La noi in maramu'

4,923 views
4,751 views

Published on

Revista tematica creata in cadrul cercului de fizica "Exploratori ai artei creatiei" a Colegiului Economic "Nicolae Titulescu" Baia Mare.
Revista a luat premiul I la Concursul organizat de Casa Corpului Didactic in mai 2010

Published in: Travel
1 Comment
4 Likes
Statistics
Notes
No Downloads
Views
Total views
4,923
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
28
Actions
Shares
0
Downloads
2
Comments
1
Likes
4
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

La noi in maramu'

  1. 1. 1
  2. 2. 1.Legenda Maramureşului 2.Portul popular -Maramureşul istoric -Lăpuş 3.Obiceiuri şi tradiţii de sărbători - -De Paşte 4.Mesteşuguri tradiţionale -Sculpturi din lemn -Ceramică -Textile 5.Un popas la :Săpânţa -Cimitirul Vesel 6.Manastiri Maramureşene :Bârsana 7.Lumea de fantasme a satului maramureşan 8. Mici vedete CENT 9.Intervu vedete cent 10.Bibleografie 2
  3. 3. Legenda Maramureşului În vremurile de demult tare, în acest găvan ascuns trăiau uriaşii. La urmă,din neamul lor n-a mai rămas decât un bătrân şi fiica sa, Rozalia, frumoasă ca raza de soare. Într-o bună zi, fata singură şi tristă, coboară din munţi prin pădurea deasă,urmând firul apei ce se cheamă Iza. Pe malul râului, Rozalia văzu într-o poiană nişte oameni mici, care nu s-au speriat atunci când fata îi luă în poală, şi- i duse tatălui ei. Bătrânul, când îi văzu, spuse:“ aceştia sunt din neamul romanilor, şi ei ne vor lua locul”. Până la urmă cedă, iar Rozalia şi feciorul ales au făcut nuntă şapte zile, în şapte munţi, cu şapte ape. Ei au avut şapte feciori, ai căror nepoţi si strănepoţi au populat malurile râurilor Iza, Mara, Cosău, Tisa, Vişeu, Săpânţa . În amintirea primei femei, urmaşii au botezat întâia aşezare de pe Iza- Rozavlea, iar pentru ca Mara avea cea mai buna apa dintre toate, şi-au zis maramureşeni.” Fata l-a rugat apoi pe stăpânul munţilor şi apelor, să-l facă pe un om,care-i plăcea, mai mare, iar pe ea, mai mică. Bătrânul medită îndelung: de-i va face pe plac, fata-l va părăsi, de nu, li se va stinge stirpea. 3
  4. 4. La noi în Maramu’ Portu popular ~Maramureşul istoric~ Portul femeiesc În ceea ce priveşte cromatica Găteala capului Fetele tinere îşi broderiilor femeile împletesc părul în două cozi, pe care le bătrâne în alb, cele lasă pe spate, împodobite doar de mai învârstă în galben, sărbători cu diverse flori. iar cele tinere, pe După căsătorie femeile poartă pe cap lângă alb şi galben batic din pânză înflorată ,iar de sărbători folosesc din plin din caşmir. Femeile bătrâne poartă roşu, verde şi albastru. baticuri negre. Zadia - Portul popular îşi completează compoziţia cu două catrinţe numite „zadii”, un fel de şorţuri care se poartă în faţă şi în spate.. Zadiile se prind la mijloc cu brâie din lână colorată. Dungile paralele orizontale, cu culori Îmbrăcămintea alternative conferă zadiilor un aspect cromatic de bază al întregului costum.. Cea mai frecventă îmbinare cromatică Cămaşa –Materialul din care sunt este aceea de roşu cu negru sau negru cu confecţionate cămăşile este pânza de portocaliu, dar întotdeauna ultima dunga cânepă şi pânza de bumbac pentru de jos este neagră. cămăşile de sărbătoare sau uneori din cânepă şi bumbac. În Transilvania mânecile cămăşilor sunt mai scurte, până peste cot, în majoritatea cazurilor cu volane. Elementele ornamentale erau predominante geometrice, stilul floral impunându-se tot mai des în zilele noastre . 4
