• Save
Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013

on

  • 4,445 views

Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013- Centrul de Excelenta Dublin

Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013- Centrul de Excelenta Dublin

Statistics

Views

Total Views
4,445
Views on SlideShare
1,004
Embed Views
3,441

Actions

Likes
2
Downloads
0
Comments
0

23 Embeds 3,441

http://hopernicus.falezedepiatra.net 2409
http://cititordeproza.blogspot.ro 347
http://cititordeproza.ning.com 218
http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com 183
http://cititordeproza.wordpress.com 111
http://cititordeproza.blogspot.co.uk 66
http://cititordeproza.blogspot.com 52
http://cititordeproza.blogspot.ru 14
http://cititordeproza.blogspot.it 10
http://cititordeproza.blogspot.ca 8
http://cititordeproza.blogspot.cz 4
http://cititordeproza.blogspot.co.il 4
http://cititordeproza.blogspot.com.tr 2
http://cititordeproza.blogspot.com.es 2
http://cititordeproza.blogspot.ie 2
http://translate.googleusercontent.com 2
http://cititordeproza.blogspot.fr 1
http://cititordeproza.blogspot.be 1
http://webcache.googleusercontent.com 1
http://cititordeproza.blogspot.de 1
http://cititordeproza.blogspot.se 1
http://www.google.es 1
http://cititordeproza.blogspot.gr 1
More...

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013 Cartea Concursului de Poezie ''Peregrinări'' 2013 Document Transcript

    • Foto: Natalie SchorConcurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-aCentrul de excelențã în promovareacreativitãții românești – Dublinhttp://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/Parte a Proiectului Cititor de Proză – Republica artelorhttp://cititordeproza.ning.com/
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 2Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCronica Peregrinărilor în poezieIată că am dus la bun sfârşit concursul literar “Peregrinări”, ediţia a II-a, de această dată depoezie. Înainte de toate trebuie să reamintim componenţa juriului, de excepţie, care a avut dificila, darşi plăcuta sarcină de a evalua cele 327 de poezii din concurs: Virginia Paraschiv, Felix Nicolau, AdrianMunteanu, Radu Vancu, Adrian Suciu, Attila F. Balazs (Slovacia) şi Dorina Şişu (Irlanda). Din motivepersonale, care au intervenit pe parcurs, domnul Emil Brumaru nu a mai făcut parte din juriu. Lemulţumim tuturor pentru răbdarea, îngăduinţa şi cooperarea de care au dat dovadă pe tot parcursulconcursului!Pe lângă celelalte premii din concurs, câştigătorii se vor bucura şi de cărţile oferite cu autografde către trei dintre membrii juriului (Felix Nicolau, Adrian Munteanu şi Attila F. Balazs), precum şi opictură semnată Dorina Şişu, gest de mare nobleţe pe care şi noi îl apreciem cum se cuvine.Am avut la această ediţie 327 de poezii participante, care au fost votate într-un număr de 707 e-mail-uri, fiecare conţinând trei poezii evaluate, aşadar, putem spune că au fost 2121 de evaluări.Mulţumim şi publicului amator de poezie pentru implicarea atât de adâncă în acest fenomen.Ne bucură o atât de mare participare la concurs, cu atât mai mult cu cât premiile oferite suntsimbolice, adevăratul câştig fiind, al autorilor, de a fi citiţi de către membrii juriului, oameni de elitădin lumea literară, dar şi de un public, iată, atât de numeros, iar al nostru, al cititorilor, de a avealaolaltă atât de multe creaţii, multe dintre ele, chiar nesperat de multe, de o reală valoare literară.Este de remarcat o prezenţă foarte mare din rândul adolescenţilor, tineri creatori cu vârste între12 şi 18 ani, care prin poezia lor crudă, dar cu atât mai mult curată şi idealistă, ne-au bucurat sufleteleşi ne-au redat încrederea în viitorul poeziei. Mulţumim şi celor două profesoare de la şcoala particulară“Şcoala mea” din Bucureşti, care şi-au mobilizat elevii (peste 30!) să participe la acest concurs.Mulţumim tuturor participanţior şi le dorim succes în viitoarea activitate literară!Toate creaţiile, însoţite de câteva rânduri din partea membrilor juriului, vor fi adunate într-unvolum on-line, care se va regăsi pe site-ul nostru:http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/Vă aşteptăm în toamnă la Concursul de proză scurtă “Peregrinări”.Din partea organizatorilor,Viorel Ploeşteanu
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 3Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinGânduri de la juriu:"Excelent acest concurs de poezie internaţional, dar şi naţional - avem toţi posibilitatea să devenimcontemporani cu noi inşine prin lectura şi, deloc de neglijat, să ne ţinem în formă limba română. Felicitorganizatorii!"Felix Nicolau***“La acest concurs de poezii am remarcat voința participanților. Am simțit, în versuri, bucuria, tristețea,dezamăgirea, iubirea, viața, moartea, copilăria, speranța, ura, înstrăinarea, dorul, dar mai ales tragediaunei sensibilități a stărilor. Urletul de dincolo de cuvinte cred că ascunde frumusețea omului. Ascundeputerea lui, dar și căderea. Poetul adevărat este cel care se simte, care se uită în măreția căderii și care,spre nemirarea lui și spre uimirea celorlalți, coboară din rostul lucrurilor pentru a le denumi.Am simțit versuri cu mult dor. Dor de casă, de pământ, de oameni. Am citit, de asemenea, versurinaive, scrise parcă de mâna unor copii. Curățenia acestor imagini ar trebui cuprinsă într-o baladă.Miracolul versurilor face din cel care le formează un vrăjitor al viselor și un fin ducător de realități înspinare.Felicit fiecare participant în parte. Prin acest concurs am înțeles că oamenii sunt purtători de culori șivise. Să aveți muza fericită alături de umărul drept! Să vă bucurați de viață!”Dorina Șișu***“… le-am citit de le ştiu pe fiecare, faptul că am răbdare cu ele e în regulă, vreo câteva şi iese oantologie on-line de toată frumuseţea.”“la sfârşit, vom fi erudiţi ai poeziei de limba română. Chiar dacă e greu, e frumos ce faceţi. Trebuie sămă mobilizez şi eu şi să ţin pasul cu voi.”“ sunt consecventă cu mine însămi şi mă bucur că sunt în consonanţă cu colegii, indiferent de numărulde puncte, important e că am reacţionat la anumite texte, independent unii de alţii.”Virginia Paraschiv***“A fost o reală plăcere să parcurg toate poeziile alea! Neplăcerea vine de aici încolo: am selectat cam15 poeme care se încadrează întru totul în ce cred eu că e poezia, va fi greu de tot să aleg dintre ele. :)”“Grea sarcină ne-ai dat! Eu îţi trimit opţiunile mele, cu menţiunea că mi-au placut mult mai multepoeme, asta e, respect regulile, indic 3.”“oricum, a fost multă poezie de calitate în concurs!”Adrian Suciu***“Plăcerea a fost de partea mea, zău. Sunt tare curios să văd topul final.”Radu Vancu
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 4Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCâştigătorii concursului:Locul I Poezia nr. 251 Zile scurte cu mama - Estera StanciucLocul II Poezia nr. 227 Mă cuibăresc ca un copil într-un pântec – Delia GrosuLocul III Poezia nr. 43 Viena mea, viaţa mea – Ioan PotoleaVot final publicLocul I Poezia nr. 23 Oroare – Cristina BotilcăLocul II Poezia nr. 213 Tinereţe – Corlean Oana AlexandraLocul III Poezia nr. 264 O inimă închisă-n suflet – Chiperi Andrei RobertVot final juriu
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 5Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinLocul I (juriu)251. zile scurte cu mama – Estera Stanciucmotto: ”Ești sufletul de metal al orașului.” Marin Sorescuprima zi. mama se desprinde de lângă geamse uită în urmăochii ei fixeazăcârlige de rufe numărate pe degetemâinile mamei sunt niște cartoanecoloratele decupează rămâne fără unghiimama are tălpile goale peste prafpaşii depun artefactememoria ei adună la nesfârșit. nu facevreo selecție vreo curățenie are încheieturide copil adoarme cu gândurileîn pumnii micimama nu renunță la adevărul ei ieftinse sătură să fie marginea paharuluistrânsîntre dinți de bărbat. şi parcăa fost prima ziziua a doua. mama vede feţe/ dungi de luminăe doar un exerciţiu. coase goblenul ochii lui iisus turlabisericiiîn bucătărie cuţitul taie pune sarepeste tăietură corpul ei alb se încordeazăîşi aminteşte amintirea e un virusscăpat pe asfalt gata să explodeze înaltă piele de undeîşi respinge copilul cu 200 de waţiuneori zice căfruntea ei sprijină cojile caseio s-o închidă într-o scoică o să-i dea drumul în valurilecele mai adânciscuipă firişoare de salivă zici că ningepână când îşi goleşte stomaculpână când n-o să rămânădecât ruine. şi parcăa fost ziua a douaultima zi. mama trece pe lângă ziduri umbra ei eun cearşaf mototolit
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 6Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinse întinde în iarbănu-i scapă nimic. pielea se coace la soaredeasupra capului cineva construieşte armeputernice fără găurivăd frica ei ştie că plec o vreme sâmburele uriise răspândeşte ca un spray care nu se usucăniciodatăîn somn ţine strâns un ceas acestceas ticăie la mâna vecinei rochia înfloratăîi face umbrămama şi gândurile eirămân neauzite. şi parcăa fost ultima ziLocul II (juriu)227. mă cuibăresc ca un copil într-un pântec – Delia Grosuîmi plimb degetele peste coastele marieilumina cade undeva sub saniîntr-un unghi puțin alungitmariaascultă-mă te rog ascultă-mă te rog ascultă-mă te rog ascultă-ma te rog______________________________________________________________________________trebuie să ai 20 ani pentru a-ți tăia veneletrebuie să ai 20 ani pentru a-ți începe viața sexualătrebuie să ai 20 ani pentru a avea schizofrenietrebuie să ai 20 ani pentru a ține pe cineva în spate38 grade+pe măsură ce temperatura creșteși oasele mele se dilatăunele mai mult altele mai puținmariaadună-mi oasele și pune-le în fața unui câine – el va știi ce trebuie să facă -40 grade+se așează praful peste tălpile melemariapregătește o farfurie mare de supă și dă-mi să o mănâncmi-e foamesunt un animal. mi-e foame mi-e foame mi-e foame mi-e foame e t c ._______________ maria îmi aduci și niște pâine? ____________________
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 7Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin42 grade +plămânii mei cedeazăcând străbunicul a murit, avea plămânii plini de fumla priveghi i-a ieșit fum pe gură șitoți s-au speriat fiul lui a aruncat pachetul de țigăriși a plecat pe maremamaie și-a cumpărato biblieo carte de rugăciunio carte de cântări bisericeșticitește în fiecare seară și îl roagă pe dumnezeusă ne țină pe mine pe dragoș și pe bogdansă nu fumăm44 grade+mariaeu locuiesc cu mama și tataavem pâine avem calorifere avem apă avem 4 pisicimi-e teamă de câiniunul îmi va mânca rămășițeleîmi curge sânge de la mâna dreaptălanțul m-a strâns prea tareerror error error error error error error cannot show the temperature. it is too hot. take goodcare not to suffocate. error error error error error error errormarianu mai știu să respirrareș și-a legat o funie lungă de tavano să și-o pună în jurul gâtuluiși o să îl legene__________________________________________________________________________mariao să vină un bărbat înaltmi-e pregătit un culcușlângă lac.Locul III (juriu)43. Viena mea, viața mea - ION POTOLEANumeri stelele fricii într-o noapte de maci înzăpeziți...Coborând pe Mariahilferstrasse scufundată în mareade meduze electrice, pe lângă vitrinele H&M, Levis și Jones...Orașul își țipă spaima-n feerii, totuși te antrenezi printre
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 8Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinvalurile de turiști spectrali, singur și bine dispus, e frig,bate vântul și plouă, copaci cu glugă îți șoptesc că exiști,că-ți vei găsi viața intactă în magazii celeste.- Se leagănă o ciutură-n vânt,bate un clopot, adânc, în pământ,de bunicul meu Jo, nimeni n-o să-și amintească.Te învârtești prin Albertina Platz- Auf wiedersehen, meineLiebe, Do svidania moi drug, ti kanis, kali nichtaai astăzi 57 de ani împliniți, te bucuri de aglomerațieși de respirația ta ca de un poem simplu, urci peterasa cafenelei Mozart și constați efectul arteiMagritte: clienții își scot măștile chipurilor șile așează pe masă ca pe mănușile de piele flascăiar capul lor rămâne invizibil, un vid în caredansează tacâmuri de inox în care dispare șuvițade coniac sau de cafea.- Răsare luna, albește stuful și samalâcul,boii rumegă, vaca răsuflă, noaptea-i adâncă,găinile chirăie, greierii târâie,de bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.Iată, suntem priviți de sus în piața circulară,prin rafinate bovindouri se plimbă o se plimbă opanteră neagră, se oprește, ne privește ca și cumne-ar visa de secole, clipind hipnotizatoraruncându-te înapoi în timp, deodată se aratăla terasa liceului o fată, are părul lungcât un concert de Chopin, mai purta sarafan,când te săruta nepricepută sub castan. Of! Of!- Vesel trece bunicul meu Jocu pălăria de praf ca aureola,cântând, de pe capra căruței, canțona,Horincea curge, căruța hurducăie, roțile zdrăncăneDe bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.Aici în Albertina Platz, in anul 1955 luna noiembrie 15o fetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedarînalță un zmeu sforăitor, cu panglici lungi fluturândpeste lanuri de sârmă, peste pâraie de roți, peste cuburi,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 9Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinîn timp ce eu mă zvârcoleam în pântecele mamii,împingând cu mâinile și cu picioarele marginile absenței,în patul de după sobă, unde mama urla mușcând perna.- Vesel bunicul meu Jo se întoarcede la fierărie, de la porcărie și cânta canțona”Copilul se naște copil și rămâne la felbătrânul se naște bătrân și rămâne la felși vițeii și mânjii și boii și păsăriledar de bătrânul Jo nimeni n-o să-și mai amintească”.Și-atunci toți au văzut cu groază la lumina lămpiicapul meu înfășurat într-un ștreang roz, translucid,și-au crezut că voi muri ștrangulat de cordonul ombilicalpentru că eram îndărătnic și nu voiam să mă nasc, mățineam strâns cu măinile de sfoara aceea de sângede coarda unui zmeu rătăcit care m-a smucitzbârnăind în afară și huștiuliuc, am lunecatca un pește în râul zilei.- Vin peștii călători, zboară pe cer...Bunicul Jo se întoarce de la nisipăriedescarcă nisipul cu lopata și cântădescarcă și melcii și căluții de mare”Se leagănă o ciutură frunza se scuturăde bătrânul Jo, nisiparul, porcarulși de căruța lui nimeni n-o să-și mai amintească”.Acum prin bovindouri se plimbă o se plimbă ofetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedar,hipnotizând trecătorii cu privirile ei în care dorm secole.Are doi ochi mari, când galbeni, când albaștri,care te urmăresc peste tot unde mergiclipind rar, liniștiți precum ochii panterelor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 10Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinConcurs de poezie “Peregrinări”1. nevoia goală de altfel – Tudor Victorițapoate c-ai vrea să-ți căptușești degetelecu flori,să le însângerezi prin crestături făcute de propria filosofieși să verși tot ce ai,linul unei culori,broderia unui vis prinsă pe ciorapiiobsedant de mulați pe care-i târăști pe stradă cu tine,parfumul ochilor tineri prinși de ce vine,plutind prin tine,mușcând din mâine.aș vrea un măr,să pot crede că discordia zace-n afarăși nu umblă prin mine,imensă, cu degete tari și cleioase,pălind zăpezile,înnegrind albastrul ce mi se plimbă tiptilpe foile ce se-nchid în mine, natural.pierd mereu rima poeziilor mele,doar modelele ciorapilor tăice se mai îngână la infinit.chiar și-n ploaiecovoarele de apă sunt diverse în cântec,iar fâlfâitul aripilor mele putrezește-n secunde.poate doar uitarea plină e albă, fără vârfuri...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 11Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin2. De mă vei căuta - Gianina Gheorghiude mă vei căuta, îţi vei amintide nopţile în care ningea a povesteaşa ca într-o lume livrescăcare ne adăpostea cu un zâmbetfăcând să se cutremure paradisul.de mine o să îţi aminteşticând camera 101 se umplea de îngerivenind să contemple raiul nostru în doi.paşii noştri colindau prin oraşele thanaticeprimindu-ne ca pe nişte zei ai luminii.chipul tău lua forma surâsului meuiar iubirea mea în rochie de mireasăputea dansa pe capota maşinii tale de lux...eram ostaticii iluziilor ce ne smulgeau măştile, aparenţele,atunci elogiam fericireatinereţea dăruindu-ne acest drept primordial.de mă vei căuta, mă vei găsi în toate aceste amintiripecetluite la gura şemineuluisau poate în nostalgia lucrurilor pe care nu le-ai înfăptuit…
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 12Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin3. MESAJ BRUNET CĂTRE EUROPA – Nicolae RotaruAlo, Doamna Europa, săru’ mâna matale, mă scuzi,e oră târzie, dar fusu-i de vină, ce Dumnezeu!...De ce taci, fă, hoaşcă bătrână, ştiu că m-auzi?ce te prefaci că nu m-ai recunoscut şi-ntrebi cine-s eu!Da, ăla cu graiul bilingv, brunetul viril şi pletos,care ţi-a invadat trupul şi te-a golit de sentimente,Eu, Doamna Mea, Făt-Urâtul-cel-mai-Frumos,renumit, ştii tu cât şi mai ales prin ce, ca Terente...(E vorba de un Willhelm Tell valah, ţi-am mai spus,haiduc şi amant pripăşit prin Delta danubiană,Şi vremea lui, cu romantism cu tot, a cam apus,cum azi, nici tu, Europo, nu mai eşti vreo Cosânzeană!)Ne te mai preface ca mă refuzi, mă ignori, nu mă crezi,nu-ţi mai asmuţi caralii şi gorilele ca-n vechea Romă,Nu-ţi aţâţa ştabii... Degeaba doreşti să mă expulzezi,porţi în pântec şi sămânţa mea euroconformă...Zău, pupa-te-aş şi mânca-ţi-aş renumele matale,Doamnă Mare şi damă bună cu mine, carpatinul,Acceptă să-ţi rămân cord veghetor, pe puţine parale,Cum e, ca să zic aşa, pentru ţara Irlanda, Dublínul!Ştiu, am mai păcătuit punând ochii, chiar şi mâna,dar tu eşti de vină: ţi-ai afişat strident nurii democraţiei,Ai tăi şi-ai fiicelor tale – ţări nurlii, toate una şi una,mai mişto la faţă şi la dedesubt ca ofertele României.Francofono şi germanofilo, anglo-saxono şi latino-arabă,Creştino, mozaico, islamico ori fără nici-un Dumnezeu,Turnubabelo dragă, prea te-au sedus şi abandonat mulţi la tarabă,Şi acum faci nazuri, când te curtează şi un rromantic derbedeu!Cu trei crai de veghe – Starasbourg, Luxembourg şi Bruxelles –te crezi Sfânta Fecioară, dar celui ca mine nimic greu nu-i e,Dacă mi-ai devenit target, cum zici tu, sau cum spunem noi: ţel,nici Papa, nici NATO, nici ONU, sau cine ştie ce forţe UENu mă pot opri să te cuceresc, să te conving, dacă tot am venit,Cavaler trac, Don Qujote de la Mancha sau Voievod al ţiganilor,Mofturoasă ca Penelopa ce-aştepta de evi buni pe Ulise cel rătacit,dar stârnind ura şi jindul, vâlva şi discordia contemporanilor...Acum, primadonă, my love şi mon amour, zic şi nu te jignesc:nu m-ai făcut să-mi pierd capul şi nimic nu mă-mpiedică,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 13Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă nu mai stau la taclale cu tine, ca-ntr-un cerşit ţigănesc,când dincolo de fustele-ţi atlantice m-aşteaptă o Americă,Chiar două, pe care, dacă n-am să pot să le cuceresc,mă retrag spăsit, gata, ca Iov, să suport şi să sufăr greu chin,În spaţiul hindo-tibetan sau mongol, ori alt colţ pământesc,dar nu de pe Bug, în Sibir sau în ţara clanului Kim...Te sun, cu taxă inversă, din oraşul-buric Bucureşti,nu te da supărată, nu-ţi mai strânge Shengenu-n corset,Ştiu ce poţi, te-am avut, m-ai acceptat, ştiu cine eşti,nu mă forţa să-ţi fiu prozator, acceptă-mă aed, bard, poet!07.04.20134. VENISE… - Delia StăniloiuVenise tăcutLa mine pe tâmplăDe nici n-am ştiutCe mi se întâmplăRămase zălogÎn inima meaIubire-n prologLumină de steaVenise să steaÎn gândul de searăÎn lacrima meaMinune de varăPlecase tîrziuAşa cum veniseMi-e dor să-l mai ştiuTovarăş de viseVenise tăcutPlecase…5. Vis beat – Alina Ștefana StoicaDe astă lume nu mă leagădecât un chinși-un dor de infinit,căci veșnicia e deșartă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 14Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinîn fața celui care a murit.Și-n fața ei n-am să m-aplec nicicând,nu vreau să-i simt mirosul ce mă-mbată,căci tulbure e soarele în asfințit,iar viața mea nu e decat o pată.Nu vreau s-adorm și nici să mai visez,căci dansul veșniciei în pasul lui m-a luat.Vreau doar o clipă să mai meditez,și apoi să zbor din patul îmbătat...6. Amintiri – Dobrescu CorneliusÎntre lumi mă plimb rătăcit in tainăCălcând in picioare anii ce-au trecutUniversul meu lăsat-am să se stingăAnii ce-am trăit stingându-se de multBucurii trăite zac scrise intr-o cartePe groasele-i coperţi prafu-i aşternutCu litere-ngrijite frazele frumoasePăreau ca la sfârşit din nou au inceput.Atunci in timpul vieţii scriam de fericireCuvinte negândite din inima rostiteImi aşterneam iubirea scrisa pe-o hartieSinceră , curată cum o aveam in minte.Acum mă simt pustiu intr-o lume tristăRătăcit şi singur in propriul destinVăd doar cum departe flutur-o batistăŞi mă trezesc intr-al meu sicriu.7. Noapte – Noni-Emil Iordachenoapte…pe masă ard doar două lumânăritu stai la masăşiîţi fumezi nefericirea
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 15Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublintâmpla îţi sărută tristpalma obosită“îngrozitor!”îţi ţipă inima secătuităprea mult…prea mult să-mi terfeleştisărutulîn negura în care mi-ai pierdutîmbrăţişarea!prea mult să-mi iei privireaşi să o orbeştiîn mlaştina în care ai înfundatiubirea!prea mult… la masacaresusţine palid doar două lumânări…8. Mă simt în siguranță în New York – Cristian AlexandruMă simt în siguranță în New YorkFurtuna roz atrage atențiaO stea ca multe alteTaxiLibanez sau pakistanezSpidermanComparațieBărbat bine cu sacouCerșetor mocirlit cu pătura pe elDouă femeiUna avocatCealaltă, femaia ușoarăDicționarVreți să adăugați un cuvânt nou?NuPic la metrouPute?Da, chiar pute.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 16Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin9. H2O – Lisandra LunguPloaiePlină de lacrimiPicurînd nocturnÎn zeci de sufleteCe așteaptă cu inima la gurăCa soarele să zacă într-un colț,într-o peșteră…departe.Oftezi, zîmbești și îmi ghiceștiUnde-mi fug degetele prinCarnea ta.Piept de oțel cu cele coasteFrînte de compactaNoastră izbire.Mă pătrunzi cu ochii tăiNegri precum Marea NeagrăȘi mirosul tău e maiputernic decît orice parfum,decît orice esență.Cuvinte caută H2O-ul din naturăȘi cheamă picurii din cerAșa cum fac primitivii.Ne întoarcem la origini și privimMirați către cerul presăratcu stele și migdale.,,Vrei să bei un ceai? ”10. Palat închis de doruri – Elena OlariuPalat închis de doruri –femeie, îngâni dimineaţa-nGândurile-mi răvăşite; nopţi albe de-a rândulRespirând în văpaia nenunţii; buzele arse deSete sunt palide. Sângerează inima, vulcanul din mine –Să te cuprindă voit-a, femeie –Femeia mea din vis…Nu-ţi pasă! Ori femeia din tine -Ca şi mine, plângând în faldurile vişinii sauCrude mere parmen-auriu al jaluzelelor
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 17Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCe-ascund privirii mele, ochii tăi…Nu uita, coasta ruptă din Bătrânul AdamE coastă din mine, a mea eşti pe veci!...Vulcanul de doruri încet, încet se stinge; voit-aStăpânul în cale să-mi ieşi, Credinţa să-ncerce –Mugurii, în floare, de-ncumet să culeg –Foamea s-astâmpăr, inelul din apa vieţii se frânge…Sărătura înţelepciunii adulmec; rănită,Inima, de sabia cu două tăişuri să scape voind…Femeie, nimb de doruri nestinse, te caut –Te mai caut şi pletele-mi argint neprimenit,Şterg urma paşilor abia târându-se:Platoşa dreptăţii nimeni nu-şi pune!Mereu fugar, prin câmpuri deschise ochiuluiTe caut - albă, albă mireasă!… abia de mai zăresc cu ochiul alChinului suspin…11. Murim puțin – Gabriela ChișcariMurim puținCând ne vedem:Bătaia crește-n inimiCu 5%Pe minut,Și cum fiecare omAre un număr fixDe bătăiPentru o viață întreagă,Facem linieȘi scădem:Din tine,Din mine,Puțin.Murim puținCând ne vorbim.Cuvintele se luptăÎn corzi,Precipitat,Și cum fiecare gură
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 18Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAre un număr fixDe cuvintePentru o viață întreagă,AdunămȘi tăiem:Din mine,Din tine:Puțin.Murim puținCând ne iubim.Emoțiile cresc suflete,Prea plin,Cu spor,Și cum fiecare omAre un singur sufletDe trăit,Pentru o viață întreagă,CalculămȘi murim:Din tine,Din mine,Puțin.12. Ploi de primăvară – Rygett (Getty Voinea)Plouăşi iar plouătruda înnourată frânsese parcă zăgazuriîntru belşugul rodului de mâinevântul stârnit de april pălmuieşte floarea de piersicamuşinând îndoielnice razeşi colţul ierbii înoată prin lutul mustindsă prindă parfumul zambileipe luciul albastru-verzuifloare de nufăr căpşorul ţi-l saltăsă plăsmuieşti visele nopţilor albealiniate pe-un cer inodorca într-un marş al tăcerii...şi iar plouă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 19Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublineu îţi aştept paşii timizi pe caldarâmul curatsă împletim împreună cununiaceleiaşi primăveri.13. CAVALER AL NOPŢII, SĂGETÂND – Florin Vârlan NeamțuVoi sosi,iubito,prea târziu,în corabia de purpură şi ger,ca un Cavaler al Nopţii!-ştiucă-ti voi săgeta pustiul cer.Voi deschide porţile,încet,să nu-ţi sperii fluturii din gând,şi,atent,bătrânul tău valet,le va-nchide-n urmă ,rând pe rând.Voi aduce-n cală,hiacyntşi tristeţi de gală,boreale,iar în coiful de străvechi argintvoi înfinge herburile tale.!Şi-ţi voi mai aduce,Doamna mea,reni subţiri şi albi ,de şovăială,şi-o mireasmă de fiord norveg,în amiaza calmă şi egală.!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 20Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi-ţi voi mai aduce,dacă vrei,un Nord gigantic ,cu zăpezi cu tot,morminte tropotite de ahei,ori halte zgribulite sub omăt.!Şi apoi,mai singur cu un gând,în corabia de purpură şi ger,voi pleca pe sub pustiul cer!Cavaler al Nopţii,săgetând14. CĂLĂTORIE-N ..PITEŞTI – Laura IonEra o dimineaţă geroasă,În care umbra-mi tremuraDe frigul celulei.Nici vrăbiile nu mai puteauCiripi, spre-a-mi cere tainulCreştinului,Iar ţurţurii zgomoteau a pustiuPrin zăbrele.De-odată, uşa celulei,Ruginită de-atâta grundoasă tăcere, scrâşniŞi-o umbră-zdrenţuroasă,Îmbrâncită-n ciudă de gardian,Spre mine veni.M-am bucurat că suflet de omÎmi calcă pragul rugoasei muţeniiŞi pe străinul diurn l-am primitCu inima caldă, a Învierii.Deşi priciul meu necăjitÎmi lăţise seva din oase,Pe oaspete eu l-am poftitSă şadă în locul de-onoare,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 21Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinUnde frigul muşca mai milosDin Creaţia DomnuluiMântuită prin Domnul Hristos.Şezut-am o vreme-n tăcere.Şi eu şi oaspetele meu nesperatUitaserăm vorba, Cuvântul.Privirea doar ne-a rămas.Străină. Mai străină ca vântul.Şi-am privit ce-a rămasDin zarcă, din frig, din bici:Un biped ghemuit pe un prici....Timpul torcea. TremurândCâteva sute de stele-au trecutPeste frunţile noastre:Ostatecii semnului mut.Zile şi nopţi ne-am privit.Buzele ni se mişcau.Niciun cuvânt prin eleÎnsă n-a răzbătut....O lună, o viaţă – un timp răstignit......Într-o-nserare, străină şi grea,Din tăcere o vorbă-a purcesIzbindu-mi urma de os.…- Gheară îmi zice! – într-un târziuSe-auzi un glas ca de jderCoborât dinspre măguri.(... tăceri sfârtecate de umbrele unor vocale cioabeNe-au mai trudit urechile, din când în când.Eram însă prea goi pentru-un Cuvânt...)ŞI!Mai frică mi-era acum,Cu un semen alăturiDecât camarad al tăcerii!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 22Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin... Cinci luni ne-am privit şi-am tăcut.Nici nerv, nici os, nici sângen-aveam.Fiindcă pierduserăm totul printreSemenii noştri: oamenii noului val...Între Gheară şi vrăbiiNu ştiu ce s-aleg.Dumnezeu să mă ierte,Dar nu ştiu s-aleg.El însuşi, Gheară, o victimă,Eu însumi – un om în care nu mai cred…...Este o dimineaţă-nsorită, de aur,În care umbra-mi sfârtecă încă din pas,în urmă-mi rămasul.Sunt fără zăbrele.Dar inima-şi toarce-n grundişurişi rana şi sarea.Popas printre semeni...Străin. Mut. Şi surdRumoarea din oaseŞtiind s-o ascult, s-o-nţeleg.Doar atât.În ochi mi-e răcoare.15. VIZIUNE – Anca MoraruNori grei s-au abătut spre oraşPocalul e prea plin de venin,În zadar suspină tunetulZgomotul lui nu mă doare.Ochii mi s-au deschis, văd fulgerul din eiPe buzele mele stropii par cianurăŞi trupul mi-l arde cu jarNu pot stinge focul iubiriicu toate apele pământului.Am alunecat într-un ocean de cioburi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 23Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCu fiecare val, sufletul ţipă a sângeNu pot opri marea din mersul ei,Nu cer lumii mai mult decât mie.Glasul meu s-a stins demulta-ncovoiat de bătrâneţe limba,Degetele nu m-ascultă, când le spun:Opriţi-vă! scrieţi cu zgomot de ciocan.Simt cum tremură de frig PământulSă-l îmbrăţişez nu pot.M-aş preschimba în SoareCu-n sărut să-i incendiez buzeleSă fac să-i pulseze prin vene sângeleApoi să adoarmă în braţele mele.16. Viaţa lui Mihai Eminescu – Răzvan DucanPe 15 ianuarie l-a adus barza, dar eu nu cred în berze.Şi totuşi „Porni Luceafărul....”Creşteau din pântecul mamei a lui aripe.De „Indrea”, marea sărbătoare a dacilor,devenită „Ignat”,o apă s-a rupt şi un nod gordian era de tăiat.Ipoteşti vine de la ipoteză.Botoşaniul aştepta după colţul anuluisă-i dea Ipoteştiului în freză!Cu daruri nemaidate nimănui,magii vorbelor măiestre, au venit la patul lui,prefigurând un Crăciun al Literaturii Române.Spune, poetule, spune!De copil era cutreierat,iar de tânăr îşi punea în cafea dulcea Românie.Iosif Vulcan, tâmplarul de cuvinte vulcanizate,L-a transformat pe „ovici” în „escu”.Firescu, nu ? „Ce-ţi doresc eu ţie...”„Torna, torna, fratre...”, vremuri minunate!Şcoala, pe poante, un balet între ce primea şi ce dorea.Când mai Cernăuţea, când mai Viena.La Blaj, însă, numai blăjenea.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 24Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinMatematică? Vax! Un simplu negoţ.Plopii îi ieşeau, la numărătoare, mereu fără soţ.Fizică? De unde? Când „flori albastre tremur unde...”Filosofie? Da! Alecsandri asculta la fereastrăcum la Casa Pogor din Iaşi se naşte cineva mult mai mare ca el.Acest fapt, însă, nu l-a făcut să se dezlege la pungă.„Că mii de ani i-au trebuit. Luminii să ne-ajungă.”Chimie? Pliculeţul ochilor îl scufundaîn fierbinţeala de iunie a florilor de tei.Era five o` clock-ul fiecărei veri.„..Roşie ca mărul..”,„..lacul codrilor albastru, nuferi galbeni îl încarcă...”.A reinventat culorile primare, parcă!?A trimis şi scrisori fără adresare.A fost şi la mare.A primit în casă pe Cătălina şi Cătălin,Dar şi pe Hyperion, să le servească cerul (în) festin.Chibici, Ştefanelli, Creangă, Vlahuţă, Slavicil-au legănat în hamacul prieteniei lor,pe când el era rândaşul de rând al marelui amor.Titu Maiorescu i-a dat un deget,în schimbul căruia i-a luat apoi toată mâna, înmiit,pigmeii au făcut coadă la mârâit.Carmen Sylva i-a luat cartea şi nu i-a mai dat-o înapoi.A fost Regina României, dar niciodată a poeziei,dovadă că şi regii plini pot fi goi!Iubea ca un apucat şi dormea pe sărite.Timpul lui nu avea astâmpăr, i se comprima în orbite.Umbla cu joben fiindcă Veronica avea năframă,cu care îi ştergea fruntea plină de vise. Iubită şi mamă!Pentru că arăta temperatura perfectă a timpului său imperfect,medicii au crezut că este un termometru defectşi l-au umplut cu injecţii cu mercur.Kant şi Schopeanhauer, „haute couture”!Aşa şi-a umplut portofelul cu frunzeşi buzunarele cu pietre preţioase,luate de peste tot, din curte.Tenorul de la spitali-a dat o piatră să o bage la cap.A băgat-o!De la Tisa pân` la Nistru,i s-a catalogat plânsu` sinistru,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 25Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindeşi plânsu-ni-s-a el,ca un Dumnezeu din cer.Nu a reuşit să-nveţe a muri vreodată,cu toate că a fost elev silitorşi când Mortua est!trupul i-a devenit lest,iar sufletul nemângâiet, de dor.Neglijenţă şi nepăsare puse în rame,1495 de grame.Atâta i-au găsit sub scăfârlie.Nu tu manuscrise. Nu tu operă de sertar.Nu tu bani, nici măcar cei de chirie,nu tu giuvaere, nu tu cleştar.Creierul lui s-a prăjit, uitat,în tigaia pervazului acelei zile toride de vară.Era apoi de ales între lada de gunoi şi gheara pisicii.Destinul a ales. Doctorul se grăbea.Miticii !?Ca de-un pai, s-au agăţat apoi de dric,Evantai de miniştri, săltând din buric,Făcându-i vânt în pământ,Să se apere de supărătoarea insectăCe bâzâia incredibil, prin cuvânt.La Belu, acum, la o margine de rutină,zace partea lor şi-a noastră de vină.„Toate-s vechi şi nouă toate”Atunci şi acum, ipocrizie pe săturate!Ne amintim de eldoar când vrem să ne amintim de noişi ducem dorul propriilor statui,ca „simple” nevoi.Adunăm bronz din capete de peniţe,în agore fiind noul trend pentru fiţe.Pentru fiţi, e să nu-l citiţi,Eminescu, nu-i aşa,e-un Ionescu, e-un Popescude bon-ton,cu adresăîn cartea de telefon.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 26Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin9 ianuarie 2013P.S.- Contrar părerii generale, oficializate, Eminescu nu s-ar fi născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani,ci la 20 decembrie 1849 . Două argumente sunt, în acest sens, demne de luat în seamă. Unul al fiînscrisul din Psaltirea lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, unde sunt consemnate, consecutiv, demâna acestuia, datele de naştere ale tuturor copiilor săi. Astfel, jos, pe pagina a 5-a este menţiunea: „Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropieneşti, s-a născut fiulnostru Mihai”. Celălalt ar fi că registrul pe care îl păstra Iacob Negruzii, în care membrii Societăţiiliterare ieşene „Junimea” şi-au însemnat data şi locul naşterii, Eminescu şi-ar fi scris cu propria mână,în dreptul numelui său. „ 20 decembrie 1849, Botoşani”, deasupra fiind chiar intercalat, explicativ,sfântul „Ignat”.17. Basarabie - Nina Gonţa (Raisa Coleaghin)Piesă de schimb în politici externe,Vândută de unii mereu prin taverne.Ce eşti ?Colonie la ruşi?Mai toţi românii de aiciAcuma sunt duşiAlt rost să-şi cauteUmili şi supuşi...Aici veneticul deţine puterea.Tot el, străinul, deţine ş-averea.Cum te simţi la tine acasă,Când cel venit de pe-aiureaS-a cocoţat şi pe masă !?Nu-ncapiNici în propria-ţi curte...Şi...pleci.Abandonate-ţi rămân, Basarabie,Mormintele,Pustiit sufletul,Nerostite cuvintele.Plai drag,Mult plâns,Asuprit...Loc sfânt,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 27Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinBasarabia mea,Te iubesc,Pământ, din moşi-strămoşi,ROMÂNESC !18. Dragoste de piatrăde Iuliana Clima-CaraghinSisif hurducă piatra spre sine.Dragoste de piatră, apartenenţă din el.Duel de vocale, joc, vină văratecă.Energie a buzelor rostuite să placă,A ochilor înfumuraţi de-o noapte imundă.Simţ al pierderii carnale,Firesc îngropat.Voluptate de şir, sinistrare de roz.Strigăt de viaţă.Neregăsire în prelungul ceas.Prometeu, stăpân al focului inimii mele,Ridică din lut piaţeta de suveniruriŞi pierde oglinda ploii din cerc.19. România trădată – Virgil CiucăAi fost trădată Românie,Ai fost trădată de ciclopiPorniţi să taie-n carne vieCa să ajungă episcopi.Ai fost trădată Românie,Ai fost trădată chiar de regiCare-au ajuns la agonieCând veni vremea să-i renegi.Ai fost trădată RomânieDe cei ce ţi-au fost preşedinţi,Trădată-ai fost cu viclenieDe generali ieşiţi din minţi.Ai fost trădată şi vândutăDe ne-mpăcaţii tăi duşmaniCe umblă după plus valută.Copiii ţi-au rămas orfani.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 28Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAi fost trădată RomânieDe şarlatani şi veneticiŞi de partide-n cârdăşieCu “pretini” şi cu inamici.Ai fost trădată Românie,Poporul tău e prigonit.Te-a condamnat la silnicieUn preşedinte parvenit.Mulţi tineri au plecat în lumePe un meleag necunoscut,Mulţi au uitat chiar al tău numePoporul tău rabdă tăcut!Ai fost trădată Românie,Poporul e acum săracCăci ai rămas şi fără glieVândută unui vârcolac!Ai fost trădată RomânieDe generali de mucavaCăci s-au vândut pentru vecieCiocanului cu secera.Ai fost trădată RomânieDe troglodiţi şi ieniceri.Tovarăşi de hegemonieLa Malta au jurat să pieri.Armata ţi-a fost dezarmatăDe senatorii trădători,Apusului amanetatăCare te-a condamnat să mori.Ai fost trădată RomânieDe securişti pentru arginţi.Prelaţi iti construiesc sicrieCă-s turnatori şi nu sunt sfinţi.Ai fost trădată Românie,Şi ca să nu mai fii salvatăTe-a transformat în colonieO Uniune blestemată.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 29Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin20. poema iluzionistului şi a acrobatului – Stejărel Ionescuam trecut şi azi ca de fapt în ficare ziprin faţa clădirii cu zidurile şlefuite de ploi şi zăpezi,aceleaşi ferestre de la etajul trei cu bare de metalşi plasă de sârmă,la ultima fereastră dinspre colţul clădiriiperdeaua era trasă,el, cu un fular roşu la gât se ţinea cu o mână de bareiar cu cealaltă bălăngănea o păpuşălegată de fularşi bolborosea nişte cuvintenumai de el ştiute,se strâmba, arăta degetul de la mâna dreaptă în susînsă nimeni nu îl băga în seamă,era deja prea nebun ca şi doctorii să îi mai dea atenţieşi ei îl scoseseră din nebunia lorşi îl eliminase-ră definitiv şi supus morţii,uneori doctorii sunt mai nebuni decât pacienţii,şi atunci nebunii ar trebuii să îi trateze pe doctori,stăteam ore întregi şi îi urmăream scamatoriile,în fiecare zi, la oră fixă avea un program de scâlâmbăialăcu un alt nebun din curtea spitalului,şi atunci la geamuri apărea şi restul nebunilorîmpreună cu o parte din personalul medicalşi ţine-te aproape o oră de spectacol,era ca un spectacol de circ,acrobatul la înălţimeiar măscăriciul în arenă,lipsea totuşi dresorulcare de fiecare dată se întâmplasă fie în vreo şedinţă cu restul animalelor,şi de cele mai multe ori şi fără muzicădeoarece în urmă cu câteva zile îl îngropaseră pe dirijor,atunci, măscăriciul îi cerea acrobatuluisă îi arunce o frânghie să ajungă la orchestră ca să o poată dirija,dar de fiecare dată din căţărăturile lui reuşea să cadăîn nişte mărăcini de pe lângă gardînjurându-l pe acrobat că îi mişcă frânghia şi îşi pierde echilibrul .
