Eseul meu despre gotic, fantastic și realism în literatură, în revista ”Alternanțe”/ oct. 2014

1. AALLTTEERRNNAANNTTEE
ALEXANDRU DAN
Gothic uber alles sau despre fantastic si
realism în literatura
Desi orice opera literara, oricât de fantastica,
încearca sa para cât mai verosimila si desi cititorii,
constienti fiind ca au de-a face cu o fantezie, resimt,
mai mult sau mai putin, acea foame de a „realitiza”
fantasticul, adica de a da credit evenimentelor traite
prin lectura, atunci când vorbim de SF si Fantasy, e
limpede, nimeni nu se asteapta la realism, si mai ales nu
în aspectele iesite din comun ce caracterizeaza aceste
genuri.
Când vorbim de fantasticul abordat de scriitori precum
Mircea Eliade, V. Voiculescu etc., din nou, desi continu-tul
operei ar putea fi unul realist, însasi aceasta
denumire de „fantastic” îi neaga din start verosimili-tatea,
indiferent de continut.
Pe de alta parte, exista abordarile realiste (proza poli-
tista, de aventuri, romanul istoric, thriller-ul s.a.), în
care nu se da nicio atentie elementelor fantastice, daca
cumva acestea ar fi prezente.
w
Grosso modo, chiar daca se întrepatrund si sunt proprii
tuturor genurilor literare, sa evocam cele doua modali-ta
ti principale de transmitere, respectiv întelegere a
mesajelor unei opere: modul alegoric, simbolic etc., a
carui decriptare face apel la cultura acumulata de cititor
si un mod ad litteram de receptare – probabil, preferat
de o majoritate din ce în ce mai larga a publicului.
În mod normal, codul sau simbolismul cultural al
cititorului ar trebui sa concorde cu cel al autorului – si
ambele sa fie în armonie cu unul global, ca ansamblu
coerent si ierarhizat al valorilor intelectuale universale.
Însa în prezent cititorului i se cere un efort suplimentar
daca doreste o lectura lucida: el trebuie sa se astepte si
la posibilitatea ca scriitorul sa refuze sa mai dea curs
codului cultural clasic si sa încerce sa-l schimbe pâna la
nivel de celula, adica pâna la semnificatiile simbolurilor
(de exemplu, ceea ce toata lumea stie ca este rau este
prezentat ca fiind bine si invers). În acest caz,
cititorului, pe lânga mijloacele clasice (conventionale)
de analiza a sensurilor textului, îi mai ramâne la
dispozitie o tactica: sa-l identifice, printre rânduri, pe
personajul-autor si sa-i urmareasca starile si reactiile
fata de cursul actiunii si fata de deznodamânt.
w
Revenind,w ceea ce ne sugereaza modul în care ar trebui
sa întelegem sensul si mesajul unui text este, înainte de
toate,w însasi denumirea genului literar în care acesta se
înscrie în mod declarativ; daca stiu ca e vorba de
fantasy sau SF, ca cititor sunt „obligat” sa nu iau
lucrurile „ad litteram” – chiar daca, din punct de vedere
al continutului, ar fi poate cazul. Invers, daca stiu ca
este vorba de o specie literara realista, voi acorda
scriiturii respective, din oficiu, acea încredere pe care o
reclama realismul: cenzura mea interioara ia o pauza,
sunt gata sa accept ca realitatea operei se suprapune
perfect cu realitatea de zi cu zi, chiar daca în cea mai
mare parte ar putea fi vorba de fictiune, si sunt tentat sa
receptez mesajul ad litteram; ma astept la o lectura mai
relaxata în ceea ce priveste decriptarea sensurilor, desi
nu neaparat la una usoara, si aceasta în functie de
tehnica literara utilizata.w
Ca atmosfera, genul gothic este caracterizat prin gravi-tate,
care, corect dozata, invita la reflexivitate, în vreme
ce fantasy-ul si SF-ul induc o stare mai relaxata
cititorului (evident, în mod diferit). Sigur, cu cât se
apasa mai mult pe pedala gravitatii, cu atât mai mult
starea de reflexivitate este mai descurajata, rolul
cititorului devine tot mai pasiv si greutatea senzatiilor
ameninta sa dea la o parte sensul sau mesajul operei,
când acestea exista, punându-se pe ea însasi în prim
plan si ajungându-se astfel la „horror”.
