Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013

6,113 views

Published on

Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013- Centrul de Excelenta Dublin

Published in: Education
0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
6,113
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
4,657
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013

  1. 1. Foto: Natalie SchorConcurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-aCentrul de excelențã în promovareacreativitãții românești – Dublinhttp://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/Parte a Proiectului Cititor de Proză – Republica artelorhttp://cititordeproza.ning.com/
  2. 2. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 2Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCronica Peregrinărilor în poezieIată că am dus la bun sfârşit concursul literar “Peregrinări”, ediţia a II-a, de această dată depoezie. Înainte de toate trebuie să reamintim componenţa juriului, de excepţie, care a avut dificila, darşi plăcuta sarcină de a evalua cele 327 de poezii din concurs: Virginia Paraschiv, Felix Nicolau, AdrianMunteanu, Radu Vancu, Adrian Suciu, Attila F. Balazs (Slovacia) şi Dorina Şişu (Irlanda). Din motivepersonale, care au intervenit pe parcurs, domnul Emil Brumaru nu a mai făcut parte din juriu. Lemulţumim tuturor pentru răbdarea, îngăduinţa şi cooperarea de care au dat dovadă pe tot parcursulconcursului!Pe lângă celelalte premii din concurs, câştigătorii se vor bucura şi de cărţile oferite cu autografde către trei dintre membrii juriului (Felix Nicolau, Adrian Munteanu şi Attila F. Balazs), precum şi opictură semnată Dorina Şişu, gest de mare nobleţe pe care şi noi îl apreciem cum se cuvine.Am avut la această ediţie 327 de poezii participante, care au fost votate într-un număr de 707 e-mail-uri, fiecare conţinând trei poezii evaluate, aşadar, putem spune că au fost 2121 de evaluări.Mulţumim şi publicului amator de poezie pentru implicarea atât de adâncă în acest fenomen.Ne bucură o atât de mare participare la concurs, cu atât mai mult cu cât premiile oferite suntsimbolice, adevăratul câştig fiind, al autorilor, de a fi citiţi de către membrii juriului, oameni de elitădin lumea literară, dar şi de un public, iată, atât de numeros, iar al nostru, al cititorilor, de a avealaolaltă atât de multe creaţii, multe dintre ele, chiar nesperat de multe, de o reală valoare literară.Este de remarcat o prezenţă foarte mare din rândul adolescenţilor, tineri creatori cu vârste între12 şi 18 ani, care prin poezia lor crudă, dar cu atât mai mult curată şi idealistă, ne-au bucurat sufleteleşi ne-au redat încrederea în viitorul poeziei. Mulţumim şi celor două profesoare de la şcoala particulară“Şcoala mea” din Bucureşti, care şi-au mobilizat elevii (peste 30!) să participe la acest concurs.Mulţumim tuturor participanţior şi le dorim succes în viitoarea activitate literară!Toate creaţiile, însoţite de câteva rânduri din partea membrilor juriului, vor fi adunate într-unvolum on-line, care se va regăsi pe site-ul nostru:http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/Vă aşteptăm în toamnă la Concursul de proză scurtă “Peregrinări”.Din partea organizatorilor,Viorel Ploeşteanu
  3. 3. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 3Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinGânduri de la juriu:"Excelent acest concurs de poezie internaţional, dar şi naţional - avem toţi posibilitatea să devenimcontemporani cu noi inşine prin lectura şi, deloc de neglijat, să ne ţinem în formă limba română. Felicitorganizatorii!"Felix Nicolau***“La acest concurs de poezii am remarcat voința participanților. Am simțit, în versuri, bucuria, tristețea,dezamăgirea, iubirea, viața, moartea, copilăria, speranța, ura, înstrăinarea, dorul, dar mai ales tragediaunei sensibilități a stărilor. Urletul de dincolo de cuvinte cred că ascunde frumusețea omului. Ascundeputerea lui, dar și căderea. Poetul adevărat este cel care se simte, care se uită în măreția căderii și care,spre nemirarea lui și spre uimirea celorlalți, coboară din rostul lucrurilor pentru a le denumi.Am simțit versuri cu mult dor. Dor de casă, de pământ, de oameni. Am citit, de asemenea, versurinaive, scrise parcă de mâna unor copii. Curățenia acestor imagini ar trebui cuprinsă într-o baladă.Miracolul versurilor face din cel care le formează un vrăjitor al viselor și un fin ducător de realități înspinare.Felicit fiecare participant în parte. Prin acest concurs am înțeles că oamenii sunt purtători de culori șivise. Să aveți muza fericită alături de umărul drept! Să vă bucurați de viață!”Dorina Șișu***“… le-am citit de le ştiu pe fiecare, faptul că am răbdare cu ele e în regulă, vreo câteva şi iese oantologie on-line de toată frumuseţea.”“la sfârşit, vom fi erudiţi ai poeziei de limba română. Chiar dacă e greu, e frumos ce faceţi. Trebuie sămă mobilizez şi eu şi să ţin pasul cu voi.”“ sunt consecventă cu mine însămi şi mă bucur că sunt în consonanţă cu colegii, indiferent de numărulde puncte, important e că am reacţionat la anumite texte, independent unii de alţii.”Virginia Paraschiv***“A fost o reală plăcere să parcurg toate poeziile alea! Neplăcerea vine de aici încolo: am selectat cam15 poeme care se încadrează întru totul în ce cred eu că e poezia, va fi greu de tot să aleg dintre ele. :)”“Grea sarcină ne-ai dat! Eu îţi trimit opţiunile mele, cu menţiunea că mi-au placut mult mai multepoeme, asta e, respect regulile, indic 3.”“oricum, a fost multă poezie de calitate în concurs!”Adrian Suciu***“Plăcerea a fost de partea mea, zău. Sunt tare curios să văd topul final.”Radu Vancu
  4. 4. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 4Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCâştigătorii concursului:Locul I Poezia nr. 251 Zile scurte cu mama - Estera StanciucLocul II Poezia nr. 227 Mă cuibăresc ca un copil într-un pântec – Delia GrosuLocul III Poezia nr. 43 Viena mea, viaţa mea – Ioan PotoleaVot final publicLocul I Poezia nr. 23 Oroare – Cristina BotilcăLocul II Poezia nr. 213 Tinereţe – Corlean Oana AlexandraLocul III Poezia nr. 264 O inimă închisă-n suflet – Chiperi Andrei RobertVot final juriu
  5. 5. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 5Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinLocul I (juriu)251. zile scurte cu mama – Estera Stanciucmotto: ”Ești sufletul de metal al orașului.” Marin Sorescuprima zi. mama se desprinde de lângă geamse uită în urmăochii ei fixeazăcârlige de rufe numărate pe degetemâinile mamei sunt niște cartoanecoloratele decupează rămâne fără unghiimama are tălpile goale peste prafpaşii depun artefactememoria ei adună la nesfârșit. nu facevreo selecție vreo curățenie are încheieturide copil adoarme cu gândurileîn pumnii micimama nu renunță la adevărul ei ieftinse sătură să fie marginea paharuluistrânsîntre dinți de bărbat. şi parcăa fost prima ziziua a doua. mama vede feţe/ dungi de luminăe doar un exerciţiu. coase goblenul ochii lui iisus turlabisericiiîn bucătărie cuţitul taie pune sarepeste tăietură corpul ei alb se încordeazăîşi aminteşte amintirea e un virusscăpat pe asfalt gata să explodeze înaltă piele de undeîşi respinge copilul cu 200 de waţiuneori zice căfruntea ei sprijină cojile caseio s-o închidă într-o scoică o să-i dea drumul în valurilecele mai adânciscuipă firişoare de salivă zici că ningepână când îşi goleşte stomaculpână când n-o să rămânădecât ruine. şi parcăa fost ziua a douaultima zi. mama trece pe lângă ziduri umbra ei eun cearşaf mototolit
  6. 6. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 6Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinse întinde în iarbănu-i scapă nimic. pielea se coace la soaredeasupra capului cineva construieşte armeputernice fără găurivăd frica ei ştie că plec o vreme sâmburele uriise răspândeşte ca un spray care nu se usucăniciodatăîn somn ţine strâns un ceas acestceas ticăie la mâna vecinei rochia înfloratăîi face umbrămama şi gândurile eirămân neauzite. şi parcăa fost ultima ziLocul II (juriu)227. mă cuibăresc ca un copil într-un pântec – Delia Grosuîmi plimb degetele peste coastele marieilumina cade undeva sub saniîntr-un unghi puțin alungitmariaascultă-mă te rog ascultă-mă te rog ascultă-mă te rog ascultă-ma te rog______________________________________________________________________________trebuie să ai 20 ani pentru a-ți tăia veneletrebuie să ai 20 ani pentru a-ți începe viața sexualătrebuie să ai 20 ani pentru a avea schizofrenietrebuie să ai 20 ani pentru a ține pe cineva în spate38 grade+pe măsură ce temperatura creșteși oasele mele se dilatăunele mai mult altele mai puținmariaadună-mi oasele și pune-le în fața unui câine – el va știi ce trebuie să facă -40 grade+se așează praful peste tălpile melemariapregătește o farfurie mare de supă și dă-mi să o mănâncmi-e foamesunt un animal. mi-e foame mi-e foame mi-e foame mi-e foame e t c ._______________ maria îmi aduci și niște pâine? ____________________
  7. 7. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 7Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin42 grade +plămânii mei cedeazăcând străbunicul a murit, avea plămânii plini de fumla priveghi i-a ieșit fum pe gură șitoți s-au speriat fiul lui a aruncat pachetul de țigăriși a plecat pe maremamaie și-a cumpărato biblieo carte de rugăciunio carte de cântări bisericeșticitește în fiecare seară și îl roagă pe dumnezeusă ne țină pe mine pe dragoș și pe bogdansă nu fumăm44 grade+mariaeu locuiesc cu mama și tataavem pâine avem calorifere avem apă avem 4 pisicimi-e teamă de câiniunul îmi va mânca rămășițeleîmi curge sânge de la mâna dreaptălanțul m-a strâns prea tareerror error error error error error error cannot show the temperature. it is too hot. take goodcare not to suffocate. error error error error error error errormarianu mai știu să respirrareș și-a legat o funie lungă de tavano să și-o pună în jurul gâtuluiși o să îl legene__________________________________________________________________________mariao să vină un bărbat înaltmi-e pregătit un culcușlângă lac.Locul III (juriu)43. Viena mea, viața mea - ION POTOLEANumeri stelele fricii într-o noapte de maci înzăpeziți...Coborând pe Mariahilferstrasse scufundată în mareade meduze electrice, pe lângă vitrinele H&M, Levis și Jones...Orașul își țipă spaima-n feerii, totuși te antrenezi printre
  8. 8. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 8Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinvalurile de turiști spectrali, singur și bine dispus, e frig,bate vântul și plouă, copaci cu glugă îți șoptesc că exiști,că-ți vei găsi viața intactă în magazii celeste.- Se leagănă o ciutură-n vânt,bate un clopot, adânc, în pământ,de bunicul meu Jo, nimeni n-o să-și amintească.Te învârtești prin Albertina Platz- Auf wiedersehen, meineLiebe, Do svidania moi drug, ti kanis, kali nichtaai astăzi 57 de ani împliniți, te bucuri de aglomerațieși de respirația ta ca de un poem simplu, urci peterasa cafenelei Mozart și constați efectul arteiMagritte: clienții își scot măștile chipurilor șile așează pe masă ca pe mănușile de piele flascăiar capul lor rămâne invizibil, un vid în caredansează tacâmuri de inox în care dispare șuvițade coniac sau de cafea.- Răsare luna, albește stuful și samalâcul,boii rumegă, vaca răsuflă, noaptea-i adâncă,găinile chirăie, greierii târâie,de bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.Iată, suntem priviți de sus în piața circulară,prin rafinate bovindouri se plimbă o se plimbă opanteră neagră, se oprește, ne privește ca și cumne-ar visa de secole, clipind hipnotizatoraruncându-te înapoi în timp, deodată se aratăla terasa liceului o fată, are părul lungcât un concert de Chopin, mai purta sarafan,când te săruta nepricepută sub castan. Of! Of!- Vesel trece bunicul meu Jocu pălăria de praf ca aureola,cântând, de pe capra căruței, canțona,Horincea curge, căruța hurducăie, roțile zdrăncăneDe bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.Aici în Albertina Platz, in anul 1955 luna noiembrie 15o fetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedarînalță un zmeu sforăitor, cu panglici lungi fluturândpeste lanuri de sârmă, peste pâraie de roți, peste cuburi,
  9. 9. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 9Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinîn timp ce eu mă zvârcoleam în pântecele mamii,împingând cu mâinile și cu picioarele marginile absenței,în patul de după sobă, unde mama urla mușcând perna.- Vesel bunicul meu Jo se întoarcede la fierărie, de la porcărie și cânta canțona”Copilul se naște copil și rămâne la felbătrânul se naște bătrân și rămâne la felși vițeii și mânjii și boii și păsăriledar de bătrânul Jo nimeni n-o să-și mai amintească”.Și-atunci toți au văzut cu groază la lumina lămpiicapul meu înfășurat într-un ștreang roz, translucid,și-au crezut că voi muri ștrangulat de cordonul ombilicalpentru că eram îndărătnic și nu voiam să mă nasc, mățineam strâns cu măinile de sfoara aceea de sângede coarda unui zmeu rătăcit care m-a smucitzbârnăind în afară și huștiuliuc, am lunecatca un pește în râul zilei.- Vin peștii călători, zboară pe cer...Bunicul Jo se întoarce de la nisipăriedescarcă nisipul cu lopata și cântădescarcă și melcii și căluții de mare”Se leagănă o ciutură frunza se scuturăde bătrânul Jo, nisiparul, porcarulși de căruța lui nimeni n-o să-și mai amintească”.Acum prin bovindouri se plimbă o se plimbă ofetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedar,hipnotizând trecătorii cu privirile ei în care dorm secole.Are doi ochi mari, când galbeni, când albaștri,care te urmăresc peste tot unde mergiclipind rar, liniștiți precum ochii panterelor.