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 30Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin21. pastel – Liviu Chifanesardele de beton casele blocurile stau aruncate le mângâie pungile-naripatevântul se-ascunde prin ghene nichelate uuie holurile goale se-ntunecăluna şade în fund pe-acoperişurile smolite îşi numără steleleparabolicele îşi întind braţele către cer picură praful cântăla coastele noastre ca la un pian liniştea o ia la goană se prăbuşeşte în şanţcârpeli rânjesc pe blocuri petice-curcubeu vecina scuturăcioasa agităun ţol praful eliberat din sclavie se-mperechează cu fumul norii le ţin pirostriileşi noi ne-nchinăm la noroi ne intră în cutiuţa cu poze din copilăriene turteşte feţele spală zâmbetul mamelor jupoaie pătuţul de lemnleagănul vopseaua de rânjet de pe obrazcasele noastre sunt de cartonpicură22. Descifrare – Eva LazeaM-am scufundat în valurile cele largisă ascult simfonia dorului carese urcă pe crestesă cuprindă în elnecuprinsul din noi;m-am scăldat apoi în apa albastrăîn care m-am ascuns de un stropcând am descoperit zările largi,cât aripile vântului,şi-am auzit mirajele cum cântădezlănţuind secretele perlelorînchise în valvele galbene,iar când am privit în adâncurise răsturnase în eltot azurul de sus.Am revenit pe malîncărcată cu ghirlande de scoici,de departe un cântec de cavalmă chema;m-am gândit să urc muntelesă ascult cântec de tulnicşi prin timpul din minesă mai fac un salt ...zarea era înroşită de flăcări.Sub tălpi am simţit cum pulsează pământul
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 31Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu sufletul său mare şi sfântdăruindu-mi cuvântulca prin el să fiu cuvânt.În palme – darul era necuprinsulpe care-l ţineam strâns fără să ştiucă într-o zi plânsulmă va face eu însămi să fiu.Şi-n toate călătoriile melepe pământ şi prin universul tăcutlacrimile, cândva grele,s-au transformat în scut.Am urcat creasta muntelui cu răbdare,ascultând povestea pietrei ce tace,pădurea parcă-şi cerea iertarepentru vânzarea Cetăţilor Dace.Dar omul – vânzător adesea de neam –a căutat mereu glorie cu orice preţ ...cum suntem, unde eram,de ce atâta dispreţ?!Printre norii grei trecea uneorio rază ce ajungea până la mineşi scotea din vechile vâltoripietrele tăcute şi divine.În vremea în care am învăţat să mă-nchinşi urcam pe fiecare treaptă sfântă,piatra purta un sfânt rubin –întru cunoaştere o ţintă.23. Oroare – Cristina BotilcăMǎ rog sǎ nu fie adevǎratIar lacrimile curg şiroaie peste izvorul de metal.Lângǎ inima fǎrǎ stǎpâns-a aşezat un stropŞi cântǎ, şi suspinǎ...Acele ceasului se învârt inversIar eu nu mai am rabdarePânǎ la clipa când mǎ voi desprinde de hârtia de betonMǎ arde şi încerc sǎ suflu gheaţǎ peste ea, dar se aprinde şi mai tareÎn fiecare zi e aceeaşi poveste...Mǎ prind cu capse de cimentul fierbinteŞi îmi place, mǎ arde, dar îmi placeSentimentul de a fi la locul meu e perfectDar cred cǎ se poate mai bine
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 32Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAş putea modela cimentulDupǎ propria mea voinţǎ.M-aş putea scufunda în elpânǎ la ochi.M-ar înveli cu tot cu soareŞi m-ar stinge sub betonul auriu.Simt o adiere, dar tot ce vǎdE o oroare.24. Tu, fată ! – Marin Lucian M.Tu, fată din stele,Iubire ca-n ele,Haide în ploaie !Vino, bălaie –Băiet de aurDin nalt de rozaurTe cheamă-n Lumină !Iară tu, fată, vină !25. pas dapplaudissements, sil vous plaît! - Dozescu AdelinaMotto; Dincolo de mine sunt euăla care se joacă la butoaneştie că nu contează ce vezici marca de ochelariorbii cunosc alfabetul braille-noi gratulăm cu monsieurclovnu de serviciuempatizăm cu filmele de la tvinventăm noi modalităţi de a murispunem i love you doar pentru doom-uri,în timp ce ne trimitem maşinile în vizită laprietenicreştem copiii cu michey mousepotrivim ceasurile în funcţie de leafăseara dăm drumu la radioşi punem prezervativele săfacă dragostenu înainte de-a închina o rugăciunepentru capra vecinului...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 33Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin26. Calea ta – Eugen AmzaCalea ta este cărarea pe care-n viaţă ai să mergi,Pe ea ţi-a fost scris să n-o poţi ocoli în veci.Poţi fugi, o poţi chiar şi ignoraDar niciodată nu vei trăi liniştit, fără de ea.Calea ta este ca şina rece de la trenE compusă din două linii paralele între Eden şi Infern.Este linia ce te încolăceşte ca un şarpe veninos,Ce tot muşcă din al tău suflet pân-ai să rămâi doar os.Calea ta este destinul ce-n frunte ţi-a fost scris,Cu o pană de ibis, ce prins-a fost într-un vis,De un maestru ce se joacă pe a vieţii tale coală albă,Desenându-ţi labirintul să-l străbaţi ca o babă oarbă.De nu-ţi vei urma doar calea, orb prin lume vei trăi,Pipăind cu teamă lumea ce te împinge şi te aruncă,Vei ajunge doar o umbră, o stafie, o nălucăCe-a căzut şi-a fost strivită, mestecată-n gura vieţii…Devorată şi uitată !27. MAI – Crina Ursaciuc (Caterina Scarlet)Mai frigul din iarnă,Mai frigul din stradă,Mai frigul în inimă pus,Mai dă o schimbare,Mai dă sentimente,Mai dă o bătaie în plus.Galop primăvara,Mugure, floare,Vara ploind de lumini,Îmi suflă în forță,Mă seacă la torță,Mă spulberă-n colb și declin.O! Frigul, mai frigul,Celsius tragic,Minusuri multe în plus,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 34Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎntinde stindarde,Forțează canoane,Îmi este stăpân presupus.Tu mai insistă,Topește-mi fluidulPrin toată iubirea ce-mi dai;În frigul ce-l practicFiința-mi rebelăSe așternu, se-așterne, se va mai…28. Cuib de fluturi – Venera HoffmannM-au invadat fluturii.Şi-au făcut cuiburi adânciprintre măruntaiele mele.Mi s-au pliat pe artere.Prin pielea străvezieSe văd din afară.Zbaterile lor de aripidau fiorvăzduhului.Prin vene îmi şerpuieştefragilitatealumii promise.Dimineaţa-mi răsar.La apus îmi zăbovesc.O secundă.Un minut.Un gând.Un vis.O promoroacă.Au învăţat lecţiainfinituluide la dragostea mea.29. Sinceritatate – Enea Gelam-am îndrăgostit întâia oarăla trei anide un bob de orezdescoperit în praful duşumelei,era alb şi stingher;i-am închinat de drag o odă,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 35Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindar bobului ovali s-a făcut prea dorde lumea lui de boabeşi-a naufragiatîntr-o cratiţă caldă,într-un pilaf păstos;atunci,mi-am coborât în bernă odaşi-am învăţat să cresc încet...aud acum în zvonul serii,cum cad cuvinte pic cu picşi-mi vinesă le-ntind o plasă,dar oda şi-a negat cântarea,s-a răsucit în elegie,iar portativele s-au rupt.30. Karenină în piele de cameleon - Elena Toadersă ne muşcăm până la sângepielea de cameleon prinde viaţă la atingereîmi permit să fiu într-o sărbătoare continuăde când sfârşitul lumii m-a cruţatîndrăznesc să îndeplinesc dorinţela ce-ţi folosesc fluturii din stomac dacă nu prind aripi?mai bine o viaţă boemă decât un zbor în picajîn tot acest tumulto să-mi iau concediu medical câteva vieţisunt bolnavă în ultimă fază de tinechiar dacă mi-e rece şi fumdau voie întunericului să doarmă somnul31. Luna fierbinte – Câmpean Diana RamonaE luna plina,da-i seninsi ceru-i plin de stele,si tinerii,isi ies din minti,dorinta,emana prin pieleMiroase, a trupuri fierbintisi te-nfioara tot ce simti,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 36Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dubline noapte de placere.E noaptea ei de fantezieel ii arata a lui magie,desi e plina de capricii,el o imbata cu deliciiZambetul lui, gura deschisao atrage tot mai mult spre elSi pielea lui ce o incitae prada dulce in gura ei.Si se infrupta cu a ei buzecu trupul ei alb ca zapadasa o iubeasca ii ramanesi sa-i ofere-n dar podoaba.Cu manile il cerceteazasi il saruta cu privireape chipul lui cazand o razaea ii observa implinirea,Buzele lui deja-nrositepe trupul ei se pierd de dorSi mainile fara rabdaredezmiarda sanii ei usor.pierzandu-se-n a ei dorintain parul lui infinge mana,il trage-n graba sprea-al ei sufletsi il saruta ca nebuna;dorindu-si de e cu putintasa il iubeasca intotdeauna.Fara de soapte sau cuvintecorpurile lor ,danseaza-n noaptelumina lunii,le vegheazadin departari ,jocul pasiunii.32. Căluşar – Titiana MorariuIa, frate, un pix în mânăPune-l să joace pe hârtieUn căluşarDe care jucai şi tu când erai de-o şchioapăBaricadat de tricolorul subţire,Nu ca să-l dai deoparte pentru unul mai înstelat.Ptiu să nu-ţi fie de deochi.Nu-i nevoie nici de viză.Ia-ţi calendarul de Outlook şi rupe-l în bucăţi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 37Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinApasă-ţi butonul şi opreşte-ţi mânăria.Fără suflet te-a făcut mai eficient.Ai luat un pix şi te-ai împotmolit la „a”Mai sunt litere în alfabetŞi nu ai nevoie de leadership ca să te urmeze.Du-te acasă şi or să curgăTe-or lua în jocul ielelor despletiteSă nu uiţi de unde ai plecat.33. black blues – Stela Iorgastau şi mă scurgîn adânc de pământcăldura îmi iese din oasesângele mă părăseşte şi elochii lasă în urma lor găvaneîmi este a moartepână în puiul ultimului gând de fericiremă scurg ca o lavăa disperăriispre iad unde înec cu amărăciune şirevoltă pe însuşi luciferpoleitulcare de o viaţănua văzut el vreodată atât de multă iubire scursăpe de laturi de ommor de inimă reaşi nimănui nu îi pasăîn afară de soarelecare apune zilnic de atâtea oriaruncat direct în noapte.34. Ca o lacrimă – Tatiana S. MunteanuCa o lacrimă – rochia meacade smerită pe coapse,Frunze încolțite de toamnămacină buzele arse.Pe catalige urcă o steala tâmpla unsă cu rouă,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 38Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinRăcoarea mă strânge în brațeși-mi frânge cerul în două.Nemistuite în feșnicar,brațele prinse-n răscruce,Seamănă păsări la orizontși nebuloase caduce.Solzi de lumină pe trandafiritaie timpul în fluturi,Ploile se rănesc la genunchi,noi le topim în săruturi.35. Poezie – Sebi ComanCărarea cea veche bătută de ploi,Pădurea cea deasă cu arborii goi ,Gardul bătrân ... scânduri căzuteCasă cea veche , uşile rupte ...Doar prispă cea veche, cândva locuităDe-o fiinţă prea dulce, a mea bunica .Stătea şi privea cu gandu-mpacatCum copiii se duc , de ea au uitat.Casă cea veche, pustie , uitatăPerdelele trase, neluminataIarbă crescută, nemaitaiataTotul s-a stins, timpul nu iartă.36. Nemişcaţi – Maricica Frumosulegăn libertatea ca pe un copil de ţâţănu plângemă prefac fără întoarcerepalmă în palmă şi între ele stămnoi nemişcaţi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 39Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublineu am obosit de gândul că nu eştitu ai obosit de faptul că mai sunt vieies să nu deschidla nimeni mă gândesc pe ascunsla tine într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zilezâmbesc oamenilor ca artistuldin stradăîmbrac rochii subţiri de dimineaţăsoarele m-a orbit şi acum tu poţi libersă torni în ochi aur şi limba care strigă mă doarenumai pentru noi înţeleasăne certăm din cauza locului strâmt şi a rochiei scurtemai sus de genunchi privim împreunănerăbdătoritu eliberat de păsărieu educată de peşti37. Ritualul isteric – Dya Ruxy DianaMicroscopice cicatrici îmi perforează azi cugetul.Cu sugestia simplă a unei regiuni deschise spontanMă cunosc printre mâini excesiv de aflateDe pala ta ştearsă de zări si delir.Curios în strigoi şi-un vis obsesiv,Simptome abstracte de-un cuprinsCu sticle minate într-un dar remarcabil.Atât de exact, o castă de viaţăMă priveşte în suflet ca oxigenul prin ceaţă.Apatic şi-un deşert de rouăPe faţa-mi vindecată de pământÎnalt cât extazul lentUmbrit de-un foc latent.Cunosc în juru-mi un mediumDens şi singur ca mijlocul vitezeiCu care m-arunc în puntea glosalieA stigmatelor adânci din bucăţele de hârtie.Adânc precum pasul înfipt în durereS-a oprit un cub uscat expirat din putere,De glasul târziu, al ierbii popasSub pleoapa ta, temniţa-n ceas.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 40Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin38. ,,Esenţa’’ – Fortuna GrigoreO fragedă privire mă trezi din somnul raţiunii.Mă scruta îndelung, făr-a spune ceva.Întoarsei capul şi văzui prin geamu-nrouratscipirea primăverii.Dar înţelesem că m-am înşelat.Era conştiinţaîmbrăcată-n veşmînt de regretepoleit cu raze de lună.Mirosea a zăpadă,pe creştet purta o cunună.Doi ochi nemişcaţi şi obraznicicontinuau să-mi citească cursul gîndirii,dar nu reuşeau.Ploua.Dincolo de sticla-mbibată cu tăcereploaia acidă îmi năvăli conştiinţa.Un răcnet oribil umpluse golul dintre noi,apoi,urmă un prelung chiţcăitca de şobolan.Minunatul înveliş dispăruse,era dat dracului. Pierise.Rămase esenţa,atît de scîrboasă,era-ntradevăr conştiinţa.39. Roxana – Paul ChiticRoxana poartă un ochi de sticlă,l-a pierdut pe-al ei acum doi anicând ploua cu vise în Bucureşti şi ea căuta soarele printre nori.Roxana îşi scoate uneori ochiul şieu mă uit foarte atent la elpentru că nu vreau să văd deschizătura grotescă de sub sprâncene.Uneori îi cade singur când caută ceva prin poşetă– chiar că în geanta unei femei poţi găsi orice!Roxana plânge din când în când şieu o sărut ca să-i treacă şi-i spunsă nu se uite la ochii lumii şi-atunciplânge şi mai tare... Ochiul de sticlă rămâne uscat şi zâmbeşte.El nu mă priveşte cu suspiciune când miros a parfum de damă sau
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 41Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincând am urme de ruj pe gulerul camaşei,nu mă urăşte când mă trezesc beat pe gresia din bucătărie,dar nici nu mă iubeşte...Roxana poartă un ochi de sticlă,l-a pierdut pe-al ei acum doi ani,când ploua cu vise în Bucureşti şi eacăuta soarele printre nori.40. Câine de soi, caut un stăpân mai bun! - Emanuel PopeNu știu din ce pricini dar m-am calificatși pot azi să vă confirm – în deplinătatea facultaților mele mintale - că sunt ogarpe scurt, ogarul lui Dumnezeuși adeseori Acesta mă folosește în ‘’petrecerile’’ Sale juvenilerecunosc- deloc frumos , ba mai mult, de cele mai multe ori rânjesc prostește cu buza umflată înlumina lumiidar asta nu ar fi nimicse spune că dincolo de ‘’toate’’ ar exista ceva inedit, un fel de pedigree umbland năuc prin venelemele, vedeți bine, de aceea și sunt cotat ca un ogar de soiEu vă iubesc! – iertați-mi dezinvoltura-a devenit ca un instinct, unii îl numesc ‘’ falsitate’’, alții însă îi spun ‘’sentiment deapartenență, corelativ la umanitate’’, nu știu, oricum precum confrații mei canini sunt tot ce s-arputea numi mai ’’dulce ‘’Un lucru însă mă face … oare să vă spun?!TRIST, da trist rău..sau tare ( cum doriți)Căci tot ce ademenesc , tot ce iubesc eu-așa fără de prihană ( cum pică bine la unele texte ), iertate-mi fie păcatele de câine !-Domnul, stăpânul meu, ucide și-și aduce în casăE plină sala de trofee, răsună de triumful Său de vânătorof !41. Ca-n basme – Elena MalecMuşcătura din măr lasă urme de colţi ivoriizmeul e-n spumescuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ îngropându-laleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbindzeama de măr înfruptat,ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumoslivada cu fructe de aur e doar o părere,o punte peste abisdincolo de zare,Cosânzeana se trezeşte din vis
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 42Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinar vrea să ajungă la tinedar tu eşti fructul închisîn pojghiţa de aur şi soaree deajuns un vânt subţirelşi codiţa se rupe cu dorFăt Frumos o ia la piciorspre poteca din noro panglică albă se desface pe dealfeciorul o prinde pe vechiul aleanşi-ntreaga pădure de gânduricu dragîl poartă aievea domniţei în pragel, Făt Frumos din mărul de aurînvinsa pe zmeu şi pe balaurla ceasul când tunetul cerului marecăra pe voinic înapoi la izvoareacolo în inima basmuluicareîşi află albia-n soare…şi scorpia moare-n zori la răsăritşi vieţuiesc doar cei ce s-au iubit.42. ÎNŢELEPCIUNE - de Antonio Boloţ"Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu,fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi."(Galateni 4,12)Dacă i-aș spune unuiasă se ferească de păcate,să nu cadă ca mine în cele necurate,el mi-ar răspunde fără de înțelepciune că nu este nimicsau, poate, chiar nimic n-ar spune.Dacă i-aș spune că el e cum am fost și eu,că eu am fost ca el cu vreme înainte ca să fie el,el mi-ar răspunde, poate, cu înțelepciune:„Așa cum ești și tu voi fi și eu”și se va pune în genunchi la rugăciune.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 43Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin43. Viena mea, viața mea - ION POTOLEANumeri stelele fricii într-o noapte de maci înzăpeziți...Coborând pe Mariahilferstrasse scufundată în mareade meduze electrice, pe lângă vitrinele H&M, Levis și Jones...Orașul își țipă spaima-n feerii, totuși te antrenezi printrevalurile de turiști spectrali, singur și bine dispus, e frig,bate vântul și plouă, copaci cu glugă îți șoptesc că exiști,că-ți vei găsi viața intactă în magazii celeste.- Se leagănă o ciutură-n vânt,bate un clopot, adânc, în pământ,de bunicul meu Jo, nimeni n-o să-și amintească.Te învârtești prin Albertina Platz- Auf wiedersehen, meineLiebe, Do svidania moi drug, ti kanis, kali nichtaai astăzi 57 de ani împliniți, te bucuri de aglomerațieși de respirația ta ca de un poem simplu, urci peterasa cafenelei Mozart și constați efectul arteiMagritte: clienții își scot măștile chipurilor șile așează pe masă ca pe mănușile de piele flascăiar capul lor rămâne invizibil, un vid în caredansează tacâmuri de inox în care dispare șuvițade coniac sau de cafea.- Răsare luna, albește stuful și samalâcul,boii rumegă, vaca răsuflă, noaptea-i adâncă,găinile chirăie, greierii târâie,de bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.Iată, suntem priviți de sus în piața circulară,prin rafinate bovindouri se plimbă o se plimbă opanteră neagră, se oprește, ne privește ca și cumne-ar visa de secole, clipind hipnotizatoraruncându-te înapoi în timp, deodată se aratăla terasa liceului o fată, are părul lungcât un concert de Chopin, mai purta sarafan,când te săruta nepricepută sub castan. Of! Of!- Vesel trece bunicul meu Jocu pălăria de praf ca aureola,cântând, de pe capra căruței, canțona,Horincea curge, căruța hurducăie, roțile zdrăncăneDe bunicul meu Jo nimeni n-o să-și amintească.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 44Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAici în Albertina Platz, in anul 1955 luna noiembrie 15o fetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedarînalță un zmeu sforăitor, cu panglici lungi fluturândpeste lanuri de sârmă, peste pâraie de roți, peste cuburi,în timp ce eu mă zvârcoleam în pântecele mamii,împingând cu mâinile și cu picioarele marginile absenței,în patul de după sobă, unde mama urla mușcând perna.- Vesel bunicul meu Jo se întoarcede la fierărie, de la porcărie și cânta canțona”Copilul se naște copil și rămâne la felbătrânul se naște bătrân și rămâne la felși vițeii și mânjii și boii și păsăriledar de bătrânul Jo nimeni n-o să-și mai amintească”.Și-atunci toți au văzut cu groază la lumina lămpiicapul meu înfășurat într-un ștreang roz, translucid,și-au crezut că voi muri ștrangulat de cordonul ombilicalpentru că eram îndărătnic și nu voiam să mă nasc, mățineam strâns cu măinile de sfoara aceea de sângede coarda unui zmeu rătăcit care m-a smucitzbârnăind în afară și huștiuliuc, am lunecatca un pește în râul zilei.- Vin peștii călători, zboară pe cer...Bunicul Jo se întoarce de la nisipăriedescarcă nisipul cu lopata și cântădescarcă și melcii și căluții de mare”Se leagănă o ciutură frunza se scuturăde bătrânul Jo, nisiparul, porcarulși de căruța lui nimeni n-o să-și mai amintească”.Acum prin bovindouri se plimbă o se plimbă ofetiță încălțată în ghete verzi, îmbrăcată într-unpalton roșu, semănând bine cu pozele din abecedar,hipnotizând trecătorii cu privirile ei în care dorm secole.Are doi ochi mari, când galbeni, când albaștri,care te urmăresc peste tot unde mergiclipind rar, liniștiți precum ochii panterelor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 45Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin44. POVESTEA MĂRII - Cojocaru MihaelaEste oare ceva mai frumos decât marea?Nemărginirea ei, albastră, se unește cu zarea,Largul ei îmi atrage privirea plină de melancolie,Sunetul ei este ca o chemare de dor și nostalgie.Marea-mi aduce în minte povești de demult,Și eu, furată de timp și spațiu, le ascult,Pe pânza ei, lucitoare, văd corăbii legendare,Ce străbat distanța din vremuri vechi, milenare!Pe creste de valuri înspumate, corăbiile înaintauPe întinderea albastră, cu avânt spre țărm navigau,La cârmă, scrutând zarea, stăteau mateloți curajoși,La noi și lungi călătorii se gândeau voioși!Parcă și acum aud zarva din cetatea Tomis, portul cel mare,Aici se întâlneau negustorii din ținuturile cu mult soare,Aici unde veneau călătorii, mateloții și corăbiile toateȘi graiurile, din multe țări, se amestecau colorate.Din țările însorite, cu mirodenii veneau corăbiile încărcate,Erau legătura nostră cu lumea din antichitate,Veneau cu noutăți și vești din îndepărtatele zări,Erau corăbiile ce străbăteau întinsele mări!Și azi, în port, pe curajoșii mateloți îi întâlnești,Ei deapănă întâmplări și povești marinăreștiȘi acum nenumărate vapoare străbat apele mării,Vin și pleacă în toate colțurile uitate ale zării!(Ianuarie 2013)SEA STORY(POVESTEA MĂRII )Is there anything more beautiful than the sea?Her blue Infinity joins with the horizon,Its offing draws my eyes full of melancholy,Her sound is like a longing and nostalgia calling.The sea brings to mind old stories,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 46Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAnd stolen by time and space, I listen to them,On her shiny canvas, I see legendary ships,Crossing the distance from millennial, ancient times!On the foamy waves crests, ships waded in,On the blue stretching, with enthusiasm, to the shore were sailing,At the helm, scanning the horizon, stood brave sailors,At new and long journey were thinking cheerfully!It seems like now I hear the noise from the Tomis city great harbor,Here met the merchants form the sunny lands,Here is where travelers, sailors and all the ships cameAnd mingled colored dialects from many countries.From the sunny countries, the ships, with spices, came loaded,Were our links with the antiquity world,With news and rumors came from distant horizons,They were the sea wide crossing ships!And today, in the port, the brave sailors you meet,They recount sailing events and storiesAnd now many ships are crossing the sea,Come and go in all the forgotten horizon corners!45. Dorul de tine – Pușcașu Oana AlexandraDorul de tine este nedefinit,Precum dorul de copilăria neavută,Dar pierdută pentru totdeaunaÎn negura timpului.Dorul de tine este nedefinit,Ca un amestec care purificăPână la neantizare.Un amestec de lacrimi şi foc.Dorul de tine este nedefinit,Ca un sentiment reprimatÎn străfundurile fiinţei.Dorul de tine este nedefinit,Dar este…
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 47Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin46. Hârtiei albe – Neguțu Gheorghehârtie albăleagăn al privirilor meletu ai dat omului palmele, degetele și pe Michelangeloești Fecioară care naște Dumnezeiîn zeci de edițiiîn tine dorm arborii verzitu ai forma lucrurilorși poți împacheta lumea.hârtie albă ca cerul albastruești Terra Incognitaocean înghețatfrontieră fără vameșmamă castratoareși te citesc până și în visezidul alb, hârtia nebunilorhârtia albă, zidul poeților.drum fără semneai mereu kilometrul zerola fereastra mea47. Cățeaua - Vasile PINpe o mare de tigroaică ce nu existăsub o zare de albastru care nu existăplutea atât de tristăși a făta cățeaua mea de viațăși pui de stele-n lapte lua-n brațe tigroaicala sânul său albastru corăbii da lupoaicacățeaua zgripțuroiacaînmugurea la stele-n ape și iubeala țărm fără de ochi o lacrimă de steascâncea a pui albastru de cățea ...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 48Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin48. Relatare – Menai Vasilica OlguțaUltimul meu strigăt, tu ai ignorat,Dar ultima mea perlă, tu ai adorat.Piatra de sub gheaţă tot se va topi,Sufletul meu veşnic prin lume va robi,Plângând, râzând, tot va înnebunii,Dar cu-al tău suflet nu se va unii.Iubirea mea veşic în cer ea va domni,Privindu-ţi moartea pe care-o vei dorii.Pământul să-l blestemi, cerul să-l despici,Ca tine voi plăti, nepăsare pe coada unui bici!49. O poveste despre culori – Alina Maria VăduvaAi văzut vreodată pe cineva devenind o culoare?În realitatea alb-negruDintr-o datăCineva reflectă atât de dramatic o culoareÎncât devine acea culoare!Ieri am văzut o fatăCare devenise un strop de rouăde culoarea mătăsii roz!Odată am întâlnit un bărbatCare s-a transformat instantÎntr-o flacără roşie!Prietena meaAtunci când zâmbeşteDevine albastru de levănţică!Ştii să pictezi?Te-aş implora să coloreziUmbrele griCare dansează în ochii mei negri!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 49Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin50. camere de supraveghere - Ion Mariadin fericire pentru cârtiţe camerelede supraveghere au filmat întâlnirea lorde la intersecţiecând va dispărea soarele de pe cernu se va spune că este din cauza lortotul este propagandă şi dacă nua ştii că te iubesc şi eu aş credecă nu este adevăratîn lumea asta de carton cu oameni de cartonşi căţei de pluş duşi la plimbarepe calea unirii ori pe splaiul independenţeise pare că şi pe noi ne supravegheazăcineva că or fi îngerii că sunt diavoliinu ştiu nimeni nu ne arată filmărilede pe camerele de supravegheresă vedem cum ieşim în filmelefăcute pe ascunsîn păduri fiecare frunză are camera eide supraveghere aşa cum are întreguniversul mereu cineva spioneazăchiar dacă lumea asta este de cartonşi de pluşdin partea noastră lumea se vedebine dar cine vine din partea cealaltăvede cartonul mucavauaşi proptelele de lemn51. Vara – Ivan Ustina CristinaVara...caldura...infernDimineti pline de racoare...Adieri din rai...cale spre infernMangaierea ta atingere divinaCe lasa urme de foc peste pieleSi cicatrici adanci in inimaSeara...declaratii de amorDiminetea...uitare, parasireZi...infern...dulcele infern al asteptarii
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 50Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin52. În mine se dezbracă liniștea – Anabella CotovanuȘșș…E liniște în lume,iar eu nu sunt ceea ce crezi tu și tu.Eu nu sunt tăcere,eu sunt doar cuvântul tăcerii.Pe mine mă strigă!Pe mine mă jumulește de toată goliciunea!Pe mine mă simte!Pe mine... mă simți...Șșș...E liniște în lume...Dar în mine,în mine urlă câinii bătrâni și bolnavi!În mine se zguduie pământul!În mine trag gloanțe ce au început să vadă!În mine până și Dumnezeu se zbate...În mine zace timpul și-și numără zilele...În mine,în mine se dezbracă liniștea.53. Happy End - Maria Pilchin, Republica Moldova(livreşti cu Dumitru Crudu)Până la urmăTotul sfârşeşteÎntr-o carte.Cum spunea Mallarmé.Începuturile şiSfârşiturile suntToate livreşti.Viaţa e un ex libris!Cărţile cădeau în abis,Cădeau de la etaj!Oameni din Dublin,ediţia rusă şicea românească
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 51Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinzburau...auu...Măturătorulumblă beatînspre circ...Joyce schimbatpe o vodcă.Cele două volume,în două limbiinamice la Prut,se pupă în colecţiade maculatură.54. ORA PĂMÂNTULUI – Mihai Horga(pamflet)Pământul, să-l răcim o clipă,O oră-stăm în întuneric!Însă...iubindu-ne frenetic,Temperatura-i se ridică...Becuri stingând, la lumânare,Cină romantică se puneE noapte...facem fapte buneŞi-parc-am vrea o repetare...Dar, ale orei-rezultate,Le vom vedea, prieteni buniNumai peste vreo nouă luniVei creşte iar, natalitate?!...Pe glob există aprobareIn beznă, am uitat amarulDar-câte portofele, oare,Şi-or fi schimbat proprietarul?...Şi spaimă,câtă lume-a tras,Pe câte linii de metrou,A fost lumină de cavou,In lifturi,câte-or fi ,,rămas?!...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 52Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi chiar dacă suntem în U.E.La fotbal-toţi, bătu-i-ar vinaPe stadion ,,ne sting luminaÎnspre C.E.,C.M. drum nu e...55. Exodia – Paval DragoșScena 1: Consiliul cerului(Apollo către zei):- Un ou de artăeste invitat de apăsă numere zile şi nopţispre infinit.Scena 2: Întâiul om, ultimul perfectFrământatăde mâinile zeilor,coaja de lutcondamnă la moarte un sufletbinecuvântat în Mediterană,obligatsă se însoare cu artapentru a:creşte cuvinte,gâdila urechi,hrăni ochicu joc de culori şi mişcări.(Transplant)Iubito,nu existăinstrument de măsurăsă poată cântărizâmbetul infinituluilegănat în brațele tale,dar existăun strop de Raicare îți inundăsingurătateași coase
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 53Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu șapte acede argintun cuib veșnicîntr-un pieptcare ascultăo melodiedin două cuvinte.Operaţia a reuşit,inima mea areo stăpână.(Săgeată cu otravă)Dragă Tată,vreau să ating veşnicia,nu împart cu dreaptaharul meu!Fără recunoștință,Exodia(Bumerangul luminii)Doborât de ruşine,Apolloscoate din lirăun blestemcare metamorfozează fiicaîn phoenix.Scena 3: Primăvara de suflete(Exodia, în propriul doliu):- Moarte, te-aş condamna la moarte,dar viaţă ţi-aş da înainte de toate,podoabă de clipe să îţi atârneîn sufletu-ţi uscat.ultimul ceassă îţi arate toate…din cenuşă,un foc de artificiievadeazăîn piepturi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 54Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublince poartăun stropde artă.56. Anotimpurile iubirii – Ciprian BuzoianuPrimăvara, m-am ascuns după primele picături de ploaiesă o privesc cum înmugureşteera ea, aceeaşi, cea de la începuturile lumii, ea, femeia…m-a privit mirată şi mi-a spusnu-i aşa iubitule, că vrei să răsărim la apus?şi doi iubiţi, pe cărări de seară, au pornit să însoţească apele în curgerea lor amarăne-am aşternut pe nisipul răvăşit şi i-am spusiubito, ziua asta ne-a părăsit şi s-a dus, am rămas doar noi...m-a privit şi a râsiubitule, să-mi povesteşti dragostea noastră într-o mie de zileîn capitole ample, fără mistere, să-mi spui cum trece clipa, străbătând emisferecum se topeşte umbra indiferenţei din noişi cum spre dimineaţă, ne regăsim cruzi şi goi.Vara ne-a surpins tot acolo, iubindu-ne...peste coapsele noastre, precum un munte vulcanic, s-au aşternut petale albastre de fericiream prins rădăcini, ne-am întins peste munţi, peste ape, peste vise şi clipe deşarteam răsărit în adâncul fiinţei, privindu-ne cu subînţelesdin sute de ceruri, am fost cel alese mult prea devreme să-ţi spun chiar şoptitiubito, la noapte sunt demon în schitridic catedrale de ceaţă, pustii, când seara se lasă, promiţi ca-i să vii?şi tandru în noapte să-ţi spun un secret, iubito eşti focul ce arde discretşi fără de care aş zace pe plajă, nisip să devin sau mare de alge.e Toamnă şi cerul a curs peste noipe iarba uscată şi umeri-ţi goicoboară o clipă, să vezi ce pustie e plaja şi zarea e tristă, nu-i vielumina e ştearsă când mâna-ţi oferspre seară pe truput-ţi cu marea mă-ntindîn unde de rouă pe drumuri de noripărem două umbre sau doi cerşetorinu cerem nimic, nici vorbe, nici şoaptemai vrem doar o clipă, o vară, o noapteîntoarce-ţi iubito privirea-napoi şi nu lăsa marea distanţă-ntre noisă fie aşa, precum în povestesă mergem în ţara lui Fără de Vesteacolo e vară şi iarnă nicicândacolo e soare, iubire şi cânt.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 55Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinIarna ne-a împietrit sufletele, timpul nostru s-a scurs, oraşul e pustiusunt viu iubito, viute caut furibund pe străzile ceţoasedoar vântul printre umbre de amintiri descoase, trecutul fericit...e iarnă iar iubito, oraşul e pustiutu unde eşti ascunsă?pe unde te-ai pierdut?alerg prin întuneric, mă pierd pe străzi aieveadoar să-mi mai daţi o oră, un suflet să găsesc...să-mi spună unde-i fata, apoi vă părăsesc...doar s-o mai văd odată, o clipă să zburdămpeste câmpia nudă, de mână să umblămşi să-i alint sărutul, privind-o efemeruimită să îmi spună: iubite, este ger...hai să intrăm în casă, de lume să uitămşi să urcăm la stele, în noaptea de Crăciun.57. poetul necunoscut – Mihăilă Gabriel Nicolaeera un copil la 40 de aniîncă aștepta momentul când se va trezi în miezul zileicu zâna poeziei luându-i sexul între buze pentru a-l impulsionalumea îl știa de om frigid, putea procrea doar prin aleile întunecate din versurile adulate pe câteva site-urifantomănu vorbea de sânge niciodată ci doar de vin roșu, purta pantaloni de baron, multe buzunare falsecălătorea light cu o pălărie asemeni unui cazan așezat pe un foc încins iar pe gurăîi ieșeau tot felul de animale rare sau insecte încă nedescoperite, avea nebunialui Jack Nicholson și trecea întotdeauna pe roșu prin ochii propriilor cititoridaera un om de care să îți aduci amintecând îl citeai era ca și cum fumai toate plantele exotice ale lumiifinalurile ridicau la puterea a doua entuziasmul care te strângea în brațe ca un cleșteîncă de la titlu matematica convențională părea doar o invenție nereușită a unor oameni pe careplictiseala îi omorâse cu sânge receera genul de om pe care îl citeai cu pauze de tărie, de alcool ori de caractersentimentul diferea de la om la om iar bazilica în care el era fidel singurătățiidevenea neîncăpătoare cu însetați de poezievă spunomul ăsta era însuși o schimbarela câțiva ani după ce a început să scrie avea texte slam-dunk
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 56Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dubliniar în sărituri trăgea pământul după el cu tot cu cititorierau zile în care poezia era o felinăcu toate viețile risipite de no-name-uri ce transformaserăpământul roditor al literaturii într-o plantaţie bogată în căcăreze de schnauzer mioriticiar criticii povesteau de el ca de un colac în care creațiaîncerca să se salveze de la înecieri l-am văzut pe stradădin umerii drepți îi pleca mândriacoatele roase ale sacoului cărămiziuerau martorii tăcuți ai ritualurilor poeticecărora le era mai fidel decât oricărei femeise confunda cu peisajul caselor vechi și al arțarilorcare păreau să șuşotească întotdeauna în urma luicrâșma din colț îi lăsa un fior rece pe limbăși după câteva pahare penița începea să tremure de nerăbdarepe ochii umezi și calzi își ascuțea lamele armelorurma sacrificiul iedului ce fugea nărăvaș prin el58. Clipa - Roca Alexandra – LidiaNu poți uita ultima clipă,ținută în derutăîntre palme virgine,neatinse de nimeni.Clipa stinsă cu o ultimă privirea ochilor ce ți-au răpitcea mai de preț menire.Nu poți visa la un alt momentcăci sfinții, oh, sfinții,pe-o foaie de pergament,scrie-vor un alt destin,destin izvorât din a lumii mângâiere,sub cupola de stele.Nu poți uita secunda-n caresângele țâșni din veneca o ultimă reverie.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 57Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin59. Trandafirul negru – Zina BivolS-a înnegrit iarba,Din coasta Evei vântul suflăGreoi şi nestingheritPrăbuşind toate pietreleZidului bărbătesc.Oameni ai nisipurilor…„Când nu te ameninţă nici o pedeapsăNu simţi nici bucuria evadării”*Inelul a ruginit până la os.Acum atârnăÎn dinţii LombarduluiSă-şi schimbe pielea.Mă îmbrac cu vorbele lui Holly:„Nu am să mă obişnuiesc niciodatăcu nimic. Cine se obişnuieşte e ca şi mort.”**Cu ochii roşii de febrăMai vreau puţină dragoste în plus…Din arcul sprâncenelor meleMi-aş construi o umbrelă în noapte,Mi-e frică de ploaie.S-au conservat toate picăturile de rouă,E secetă în oglindă.Din toată iubireaA crescut un singur trandafirDe culoarea ochilor tăi.(Probabil m-am uitat prea mult în adâncul lor.)Pasc oile pe câmpul meu de luptăŞi ori de câte ori păşesc cu stângulMă zgârie în pieptTrandafirul negru.Mă pierd prin turmăŞi caut oaia care mă va înţelege, fiindcă„Oile te învaţă mai multe decât cărţile.”***________* Kobo Abe, Femeia nisipurilor.** Truman Capote, Micul dejun la Tiffany.*** Paulo Coelho, Alchimistul.60. bănuţul de aur şi comoara din piept – Filimon Adi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 58Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinmi-e frică să dorm.din perete se crapă o falie-ngustă în care încolţeşte o sămânţă de in.se face mare ca o funiece se-nfăşoară pe gâtul meu şi mă sufocă,trăgându-mă dincolo de camera mea,într-un alt loc mai strâmt şi mai scund,ca un coşciug de piatră fără fereastră.e întuneric şi-aud cum scormoneşte în mine dejaun pui de vierme abia născut,flămând şi alunecos.ştiu unde sunt, nu am scăpare,frumosul meu vis se preschimbă aievea în viaţa din moarte.nu mă mai mişc,nu mai respir,spaţiul e strâmt,corvoada abia începe.doar mintea mea colindă în voie căciea nu are pereţi şi nici funie s-o ţină captivă.de lângă mine, din stânga, un altulrâde cu spaimă, gâdilat la tălpi.nu se poate opri, îmi spune vecinul din dreapta,e aşa de o lună şi-o ţine-ntr-un râsşi nu se opreşte. mai areniţică carne pe el, zice vecinul.săracul, săracul! avea un ban de aur în pantofsă tragă norocul la el.cum te cheamă? zice.n-am nume, am doar o cruce-n spinare.am fost grăbitşi nu mi-am luat buletinul la mine.grav, grav, zice vecinul,peste un veac, când ne vor găsi neamurile,nu vei şti al cui eşti!o să stai aici până când cineva o să te strige pe nume.m-am gândit puţin, cam o jumătate de veac, şi i-am spus:de ce să mă strige?! nu mai vreau să plec!e cald şi umedşi mă gâdilă-n piept,acolo unde fuse cândva comoara mea.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 59Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin61. Înviere – Elena ZubaşcuPeste palmele mele deschise spre certimpul curgea cicatrizândurmele unei uitate crucificări;era prea devreme pentru o înălţareşi prea târziu pentru o înviere.Şi-am încremenit cu braţele ridicate spre steaîntre vremea patimii şi-a învieriipurtând semnul celui care se stingeape o cruce sub lumina primăverii.Dar dezbrăcat de veşmintele de luminăale Înviatului a treia zi,-prea puţin duh, prea multă ţărână-începusem a putrezi.Şi El mi-a întins o mânăchemându-mă înapoi din veşnicie...Nu,nu eu eram aşteptatulÎn lumea care urma să vie!62. Picaj - Barbu Ana-Maria Cristina , Rm SăratÎn căderea mea necontenită ,Mă regăseam uneori în ploile zgomotoase ale toamneicând linia orizontului era o ceață densăa fuziunii cerului și pământului.Mă completa bubuitul asurzitoral gândului mulțimii,Ce-și exteriorizau delirul cugetărilor lăuntriceîntr-o dispersie lumească.În căderea mea necontenită,uneori poposeam în căpruiul ochilor tăi,Regăsindu-mă pentru moment ca-n fața unei oglinziîn a cărei reflexie mă vedeamun zâmbet senin pe fața unui senil,În drumul lui ascensional.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 60Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin63. de dragoste – Belea Mirunacând s-a-mbolnăvit țoi de cancerlumea-a zis că mioara o să-l lasesă putrezeascăcă s-a făcut a dracului femeia după război,nu îi mai suportă bărbatului nici viața, d-apăi moartea.adevărul e că nici țoi nu era mai cumsecade:bea mult și strica prin casă-pica gospodăria pe el!nu degeaba ieșea mioara în bătătură și-l blestemade se auzea până-n capul satului.odată, la un paște, i-a luat nevesti-siicoșul cu ouă roșii din cămarăși l-a dat pe băutură.atunci mioara l-a blestemat rău,să se aleagă praful de el.așa zicea lumea, că s-a ales praful de țoi numai din gura mioarei.și de atunci lui țoi i-a fost mai rău și mai răudin băutură? din blestem?și după un an a făcut cancer la stomaciar mioara nu s-a mai uitat la ouă, le-a vândut, a vândut totnumai să se facă țoi bine,nu s-a făcutși l-a mâncat cancerul de viu,sau așa spune lumea,că nu se puteau apropia de casa lui,că duhnea de la o poștă a mort.numai mioara, bodogănindu-l mereua avut grijă până în ultima clipăsă îi fie lui țoi bine.nu i-a fostși l-a mâncat cancerul de viu.la înmormântare singură mioaraa mers după elși nu l-a plâns, nu l-a plâns niciodată,de când l-a îngropat pe țoinu mai deschide gura
