ELECTROCARDIOGRAMA      NORMALĂ
ELECTROCARDIOGRAMA1)   Definiţie2)   Istoric3)   Principiu4)   Electrozi şi derivaţii5)   Analiza ECG
ELECTROCARDIOGRAMA1)   Definiţie2)   Istoric3)   Principiu4)   Electrozi şi derivaţii5)   Analiza ECG
DEFINIŢIERezultatul modificărilor electrice careactivează contracţia atriilor şiventriculilorReprezintă înregistrarea la s...
ELECTROCARDIOGRAMA1. Definiţie2. Istoric3. Principiu4. Electrozi şi derivaţii5. Convenţii în electrocardiografie6. Electro...
ISTORIC1791 Galvani a emis teoria ”electricităţiianimale”1792 Volta – electricitatea se datoreazăconţinutului organismelor...
ISTORIC1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller dinLondra a publicat primele studii deelectrocardiografie umană, realiz...
ISTORIC1901– Einthoven inventează un nou dispozitiv pentru  înregistrarea EKG, din electrozi din argint1924– Willem Eintho...
ELECTROCARDIOGRAMA1)   Definiţie2)   Istoric3)   Principiu4)   Electrozi şi derivaţii5)   Analiza ECG
PRINCIPIUInima poate fi considerată o baterie, ungenerator de curent electric inclus într-unvolum conductor (corp)Inima ge...
PRINCIPIU     Depolarizare şi RepolarizareÎn repaus, cardiomiocitele sunt încărcatepozitiv pe versantul extern al membrane...
Potenţialul de acţiune
Conducerea impulsului electric în             inimăEste realizată de cătreţesutul nodal al inimiiformat din:– Nodul sino-a...
Conducerea impulsului electric în inimă Nodul sino-atrial este format dintr-un grup de celule specializate, cu proprietate...
Conducerea impulsului electric în inimă Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio- ventricular (NAV)
Conducerea impulsului electric în inimă NAV se continuă cu fasciculul Hiss care se continuă mai departe în peretele septul...
Conducerea impulsului electric în inimă Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje...
ELECTROCARDIOGRAMA1)   Definiţie2)   Istoric3)   Principiu4)   Electrozi şi derivaţii5)   Analiza ECG
ELECTROZI ŞI DERIVAŢII  O derivaţie este formată din doi electrozi  care culeg variaţiile de potenţial electric  produse î...
Derivaţiile standard ale membrelorDI, DII şi DIIIdescrise de Einthovenînregistrează direcţia, amplitudinea şi duratavariaţ...
Derivaţiile standard ale membrelorDI – electrodul + e plasat   pe membrul superior   stâng – electrodul – e plasat   pe me...
Derivaţiile standard ale membrelorDII – electrodul – e plasat   pe membrul superior   drept – electrodul + e plasat   pe m...
Derivaţiile standard ale membrelorDIII       electrodul – e plasat       pe membrul       superior stâng       electrodul ...
Triunghiul lui Einthoven
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR, aVL şi aVF explorează planul frontal al inimii electrodul explorator (pozitiv) se...
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR – perpendiculară pe   DIII – culege diferenţa de   potenţial dintre R   (electrodu...
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVL – perpendiculară pe DII – culege diferenţa de   potenţial dintre L   (electrodul p...
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVF  – perpendiculară pe DI  – culege diferenţa de    potenţial dintre F    (electrodu...
Derivaţiile unipolare precordiale
Derivaţiile unipolare precordialeV1, V2, V3, V4, V5, V6electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesivpe torace în di...
Derivaţiile unipolare precordialePot fi aplicate şi derivaţii suplimentarestângi:     V7, în spaţiul 5 intercostal, pe lin...
Sistemul hexaxialPrin suprapunereaderivaţiilorunipolare şi bipolareale membrelor într-un singur punct,rezultă sistemulhexa...
Sistemul hexaxialDupă cum se observădin sistemul hexaxial:     derivaţiile DII, DIII şi aVF     sunt derivaţiile inferioar...
Sistemul hexaxialîn plus:     V1 şi V2 explorează     ventriculul drept, fiind     denumite precordiale     drepte     V3 ...
Derivaţiile pe scurt                 Derivaţiile              Derivaţiile                 membrelor               precordi...
ELECTROCARDIOGRAMA1)   Definiţie2)   Istoric3)   Principiu4)   Electrozi şi derivaţii5)   Analiza ECG
Standardizarea ECGimplică:– pe verticală:    1mm = 0,1mV,    permiţând aprecierea    amplitudinii undelor– pe orizontală: ...
Unda Preprezintă depolarizarea atrială şi este:    rotunjită, simetrică,    pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aV...
Intervalul PR (PQ)cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrialăşi atrioventricularăare durata normală: 0,12-0,...
