• Like
Raport de Analiza Legea Minelor - septembrie 2011
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Raport de Analiza Legea Minelor - septembrie 2011

  • 881 views
Uploaded on

 

More in: News & Politics
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
881
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
7
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Acest raport a fost întocmit de:Asociația ALBURNUS MAIOR Asociația SALVAȚI BUCUREȘTIULStr. Principală, nr. 299, Roșia Montană sau Bd. M. Kogalniceanu, nr. 10, corp A+BStr. D. Francisc, nr. 10, ap. 5, Cluj Napoca Et. 1, ap. 3D, sector 5, BucureștiTel/Fax: 0264-599 204 / Tel: 031-436 39 66 / 0767-576 794E-mail: alburnusmaior@ngo.ro E-mail: contact@salvatibucurestiul.roWeb: www.rosiamontana.org Web: www.salvatibucurestiul.roAsociația TRANSILVANIA VERDE Asociația MAIMULTVERDE400750 Cluj-Napoca, O.P. 1., C.P. 1154 Str. Icoanei 96A, et. 3, sector 2, BucureștiTel: 0744-603 930 Tel. : 031-824 10 20 / Fax: 031-824 10 21E-mail: contact@greentransylvania.ro E-mail: asociatia@maimultverde.roWeb: www.greentransylvania.ro Web: www.maimultverde.rowww.greendex.ro 2
  • 2. CUPRINSI. MOTIVAREA PROPUNERII LEGISLATIVEII. ANALIZA PROPUNERII LEGISLATIVE PE DOMENII SI ARTICOLE II. 1. Prevederile Propuse Privind Noţiunea de Activităţi Miniere de „dezvoltare” II. 2. Prevederile Propuse Privind Impactul Activităţilor Miniere Asupra “Funcţiunilor Publice Şi Private” Ale Localităţilor II. 3. Prevederile Propuse Privind Exproprierea Pentru Cauza De Utilitate Publică II.4. Prevederile Propuse Privind Scoaterea Terenurilor Din Fondul Forestier II. 5. Prevederile Propuse Privind Protecţia Patrimoniului Arheologic Şi Natural II. 6. Prevederile Propuse Privind Extinderea Perimetrului Licenţei II. 7. Prevederile Propuse Privind Autorizarea Lucrărilor de ConstrucţieIII. ANEXA COMENTARII JURIDICE ASUPRA PROIECTULUI DE MODIFICARE AL LEGII MINELOR NR. 85/2003 3
  • 3. Propunerea legislativă iniţiată de senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL), Pl-x.549/20091, pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003 a fost adoptată deSenatul României în şedinţa din data de 27 octombrie 2009 şi este în prezent în dezbatereacomisiilor Camerei Deputaţilor, cameră decizională în acest caz.Propunerea legislativă are ca obiect modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003, cumodificările și completările ulterioare, promovând soluții derogatorii de la diferite actenormative referitoare la expropriere, autorizarea lucrărilor de construcţie, amenajareateritoriului şi urbanismului, protejarea patrimoniului cultural , fondul funciar, silvicultura, etc.Analiza propunerii legislative mai jos prezentate ne îndreptăţeşte să concluzionăm aceea căpropunerea legislativă cuprinde numeroase prevederi neconstituționale şi este ‘dedicată’găsirii de ‘soluții’ legislative pentru accelerarea aprobării proiectului exploatării minierepropuse la Roşia Montană de către Roşia Montană Gold Corporation.I. MOTIVAREA PROPUNERII LEGISLATIVEMotivarea propunerii legislative înfrânge grav normele de tehnică legislativă prevăzute deLegea nr.24 din 27 martie 2000, republicată.Potrivit Legii 24/2000, Art. 6, “ Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare,suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă.Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerareinteresul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblulreglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cutratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa CurţiiEuropene a Drepturilor Omului”.Se arată, în debutul ‘Notei de fundamentare/expunerii de motive’ a propunerii legislativeaceea că ‘legislația în vigoare nu asigură în mod efectiv mecanisme în baza cărora terenurilenecesare valorificării resurselor miniere să fie dobândite de titularul unei licenţe. Astfel delacune de reglementare au generat blocaje în sectorul extractiv minier din România, procesulde dobândire a terenurilor necesare desfăşurării de activităţi miniere fiind anevoios, incert şiîndelungat’.Nota de fundamentare nu precizează care este cadrul legislativ de reglementare amecanismelor în baza cărora terenurile necesare valorificării resurselor minerale suntdobândite de titularul de licenţă, în schimb stabileşte o legătură de cauzalitate directă între‘lacune de reglementare’ şi ‘procesul de dobândire a terenurilor necesare desfăşurării deactivităţi miniere anevoios, incert şi îndelungat’, aşa cum este apreciat de iniţiatori.În realitate dobândirea dreptului de folosinţă a terenurilor necesare efectuării activităţilorminiere din perimetrul de explorare/exploatare este reglementată, in extenso, la Art. 6 alLegii Minelor 85/2003, epuizând practic modalităţile de dobândire a dreptului de folosinţăasupra terenurilor posibile în condiţiile legislaţiei în vigoare în România: vânzarea-cumpărarea terenurilor (lit. a) , schimbul de terenuri (lit b), închirierea terenului pe duratădeterminată (lit c), exproprierea pentru cauza de utilitate publică (lit d), concesionareaterenurilor (lit e), asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de licenţă (lit f), alteproceduri prevăzute de lege (lit. g). Nu se pune problema, aşadar, a unor lacune dereglementare.1 http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/40/9/se549.pdf 4
  • 4. Continuă motivarea iniţiatorilor, „activitatea minieră este practic blocată pe termennedeterminat, lăsând loc procedurilor birocratice sau judiciare şi lipsind contractele deconcesiune de caracter efectiv”.Pe lângă aceea că exprimarea „activitatea minieră este practic blocată pe termennedeterminat” este o generalizare inacceptabilă într-un text de motivare a unui act normativ,problema identificată este una cel puţin surprinzătoare: faptul că în activitatea de dobândire aterenurilor necesare desfăşurării activităţilor miniere „îşi găsesc locul procedurile birocratice(birocractice) sau judiciare”, care lipsesc contractele de concesiune de caracter efectiv.Întrebarea legitimă care se ridică în acest caz este cum s-ar imagina implementarea oricăruicadru legislativ, actual sau propus, în absenţa unor „proceduri birocratice sau judiciare”?În aceeaşi manieră inacceptabilă din punctul de vedere al unei rigori minime de motivare aunui act normativ sunt generalizate şi exacerbate efectele procesului de dobândire aterenurilor asupra producţiei miniere şi asupra beneficiilor de pe urma activităţii miniere alestatului român şi ale titularului de licenţă. “În egală măsură, producţia minieră este afectată înmod semnificativ, conducând la pierderi financiare considerabile atât pentru statul român,care nu beneficiază de plata redevenţei până la momentul începerii realizării producţiei decătre titularul licenţei, cât şi a concesionarilor care efectuează investiţii imposibil de recuperatîntr-un interval rezonabil”.Iniţiatorii nu depun însă diligenţe minime de a-şi susţine aprecierile cu exemple concrete,studii, cercetări şi evaluări statistice privind pierderile semnificative la care se face referire.Prezenţa unor generalizări nepermise şi a unor termeni vagi şi lipsiţi de conţinut în motivareapropunerii legislative nu poate conduce decât la concluzia că elaborarea propuneriilegislative în discuţie nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică,aşa cum o impun prevederile Legii 24/2004, Art. 20 conform căruia “elaborarea proiectelorde acte normative trebuie precedată, în funcţie de importantă şi complexitatea acestora, de oactivitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţiloreconomico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din aceldomeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor UniuniiEuropene. Rezultatele studiilor de cercetare şi referirile la sursele de informaţii suplimentarerelevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse îninstrumentul de prezentare şi motivare a proiectului de act normativ”.Scopul principal al propunerii legislative este, aşa cum o arată fără echivoc reglementărilepropuse, derogarea de la procedura cadru de expropriere pentru cauza de utilitate publică,stipulată de Legea 33/1994. Motivarea iniţiatorilor este dată de aceea ca “derulareaprocedurilor de expropriere în baza Legii 33/1994 privind exproprierea pentru cauza deutilitate publică este extrem de îndelungată, ceea ce duce în practică la afectarea siguranţeizăcămintelor miniere şi blocarea lucrărilor premergătoare exploatării miniere în condiţii desiguranţă a utilajelor, a personalului şi a zăcământului”. Motivarea se rezumă la aceastăapreciere superficială, lipsită de conţinut şi fără nicio raportare la situaţii concrete deproceduri de expropriere pentru exploatări miniere “extrem de îndelungate”. În schimb soluţialegislativă propusă de iniţiatori constă într-o serie de derogări de la Legea cadru privindexproprierea 33/1994 prin care orice investitor privat care obţine o licenţă de exploatare aredreptul să exproprieze de bună voie proprietăţile de sub amprenta exploatării propuse, încalitate de reprezentant al Statului şi în absenţa accesului proprietarilor expropriaţi la unrecurs administrativ sau judiciar împotriva măsurii de expropriere. Soluţia iniţiatorilor pare săfie inspirată de Legea nr. 106/2008 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică aterenurilor necesare lucrărilor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, un prim pas 5
