Judeţene de Pensii sunt reglementate prin Legea nr. 19/2000privind Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi acestea sunt: - Asigurarea stabilirii drepturilor următoarelor categorii de pensii: a) Pensia pentru limită de vârstă; b) Pensia anticipată; c) Pensia anticipată parţială; e) Pensia de invaliditate; f) Pensia de urmaş. - Acordarea biletelor de tratament şi odihnă; - Încheierea de contracte şi asigurări pentru persoane fizice; - Înregistrarea declaraţiilor de la agenţii economici. Ca măsuri prioritare în domeniul legislativ, există acţiuni care se vor axa peîntărirea coeziunii sociale prin promovarea unei politici familiale adresatesoluţionării problemelor populaţiei vulnerabile precum şi o acţiune legată deformarea personalului din structurile descentralizate ale ministerului, precum şi apersonalului care lucrează în domeniul protecţiei sociale.S-a intenţionează dezvoltarea unei strategii care să permită o îmbunătăţire acomunicării interne, între instituţiile implicate, dar şi a comunicării externe cătrepopulaţie, în vederea facilitării accesului beneficiarilor la prestaţiile şi serviciilesociale, şi în general la toate drepturile sociale. 25
  • 26. Cursul nr. 5 ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ LA NIVEL LOCALAtribuţiile consiliilor localeFuncţii ale consiliilor localeAlte instituţii Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului,familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi altor persoane,grupuri sau comunităţi aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publicelocale înfiinţează şi organizează servicii publice de asistenta socială si răspund deorganizarea si furnizarea acestor servicii. 26
  • 27. Consiliile judeţene înfiinţează şi organizează, în subordinea lor, serviciul publicde asistenta socială, la nivel de direcţie generală, cu următoarele atribuţii principale: a) elaborează şi implementează strategiile şi planurile de acţiune la nivel judeţean, în concordanta cu strategiile şi planurile naţionale de acţiune în domeniu, precum şi cu programul propriu de dezvoltare comunitara; b) iniţiază şi aplica măsuri de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigura soluţionarea urgentelor sociale; c) coordonează înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale, în concordanta cu nevoia socială identificata, asigurând o acoperire echitabila a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul judeţului, şi acorda sprijin financiar şi tehnic pentru susţinerea acestora; d) propune înfiinţarea şi administrează serviciile sociale specializate, direct sau în parteneriat, ori prin contractare cu alte autorităţi şi instituţii publice şi private, forme de asociere a societăţii civile, inclusiv cu instituţii de cult recunoscute de lege, implicate în derularea programelor de asistenta socială; e) acorda sprijin autorităţilor locale, în scopul dezvoltării şi organizării serviciilor sociale; f) asigura activităţile de informare, formare şi consiliere, în vederea creşterii performantei serviciilor publice de asistenta socială de la nivelul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor; g) monitorizează şi evaluează serviciile sociale înfiinţate şi administrate; h) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţionala şi internaţionalain domeniu; i) acorda asistenta tehnica necesară pentru crearea şi formarea structurilorcomunitare consultative, ca forma de sprijin în activitatea de asistenta socială; j) elaborează şi propune consiliului judeţean proiectul de buget anual pentrususţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenta socială, în conformitate cuplanul de acţiune propriu. Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor înfiinţează, însubordinea lor, serviciul public de asistenta socială, la nivel de direcţie sau, după caz,serviciu, cu următoarele atribuţii principale: 27
  • 28. a) identifica nevoile sociale ale comunităţii şi le soluţionează în condiţiile legii; b) răspunde de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale primare; c) dezvolta şi gestionează servicii sociale specializate, după caz, în condiţiile legii; d) încheie convenţii de parteneriat şi iniţiază programe de colaborare cu alte autorităţi locale, instituţii publice şi private, structuri asociative, precum şi cu instituţii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor socialedezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate şi cu prevederile planuluijudeţean de acţiune e) furnizează informaţiile şi datele solicitate de serviciul public de asistenta socialăjudeţean, precum şi de autorităţile publice centrale cu responsabilităţi în domeniu; f) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţionala şi internaţionala îndomeniu; g) elaborează şi propune consiliului local al municipiului, oraşului sau comuneiproiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri deasistenta socială, în conformitate cu planul de acţiune propriu. Pentru îndeplinirea atribuţiilor consiliile locale şi primăriile de la nivelulcomunelor, care nu dispun de capacitatea şi resursele necesare infiintarii unuiserviciu public de asistenta socială, angajează personal cu competente în domeniulasistenţei sociale, cu contract individual de munca. ATRIBUTIILE D.M.P.S. IN DOMENIUL ASISTENTEI SOCIALE Directia de Munca, si Protectie Sociala indeplineste in domeniul asistenteisociale urmatoarele atributii principale :- realizeaza, la nivel local, evidenta beneficiarilor si a sumelor cheltuite cu asistentasociala,- acrediteaza personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, inconformitate cu legislatia in vigoare,- colecteaza informatii din domeniul asistentei sociale si evalueaza impactulpoliticilor sociale asupra beneficiarilor, 28
  • 29. - realizeaza studii si analize in domeniul asistentei sociale,- colaboreaza la elaborarea planului judetean pentru dezvoltarea strategiilor deinterventie in sprijinul persoanelor aflate in nevoie,- controleaza aplicarea legislatiei in domeniu si aplica sanctiuni in caz denerespectare a acesteia,- controleaza activitatea institutiilor publice si private de asistenta sociala cu privirela acordarea prestatiilor si serviciilor sociale, precum si a organizatiilorneguvernamentale care activeaza in domeniul social,- sprijina si indruma din punct de vedere metodologic elaborarea si derulareaprogramelor din domeniul asistentei sociale dezvoltate pe plan local,- administreaza si gestioneaza fondurile alocate, conform legii, pentru asistentasociala,- acrediteaza furnizorii de formare profesionala si furnizorii de servicii sociale;- elaboreaza propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenta sociala si letransmite Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.Pe scurt, putem spune ca D.M.P.S. :- are o functie de executie ( ex. : plata prestatiilor sociale, acordarea de consultantagratuita ),- are atributii de monitorizare, evaluare si control ( colectarea indicatorilor sociali,evalurea proiectelor subventionate de la bugetul de stat, controlul calitatii serviciilor ,controlarea aplicarii legislatiei )- colaboreaza cu institutiile publice si private din domeniul asistentei sociale. În cadrul DMPS s-a constituit un compartiment cu atribuţii privind combatereaviolenţei în familie în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 atribuţiileacestuia sunt: - Realizarea şi actualizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor deviolenţă în familie, prin centralizarea informaţiilor primite din teritoriu; - Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor sociale cu instituţiile administraţieicentrale, locale, precum şi societatea civilă, persoane fizice sau juridice implicate înprevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă; - Asigurarea consilierii membrilor de familie aflaţi în dificultate; 29
  • 30. - Sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţiesocială; - Asigurarea protecţiei victimelor şi în special a copiilor prin măsuri de păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii; - Asistarea agresorilor prin informare şi direcţionare către instituţiile specializateîn acordarea de tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcolizare, dedezintoxicare; - Organizarea şi participarea la cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă înfamilie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi de combatere a acestora; - Organizarea unor campanii de informare şi educare a comunităţilor ţintă învederea prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei; - Colaborarea cu poliţistul în cazul declanşării unei violenţe în familie. Romania are in continuare obligatia de a asigura coordonarea sistemului publicde securitate sociala propriu cu sistemele operationale din statele membre ale UniuniiEuropene.In acest sens, la nivelul Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse s-au infiintat trei institutii si anume : Observatorul Social, Agentia de Plati Prestatii Sociale si Inspectia Sociala. Urmare a aparitiei acestor institutii, activitatea asistentei sociale la nivelulintregii tari va putea fi monitorizata si evaluata corect, astfel incat si necesitatea unormodificari legislative in beneficiul persoanelor asistate sa fie luat in timp util. 30
  • 31. Tabel I.1.Rezumatul responsabilităţilor în organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale (cf. OG68/2003, modificată şi completată de OG 86/2004) Instituţie, Coordonare Acordare de prestaţii Finanţare organizaţie metodologică băneşti şi/ sau monitorizare, furnizare de servicii evaluare şi control al serviciilor MMFES Da Nu De la bugetul de stat Direcţiile Da Informarea privind De la bugetul de stat teritoriale ale drepturile sociale; MMFES stabilirea dreptului şi plata unor prestaţii băneşti; Consiliul judeţean- Da Acordă o varietate de De la bugetul local al DGASPC servicii specializate judeţului, finanţare integrală pentru copii, adulţi si sau în parteneriat; varstnici Proiecte cu finanţare externă 31
  • 32. Consiliul local - Control adm. al Servicii primare De la bugetul local; integralDASPC serviciilor pentru copii, adulţi si sau în parteneriat, locale varstnici Proiecte cu finanţare externăOrganizaţii Nu Servicii primare şi Din donaţii private, programeneguvernamentale servicii specializate pt. europene; diferite categorii de De la bugetul de stat (local sau beneficiari central) - fonduri publice prin subcontractare; Integral sau în parteneriat. 32
  • 33. Cursul nr. 6 STRUCTURA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂTipuri de servicii socialeCategorii de beneficiariInstrumente folosite în practica socială Asistenţa socială este formată din două componente/ măsuri distincte:serviciile sociale şi prestaţiile sociale.Pentru a înţelege scopul asistenţei sociale este util să înţelegem în primul rând ceînseamnă a funcţiona normal într-o societate.OG 86/2004 clasifică serviciile sociale în servicii sociale primare, servicii socialespecializate:• Serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea saulimitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate. Principalele activităţidesfăşurate de SSP sunt:  activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup; dacă este cazul, trimiterea persoanei sau familiei la servicii specializate.  activităţi de informare privind drepturile sociale şi obligaţiile beneficiarului;  măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză;  măsuri şi acţiuni de menţinere în familie şi comunitate a persoanei aflate în situaţie dificilă;  activităţi de consiliere primară;  activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară;  acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale; acţiuni de colaborare cu alte servicii. 33
  • 34. • Serviciile sociale specializate au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltareacapacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Activităţile specifice suntcele de:  recuperare şi reabilitare;  suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii în dificultate;  suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice;  suport şi asistenţă pentru persoanele cu handicap, dependente de droguri, victime ale violenţei domestice, victime ale traficului de persoane etc.  mediere socială;  consiliere;  îngrijire medico-socială pentru persoanele în situaţia de dependenţă totală sau parţială din cauza vârstei, dizabilităţii, bolilor cronice sau bolilor incurabile. Se bazează pe colaborarea cu serviciile medicale.Servicii rezidenţiale şi nonrezidenţiale Serviciile sociale sunt acordate în primul rând în comunitate, adică beneficiariisau utilizatorii primesc asistenţă atunci când este necesar, dar rămân în familia lor şicontinuă să locuiască în casa lor. În cazuri speciale, considerate mai degrabăexcepţionale, persoanele aflate în dificultate sunt plasate în servicii de tip rezidenţial/institutional (Moore, 1993).Servicii sociale nonrezidenţiale (oferite în afara instituţiilor): centre de zi, servicii deîngrijiri la domiciliu, centre de reabilitare şi recuperare de zi, centre de adapost,centre de consiliere.Servicii sociale rezidenţiale/ în instituţii: cămine de îngrijire pentru vârstnici, cămine– spital, cămine pentru persoane cu dizabilităţi (de asistenţă şi îngrijire permanentă)etc. Politica de prevenire a instituţionalizării, adoptată în ultimii ani în România, seînscrie în tendinţa europeană de a acorda prioritate alternativelor nonrezidenţiale şiîngrijirii în comunitate. 34
  • 35. Beneficiarii asistenţei sociale prezintă o diversitate deconcertată. În pofidaaceste diversităţi, se pot opera unele clasificări ale clienţilor care pot devenibeneficiari, după cum urmează:A. Accesul la servicii este acordat persoanelor care sunt:  cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în România;  cetăţeni români fără domiciliu;  cetăţeni ai altor state şi apatrizii cu domiciliul sau reşedinţa în România;  cetăţeni ai altor state şi apatrizii care au permisiunea de şedere în România, inclusiv cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit sau în custodie publică.B. În sens larg, beneficiarii serviciilor sociale pot fi:  persoane şi familii aflate în dificultate sau risc;  grupuri în dificultate sau risc, marginalizate sau excluse în plan social;  comunitatea care se confruntă cu situaţii de dificultate sau risc.C. Potenţialii beneficiarii se pot afla în una sau mai multe dintre următoarele situaţiide dificultate sau risc:  handicap;  dependenţă de droguri, alcool, alte substanţe toxice;  detenţie sau post-detenţie;  infectarea cu HIV/SIDA;  părinte singur;  victime ale violenţei în familie;  lipsa veniturilor sau venituri mici;  victime ale traficului de fiinţe umane;  boală cronică sau incurabilă;  copiii strazii. Strategii de dezvoltare a sistemului serviciilor sociale Există patru principii fundamentale pentru construcţia sistemului serviciilor deasistenţă socială: 35