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 61Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin64. Călătorie - Antonella MocanuEu si tuamândoi într-uninsesizabil voiajîntre două lumipe pămâturi distincteparcurs-am amândoidrumul dintre noipe aripa eternuluivis de iubireinterminabilă călătorieîntre întuneric şi luminăîntre ziua care alungănoaptea în infinitinimi străpunsede a vieţii dureredepărtarea le va ucidetrăirea se va disipipe firul timpuluicândva ne vom regăsiîntr-un curcubeu de culoareprintre frunzele arămiiale toamneipe o margine de cerscăldată în soareaproape tot mai aproapede suflete ce stau în aşteptare.65. Orașul-origami - Zota AndreiPisici bătrâne, schilodite, și nevi și căi ferateperoane de hârtie și trenuri urlând în fundal,Oameni răciți de iarnă, mașini umblânde fără sens raționalmai fără suflet decât motoarele automate…Lângă peron, un trist nebun începe mereu străinul recital,iară din spate vine trenul cu-nsuflețiri vechi, de metal:șuruburi ce se strâng în glasuri rafinate.Astenicii se urcă, mașina strigă și azvârle fumul pal.Din scaune, orașul-origami fuge, lateral,pictând în griuri corneele uscate.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 62Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinNebunul se opri, cătând spre altă partepisicile schiloade i-urmară pașii, cordialiar sufletele hâde, ca măști de carnavalzvârlite de viteză privesc trenul din spate:panoramă delirantă, roi de morți – orizontal.Oameni răciți de iarnă, mașini umblânde fără sens raționalMai fără suflet decât motoarele automate…66. Toamna verii – Raul ŞerbanE anotimp de foc şi e tot mai rece afară.Frunze cad din arţar ȋntr-un ȋnceput de vară.Forfota vieţii din adânc a dispărutŞi ȋntr-un vis de gheaţă, lumea toat-a amorţit.E calm ȋn jur, dar irosesc preţioase clipeŞi liniştea nu ar trebui deloc să preocupe.E timpul meu ce-l aşteptam de multŞi totuşi plâng. Privesc arţarul gol si plâng.Căci el trebuia să fie verde acumŞi falnic stând, ȋntr-un freamăt nebunDe vânt, ar fi foşnit a sa frunză,Delicat ca o petală, efemer ca a mea muză.La un nod de vânt, ȋntr-un potir de pelin,Sta vorba vie a generaţiilor ce vinŞi-ngana şovăelnic asemeni unui cânt:“Arţarul s-a sfârsit. L-a lovit sorocul de curând.L-a răpus un zâmbet cald, ocrotitorO formă unduioasă ce-l ȋmpresura ȋn zbor,Căci el nu ştia a se apăra de bine şi frumos.Dar ce bine era să ştie! Ce bine ar fi fost…”Ȋntr-un gând ȋndepărtat m-am prefăcut ȋn copacŞi trecând prin toamna verii, ȋnţeleg durerea lui.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 63Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin67. P-uri -CORINA OFELIA CORPODEANPenelopa ţese pânza.Cu penelul, pe hârtie,Eu încep, încet, a scrie,Perpendicular, pe dânsa.Preţul vieţii, scump se parePentru unii, pentru minePaguba nu e prea mareCăci sunt procopsit de „bine”.Puncte luminoase, steleRâd pe bolta tremurândă.Păcălit mă las de ele;Pedalez, căci stau la pândă,În padoc, pe lângă casă,Un păianjen şi-o paiaţă-Poate le-oi cădea în plasă –Panicat, alerg prin piaţă,Pandantivele-mi atârnă,Pandalia se porneşte,Panglicarii râd din umbrăDe asemenea poveste.În paporniţă, păpuşa,Pe papirus scrie versuri
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 64Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCăci aici, pantalonada,Plină e de paradoxuri.Paratirisesc parhelii,Pensulez fin parodii.Penelopa ţese pânza.Dar cui îi pasă de dânsa?68. FURTUNĂ – Katy KatalinaE ciudat cum frigul de afarăMă îngheață inlauntruȘi ploaia ce încet coboarăPe tot obrazul mi se scurgePrecum o lacrimă de sânge,Iar vântul care suflă cu putereE gândul meu care se zbateSă te chemePână și norii negri se îngramădescSă mă ajute să te regăsesc .Am dezlănțuit natura pentru tineȘi am sperat că doar așaTe voi găsi iubirea meaSperam ca înspăimantată de furtunăVei apărea precum o vreme bună.69. Adulter textil – Adrian Nicolae Popescumi-am invitat cravatasă admirăm împreună realitatea de sub grindă.m-a refuzat elegant,spunându-mi că pe searăare bilet la premiera unei dramesub crengile castanului înfloritde la marginea drumului.disperat, am urmărit-o în miez de noapte,pândindu-i păcatul, descătuşându-mi furia.dansa agăţată de gâtul celuilalt,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 65Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinunduindu-se cu mişcări lasciveîn ritm de blues…şi nici măcar nu se asortau…70. Dor de Eminescu - Lavinia Huțișoru DumitriuLa steaua care-a răsăritAjuns-ai ca un fulgerŞi doar o clip’ a trebuitSă te prefaci în înger.Uşor te recunosc din toţi,Al cerului nou Astru,Căci te-oglindeşti zile şi nopţiÎn lacul cel albastru.Deschizi ades în ceruri porţiPrin care să vii iară,Pe lângă plopii fără soţiSă treci fără să doară.Pe unde sufletul te-a dusŞi paşii te purtarăSara pe deal, prin codri, sus,Eu urma-ţi aflu iară.De tine frunzele-mi şoptesc,De dor tresare lacul,Iar codrul des, cam nefirescÎşi leagănă copacul.Te caută şi-acum cu dor,Cum şade la fereastră,Căci marile iubiri nu mor,Nici floarea ta albastră.Te caută tot neamul tăuŞi plânge al tău frate!Să vii, că e lovit din nouDe multă nedreptate!Vino de Sus cu-al tău sobor
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 66Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinPe-a Duhului aripăŞi ne-mplineşte-un singur dor :“Să nu mai pleci în pripă…!”Rămâi şi te-om slăvi în veci,Iubirea-ţi preţuind-o,O veşnicie să petreciMenirea-ţi făptuind-o.Te-o însoţi ca şi-altădat’La fel ca-ntâia oară,Măicuţa Celui ÎnviatŞi pururea Fecioară!Bucureşti, cu ocazia festivităţilor de comemorare a lui Mihai Eminescu la cimitirul Bellu.71. Amintire.. – Terecoasa LilianaBatrane, tu, cu barba ta cea ninsaSi ochii grei si obositi de drum,Iti amintesti de steaua ta aprinsa,De jucaria zambitoare ce o privesti acum?Ti-aduci aminte-acum de-acel copil visand,Ce astepta in prag, gandind la daruri noi,Parintii sai batrani, care veneau razandAcasa, osteniti de munca, cu ochii mici si goi?Mai stii acum cand te trezeai tarziuSi stand, o zi intreaga cu jucaria ta vorbeai?Si de-ti stricai vreodata robotul tau cel viu,Plangeai o zi intreaga si nicidecum uitai...Un paradis pierdut.. Cand nu stiai cum doareDecat o rana mica, jucand mai neatent.Si nu-ti pasa de nimeni atunci dansand in ploaie,Caci te schimba mamica, rugand-o cu respect.Nici nu stiai pe-atuncea ce-nseamna sa tanjestiSa vina vremuri bune, tu nu stiai ce-i lumea,Doar asteptai Craciunul, cadouri sa primestiSi seara cand venea, tu te-nganai cu luna.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 67Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin72. Tăcerea – Aliona Mereuţă (Anolia Lorei)Geme tăcerea,Sub roţile de vînt,care huruie............................Nici tristă, nici îngînduratăE rama care-şi oxidează visul.Rugina creşte, roade, mănîncă...Nu sînt nici tristă, nici îngîndurată...Nici moartă..............................Visuri muteS-au stîlcit în întuneric--N-au strigat să li se arate cărarea!Şi zac în grămada hidoasă--Mormînt, la care mai face popasTăcerea,Ducînd pe umerii vineţiGol şi Pustiu.73. cardigan cu clapă – Luminiţa Zahariapurta un cardigan cu clapă numărul 100parcă era, vă jur!, regele leuși numerele sunt iraționale nu-i așaatunci de ce nu și eui se spunea escroc sentimentalmă întrebam cum naiba poți extorca sentimenteîși punea atunci cardiganul cu clapăsă nu mai posed argumenteviața m-a învățat un lucru trist(dar mult mai trist de nu s-ar povesti)printre toate trucurile prinse la școli înalteescrocii nu pot să conjuge verbul simplu a fiîndeobște nu știu cînd să pună doi de imai ales în cuvintele cheiescriu ar fii fost din surplus de minciună
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 68Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinși din misoginism spun femee.picați cu ceară n-ar rosti iiiiiiubirevocalele-nchise-i inhibăpreferă rotunjimi de o-felii u-raniisă nu le găsești nicio hibămă rog acum să nu revină modauitat să rămînă cardiganul cu clapăîn loc - ițari albi, tricou cotton sau șubași geaca foaie de ceapă74. Capela – Elena CristinaÎn chip de ceară, în aripi de îngerÎn praf de mort, în iarnă și gerTe văd….lin trecândMoartea de mână ținând.Și-un picur de sânge din rană-ți curgePână rămâi stors de ultimul sânge.Prin vene-ți moartea veselă cântăȘi-ți iese din piept viața-ti nesfântă.Începe să-ți placă, te-adorme ușorTe leagănă moartea, de nimic nu ți-e dorAdulmeci mirosuri de cer și pământAștepți să te faci doar un mormânt.75. Asa te simt – Cristian Blinda Claudiu (Sibiu)În orhideele ce-ating albul luciului de piatră,Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sensȘi răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatrăÎnainte de-a sări în a jarului foc dens.Te sărut cu vorbe dulci izvorâte din leandrulCe-a șoptit urechii mele rătăcite prin infern,Că ai fi un soi de înger, ai venit să iei amarulPoposit în a mea haină, uitat-am eu de ce-i etern.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 69Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinTe ating cu-a mea privire mângâiată de o frunzăCe-a plutit în zarea mea răsturnată de un dor,Era singură săraca, rătăcea sub a mea pânzăSpintecată-n riduri multe, ale timpului cu spor.Te ascult cu simfonia rătăcită-n constelațiiRăstignite-n cerul nopții, desenate de un zeuCe a vrut în sinea lui să-i inspire pe ciudațiiCe scriu versuri despre ele, cam așa, cum scriu și eu.Te clătesc cu un surâs oglindit de ai tăi ochiCe reflectă-n adâncime bolta cerului din zări,Zări ce au dorit a spune:Ia-o ușor că o deochi!De atâta frumusete…….. ai să te îneci în mări.Te șoptesc într-un cuvânt la timpanul unei floriCe-mi alintă o privire ancorată de petaleStrecurate în emoții, jur pe sfinți că-mi dai fioriLegănați de patru ramuri ciripind buzele tale.Te strecor ușor sub haina unde sufletul grăiește:De atâta rugăciune eu am fost sătul și sunt,Dar acum eu te-am zărit.. Știu! El Dumnezeu trăiește!Stă ascuns în trupul tău, luminând ca și un sfânt.Te adulmec cu vibrații atârnate-n infinit,Rătăcite-n galaxii căutând un singur versCe-ar putea să te descrie înainte de finit…..Dar nu au găsit ca tine mândră zâna-n univers.P.S.Aș putea să scriu romane despre frumusețea ta,Toate-n rime ancorate, legănate-n spati vaste.Dar….... E ora cam târzie și afară- i vreme rea,Nu de alta…. dar la nouă, ne vedem iubita mea :)
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 70Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin76. DE DINCOLO DE TIMP - Szigeti Elvira-Marcela (Satu Mare)Gândurile se plimbă pe unde de timpcuvintele rătăcesc în spiralevise ascunse în neştiute sertare stelarecaută un nou anotimp.Peste păduri de mesteceni cu trupurile albemai cade câte o stea de pe cerle înveşmântează în curate raze astraleşi ard în tăcere, până ce pier.Pe pământ îşi desfată minţile oarbe zei din Olimppaşii se afundă în cenuşiuri amarese sting lumânări părăsite în altarele goaleo chemare răzbate, de dincolo de timp.77. Identitate – Irina GurinAm uitat ziua în care m-am născutși mă simt ca un fluture se s-a trezit iarna...Cum să mergi pe un drum determinatCând nu ții minte cum și unde ai pornit?Sunt în căutare de identitate...Fiecare început de zi e ca un început de viață.Imaginează-ți că ai trăi o viață de fluture,Ce-ai reuși să creezi în acest răstimp s-ar numiistoria ta.Sunt sigură că ai vrea să se scrie un roman întregDar nu, vor fi doar cîteva rînduri,Mai mult sau mai puțin memorabile,Care poate vor fi încrustate pe fețe de trecători, dar poate și nu.Da, pot să te asigur că în Arhiva Națională vei mai dăinui cîteva zeci de ani,Iar cimitirul în care vei putrezi, va respira mirosul oaselor tale ceva secole.Ca peste mii de ani un tânăr arheolog să-ți ghicească identitatea.Deși, timpul nu se măsoară în ani,El pur și simplu nu se măsoară…Mulți oameni în lume trăiesc ca fluturii.Sunt în căutare de identitate…Când mă trezesc dimineața, mă întreb,Nu sunt și eu un flutureCe renaște odată cu răsăritul soarelui?!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 71Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCe-și scrie istoria sub formă de poezie…și dacă nu, atunci,cine sunt?78. Nerostitele – Maria VladoiuDar eu,Eu ce fac cu aceste cuvinte?Mereu ramân cu ceva pe buze,O idee, un cuvânt, un suspin.Ba, odată, am rămas şi cu o lacrimă.Niciodată nu le-am putut rosti.Au rămas acolo,Aşteptând pe cinevaSă îmi şteargă buzele.79. Jocul de-a creația – Diana Elena RotaruAm spart ceru-n mii de cioburiPus-am toate-ntr-un pahar,Vreau să tai din toate-amoruriPrin crâmpeie fără har.Am suflat cu negru valea,Munţi, păduri ascunşi în umbre,Transformatu-m-am în spiritCa să-mi capăt alinarea.Cerul negru, lumea neagră, aţipit-au toţi sub ceaţă,Iar paharul plin cu cioburiA vărsat o nouă viațăLume albă, lume pură şi lipsită de amaruri.80. Firişoare – Oana Raluca CiceuTe rog să nu mă laşi să cooperez cu singurătateaacea ştiinţă a nefericirii.Mi se pare că undevaîn vremurile când o pensulă clădea un chipţi-am pus praf de stele, să ştii ce face un visător.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 72Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎmi place când aduni în palmă toate genelece-mi cad,tot spui că sunt dorinţe.Portretul tău mă îndeamnă să deschid ochii;genele cadşi privesc un necontenit carnaval de frumuseţe.Când mi-am imaginat cum ai fi,tu nu erai acolosă culegi dorinţele,dar ai fi fost de acord cu minecă acele două riduri,ce ţi le-am brăzdatchiar sub gene,te fac lumesc - un om cu dorinţe.Când mi-am imaginat cum ai fi,mi-am dat silinţa să te ştiu om;şi nu,nu sunt dumnezeul tău,dar ar putea izbucni un războidoar din acele genecu dorinţele ce ţi le portcare nu fac decât să mă pună în alertăpentru că am început să le smulgde când nu mai cad.81. Oraşul meu – Andrei Neagu (Constanţa)Plouă cu păsări albeîn susdin privirile tale- parcuri...Tu eşti oraşul meu de duminică dimineaţa,curat şi necurat,îmi plimbi pe sub nărimiros de iarbă încă netrezită.De când cerul s-a deschispeste străzile talesculptez cu degetul fluturi mari in lumină- îmi place cum ţi se întind pe braţe -ca tatuaje,ca graffiti
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 73Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinsau ca ani...Tu esti oraşul meu de zi cu zi,mă copleşeşte sunetul clopotelor tale...Mi se înmoaie genunchiiştiindcă trăiesc singur aici, în tine.Fluturii mor în stomacul meu.82. Străinul - Anca PopMai poposeşte pe la mine în drumul tău prin viaţă,Dar ţine minte paşii ce-i faci încrezător.Voi fi eu oare-aceea ce te va stânge-n braţe?Sau fi-vei tu străinul, banalul trecător?Mai ține minte încă, ce ești și unde mergiCând tainicele gânduri te-ndeamnă la popas.Nu mai strivi cu fapta cuvintele pribegi,Ci-ți ia de pe acum un ultim bun rămas.Nu te mai teme încă să pleci în drumul tăuNici să păstrezi cuvântul ce tocmai ți l-ai dat,Căci nu inima-ți cere să vii în pragul meuCi numai ea, privirea, te-ndeamnă la păcat.„Avânt de doruri-nalte”? „Altare de iubire”?Cuvinte ponosite în cărți de nostalgii!Sunt vorbe de poeți ce cred în nemurireDe crezi și tu în ele, să pleci nu te sfii.Și lasă-mi mie traiul, cât o fi el de-amarCu tristele speranțe de a răzbi prin greu,Nu-mi mai răpune timpul și viața în zadarMai bine mergi străine, te du în drumul tău.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 74Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin83. Abator - Valentin IacobMă dau ție să mă trăieștiCu totul sau pe bucăți.Alege fața sau albul ochilor,Creierul sau sângele,Limba sau sufletul.Sau poate doar buza de jos și o nară.Ăsta nu e un troc.Iei și pleci,Nu vreau nimicLa schimb.Le poți returnaDupă purtare,Indiferent cât de uzate.Vor reapărea mușterii pentru toate.Descompus și incomplet,AșteptÎn galantarele abatorului de vieți,Expus celor rătăcițiCa mine.Ferește-te, însă,De mormanul de gânduri.Știu că ele te vor aștepta,Perverse,Pulsând ușor, într-un colt,Ademenitoare,Rușinate,Ucigașe.84. Cine sunt? – Gabriel GherbăluţăCine sunt?...cine sunt?...Mă întreabă sângele care înroşeşte acum nisipulDe sub mine.Fluviul sunt?Sau doar un amalgam de globule în alb şi roşuCare îşi fac de cap în laptele plasmei
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 75Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCine sunt ?...Scrâşneşte piatra adunată în rinichiTânjind să devină meteoritul care va stinge luminaPământului.Acolo în culcuşul ei caut în zadar urma zeului-cine mai crede azi în zei ?-Nici poeţii…Cine sunt ?...Te întreb pe tine, iubito,Ţinând în mână ultimul buletin de analize.Nu mă mai recunosc !Par atât de sănătos…85. Vremuri pustii - Costică NechitaDin alte vremuri vine către minePovestea unor vechi destine.Dureri de case lăsate-n părăsireSe-adună-n suflet ca în cimitire.Copaci uscaţi la margine de drumÎşi culcă rădăcinile în scrum.Fântânile mereu se adâncesc,Iar florile din geam se ofilesc.Privind tăcuţi către amurguri,Cu ochii duşi, pierduţi în gânduri,Ies pe la porţi demult închiseAcei ce parcă au uitat de vise.Cu părul alb, aduşi de spateŞi stând cu mâinile încrucişate,Îşi poartă mângâierea din privirePeste a drumului tocită pustiire.Pe lângă ei doar vântul rătăceşteStârnind un dor ce nu se ostoieşte.Doar paşii mei ce par o nălucireAduc o pâlpâire în a lor privire.Dar ei rămân pe băncile uitatePe lângă garduri triste, dărâmate.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 76Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎn ai lor ochi ce sfâşie simţirea,O lacrimă îneacă toată omenirea.86. PĂPUȘA DE TRENȚE - IOANA BURGHELMă simt de parcă aș pășipe o punte prea îngustăși prea șubredăîntre toate zilele asteaanosteîn care nimenisculptează nimiculiar cineva încearcă să mă aruncedin cerccu mișcări dezordonateparcă aș fi păpușa din trențede toate culorileașa mă izbeștemereucu capul de cerpănă ajung nuanța care-i convinenu mă tem de fulgerenici de tunetenumai căn-am putut să învăț nicicândrăzvrătireasau târâtul spre steleîntre Cer și PământViațapășește peste lemnul putredde-acumdin carerăzvrătițiiși-au cioplitLeagănul Puntea și Crucea
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 77Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin87. Mister – Curjos VasilisaAlerg prin amintire,Ma feresc de lumea mea.Scopul consta in fericireSi bunul simt a aveam.Ma deplasez printre mistere,Ma lovesc in suflet greu -Al dragostei adiereA ramas in vis mereu.Te-am cunoscut discretIn lumea paralela -In dorul meu inertIubirea e femela.Ma incalzeste teama,Ma domina versul,Ma raneste drama -Tu poti fi alesul?Tremur si ma-ngheataViziunea pala,Chipul meu agataAl durerii fala.Renunt la dorinte,La vise si la fapte,Nu mai cred fiintePromisiuni desarte.Ma las prizonier,In destin divin -Sufletul de fier,Tacere, iar revin!!!!Nu mai lupt acumMa ranit destinul,Totul e doar fum -Al veacului veninul.Voi lasa prezentulFactor decisiv,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 78Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSavurez momentul -Respir numai in vis.88. Eloida, Mihai Ganea( ultima rugăciune )Doamne vin atât de târziu la tinelocul meu este mereu liber de toatereţinut la marginea nisipului nestatorniccând eu mă acopăr cu umbra mea de întunerico lume mă răstigneşte cu urăfără să înţeleagă tânguirea cugetului robitde dorul de harul tău revărsat pestezdreanţa de cer cenuşiu aruncatădincolo de spaţiu şi timpultima mea nădejde pierdutăşi plâng în ochiul tău Doamne visul şi carneaînghesuindu-mă în confuzii şi spaimepus la vedere în piaţa supliciilorca o atocmire nătângăîncerc să vorbesc cu gândul tău Doamnecăutând secunda mea cosmică dăruităbeau apă din stânca aşteptărilorîmpreună cu tâlharii mei sateliţi dinfiul tău prea iubit Doamne mă strângluminează tot ce aud în beznăunde muzica ta nu mă vede de pietrecăci sunt atârnat între polii dorinţeibătut în cuiele cuvintelor talefără trecut fără prezent pecrucea viitorului neştiut atârnatm-am născut bătrân şi m-ai întinerit vremelnicpăşesc prin cenuşa imperiilor de cearăîngheţat în ochii soldaţilor de plumbdevreme mă alungă îngerul salvatorcu vârful norului ascuţit de ploaiestrăpunge talpa fugară pe câmpuridin sevă să curgă umoarea de sticlădealul căpăţânii cu livezi de măslini
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 79Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublintu ai dăruit pacea alungând disperareacu sabia arhanghelului scoasă din teaca de focîn fiece zi îţi simt gustul de minedin palmele tale mă trezesc după semnde dragul luminii de taină mai păsuieşte-mă Doamnesă nu pun alţi dumnezei la cumpănă dreaptăchiar dacă sunt frânt de ascultări şi cuvântsceptic din dogma cusurului storspoleind creuzetul sfintelor talecu seva incertitudinilor mele tardivelasă îngerul să mă aprindă din gânduriscuturându-mă de relele lumiica pe o cârpă de şters amănuntelesă mă arate tuturor beneficiarilor luminiistrigând strigarea strigărilor taleiubiţi-vă şi veţi fi iubiţi de voi şi de alţiipe Dumnezeul cel veşnic slăviţişi veacurile vor curge la picioarele voastreeu voi fi deşteptătorul de semen acelaşi Doamnevorbitor de cuvinte alese şi fără prefăcătorietoţi mă vor cunoaşte prin tine fără prejudecăţişi fără pătimaşe halucinaţii prin tonuricei mici cu cei mari deopotrivă poemului meu testamentfoc viu în candela cerului vor aprindeculeg din ochiul de zgură chipulcelui care mă vinde ca pe mielul de paştiînghit zumzetul roiului de frustrări anonimeşi in imnul meu de slavă cerului preacuratînfloresc cuvintele din sămânţa neascultăriialături de nerostitele rugăciuni de iertarepriveşte-mă din rugul de foc Doamne cum morde dragul desăvârşirilor tale trupul meu plângeextazul sugestiei nemiloasei plecărivinovaţi cocoşii repetă cântarea a treia oarămorţii ies viii intră în aceleaşi morminte tocitesărmanii şi bogaţii au aceleaşi oase cioplitecenuşa miroase a iarbă de viperăcu gust de ciupercă otrăvită în intenţiejurăminte şi făgăduinţe uitate Doamne în noistropeşte cu sânge şi grinda caselor mele
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 80Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinmântuind cercul meu din infernul de grijivin atât de târziu la tine Doamnedupă ce am vânturat neputinţele lumiivreau să-mi fac cuibul de pasăre neagrăîn grădina cu florile veşniciilor necuprinsedoar tu îmi poţi schimba înfăţişareaşi sângele cerului în aripi să-mi tornidurerea din taină şi taina din zbor amânatsingur sunt pe cărarea morţii îngustănu-i loc decât pentru o trecere unanu încape nimeni cu mine alăturidoar dincolo de florile acelea îngheţaterenaştem aceleaşi învieri nemuritezilele trec precum anii tăi de luminăîn care tu ai zămislit cuvântul şi faptami-ai dat cuget din cugetul tău şi iubiresă pot ierta cu ea păcatele fraţilor mei duşmanice darnic ai fost când le-ai dat ura de moartece darnic ai fost când le-ai dat ura din minevoi veghea la ora ascultărilor neodihnacu care mă hrăneşti din carnea de ceaţăprin gaura oarbă scurtând galaxiilecum ai comprimat pentru mine timpulşi spaţiul în câteva secvenţe de patimite simt venind Doamne apusul se încingeiertarea ta miroase a grădină curatăsângele meu explodează în artereprovocând o imensă hemoragie de patimidincolo de moarte doarme universul utopicdar drumul meu trece pe lângă ceruricurăţat ar trebui să fie degrabăde prefăcătoria intrărilor obişnuitecu protocolul stufos de rigorimă strecor sfios încărcat cu spaimele meleprintre cei norocoşi copiind indulgenţeîngerii veghează numărând biletele de clasătronul tău nevăzut încă judecă duhulinima gândul măduva rece din coastă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 81Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinaşa a fost şi de ar fi începutul începutului meusă găsească o altă gaură neagră amânăaceastă întrevedere de numai tine ştiutălasă-mă strecurat încă o dată pe acolocu toate răstignirile mele bolnave şidurerile desenate pe pânze apocalipticedecomprimă apoi spaţiul şi timpul în grabăpentru ca să te pot slăvi încă o lumeiscodind acelaşi infinit de semne ascunseîn taina pentru care smerit şi învinsDoamne vin atât de târziu la tine89. Still – Ioana Stanciumă îndrept spre depresiecu paşi prea repezipentru o fată de 16 anicare nu a încălţat niciodatăpantofi de baletdeşi şi-a dorit foarte tarede când era micămi se pare absurd să stau la birouîn faţa calculatoruluipicior peste piciorîn pijamalecu muzică deprimantăîn căştiscriind despre cât de mizerabil ma simtpentru că nimeni nu o să mă înţeleagălumea crede că eşti tistşi te compătimeştecând scrii poezia pe un blocde doişpe etajela apusîn sunetul valurilorfumând a doişpea ţigarăeventual şi o pisicăsă se mişte pe lângă tineşi tu să pretinzi că ea e singura ta prietenă pe lumeaşa că degeaba vă spunoricum nu o să mă credeţişi pe mine m-am convins deja.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 82Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin90. Atât de altfel – Andrei Florescu (Jud. Neamţ)Acum că orice lucru ne desparte,Că ne-am pierdut și dreptul de apel,Se poate să-ți urez să stai departeDecât cu mine-aici, dar nu la fel.Contează mai puțin cum ne e firea,Deși mai toți credeau că ne iubeam,E fără rost a povesti iubireaAtâta timp cât noi n-o mai vedeam.Și recunosc că da, a fost aparte,Iubirea noastră nu ieșea din pori.Am transpirat acum de nedreptateCă dragostea ni-i plină de erori.Ce straniu simt că viața nu așteaptăLa fel ca înainte, când purtaPlăcerea noastră pură și intactăCe astăzi a pierit precum o stea.Dar stele încă sunt pe bolta neagră,E loc de noi și-n alte mii de părți.Ce unică durere - atât de-ntreagă,Nu poate fi găsită nici în cărți.Mesajul tău îl văd în totalmenteOricât de greu îți este să-l trimiți.Propun o lume fără sentimente,Propun o lume fără de iubiți.Te părăsesc așa, deși nu-mi vine.Duc în memorie un sublim război.Atât de altfel lumea-i fără tine,Atât de altfel lumea-i fără noi.91. ÎN NOAPTE – Anişoara VlejuPriveşte în noapte,o metaforăascunsă,margini de stelepe genele Lui
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 83Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinadie în fâşii albe.Îşi duce frumuseţeaîncet şi subtil,un fluture,aripi umede întinse pe zid.În seri albastre de vară,îşi duce lumina,o candelă a sfinţenieicălugărul obsedat de psalmi.Îşi duce trupulasuprit de viaţă slugarnicăprin iarba păscută…Priveşte în noapte,sufletul e arşiţăîn căutarea umbrarului sfânt.Este timpul meu de rugă,de patimă,de vis…Dumnezeul meu e cerul imenssub streaşina căruiam-a închis.92. Moartea… - Prohniţchi ElenaMotto: În viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe.(Nicolae Iorga)Ne reintalnisem, pentru o ultima oară,Într-un alt Univers, gol,Al profanatorilor de morminte.Duceam amîndoi o existenţă problematică,Şi ne uram.Stăteai în faţa mea, rece, inert,Şi mă omorai din priviri.Ştiam că te-am iubit, cîndva.A trecut mult timp de-atunci,S-au vînat multe suflete,S-a vărsat mult sînge pentru tine.M-am dezbrăcat de amintiriŞi le-am spălat sub o ultimă ploaie de lacrimi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 84Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinFierbinţi şi seci.Buzele-mi erau pigmentateCu pete de sînge verzuiŞi mireasma dulce de Apocalipsă.O săgeată mi-a străpuns atriul stîngAl uneia dintre cele 3 inimi ale meleŞi a sîngerat.O ultimă urmă de iubireS-a scurs, fară împotrivire,Din sufletul meu.Şi ai murit, tu.Şi tot ce am iubit la tine.Atîta timp.Totul a murit, încet, definitiv.93. Spinii cadenței – Diana IoniţăFrigul letargic îl inspir în abundență,Pătrunzându-mi trupul frivolCa pumnalul ascuțit și tranșant,Al conștiinței mele, mult prea raționale.Mii de ace înghețate îmi străpung nemilosDegetele lungi aproape crispate,Care încearcă în zadar să prindăFulgul jucăuș al părții mele pierdute.Cercuri calde îmi ies repetatPrin crăpătura subtilă a buzelor sidefate ,Schițând în peisajul amorțit și pustiuFormele nedefinite ale trecutului absent.Aud ecoul pierdut al pașilor tăiVenind hotărâți spre cristalul ciobit,Cristal ce a reprezentat cândvaUniversul echilibrului tău interior.Privesc distrată cerul palidCe a mascat de atâtea ori
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 85Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSentimente...gânduri și cuvinteAflate în interiorul efervescentAl sufletelor noastre rătăcite.94. Scrisoare de dragoste - Andreea ZahiuSunt şi nu suntŞi cum pot fi fără să fiu?Cine mă locuieşte, vântule?Cine îmi tulbură apele, Luno?Cine mă presară cu steledesenându-mi destinul,aruncându-mă in vidul existenţei?Cine îşi arcuieşte braţele cu delicateţeîn jurul umerilor meidezgolindu-mă...învăţându-mă pe de rost gramatica arhetipală a inimii?Cine mă împrăştie in cuvinte adumbrite de sens,Cine mă umple de noapte...Cine îmi poartă privirea?Îţi citesc trecerea în vântUmbra paşilor călătorind la capătul cuvintelor,Eşti şi nu eştişi cum eşti fără să fii?Te cuget în rugăciuniTe las sa ma inunzi cu valuri de mortală frumuseţeÎti deschid larg fiecare încăpere a fiintei meleTe invit la masă...Cuvintele-ţi sunt coapse pe care stelele îşi plimbă maiestuos degeteleCreaturi de prezenţăFluiere de linişte...Inimă scăldată în cuvânt,inventând rând pe rând un nou nume care să-ţi zidească de casă...Ploaie...inutilitate a limbajului...Sunt şi nu sunt...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 86Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin95. Sunt mască pe un pat de măşti – Parghie Cosmin (Suceava)Cum se desface o portocală coajă cu coajămă desfac eu de măşti.Mai întâi mă desfac de prima mască. E şi cea mai ipocrităapoi le iau la rând.Scopul meu e să mă descopărscopul meu e să scormonesc în istorieţintesc originilesă ştiu cine sunt cu adevăratcare îmi e chipul necioplit.Lumina pâlpâie deasupra mea.Cu unghiile groase şi mari mă zgârii urechile îmi ţiuie.Sunt durere roşie. Sunt usturime linsă de lacrimi.Suport. Da. Tre să suport. Tre să ajung la adevăr.Tre să ajung la mine. Tre să privesc dincolo de durerede faptul că je est un autre. Tre săşi cu cât descojesc mai multe măşti cu atât simt că nici n-am început.N-are sens. Scopul meu ca un înecats-a dus.Je est un autre. Da. Am fost sunt.Sunt mască pe un pat de măştisunt ceea ce mi-a fost frică să fiu dintotdeauna.96. Siberia – Neagu Raluca Leontina[prelude for time feelers]începusem să credcă din mine creşte o siberiecă păsările vor zbura curând şi va rămâne doar trunchiulde care se vor agăţa corbii ca nişte globurişi vor lumina întunericnu nu mă deschid prea multştiilucrurile astea vin pur şi simplu din tineşi strigălasă-mă să strig decidespre led-ul roşu ca un ochi care mă priveşte de când a început noapteadespre neputinţa florii de cactusdespre cei pierduţi pe drumul cu denivelăripentru că
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 87Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinnimic nu se câştigă fără luptăam învăţat deja mişcarea peştelui în năvodai spune că sunt pregătităîn realitate mă învârt printre oameni până ameţescma opresc doar când visele îmi împletesc părulşi pe insula mea de cuvinte eşti tuatunci doar atunci pot să mă strângca un câine vagabond deasupra unei canalizări în aburi.97. Sanatoriul – Gavrilovici Maria (Ipoteşti)nu e leagănul de lux alamicilor meifigurile descărnate izbesc liniştea cu frumuseţeapur animalică îşi scriu frenetic istoria înzale de forţăaicinu se scuipă piureul pe halat neuronulcomun pune o sclipire printre pupile se taievene doar o dată pe săptămînă se plânge de regulă laora 14 punct cunasul în batisteapretatenumerotateda,nu mă voi ascunde eusuntomul care nu ocoleşte bălţilenu ucide gîndacul în felia de pâine nutresare la ultimul spasm al preafericituluimuribund care uiteparca s-a întors să ne vadăchile de creier ars ce suntematunci eu ridic lumânarea în cinsteavoastră a fiecăruia„à la votre”
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 88Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin98. ABSURDITATI – Angelica VieruSuntem stropi de alb cuminteÎn lumea gândurilor negre ,Purtăm iluzii drept veşminteŞi creionam doar găuri drepte…Suntem mirajul absolviriiDe orice vină pământească,Când, indelung, călcarăm zoriiCu o patimă nebunească.Zâmbim când frunze vestejiteDansează cel din urmă vals,Şi picurăm pe mâini cojiteMăsuri dintr-un arpegiu fals.Suntem păcat şi doar atât…Ne cautăm printre ruineDe gânduri negre şi cuvânt,Sfârşind îngenunchiati de vine.Suntem nimic şi parcă tot…Ne scrijelim pe suflet fante,Urlând după un antidotAl fericirii aberante.Sfârşim istorii neînceputeTrăgând semnale de sperantăŞi hoinarim vânând acuteDin bulgări de exuberantă.Sătui de-o viaţă transversalăMurim, in mod egocentrist,Căci, intr-o lume abisală,Suntem… absurdul alpinist…99. Înțelegi ce vrei să înțelegi - Emilian Radu PetrilaÎnțelegi ce vrei să înțelegi,când timpul ți-e prietensau nu,când viața ți-e aproapesau moartea iți deschide
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 89Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinușa…înțelegi ce vrei să înțelegi,când un glas dulce de copil,uimit și cu ochii mari,îți cere să-l iei în brațe…sau când o mamăte așteaptă înlăcrimatăsă-i aduci o cană cu apă…înțelegi ce vrei să întelegi,când nu mai întelegi nimic,sau când așa ți se pare ție,când inima ce respiră lângă pieptul tăuîți transmite fiori idilicipe sub plapumă…întelegi ce vrei sa înțelegi,când ai vrea să zâmbești tuturor,sau când nu știi cum să te ascunzide o îmbrățișare pierdută-n veșnicie…înțelegi ce vrei să înțelegi,când minutele se scurg fără simțire,sau când ai impresia că cea de la telefonți se potrivește exact ca-n filmul ăla…înțelegi ce vrei să înțelegi,când trist, te uiți pe fereastră după un fulg de nea,sau după jumătatea aia pe care o aștepți de-atâta timp…sau când iubirea aia pe care o simțeai cândva,nu o mai simți decât din amintiri….înțelegi ce vrei să înțelegi,când un om cade în fața ta,iar tu te uiți astenic, trecând rapid pe lângă…sau când aștepți un sfârșit căruia nu-i știi nici începutul…înțelegi ce vrei să înțelegi,când citești unele texte și nu stii de ce îți plac…sau când pleci la drum cu banii de bilet,ori când e prea întuneric ca să te mai temi de el…înțelegi ce vrei să înțelegi,când un prieten te așteaptă la o bere,sau când iubita înțelege ce vrea să înțeleagă…ori când cuvintele se opresc din lovit sau…iubit…înțelegi ce vrei să înțelegi,când n-ai timp de trecutul unui bătrân,sau când treci peste gândurile unui tată…dar peste toate înțelesurile tale,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 90Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinvei da de-un neînțeles la un moment dat…un neînțeles pe care îl vei intelegeabia atunci când nu mai contează ce e de înțeles…100. Mamei – Julian Radu (București)Dragostea mameiare braţele egaleDragostea mameiare inima mareDragostea mamein-are hodinăDragostea mameinu caută vinăDragostea mameinu este ateeşi se dilatăcât Calea LacteeDragostea mameinu este o-ntâmplareiubindu-l pe cel micuitându-l pe cel mareDragostea mameieste ceva sfântTe mângâie şi de dincolode mormânt101. zodia păcatului – Mihaela Aioneseila început a fost bărbatul-un copil mofturos și poznașnoaptea sta sprijinit de propria umbrădimineața număra fântânile surpatede singurătatelacrimile își făcuseră adăpost sub pleoapeși orice i se promitea nu conteneaDumnezeu scărpinându-și barbași-a smuls într-o zi o coastăraiul s-a cutremuratsuflarea Lui a încolțit-lut plămădit cu trudă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 91Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinși s-a făcut duminică-femeia s-a ridicat surâzândplăpândă, sfioasăși toate,până și păsările au amuțitnumai șarpele ispitit a prins curaj și a sâsâitde-atunci aciuiat între trup și coastămușcă pământul s-ajungă la mere102. întoarcerea ploilor – Livia Moreanuplouă la intersecţiile oraşelorca dintr-o memorie vecheşi incompletăapă caldăapă filtratăapă în băltoace hiperdimensionateochiul meunu poate trece pe lângă cercurifără să se gândeascăla dublul lorla posibilitatea sfereidintr-un sit arheologico claviculă de femeiemă priveşte cu intimitatear trebui să mergi acasăplouăşi simţurile abia dezmorţitemă ducspre femeile uriaşeca plopii Silişteiai Cruciiai copilăriei mele
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 92Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin103. Îmbracă-te, iubito! – Ion Gabriel PuscaÎmbracă-te, iubito, cu ochii mei mari.Te prinde culoarea și fără tăgadăPoeții frumoși vor da buzna în stradăSă-ți scrie poeme pe țâțele tari.Vor face parade, fandări, vor sclipiStrigându-mi, cu pana, vorbe de ocarăVor bea din condurul tău țuici de secarăPândind clipa-n care, imprudent, voi clipi.Te-mbracă, iubito, cu mâinile meleAu piele subțire și croiala comodăCu ele-ți voi scrie sublima epodă,A trupului tău frământat pe podele..Poeții stilați vor ieși din saloaneCu sonete cioplite în inimi de nucPufăind elegant long filler trabuc.Privindu-mă rece și plini de fasoaneȘușotind că am mâinile-n formă de rochii!Dar tu, iubito, știi că te-apasă pe șolduriDouă palme de OM cu Semne și Noduri.Tu ciutura-mi ești și fântână mi-s ochii.104. Nefericirea celui fără de chip – Conu Marius-in doi timpi-(unu)AcelaşiŞi totuşiÎntru-câtva diferit;Rigolele oraşului acestaMiros a moarte,Milioane de străiniPendulândÎntre a fiŞi strigăt...Parcurile, cabinele telefonice,Trotuarele...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 93Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinPline până la refuzDe continua mişcareA turmelor voastreMuteŞi în uitare...Către un limanAl fericirii personaleŞi al nevoiiDeCarne...Fiinţă vieÎntre creaturi canibale.(doi)Sau clavicula imaginăriiUn altfel de zâmbetAvusesei tuÎn dimineaţa neagră...Ca o carte mereuDeschisăLa o aceeaşi repetitivă,angosantăPagină,O poveste fără trecutŞi în egală măsurăNumai sfârşit...În mâna mea dreaptăIată:Ţin un visŞi o nedumerire,Ascultând vertebraDe ciment a oraşuluiŞi privirile tale înspăimântateDe timp...Un deal verde,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 94Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinO distanţă,O funză mereu prăbuşităDintr-o aceeaşi toamnăSub un acelaşi uitatGând..Uite:În mijlocul oraşuluiŢigăncile râdŞi tinerii se îmbrăţişeazăFără a se mai gândiLa sărut...Batrănii învaţăSă moară firesc...Copii se joacăPuţin mai crud...Marea paiaţă politicăDansează anonimÎn casa de sticlăPlângând,Iar eu visez că, mînaMea dreaptă este un visPulsând tainic şi blândÎn dimineaţa astaNeagră...Oraşul acesta străinDe urlet şi piatrăCu zâmbetul tău mângâind.105. Nichita Stănescu în vagonul poeziei pe un pământ numit România – Florin IordacheMotto: Trenule fără de frică,Unde-l duci tu pe Stănică…Unde-l duci de-l ocoleştiDin Craiova la Ploeşti…Din Ploeşti la Baia Mare,La nunta făr’de scăpare!-„Numai creierul meu este din Nord,trupul meu este totului tot din Sud”Am zis!...Ce-am scris, am scris!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 95Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinEu nu sunt ProfetulŞi nici Procuratorul Iudeei…Eu sunt Poetul!Hello, tinere, ce te uiţi aşa la mine?De ce vrei să vezi ce nu se vedeŞi să auzi ce nu se aude?Aici la Comarnic am avut o iubită!Şi aici la Sinaia am avut cea mai frumoasă iubită!Doamne, ce ne mai sărutam, ce ne mai sărutamca doi îngeri pe Vârful cu Dor...ca două păsări călătoare!Aici la Braşov, iubita mea m-a dus la Şcoala lui Anton Pann...Când am văzut catedra lui Pann am strigat:“Deşteaptă-te Române!”Doamne, ce ne-am mai sărutat, ce ne-am mai sărutat!Ding-dang, ding-dang…clopotele iubirii!Şi aici la Sighişoara, am avut o iubită săsoaică!Cea mai frumoasă săsoaică!Aici la Blaj am călcat după urmele paşilor tânărului Eminescu…zeul zeilor de pe vârfurileCarpaţilor!„Numai creierul meu este din Nord,trupul meu este totului tot din Sud”Aici în Ardeal ‘’m-am mutat în lup”Şi de singurătate am devenit steag-lup!Steagul dacilor liberi de la “maica Putna”…Hello, închinaţi-vă limbii române!Ca să aveţi pe un pământ numit România,Iubitele voastre!„Numai creierul meu este din Nord,trupul meu este totului tot din Sud”106. Autocompătimire - Paun Iuliana Elena (Constanta)Ne-am trezit prea târziurăguşiţi, somnoroşi.S-au împărţit vulcanii noroioşifără noi.N-aveam de gând să aruncăm în nimenicu pietre şi noroi...Răsăriturile de soaredin mare despicateau fost rezervate.N-aveam puterea să le salutăm pe toate.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 96Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinS-au împărţit fructele rotunde şi coapte.Unicornii murdarise infruptă din orez cu lapte.S-a deshidratat şi demodat cireaşa de pe tort.Bomboanele sunt mai rotundepe coliva acestui mort.Mereu în sus se duce-a nepăsarefirul subţire de ciorap.Mustaţa mea mea de leu se injoseştela circ sub „haleihap”107. Drumul vechi – Img IacobEra seară şi-am pornit spre drumul vechi ştiut de mine.Era la fel de trist si de bătătorit ca tine.Cărările înşerpuite şi pietrele pe margini mă purtau pe mine,Îmi aduceam aminte de trecutul plin de zile line.În poarta-ţi veche am apărut şi-am simţit cum mă cuprinde un val de bucurie,Zarindu-te pe tine, aşezat pe buturugă şi mâncând un colţ de pâine.Am păşit înauntrul curţii pline de-amintiri.Parcă şi acum mai aud glasurile ce umpleau curtea când eram copii.Ţi-ai ridicat fruntea spre mine şi-ai început să plângi.Şi ţi-am şters fruntea c-o batistă udă şi veche de pe-atunci.De mult nu mai păşisem în ogradă, căci timpul, mă purta mereu plecată.M-ai luat cu-n zâmbet larg si fericit în casă,Să-mi mai arăţi că ai spălat toată vesela veche de pe masă.Că păsările nu mai stau la locul lor,Şi c-ai îmbătrânit făcând atâta treabă în pridvor.Dar noi, de mult n-am mai venit la tine,Pentru că azi, nu e ca ieri şi nici ca mâine.Singurătatea-ţi colorase tâmplele-n culori deschise,Iar vântul care suflă, faţa-ţi îmbătrânise.Erai schimbat puţin, dar împreună aveam aceleaşi vise.Mi-ai luat mâna firavă-n palme şi-ai sărutat-o cu atâta dor.Şi ţi-am privit îndurerată ochii trişti şi plânşi de singurătate şi de dor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 97Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin108. AMĂGIREA SPERANŢEI – Nelu CiorcaMereu cu speranţa în ziua de mâine,Bezmetic alergi dup-un codru de pâineŞi zilele-ţi chinui la fel ca un câine.Asemeni lui “astăzi”, va fi şi-acel “mâine”,Aceeaşi acută nevoie de pâine,Şi-aceeaşi amarnică soartă de câine.Speranţele doar te-amăgesc cu-n nou “mâine”,În care gândeşti că găsi-vei o pâine,Şi-ai să-ţi învingi soarta amară de câine.Nădejdea-ngropată în “azi”, naşte-n “mâine”,Făcând ne-ncetat, pentru spiritu-ţi, pâine,Şi-ţi biciuie sadic instinctul de câine.Mereu, pas cu pas, deci din “mâine” în “mâine”,Momit de acea iluzorie pâine,Se scurge mizera ta viaţă de câine.Când “ieri” este “azi”, şi-un “ieri” fi-va “mâine”,Când oameni şi câini, îndârjiţi, cată pâine,Eşti tu mai presus decât este un câine?Tu ai conştiinţa eternului “mâine”Şi-a luptei ce-aduce bucata de pâine:Deci, mai fericit decât tine, e-un câine.109. Apus – Narcisa EnacheAuzi Lie Ciocârlie,Cântă marea pe câmpie,Vine soarele pe brazdăŞi-şi aruncă vinu-n traistă.Mâncă aerul si vântulTot pământul ce răsare.Roşesc munţiiŞi verdeaţă scuipă-n zare.Pe o sfântă ulicioară,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 98Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDe sătuc ingândurat,Trec strigoii blânzisă ceară,Cristalină apă chioarăŞi verdeaţă măcinatăDe la moară.Şi s-aud voinicii zvelţiDin câmpie răsunând,Strigă fetele din satIntr-un vânt sa vie-n valesuspinând.110. Te-am întrebat - Denisa Lepădatute-am întrebatde ce pământule rotundai luat răbdătorşi-ai strânsîn palmăun bulgărespunându-mipovestea luite-am întrebatde ce oameniimorai rupt un fir de iarbăarătându-micât de subţirisunt vieţilete-am strânsde mânăîntrebându-tede ce nu putemfi mereuîmpreunătu mi-ai arătatcerulspunându-mică el ocroteşteîn aceeaşi măsurăşi soarele şi luna