  • 5. “favorabil finalizat”, pentru “evitarea blocajelor, a litigiilor interminabile între titularii licenţelorde exploatare şi proprietarii imobilelor aflate în perimetre miniere”.Exproprierea constituie, potrivit Art. 44 alin 3 şi alin 6 din Constituţie singura modalitate detrecere silită a unor bunuri din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau aunităţilor administrativ-teritoriale, cu dreapta şi prealabila despăgubire, prin hotărârejudecătorească, constituind singura excepţie admisă constituţional de la caracterul absolut,inviolabil şi perpetuu al dreptului de proprietate privată.Limitarea legală de către Stat, prin măsura exproprierii, a caracterului perpetuu al dreptuluide proprietate privată nu poate avea loc astfel decât în limitele unei proceduri strict stabilite şifaptul că parcurgerea ei se poate întinde pe o perioadă lungă de timp reflectă obligaţiastatului de a acţiona cu maximă prudenţă, coerent şi just. Este adevărat de asemenea căexproprierea poate genera litigii între particulari şi puterile publice, privitoare la exercitareadreptului de proprietate privată. Accesul liber la justiţie pentru contestarea propunerii deexpropriere şi a cuantumului despăgubirilor este numai o garanţie a respectării condiţieiconstituţional impuse ca exproprierea să se facă “cu dreapta şi prealabila despăgubire”. Înniciun caz nu poate fi invocată durata procedurilor de expropriere sau existenţa litigiilorgenerate de acestea pentru a justifica derogări legale care scurtcircuitează procedurile deexpropriere, substituie rolul autorităţilor statale cu al unor companii private şi îngrădescaccesul la justiţie al proprietarilor de imobile din perimetrele miniere. Invocarea, în sprijinulacestor derogări, a interesului superior al “siguranţei zăcămintelor miniere” nu are niciuntemei constituţional şi denotă o profundă desconsiderare a drepturilor constituţionalgarantate la proprietate privată şi acces la justiţie.În motivarea procedurii speciale de expropriere propuse iniţiatorii nu fac referire la practicaCurţii Constituţionale în domeniu, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a DrepturilorOmului, practica instanţelor judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare şi nici ladoctrina juridică în materie, aşa cum o impun prevederile Art. 21 al Legii 24/2000.Nu în ultimul rând, mai arată iniţiatorii propunerii legislative, “blocajele apărute se datoreazăşi inexistenţei unor garanţii legale pentru proprietari/autorităţile locale şi a unor obligaţiiexprese în sarcina titularilor de licenţă cu privire la efectele activităţilor specifice derelocare/strămutare a comunităţilor din perimetrele miniere, asigurarea unor noi locuinţe,construirea şi transferul infrastructurii şi utilităţilor, etc, în concordanţă cu prevederile DirecţieiOperaţional privind strămutarea involuntară (OD 4.30) a Grupului Băncii Mondiale”.Necesitatea corelării legislaţiei interne cu prevederile unor instrucţiuni după care un grupbancar îşi ghidează acordarea de finanţări, cum sunt directivele invocate ale Grupului BănciiMondiale este mai degrabă o inovaţie juridică a iniţiatorilor legii decât o cerinţă izvorâtă dinConstituţie sau din normele de tehnică legislativă. Potrivit Legii 24/2000, Art. 22, alin 1,“soluţiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vederereglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea, iarpotrivit alin 2, “prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveştedispoziţiile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi în ceeace priveşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”.Normele elementare de tehnică legislativă sunt încălcate şi în privinţa motivării prezentate deiniţiatori pentru reglementările propuse în domeniul protecției patrimoniului natural şiarheologic, desfăşurării activităţilor miniere ori al simplificării procedurilor de autorizare.Motivarea este lipsită de rigori minime de raportare concretă la cadrul legislativ aplicabil îndomeniul protecţiei patrimoniului arheologic, amenajării teritoriului şi urbanismului precum şial autorizării lucrărilor de construcţie. Motivarea nu cuprinde menţiunea expresă cu privire la 6
  • 6. compatibilitatea proiectului legislativ cu reglementările comunitare în materie. Motivarea nuoferă, în descrierea problemelor care se doresc a fi rezolvate prin reglementările propuse,niciun fel de referinţe la exemple concrete, studii, cercetări şi evaluări statistice ci abundă îngeneralizări şi termeni ce nu pot fi primiţi pentru fundamentarea unui viitor act normativ.În acest mod, reglementarea propusă de iniţiatori prin care se elimină practic obligaţiatitularului licenţei miniere de a finanţa cercetarea arheologică preventivă şi de depunere aunui raport de cercetare preventivă se fundamentează, în viziunea iniţiatorilor, prin aceea că“specificul activităţii de cercetare arheologică (desfăşurată numai în condiţii meteorologicefavorabile, primăvara-toamna) şi lipsa unor termene clare îngreunează şi chiar blocheazăactivitatea de dezvoltare minieră. Legislaţia nu prevede o procedură coerentă din momentuldepunerii documentaţiei şi până la emiterea certificatului de descărcare arheologică”. La cese referă oare “lipsa unor termene clare”? Mai mult decât atât, metodologia de aplicare aprocedurii de descărcare de sarcină arheologică, aprobată prin Ordinul Ministerului Culturii şiCultelor Nr. 2518 din 04.09.2007 prevede în detaliu paşii procedurali şi documentaţiaobligatorie în fiecare etapă în vederea eliberării certificatului de descărcare de sarcinaarheologică. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional este singura autoritatecompetentă să normeze, prin ordine de Ministru, în domeniul metodologiei de aplicare aprocedurii de descărcare de sarcina arheologică.În acelaşi mod reglementările propuse de iniţiatori prin care se elimină practic obligaţiaparcurgerii procedurilor actuale de întocmire şi avizare a planurilor de urbanism şi dedesfăşurare a procedurilor de autorizare în baza unui certificat de urbanism valabil sefundamentează, în viziunea iniţiatorilor, prin aceea că “legislaţia actuală nu asigură oprocedură unitară de autorizare sau măsuri specifice de asigurare a desfăşurării activităţiiminiere în condiţii care să permită un proces economic fără impedimente majore. Înconsecinţă, în implementarea proiectelor miniere apar anumite blocaje în procesul deautorizare, blocaje a căror soluţionare nu este reglementată de lege […] având în vedereceleritatea impusă de contextul economic actual este oportună introducerea unorreglementări speciale privind parcurgerea cu rapiditate şi eficienţă a proceduriloradministrative de autorizare a proiectelor miniere”. La ce se referă oare “celeritatea impusăde contextul economic actual”? Dar sintagma “un proces economic fără impedimentemajore”?Motivarea propunerii legislative încalcă normele de tehnică legislativă şi prin aceea că nuconţine “o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului”, o obligaţie prevăzută de Art. 7, alin (31) al Legii24/2000. De asemenea, motivarea nu respectă cerinţele de conţinut ale propunerii legislativeprevăzute la Art. 31 al Legii 24/2000 privind: impactul socioeconomic; impactul financiarasupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi petermen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri; impactul asuprasistemului juridic, compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie; deciziile Curţii deJustiţie a Uniunii Europene şi alte documente relevante pentru transpunerea sauimplementarea prevederilor legale respective; preocupările în materie de armonizarelegislativă; consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizaţiileşi specialiştii consultaţi, esenţa recomandărilor primite; activităţile de informare publicăprivind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ; măsurile de implementare -modificările instituţionale şi funcţionale la nivelul administraţiei publice centrale şi locale. 7