Complexul QRSsemnifică depolarizarea ventriculară şi este formatdin:     unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolariz...
Complexul QRSîn cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintreele se notează R, iar următoarele unde pozitive: R΄,...
Complexul QRSamplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şiminimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori seconsid...
Segmentul STreprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizăriiventriculare     începe la punctul J (“junction”), situat ...
Unda Treprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizăriiventriculare     este rotunjită, asimetrică, cu panta ascenden...
Intervalul QTdefineşte durata totală a depolarizării şirepolarizării ventriculare     variază invers proporţional cu frecv...
Determinarea axului electric al inimiiAxul electric    reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă    proiectat în...
Determinarea axului electric al inimiiPentru a calcula AQRS:    se determină suma algebrică a deflexiunii    maxime poziti...
Ax electric la aprox +60o
Determinarea axului electric al inimii Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:     se observă în care d...
Determinarea axului electric al inimii Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:     aspectul complexului...
Determinarea axului electric al inimii                                                              LAD = -30 to -90LAD   ...
Determinarea frecvenţei cardiaceFrecvenţa cardiacă (FC) normală derepaus este de: 60-100/minutSe ţine seama de următoarele...
Determinarea frecvenţei cardiaceFC poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei:   1 secundă................25mm   60 secunde...
Determinarea rapidă a frecvenţei cardiaceSe poate face pe baza următoarelorprincipii:    hârtia ECG este marcată prin lini...
Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace– se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie  groasă şi se numără liniile g...
Vă mulţumesc !
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Ecg normal   generala sm i
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Ecg normal generala sm i

5,684

Published on

1 Comment
3 Likes
Statistics
Notes
No Downloads
Views
Total Views
5,684
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
61
Comments
1
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Ecg normal generala sm i

  1. 1. ELECTROCARDIOGRAMA NORMALĂ
  2. 2. ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  3. 3. ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  4. 4. DEFINIŢIERezultatul modificărilor electrice careactivează contracţia atriilor şiventriculilorReprezintă înregistrarea la suprafaţacorpului a variaţiilor de potenţial alecâmpului electric cardiac, produse dedepolarizarea şi repolarizarea celulelormiocardice
  5. 5. ELECTROCARDIOGRAMA1. Definiţie2. Istoric3. Principiu4. Electrozi şi derivaţii5. Convenţii în electrocardiografie6. Electrogeneza undelor ECG7. Analiza ECG
  6. 6. ISTORIC1791 Galvani a emis teoria ”electricităţiianimale”1792 Volta – electricitatea se datoreazăconţinutului organismelor în metale şidiferenţa de concentraţie a acestoragenerează curentul electric Entuziasm – folosirea curentului electric pentru reanimarea unor decedaţi (studii pe criminali spânzuraţi)
  7. 7. ISTORIC1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller dinLondra a publicat primele studii deelectrocardiografie umană, realizate cu unelectrometru capilar1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven l-a văzutpe Waller demonstrându-şi experimentul cu ocaziaPrimului Congres al Fiziologilor din Bale. – Jimmy1890 GJ Burch din Oxford a imaginat un dispozitivde corectare a oscilaţiilor electrometrului1893 Willem Einthoven introduce termenul de“electrocardiogramă” la întrunirea AsociaţieiMedicale Olandeze
  8. 8. ISTORIC1901– Einthoven inventează un nou dispozitiv pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint1924– Willem Einthoven câştigă premiul Nobel pentru inventarea electrocardiografului
  9. 9. ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  10. 10. PRINCIPIUInima poate fi considerată o baterie, ungenerator de curent electric inclus într-unvolum conductor (corp)Inima generează un câmp electric ce poate fievidenţiat la suprafaţa corpului, prin electroziplasaţi pe tegument
  11. 11. PRINCIPIU Depolarizare şi RepolarizareÎn repaus, cardiomiocitele sunt încărcatepozitiv pe versantul extern al membranei şinegativ la interiorÎn timpul depolarizării, potenţialul demembrană se inversează. Negativitatea derepaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoiinteriorul devine pozitiv ca urmare ainfluxului de Na+.
