By Rodica StătescuSource: http://www.brailaveche.wordpress.com/Automatic transitionMusic: Mozart
În anul 1883 se înfiinţa la Brăila Societatea Filarmonică Lyra, iar în 1919 Lyra  crease Conservatorul / Academia de Muzic...
GeorgeCavadia
Casa Cavadia
Palatul Societăţii Filarmonice Lyra (astăzi Instituţia Publică de Spectacole    Orchestra Simfonică Lyra) a servit ca sedi...
Membrii fondatori ai societăţii filarmonice LYRA
Fosta farmacie Berechet, actuala intrare a actorilor în teatrul Maria Filotti şi una              dintre cele mai frumoase...
era editor şi al unei reviste de specialitate “Farmacia română“, preşedintele    Colegiului farmaciştilor brăileni şi era ...
Clădirea, în anul 2011
HOTEL BRISTOL    Construit în anul 1892 de către negustorul H. Hirschhorn, pe strada Regală (azi, MihaiEminescu), după pla...
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Braila de altadata
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Braila de altadata

1,015 views
834 views

Published on

Palatul Lyra, Farmacia Berechet, Hotel Bristol

Published in: Art & Photos
2 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Ma bucur ca ai facut aceasta lucrare ,mi-am adus
    astfel aminte de orasul copilariei mele,poate mai continui,succes,
    Adriana
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
  • Frumasa fila de istorie a catorva edificii din Braila. Am fost de cateva ori in orasul de la Dunare, dar drumul meu a fost scurt de fiecare data. Felicitari !
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
No Downloads
Views
Total views
1,015
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
42
Actions
Shares
0
Downloads
21
Comments
2
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Braila de altadata