  5. 5. Fusta Încă de acum 40-50 de ani nu se mai poartă zadii pe valea Tisei. Ele au fost înlocuite de fuste largi, creţe, din caşmir înflorat, iar mai recent si stofă sau caşmir , numite „sucnă” . La aceste fuste se poartă încă în continuare cămaşa maramureşeană. Laibăr În portul mai nou al tinerilor a pătruns laibărul, o vestă scurtă, fără mâneci, fără guler, din ţesătură de lână. Aceste laibăre sunt negre, gri sau mai nou verzi-albastre. Ele sunt mai des întâlnite pe valea Izei. Pieptarul Chiar şi vara, femeile poartă, mai ales de sărbători, un pieptar scurt până în brâu fără mâneci, din piele cu blană înăuntru. În trecut, pieptarele erau ornate cu aplicaţii decupate din piele subţire colorată şi cu puţine broderii. Pieptarele sunt tivite cu blană Guba neagră sau roşie. Unele pieptare au ciucuri de lână sau mătase colorată. Este o piesă de port de iarnă generalizată, purtată atât de femei cât Femeile mai învârstă nu poartă şi de bărbaţi. Materialul de gubă se asemenea pieptare nici în zilele de lucru face din ţesătură de lână toarsă doar la vreme mai răcoroasă, pieptare groasă. Culoarea este cea naturală a simple, cu tivitură de blană. lânii: albă, gri (sură) sau neagră. Totuşi mai frecvente sunt gubele albe. Deşi este o piesă purtată doar pe vreme rece, are şi un rol tradiţional, fiind o piesă de port nelipsită la nunţi. 5
  6. 6. La noi în Maramu’ Încălţămintea În trecut, iarna, femeile mai învârstă purtau „ cioareci”, un fel de pantaloni lungi din ţesătură de lână albă. Celelalte femei înfăşurau picioarele în obdele ţesute din patru iţe, din lână albă. Ca încălţăminte purtau opinci din piele de vită. Aţele late de 1 cm ,făcute din câte patru fire de lână neagră răsucite, se înfăşurau pe glezna piciorului. Podoabe În tot Maramureşul, de la fetiţă la bătrână, fiecare poartă în jurul gâtului „zgărdanul”. De obicei, culoarea de fond este negru, iar ornamentele geometrice din mărgele de diferite culori. Foarte întâlnite sunt acum zgărdanele cu Fetele şi femeile mai tinere poartă cizme negre cu toc sau ornament pe fond alb. La pantofi, cu ornament la călcâi. zgărdanele mai noi apar, tot mai Astăzi se poartă tot mai mult des, ornamente vegetale şi florale. încălţămintea de fabrică, iar în locul obdelelor se întâlnesc ciorapii din lână sau bumbac alb cu diverse modele în partea lor de sus. 6
  7. 7. Portul bărbătesc Găteala capului : În Maramureş bărbaţii au purtat, până la începuturile veacului nostru plete şi părul rotunjit pe frunte. Astăzi această tunsoare a fost înlocuită cu pălării din pâslă sau din paie. Forma pălăriilor din pâslă diferă după epocă. Pentru vară, tinerii poartă pălării de paie cu calotă şi boruri mici, ca cele oşeneşti. Iarna sunt folosite căciuli, plate, cu fundul rotund, aşa numitele „ căciuli rotilate” Cămaşa mai veche, purtată încă de bătrânii din Săpânţa, este numită „cămaşă bătrânească” sau „cămaşă peste curea” deoarece este o cămaşă foarte scurtă, atât doar cât ţine lăţimea mânecii, lăsând astfel o parte din piept gol, deasupra curelei late. În zilele noastre, cămaşa a devenit mai lungă, depăşind mijlocul, iar mânecile s-au îngustat. De asemenea ornamentica s-a dezvoltat acoperind bentiţa îngustă din jurul gâtului şi marginile de jos ale mânecilor. Cămaşa aceasta se poartă peste izmene, sau sub chimir. Feciorii îşi pun de sărbători zgărdane, panglici, în jurul căciulilor şi a pălăriilor, cât şi „ciucalăi”, ciucuri din lână şi pene. CĂMAŞA Lucrată din pânză de cânepă sau bumbac ţesută în două iţe, cămaşa are un croi foarte simplu, cu mânecile încreţite, prinse din umăr cu o răscroială mică la gât, încheiată cu un şiret. 7
  8. 8. La noi in Maramu’ IZMENE Numite „gacii”, sunt lucrate din acelaşi material ca şi cămaşa. Sunt largi, dar mai înguste decât cele oşeneşti şi mai lungi. În afară de „cheiţe”, care încheie pe lături lăţimile pânzei şi de destrămături, sunt gacii care nu au nici un alt element ornamental. Prin dispariţia cămăşii bătrâneşti şi prin folosirea cămăşii de oraş sau a pantalonilor de stofă, dispare şi chimirul. PIEPTARUL CIOARECI Iarna se poartă cioareci din material de lână albă, ţesută în patru iţe şi dată la piuă. Cioarecii au următoarele componente de croi, culoare, ornamentică: obadă, jeburile (buzunarele), roitul, culoarea şi numărul „postaviilor” si brazii. La cioareci nu apare nici un element ornamental. Pieptarul este unul din elementele ornamentale cele mai importante ale costumului bărbătesc din Maramureş, prin posibilitatea pe care o are de a permite o largă desfăşurare ornamentală şi cromatică. Pieptarul bătrânesc este mai simplu, cu mari spaţii albe şi cu câteva elemente ornamentale în piele şi broderie pe margini, la buzunare şi un mic câmp ornamental la spate, sub guler. CHIMIRUL Foarte folosit pentru încins, este chimirul din piele, numit „cura lată”. Lungimea lor ajunge la 30 cm şi au între 3-5 catarame. Ornamentele sunt prestate sau realizate prin şuviţe subţiri de piele colorată. Pe lângă rolul lor practic de a ţine mijlocul în timpul lucrului la pădure, chimirele mai au şi un rol decorativ în ansamblul costumului. 8