  10. 10. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 10Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinConcurs de poezie “Peregrinări”1. nevoia goală de altfel – Tudor Victorițapoate c-ai vrea să-ți căptușești degetelecu flori,să le însângerezi prin crestături făcute de propria filosofieși să verși tot ce ai,linul unei culori,broderia unui vis prinsă pe ciorapiiobsedant de mulați pe care-i târăști pe stradă cu tine,parfumul ochilor tineri prinși de ce vine,plutind prin tine,mușcând din mâine.aș vrea un măr,să pot crede că discordia zace-n afarăși nu umblă prin mine,imensă, cu degete tari și cleioase,pălind zăpezile,înnegrind albastrul ce mi se plimbă tiptilpe foile ce se-nchid în mine, natural.pierd mereu rima poeziilor mele,doar modelele ciorapilor tăice se mai îngână la infinit.chiar și-n ploaiecovoarele de apă sunt diverse în cântec,iar fâlfâitul aripilor mele putrezește-n secunde.poate doar uitarea plină e albă, fără vârfuri...
  11. 11. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 11Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin2. De mă vei căuta - Gianina Gheorghiude mă vei căuta, îţi vei amintide nopţile în care ningea a povesteaşa ca într-o lume livrescăcare ne adăpostea cu un zâmbetfăcând să se cutremure paradisul.de mine o să îţi aminteşticând camera 101 se umplea de îngerivenind să contemple raiul nostru în doi.paşii noştri colindau prin oraşele thanaticeprimindu-ne ca pe nişte zei ai luminii.chipul tău lua forma surâsului meuiar iubirea mea în rochie de mireasăputea dansa pe capota maşinii tale de lux...eram ostaticii iluziilor ce ne smulgeau măştile, aparenţele,atunci elogiam fericireatinereţea dăruindu-ne acest drept primordial.de mă vei căuta, mă vei găsi în toate aceste amintiripecetluite la gura şemineuluisau poate în nostalgia lucrurilor pe care nu le-ai înfăptuit…
  12. 12. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 12Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin3. MESAJ BRUNET CĂTRE EUROPA – Nicolae RotaruAlo, Doamna Europa, săru’ mâna matale, mă scuzi,e oră târzie, dar fusu-i de vină, ce Dumnezeu!...De ce taci, fă, hoaşcă bătrână, ştiu că m-auzi?ce te prefaci că nu m-ai recunoscut şi-ntrebi cine-s eu!Da, ăla cu graiul bilingv, brunetul viril şi pletos,care ţi-a invadat trupul şi te-a golit de sentimente,Eu, Doamna Mea, Făt-Urâtul-cel-mai-Frumos,renumit, ştii tu cât şi mai ales prin ce, ca Terente...(E vorba de un Willhelm Tell valah, ţi-am mai spus,haiduc şi amant pripăşit prin Delta danubiană,Şi vremea lui, cu romantism cu tot, a cam apus,cum azi, nici tu, Europo, nu mai eşti vreo Cosânzeană!)Ne te mai preface ca mă refuzi, mă ignori, nu mă crezi,nu-ţi mai asmuţi caralii şi gorilele ca-n vechea Romă,Nu-ţi aţâţa ştabii... Degeaba doreşti să mă expulzezi,porţi în pântec şi sămânţa mea euroconformă...Zău, pupa-te-aş şi mânca-ţi-aş renumele matale,Doamnă Mare şi damă bună cu mine, carpatinul,Acceptă să-ţi rămân cord veghetor, pe puţine parale,Cum e, ca să zic aşa, pentru ţara Irlanda, Dublínul!Ştiu, am mai păcătuit punând ochii, chiar şi mâna,dar tu eşti de vină: ţi-ai afişat strident nurii democraţiei,Ai tăi şi-ai fiicelor tale – ţări nurlii, toate una şi una,mai mişto la faţă şi la dedesubt ca ofertele României.Francofono şi germanofilo, anglo-saxono şi latino-arabă,Creştino, mozaico, islamico ori fără nici-un Dumnezeu,Turnubabelo dragă, prea te-au sedus şi abandonat mulţi la tarabă,Şi acum faci nazuri, când te curtează şi un rromantic derbedeu!Cu trei crai de veghe – Starasbourg, Luxembourg şi Bruxelles –te crezi Sfânta Fecioară, dar celui ca mine nimic greu nu-i e,Dacă mi-ai devenit target, cum zici tu, sau cum spunem noi: ţel,nici Papa, nici NATO, nici ONU, sau cine ştie ce forţe UENu mă pot opri să te cuceresc, să te conving, dacă tot am venit,Cavaler trac, Don Qujote de la Mancha sau Voievod al ţiganilor,Mofturoasă ca Penelopa ce-aştepta de evi buni pe Ulise cel rătacit,dar stârnind ura şi jindul, vâlva şi discordia contemporanilor...Acum, primadonă, my love şi mon amour, zic şi nu te jignesc:nu m-ai făcut să-mi pierd capul şi nimic nu mă-mpiedică,
  13. 13. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 13Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă nu mai stau la taclale cu tine, ca-ntr-un cerşit ţigănesc,când dincolo de fustele-ţi atlantice m-aşteaptă o Americă,Chiar două, pe care, dacă n-am să pot să le cuceresc,mă retrag spăsit, gata, ca Iov, să suport şi să sufăr greu chin,În spaţiul hindo-tibetan sau mongol, ori alt colţ pământesc,dar nu de pe Bug, în Sibir sau în ţara clanului Kim...Te sun, cu taxă inversă, din oraşul-buric Bucureşti,nu te da supărată, nu-ţi mai strânge Shengenu-n corset,Ştiu ce poţi, te-am avut, m-ai acceptat, ştiu cine eşti,nu mă forţa să-ţi fiu prozator, acceptă-mă aed, bard, poet!07.04.20134. VENISE… - Delia StăniloiuVenise tăcutLa mine pe tâmplăDe nici n-am ştiutCe mi se întâmplăRămase zălogÎn inima meaIubire-n prologLumină de steaVenise să steaÎn gândul de searăÎn lacrima meaMinune de varăPlecase tîrziuAşa cum veniseMi-e dor să-l mai ştiuTovarăş de viseVenise tăcutPlecase…5. Vis beat – Alina Ștefana StoicaDe astă lume nu mă leagădecât un chinși-un dor de infinit,căci veșnicia e deșartă
  14. 14. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 14Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinîn fața celui care a murit.Și-n fața ei n-am să m-aplec nicicând,nu vreau să-i simt mirosul ce mă-mbată,căci tulbure e soarele în asfințit,iar viața mea nu e decat o pată.Nu vreau s-adorm și nici să mai visez,căci dansul veșniciei în pasul lui m-a luat.Vreau doar o clipă să mai meditez,și apoi să zbor din patul îmbătat...6. Amintiri – Dobrescu CorneliusÎntre lumi mă plimb rătăcit in tainăCălcând in picioare anii ce-au trecutUniversul meu lăsat-am să se stingăAnii ce-am trăit stingându-se de multBucurii trăite zac scrise intr-o cartePe groasele-i coperţi prafu-i aşternutCu litere-ngrijite frazele frumoasePăreau ca la sfârşit din nou au inceput.Atunci in timpul vieţii scriam de fericireCuvinte negândite din inima rostiteImi aşterneam iubirea scrisa pe-o hartieSinceră , curată cum o aveam in minte.Acum mă simt pustiu intr-o lume tristăRătăcit şi singur in propriul destinVăd doar cum departe flutur-o batistăŞi mă trezesc intr-al meu sicriu.7. Noapte – Noni-Emil Iordachenoapte…pe masă ard doar două lumânăritu stai la masăşiîţi fumezi nefericirea
  15. 15. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 15Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublintâmpla îţi sărută tristpalma obosită“îngrozitor!”îţi ţipă inima secătuităprea mult…prea mult să-mi terfeleştisărutulîn negura în care mi-ai pierdutîmbrăţişarea!prea mult să-mi iei privireaşi să o orbeştiîn mlaştina în care ai înfundatiubirea!prea mult… la masacaresusţine palid doar două lumânări…8. Mă simt în siguranță în New York – Cristian AlexandruMă simt în siguranță în New YorkFurtuna roz atrage atențiaO stea ca multe alteTaxiLibanez sau pakistanezSpidermanComparațieBărbat bine cu sacouCerșetor mocirlit cu pătura pe elDouă femeiUna avocatCealaltă, femaia ușoarăDicționarVreți să adăugați un cuvânt nou?NuPic la metrouPute?Da, chiar pute.