  1. 1. By Rodica StătescuSource: http://www.brailaveche.wordpress.com/Automatic transitionMusic: Mozart
  2. 2. În anul 1883 se înfiinţa la Brăila Societatea Filarmonică Lyra, iar în 1919 Lyra crease Conservatorul / Academia de Muzică, sub conducerea lui Jean Adrian şicare, încă din primul an, funcţiona cu mai multe clase: trei de pian, două de vioară,una de violoncel, una de flaut, doua de canto, una de teoria muzicii şi una de teatru.Neavând un spaţiu propriu, compozitorul de romanţe George Cavadia, preşedintele Societăţii Lyra, ia initiaţiva construirii unui local propriu, primind în 1923 din partea Primăriei gratuit (primar Radu Portocală) un teren viran, cu suprafaţa de 1416 m.p., proprietatea Comunei, donaţia Dumitru Ionescu, situat în strada Cojocari (fosta Gradină Paradis). Clădirea se va ridica între anii 1924-1926 (arhitect Săvulescu) datorită unorgeneroşi donatori, între care George Cavadia: 1.000.000 lei, 200 scaune pentru sala de spectacol şi un pian de concert. Pentru finalizarea lucrărilor la sala de concerte şi pentru plata acusticienilor aduşi din Italia, Societatea Lyra a închiriat holul şi sala de concerte unui antreprenor de cinematograf, pe nume Stavru Valerianos, care şi-a denumit întreprinderea cinematografica tot Lira, ortografiata cu “i”. Datorită acusticii perfecte, sala de concerte a fost numită “Sala Dalles a Brăilei“, aici concertând nume sonore în frunte cu George Enescu. În noua clădirea, la a cărei construcţie contribuise şi Primăria cu 500.00 lei şi Prefectura cu 100.000 lei, Societatea Lyra condusă de muzicianul şi filantropul George Cavadia sau de profesorul Liviu Macedonescu, va întreţine ani de-a rândul o atmosferă muzicală elevată.
  3. 3. GeorgeCavadia
  4. 4. Casa Cavadia
  5. 5. Palatul Societăţii Filarmonice Lyra (astăzi Instituţia Publică de Spectacole Orchestra Simfonică Lyra) a servit ca sediu pentru activităţile culturale ale armatei sovietice, intrând, prin naţionalizare, în proprietatea Întreprinderii Cinematografice. Dupa 14 ani de confruntări juridice, în anul 2010 clădirea a fost retrocedată Societăţii Filarmonice recuperată prin insistenţele unei singure persoane, Dr. Nicu Teodorescu. Despre rolul pe care l-a jucat Societatea Filarmonica Lyra în viaţa Brăilei aflăm dintr-o alocuţiune a lui George Cavadia dinaintea unui concert simfonic din 1915: “…În momentul în care am constituit la sfârşitul secolului trecut Societatea Filarmonică Lyra, nimeni nu se mai îndoia că oraşul va deveni un oraş al muzicii. Era anul 1883. Ne-am fotografiat şi am scris în limba latină, sub numele societăţii noastre filarmonice, cuvintele: Conamur tennes grandia,jurând, astfel, să muncim cu toate forţele şi cu toată priceperea noastră, până la sacrificiu, pentru ca muzica să se înalţe în acest oraş cât mai sus. Am dorit ca din nesecatele ei izvoare să se adape cât mai mulţi, astfel încât peticul depământ al Brăilei să ajungă a fi însemnat pe harta lumii cu Lyra, efigia muzicii,ca să se ştie că există un colţ sub Soare, unde arta sunetelor, genetic implantată într-un popor, a devenit hrana lui zilnică şi iubirea lui cea mai mare…”
  6. 6. Membrii fondatori ai societăţii filarmonice LYRA
  7. 7. Fosta farmacie Berechet, actuala intrare a actorilor în teatrul Maria Filotti şi una dintre cele mai frumoase clădiri aflate pe fosta stradă Reglă. Era “farmacia cu hrisov domnesc” pe care erau odata trei coroane regale şi statuile Esculap, Hipocrat şi Higia. Construită în 1858 de arhitectul italian Zambetti pentru farmacistul grec Sofocle Rasty Petzalis care a absolvit cu diplomă de farmacist la Atena în anul 1857, iar în 1864 este proprietarul farmaciei “Esculap” la Brăila până în 1883, atunci când ginerele său, profesorului Mina Minovici primeşte dreptul de proprietate asuprafarmaciei şi de la care a cumparat-o în 1921 colonelul farmacist C. Ionescu-Berechet dupa ce îşi dăduse demisia din armată. Atunci, profesorul Minovici i-a spus proaspătului cumpărător: “Domnule Berechet, farmacia asta nu va fi pentru totdeauna a dumitale; societatea se va schimba şi ţi-o va lua Statul.” De această prorocire politică şi-a amintit până la moarte, in 1971 – la 23 de ani de la naţionalizare, farmacistul Berechet, după cum nota în memoriile sale fiul său, actorul şi regizorul de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Mihai Berechet. Se numea “Farmacia Curţii Regale“, era o modă-titlu de nobleţe şi reclamă, justificată prin serviciile aduse cândva Casei Regale. Era farmacia protipendadei, aici poposea şi Panait Istrati. La parter era farmacia iar la etaj, după ce urcai 23 de trepte, casa de locuit. Aşa erau construite toate casele de pe strada Regală, cu osingură intrare, prăvălia la parter şi locuinţa la etaj. Farmacistul C. Ionescu-Berechet
  8. 8. era editor şi al unei reviste de specialitate “Farmacia română“, preşedintele Colegiului farmaciştilor brăileni şi era senator în timpul guvernării Iorga- Argetoianu.În ciuda restaurării din anii ’80, când a fost şi recompartimentată în conformitate cu cerinţele teatrului modern, astăzi clădirea este într-o stare deplorabilă, fără multe din ornamentele sale iniţiale. Îndepărtat din viaţa teatrală dupa 26 de ani de activitate, când încă nu împlinise 50 de ani, Mihai Berechet a scris cartea “Nouă caiete albastre“, despre momentele trăite într-o epocă a nedreptăţilor, despre teribila stare de înstrăinare pe care o încearca importantul om de teatru, sugerată admirabil în paginile care evoca revenirea, peste ani, în oraşul natal: “Mă simţeam însingurat în oraşul meu natal, pe străzile unde mi-am petrecut vesel copilăria, şi unde acum nu mă mai aşteapta nimeni. Nu mă mai saluta nimeni… Nu mai salutam pe nimeni… (…) Ajuns în faţa casei părinteşti, în faţafostei farmacii, m-am oprit şi o clipă m-am uitat de vizavi la ea… Statuile Higeei şi ale lui Esculap mai existau încă, dar vitrinele erau înfundate, rămânând din ele doar nişte ochiuri de geam…” Urcând treptele casei, autorul aude glasuri: “Glasul mamei, glasurile tuturor celorlalţi ai casei mă obsedau, populau universul incert al amintirilor… “Pe cine cauţi tu?”… La început mi s-a părut că glasul firav face şi el parte din cortegiul sonor al amintirilor. “Pe cine cauţi tu?”, îmi revenii. Un copil de patru ani. El îmi punea întrebarea”.
  9. 9. Clădirea, în anul 2011
  10. 10. HOTEL BRISTOL Construit în anul 1892 de către negustorul H. Hirschhorn, pe strada Regală (azi, MihaiEminescu), după planurile arhitectului Paul M. Mihail, Hotel Bristol este primul din oraş careinaugurează o nouă formă de arhitectură pentru această destinaţie, respingând soluţia imitaţiei hanului de târg, frecventă până atunci. Dorinţa proprietarului a fost să ridice pe terenul său o casă de modă, dar pentru că a reuşit să cumpere magazinul de profil al fraţilor Geavide, a cerut modificarea planului pentru a putea schimba destinaţia clădirii. Noua construcţie, cu doua etaje, s-a fisurat imediat după terminarea ei deoarece fundaţiile nu aveau largimea potrivită şi erau aşezate pe pamânt de umplutură. S-a decis dărâmarea zidului faţadei şi a tavanelor corpului principal. Faţada a fostrefăcută în stil eclectic de factură academică, bogat ornamentată, pentru că aceasta era o carte de vizită a proprietarului, o dovadă de prosperitate. Hotelul Bristol a fost decorat de firma Sibalis & Rabner cu mobilier importat din Berlin. La parter erau “magazinul de stofe Lober“, “Oraşul Londra“, unde manechinele purtau costume englezeşti; loteria “Norocul” şi o casă de schimb valutar. Clădirea a fost multă vreme o emblemă a oraşului, prezentă pe numeroase cărţi poştale vechi. Proprietarul, Hirschhorn, în timpul guvernării de 40 de zile A. C. Cuza – O. Goga, trecuse la catolicism, donând clădirea bisericii catolice. Rebotezat “Pescăruş” de către comunişti, vândut în anii 1990 de către O.J.T., clădirea a ajuns în stare gravă de degradare, vecină cu prăbuşirea. Hotelul este revendicat de fostul proprietar, de actualul proprietar şi de un eventual viitor proprietar, moştenitor al fostului prim proprietar. Singura certitudine estestarea fizică a clădirii, care arată jalnic şi din care, din când în când, cad cărămizi. Fostul hotelnu este păzit de nimeni, are geamurile făcute ţăndări, lemnaria smulsă şi obiectele de feronerie distruse, arată ca după bombardament şi s-ar putea prăbuşi în orice clipă.

×