  9. 9. ÎNCĂLŢĂMINTEA- Din piesele anexe fac parte şi „mânecile”, manşete purtate în zile de sărbătoare, de către feciori. Acestea sunt făcute din stofă, sau mai nou din catifea, bogat ornamentate cu broderii din lână colorată şi mărgele. În afară de tureci şi cizme cu toc şi ţinte, încălţămintea e absolut identică cu cea femeiască. Îmbrăcămintea copiilor PIESE DE PORT ANEXE- Una din piesele anexe nelipsite din portul bărbătesc a fost în trecut „traista feciorească ” care este ţesută în război, din lână, ca un covor, cu ornamente geometrice în roşu, verde, vişiniu, cu o clapă cu franjuri şi cu o baieră lată, ţesută Îmbrăcămintea copiilor în aceiaşi tehnică şi cu aceleaşi maramureşeni este identica cu ornamente. cea a adulţilor având aceleaşi elemente . 9
  10. 10. La noi in Maramu` Lăpuş Portul femeiesc Îmbrăcămintea Găteala capului Cămaşa In Lăpuş, nici fetitele mici nu umbla cu capul dezvelit, ci cu o basma înflorată. Aceasta basma se leagă fie în fată sub bărbie fie în spate peste colt. Fetele mai mari îşi noada basmaua sub coltul de la spate care rămâne slobod, dar intr-o parte ca în Maramureş lăsând un colţ pe umăr. Una din cele mai importante piese ale portului femeiesc din Lăpuş este cămaşa. Cel mai vechi tip este cămaşa numită “rumânească”, cu mâneca pornind de la gât şi încreţită împreună cu faţa şi spatele cămeşii. Mâneca, mai scurtă, cam până la cot, e strânsă într-o încreţitură, lărgindu-se apoi într-un volan mare. Spre deosebire de alte regiuni fetele din Lăpuş îşi împletesc doua cozi pe care le aşează pe cap, paralel, in lung. Fetele, înainte de nunta sau de sărători, îşi împlinesc doua cozi pe care le împreună la capete. Din creştetul capului si de-a lungul celor doua cozi prind de zgărdane din mărgele, panglici şi flori naturale sau artificiale. Ornamentele sunt dispuse la guler, la piept, peste cot, la încreţitura mânecii şi la volan “bezer”. La cele de peste cot şi de la volanul mânecii sunt executate prin ţesătură de motive geometrice. Cel mai interesant este ornamentul de la piept. Pânza pieptarului cămeşii este foarte încreţită, pe o porţiune în formă de romb, şi se brodează cu acul ornamentele geometrice. Aceasta poartă numele de “ cămaşă cu chiept”. 10
  11. 11. Zadii Incălţămintea În afară de opinci de tip maramureşan şi obdiele, se mai purtau cizme negre înalte. Mai de mult se purtau doua zadii identice în faţă şi în spate, peste poale. La zilele de lucru zadiile erau negre iar de sărbători albastre. Ţesute la război în 4 iţe din păr de lână şi canură, zadiile au în partea de jos o dungă cu alesături de ornamente geometrice în ţesătură, policrome cu predominanţa culorilor roşu, portocaliu şi alb. Spre deosebire de zadiile vechi cu ornamente exclusiv geometrice, la cele mai noi au apărut ornamente florale .În secolul nostru au pătruns dinspre Bistriţa “zadiile suceneşti”, care poarta numele Podoabe satului Suciu, pe unde au pătruns. Zgărdanele sunt foarte frecvente în Pieptar Lăpuş, de formă dreaptă sau în colţuri. Numită “zgardă”, se poartă în jurul gâtului şi are ornamente foarte variate, de la geometrice la florale, în culori foarte diferite. Dar în afară de aceste zgărzi mai există şi aşa numitele “barşoane”, care se poartă în jurul gâtului lăsate slobode pe piept. Tot aşa se numeşte şi zgarda lungă care se poartă prinsă pe cap şi de cozile fetelor. La vreme rece femeile poartă pieptare de piele, cu blană înauntru. Acestea sunt lucrate de mană, de tip năsăudean, cu piele vopsită negru şi cu ornamente florale policrome, brodate cu matase pe tot pieptul. 11