  • 36. a) Servicii înalt profesionalizate – utilizează specialişti cu înaltă calificare(asistenţi sociali), dobândite prin forme de pregătire înalt elaborate, de regulă la niveluniversitar. Asistenţii sociali sunt deosebiţi de voluntarii care acţionează înorganizaţiile nonguvernamentale. Serviciile înalt profesionalizate au o altă logicădecât serviciile profesional medii, înalt standardizate şi uşor de difuzat/asimilat. b) Servicii deschise la revederea procedurilor şi la încorporarea noilorproceduri şi cunoştinţe – ca orice profesiune cu un grad ridicat de încorporare acunoştinţelor ştiinţifice, asistenţa socială se află într-un proces rapid de dezvoltare.Ea presupune deschiderea la perfecţionare/schimbare rapidă şi capacitatea deasimilare de noi tehnici. Disponibilitatea la perfecţionarea profesională estecondiţionată de tipul de pregătire iniţială: o profesie cu o bază ştiinţifică solidă şi cucapacitate de reflecţie critică şi de autodezvoltare, constând din noi cunoştinţe şitehnici, de formare profesională continuă. c) Internaţional/naţional/local în dinamica serviciilor sociale – profesia deasistent social trebuie considerată ca o paradigmă tehnico-ştiinţifică mondializată(stoc de cunoştinţe utilizat, tehnici de tratare a problemelor, sistem de valori), care setransmite continuu în mod special prin canale profesionale, şi mai puţin prin celeadministrative. Este vital deci să existe, pentru menţinerea standardelorprofesioniştilor la nivelele dezvoltării actuale, un mecanism de contact profesional cuexperienţă mondială. d) Combinarea între priorităţi stabilite la nivel naţional cu priorităţistabilite la nivel local, pe fondul unei mondializări/regionalizări tot maiaccentuate a sistemului de valori, a problemelor de soluţionat şi a priorităţilor –activitatea de asistenţă socială se fundamentează pe angajamente juridice, politice şimorale atât ale ţării într-un context mai larg (mondial: convenţii O.N.U. de exemplu),regional (reglementările europene), pe angajamente juridice, politice şi morale aleţării ca un întreg, prin legile şi opţiunile sale politice, prin sistemul de valoripromovat naţional, cât şi pe angajamentele locale şi responsabilitatea faţă decomunitatea locală. Programele de protecţie socială se realizează prin transferul unor importanteresurse financiare pentru populaţie, sub forma de : 36
  • 37. - alocaţii familiale; - ajutoare sociale; - pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; - prestaţii pentru şomeri;Scopul serviciilor sociale - protecţia familiilor în îndeplinirea funcţiilor ei majore; - contribuie la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi întărirea legăturilor familiale; -reducerea sărăciei şi a formelor sale extreme. Beneficiarii au drepturi şi obligaţii. 1. drepturi: respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, demnitatea şi intimitatea; de a fi informaţi asupra drepturilor sociale şi situaţiilor de risc; de a participa la luarea deciziilor care îi privesc; asigurarea confidenţialităţii datelor personale. 2. obligaţii: să furnizeze informaţii corecte privind identitatea, situaţia familială, medicală şi economică; să participe activ la procesul de intervenţie; să contribuie la plata serviciilor, dacă este cazul. Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi resurselor, asistentul social trebuie săînţeleagă modul în care elementele contextului social, familial şi individualafectează:  situaţia persoanei asistate;  voinţa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă (cine solicită ajutorul asistentului social? - persoana care are nevoie de ajutor sau o persoană din anturajul acesteia; modul în care persoana asistată susţine acţiunea de colectare a datelor şi de pregătire a documentelor necesare asistenţei etc.);  cadrul familial (relaţiile dintre membrii familiei; compoziţia familiei şi relaţia cu rudele; identitatea etnică, religioasă şi valorile asociate; situaţiile în care membrii familiei au mai beneficiat de suportul serviciilor sociale şi modul în care au fost folosite resursele; distribuţia rolurilor şi a puterii în familie etc.) ;  gradul de integrare a persoanei asistate în comunitate (sentimentul de 37
  • 38. apartenenţă la alte grupuri; responsabilităţile asumate în cadrul comunităţii; modul de utilizare a resurselor comunitare pentru a răspunde nevoilor personale sau familiale etc.);  aspectele de natură emoţională (tendinţa de a se retrage şi de a se izola de ceilalţi; înclinaţia spre stări cum ar fi tristeţea, furie, teama, ruşinea etc.);  aspectele de natură intelectuală (idei şi cunoştinţe folosite pentru înţelegerea propriei persoane, a problemelor şi a celorlalţi; abilitatea de a interpreta propria experienţă; modalitatea de folosire a informaţiilor şi cunoştinţelor pentru a lua decizii etc.);  locul de muncă (relaţia cu colegii, percepţia asupra muncii etc.);  aspectele economice (achiziţionarea resurselor şi capacitatea de a administra şi aloca banii necesari plăţii bunurilor şi serviciilor etc.);  aspectele fiziologice (starea de sănătate, nutriţia);  aspectele juridice (drepturile şi responsabilităţile care îi revin în calitate de cetăţean etc.). În baza acestei înţelegeri, asistentul social va putea stabili care sunt elementelesituaţiei asupra cărora se va focaliza pe parcursul intervenţiei, fie ca resurse pe caresă le utilizeze, fie ca aspecte care trebuie îmbunătăţite. Pentru claritatea acţiunilorcare ar trebui realizate sau a celor care ar trebui avute în vedere în planul deintervenţie, asistentul social întocmeşte lista cu nevoi, în ordinea priorităţii acestora. Lista cu nevoi este importantă mai ales atunci când persoanele asistate suntdependente de asistenţa combinată a serviciilor de asistenţă socială şi medicală saucând intervenţia se bazează pe lucrul în echipa multidisciplinară; în aceste situaţii,lista care include nevoile persoanei asistate ajută la clarificarea responsabilităţilorspecialiştilor implicaţi şi la continuitatea acţiunilor, evitându-se suprapunereaserviciilor sau a acţiunilor specialiştilor. În evaluarea nevoilor asistentul social trebuie să înţeleagă faptul că, dincolo detrebuinţele materiale şi sociale primare, spectrul nevoilor umane diferă de la opersoană la alta; asistentul social nu trebuie să ia propriile sale nevoi drept etalonpentru considerarea nevoilor persoanei asistate. 38
  • 39. Există situaţii de criză în care asistentul social trebuie să acţioneze urgent. Într-o astfel de situaţie, asistentul social nu mai are timpul necesar colectării datelor; eltrebuie să acţioneze imediat pe baza ipotezei referitoare la ceea ce nu funcţionează însituaţia dată şi ce la ar trebui făcut. După o primă intervenţie în situaţie de urgenţăasistentul social trebuie să colecteze datele necesare pentru verificarea validităţiiprimei ipoteze şi pentru identificarea resurselor disponibile. Greşeala în practicăpoate apărea atunci când asistentul social nu îşi schimbă prima ipoteză chiar şi atuncicând apar informaţii noi şi continuă să acţioneze în baza primei ipoteze formulate.Ancheta sociala reprezinta o parte importanta a demersului realizat de asistentulsocial si este o parte componenta a dosarului social. Ancheta sociala reprezinta proba legala pentru instantele judecatoresti iarraspunderea asupra continutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuatsau au semnat ancheta sociala ( se efectueaza in mod obligatoriu de 2 persoane). 39
  • 40. ANCHETA SOCIALAAsistent social.....................................................................Sef serviciu..........................................................................I. Date de identificarea) Numele/prenumele / CNP-ul ........................................................................................... Data nasterii............................................................................................................................... Locul nasterii............................................................................................................................... Domiciliul......................................................................................................................... Religie............................................................................................................................... Etnie..................................................................................................................................b) Parinti Mama Nume/prenume.................................................................................................................. Domiciliul......................................................................................................................... Profesia.............................................................................................................................. Locul de munca...................................................................................... Religie............................................................................................................................... Etnie.................................................................................................................................. Tata Nume/prenume................................................................................................................. Domiciliul......................................................................................................................... Profesia.............................................................................................................................. Locul de munca........................................................................................ Religie............................................................................................................................... Etnie..................................................................................................................................II. Componenta familiei (frati, surori, alte persoane care locuiesc impreuna cu copilul)1. .......................................................................................................................................................2. .......................................................................................................................................................3. .......................................................................................................................................................4. .......................................................................................................................................................5. .......................................................................................................................................................6. .......................................................................................................................................................7. .......................................................................................................................................................8. .......................................................................................................................................................III. Situatia socio-economica a familiei (se vor descrie) 40
  • 41. I. Climatul familial, relatiile dintre membrii familiei:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................II. Relatiile familiei cu comunitatea (ecomap):....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................III. Situatia economica a familiei (venituri):..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................IV. Climatul educational al familiei, care poate diferi de nivelul educational (profesie):.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................V. Locuinta: conditii igienico sanitare, utilitati, facilitati speciale etc......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................VI. Gradul de integrare si participare sociala:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................IV. Descrierea problemeiI. Prezentarea faptelor si evenimentelor in contextul in care se desfasoara:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................II. Identificarea nevoilor copilului si familiei:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................V. Planul individual de interventie (din punct de vedere social):I. Recomandarile asistentului social:............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data:........................Semnatura asistentului social................................Semnatura sefului de serviciu................................ 41
  • 42. PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIENumele si prenumele copilului:C.N.P.Masura de protectie: Plasament la ..................................Responsabil pentru aplicarea măsurii de protecţie: Directia Generala de Asistenta Sociala siProtectia Copilului ........................Cerere pentru instituire a masurii de protectie speciala: nr. ............/..........................Referit din partea:Obiectiv general: oferirea de servicii personalizate de rezidenta si suportFinalitate: integrare socio-profesionalaMama: .......................Tata: .............................Reprezentantul legal al copilului: ...........................................Data realizării/revizuirii planului individualizat de protectie:Dosar nr. ___Motivul intocmirii Planului Individualizat de Protectie – mentinerea masurii deprotectie .....................................Responsabil de caz prevenire: ....................................Managerul de caz care asigura coordonarea metodologica a responsabilului de caz de prevenire:Membrii echipei si instituţia din care provin: Echipa de specialisti din cadrul ..................Medic specialist:As. Medical:Psiholog:Asistent maternal: 42
  • 43. Lucrator social:Director Cursul nr. 7 PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂPrincipii generalePrincipalele concepte utilizateBaza organizării serviciilor de asistenţă socială este comunitatea locală Asistenta sociala este componenta sistemului national de protectie sociala sicuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltariicapacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale,cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziunesociala. In vederea promovarii procesului de incluziune sociala, prezenta lege L 47/2006privind sistemul national de asistenta sociala reglementeaza coordonarea siorganizarea unitara a sistemului de servicii si prestatii sociale si de a crea conditiinecesare implementarii masurilor si actiunilor sociale pentru garantarea dreptuluifiecarei persoane aflate intr-o situatie de nevoie sociala, datorita unor motive de naturaeconomica, fizica, psihica sau sociala. In vederea garantarii accesului egal la drepturile prevazute de legislatia invigoare, sistemul de asistenta sociala se intemeiaza pe urmatoarele principii: a)universalitatea –fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala ; b)respectarea demnitatii umane – fiecarei persoane ii este garantatadezvoltarea libera si deplina a personalitatii; 43