  16. 16. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 16Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin9. H2O – Lisandra LunguPloaiePlină de lacrimiPicurînd nocturnÎn zeci de sufleteCe așteaptă cu inima la gurăCa soarele să zacă într-un colț,într-o peșteră…departe.Oftezi, zîmbești și îmi ghiceștiUnde-mi fug degetele prinCarnea ta.Piept de oțel cu cele coasteFrînte de compactaNoastră izbire.Mă pătrunzi cu ochii tăiNegri precum Marea NeagrăȘi mirosul tău e maiputernic decît orice parfum,decît orice esență.Cuvinte caută H2O-ul din naturăȘi cheamă picurii din cerAșa cum fac primitivii.Ne întoarcem la origini și privimMirați către cerul presăratcu stele și migdale.,,Vrei să bei un ceai? ”10. Palat închis de doruri – Elena OlariuPalat închis de doruri –femeie, îngâni dimineaţa-nGândurile-mi răvăşite; nopţi albe de-a rândulRespirând în văpaia nenunţii; buzele arse deSete sunt palide. Sângerează inima, vulcanul din mine –Să te cuprindă voit-a, femeie –Femeia mea din vis…Nu-ţi pasă! Ori femeia din tine -Ca şi mine, plângând în faldurile vişinii sauCrude mere parmen-auriu al jaluzelelor
  17. 17. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 17Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCe-ascund privirii mele, ochii tăi…Nu uita, coasta ruptă din Bătrânul AdamE coastă din mine, a mea eşti pe veci!...Vulcanul de doruri încet, încet se stinge; voit-aStăpânul în cale să-mi ieşi, Credinţa să-ncerce –Mugurii, în floare, de-ncumet să culeg –Foamea s-astâmpăr, inelul din apa vieţii se frânge…Sărătura înţelepciunii adulmec; rănită,Inima, de sabia cu două tăişuri să scape voind…Femeie, nimb de doruri nestinse, te caut –Te mai caut şi pletele-mi argint neprimenit,Şterg urma paşilor abia târându-se:Platoşa dreptăţii nimeni nu-şi pune!Mereu fugar, prin câmpuri deschise ochiuluiTe caut - albă, albă mireasă!… abia de mai zăresc cu ochiul alChinului suspin…11. Murim puțin – Gabriela ChișcariMurim puținCând ne vedem:Bătaia crește-n inimiCu 5%Pe minut,Și cum fiecare omAre un număr fixDe bătăiPentru o viață întreagă,Facem linieȘi scădem:Din tine,Din mine,Puțin.Murim puținCând ne vorbim.Cuvintele se luptăÎn corzi,Precipitat,Și cum fiecare gură
  18. 18. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 18Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAre un număr fixDe cuvintePentru o viață întreagă,AdunămȘi tăiem:Din mine,Din tine:Puțin.Murim puținCând ne iubim.Emoțiile cresc suflete,Prea plin,Cu spor,Și cum fiecare omAre un singur sufletDe trăit,Pentru o viață întreagă,CalculămȘi murim:Din tine,Din mine,Puțin.12. Ploi de primăvară – Rygett (Getty Voinea)Plouăşi iar plouătruda înnourată frânsese parcă zăgazuriîntru belşugul rodului de mâinevântul stârnit de april pălmuieşte floarea de piersicamuşinând îndoielnice razeşi colţul ierbii înoată prin lutul mustindsă prindă parfumul zambileipe luciul albastru-verzuifloare de nufăr căpşorul ţi-l saltăsă plăsmuieşti visele nopţilor albealiniate pe-un cer inodorca într-un marş al tăcerii...şi iar plouă
  19. 19. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 19Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublineu îţi aştept paşii timizi pe caldarâmul curatsă împletim împreună cununiaceleiaşi primăveri.13. CAVALER AL NOPŢII, SĂGETÂND – Florin Vârlan NeamțuVoi sosi,iubito,prea târziu,în corabia de purpură şi ger,ca un Cavaler al Nopţii!-ştiucă-ti voi săgeta pustiul cer.Voi deschide porţile,încet,să nu-ţi sperii fluturii din gând,şi,atent,bătrânul tău valet,le va-nchide-n urmă ,rând pe rând.Voi aduce-n cală,hiacyntşi tristeţi de gală,boreale,iar în coiful de străvechi argintvoi înfinge herburile tale.!Şi-ţi voi mai aduce,Doamna mea,reni subţiri şi albi ,de şovăială,şi-o mireasmă de fiord norveg,în amiaza calmă şi egală.!
  20. 20. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 20Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi-ţi voi mai aduce,dacă vrei,un Nord gigantic ,cu zăpezi cu tot,morminte tropotite de ahei,ori halte zgribulite sub omăt.!Şi apoi,mai singur cu un gând,în corabia de purpură şi ger,voi pleca pe sub pustiul cer!Cavaler al Nopţii,săgetând14. CĂLĂTORIE-N ..PITEŞTI – Laura IonEra o dimineaţă geroasă,În care umbra-mi tremuraDe frigul celulei.Nici vrăbiile nu mai puteauCiripi, spre-a-mi cere tainulCreştinului,Iar ţurţurii zgomoteau a pustiuPrin zăbrele.De-odată, uşa celulei,Ruginită de-atâta grundoasă tăcere, scrâşniŞi-o umbră-zdrenţuroasă,Îmbrâncită-n ciudă de gardian,Spre mine veni.M-am bucurat că suflet de omÎmi calcă pragul rugoasei muţeniiŞi pe străinul diurn l-am primitCu inima caldă, a Învierii.Deşi priciul meu necăjitÎmi lăţise seva din oase,Pe oaspete eu l-am poftitSă şadă în locul de-onoare,
  21. 21. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 21Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinUnde frigul muşca mai milosDin Creaţia DomnuluiMântuită prin Domnul Hristos.Şezut-am o vreme-n tăcere.Şi eu şi oaspetele meu nesperatUitaserăm vorba, Cuvântul.Privirea doar ne-a rămas.Străină. Mai străină ca vântul.Şi-am privit ce-a rămasDin zarcă, din frig, din bici:Un biped ghemuit pe un prici....Timpul torcea. TremurândCâteva sute de stele-au trecutPeste frunţile noastre:Ostatecii semnului mut.Zile şi nopţi ne-am privit.Buzele ni se mişcau.Niciun cuvânt prin eleÎnsă n-a răzbătut....O lună, o viaţă – un timp răstignit......Într-o-nserare, străină şi grea,Din tăcere o vorbă-a purcesIzbindu-mi urma de os.…- Gheară îmi zice! – într-un târziuSe-auzi un glas ca de jderCoborât dinspre măguri.(... tăceri sfârtecate de umbrele unor vocale cioabeNe-au mai trudit urechile, din când în când.Eram însă prea goi pentru-un Cuvânt...)ŞI!Mai frică mi-era acum,Cu un semen alăturiDecât camarad al tăcerii!
  22. 22. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 22Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin... Cinci luni ne-am privit şi-am tăcut.Nici nerv, nici os, nici sângen-aveam.Fiindcă pierduserăm totul printreSemenii noştri: oamenii noului val...Între Gheară şi vrăbiiNu ştiu ce s-aleg.Dumnezeu să mă ierte,Dar nu ştiu s-aleg.El însuşi, Gheară, o victimă,Eu însumi – un om în care nu mai cred…...Este o dimineaţă-nsorită, de aur,În care umbra-mi sfârtecă încă din pas,în urmă-mi rămasul.Sunt fără zăbrele.Dar inima-şi toarce-n grundişurişi rana şi sarea.Popas printre semeni...Străin. Mut. Şi surdRumoarea din oaseŞtiind s-o ascult, s-o-nţeleg.Doar atât.În ochi mi-e răcoare.15. VIZIUNE – Anca MoraruNori grei s-au abătut spre oraşPocalul e prea plin de venin,În zadar suspină tunetulZgomotul lui nu mă doare.Ochii mi s-au deschis, văd fulgerul din eiPe buzele mele stropii par cianurăŞi trupul mi-l arde cu jarNu pot stinge focul iubiriicu toate apele pământului.Am alunecat într-un ocean de cioburi
  23. 23. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 23Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCu fiecare val, sufletul ţipă a sângeNu pot opri marea din mersul ei,Nu cer lumii mai mult decât mie.Glasul meu s-a stins demulta-ncovoiat de bătrâneţe limba,Degetele nu m-ascultă, când le spun:Opriţi-vă! scrieţi cu zgomot de ciocan.Simt cum tremură de frig PământulSă-l îmbrăţişez nu pot.M-aş preschimba în SoareCu-n sărut să-i incendiez buzeleSă fac să-i pulseze prin vene sângeleApoi să adoarmă în braţele mele.16. Viaţa lui Mihai Eminescu – Răzvan DucanPe 15 ianuarie l-a adus barza, dar eu nu cred în berze.Şi totuşi „Porni Luceafărul....”Creşteau din pântecul mamei a lui aripe.De „Indrea”, marea sărbătoare a dacilor,devenită „Ignat”,o apă s-a rupt şi un nod gordian era de tăiat.Ipoteşti vine de la ipoteză.Botoşaniul aştepta după colţul anuluisă-i dea Ipoteştiului în freză!Cu daruri nemaidate nimănui,magii vorbelor măiestre, au venit la patul lui,prefigurând un Crăciun al Literaturii Române.Spune, poetule, spune!De copil era cutreierat,iar de tânăr îşi punea în cafea dulcea Românie.Iosif Vulcan, tâmplarul de cuvinte vulcanizate,L-a transformat pe „ovici” în „escu”.Firescu, nu ? „Ce-ţi doresc eu ţie...”„Torna, torna, fratre...”, vremuri minunate!Şcoala, pe poante, un balet între ce primea şi ce dorea.Când mai Cernăuţea, când mai Viena.La Blaj, însă, numai blăjenea.
  24. 24. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 24Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinMatematică? Vax! Un simplu negoţ.Plopii îi ieşeau, la numărătoare, mereu fără soţ.Fizică? De unde? Când „flori albastre tremur unde...”Filosofie? Da! Alecsandri asculta la fereastrăcum la Casa Pogor din Iaşi se naşte cineva mult mai mare ca el.Acest fapt, însă, nu l-a făcut să se dezlege la pungă.„Că mii de ani i-au trebuit. Luminii să ne-ajungă.”Chimie? Pliculeţul ochilor îl scufundaîn fierbinţeala de iunie a florilor de tei.Era five o` clock-ul fiecărei veri.„..Roşie ca mărul..”,„..lacul codrilor albastru, nuferi galbeni îl încarcă...”.A reinventat culorile primare, parcă!?A trimis şi scrisori fără adresare.A fost şi la mare.A primit în casă pe Cătălina şi Cătălin,Dar şi pe Hyperion, să le servească cerul (în) festin.Chibici, Ştefanelli, Creangă, Vlahuţă, Slavicil-au legănat în hamacul prieteniei lor,pe când el era rândaşul de rând al marelui amor.Titu Maiorescu i-a dat un deget,în schimbul căruia i-a luat apoi toată mâna, înmiit,pigmeii au făcut coadă la mârâit.Carmen Sylva i-a luat cartea şi nu i-a mai dat-o înapoi.A fost Regina României, dar niciodată a poeziei,dovadă că şi regii plini pot fi goi!Iubea ca un apucat şi dormea pe sărite.Timpul lui nu avea astâmpăr, i se comprima în orbite.Umbla cu joben fiindcă Veronica avea năframă,cu care îi ştergea fruntea plină de vise. Iubită şi mamă!Pentru că arăta temperatura perfectă a timpului său imperfect,medicii au crezut că este un termometru defectşi l-au umplut cu injecţii cu mercur.Kant şi Schopeanhauer, „haute couture”!Aşa şi-a umplut portofelul cu frunzeşi buzunarele cu pietre preţioase,luate de peste tot, din curte.Tenorul de la spitali-a dat o piatră să o bage la cap.A băgat-o!De la Tisa pân` la Nistru,i s-a catalogat plânsu` sinistru,
  25. 25. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 25Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindeşi plânsu-ni-s-a el,ca un Dumnezeu din cer.Nu a reuşit să-nveţe a muri vreodată,cu toate că a fost elev silitorşi când Mortua est!trupul i-a devenit lest,iar sufletul nemângâiet, de dor.Neglijenţă şi nepăsare puse în rame,1495 de grame.Atâta i-au găsit sub scăfârlie.Nu tu manuscrise. Nu tu operă de sertar.Nu tu bani, nici măcar cei de chirie,nu tu giuvaere, nu tu cleştar.Creierul lui s-a prăjit, uitat,în tigaia pervazului acelei zile toride de vară.Era apoi de ales între lada de gunoi şi gheara pisicii.Destinul a ales. Doctorul se grăbea.Miticii !?Ca de-un pai, s-au agăţat apoi de dric,Evantai de miniştri, săltând din buric,Făcându-i vânt în pământ,Să se apere de supărătoarea insectăCe bâzâia incredibil, prin cuvânt.La Belu, acum, la o margine de rutină,zace partea lor şi-a noastră de vină.„Toate-s vechi şi nouă toate”Atunci şi acum, ipocrizie pe săturate!Ne amintim de eldoar când vrem să ne amintim de noişi ducem dorul propriilor statui,ca „simple” nevoi.Adunăm bronz din capete de peniţe,în agore fiind noul trend pentru fiţe.Pentru fiţi, e să nu-l citiţi,Eminescu, nu-i aşa,e-un Ionescu, e-un Popescude bon-ton,cu adresăîn cartea de telefon.
