1. Parteneriatul strategic româno-britanic
Ieri am participat la dezbaterea prilejuită de vizita în
România a minstrului britanic pentru Europa, David
Lidington, eveniment organizat de Ambasada
Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
CRPE și Colegiul Noua Europă. Mulțumesc pentru
invitație E.S. Martin Harris și responsabilului pentru eveniment, Andreea Hanganu.
Moderatorul dezbaterii a fost Cristian Ghinea, director CRPE iar profesorul Vasile Pușcaș a
fost invitatul român.
Mesajul oficialului britanic a acoperit cele două zone de interes pentru Parteneriatul strategic
româno-britanic: contextul european văzut de la Londra și agenda bilaterală. Pe acest ultim
punct, și care mă interesează în mod deosebit, am reținut un mesaj pozitiv, mult mai
pragmatic decât alte voci europene, element care a reprezentat mereu o constantă a politicii
britanice la București.
Nu trebuie să credem că Parteneriatul strategic este soluția pentru orice problemă care apare
pe relația Londra- București, acest cadru nu trebuie considerat locul în care se rezolvă crize de
genul campaniilor din presa britanică. Sunt atâtea idei și proiecte care așteaptă să fie
dezvoltate în cadrul Parteneriatului, așa încât fiecărei crize trebuie să îi contrapunem cât mai
multe programe bilaterale. Nimic nu menține cursul pozitiv al unei relații bilaterale decât
numărul crescut de proiecte și oameni implicați.
Au fost menționate de David Lidington trei zone prioritare, de fapt trei zone în care
potențialul României ar putea fi folosit. Prima ar fi efortul coordonat al celor două țări pentru
edificarea pieței digitale unice europene, proiect de viitor, cu un potențial economic și de
afaceri cert, care poate folosi expertiza românească IT dar și investițiile românești în
dezvoltarea infrastructuri informatice. Oricum investițiile britanice în sectorul românesc de
telecomunicații anticipează un asemenea proiect. Un interes aparte îl reprezintă continuarea
cooperării în combaterea criminalității informatice.
În al doilea rând, politica UE de vecinătate și Parteneriatul Estic, zonă în care expertiza
românească poate fi folosită pentru Moldova, Ucraina, Caucaz și Balcanii de vest. Ar fi vorba
de cooperarea în proiecte europene pentru obiectivele din programele de asociere la UE.
Nu în ultimul rând, va rămâne ca obiectiv pe termen lung, cooperarea celor două țări în sfera
drepturilor la libera circulație și muncă în spațiul european. David Lidington a amintit
hotărârea Londrei de a respecta termenul de 1 ianuarie 2014 pentru liberalizarea pieței muncii
pentru cetățenii români și nevoia de coodonare în lupta împotriva rețelelor ilegale de trafic de
persoane.
La dezbateri am avut o observație legată de cele 3 priorități prezentate mai sus. Pentru toate
cele trei zone există cel puțin un numitor comun, un element care ar putea să fie adăugat pe
lista scurtă, și acela este educația. Pe piața digitală, e-learningul este o direcție care se va
impune în toată Europa, în vecinătatea estică avem nevoie de programe educaționale iar pe
piața muncii europene, o forță de muncă educată, calificată, va avea mereu o șansă în plus.

2. Profesorul Vasile Pușcaș, o voce ponderată de centru-stânga a susținut, fără să fie o voce
oficioasă a guvernului, trei idei demne de reținut, modelul european nu a beneficiat de o
dezbatere aprofundată, au fost preferate mai mult campanii publice care au menținut
dezbaterea pe un interval de timp prea scurt. Avem nevoie nu de mai ”multă Europă” ci de o
mai ”bună Europă”, adică o Europă mai bine construită și nu neapărat mai constrângătoare.
Nu în ultimul rând Vasile Pușcaș a respins modelul Europei cu mai multe viteze. Chiar
apreciez că profesorul Pușcaș a venit cu o viziune coerentă în acest dialog și neafectată de
excesele ”momentului mediatic Schengen”.
În final, pot să spun că se confirmă ceea ce știam de mai mulți ani, relația cu Marea Britanie,
indiferent de context, are câteva direcții de lungă durată care vor motiva mereu Londra să se
implice major în România. O economie de piață atractivă, un partener euro-atlantic la
București implicat activ în dialogul transatlantic și un stat de drept, stabil și capabil să
controleze riscurile interne.