  • 44. c)solidaritatea sociala – comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nuisi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si inlaturarea coeziunii sociale; d)parteneriatul – autoritatile administratiei publice centrale si locale de cultrecunoscute de lege coopereaza in vederea acordarii serviciilor sociale; e)subsidiaritatea – in situatia in care o persoana sau familia nu isi poate asiguraintegral nevoile sociale, intervine colectivitatea locala si structurile ei asociative si,complementar statul; f)participarea beneficiarilor – beneficiarii masurilor si actiunilor de asistentasociala contribuie activ la procesul de decizie si de acordare a acestora; g)transparenta – se asigura cresterea gradului de responsabilitate aadministratiei publice centrale si locale fata de cetatean, precum si stimulareaparticiparii active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor; h)nediscriminarea – accesul la drepturile de asistenta sociala se realizeaza fararestrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie,categorie sociala, opinie, sex ori orientare sexuala, varsta, apartenenta politica,dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categoriedefavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrangereafolosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilorfundamentale; Profesia de asistent social se caracterizează printr-o bază echilibrată de teorie şiexperienţă profesională practică decurgând din valorile care dau însăşi natura acesteiprofesii: o profesie înalt umanistă, cu responsabilităţi deosebite faţă de naturaumană şi destinul unor vieţi omeneşti. Asistenţa socială este, în primul rând, o artă, este, de asemenea, o ştiinţă şieste, cu siguranţă, o profesie. Ideea este susţinută de teoreticieni de valoare,specialişti în domeniu care au adus contribuţii importante la dezvoltarea conceptelorteoretice ale asistenţei sociale. Este o artă deoarece presupune din partea celui care opractică o serie de calităţi personale, aptitudini deosebite, care prin educaţie dezvoltădeprinderi şi abilităţi, formează talentul necesar pentru a acţiona într-o marediversitate de situaţii, pentru a-i putea înţelege pe oameni şi a-i ajuta pe aceştia să seajute singuri; este o ştiinţă pentru că a dezvoltat, în timp idei, principii şi concepte 44
  • 45. operaţionale proprii; în fine, este o profesie pentru că presupune şi ţine seama detoate atributele unei profesii: deţine un corpus sistemic, organizat teoretic decunoştinţe de specialitate, operează cu valori şi simboluri comune, este o activitate petermen lung pusă în slujba nevoilor sociale, are instituţii academice, se bazează pe unsistem legislativ şi o dimensiune etică proprii, deţine un profil profesional specificpentru a servi persoana în dificultate, în particular, şi totodată pentru bunul mers alsocietăţii, în sens larg. Asistenţa socială modernă s-a dezvoltat pornind de la nevoia oamenilor de a sesprijini unii de alţii, de a se ajuta în momente dificile, dar şi cu ajutorul oamenilor deştiinţă “sensibilizaţi la problemele umane”. Ca activitate practică, cu largă aplicabilitate în sfera protecţiei sociale, asistenţasocială are la bază trei premise fundamentale: a) prima se referă la importanţa fiinţei umane, la unicitatea şi demnitatea ei, lanecesitatea menţinerii acestei condiţii fără ca persoana să decadă sau să abdice dela condiţia umană; b) a doua premisă are în vedere faptul că persoana, familia, colectivitatea saucomunitatea pot avea probleme ce rezultă din interacţiunea cu ceilalţi: probleme dedezadaptare la mediul social din care face parte, modificări ale mediului social, carepoate deveni nepotrivit sau chiar ostil, ori modificări simultane, în ambele sensuri,atât dinspre mediu spre individ, cât şi ale individului la mediul său de viaţă; c) în fine, datorită unei virtuţi cu care a fost înzestrată nativ fiinţa umană de adezvolta sentimente de grijă şi a-şi ajuta semenii – “homo ad juventus paratus” (H.Soydan, 1993), oamenii pot şi trebuie să intervină pentru aplanarea problemelor şiîmbunătăţirea vieţii semenilor lor; fiecare individ trebuie să-şi asume responsabilităţifamiliale şi sociale, dar are şi dreptul de a fi ajutat de ceilalţi membrii ai societăţiiatunci când este află în situaţii dificile din punct de vedere emoţional, fizic orimaterial, cărora nu le poate face faţă singur prin forţe proprii, în numele justiţieisociale prin solidaritate umană. Toate acestea se constituie în argumente pentru a susţine că pentru managerulsocial devine imperios necesar a-şi onora profesia printr-o conduită profesionalăadecvată, în respectul datorat atât în relaţia cu persoana, colectivitatea sau 45
  • 46. comunitatea pentru care lucrează, cât şi în relaţia cu comunitatea profesionalăproprie, cu echipa în care lucrează, cu propria instituţie şi cu toate celelalte instituţiicu care trebuie să colaboreze. Asumarea multitudinii de roluri şi responsabilităţi ce-irevin managerului social în dezvoltarea tuturor acestor relaţii presupune nu numaitemeinicie în cunoaşterea teoretică, stăpânirea abilităţilor şi deprinderilor practicecorespunzătoare, dar şi respect pentru valorile şi standardele de profil cuprinse încodul deontologic al profesiei de manager social. În funcţie de particularităţile fiecărei situaţii în care se află persoana asistată şide contextul istoric, geografic, economic, social şi cultural în care trăieşte, managerulsocial trebuie să construiască o strategie de intervenţie pe baza celor două dimensiuniale sistemul social de ajutoare: sistemul formal, compus din instituţii guvernamentaleşi agenţii nonguvernamentale şi sistemul informal, compus din membrii familiei,prieteni, vecini etc. Modul în care asistentul social se orientează în lucrul cu celedouă sisteme şi adoptarea conduitei potrivite faţă de persoanele aflate în nevoie suntdecise de către asistentul social, în consens cu codul deontologic al profesiei. Coduldeontologic îl ghidează pe asistentul social în varietatea rolurilor şi relaţiilor, lanivele diferite de responsabilitate, în raport cu situaţiile în care intervine. Principalele concepte utilizate  conceptul de problemă socială poate fi definit ca fiind o situaţie pe care mai multe persoane dintr-o comunitate o percep ca fiind greu de rezolvat, dificilă, care creează disconfort si care cere o soluţionare/ rezolvare.  conceptul de nevoie socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă în vederea integrării sociale;  beneficiar/client/persoană asistată: persoană căreia îi sunt adresate serviciile de asistenţă socială  serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau 46
  • 47. comunităţilor în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale; prestaţiile sociale sunt măsuri de redistribuţie financiară acordate persoanelor sau familiilor în funcţie de nevoile şi după caz, veniturile acestora; furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege; acreditarea reprezintă procesul prin care furnizorul demonstrează propria capacitate funcţională, organizaţională şi administrativă în acordarea serviciilor sociale, sub condiţia respectării standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoaşte dreptului acestuia de a acorda servicii sociale; standardele generale şi specifice de calitate reprezintă ansamblul de norme în baza cărora este evaluată şi monitorizată activitatea furnizorilor şi calitatea serviciilor sociale acordate. procesul de incluziune socială reprezintă un set de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării – comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale. excluziune sociala este un termen mult mai vast decat saracia deoarece se refera nu numai la lipsa mijloacelor materiale, ci si la impiedicarea accesului la diverse retele, ecnomice, sociale, politice , culturale. cod deontologic: set oficial de reguli ce trebuie respectate ca urmare a aderării deliberate la o anumită profesie, cum ar fi asistenţa socială. confidenţialitate: regulă conform căreia, un specialist (psiholog, asistent social, medic etc.) nu poate face cunoscute informaţii despre starea fizică, psihică sau statutul social (şi al relaţiilor interpersonale) al(e) clientul său. autodeterminare: Asistentul social nu decide în numele persoanei asistate, ci ajută persoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. 47
  • 48. Structura sistemului public (de beneficii şi servicii) de asistenţă socială NIVELUL CENTRAL NIVELUL JUDEŢEAN NIVELUL LOCAL (MMFES şi alte instituţii centrale) Funcţii: - Emitere acte legislative - Finanţare - Acreditare - Inspecţie Servicii Servicii sociale specializate primare Servicii Beneficii de Asistenţă socială în natură MĂSURILE/ Bunuri (ex: proteze, BENEFICIILE DE alimente haine, etc) ASISTENŢĂ SOCIALĂ Beneficii de asistenţă socială în bani (Ex.VMG) Rolul organizaţiilor neguvernamentale în asigurarea serviciilor comunitareşi specializate de asistenţă socială Aşa cum practica a dovedit-o, primele persoane îndreptăţite pentru a primi ajutorsunt cele fără venituri sau cu venituri mici. Responsabilitatea revine celor dispuşi învecinătatea celor aflaţi în situaţie critică, adică familiei; în faza secundară aintervenţiei se găseşte comunitatea, iar în cea de-a treia – statul. Acolo unde statul nu poate să intervină total sau parţial, în viaţa socialăcotidiană, acţionează organizaţiile neguvernamentale în parteneriat cu primăriile. 48
  • 49. Pentru derularea unor programe de servicii sociale prin unităţi de asistenţăsocială înfiinţate de organizaţii neguvernamentale, în baza prevederilor Legii nr.34/1998 se acordă subvenţii din bugetul de stat sau din bugetul local, asociaţiilor şifundaţilor cu personalitate juridică ce înfiinţează şi administrează aceste unităţi. Pentru a acorda şi organiza servicii sociale, organizaţiile neguvernamentaletrebuie să fie acreditate conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, astfeldevenind furnizori de servicii sociale. Furnizorii de servicii sociale acreditaţi potacorda servicii sociale prin contracte directe încheiate cu beneficiarii sau pot încheiaconvenţii de parteneriat cu alţi furnizori acreditaţi. Serviciile sociale organizate la nivel comunitar în funcţie de nevoile identificate,de complexitatea situaţiilor de dificultate, pot fi servicii de asistenţă socială cucaracter primar şi servicii specializate sau servicii de îngrijire social-medicală. Organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniu auresponsabilităţi în soluţionarea furnizării serviciilor de asistenţă socială.Angajamentele naţionale implică răspunderi ale Parlamentului, Preşedinţiei şiGuvernului. Această responsabilitate naţională nu exclude în nici un fel autonomialocală şi iniţiativele comunitare, ci le include ca o condiţie necesară şi o resursăesenţială. Baza organizării serviciilor de asistentă socială este comunitatea locală Coordonarea si îndrumarea la nivel naţional are de regula un profil politicgeneral si de suport tehnic-profesional. Responsabilităţile si deciziile de organizaresunt ale comunităţilor locale. 49
  • 50. Cursul 8 CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE ASISTENT SOCIALPrincipii eticeStandardeResponsabilităţi Etica profesională se afla la baza activităţii de asistenţă socială. Codul etic reprezintă un set dereguli care reflecta principii generale de conduita profesională. Comportamentul asistentului social trebuiesa fie consecvent si responsabil, astfel încât sa nu afecteze imaginea profesiei. Codul etic cuprinde douacapitole:A. Valorile şi norme etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului social;B. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale.Codul etic se bazează pe valorile şi normele etice fundamentale ale asistenţei sociale ca profesie. Coduletic reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi se refera la responsabilităţile acestora înrelaţiile cu persoanele asistate, colegii, precum şi alte categorii de profesionişti. Prevederile prezentuluiCod sunt asumate de către toţi asistenţii sociali pe toata durata practicării profesiei.Odată cu aderarea la Cod, asistenţii sociali vor participa la punerea lui în practica şi vor lua masuri pentrua descuraja, preveni, semnala şi corecta eventualele comportamente care se abat de la etica profesiei.Asistenţii sociali vor fi trataţi în mod egal şi vor apăra şi sprijinii colegii care au fost acuzaţi pe nedrept decomportament lipsit de etica. Existenta în forma scrisa a acestui Cod, nu garantează comportamentul eticîn sine.Scopul codului etic este: • de a identifica valorile morale fundamentale care stau la baza misiunii profesiei de asistent social; • de a stabili un set de responsabilităţi ale asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale; • de a clarifica responsabilităţile şi acţiunile profesioniştilor care vor rezolva posibile conflicte de natura etica. 50
  • 51. Prin aderarea la acest Cod, Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte regulidisciplinare şi sancţiuni în concordanta cu principiile identificate şi acceptate prinCodul etic.Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi seaplica tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. Aceste norme se refera laresponsabilităţile asistentului social ca profesionist si la relaţiile lui cu societatea,profesia, persoanele asistate, instituţia şi colegii. Etica şi deontologia în context internaţional şi naţional În 1994, în Colombo, Sri Lanka, a avut loc întâlnirea specialiştilor la nivelinternaţional care au încercat definirea ariei operative a asistentului social în cadrulprogramelor de protecţie socială. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali aadoptat, la această întâlnire, “Etica Asistenţei Sociale. Principii şi standarde”,cuprinsă în două documente: Declaraţia Internaţională a Principiilor Etice aleAsistenţei Sociale şi Standardele Etice Internaţionale ale Asistenţilor Sociali. Acest document, bazat pe “Codul Internaţional al Eticii pentru Asistentul SocialProfesionist” adoptat de Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali în 1976,conţine principiile etice de bază ale practicii asistenţei sociale şi procedurilerecomandate în relaţiile individuale ale managerului social cu clienţii, colegii şi alţispecialişti. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali recunoaşte necesitatea stabiliriiunor principii generale de orientare a asistentului social în relaţie cu problemeleindividuale şi sociale care intră în sfera asistenţei sociale şi recomandă procedurilenecesare care trebuie urmate când munca managerului social prezintă dileme etice. Standardele Etice Internaţionale ale asistentilor sociali au fost stabilite înconsens cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu alte convenţii carederivă din acestea. Plecând de la principiul de bază al profesiei de asistent social,potrivit căruia acesta intervine pentru creşterea bunăstării individuale, StandardeleEtice Internaţionale ale asistentilor sociali reglementează relaţiile dintre: 51