  12. 12. La noi in Maramu` Portul bărbătesc Găteala capului Chimir Este asemănător cu cel din Maramureş. Batrânii îl purtau sub cămaşă iar tinerii peste cămaşă, Îmbrăcămintea Cioareci Cămaşa Cu un guler mic, închisă la gât cu un şiret, cu o mânecă amplă, încreţită la locul de îmbinare la umăr cu corpul cămăşii şi la manşetă, cămaşa bărbătească, lungă până peste brâu, lucrată din pânză ţesută din bumbac, este foarte simplă. Interesant este însă un alt tip de cămaşă, frecventă în trecut, si anume “căbatul” care se purtă simplu sau peste cămaşa obişnuită. aceasta este considerată cămaşă de lucru. Tipul de cioreci este identic cu cel din maramureş. Existau mici diferenţe între cioarecii de iobagi şi cei de nemeşi. Cei de iobagi erau destrămaţi şi aveau franjuri în partea de jos şi cusătura în rosu iar cei de nemeşi aveau doar o manşetă. Identice cu cele femeiesti Pieptar Izmene Lucrate din acelaş material ca şi cămăşile, sunt destul de lungi , pânş la mijlocul gambei, mai late pt portul de sărbătoare şi mai înguste penru cel de lucru. Mult încreţite la brâu, au în partea de jos mici cusături în alb şi destrămătură, franjuri numite “roit”. Încaltamintea: pe langa opinci s-au purtat mult cizme, iar acum bocanci si pantofi. 12
  13. 13. Obiceiuri şi tradiţii de sarbători. Sărbătorile Pascale Pastele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Isus Hristos. Începutul acestei sărbători e văzută chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării. În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu Postul de şapte săptămâni. La această întrebare răspund o mulţime de legende care fac din oul roşu o adevărată emblemă a sărbătorii legându-l cum e firesc, de răstignirea lui Iisus Hristos. Cea mai răspândită redinţă este ceea ca Mironosiţele (cele 3 Mării care au venit să-L jelească pe Iisus ) au adus oua ca prinoase la picioarele Lui şi că acestea s-au înroşit de sângele jertfei. O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se Concentrează asupra casei, a curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle. De ce trebuie să avem ouă roşii pe masă de Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii dintre Paşti? sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spălă cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică. Acasă le e îngăduit să rămână doar celor foarte bolnavi. La biserică, preotul - cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi - iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară biserica de trei ori. 13
  14. 14. La noi in Maramu` Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminata ajung direct în Rai. Cu lumânarea aprinsa, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mica pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul Anului Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, În funcţie de zonele ţarii, există carnea de miel, sarea si vinul) abia după obiceiuri şi obiceiuri. Poate cel mai de ce acestea se sfinţesc si după ce fiecare notorietate e unul din zona Transilvaniei, persoana participă la Liturghie. cunoscut sub numele de "stropit". Potrivit acestui obicei preluat de la maghiari - băieţii merg în familiile în care exista o fata sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, "ca sa nu se vestejească". Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisa orice activitate distractivă. În această zi, e interzis si somnul. Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai multe cazuri, Stropitul este păstrat si azi si reprezintă la cimitir. O credinţa răspândita printre un bun prilej pentru o reîntâlnire cu români e ca, timp de o săptămână de la prietenii, si, în fond, de distracţie. Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. 14