Eroismului propriu heroic fantasy-ului gothicul îi
„opune” „posteroismul”, un eroism autoignorat ameste-
5588

2. cat cu o anumita doza de mizantropie, indusa de efec-tele
pe care le are viata de zi cu zi asupra sentimentelor
noastre pure – sau pure cândva.
Genul gothic este un… personaj care are „în sânge”
tendinta de a merge în cautarea unor cauze (vezi
ancheta poli]ista) învaluite în mister, un mister cu atât
mai supraomenesc (asemanare cu motivul „cautarii”
(initiatice) proprii heroic fantasy-ului), cu cât si
apasarea sentimentelor este mai mare. Fascinat mai
degraba de perspectiva atingerii cu degetul transrealul
decât de transreal însusi – logic (întotdeauna logic!),
odata misterul dezlegat, dincolo de frontiera dintre
lumi, asa cum subconstientul i-o sopteste, va putea
scapa si el de teribila-i apasare… Sau poate nu? Si de
aici permanenta amenintare a tragicului.
Interiorizat si însingurat, deoarece este „altfel”, chemat
sa fie mai mult decât este (conditie asemanatoare, de
altfel, cu cea a scriitorului, în general), vesnic
nemultumit de prezentul din ce în ce mai meschin, dar
si de viitorulw probabil care, cu infailibilitate, pare ca
abandoneaza valorile probate de-a lungul istoriei de
care el se simte legat si care îl ajuta sa discearna între
bine si rau – între binele si raul unei situatii, între, pur
si simplu, a fi bun sau a fi rau –, el este gata sa dea
cunoscutul pentru necunoscut sau pentru acel altceva
decât banalul cotidian si se afla într-o perpetua cautare
de a trai (în viitor) un trecut care sa se ridice cu
adevarat la nivelul valorilor pe care le-a generat.
Este un „nobil decazut” si dezinteresat, rebel fata de…
ordinea rebela (asa cum, ca gen literar, a aparut ca
reactie la rationalismul excesiv al iluminismului),
vesnic apasat de o chemare adânca si nestiuta de care
nu poate scapa, asa cum nu poate scapa nici de raul si
nici de binele (!) din viata sa, blestemat sa fie om
adevarat, blestemat pentru ca vede raul, constient ca nu
detine puteri de zeu dar inconstient ca este un semizeu;
este cel care anticipeaza Sfârsitul cu mult înainte ca
acesta sa-si faca aparitia, care suspina când ceilalti
râd…
Atunci când ultimul om va disparea, cineva va suferi de
unul singur pentru toti. Acela este gothicul. Patetic?
„Fantasy”? (Lui oricum nu i-ar pasa!) Nu, este realism
în stare pura.Deoarece el nu poate altfel, nu are încotro...
Singura specie literara care poate sta alaturi de SF si
fantasy fara sa-si piarda preten]ia asupra realismului si
care, în acelasi timp, la modul cel mai credibil, poate
cuprinde si elemente ce ]in de supranatural, este gothicul.
Acesta din urma permite modul cel mai realist de a
aborda supranaturalul, unw supranatural fie imaginat,
fie considerat ca facând parte din… viata reala, atunci
când concorda cu acceptiunea spiritualitatii traditionale
(crestine), ca spatiu în care, de altfel, gothicul îsi are
radacinile.
w
În mod ironic, exagerarile specifice genului ofera
echilibrul perfect dintre cunoasterea conventionala a
imediatului si contactul cu necunoscutul “de dincolo”.
Iar cititorul nu este trimis, aprioric, nici înspre
interpretarea exclusiv alegorica, nici înspre cea literala,
totul ramânând la latitudinea sa, el având ocazia sa
apeleze oricând la oricare din modurile de receptare
avute la dispozitie, pe masura ce avanseaza în lectura.
Despre textul gothic nu se poate spune decât dupa
închiderea cartii daca a fost „fantezie” sau nu. Sau poate
nici atunci. Si aceasta în functie de capacitatea noastra
de interpretare.
Adevarul, acel adevar cautat instinctiv de cititor, poate
fi prezent sau nu într-un text, însa cu certitudine poate
fi prezent în interpretarea acestuia.
AALLTTEERRNNAANNTTEE
5599