  • 52.  asistentul social şi problematica socială, în care sunt prevăzute standardelereferitoare la identificarea, înţelegerea şi interpretarea nevoilor individuale şi sociale;  asistentul social şi client, referitoare la principiile de colectare şi utilizare ainformaţiei privind situaţia clientului şi modalităţile de lucru cu clientul;  asistentul social şi organizatia în care lucrează, privind problemelereferitoare la aspecte ce ţin de procedurile şi practicile adecvate serviciilor oferite deorganizatie;  asistentul social şi colegii, în care sunt prevăzute standarde referitoare lasusţinerea oportunităţilor de informare şi experienţă între specialişti şi reglementeazăsituaţiile în care este încălcată etica profesională;  asistentul social şi profesie, referitoare la modalităţile de menţinere şiaplicare a valorilor profesionale în practica asistentei sociale. Problematica socială porneşte de la premise diferite de spaţiu geografic, condiţiiistorice, economice, sociale şi culturale care se regăsesc în strategiile guvernamentaledin sfera politicii sociale. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociale încurajeazăspecialiştii fiecărui stat să discute şi să clarifice problemele particulare relevantepentru fiecare ţară. Astfel, Federaţia Internaţională a Asistenţei Sociale recomanda“Etica Asistenţei Sociale. Principii şi Standarde” ca un ghid general pe baza căruiaspecialiştii fiecărui stat membru îşi pot stabilii principiile profesionale proprii. Plecând de la acest principiu, Asociaţia Română pentru Promovarea AsistenţeiSociale, membră a Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali, a elaborat primulCod deontologic al asistentului social în România. În elaborarea Codului, realizat deun colectiv de specialişti, membri ai Asociaţiei Române pentru PromovareaAsistenţei Sociale, sub îndrumarea prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, Decanul Facultăţiide Sociologie şi Asistenţă Socială, a fost folosit ca model codul deontologic al unorţări cu experienţă avansată în domeniu (Olanda, Spania, SUA). De asemenea, a fostutilizat Codul deontologic profesional al Federaţiei Internaţionale a AsistenţilorSociali şi al Asociaţiei Europene de Asistenţă Socială. Codul deontologic a fostdiscutat şi aprobat în 1997 de comunitatea profesională a asistentilor sociali. (membriai Asociaţiei Române pentru Promovarea Asistenţei Sociale) şi de delegaţii altororganizaţii profesionale de asistenţă socială din ţară (Asociaţia Asistenţilor Sociali 52
  • 53. Profesionişti, Asociaţia Asistenţilor Sociali din România) în cadrul ConferinţeiAsociaţiei Române pentru Promovarea Asistenţei Sociale. Valori şi norme eticeAcest set de norme etice reprezintă totalitatea exigentelor de conduita moralacorespunzătoare activităţii asistentului social. Normele au la baza valorilefundamentale ale asistenţei sociale: furnizarea de servicii în beneficiul persoanelorasistate, justiţia socială, respectarea demnităţii şi unicităţii individului, aconfidetialităţii şi integrităţii persoanei, autodeterminării şi competentei profesionale.Fiecare asistent social îşi va însuşi aceste valori şi norme etice, ele urmând sa seregăsească în comportamentul sau, astfel încât sa nu aducă prin acţiunile saleprejudicii imaginii profesiei.1. Furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistateScopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoaneleaflate în dificultate implicându-se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corecta şisoluţionarea problemelor sociale.În toate demersurile sale, asistentul social acţionează cu prioritate în interesulpersoanei asistate. În situaţia în care interesul persoanei asistate reprezintă oameninţare pentru comunitate / membrii comunităţii, asistentul social areresponsabilitatea de a îndruma persoana asistată şi de a media în scopul armonizăriiintereselor parţilor implicate.2. Justiţia socialăAsistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale.Asistenţii sociali se asigura de egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistatela informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia, şomajul,discriminarea, excluderea şi alte asemenea forme. 53
  • 54. 3. Demnitatea şi unicitatea persoanei Asistenţii sociali respecta şi promovează demnitatea individului, unicitatea şivaloarea fiecărei persoane.Asistentul social nu trebuie sa practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze lanici o forma de discriminare bazata pe rasa, etnie, sex şi orientare sexuala, vârsta,convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienta fizica sau psihica, situaţiemateriala şi/sau orice alta preferinţa, caracteristica, condiţie sau statut.4. AutodeterminareaAsistentul social respecta şi promovează dreptul persoanelor asistate laautodeterminare. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şiidentifica şi clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. Asistenţiisociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când, înjudecata profesională a asistentului social, acţiunile prezente şi/sau viitoare alepersoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi.5. Relaţiile interumane Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi lepromovează în practica profesională.Asistenţii sociali încurajează şi întăresc relaţiile dintre persoane cu scopul de apromova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor,grupurilor, organizaţiilor şi comunitatilor.6. Integritatea Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cumisiunea profesiei şi normele etice profesionale.7. CompetenţaAsistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţăprofesională determinată de licenţa, expertiza şi exprienţa profesională. Asistenţiisociali au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderileprofesionale şi de a le aplica în practica. Asistenţii sociali contribuie la îmbunătăţireaşi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei. 54
  • 55. B. Responsabilităţile asistentului social1. Responsabilităţile asistentului social faţă de societateAcţiune socială şi politicăAsistentul social pledează pentru condiţii de viaţa care sa conducă la satisfacereanevoilor umane de baza şi promovează valorile sociale, economice, politice şiculturale care sunt compatibile cu principiile justiţiei sociale. Asistentul social trebuiesa fie conştient de impactul vieţii politice asupra profesiei şi practicii profesionale.Asistentul social pledează pentru schimbări care sa contribuie la îmbunătăţireacondiţiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane de baza şi promovăriijustiţiei sociale. Asistentul social acţionează pentru a facilita accesul la serviciispecifice şi posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile, dezavantajate sauaflate în dificultate. Asistentul social promovează condiţiile care încurajeazărespectarea diversităţii sociale şi culturale atât în interiorul României, cât şi la nivelglobal. Asistentul social promovează politicile şi practicile care încurajeazăconştientizarea şi respectarea diversităţii umane. Asistentul social facilitează şiinformează publicul în legătură cu participarea la viaţa comunitară şi schimbărilesociale care intervin. Asistentul social trebuie sa asigure servicii profesionale însituaţii de urgenta. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi eliminadominarea, exploatarea sau discriminarea unei persoane, grup, comunitate saucategorie socială pe baza etniei, originii naţionale, sexului sau orientării sexuale şivârstei, stării civile, convingerilor politice sau religioase, deficientelor fizice/psihicesau altor asemenea criterii. Asistentul social se asigura de respectarea drepturilorfundamentale ale omului şi de aplicarea legislaţiei internaţionale la care România aaderat, conform Constituţiei României.2. Responsabilităţile asistenţilor sociali faţă de profesieIntegritatea profesională şi promovarea profesieiAsistentul social promovează şi menţine normele etice ale practicii profesionale.Asistentul social promovează şi dezvolta valorile şi etica profesiei, baza de cunoştinţeşi misiunea profesiei. Asistentul social protejează şi promovează integritatea 55
  • 56. profesională atât prin studii, cercetare, analiza şi critica constructiva, cât şi prinactivităţi de predare, consultanţă, expuneri în cadrul comunităţii şi participare activăîn cadrul organizaţiilor profesionale. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi aelimina practicarea neautorizată şi necalificată a profesiei de asistent socialsemnalând Colegiul Asistenţilor Sociali.Evaluare şi cercetareAsistentul social evaluează şi promovează politicile din domeniu, implementareaprogramelor şi intervenţiilor practice. Asistentul social care se angajează în programede cercetare respecta etica profesiei şi utilizează tehnici şi metode profesionale.Asistentul social care se implica în programe de cercetare trebuie sa asigureanonimatul participanţilor şi confidenţialitea asupra datelor obţinute.Responsabilităţile asistentului social faţă de persoanele asistateAngajamentul faţă de persoana asistatăPrincipala responsabilitate a asistentului social este de a promova bunăstareapersoanei asistate. Interesele persoanei asistate primează. Asistentul social activeazăîn limitele obligaţiilor legale şi ale responsabilităţilor sale în cadrul instituţieiangajatoare.Respectarea principiului autodeterminăriiAsistentul social nu decide în numele persoanei asistate. Asistentul social ajutapersoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celeimai bune opţiuni, acordând totodată atenţia necesară intereselor celorlalte părţiimplicate. Excepţiile sunt prevăzute de lege. Asistenţii sociali pot limita drepturilepersoanelor asistate la autodeterminare atunci când, în judecata profesională aasistentului social acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintăun risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi.Contractul cu persoana asistată• Asistentul social va furniza servicii persoanelor asistate numai în contextul uneirelaţii profesionale bazate, atunci când este cazul, pe un contract scris şi/sau peconsimţământul persoanei asistate. În cazul în care persoana asistată nu arecapacitatea de a semna un contract, asistentul social trebuie să protejeze intereselepersoanei asistate urmărind să obţină permisiunea reprezentantului legal al acestuia 56
  • 57. (tutore,curator,etc).• Asistentul social foloseşte un limbaj clar pentru a informa persoanele asistatedespre scopul, riscurile şi limitele serviciilor, costurile legate de serviciul respectiv,alternativele existente, dreptul persoanei asistate de a refuza sau de a rezilia contactulcât şi despre perioada pentru care se încheie contractul respectiv. Asistentul socialtrebuie să ofere persoanelor asistate posibilitatea de a pune întrebări.• În situaţiile în care persoanele asistate nu înţeleg sau au dificultăţi în a înţelegelimbajul primar folosit în practica, asistentul social trebuie să se asigure ca acesta aînţeles. Aceasta presupune asigurarea unei explicaţii verbale detaliate sau asigurareaunui translator sau intepret.• Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informaţii despre natura şinecesitatea serviciilor şi de a informa persoana asistată cu privire la dreptul sau de arefuza serviciul oferit (indiferent dacă serviciul a fost solicitat sau nu de cătrepersoana asistată).• Asistentul social informează persoanele asistate cu privire la limitele şi riscurilefurnizării de servicii prin intermediul computerelor, telefoanelor sau a altor mijloacede comunicare şi solicita acordul scris al persoanelor asistate pentru orice înregistareaudio şi video, cât şi pentru prezenta unei terţe persoane ca observator.Competenţa profesionalăToate acţiunile asistentul social trebuie să se înscrie în limitele de competenţă aleprofesiei. Pregătirea profesională a asistentului social trebuie să fie un procescontinuu de perfecţionare. Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte procedura, limita detimp şi modalitatea prin care asistenţii sociali îşi vor menţine şi imbunătăţiperformantele profesionale. Pentru a asigura o intervenţie competentă, asistentulsocial are dreptul şi obligaţia de a asigura servicii şi de a folosi tehnici specializate deintervenţie, numai după participarea la un program de instruire specializată. Stărilepersonale (emoţionale sau de altă natură) nu influenţează calitatea intervenţieiprofesionale a asistentului social.Competenţă culturala şi diversitatea socialăAsistentul social oferă servicii în concordanta cu specificul cultural din care provinepersoana asistată, adaptându-se diversităţii culturale prin cunoaşterea, înţelegerea, 57
  • 58. acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente. Asistentul social trebuie săaibă cunoştinţe de baza despre mediul cultural şi caracteristicile grupului/comunităţiidin care fac parte persoanele asistate. Instruirea asistentului social îi permite acestuiaînţelegerea diversităţii sociale şi culturale privind etnia, religia, sexul şi orientareasexuala, vârsta, statutul marital, convingerile politice şi religioase, dizabilităţilementale sau fizice.Conflict de intereseAsistentul social evita conflictul de interese în exercitarea profesiei şi promovează oabordare imparţiala a situaţiilor profesionale. Asistentul social informează persoanaasistată despre posibilele conflicte de interese şi intervine, după caz, în prevenirea saurezolvarea acestora. În anumite cazuri, protejarea persoanei asistate poate conduce laîncheierea relaţiei profesionale şi orientarea persoanei asistate către un alt coleg sauun alt serviciu. Asistentul social nu foloseşte relaţia profesională cu persoana asistatăpentru obţinerea de avantaje sau alte beneficii în interes personal. Asistentul socialcare asigura servicii pentru doua sau mai multe persoane între care exista o relaţie (deexemplu membrii unei familii, cuplul) trebuie să clarifice care dintre indivizi suntconsideraţi persoane asistate, natura obligaţiilor profesionale ale asistentului social şiale părţilor implicate, încercând să atenueze sau să prevină conflictele de intereseposibile sau reale.Confidenţialitatea şi viaţa privatăAsistentul social trebuie să se bazeze pe principiile respectului apărării intimităţii,confidenţialităţii şi utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în actul exercităriiprofesiei. Asistentul social nu solicita informaţii despre viaţa privata a persoaneiasistate decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenţie. Odată ceaceste informaţii au fost obţinute, asistentul social păstrează confidenţialitatea asupralor. În anumite situaţii, asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale, cuacordul persoanei asistate sau al reprezentantului legal al acestuia. Asistenţii socialipot dezvălui informaţii confidenţiale fora acordul persoanelor asistate în anumitesituaţii de excepţie, cum ar fi: munca în echipa pluridisciplinara, când acest lucru esteprevăzut prin lege, când se pune în pericol viaţa persoanelor asistate şi/sau a altorpersoane, când se transfera cazul către alt asistent social. Asistentul social informează 58