  15. 15. Arta Maramureşană ~ Sculptură din lemn ~ Lemnul este sufletul viu și verde al maramureşanului , adăpost al trupului şi spiritului, ajutor în munca pe câmp, căldura în nopțile de iarnă, într-un cuvânt, inima Maramureşului. Nu puţini ţărani au fost meşterii propriilor case. Unii s-au ridicat şi au devenit meşteri de biserici şi de porţi, sculptura în lemn împodobind capetele grinzilor de la case, ancadramentele ușilor și ale ferestrelor,cerdacele, stâlpii porţilor. Dovezi Datorită frumuseţii ornamentale vii ale lemnului se vad pe Valea Izei si Valea prin armonia proporţiilor porţile Mărei. Sunt porțile gospodăriilor din maramureşene şi-au cucerit o faimă Berbești, Ferești, Călinești, Sârbi și Budești, bine meritată. Adevărate opere de precum și în muzeele în aer liber din Sighet și Baia Mare. artă, ele sunt create de ţărani simplii cu un deosebit simţ al esteticului. Un element de mare originalitate al arhitecturii maramureşene de lemn îl Poarta maramureşeană este un constituie vechile biserici, cele mai multe ansamblu format din stâlpi groşi legaţi construite în secolele XVII - XVIII , unele pe în partea superioară de o cunună pe locul unor biserici mult mai vechi. care se fixează acoperişul cu grinzi uşoare. . 15
  16. 16. La noi in Maramu` ~ Obicete din ceramică~ Pământul, apa și focul au prins suflet în mâna moroșanului. Din negura vremurilor, lutul a dat viaţă unor recipiente cu forme diversificate, de o frumusețe brută și păgână, pictate în culori obținute din pământuri și arse în cuptoare tradiționale. Ceramica de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte Bună Vasele sunt lucrate la roată, sunt calitate, este scos de la o mare ornate simplu, lustruite cu o piatră, lăsate adâncime, din puțuri de 15- 17 m încă o vreme la uscat, ţinute apoi in lăzi adâncime. până când se adună mai multe bucăţi şi, în sfârşit, arse în cuptor fără a fi smălţuite. Meşteşugul olăritului se practică şi azi la Săcel, cu aceleaşi tehnici străvechi. Prin forma vaselor,elementele decorative şi prin tehnicile de lucru, ceramica de Săcel este foarte asemănătoare cu ceramica dacică. Însă cuptorul în care ceramica se arde, este Alte tipuri de ceramică sunt ceramica de provenienţă romană. smălțuită ornamentată cu cornul de la Vama, Ceramica ornamentată cu cornul și pensula de la Vama și Lapuş,ceramica grafitată din Vama și Valea Izei și ceramica decorată cu pensula din Baia Sprie și Baia Mare. Astfel, roata olarilor din Maramureș a dat viață și răcoare apei din fântână și gust bucatelor de pe cuptoarele nevestelor. 16
  17. 17. Textile Femeile Maramureşului și-au îmbrăcat familia, casele și bisericile cu arta țesutului în teară ( război), cu migăleala acului de cusut şi cu osteneala ochilor în nopţile lungi de iarna, întrupând astfel straie şi covoare, țoluri şi cergi, traiste şi trăistuțe, fețe de masă şi îmbrăcăminte de pat. Ştergurile au un colorit puternic, în tonuri primare de roşu şi negru, cu motive mari, asemănătoare celor de pe covoare. Cergile au o cromatică de două, până la patru culori. Ţesăturile autentice sunt cele vopsite în culori naturale, extrase din plante şi din coaja copacilor. În fiecare casă de gazde, se află în camera bună "ruda" - zestrea si mândria fetelor, cu țesături din lână și cânepă, cu toată îmbrăcămintea necesară unei case vrednice şi frumoase. Ţesăturile sunt lucrate şi colorate diferit, în funcție de locul şi cinstea date fiecăreia. Lucrate cu motive geometrice, în culori contrastante, covoarele au o bordură cu șiruri de reprezentări antropomorfe sau umane, cum ar fi "hora cu cătane" sau "calul şi călărețul". La Botiza, femeile culeg peste vară flori și frunze, rădăcini și scoarță de copac, și cu ele vopsesc lâna , împletind apoi simboluri păgâne și creștine în covoare minunate.Casele Maramureşului sunt așternute cu frumusețe şi culoare, cu dragoste şi respect pentru tradiţiie , cu căldură și ospitalitate în așteptarea veșnică de oaspeți. 17