  12. 12. Potenţialul de acţiune
  13. 13. Conducerea impulsului electric în inimăEste realizată de cătreţesutul nodal al inimiiformat din:– Nodul sino-atrial– Nodul atrio-ventricular– Fasciculul Hiss– Reţeaua Purkinje
  14. 14. Conducerea impulsului electric în inimă Nodul sino-atrial este format dintr-un grup de celule specializate, cu proprietatea de a descărca automat impulsuri electrice (principalul pacemaker al inimii) aflat la nivelul atriului drept
  15. 15. Conducerea impulsului electric în inimă Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio- ventricular (NAV)
  16. 16. Conducerea impulsului electric în inimă NAV se continuă cu fasciculul Hiss care se continuă mai departe în peretele septului interventricular: – după un scurt traiect, el se împarte în două ramuri – dreaptă şi stângă – la nivelul NAV are loc o întârziere a transmiterii impulsului electric, care permite atriilor să îşi definitiveze contracţia şi înainte de iniţierea contracţiei ventriculare
  17. 17. Conducerea impulsului electric în inimă Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie celulelor contractile ventriculare
  18. 18. ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  19. 19. ELECTROZI ŞI DERIVAŢII O derivaţie este formată din doi electrozi care culeg variaţiile de potenţial electric produse în cursul ciclului cardiac1. BIPOLARE Derivaţiile standard ale membrelor: DI, DII, DIII1. UNIPOLARE Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF Derivaţiile unipolare precordiale:V1-V6
  20. 20. Derivaţiile standard ale membrelorDI, DII şi DIIIdescrise de Einthovenînregistrează direcţia, amplitudinea şi duratavariaţilor de voltaj în plan frontalRezultă prin combinarea a trei electrozi: R (plasat pe braţul drept) L (plasat pe braţul stâng) F (plasat pe gamba stângă)
  21. 21. Derivaţiile standard ale membrelorDI – electrodul + e plasat pe membrul superior stâng – electrodul – e plasat pe membrul superior drept
  22. 22. Derivaţiile standard ale membrelorDII – electrodul – e plasat pe membrul superior drept – electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
  23. 23. Derivaţiile standard ale membrelorDIII electrodul – e plasat pe membrul superior stâng electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
  24. 24. Triunghiul lui Einthoven
  25. 25. Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR, aVL şi aVF explorează planul frontal al inimii electrodul explorator (pozitiv) se plasează pe R, L sau F, iar ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând electrodul de referinţă (negativ)
  26. 26. Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR – perpendiculară pe DIII – culege diferenţa de potenţial dintre R (electrodul pozitiv) şi L şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
  27. 27. Derivaţiile unipolare ale membrelor aVL – perpendiculară pe DII – culege diferenţa de potenţial dintre L (electrodul pozitiv) şi R şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
  28. 28. Derivaţiile unipolare ale membrelor aVF – perpendiculară pe DI – culege diferenţa de potenţial dintre F (electrodul pozitiv) şi R şi L legaţi împreună (electrodul negativ)
  29. 29. Derivaţiile unipolare precordiale
  30. 30. Derivaţiile unipolare precordialeV1, V2, V3, V4, V5, V6electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesivpe torace în diferite zone precordiale, iar electrodulde referinţă (negativ, electrodul central Wilson) serealizează prin unirea electrozilor R, L şi Fexplorează planul orizontal al inimiielectrodul explorator este plasat pentru: V1, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului V2, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului V3, între V2 şi V4 V4, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioclaviculară V5, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară V6, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioaxilară
  31. 31. Derivaţiile unipolare precordialePot fi aplicate şi derivaţii suplimentarestângi: V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.De asemenea pot fi utile pentru diagnosticulunui infarct miocardic de ventricul drept şiprecordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R,cu localizare simetrică cu cea aprecordialelor stângi
  32. 32. Sistemul hexaxialPrin suprapunereaderivaţiilorunipolare şi bipolareale membrelor într-un singur punct,rezultă sistemulhexaxial
  33. 33. Sistemul hexaxialDupă cum se observădin sistemul hexaxial: derivaţiile DII, DIII şi aVF sunt derivaţiile inferioare (electrodul pozitiv la F) derivaţiile DI şi aVL (electrodul pozitiv la L) (dar şi V5, V6) sunt derivaţiile laterale aVR este de sens opus faţă de celelalte derivaţii, ceea ce explică aspectul său ECG; explorează interiorul cavităţii ventriculare
  34. 34. Sistemul hexaxialîn plus: V1 şi V2 explorează ventriculul drept, fiind denumite precordiale drepte V3 şi V4 explorează septul interventricular, fiind denumite derivaţii intermediare, septale sau tranziţionale Derivaţiile V4, V5 investighează peretele anterior al ventriculului stâng V5 şi V6 explorează ventriculul stâng, fiind denumite precordiale stângi
  35. 35. Derivaţiile pe scurt Derivaţiile Derivaţiile membrelor precordialeBipolare I, II, III - (derivaţiile standard ale membrelor)Unipolare aVR, aVL, aVF V1-V6
  36. 36. ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  37. 37. Standardizarea ECGimplică:– pe verticală: 1mm = 0,1mV, permiţând aprecierea amplitudinii undelor– pe orizontală: 1mm = 0,04 secunde (la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei undelor şi intervalelor