  • 59. persoana asistată în măsura posibilităţii despre încălcarea confidenţialităţii şi despreposibilele consecinţe. Asistentul social discuta cu persoanele asistate şi alte părţiimplicate despre natura informaţiei confidenţiale şi circumstanţele în care aceastapoate fi încălcata. Discuţia trebuie să se facă la începutul relaţiei profesionale şi decâte ori este necesar pe parcursul acesteia. Atunci când asistentul social furnizeazăservicii de consiliere familiilor, cuplurilor sau grupurilor, acesta trebuie să botina unconsens privind dreptul fiecăruia la confidenţialitate şi obligaţia fiecăruia de a păstraconfidenţialitatea informaţiilor. Asistentul social informează familia, cuplul saumembrii grupului cu care lucrează despre faptul ca nu poate garanta păstrareaconfidenţialităţii de către toate persoanele implicate. Asistentul social trebuie săpăstreze confidenţialitatea atunci când prezintă un caz social în mass-media.Asistentul social păstrează confidenţialitatea în timpul procedurilor legale, în măsurapermisă de lege.Accesul la dosareAccesul la dosarele persoanelor asistate şi transferul acestora se realizează astfelîncât să se asigure protecţia informaţiilor confidenţiale. Accesul la dosarelepersoanelor asistate este permis profesioniştilor care lucrează în echipapluridisciplinara, supervizorilor activităţii profesionale de asistenţă socială şi altorpersoane autorizate în unele cazuri prevăzute de lege. La cerere, persoanele asistateau acces la informaţii din propriile dosare, în măsura în care acestea servescintereselor persoanelor asistate şi nu prejudiciază alte persoane. La încheiereaserviciilor, asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele persoanelorasistate pentru a asigura accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilorconfidenţiale.Contactul fizicContactul fizic cu persoana asistată este evitat de către asistentul social, dacă acestlucru afectează din punct de vedere psihologic persoana asistată. Asistentul socialcare se angajează în contacte fizice cu persoanele asistate are responsabilitatea de astabili limite adecvate diferenţelor culturale. Asistentul social nu se angajează înrelaţii sexuale cu persoanele asistate sau rudele acestuia, pe toata durata relaţiei 59
  • 60. profesionale. Asistentul social nu manifesta faţă de persoanele asistatecomportamente verbale sau fizice de natura sexuala, cum ar fi avansurile sexuale sausolicitările de favoruri sexuale.LimbajulAsistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faţă de persoana asistată şievita folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor saucomunitarilor.Plata serviciilorAtunci când se stabilesc taxe pentru furnizarea anumitor servicii, asistentul social seasigura ca acestea sunt rezonabile şi în concordanta cu serviciile furnizate. Asistentulsocial nu accepta bunuri sau servicii din partea persoanelor asistate în schimbulserviciilor furnizate.Întreruperea şi încheierea relaţiei cu persoana asistatăAsistentul social asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea suntîntrerupte de factori cum ar fi: transfer, boala, indisponibilitate, etc. Asistentul socialîncheie relaţia profesională cu persoana asistată şi serviciile oferite acestuia atuncicând acestea nu mai răspund nevoilor şi intereselor persoanei asistate. Asistentulsocial se asigura ca încheierea relaţiei profesionale cu persoana asistată şi aserviciului oferit este un proces planificat asupra căruia persoana asistată are toateinformaţiile necesare.Responsabilităţile asistenţilor sociali ca profesioniştiSupervizarea şi consultareaPentru a exercita funcţii de supervizare sau consultanta, asistenţii sociali trebuie sădeţină pregătirea, cunoştinţele, abilitatule, specializarea şi experienţa practicasolicitata de aceasta poziţie. Asistentul social exercita funcţii de supervizare şiconsultanta numai în aria de competenţă specifica profesiei. Asistenţii sociali cufuncţii de conducere asigură condiţiile necesare respectării prevederilor Codului etic.Educaţia, formarea şi evaluareaAsistenţii sociali care îndeplinesc funcţii de supervizare trebuie să asigure unprogram de pregătire şi dezvoltare profesionala continua a asistenţilor sociali din 60
  • 61. subordine. Asistenţii sociali care au responsăbilitatea de a evalua performanteleasistenţilor sociali din subordine vor folosi criterii şi instrumente de evaluareprofesională clar definite. Asistentul social se implica activ în dezvoltarea continua aprofesiei prin sprijin profesional acordat colegilor la începutul carierei şi prinparticiparea la schimb de experienţa şi cunoştinţe profesionale intra şiinterdisciplinare.Responsabilitatea faţă de instituţia angajatoreAsistentul social respecta politica, principiile şi regulamentele interne ale instituţieiangajatoare. Asistentul social participa la îmbunătăţirea politicilor şi procedurilorinstituţiei angajatoare şi la sporirea eficientei serviciilor oferite. Asistentul social seasigura ca instituţia angajatoare cunoaşte obligaţiile etice ale profesiei de asistentsocial prevăzute de Codul etic şi implicaţiile practice ale acestor obligaţii. Asistentulsocial se asigura ca practicile, politicile şi procedurile instituţiei în cadrul căreia îşidesfaşoară activitatea sunt compatibile cu prevederile Codului etic. Asistentul socialacţionează astfel încât să prevină şi să elimine orice forma de discriminare înactivităţile, politicile şi practicile instituţiei angajatoare.Conflictele de muncăConflictele de munca ale asistenţilor sociali sunt rezolvate conform legislaţiei învigoare. Acţiunile asistenţilor sociali care sunt implicaţi în conflicte de munca trebuiesă se ghideze după valorile, principiile şi normele etice ale profesiei. În cazul unuiconflict la locul de munca, trebuie acceptate diferenţele de opinie, iar acestea trebuiepuse în discuţie ţinând cont şi de interesele persoanelor asistate.DiscriminareaAsistentul social nu practica, nu se implica, nu facilitează şi nu colaborează la nici oforma de discriminare bazata pe etnie, sex sau orientare sexuala, stare civila,convingeri politice şi/sau religioase, deficiente fizice sau psihice sau pe alteasemenea criterii.Conduita privatăAsistentul social va evita ca prin propriul comportament să aducă prejudicii imaginiiprofesiei. Asistentul social va evita ca problemele personale să îi afecteze judecata,performantele profesionale sau interesele persoanelor asistate. În cazul în care 61
  • 62. aceasta situaţie nu se poate evita, asistentul social trebuie să solicite imediatconsultanta şi sprijin profesional, să reducă numărul de cazuri cu care lucrează, să îşiîncheie activitatea profesională sau să întreprindă orice altă acţiune pentru a protejapersoanele asistate.ReprezentareÎn situaţia în care reprezintă o instituţie, asistentul social trebuie să prezinte clar şi cuacurateţe punctul oficial de vedere al instituţiei respective.OnestitateAsistentul social îşi asuma responsabilitatea şi meritele numai pentru propriaactivitate şi recunoaşte cu onestitate meritele şi contribuţia altor profesionişti.Responsabilităţile asistentului social faţă de colegiRespectulAsistentul social îşi tratează colegii cu respect şi evita aprecierile negative la adresalor în prezenta persoanelor asistate sau a altor profesionişti. Asistentul social acordasprijin şi asistenţă colegilor care trec prin perioade dificile. Dacă perioada respectivase prelungeşte şi are urmări în planul activităţii profesionale, asistentul social vaapela la procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali.ConfidenţialitateaAsistentul social respecta confidenţialitatea informaţiilor împărtăşite de colegi încursul relaţiilor profesionale.Colaborarea interdisciplinară şi consultareaAsistenţii sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participa la luareadeciziilor care vizează bunăstarea persoanei asistate, utilizând valorile profesiei şiexperienţa profesională. Obligaţiile etice şi profesionale ale echipei multidisciplinareca întreg şi a membrilor echipei trebuie clar definite. Asistenţii sociali solicita şi oferăconsultanta şi consiliere colegilor ori de câte ori este nevoie.Disputele dintre colegiDisputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei implicaţi şi prinrespectarea dreptului parţilor la opinie. În cazul prelungirii acestora se apelează la unmediator sau la supervizor. Disputa dintre angajator şi un alt coleg nu este folosita de 62
  • 63. asistentul social pentru a obţine o poziţie sau un avantaj personal. Disputele sauconflictele dintre colegi sunt rezolvate fără implicarea persoanei asistate.Orientarea către alte serviciiAsistentul social orientează persoanele asistate către alte servicii atunci cândproblematica persoanei asistate depăşeşte competentele sale profesionale, când nu aînregistrat progrese semnificative şi atunci când persoana asistată are nevoie deservicii suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi. Asistentul socialcare orientează persoana asistată către alte servicii, transmite către noua agenţie toateinformaţiile necesare soluţionării cazului.Incompetenţa şi comportamentul lipsit de eticăÎn situaţiile în care asistentul social observă incompetenţa sau comportamentul lipsitde etică al unuia dintre colegi, îi acordă acestuia sprijin şi asistenţă. Dacă cel în cauzanu îşi corectează comportamentul profesional, asistentul social va apela laprocedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali. Asistentul socialacţionează pentru a descuraja, preveni şi corecta un comportament în discordanţă cunormele etice. Asistentul social trebuie să apere şi să asiste colegii acuzaţi pe nedreptde comportament contra normelor deontologice ale profesiei. Cursul nr. 9 SĂRĂCIA ŞI EXCLUZIUNEA SOCIALĂ 63
  • 64. Incluziunea socială. Fenomenul sărăciei şi disparităţile în veniturile populaţieiCombaterea excluziunii socialeCategorii de persoane care necesită măsuri speciale de protecţie socială Incluziunea socială. Fenomenul sărăciei şi disparităţile în veniturilepopulaţiei Tranziţia în România a fost însoţită de o creştere explozivă a sărăciei. In primajumătate a anilor 90 sărăcia a crescut, iar la mijlocul ultimei decade a cunoscut operioadă scurtă de declin. Totuşi, începând cu anul 1997 sărăcia a cunoscut o creştereatingând maximul perioadei în anul 2000 (35%). Începând de atunci, dimensiunea sărăciei a scăzut ajungând la cea. 28,9% în anul2002. Evoluţia sărăciei în România 1995-2002-♦- Rata sărăciei-■- Rata sărăciei extreme Sărăcia extremă, pe de altă parte, a cunoscut o evoluţie mult mai linearădovedindu-se în acelaşi timp mult mai rezistentă, scăderea ei fiind ceva mai redusă decâtcea înregistrată de către sărăcie în ansamblu, nivelul sărăciei extreme în anul 2002 fiindde 10,9%. Una dintre principalele caracteristici ale sărăciei în România este profunzimearedusă, media veniturilor persoanelor sărace, fiind cu aprox. 22% mai mică decâtpragul de sărăcie. 64
  • 65. Marea majoritate a persoanelor sărace din România a cunoscut doar o sărăcietranzitorie (58,4%) numai 22% putând fi considerate în stare de sărăcie cronică. Cea mai redusă rată a sărăciei a fost înregistrată în Bucureşti şi în regiuneaadiacentă şi este în jur de 11%. Inegalitatea veniturilor se situează conform indicelui Gini sub media UniuniiEuropene (0,33), fiind în anul 2002 de 0,29. Acest indicator a cunoscut o uşoară creştereîn ultimii doi ani de la 0,28 la 0,29. Cei 20% cei mai bine situaţi dintre români au un venit curent de 4,57 ori mai maredecât al celor 20% cei mai săraci. Combaterea excluziunii sociale Adoptarea în anul 2001 a Legii nr. 416 privind venitul minim garantat areprezentat un pas important în lupta împotriva excluziunii sociale, garantând venitulminim în concordanţă cu regulamentele Uniunii Europene. Dacă în anul 2001 au beneficiat de ajutoare sociale acordate în temeiul Legiinr.67/1995 privind ajutorul social un număr de aproximativ 91.000 familii, în anul 2002,în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat numărul total al beneficiarilorde ajutoare sociale a crescut la 619.570 familii, iar contribuţia financiară a fost în sumătotală de 3.141 miliarde lei. În primul semestru al anului 2003 a beneficiat de ajutoare sociale un numărmediu lunar de aproximativ 375.000 familii şi persoane singure pentru care s-a alocat osumă de cea. 500 miliarde lei. Prin Legea bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelorlocale în anul 2003, în vederea asigurării plăţii ajutoarelor sociale, a ajutoarelor pentruîncălzirea locuinţei şi pentru protecţia specială a persoanelor cu handicap a fost prevăzutăsuma de 7.727 miliarde lei, reprezentând circa 0,41% din PIB. Unul dintre cele mai recente instrumente de realizare a obiectivelor strategicecuprinse în Planul Naţional de Acţiune Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale îlconstituie Legea nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.Obiectul legii îl constituie garantarea accesului efectiv, în special al tinerilor, la drepturilefundamentale precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere amarginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu. La elaborareaactului normativ au fost luate în considerare reglementările comunitare în domeniu, 65
  • 66. respectiv Rezoluţia nr.89/1031 a Consiliului miniştrilor afacerilor sociale precum şiConvenţia OIM nr.117/1962 şi Carta Socială Europeană revizuită, ratificate de România. Pentru unitatea programelor antisărăcie derulate de instituţii ale administraţieicentrale, locale şi ale societăţii civile, a fost înfiinţată Comisia Guvernamentală Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) - organism guvernamentalaflat sub directa coordonare a primului ministru. Sărăcia este redusa la un singur parametru, cel financiar. Pentru a combate excluziunea sociala nu este suficient doar suportul financiar, citrebuie dezvoltat un larg complex de forme de suport. Alături de combaterea sărăcieistatul modern al bunăstării a dezvoltat un complex de activităţi orientate sprepromovarea incluziunii sociale. Obiectivul nu este numai eliminarea sărăciei, ci mult maiamplu, construirea unei societăţi de coeziune, in care toţi membrii săi sa duca o viatasociala prospera. România, alături de celelalte tari aflate in tranziţie prezintă o situaţie diferita: - Nu avem inca o economie care sa funcţioneze rezonabil si care sa asiguremajorităţii populaţiei un standard acceptabil de viata; - Nu avem un sistem de servicii sociale suficient de bine dezvoltat si organizat.Sărăcia severa afectează un segment larg al colectivităţii. Serviciile socialefundamentale sunt serviciile care asigura securitatea populaţiei, invatamantul, sănătateasi deşi au făcut progrese notabile sunt inca departe de a depăşi crizele cu care seconfrunta si care, cumulate nu pot asigura o viata colectiva echilibrata si sigura.Cauzele, reprezintă efectele unui sistem care nu s-a organizat suficient si nu estecapabil inca sa funcţioneze in mod normal si satisfăcător. - Definirea sărăciei se face adesea din doua perspective distincte: - din perspectiva consumului (satisfacerea nevoilor); - din perspectiva activităţii, a funcţionarii normale (condiţii minime); Concept : - sărăcie absoluta - idea de subzistenta; - sărăcie relativa - condiţii minime acceptabile; Definirea excluderii sociale: 66