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 99Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinneuitândsă-mbrăţişezeşi steleleam înţeles atuncică-mi vei păstrasufletulîn palmeavând grijăsă nu plângăvreodatăaşezându-mă veşnicîn raftul bucuriilortale111. IUBITO, NU PLECA DE LÂNGĂ MINE - Corneliu ZeanaPrecum căpriorul sălbatic ce-i tânăr şi spinten,În salturi aleargă prin iarba poieniiŞi-abia dacă vezi, sau ghiceşti, pe alocuri,Lăsându-se fire sub paşiiUşori ca zefirul de searăŞi nu se-nfiripă-n văzduhul de plumb nici o boareCând tremură frunza cea crudă şi neştiutoare...Dar, parcă pluteşte, precum o părere,Se-apropie oare sau se-ndepărtează?Acum lângă tine, în largi rotocoaleŞi iarăşi se pierde, ca fumul, în zare,Când ochi lăcrimează de vor s-o petreacă.Gingaşe-n aprilie-i moartea!Ci las-o de-acum, sau mai uit-o puţin,Păcatu-i ca secera-n grâul necopt,Furtuni sunt pe-afară, lăuntru-i senin,Albastră e floarea de nu-mă- uitaIar macul e-asemeni cu inima ta...Trecu şi iunie şi-mi pare domolită,Coapsa lăută, sânul de ispităŞi unduirea grâului copt...-Frumos e grâul când e de coasă,Dar eu, iubite, sunt mai frumoasă-Târziul florilor de tei în plete-adie încă...Nu mai continua, rogu-te, îmi şopteşte,Căci dulcea poezie e mult prea dureroasăŞi pieptul îmi sfâşie. Nu rupe toată taina.Ah, Doamne, maiestatea grâului copt!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 100Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinTresaltă boabele, prea vii, în spic de-acuma mort.112. Plangea trecutul, plangeai cu el - Violeta Veliscuplangea trecutul, plangeai cu elpierdut in orele tarziicautai zambetul si elti’a spus sa nu mai vii.de ce fugi cu pasi linicand el dispare?nu stii sa mai distingiiubirea de disperare.si fugi si fugi si fugi spre elcand el un zid rasareiar tu fara protectie te’mpingiin brate’nselatoare.“te iubesc, nu ma astepta”iti spuse mii de oridar avand lacrimi in ai tai ochiai promis eternitatea.eternitatea s’a oprita pus punct si tace,trecutul a revenitiar sufletul tau zace.“ramai, te rog, ramai al meu”sopteai seara de seara,cu capul pe pieptul sau,varsai lacrimi in sufletu-i de ceara.s’a dus, s’a dus in necunoscut,tu ai ramas pierduta,in esec si fara raspuns,el te’a vazut perfecta.“zbori fluturas, zbori linaterizand in lumina pura
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 101Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin113. Toamnă - Mihai LăzărescuClic!Pe retina aparatului de fotografiatse formeazăretina ochiului ei curetina ochiului meu curetina ochiului păsării curetina cerului.Undeva suso frunză desprinsăs-a zbătut ca opleoapă.„Am ieșit iar cu ochii inchiși!”114. Dulce uman – Roxana C.Carnea tremurã, se ofileºte,Florile nu mai putrezesc.Borta ochiului ce cre?te,Moare când n-o oglindesc,Iar setea mea de moarteTremurã grotesc.Chiar ºi crezându-L nedemn,Inconºtientul mi-a indusFacând abstracþie de lemn,Ca esenþa din apusSã o devorez solemnDe pe buzele lui Iisus.115. FEMEIA SUFLETULUI MEU - GAVRIL MOISA(Cluj-Napoca)Femeia sufletului meuMiroși a Iad și-a DumnezeuIar eu, o lacrimă de Bard,Sunt rug ce-n trupul meu te ard.Femeia sufletului meuEsti între Iad și Dumnezeu,O rugă fără de cuvânt,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 102Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinO taină într-un jurământ,Iar eu, un ochi strivit de semneÎn nopțile de sânziene.Sufletul cu aripe de zeuTe-a răstignit de curcubeuÎn rochii pline de sclipiri,Mireasa dulcilor iubiri,Ținute sfinților secretSă mori în trupul meu încet.Femeia sufletului meuMiroși a Iad și-a Dumnezeu,Iar eu ce-n trupul meu te port,Sunt umbra ta cu chip de mort.Mă mai salvează DumnezeuFemeia sufletului meu,Că între cer si-ntre pământTu ești iubirea din cuvânt,Tu ești și Iad și DumnezeuFemeia sufletului meu.Mă nasc din tine efemer,Femeie, lume de mister.116. Scurt zgâriat – Corneliu PetrescuVrabie- gând peste cerneală,Visul de absurd si teamă.Peste flori,Soarele mortÎnalță pustiaCulorii...Fără gând.AudeLiniștea urlând,ÎnalțăUn copacDin frunze moarteMototolite
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 103Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinȘi singurÎși arde tăcut.Și singurE totUn blestem fără gând.Și zboarăVrabia înnegrită(De la soare)Peste cărti-De proștiSi de filozofie.117. Bărbatul din săptămâna aceasta – Any Drăgoianuel nu se descalţă niciodatăaşteaptă să bem un vin şi să vorbim desprenopţile petrecute în prima patriecând pelerina îi atârna până la glezneşi apa se strecura pe lângă gulerul roscum mă sorbea din priviripână la ultima emoţieeu nu reuşeam să mă stăpânescşi nici acum nu potîi caut cu buzele lutul fragedse aruncă în pat rugându-mă să duc în grajd calulşi să-l hrănesc cu mâinile melesă biciuiesc slugile necredincioaseudând cu sudoare cravaşaDimitrios nu m-a lăsat niciodată să ghicescîn care din zile mă va iubi mai multel scrie poveşti pe boabe de neghinăşi bea în fiecare dimineaţă cucutăpentru că poate să treacă prin toate vămilecu nume ciudateşi eu îl recunoscvine cântând ca soldatuldupă un război de sute de anibate în fereastra timpuluieu mă dezbrac de vârstă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 104Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu părul răvăşit pe spinarea nopţiiîntorc pagini din amorul fără sfârşitsuspinând după un rol în piesa lui tragicăDimitrios îşi spală sabiaşi sângele curge pe şanţul inimiiadâncind obrazul vremiicalul nechează de setepumnii mei sunt prea micirâul a secat şi din cealaltă galaxie nu primim nimiccismele îl strâng teribileu îi şterg picioarele cu părul ud de sudoareşi rănile se cicatrizeazăsăptămâna asta a trecut repedeîn oglinda fiecărei dimineţiplâng ca o nebunădacă vreau să-l cert acum e momentul118. Statui - EUGENIA BĂDILĂ KARPCalul împovărat cu ploiAra gândurile stăpânului său ;Fusese mânz cu stea în frunteDar îl ademenise viaţaŞi astăzi eraDoar o unealtăCare cioplea statui …119. Ziceri – Anişoara Iordachepictorului Giuseppe Alberto Regolienclave într-un abis al tăcerii/strigăte mutedescojite de căldurăînțeapă obrazulici-colo/ umbre se zbatsă rupă un lanț nevăzut de caznecerul ca o pelerină/ căzută de pe umeri*i-a spus de mai multe ori /că în constelația capricornuluipaturile războinicilor sunt goale /iubirea are gust de iarbă uscatăiar în păducherniță sunt numai țipete de copii-cine ești tu?elasticul măștii era prins de crengile uscate ale unui copac-sunt spiritul cireșului
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 105Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin*apele mării roșii/ s-au dat la o parteo potecă din spărturi de amintiriși-a întors fața spre cetatea atinsă de trăsnet/în exilfrica îngrămădește sub ziduri și porțijertfelnice /spre ultimul limanalbina fosforescentă/ vântură amorțeal*îndurare / parcele împrejmuitede senin-sub îmbrățișarea timpuluiun albastru de noapte cu steleiertare/ cum se înclină grilajele spre o licărirede bucurie- / sub îmbrățișarea timpuluiun roșu de îndemnuri de luptămilă/ sub garduri de viță de vieaburite dorințe-sub îmbrățișarea timpuluiun galben de neîndurătoare poveribunătate/ în afara zidurilorfuria pietrei-sub îmbrățișarea timpului/ un alb de nebănuite statorniciri*din raclă / se desprind un fel de ramuri cu frunze din onixrodul este bun dar nu-i de mâncatpoamele aduc relaxarea dar întunecă privireafructele au darul talismanelor dar nu sunt vrednice de doritadăpost cu pelin/ zdrobit de țiuiturile urechii/ în cântecul harfelor tale vei muri*zile străvechi /ținta săgeții:centrul cercului format din pietrele cunoașterii-urcând pe meterezeomul a înțeles armonia cosmosuluizile străvechi /ținta săgeții:activarea conștiinței-urcând trepteleomul a înțeles binefacerile iubiriizile străvechi/ ținta săgeții:întortocherea potecilor-urcând munteleomul a înțeles logica întunericului
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 106Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin120. MERITĂ - Maria ChirtoacaPentru pâinea ce se coace-n vatră,Pentru lacul încărcat de nuferi,Pentru colţul ierbii de sub piatrăMerită, din când în când, să suferi.Pentru graiu-n care-ţi cânţi durerea,Pentru luna ce pe val se zbate,Pentru moartea, pentru înviereaFiecărui vis de libertate,Pentru tot ce ne-au lăsat părinţii,Pentru dulcea prispă de acasăUnde vin la ceas de taină sfinţiiŞi ne fac trăirea mai frumoasă,Pentru oaza noastră de iubire,Pentru munţii ce răsar din ceaţă,Pentru dorul ce ne stă în fire,Merită să fii român o viaţă.121. Cei ce nu aud - Liliana Badea-Cârstea (Târgoviște)Îmi voi desena vorbelesă le poată vedea cel ce nu aude,cei ce nu aud...Să le poată înţelegeşi cei ce nu vor să asculte tăcând,cei ce ascultă în gând.Îmi voi colora gândurilesă le aştern în pânză şi-n lutsă le poată simţi şi cuprindecel ce nu poate auzi şi vedea,refuzând.Îmi voi întoarce privirilede la toţi cei ce nu văd şi nu auddecât vorbele lorşi gândurile pe care le macinăşi le transformăîn scrum și în nor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 107Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin122. UN BUȘTEAN ȘI O BUȘTEANĂ – George Bădărău (Iaşi)ardem în soba vecheeu și iubita meadouă capete de buștean aduse de la munteîntr-o sanieardemvâlvătăile alcoolului din paharese îngână cu vâlvătăile noastre în sobăprintre cărbunii metamorfozați în animaleși păsări roșiidăm din picioare iubitodin inimădin noi înșine până la extazpână când copiii vecinilor aruncă în flăcăripoezii de dragostesă ne întrețină iluzia existențeifemeile în vârstă aruncă scrisoricriticii literari aruncă jumătate dinistoria literaturii româneo!, o! acolo în sobă noi doiun buștean și o bușteană roșcată țopăindfericițiîn timp ce școlarii împrăștie artificiiîn cosmosul claseiconffetibilete de la examenul de corigențăiar noi ne agităm cu picioareleîn cenușăsimțind cum ne cresc aripi roșiila temperaturi ridicateîn soba cea vechede parcă ne-am pregăti pentru o expozițieinternaționalăcuprinși de vâlvătăile iubiriivai tu bușteanode esență taretranspirăm uzi până la pieledeasupra noastră umbre negre saupăsările morțiiși noi ardem în sobăiubirea ne mistuiedoar noaptea ne refacem ca și cumnimic n-ar fi fost
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 108Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinstăm lipiți unul de altulfibră de fibră așchie de așchieflacăra crește și odată cu eadragostea noastrăpână nu mai încape în sobă și iesepe coșrăbufnește prin acoperișul de șindrilăcu porumbeiurcă în copaci de pe o creangă pe altaîn văzduh până la ceriau foc stogurile sfântului Iliecare telefonează la 112și tu alergi cu claia de părrâzândîn pana meaîn timp ce eu mă sting…123. LA CASA PĂRINTEASCĂ – Victor Burde (Alba Iulia)Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ,Rămasă de la tata - din străbuna-i glieIn sat, mai toată uliţa-i pustieŞi nici copii la joacă nu mai sânt.Căsuţele prin vremi s-au coşcovit,Stând să alunece spre mal de apăCăci timpu-n trup şi-n maluri sapăŞi buruienile-n fereşti au năpădit…In curtea casei mele părinteşti,Doar nucul pus de tata mai rodeşte.Cireşul s-a uscat şi creanga-i mărgineşte,Grădina din vecini, cu meri domneşti.Prin geamul colbuit de anotimpuri,Zăresc năframa mamei şi-un ştergarŞi-n cui, mai rugineşte bătrânul felinar,Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri.Icoana cu Iisus, aproape că-i desprinsăDe pe peretele cu laviţă şi masă ;Mai binecuvîntează liniştea din casă,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 109Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDar candela - nu-i mai demult aprinsă...Îngenunchez precum la LiturghieŞi spun o rugăciune pentru ei,Mama şi tata - dragi părinţii meiŞi pentru timpurile din copilarie,Ce ştiu că niciodată, nu au să reînvie!124. Sunt singura… - Mary MariutzaSunt singura-noapte,Aud numai soapte,Te vad doar in visEsti fruct interzis.Cu luna vorbesc,Stele ma privesc,Inima-mi bateIn miez de noapte.E doar ora doua,Si afara ploua.125. Clipa care va veni – Doru-Cristian DragneÎn zadar mă lupt cu somnul şi, cuprins de resemnare,Număr stelele căzute ca în cea din urmă zi.Adun paşii către tine, ancoraţi în aşteptare,Încât să rezulte clipa care, poate, va veni...Întuneric şi lumină... două drumuri nevăzuteCare ne-au adus alături: file din nescrisa carte,În destinul nostru tragic, bieţi actori din filme mute,Nu-ntunericul ne cheamă, ci lumina ne desparte.Viaţa mea e o oglindă cu imagini răsturnateAşteptând un chip angelic din albumul meu cu stele.Însă rama este strâmbă, iară sticlele... ciudate!Nu pe tine te reflectă, ci doar visurile mele...În oceanul meu de clipe eu sunt ploaia care cade,Sunt un leit-motiv ambiguu într-o existenţă gri.Printre valuri de senzaţii, unduiri triste şi fadeTu eşti farul ce mă-ndrumă şi motivul meu de-a fi.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 110Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDar nu-mi pasă nici de stele, nici de-oglinzi sau de lumină,Las deoparte-ntreaga lume, dacă lumea nu mă vrea.Spun adio ancorării în eterna mea rutinăŞi-aştept clipa care vine să mă ducă-n lumea ta...126. ALB ȘI NEGRU – Luminiţa Ciobanu (Italia)Toate cuvintele negre rostiteîn zilele cu furtuna în sufletle-am aruncat în sertarealbe de conștiințăsă se albească în neaua lorși am rugat timpulsă le spele în lungiclepsidre de memoriemi-au rămas cuvinte albefantasme de cuvinte în griși scame de vorbe negreîn vârtejul viforos alzilelor fără un rostharnic țes fulare albede îndrăgostite șoaptepentru urechi acum închiselas speranțe să existeîntre pași de alb și negruși ferestrele cu soareflori de mac răsar înfiorateîn cenușa de sub pleoapecând mă chiemi în miez de noapte.127.Mă leagănă tăcerea-n noapte ... - Șarban ElenaMă leagănă tăcerea-n noapte,M-aruncă violent în viseȘi văd cu pleoapele închiseUn chip frumos vorbind în șoapte .Nu știu ce spune, însă lacrimi,Îmi inundează cu cruzimeAl sufletului adîncimeȘi mă cufundă-n mii de patimi…Iar trupu-mi tremură-n durere,Speranțele se sting sarcastic,Iar tu zîmbești viclean și drasticȘi-apoi te stingi și tu-n tăcere..
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 111Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinȘi cad în jos de la-nălțime,Lovindu-mă tot mult mai tare,Ranită-mi caut alinare,Dar jos e frig și doar asprime …Tu iarăși treci plutind în soareCălcîndu-mi lacrimile fine,Ce-aștern covoare cristalineSub ale tale reci picioare…128. FLORI DE LILIAC - Drapac DumitruÎnfloresc copacii, încordat e cerulŞi pomul albăstrui devine-n-cet mai viuAl primăverii zîmbet acesta îmi e ţelul,Şi bărbătos la faţă încep din nou să-ţi scriu:„ O primăvară caldă te ţine în căldurăCînd nu te-o ţine ea te-oi ţine iarăşi euÎn raiul primăverii cu flori de măr şi murăCu razele de soare şi-un braţ de curcubeu.Un braţ de liliac şi-n noapte iarăşi euŞi dinspre-o stea măruntă apare Dumnezeu.”Privesc încet la tine, privesc încet la lunăApari şi tu cu Domnul cu-n iz de „Noapte Bună”.129. Clipa Suspendată - Bițună Ana-Maria (Bucureşti)Imediatul început al ideilorSe contrastează cu două cuvinte:Iubire şi tot ce ai în minte,Dar şi cu tot ce vezi deasupra stelelor.Simplitatea halucinantă a vieţiiMă ajută să trec pragul cu discernământ,Şi roua de la începutul dimineţiiMă face să plâng şi să-mi doresc pământ.Ora nouă mă alarmează ca o săgeatăCe inima pe loc mi-a străpuns; milă nu-i,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 112Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDar voi mai putea vreodată să fiu salvată?Căci trupul mi-e prins de lume-ntr-un cui...De tinichea, imobilizat în trup mi-e sufletul,Respingătoare, aproape de tine mi-e inima,Năvalnică aspura mea era iubirea ce-nsumaZeci de ani eterni ce ascundeau suferinţa cu blatul.Strâmtoarea-i tot mai largă, cand visez la viitor,Dar nu-i ochi care să vadă că privesc la muritor,Şi el, ca un maestru dirijor, tulburat şi-n grabă,Pe buze cu un deget m-apasă şi mă-ntreabă:„Dacă-i iarnă lângă tine, iarba tot creşte,Dacă-i ploaie şi furtună, Soarele străluceşte,Dacă-i cineva bolnav, suferă şi e pe moarte,Dacă-s eu, cu sufletul pierdut, mă ajuţi cu şoapte?Am nevoie de-ndrumare, tu, de-ai vrea să crezi,Ai putea să mă salvezi cu tandreţe spirituală,M-am îndrăgostit, crede-mă, de-ai vrea să veziDincolo de grotesc, de-o imagine superficială.”Un vârtej format în minte mă desprinde iarDe toată fantezia din realitatea absurdă, darÎncerc să-mi încleştez mâinile şi să sperC-am să-i răspund c-un aer mult mai auster.„Umblu zăpăcită, fără speranţă, în negură,Şi tot timpul în oglindă mă văd singură,Acum tu vii la mine, e uimitor, dar adevărat,Şi-mi oferi iubirea după care-am tot strigat.De ce întâmpin mereu dificultate în a te iubi?De ce trebuie să existe lună şi stele, noapte şi zi?Cum pot să imortalizez această clipă?Spune-mi cum să scap de ură şi de frică!De ce explicaţia e-ntotdeauna concisă?Nu-mi voi mai recăpăta inima, sunt convinsă.Ştiu ...” şi cerul peste mine-l simt căzând,Dar şi-o viaţă nouă alături de el începând.Sărutul acesta al nemuririi l-am avut
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 113Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi-l voi avea mereu cu el în tăcere,Fără suspine am primit această avere,Clipa suspendată mă ţine-n viaţă, am ştiut!130. Mâine la șapte – Nuţa Istrate Gânganîn oraşul acesta se moare încet(ştiu obiceiul locului am murit de câteva ori pe aici)stinge felinarul aprinde candelarăscumpără nişte păcatenu ştiu dacă ai bunuri de împărţit(m-ai împărţit pe mine odatăla o slujbă de pomenire a iubirilor dezgropatedupă şapte anieram mai bună decât orice bun al tăumeritam împărţireanu pot să uit cum câinii adulmecau oasele albiteşi corbii ciuguleau orbitelete priveam de sus cum plângeaivăitându-te precum bocitoarea profesionistăde la municipalplângeam şi eu de ciudăîncă mai credeam în lacrimile taledupă şapte ani de mormântfurioasă că nici atuncinu ai putut plânge bărbătește și solemn)aveam o candelă pe undevamirosea a ulei râncednu mi se părea deloc sfântă(dar ce mai e sfânt pe lumea asta?)o păstram pentru morți și învieride tot felule luni e întuneric si nici nu-i șapte încăbisericile nu se deschid decât duminica(precum shopurile în timpuri odioase)şi uneori sâmbăta după cinci“când facem curăţenie printre sfinţi”murim în fiecare zioamenii au predilecție să moarăcând le este lumea mai dragă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 114Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinmurim zilnic ce te miri?mâine la şapteîncepe numărătoareavom muri pe inversapoi ne vom naşte probabil cam pe la aceeaşi orălasă bocitul...de la naşterenu scăpăm niciunul131. Teritoriul durerii – Angelica Stan1.dimineaţa aceasta e un întuneric pe doso plăcere privită inversdin unghiul durerii_un pieton privit din unghiul roţiiîn momentul impactuluidin durere se face un drum încolăcit în spiralăcoboară şi urcă în acelaşi timpca-ntr-un desen de Escherconduce nebuneşte _mă ducepe autostrăzi mute şi drepte ca nişte călugăriţeapoi pe drumuri cu piatră solzoasăapoi pe burţi de nisip mişcător_eu nu mai privesc demult peisajultabla maşinii a devenit un strat al pieliimotorul _un fel de stomacşi capul încarcerat în el însuşicu roţile-nvârtindu-se în gol2._ o cârtiţă sapă un tunel între tâmplele mele:eu sper într-o evadare_ea crede într-un mormântdevenit patrie.3.ceva îmi accelerează sângele
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 115Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinca pe o bandă rulantă pe care merg fără să vreaumai repede decât toţi ceilalţiparând totuşi că stau nemişcatăfaţă de centrul fiinţei meleunde durerea s-a fixatprecum un magnet4.camera migreneitrebuie sa fie curatăbine aerisita, bine întunecată şi liniştită.Întunericul şi liniştea au rolul de a protejacoarda întinsă a durerii_muzica eicare torturează în acceaşi măsurăîn care şi vindecă.De aceea, privind de aicidurerea este şi ea, o artăîn care cuvintele îşi pierd încet-încet puterileşi trupul nu mai reprezintă decât un locdin care trebuie să pleci cât mai repede.5.Camera migrenei este camera meadotată cu aparatură de ultimă generaţieaici scrisul curge pe foi de electroencefalogramăunde fiecare mişcare a cortexului e pândităde un ac hiperinteligentcare scrie cuvinte în formă de unde, de valurimai lente, mai rapidemai rotunde, mai ascuţiteşi dincolo de ele durerearamâne un portativ gol.6.libertatea de a sta în cuşca migreneiprecum un dresorîn cuşca leului săuhrănit cu hălci proaspeteîn fiecare zilibertatea de a scrie în gândpe pereţii interiori ai craniului
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 116Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin_acolo unde durerea şi-a făcutchip cioplit.7.visez cu organul dureriivisele mi se nasc vii şi cu sângele caldmamifere cu caractere hibridedimineaţa le mângâi_îmi sunt asemănătoare_îmi sunt devotate(fără ele ai fi putut crede că durereae o târfă de lux)între mine şi organul dureriie o încrucişare de intenţii serioaseo intersecţie de coşmaruri producând plăcereun accident genetic perpetuatpe cale naturalăîn scopuri obscure.132. Exerciţii de nemurire – Andra Gabriela ProdeaSingurătatea prinde rădăciniȋn păienjenişul buzelorarse de lumina unei stele căzătoareCânt in urechea ta roasă de moliila aceeaşi chitară albă a luniiIti aminteşti cum mariachi ne dedicau serenadesub corola cireşului de săruturi coapte?Amintirile ne leagă de pat cu o panglică de satinpe care mă temeam să o decupez cu foarfecaca sa-ṭi redau ghemotocul de libertateȋncâlcită in plasa vitezeiZâmbete cu dinṭi infiorători de albi se aleargăin anticamera nesomnuluica nişte fluturi agitaṭi de invazia chipurilor născutedin magma purpurie din noiO picătură de ghinion se strecoară in ladacu păpuşi matrioşka de pâine prăjităgata să le desprindă juponul cu un cuṭit nebărbieritSimt că trebuie să arunc speranṭele in cada plină cu spumă de frappési să le spăl pe spate cu săpun de Marsiliapentru a le dezbrăca de mirosul de viaṭă ieftină,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 117Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinȋmprumutată de la o corcitură de pechinezNu mai ştiu de cate ori am sărutat intunericul pe buzecrezând ca te sărut pe tine,tu care dormi buştean in paradisul dirijat cu telecomanda ingeriloralături de stelele trase la xerox dupa modelul platonicianAm impresia că te voi mai imbrăṭişa o datăcam tot pe la jumătatea lui decembriecând Dumnezeu va trimite cornflakes de speranṭă la pachetdin care să ne modelăm un destin-origamifără a cunoaşte cum se termină iarna la eschimoşi!133. Sunt în trecere, iubire - Fărcaș Narcisa LilianaDâră de nisip suntPeste lespezi îngenuncheateDe ochiul noduros al timpuluiAmintire suntPentru cel ce zidește marea în scoiciȘi le dăruiește apoi cu un zâmbetCocorului cu un picior de lemnVârtej de fum suntDansând cu visele unui vânzător de castaneO polcăPeste sofisticate spaime cu urme de rujCunoscând toate acestea știi căSunt în trecere,iubireLunec prin inelul aruncat de lună măriiȘi ajung la ghicitorul în spumă de mareLângă fluierul său alb ce cântă păsării cețiiIrosesc apoi un minut să sparg câteva flori de gheațăPeste aromele ultimului ceai băut cu umbrele străziiÎn jurul unui felinar plictisit de a mai fi felinarCaut cerceii nopții risipiți prin cafenele(Îi adun unul câte unulPentru colecția cumpărătorului de vânt)Și-mi aduc aminte căSunt doar în trecere,iubireVârtej de fum suntDansânt cu visele unui vânzător de castaneO polcă.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 118Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin134. Femeia patruped - Poezie scrisă de Cris (nume fictiv),,fac dragoste cer libertate, egalitate, fraternitate,paternitate, singurătate şi placarditate” G.NaumPe la 4 noaptea ies din visdintr- o groapăapoi fixez un zid al camereişi mintea mi se ocupă de femei cu anomalii comportamentale.Una sub ochelaricu inteligenţă pătratăîşi cosmetizează interiorul.Alta îşi mişcă şarpele gurii pe limbi fluentesă fie săltată în top de cea sub căciula de iepurecu gesturi diafane din lipsă de experienţă.Ultima devine coprofagnu suportă ideeacă miros a om.Dacă toate se ţin de mânănu cresc în ochii mei nici cât femeia patrupedcu vegetaţii culcate la pământ hămesită de caldse gudură pe lângă munţi de creaturi fără raţiune verticală.Poate ar trebui să-mi scot sufletul pe stradă.135. Tăcerea – Coman DavidTăcerea este totul, vântul nu suspinăVesmântul tău lugubru, zadar în amintireAceeaşi ochi mereu, aceeaşi nemişcare lină.Prin ura ta nebună, netrebnică iubire.Osândă morţii întâmplare, te-mbie fericireTe certi cu soarta şi destinulAceeaşi noapte zbuciumată plină de iubire.Şi martor e doar vântul.136.Oameni în halate albe (La spitalul de copii Nr.3) –Domnica Lazăr (Irlanda)E iarna grea, iar gerul receLa geamuri bate cu fior,Crestează ramuri la ferestreȘi fulgii mari se prind în zbor.În încăperea încălzităCopii mai mari, mai mititei
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 119Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAdoră joaca lor plăcută -Vai, cum ar mai zburda și ei!Dar, iată, cu viteză mare,Salvarea vine la spitalCu-n băiețel în șoc, sărmanul:“Stupidul accident stradal”…Măicuța lui abia pășeșteȘi lacrimile-i curg șirag:“Salvați-mi, vă implor, copilul!Acesta-i tot ce am mai drag!”Un alt micuț, în joaca mare,Zburdând prin pat cu mult temei,Căzându-i jos o jucărie,Căzu și el în urma ei.Părinții-ndurerați cu totulVin grabnic, deznădăjduiți:“Tratați-ne, rugăm, odorul!Suntem atât de necăjiți!”Cu ochii triști, plini de blândețe,În brațe doctoru-l primi;Cu mare suflet și finețeSurori veghează zi de zi…Iată, mai vine o fetițăCu ochiul traumatizat:“Eu m-am lovit cu săniuța…La săniuș, la noi în sat!”În plină zi sau miez de noapteApar aici, fără răgaz,În pragu-acestei instituții,Copii cu lacrimi pe obraz.Iar oameni în halate albe,Veghind viața micuților,Aleargă-n grabă, operează,Fac tot ce stă-n puterea lor.“Vă mulțumim de sănătate!Vă mulțumim de ajutor!Copilul, iată, îmi zâmbește,Trăind din nou, încrezător!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 120Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă ne iertați pentru nopți albeCe-ați suportat cu stoicismȘi-n tâmple iarna de soseșteE tot un semn de eroism!Să ne iertați, că-n nopți de gardă,De multe ori v-am deranjatCu atâtea lacrimi și necazuri!Vă mulțumim, ne-ați ajutat!Dragi oameni în halate albe,Noi vă dorim să fiți, în timp,Cu sufletul cum e zăpadaSau roua florilor de câmp!Și să vă crească odorașiiAșa, ca florile-n câmpii,Să nu mai știți ce e necazul,Să-i creșteți doar spre bucurii!”137. Strălucitoare astre – Lăcrămioara Zota (Bârlad)Trag cerul peste mine cu tot cu stele mii.Le număr, nu sunt toate…tu, de ce mai rămâi?Cu-n mic efort te-aşează, in palma mea să stai.E-aproape dimineaţă, lumină n-ai să ai !Cum te-aş lăsa pe tine fără surori, nu vii?Se scurg secunde repezi, nu-i timp să intârzii!Te văd, ce delicată in palma mea te-aşezi,Te-alătur celorlalte…să nu crezi că visezi!Vă strâng la piept o clipă, apoi v-arunc spre cer.Toate să işi ia locul…zâmbiţi, atât vă cer!In coltul de fereastră, mereu vă voi privi,Strălucitoare astre, mă veţi călăuzi!138. Tu, ţara mea! - Marian MALCIU (Slatina)Te port în suflet şi în gând,Te port în inima-mi ce gemeCând trec hotarele plângândŞi las în urmă doar blesteme.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 121Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinTu eşti al moşilor pământLăsat, ca moştenire sacră,Cu obiceiuri şi-al lor cântStatornicite-n astă vatră.Tu-mi dai putere să trăiescÎn aspre vremi de sărăcie,Când peste graniţe muncesc,Lăsând în lacrimi sfânta-mi glie.Tu-mi dai chemare să revinDin lumea rece şi stupidă,Să umplu cupele cu vin,Să ard gunoi şi pălămidă!Tu-mi eşti iubirea de pământ,De munţi, câmpie şi de mare,De tot ce port în mine sfânt!Tu-mi eşti iubirea ce nu moareNici când în viaţă nu mai sunt!139. Sufletul copiilor - Elena StanSufletele copiilor,Fântânile viitoruluiDin care sorb părinți și bunici.Și din careÎnverzesc basmele.Nu otrăviți sufletele copiilor,Turnând soda caustic a răutățiiÎn izvoare de cristal!Nu aruncați nici cenușa lăcomiei,Nici leșurile lașității,Nici cioburile umilințelorÎn sufletul fără nor!Copiii sunt oglinda unei națiuni,Apa vie,Seva care urcă în plante,Soladații, medicii, profesorii de mâine,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 122Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinȘi mai ales artiști veșnici!140. Trandafirul negru – Ioana RamonaNu este rochia sau părul,Eşti tu....Roza .Eşti frumoasă .Atât de frumoasă încâtMă doare sufletul,Şi inima-mi tresaltăCând mă gândesc ...Că eu aş vreaSă fi tu roza mea.Un trandafir fermecător,Cu un parfum uluitorCu spini mici şi fermecaţi,Plini de otravă injectaţi .Să mă înţepi încetişor,Să simt veninul cum uşorSângele mi-l tulburăGândul mi-l întunecă .Parfumul tău ,Cel mai bun vinCu gust absolut sublim.Chipul tău trandafiriu ,Angelic , mistic şi zglobiu .Ochii tăi două diamante,Scânteiau în neagra noapte .Glasul tău cel misteriosSusur de izvor muntos.Şi oricât de mult aş vreaSă fi tu roza mea,Te asemeni pe deplinUnui trandafir cu spini.Dulce, suavă şi frumoasă,Dar şi foarte primejdioasăRoza...Cu inima împietrită,Ce plânge de durereMă doare sufletul la a ta vedere.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 123Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin141. Cu dor de Eminescu - Vera Craciun (Galați)Cu dor de Eminescu și de a slovei sale,Admir nemărginirea în zboruri, visătoare,Iar ochii-mi lăcrimează, în taină, plini de jale….Ce este Eminescu? O stea nemuritoare!O flacără ce arde, scânteie –nălțătoare,Un gând croind luminii, Luceafărului, cale!Cu dor de Eminescu și de a slovei sale,Admir nemărginirea în zboruri, visătoare.A fost și este rege! Cuvântul său nu moare,Coroane-n veci slăvite se tânguiesc agale.Pustiu este și codrul. Cumplită resemnare:De la semețe creste, la teiul trist din vale …Cu dor de Eminescu și de a slovei sale,Admir nemărginirea în zboruri, visătoare.142. Răbdare, răbdare – S CosminRăbdare, răbdare, am şi aştept,Citesc azi ca un prost, mâine să fiu deştept.Asimilez orice aud nou şi-mi place,Scriu pe vreme de război, numai despre pace.Încerc să nu mă irosesc,cum mi se doreşteRăbdare, răbdare, plăcerea-n mine sporeşteNu intru într-o scurgere a timpului fără rost,Şi nici nu plâng după zilele ce-au fost.Adesea aud că lumea este nervoasă,Din lipsă de servici, din lipsă de casă,Răbdare, răbdare, va veni şi timpul vostruSperanţa de mai bine este motto-ul nostrum.Vedeţi voi vremurile ce le trăim,Peste ani de zile în cărţi de istorie o să le găsimAşa că puneţi în desagă tot ce înseamnă a şti,Răbdare, răbdare, am cât voi mai fi.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 124Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin143. Chip angelic – Dulghier TatianaMotto : Poezia reprezintă căsătoria realităţii cu idealul în sufletul poetuluiFlori de cireș tot cobor de pe ramuriPe calde petale purtând albe flamuri,E timpul să facă din ele-mpreunăLumina credinței o mândră cununăȘi ploaie de stele să cadă la geamuri.Zborul de raze planează-n iubire,Apoi se îndreaptă spre pașnica-ți fire,Ți-e chipul angelic aripa lor plinăCe poartă sublimul în zarea seninăȘi-mprăștie lumii a ta-nchpuire.Marea își plânge destinul prin valuriȘi proiectează apusul pe maluri,Ca chipu-ți angelic o urmă să laseÎn roșii și fine culori de mătase,S-adune a algei iubire din taluri.Drumul îşi pierde cărarea de vedeChipul angelic ce-n doruri se pierde,Cântă și tihna ascunsă-n ţărână,Soarbe răcoarea ce doarme-n fântână,Fiindcă zeiță din templu te crede.Iar când apari cu frumoasa cunună,Flori de cireș pe petale îsi sunăGlas de iubire pătruns de finețe,Cuget curat în a ta tinerețe,Toate pe chipu-ți angelic se-adună.144. Imperfect de perfect... – Cristian Deniza IrenaTe rătăcești printre gândurile meleȘi te transformi în vânător de sentimente;Ești ca o dilemă!Indispensabil... și totuși vreau să scap de tine.Mă amesteci ca pe-un cubȘi dorești să mă transformi într-o singură culoare,Unică, simplă, perfectă.Dar, dragule!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 125Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDesprinde-ți visele de pe bolțile apuse,Respiră zilele, aleargă norii, suflă genele păpădiilor,Inspiră căldură și expir-o, dăruiește-o, cu tot trupul.Uită timpul, urmează-ți destinul, respectă-ți propriile reguliȘi deschide-ți ochii către suflet, căci acolo găsești frumusețea,Frumusețea inefabilă, dar mascată!Ascultă-i cântecul,Simte-i tresăririle, află-i răspunsurile,Descoperă-i realitățile interioare,Și nu căuta aparențele fizice, expresive,Ci realitatea ta, a mea, a vieții,Nu perfecțiunea imperfecțiunii.145. Camerele inimii – Celestin CheranInima sa aveaCâte o camerăPentru fiecare durere sau plăcere,CamereCât memoria elefanţilor.O camerăPentru o după-amiază în parc,Pentru un cer senin,Un vânt de iarnă,Pentru o mână ruptă,O haină colorată,Pentru un plâns umil,Un zâmbet trist,Un râs curat,Un sărut.Câte o cameră specialăPentru revelaţie.Budoare pentru iubiriŞi iatace pentru somn.Altele nemobilatePentru ceea ce-i esenţial.Unele întunecatePentru rău.SufrageriiPentru plictiseală.Un beci adâncPentru înmormântări.O pivniţă cu vinuri
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 126Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinPentru tristeţe.PoduriPentru nostalgiiŞi mansardePentru speranţe.SingurătateaO ţinea separat:Uneori pe coridoare,Alteori pe balcoane.Avea câte o camerăPentru fiecare durere sau plăcere,Camere cât amintirile unui elefant.146. Domnişoara Nimeni - Florentina Loredana DalianCând şi când bărbaţii mă mai iubescaşa pe la vreun colţde stradă prăfuităUltimei de care-mi aminesc îi ziceDrumul Vacilor –desigur pentru că pe acolo trec vacileCând şi când mai trec şi eupe strada aceeadar numai euam voie s-o spunCând şi când poeţii îmi mai dedicănu versuri nici vorbă- poezia s-a cam demodat –îmi mai dedică spun câteo partidă de amorÎn cinstea ta – îmi zicEu –după toate convenţiile după toate abeceurilecomportării civilizate şi altefandoseli politicoasece s-au mai inventat pe la oraş -ce-ar trebui să răspundLa noi la ţară – pe vremea când eram copil –când lumea n-avea chef să-ţi asculte tâmpeniile
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 127Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinţi-o reteza scurt – hai sictirEu am crescut jumătatela ţară jumătatela oraşn-am învăţat fandoseli dar nicisă zic hai sictir cu toată gura nu ştiuîmi iese un hai sictir aşa mai anemicdin care ei înţeleg doarhaicând şi când romanticii îmi mai oferăcâte o orhideesălbaticăaşa ca mine cânddau să muşte fiarele sau cândiubesc până lanu lacrimi nici vorbăşi astea s-au cam demodat...odată un sculptor mi-a dedicato domnişoară – nu râde –o domnişoară care se numea Nimenipentru că nevastă-sa geloasăi-a zis cine mai e şi fâţa astael săracu’a vrut doar s-o imite pedomnişoara Poganydar fiindcă nevastă-sa ar fi zistot o fâţă şi astai-a explicataceasta se numeşte domnişoara Nimenişi-aşa a rămasCând şi cândmă întreabă oglinda – tu cine eştiÎn faţa ei am curajîi răspund hai sictirEu sunt femeia pe carebărbaţii o mai iubesc când şi cândcăreia poeţii îi mai dedicănu versuri nici vorbăşi sculptorii domnişoareşi căreia romanticii – doar uneori –îi mai oferă orhidee
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 128Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublince nu-nţelegiEu – după toate probabilităţilestatisticii matematice sunt femeia tuturortimpurilorşi a tuturor verbelorconjugatedoar la prezentAdică nimenirosteşte oglindaneîntrebatăşi dând să plezneascănu de invidienici vorbă147. Femeia cu clamă – Aurelia Georgeta PăunescuFemeia cu clamãaleargã de dorul nimãnui,din ce în ce mai înapoi,strigându-se pe numepânã işi aude vocea vorbind de una singurã.Şi dacã altãdatã se întâmpla sã-i rãspundãcâte o întrebare, pe ici, pe colo,de ceva vreme, apa din plãmânii sãie din ce în ce mai mizerabilã.Tace.“Trãieşte-ţi viaţa ca un izvor”,citise undeva.“Trãiesc ca un izvor tulbure,de dragul pãmântului. ”Femeia cu clamã se sperie de rouã,nu mai crede în naturã.Adoarme în scorbura sa,pe o pernã din cactus,primitã de ziua ei,în ziua în care gustul de tortn-avea niciun gust,mirosea a zgomot şi amorţealã.Se fãcea cã braţele-i zâmbeau mereu a frunze,cu pãrul frumos aranjat,prea frumos aranjat,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 129Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinprea femeie ca sã nu doarã.N-o mai las sã alerge nicãieri…O scot la o plimbare prin poezie.148. La Psalmul 6 - Valeria Manta Tăicuţusă nu mă mustri, Doamne, cu mânie,nici cu urgia să nu-mi faci certare,ci miluieşte-mă în marea tulburarece m-a albit ca foaia de hârtie;şi până când în suflet să se zbatăca peştii în năvodul lor de moarteecouri la netrebnicele faptece din greşeală le-am făcut vreodată?întru suspin am ostenit şi plângecămaşa de pe mine, Preaînalte,e pat de suferinţă orice noapteşi par pictate zorile cu sânge;dinspre vrăjmaş vin des bârfeli şi şoapteşi-n foc se schimbă tot ce mă atinge.149. fericirea există doar în sculpturile lui brâncuși – LaurențiuZloteanunoaptea se lasă peste pleoapele noastre-nchise,precum o pătură este trasă peste același capcare gândește aceleași gânduri,de parcă maturitatea s-ar rezuma la mărimeacerebrală a vieții,când de fapt maturitatea stă toc-mai la căpătâiul nostru.se numește apropierea noastră de moarte,îmbrățișarea ei printre castele de nisipdărâmate în mod eficace șire-așezate în spațiul acesta dintre trupurile noastreunde și vântul blajin șuieră aproape cu disperare.de parcă ne-am viețui amintirile toate închistateîn adâncimea sidefie a unei scoici,de parcă am înghițit marea majoritate a perlelor șide parcă,ochii noștri ar reflecta bunătatea ce ne-a fost datăfără a ști că se poate deformaprin fuziunea unei vascozitati cu cel mai fertilovul al dimineții, în care,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 130Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinne așteptăm să fim treziți-ca dintr-un cocon să renastem-,să ne întindem aripile cu brațele încrucișate,aripile noastre cu pene deschiseîntr-un alb-gălbui strălucitor,de parcă am vrea să creștem împreunăsub același imperiu al solitudinii,de parcă stările noastre:surparea, denivelarea, și mimetismul ăstavirgin al celor ce-au rămas între noi,se parecă ne protejează, până cândal nostru sărut devine zgomot,până când apropierea dintre organele noastredevine fantezie, iar pielea ta începe să-mistrăbată pielea capului,de parcă aș avea ce proteja,când de fapt iubirea nu există cu adevărat,iar fericirea există doar în sculpturile lui brâncuși.150. Zâmbeşte! – Bistrianu EleonoraZâmbeşte! Te doare?Nu, nu te dor muşchii faciali când o faciViaţa e atingătoare?Ştiu, însă lacrimile pot curge şi când îţi deformezi fizionomiaîn râs nereţinut sau impus. Crede-mă, dacă-ţi depăşeşti maniade a te încrunta în sobrietate, o să te placimai mult. Şi dacă şi-n vestimentaţii flamboyante te prosteşti un pic,vei putea să-ţi imaginezi că mohoreala-ţi caracteristică e doar un ticcontrolabilŞtiu, ai nevoie să-ţi menţii conturul negru, însă impulsivele stridenţepardonabilpot să-ţi relaxeze propensiunile monocrome de a eticheta în prezenţeşi absenţetotul. Dă-ţi drumul ocazional, chiar şi sinucigaşii merită clemenţe151. Epuizat – Alin TerhesMăsor odaia din priviriîn căutare de versuri catifelateca să şterg bibeloul iubirii uitat
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 131Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinîntr-o cutie cu fâşii de trăire,năpârliri ale unei existenţe apuse.Dar muza tace.Îmi atârn trupul în cuierşi ascult în el molia timpuluicum taie firele tinereţiicu foarfecă din limbi de ceasornic,dar meditaţia este imposibilă.Sunt prea obosit.Închid ochii în coji de nucă,îi aşez pe râul somnului târziu,pe partea cea mai liniştită,fără vârtejuri de vise adâncişi stânci de insomnie.Îmi dorm şi stafiile.152. ADEVĂRAT A ÎNVIAT! – RADU BAESSoarele se ridica zâmbind din locu-i iarŞi vântul mângâia flori albe răsăriteDin clipa în care Iisus cel plin de harA înviat din morţi. Iar feţele cerniteSe luminau deodat´ cu bucurie mareŞi-n rugăciuni se cufundau smeriteMult preamărind pe Domnul fiecare;Luminile jucau pe feţele umbrite.Măslinii au uitat de răni şi suferinţăIar flori nemaivăzute se legănau în vânt,Iisus a înviat după făgăduinţăŞi bucurie mare aduse pe pământ;Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:“Hristos a înviat!” “Adevărat a înviat!”