  • 7. II. ANALIZA PROPUNERII LEGISLATIVE PE DOMENII SI ARTICOLEPropunerea legislativă conţine o serie de prevederi care încalcă grav Constituţia, tratate şiconvenţii internaţionale ratificate de România şi o serie de Directive europene transpuse deRomânia în legislaţia internă. Dacă ar fi adoptate în forma propusă, prevederile amintite arrestrânge în mod dramatic drepturi garantate constituţional la proprietate privată, acces liberla justiţie şi ar submina obligaţii şi competenţe vitale ale diferitelor autorităţi publice cu rol înasigurarea accesului publicului la informaţie şi participare publică, precum şi în protejareapatrimoniului cultural şi natural de interes naţional.II. 1. Prevederile Propuse privind Noţiunea de Activităţi Miniere de „dezvoltare”Propunerea vizează modificarea Art. 3 al Legii 85/2003, punctul 10, după cum urmează:„10.dezvoltare – ansamblul procedurilor de dobândire a dreptului de folosinţă a terenurilor,de obţinere a autorizaţiilor, permiselor şi alte licenţe similare, precum şi a lucrărilor careconstau în realizarea minelor şi a carierelor, construirea şi montarea instalaţiilor specifice, aechipamentelor şi a altor unităţi necesare extracţiei, prelucrării, transportului şi stocăriiprovizorii a produselor miniere.”În forma actuală a legii, „dezvoltare” înseamnă „ansamblul lucrărilor care constau înrealizarea minelor şi carierelor, construirea şi montarea instalaţiilor specifice, aechipamentelor şi a altor utilităţi necesare extracţiei, prelucrării, transportului şi stocăriiprovizorii ale produselor miniere”. La rândul său, noţiunea de „dezvoltare” este inclusă înansamblul de lucrări ce alcătuiesc „activitatea minieră”. Potrivit punctului 8 al Art. 3,„concesiunea minieră este operaţiunea juridică prin care statul, reprezentat de autoritateacompetentă, în calitate de concedent, transmite pentru o perioadă determinată uneipersoane, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de a executa, pe risc şicheltuială proprii, activităţi miniere având ca obiect resursele minerale ce cad subincidenţa prezentei legi[...]”.Din definiţiile legale mai sus prezentate reiese în afara oricărui dubiu aceea că „activitateaminieră”, implicit şi cea de „dezvoltare” este eminamente o activitate desfăşurată de opersoană ce are calitatea de concesionar, cu drepturi şi obligaţii izvorând dintr-o licenţăminieră acordată de autoritatea competentă. Ansamblul procedurilor de obţinere aautorizaţiilor nu poate fi inclus în noţiunea de „dezvoltare” deoarece procedurile de autorizarevizează eminamente activitatea autorităţilor publice care, în regim de putere publică, emitacte administrative în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,ce dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice.Definiția ‚dezvoltării’ propuse ar intra în contradicţie cu termenii şi noţiunile utilizate înprocedura aplicabilă privind evaluarea impactului asupra mediului şi eliberării acordului demediu, Hotărârea de Guvern 445/2009, care transpune prevederile Directivei Consiliului din27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului(85/337/CEE). În înţelesul H.G. 445/2009, “aprobarea de dezvoltare” reprezintă “deciziaautorităţii sau autorităţilor competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizezeproiectul”, care se concretizează în: autorizaţia de construire, acordul privind utilizareaterenului în scop agricol intensive, autorizaţie de gospodărire a apelor, etc. În înţelesul H.G.445/2009, “proiect” înseamnă “executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii orilucrări; alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implicăexploatarea resurselor minerale”. 8
  • 8. II. 2. Prevederile Propuse privind Impactul Activităţilor Miniere asupra “Funcţiunilor supraPublice şi Private” ale Localităţilor i lePropunerea vizează în continuare completarea Art. 6 al Legii 85/2003 cu alin. 2-4. Potrivitalin. 2, „în situaţia în care dobândirea terenurilor prin modalităţile prevăzute la alin. 1 şidesfăşurarea activităţilor miniere are ca efect afectarea funcţiunilor publice şi private aleunei localităţi, titularul licenţei de exploatare are obligaţia de a reface, pe cheltuială proprie,funcţiunile publice şi private afectate, precum şi infrastructura necesară desfăşurării traiuluiîn comunitatea nou-înfiinţată, la solicitarea autorităţii administraţiei publice locale”. Potrivitalin. 3, „totodată, titularul licenţei de exploatare asigură reconstituirea, pe noiamplasamente, dobândite în condiţiile stabilite de legea civilă, de obiective care să leînlocuiască pe cele expropriate şi/sau afectate de lucrările miniere”.Obligaţiile ce se vor impuse titularului de licenţă ar fi, în practică, imposibil de executat, dindouă considerente.În primul rând, termenii folosiţi de „afectare”, „funcţiuni publice şi private”, „comunitate nou-înființată”, „a reface”, a „reconstitui”, „desfăşurarea traiului”, „noi amplasamente” şi „obiective”sunt vagi, neconsacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea propusă.Potrivit Legii 24/2000, Art. 36 (1), “actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stiljuridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc”, iarpotrivit Art. 37 (2) “Dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate aveaînţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce leinstituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şidevine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie”.Propunerea legislativă ar fi trebuit aşadar să ofere şi semnificaţia termenilor mai sus amintiţi.În al doilea rând, reglementarea propusă nu conţine şi sancţiuni pentru nerespectareaobligaţiei pe care o doreşte a impune. Cum este cazul oricărei legi ce cuprinde dispoziţii cucaracter imperativ, dar fără a prevedea care sunt sancţiunile în cazul încălcării acestordispoziţii ori modul de constatare şi sancţionare a nerespectării obligaţiilor instituite prin lege,şi în situaţia de faţă se creează situaţia imposibilităţii aplicării legii, aceasta fiind lipsită deefectele sale.II. 3. Prevederile Propuse privind Exproprierea pentru Cauza de Utilitate Publică ePrin completarea Art. 10 al Legii 85/2003 cu paisprezece noi articole, art. 101- 1014,propunerea legislativă instituie o procedură specială de expropriere pentru punerea ladispoziţia titularilor de licenţe a terenurilor ce urmează a fi ocupate de exploatări miniere.Dacă ar fi adoptată în varianta propusă, procedura ar înfrânge grav dispoziţiileconstituţionale în materie, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.CEDO a statuat în numeroase cauze aceea că o privare de proprietate prin exproprieretrebuie tratată ca o excepţie, condiţiile unei exproprieri licite fiind: să urmărească o cauză deutilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte principiile dreptuluiinternaţional în materie. Respectarea principiilor dreptului internaţional în materie se referă laprincipiul proporţionalităţii, respectiv concordanţa între scopul urmărit şi mijloacele folositepentru atingerea lui, raportate la necesitatea ca restrângerea dreptului de proprietate să fienecesară într-o societate democratică. 9
  • 9. II. 3.1 Potrivit Art. 101 – Prin derogare de la prevederile art. 6 din Legea nr. 33/1994 privindexproprierea pentru cauză de utilitate publică, cadrul juridic pentru reglementarea măsurilorîn scopul asigurării terenurilor necesare desfăşurării lucrărilor miniere pentru exploatareasubstanţelor minerale utile este cel prevăzut la art. 102 - 1016Cadrul juridic propus pentru exproprierea terenurilor necesare desfăşurării lucrărilor miniereintră însă în contradicţie fundamentală cu însăşi caracteristicile esenţiale ale exproprierii,stipulate de Legea 33/1994 la Art. 1 şi 3, care rămân aplicabile, conform cărora“Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitatepublică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească” şi“Instanţele judecătoreşti competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitateapublică s-a declarat potrivit prezentei legi”.Ori cadrul juridic propus elimină competenţa instanţei judecătoreşti de a pronunţa o hotărârejudecătorească pentru pronunţarea exproprierii, substituindu-i rolul cu cel al unei pseudo-instanțe - o ‘comisie de verificare a dreptului de proprietate şi a oricăror altor drepturi reale şide negociere a cuantumului despăgubirii - şi cu cel al Guvernului care aprobă, prin hotărâre,declanşarea procedurii de expropriere.II.3.2 Potrivit Art. 102: „Se declară de utilitate publică lucrările miniere pentru exploatareasubstanţelor minerale utile care se execută în baza unei licenţe de exploatare.”Se declară astfel in abstracto şi apriori orice exploatare minieră ca fiind de utilitate publică,prevedere nu numai abuzivă, căci exploatarea minieră ar putea înfrânge o altă cauză deutilitate publică, cum ar fi protejarea monumentelor istorice, dar şi profund neconstituţională.Conform Art. 44 al Constituţiei, alineatul (3), “nimeni nu poate fi expropriat decât pentru ocauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Normaconstituţională face astfel referire precisă la „utilitatea publică stabilită potrivit legii”, aşadarprintr-o evaluare de la caz la caz şi ca urmare a unei proceduri statuate tot prin lege. Cumam arătat şi mai sus, conform Art. 3 al Legii 33/1994, care rămâne aplicabil, “instanţelejudecătoreşti competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-adeclarat potrivit prezentei legi”. Capitolul 2 al Legii 33/1994 reglementează strictcompetenţele şi procedura de declarare a utilităţii publice pentru lucrări de interes naţionalsau de interes local. Esenţială procedurii de declarare a utilităţii publice este chiar analiza dela caz la caz a existenţei interesului local sau naţional, concretizată într-o cercetareprealabilă ce stabileşte:- dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor;- că obţinerea avantajelor stabilite nu poate fi realizată prin alte căi decât prin expropriere;- că lucrările sunt încadrate în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobatepotrivit legii.Declarând prin lege orice exploatare minieră ca fiind de utilitate publică, propunerealegislativă în discuţie elimină adoptarea, ca urmare a cercetării prealabile, a actului dedeclarare a utilităţii publice, eliminând deci şi posibilitatea persoanelor interesate de a atacaîn instanţă măsura exproprierii în sine, deci nu numai cuantumul despăgubirilor. Potrivit Art. 7al Legii 33/1994, “Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interesnaţional şi de către consiliile judeţene şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti pentrulucrările de interes local”. Acest act poate fi atacat de orice individ care prezintă un intereslegitim la instanţă de contencios administrativ, în condiţiile Legii 554/2004 şi prin raportare la 10