  • 67. a) excludere sociala - incapacitatatea unuia sau mai multor sisteme, dintrecare: • sistem democratic legal care presupune integrare civica; • piaţa muncii care presupune integrare economica; • sistemul statului bunăstării care presupune integrare sociala; • sistemul familiei si comunităţii care presupune integrare interpersoane. b) excluziune sociala - situaţia de eşec a realizării depline a drepturilorcetăţeneşti; Politica de evitare si absorbţie a excluziunii şi marginalizării sociale, este cea depromovare a incluziunii sociale. Pentru prima data in istoria postdecembrista, problemele sociale sunt grupatede un organism guvernamental unic responsabil in domeniu, capabil sareconstruiască intr-un mod structurat si coerent sistemul de protectie si asistentasociala. Aceasta viziune moderna de natura a elimina fragmentările politice esteasigurata de MMFES. Se porneşte, firesc de la ideea ca nevoile indivizilor suntcomplex structurare, de tip integrat, si ele nu pot fi gândite si soluţionate pe"bucăţele".Familia, indiferent de tipul ei, include intr-o forma sau alta toate nevoilepersoanelor, incepand cu cele ale copilului si sfârşind cu cele ale vârstnicului, eafiind locul unde se poate crea si măsura bunăstarea individului. Grupurile aflate in situaţii de nevoi extreme care se confrunta adesea chiar culipsa condiţiilor elementare de viata sunt: - Familiile cu mulţi copii si cu venituri foarte mici, lipsite de locuinţa sau cu condiţii proaste de locuit, cu probleme legate de deplasarea la scoală in mediile rurale, neparticipare la scoală; - Familiile monoparentale lipsite de suport mai ales cu doi sau mai mulţi copii; - Copiii si femeile abuzate, victime ale violentei in familie sau alungate din locuinţa; Copii abandonaţi in strada sau folosiţi pentru cerşit; - Tinerii care la 18 ani părăsesc centrele de plasament; - Persoanele cu nevoi de resocializare si reintegrare sau recuperare: delincvenţi juvenili; 67
  • 68. - Persoanele cu capacitate limitate sau distorsionate de viata sociala normala si responsabile: familii dezorganizate, incapabile sa susţină dezvoltarea copiilor, sa soluţioneze conflictele; - Copiii străzii: in ciuda unor incercari notabile de schimbare, pe ansamblusituaţia lor este departe de a fi soluţionata datorita lipsei unor servicii specializatecare sa duca la reintegrarea lor normala in familie si comunitate; Persoanele cu handicap; O mare parte a populaţiei de romi, care inca se confrunta cu probleme extreme de grave; Victimele unor catastrofe naturale; Şomerii pe termen lung, mai ales in zone defavorizate economic; Vârstnicii, ale căror resurse financiare si personale sunt insuficiente pentru o viata autonoma demna; Cursul nr. 10 Comisia Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale 68
  • 69. Caracteristici ale Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale (CASPIS) Opţiunile strategice Prezentarea Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a incluziunii sociale (PNA-inc) Obiective CASPIS Pentru unitatea programelor anti-sărăcie derulate de instituţii ale administraţieicentrale, locale şi ale societăţii civile, a fost înfiinţată Comisia Guvernamentală Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) - organism guvernamental aflat subdirecta coordonare a primului ministru. Din CASPIS fac parte reprezentanţi ai Ministerelor şi Agenţiilor Guvernamentale,reprezentanţi în România ai misiunilor Uniunii Europene, Băncii Mondiale, PNUD,UNICEF etc., reprezentanţi ai Sindicatelor şi ai Patronatului, reprezentanţi ai autorităţilorlocale, specialişti din lumea academică, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile.CASPIS funcţionează în baza Hotărârii Guvernului nr.705/2002. Obiectivele principaleale CASPIS sunt elaborarea Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare aIncluziunii Sociale şi implementarea sa, monitorizarea dinamicii fenomenuluisărăciei, evaluarea efectelor anti-sărăcie ale măsurilor de politică socială promovate,precum şi dezvoltarea capacităţii de a identifica şi soluţiona priorităţile în domeniulsocial. Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (PNAinc) a fostaprobat prin Hotărârea Guvernului nr.829/2002. Acest document, a cărui implementare seface sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse reflectanoua abordare a politicilor sociale, care conectează trei tipuri de politiciinterdependente: politica economică, politica de angajare şi politica socială. Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale cuprinde oviziune globală pe termen lung (10 ani) şi pe termen scurt (2002-2004), iar împreună cuProgramul Social pe perioada 2002-2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului 69
  • 70. nr.811/2002, permite o complementaritate între abordarea imediată şi cea pe termenmediu. Pentru implementarea la nivel teritorial a obiectivelor PNA-inc s-au înfiinţat, lanivelul judeţelor şi municipiului Bucureşti, Comisiile judeţene antisărăcie, al cărorobiectiv principal este de a elabora planurile judeţene antisărăcie ţinând cont de realităţilesociale, nevoile sociale identificate şi posibilităţile de soluţionare. Crearea unei societăţi europene bazate pe o creştere economică durabilă şi cuun nivel ridicat al bunăstării populaţiei reprezintă un obiectiv important alProgramului de Guvernare. Analiza stării sociale a populaţiei în perioada de tranziţieevidenţiază o serie de probleme, a căror persistenţă poate influenţa negativ procesulde dezvoltare socială. Principala problemă o constituie nivelul scăzut de trai cu care se confruntăcirca o cincime din populaţie, categorii importante ale acesteia fiind afectate desărăcie extremă sau excluziune de la drepturile fundamentale. Cei mai afectaţi descăderea nivelului de trai sunt agricultorii, persoanele fără loc de muncă şipensionarii. Categoriile vulnerabile sunt reprezentate de gospodăriile cu mai mult de5 membri şi cele de etnie romă. În ciuda tendinţei generale de scădere a sărăciei,aceste categorii se confruntă cu cel mai ridicat risc de sărăcie. Între cele două mediide rezidenţă se înregistrează diferenţe considerabile în ceea ce priveşte nivelul detrai, amploarea fenomenului sărăciei fiind mai mare în mediul rural. În ceea ce priveşte ocuparea, dinamica pieţei muncii este caracterizată princreşterea ponderii populaţiei inactive, scăderea ratei de ocupare, creşterea ocupării însectorul informal şi a şomajului mascat. Deşi cheltuielile cu măsurile active deocupare au crescut, situaţia ocupării nu s-a îmbunătăţit semnificativ. O categorie derisc o reprezintă tinerii între 15-24 ani, aproape jumătate din aceştia aflându-se înşomaj. Un fenomen îngrijorător în domeniul educaţiei îl constituie creşterea număruluicopiilor care nu se înscriu la şcoală şi al celor care abandonează şcoala timpuriu,fenomenul fiind mai accentuat în mediul rural. Deşi starea generală de sănătate a populaţiei este relativ bună, în România seînregistrează încă valori ridicate ale unor indicatori, precum mortalitatea infantilă şi 70
  • 71. incidenţa TBC, deoarece există anumite categorii de populaţie, în special în mediulrural, care nu au acces la serviciile de sănătate. În domeniul locuirii, probleme sociale grave sunt generate de calitatea scăzutăa condiţiilor de locuit, de creşterea costului utilităţilor publice, la care se adaugă lipsaunui stoc public de locuinţe pentru situaţii de urgenţă (evacuări forţate, dezastrenaturale şi antropice etc.). Unul din grupurile vulnerabile este cel al copiilor în situaţii de risc: copiii dinfamilii monoparentale şi familii cu mulţi copii, copiii din instituţiile de ocrotire,copiii străzii etc. Aceştia se confruntă cu un risc crescut de abandon de către familie,abandon şcolar, violenţă în familie, trafic de fiinţe umane, delicvenţă juvenilă,exploatare economică şi cerşetorie, consum de droguri. Alături de sărăcie, în perioada de tranziţie au apărut o serie de fenomene dedezagregare socială, caracterizate prin cronicizarea şomajului şi apariţia fenomenuluide dependenţă socială, degradarea condiţiilor de locuit şi a accesului la bunuriledurabile. În ceea ce priveşte distribuţia sărăciei şi excluziunii sociale la nivel teritorial,estimările ratelor de sărăcie a comunelor şi oraşelor indică o eterogenitate mare alocalităţilor, din perspectiva nivelului de trai, în interiorul regiunilor de dezvoltare. Pelângă problemele critice menţionate în domeniul rural, la nivelul oraşelor se constatăconturarea unor zone intraurbane de sărăcie cronică, caracterizate prin nivel de traiscăzut şi acces precar la servicii. Un caz particular este cel al zonelor monoindustrialeafectate de un declin economic accentuat. Pentru a preveni acutizarea problemelor critice identificate, cu consecinţenegative asupra sistemului social, este necesară adoptarea de măsuri focalizate pecategoriile de persoane vulnerabile şi pe domeniile menţionate. Odată cu intensificarea procesului de descentralizare a administraţiei publice, aapărut necesitatea dezvoltării de politici la nivel judeţean şi local, planificarea lanivel naţional fiind completată de iniţierea unor programe judeţene de combatere asărăciei şi excluziunii sociale. În perioada 2002 - 2004, pentru a-şi îndepliniatribuţiile de susţinere a autorităţilor publice judeţene în identificarea problemelorsociale, în dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea politicilor şi programelor 71
  • 72. sociale, Comisia Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS), aprobatăprin H.G. nr.705/2002, a acordat suport Consiliilor Judeţene în constituirea unorcomisii judeţene cu rol de coordonare în domeniul social şi în elaborarea unor planurijudeţene anti-sărăcie. După această primă etapă, este necesară revizuirea cadrului instituţionalexistent, în vederea îmbunătăţirii procesului de planificare la nivel judeţean şi a uneimai bune coordonări între cele două niveluri de planificare, naţional şi judeţean. Planul Naţional Anti-sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (PNAinc)revizuit stabileşte cadrul necesar în vederea atingerii ţintelor strategice asumate prinProgramul de Guvernare şi a direcţiilor de acţiune prevăzute în MemorandumulComun de Incluziune Socială semnat de România şi Comisia Europeană în luna iunie2005, având drept scop combaterea sărăciei şi a marginalizării sociale, precum şipromovarea incluziunii sociale. Principala contribuţie pe care o aduce acest Plan Naţional Anti-sărăcie şiPromovare a Incluziunii Sociale la îmbunătăţirea actualului sistem, constă înpromovarea unei concepţii integrate asupra măsurilor de combatere a sărăciei şiexcluziunii sociale, precum şi asupra procesului de monitorizare a implementăriiprogramelor în domeniul incluziunii sociale de către instituţiile responsabile, atât lanivel naţional, cât şi la nivel judeţean Planul include definiţii ale unor termeni care au creat confuzii fiind deseoriutilizaţi, cu semnificaţii diferite, în funcţie de contextul utilizării lor. În capitolele 3 şi4 sunt stabilite direcţiile strategice în domeniul incluziunii sociale, precum şiobiectivele prioritare pentru combaterea sărăciei şi a marginalizării sociale. Încapitolul 5 sunt prevăzute măsurile instituţionale la nivel judeţean necesare pentrurealizarea corelării măsurilor adoptate la acest nivel cu obiectivele prioritare stabilitela nivel naţional, precum şi pentru crearea mecanismelor de monitorizare şi evaluarea implementării PNAinc. Capitolul 6 precizează principalele elemente ale sistemuluide monitorizare a implementării PNAinc şi a dinamicii sărăciei şi excluziunii sociale,atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, precum şi responsabilităţile instituţiilorîn cadrul acestui sistem. 72
  • 73. Planul de acţiune pentru atingerea obiectivelor strategice este detaliat în anexala hotărâre, fiind precizate măsurile, termenele de realizare a lor, instituţiileresponsabile precum şi sumele alocate ori necesare implementării măsurilor. OBIECTIVE STRATEGICE PENTRU INBUNATATIREA SITUATIEICOPIILOR DIN PLANUL NATIONAL ANTI–SARACIE SI PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE* reducerea substantiala a saraciei copiilor;* scaderea riscului de abandon, inclusiv prin asigurarea dreptului copilului de a finascut intr-o familie care il doreste;*reducera rapida a numarului si gravitatii cazurilor de copiineglijati/abuzati/maltratati/exploatati in propria familie;* reforma radicala a tratarii cazurilor de abandon;* stimularea si sustinerea unei calitati ridicate a natalitatii;* diversificarea serviciilor de suport pentru copii in cadrul comunitatii;* cresterea gradului de profesionalizare a personalului antrenat in protectia copilului;* eradicarea fenomenului copiilor strazii, in cursul a 1-2 ani;* prevenirea delincventei juvenile si recuperarea sociala a delincventilor minori,sustinerea sociala a victimelor minori ai delincventei; OBIECTIVE STRATEGICE PENTRU INBUNATATIREA SITUATIEITINERILOR DIN PLANUL NATIONAL ANTI –SARACIE SI PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE* sporirea participarii tinerilor la viata economica;* cresterea participarii sociale a tinerilor; 73
  • 74. * atenuarea impactului factorilor de risc care conduc la marginalizarea si excluziuneasociala a tinerilor;* cresterea participarii scolare, mai ales la nivelul secundar si post – secundar; OBIECTIVE STRATEGICE IN DOMENIUL EDUCATIEI DIN PLAULNATIONAL ANTI–SARACIE SI PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE* asigurarea inscrierii cvasi totale a copiilor de varsta scolara in sistemul scolar;* scaderea abandonului scolar in ciclul obligatoriu spre zero in urmatorii 5 ani;* relansarea invatamantului post-obligatoriu, cu un accent special pe conceptiainvatamantului tehnic si profesional;* reabilitarea sistemului scolar din mediul rural;* asigurarea accesului la formarea continua;* cresterea functiei scolii de orientare scolara si profesionala;* promovarea egalitatii de sanse educationale ca instrument esential al diminuariipolarizarilor sociale;* generalizarea participarii la anul de pregatire pentru scoala din invatamantulprescolar;* promovarea educatiei incluzive pentru copii cu dizabilitati;* cresterea capacitatii scolii de a promova incluziunea sociala;* cresterea semnificatiei personale si profesionale a scolii;DIRECTII STRATEGICE, PRIORITARE PE TERMEN MEDIU/LUNG (2002-2012) CARE FAC REFERIRE LA SITUATIA FAMILIEI SI COPILULUI DIN PLANUL NATIONAL ANTI-SARACIE SI PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE* eradicarea unor situatii sociale inacceptabile moral pentru o societate civilizata:copiii strazii, copii abandonati in institutii, traficul cu fiinte umane, violenta 74