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 132Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin153. m-am construit pe o coloană infinită - GABRIELA SASSUcolina gardiole(garda lui eol)se opune vânturilor nebuneSoarele mușcă din viile cuminți am nevoie de lumină de albastrucactuși ,măslini sălbatici ,irișii lui van gogh ,smochinul ,rezistă -n brațele mistraluluiori tramontanei,zumzet milenar peste via romana,les ventres bleus ,localnicii ,recunosc vântul ce va sufladupă consistenta miezului de pâine :cel uscat anunță mistralul, cel umed vântul marinventre bleu e cel care are rădăcini din tată-n fiu,pirați ,corsari,pescari,ciobanipământul acesta are o inimă , acest pământ are un pulsîntre mediterana și muntele acoperit de vița de vie nemuritoarebalena din zare -muntele saint clair- cade-n mare cu cimitirul său marin legendarpaul valéry invizibil ,de negăsit ,legănat de soarenotre dame de la salette ,capela miracolelor, binecuvântează drumul vapoarelor ,plânge marinarii pierduțilacul etang de thau al lui brasens leagănă barca des copains dabordel se odihnește-n vecii vecilor , după vrerea sa în cimitirul săracilor,cu fața spremalul lacului Etang de Thau al copilarieimă reconstruiesc pe o coloană infinită, sunt cetățean al lumiivoyager c’est exister,uneori îmi spun că visezsimt marea europă crescându-mi în vineam vecini purtați de mediterana : maurice,rachid,luigi,enrique,suleiman,ventres bleus, amestecați cu acești exilați de la fenicieni,greci și romani încoacefantomatic ere,hanibal însuși ,zice legenda ,a trecut însetata sorbit uimit licoarea sfântă a muscatului auriu a deformat sticla de vin până la ultimul stropricheliu,omul regelui,a distrus catedrale ,a taiat capete de rebeliorașul burților albastre,(ventres bleus numiți așa de pe timpul unei cumpliteepidemii de ciumă care i-a decimat)s-a întins dincolo de biserica -fortăreață Saint-Paul care la revoluție și-a pierdut clopotul campaniledepus pân-acum la primărie,la maison du peupleitalieni împinși de sărăcie au venit din sudul italiei-les macaronis-les ritals-au uscat mlaștinile,au creat la peyrade drumul de pietre ,au secat bălțileau numit locul la pointe courteportughezii-les morues- morunii-au fugit de salazar ,spaniolii de dictatura lui francoarabii harkis ,les pieds noirs ,instalați de-a valma de generalul de gauleîn focul războiului de independență colonial,când camus spunea jai mal à lalgériemă definesc pe o coloană invizibilăromânii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe a lorse mai ajută mai ales la făcutul colivelor,fug în spania,nu departe,sa cumpere varză,murături ,mititei,cozonac cu mac
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 133Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinau asociații ,pagina lor facebook "români la montpellier",sunt pe skype,schimbă vești din țară,înjură de mamă și de tată guvernul ,trimit mandate poștale,așteaptă vacanțelerevin acasă își,duc părinții la doctor ,fac pe grozavii în patrolse înscriu pe o coloană din ce în ce mai absentă ,pe măsură ce copiii lorau uitat ori nici nu vor mai sti vreodată dulcea limbă românăubi bene ubi patrianu există echivalent pentru starea de dor154. Andrei – Costea ClaudiaDeschid ochii. E primul lucru pe care îl văd,Îl sarut şi îi şoptesc că îl iubesc.El mă aude şi îmi zâmbeşte larg.Nu pot mai mult să îmi doresc.Ne bem ceaiul. La fel, deşi, în rest, suntem cam diferiţi.Ceai negru, lapte, zahăr şi povestiri despre ce-am mai visat.Iar uneori petrecem ziua desparţiţi,Dar seara dupa ce cinăm, savurăm fiecare minut rămas.E minunat. Cum din atâtea şi atâtea milioane de oameniAm nevoie doar de Andrei să fiu implinită...Cum pot să nu mai simt frică,Şi cum o singură persoană poate să mă facă atât de fericită.Nu e perfect. Şi nici nu îmi doresc să fie.Îmi place uneori să ne mai contrazicem, să ne certăm,Suntem încăpăţânaţi, poate ca şi un cuplu din o mie,Dar nu există ceartă la sfârşitul căreia să nu ne împăcăm.Mă face să râd,Mă face să mă simt ocrotită.Mă învaţă să cred în mine,Mă face să mă simt iubită.Închid ochii. Ştiu că dimineaţa după ce ma trezescAm să-l îmbrăţişez şi-apoi vom bea un ceai.Şi dupa ani de zile nu pot nimic mai mult să îmi dorescDecât să îmi petrec nopţile şi zilele lângă Andrei.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 134Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin155. Veri – Flaviu PredescuŞi s-a făcut iubireApoi, în şapte zile,Castele de nisipPe care toţi turiştiiZâmbind le ocoleauŞi s-a făcut amiazăÎn timp ce valurile calde moţăiauM-ai strâns de degetŞi mi-ai spusSă ne iubim în mare,În văzul tuturor…Şi s-a făcut iubire…156. Şi eu ma voi pierde………. – Mihaela Mircea“Et tu me perdras,et je me perdrai”Şi eu ma voi pierdePrin vreme şi vremuriPrin gloate ce crescLânga noi!Dar versu-mi te-o facesă tremuri,să tremuriAşa am promisPentru voi!Şi tu ma vei pierdePrin vreme şi vremuriSub taceri spunând fie…..Dar versu-mi te-o faceSă tremuri ,să tremuriSă simţi dulcea lui simfonie!Şi toţi ne vom pierdePrin vremuri……..cândvaS-o aşterne trecutul în cărţiNu uita!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 135Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin157. Cartea cu jucării – Nae Alexandra, cls. A VI-aCopilăria e cartea cu jucăriiÎn care descoperim multe minunății,E plină cu desene și cu jucăriiȘi e foarte îndrăgită de copii.Uite-un soldățel, e mititelȘi o păpușă frumos îmbrăcată,O mașinuță de curse încercatăȘi omul de nisip cu o mână de oțel.Toate jucăriile parcă au amuțit,Copilăria parcă le-a vrăjit,Cartea cu jucării nu-mi mai vorbește,Copilăria și ea amuțește.Cartea cu jucării e captivă în vis,Nu găsesc cheia ca s-o deschid,Dar când mă trezesc speriatăȘi jucăriile rămân de piatră.Aș vrea ca totul să fi fost doar vis,Copilaria-mi rămâne doar un efemer paradis.158. Fata din basme – Marinca Diana, cls. A VII-aÎntâlni și eu odatFecioară de împărat,Cu păr galben minunatPe umeri frumos așezat.Cu pielea albă trandafirie,Era plină de bucurie.Avea obraji delicațiCu pistrui mici decorați,Nas drăguț și răsfățat,Tot de față agățat.Purta o robă albăstrieCu mantia cenușie,Fluturând în vânt ușorCu tandrețea norilor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 136Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin159. Prietenia – Alexia Netcu cls. A VI-aUn melc micuț ședea,Pe o buturugă se legăna,La mama sa se gândea,Și plângea.O fetiță l-a-ntrebat:« Ce s-a-ntâmplat? »« Mama a plecatȘi m-a lăsatȘi bate un vânticelȘi mi-e teamă să stau singurel. »Mama melcului a fost găsităȘi fata a fost mulțumită,Melcul și fata au rămas amici pe vecie,Mamă, între cei doi ce prietenie !Nu știu ce au în comun,Dar au devenit prieteni acum,Când eu in imaginația mea i-am creat,Și pe voi v-am încântat.160. Copilăria – Șandor Florentina AndreeaCopilăria-i ca o floareCe înflorește doar o dată,Din păcate-i trecătoare,Dar oricum e minunată.Jucării și bombonele,Toate, toate-mi amintescDe copilăria dragăPe care o îndrăgesc.E frumos să fii copil,Inocența e un dar,Copilăria-i ca un crin,Se țese-n suflet cu har.Adesea seara mă uitam la stele,Visam că-s o regină în castele,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 137Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinPe curcubeu adesea călătoream,Ieșeam desculță-n ploaie și râdeam.Copilărie, tu aripi mici de fluturașiLe răspândești micuților prin ghiozdănele,Și fermecați îi faci pe copilașiSă-ți cânte ție cântecele!Copilărie, ești raza mea de soare,Îți port icoana-n sufletul meu mare,Chiar dacă soarele apune printre nori,Copilărie, tu rămâi grădina mea cu flori!161. Călători prin viață – Ana Petrescu cls. A VIII-aSunt călător prin viața astaȘi-n stații dese mă opresc,Dar n-am să uit că mi-ai dat șansaCu tine să călătoresc.Noi doi prin viață am pornitCu bagajele de mână,Am ales drumul ce-am doritȘi-am mers alături împreună.Ne-a legat prieteniaȘi-același țel ce l-am urmat,Și-n stații ne oprim adeseaȘi iar la drum ne-am îmbarcat.162. Gânduri despre copilărie – Hogea Răzvan cls.a VII-aCopilaria e ca o poezie,Te gândești că ești într-o fantezieCu balauri, zgripțuroaice și fantome.Demult Mozart era un mare cântăreț,Pe el se punea mare preț,Acum se ascultă muzică greaȘi nimeni nu mai vreaSă meargă în parcCu un prieten adevărat.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 138Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCopiii nu se mai pun pe carteȘi nu prea învață ca să aibă parte,Ei nu mai văd raza soarelui cea adevăratăȘi se uită la raza calculatorului cea falsă.Parcul e părăsitȘi nimeni nu se mai joacă în nisip,Copilăria a fugitȘi nimic nu s-a mai împlinit.163. Copilăria infinită – Canura Georgia cls. A V-aMereu îmi voi aduce aminte cu dragDe poznele pe care le făceam,De verile pe care le pierdeam sub fag,De florile pe care le mângâiam.Copilăria pe care n-o voi uitaO voi păstra mereu în inima mea.Gustul dulce mi-l aduce,Mintea mi-o seduce !În Universul copilăriei meleSe adună cele bune şi rele.Mama, ca o zână cu chipul ei blând,Mă alină cu-n bun gând.Cele rele în faţa ei pier,Şi-o speranţă apare pe cer.Mama e îngerul meu păzitorCe-mi călăuzeşte paşii spre viitor.Copilăria vreau s-o păstrez nepătată,Ca pe-o clipă fermecată,Ce-mi va îmblânzi sufletulŞi pe faţă îmi va răsări zâmbetul.În copilăria mea erau zâne şi zmei,Şi prin poveşti alergam după ei.Paradisul copilariei e fermecator,În suflet el rămâne nepieritor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 139Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin164. DANSATOAREA – Stănescu Andreea cls. A VI-aCând noaptea s-a lăsat ușor, c-o briză răcoroasă,Cu dans de frunze-nvăluit de-o rază luminoasă,Ei mintea a-nceput să-i zboareȘi-un dor de ducă s-o-mpresoare.Căci cine mai putea visa, dormind cu nepăsare?În strălucirea nopții-adânci, pe aripile lunii,Ea a plutit spre a-și găsi pe-acel prezis de unii.Și nemișcat l-a și zărit, cu stea bătută-n frunte,Se adapa la izvor, veghind tăcut o luntre.Cu ochii lui tulburători atâtea îi jurase,Ea tot ce mai simțea era doar briza de mătase.Ce și-ar putea dori mai mult căluții fără vină,Decât să zboare sus, în cer, pe aripi de lumină?165.Un fulg de nea rătăcit – Tăbăcaru Maria Teodora cls. aVII-aUn fulg de nea rătăcitA căzut din nori zăpăcitȘi, fără să vrea, mi-a rănitCaisul abia înflorit.Fulg de nea , fulg de nea, esti iubit,De toți copiii dorit,Când iarna vii cu ninsori,Cu daruri și cu sărbători.Dar vremea ta a apus,Zăpada mieilor s-a dus,Cum vrei să te-ascunzi printre floriCând le cuprind reci fiori.Mi-e milă de tine și-aș vreaSă te-ocrotesc pe undeva,Dar inima mea te-ar topiȘi-o lacrimă ai deveni.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 140Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin166. Primăvara ca un ghiocel alb – Ioana Cîndea cls. a VI-aDe sub omătul alb,A ieșit un căpșor dalb.Deși e mic și pricăjit,El curajos a ieșit!Cum de ieșise el afară,El arăta ca o specie rară.El era special,Cu căpșorul lui astral!Dădea din mâini si din picioare,El dansa frumos la soare.Când el a răsărit,Tot poporul a venit!El era ca un început,Pe care nimeni nu l-a avut.Imediat ce a răsărit,Vocea lui nu s-a mai oprit:Primăvara a venit!167. Gânduri pisicoase – Ivănescu Mara cls. a VI-aVoi ați auzit de pisici?Cele mari si mici?Alea drăgăstoase și pufoase,Care merg grațioase,Care stau și se pisicesc,Lângă tine se cuibăresc?Ei bine, eu am avut una,Frumoasă, dar modestă,Care dormea pe fereastră,Era mică, dar protesta:Noi pisicuțele,Prea suntem alea drăguțele,Trebuie să fim puternice,Agere și loiale!O să ne schimbăm,Dar nu o să organizămO mare și ordonată
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 141Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinIubire necontrolată!Noi tot suntem și rămânem,Pisicuțe scumpe și drăguțe!168. 1 Iunie – Trohani Nicolas cls. a VI-a1 Iunie se numeşte,Ziua copiilor sărbătoreşte,Noi o să primim cadouriŞi cămăşi în carouri.Maşinuţe, jucării,De 1 Iunie vom primiŞi îmi parc noi vom ieşi,Vom avea parte de bucurii.Cu prietenii mă voi întâlni.Cu amicii ies în parc,Cu bicicleta pe lângă lac.Şi o zi întreagă o să mă distrez,“La mulți ani, copii!”, o să fredonez.169.De ziua mea – Ana-Maria Teodora Marițescu cls. a VIII-aDragă mamă, nu uita:Astăzi este ziua mea!Tu mereu m-ai ajutatCu zâmbete m-ai încântat.Stelele nu strălucescLâng-al tău zâmbet ceresc.Ochii tăi sunt plini de viață,Din ei toată lumea-nvață.De ziua mea tu îmi cânți,Despre văi, șesuri și munți.Viața nu ar fi la felFără al tău cântecel.Tu ești soarele și lunaȘi tot universu-ntruna.Mamă, știi că te iubesc,Pentru tot îți mulțumesc.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 142Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin170. Nu mă lăsa . . . – Holly Dolinski cls. a VIII-aNu mă lăsa,Nu mă abandona,Vreau să rămân în brațele tale,Noi două, împreună, fără inimile goale.Niciodată nu te pot convingeCă iubirea pentru tine nu se va stinge,Întotdeauna te vei aflaÎn inima mea.Sufletul meu nu e neatins,Poartă un sentiment neînvins,E iubirea mea pentru tineȘi prețuirea din suflet vine.Cu mâna tremurândăScriu încet pe foaia plăpândăCuvintele eterne ca un vulcan izbucnesc:Te iubesc, mamă, cu drag îți șoptesc . . .171. La multi ani! – Ghica Ruxandra cls. a VII-aParcă te pierzi,Atunci când veziMulțimea de copii,Observând că atunci când vii,Te iubescȘi-ți mulțumesc,Pentru că ai o inimă mareCare nu are stare.Florile vin spre tineȘi te gândești în sine,Cât de mult îi iubeștiȘi-i îndrăgești,Pentru că sunt copiiȘi vrei să le scrii,Pe tabla albă,Dar inima începe să-ți ardă,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 143Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinMarker-ul vrea să cadă,Iar tu începi să mimezi,Dar vrei să le urezi“La mulți ani, copiii mei dragi!”172. Ochii tăi – Ghiulea Alexandru cls. a VIII-aO! Ochii tăi!Negri ca şi noaptea,Prin munţi şi prin văiEu pot să le-aud şoapta,Murmurul izvoarelor reuşesc a-l auzi,Stând rezemat de-o piatră receAşteptându-te să vii..O! Acea piatră rece,Rece ca inima ta!Lăsându-mă aici,Aşteptând pe degeaba.Dar eu stau şi te aştept,Vântul lovindu-mă în piept,Dar nici un semn de la tine!Încep să suspin încet…O! Suspinele triste,Suspine disperate,Suspine pe care încerc să le înăbușȘi care nu pot fi uitate.Suspine în agonie,Suspine fără sens,Un suspin care nu poate fi mai intens…O! Ochii tăi!Acum nu-mi aduc decât tristeţe,Ştiind că ai găsit pe altul,Unul cu mai multe feţe…Nu te mai pot vedea în viitorul meu,Decât poate-n trecut,Nu mai vreau ca dragoste să-mi dai,Şi nici un ultim sarut.O! Ochii tăi, o să păstrez lumina din ei!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 144Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin173. PE LAC – Sterpu Andra cls. a V-aPe un lac foarte curatCânta vesel un brotac.Rățuștele fac mac-mac,În timp ce dau din cap.Pe apa cristalinăÎn care se reflectă luminăSe leagănă lebede grațioase,Albe și frumoase.Peștisorii zglobii dansează,De minune ei se distrează.Pe lac e multă veselie,Parcă totul e cuprins de magie.174. Rechizitele – Ștefania Isar cls. a V-aA fost odată un caietFără nici un proiect.Care plângea de murdar ce era,Pentru că un băiețel toată ziua îl mâzgălea.Dar într-o zi, el se gândiCă s-ar putea război.Băiatului voia să-i cearăSă îl trateze cu migală.Și-a strâns prietenii și-au pus la caleSă înceapă un atac mare,Să dea o lecție copiilor s-o țină minte,Caietele de-acum să fie-ngrijite.Când copiii văzurăCă rechizitele dispărură,Supărați ei furăȘi temele nu și le făcură.Mai târziu, când rechizitele au venit,Băiețelul a fost fericit.A promis să facă zilnic ordineȘi caietele să le țină-n subordine.Și de-atunci, rechizitele au fost încântate,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 145Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDeoarece copiii le-au ținut curate,Iar caietele se mândresc toateCă nu mai sunt dezordonate.175. Copilașul poznaș – Țâncu Raluca cls. a VI-aÎntr-o zi un copilaș poznașAvea în spate-un ghiozdănaș,Mergea spre școală liniștitȘi la o poznă s-a gândit.Ghiozdănașul i-a scăpatȘi el s-a supărat,Căci toate lucrurile din elI s-au împrăștiat defel.Dar și-a adus aminte,Mama i-a spus să fie cuminte,Să-nvețe și să fie atent,Să nu rămână corijent.La școală el s-a bucuratPentru că a întârziat,Și-n loc să ia o notă mare,A primit patru la purtare.176. Ceasul orgoliilor - Medeleanu Madalina-LorenaȊncep printr-un cliṣeu...Spre a dovedi cã euN-am o retinã diferitãSau o viaṭã ofilitã.Ci la fel ca voi,Vãd lumea tresãrind ṣi pulsând vioi.Deci...Pãmântul e o scenã a radiografiei umaneVietãṭile- simṭite, zâmbitoare ṣi cu ifose de doamneSunt marionete lustruite,selectate,programateSã execute misiuni ṣi datorii pentru societate.Degeaba suntem pãpuṣi talentate,Avem un defect care ne transformã ȋn umbre mutilateSuntem atât de orgolioṣi din fireȊncât nu suntem capabili sã ridicãm privirea spre iubire.Ne mulṭumim sã tratãm cu indiferenṭã,Orice gest, sentiment sau aparenṭãSuntem reticenṭi ṣi la propria persoanãSimpla noastrã atitudine ne condamnã
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 146Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinLa o viaṭã rece, ȋngropatã ȋn carcera singurãtãṭiiTotul e din pricina traumatizãrii realitãṭii.Era mai simplu sã fim copiiChiar dacã ṣi atunci aveam orgoliu ,acesta era de hârtieEra aproape inofensiv..singura suferindã era o jucãrieCel puṭin atunci ṣtiam sã zâmbim largṢi-mpreunã cu partenerul de joacã stãteam ȋn pragNu ṣtiam ce-nseamnã discriminarea sau rasismulPe orice suflet colorat gãseam zâmbetul.Ṣi fãrã ruṣine ȋn loc de-un sec "la revedere",Ȋl pupam pe obraz cu o puerilã plãcere.Viaṭa-i doar o ecuaṭie orgolioasã,Care vrea sã fie rezolvatã ṣi frumoasãE doar o floare de gutuiCare ȋn scurta-i existenṭã se vrea a lui.Ȋnchei, simṭindu-mi inima ȋnjunghiatãProbabil ṣi ea e orgolioasã ṣi vrea sã fie tratatãPeste mulṭi ani... când Cineva-mi va deschide a vieṭii carte,Va vedea cã m-am urcat pe patinele orgoliului,Am tras aer ȋn piept ṣi-am pornit pe gheaṭa viitorului.Cu multã muncã,un gram de noroc ṣi mãsuratul orgoliu,Am ajuns pe culmile succesului,am cunoscut "ochi" de peste totDe toate culorile ṣi toate naṭiile.Dintre toṭi am ales o pereche ṣi-am format un tot.Ṣi când m-am sãturat de Artã, am renunṭat la patine,M-am aṣezat pe vine,am ȋnchis ochii,am respirat adânc,am zâmbit ṣi mi-am spus ȋn gând:"Totul a fost perfect!"M-am uitat ȋn momentul potrivit la ceasul orgoliilor, am fost punctual,Am ales drumul drept ,am iubit pasional ṣi corect,Am izbutit sã fiu o pãpuṣã muncitoare...Al cãrui corp intrã ȋn cutie,iar talentul la conservare."177. Trecător... - Miron Ecaterina RalucaClasa a-IX-aColegiul National Calistrat-HogasEsti trecător prin oaze de luminăIar chipul tău i-o pulbere străină.In timp ce tu te-ndrepţi spre infinitGândul meu rămâne mereu părăsit.Aş vrea să-ţi sorb parfumul durerii,Aş vrea să-ţi dăruiesc izvorul mângâierii,Aş vrea să-ţi dau din clipele vieţii mele,Dar văzduhul mi-a luat orice putere...Hai, vino, sa-mi împărtăşeşti gândul divin,Să-mi cânti cu glasul tău senin!!Nu vreau sa mă rătăcesc prin spuma mării,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 147Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinNici să păşesc în lumea înserării.Nu vreau să mă despart de inima taFiindcă acolo domneste prietenia!...178. Munții nu plâng – Maria Ana-MariaMunți bătrâni cu barbă albă,Multă vreme-ați osândit,Căci cu viața asta roabăDin loc nu v-ați mai clintit.V-ați mai săturat si voiDe priveliștea aridă,Ați trecut peste războiSi-ați adăpostit eroi.Nu mă mir ca rezistațiIntr-o lume fără noimă, Voica zeii vă ridicați, Nu permiteți nici ovorbă. De-aș avea si eu mândrie,Jumătate din a voastră,M-aș hrăni doar cu tărieCa o pasăre măiastră.179. Poveste – Dragoi GizelaBunicule, strada-i pustie,Nu-i ţipăt de copil să mai învieColbul din tindă, grădina cea uscată,Nu-i aripă de înger să mai bată!Nu-s cârduri de copii-întrecere nebună,Obraji aprinsi, şi jocuri, voie bună,Sub soarele văratec, nici în clipirea toamnei,Zăpada a amutit în noaptea tainei.Bunicule, strada-i pustie,E-o toamnă-ngândurată, pe jos-frunze, o mie,Îmi pare că se-nalţă fuior dintr-o casă,Dar nu-i nimic-doar dorul-nu trece, nu mă lasă.Şi-mi pare că adie miros de frunze arseÎn seara ce se lasă încet peste case,Zâmbesc-îmi pare că aud în zareGlasuri de copii, asa, înainte de culcare...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 148Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin180. Fluturașul – Călin Istrate, cls. a VII-aFluturaș , din floare în floareZbori bătând din aripioare.Stai,stai o clipă,Să mă urc pe o aripă,Să mă duci departe în zări,Să mai văd și alte tări.Fluturașul s-a oprit,Pe-aripioară m-am suit,Și-am zburat noi amândoiPeste munți și peste văi.Soarele ne însoțea,Și ușor ne mângâia,Și mult am călătorit,Până când am obosit.181. Bucurie – Dominic Belcea cls. a VII-aPrimăvara a venitȘi ursul a ieșitDe la el din casă,Ca să ia o masă.Fluturii zboară prin livadă,Oamenii să-i vadă.Pe ei cei mai frumoșiȘi foarte numeroși.Floarile s-au îmbrăcat în culori,Iarba e plină de rouă în zori,Soarele bucuros ne zâmbește,Natura o ocrotește.Vara e aproape,Au început să curgă ape.S-a dezghețat laculȘi a înflorit macul.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 149Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin182. În poiană – Belcea Maria cls. a V-aÎn poiana aurieSe joacă cu bucurieCrizanteme şi lalele,Toporaşi şi viorele.Pârâiaşul străveziuCurge lin, se face târziu.Printre miile de pietre,Se aud glasuri de fete.Ce frumos este în pădureCând mergem la cules de mure.183. Lord – Mutu Răzvan cls. a VII-aCâine alb cu pete gri,Blând cu ochii maronii,Urechi lungi și clăpăuge,Coada lungă și stufoasă,Il găsim la mine acasă.Dimineața el se scoală,Stă la ușă și așteaptă,Ori mâncare, ori plimbare.Iar când capătă mâncare,Sigur vrea și o plimbare.Acest câine minunatL-am primit în dar odat*,Și-l iubesc nespus de mult,Nu aș vrea să-l pierd nicicând.184. De ziua ta – Țigănilă Maria cls. a VIII-aMamă, cu prilejul acestei sărbători,Îți ofer un buchet cu flori,Și cu toate că uneori te necăjesc,Din inimă îți spun că te iubesc.Mamă, ești o stea în viața mea,Pe care o luminezi cu privirea ta,Ți-aș spune o mie de cuvinte,Dar iubirea mea e mult mai fierbinte.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 150Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinLa mulți ani, să fii fericită,Ești mama mea cea mai iubită,Gândul la tine îmi e mereu,Chip blând ce-l port în sufletul meu.Viața nu-i întotdeauna cum ți-o dorești,Trebuie să lupți, să izbutești,Mama mă-ndrumă pe drumul dreptȘi îmi tresaltă inima-n piept.185.eu nu mai sunt demult aici – Carmen Duvalmăaştept să se întunece în camerăîn acel moment în care lucrurile îşi pierd conturultoate obiectele din jurul meu se îmbrăţişeazămereu la aceeaşi oră a înserăriidin nou îmi vin în memorielucrurile pe care le-am pierdutoamenii care m-au trădatumbrele mişcătoare de pe pereţilumini şi umbre amintiri amestecatece înlocuiesc visele în orele de veghepână ce simt că respir aerul vechi al camerei melece nu mai există decât în mintea meatot răul din lume şi din toate timpuriles-a adunat în acel loc numit camera neagrăcu mobile negre strălucitoare aerul sufocanttoate se îndreaptă acum spre mineînchid ochii şi o lume nouă urcă deasupra nopţiinu mă îndur să o ucid încă de la începutcontinuând să respir în locul eicu o singură privire aş putea să-i şterg orice urmăîn acea clipă a nopţii la ora la care m-am născutnu pot dormi stau de vegheşi nu mai ştiu nimic despre minedecât acea stradă întunecoasă şi îngustăpierdută de secole în ceţurile de deasupra Tamiseiunde mi se întorc toate amintirilelucruri şi întâmplăritoate au pierit devenind amintirinimic nu mai are vreun sensîn faţa veşniciei
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 151Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindoar fluidul luminos şi continuuspre care fără voia mea mă îndreptnimic nu mă mai poate atingeeu nu mai sunt demult aiciazi am simţit că trebuie să părăsesclucrurile ce am crezut că-mi aparţinamintirea camerei cu mobile întunecateumbre şi lumini contopindu-se continuuca amintirile impregnatefără voia noastră în prezentformând scene mişcătoare pe pereţiumbrele întunecate din copilărietabloul cu mere roşii cu frunze ruginiiprivit de aproape un chip înspăimântătorstrigăte în noapteliniştea somnului cu lacrimilumini şi umbrepe pereţi ţurţuri de luminăamintindu-mi de bunicaţurţurele topit de la marginea acoperişuluiavea gustul transparent al fericiriimi-amintesc numai lujerele subţiriadiere îndepărtată de regina nopţiiprintre mobilele negre ale memoriei186.Ultimii daci – Melania Briciu Atanasiuperegrinaj prin amintiriÎn cerdacul din suflet de ar încăpeatoţi oamenii frumoşi ai clipelor melecu zâmbetul înălţat mai adânc de aripăcu gestul încremenit în cunună de spicsfinţit sub icoane afumate de timpbalaurul tolănit pe şalele retezatuluişi-a păstrat solzii de stâncăcu siguranţă mai ocroteştepoiana cu narcise sălbaticeşi toate basmele perenelor copilăriicu viteji din rărunchii pământuluifeţe de fum ochi de diamantplaiuri alduite de chiotul nostrucopaci zâmbind neastâmpărului din noiprecum chipuri de bunici îngăduitoare
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 152Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinciobanul bălai cu privire de steascapără amnarul sub huila seriiîn mijlocul stânii pentru filonul de aurce va fierbe mereu în ceaunul cel veşnictoropeală reverie sub ţolul cel asprucaşul îşi picură zerulîn cadenţa vremii domolite şi blândeţurcana îşi rumegă stoic răbdareadeasupra un cer mai aproapeîn stână sub bârna de lemn afumatătrupul copilului trudit de atâta hârjoanăîntins pe scândura goalăurda proaspătă îmbietoare dulceprecum zorile în creştetul munţilorvântul hăulind înspăimîntă flacăraFlorea mioriticul izgoneşte răguşitlupii monstruoşi din visele prea grelede atâta imaginaţieafară luna adâncită în propria-i contemplaresub pruni bătrâni ce-şi plătescîn fiece an tributul de trudăcoboară talanga mioarelortoamna la iernatîn ocoalele momârlanilorultimii daci liberiaidoma cetăţilor de strajă rămâneriistrămoşii visează a nemuriresub crucea de brad sub cireşul bătrântimpul curge molcom sfioscu aceaşi statorniciepe pământ dacsub ochiul surâzător al lui Zamolxe187. Învingătorul – Chisar Anca-MarinelaNu plânge că a căzut, ştie bine că e orb,Se ridică-ncet, cu greu şi se scutură de colb.E optimist, nu renunţă, merge singur mai departe,Are puterea de-a zâmbi şi în mâna dreaptă o carte.Nu îi e deloc uşor căci s-a lovit şi ieri şi-l doare.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 153Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinTe-ntrebi adesea când îl vezi: Oare ce-l ţine în picioare?Secretul numai el îl are ascuns în cartea-aceea mică,Nu-l întreba, e credincios şi taina nu o să ţi-o zică.Încă o zi, o nouă rană nu -nseamnă doar dezamăgire.Merge cu greu, dar nu renunţă, speranţa lui este-o iubireCe îl alină, -i dă povaţă şi-i face viaţa mai senină,Transformă lacrima în zâmbet şi întunericu-n lumină.Tot timpul el păşeşte drept, cu fruntea sus şi cu voinţăŞi seamănă în jurul lui gânduri de pace şi credinţă.În orice zi aşteaptă clipa când se va revărsa amurgul,Când peste liniştea eternă suav şopteşte Demiurgul.188. Insomnie de Molie - DOINA POSTOLACHI(București)Ca o nevastă, îţi caută prin buzunare,noaptea, când dormi mai adânc.Ca o nevastă, se sperie că o observişi se opreşte,atunci când sforăi mai tare şi tresare,de teamă că te trezeşte.De teamă că o auzi, se opreşte,de teamă că te trezeşte hârşâitul uşordin debara, din hol, sau de pe covor.Ea caută, caută mai ales nopţile,Caută ceva, caută orice, nimic anume;curioasă, caută, caută cu disperare,caută geloasă, roade prin buzunare,caută, şi caută, noapte de noapte,caută,ca o nevastă răzbunătoare.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 154Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin189. E noapte – Gingărașu LucianaE noapte şi afară e linişte,deschid fereastrasă-mi aud gândurile,să mă sfătuiesc cu ele: oare cum o fi mai bine?E noapte şi afară plouă torenţial,deschid fereastra,gândurile mele o iau la sănătoasa,sunt fericite... le las aşa.E noapte şi afară sunt eu,gândurile mele deschid fereastraşi strigă:"hai înapoi în lumea noastră!"190. La Polul Nord – Scarlat Sofia cls a V-aÎntr-un timp record,Vom merge la Polul Nord.Sper că mătușileV-au dat mănușile.Hei! Lăsați jocurileȘi căutați-vă locurile!Vom merge tareȘi vom porni la numărătoare.Hei! Uitați-vă în sus!Zboară un urs.Până una-alta,Mai bine studiați harta.Vom lua de la IașiLa motocicletă un atașȘi vom lega de el iepurași.Vom pocni din biciușcăȘi vom porni ca din pușcă.Uite în depărtare un lac,Să îl trecem va fi un fleac.Știu că Nordul e pe-aici,Fiindcă am văzut un mușuroi de furnici.Oh, aici este un ger,Zici c-am intrat în frigider.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 155Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinUite coțofanele,Cred că și-au udat penele.E un drum cam lungȘi din cer nu cade niciun fulg.Mai bine ne vom lua mănușiȘi vom merge la săniuș.191. Lumină peste vise – Maria CălinescuRaza de lumină s-aşterne peste gânduri,Când noaptea-n strai divin s-afundă în uitare,Piere precum norul ce doarme fără vânturi,Se-nchină către stele, s-opreşti, apoi moare.În ritual divin îndeamnă către pace,Ca somnul de nesomn în pleoape se strecoară,Spulberă durerea ce veşnic loc îşi face,Aşterne iar speranţa, n-o lăsa ca să moară.Brodează fir cu fir, lacrimi de tăcereÎn zborul blând de vise în albe aşternuturi,Pe roua de-amintiri îmi picură plăcere,Caldă mângâiere, ca zborul lin de fluturi.În nopţile sfinţite raza lunii nouăCoboară printre vise, îmi picura fior,Visele-mi drapează voal de stropi de rouăÎn liniştea străpunsă de-a îngerilor cor.Şi dacă roua nopţii tremură-n priviriÎn crâmpeie arse de flacăra iubirii,În palma neputinţei ascund vechi amintiri,Adorm pe câmp de floare sub raza fericirii.192. CĂUTARE – Gabriela GalbanCaut vorbe care să mă mintăîn fiecare act de divinațiemă abandonez ca o pradăîn brațele vânătorului de cuvinteel știe că eu știu adevăruldar continuă să mă mintăeu accept și trăiesc minciuna
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 156Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinpipăind-o cu toate tentaculele meleînsă nu mi-o pot însuși definitivși mă revolt revenindinterlocutor anonimîn dimensiunea oarbă.193. LINIȘTEA MUTĂ – Galban Ruxandra MariaIntr-o gară,Se aude sunetul mut al tălpilor pe șinele ruginite,Dezbrăcată de prejudecăți,Pășește spre mortalitate,Cu aer de rebelă.Ploaia îi izbește chipul albicios,Picăturile i se preling pe chip,Machiajul i se scurge pe obraji într-un marș leneș.Din depărtare vine trenul de șase jumătate,Nu observă,Doar parfumul florilor de august se mai simte in liniștea mută!194. Mi-e dor - IURI IULIAN LORINCZMi-e dor s-alerg pe uliţi prăfuiteDesculţ prin soare despuiat la brâu,De fusta mamei să mă ţin cuminteCum mă țineam când cobora la râu.Sub pleoape argintul lunii spală viseŞi-un dor nestăvilit mi-aprinde-n ochi,Îl văd pe tata ... tâmplele lui ninse ...Strângând din curte frunzele de plopi.Mi-e dor să intru-n apă de izvoareSă ard sudori pe fruntea mea nebună,Să cânt, să strig a joacă în pridvoareSă râd cu lacrimi - frunză și tărână...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 157Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin195. HEI ! – Marius Adrian Porojnicu (Craiova)Hei,La vorbă,de te apuciŞi-ncepi să discuţi discuţii,Ai grije, nu sparge nuci,Pe altarele virtuţii !Când cuvântul înţeleptSe aude lângă tine,Eu cred că aşa e drept:Să-l asculţi ,ţi-ar fi mai bine !Legea nu ar mai fi strâmbâ,Nici soacra aşa zaludă ,De n-ar fi limba scălâmbâ,Ce vrea doar să se audă !De am fi atenţi cu vorba,Cum suntem atenţi cu baniiMult mai bună ne-ar fi ciorba ,Mult mai respectuoşi duşmanii !196. Un Cal Ateu – Doina AxentiAm călărit un cal verdecare mirosea a vise,mîncase pesemnesemințe vrăjite,nepermise!Am călărit un cal verdepriponit de-un vechi perete,murdar de dorinţă,pătat de demenţăfără clemenţă!Am călărit un cal verdeşiret l-am pîndit atît,l-am gonit încîti-au căzut picioareleluate de vînt!Am călărit un cal verde
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 158Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindintr-o cutie de chibritgalopînd uitat în neant,șchiop și schilodit,pustiit!Am călărit un cal verdecare iubea sa mănînce bine,însă nu aveam viseşi a murit, "ce ruşine!",de foame!Am călărit un cal verdeun cal mort, flămînd de dor,ca pe un stîrv îl port în spate,vreau să-l îngrop departen noapte!Am călărit un cal verde,beat de culori și curcubeu,un laş de carne, camuflat în iarbă,ce nu credea în Dumnezeu...s-a dovedit a fi ateu!Morala: Nu avea gînduri murdare, nu crede în cai atei!197. O ramură din veşnicie - LILIANA COIFAN , RÎŞCA -SUCEAVACremene…lumină lină , caldă , catifeaAtinge-mă cu-alegoria purpurie steaŞi dă-mi o ramură din veşnicia ta…Alină-mi visele şi stai , o auroră-n zoriPe lacrimile reci scăldânde floriÎn dans blajin de puri , eterni fiori…Stai lumii şi cu mine-adastă CerCând suferinţele te cern Grădină de misterZâmbind la cantecul văratecului menestrel…Te caut rază nenuntită , zborTorenţii reci ai timpului mă dor…
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 159Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin198. Cârd – Sonia MurgulețCârduri de păsări moarteZboară înspre mare,Hoituri cu valuriHoituri cu spumă verzuieSe sparg puternicDe geamandură.Clopoței cristalini se aud dinspre larg,Și vântul șuieră în pene de pescăruși.Eu și cu tine alergăm nebunește,Ocolim viața și ocolim moartea,Înotam în absolutȘi sărutăm în neanturi.Mă îmbrățișezi cu trestie de zahăr,Iar eu mă scurg în tineSpre vene, spre creier, spre minte.199. Şotron – George GhiSeara îmi şterg tălpile de resturile bitumuluişi plec printre dungile neînţelese ale scrisuluifără parfum, fără zâmbetca braţele mele, ca ochii tăi închişipe numerele încarcerate arunc pietrepaşii îmi cunosc labirintultrupul îmi leagă cerulluna pierde bucăţi de pieletot mai trasă tot mai receeste un nou alb-negruîn acest decor pământesccel vechi, cu un deget tăiatse prăbuşeşte ca un bolovanpe lacunele saleprivirea cu miros de cretădansează precum un clovn bolnavdată lungă şi linişte de bitumrebelă ca seara
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 160Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin200. Autumnală – Liliana MateiE toamnă până sub călcâie,e ultimul menaj de vreme,în liniștea cu ceață de tămâiecad frunze ruginite prea devreme.Se arcuiesc în zborul necesarpuhoi de păsări întrupate-n aripiși bate-un vânt nebun, gregarși-i aripi tot și tot e-ncununat cu aripi.Pe geana soarelui-răsareîntârzie un strop de brumăși-n revărsarea matinală de culoarerăsuflă pastelată-ntreaga humă.Păienjenii din vie pânza își strămută,căci mâini vor căuta de fruct curândși boabele grăsuțe mai-mai că strănutăaroma-n frunze răsfrângând.E toamnă până sub călcâie,melancolia se servește la pahar,în liniștea cu ceață de tămâieo cioară-și exersează cântecu-i barbar.201. Eterne epigonii – Dumitru AdrianŞi cernem azi ,trăiri cu sentimente sacrePe,pergamente noi şi-n vremuri tot mai acreCătând a ne păstra memorii de mult arse,Suntem doar epigonii,ce ne arâtăm falseCăci doar o stea rămânem,pe cerul literar.Nu-i loc de alt luceafăr,si în marş triumfal.Azi amintind cu slavă pentru a mia oară.O,tu luceafăr blând rogu-te de-mi coboară!Să împarţi tu dulce glas,ce l-ai lăsat prin scrisuriStârnindu-ne tu în toţi, nemărginite visuri.Mai vino azi printre noi căci printe figuraţie.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 161Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinRogu-te-mi înc-odat’ : “Adu talent şi graţie”.Noi ,azi,semănători cu slove veştejiteChemat-am tot pe tine ,ca să fie stârpite.Căci făr’ de asemanare azi,epigonii noi.Împart cu neputinţă,stihuri triste şi moi.202. ARICI – Viorel HelgiuI paint an image in the nightWith shadow fingers hold up tightAn image of an angel of delightShe´s petite, fragile, but full of lightUpon a bed of stars she laysWaiting for the final touch to setThe fingers run across her thinFighting for her beautiful skinHer perfume, a constellation in exciteThat makes you leave the world asideHer heart, a myriad of hums in lineGushing your blood in veins at sightThere are no words in speechTo describe such a sweet witchBecause her heart is full of wisdom wishSuddenly your blood turns bleachAnd gradually you turn into a small ARICI.203. 1 Martie – Boian Valeria cls. a V-aNatura își revine,Când primăvara vine!În alb și roșu, lumea poartă mărțișoare,În piept, de ziua asta mare.Vestitorii primăverii, fragilii ghiocei, din tină,Răsar unul câte unul, gonind zăpada cristalină!Copilașii zburdă veseliLângă case, școli și pe câmpii.Simt aroma primăverii,Dulce zână ce e eaPe curând, iarna mea.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 162Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin204. Ghiocelul – Carina Vasile cls. a V-aO sămânță mititică,Albă și voinicică,A ieșit de sub zăpadă,Ghiocelul cel de taină.El vestește primăvara,Și anunță toată țara,Ca din goarnă,Că s-a dus cumplita iarnă!205. Fericire – Dănescu Alexandru cls. a VI-aFenomen des, dar special,Emoția ce-ți ridică acel moral.Renașterea înfloritoare,Irezistibilă încercare.Cadru foarte emoțional,Incredibil de special.Reînnoire în devenire,Este, într-adevar, fericire!206. Ploaia – Codrin David cls. a VI-aFire mici de apă pe geam se isprăvesc,În jos, spre prag, ușor se rostogolesc.Cad în pripă, cad pe floareCad pe cap, cad pe picioare.Peste tot e feerieA plantelor bucurie.Peste tot e mizerieA oamenilor nefericire.207. Raza de soare – Georgescu Adela cls. a V-aPrintre ramurile pomilorTrece o rază, parcă a zeilor.Străbătând strălucitoare,Cu viteză uimitoare,Prin văzduh cu ușurință,Luminând a mea ființă.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 163Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin208. Magia primăverii – Mara Tănase cls. a V-aPrimavara a-nfloritȘi-o lumină a-mpărțitTopind fulgii de sub casă,Gonind iarna cea geroasă!De la Apus până-n răsăritGhioceii au încolțit,Cu mirosul lor sublim,Salutând în cor divin.Zambilele și trandafirii mari se dauCă vremea lor esteŞi au un aspect duios.209. Primăvara – Popescu Diana cls a VI-aPrimăvara a sositCu soarele cel strălucitor.Alături de flori a venitCu un parfum îmbietor.Toată lumea zâmbește,Fluturii dansează,Iarba înverzeșteToți se distrează!Ce anotimp frumos!Cald și plăcut,Cu soarele drăgăstos,Merită văzut!210. Imagine de neuitat – Stancu Teodora cls. a VI-aPe cer se află mii de stele,Rotunde ca niște perle,Ce în noapte strălucescCa într-un joc actoricesc!Pe cer se află stele mii și miiAurii ca niște făclii,Străbat abisul întunecat,O imagine de neuitat!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 164Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin211. CLIPA DE TAINA - Violeta STIKAŞi apele din mine se revărsau nebune...Simţeam cum rupe timpul pământul şi mă-mbată...Era beţia clipei, fugeam de sori cu numeŞi clipele de taină fugeau cu mine-odata.Luceferii din suflet se aprindeau mai tare,Dar stelele mureau uitate în tăcere.Simţeam beţia nopţii, în clipe de uitare,Şi vieţile din mine mureau făra durere.Crucificat pe lemnul tăiat de-ape sfinţite,Am lunecat spre soare într-un prelung sărut,Cădeam întâia oară pe ore răzvrătite,Şi eu... eram acela.. ce lutul l-a născut.212. Boschetar - Mirciu Vitalie,Republica Moldova,oraşulTeleneşti, Liceul Teoretic “Lucian Blaga”,clasa a 12 –a1.Îţi pînge viaţa în priviri,Şi moare ultima-i speranţă,Şi ai rămas doar într-o zdreanţăCu un album de amintiri.2.Priveşti acei doi trandafiriObservînd neconcordanţă,Îţi plînge viaţa în priviriŞi ai rămas doar într-o zdreanţă.3.În ciuda ultimei gîndiriCu părul alb,de soare ars,Nu ai nimic,doar ai rămasCu un album de amintiriÎţi plînge viaţa în priviri.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 165Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin213. Tinereţe… - Corlean Oana AlexandraTinereţe, tu beţie a visăriiEşti doar o clipă trecătoareCe apare şi dispare în zare;Eşti un boboc ce înfloreşte,Dar până la urmă se veştejeşte.Apari în viaţa fiecăruiaŞi pe ruine construieşti viseTrecând de la cuvântLa fapte împlinite.Mi-aş dori să rămâi în această lume,Dar până la urmă despărţirea îşi va arăta domnia…Oh, tinereţe, tu beţie a visării!214. Când mă iubeşti... – Irina GhiranCând nu îmi spui nimicşi˗asmuţi liniştea˗mpotriva mea,Când buzele îţi crapă de uscăciuneşi îţi plimbi limba muşcată peste ele,Când îţi frămânţi picioarele într˗ale melePână când aspre sunt de răni,Când sângele tău mă latră de după gardde îţi plesneşte pieptul,Atunci, ştiu că mă iubeşti215. O ultimă scrisoare – Copcea DianaCurând va fi iar primavară, cu cântece și dor.Hoinari se vor sui în trenuri ce duc spre tot și nicăieri,prin gări săruturi se vor pierde, dar nu vor pieri,pe drumurile neumblate s-or implini, iar, călătorii,sub același cer primăveratic, imens și infinitnoi povesti vor prinde viață, iubitule, necontenit.Îți scriu o ultimă scrisoare pentru un nou început,deși se-aduna anii la șiragu-mi de mărgeleși viata pare a intra într-un ritm ciudat, alert,Încă mai cred c-ai să te-ntorci cu ochii-ți verzi,să mă astepti cu o nevroză de tip bacovian,cuprins fiind de nerăbdare să mă ridici de subsiori.Îmi lipsesti atât de mult, deseori...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 166Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin216. REDEȘTEPTARE - Mircea LeleaCum se șterg toate în lumeParcă n-ar avea vreun rostAm uitat de cele buneȘi din prost facem mai prostParcă cerul numai nouăNe-a dat porția de dreptateSă creem o lume nouăParc-am fi divinitateParcă noi avem putereaSă facem oamenii să fiePlini de ură și ideeaDe-nzestrare cu prostieParc-am fi stăpânitoriiSufletelor ce se vândÎn căutarea de comoriFără suflet, fără gândSă luptăm în fața sorțiiParcă suntem niște zeiCâlcând viii dar și morțiiȘi lepădându-ne de eiDar de suflet, nici o clipăDe-o simțire, cugetareÎn veșnica noastră pripăȘi a veacului vâltoareE ușor să fi poetDar să scri despre dreptateȘi să nu cedezi încetValului de răutateAm crezut că-n poeziePot afla rostul trăiriiCă în vers poate să fieÎnscris semnul nemuririiȘi că-n artă e credințaZeilor în bunătate
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 167Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDar și cheia biruințeiBinelui în răutateDar greșeam și astă datăRostul fiind unul mai mareCeasul stingerii să batăÎn a rostului căutare.Dar încă nu e tot pierdutÎn această scurtă viațăCred că a mai încăputUn strop mic și de speranță.217. Am căutat zadarnic – Andra Rotariu*Am căutat zadarnic un loc departede acest tumult obositor al orașuluiînăbușit în fumul indiferențeiși poluat de mașinile care penduleazăîntre punctul A și punctul B.Fiind prinsă într-un continuu compromisam renunțat să mai cred că într-o ziva fi mai bine, așa cum a fost odată.Acum sunt într-un vis, totuși dezamăgireastrăpunge cu ghearele ei ascuțite minuțiosacest loc lipsit de indicii spațio-temporalice ne condiționează existențași așa mult prea tristă.Poate nu e tocmai bine să-mi aplec în tăcerecapul aproape de pământ,să îmi aplec întreaga ființăpână face conexiune cu planetași s-o iau la fugă,doar pentru că unele circumstanțe măîndeamnă,târându-mă pentru viața meaprin spinii oamenilor răibunătatea nu mai e un leac atât de bun,rănile adâncite în carnea moale a sufletuluirămân deschise și doar moartea reușeștesă le vindece complet.Până la urmă, sfârșești înecat în niște alcooletilic