  18. 18. La noi in Maramu` Un popas la :Săpânţa Cimitirul vesel “De cu tânăr copilaş Io am fost Stan Ion Patraş, Să mă ascultaţi oameni buni Ce voi spune nu-s minciuni. Câte zile am trait Rău la nime n-am dorit, Dar bine cat am putut Orişicine mi-a cerut. Vai săraca lumea mea Că greu am trăit în ea.” Cimitirul Vesel din Săpânţa este Legenda spune ca atitudinea veselă singurul cimitir ale cărui epitafuri au tentă în faţa morţii este un obicei al Dacilor satirico-umoristică. Este creaţia care credeau în viaţa veşnică iar moartea meşterului popular Stan Ioan Pătraşcu. pentru ei era doar trecerea spre o altă Conform datelor existente, primele cruci lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un lucrate în stilul atât de cunoscut azi , au sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a întâlni fost cioplite între anii 1931-1935. zeul suprem Zamolxes. Faima localităţii Săpânţa se trage de la renumitul său Cimitir Vesel care a Materialul folosit pentru cruci este devenit o importantă atracţie turistică. lemn de stejar care este inscripţionat Acest „ţintirim” este renumit printre manual după ce a fost tăiat şi uscat. În cele 800 de semne de mormânt cioplite partea de sus a fiecărei cruci exista un în lemn şi pictate în culori vii, pe care basorelief cu o scenă din viaţa celui sunt gravate epitafuri interesante, în decedat. Scenele sunt simple şi am versuri, o adevărată cronică a satului, în putea spune chiar naive dar aduc din care sunt descrise calitaţile şi defectele trecut viaţa locuitorilor satului prezentând oamenilor. Cel mai gustat epitaf rămâne un aspect relevant din viaţa fiecăruia. cel dedicat unei soacre: Ele prezintă femei torcând „Sub această cruce grea Zace beata soacră-mea lână,ţesând covoare sau făcând Trei zile de mai trăia pâine, bărbaţii care taie lemne Zăceam eu şi citea ea sau ară pământul,păstori cu Voi care treceţi pe aici turmele, lucrători în lemn Încercaţi să n-o treziţi lăutari şi multe alte ocupaţii. Că acasă daca vine Iar’ a fi cu gura pe mine” 18
  19. 19. Mănăstiri Maramureşene Bârsana Această sfântă mănăstire, Bârsana La temelia tuturor acestora se află sinteză între evlavie si artă, unde credinţa, iubirea si nădejdea. Aici, ca şi în rugaciunea ziditoare de suflet frumos se alte locuri miraculoase din ţară, înţelegem, uneste cu munca artistică, este realizată mai bine, locul neamului Românesc. din lemn şi pietre. Proiectul cuprinde urmatoarele Este o icoană a sufletului crestin obiective: Biserica in stil marmureşan, ortodox maramureşean la răscruce de Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreţia, milenii, o speranţă pentru un viitor Casa maicilor, Casa artistului, Casa binecuvântat şi un loc sfânt unde natura duhovnicului, Casa meşterilor, Muzeul, se uneşte cu Biserica in Liturghia turnul-clopotniţă, Poarta maramureşeană, cosmică.Valea Izei este ţinutul de legendă Monumentul funerar, drumul de acces, loc al sufletului românesc. Dincolo de coline şi pentru aprinderea lumanărilor, troiţe, lacul păduri, există o altă geografie - mai cu podul, alei care duc la diferite obiective, profundă, aceea a sentimentelor. parcare. 19
  20. 20. La noi in Maramu` Biserica noua "Soborul Altarul este separat Sfinţilor Apostoli“ printr-o catapeteasmă (1993-1995) construită din lemn sculptat Ţinănd seama de mai multe cu ornate specifice artei criterii specifice acestei mă- maramureşeneşti. năstiri, biserica a fost proiec- Biserica propriu-zisa se tata in următoarele dimen- afla la parter şi siuni: 22.57 metri lungime, concentreaza toate spatiile 12.20 metri lăţime si 57metri caracteristice unui lacas de înălţime, numărându-se cult ortodox: pridvor, printre cele mai înalte pronaos, naos, altar. Turnul construcţii de lemn din Europa. este plasat deasupra Construcţia are doua nivele: pronaosului şi este demisol şi parter. Demisolul prevazut cu foişor si coif reprezin-tă biserica primară, prelung. are o singură intrare şi este Crucea de fier, avand inaltimea de luminat de douăsprezece ferestre mici. sapte metri si greutatea de cinci sute Demisolul adăposteşte paraclisul mare al de kilograme a fost ridicata pe biserica mănăstirii. manastirii in ziua de joi, 10 august 1995. Altarul de vară(1996-1997) Aghiasmatarul Aghiasmatarul completează ansamblul mănăstiresc şi se afla într-un loc central. Are patru intrări, iar în mijloc o fântână. Acesta