  • 75. domestica, copii neglijati si / sau abuzati in familie; dezvoltarea unui sistem de suportpentru victume;* asigurarea accesului tuturor membrilor societatii la serviciile sociale fundamentale:sanatate, invatamant, ocupare si asistenta sociale;* investitie in noua generatie: asigurarea conditiilor decente de viata pentru copii si aaccesului lor la oportunitatile de dezvoltare, prin: eradicarea saraciei copiilor intr-operioada de 15 ani ( 2017) si acces egal la educatie: pentru copii din mediul rural, dinzonele sociale defavorizate;* suport sustinut pentru integrarea tinerilor in viata matura: tinerii trebuie priviti nuca o problema, ci ca o resursa cruciala a dezvoltarii social-economice: -cresterea oportunitatilor de participare scolara si de formare profesionala; -cresterea oportunitatilor ocupationale; -suport pentru obtinerea unei locuinte; -oportunitati pentru participare sociala si politica;* completarea si dezvoltarea sistemului de protectie sociala: implementareasistemului national de asistenta sociala, precum si trecerea decisive de la protectiasociala de tip pasiv la actvizarea capacitatilor individuale si colective;* dezvoltarea capacitatii autoritatilor publice nationale, judetene si locale deidentificare a problemelor sociale, de dezvoltare si implementare de politici siprograme sociale, de evaluare si monitorizare a politicilor si programelor;* activizarea fortelor comunitare, a initiativelor colective si dezvoltarea unei culturi aparteneriatului social; Legislaţia în domeniul asistenţei sociale – prezentare generală Legea Subiectul Principalele prevederi Alocaţii familialeLegea nr. alocaţia de stat pentru Copiii în vârstă de până la 18 ani61/1993 copii, republicată beneficiază de alocaţie acordată de stat. 75
  • 76. modificata Copiii încadraţi într-un grad de handicapsi beneficiază de alocaţie de stat pentru copiicompletata până la împlinirea vârstei de 18 ani. Cuantumul acesteia este indexat periodic. Acum este 200 lei pentru copiii care au varsta pana la 2 ani, respectiv 3 ani pentru copiii cu handicap, de 32 lei pentru copiii cu varsta peste 2 ani, respectiv 3 ani pentru copiii cu handicap si 64 lei pentru copiii cu handicap . Incepand cu data de 01.03.2008 cuanumul alocatiei de stat se va majora de la 32 lei la 40 lei, respectiv pentru copiii cu handicap peste varsta de 3 ani – 80 lei. Documentatia de solicitare a acestui drept se depune la primaria de domiciliu.Legea privind alocaţia Alocaţia familială complementară se41/2004 familială acordă lunar familiilor formate din soţ, complementară şi soţie şi copiii în vârstă de până la 18 ani alocaţia de susţinere aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc pentru familia împreună şi realizează venituri nete lunare monoparentală pe membru de familie de până la 184 lei. Cuantumul alocaţiei familiei complementare este de: a) 38lei pentru familia cu un copil; b) 44 lei pentru familia cu 2 copii; c) 49 lei pentru familia cu 3 copii; d) 54 pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii. Pentru familiile care sunt beneficiare de ajutor social în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cuantumul alocaţiei familiale complementare prevăzut la art. 3 se majorează cu 25%. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (familia formată din persoana singură şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta). Alocaţia de susţinere se acordă lunar familiilor monoparentale dacă realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 184 lei. Cuantumul alocaţiei de susţinere este de: a) 54 lei pentru familia cu un copil; 76
  • 77. b) 65lei pentru familia cu 2 copii; c) 73 lei pentru familia cu 3 copii; d) 83 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii. Familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară, beneficiază de alocaţie familială complementară sau de alocaţie de susţinere, în condiţiile în care copiii urmează o formă de învăţământ organizată potrivit legii. În vederea verificării îndeplinirii condiţiilor de acordare a alocaţiei familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere, primarul dispune, în mod obligatoriu, efectuarea anchetei sociale în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii. Legea Subiectul Principalele prevederi Ajutoare socialeLegea nr. privind venitul Familiile şi persoanele singure, cetăţeni416/2001, minim garantat români, au dreptul la un venit minimmodificata garantat ca formă de asistenţă socială,si prin acordarea unui ajutor social lunar.completata Nivelul lunar al venitului minim garantatde Legea este diferit în funcţie de numărul denr.115/2006 membri. Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile stabilite prin lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure. Nivelul venitului minim garantat incepand cu data de 01.01.2008 este: - pentru o persoana- 100 lei - pentru 2 persoane- 181 - pentru 3 persoane- 252 - pentru 4 persoane- 314 - pentru 5 persoane- 372 - pentru fiecare alta persoana in plus peste numarul 5 de membri- 25 lei. Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al 77
  • 78. familiei face dovada că lucrează pe bazăde contract individual de muncă sauconvenţie civilă de prestări de servicii.Una din persoana apte de muncă dinfamilia pentru care se asigură venitulminim garantat va efectua lunar, lasolicitarea primarului, acţiuni sau lucrăride interes local fără a se putea depăşiregimul normal de lucru şi cu respectareanormelor de securitate şi igienă a muncii.Persoanele apte de muncă care nurealizează venituri din salarii sau din alteactivităţi se iau în considerare la stabilireanumărului membrilor de familie pentrudeterminarea nivelului de venit pe familienumai dacă fac dovada faptului că sunt înevidenţa agenţiei teritoriale pentruocuparea forţei de muncă pentru încadrareîn muncă şi nu au refuzat nejustificat unloc de muncă oferit sau nu au refuzatparticiparea la un program de pregătireprofesională.De la această obligaţie sunte exceptate: a)persoana care are în îngrijire, potrivit legii,unul sau mai mulţi copii în vârstă de pânăla 7 ani; b) persoana care urmează o formăde învăţământ la cursuri de zi, prevăzutăde lege, până la împlinirea vârstei de 25 deani sau de 26 de ani în cazul celor careurmează studii superioare cu durată deşcolarizare mai mare de 5 ani; c) persoanacare îndeplineşte condiţiile legale depensionare; d) persoana adultă a căreiincapacitate de muncă este dovedită prinacte medicale.Persoanele apte de muncă, pentru care seacordă ajutorul social, au obligaţia sădovedească cu acte, din 3 în 3 luni, că suntîn evidenţa agenţiei teritoriale pentruocuparea forţei de muncă pentru încadrareîn muncă şi nu au refuzat nejustificat unloc de muncă oferit sau nu au refuzatparticiparea la un program de pregătireprofesională.Pentru perioada sezonului rece, 1noiembrie - 31 martie, persoanele singure 78
  • 79. şi familiile beneficiare de ajutor social primesc o dată, la inceputul sezonului rece, un ajutor pentru încălzirea locuinţei, pentru toata perioada sezonului ( 54 lei/luna). Mamele au dreptul la o alocaţie de naştere pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii, în cuantum de 213 lei. Alocaţia se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu.OUG nr. privind acordarea Familiile şi persoanele singure cu venituri5/2003 cu de ajutoare pentru reduse, care utilizează pentru încălzireamodificarile încălzirea locuinţei, locuinţei energie termică furnizată însi precum şi a unor sistem centralizat, gaze naturale saucompletarile facilităţi populaţiei încălzire cu lemne, cărbuni şi combustibiliulterioare pentru plata petrolieri ( altii decat beneficiarii de ajutor( H.G. nr. energiei termice social), beneficiază de ajutor lunar pentru1197/2007) încălzirea locuinţei. În funcţie de venitul mediu net lunar pe membru de familie, se stabileşte valoarea ajutorului. Venitul pe membru de familie nu trebuie sa depaseasca 500 lei pentru lunile noiembrie si decembrie 2007 si 615 lei pentru lunile ianuarie-martie 2008. Modificarile intervenite pana la data de 31.01.2008 in veniturile familiei sau ale persoanei singure se comunica de catre titularul ajutorului pentru incalzirea locuintei in luna ianuarie 2008. Cererile pentru acordarea drepturilor se reanalizeaza numai pentru perioada ianuarie- martie 2008. Legea Subiectul Principalele prevederi Protecţia copiluluiLegea nr. Privind protecţia şi Principiul interesului superior al copilului272/2004 promovarea va prevala în toate demersurile şi deciziile drepturilor copilului care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Respectarea şi garantarea drepturilor 79
  • 80. copilului se realizează conformurmătoarelor principii:a) respectarea şi promovarea cu prioritate ainteresului superior al copilului;b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;c) responsabilizarea părinţilor cu privire laexercitarea drepturilor şi îndeplinireaobligaţiilor părinteşti;d) primordialitatea responsabilităţiipărinţilor cu privire la respectarea şigarantarea drepturilor copilului;e) descentralizarea serviciilor de protecţie acopilului, intervenţia multisectorială şiparteneriatul dintre instituţiile publice şiorganismele private autorizate;f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şipersonalizate pentru fiecare copil;g) respectarea demnităţii copilului;h) ascultarea opiniei copilului şi luarea înconsiderare a acesteia, ţinând cont de vârstaşi de gradul său de maturitate;i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii înîngrijirea, creşterea şi educarea copilului,ţinând cont de originea sa etnică, religioasă,culturală şi lingvistică, în cazul luării uneimăsuri de protecţie;j) celeritate în luarea oricărei decizii cuprivire la copil;k) asigurarea protecţiei împotriva abuzuluişi exploatării copilului;l) interpretarea fiecărei norme juridicereferitoare la drepturile copilului în corelaţiecu ansamblul reglementărilor din aceastămaterie.Drepturile prevăzute de lege sunt garantatetuturor copiilor fără nici o discriminare,indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,religie, opinie politică sau altă opinie, denaţionalitate, apartenenţă etnică sau originesocială, de situaţia materială, de gradul şitipul unei deficienţe, de statutul la naşteresau de statutul dobândit, de dificultăţile deformare şi dezvoltare sau de alt gen alecopilului, ale părinţilor ori ale altorreprezentanţi legali sau de orice altădistincţie. 80
  • 81. Protecţia specială a copilului reprezintăansamblul măsurilor, prestaţiilor şiserviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltăriicopilului lipsit, temporar sau definitiv, deocrotirea părinţilor săi sau a celui care, învederea protejării intereselor sale, nu poatefi lăsat în grija acestora.Copilul beneficiază de protecţie specialăpână la dobândirea capacităţii depline deexerciţiu (18 ani) şi după, dacă îşi continuăstudiile într-o formă de învăţământ de zi, petoată durata continuării studiilor, dar fără ase depăşi vârsta de 26 de ani.Tânărul care a dobândit capacitate deplinăde exerciţiu şi a beneficiat de o măsură deprotecţie specială, dar care nu îşi continuăstudiile şi nu are posibilitatea revenirii înpropria familie, fiind confruntat cu risculexcluderii sociale, beneficiază, la cerere, peo perioadă de până la 2 ani, de protecţiespecială, în scopul facilitării integrării salesociale. În cazul în care se face dovada cătânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/saulocuinţă, iar acesta le-a refuzat ori le-apierdut din motive imputabile lui, în modsuccesiv, prevederile de mai sus nu mai suntaplicabile.Măsurile de protecţie specială a copiluluicare a împlinit vârsta de 14 ani se stabilescnumai cu consimţământul acestuia. Însituaţia în care copilul refuză să îşi deaconsimţământul, măsurile de protecţie sestabilesc numai de către instanţajudecătorească, care, în situaţii temeinicmotivate, poate trece peste refuzul acestuiade a-şi exprima consimţământul faţă demăsura propusă.Măsurile de protecţie specială a copiluluisunt:a) plasamentul;b) plasamentul în regim de urgenţă;c) supravegherea specializată.De măsurile de protecţie specială, instituitede prezenta lege, beneficiază:a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi,necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul 81
  • 82. drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicatpedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti,puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreştemorţi sau dispăruţi, când nu a putut fiinstituită tutela;b) copilul care, în vederea protejăriiintereselor sale, nu poate fi lăsat în grijapărinţilor din motive neimputabile acestora;c) copilul abuzat sau neglijat;d) copilul găsit sau copilul abandonat decătre mamă în unităţi sanitare;e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzutăde legea penală şi care nu răspunde penal.Plasamentul copilului care nu a împlinitvârsta de 2 ani poate fi dispus numai lafamilia extinsă sau substitutivă, plasamentulacestuia într-un serviciu de tip rezidenţialfiind interzis.Persoanele/ unitatile de asistenta socialacare au in plasament copii, beneficiaza dealocatie de plasament in cuantum lunar,incepand cu data de 01.01.2008 de 90 lei.Copilul are dreptul de a fi protejat împotrivaexploatării şi nu poate fi constrâns la omuncă ce comportă un risc potenţial saucare este susceptibilă să îi compromităeducaţia ori să îi dăuneze sănătăţii saudezvoltării sale fizice, mentale, spirituale,morale ori sociale.Sunt interzise aplicarea pedepselor fizicesub orice formă, precum şi privareacopilului de drepturile sale de natură săpună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică,mentală, spirituală, morală sau socială,integritatea corporală, sănătatea fizică saupsihică a copilului, atât în familie cât şi înorice instituţie care asigură protecţia,îngrijirea şi educarea copiilor.Îndemnul ori înlesnirea practicăriicerşetoriei de către un minor sau tragerea defoloase de pe urma practicării cerşetoriei decătre un minor se pedepseşte cu închisoarede la 1 la 3 ani. Recrutarea oriconstrângerea unui minor la cerşetorie sepedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.Dacă fapta este săvârşită de un părinte sau 82