  26. 26. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 26Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin9 ianuarie 2013P.S.- Contrar părerii generale, oficializate, Eminescu nu s-ar fi născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani,ci la 20 decembrie 1849 . Două argumente sunt, în acest sens, demne de luat în seamă. Unul al fiînscrisul din Psaltirea lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, unde sunt consemnate, consecutiv, demâna acestuia, datele de naştere ale tuturor copiilor săi. Astfel, jos, pe pagina a 5-a este menţiunea: „Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropieneşti, s-a născut fiulnostru Mihai”. Celălalt ar fi că registrul pe care îl păstra Iacob Negruzii, în care membrii Societăţiiliterare ieşene „Junimea” şi-au însemnat data şi locul naşterii, Eminescu şi-ar fi scris cu propria mână,în dreptul numelui său. „ 20 decembrie 1849, Botoşani”, deasupra fiind chiar intercalat, explicativ,sfântul „Ignat”.17. Basarabie - Nina Gonţa (Raisa Coleaghin)Piesă de schimb în politici externe,Vândută de unii mereu prin taverne.Ce eşti ?Colonie la ruşi?Mai toţi românii de aiciAcuma sunt duşiAlt rost să-şi cauteUmili şi supuşi...Aici veneticul deţine puterea.Tot el, străinul, deţine ş-averea.Cum te simţi la tine acasă,Când cel venit de pe-aiureaS-a cocoţat şi pe masă !?Nu-ncapiNici în propria-ţi curte...Şi...pleci.Abandonate-ţi rămân, Basarabie,Mormintele,Pustiit sufletul,Nerostite cuvintele.Plai drag,Mult plâns,Asuprit...Loc sfânt,
  27. 27. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 27Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinBasarabia mea,Te iubesc,Pământ, din moşi-strămoşi,ROMÂNESC !18. Dragoste de piatrăde Iuliana Clima-CaraghinSisif hurducă piatra spre sine.Dragoste de piatră, apartenenţă din el.Duel de vocale, joc, vină văratecă.Energie a buzelor rostuite să placă,A ochilor înfumuraţi de-o noapte imundă.Simţ al pierderii carnale,Firesc îngropat.Voluptate de şir, sinistrare de roz.Strigăt de viaţă.Neregăsire în prelungul ceas.Prometeu, stăpân al focului inimii mele,Ridică din lut piaţeta de suveniruriŞi pierde oglinda ploii din cerc.19. România trădată – Virgil CiucăAi fost trădată Românie,Ai fost trădată de ciclopiPorniţi să taie-n carne vieCa să ajungă episcopi.Ai fost trădată Românie,Ai fost trădată chiar de regiCare-au ajuns la agonieCând veni vremea să-i renegi.Ai fost trădată RomânieDe cei ce ţi-au fost preşedinţi,Trădată-ai fost cu viclenieDe generali ieşiţi din minţi.Ai fost trădată şi vândutăDe ne-mpăcaţii tăi duşmaniCe umblă după plus valută.Copiii ţi-au rămas orfani.
  28. 28. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 28Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAi fost trădată RomânieDe şarlatani şi veneticiŞi de partide-n cârdăşieCu “pretini” şi cu inamici.Ai fost trădată Românie,Poporul tău e prigonit.Te-a condamnat la silnicieUn preşedinte parvenit.Mulţi tineri au plecat în lumePe un meleag necunoscut,Mulţi au uitat chiar al tău numePoporul tău rabdă tăcut!Ai fost trădată Românie,Poporul e acum săracCăci ai rămas şi fără glieVândută unui vârcolac!Ai fost trădată RomânieDe generali de mucavaCăci s-au vândut pentru vecieCiocanului cu secera.Ai fost trădată RomânieDe troglodiţi şi ieniceri.Tovarăşi de hegemonieLa Malta au jurat să pieri.Armata ţi-a fost dezarmatăDe senatorii trădători,Apusului amanetatăCare te-a condamnat să mori.Ai fost trădată RomânieDe securişti pentru arginţi.Prelaţi iti construiesc sicrieCă-s turnatori şi nu sunt sfinţi.Ai fost trădată Românie,Şi ca să nu mai fii salvatăTe-a transformat în colonieO Uniune blestemată.
  29. 29. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 29Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin20. poema iluzionistului şi a acrobatului – Stejărel Ionescuam trecut şi azi ca de fapt în ficare ziprin faţa clădirii cu zidurile şlefuite de ploi şi zăpezi,aceleaşi ferestre de la etajul trei cu bare de metalşi plasă de sârmă,la ultima fereastră dinspre colţul clădiriiperdeaua era trasă,el, cu un fular roşu la gât se ţinea cu o mână de bareiar cu cealaltă bălăngănea o păpuşălegată de fularşi bolborosea nişte cuvintenumai de el ştiute,se strâmba, arăta degetul de la mâna dreaptă în susînsă nimeni nu îl băga în seamă,era deja prea nebun ca şi doctorii să îi mai dea atenţieşi ei îl scoseseră din nebunia lorşi îl eliminase-ră definitiv şi supus morţii,uneori doctorii sunt mai nebuni decât pacienţii,şi atunci nebunii ar trebuii să îi trateze pe doctori,stăteam ore întregi şi îi urmăream scamatoriile,în fiecare zi, la oră fixă avea un program de scâlâmbăialăcu un alt nebun din curtea spitalului,şi atunci la geamuri apărea şi restul nebunilorîmpreună cu o parte din personalul medicalşi ţine-te aproape o oră de spectacol,era ca un spectacol de circ,acrobatul la înălţimeiar măscăriciul în arenă,lipsea totuşi dresorulcare de fiecare dată se întâmplasă fie în vreo şedinţă cu restul animalelor,şi de cele mai multe ori şi fără muzicădeoarece în urmă cu câteva zile îl îngropaseră pe dirijor,atunci, măscăriciul îi cerea acrobatuluisă îi arunce o frânghie să ajungă la orchestră ca să o poată dirija,dar de fiecare dată din căţărăturile lui reuşea să cadăîn nişte mărăcini de pe lângă gardînjurându-l pe acrobat că îi mişcă frânghia şi îşi pierde echilibrul .
  30. 30. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 30Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin21. pastel – Liviu Chifanesardele de beton casele blocurile stau aruncate le mângâie pungile-naripatevântul se-ascunde prin ghene nichelate uuie holurile goale se-ntunecăluna şade în fund pe-acoperişurile smolite îşi numără steleleparabolicele îşi întind braţele către cer picură praful cântăla coastele noastre ca la un pian liniştea o ia la goană se prăbuşeşte în şanţcârpeli rânjesc pe blocuri petice-curcubeu vecina scuturăcioasa agităun ţol praful eliberat din sclavie se-mperechează cu fumul norii le ţin pirostriileşi noi ne-nchinăm la noroi ne intră în cutiuţa cu poze din copilăriene turteşte feţele spală zâmbetul mamelor jupoaie pătuţul de lemnleagănul vopseaua de rânjet de pe obrazcasele noastre sunt de cartonpicură22. Descifrare – Eva LazeaM-am scufundat în valurile cele largisă ascult simfonia dorului carese urcă pe crestesă cuprindă în elnecuprinsul din noi;m-am scăldat apoi în apa albastrăîn care m-am ascuns de un stropcând am descoperit zările largi,cât aripile vântului,şi-am auzit mirajele cum cântădezlănţuind secretele perlelorînchise în valvele galbene,iar când am privit în adâncurise răsturnase în eltot azurul de sus.Am revenit pe malîncărcată cu ghirlande de scoici,de departe un cântec de cavalmă chema;m-am gândit să urc muntelesă ascult cântec de tulnicşi prin timpul din minesă mai fac un salt ...zarea era înroşită de flăcări.Sub tălpi am simţit cum pulsează pământul
  31. 31. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 31Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu sufletul său mare şi sfântdăruindu-mi cuvântulca prin el să fiu cuvânt.În palme – darul era necuprinsulpe care-l ţineam strâns fără să ştiucă într-o zi plânsulmă va face eu însămi să fiu.Şi-n toate călătoriile melepe pământ şi prin universul tăcutlacrimile, cândva grele,s-au transformat în scut.Am urcat creasta muntelui cu răbdare,ascultând povestea pietrei ce tace,pădurea parcă-şi cerea iertarepentru vânzarea Cetăţilor Dace.Dar omul – vânzător adesea de neam –a căutat mereu glorie cu orice preţ ...cum suntem, unde eram,de ce atâta dispreţ?!Printre norii grei trecea uneorio rază ce ajungea până la mineşi scotea din vechile vâltoripietrele tăcute şi divine.În vremea în care am învăţat să mă-nchinşi urcam pe fiecare treaptă sfântă,piatra purta un sfânt rubin –întru cunoaştere o ţintă.23. Oroare – Cristina BotilcăMǎ rog sǎ nu fie adevǎratIar lacrimile curg şiroaie peste izvorul de metal.Lângǎ inima fǎrǎ stǎpâns-a aşezat un stropŞi cântǎ, şi suspinǎ...Acele ceasului se învârt inversIar eu nu mai am rabdarePânǎ la clipa când mǎ voi desprinde de hârtia de betonMǎ arde şi încerc sǎ suflu gheaţǎ peste ea, dar se aprinde şi mai tareÎn fiecare zi e aceeaşi poveste...Mǎ prind cu capse de cimentul fierbinteŞi îmi place, mǎ arde, dar îmi placeSentimentul de a fi la locul meu e perfectDar cred cǎ se poate mai bine
  32. 32. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 32Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAş putea modela cimentulDupǎ propria mea voinţǎ.M-aş putea scufunda în elpânǎ la ochi.M-ar înveli cu tot cu soareŞi m-ar stinge sub betonul auriu.Simt o adiere, dar tot ce vǎdE o oroare.24. Tu, fată ! – Marin Lucian M.Tu, fată din stele,Iubire ca-n ele,Haide în ploaie !Vino, bălaie –Băiet de aurDin nalt de rozaurTe cheamă-n Lumină !Iară tu, fată, vină !25. pas dapplaudissements, sil vous plaît! - Dozescu AdelinaMotto; Dincolo de mine sunt euăla care se joacă la butoaneştie că nu contează ce vezici marca de ochelariorbii cunosc alfabetul braille-noi gratulăm cu monsieurclovnu de serviciuempatizăm cu filmele de la tvinventăm noi modalităţi de a murispunem i love you doar pentru doom-uri,în timp ce ne trimitem maşinile în vizită laprietenicreştem copiii cu michey mousepotrivim ceasurile în funcţie de leafăseara dăm drumu la radioşi punem prezervativele săfacă dragostenu înainte de-a închina o rugăciunepentru capra vecinului...