evoca construcţiile anexa, de pe langă basilicile paleocreştine în care se săvârşea şi se păstra aghiasma. Altarul de vara este aşezat în partea centrala a spaţiului care formează incinta mănăstirii. Aici se oficiază Sfintele Liturghii arhiereşti la prăznuirea hramului. Tot aici se oficiază sfintele slujbe în duminici şi sărbători din anotimpurile calde, precum şi alte slujbe importante. Este elementul de arhitectura relativ nou,care prelungeşte tematica arhitecturii populare specifica Maramureşului istoric. Continuând arta cioplirii lemnului prin meşterii locali, grefata pe un limbaj modern, prin aceasta lucrare s-a obţinut un spaţiu contemplativ, în care trecutul devine viabil şi reprezintă o punte de legătura cu viitorul. 20
  21. 21. Casa Maicilor Staretia (1995-1996) Casa maicilor se află în partea de nord- vest a ansamblului mănăstiresc şi este o clădire cu trei nivele: demisol, parter şi etaj. La demisol se află un depozit şi centrala termică iar la parter şi etaj sunt chilii .Casa maicilor are în faţadă, la fiecare nivel, terase împodobite cu flori. Stareţia, construcţie supraetajată de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabilă transpunere creatoare a stilului maramureşan al bisericilor de lemn, este amplasată în partea de sud- vest a complexului mănăstiresc şi este Casa Meşterilor construită în patru nivele: demisol, parter,etaj şi mansarda. Demisolul este din beton armat care sunt placaţi în exterior cu piatra de râu. Parterul are trei intrări: una dinspre est, alta dinspre nord şi a treia dinspre vest. La etaj se află chilii, bilioteca si paraclisul, care se ridică si la mansardă. La mansardă sunt chilii, paraclis, sala de lectură. Acoperişul este din şindrila de brad lucrat în acelaşi stil ca şi cel de la biserică. Casa meşterilor este o clădire în care se află atelierele meşterilor şi este amplasată în partea de sud-vest a ansamblului monahal. Este o clădire destinată spaţiului productiv ce adăposteşte mai multe ateliere, atât la parter, cât şi la etaj. 21
  22. 22. La noi in Maramu` Turnul-clopotniţă (1998) Muzeul este amplasat în partea de sud-est a mănăstirii, în imediata vecinătate a turnului clopotniţă. Fiind un obiectiv destinat turiştilor şi pelerinilor dornici de informare asupra trecutului religios şi cultural al provinciei istorice Maramureş, este astfel amplasat ca să aibă o legătură directa cu accesul în mănăstire şi pentru a nu perturba activităţile cu caracter religios al mănăstirii. Clopotniţa se află într-un turn mare amplasat în partea sud-estica a complexului mănăstiresc. Pe sub bolta largă şi înaltă a acestui turn se face intrarea în incinta mănăstirii. Arcada din faţă a bolţii poartă inscripţia biblică "Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului" (Facere 28, 17). În partea stângă a clădirii turnului se află un magazin cu cărţi şi obiecte bisericeşti, iar în dreapta se afla o alta încapere şi scara care urcă la O alta atracţie pentru copiii clopote. În incinta mănăstirii sunt găzduite Muzeul monahal câteva animăluţe care sunt in grija măicuţelor. Acestea s-au obişnuit cu turiştii si sunt adevărate vedete. Ştiu când sunt fotografiate şi le place sa fie admirate. Măicuţele au spre îngrijite câţiva porumbei ,o căprioară un căprior si un păun cu o coada superbă. Observându-se un aflux de pelerini şi turişti atraşi de tradiţiile, autenticitatea şi frumuseţile zonelor de pe Valea Izei,s-a considerat necesară construirea şi amenajarea unui muzeu care să întregească funcţiile mănăstirii. 22
  23. 23. Lumea de fantasme a satului maramureşean Satul maramureşean este locul unde bătrânii mai cred încă într-o lume paralelă ,populata cu fiinţe mitice care ne pun viaţa şi sănătatea în pericol. Descântătoarele Femeile care ştiu sa facă vrăji tradiţionale. Aceste persoane exista într- adevăr şi azi răspândite prin câteva sate şi stăpânesc tehnici arhaice, secrete moştenite din mama în fiică, ori învăţate de la alte vrăjitoare de renume. Fata pădurii Este o fiinţă mitologică şi arată în general ca o femeie frumoasă,care înnebuneşte bărbaţii. Ţăranii susţin că mai apare şi azi uneori, prin munţi sau chiar prin sate, noaptea. Foca ,sau omul dintre focuri, apare rar şi doar vara, în mijlocul fulgerelor şi trăsnetelor, în timpul sărbătorii Ilie, Pălie si Foca. Strigoii În mitologia românească sunt sufletele rele ale morţilor,ieşite din morminte în timpul nopţii. Exista strigoi vii şi strigoi morţi. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei. 23
