Stefan cel Mare “ Într-însul gasise poporul românesc cea mai deplina si mai curata icoana a sufletului sau: cinstit si harnic, rabdator fara sa uite si viteaz fara cruzime, strasnic în mânie si senin în iertare, raspicat si cu masura în grai, gospodar si iubitor al lucrurilor frumoase, fara nici o trufie în faptele sale, care i se par ca vin printr-însul de aiurea si de mai sus.” Nicolae Iorga

“ Într-însul gasise poporul românesc cea mai deplina si mai curata icoana a sufletului sau: cinstit si harnic, rabdator fara sa uite si viteaz fara cruzime, strasnic în mânie si senin în iertare, raspicat si cu masura în grai, gospodar si iubitor al lucrurilor frumoase, fara nici o trufie în faptele sale, care i se par ca vin printr-însul de aiurea si de mai sus.”

Nicolae Iorga

Stefan cel Mare Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii externe, Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii internationale a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine, datorita rolului politic pe care si l-a asumat in conditiile reluarii ofensivei otomane, si-a castigat, impreuna cu marele ei domn, un prestigiu international care a atras pretuirea si alianta unor mari puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele incoronate i-au cautat alianta, dusmanii l-au privit cu respect, iar umanistii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor.

Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii externe, Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii internationale a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine, datorita rolului politic pe care si l-a asumat in conditiile reluarii ofensivei otomane, si-a castigat, impreuna cu marele ei domn, un prestigiu international care a atras pretuirea si alianta unor mari puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele incoronate i-au cautat alianta, dusmanii l-au privit cu respect, iar umanistii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor.

Începutul domniei lui S tefan cel Mare Dupa uciderea tatalui sau Bogdan, Stefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Tepes, domnul Tarii Românesti, si - dupa înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljesti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava si pe locul ce se chema câmpia Dreptatii, lânga cetatea de scaun, întreaba pe toti de fata, daca le este cu voie s a le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, osta s i s i "toat a t ara" proclamar a pe S tefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul p a rin t ilor s i str a mo si lor lui.

Dupa uciderea tatalui sau Bogdan, Stefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Tepes, domnul Tarii Românesti, si - dupa înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljesti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava si pe locul ce se chema câmpia Dreptatii, lânga cetatea de scaun, întreaba pe toti de fata, daca le este cu voie s a le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, osta s i s i "toat a t ara" proclamar a pe S tefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul p a rin t ilor s i str a mo si lor lui.

Moldova pe vremea lu Stefan Voda Reusind sa instaureze în tara un echilibru social, marele domnitor a pus capat luptelor dintre fractiunile boieresti si a creat o baza sociala pentru consolidarea puterii domnesti, care întrunea boierimea dregatoare, slujitorii (curtenii, vitejii etc.), taranii chemati la oaste, orasenii în politica sa externa. Stefan Voda a demonstrat înalte calitati de diplomat, evitând sa aiba concomitent doi inamici puternici. Aceasta i-a permis sa pastreze independenta tarii, alternând relatiile pasnice cu conflictele militare cu puternicile state vecine, aflate în ascensiune - Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Când relatiile cu aceste tari aduceau la razboaie, Stefan a stiut sa utilizeze pe deplin metode specifice de lupta care minimalizau superioritatea numerica a inamicului.

Reusind sa instaureze în tara un echilibru social, marele domnitor a pus capat luptelor dintre fractiunile boieresti si a creat o baza sociala pentru consolidarea puterii domnesti, care întrunea boierimea dregatoare, slujitorii (curtenii, vitejii etc.), taranii chemati la oaste, orasenii în politica sa externa. Stefan Voda a demonstrat înalte calitati de diplomat, evitând sa aiba concomitent doi inamici puternici. Aceasta i-a permis sa pastreze independenta tarii, alternând relatiile pasnice cu conflictele militare cu puternicile state vecine, aflate în ascensiune - Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Când relatiile cu aceste tari aduceau la razboaie, Stefan a stiut sa utilizeze pe deplin metode specifice de lupta care minimalizau superioritatea numerica a inamicului.