  33. 33. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 33Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin26. Calea ta – Eugen AmzaCalea ta este cărarea pe care-n viaţă ai să mergi,Pe ea ţi-a fost scris să n-o poţi ocoli în veci.Poţi fugi, o poţi chiar şi ignoraDar niciodată nu vei trăi liniştit, fără de ea.Calea ta este ca şina rece de la trenE compusă din două linii paralele între Eden şi Infern.Este linia ce te încolăceşte ca un şarpe veninos,Ce tot muşcă din al tău suflet pân-ai să rămâi doar os.Calea ta este destinul ce-n frunte ţi-a fost scris,Cu o pană de ibis, ce prins-a fost într-un vis,De un maestru ce se joacă pe a vieţii tale coală albă,Desenându-ţi labirintul să-l străbaţi ca o babă oarbă.De nu-ţi vei urma doar calea, orb prin lume vei trăi,Pipăind cu teamă lumea ce te împinge şi te aruncă,Vei ajunge doar o umbră, o stafie, o nălucăCe-a căzut şi-a fost strivită, mestecată-n gura vieţii…Devorată şi uitată !27. MAI – Crina Ursaciuc (Caterina Scarlet)Mai frigul din iarnă,Mai frigul din stradă,Mai frigul în inimă pus,Mai dă o schimbare,Mai dă sentimente,Mai dă o bătaie în plus.Galop primăvara,Mugure, floare,Vara ploind de lumini,Îmi suflă în forță,Mă seacă la torță,Mă spulberă-n colb și declin.O! Frigul, mai frigul,Celsius tragic,Minusuri multe în plus,
  34. 34. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 34Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎntinde stindarde,Forțează canoane,Îmi este stăpân presupus.Tu mai insistă,Topește-mi fluidulPrin toată iubirea ce-mi dai;În frigul ce-l practicFiința-mi rebelăSe așternu, se-așterne, se va mai…28. Cuib de fluturi – Venera HoffmannM-au invadat fluturii.Şi-au făcut cuiburi adânciprintre măruntaiele mele.Mi s-au pliat pe artere.Prin pielea străvezieSe văd din afară.Zbaterile lor de aripidau fiorvăzduhului.Prin vene îmi şerpuieştefragilitatealumii promise.Dimineaţa-mi răsar.La apus îmi zăbovesc.O secundă.Un minut.Un gând.Un vis.O promoroacă.Au învăţat lecţiainfinituluide la dragostea mea.29. Sinceritatate – Enea Gelam-am îndrăgostit întâia oarăla trei anide un bob de orezdescoperit în praful duşumelei,era alb şi stingher;i-am închinat de drag o odă,
  35. 35. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 35Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindar bobului ovali s-a făcut prea dorde lumea lui de boabeşi-a naufragiatîntr-o cratiţă caldă,într-un pilaf păstos;atunci,mi-am coborât în bernă odaşi-am învăţat să cresc încet...aud acum în zvonul serii,cum cad cuvinte pic cu picşi-mi vinesă le-ntind o plasă,dar oda şi-a negat cântarea,s-a răsucit în elegie,iar portativele s-au rupt.30. Karenină în piele de cameleon - Elena Toadersă ne muşcăm până la sângepielea de cameleon prinde viaţă la atingereîmi permit să fiu într-o sărbătoare continuăde când sfârşitul lumii m-a cruţatîndrăznesc să îndeplinesc dorinţela ce-ţi folosesc fluturii din stomac dacă nu prind aripi?mai bine o viaţă boemă decât un zbor în picajîn tot acest tumulto să-mi iau concediu medical câteva vieţisunt bolnavă în ultimă fază de tinechiar dacă mi-e rece şi fumdau voie întunericului să doarmă somnul31. Luna fierbinte – Câmpean Diana RamonaE luna plina,da-i seninsi ceru-i plin de stele,si tinerii,isi ies din minti,dorinta,emana prin pieleMiroase, a trupuri fierbintisi te-nfioara tot ce simti,
  36. 36. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 36Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dubline noapte de placere.E noaptea ei de fantezieel ii arata a lui magie,desi e plina de capricii,el o imbata cu deliciiZambetul lui, gura deschisao atrage tot mai mult spre elSi pielea lui ce o incitae prada dulce in gura ei.Si se infrupta cu a ei buzecu trupul ei alb ca zapadasa o iubeasca ii ramanesi sa-i ofere-n dar podoaba.Cu manile il cerceteazasi il saruta cu privireape chipul lui cazand o razaea ii observa implinirea,Buzele lui deja-nrositepe trupul ei se pierd de dorSi mainile fara rabdaredezmiarda sanii ei usor.pierzandu-se-n a ei dorintain parul lui infinge mana,il trage-n graba sprea-al ei sufletsi il saruta ca nebuna;dorindu-si de e cu putintasa il iubeasca intotdeauna.Fara de soapte sau cuvintecorpurile lor ,danseaza-n noaptelumina lunii,le vegheazadin departari ,jocul pasiunii.32. Căluşar – Titiana MorariuIa, frate, un pix în mânăPune-l să joace pe hârtieUn căluşarDe care jucai şi tu când erai de-o şchioapăBaricadat de tricolorul subţire,Nu ca să-l dai deoparte pentru unul mai înstelat.Ptiu să nu-ţi fie de deochi.Nu-i nevoie nici de viză.Ia-ţi calendarul de Outlook şi rupe-l în bucăţi
  37. 37. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 37Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinApasă-ţi butonul şi opreşte-ţi mânăria.Fără suflet te-a făcut mai eficient.Ai luat un pix şi te-ai împotmolit la „a”Mai sunt litere în alfabetŞi nu ai nevoie de leadership ca să te urmeze.Du-te acasă şi or să curgăTe-or lua în jocul ielelor despletiteSă nu uiţi de unde ai plecat.33. black blues – Stela Iorgastau şi mă scurgîn adânc de pământcăldura îmi iese din oasesângele mă părăseşte şi elochii lasă în urma lor găvaneîmi este a moartepână în puiul ultimului gând de fericiremă scurg ca o lavăa disperăriispre iad unde înec cu amărăciune şirevoltă pe însuşi luciferpoleitulcare de o viaţănua văzut el vreodată atât de multă iubire scursăpe de laturi de ommor de inimă reaşi nimănui nu îi pasăîn afară de soarelecare apune zilnic de atâtea oriaruncat direct în noapte.34. Ca o lacrimă – Tatiana S. MunteanuCa o lacrimă – rochia meacade smerită pe coapse,Frunze încolțite de toamnămacină buzele arse.Pe catalige urcă o steala tâmpla unsă cu rouă,
  38. 38. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 38Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinRăcoarea mă strânge în brațeși-mi frânge cerul în două.Nemistuite în feșnicar,brațele prinse-n răscruce,Seamănă păsări la orizontși nebuloase caduce.Solzi de lumină pe trandafiritaie timpul în fluturi,Ploile se rănesc la genunchi,noi le topim în săruturi.35. Poezie – Sebi ComanCărarea cea veche bătută de ploi,Pădurea cea deasă cu arborii goi ,Gardul bătrân ... scânduri căzuteCasă cea veche , uşile rupte ...Doar prispă cea veche, cândva locuităDe-o fiinţă prea dulce, a mea bunica .Stătea şi privea cu gandu-mpacatCum copiii se duc , de ea au uitat.Casă cea veche, pustie , uitatăPerdelele trase, neluminataIarbă crescută, nemaitaiataTotul s-a stins, timpul nu iartă.36. Nemişcaţi – Maricica Frumosulegăn libertatea ca pe un copil de ţâţănu plângemă prefac fără întoarcerepalmă în palmă şi între ele stămnoi nemişcaţi
  39. 39. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 39Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublineu am obosit de gândul că nu eştitu ai obosit de faptul că mai sunt vieies să nu deschidla nimeni mă gândesc pe ascunsla tine într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zilezâmbesc oamenilor ca artistuldin stradăîmbrac rochii subţiri de dimineaţăsoarele m-a orbit şi acum tu poţi libersă torni în ochi aur şi limba care strigă mă doarenumai pentru noi înţeleasăne certăm din cauza locului strâmt şi a rochiei scurtemai sus de genunchi privim împreunănerăbdătoritu eliberat de păsărieu educată de peşti37. Ritualul isteric – Dya Ruxy DianaMicroscopice cicatrici îmi perforează azi cugetul.Cu sugestia simplă a unei regiuni deschise spontanMă cunosc printre mâini excesiv de aflateDe pala ta ştearsă de zări si delir.Curios în strigoi şi-un vis obsesiv,Simptome abstracte de-un cuprinsCu sticle minate într-un dar remarcabil.Atât de exact, o castă de viaţăMă priveşte în suflet ca oxigenul prin ceaţă.Apatic şi-un deşert de rouăPe faţa-mi vindecată de pământÎnalt cât extazul lentUmbrit de-un foc latent.Cunosc în juru-mi un mediumDens şi singur ca mijlocul vitezeiCu care m-arunc în puntea glosalieA stigmatelor adânci din bucăţele de hârtie.Adânc precum pasul înfipt în durereS-a oprit un cub uscat expirat din putere,De glasul târziu, al ierbii popasSub pleoapa ta, temniţa-n ceas.
  40. 40. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 40Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin38. ,,Esenţa’’ – Fortuna GrigoreO fragedă privire mă trezi din somnul raţiunii.Mă scruta îndelung, făr-a spune ceva.Întoarsei capul şi văzui prin geamu-nrouratscipirea primăverii.Dar înţelesem că m-am înşelat.Era conştiinţaîmbrăcată-n veşmînt de regretepoleit cu raze de lună.Mirosea a zăpadă,pe creştet purta o cunună.Doi ochi nemişcaţi şi obraznicicontinuau să-mi citească cursul gîndirii,dar nu reuşeau.Ploua.Dincolo de sticla-mbibată cu tăcereploaia acidă îmi năvăli conştiinţa.Un răcnet oribil umpluse golul dintre noi,apoi,urmă un prelung chiţcăitca de şobolan.Minunatul înveliş dispăruse,era dat dracului. Pierise.Rămase esenţa,atît de scîrboasă,era-ntradevăr conştiinţa.39. Roxana – Paul ChiticRoxana poartă un ochi de sticlă,l-a pierdut pe-al ei acum doi anicând ploua cu vise în Bucureşti şi ea căuta soarele printre nori.Roxana îşi scoate uneori ochiul şieu mă uit foarte atent la elpentru că nu vreau să văd deschizătura grotescă de sub sprâncene.Uneori îi cade singur când caută ceva prin poşetă– chiar că în geanta unei femei poţi găsi orice!Roxana plânge din când în când şieu o sărut ca să-i treacă şi-i spunsă nu se uite la ochii lumii şi-atunciplânge şi mai tare... Ochiul de sticlă rămâne uscat şi zâmbeşte.El nu mă priveşte cu suspiciune când miros a parfum de damă sau
  41. 41. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 41Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincând am urme de ruj pe gulerul camaşei,nu mă urăşte când mă trezesc beat pe gresia din bucătărie,dar nici nu mă iubeşte...Roxana poartă un ochi de sticlă,l-a pierdut pe-al ei acum doi ani,când ploua cu vise în Bucureşti şi eacăuta soarele printre nori.40. Câine de soi, caut un stăpân mai bun! - Emanuel PopeNu știu din ce pricini dar m-am calificatși pot azi să vă confirm – în deplinătatea facultaților mele mintale - că sunt ogarpe scurt, ogarul lui Dumnezeuși adeseori Acesta mă folosește în ‘’petrecerile’’ Sale juvenilerecunosc- deloc frumos , ba mai mult, de cele mai multe ori rânjesc prostește cu buza umflată înlumina lumiidar asta nu ar fi nimicse spune că dincolo de ‘’toate’’ ar exista ceva inedit, un fel de pedigree umbland năuc prin venelemele, vedeți bine, de aceea și sunt cotat ca un ogar de soiEu vă iubesc! – iertați-mi dezinvoltura-a devenit ca un instinct, unii îl numesc ‘’ falsitate’’, alții însă îi spun ‘’sentiment deapartenență, corelativ la umanitate’’, nu știu, oricum precum confrații mei canini sunt tot ce s-arputea numi mai ’’dulce ‘’Un lucru însă mă face … oare să vă spun?!TRIST, da trist rău..sau tare ( cum doriți)Căci tot ce ademenesc , tot ce iubesc eu-așa fără de prihană ( cum pică bine la unele texte ), iertate-mi fie păcatele de câine !-Domnul, stăpânul meu, ucide și-și aduce în casăE plină sala de trofee, răsună de triumful Său de vânătorof !41. Ca-n basme – Elena MalecMuşcătura din măr lasă urme de colţi ivoriizmeul e-n spumescuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ îngropându-laleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbindzeama de măr înfruptat,ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumoslivada cu fructe de aur e doar o părere,o punte peste abisdincolo de zare,Cosânzeana se trezeşte din vis
  42. 42. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 42Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinar vrea să ajungă la tinedar tu eşti fructul închisîn pojghiţa de aur şi soaree deajuns un vânt subţirelşi codiţa se rupe cu dorFăt Frumos o ia la piciorspre poteca din noro panglică albă se desface pe dealfeciorul o prinde pe vechiul aleanşi-ntreaga pădure de gânduricu dragîl poartă aievea domniţei în pragel, Făt Frumos din mărul de aurînvinsa pe zmeu şi pe balaurla ceasul când tunetul cerului marecăra pe voinic înapoi la izvoareacolo în inima basmuluicareîşi află albia-n soare…şi scorpia moare-n zori la răsăritşi vieţuiesc doar cei ce s-au iubit.42. ÎNŢELEPCIUNE - de Antonio Boloţ"Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu,fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi."(Galateni 4,12)Dacă i-aș spune unuiasă se ferească de păcate,să nu cadă ca mine în cele necurate,el mi-ar răspunde fără de înțelepciune că nu este nimicsau, poate, chiar nimic n-ar spune.Dacă i-aș spune că el e cum am fost și eu,că eu am fost ca el cu vreme înainte ca să fie el,el mi-ar răspunde, poate, cu înțelepciune:„Așa cum ești și tu voi fi și eu”și se va pune în genunchi la rugăciune.