  • 10. dispoziţiile art. 6 al Convenţiei Europene a drepturilor omului, căci actul prin care se declarăutilitatea publică este măsura preliminară şi necesară a exercitării dreptului de expropriere,deschizând calea procedurii de expropriere, constituind temeiul legal al exproprierii şi bazatuturor operaţiunilor viitoare în virtutea cărora fondul particularului este destinat utilităţiipublice.Sintagma de “exploatare a substanţelor minerale utile” este neconsacrată în domeniul deactivitate la care se referă reglementarea propusă. Propunerea legislativă nu oferăsemnificaţia termenilor mai sus amintiţi şi prin aceasta se încalcă prevederile Art. 36 şi 37 aleLegii 24/2000.Nu în ultimul rând, prevederea propusă nu precizează aceea dacă declararea utilităţii publicese face în interes naţional sau local. Lacuna este una semnificativă, putând repercuta asupraaplicării corecte a multor reglementări privind proprietatea publică, inclusiv a celor privindfondul forestier şi agricol.II.3.3. Potrivit Art.103: „(1) Pentru lucrările declarate de utilitate publică în condiţiile art.102,expropriator este statul român, prin titularii licenţelor de exploatare, operatori economici”, iarpotrivit Art. 108: „Plata despăgubirilor pentru imobilele ce urmează a fi expropriate în temeiulprevederilor art. 105 alin. 1 se face de titularul de licenţă direct titularilor drepturilor reale, înnumerar sau prin consemnarea sumelor într-un cont bancar la dispoziţia acestora.”Conform Legii nr. 33/1994, art. 12 alin. (2): „Expropriator, în înţelesul prezentei legi, estestatul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şijudeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local”. În procedura deexpropriere specială propusă, Statul ar fi reprezentat „prin titularul de licenţă”. O asemeneaprevedere ar fi profund neconstituţională, aducând atingere însuşi principiului suveranităţiinaţionale şi ar înfrânge orice garanţie şi ocrotire conferită dreptului de proprietate privată lacare ţinteşte actualul cadru legal destinat procedurilor de expropriere şi stabilire adespăgubirilor. Introducerea prevederii conform căreia titularul licenţei reprezintă Statul înprocedura de expropriere şi plăteşte despăgubirile demonstrează încă o dată că intenţiainiţiatorilor acestei propuneri legislative este substituirea autorităţilor statului român cucompanii private care pot deţine la un moment dat licenţe de exploatare în România,investindu-le pe acestea din urmă, în mod abuziv şi discriminatoriu, cu atribute de exercitarea unor puteri statale.De asemenea, atributul plăţii despăgubirilor pentru bunurile expropriate nu poate aparţine,conform legislaţiei româneşti aplicabile şi aşa cum CEDO a statuat în numeroase cauze,decât Statului, care acţionează în interesul general al colectivităţii şi care dobândeşte, prinexpropriere, dreptul de proprietate publică asupra imobilelor. Despăgubirea pentru bunurileexpropriate se consideră ca fiind despăgubiri pentru o pagubă cauzată proprietarului printr-un act administrativ legal al administraţiei. Aceste prejudicii nu pot fi considerate ca vătămăricauzate unor drepturi ale indivizilor, pe care aceştia le pot opune statului, ci numai ca nişteprejudicii aduse situaţiei juridice ale indivizilor în calitatea lor de membri ai comunităţiinaţionale sau de cetăţeni ai statului.Potrivit dispoziţiilor constituţionale care reglementează instituţia juridică a exproprierii (art. 44alin. 3 şi alin. 5) şi a celorlalte acte normative speciale în materia exproprierilor adoptate înaplicarea dispoziţiilor constituţionale, dreapta şi prealabila despăgubire acordatăproprietarilor imobilelor expropriate nu este consecinţa răspunderii statului pentru prejudiciicreate prin actul administrativ legal al exproprierii. Dimpotrivă, despăgubirea constituie ojustă indemnizaţie, proporţională cu valoarea bunului expropriat, fără a aveacaracterul unui preţ de cumpărare impus de stat şi fără a putea constitui o restituire în 11
  • 11. bani a valorii bunului expropriat. Sub acest aspect, cum a statuat şi instanţa supremă(Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, decizia nr. 1423 din 16 aprilie 1999, publicată înBuletinul jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1999, pp. 74-76), la calculul cuantumuluidespăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în modobişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, precum şi de dauneleaduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şidovezile prezentate de acestea.În materia exproprierilor, soluţionarea cererilor de expropriere precum şi întindereadespăgubirilor este de competenţa tribunalului în a cărui rază este situat imobilul propus spreexpropriere. Prin aceste sentinţe judecătoreşti se constată creanţe certe, lichide şi exigibile,reprezentând despăgubiri acordate proprietarilor de imobile expropriate, astfel statul sauunităţile administrativ-teritoriale care dobândesc prin expropriere dreptul de proprietatepublică asupra acestor imobile au obligaţia, potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 aadministraţiei publice republicată, de a înscrie în bugetele locale sau în bugetul de stat, dupăcaz, aceste creanţe reprezentând despăgubiri.II. 3.4 Potrivit Art. 105. – (1) Declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor pe careurmează a se executa lucrările miniere şi suma globală evaluată a despăgubirilor seaprobă prin hotărâre a Guvernului, pe baza documentaţiei tehnico-economice prevăzutede art. 104.Cum am arătat mai sus, potrivit actualei proceduri a exproprierii, exproprierea se pronunţă decătre instanţa competentă, la fel cuantumul despăgubirilor. Potrivit Constituţiei, Art. 44. (6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarulsau, în caz de divergenţă, prin justiţie.Potrivit procedurii speciale propuse, Guvernul este cel care adoptă o hotărâre prin careaprobă declanşarea exproprierii imobilelor pe care urmează a se executa lucrările miniere şisuma globală evaluată a despăgubirilor. O întrebare legitimă care se ridică este aceeaprivind calitatea în care Guvernul adoptă hotărârea mai sus prevăzută. Guvernul nu este nicireprezentant al Statului în procedura de expropriere, căci această calitate aparţine titularuluide licenţă, nu are nici obligaţia legală de a plăti proprietarilor de terenuri supuse exproprieriidespăgubirile pentru expropriere. Articolul face de asemenea trimitere la „documentaţiatehnico-economică prevăzută de art. 104. Articolul 104 nu prevede însă conţinutuldocumentaţiei. Mai mult decât atât, sintagma „suma globală evaluată a despăgubirilor” estenedefinită în cuprinsul reglementărilor propuse. Ea sugerează aceea că deja la momentuladoptării hotărârii de guvern în discuţie s-a făcut o evaluare a despăgubirilor, dar nu semenţionează de către ce entitate, prin ce fel de act sau documentaţie.Declanşarea procedurii de expropriere printr-o Hotărâre de Guvern, fără reglementarea uneiproceduri de adoptare, a documentaţiei necesare şi fără a prevedea o cale de atac împotrivahotărârii încalcă de asemenea dreptul constituţional al cetăţenilor vizaţi de expropriere laacces liber la justiţie.II. 3.5 Potrivit Art. 109. - (1) În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărâriiGuvernului prevăzute la art. 105 alin.(1), în temeiul căreia a fost transmisă notificarea detitularul licenţei de exploatare, se desemnează comisia de verificare a dreptului deproprietate şi a oricăror alte drepturi reale şi de negociere a cuantumului despăgubirii.Propunerea legislativă investeşte o „comisie de verificare a dreptului de proprietate şi aoricăror alte drepturi”, căreia îi reglementează numai componenţa, cu o serie întreagă deatribute de autoritate. Această comisie: „stabileşte cuantumul despăgubirii (alin. 3)”, „la 12