Sfarsitul domniei Ultimii ani de domnie fur a ani de pace. Cel care spunea în actele scrise c a este din mila lui Dumnezeu domn al Ta rii Moldovei a zidit 44 m a n a stiri şi biserici, conform tradi t iei, dup a fiecare lupt a o biseric a . B a trân s i bolnav de gut a , după o domnie îndelungat a de 47 de ani - neobişnuit a pentru acele vremuri – marele domnitor inchise ochii la 2 iulie 1504. A fost î nmorm ântat la m anastirea Putna, Suceava. In cursul domniei sale , Moldova a cunoscut o înflorire f a r a precedent. Luptând de la egal cu vecini mult mai puternici, S tefan cel Mare a reu s it s a impun a Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, m a rimea redus a a popula t iei şi resursele limitate au f a cut ca, o dată cu modificarea tehnologiei r a zboiului (introducerea pe scar a larg a a armelor de foc, scumpe şi greu de manufacturat) , Moldova s a nu mai poata tine pasul cu vecinii mult mai bogati.

Ultimii ani de domnie fur a ani de pace. Cel care spunea în actele scrise c a este din mila lui Dumnezeu domn al Ta rii Moldovei a zidit 44 m a n a stiri şi biserici, conform tradi t iei, dup a fiecare lupt a o biseric a . B a trân s i bolnav de gut a , după o domnie îndelungat a de 47 de ani - neobişnuit a pentru acele vremuri – marele domnitor inchise ochii la 2 iulie 1504. A fost î nmorm ântat la m anastirea Putna, Suceava.

In cursul domniei sale , Moldova a cunoscut o înflorire f a r a precedent. Luptând de la egal cu vecini mult mai puternici, S tefan cel Mare a reu s it s a impun a Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, m a rimea redus a a popula t iei şi resursele limitate au f a cut ca, o dată cu modificarea tehnologiei r a zboiului (introducerea pe scar a larg a a armelor de foc, scumpe şi greu de manufacturat) , Moldova s a nu mai poata tine pasul cu vecinii mult mai bogati.

Manastiri Maritul Voievod a fost numit si cinstit dintotdeauna de catre popor drept-credincios, bun, mare si sfânt, pentru faptele sale de milostenie, pentru iscusinta cu care a condus tara, pentru lucrarea lui întru apararea întregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si mânastiri.

Maritul Voievod a fost numit si cinstit dintotdeauna de catre popor drept-credincios, bun, mare si sfânt, pentru faptele sale de milostenie, pentru iscusinta cu care a condus tara, pentru lucrarea lui întru apararea întregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si mânastiri.

Biserici si Manastiri Printre cele mai celebre se numara: Mănăstirea Putna, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, in care este si î ngropat voievodul; Biserica „Sfântul Gheorghe”, Mănăstirea Voroneţ; Biserica „Sfântul Nicolae”, Chilia; Biserica „Sfântul Ilie”, Suceava; Biserica „Tăiera Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, Vaslui; Biserica „Sfântul Nicolae”, Iaşi; Biserica „Sfântul Gheorghe”, Hârlău; Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Borzeşti; Biserica episcopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Huşi; Biserica „Sfântul Nicolae”, Dorohoi; Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, Războieni; Biserica „Înălţarea Domnului”, Mănăstirea Neamţ; Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, Piatra Neamţ; Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, Volovăţ; Biserica „Coborârea Sfântului Duh”, Mănăstirea Dobrovăţ; Biserica „Sfânta Parascheva”, Râmnicu Sărat; Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Scânteia.

Printre cele mai celebre se numara:

Mănăstirea Putna, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, in care este si î ngropat voievodul;

Biserica „Sfântul Gheorghe”, Mănăstirea Voroneţ;

Biserica „Sfântul Nicolae”, Chilia;

Biserica „Sfântul Ilie”, Suceava;

Biserica „Tăiera Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, Vaslui;

Biserica „Sfântul Nicolae”, Iaşi;

Biserica „Sfântul Gheorghe”, Hârlău;

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Borzeşti;

Biserica episcopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Huşi;

Biserica „Sfântul Nicolae”, Dorohoi;

Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, Războieni;

Biserica „Înălţarea Domnului”, Mănăstirea Neamţ;

Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, Piatra Neamţ;

Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, Volovăţ;

Biserica „Coborârea Sfântului Duh”, Mănăstirea Dobrovăţ;

Biserica „Sfânta Parascheva”, Râmnicu Sărat;

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Scânteia.

Scrieri despre Stefan cel Mare Despre Stefan cel Mare s-a vorbit si s-a scris mult. Istorici, scriitori, oameni de stat, militari, artisti, preoti, învatatori, savanti si oameni simpli au simtit si simt nevoia sa vorbeasca despre Stefan cel Mare. Vazut din perspectiva militarului, a omului politic, a conducatorului administrativ ori a omului sfânt, el a fost indicat ca model. Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Regele Ferdinand I, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga, Ioan Alexandru sunt doar cateva exemple.