  43. 43. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 43Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin43. Viena mea, viața mea - ION POTOLEANumeri stelele fricii într-o noapte de maci înzăpeziți...Coborând pe Mariahilferstrasse scufundată în mareade meduze electrice, pe lângă vitrinele H&M, Levis și Jones...Orașul își țipă spaima-n feerii, totuși te antrenezi printrevalurile de turiști spectrali, singur și bine dispus, e frig,bate vântul și plouă, copaci cu glugă îți șoptesc că exiști,că-ți vei găsi viața intactă în magazii celeste.- Se leagănă o ciutură-n vânt,bate un clopot, adânc, în pământ,de bunicul meu Jo, nimeni n-o să-și amintească.Te învârtești prin Albertina Platz- Auf wiedersehen, meineLiebe, Do svidania moi drug, ti kanis, kali nichtaai astăzi 57 de ani împliniți, te bucuri de aglomerațieși de respirația ta ca de un poem simplu, urci peterasa cafenelei Mozart și constați efectul arteiMagritte: clienții își scot măștile chipurilor șile așează pe masă ca pe mănușile de piele flascăiar capul lor rămâne invizibil, un vid în caredansează tacâmuri de inox în care dispare șuvițade coniac sau de cafea.- Răsare luna, albește stuful și samalâcul,boii rumegă, vaca răsuflă, noaptea-i adâncă,găinile chirăie, greierii târâie,de bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.Iată, suntem priviți de sus în piața circulară,prin rafinate bovindouri se plimbă o se plimbă opanteră neagră, se oprește, ne privește ca și cumne-ar visa de secole, clipind hipnotizatoraruncându-te înapoi în timp, deodată se aratăla terasa liceului o fată, are părul lungcât un concert de Chopin, mai purta sarafan,când te săruta nepricepută sub castan. Of! Of!- Vesel trece bunicul meu Jocu pălăria de praf ca aureola,cântând, de pe capra căruței, canțona,Horincea curge, căruța hurducăie, roțile zdrăncăneDe bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.
  44. 44. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 44Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAici în Albertina Platz, in anul 1955 luna noiembrie 15o fetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedarînalță un zmeu sforăitor, cu panglici lungi fluturândpeste lanuri de sârmă, peste pâraie de roți, peste cuburi,în timp ce eu mă zvârcoleam în pântecele mamii,împingând cu mâinile și cu picioarele marginile absenței,în patul de după sobă, unde mama urla mușcând perna.- Vesel bunicul meu Jo se întoarcede la fierărie, de la porcărie și cânta canțona”Copilul se naște copil și rămâne la felbătrânul se naște bătrân și rămâne la felși vițeii și mânjii și boii și păsăriledar de bătrânul Jo nimeni n-o să-și mai amintească”.Și-atunci toți au văzut cu groază la lumina lămpiicapul meu înfășurat într-un ștreang roz, translucid,și-au crezut că voi muri ștrangulat de cordonul ombilicalpentru că eram îndărătnic și nu voiam să mă nasc, mățineam strâns cu măinile de sfoara aceea de sângede coarda unui zmeu rătăcit care m-a smucitzbârnăind în afară și huștiuliuc, am lunecatca un pește în râul zilei.- Vin peștii călători, zboară pe cer...Bunicul Jo se întoarce de la nisipăriedescarcă nisipul cu lopata și cântădescarcă și melcii și căluții de mare”Se leagănă o ciutură frunza se scuturăde bătrânul Jo, nisiparul, porcarulși de căruța lui nimeni n-o să-și mai amintească”.Acum prin bovindouri se plimbă o se plimbă ofetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedar,hipnotizând trecătorii cu privirile ei în care dorm secole.Are doi ochi mari, când galbeni, când albaștri,care te urmăresc peste tot unde mergiclipind rar, liniștiți precum ochii panterelor.
  45. 45. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 45Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin44. POVESTEA MĂRII - Cojocaru MihaelaEste oare ceva mai frumos decât marea?Nemărginirea ei, albastră, se unește cu zarea,Largul ei îmi atrage privirea plină de melancolie,Sunetul ei este ca o chemare de dor și nostalgie.Marea-mi aduce în minte povești de demult,Și eu, furată de timp și spațiu, le ascult,Pe pânza ei, lucitoare, văd corăbii legendare,Ce străbat distanța din vremuri vechi, milenare!Pe creste de valuri înspumate, corăbiile înaintauPe întinderea albastră, cu avânt spre țărm navigau,La cârmă, scrutând zarea, stăteau mateloți curajoși,La noi și lungi călătorii se gândeau voioși!Parcă și acum aud zarva din cetatea Tomis, portul cel mare,Aici se întâlneau negustorii din ținuturile cu mult soare,Aici unde veneau călătorii, mateloții și corăbiile toateȘi graiurile, din multe țări, se amestecau colorate.Din țările însorite, cu mirodenii veneau corăbiile încărcate,Erau legătura nostră cu lumea din antichitate,Veneau cu noutăți și vești din îndepărtatele zări,Erau corăbiile ce străbăteau întinsele mări!Și azi, în port, pe curajoșii mateloți îi întâlnești,Ei deapănă întâmplări și povești marinăreștiȘi acum nenumărate vapoare străbat apele mării,Vin și pleacă în toate colțurile uitate ale zării!(Ianuarie 2013)SEA STORY(POVESTEA MĂRII )Is there anything more beautiful than the sea?Her blue Infinity joins with the horizon,Its offing draws my eyes full of melancholy,Her sound is like a longing and nostalgia calling.The sea brings to mind old stories,
  46. 46. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 46Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAnd stolen by time and space, I listen to them,On her shiny canvas, I see legendary ships,Crossing the distance from millennial, ancient times!On the foamy waves crests, ships waded in,On the blue stretching, with enthusiasm, to the shore were sailing,At the helm, scanning the horizon, stood brave sailors,At new and long journey were thinking cheerfully!It seems like now I hear the noise from the Tomis city great harbor,Here met the merchants form the sunny lands,Here is where travelers, sailors and all the ships cameAnd mingled colored dialects from many countries.From the sunny countries, the ships, with spices, came loaded,Were our links with the antiquity world,With news and rumors came from distant horizons,They were the sea wide crossing ships!And today, in the port, the brave sailors you meet,They recount sailing events and storiesAnd now many ships are crossing the sea,Come and go in all the forgotten horizon corners!45. Dorul de tine – Pușcașu Oana AlexandraDorul de tine este nedefinit,Precum dorul de copilăria neavută,Dar pierdută pentru totdeaunaÎn negura timpului.Dorul de tine este nedefinit,Ca un amestec care purificăPână la neantizare.Un amestec de lacrimi şi foc.Dorul de tine este nedefinit,Ca un sentiment reprimatÎn străfundurile fiinţei.Dorul de tine este nedefinit,Dar este…
  47. 47. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 47Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin46. Hârtiei albe – Neguțu Gheorghehârtie albăleagăn al privirilor meletu ai dat omului palmele, degetele și pe Michelangeloești Fecioară care naște Dumnezeiîn zeci de edițiiîn tine dorm arborii verzitu ai forma lucrurilorși poți împacheta lumea.hârtie albă ca cerul albastruești Terra Incognitaocean înghețatfrontieră fără vameșmamă castratoareși te citesc până și în visezidul alb, hârtia nebunilorhârtia albă, zidul poeților.drum fără semneai mereu kilometrul zerola fereastra mea47. Cățeaua - Vasile PINpe o mare de tigroaică ce nu existăsub o zare de albastru care nu existăplutea atât de tristăși a făta cățeaua mea de viațăși pui de stele-n lapte lua-n brațe tigroaicala sânul său albastru corăbii da lupoaicacățeaua zgripțuroiacaînmugurea la stele-n ape și iubeala țărm fără de ochi o lacrimă de steascâncea a pui albastru de cățea ...
  48. 48. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 48Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin48. Relatare – Menai Vasilica OlguțaUltimul meu strigăt, tu ai ignorat,Dar ultima mea perlă, tu ai adorat.Piatra de sub gheaţă tot se va topi,Sufletul meu veşnic prin lume va robi,Plângând, râzând, tot va înnebunii,Dar cu-al tău suflet nu se va unii.Iubirea mea veşic în cer ea va domni,Privindu-ţi moartea pe care-o vei dorii.Pământul să-l blestemi, cerul să-l despici,Ca tine voi plăti, nepăsare pe coada unui bici!49. O poveste despre culori – Alina Maria VăduvaAi văzut vreodată pe cineva devenind o culoare?În realitatea alb-negruDintr-o datăCineva reflectă atât de dramatic o culoareÎncât devine acea culoare!Ieri am văzut o fatăCare devenise un strop de rouăde culoarea mătăsii roz!Odată am întâlnit un bărbatCare s-a transformat instantÎntr-o flacără roşie!Prietena meaAtunci când zâmbeşteDevine albastru de levănţică!Ştii să pictezi?Te-aş implora să coloreziUmbrele griCare dansează în ochii mei negri!
  49. 49. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 49Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin50. camere de supraveghere - Ion Mariadin fericire pentru cârtiţe camerelede supraveghere au filmat întâlnirea lorde la intersecţiecând va dispărea soarele de pe cernu se va spune că este din cauza lortotul este propagandă şi dacă nua ştii că te iubesc şi eu aş credecă nu este adevăratîn lumea asta de carton cu oameni de cartonşi căţei de pluş duşi la plimbarepe calea unirii ori pe splaiul independenţeise pare că şi pe noi ne supravegheazăcineva că or fi îngerii că sunt diavoliinu ştiu nimeni nu ne arată filmărilede pe camerele de supravegheresă vedem cum ieşim în filmelefăcute pe ascunsîn păduri fiecare frunză are camera eide supraveghere aşa cum are întreguniversul mereu cineva spioneazăchiar dacă lumea asta este de cartonşi de pluşdin partea noastră lumea se vedebine dar cine vine din partea cealaltăvede cartonul mucavauaşi proptelele de lemn51. Vara – Ivan Ustina CristinaVara...caldura...infernDimineti pline de racoare...Adieri din rai...cale spre infernMangaierea ta atingere divinaCe lasa urme de foc peste pieleSi cicatrici adanci in inimaSeara...declaratii de amorDiminetea...uitare, parasireZi...infern...dulcele infern al asteptarii
  50. 50. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 50Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin52. În mine se dezbracă liniștea – Anabella CotovanuȘșș…E liniște în lume,iar eu nu sunt ceea ce crezi tu și tu.Eu nu sunt tăcere,eu sunt doar cuvântul tăcerii.Pe mine mă strigă!Pe mine mă jumulește de toată goliciunea!Pe mine mă simte!Pe mine... mă simți...Șșș...E liniște în lume...Dar în mine,în mine urlă câinii bătrâni și bolnavi!În mine se zguduie pământul!În mine trag gloanțe ce au început să vadă!În mine până și Dumnezeu se zbate...În mine zace timpul și-și numără zilele...În mine,în mine se dezbracă liniștea.53. Happy End - Maria Pilchin, Republica Moldova(livreşti cu Dumitru Crudu)Până la urmăTotul sfârşeşteÎntr-o carte.Cum spunea Mallarmé.Începuturile şiSfârşiturile suntToate livreşti.Viaţa e un ex libris!Cărţile cădeau în abis,Cădeau de la etaj!Oameni din Dublin,ediţia rusă şicea românească
  51. 51. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 51Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinzburau...auu...Măturătorulumblă beatînspre circ...Joyce schimbatpe o vodcă.Cele două volume,în două limbiinamice la Prut,se pupă în colecţiade maculatură.54. ORA PĂMÂNTULUI – Mihai Horga(pamflet)Pământul, să-l răcim o clipă,O oră-stăm în întuneric!Însă...iubindu-ne frenetic,Temperatura-i se ridică...Becuri stingând, la lumânare,Cină romantică se puneE noapte...facem fapte buneŞi-parc-am vrea o repetare...Dar, ale orei-rezultate,Le vom vedea, prieteni buniNumai peste vreo nouă luniVei creşte iar, natalitate?!...Pe glob există aprobareIn beznă, am uitat amarulDar-câte portofele, oare,Şi-or fi schimbat proprietarul?...Şi spaimă,câtă lume-a tras,Pe câte linii de metrou,A fost lumină de cavou,In lifturi,câte-or fi ,,rămas?!...