  • 12. solicitarea” sa, „persoanele notificate au obligaţia să completeze documentaţia depusăprivind calitatea de titular al dreptului (alin. 4)”, „consemnează despăgubirea pe numeleexpropriatorului (alin 4)”, „decizia” sa „se comunică expropriatului” (Art. 10 indice 10),pronunţă „hotărâri definitive” (Art. 1014). Cu toate acestea, propunerea legislativă nu conţinereglementări de bază privind natura acestei comisii. Care este actul prin care „sedesemnează”? Emitentul actului de desemnare este o autoritate publică sau titularul delicenţă? Comisia are personalitate juridică? Care sunt căile de atac împotriva actelor emisede această comisie?II. 3. 6 Art. 1012. – (1) Pentru toate cazurile în care, în urma întrunirii comisiei prevăzute laart. 109 alin. (1), nu s-a ajuns la învoiala între părţi asupra cuantumului despăgubirii şi pentrucazurile în care persoanele notificate nu s-au prezentat pentru negociere, expropriatorul seadresează instanţelor judecătoreşti, potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994 privindexproprierea pentru cauză de utilitate publică.Prin această prevedere propunerea legislativă revine la cadrul juridic prevăzut de Legea33/1994 privind judecarea cererilor de expropriere de către instanţă, dar în esenţăcompetenţa instanţei a fost restrânsă numai la judecarea cuantumului despăgubirilor, avândîn vedere aceea că procedura exproprierii va fi fost deja declanşată prin Hotărârea deGuvern amintită la Art. 109.Potrivit Art. 1012: „(2) Judecarea cauzelor ce au ca obiect exproprierile pornite în temeiulprezentei legi se face cu precădere, iar termenele stabilite în cursul judecăţii de cătreinstanţele învestite nu pot fi mai mari de 7 zile” şi „(3) Instanţa competentă poate suspendaexecutarea unui act emis în procedura exproprierii dacă se depune o cauţiune de 10% dincuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, ocauţiune de până la 10.000 de lei”.Prevederile articolului 1012 sunt neconstituţionale şi încalcă jurisprudenţa Curţii Europene aDrepturilor Omului (CEDO), după cum se precizează şi în punctul de vedere al Guvernului 2din data de 16.06.2010. Mai departe, instituirea unei cauţiuni pentru suspendarea executăriiunui act emis în procedura exproprierii reprezintă o gravă încălcare a accesului liber lajustiţie, fapt menţionat şi în decizia CEDO din 20.12.2007 în cazul „Iosif ş.a. împotrivaRomâniei”.II. 3.7 Potrivit Art. 1014 – Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriateoperează de drept la data plăţii despăgubirilor stabilite prin hotărâre definitivă a comisieiprevăzute la art. 109 alin. (1) sau, după caz, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.Cu toate acestea, art. 109 alin. (1) nu face referire la nicio „hotărâre definitivă a comisiei”, iarArt. 1014 nu menţionează la ce hotărâre judecătorească irevocabilă se referă. Cea pronunţatăde instanţă ca urmare a sesizării expropriatorului în condiţiile prevăzute la Art. 10 12? Aceastaeste o lacună de reglementare vitală, având în vedere că în discuţie este chiar momentul lacare se produce transferul de proprietate între expropriat şi expropriator.Din analiza tuturor prevederilor propuse privind dobândirea dreptului de folosinţă asupraterenurilor necesare desfăşurării lucrărilor de exploatare reiese aceea că procedura propusăare mai degrabă natura unei achiziţionări forţate a terenurilor necesare de către titularul delicenţă de la proprietarii acestora şi nicidecum natura unei reale proceduri de expropriere, deneimaginat într-un stat de drept în absenţa declarării utilităţii publice conform unei proceduristabilite prin lege, în condiţiile reprezentării Statului printr-o entitate privată şi ale restrângeriirolului instanţei de judecată numai la a stabili cuantumul despăgubirilor în cazul în care o2 http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/40/9/pvg549bis.pdf 13
  • 13. pseudo-instanță – comisia de verificare a dreptului de proprietate şi de negociere acuantumului despăgubirilor – nu a ajuns la o învoială cu proprietarii de terenuri.II.4. Prevederile Propuse privind Scoaterea Terenurilor din Fondul ForestierPropunerea legislativă prevede o serie de derogări de la Codul silvic, care creează o situaţiede avantajare semnificativă a titularilor de licenţe miniere faţă de alte persoane juridice dedrept public sau privat obligaţi să respecte prevederile Codului Silvic.Potrivit Art. 1015. – (1) În conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 46/2008 – CodulSilvic, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile necesare realizării lucrărilor şiobiectivelor prevăzute la art. 102 şi 106 pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional,indiferent de formă de proprietate şi de suprafaţa proprietăţii forestiere afectate.Este în primul rând greu de elucidat la ce se referă „lucrările şi obiectivele prevăzute la Art.106 , având în vedere aceea că Art. 106 se referă la obligaţii ale titularului de licenţă, nicicumla “lucrări şi obiective”: “În afara despăgubirilor acordate, titularul licenţei de exploatare areobligaţiile prevăzute la art. 6 alin (2)-(4), în cazul în care a declanşat procedura deexpropriere a imobilelor pe care urmează a se executa lucrări miniere”. Se poate, oarecum,deduce aceea că „obiectivele” la care face referire Art. 106 înseamnă „refacerea”, de cătretitularul de licenţă, a „funcţiunilor publice şi private afectate” precum şi a „infrastructuriinecesare desfăşurării traiului în comunitatea nou înfiinţată” şi la „reconstituirea, pe noiamplasamente, de obiective care să le înlocuiască pe cele expropriate” arătate la art. 6 alin(2)-(4), însă o asemenea prevedere ambiguă poate da naştere la multiple interpretăriabuzive din partea titularului de licenţă. Mai mult decât atât, pentru ca prevederile Art. 36 dinlegea 46/2008 să fie aplicabile scoaterii definitive din fondul forestier naţional a terenurilornecesare realizării obiectivelor prevăzute la Art. 106 ar însemna că şi aceste obiective să fieconsiderate „de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii”. Ori ele nupot fi astfel considerate nici din perspectiva actualelor reglementări privind exproprierea, nicimăcar din perspectiva reglementărilor propuse, care declară de utilitate publică numai„lucrările miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile”. Din această perspectivă,prevederea propusă este abuzivă, extinzând în mod arbitrar noţiunea de lucrări de utilitatepublică la orice tip de activităţi şi lucrări întreprinse de titularul unei licenţe miniere.Conform Art. 1015- (3) cheltuielile prevăzute la alin. (2) au caracterul cheltuielilor deexploatare.Noţiunea de „cheltuieli de exploatare” nu este însă definită nici în forma actuală a Legiiminelor şi nici prin propunerea legislativă în discuţie.(5) Scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a terenurilor prevăzute la art. 102 şi art.106 se exceptează de la aplicarea art. 7 alin.(3) şi (4) din Codul silvic, cu modificările şicompletările ulterioare.Prevederea este lipsită de orice sens şi coerenţă, având în vedere aceea că Art. 7, alin 3 şi 4se referă la interdicţia trecerii terenurilor forestiere din domeniul public al unităţiloradministrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, aconsiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi la interdicţiaincluderii pădurilor în intravilan. 14
  • 14. II. 5. Prevederile Propuse privind Protecţia Patrimoniului Arheologic şi Natural NaturaPotrivit Art. 11: „(3) Adoptarea unei hotărâri a Guvernului este necesară în cazul în care nuse efectuează descărcarea de sarcina arheologică şi/sau declasificarea respectivelor zone”şi „(5) Prin derogare de la prevederile art.5 din Ordonanţa Guvernului nr.43/2000 privindprotecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interesnaţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru activităţi miniere,certificatul de descărcare de sarcină arheologică se emite pentru fiecare parte de teren dinperimetrul de exploatare care poate fi redată activităţilor umane curente”.Prin prevederile art. 11, alin. (3) şi (5), activităţile miniere pot proceda la distrugerea unormonumente istorice clasificate fără a mai fi nevoie de descărcare de sarcina arheologică şide avizul Ministerului Culturii. Prin prevederea propusă se încalcă grav regimul juridic deprotecţie a patrimoniului arheologic pe care România s-a angajat să îl asigure prin ratificareaConvenţiei europene pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată la LaValetta la 16 ianuarie 1992 (L150/1997).Posibilitatea emiterii unei hotărâri de guvern care să permită desfăşurarea activităţilorminiere pe terenuri pe care sunt amplasate monumente istorice şi situri arheologice nu esteprevăzută nici de Legea 422/2001 privind protecţia monumentelor istorice, nici de Ordonanţade Guvern 43/2000. Propunerea legislativă nu menţionează în baza cărei proceduri s-aremite o asemenea hotărâre de guvern şi pe baza cărei documentaţii. Nu se poate norma onouă atribuţie în sarcina unei autorităţi publice fără reglementarea procedurilor şi a etapelorde urmat care să asigure că atribuţia nu este exercitată în mod abuziv şi în mod egal şinediscriminatoriu tuturor situaţiilor şi persoanelor.Limbajul folosit