Despre Stefan cel Mare s-a vorbit si s-a scris mult. Istorici, scriitori, oameni de stat, militari, artisti, preoti, învatatori, savanti si oameni simpli au simtit si simt nevoia sa vorbeasca despre Stefan cel Mare. Vazut din perspectiva militarului, a omului politic, a conducatorului administrativ ori a omului sfânt, el a fost indicat ca model.

Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Regele Ferdinand I, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga, Ioan Alexandru sunt doar cateva exemple.

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra domniţă, Dulce şi suavă ca o garofiţă; Căci în bătălie soţul ei dorit A plecat cu oastea şi n-a mai venit. Ochii săi albaştri ard în lăcrimele Cum lucesc în rouă două viorele; Buclele-i de aur cad pe albu-i sân, Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân. Însă doamna soacră lângă ea veghează Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează. Un orologiu sună noaptea jumătate. În castel în poartă oare cine bate? - "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit; Eu, şi de la oaste mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă astă dată: Mica mea oştire fuge sfărămată. Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor... Vântul suflă rece... Rănile mă dor!" Tânăra domniţă la fereastră sare. - "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare. Apoi ea la poartă atunci a ieşit Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit: - "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe; Braţul său prin taberi mii de morţi împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu! Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze, Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat; Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat, Apoi tu aice fără biruinţă Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Du-te la oştire! Pentru ţara mori! Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!" Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună; Oastea lui zdrobită de prin văi adună. Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte spice, de securi loviţi.

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,

Unde cură-n poale un râu mititel,

Plânge şi suspină tânăra domniţă,

Dulce şi suavă ca o garofiţă;

Căci în bătălie soţul ei dorit

A plecat cu oastea şi n-a mai venit.

Ochii săi albaştri ard în lăcrimele

Cum lucesc în rouă două viorele;

Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,

Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.

Însă doamna soacră lângă ea veghează

Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

Un orologiu sună noaptea jumătate.

În castel în poartă oare cine bate?

- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;

Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.

Soarta noastră fuse crudă astă dată:

Mica mea oştire fuge sfărămată.

Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...

Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"

Tânăra domniţă la fereastră sare.

- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.

Apoi ea la poartă atunci a ieşit

Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:

- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;

Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.

Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;

De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!

Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze

Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,

Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;

Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,

Apoi tu aice fără biruinţă

Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.

Du-te la oştire! Pentru ţara mori!

Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;

Oastea lui zdrobită de prin văi adună.

Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi

Cad ca nişte spice, de securi loviţi.

Daniel Sihastru Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un strein sosi. - „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!” - „Ştefan al Moldovei? Daniel îi spune, - Să aştepte-afară! sunt în rugăciune.” - „Bunule părinte! sunt rănit şi-nvins; Însuşi a mea mumă astăzi m-a respins! Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?” Daniel Sihastru domnului a zis: - „Mă-nşeală auzul, ori eu am un vis? Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie, Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie! Ce e oare traiul dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună. Nu e totodată pace şi furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi, Pentru neatârnare, oameni şi pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti! Poţi ca să îi sfărâmi; dar nu să-i robeşti! Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îi lasă! Căci mai bine este supus lăudat Decât cu ruşine domn şi atârnat!” Dup-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire Şi-nvingând păgânii, nalţă-o monăstire.

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,

Unde un sihastru a fugit de lume,

Cu vărsarea serii un strein sosi.

- „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!”

- „Ştefan al Moldovei? Daniel îi spune,

- Să aştepte-afară! sunt în rugăciune.”

- „Bunule părinte! sunt rănit şi-nvins;

Însuşi a mea mumă astăzi m-a respins!

Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine

Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”

Daniel Sihastru domnului a zis:

- „Mă-nşeală auzul, ori eu am un vis?

Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,

Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie!

Ce e oare traiul dacă e robit?

Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?

Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună.

Nu e totodată pace şi furtună.

Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi,

Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;

Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!

Poţi ca să îi sfărâmi; dar nu să-i robeşti!

Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,

Altuia mai harnic locul tău îi lasă!

Căci mai bine este supus lăudat

Decât cu ruşine domn şi atârnat!”

Dup-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire

Şi-nvingând păgânii, nalţă-o monăstire.

V ă mulţumesc! Ivaşcu Dana-Nicoleta Clasa a VIII - A

Ivaşcu Dana-Nicoleta

Clasa a VIII - A