  52. 52. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 52Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi chiar dacă suntem în U.E.La fotbal-toţi, bătu-i-ar vinaPe stadion ,,ne sting luminaÎnspre C.E.,C.M. drum nu e...55. Exodia – Paval DragoșScena 1: Consiliul cerului(Apollo către zei):- Un ou de artăeste invitat de apăsă numere zile şi nopţispre infinit.Scena 2: Întâiul om, ultimul perfectFrământatăde mâinile zeilor,coaja de lutcondamnă la moarte un sufletbinecuvântat în Mediterană,obligatsă se însoare cu artapentru a:creşte cuvinte,gâdila urechi,hrăni ochicu joc de culori şi mişcări.(Transplant)Iubito,nu existăinstrument de măsurăsă poată cântărizâmbetul infinituluilegănat în brațele tale,dar existăun strop de Raicare îți inundăsingurătateași coase
  53. 53. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 53Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu șapte acede argintun cuib veșnicîntr-un pieptcare ascultăo melodiedin două cuvinte.Operaţia a reuşit,inima mea areo stăpână.(Săgeată cu otravă)Dragă Tată,vreau să ating veşnicia,nu împart cu dreaptaharul meu!Fără recunoștință,Exodia(Bumerangul luminii)Doborât de ruşine,Apolloscoate din lirăun blestemcare metamorfozează fiicaîn phoenix.Scena 3: Primăvara de suflete(Exodia, în propriul doliu):- Moarte, te-aş condamna la moarte,dar viaţă ţi-aş da înainte de toate,podoabă de clipe să îţi atârneîn sufletu-ţi uscat.ultimul ceassă îţi arate toate…din cenuşă,un foc de artificiievadeazăîn piepturi
  54. 54. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 54Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublince poartăun stropde artă.56. Anotimpurile iubirii – Ciprian BuzoianuPrimăvara, m-am ascuns după primele picături de ploaiesă o privesc cum înmugureşteera ea, aceeaşi, cea de la începuturile lumii, ea, femeia…m-a privit mirată şi mi-a spusnu-i aşa iubitule, că vrei să răsărim la apus?şi doi iubiţi, pe cărări de seară, au pornit să însoţească apele în curgerea lor amarăne-am aşternut pe nisipul răvăşit şi i-am spusiubito, ziua asta ne-a părăsit şi s-a dus, am rămas doar noi...m-a privit şi a râsiubitule, să-mi povesteşti dragostea noastră într-o mie de zileîn capitole ample, fără mistere, să-mi spui cum trece clipa, străbătând emisferecum se topeşte umbra indiferenţei din noişi cum spre dimineaţă, ne regăsim cruzi şi goi.Vara ne-a surpins tot acolo, iubindu-ne...peste coapsele noastre, precum un munte vulcanic, s-au aşternut petale albastre de fericiream prins rădăcini, ne-am întins peste munţi, peste ape, peste vise şi clipe deşarteam răsărit în adâncul fiinţei, privindu-ne cu subînţelesdin sute de ceruri, am fost cel alese mult prea devreme să-ţi spun chiar şoptitiubito, la noapte sunt demon în schitridic catedrale de ceaţă, pustii, când seara se lasă, promiţi ca-i să vii?şi tandru în noapte să-ţi spun un secret, iubito eşti focul ce arde discretşi fără de care aş zace pe plajă, nisip să devin sau mare de alge.e Toamnă şi cerul a curs peste noipe iarba uscată şi umeri-ţi goicoboară o clipă, să vezi ce pustie e plaja şi zarea e tristă, nu-i vielumina e ştearsă când mâna-ţi oferspre seară pe truput-ţi cu marea mă-ntindîn unde de rouă pe drumuri de noripărem două umbre sau doi cerşetorinu cerem nimic, nici vorbe, nici şoaptemai vrem doar o clipă, o vară, o noapteîntoarce-ţi iubito privirea-napoi şi nu lăsa marea distanţă-ntre noisă fie aşa, precum în povestesă mergem în ţara lui Fără de Vesteacolo e vară şi iarnă nicicândacolo e soare, iubire şi cânt.
  55. 55. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 55Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinIarna ne-a împietrit sufletele, timpul nostru s-a scurs, oraşul e pustiusunt viu iubito, viute caut furibund pe străzile ceţoasedoar vântul printre umbre de amintiri descoase, trecutul fericit...e iarnă iar iubito, oraşul e pustiutu unde eşti ascunsă?pe unde te-ai pierdut?alerg prin întuneric, mă pierd pe străzi aieveadoar să-mi mai daţi o oră, un suflet să găsesc...să-mi spună unde-i fata, apoi vă părăsesc...doar s-o mai văd odată, o clipă să zburdămpeste câmpia nudă, de mână să umblămşi să-i alint sărutul, privind-o efemeruimită să îmi spună: iubite, este ger...hai să intrăm în casă, de lume să uitămşi să urcăm la stele, în noaptea de Crăciun.57. poetul necunoscut – Mihăilă Gabriel Nicolaeera un copil la 40 de aniîncă aștepta momentul când se va trezi în miezul zileicu zâna poeziei luându-i sexul între buze pentru a-l impulsionalumea îl știa de om frigid, putea procrea doar prin aleile întunecate din versurile adulate pe câteva site-urifantomănu vorbea de sânge niciodată ci doar de vin roșu, purta pantaloni de baron, multe buzunare falsecălătorea light cu o pălărie asemeni unui cazan așezat pe un foc încins iar pe gurăîi ieșeau tot felul de animale rare sau insecte încă nedescoperite, avea nebunialui Jack Nicholson și trecea întotdeauna pe roșu prin ochii propriilor cititoridaera un om de care să îți aduci amintecând îl citeai era ca și cum fumai toate plantele exotice ale lumiifinalurile ridicau la puterea a doua entuziasmul care te strângea în brațe ca un cleșteîncă de la titlu matematica convențională părea doar o invenție nereușită a unor oameni pe careplictiseala îi omorâse cu sânge receera genul de om pe care îl citeai cu pauze de tărie, de alcool ori de caractersentimentul diferea de la om la om iar bazilica în care el era fidel singurătățiidevenea neîncăpătoare cu însetați de poezievă spunomul ăsta era însuși o schimbarela câțiva ani după ce a început să scrie avea texte slam-dunk
  56. 56. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 56Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dubliniar în sărituri trăgea pământul după el cu tot cu cititorierau zile în care poezia era o felinăcu toate viețile risipite de no-name-uri ce transformaserăpământul roditor al literaturii într-o plantaţie bogată în căcăreze de schnauzer mioriticiar criticii povesteau de el ca de un colac în care creațiaîncerca să se salveze de la înecieri l-am văzut pe stradădin umerii drepți îi pleca mândriacoatele roase ale sacoului cărămiziuerau martorii tăcuți ai ritualurilor poeticecărora le era mai fidel decât oricărei femeise confunda cu peisajul caselor vechi și al arțarilorcare păreau să șuşotească întotdeauna în urma luicrâșma din colț îi lăsa un fior rece pe limbăși după câteva pahare penița începea să tremure de nerăbdarepe ochii umezi și calzi își ascuțea lamele armelorurma sacrificiul iedului ce fugea nărăvaș prin el58. Clipa - Roca Alexandra – LidiaNu poți uita ultima clipă,ținută în derutăîntre palme virgine,neatinse de nimeni.Clipa stinsă cu o ultimă privirea ochilor ce ți-au răpitcea mai de preț menire.Nu poți visa la un alt momentcăci sfinții, oh, sfinții,pe-o foaie de pergament,scrie-vor un alt destin,destin izvorât din a lumii mângâiere,sub cupola de stele.Nu poți uita secunda-n caresângele țâșni din veneca o ultimă reverie.
  57. 57. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 57Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin59. Trandafirul negru – Zina BivolS-a înnegrit iarba,Din coasta Evei vântul suflăGreoi şi nestingheritPrăbuşind toate pietreleZidului bărbătesc.Oameni ai nisipurilor…„Când nu te ameninţă nici o pedeapsăNu simţi nici bucuria evadării”*Inelul a ruginit până la os.Acum atârnăÎn dinţii LombarduluiSă-şi schimbe pielea.Mă îmbrac cu vorbele lui Holly:„Nu am să mă obişnuiesc niciodatăcu nimic. Cine se obişnuieşte e ca şi mort.”**Cu ochii roşii de febrăMai vreau puţină dragoste în plus…Din arcul sprâncenelor meleMi-aş construi o umbrelă în noapte,Mi-e frică de ploaie.S-au conservat toate picăturile de rouă,E secetă în oglindă.Din toată iubireaA crescut un singur trandafirDe culoarea ochilor tăi.(Probabil m-am uitat prea mult în adâncul lor.)Pasc oile pe câmpul meu de luptăŞi ori de câte ori păşesc cu stângulMă zgârie în pieptTrandafirul negru.Mă pierd prin turmăŞi caut oaia care mă va înţelege, fiindcă„Oile te învaţă mai multe decât cărţile.”***________* Kobo Abe, Femeia nisipurilor.** Truman Capote, Micul dejun la Tiffany.*** Paulo Coelho, Alchimistul.60. bănuţul de aur şi comoara din piept – Filimon Adi
  58. 58. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 58Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinmi-e frică să dorm.din perete se crapă o falie-ngustă în care încolţeşte o sămânţă de in.se face mare ca o funiece se-nfăşoară pe gâtul meu şi mă sufocă,trăgându-mă dincolo de camera mea,într-un alt loc mai strâmt şi mai scund,ca un coşciug de piatră fără fereastră.e întuneric şi-aud cum scormoneşte în mine dejaun pui de vierme abia născut,flămând şi alunecos.ştiu unde sunt, nu am scăpare,frumosul meu vis se preschimbă aievea în viaţa din moarte.nu mă mai mişc,nu mai respir,spaţiul e strâmt,corvoada abia începe.doar mintea mea colindă în voie căciea nu are pereţi şi nici funie s-o ţină captivă.de lângă mine, din stânga, un altulrâde cu spaimă, gâdilat la tălpi.nu se poate opri, îmi spune vecinul din dreapta,e aşa de o lună şi-o ţine-ntr-un râsşi nu se opreşte. mai areniţică carne pe el, zice vecinul.săracul, săracul! avea un ban de aur în pantofsă tragă norocul la el.cum te cheamă? zice.n-am nume, am doar o cruce-n spinare.am fost grăbitşi nu mi-am luat buletinul la mine.grav, grav, zice vecinul,peste un veac, când ne vor găsi neamurile,nu vei şti al cui eşti!o să stai aici până când cineva o să te strige pe nume.m-am gândit puţin, cam o jumătate de veac, şi i-am spus:de ce să mă strige?! nu mai vreau să plec!e cald şi umedşi mă gâdilă-n piept,acolo unde fuse cândva comoara mea.
  59. 59. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 59Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin61. Înviere – Elena ZubaşcuPeste palmele mele deschise spre certimpul curgea cicatrizândurmele unei uitate crucificări;era prea devreme pentru o înălţareşi prea târziu pentru o înviere.Şi-am încremenit cu braţele ridicate spre steaîntre vremea patimii şi-a învieriipurtând semnul celui care se stingeape o cruce sub lumina primăverii.Dar dezbrăcat de veşmintele de luminăale Înviatului a treia zi,-prea puţin duh, prea multă ţărână-începusem a putrezi.Şi El mi-a întins o mânăchemându-mă înapoi din veşnicie...Nu,nu eu eram aşteptatulÎn lumea care urma să vie!62. Picaj - Barbu Ana-Maria Cristina , Rm SăratÎn căderea mea necontenită ,Mă regăseam uneori în ploile zgomotoase ale toamneicând linia orizontului era o ceață densăa fuziunii cerului și pământului.Mă completa bubuitul asurzitoral gândului mulțimii,Ce-și exteriorizau delirul cugetărilor lăuntriceîntr-o dispersie lumească.În căderea mea necontenită,uneori poposeam în căpruiul ochilor tăi,Regăsindu-mă pentru moment ca-n fața unei oglinziîn a cărei reflexie mă vedeamun zâmbet senin pe fața unui senil,În drumul lui ascensional.