de prevederea de la Art. 11, alin 3) nu este unul juridic, adecvat uneipropuneri legislative. Termenul „declasificare” nu există în legislaţia privind protecţiapatrimoniului cultural şi a monumentelor istorice, iar presupunând că se referă de fapt laprocedura administrativă de declasare, prevăzută de Art. 19 al Legii 422/2001, amintimaceea că procedura nu se aplică „unor zone”, ci numai unor monumente, anterior clasate şiînscrise în Lista Monumentelor Istorice. Potrivit Art. 19 al Legii 422/2001, „prin declasare seînţelege radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi dinacesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare”.Potrivit Art. 11 (6), “În termen de 5 zile de la data primirii solicitării titularului unei licenţeminiere pentru eliberarea certificatului de descărcare arheologică, serviciile publicedeconcentrate ale Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional transmitdocumentaţia depusă de beneficiar către Comisia Naţională de Arheologie sau ComisiaZonală a Monumentelor Istorice, după caz”.Prin derogarea sus citată se dă posibilitatea emiterii certificatului de descărcare de sarcinaarheologică în absenţa raportului de cercetare arheologică preventivă, deci fără efectuareade săpături arheologice.OG 43/2000, Art. 5, alin (2) prevede aceea că descărcarea de sarcina arheologică esteprocedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologicpoate fi redat activităţilor umane curente. Procedura de descărcare de sarcina arheologicăeste în mod obligatoriu precedată de cercetarea arheologică a sitului / ansamblului /monumentului, realizată în baza unui proiect aprobat de Comisia Naţională de Arheologie(Art. 2, pct.6) şi concretizată în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare(Art.2, pct.12). La baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor arheologice 15
  • 15. sau, după caz, a descărcării de sarcina arheologică a zonei stă evaluarea rezultatelorcercetării arheologice (Art.2, pct. 12).Metodologia de aplicare a procedurii de descărcare de sarcină arheologică, aprobată prinOrdinul Ministerului Culturii şi Cultelor Nr. 2518 din 04.09.2007 prevede în detaliu paşiiprocedurali şi documentaţia obligatorie în fiecare etapă în vederea eliberării certificatului dedescărcare de sarcina arheologică:- Pentru zonele cu patrimoniu arheologic din Lista Monumentelor Istorice sau RepertoriulArheologic Naţional, cuprinse sau nu în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi deurbanism, autorităţile publice locale emit Certificatul de urbanism, cu specificareanecesităţii obţinerii avizului din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, înainte de eliberareaautorizaţiei de construire (Art. 3)- Documentaţiile depuse de investitor la serviciile publice deconcentrate ale MinisteruluiCulturii şi Cultelor, în vederea obţinerii avizului sau, după caz, a Certificatului de descărcarearheologică, cuprind obligatoriu proiectul tehnic al investiţiei şi delimitarea acestuia înplanul de amplasament, realizat în coordonate Stereo 70 (Art. 5).- Solicitarea adresată investitorului, de către serviciile publice deconcentrate ale MinisteruluiCulturii şi Cultelor, în vederea eliberării avizului favorabil pentru faza de execuţie sau, dupăcaz, a Certificatului de descărcare de sarcină arheologică, a completării documentaţiei cuRaportul de cercetare arheologică preventivă (Art. 6).- Realizarea cercetării arheologice preventive în cazurile prevăzute la Art. 12.- Redactarea, de către executantul cercetării arheologice a Raportului de cercetarearheologică preventivă (Art. 16).- Trimiterea de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor arapoartelor de cercetare aflate în siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice,spre aprobare, Comisiei Naţionale de Arheologie (Art.22).- Propunerea, de către Comisia Naţională de Arheologie, în conformitate cu propunerileformulate în raport de responsabilul cercetării arheologice, a acordării certificatului dedescărcare de sarcină arheologică (Art. 24).- Emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică de către serviciile publicedeconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de înştiinţare adirecţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor în termen de 10 zile (Art.19).Conform derogărilor propuse, serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii trebuie ca în 5zile de la primirea solicitării să trimită deja documentaţia depusă de beneficiar către ComisiadeArheologie, sărindu-se astfel etapa solicitării de către aceasta ca investitorul să depunăraportul de cercetare arheologică preventivă. Mai mult decât atât, competenţa ComisieiNaţionale de Arheologie este redusă la emiterea unei „opinii”. Posibilitatea emiteriicertificatului de descărcare de sarcina arheologică în lipsa cercetărilor arheologice şi a unuiaviz de specialitate emis de către Comisia Naţională de Arheologie crează toate premiseleeliberării acestui act administrativ cu exces de putere, lipsit fiind de orice fundament legal şiştiinţific. 16
  • 16. II. 6. Prevederile Propuse privind Extinderea Perimetrului LicenţeiPotrivit reglementării propuse „Titularul licenţei de exploatare poate solicita extindereaperimetrului pentru executarea lucrărilor de construcţii aferente utilităţilor specifice necesarestocării produselor miniere, a sterilului şi a produselor reziduale”.Reglementarea nu propune însă şi o procedură în baza căreia „extinderea” să fie solicitatăşi, mai ales, acordată, nu se menţionează cărei autorităţi i s-ar adresa o astfel de solicitare şiar fi competentă să o aprobe şi pe baza cărei documentaţii. În realitate o asemeneaextindere a perimetrului ar echivala cu o modificare a licenţei de exploatare, dat fiind aceeacă perimetrul în care se execută activităţile miniere este stipulat în conţinutul licenţei.Cererea de modificare a licenţei ar trebui însoţită de aceeaşi documentaţie ca cea prevăzutăde Art. 20 al Legii 85/2003 pentru acordarea licenţei. Posibilitatea modificării perimetruluilicenţei în afara oricărei proceduri poate genera abuzuri grave din partea titularilor de licenţecare pot astfel solicita iniţial autorizarea lucrărilor miniere într-un perimetru restrâns, evitândprocedurile ample şi complexe de evaluare a impactului asupra mediului şi social, precum şiasupra patrimoniului cultural, pentru ca apoi să obţină în mod discreţionar extindereaperimetrului licenţei pe zone mult mai întinse.II. 7. Prevederile Propuse privind Autorizarea Lucrărilor de ConstrucţieArt. 431: „Prin derogare de la prevederile art.2 din Legea nr.50/1991 privind autorizareaexecutării lucrărilor de construcţie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,certificatul de urbanism obţinut în scopul desfăşurării de activităţi miniere este independent şiseparat de toate avizele şi aprobările eliberate în baza sa, în vederea obţinerii autorizaţiei deconstrucţie. În cazul în care certificatul de urbanism expiră sau devine inaplicabil ori invalid,toate avizele şi aprobările obţinute în baza certificatului de urbanism rămân în vigoare, cuexcepţia cazului în care acestea au fost obţinute prin nerespectarea sau cu încălcarea legii.”.Art. 431 prevede o derogare de la Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţieastfel încât avizele obţinute în baza unui certificat de urbanism expirat sau invalid să rămânăvalabile. Derogarea sfidează definiţia de bază şi rolul conferit certificatului de urbanism delegislaţia privind amenajarea teritoriului şi urbanismul precum şi cea privind autorizarealucrărilor de construcţii. Certificatul de urbanism este un act administrativ cheie în oriceprocedură de autorizare a unei construcţii noi şi este indisolubil legat de toate avizele şiactele necesare emiterii autorizaţiei de construire. Conform Legii 350/2001 privindamenajarea teritoriului şi urbanismului, Art. 28. “Aplicarea documentaţiilor de amenajare ateritoriului şi de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism”.Conform Legii 350/2001, Art. 32, “prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborareaunei alte documentaţii de urbanism prin care să se justifice şi să se demonstrezeposibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate”. Prin certificatul de urbanism se stabilescavizele şi acordurile pe care titularul de proiect trebuie să le solicite şi obţină în vedereaobţinerii, într-un final, a autorizaţiei de construire. Avizele nu pot fi obţinute decât în funcţiede reglementările existente pe terenul în cauză, iar dat fiind aceea că aceste reglementărisunt conţinute doar în certificatul de urbanism, reiese în afara oricărui dubiu aceea că avizelenu pot fi obţinute decât în baza unui certificat de urbanism.Natura certificatului de urbanism de act administrativ nu poate fi negată, aşa cum o faciniţiatorii propunerii legislative, motivând reglementările propuse. Principiul de dreptadministrativ conform căruia suspendarea şi/sau anularea unui act administrativ are ca efectsuspendarea şi/sau anularea tuturor actelor administrative subsecvente (accesorium 17