  • 83. de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevăzută la alin. (1), şi de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru fapta prevăzută la alin. (2). Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.Legea nr. Privind regimul Adopţia este operaţiunea juridică prin care273/2004 juridic al adopţiei se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului. Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte, dar în nici o situaţie, mai puţin de 15 ani. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului. Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere. Consimţământul poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii. Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. 83
  • 84. În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil. Direcţia (DGASPC) în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsă, asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament. Dacă acest lucru nu este posibil, direcţia efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului Român pentru Adopţii. Dacă, după expirarea termenului, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o familie adoptatoare, solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii. Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.Legea nr. Privind măsurile de Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de584/2002 prevenire a SIDA beneficiază de protecţie socială, de răspândirii maladiei tratament nediscriminatoriu în ceea ce SIDA în România şi priveşte dreptul la învăţătură, dreptul la de protecţie a muncă şi protecţia socială a muncii şi la persoanelor infectate promovarea profesională, iar starea sănătăţii cu HIV sau bolnave lor nu poate constitui criteriu de concediere. 84
  • 85. de SIDA Pentru o alimentaţie corespunzătoare atât pentru bolnavii internaţi şi instituţionalizaţi, cât şi pentru cei din ambulatoriu, care să asigure eficienţă în tratamentul cu medicamente antiretrovirale, se acordă indemnizaţii lunare de hrană, în cuantum aprobat prin hotărâre a Guvernului ( pentru copii-9 lei/zi si pentru adulti 11,5 lei/zi). Păstrarea confidenţialităţii datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru: a) angajaţii reţelei sanitare; b) angajatorii acestor persoane; c) funcţionarii publici care au acces la aceste date. În cazul medicilor informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate între specialişti, pentru a se asigura acurateţea diagnosticelor şi conduitelor terapeutice chirurgicale şi nechirurgicale în diferitele faze evolutive ale infecţiei HIV/SIDA. Pacientul este obligat să informeze medicul curant, inclusiv medicul stomatolog, cu privire la statusul său HIV, atunci când îl cunoaşte. Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA care îşi cunosc statusul de HIV pozitiv răspund, conform legii, pentru transmiterea voluntară a infecţiei, dacă aceasta s-a produs din motive imputabile lor, cu închisoare de la 5 la 15 ani. Persoanele infectate cu HIV care nu îşi cunosc statusul de HIV pozitiv nu răspund pentru eventuala transmitere a infecţiei HIV. Legea Subiectul Principalele prevederi Protecţia persoanelor vârstniceLegea nr. Privind asistenţa Persoanele vârstnice au dreptul la17/2000, socială a asistenţă socială, prin servicii şi prestaţiiMetodologi persoanelor sociale, în raport cu situaţia 85
  • 86. a de vârstnice sociomedicală şi cu resursele economiceacreditare a de care dispun. Sunt considerate persoaneingrijitorilor vârstnice, în sensul prezentei legi,la domiciliu persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, care se găseşte în una dintre următoarele situaţii: a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii; c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată; e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice. Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii. Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă. Pentru persoanele vârstnice se pot furniza şi servicii comunitare ce au în vedere: a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu; b) îngrijirea temporară sau permanentă 86
  • 87. într-un cămin pentru persoane vârstnice; c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea. În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigură înmormântarea. Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie. Legea Subiectul Principalele prevederi Violenţa domesticăLegea nr. Pentru prevenirea şi In sensul prezentei legi, violenta in familie217/2003 combaterea violenţei reprezintă orice acţiune fizica sau verbala în familie savarsita cu intenţie de către un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoacă o suferinţă fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. La nivelul fiecarui judet si al sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie, prin hotarare a Guvernului, structuri in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei. Asistentii familiali sunt asistenti sociali autorizati de agentie pentru asigurarea asistentei specifice relatiilor familiale. Instruirea asistentilor familiali si coordonarea activitatii lor se realizeaza de catre agentie. Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie, sunt unitati de asistenta sociala, de regula fara personalitate juridica, care asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala. 87
  • 88. Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a asistentului familial, atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele. Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimtamantul acestora sau, dupa caz, al reprezentantului legal. In cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, una dintre masurile prevazute la art. 113 si 114 din Codul penal, precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei, până la încetarea stării de pericol care a determinat luarea măsurilor. Legea Subiectul Principalele prevederi Violenţa domesticăLegea nr. Privind prevenirea şi Obiectul prezentei legi îl constituie116/2002 combaterea garantarea accesului efectiv, în mod marginalizării sociale deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, la asistenţă medicală, la educaţie, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu. Categoriile vizate de prezenta lege sunt: a) tineri proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate şi al organismelor private autorizate în domeniul protecţiei copiilor; b) tineri singuri cu copii în întreţinere; c) tineri familişti cu copii în întreţinere; d) tineri familişti fără copii în întreţinere; e) tineri familişti care au executat pedepse 88
  • 89. privative de libertate;f) alte categorii de tineri aflaţi în dificultate.Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţeide Muncă (Agenţia), are obligaţia de arealiza un acompaniament socialpersonalizat pentru tinerii cu vârste între 16şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţicu riscul excluderii profesionale, în scopulfacilitării accesului lor la un loc de muncă.Aceştia au dreptul la consiliere profesionalăşi mediere din partea personaluluispecializat al Agenţiei, prin întocmirea unuiplan individual de mediere.În scopulintegrării sau reintegrării lor în muncă, potbeneficia de plasare în muncă la unangajator avizat de Agenţie, în baza unuicontract de solidaritate.În scopul facilitării accesului la o locuinţă alpersoanelor în vârstă de până la 35 de ani,aflate în imposibilitatea cumpărării uneilocuinţe numai cu forţe proprii, consiliuljudeţean, respectiv Consiliul General alMunicipiului Bucureşti, va acoperi integralvaloarea estimată a avansului ce urmează săfie plătit pentru dobândirea unei locuinţesau chiria pe o perioadă de până la 3 anipentru o locuinţă închiriată.Prin dobândirea unei locuinţe se înţelegeatât construirea unei locuinţe noi, cât şicumpărarea unei locuinţe de pe piaţa liberă,caz în care suma prevăzută mai sus trebuiesă reprezinte cel puţin o treime din valoareacontractului de vânzare-cumpărare.Accesul la asistenţa de sănătate pentrupersoanele care au dreptul la venitul minimgarantat se confirmă de către consiliilelocale şi se asigură în condiţiile stabilite delegislaţia privitoare la asigurările sociale desănătate pentru persoanele care au calitateade asigurat, fără plata contribuţiei pentruasigurările sociale de sănătate.Persoanele de vârstă şcolară care fac partedin familii care au dreptul la venitul minimgarantat şi au 2 sau mai mulţi copii şi s-auînscris în învăţământul obligatoriu prevăzutde lege beneficiază de bursă de şcolarizare. 89
  • 90. În vederea pregătirii copiilor, în luna augusta fiecărui an se acordă acestora, prinreprezentanţii lor legali, 40% din cuantumulanual al bursei de şcolarizare, sumădestinată pentru cumpărarea unor articole deîmbrăcăminte, încălţăminte şi rechiziteşcolare. Diferenţa de 60% din bursa deşcolarizare se acordă în tranşe lunare sau,după caz, trimestriale, cu condiţiafrecventării orelor de curs şi obţineriibaremurilor de promovare.Nivelul venitului net lunar pe o persoană,până la care o persoană este considerată cafiind marginalizată, se stabileşte anual, prinhotărâre a Guvernului, înaintea depunerii laParlament a proiectului legii bugetului destat. 90
  • 91. Legea Subiectul Principalele prevederi Alte legi relevanteLegea privind sistemul Reglementează organizarea, funcţionarea şinr. 47/ naţional de asistenţă finanţarea sistemului naţional de asistenţă2006 socială socială. Asistenţa socială cuprinde servicii sociale si prestatii sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala. prin prestaţii în bani sau în natură, precum şi serviciile sociale. Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu. Evidenţa beneficiarilor drepturilor de asistenţă socială se realizează pe baza codului numeric personal, cu asigurarea confidenţialităţii datelor personale. Prestaţiile sociale în bani sau în natură sunt susţinute de măsuri de redistribuţie financiară şi cuprind: alocaţiile familiale, ajutoarele sociale, indemnizatii si facilitati. Serviciile sociale sunt servicii primare si specializate si au drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze. Furnizorii de servicii sociale se acrediteaza conform legii.Legea privind statutul Titlul de asistent social poate fi deţinut de466/20 asistentului social persoana care: a obţinut diploma de licenţă în04 cadrul unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu, forma de lungă durată, 4 ani, acreditată; persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii de învăţămînt superior cu specializare în domeniu, forma de scurtă durată, 3 ani; persoana care deţine diploma de asistent social echivalată conform legii . În rezolvarea unor situaţii complexe, asistentul social colaborează cu specialişti din alte categorii profesionale; în domeniul asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de specialitate, cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a căror activitate este coordonată de către asistenţii sociali.OUG privind serviciile Serviciile sociale sunt asigurate de cătrenr. 68/ sociale autorităţile administraţiei publice locale, 912003, precum şi de persoane fizice sau juridicemodifi publice sau private. Serviciile sociale se
  • 92. 92
  • 93. Legea privind acordarea Sprijinul financiar la constituirea familiei senr. unui sprijin la acorda pe baza de cerere, insotita de396/ constituirea familiei declaratiile pe propria raspundere ale ambilor2006 soti ca fiecare dintre ei se afla la prima casatorie. Cererea pentru acordarea sprijinului financiar se depune la: a) sediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor al municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, orasului sau comunei unde s-a incheiat casatoria ; b) sediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor al municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, orasului sau comunei unde isi are domiciliul sau resedinta unul dintre soti ; Cererea pentru acordarea sprijinului financiar se depune in termen de 30 de zile, dupa cum urmeaza: a) de la data incheierii casatoriei ; b) de la data inscrierii sau transcrierii in registrele de stare civila a actelor de casatorie ; c) de la data eliberarii certificatului de casatorie de catre serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucuresti ; Sprijinul financiar se acorda numai in situatiile in care nu a intervenit desfacerea, desfiintarea sau incetarea casatoriei pana la data platii. Titularul dreptului privind sprijinul financiar este oricare dintre sotii care a depus cererea, iar beneficiarul dreptului este familia. Cuantumul sprijinului financiar reprezinta echivalentul in lei a 200 de euro. Stabilirea dreptului pentru acordarea sprijinului financiar se face prin dispozitie scrisa a primarului, in termen de 5 zile de la data inregistrarii cererii. Sprijinul financiar se acorda familiei solicitante in termen de 30 de zile de la data emiterii dispozitiei scrise a primarului, prin casierie, prin mandat postal, in cont curent personal sau prin cont de card. Sprijinul financiar acordat la constituirea familiei nu se impoziteaza, nu se ia in considerare la stabilirea altor drepturi si obligatii si se supune executarii silite, in conditiile dispozitiilor privind executarea 93 silita a creantelor bugetare numai pentru recuperarea sumelor platite necuvenit cu acest
  • 94. BI B L I O G R A F I E 94
  • 95. 1. Buzducea D., Aspecte contemporane în asistenţa socială, Polirom, 2005 2. Neamţu Ghe. (coord.), Tratat de asistenţă socială , Polirom, 2004 3. Perşa F., Perşa L., Asistenţa socială în Romania , Polirom, 2004 4. Perşa F., Perşa L., Cadrul juridic şi organizatoric al asistenţei sociale în Romania, Polirom, 2003 5. Ferge, Z.(1997) A Central European Perspective on the SocialQuality of Europe in W. Beck, L.van der Maesen, A. Walker (eds.), TheSocial Quality of Europe, The Hague-London-Boston: Kluwer LawInternational; 6. Muller K., Ryll A.,Wagener H-J (1999), Transformation ofSocial Security Pensions in Central-Eastern Europe , Heidelberg-NewYork: Physica-Verlag; 7. Ringold D., (1999). Social Policy in Postcommunist Europe:Legacies and Transition in L.J. Cook, M.A.Orenstein andM.Rueschemeyer, Left Parties and Social Policy in PostcommunistEurope, Boulder and Oxford: Westview Press; 8. Standing G.(1996), Social Protection in Central and EasternEurope: a Tale of Slipping Anchors and Torn Safety Nets in G. Esping-Anderson (ed), Welfare States in Transition. National Adaptations inGlobal Economies, London, Thousand Oaks, New Delhi: SagePublications; 9. Stark D. şi Bruszt, L.(1998), Postsocialist pathways.Transforming politics and property in East Central Europe , Cambridge:Cambridge University Press; 10. Zamfir C. (1995), Politica socială în România în tranziţie , înZamfir E. şi Zamfir C. (coord), Politici sociale. România în contexteuropean, Bucureşti: Edit. Alternative; 95
  • 96. 11. Zamfir C. (1999) (coord.), Politici sociale în România ,Bucureşti, Ed. Expert. 12. Zamfir E. (2000)”Strategii anti-saracie si dezvoltarecomunitara” Bucuresti Ed. Expert 13. Zamfir E. ( 2002) „Asistenta sociala in Romania ” Revista deasistenta sociala nr 1 /2002 96

×