  60. 60. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 60Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin63. de dragoste – Belea Mirunacând s-a-mbolnăvit țoi de cancerlumea-a zis că mioara o să-l lasesă putrezeascăcă s-a făcut a dracului femeia după război,nu îi mai suportă bărbatului nici viața, d-apăi moartea.adevărul e că nici țoi nu era mai cumsecade:bea mult și strica prin casă-pica gospodăria pe el!nu degeaba ieșea mioara în bătătură și-l blestemade se auzea până-n capul satului.odată, la un paște, i-a luat nevesti-siicoșul cu ouă roșii din cămarăși l-a dat pe băutură.atunci mioara l-a blestemat rău,să se aleagă praful de el.așa zicea lumea, că s-a ales praful de țoi numai din gura mioarei.și de atunci lui țoi i-a fost mai rău și mai răudin băutură? din blestem?și după un an a făcut cancer la stomaciar mioara nu s-a mai uitat la ouă, le-a vândut, a vândut totnumai să se facă țoi bine,nu s-a făcutși l-a mâncat cancerul de viu,sau așa spune lumea,că nu se puteau apropia de casa lui,că duhnea de la o poștă a mort.numai mioara, bodogănindu-l mereua avut grijă până în ultima clipăsă îi fie lui țoi bine.nu i-a fostși l-a mâncat cancerul de viu.la înmormântare singură mioaraa mers după elși nu l-a plâns, nu l-a plâns niciodată,de când l-a îngropat pe țoinu mai deschide gura
  61. 61. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 61Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin64. Călătorie - Antonella MocanuEu si tuamândoi într-uninsesizabil voiajîntre două lumipe pămâturi distincteparcurs-am amândoidrumul dintre noipe aripa eternuluivis de iubireinterminabilă călătorieîntre întuneric şi luminăîntre ziua care alungănoaptea în infinitinimi străpunsede a vieţii dureredepărtarea le va ucidetrăirea se va disipipe firul timpuluicândva ne vom regăsiîntr-un curcubeu de culoareprintre frunzele arămiiale toamneipe o margine de cerscăldată în soareaproape tot mai aproapede suflete ce stau în aşteptare.65. Orașul-origami - Zota AndreiPisici bătrâne, schilodite, și nevi și căi ferateperoane de hârtie și trenuri urlând în fundal,Oameni răciți de iarnă, mașini umblânde fără sens raționalmai fără suflet decât motoarele automate…Lângă peron, un trist nebun începe mereu străinul recital,iară din spate vine trenul cu-nsuflețiri vechi, de metal:șuruburi ce se strâng în glasuri rafinate.Astenicii se urcă, mașina strigă și azvârle fumul pal.Din scaune, orașul-origami fuge, lateral,pictând în griuri corneele uscate.
  62. 62. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 62Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinNebunul se opri, cătând spre altă partepisicile schiloade i-urmară pașii, cordialiar sufletele hâde, ca măști de carnavalzvârlite de viteză privesc trenul din spate:panoramă delirantă, roi de morți – orizontal.Oameni răciți de iarnă, mașini umblânde fără sens raționalMai fără suflet decât motoarele automate…66. Toamna verii – Raul ŞerbanE anotimp de foc şi e tot mai rece afară.Frunze cad din arţar ȋntr-un ȋnceput de vară.Forfota vieţii din adânc a dispărutŞi ȋntr-un vis de gheaţă, lumea toat-a amorţit.E calm ȋn jur, dar irosesc preţioase clipeŞi liniştea nu ar trebui deloc să preocupe.E timpul meu ce-l aşteptam de multŞi totuşi plâng. Privesc arţarul gol si plâng.Căci el trebuia să fie verde acumŞi falnic stând, ȋntr-un freamăt nebunDe vânt, ar fi foşnit a sa frunză,Delicat ca o petală, efemer ca a mea muză.La un nod de vânt, ȋntr-un potir de pelin,Sta vorba vie a generaţiilor ce vinŞi-ngana şovăelnic asemeni unui cânt:“Arţarul s-a sfârsit. L-a lovit sorocul de curând.L-a răpus un zâmbet cald, ocrotitorO formă unduioasă ce-l ȋmpresura ȋn zbor,Căci el nu ştia a se apăra de bine şi frumos.Dar ce bine era să ştie! Ce bine ar fi fost…”Ȋntr-un gând ȋndepărtat m-am prefăcut ȋn copacŞi trecând prin toamna verii, ȋnţeleg durerea lui.
  63. 63. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 63Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin67. P-uri -CORINA OFELIA CORPODEANPenelopa ţese pânza.Cu penelul, pe hârtie,Eu încep, încet, a scrie,Perpendicular, pe dânsa.Preţul vieţii, scump se parePentru unii, pentru minePaguba nu e prea mareCăci sunt procopsit de „bine”.Puncte luminoase, steleRâd pe bolta tremurândă.Păcălit mă las de ele;Pedalez, căci stau la pândă,În padoc, pe lângă casă,Un păianjen şi-o paiaţă-Poate le-oi cădea în plasă –Panicat, alerg prin piaţă,Pandantivele-mi atârnă,Pandalia se porneşte,Panglicarii râd din umbrăDe asemenea poveste.În paporniţă, păpuşa,Pe papirus scrie versuri
  64. 64. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 64Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCăci aici, pantalonada,Plină e de paradoxuri.Paratirisesc parhelii,Pensulez fin parodii.Penelopa ţese pânza.Dar cui îi pasă de dânsa?68. FURTUNĂ – Katy KatalinaE ciudat cum frigul de afarăMă îngheață inlauntruȘi ploaia ce încet coboarăPe tot obrazul mi se scurgePrecum o lacrimă de sânge,Iar vântul care suflă cu putereE gândul meu care se zbateSă te chemePână și norii negri se îngramădescSă mă ajute să te regăsesc .Am dezlănțuit natura pentru tineȘi am sperat că doar așaTe voi găsi iubirea meaSperam ca înspăimantată de furtunăVei apărea precum o vreme bună.69. Adulter textil – Adrian Nicolae Popescumi-am invitat cravatasă admirăm împreună realitatea de sub grindă.m-a refuzat elegant,spunându-mi că pe searăare bilet la premiera unei dramesub crengile castanului înfloritde la marginea drumului.disperat, am urmărit-o în miez de noapte,pândindu-i păcatul, descătuşându-mi furia.dansa agăţată de gâtul celuilalt,
  65. 65. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 65Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinunduindu-se cu mişcări lasciveîn ritm de blues…şi nici măcar nu se asortau…70. Dor de Eminescu - Lavinia Huțișoru DumitriuLa steaua care-a răsăritAjuns-ai ca un fulgerŞi doar o clip’ a trebuitSă te prefaci în înger.Uşor te recunosc din toţi,Al cerului nou Astru,Căci te-oglindeşti zile şi nopţiÎn lacul cel albastru.Deschizi ades în ceruri porţiPrin care să vii iară,Pe lângă plopii fără soţiSă treci fără să doară.Pe unde sufletul te-a dusŞi paşii te purtarăSara pe deal, prin codri, sus,Eu urma-ţi aflu iară.De tine frunzele-mi şoptesc,De dor tresare lacul,Iar codrul des, cam nefirescÎşi leagănă copacul.Te caută şi-acum cu dor,Cum şade la fereastră,Căci marile iubiri nu mor,Nici floarea ta albastră.Te caută tot neamul tăuŞi plânge al tău frate!Să vii, că e lovit din nouDe multă nedreptate!Vino de Sus cu-al tău sobor
  66. 66. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 66Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinPe-a Duhului aripăŞi ne-mplineşte-un singur dor :“Să nu mai pleci în pripă…!”Rămâi şi te-om slăvi în veci,Iubirea-ţi preţuind-o,O veşnicie să petreciMenirea-ţi făptuind-o.Te-o însoţi ca şi-altădat’La fel ca-ntâia oară,Măicuţa Celui ÎnviatŞi pururea Fecioară!Bucureşti, cu ocazia festivităţilor de comemorare a lui Mihai Eminescu la cimitirul Bellu.71. Amintire.. – Terecoasa LilianaBatrane, tu, cu barba ta cea ninsaSi ochii grei si obositi de drum,Iti amintesti de steaua ta aprinsa,De jucaria zambitoare ce o privesti acum?Ti-aduci aminte-acum de-acel copil visand,Ce astepta in prag, gandind la daruri noi,Parintii sai batrani, care veneau razandAcasa, osteniti de munca, cu ochii mici si goi?Mai stii acum cand te trezeai tarziuSi stand, o zi intreaga cu jucaria ta vorbeai?Si de-ti stricai vreodata robotul tau cel viu,Plangeai o zi intreaga si nicidecum uitai...Un paradis pierdut.. Cand nu stiai cum doareDecat o rana mica, jucand mai neatent.Si nu-ti pasa de nimeni atunci dansand in ploaie,Caci te schimba mamica, rugand-o cu respect.Nici nu stiai pe-atuncea ce-nseamna sa tanjestiSa vina vremuri bune, tu nu stiai ce-i lumea,Doar asteptai Craciunul, cadouri sa primestiSi seara cand venea, tu te-nganai cu luna.
  67. 67. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 67Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin72. Tăcerea – Aliona Mereuţă (Anolia Lorei)Geme tăcerea,Sub roţile de vînt,care huruie............................Nici tristă, nici îngînduratăE rama care-şi oxidează visul.Rugina creşte, roade, mănîncă...Nu sînt nici tristă, nici îngîndurată...Nici moartă..............................Visuri muteS-au stîlcit în întuneric--N-au strigat să li se arate cărarea!Şi zac în grămada hidoasă--Mormînt, la care mai face popasTăcerea,Ducînd pe umerii vineţiGol şi Pustiu.73. cardigan cu clapă – Luminiţa Zahariapurta un cardigan cu clapă numărul 100parcă era, vă jur!, regele leuși numerele sunt iraționale nu-i așaatunci de ce nu și eui se spunea escroc sentimentalmă întrebam cum naiba poți extorca sentimenteîși punea atunci cardiganul cu clapăsă nu mai posed argumenteviața m-a învățat un lucru trist(dar mult mai trist de nu s-ar povesti)printre toate trucurile prinse la școli înalteescrocii nu pot să conjuge verbul simplu a fiîndeobște nu știu cînd să pună doi de imai ales în cuvintele cheiescriu ar fii fost din surplus de minciună
  68. 68. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 68Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinși din misoginism spun femee.picați cu ceară n-ar rosti iiiiiiubirevocalele-nchise-i inhibăpreferă rotunjimi de o-felii u-raniisă nu le găsești nicio hibămă rog acum să nu revină modauitat să rămînă cardiganul cu clapăîn loc - ițari albi, tricou cotton sau șubași geaca foaie de ceapă74. Capela – Elena CristinaÎn chip de ceară, în aripi de îngerÎn praf de mort, în iarnă și gerTe văd….lin trecândMoartea de mână ținând.Și-un picur de sânge din rană-ți curgePână rămâi stors de ultimul sânge.Prin vene-ți moartea veselă cântăȘi-ți iese din piept viața-ti nesfântă.Începe să-ți placă, te-adorme ușorTe leagănă moartea, de nimic nu ți-e dorAdulmeci mirosuri de cer și pământAștepți să te faci doar un mormânt.75. Asa te simt – Cristian Blinda Claudiu (Sibiu)În orhideele ce-ating albul luciului de piatră,Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sensȘi răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatrăÎnainte de-a sări în a jarului foc dens.Te sărut cu vorbe dulci izvorâte din leandrulCe-a șoptit urechii mele rătăcite prin infern,Că ai fi un soi de înger, ai venit să iei amarulPoposit în a mea haină, uitat-am eu de ce-i etern.
  69. 69. Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 69Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinTe ating cu-a mea privire mângâiată de o frunzăCe-a plutit în zarea mea răsturnată de un dor,Era singură săraca, rătăcea sub a mea pânzăSpintecată-n riduri multe, ale timpului cu spor.Te ascult cu simfonia rătăcită-n constelațiiRăstignite-n cerul nopții, desenate de un zeuCe a vrut în sinea lui să-i inspire pe ciudațiiCe scriu versuri despre ele, cam așa, cum scriu și eu.Te clătesc cu un surâs oglindit de ai tăi ochiCe reflectă-n adâncime bolta cerului din zări,Zări ce au dorit a spune:Ia-o ușor că o deochi!De atâta frumusete…….. ai să te îneci în mări.Te șoptesc într-un cuvânt la timpanul unei floriCe-mi alintă o privire ancorată de petaleStrecurate în emoții, jur pe sfinți că-mi dai fioriLegănați de patru ramuri ciripind buzele tale.Te strecor ușor sub haina unde sufletul grăiește:De atâta rugăciune eu am fost sătul și sunt,Dar acum eu te-am zărit.. Știu! El Dumnezeu trăiește!Stă ascuns în trupul tău, luminând ca și un sfânt.Te adulmec cu vibrații atârnate-n infinit,Rătăcite-n galaxii căutând un singur versCe-ar putea să te descrie înainte de finit…..Dar nu au găsit ca tine mândră zâna-n univers.P.S.Aș putea să scriu romane despre frumusețea ta,Toate-n rime ancorate, legănate-n spati vaste.Dar….... E ora cam târzie și afară- i vreme rea,Nu de alta…. dar la nouă, ne vedem iubita mea :)

×