  24. 24. Mici vedete C.E.N.T 24
  25. 25. 25
  26. 26. Interviuri “vedetelor” CENT Bogdan Bota clasa a X-a C Bogdan Făraş clasa a X-a G interpret dansator 1)De la ce vârsta ai început sa cânţi la vioara? 1)De ce ai ales sa faci dan- “ Am inceput sa cand de la varsta de 8 ani” suri populare şi nu un alt tip 2) De ce ai ales vioara si nu alt De dansuri? instrument? “De mic,de la vârsta de “Mi-a plăcut de când eram mic vioara si am 8 ani parinţii m-au dus la ales sa o studiez” dansuri populare si aşa mi-a 3)La ce festivaluri importante ai participat fost dat sa rămân.” si 2)La ce ansamblu eşti? ce premii ai caştigat? “Nu doresc să dau nume ,este din Baia “Am participat la: Mare” Festivalul “Alina-te dor, alina” din 3)De cât timp eşti în acest ansamblu? Cicîrlău unde am obtinut locul I “De cinci ani de zile dar am renunţat din motive personale şi sper ca ceea ce am Festivalul”Floare mandra învăţat in aceşti ani îi voi putea învăţa şi pe de pe Iza” din Sieu unde am alţii.” obtinut locul II Festivalul National al cantecului si dansului popular Din Chioar unde am obţinut Doruţ Iştoan clasa a X-a A locul I, şi multe alte festivaluri” interpretă şi dansatoare 1)Din ce ansamblu faci parte ? “ Din Ansamblul Măgura Cer- neşti.” Pop Mădălina clasa a IX- a 2)De ce dansurile şi muzica po- 1)Din ce ansamblu faci parte? “Din Ansamblul Tradiţii Maramureşene” pulară şi nu un alt gen de muzică? 2)De la ce vârstă ai început să dansezi şi “Pentru că stau in mediul rural şi pentru de că m-a atras mai mult ,dar şi unele influenţe ce ai ales dansurile populare? din partea părinţilor.” “ Am inceput la varsta de 7 ani la un 3)La ce festivaluri importante ai participat ansamblu de amatori. Am ales sa fac şi ce premii aţi luat? dansuri “2007- Polonia “Festivalul Ţărilor populare deoarece îmi plac si vreau să duc Carpatice Locul II mai departe tradiţia acestui popor 2008 -Bucureşti Festivalul de Colinde (ca solista) 3)La ce festivaluri ai participat? 2009-Grecia festivalul de Paşti –Locul I “Am participat la festivale - Satulung Festivalul Portului internationale in Polonia, Popular –Marele Premiu -la Nunta Zamfirei Şi multe alte concursuri si festivaluri. din Bistrita si lamulte alte festivaluri.” 26
  27. 27. Bibliografie 1.*** “Albumul Maramureş” Baia Mare Editura “Proema” 2002 2.Andreescu Florin– “Maramureş ţara veche” Bucureşti Editura “Ad Libri”2008 3.Dorin Ştef- “Antologia de folclor din Maramureş” Baia Mare Editura “Etnologica” 2007 4.Faiciuc Dobozi Elisabeta- “Dragomireşti străveche ţară maramureşeană” Cluj Napoca Editura “Dragoş Vodă” 1988 5.Florin Andreescu şi Petru Goja- “Maramureş ghid turistic” Bucureşti Editura “Ad Libri” 2006 6.Gorovei Artur- “Ouale de paste” Bucureşti Editura “Paiadea” 2001 7.Ioan Nădişan-“Maramureş ghid turistic” Bucureşti Editura “Sport-Turism” 1880 8.Petru Ulian- “Săpânţa cimitirul unde morţii povestesc” vol.1 Cluj Napoca editura “Grinta” 2005 9.Ştiucă Narcisa “Sărbătoarea noastră cea de toate zilele” vol.1 şi 2 Bucureşti Editura “Carte de buzunar” 2004 Internet: 1.www.visitmaramures.ro 2.http://ro.wikipedia.rog/wiki/Barsana,_Maramures 3.http://images.google.ro 4.http://maramures.romaniaexplorer.com 5.www.cimec.ro/Etnografie/mestesuguri/obtad.htm 6.www.spiritelenaturii.go.ro 7.www.ropedia.ro/romania/localitati/prezentare/Maramures/Sapanta 8.www.wikisounce.org/wiki/Maramures_band_cultural/ceramica_de Sacel 27
  28. 28. Colegiul Economic “ Nicolae Titulescu “ Baia Mare Realizatori: Mureşan Liana Mare Andreea Buşecan Florina Profesor coordonator: ISSN: 8932-1417 Carmen Silvia Mureşan

×