  38. 38. Unda Preprezintă depolarizarea atrială şi este: rotunjită, simetrică, pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR cu durata: 0,08-0,12 sec amplitudinea maximă în DII (0,25 mV) defineşte RITMUL SINUSAL
  39. 39. Intervalul PR (PQ)cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrialăşi atrioventricularăare durata normală: 0,12-0,20 secse scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)durata sa creşte odată cu tonusul vagal
  40. 40. Complexul QRSsemnifică depolarizarea ventriculară şi este formatdin: unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea septului interventricular unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a ventriculului drept şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului stâng unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii posterobazale a ventriculului stâng
  41. 41. Complexul QRSîn cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintreele se notează R, iar următoarele unde pozitive: R΄, R΄΄ etc.dacă complexul depolarizării ventriculare este format doardintr-o deflexiune negativă, se numeşte QSdurata: 0,08-0,10 sec
  42. 42. Complexul QRSamplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şiminimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori seconsideră microvoltaj şi peste aceste valori macrovoltaj.Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q;R; S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)
  43. 43. Segmentul STreprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizăriiventriculare începe la punctul J (“junction”), situat la limita dintre unda S şi segmentul ST, trebuie să fie situat pe linia izoelectrică sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta este orizontal şi izoelectric
  44. 44. Unda Treprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizăriiventriculare este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă concordantă ca sens cu complexul QRS amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS
  45. 45. Intervalul QTdefineşte durata totală a depolarizării şirepolarizării ventriculare variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă valorile sale se pot corecta în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/√RR, unde RR este intervalul RR în ms limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec
  46. 46. Determinarea axului electric al inimiiAxul electric reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici generaţi în cursul depolarizării şi repolarizării atriilor şi ventriculilor şi se reprezintă sub forma unui vector în sistemul de referinţă hexaxialDe obicei, se determină axul depolarizăriiventriculare (AQRS) care poate fi: normal: între –30 şi +110 grade deviat patologic la stânga: între –30 şi –90 grade deviat patologic la dreapta: între +110 şi +180 grade
  47. 47. Determinarea axului electric al inimiiPentru a calcula AQRS: se determină suma algebrică a deflexiunii maxime pozitive cu deflexiunea maximă negativă, în două din derivaţiile planului frontal care sunt perpendiculare valoarea obţinută se reprezintă ca vector în sistemul hexaxial, ţinând seama de polaritate se trasează perpendiculare din vârful vectorilor reprezentaţi se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de intersecţie a celor două perpendiculare, rezultând AQRS
  48. 48. Ax electric la aprox +60o
  49. 49. Determinarea axului electric al inimii Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii: se observă în care derivaţie a planului frontal, amplitudinea QRS este maximă; derivaţia respectivă corespunde poziţiei axului electric – Exemple: S maxim în aVF → AQRS la -90 grade R maxim în aVL → AQRS la -30 grade
  50. 50. Determinarea axului electric al inimii Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii: aspectul complexului QRS din derivaţiile DI sau DIII: aspect RI RIII → AQRS normal aspect RI SIII → AQRS deviat patologic la stânga aspect SI RIII → AQRS deviat patologic la dreapta.
  51. 51. Determinarea axului electric al inimii LAD = -30 to -90LAD No Man’s Land Axis– Anterior Hemiblock = -90 to +- 180– Inferior MI– WPW – right pathway– EmphysemaRAD– Children, thin adults– RVH– Chronic Lung Disease– WPW – left pathway– Pulmonary emboli– Posterior HemiblockNo Man’s Land– Emphysema– Hyperkalemia– Lead Transposition– V-Tach Normal Axis = -30 to +120 RAD =+120 to +180
  52. 52. Determinarea frecvenţei cardiaceFrecvenţa cardiacă (FC) normală derepaus este de: 60-100/minutSe ţine seama de următoarele principii: viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec FC se exprimă în cicluri/minut se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară
  53. 53. Determinarea frecvenţei cardiaceFC poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei: 1 secundă................25mm 60 secunde..............x (1 minut) x = 60x25 = 1500mm/minut. FC = 1500/intervalul R-R în mm
  54. 54. Determinarea rapidă a frecvenţei cardiaceSe poate face pe baza următoarelorprincipii: hârtia ECG este marcată prin linii subţiri în pătrate mici cu latura de 1mm şi linii groase în pătrate mari cu latura de 5 mm la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60 secunde) corespund 1500 mm
  55. 55. Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace– se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie groasă şi se numără liniile groase după care apare următoarea undă R pentru a aprecia FC astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50
  56. 56. Vă mulţumesc !
  1. A particular slide catching your eye?

    Clipping is a handy way to collect important slides you want to go back to later.

×