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 168Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu urmele mușcăturilor pe pojghița sensibilă asufletului...totul ustură pe interior până la purificare,făcând ca orice rană să disparădoar pe moment.Trezit la realitatebuimac și sătul de viață,te întinzi după sticlăși n-o găsești..E spartă-n mii de cioburi,pe jos.218. EPISTOLĂ RĂSPUNS - Andrei A. RADUAtunci când tu mi-ai scris, de dincolo de rouă,Plecasem către țărm, să caut alte doruri.Întâmpinat târziu, pe cheiul amăgirii,Cu flori de umbră mari și degete de ceațăȘi facle pâlpâind în vâlvătăi de vise,M-am înturnat la loc în umbra catedralei.Te-am așteptat să vii, îngenuncheat pe trepte;Te chem și m-ai chemat să ies din așteptare.Când ai pornit și tu, pe marea-ntunecatăN-ai mai putut veni, corabia albastrăÎmpiedicând-o iar banchiza de opreliști.Nu pot să las acum poteca dintre ziduriȘi vin din urmă iar mai multe valuri grele.Delfinul rătăcit, prea apăsat de mareVa fi un călăuz de drumuri mărginite.Rămân să te aștept. Întorc din nou clepsidraTăiat adânc la mâini cu cioburi de blesteme.219. Phoenix - Lucian MĂNĂILESCUBucureştiul, teleportat undeva la marginea lumii,cu vaporul lui Intercontinental eşuat printre valuri de gunoaie,recifuri umane, betoniere şi ţărmuri fără memorie,mă agaţă cu degetele prelungi ale lui Cristian Paţurcă,striveşte o lacrimă în ochii mei provinciali şiîmi cotobăie prin buzunare în căutatea monedelor calpepentru plata zilei netrăite de azi, în timp ce flaşneta lui Ion Bolboreainvită miticii în scena improvizată pe căruţa de carnavalcare, iată, nu s-a răsturnat la Caracal...Nu prea ştiu încotro să mă îndrept, deasupra tonetelor cu ziare
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 169Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinexplodează meteoriţi, după fiecare colţ pândeşte câte o europă trucatăîn localurile publice a fost interzis fumatul şi vicioşiiîşi rod unghiile la o bere, povestind despre lupta teribilădintre cetăţean şi consumator, pe aleile dintre blocuri se face seară,şinele tramvaielor se răsucesc spre cer şi, în cele din urmă,închid ochii şi trec strada pe cea mai roşie dintre culori,lăsând miliţianul din intersecţie să fluiere a pagubă,sârnind hohotele de râs ale muncitorilor de pe acoperişulTeatrului Naţional, care îşi imagineazăînceputul unei noi revoluţii şi se prefac că lucrează.Între timp pe cer plutesc nori şi câini comunitarisalahori în salopete gri demontează stelele,pe ziduri înfloresc afişe multicolore, tomberoanelese umplu de aripi şi în ceasul de la colţul străzii Speranţeise aude scrâşnetul rotiţelor unui mecanism invizibilcare începe să ningă peste oraş cu cenuşă...220. Acum - Daniela TobaNu mă mai caut. Nu mai vreau să ştiuDe ce-n oglinzi văd volbure de fum,De ce îmi ard făclii peste pustiuŞi dincolo de porţi nu-i nici un drum.Nu mă mai caut. Nu mai vreau să ştiu.Zîmbind, m-am ferecat în aşteptare.Din fum şi foc nu vreau să mă rescriuO nouă umbră căutînd cărare.Nu mă mai caut. Clipa mi-e de-ajuns.M-am ghemuit tăcută-n absolutŞi nu doresc să mai găsesc răspunsSub lacătele altui început.Abia acum încep să desluşescContururi în oglinzi. Îmbătrînesc...221. 73 de solzi – Roman Andreea Iuliade zeci de somnuri mă confrunt cu insomniile acuteale peștilor de pe candelabruldin camera mirosind a naftalină.mă cufund în apa lor,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 170Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinse scufundă în mineîi inspirmă respiră.mă înec cu o broască de pe malul abajurului stâng,drept,stângul poartă mărimea 37- dreptul este amputat.în zilele ploioase înot cu rechinii din bec să ajung la cabinetul de pe strada principala.vâslele rupte se ciocnesc de lumina închisă la culoare iar eu...urăsc ceața! nu-mi văd prin ea propriile gânduri; iar nori pufoșiatârnă de cerul gurii mele.Aida mai vine în vizităjoia,când pacientul 73 își încheie cămașa de la pantaloni.mereu șoptește:”O,Frank! camera mă sufocă cu atâta aer!”iar eu o iau la dans în cel mai subtil mod posibil.mă calcăpe degetul mare de la mânăla fiecare pas.tac și îi zâmbesc.examinează și tatonează fiecare parte a corpului meu;femeie de hârtiefără rușine și colțuri.la ora 7 la amiază vine mașinasă mă ducă înapoipe faleza mea.mă grăbesc să-mi încalț pielea și să-mi închei cei 3 nasturi de sub stomac;șoferul vede vânătăile de pe limba păpucului.pune frână.cobor.înot.poriiîmi plutesc sub razele de 73 de volți.îmi respir visele șile pufăiprecum bunicul își ronțăie țigara.mă înec cu o broască de pe malul abajurului stâng,drept,stâng, o învârt în priză – ea, nebuna: “ O,Frank! camera mă sufocă cu atâta aer!”iar eu reiau dansul în cel mai subtil mod posibil.222. Iertare părinților mei…- Lavinia ȘerbuPlămadă din cei doi pe careNu i-am iubit nicicând de-ajuns,Deşi la ei fără-ncetareȊmi este gândul cel ascuns.Dar azi ființa-mi prea haínă,Uitând de-a versului chemare,S-a rătăcit plină de vinăPierzând speranța de iertare.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 171Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinIatã-m-acum, întârziată,Dar gata să vă-nchin umil,O poezie deformatăDe-acest prea dureros exil…Vă sunt datoare pentru viațaCe deseori mi-am blestematFără să-mi pese că-i prefațaUnui destin prea luminat.N-am fost nedreaptă doar cu mine!Ci mai ales cu voi, părinți!Ce vă rugați să-mi fie bine,Cu lacrimi sincere,fierbinți.Sunteţi acei care-ntr -o clipăAți renunța la două viețiPentru a mea, prea obosită,De-atâtea drame fără preț.Şi ce uşor m-aş achitaDe datoria către voi,Dacă o zi ați observaCă sufletul mi-e mai vioi… !(Marseille, 15 februarie 2012)223. Final – Laurențiu RâșnoveanuAm călcat drept pe un drum strâmb,Am urcat munţi şi am coborât văi,Am zburat pe nori până la stele şi înapoi,Am visat şi am gândit, liber şi fericit.Transfuzie de energie, eu şi o galaxie,Iluzie terestră, mi-am lăsăt aici omul,Umanul l-am luat cu mine să vadă,Adevărul; nu omul, ci umanul e călătorul.Am vorbit de spaţiu, timp şi energie,Sper că tot ce spun, nu este derizoriu,Mi-am dorit să ştii ce sunt eu, ce suntem noi,Nu suntem apă şi noroi, suntem spaţiu, timp şi energie.Mai presus de toate, cred în mine,Nu aştept "imprevizibilul" să îmi aştearnă zile senine,Nici să-mi schimbe solidaritatea faţă de tine,Nu te scuza, gândeşte liber, fără obligaţii creştine.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 172Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinToţi aveţi nevoie de invăţători culţi,Instruirea temeinică depinde de voi,Învăţătorul se concretizează în noi,Debitează izvorul cunoscând orizonturi noi.Trec prin suflet sentimente, emoţii şi trăiri,Trec prin minte memorii, imagini şi schimbări,E tot ce vreau să simţi, atunci când te schimbi,E tot ce scriu... nu vreau să te mai minţi.Universul eşti tu.224. Joc de şah – Valentin TufanS-au plantat pavelele –carouri pe diagonală.Axis mundi –o moară stricată zdruncinatăpe scările înalte de nouă pe Richter.Mestecă pe azi şi pe mâineşi-aruncă-n silozrâşniturile înnorateşi perspectivele senine.Pe seară,ca-ntr-o Duminică-n familie,toată huma se-animă-n apusîntr-un sunet atomic primordial.Se caţără pe perdeaun abur murdar –cognoscibil şi re,se rostogoleştelângă siluetaseului de lunăîntr-o-ncercare ciclicăde „ a fi”.Îşi creează armataşi cu picioarele ventuzăse-agaţă care mai de caredupă existenţă şi formă.Luptă-n paşi de dans
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 173Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinarmatele de humăşi cremenecălite-n teoria scânteii.Pe două rândurise-aşază în încercareape care zeii o numesc –„Joc de şah cu lumea”.225. Fructul necopt – Stefea Andreea Maria (Brad, Hd)Culege-mi din ochi fructul necopt,soarbe-l – lăcomiei tale dă-l;mai vesel te-ndepărteazăde fiecare clipăcutreierându-ți tinerețea.Și oricât de uitată am să fiutu culege-mi din ochi fructul necoptcând mai devreme, când mai târziu…226. Deşertăciune - Menelas CăploiuMă înrudesc cu mine şi tot ce înseamnă om.Mă înrudesc cu zarea, cu fiecare pom.Natura mă desfată prin firea-i răsfăţată,Se zbenguie-n căldură, apoi ea plânge toată.Tot sus, un cer albastru cu marea se împreună.Apare orizontul iar zarea îi cunună.Se supară adâncuri, vor din nori un frate,Valuri tot mai mari, tind a-i da dreptate.Răzvrătită mare, rechinii-s pe uscat,Sunt alungaţi de valuri, că-n ape au păcat.S-a săturat Poseidon, a restabilit dreptatea,În faună şi floră, domnească echitatea...!Din simţiri trăiri, tot vrei, vrei şi ceri…Se îngălbeneşte frunza şi viaţa ce-a fost ieri.Întins eşti la piele, cum marele pământ,Apoi, te vede lumea cu riduri ca pe sfânt.Vei muri ca frunza, te regăseşti în muguri,Copacul iţi e sprijin, iar crengile doar juguri.Urmaşul ţi-l împingi, prolific cel pământ,Să vină vină fiii, cu tot ce au mai sfânt.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 174Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin227. mă cuibăresc ca un copil într-un pântec – Delia Grosuîmi plimb degetele peste coastele marieilumina cade undeva sub saniîntr-un unghi puțin alungitmariaascultă-mă te rog ascultă-mă te rog ascultă-mă te rog ascultă-ma te rog______________________________________________________________________________trebuie să ai 20 ani pentru a-ți tăia veneletrebuie să ai 20 ani pentru a-ți începe viața sexualătrebuie să ai 20 ani pentru a avea schizofrenietrebuie să ai 20 ani pentru a ține pe cineva în spate38 grade+pe măsură ce temperatura creșteși oasele mele se dilatăunele mai mult altele mai puținmariaadună-mi oasele și pune-le în fața unui câine – el va știi ce trebuie să facă -40 grade+se așează praful peste tălpile melemariapregătește o farfurie mare de supă și dă-mi să o mănâncmi-e foamesunt un animal. mi-e foame mi-e foame mi-e foame mi-e foame e t c ._______________ maria îmi aduci și niște pâine? ____________________42 grade +plămânii mei cedeazăcând străbunicul a murit, avea plămânii plini de fumla priveghi i-a ieșit fum pe gură șitoți s-au speriat fiul lui a aruncat pachetul de țigăriși a plecat pe maremamaie și-a cumpărato biblieo carte de rugăciunio carte de cântări bisericeșticitește în fiecare seară și îl roagă pe dumnezeusă ne țină pe mine pe dragoș și pe bogdansă nu fumăm44 grade+maria
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 175Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublineu locuiesc cu mama și tataavem pâine avem calorifere avem apă avem 4 pisicimi-e teamă de câiniunul îmi va mânca rămășițeleîmi curge sânge de la mâna dreaptălanțul m-a strâns prea tareerror error error error error error error cannot show the temperature. it is too hot. take goodcare not to suffocate. error error error error error error errormarianu mai știu să respirrareș și-a legat o funie lungă de tavano să și-o pună în jurul gâtuluiși o să îl legene__________________________________________________________________________mariao să vină un bărbat înaltmi-e pregătit un culcușlângă lac.228. Pe ţărmuri erodate… - Valentina BecartAş vrea să-ţi fiucântecde privighetoareşi să vin odată cu zoriiprin iarba scăldată de rouăla sărbătoareace-ai sărbătorit…nimeni nu va ştitaina purtată peste zicând tudevii stăpân ocrotitorpeste lungul şir de ape…Aş vrea să-ţi fiuculoareade sub zareşi la lăsarea seriismulgându-mă din flăcărisă mă prefac într-o excentricăfloarece-o vei purta la cingătoare
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 176Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinla nuntace-ai nuntit…nimeni nu va bănuinebunia furişată într-o zicând tudevii stăpân risipitorpeste nisipuri odihnindpe ţărmuri erodate…Aş vrea să-ţi fiutresărirea de sub pleoapeşi prin iarba înfiorată de cânteclin să mă strecorşi să-ţi fiu aproape, cât mai aproapela cernireace-ai cernit…nimeni nu va ştitrădarea strecurată într-o zicând Tustăpân peste toateai însufleţitgândul unei şoapte,unei şoapte…10 iunie 2012229.Ultima cursă - Sandu Emanuel BARBUCe duşman mi-e acum nevăzutul tărâm…Şi atât de pustiu e oceanul…Giulgiul alb, selenar, mă îndeamnă la somnŞi îmi cade din mână ocheanul.Spintecăm fără spor întunericul cald‘Naintând ca o umbră semeaţă.Mateloţii dau glas unui cântec ribald,Limpezindu-mi privirea de ceaţă.Şi Eol suflă rar, colb de nori risipind,Pânza mea vrând n-adins s-ocolească…Eu îl rog şi-l îndemn şi pornesc să îl mint
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 177Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCă nu cred în puterea-i zeiească.Lângă proră lumina dansează fecund,Dantelând alba vasului poală,Şi-i târâtă avan într-un iad fără fundPe-o cărare vâscoasă de smoală.… Liliput plutitor între cer şi oceanLeagăn trist, părăsit între lacrimi,Îl simt încă gemând, doritor de alean,Purtător de speranţe şi patimi.Pe al gândului val lunecând nezorit,Cu privirile-n gol cufundateSorb nebun, cu nesaţ, un trecut otrăvitDe-ale inimii multe păcate.E aşa depărtat blestematul tărâmŞi atât de pustiu e oceanul…Am să-nchei prea curând ne-ncheiatul meu drum –Am să-mi trag mai aproape limanul.230. UN PAT ŞI ZECE OCHI – Elena VizirSub un copac rotat – pe lângă carebătrâni şi tinerişi copii frumoşi,în zile-obişnuite sau de sărbătoare,se-ndreaptă spre lăcaşul Sfânta Vineri,ce-i vizavi de Parcul Moghioroş –stă un patcare-a avut o viaţă lungăşi la care în sfârşit au renunţat,însă i-a fost dat să ajungăîncă o dată de-folos…Iar noul proprietar al său –bolnav, distrus, pierdut, slinos –a fost lăsat de către-autorităţi şi Dumnezeusă ceară milă de la moşnegi şi babe,şi de la tineri –care se-ndreaptă spre lăcaşul Sfânta Vineri…În preajma lui sunt patru bodygarzicu boturile stând pe labe:
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 178Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindoi câini de rasă, dar abandonaţi,şi alţii doi născuţi bastarzi…„Fiţi binecuvântaţi!” –răsun-o voce ca de psalt,în ritmul paşilor pe-asfalt,şi zece ochi privesc în aşteptare:„Ne dă bănuţi?... Ne dă mâncare?...”231. Prietenie amară - LUCRETIA IONESCU BUICIUCAm primit în dar oase pentru câine,dar câinele mi-e prietenşi am împărţit în două mica avuţie:scheletul mare, nespus de rigid,aproape dezbrăcat de plăcerile carnale,l-am pus în pungă, pentru mine,pe care am colorat-o, pe la colţuri, cu roşca să nu se vadă visele devenite aşchii de dor,gura am legată c-o fundă, se apropie doar Crăciunul,- sora mea râde, ştiu că are râsul amar…-am pudrat-o cu “secretul-gustului” şi-am pitit-o în congelator,cu grijă, ca să n-o zărească câinele.- Am să-i spun mai târziucă nu va venei nici anul ăsta Moş Crăciun –În cealaltă pungă am aranjat, ca pe rafturile de la Carrefour,bucăţele de carne mici, mici, dar de carne,Doamne, ce frumos se răsfăţau în mijlocul pungii!Mă uitam cu coada ochiului la câinele alb, cârlionţat,cu prvirea blândă şi înţelegătoare,ridicat în două picioare, ce-mi întindea politicos lăbuţa,stau nemişcată, să-i dau sau să las pentru Crăciun?Închide ochii, din când în când, şi aşteaptă…ştie că-i voi oferi şi ultima bucăţică de nafără.îi intind jumnătate din partea întreagă,mănâncă cu poftă, se face apoi că doarme,culcat pe-o fărâmă de carne.M-aşez pe scaun şi încep să scad şi scad,nimic n-a rămas din tot ce aveam,doar pentru o bucăţică de os,pudrată ici-colo cu aşchii de dor,căţelul oftează în vis, de ce oare?,ridică capul, mă priveşte atent şi adoarme,fericit că i-am dat o bucăţică de carne.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 179Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDupă un timp, o zi, o lună, un an,am găsit fărâma de carneaşezată într-un colţ, pe-un fel de altar,câinele stă în două picioare,dar nu mai întinde lăbuţa ca data trecută,imi mângâie mâna şi simt o lacrimăce se prelinge în suflet încet, încet, ca un vis trecătorcâinele mă priveşte cu drag,cine a spus că visele dor?pun fărâma de carne innegrită de rime,îl chem să mănânce,dar nu! apleacă privirea şi plânge.232. moartea e un graffiti scris pe inimă – Bianca Danmoartea nu are profil de facebookdeși e prietena tuturor o găsești la colțul bloculuiasmuțind câinii îți împinge mașina îți leagănă copiluloriunde ai nevoie de ea chiar și pe timp de paceîmparte vieți pe carosabil seacă fântânidezbracă mirese în noaptea nunțiiși toamna e mult mai sociabilăse simte în largul ei printre atâtea frunzesărută mai apăsat predă alchimianotează în agendă informații confidențialecelor plictisiți de spovedanii webs-au îndrăgostit de ea toți vecinii de palierde mersul ei cu vino-ncoabărbații vor s-o agațe la semaforînsă e atat de inaccesibilăca o senzație de arsură în plexul solar233. Eminescului – rege al poeziei – Sachir UrfetMotto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci.Mihai EminescuDe din ceruri,De din neguriEl veghează peste vremuriŞi te vede, trist, cum tremuri:
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 180Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŢară mândră, glorioasă,Ţi-au rupt haină de mătasă,De frunzișuri, de prin codri,Prefăcuți și ipohondri,Unde rătăceam voiosŞi cu sufletul duiosAscultam fiind băietSusur de isvoare-ncet.Ţi-au rupt haina de azur,Ape-nvolburate murmur’Şi-mi deșteaptă somn de veciPe margini de ape reciUnde-un singur dor aveamLinișit să dorm voiam.Mă tulbură și-ntristeazăCei ce țara n-o vegheazăŞi se duce tot de râpăSufletu-n două să-mi rupăDe din neguri,De din ceruriŞi tot tremurPeste vremuri.234. Jurnalul unui spion - Jiregan Estera FlaviaPrivesc.Adulmec după pericole. Stauînchis în propria-mi tăcere.mă poticnesc meditând la totceea ce descopăr din umbră.Lumea înzorzonată aleargă riscant,uitând de timp şi spaţiu.Peste tot, umbre zdrobitoare pândesc agresivDupă alţii.Ascult.Şoapte insistente rostite silenţiosce curg în silă printre noi.Se strecoară precum tentacule slinoasece înşfacă gândul şi-l iau.Ameninţări pline de venin ne injectează
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 181Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublingânduri trufaşe şi noţionale.Peste tot, fantasme viclene defăimează nepăsătoarePe alţii.Consemnez.Îndur subjugat atâtea înfloririale gândirii. Sunt ca o jivină.Mă simt infectat de ura altoraşi scriu. O fac, poate, cu inimiciţie:,,Unde sunt? Cine sunt? Ce caut aici?”Nimic nu mă preocupă însă mai multdecânt redactarea mea penibilă...Despre alţii.Colegiul Naţional Petru Rareş-Beclean,jud. Bistriţa- Năsăudclasa a IX-a235.Noi eram cu halca – Carmen Ștefania Lucanu știu ce mai știu din copilăria meanu știu cât de tare am pătruns-osau cât de tare m-a pătruns ea pe mine...știu doar atâtla început tălpile nu atingeau pământulaveam aripi crescute pe șira spinării.mama a zis că-i mai bine așa,până la o anumită vârstă am crezut-o pe cuvântnu așteptam să treacă timpultimpul își vedea de ale lui .momente de dilatare și de comprimaredar cine-l băga în seamănoi eram cu ”halca” …spunea bunicași tare ne mai plăcea!iernile erau magice,credeam în moși Crăciuni, îngeri ai zăpezii saumama ne-a hrănit visurilecu tot ce-a avut ea mai scump.Știa prea bine că sufletul trebuia căptușit cu de toateîn creșterea lui...și atunci erau iernile grele, dar cine se văita?nu ne păsa de cantitatea de zăpadă,cu cât era mai multă cu atât mai bine!eram amfitrionii derdelușurilor !încetul cu încetul ne dezbrăcam de alb ,pășeam în primăvară...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 182Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinmai târâiam săniile și prin apriliecă splina porcului era lungă rău..natura exploda prin noi ..ne era dor de alergătura la soare sau de tăvăleala prin iarbă,de parfumul florilor, de ploaia albă a cireșilorsau de cărăbușii lunii maicum îi mai prindeam în palme și făceam moriști apoi!verile erau caniculare-ca și acumde altfel-nimic nou sub soare,atunci știam evada...căutam oaze de răcoareprin pădurile de prin apropierea Romanului..plecam cu noapte-n cap și veneam searabineînțeles cu vărguțele aplicate pe spinăriuitam de timp, de părinți ...de bunica( nu uitam că ea mereu era de partea noastră);toamna ne prindea la cules de nuci și murdari de iod...la fel și școala ne prindea...negri-aurii!câte și mai câte vărguțe n-am luat...am crescut-sănătoși zic eu,bunica când observa că aripile încep să se răreascăle mai înădea cum putea...însă nu ne mai încăpeau sub piele...nu-mi aduc aminte dacă eram triștiadolescența se înfiripa cu alaiul ei de fluturiaripile lor calde ne înălțau, lipite de suflet…236. PELERIN – monumentul eroilor pompieri Mihăileşti- Adrian Mondeaîl privea prin luneta maşiniinouă ani s-au topit şi contopitîn aceeaşi amintire vie a ultimei clipepetrecute împreunăcel mai iubit şi … atât de draginteresant era că nimeninu îi înţelegea stareaacea lacrimă rămasă veşnicpe chipul brăzdatde riduri prematur adâncitekilometri lăsaţi în urmăşi noaptea nedormităîn aceeaşi zi, an după anpentru a fi alături de el
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 183Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinlegătura pierdutăde aceea poate glasul îi deveneadintr-o dată sensibilla vederea militarilor care au fostşi care vor să vinătremura uşor în lumina opalinăa dimineţiidoar ploaia îl înţelegeaaceeaşi, despletită dar acum curatăpicăturile mari ce stropeaupământul unde a căzutdepărtându-se, adăpându-selacrimile unui cer atât de iertătorcare vibrează acum la unisonpe acelaşi riduri prematur adâncitedar în acorduri de Bachauzite de el, doar de el în surdinăintra în cimitir totdeauna resemnatparcă ar fi vrut să-şi închidă în sufletliniştea şi foşnetul copacilor solidaristrăjeri peste timp ai eroilor neamuluio strângere de mână, o îmbrăţişareaceeaşi mână pe umăr, o privire în pământşi amintirile pătrund ca o săgeatăîn coasta cerbului pândit de departesimţea prezenţa lui„lasă tiţule, că o să fie bine!”nu-şi putea explica de ce toate acesteasuferinţa, lacrimileacest drum istovitor, ploaiaîngemănarea aceasta de uniformeşi ceremonialuri militareetuve ale unor răscoliri de amintiri nerostitese temea de candelele ce ar puteasă se stingă, împietrind inimile rostogolindu-seîn direcţii diferite, secifără treptele bătăilor vieţiicu toate acestea ar fi vrutsă-l mai vadă o datăfaţă în faţă, amândoi pe aceeaşi bancăţinându-se de mânăca de la tată la fiusă-i spună cât de mult îl iubeşteşi cât de mult are nevoie de el
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 184Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinacum la bătrâneţefără regrete, doar cu poveţenu voia decât să-l lasesă-şi rezeme capul pe umărul luişi să-l mângâie părinteştebinecuvântându-i bunătatearăbdarea şi buna cuviinţăcu mâinile tremurânde împărţea colacii de pâineşi gurile de vin spre aduceri amintese întreba de ce nu vin răspunsurileca o apă lin curgătoarece s-a întâmplat cu toate viseleplanurile, cu lungile discuţiipână la orele târzii ale nopţiiîn dulcele pridvor de acasăs-a sfârşit, tăcerea se aşterneîn mirosul îmbietor al florilor de teidoar chipul lui se aşează discretpe luneta maşiniiprintre stropii de ploaieaducători de luminăpe E85, în groapa oglindită din cerprimele raze ale soarelui încălzescînchipuit roadele pământuluistropit cu sângele eroilor noştrioamenii se pierd pe aleerisipindu-se, picuri de ploaieunele în prelungirea celorlalteposibil că se iubescpoate fără ştirea lor!237. Posesiune – Schoppel CarlaAm un şarpe-n acvariul trupului.Îmi leagă fricile, le-mpleteşte,susură pe braţul meu ca pe cel al unui izvor,peste ceaţa din mine se-ncolăceşte.Am o hartă a timpului decupată pe faţă.Îmi adună sub pleoape numai cenuşă,adună ani pe artere ca-n nişte fortăreţe văscoase,faţă de cine-s acum e doar o viaţă de om ştearsă.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 185Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinAm un peşte care-mi poartă cu el visul.Îmi plesneşte apele ochilor cu nostalgia celor văzute,alunecă pe retină ca pe glezna noduroasă a timpului,pe cele înfipte de drame le lasă să doarmă tăcute.Am o pereche de gene blocate-n clepsidra inimii.Îmi clipeşte imaginea celui iubit ca o suflare de vânt,aşterne somn de smoală peste roţile prăfuite care mă locuiesc,adună în sticla dimprejur primordialul pământ.Am o muzică ciudată în cochilia urechii.Îmi coboară noaptea pe coaste şi-n vene, în fugă,mă foşneşte ca pe o siluetă de frunze,împătureşte ţipăt şi linişte pe tivul auzului cu o octavă.Dintr-odată pustiul pieptului meu rodeşte238. Doar (pe) o parte... - Mariana Eftimie KabboutUmblu-n haina zilei de pe urmă.Nu mai încerca să-mi spui că plouă!E destul că trecerea ta curmăGândul meu pictat pe flori și rouă!Umblu-ncet... şi numai talpa-mi țesePe un foșnet brun, cărări șoptite...Umblu și mai scriu fără să-mi peseUn poem cu mâini îmbătrânite.Umblu-n haina zilei... și se pareCă mă strânge doar în partea stângă...Ce păcat că nu e partea-n careSufletul învață să nu plângă...239. Oaspetele – Casandra IoanAcum zece ani părea imposibil;nu acea moarte ne răneşte pe noi,întinsă sub meri după îmbăiere,spălată de soare,ci inocenţa şi înţelepciunea loculuiacoperit azi cu flori de sticlă.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 186Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin240. O noapte tristă - Popa Valentina IonelaSub clar de lună,de sub teiu-mbătrânit,Răsună-n vale,glasul unei fete.Cere putere pentru sufletul rănit,Printre lacrimi si triste zâmbete.Lâng-un tei înflorit și un râu mititel,Fata se roagă să uite de iubire.Culege ușor ca-ntr-un buchețelFlorile de tei,a padurii împodobire.Cu voce duioasă si față-ntristatăÎși cântă durerea printr-o doină de jale.Până și cerul plânge de viața purtată,De-ale vieții valuri ce vin si pleacă de-ndată.Rămâne sub teiul cu frunzele desePână când stelele dispar si soarele iese.S-a mai dus o noapte din lungul șir al vieții,Așa cum este scuturată și roua dimineții.241. S.O.S. - Mihai Eugen CatanaPierdut intr-un oraş ce mi-a amanetat speranţeMa inspaimant la gandul ca aşa va fi mereu,Cu sentimente moarte şi vise ciuruite-n gloanţeTrimit un S.O.S. spre Dumnezeu.Cu-n suflet prigonit de-atatea fapte releTraiesc din inerţie zi de zi,Cu cicatrici pe corp şi-n minte cu secheleViaţa-mi curge spre moarte şi nu o pot opri.Dar incolţit de umbre hranesc o amagireCe e de fapt un vis nascut dintr-un somn greu,Și-mi strig din rasputeri salvarea prin iubireȘi-I mai trimit un S.O.S. Lui Dumnezeu.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 187Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin242. De când scriu – Sude Emil IulianScriu de când am aflat că se poate face sex din deprinderenu mai am 20 de ani pe cuvânt să mi-se tocească genunchiisă găsesc ceva de scrispot coborâ şi-n tomberon şi să dau din mâini în limba românăvreau să scriu o poezie lichidă care să revină cu fiecare paharsă fie doar a mea numai a meade-ar mai fi ceva care nu a fost scris aş coborâiar în tomberon dinspre baza mare înspre baza micăsă o scormonesc de viscere de ziua de ieride cina romantică-n doipe freud l-a inventat dumnezeu înainte ca pe mine să mă inventeze freudam atâtea metafore perverse la mine încât dacă le-aş scries-ar construi un eşafod pentru obsedaţii de poezie243. Pe urmele umbrelor... - Miron Ecaterina RalucaMotto:” Timpul este ca o gazda mondena care da mana musafirului ce pleaca, in treacat doar,grabita sa ia in brate, ca si cum s-ar teme sa nu-i scape, pe cei ce vin. Spune un "bine ati venit" plin cusurasuri si, in schimb, un "drum bun" rasufland usurata.”- William ShakespeareUnde eşti, speranţă, unde mi te-ai dus?Rătăceşti în umbrele unui stingher apus?Spune, spune-mi alergi în delir?Sau vrei să te privesc din umbra unui cimitir?O! Cât te-am căutat! Dar unde te ascunzi?Te-ai pierdut în negura uitării? Unde încerci să pătrunzi?Eşti plecată pe umbrele zâmbetului?Sau nici nu-i mai zâmbeşti soarelui?Fugi, du-te! Păşeşte pe tărâmul infinitului!Acolo vei simţi puterea spiritului!Fugi, lumina lumii nu răsare!Timpul ne-a lăsat amintirile-n uitare!...Clasa a-IX-aColegiul National Calistrat-HogasSectiunea : poezieTema: timpul
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 188Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin244. Muza - Alina CristeaAzi mi-am trimis iubita de acasăCa să răman cu mintea mea pribeagă.Şi singur, n-am dormit o noapte-ntreagă,Insă pensonul stă tăcut pe masă…Şi îndreptat cu capul spre fereastră,Desi se întrevad ai zilei zori,Iar ochii mi se-nchid răzbunatori,Aştept să-mi vină muza cea maiastră.Să mă inspire caldarâmul ninsSau să-mi închipui iar un coş cu flori…?Cu fructe l-am pictat de-atâtea ori…Ca şi albastrul mărilor întins…Dar nu se-ndură mâna nicidecumFără a muzei caldă insuflareSă potriveasca dulce vreo culoareConturului cernit ca şi un scrum.Iar dinspre colivia din perete -Un melancolic tril de primavară!Eu, întristat că muza nu coboară,Mă uit către bătrânul meu sticlete.Când dau să-mi scot ţigara din pachetEl dă din aripi neastâmparat,Stârneşte aer rece şi uscatŞi-mi tot aşterne praf pe şevalet.245. L A N A R I G A M I - Rafila Raduunii îi spun simplu: Nărigami.Grande Port, Grande Portal: La Nărigamipe planeta dinspre unde vine visul.cei care te iubesc prea multnu ar vrea, desigur,să-ţi ştie, ţie, somnulrăvăşit, rănit, străpuns
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 189Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinşi luni şi marţişi azi şi mâinesubstanţa visului revineîl recunoaşte, îl simte şi îl ştiepe cel ce-n lumepuritatea vie,-ntreagă –o meniresă vrei, să poţi să fii altfelfără îngeri, fără umbrăun blestem.nici brazii nu-şi mai simt, lor, vârfulaburii frigului rotindîntr-un alai de nuntălitere într-un cuvânt.în Grande Port, în Grand Portalîngerii vin, aparcu aşteptarea-n loc de inimicu iubirea-n brateprimăvara timpurieîngenunchiată-n faţa Anotimpului Necunoscutîn rugă:pentru tine, mântuiretu, ultimul plecatîn Nărigaminoul ei sosit.246. jurnal apocrif – Lavinia Nechiformotto: “Știu tot ceea ce tu nu știi niciodată, din tine.” Nichita Stănescuazi e bine. ţi-e sete nu mai confunzidimineţile cu minescoţi din poşetă o banană o jucăriehidoasă rămăşitele zilei. de ceva vreme eştiun pește pe uscat asculţi valuri foșnitoarede vorbearunci în stradă această umilință. flăcările eise aprind se sting e senzaţia de care vorbeşticând te trezeşti o lumină
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 190Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinnouă pătrunde un elf o spalăcu amestec de cafea/ apoise arată soarele viațavopsește vene deschise. pe sub pieleţi se dilată oasele simţi cum crești ţise lungesc degetele/ cineva te apucă de mânăîţi dă drumulla staţia următoare îi rămâne parfumulpierzi cuvinte încuvintepierdute sensulfermentează aerul e mai rece se amestecă şi niște gânduriguess who vorbește dedreptatepui în poşetă sondajul să ai copii să-i laşisinguri să te uite îndeşi la urmă bucăţicade lemn vechi. în stradă doi la braţ pieptul tăue cald de la pantofii noi se ivesc răni uşoaresângele zilei curge. oraşul e nou te strângela dreapta şi la stânga feţestrăpungi o privire leneşăcauţi cartela niște aripi alunecă nepăsătoare pe lângătine zbâr pe o antenă maşina stă acolode trei zileîţi potoleşti setea & mă rogi să-ţi dau un şerveţelumed......................................................................e scris: vecinul de la 6 mestecă pagini dinacest jurnal247. Poemul subteran - Iuliana Paloda-PopescuDoamne,dimineaţă m-am trezit cu-n gust amar -în timp ce treceam strada, am văzutun cerşetor cum îşi trecea peste faţăo bancnotă de un leu şi spera că ziuaîi aduce binecuvântarea Ta!...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 191Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎn staţia de tramvai, un bătrân rătăcitcerşea, un ţigan cânta la acordeonşi spunea că îi este foame, cerându-nesă-i dăm cât ne îndeamnă inima;un olog arunca spre trecători vorbe grele,pentru că băuse şi încă mai voia...o femeie oarbă ţinea de mână un copilşi jelea…un bărbat ars povesteaşi zornăia monede-ntr-o cutie,spunându-ne să-i dăm ceva!...La metrou, în tunel, cerşetoriiîntindeau mâinile către lume,Îţi rosteau Numele şi aşteptausă îi miluieşti cumva!...Doamne,o femeie era mută şi ne ofereaflori sălbatice, alta era oarbăşi vindea batiste de hârtie, un bărbatîşi arăta cioturile picioarelor, un altulpe cele ale mâinilor…o jumătate de omse târa spre scară, în timp ce visala jumătatea cealaltă, pierdută undeva,cândva…cineva a vrut să-i dea un pachetcu mâncare, dar infirmul n-a vrut să îl ia!...Pe scara rulantă,o inimă rănită sângera,una era înfrigurată, alta ardea…în tunelul umbrit, un copil zdrenţărosdormea ţinând în braţe un căţel,o bătrână sta rezemată de zid şi tăcea,una îşi arăta picioarele bolnave,alta, cheală, se legănaca un balansoar şi râdea!…O femeie cu mulţi copiiţinea în mâini un carton pe care scria :SUNTEM MURITORI DE FOAME,MILUIŢI-NE CU CEVA!...O tânără privea către noi şi spunea -MAMA ESTE BOLNAVĂ DE CANCER,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 192Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinFIE-VĂ MILĂ DE EA!...Pe peron,un bătrân încerca să vândă cărţi vechişi lucruri mărunte, demodate, pe carenimeni nu le vrea…un tânăr voia banipentru tren, altul pentru medicamente,o fată se droga…lumea grăbită treceamai departe, fugind parcă după ceva!...Târziu,a venit trenul şi-am alergatspre vagoanele pline deja…unii am urcat, alţii au rămas în staţia sumbră,ascultând împreună cu noi vocea străinăcare ne-ndemna -FOLOSIŢI TOATE UŞILE!...Doamne,acum fac drumul de seară,dar mâine va fi iarăşi o zi greaşi mă întreb - cât va fi Coşniţa milei Tale,să ne putem hrăni din ea!...248. „anotimpuri” - Camelia Ionițăsoarele lenevește în iarnădospind timpul în jumătățisârguincioși fulgii își duc dansulcătre pământ, peste iarbăexplozie e-n ghiocei, în brândușeun înghețce doar el știe ce-nseamnă.toamna și varas-au sinucis în răbdaredispare vinulse scriu noi calendaremayașii n-au știut ,vom ști noianotimpurile-s pe redutele luminiise declară pacifist un războinoi vom lupta îmbrăcațiîn cojoace cu aură de mieiprin șotroanele viețiidesenând noi Dumnezei.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 193Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin249. Nimicul…plin…Dumnezeu – Ștefănescu CristianO roată alunecă uşor la vale în faţa mea.În drumul său umbreşte cercuri pe pământ.Oare pământul, nu e un pelerine?...mă gândesc…Roata,roata se învârte ca un rozariu,în mâna unui bătrân călugar,numit glob de glasuri către stele.Iarba,râul,pasărea în zbor,toţi în cercul axei de “exist”,şi toate în “dincolo de-aici”,în concept ortodoxist,sub sceptru de dragoste mânioasă,sub lege din limba de Duh aleasă,se supun.Se supun unui nimic atât de cuprinzător,numit ,simplu ,ceva dincolo te tine ,de eu,dincolo de cuvinte ,dincolo de eu,mai departe de orice,decât de eu,un nimic plin…simplu…Dumnezeu.250. Suflet îndurerat – Cristina MirodoneMişcări ample, fastuoase, leneşe,Cuvinte înmuiate-n patos potolit..Eu mă duc, tu te-ntorciNoi doi ne nimerim,Ne ocolim,Nu ne vorbim.Stingheriţi în camera de ziNe purtăm pe brânci,Contrare-ne-s călcăturileN-avea griji, e doar preludiulŞi-un întreg de rămăşiţeÎn pereţii minţii mele!Îmi e lesne să mai plec,Să mai uit,Să mă deştept.Oacheşă expresie,Gesturi timideŞi-un fârtat amorezat.Să-i privesc în urmă-nfăţişarea
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 194Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinJalnică, molipsitoare?Marile noastre tânguiri,Precum cele ale unui fluture menitSă ne frângă-n disperare,Să ne calce sufletul, să ne-năduşe durerea.Inima să ne tresare,Să ne zboare orişiunde,Iar vene pulsând să ne omoareŞi-un sărut tremurătorSă ne-nchine pe vecieRumenit, brăzdat de dor,De lumini, de cugetări.Să ne-nfunde mai departe,Măcar până-n moarte.Creta, urmă să ne fieSă ne ducă, să ne-ntoarcă,Să ne fure, să ne-mbine,Să ne deghizăm în treiCa mai apoi, în moarte,Singură să-mi port doliu,Să m-ajut, să mă desprind de voi,Ce-n diverse apariţii,Stinşi să deveniţi, să fiţi,Şi-n lebădă să vă prefaceţi.Să spargeţi trio-ul nemuritor,Să mă nimiciţi frumos,Începând cu mâna-mi căzută,Ce dă formă prăpadelii.Şi-un sărut pe nas să-mi ţieUmbră fără frică, mie.Şi doar pură ocrotireSă mă ducă în neştireCătre culmi şi doar jelire.Şi din camera de ziSă vă fie companieRisipire, vrăjmăşie,Ochi de spaimă şi-mplinire.251. zile scurte cu mama – Estera Stanciucmotto: ”Ești sufletul de metal al orașului.” Marin Sorescuprima zi. mama se desprinde de lângă geam
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 195Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinse uită în urmăochii ei fixeazăcârlige de rufe numărate pe degetemâinile mamei sunt niște cartoanecoloratele decupează rămâne fără unghiimama are tălpile goale peste prafpaşii depun artefactememoria ei adună la nesfârșit. nu facevreo selecție vreo curățenie are încheieturide copil adoarme cu gândurileîn pumnii micimama nu renunță la adevărul ei ieftinse sătură să fie marginea paharuluistrânsîntre dinți de bărbat. şi parcăa fost prima ziziua a doua. mama vede feţe/ dungi de luminăe doar un exerciţiu. coase goblenul ochii lui iisus turlabisericiiîn bucătărie cuţitul taie pune sarepeste tăietură corpul ei alb se încordeazăîşi aminteşte amintirea e un virusscăpat pe asfalt gata să explodeze înaltă piele de undeîşi respinge copilul cu 200 de waţiuneori zice căfruntea ei sprijină cojile caseio s-o închidă într-o scoică o să-i dea drumul în valurilecele mai adânciscuipă firişoare de salivă zici că ningepână când îşi goleşte stomaculpână când n-o să rămânădecât ruine. şi parcăa fost ziua a douaultima zi. mama trece pe lângă ziduri umbra ei eun cearşaf mototolitse întinde în iarbănu-i scapă nimic. pielea se coace la soaredeasupra capului cineva construieşte armeputernice fără găurivăd frica ei ştie că plec o vreme sâmburele uriise răspândeşte ca un spray care nu se usucă
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 196Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinniciodatăîn somn ţine strâns un ceas acestceas ticăie la mâna vecinei rochia înfloratăîi face umbrămama şi gândurile eirămân neauzite. şi parcăa fost ultima zi252. mușc din această zi ca din miere – Daniela BejinariuMotto: “Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele” Ana Blandianami se decolorează sângeleca perdelelepe care le speli cu săpun duru sau fadupă cum ai bani de lamama plecată de la tata plecat. în funcție desăptămânăatunci mi se strepezesc dinții de laatâta uitatpe geampentru că tratamentul pe care mi-l prescriu e ceva legatde o noapte lungăși eu vreau să dormdar până nu mă uit nu merge așa. nopțile asteacurăț mai ales unghiile de lac și din când în când tacnu mai bat darabana în masă. mă ceartămamaie o doare ficatulîi bat în creier. nu știe că ficatul nu doare/ doar înfloreştegalbenrobinetul picură acum într-o cană nespălată deceai negru cu lapte și fără mieremierea strică totde asta picură robinetul pentru cămierea strică tot
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 197Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin253. în tramvai se întoarce iubirea – Elena StanMotto: “Noi înotăm – în ochii lor: zâmbind.” Ștefan Augustin Doinașîmi spui despre lună despre tainele eise întoarce în fiecare noapte ca şi când s-ar visape sine acest soare de amiazăţii strâns de scaun tramvaiul se pierde acumîn ochii altui tânăr care zâmbeştecineva ţine deoparte crengi verzi cineva are spinipregătiţiun ţipăt mut se cuibăreşteîn noi inimi blocate ne ţin prizonierivreau să cobor sunetul vocii mă lasăundevatreapta tramvaiului desenează pe sacoulfierbinteun sărut proaspăt254. Am să uit aşteptarea - VALERIA TOMAuitasem că primăvara vine odată cu tinedimineaţă, ţi-ai pus straie de sărbătoaresă fii regină,doar azipeste regatul florilor de caiscu ziduri dantelateai gleznele unsecu lacrima de mir a ursitelorce-au plâns scotocind prin destinecu săruturi furate din carele ceruluiîn seri descântate de îngeriai destinul tău,ştiu,dansezi cu fluturii raiuluipe câmpul sărutat de maci flămânzicu paşi ce ating asfinţitul
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 198Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinpeste cortina desculţă a nopţiiam aflatcă e devreme pentru plecăricând vei sorbi roua din potirul zeilorla hotarul unui calendar uitatluminat de vreascurile unui doram să uit aşteptareaîntr-un cântec255. GRIFON - Florentin PopescuClipa mea sub formă de inimăneliniştită, adâncăîmi adastă-ntre geneşi vine grifonulşi mi-o mănâncă;suie din piatră şi stâncăcireşul cu gândurişi vine grifonulşi mi-l mănâncă;peşti de argint şi de aurfulgeră-n râul din mineca o iubire, ca o patimă-adâncăori ca un dor de albastruşi vine grifonulşi le mănâncă.Singur, de tăcere-argintatstrig, copac singuratic sub lună:Grifonule, fugi şi nu mă mânca!dar numai ecoultârziu îmi răspunde:Grifonul, grifonul e-n inima ta!256. Clipe – Duceac DanielViața se scurge în urmă lăsândCa un corp ce golindu-se de sângeAmintirile calde ce parcă știindLasă în urma ființa ce plânge.Secundele-s ani și anii sunt clipeCând viața se scurge din noiÎți trec amintirile prin minteCurg ca apa de ploaie, șiroi.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 199Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin257. Modus vivendi – Irina MoldoveanuAm murit acum 3 zile şi au fost cele mai bune 3 zile din neviaţă pe care le-am avut.Am netrăit aceste zile de parcă muream în fiecare dintre eleam netrăit aceste zile de parcă trăiam în fiecare dintre eleşi la sfârşitul lor am murit din nouca să mă nasc intr-o lume vie plină de oameni morţice se mint când trăiesc şi plâng când iubescîncercând mereu să deschidă nişte porţiei încearcă numai să moarăsăracii ei nu ştiu să moară şi din nou să traiascăsăracii ei nu ştiu ca numai din iubire renaşterea poate să se iveascădar eu ştiu, eu ştiuşi strig treziţi-vă oamenilor morţitreziţi-vă la viaţătreziţi-vă la moartetreziţi-vă din gheaţătrăiţi prin ce se poatecăci astfel veţi renaşte mai puri ca zăpadacăci eu ştiu, eu ştiuPentru că atunci când am zis că pot să mor în braţele taletu ai spus că m-ai ţine 3 zile în braţe aşa.258. Lie, ciocârlie - Vasile POPOVICIVino prietene la mine, la ţară,să asculţi ciocârlia cântând, sfredelităîn ţinutul Dumnezeului!Când treci pe lângă mine-mi zici,uitându-te chiorâş şi cu resentiment:,, ghiolbanule!” ori ,,măi plăvane!”ori alte ţărănii.Şi nu mă supăr, orăşanule, pe tine.Ba, dimpotrivă, te respect.Respect şi pentru burgul tău medieval, am,prietene-orăşan; nu-ţi sunt duşman.Altfel, nu te-aş chema la mine, la ţară,să auzi cântând cocoşii-a treia oarăşi să te-nchini Luceafărului de ziuă.Să calci cu „desculţe goale” iarba-nrouratăşi să asculţi înainte de răsăritul soarelui
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 200Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinprivighetoarea, mierla, cucul, greierul…Să bei o cană de lapte proaspăt şi cald,de-abia stors din ţâţa vacii, vacă pe care,sângerându-ţi pulpa piciorului prin mirişte,trebuie să o duci la păscut.Vino să vezi ciocul plugului,intrând în pământ cum intră ciocul ciorii-n nucăsă-i scoată miezulşi cum cormana brazdă neagră-ntoarnăîn care să arunci sămânţă de rodire.Vino să bei din pumn apa şipotuluipornit din buricul pământului,să-ţi ogoieşti setea şi arşiţa,şi sângele aprins din tine, şi resentimentul.Să vezi ce nu ai mai văzut, prietene:feciori şi fete-n legământ cu glia,înfrăţindu-se cu lanul,adunând în clăi snopii de rodii, dolofani;cum vântul ţăcănit le răscoleşte fuste, rochii, plete;cum, stând culcaţi pe spate, gânditori,privesc albastrul infinit ca pe ei înşişi.Să storci ciorchinele din toamnele brumate;să rupi un măr în pârgă, de parcă l-ai furadin mărul de lângă drumul carete duce înspre casă la ai tăi ori înspre-aiurea.S-asculţi în vaduri apa clipocind pe prund,în valuri să te-arunci, scăldatu-ţi etalând;s-aprinzi în noapte-adâncă foc pe malul apei,din crengi de salcie din care sar scânteica un salut de noapte pentru Dumnezei.Ai fost vrodat’ la ţară?Din burgul tău medievalaspiri până la sufocare tot fumul din furnal,iar zgomotul din urbea ta natală de mii de decibelie cât un univers ce te zdrobeşte.Ai ascultat poveşti la gura sobei,ai auzit lemne troznind în vatră,să vezi reflexele cum joacă pe pereţi?