  • 17. sequitur principale) îşi găseşte aplicabilitate deplină în cazul în care un certificat de urbanisma fost anulat şi/sau suspendat.Mai mult decât atât, având în vedere aceea că un certificat de urbanism poate fi declaratinvalid (situaţia la care se referă reglementarea propusă la Art. 431) numai printr-o sentințăjudecătorească pronunțată de o instanță competentă, titularul este astfel scutit de obligațiarespectării unor sentințe judecătorești.Art. 432 prevede derogări de la Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.Derogările, de un exotism juridic inedit, ţintesc la a conferi posibilitatea emiterii certificatuluide urbanism în absenţa unui plan de urbanism general aprobat de către „autoritatea publicărelevantă din zona în care activităţile miniere se vor desfăşura”, „pe baza regulamentuluigeneral de urbanism aprobat prin hotărâre a guvernului şi a planurilor de amenajare ateritoriului aplicabile zonei de interes pentru activităţi miniere”.Textul de lege propus nu menţionează de la ce prevedere a Legii 350/2001 tinde să deroge.De la întrega Lege 350/2001? Potrivit Legii 24/2000, Art. 63, “pentru instituirea unei normederogatorii se va folosi formula "prin derogare de la...", urmată de menţionarea reglementăriide la care se derogă”.Regulamentul general de urbanism îşi găseşte reglementarea legală în HotărâreaGuvernului nr. 525 di 27 iunie 1996 republicată şi art. 49 din Legea nr.350/2001 privindamenajarea teritoriului şi urbanismul cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit Art. 1alin 1. al HG nr. 525/1996 şi art. 49 din Legea 350/2001, regulamentul general de urbanismreprezintă sistemul unitar de norme tehnice, economice şi juridice care stă la bazaelaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice precum şi aregulamentelor locale de urbanism. Regulamentul are o dublă utilitate: fundamenteazădocumentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism (planuri şi regulamente) şi stabileştecondiţiile de autorizare a construcţiilor până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi aregulamentelor aferente acestora, prin aplicarea directă şi corelată a regulilor generale deurbanism de către autorităţile abilitate, în condiţiile legii.Propunerea legislativă este absurdă. Regulamentul general de urbanism este un set dereguli general obligatorii la nivel naţional pentru toate planurile de amenajarea teritoriului şidocumentaţiile de urbanism. Planul de amenajare a teritoriului are un caracter director, fără aavea prevederi de reglementare cu privire la terenul în cauză. Doar documentaţiile deurbanism conţin reglementări cu privire la terenul în cauză. Certificatul de urbanism esteactul administrativ care prezintă reglementările terenului în cauză. El nu poate emis decât înbaza unei documentaţii de urbanism, act care conţine reglementările pentru terenul în cauză.Legea 350/2001 conţine deja o procedură de autorizare a investiţiilor în construcţii în situaţiaîn care PUG nu a fost aprobat. Ea este prevăzută de Art. 65, alin 1, aşa cum a fost modificatprin Ordonanţa nr.27/2008, „în absenţa planului de amenajare a teritoriului judeţean şi aPlanului Urbanistic General aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiţii înconstrucţii, lucrări tehnico-edilitare, precum şi orice alte investiţii urbane numai pe baza unuiplan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea regulamentului general deurbanism”.Propunerea legislativă abundă din nou în termeni deosebit de echivoci - „autoritatea publicărelevantă” sau „zona de interes pentru activităţi miniere” - care lipsesc de conţinutreglementările propuse şi duc la imposibilitatea aplicării legii. 18
  • 18. Într-un final, Art. 433 prevede derogări de la prevederile alin (1) al art. 51 din Legea nr.350/2001 prevăzând aceea că „planurile de urbanism pentru realizarea obiectivelor deinteres public, ca şi pentru zonele protejate într-un perimetru minier sunt finanţate de labugetul de stat sau de la bugetele locale ori, alternativ, de titularul de licenţă”.Reglementarea propusă sfidează atribuţii de bază ale autorităţilor publice locale şi creeazăpremisele unei veritabile situaţii de conflict de interese în care s-ar afla un titular de licenţă încalitatea de finanţator al planului de urbanism pentru o zonă protejată situată de fapt înperimetrul său minier (nu putem să nu observăm asocierea oximoronică a termenului „zonaprotejată” cu termenul „perimetru minier”). Elaborarea, avizarea şi aprobarea unui plan deurbanism pentru zona protejată a unei localităţi ţine strict de obligaţiile autorităţilor locale –Consiliului Local şi Primăriei - potrivit prevederilor Legii 422/2001, Art. 46, lit f). Conform Legii350/ 2001 autorităţile locale au obligaţia de a elabora cu prioritate un plan de urbanism zonalpentru zonele protejate din interiorul localităţii aşa cum au fost ele desemnate prin dispoziţiileLegii 5/2000, obligaţia autorităţilor publice locale incumbând din Legea 350/2001, Legea422/2001 precum şi din dispoziţiile Legii 5/2000. 19
  • 19. III. ANEXĂCOMENTARII JURIDICE ASUPRA PROIECTULUI DE MODIFICARE AL LEGIIMINELOR NR. 85/2003 Dr. Liviu-Marius Harosa Ca o constatare liminară, după lecturarea prevederilor proiectului de modificare alLegii nr. 85/2003, se poate reține ideea că normele juridice ce se doresc a fi introduse pecale legislativă sunt în realitate norme care tind la reglementarea procedurii exproprierii și lamodificarea altor legi, și nu la conținutul legii, anume acel al mineritului. Mai mult textele propuse încalcă în mod grav prevederile Constituției precum și aunor legi organice, sau modifică texte ale unor legi organice, fapt interzis de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unor acte normative. Astfel,prin prevederile legii minelor se aduc atingeri și restrângeri legilor organice Legii nr. 554/2004– legea contenciosului administrativ - lege organică, potrivit art. 73 lit.k) din Constituție,actelor normative care reglementează proprietatea (art. 73 lit. m), și a celor carereglementează organizarea teritoriului – art. 73 lit.o ) din Constituţie. O atingere gravă adusă sistemului proprietății private, așa cum este reglementată deart. 44 art. 3 și 6 din Constituție, este dată de prevederile art. 101- 10 16 care creeazăcertitudinea că ”Pentru lucrările declarate de utilitate publică în condiţiile art. 102 (Se declarăde utilitate publică lucrările miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile, care seexecută în baza unei licenţe de exploatare), expropriator este statul român, prin titulariilicenţelor de exploatare, operatori economici”. Plecând de la premisa că în niciun sistem de drept democratic nu este permisăexproprierea privată, sunt nerespectate prevederile art. 44 din Constituție, ”nimeni nu poatefi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă șiprealabilă despăgubire”, precum și jurisprudența constantă a CEDO în analizarea art. 1alin.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai cu seamă încauzele Scordino contra Italia, James contra Marea Britanie, Sfintele Mânăstiri contraGrecia, Iatridis contra Grecia, Brumărescu contra România, Carbonaro și Ventura contraItalia, Sporrong și Lönnroth contra Suediei. Din textul proiectului legii modificatoare, rezultăcă Titularii de licență devin expropriatori în numele statului – lucru inadmisibil într-unstat de drept, fiind de neconceput ca o persoană privată să primească prerogative și săîndeplinească proceduri care țin de competența exclusivă a instituțiilor statului. Chiar dacă oasemenea prevedere apare și în legea 106/2008, privind exproprierea pentru utilitate publicăa terenurilor necesare lucrărilor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, și aceastălege încalcă normele Constituției, așa cum sunt stipulate în art. 44. În ceea ce privește art. 105 din proiectul de lege :” Declanşarea procedurii deexpropriere a imobilelor pe care urmează a se executa lucrările miniere şi suma globalăevaluată a despăgubirilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, pe baza documentaţieitehnico-economice prevăzute de art. 104”, acest text este de asemenea neconstituțional,încălcând principiul dreptei despăgubiri. O hotărâre de guvern care să plafoneze cuantumul 20
  • 20. despăgubirilor reprezintă o limită adusă înţelegerii dintre proprietar şi expropriator,neprevăzută de legea fundamentală în art. 44 alin. 6; Este neconstituțional și textul art. 108 care stabilește că sumele necesare plățiidespăgubirilor se face direct de către titularul de licență titularilor de drepturi reale asupraterenurilor obiect ale exproprierii, deoarece se încalcă prevederile art. 44 din Constituțieprecum și Legea nr. 33/1994, legea exproprierii pentru utilitate publică. Din chiar textul legiimodificatoare rezultă că doar procedura exproprierii terenurilor pentru activități miniere estecea care este excepție de la legea exproprierii.Mai mult, este contrar oricăror principii de drept ca comisia de expropriere să fie condusă depersoane numite de titularul licenței, în realitate transferul forțat al terenurilor având loc înorice situație, procedura prevăzută de proiectul de lege fiind doar o formalitate. Aceastaaduce o atingere grosolană principiilor de drept, celor constituționale și mai ales art. 1 dinProtocolul 1 CEDO.Art. 1012 este de asemenea neconstituțional. Cerința depunerii unei cauțiuni de 10 % dinvaloarea proiectului încalcă prevederile art. 21 din Constituție (accesul liber la justiție), art.52 din Constituție (Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de oautoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a uneicereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim,anularea actului şi repararea pagubei.), ale art. 53 din Constituție (Exerciţiul unor drepturisau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz,pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilorşi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor uneicalamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în modnediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii), ale Legii nr.554/2004- legea contenciosului administrativ, precum și prevederile art. 6 CEDO.Cauţiunea de 10% din cuantumul sumei contestate încalcă art. 6 din CEDO referitor ladreptul la un proces echitabil. Această cauţiune este o barieră în calea accesului la instantădacă ţinem seama că expropriatul nu este cel care din proprie iniţiativă se adresează justiţieici doar forţat de expropriator. Pe de altă parte, termenele de maximum 7 zile pe care le potacorda instanțele în procedura exproprierii, potrivit art. 1012 alin. 2 încalcă regulamentul deordine interioară a instanţelor, pentru că nu se poate impune instanţei un termen de 7zile cu păstrarea continuităţii completului. Mai mult, termenul de 7 zile este unuliluzoriu, anulând, practic orice demers de aducere în probatoriu a unor dovezi, acte,expertize sau contra-expertize noi (ca exemplu: o parte solicită amânarea pentru a obțineun act administrativ care să-i probeze cele afirmate, termenul legal general de eliberare alactelor administrative este de 30 de zile; de asemenea pentru solicitarea unei expertize oricontra-expertize termenul de 7 zile este total abuziv). Prioritizarea cauzelor legate deexproprierea specială prevăzută de acest proiect și termenul de 7 zile sunt, însă, o dovadă înplus a caracterului acestei legi – de favorizare expresă a titularilor licențelor de exploatareminieră).Art. 1015 încalcă atât prevederile art. 136 din Constituție, referitoare la proprietatea publică,cât și dispozițiile art. 35 și 36 din Codul Silvic, lege cu valoare superioară.Art. 11, alin. 3, prin care prin hotărâre de Guvern se pot stabili excepțiile de la interzicereaoricăror exploatări miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice,culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele de 21
  • 21. protecţie sanitară şi perimetrele de protecţie hidrogeologică ale surselor de alimentare cuapă (art. 11 alin. 1), este de asemenea neconstituțional, din moment ce hotărârea de Guvernse poate emite chiar și în lipsa avizelor autorităţilor competente în domeniu (art. 11 alin. 2) ,în cazul în care nu se efectuează descărcarea de sarcina arheologică şi/sau declasificarearespectivelor zone. Este o încălcare grosieră a atribuțiilor autorităților competente, hotărâreaprin care o autoritate administrativă (Guvernul) ia decizii în disprețul refuzului celorlalteautorități adaugă nepermis competențelor constituționale ale Guvernului.Ca o observație strict de tehnică legislativă, oare cum se poate realiza strămutarea uneispecii din zonele afectate, așa cum prevede art. 11 alin. 4? Prin acest text, se încalcăprevederile diferitelor convenții și tratate internaționale referitoare la protecția speciilor deplante și animale în primejdie, la care România este parte semnatară. Ori, potrivitConstituției, tratatele internaționale la care România este parte sunt integrate cu valoaresuperioară în dreptul intern (art. 20 Constituție), legea minelor neputând deroga de ladispozițiile lor.Art. 11 alin. 5 este formulat într-un total conflict cu normele de drept, în special cele ale art. 7alin. 4 din L.33/1994, Tot prin lege se poate declara utilitatea publică în situaţii excepţionale,în cazul în care - indiferent de natura lucrărilor - sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult,monumente, ansambluri şi situri istorice, cimitire, alte aşezăminte de valoare naţionalădeosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. Prin emiterea certificatului dedescărcare de sarcina arheologică pentru fiecare parte de teren din perimetrul deexploatare se pierde din vedere ansamblul. Pentru a se hotărî asupra valoriiarheologice a unui sit ar trebui să se aibă în vedere nu doar elementele componente cişi întregul.Mai mult, prin procedura preconizată a se aplica pentru descărcarea de sarcină arheologică,(art. 11 alin. 6-8), se poate obține doar descărcarea de sarcină arheologică, legeaneprevăzând posibilitatea respingerii cererii de descărcare de sarcină arheologică decătre autoritățile competente. În realitate, autoritățile prevăzute în sus-zisele aliniate nu audeloc rolul conferit lor de propriile legi de organizare și funcționare, competența lor fiindlimitată la emiterea unui act, fără posibilitatea refuzului. Din nou, o încălcare a Constituției.Art. 21 alin. 2 exprimă o incompatibilitate fundamentală cu principiile dreptului mediului, carearată că dacă intră în vigoare o normă de mediu mai strictă până la acordarea avizului demediu, titularul de licenţă trebuie să se conformeze acestor din urmă norme. Din nou,tratatele internaționale semnate de România, precum și Tratatul UE sunt ignorate cu ofervoare demnă de o cauză mai bună. Mai mult, se încalcă și dreptul fundamental alcetățenilor la un mediu sănătos, așa cum prevede art. 35 din Constituție. Pe de altă parte, seîncalcă și principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție, precum șicel al art. 16 alin. 1 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii, deoarece o lege maifavorabilă pentru investitor din punct de vedere al protecției mediului este mai nefavorabilăpentru proprietarii terenurilor supuse exproprierii.Dispozițiile art. 401 alin. 1 din proiectul de lege prevăd posibilitatea scoaterii din circuitulagricol printr-o procedură rapidă și sumară a terenurilor necesare exploatărilor miniere. Seîncalcă principiul statuat în art. 16 alin. 2 din Constituție, nimeni nu este mai presus de lege,pentru că se stabilesc prin actul normativ propus diferențieri nejustificate între titulariilicențelor de exploatare din industria mineritului și alți investitori, din alte ramuri ale industriei.Pe de altă parte, aceste înlesniri pot fi considerate ajutoare de stat, interzise prin Tratatulasupra UE. 22
  • 22. Art. 40 alin. 2 încalcă principiile legii organice a amenajării teritoriului, L.350/2001, precum șiale art. 8 din Legii nr.33/1994, aneantizând obligativitatea localităților de a avea planuriurbanistice generale. Menționăm că beneficiarul real al proiectului de lege, Roșia MontanăGold Corporation, este în situația de a vedea anulate PUG și PUZ zona industrială, iarapărările lor în instanță sunt legate de Planul de amenajare a teritoriului. O lege care seemite pentru un singur beneficiar, în scopul de a eluda dispozițiile legale, iese din sferalegalului și intră în cea a ilicitului.Art. 431 din proiect este în totală contradicție cu principiile de drept. Din moment ce seprevede că(... în cazul în care certificatul de urbanism expiră sau devine inaplicabil oriinvalid, toate avizele şi aprobările obţinute în baza certificatului de urbanism rămân învigoare...) principiul quod nullum este nullit producit efectum (ceea ce este nul nu poateproduce efecte) ar fi demantelat, iar rațiunea de a fi a legii contenciosului administrativ și deanulare a actelor administrative ar fi pierdută.Propunerea de modificare legislativă (art. 433) mai oferă agenţilor comerciali deţinători delicenţe miniere şi dreptul de a finanţa planurile de urbanism necesare avizelor, datorită lipseifondurilor publice necesare şi a faptului că autorităţile statului ar acţiona prea lent din acestmotiv. Această prevedere îi pune în clar conflict de interese pe cei care realizează studiilerespective, în disprețul interesului public.Articolul II al Legii prevede că Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare încheiateînainte de intrarea în vigoare a prezenţei legi şi aprobate sau în curs de aprobare de cătreGuvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate. (2) Lasolicitarea titularilor de licenţe de explorare şi/sau exploatare, prevederile licenţelor valabilîncheiate la data intrării în vigoare a prezenţei legi se modifică şi se completează în sensulprevederilor Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările aduse prin prezentalege. Din nou, se încalcă principiul neretroactivității legii, statuat de Constituției, precum șiprincipiul egalității în fața legii, stabilit de art. 16 al legii fundamentale. 23