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 201Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎn colbul drumului rotind o roată de la plită, ai rotit?Vino la ţară să te hrăneşti cu aer proaspăt,iar liniştea… să simţi cum intră-n tineliniştea pornită din mii de puncte cardinale.Şi axa universului trece prin satul meu.Prin axa universului trece sufletul meu.Vino la mine, la ţară, prietene din burg,la horă să horeşti o horă,să-ţi cânte Sile Gavriloaiedin scripcă ori la cobză, ori din fluiero sârbă ori o polkă pe bătaie.Şi îţi promit să nu-ţi dau apă de la robinet,că nu te voi lăsa să vezi pornografii pe internet,că-ţi voi ascunde Motorola, îţi voi tăia şi telefonul,să stai numai cu tine şi să vorbeşti cu tine,să fii şi tu un mocirlos, ghiolban, plăvan, ca mine.Să te înţepeviespile, furnicile, ţânţarii şi alte lighioane,cum mă înţeapă câtu-i ziulica până noaptea,chiar şi noaptea pân’ la ziuă, lighioane.Să vezi măcar odată cum e la ţară, în satul meu, -un tău din care ies pe luciul apei nuferi albi.Vino prietene din burg la mine, la ţară!Să asculţi ciocârlia cântând,sfredelind ţinutul Dumnezeului.259. CORIDA – Monica MureşanE toamnă şi-i vremea de solduriSe leagănă vântul pe-un norMă legăn şi eu dând din şolduriDar nu pe la noi prin Obor.Mă duc într-o doară-n BazarFăptura îmi plimb, euxinăŢin mâinile în buzunar:Bani? Doar să privesc în vitrină!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 202Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinE-atât jaf de toamnă în mineCă-mi vine să sun la jandarmiSub zările andalusineSe sparge clepsidra cu ani.Deodat’întuneric se faceŞi linişte-aud picurândCând luna pe-o parte se-ntoarceIar stelele pâlpâie blând.Un fir pe fuior se-nvârteşteUn gând e, de aur şi-argintŞi într-un vârtej, nebuneşteÎn horă, toţi anii se prind.M-aruncă-ntr-o zi, la-ntâmplareDa-i timpul şi spaţiul concret:Arena e friptă de soareIar eu în arenă sunt fiert.El Toro, El Toro! Toţi strigăFaimos este numele meuCum pot fi erou când mi-e frică?Dar ce văd: vânatul sunt eu!Sunt taur şi-alerg plin de bale,El Toro cel crunt m-a-ncolţitÎn spate mi-aruncă pumnaleVăd roşu, sunt ameţit.Dar când îmi înfige stiletulTresar: stau pe-o bancă acum...Din mână îmi cade tichetulÎl rup şi-mi văd astfel de drum.Pornesc pe-o alee pustie„Rebajas” citesc în vitrinăE-nchis, că e ora târzieIar lumea de solduri e plină.Şi nu înţeleg ce-i cu mine,De unde-am avut eu bilet?Un junghi nu-mi dă pace, mă ţine:
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 203Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSub coastă e-nfipt un stilet.Dar ceru-i senin, chiar serafic...Scăpat-am de ziua toridăNu-i zgomot, deşi-i încă traficVăd îngeri mergând la coridă.260. BUNĂ DIMINEAȚA, IUBITO - Marius MIGDALEE-o amintire ce-am lăsatPe noptiera ta, în zori:Un trandafir de catifea,Și-o carte cu parfum de flori,Un croissant viu glazurat,Cu un buchet îmbătător,Carafa-n lapte caramel,Și-alături, un deșteptător...O draperie trasă vag...Timidă,-o rază de lumină...Un colț de pernă, șifonat,Purtând a nopții dulce vină...Și-atunci când ai să te trezeștiȘi-ai să-ți ridici, încet, privirea,La cap de pat mereu vom fiEu, cafeaua... și Iubirea!261. Poveste dintr-un sat - Mihai BarbulescuÎntr-un foarte mic satParcă de lume uitatDoi tineri s-au întâlnitŞi băiatul ei i-a vorbit- Te rog, spune-mi copiliţăCu dulcea ta guriţăEşti tu a cuiva nevastăOri eşti stea din cer picatăSau doar o simplă garofiţăRăsărită ea-ntr-o grădiniţă-Deşi eu aş vrea să fiu aşaNu-s nimic din toate asteaEu sunt doar o fătăşcanieCe o viaţă simplă ea are
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 204Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDar tu voinicule îmi poţi spuneEşti tu însurat sau eşti june ?-Eu sunt doar un simplu juneÎndrăgostit de a ta privireDe atunci sau tot iubitŞi nu s-au mai despărţitIar băiatul a vrut să o iaDe nevastă pe fata aceiaŞi s-au dus la părinţii eiLa măritiş să-i dea voie eiDar mama ei auzind asteaÎn loc să fie fericită eaA început atunci a ţipaŞi cam aşa spunea:-Cum de te-ai gânditTu tocmai l-a logoditCăci eşti încă o fătucăCe gândeşte ca o ulucăŞi aş vrea să ştii, oricumCă nu-mi place, nici cumBăiatul cu care ai venitAltul tu nu ai mai găsit ?Şi de-oi vrea tu cununieEu îţi voi purta mânieAtunci când ei au văzutCă încredinţare n-au avutEi tare rău s-au supăratŞi spre mare s-au îndreptatAjunşi ei pe marginea măriiÎn liniştea tăcută a seriiEi atunci s-au sărutatŞi-n braţe s-au încleştatApoi pe loc s-au aruncatIar mai apoi s-au înecatMult timp s-a scursPână la ţărm i-au adusDar păreau atunci a fiMai mult morţi decât viDoctorii mult i-au analizatApoi verdictul ei l-au dat
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 205Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin-Bucură-te acum cimitireCă vin două flori la tineDar nu vin să înfloreascăCi ca ei să putrezeascăIar după ce i-au îngropatO minune s-a întâmplatCă din mormât la baiatA crescut un copac înaltLa fel cum s-a întâmplatŞi acolo unde fata s-a aflatIar copacii ei tot creşteauUnul pe altul se cuprindeauIar crengile s-au tot lungitPână când ele s-au unitCopaci ei tot creşteauŞi parcă unul deveneauAsta ca să le arate la toţiCă se vor iubi chiar şi morţi262. Îmbrățișarea - Dinica Cristian OvidiuPentru a îmbrățișa un copac lăsațipăsările să-și facă loc în inima luiacestea cu aripile vor trasa ceruldintre frunze și ploaieapoi o carte se strângela pieptul copacului, printre larvelefluturilor tineri,se curăță pomul de toate crengile uscate,ca inima sa proaspătă să poată primiiubireacare se va auzi strigatăde pe toate orbitele planetelorcurățate în primăvară.263. Stejarul ( Imaginea ta… ) – Lupu ElenaSub firul lin al ierbii pământul negru zace liniștitAcoperind în taină mistere ale vieții de-altădată.Cu șoapte de izvor și cânt natura toatăSe-ntinde peste orizontul nesfârșit…
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 206Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎn dansul lor blajin raze de soareAlungă plumbul norilor învolburațiZglobiu,în urma lor,un fluturașÎmbracă atmosfera în culoare…Mai ieri era pe când nu apăruse,Azi își opreste dulce al său zborȘi sărutând o frunză-ncetișorÎn umbră de stejar el se ascunse.Priveliștea întinsă și pustieSe pierde lin in depărtări străine…Stejarul,falnic ramurile-și țineZidind în jurul lui împărăție!La umbra lui făpturile se-adună,Mărunte vietăți zumzăitoareȘi în căsuța verde fiecareÎnvață să lucreze împreună.Furtuni se-abat asupra-i în răstimpuriPurtând în ele negură și jaleDar mai presus de orice încercareCoroana își înalță peste timpuri!Durerea unei rădăcini tăiateDemult,pe când era tânăr vlăstarS-a transformat încet,încet în darCăci alt urmaș va crește mai departe…Și-atunci când ziua nopții i se îngânăUn freamat lin se pierde-n depărtareIar versul se transformă în chemareCăci orice-mpărăție are-o zână…264. O inimă închisă-n suflet... – Chiperi Andrei Robert (Dorohoi)Speranţa e un dor, găseşte-o,Cuvintele-s cântec de aur,Cu aşteptate clipe-n nourInima-i rea, ca un taur...Regretul e un spin, tratează-l,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 207Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinCuvintele-s iubirea care,În clipe oarecum bizareSufletul vrea o-mbrăţişare...Tristeţea-i un buton, apasă-l,Căci va fi doar şi lângă tine,Iar fericirea nu-ţi mai vineAsemeni multor valuri line...Singurătatea-i simplă, uite-o,Nu-ţi voi dori să fii cu ea,Un scai va fi, te va urma,Nu vei fi singur, vei vedea...Chemarea e un glas, ascult-o,Căci glasul este o strigare,Urechea tu apleacă-n zare,Şi zbori la ea, cu nepăsare...Durerea-i boală, lecuieste-o,Când roua dimineţii esteUn tratament ca în poveste,Ca într-un vis ce-nseamnă veste.Iubirea e un semn, păstreaz-o,Regretul e ademenit,Şi-apasă greu pe inimi careIubire, nu au întâlnit...265. Buburuza – Marius MărăcinescuBuburuză, puișor,cât de mult visez să zbor!...Mi-a spus mama că tu știicântece pentru copii.Învață-mă și pe minecă sunt tot copil ca tineși colindă-n palma meastrop de lună, strop de stea,chip de floareși de soareînvață fata să zboarecă e micăși-i e frică!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 208Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSpune-i tu că e frumoasăși va fi împărăteasă…- Hai să-ți fac o brățăricădin cinci flori de lămâiță,din trei ghiocei,patru flori de tei,șase vioreleși nouă zorele.Clipește din ochisă nu te deochi!Îți fac și cerceidin doi brebeneiși o brățăricădin flori de arnică…Patruzeci de floride șapte culori,atâtea-ți zâmbescși te-mpodobescca să fii frumoasă,mică-mpărăteasă.Dacă vrei să zboriși să fim suroriaflă câte floriți-am prins în brățară,dragă domnișoară!266. E secetă-n simţire - Georgeta Muscă-Oană, GalațiÎn sătucul nostru, frate, case noi s-au ridicat,Cu terase şi piscine, cu design unicat.De culori îngreunate şi parfum ameţitor,Râd grădini înrourate sub un soare primitor.Tuia, roze şi camelii mă îmbie rând pe rândŞi-n imensele garaje, cai putere aşteptând.Nu zăresc nicio căruţă, nici săteni epuizaţiCe duc apă cu găleata... Acum sunt modernizaţi!Cărăruia,-nspre pădure, şerpuindă-ntre stejariÎmi dezvăluie o casă ce-are gardul în doi pari.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 209Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinPoartă nu-i, pe-alei tăcere, de mister mă las condus;Pe o laviţă, la umbră, motănelul doarme dus.Doi căţei vioi, în spate, urechiuşele ciulind,Vrăbiuţe jucăuşe, de prin pere ciugulind.Pe băncuţa de sub mărul care-n rod e rumenitŞade-ngândurat bătrânul, de tristeţe-ademenit.Îl salut şi el tresare, înflorind un zâmbet vag,Se ridică,-ntinde mâna, sprijinindu-se-n toiag.- Bătrâneţea, bat-o vina, nu mă iartă mai deloc...Şi, îndepărtând o carte, mă îndeamnă să iau loc.- Cum trecură anii, bade, parcă ieri plecam din sat,Am lipsit o perioadă, dar să ştii că mi-a păsat!Am trecut pe-orice străduţă şi pe coastă m-am plimbat,M-a izbit schimbarea-n toate, chiar şi omul s-a schimbat!- Am simţit şi eu, copile; sunt demult pe-acest pământ,În curând se face suta, dar mă-ntreb şi mă frământ:Ai văzut, venind încoace, satul bine utilat,Dar fugind înspre avere, sufletul s-a mutilat.Huzuresc în vile unii, alţii sunt tot mai săraci,Este secetă-n simţire... asta-i soarta, ce să-i faci?Am văzut de toate-n viaţă, greu şi bine mi s-a dat,Am simţit securea morţii şi de griji am fost brăzdat.Am lucrat şi în uzină, am trudit şi pe ogor,Dar din vremurile-apuse ştii de ce îmi este dor?Parcă altfel era omul: mult mai calm, prietenos,Îi păsa de neam şi ţară, nu mergea cu fruntea-n jos.N-a trăit nicicând pe roze, dar simţea viaţa din plin,Se lupta cu sărăcia, ajuta şi pe vecin.Era cumpătat în toate, nu împrăştia venin;Şi la muncă, şi acasă, avea chipul mai senin.Azi, copiii şi adulţii sunt mai trişti, mai cârtitori,Nu mai ştiu ce-i bucuria, nu mai sunt curtenitori.Nu mai simt păduri şi ape, nici respectul - cât de cât -De vecini nu le mai pasă, iar de glie, nici atât!Ne lipseşte armonia, nu mai ştim iubi la fel,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 210Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinEgoismul ne ucide. Fie, Doamne, să mă-nşel!Asta-i viaţa de când lumea, sunt săraci, sunt bogătaşi,Dar spre calea omeniei e nevoie de mulţi paşi...Soarele murea pe culme şi-a-nţeles că vreau să plec,A tăcut pentru o clipă; i-am promis c-o să mai trec.A deschis alene pumnul, urmărind un secundar,M-a cuprins cu duioşie, strecurându-mi ceasu-n dar.N-am să uit chipul serafic, cu tristeţe-ncununat,Nici nobleţea cuibărită într-un suflet minunat.267. Solfegii cresc din ploi încrucişate - Emilia UdreaSălăşuind în închisoarea vieţiiO carte-i aruncată, e nescrisă,Un tonomat nu mai înghite fisă,Iar sinele-i pierdut în vălul ceţii.Pandora însăşi e pe veci închisă,Cutia-i stă ca bază în nămeţiiNăucitori pe clarul dimineţii,Uitând mereu cromatica promisă.Adverbele de timp împrăştiateÎn patru zări cu praful din nisip.Solfegii cresc din ploi încrucişateŞi-amestecuri de umbre fără chipReflectă roadele fărâmiţateCând stau pe norul meu şi mă disip.268. file riverane gândului uitat – Petruţa Niţăaceastă filă de gândeste un nor cu margini zdrenţuiteîn căderea pe un promontoriuo insulă canelată în nuanţe de ocruascunsă între umbreîncolăcite cu drumuri depărtatede-a lungul unui malînţesat de scoici şi pescarinavetişti între azima coaptă pe spuzăşi mirosul de stuftăcute valuri de var
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 211Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinfiletează satele de-a lungul coasteipurtând în săgeţipescăruşi cu ţipete răsturnatenumai două perledesprinse din nori plumburiiacoperă fila de gândinscripţie pe un pergamentcu boabe de rouă269. GEOMETRIA MUNŢILOR – Bocu Raluca NicoletaAm învăţat geometria munţilordoar privind cum îşi îndreaptă frunţilecătre cer,implorând eternitatea verdeluice-i îmbracă în mantii de poveste.Unul, se înalţă în triunghiuriînţepând văzduhulce miroase a cetină,Altul, îşi arată rotunjirilebătătorite de veacurisub tălpile celorce i-au sărutat, cândva, crestele semeţeŞi încă li se mai vădurma paşilor vremelniciîn straturi de istorie zbuciumată.Am învăţat că ei poartă traiectoriisăgetând epoci de căutaredinspre trecutspre viitor,de parcă nu ne-am şti, îndeajunsobârşia,cercetând identităţimisterioasecare să ne luminezenecunoaşterea.Am zărit pe un piscun capăt de curcubeunăscut între zborul unei păsăride pradăşi râul care susurăprintre făgaşele secţionate,ca-n pâine,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 212Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinprintre adâncimide negru cărbune, de saresau aur râvnitîn milenii.Am învăţat geometria munţilorce stau şi trecpeste oamenitocindu-şi frunţile istorieide mâinedoar privindu-işi iubindu-le statornicia.Am învăţat să-i respir!270. Gânduri în La minor… - David PopaVioară în braţe cu lemnul uscatîngropând amintiri şi vaier şi gânduri,morţi trandafiri şi cuget secatmă pune pe versuri, pe cânturi, pe plânsuri...Se zbate arcuşul şi vioara, subit,începe o altă baladă mai sumbrăşi amândoi fals ne-ngânăm chinuit -Uitată octavă lăsată în umbră...Un vechi trandafir visând în apus...se spulberă inimi prin visul adierii,căci vântul îmi poartă tăcerea răpusîn mii de fiori de cântul vioriiŞi tac... şi ascult... şi râd în grădinăŞi râde izvorul şi pom înflorit,Că sunetul singur e cântec de nimfă,Un foc prea sublim spre a nu fi iubit.Încet mă străbate o notă vibrândă -e suflet, e aer, e ţipăt de stele-şi-n loc nepătruns ea vrea să-mi pătrundă:e cântecul tainic al inimii mele...Şi marea îşi cântă în veac amintirea,în valuri o caută şoapte stârnindşi nimeni nu-i uită nici glasul, nici firea,dar omul artist e un cuget murind...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 213Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin271. Oază în deşert - Toma VladE-ntuneric, ora nouă, ora zeceMerg cu luna pe drum, şi mă simt receşi mă simt fără trupmai singur decât cel mai singuratic lup.în drumul meu, sunt călăuzitde o stea la fel de pustie, care mi-a urzitun viitor nesigur, dar mă aflu în prezentşi mă comport ciudat, mă comport ca un dement.labirintul, m-a condus până-n deşertce pot să fac ? încotro să mă îndrept ?văd doar nisip, şi rămân inertpesimist sau optimist, oricum aş fidoar timpul din clepsidră, doar el va şti.După zile întregi de foc şi însetare,mergând târâş, m-am ridicat în picioareiar atunci am văzut, şi nu mi-a venit să credo oază de fericire? aici în deşert ?mai mult ca sigur, e un mirajîmi lipseşte puterea, dar încep să muşc din curajtotul pare a fi real, încep să te zăresctotul pare a fi o minune, chiar am să îndrăznescsă îmi potolesc setea, luându-te în braţeapoi mă scutur de nisip, şi mă îmbrac în speranţe.272. Viața asta – Lenuţa RusuViața nu-i brodată-n soare:E a vieții provocare!Nu-i doar zodia ta bună,Este taina din furtunăViața nu-i doar câmp cu flori,Cu ea urci,cu ea cobori-Uneori te ia de braț,Alteori te zvîrle-n șanț.Nu-i fântâna răcoroasă,Nu-i doar perna ta de-acasă.Ea e-a încercării punte,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 214Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinEa e ridul de pe frunte,Frunza dragostei și-a uriiȘi cuvântu-n colțul gurii.Ea-i mireasa-nlăcrimată,Ușa fără de lăcatăCe-o deschidem doar odată-Viața s-o trăim ni-i dată!S-o trăim,noi învățăm...Cu ea,inimi colindăm;Viața-i mersul cu pași rari,E-o păpușă cu ochi mari!Nu e musai jalea-n naiȘi nici sufletul să-ți tai,Nici să te înhami la plug,Nici să te arzi de viu pe rug!E de-ajuns minciuna,frate:Câte știe și ce poate!Ea te face șă-ți vinziSufletul tău ros de-omizi,Să nu mai crezi în pecete,Nici în sfânta din perete!Și nu-ți trebuie stăpâni,Inima să-ți dai la câini,Nici nu trebuie să-arunciSentimentul de pe stânci!E de-ajuns minciuna vie:Câte poate și ce știe!Nu mai crezi în fiu-ți,neneȘi pânzești între hiene.Crezi în dragostile sumbreȘi te sfătuiești cu umbre.Ea a cucerit hotarul,ea-ți toarnă pe gât amarul,Ea,minciuna!Te privește din vecini,Cu doi ochi de heruvimiCă tu,mai că-i plângi de milăȘi o crezi dalbă copilă.Ea în funii strâns te ține,De nu mai vorbești cu tine!273. În meroria tatălui meu... – Diana CuciucCe amar, ce chin, ce jale,Şi în suflet rău mă doare,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 215Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinEu noaptea stau, plîng şi oftez,Eu vreau pe tata să-l visez.Tăticule, de ce-ai plecat?Lăsîndu-mă-n acest mic sat,Mai lăsat îndurerată,O copilă fără tată.Mai lăsat şi-mi este greu,Fără tine tatăl meu,În chin şi lacrimi ma crescut,Măicuţa mea cum a putut.La mormîntul tău eu vin,Şi la tine mă închin,Mă închin cu dor şi jaleLa a tale reci picioare.Poate ţie nu ţii dorAi lîngă tine un fecior,Băieţelul tău iubitCare-n veci e sus şi sfînt.Tu, un chip ce nu mai eştiAzi eşti doar o amintireDoar pe poze te găsescIeri şi azi, şi acum, şi mîine.Eu mă rog la tine Doamne,Şi la tine tatăl meu,N-o lua pe maica mea,Lîngă inimioara ta.Ţine-o Doamne îndurate,La mulţi ani cu sănătate,Doar ea una mi-a rămas,Tot cu lacrimi pe obraz.Oameni buni, nu-i chinuiţiPe copii fără părinţi,Căci ei sînt nefericiţi,Fără scumpii lor părinţi.Ascultaţi-mi sfatul meu,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 216Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinIzbăviţii de ce-i rău,Fiindcă omul ce ajută,Niciodată nu se uită.Ei mereu se vor rugaPentru sănătatea ta,Ca să ai tu fericire,Viaţă lungă şi iubire.În final aş vrea să spunCă e greu al vieţii drum,Cînd ai mamă, dar n-ai tată,Las să ştie lumea toată.274. Whirpool – Claudiu Panaintevreau să mor în maşina de spălat vasecu pastila de calgon între dinţicu cana de cafea şi halba de bere alăturisă treacă palete de apă clocotită prin toate celesă-mi pun irosirile ordonatpe grilajul de farfuriiobsesiile în sârmele pentru paharepăcatele cu lama în josîn cutia pentru tacâmurisă zăngăne maşinasă zăngăne maşina să zăngănesă mă treacă toate programeleeco intensiv extrade recuperare de reabilitarede recunoaştereapoi să mă ia cinevacu două degeteşi să mă punăîn dulapul alb de sus275. Exerciţiu de optică - Alexandra CojocaruVi s-a întâmplat cândva să-ntâlniţi pe cineva,Care chiar de v-a văzut, s-a făcut necunoscut,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 217Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinFără bun simţ să salute şi să vorbiţi trei minute?Detest răul, nesimţirea. Eu prefer în schimb orbirea.Vă ofer un caz real despre orbul ideal.Un economist bogat ochelarii i-a scăpat.Fără văz el a rămas şi greşea la orice pas.Miop, dar putred de bogat, domiciliul l-a schimbat.Altă vilă şi-a luat, semăna cu un palat.Doar un lucru îi lipsea; ochelari încă n-avea.S-a dus la oftalmolog, mai bine zis moftolog.Ochelarii nu-i dădea căci el un avans cerea.Miopul nostru s-a mirat. Preţul era prea umflat.Salariu el nu mai are; i-a trebuit casă mare.Doctorului i-a promis că-i va da preţul decis,Când va sosi iarăşi leafa şi-o să-şi mângâie iar ceafa.A chemat şi ajutoare, lucrurile să le care.Cărăuşii n-au răbdare să facă orice mişcarePrecum li s-a indicat. Lucrurile le-au cărat,Dar ordinea s-a schimbat: frigiderul cu bucateÎn baie stă, din păcate. Cuptorul cu microundeS-a cuibărit, ghiciţi unde?Zace-acum triumfător pe post de televizor,Iar maşina de spălat în dormitor s-a culcat.Aragazul, îngâmfat, pe sofa s-a aşezat.În casă e monoton şi respiră pe balconAerul curat de vară până când se face searăun modern televizor sub pretext că-i fumător.Zdruncinat, cărat domol, PC-ul stă la subsolŞi miroase cu suspin superbul parfum de vin,De la Murfatlar luat, din ’85 datat.Un seif cu cifru, mare, dă semne de întrebare.Au văzut că e golit şi apoi ei s-au gânditSă-l pună-n bucătărie, foame să nu îi mai fie.Astfel, după o zi lungă, miopul spetit vrea s-ajungăAcasă cât mai devreme ca să scape de probleme.Cu taxiul a venit şi apoi s-a chinuitUşa să o nimerească. A-nceput să ameţeascăDe la atâtea-ncercări cu ofuri şi frământări.A strigat-o pe vecină, apoi se făcu lumină…A intrat grăbit în casă căci vroia să stea la masă.Căuta prin “frigider”, în el se-ascundea mister.Încercă să îl deschidă, apoi spuse cu obidă:“Sunt slab ca o conopidă.” Faţa îi era lividăCăci pe loc s-a enervat. O pizza a comnadat.Se auzi soneria. Părăsi bucătăria;
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 218Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinUşa iar nu o găsea, nici nu se mai obosea,Ci strigă cu simplitate: -Dacă vrei bani, intră, frate!După ce plăti mâncarea, începu şi desfătarea.Se sătură pe deplin, însă mai vroia şi vin.Dar cum clar el nu vedea, miopul nostru nu puteaÎn pivniţă să coboare şi s-aleagă vinul careEra preferatul lui. Nu e vina nimănuiCă ochelari nu şi-a luat. Era puţin supăratŞi se gândi să muncească, însă cine să-i găseascăCalculatorul iubit, care zace părăsitPrintre sticlele cu vin care-i provoacă suspin?Cu moralul la pământ şi de oboseală frânt,Ieşi din bucătărie şi merse-n sufragerie.Deschise “televizorul”, se-auzi in schimb cuptorul.Se-aşeză pe canapea unde relaxat stăteaAragazul său pe care îl luă drept o pernă tare.Şi-aminti cu disperare că avea haine murdareCare trebuiau spălate de-o săptămână jumătate.“Hmm, maşina de spălat între timp s-a înălţat.”Îşi zise el cu mirare punând rufele-n mâncare,Căci acolo dormita ceea ce el căutaChiar de la bun început: frigiderul cel umplutC-o puzderie de bucate, cât mai diversificate.Oboseala era mare, deci plecă trist la culcare.Fiind prea împiedicat, el în cadă s-a culcat.Coşmarul se-ndeplinise: chiar şi patul se-ntărise.A doua zi, bucuros, merse la muncă pe jos.Avu un noroc prea mare că încă era-n picioare.L-ar fi călcat pân-acum zece maşini de pe drum.Salariul îi venise şi aşa cum el promise,Plăti pentru doctor şpagă, regăsind vederea dragă.Ajungând acasă iar, se făcu ca albul var.Dezordinea era mare! În gândul lui:”Cine oare?”Unii nu au ochelari, însă se cred cei mai tariÎncât nici nu le mai pasă dacă te văd şi-şi spun “Lasă!”Eu pe-acest orb îl prefer care într-un frigider,Hainele şi le-a lăsat ca-n maşina de spălat…276. Elegia a cincisprezecea – Impudică – Camelia Lupandimineață de dimineațămă aprind ca un macîntr-o crudă nesfârșirede lan de secară
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 219Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublindin cea mai răsfățată deschideresmulg inocentăce mi-a mai rămas,sparg luciul de argintal oglinzii...și răsar diferit277. La pod – Augusta Cristina CălinMă îndreptam spre podul tăcerilor în doiVroiam să ştiu şi apa ce crede despre noi;Cu pasul meu de aer mă tot opresc pe floriSă văd cum plânge roua din ochii grei de zori.C-un zâmbet din câmpie primesc salut de maciDoar soarele mi-e martor şi sufletul tălmaci,Sărut o anemonă, nu ştiu dac-o mai ştiiAm colorato-n seara când te-aşteptam să vii.Şi tot mergând pe cale, văd noaptea cum coboarăDin iarbă licuricii se-aprind şi mă-nconjoară,Aş vrea s-adorm cu capul în poala unui vis(Căci el e mesagerul de dragoste, ţi-am zis!)Petala dimineţii îmi dă al tău răspuns,Departe vad o umbră şi ştiu că ai ajunsLa pod unde-ndoiala s-a prefăcut în scrum,Mi-era atât de teamă c-am să te pierd pe drum!278. Timpi uitați – Daniela Pascalaumiroase frumos uniforma meaa ploaie ruginită și carne desfrânatăaburită din plin de mamași prietenul nostru.am clătit-o de curândsă nu mai semeneatât de mult a războiam vrut să-i asfixiezmijlocul,să pară o ciupercă plutitoareprintre noriistrăzilor dispărute,s-o arunc
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 220Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinfără de-ntoarcereîn dulapul cu șoimii patrieimi-a fost milă,însă,de sudoarea prefăcutăîn picături de sângela-ndoituri.279. Muza – Ion Daniel Florin (Galaţi)Când priveşti pe chipul ei,Nu ştii pe ce drum s-o iei.Când priveşte-n ochii tăi,Tresari pentru amândoi!Cu-n surâs te-nebuneşte,Cu o buză te-ameţeşte.Un sărut ar fi de-ajunsŞi în suflet ţi-a pătruns!Ea nu merge, nu aleargă,Mângâie ce eu respir.Nu vorbeşte, nici nu strigă,Ea emană, eu inspir!Nu m-atinge, nu m-alintă,Eu aproape o visez!Mă iubeşte, nu mă vrea…O secundă şi-aş muri!E o muză inspiratăO priveşti şi e o fată…Vrei să îi vorbeşti, să-i spui,Ce nu ai mai spus nimănui.O atingi, o mângâi lin,E al tău visat destin!Îi şopteşti, o cucereşti,Dar să-i spui că o iubeşti!Trupul ei suav îl vrei,Dar să ştii că-i doar al ei.Şi te mulţumeşti s-atingi,Chipul ei şi-apoi să plângi.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 221Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinO speranţă-n zori, bizară,Chiar o lacrimă amarăŞi un gând trecut departeŞi distanţa ce desparte…280. Aş vrea… - Kuduru MagluAş vrea să te degust ca pe un mare vin,Să te sorb din ochi ca pe-un tablou celebru,Să prelungesc cât pot acest festinApoi cu sufletu-n ruină dar integru,Să te sărut pe buze senzuale,Catifelate şi fierbinţi,Să-ntreacă tot ce-i scris în manualeGustul lor inefabil apoi cuminţi,Sânii tăi plini să-mi domoleascăSărutarea bărbătească, astringentă,Întreaga ta fiinţă să-şi doreascăSă te invălui cu o mângâiere lentă,Iar dimineaţa când vei adormi în fine,Să mă îmbeţi cu răsuflări divine.281. Un strop de suflet – Apostu AdiÎn faţa ploii umbrela nu-mi deschidŞi-ncep a alerga prin stropiCăci am sufletul aridPlin de ghimpi şi plin de gropi.Însă picăturile de ploaieNu tind a-mi asculta dorinţaSe scurg pe mine-n mari şiroaieDar uscăciunea-mi nu se-nmoaie.Şi mă dezbrac de hainele-mbibateLa pielea goală. Aş vrea să simtUn strop de ploaie cum mă bateÎn fuga lui, cu-a lui alint!Dar nu, nu m-a atinsŞi-ncepi să plângi de uscăciunea mea…Deodată, o stare ce demult s-a stinsÎn mine, acum, înmugurea !
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 222Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi ramuri multe înfloreauŞi vegetaţie întinsă...Din lacrimile tale beauŞi se face necuprinsă.N-aş vrea să plângi iubita mea...Dar plângi te rog!Irigă-mi floarea cea mai sfântăA sufletului meu olog.282. Sunt un nebun? – Botezatu Corina SimonaSunt un nebunSă vă privescCum sunteţi goiŞi mă gândescGândi-veţi voi?La ce gândiţiCând vă măriţi?Când vă daţi buni?Dar mătrăguniVă ies pe guri.Da, sunt nebunCă nu v-aclam.Nu mă proclamAl vostru fanŞi vă evitNu vă salut.Nu m-aţi coruptCu râsul vostru…Da, sunt nebunCă nu v-acceptPromisiuniLa emisiuniDe interesNenaţional…Sunt un nebunCând văd în DomnulCalea bună pe care omulAr trebui să o urmeze?
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 223Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSunt un nebunCă strig la sfinţiÎn loc să-mi iau din farmacieMoarte cu mărinimie?Sunt un nebunCă mă gândescLa neamu nostru vitejescCe au ţinut virtutea susŞi dragostea pentru Isus?Sunt un nebun că am comoriPe marii sfinţi din închisori?Sunt un nebun că mă mândrescCu Dacii neamului românesc?Sunt un nebun că sunt român?Sunt un nebun că tind spre bun?Da, sunt nebun dar nu mă mustrăConştiinţa mi-i curatăDau să merg pe calea îngustăSpre o lume-ndepărtată…283. miracle of morning – Mădălina Ionelae seară şi brusc edimineaţă mă urmăreşte bărbatul cu balon rozîmi spune e ziua ta norocoasămă încolăceşte după copaci tineri ascundeorice urmă e acum un copil zâmbitorsub frunze pătrate în patru colţuripictează animale fugind iar în noapteîmi pune la piept lanţul cu norocde duzină norocul chioral servitoarei/ cămaşa ei din noaptea nunţii pudra eiexpirată porţia de râs neruşinat catrenele desprecăţei despre cumiubirea se dozează în păhărele se joacă la cărţicu el e plin preaplin în casă nu mai e loc de prietenipe pereţi ioana cea mică ioana
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 224Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincea bună ioana cea frumoasăprietenii mei vin de aiurea/ nu le mai place mirosulde scorţişoară de iepure cald de lumânăriîncă trei luni de iubire/ e seară şi încet edimineaţăvoi evada în lumea frunţii descreţitevoi săruta mâini voi călca principiiîncă trei luni/ ioana va fi ioana care fumează ioanacea ciudatăioana care se trezeşte noaptea dă mesajedespre trenuri despre minciuni despre saltele de paiepe care le mai aşteaptă pe care face dragosteca orbeţii pe carese face muzică filosofie bună/ voi scrie pe foi vechivoi scrie jurnale simandicoase ca şerpii şinu va fi nici cer nici pământfără miezul sărat al minunii284. Rugă de copil – Jovrea DanielCand soarele apune peste sat,Iar luna-şi face loc pe bolta-albastrăDin colţul unei uliţi un copil priveaCum toată lumea intrâ-ncet in case.Micuţ, firav ,ascuns de umbra-nserariiCu ochii parcă planşi de greutaâţi ascunse ,Se uita-n sus spre cer şoptind, strângându-şi pumniiParcâ supus la multe umilinţe..De ce tu Doamne ai luat ,Parinţii mei de langă mine ?Si-aici pe lume singur m-ai lăsatSarac, pribeag si fară nume ?De ce nu pot să fiu si euCa cei ca mine de-o seamă ?Să pot să spun ca am o casăSă pot să folosesc cuvăntul mamă?Ci doar in vis să pot să sperCa mama ,tata-s langă mineIar ochii cand eu îi deschidSa vad că nu este o minune.Te rog ooo Doamne fă cevaDă-mi tu un sprijin căt sunt mic,Iar cănd voi creşte, eu iţi jurCa am să lupt , că am să ma ridic
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 225Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinMă voi ruga mereu neîncetatSa-mi dai putere, sprijin , sănatateIncet dar sigur crucea să mi-o ducIn drumurile vieţii toate .285. Poezie fără min(t)e - Radu ManeaSăpând la întâmplare,prin coridoare ascunseDe simţurile goale, de eu-l insistentAi dat peste-o comoară, idei ce par mărunteDar care scormonesc lumina pierdută-n testamentFirească întrebarea, orbit de viitorTe-întrebi,stupid de lume,de unde se-adunară?Sa fie o minune de domn mântuitor,Sau vreo iscoada lasă în mintea ta povara?În plus, un pas aiurea,nu-i de tăgăduitFăcut pe alt cotlon în orice alta parteComoara ta de gânduri pe veci n-ai fi lovitŞi-n giulgiul negru lumea te-ar fi ascuns departe.Dar ca şi cum tu singur ai fi învins neantulCreat de-o frica seacă a unui cler tembelPui mâna, deschizi ochiul şi întelegi întregulÎmbratisezi cu gândul propriul tău zeu rebelDosit poate de mii de existenţe fadeŞi eşuări continue în drumul tău cu ţel.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 226Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă fie ăsta capătul ce naşte ultima încercareSau sensul ce-l credeai pierdut pe veci să fie oare?Şi de-închizi ochii ai să vezi mai bine, mult mai bineCă tu ascunzi lumina stelelor din noi în tine.286. TE UITĂ CUM MURIM - Mugur Gabriel Stănescu-DumitriuTe uită cum murim, târziu,Cum, parcă, ne usucă timpul.Clepsidra noastra e doar dus,Și dus ne este azi nisipul...Te uită cum mă sting încet,De parcă mor în episoadeSi doar cu-n ochi, din când în cândMai fac prin viață escapade...Te uită cum, întâia oară,Te las în urmă, egoist.Azi mă aștern să nu mă doarăpăcatele ce nu le-am scris...Te uită cum murim și taci...Nu mai țipa, nu te mai zbate!Nu pot să te mai vreau să-mi placi!Nu pot să te mai simt, departe...Și de va fi să mor târziu,Când somnul ți-e lipit de pleoape,Nu te trezi să mori și tu,Ci doar da-mi trupul mai aproape...Să nu mă plângi, să nu mă râzi...Să nu mă pomenești în vise...Să nu mă-nchizi într-un albumLegat cu plânse și cu zise.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 227Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin287. VENUS ȘI MARTE - Alexandru StănculescuÎn partea de nord a sufletelor noastremagneți oculți și străiniperturbă polaritatea noastră indecisă.În partea de sud, însă,e o climă blândă și nimic nu prevesteștenoaptea cea lungă.Între emisfere noi.Ca unice, două, imposibile singularități...Ca două cuvinte de rămas bun,niciodată rostite,de vreme ce niciodată nu ne-am cunoscut pe deplin.Totuși știm amândoi despre celălalt că se află acolo,la polul opus existenței noastre precare.Astre scârțâie pe tropic și se pierd în zare...Într-o bună zi voi pune o cometă,prietenă bună de a mea,să treacă pe partea ta, să îți încerce tăria,tristețea și însingurarea,să oglindească o clipă în gheața saculoarea ochilor tăipe care e foarte posibil să nu-i mai pot vedea niciodată.O, de te-aș vedea măcar în oglinda mărilor vălurită,aș pune toți vulcanii mei și încă vreo doi, trei,i-aș pune să erupă,în jerbe înalte mi-aș striga uimireacă-ai trecut pe bolta mea și ți-am furat privirea.Dar până atunci îmi trec veșnicia,ca și tine, în uitare,un munte mai crește aici,acolo mai seacă o mare.De Dumnezeu ne-a zămislitdin aceiași tină, te-oi căuta prin IntermundiiTot mereu, fără odihnă.În partea de nord a sufletelor noastregeme vânt greu și te caută în noapte,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 228Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublintu îngheți apele tale lacomeși pod îmi faci din ele,poate, poate...288. Cântec pentru umerii tăi goi – Mihăilescu CiprianUneori ploi calde, mărunte, cad neştiutpe umerii tăi goi şi copleşiţi de somnîn dimineţi tomnatice cu iz de frunze moice se-ncăpăţânează, parcă, să nu mai putrezească.Aud atunci, în vis, cum îţi întinzi aripile amorţite,ca furişându-te-n cămări împărăteşti, să guştidulceţuri interzise şi nefiresc de scumpe şerbeturi,cum rodii, delicate ca nişte sâni de înger, sfâşiicu degetele mici iar dinţii îi înfingi în firave smochine.Şi surâzând şăgalnic şi efemer ca fumul răşinilor păgâne,pe lespezi odihnite sacrifici florile măslinilor ce dorm,nuci tari şi miere cu ele amestecând uşor.Arome sinuoase de mandarine coapte sub sori necunoscuţispre băi romane îţi însoţesc genunchiişi fluturi de-alabastru te înconjoară când păşeştipe ample coridoare, fără s-atingi nici umbra,nici lumina ce îţi iese-n cale.Apoi, în largi vârtejuri din lapte de migdale coapsele-ţi afunzişi uiţi să mai respiri până când pielea devine transparentăiar seara ne îmbie pe-amândoi la ancestrale cine.289. Viața – Manea Mihnea-Andrei, cls. a V-aViața este o succesiune de evenimente,Lungi și chiar stringente.Copil fiind, te joci pe-afară,Din zori si până-n seară,Și apoi pleci acasăGândindu-te la ce urmează.Numai adolescent să nu fii,Că nu te relaxezi în nicio zi.Te uiți înspre viitor,În timp ce părinților le e dorDe acel mic puișor.Dar va veni și acea zi
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 229Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinÎn care vei avea și tu copiiȘi vei sti ce greu eSă fii și tu părinte.Dar sosește și acea seară,Când copiii umblă pe-afarăȘi tu crezi că se poateSă te stingi încet, în noapte.290. Viaţa - Prodan Răzvan, cls. A VII-aViaţa este plină de surprize,Unele mai mici, altele mai mari,Ea are multe mizeCare sunt cele mai tari.Viaţa este o călătorie,Îmbrăcată într-o ie,Ce zburdă toată ziuaŞi nu spune niciodată piua!Viaţa are glasul fermecătorCare e pufoasă ca un nor.Ea e magică,Fiindcă nu are frică.Viaţa este infinităCând este fericită.Când îţi este cel mai bine,Ea vine şi te înhaţăÎntr-un sac făcut din aţă.Asta este viaţa,Câteodată lungă,câteodată scurtă,Dar este frumoasă,Când realizezi cât e de valoroasă.291. Timpul şi Veşnicia - Andreea GhiţoiuAi văzut explozia de real ?E ochiul al treilea, sărmanul!Colori de roşu şi verde se ceartă; Îmi ascultă gȃndul,A nimicului ce spune , a gȃndirii orb ascultă sclavul!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 230Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinTotu-i nimic fără valul de speranţe ce ne gȃdilă timpanul.Auzi tu ?E ceasul ce ne-anunţă trompa că mai e puţin!Timp pustiitor de vise, real copleşitor, cȃt suspin…Ceasornic orator de stoici nu vezi? se usucă floarile de crin!Amar e timpul şi liniştit e sufletul ce doarme în pelin.De ce te cheamă timp ?Manipularea-ţi strigă-n minutar!Măsurat-ai fost de erudiţi, inimile au bătăi de secundar..Ceasule, născut-ai în sȃnul egiptean să-ţi zic eu har ?!Pentru om ai fost făcut cu schimbul veşniciei dar!292. Trei ipostaze ale iubirii – Eliza Trana-PislaruI.Hei suflete de ziduri albastre.Casă, pomii din tine azi au înfloritşi îmi amintesc că acum teii înfrunzesc odatăcu duzii.Aştept ca ramurii de alundin piciorul meusă-i crească trunchi în pământ.II.Casă, lasă-ţi simfoniasă curgă prin mine. O, permite-isă intre în sufletul şi sângele meu.Să devin liedul fostelor taleferestre.Să doborâm soclul inimii mele,ale modelului meu,cu o vioară din lemn de stea.III.Casă, hai să furăm Soareleşi să-l îmbătăm cu mirosul cărţilor!ADN-ul meu are încrustată credinţaîn îngerii cu aripi de cărămidă.Am răspuns la toate întrebărilefundamentale.Dar, casă, una îmi zdrobeşte încă stâncile:,,Cine este acum de serviciu?”
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 231Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin293. Minciuni pseudonime – Irina MateescuOameni goi!Vor neapărat să mă atingă,Să mă privească,Şi să intre în viaţa mea.....într-un mod prietenos,dar cu de-a sila.Îi urăsc!Vreau să plece,Să mă înjureSă mă batăSă mă tȃrascăSau să mă scuipe.Măcar nu ar mai fi aşa de goi.Nu vreau să mă ia in braţe,.....să mă sărute,.....să-mi vorbească frumos,.....să-mi promită.Iar eu să mă încred!Pentru că nu înseamnă nimic,nimic,nimic,nimic.Decȃt deşertăciunea unui zȃmbet sclipitor în colţul gurii,Care nu mă ajută să fiu eu!294. ROMÂN SUNT – Ralu KyssM-a făcut mama-n suspinuriM-a născut în multe chinuriSuferit-a săracaMult din cauza lu’ tata.M-a crescut cu ce-a putut
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 232Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinMi-a dat tot ce a avutMulţumescu-i cât timp suntViu şi treaz pe-acest pământ.M-a făcut mama românAşa sunt şi-aşa rămân.Legea Domnului din neamÎn suflet şi-n minte-o am.Român sunt român voi fi.Chiar de neamul mi-o pieriTot voi duce al meu steagPe-orice culme de meleag.Unde merg prin ţări străineCar tot neamu’ după minePe Ştefan, Mihai, BuzeştiiBrâncovenii, Novăceştii,Decebal şi AntonescuEcaterina, VladimirescuŞi de restul n-am uitatPentru ţara ce-aţi luptat!Credinţa vie aţi păstrat-oCu sângele aţi apărat-o.Limba vreau să mi-o păzescDatina să-mi ocrotescCredinţa pe care-o amS-o transmit din neam în neam.Fie Domnul să ne păzeascăDragostea cea strămoşească,Dragostea de-a nostră glieşi Biserică, să-nvie!Doamne, dă-ne la româniBărbăţia din străbuniŞi credinţa celor buni!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 233Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin295. Cântec - Costel SudituPierdea câte un gând câte un visdin florile de pe umărul stângumărul drept îi citea în stelevorba înfrunzise încât doarîşi mai clătina gura din când în cânddin genunchi îi creştea iederăbuzele ochilor năşteau valuriîn care urechile înotaupe ţărm îşi făceau cuib de sarefaceri de puls retezat orizontalîi mai cădea câte o priviredin piciorul stângpiciorul drept încolţeaun savant îi luă capul şi scoasecâmpuri trenuri avalanşeîn borcane cu spirtsânii se luminaseră două explozii solareîncât rana năştea porţii întregi de culoareşi din ochiul ei stâng mai zbura câte un vulturochiul ei drept mai năştea câte un flutur296. Eros în culori – Irina GheorgheMă dau vârtejului trăirii și las vântul să mă poarte în mine, cu capul în josAdevărul din noi încet se descoase, urâtul nostru începe să se alinte frumosTu, ca și când nu te-ai fi lovit de muchiile colorate ale abisuluiTe-ai cules abil dintre macii de sânge ce stau la poartă visuluiȘi te-ai aruncat pulbere gălbuie în aerul meu pe de-a-ntreguAi lăsat să-ți curgă inima vâscoasă prin pământul meu negruTu, verde toxic pe cerul greu de seara trist aromat... spui că alta nu-iEu, albastrul ploii fertile pe dealul verde picurat...simt,danu-ți spui
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 234Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin297. PRIN STRĂINI, STRĂIN… - Iacob Cazacu-IstratiAici, zău, de toate sunt.Bunurile lumii toate,Dar mi-i dor de-al meu pământ,Cu-ale râului dulci şoapte…Aici apa parcă-i apăGingasă şi cristalină,E dulce şi e bogată,Însă, totuşi e străină.Cum e Codrul îi pădurea:Fel de fel de păsărele,Frumuseţe - cât privirea,Dar nu-s păsările mele.Şi legume, fructe multeCa la noi în ţară cresc,Dar îmi pare, că sunt mute,Cu-ale mele eu vorbesc…Totu-i bine, lumea-i bună,Zâmbete şi flori – cât poți vedea…Chiar la noi de este ură,Mi-i mai dragă, că-i a mea.Ce bine arată omulCare este fericit,Dacă Ţara-i e ca pomul,Plină cu ce ai dorit.Dar, oricât este de bine,Soarele altfel răsare…Nu e ca în sat la mine,Parcă nu-i acelaşi soare.Iarăşi dorul mă cuprinde:Fie-n Ţara mea mai răuŞi-n străini fie mai bineTot mai drag mi-i satul meu.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 235Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin298. Arbeit – Daniela Bîrzu (Iaşi)de luni de zile se lucreazăși mesajul lor este clartrupurile ostenite trebuie să cadăsă nu vă fie fricăatunci când schelele se erodeazăeșafodajul se scufundă zilnic în pământatunci cânde liniște și ciocanele pneumatice disipă,lovesc, sfărâmă ușoranii, durerea, crizele de personalitatenu mai înseamnă nimicse lucrează intens și mesajele sunt claredin clădirea ca o cușcă de protecție iesultimele unde radio prinpereții de metal expandat trec periculoasele raze gamași asta ne afecteaza pe toțiîn fața geamurilor de policarbonat transparent se vede holograma ei uriașăcu o cască galbenă pe capca o cușcă de protecțieși mesajul se aude clarcând cel mai teribil copil al lui dumnezeu soartarespiră tandru*ea e fata frumoasă de care mulți s-au îndrăgostite fata frumoasă pentru care toți ar săpa canale, tunelepână la inima eidar ea li s-așază pe piepturicând cel mai frumos copil al lui dumnezeu se destramă în aer ca prafulcând glasul ei trădeazărostește diafan cuvântul de dragostearbeit/și asta le sfâșie piepturile
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 236Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin299. Ca–ntr-un tablou apocaliptic - Marinela Preoteasa(Peregrinări galactice)Şi timpul a muşcat din vatra casei,ca un căpcăun sever,nici clipa nu-i mai plângeîn văzul lumii,ci pe furiş, de frica ploii,ca nu cumva secunda să reversepeste ce-a fost şi peste ce va fi!E trist că lampadarul Lumiise oglindeşte în ape sfidător,ea nu mai poartă decât bărcile minuniicu oameni trişti, fără de casă, de pridvor!Spre oare ce lumini se-ndreaptăacea cohortă de năpăstuiţi?!Să fie viaţa chiar aşa nedreaptăcu oamenii aceşti de zile aşa munciţi?!Ca-ntr-un tablou apocaliptic înserareaascunde morţi şi vii, ca după un semn,ea mâine va juca un joc mai demn?Ca o Samantă a hăului imensva-ntoarce clipa din chinuitoru-i mers?!E-un joc fanatic, dar din dar de zeuprea supărat, în ochiul său galactic,i s-arătat umilul pui de leu?!. . .E-un joc pentru începuturi rare,în timpi cu calendar cu susul în jos,când viaţa e doar din disperare,chiar totul pare-un ţel fără demers?!NOTĂ: Poezie dedicată tuturor statelor din lume încercate de momente grele datorate inundaţiilor.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 237Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin300. Cutinegos – Paula LavricMotto: Păstrează-te pentru desert!egoismul meu depăşeşte cotele infinite ale iubiriide aceeaabia aştept ca pământul să muşte din soarele însângeratcât tu eşti plecat de acasăca să fumez la fereastrăîn timp ce scriu versuri la care imaginaţia ta nu va avea accesdar egoismul meu depăşeşte disperareace te înşfacă de după capcând cerci a mă citi din priviri,iar eu strâng ochii închişişi împing înainte foi cu mâzgâlituriîntr-o limbă lungăieşită din uzcu care nu eşti familiarmă rogi să traduccu semne locale, din timpul nostrudar ceea ce am scris acolo – inclusiv – a ieşit din uzpe plaiul nostru se iubeşte internaţionalcomunempaticeu iubesc solitaregoistieşit din uz.301. NEBUNUL - Marandici Bogdan MihailNimic in tot, nimic in toate,Asta am ajuns acum,Şi ce lung drum a fost, măi frate,Şi ce tristeţe e în suferinţa mea acum.Visam de mic, cum mă-ndemna egoul,Visam şi dulce şi amar,Şi când am apucat de-am luat stiloul,Visam de sinele-egoist, să ma separ.Şi m-am rugat în felul meu obtuz,Din haos m-am rugat eu, frate
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 238Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinDar vezi Tu Doamne, eşti prea sus,Şi eu sunt prost, în tot şi-n toate.Durerea nu se alină în cerneală,Durerea nu e-n vârful unui pix,Durerea nu e-n creier…ci în inimioara,Şi ea n-acceptă…niciun compromis.Mă doare inima, măi Doamne,Mă doare lumea asta de cretini,Mă doare ignoranţa mea stupidă,Mă dori şi Tu, că mă tratezi ca pe-un strain.Voinţa Ta e în tot şi-n toate,Voinţa Ta e în suferinţa mea acum,Şi o accept Mărite frate,Nebunul e doar suferinţă şi mult scrum.Atât a mai rămas din mine,Dar tot e mult, e mult prea mult,Să vie vântul, să mă sufle,Te rog eu Doamne, sulfă vânt!Oare visez, de atât amar de timp?Oare mi s-a blocat conştiinţa,frate?Oare chiar Tu nu existi?Sau eşti blocat în inima-mi ce-mi arde?Atrage-mi suferinţa mea spre Tine,Şi învaţă-mă din nou , să Te iubesc,Atrage-mi flacăra din mine,Distruge-mi eu-l pământesc!E multă suferinţă aici,Şi egoismul, e ceva firesc,E lumea morţilor ce umblă,S-acapareze, tot ce ei gândesc.De când ai rupt in mine eu-l,Şi-ai luminat putreziciunea ce zăcea in el,Aceasta nouă şi ciudată suferinţă,Mă face să privesc… într-un anume fel.Voinţa Ta e lege pentru mine,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 239Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinVoinţa Ta e tot ce eu respect acum,Te rog eu, Doamne de-ţi lipseşte un frate,Nebunul ăsta e al Tău acum.302. Esenţa unui vis – Alexandra IlieAş vrea să sparg câteva perle,să prind Cerul în mâinişi să-l frâng ca pe o pâine aburindă,iar din el,îngerii să cadă precum firimiturile.Să am o radierăpentru toate drumurile parcurseşi să stric voit o hartă măsluită.Să picur acetonă pe toate petele din suflet.N-aş vreasă fiu dintre ceice-şi poartă cadavrulînecat în apă superficialăşi pretind că înoatădoar pentru că dau din umeri.Prefer să plutesc pe alt gen de ape.Şi mă intreb:fără iubire, de unde lirism?În virtutea cărui zeu păgânsă mă dezvolt pe un papirus,cel puţin dramatic?Inutil!Plămădită din Cer şi draci,legată de parterprintr-o za neconfirmată,o fiinţă prea deontică,m-aş fi vrut mai volitivă.Aş vrea să-mi extrag din suflet,visulcu o seringăşi să-l dau câinilor să-l adulmece.Să-ţi simtă parfumulşi să le dau drumul în lume,să mi te caute.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 240Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă ii hrănesc cu tot ce am,pentru ca în cursa lor,să nu se odihnească o clipă.Parfumul tău din vis….visul ăsta e tot ce am.Să mi te găsească!N-aş vrea să ştiu altfel.N-aş vrea să deschid ferestrespre lumiunde nu cântă nici ploi,nici chitare.În sufletul meu se rup arcuri în fiecare zi,din vina ta.Şi oricine vrea să se aşeze,se răneşte.Nimeni nu e în siguranţă în inima mea.În afară de tine.Aş vrea…te-aş vrea pe tinemai mult decât pelicula de oxigende la suprafaţa apei în care m-aş putea înecadin clipă în clipă.Dar se pare că nu ne place prezentul…Aş fi vrut să nu dispari.303. Puterea amintirii – Aricescu Denisa-ElenaPână când viaţa continuă ?Uneori un simplu vis ne-alină.Tot ce-i frumos dispare, dintr-odată.Emoţia iubirii se lasă aşteptată.Regretele să le lăsăm în urmă…E trist când viaţa ni se curmă.Avem totuşi o şansă de trăire,Amestecul de vise şi dulcea amintire.Maşina timpului se va opri cândva ?Infinit e timpul , pe tot nu-l vom avea.Norii cu vise vor colinda pământul.Tresare amintirea, tresare şi trecutul.Iubind, ascundem lacrimi şi tristeţi,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 241Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinRupem tăcerea fiecărei dimineţi.Iar de mă-ntrebi ce e puterea amintirii,Iubeşte ! Doar iubind…îi dai un sens iubirii !304. Tu, a mea floare iubită – Magda OrehovMinune, minune,Prea îmbietoareTainică arătareMereu ești îndrăgităTu, a mea floare iubită.Te culeg cu grijă mareVei simți o îmbrățisareN-avea teamă nu te-nclinN-ai să cazi, n-ai să te înșiriTu, a mea floare iubită.Când la mine ai să fiBucurie vei simțiNimeni zici n-ar bănuiCă, de mici noi doi ne-am știTu, a mea floare iubită.Fericiți oriunde-am fiHai sa fim mereu iubițiNe-om ținea unul de altulCăci ne-a proteja Prea ÎnaltulTu, a mea floare iubită.305. erai atât de frumoasă ...de being sorarozitaru (alias sorin-vasile gherghinciu)erai atât de frumoasă de mă gândeam de sunt...de sunt ...din nou în Rai sau pe un nou Pământ ;erai atât de frumoasă de-am devenit brusc eu ...eu , cel nepus în lume de Bunul Dumnezeu ;erai atât de frumoasă de-am devenit brusc gând...gândul ...c-a doua oară am să mă nasc curând ;erai atât de frumoasă de-am devenit brusc viu...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 242Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinviu ...ca o licărire de apă în pustiu;erai atât de frumoasă de am simţit că zbor ...că zbor... deasupra lumii , deasupra tuturor;erai atât de frumoasă de nu ştiu cum cu glas,cu glas de pământean ...,văzândute-am rămas ..............................................................................erai atât de frumoasă ...de-am devenit un vis,un vis... desprins ca tine de sus din Paradis...(5feb 2012)306. plecare aviatorilor – Sînziana Maria Stoiebătrânul poartă şapcă JESUSla pândă ca un animal aruncat într-o groapăprintre corpuri inertevorbele lui ne zguduie tot mai tarecând te împiedici de trotuarţipătul mamei se întoarce în tinedar pumnii încordaţi nu pot suporta efectul de narcotice al mersului pe şineurmează staţiaîn orbita câinelui cu un singur ochis-a încolăcit dumnezeuca un vierme luminosînainte să coborâmne lipim palmele de fruntea bătrânuluide fiecare dată alţii307. Confuz... – Iulian SajinGresesc zîmbind iubesc plîngîndÎmi lamentez durerea.Traiesc murind şi mor trăindÎn clipe de tăcere.Din noapte vin în noapte plecDar tot iubesc un soare...Din haos vin în haos trec,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 243Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinŞi tot spun ca nu doare.În gol pictez cu ochii goi,Fiind singur pictură.Voi sînteţi Eu şi Eu sînt VoiO umbră prea obscură.Alerg pierdut sau merg tăcutÎn nopţile de vară,Sînt sărutat sau te sărutE tot ca prima oară.Mă duc spre cer sau cerul vineSpre faţa mea desartă,Doar azi venit eu plec de mîine,Prea alungat de şoapte.Demonic văd cum demoni vinFurînd din frumuseţe.Ei lin aleg din flori de crinPetale doar a vieţii...Am aripi moi,dar nu le vreauCaci prea îmi pierd suflarea.Prea mult mai vreau sa fiu ca voiUn Om plin de culoare.Adorm visînd,visez dormindZburînd spre înaltime,Eu plec venind şi vin plecîndDesprins din adîncime.Din linişte în întuneric,Din sentimente în fior,Ma nasc din slab,trec în puternicMor să Trăiesc,Trăiesc să Mor....
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 244Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin308. Mustang – Mircea IamandeiDin tot trupul ce se mişcăȊn văzduh plin de luminăSau mai jos pe drum de tinăSau în apele străfundNimeni a-l întrece poate,Nicăieri, nicicum, nicicând.Are inima zidităDe îngeri cu dinamită,Pieptul larg,umărul plin,Spate drept, piciorul finŞi cerbice ne-nfricatăDe la un arhanghel dată.Zarea lumii depărtatăPlânge-o lacrimă de apă,Creşte-n clipa ca o roatăSfărămând piatră şi poartă,Carnea-n suflet s-a topitŞi din lut creşte granit…Nu vorbeşte, dar ascultă,Fiindcă soarta lui e mută,Rabdând ani fără măsurăTrei oţele puse-n gură,Si sub unghie un splitDe la un fierar smintit.…………………………Tu, stăpân cu frâu şi biciŞi cuvântul ca un brici,Pune-te-aş la roata sorţii,Să-ţi spună vii şi morţiiCât de bine e în ştreangDacă loveşti un mustang.309. Antagonica - Romulus Adrian DinuAceasta-i simfonia meaCe calcă peste teoria muziciiÎntr-o cascadă cad în valuri,În alta urc împătimit în contra fizicii.Aceasta e menirea meaSă fiu un pansament pe rană,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 245Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă vindec odiseea dintr-o steaÎndrăgostită de o strofă diafană.Aceasta-i simfonia meaPe care numai eu o cânt,Un Beethoven ce va urcaPeste ecluze de cuvânt.În rest e numai empatieȘi o lumină inefabilăCe leagă întru veșnicieO simfonie neinterpretabilă.310. Arbitrariu - Elena DumitrescuNu există nu există !Iar ce există, există ?Nu există creioane care nu pot scrie,Există doar ascuţitori proaste...Nu există vorbitori nebuni,Există doar ascultători fără imaginaţie.Nu există timp fără limite,Există doar ceasuri stricate.Nu există ochi care se uită,Există doar oameni care nu se văd.Nu exista câştig fără risipă,Există doar plus-valoare.Nu există cauză fără efect,Există doar urmări.Nu există tinereţe fără bătrâneţe,Există doarViată fără de moarte...Nu există trecere fără urme ,Există doar misticizări.Nu există căi nebătute,Există doar neiniţiaţi.Nu există erori programate,Există doar factorul uman.Nu există perpetuarea speciei,Există doar perseverenţa materiei.Nu există binele,Există doar ideea de perfecţiune.Nu există dragostea pură,
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 246Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinExistă doar perimetrul ei.Nu există frontiere,Există doar limitarea cunoaşterii.Nu există iertare fără păcat,Există doar liberul arbitru...311. vremuri lichide cu miez – Marius Lăzărescum-au tras pe malau masat inimaacum mă videazăar fi drăguţsă folosească pentru asta seringa ta rozam încercat-o şi eu dormeainu aveam bani pentru două aceplătisem camera ciorba rachiul pe şapte zilenu mă gândisem că patru erau de ajuns*toamna din felia transparentă de mare singuriîn pântecele golfului care ne avorta repetatexasperat de două corpuri străine perseverentene antrenam pentru sinucidereamatori dublu mixtte ajutam să închizicataramele acelea nostime la cocoaşa de oxigenplonjai făceam pluta deasupra taînghiţeam aerul pe care îl pierdeaila ultima bulă mă scufundam după tinene sărutam ca două baracudeapoi zvâcneam vineţi în sus*au scos saramurate-au găsit în mine impudicălupţi cu ei nu vrei afarăm-au sfătuit să te uitcredeam că pot trişa pentru doilaş altruist
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 247Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin312. Reloaded – Lazăr Alexandra Roxanapoezia nu trebuie sã fie oglinda în carete uiţi dimineaţaşi nici nu e bine sã o laşisã ţi se aşeze pe umãrori de câte ori vreanu o arunca nu o izbi de pereţinu ştii când mergi la metrouoricum oamenii nu se uitã pe tavan îţi zicipoezia nu o gãseştiprintre elefanţii ce aşteaptãla covrigişi te lasã înaintea lordoar atunci când îl ai pe barthes în ghiozdanpoezia nu trebuie lãsatã sã ţi se lipeascã de pielenu cumva sã vrei sã te înveleşti cu eas-ar putea sã te transformi într-o reclamã luminoasãiar ţie ţi-e fricã de înãlţimişi nici nu cred cã ţi-ar plãceasã te citeascã toţi oameniiobosiţi storşi scurşica dupã o beţie cruntãa, da, bine cã mi-am amintitpoezia nu trebuie consumatãcu 50 de vodcãs-ar putea sã iasã cevaşi sã-ţi şi placãiar tu nu vrei astanu vrei un tablou pe care sã-l expuişi sã vinã rudele în vizitãvai maicã, dar ce bine îţi mergetu vrei doar sã dormişi sã te lase poezia asta în pacesã-i mesteci începutulfinalul, a da finalurile îţi ies bine întotdeaunadar nu mijloculnu, nu ai vrea sã faci baloane iar toţi oamenii sã poatã citiîn mine zace o şopârlã flãmândã
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 248Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin313. Refuz să cred in destin - DiyannaRefuz să cred în destinE totuși de neexplicat,Fiindcă cerul, deși senin și curatUndeva se termină în negru și vid;Zic unii, că ăsta-i destin.Se poate oare inșelaAtât de-amarnic cineva?Când orice lucru în natura lui,Rămâne veșnic neschimbat,E normal ca-n mintea fiecăruiaDestinul zeci de forme să fi luat.Incercând să-și explice fiecareNatura unei mari nenorociri.Deși niciodata nu-i o intâmplare,Ea fiind rodul propriei gândiri,Susțin mai mult spre consolareTrăinicia existențială a unui destin.Indiferent de gândul acceptat,Nimic nu poate fi de mult predestinat!314. Un poem al pietrei – Ligia Mihaela IonescuDimineaţă de dimineaţă făceam ordine în gânduribrăzdate de tăceri clipele oboseau peste marginiînchideam ochii: legile îmi grăbeautimpul, legile îmi răneau inima, sufletulbiet copil cocoşat, nu puteam să ştiu ce e râsulnu puteam să ştiu ce e plânsullacrima era doar jalea prietenuluiadormeam prin gândurile altuiaîmi zâmbeau toţi de pretutindeniîmi răsplăteau toate poftele oarbem-au adumbrit regi căzuţi de pe tronul umbreloroameni zei în vechime atingând pietrele şi eledevenind umbră ucigaşă, piatra născând copilul piatrăşi el doborând visele magilor, mai târziu umbrele
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 249Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinmi-au plâns prin genele iubirii, viscolul a sfărâmatmuntele de piatră cu irizaţiile copilului piatrăam iubit uneori trecutul, am iubit uneori prezentulca pe o lacrimă din cer înţeleasămai mult de visul ludic şi geamăn al neputinţeidecât de gândul reavăn al pământului meuîn sinea mea pietrele dansau mereu precum cuvinteledezlegate în versurile unei alte copilării din oglindatimpului mamă, în sinea mea doar umbra îmi mai năşteaumbra din piatră, şi nu mai vedeam copilul din apăşi nu mai vedeam muntele dorcare curge şi azi peste vatra cenuşăşi nu mai vedeam decât clipa mea şi a tapribegite cu pietre de ploaiezeii slăviseră piatra, zeii urâseră piatraoamenii au plâns peste piatră şi zeişi-au împodobit tot trupul cu pietrepână ce l-a urât şi iubit Dumnezeupână ce a nins cerul sarea în ei315. MAMA - ELENA AGIU-NEACŞURătăcesc amar printre străini,pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard...unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini!?pornit-am în lume fără de –a mea vreregânduri mă frământă, restul e... tăcere;te revăd aievea pe-un ghizd de fâtânăcum îţi legi năframa şi mă strângi de mână,dorul mă apasă, dorul greu mă mânăsă mă-ntorc acasă precum altădat’,timpul trece însă fără de popas;zi ce trece Cronos –nemiloasă hidră-ziua-i ceas, ceasul-minut, minutul - secundă,mi se strânge-n fugă aţa pe mosor,pecum în clepsidră nisipul mărunt,îmi este dor, mumă, de al tău descânt,să stau cuibărită sub a ta aripăcum mă alintam doar copil fiind...
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 250Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinroata vieţii însă nu se mai întoarce,sufletul mă doare, multe-aveam să-ţi spunşi-am tot amânat zile după zile,nopţile de-a rând mă bântuie-ntruna bufniţe râzând...se-apropie – mi sară...!? Un’ să fie lună...!?te strig în zadar, m-alină suspin...316. Încercări de exprimare – Cornel Pop- Laid in my quiet bed, in study as I were,I saw within my troubled head a heap of thoughts appear,And every thought did show so lively in mine eyes,That now I sighd, and then I smild, as cause of thought did rise.(Henry Howard earl of Surrey, The Ages of Man)Cum se scutură copacii de frunze toamna?Dar cui îi pasă... și pe bună dreptate, lumea nu e un pastel.Apele curg într-o singură direcție, în mintea meaOamenii apar și dispar,Când trec strada mă gândesc mereu la moarte.Sunt anonim ca bunica și alții dinaintea ei,Așteptat sau așteptând, precum omul acela optimist și săracNu mai am nimic de zis, am doar de mers.Totul e așa cum se deschide în fața mea,Ascult împărțit cum ticăie ceasul pe un perete de bucătărie,Și lucrurile îmi par tot simple.Lumea mă cuprinde numai pe mine,Și mă strânge uneori la glezne sau în alte părți,Câmpuri de maci mă înconjoară și-mi dau măsura locului,Dar viața lucrurilor din jurul meu nu e viața mea.Mă obosesc încercând să găsesc răspunsuri,Încercând să găsesc întrebările potrivite,Parcurg zilnic distanțe deloc poetice,În timp ce părți necunoscute se rup din mine,Cuvintele iau locul sentimentelor,Faptele sunt vise,Iar eroii sunt doar oameni morți.Mă trezesc la fel de obosit ca în momentul în care pun capul pe pernăFiecare zi devine ziua de ieriOmul de azi îl uraște pe cel de ieri.Să nu încerci,Să nu cunoști,Să nu vorbești.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 251Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin317. Un vals ne unii.. - anca alexandra-andreeacand crinii danseaza pe valsul oferit de violonistin centrul marii reci,eu te zaresc printre mii de invitati, care se alatura la dansun domn inalt, cu chip de trandafirsi ochii atintiti spre scena aglomeratamasura atent detalii maruntesorband incet din paharul cristalinplin de o bautura rosiaticacand valsul se incheie, toti crinii sezurape micutele scaune impodobitecu zecile de floricele albe,atunci tu ma zarisiin departarea celuilalt malcand privirea se intalnii cu a tatot din jur disparu ca prin minuneintre noi un drum se croiiiar eu cu zeci de pasi maruntifugii in ale tale bratesi infrigurata de a noptii lasareiti soptii tremurandate-am asteptat,te-am asteptat,atat de mult...318. Revolta Noului nãscut - Kristina KamaraNimicul nu existã!De Azi ȋnsemn Ceva.Lumina cea mai tristăm-a născut din Ea.Mă zguduie polemiciDe sine şi în fapt:Să se dărâme cruceaAcelui condamnat!Sã se doboare ziduri,Sã se scandeze Urã!Sã crape voci și riduriCe-au nămolit făptură!
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 252Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSă caște InfinitulUn pȃntec, să înghitãIdeile din titluŞi şoapta nerostită…319. Îngeri şi trepte - LAURA DANCFiecare treaptă urcatăÎnseamnă un nou îngerSunt multe trepteŞi la fel de mulţi îngeri.Dar eu, păcătosul,Am urcat şase-şapteŞi-am obosit.Îngerii mă îndeamnă zâmbitori să urcÎnsă urcuşul e pentru sfinţiIar sfinţii nu se găsesc la orice colţ de stradă.Aici locurile sunt ocupate de păcătoşiAerul e irespirabilPeisajul de nedescrisCuvintele de negăsit.Singura salvare e evadareaPrin singura uşă deschisăÎn faţa căreia se întindTreptele cu îngeri.320. Glamur – Petre Daniela-CeraselaFemeia idealaCu sufletul de foc ,Tu imi esti alinare,Tot tu imi esti noroc.Tu esti si rea si dulce,Tot tu ai suflet receEnigme dulci s-amareIn suflet tu le inchizi.Invata-mi mintea sa priceapaCe taine tu ascunzi,In ochii tai albastriiO lume tu cuprinzi.Glamurul tau aparte
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 253Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinRenaste zi de ziFemeia, cupa fericiriiReversi doar bucurii.321. Îngeri sau demoni? – Trăiască MacaroanaEşti o statuie perfectă şi candidă,cu fragede și fine modelări întipărite-n piatră.Ţi-e corpul dulce și firav ca o silfidăşi doar sclipirea ochilor iţi pare moartă.Te-asemeni unui înger micce îşi ascunde-n puf de aripi chipul rușinat.Devii un antonim al adjectivului demonicde Dumnezeu și oameni simpli lăudat.Aşteaptă, tu, fiinţă falsă cu rîs mefistofelic...Priveşte-ţi mînile, copil născut din infinitși sîngele ce printre degete se scurge!Şi nu îţi mai ascunde păcatul nemărturisitcare pe constiinţă dureros și rece se prelinge.Coboară-ţi ochii rușinat către picioare,priveşte-ţi tălpile pătate de noroi!Noroi al viselor, dorinţelor murdarece te-au purtat pe drumuri pline de gunoi.Adu-ţi aminte de povara ce o porți în spate-aripi străine, aripi de smoală și vopsite roz.Aripi de care te debarasezi în fiecare noaptecum de talent se leapădă un virtuoz.Şi sîngele coagulat și otrăvit de vinăce-ţi este martor la tumult și sfîşiere.Şi buzele care deloc nu mai alinăci nasc cuvinte vitrege ce mprăștie durere.Tu eşti un demon cu chip curat de îngerşi eu am trup la fel ca trupul tău.Şi ambii avem pe pupile-un fulgercu care suntem gata a distruge-orice!Suntem nişte păgîni si nişte vrednici robi ai suferinţei
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 254Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublincu chip perfect sculptat din alb imaculat.Ne inchinăm umili, smeriţi doar patimelor și dorinţeişi toţi trăim o viaţă ca pe-un gînd inavuabil, refulat.Ne omorîm de tineri, ajungînd estropiaţi,fugim după promisiuni deşarte.închidem ochii și de umbre ne lăsăm manipulaţiNe este fric-a ancora-n realitate.Întindem mînile spre înălţimişi căutăm să-mbrăţişăm succesul irevocabil.Uităm de sînge, vînătăi și de cruzimine amăgim cu gîndul sur, indeclinabil…322. Cel mai sărac om de pe pământ – Zian LudiEra cel mai sărac om de pe pământMâinile Lui păreau două râuri de primăvarăAvea presimţirea unei minunate absenţeÎntre noapte şi zi stătea în echilibruFrumuseţea lumii respira laolaltă cu El.323. Note din jurnal - Ion Lazăr da CozaDe la prăşit vinemama – bătrânăca limba română – şimiroase a ţărânăreavănă,şi a buruieni strivite. (iulie 2006)De un timp,Grădina-i copleşițăDe bălăriiLimba română – așijderea. (mai 2013)
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 255Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin324. Hei, viaţă! - STAN MĂDĂLINA ANDREEAvârsta 15 aniHei, viaţă!De ce trudeşti acum,Cu degete de aur să modelezi prezentul?Când el stă pe coloane de praf şi de scrumGata să îl înghită, nevăzut, trecutul.Ce farmec dureros vrei să zideşti în el,Când cărămizi de clipe se spulberă!?Ai renunţat să lupţi cu moartea în duel...De stai sau mergi, ea tot te-acoperă!În raze de argint sau de pământ,De te înalţi în fiecare zi,Vei şti tu oare ce s-alegi mai sfânt?De nu, când vei afla,eu voi mai fi?325. Universul meu - STAN ROBERTA CORINAVârsta: 17 aniClasa: a-X-aColegiul Tehnic „Dimitrie Ghika”Localitatea Comăneşti, Judeţul BacăuCât univers pătat de dramă!Căci fără versuri, lumea mea-i un haos.Şi cât parfum de cântec de aramă,Domneşte-n poezie, pururi naos.Eternul unei clipe-acum apune,Şi totul pare-un nesfârşit cavou...Iar rima cea uitată-n mine, prinde-a spune:Nimic nu mai e ce-a fost, totul e nou!Trudim zi de zi la cuvânt,Şi-oricât încercăm, n-avem drept.El nu ne-aparţine, ci-i vânt.Ne poartă aievea, gândul incert.Zadarnic firea, acum ne striveşte.Să luăm aminte, pe veci noi să ştim,Cuvântul, silaba, strofa, iubeşte,A noastră fiinţă până murim.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 256Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinSe-agaţă de-un vis, de-un gând, de-o ideeŞi creşte în taină în propriul nost gând,Învăluie-n mireasmă, a sufletului alee,Surprinde-n tăcere codrul plângând.Şi ceru-i alături, şi luna-i e mamă,Şi zorii pentru el, acum se ivesc.Acest univers pătat de dramăE poezia, lumea în care trăiesc.326. Epistolă evlavioasă – Ana Xoorţi-aş scrie ce n-am scris nimănui,nici celor morţi, nici celor vii,nici celor care-au fost să fie,nici celor ce vor da să vie,dar gându-mi alte părţi aleargădeşi aş vrea să-ţi fac o serenadă,să-ţi cânt în taină şoapte de amorpe corzile chitarei ce plânge în ecou.şi mi-e cu neputinţă, îţi zic!să mi te-nchipui dincolo de zidcăci tu-nvelit în pixeli mi-eștişi drag îmi e când vrei să mă ciupeștişi mii de draci îmi faci când tacişi mă provoci să nu-mi mai placi!de-aş fi un fluture nocturnaş înnopta pe ale tale pleope eternsă-ţi explorez atomii en detailsă te ridic din purgatoriu-n raisă-ţi tulbur visele cu iele,plăpând, când ţi-oi zbura pe gene.de te-oi trezi nici n-ai să știice vrăjitoare ţi-a trecut prin pat,ce buze calde te-au mușcatcăci vina nu-i a mea, şi-a sorţiică mi te-a scos în calea meaşi-acum nu vrea să mi te dea.de te-oi vedea când mă auzisă nu-mi rostești silabe dulci.să taci!să fim doi surdomuţice nopţile împreună au pierdut
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 257Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublinşi s-au găsit ca pentru prima datăpecetuindu-şi gurile îndatăpogoară-te din ceruri tu, dulce serafimşi lasă-mă să-i fiu aieveaacum şi purureaşi-n veci vecilor amin!327. Către înălţimi cu gheţuri…- D.M. GaftoneanuProzopoem cu o temă de meditaţie asupra existenţei umane dedicat autorului romanelor„Un veac de singurătate”, „Toamna patriarhului” şi „Cronica unei morţi anunţate”,G. G. Marquez, promotor al realismului magic, la împlinirea vârstei de 85 de ani.…„Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericireeste în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.” (Gabriel Jose Garcia Marquez)…Urc spre vârfuri. Anevoie. Către înălţimi cu gheţuri.Mă atrage. Enigmatic. Capătul de drum în ceţuri.Ah, cât mi-aş dori aceasta! Dacă aş putea răspunde,Întrebării de când lumea: «De la unde... înspre unde»?...Un tablou în verde-galben. Reverii autumnale.Ferigi strânse în mănunchiuri. Anonime cu petale.Colonii de merişoare. Brusturi, ştevii şi urzici.Zmeuri, cătină, tufişuri. Muşuroaie de furnici.…Păpuriş. Mătasea broaştei. Sălcii şi aluviuni.Şiruri plopi. În lizieră. Grupuri-grupuri de aluni.Câţiva intruşi. Mesteceni. Într-o mare de stejari.O magnolie. Stingheră. Tei, castani, salcâmi, arţari...…Freamătul tăcut îmbie. Cu chemările naturii.Un potop ce se revarsă. Dinspre inima pădurii.Lacrimi şi nelinişti stinse. Adieri-promisiuni.Voci-ecouri. Rezonante. Glasuri de sălbăticiuni.…Turme lungi de grohotişuri. Pe... nisipuri mişcătoare.Şi la stânga. Şi la dreapta. Hăuri vin. Ameţitoare.Povârnişul înfioară. Văi adânci neîmblânzite.Drumul? Unic. Doar acesta. Pe poteci bătătorite.…Brazi cu braţele lăsate. Un potop de resemnare.Risipite de furtună. Crengi uscate pe cărare.Corbi ce se învârt în cercuri. Zboruri largi. Până la nori.De sfârşit prevestitoare. Le privesc. Îmi dau fiori....Piscuri reci înnegurate. Cu priviri pustii adânci.Uriaş. Un cuib de vulturi. Rara avis. Printre stânci.Pietre şi grămezi de frunze. Se perindă pe poteci.Trunchiuri goale prăbuşite. Îşi duc somnul cel de veci.…Curg covoare înverzite. Necuprinsa pajişte.
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 258Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinO întindere de pâlcuri. Pomi răzleţi. O rarişte.Ochiuri, bălţi de apă limpezi. Vin izvoare către poale.Un torent le ia de mână. Spre cascadele din vale.…Noaptea, valuri de perdele. Se întunecă, e seară.Mantii cad. Crepusculare. Peste umbrele de ceară.Merg spre culme, singuratic. Printr-o albie secată.Urmărit de o şaradă. Niciodată dezlegată.…Gânduri-fluvii întrerupte. De lumini rătăcitoare.Flori de colţ. Din raze albe. Undeva, în depărtare.Aşchii. Ace reci de gheaţă... Ploaie. Tiruri în rafale.Crivăţul atotputernic. Nimeni nu îi stă în cale....Un urcuş abrupt spre ceruri. Serpentină şerpuită.Presărate. Diamante. Bolta. Lume negândită.Puncte mici. Nenumărate. Broderii de flori. Dantele.Traiectorie celestă. Duce sus. Mai sus de stele....Vag parcurs. Târziu. E toamnă. Temeri şi incertitudini.Muntele. Şi existenţa. Regăsesc similitudini.O plimbare de plăcere. Scurtă trecere grăbită.Sau pedeapsă la galere. Caznă grea şi nesfârşită.…Şi sunt singur. Tot mai singur. E din ce în ce mai rece.Lumea basmelor eternă? O fântână. Stă să sece.Feţi-frumoşi sau cosânzene... Albe-nea, pitici şi zmei...Un periplu se încheie. Pas cu pas. Sub ochii mei....Capătul. De drum. În ceţuri. Încifrat fără scăpare.Un mister. „Necunoscuta”. Ca o ţintă mişcătoare.O corabie cu visuri. Pe un Styx cu ape line.Pare undeva departe… Însă este lângă mine.…„Viaţa omenească, un munte, are două coaste: pe una ne suim plini de junie şi de nădejde, ajungempe culmea sa şi, în virtutea vârstei, mândri de înălţarea la care am ajuns, stăm acum un minut; apoi,împinşi de braţul cel puternic al timpului, suntem nevoiţi a destinde pe cealaltă coastă, care fiind mairepede şi mai alunecoasă, iute ne aruncă la pământ.” (Gheorghe Asachi)D.M. Gaftoneanu, Botoşani, septembrie 2012
    • Concurs de poezie “Peregrinări”, ediţia a II-apg. 259Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - DublinVă aşteptăm la Concursul de proză scurtă ”Peregrinări”, ediţia a III-a, octombrie 2013.Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti –Dublin