Ecg normal   generala sm i
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Ecg normal generala sm i

on

  • 3,566 views

 

Statistics

Views

Total Views
3,566
Views on SlideShare
3,565
Embed Views
1

Actions

Likes
1
Downloads
16
Comments
1

1 Embed 1

http://cardiologie.justmed.eu 1

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft PowerPoint

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Ecg normal   generala sm i Ecg normal generala sm i Presentation Transcript

  • ELECTROCARDIOGRAMA NORMALĂ
  • ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  • ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  • DEFINIŢIERezultatul modificărilor electrice careactivează contracţia atriilor şiventriculilorReprezintă înregistrarea la suprafaţacorpului a variaţiilor de potenţial alecâmpului electric cardiac, produse dedepolarizarea şi repolarizarea celulelormiocardice
  • ELECTROCARDIOGRAMA1. Definiţie2. Istoric3. Principiu4. Electrozi şi derivaţii5. Convenţii în electrocardiografie6. Electrogeneza undelor ECG7. Analiza ECG
  • ISTORIC1791 Galvani a emis teoria ”electricităţiianimale”1792 Volta – electricitatea se datoreazăconţinutului organismelor în metale şidiferenţa de concentraţie a acestoragenerează curentul electric Entuziasm – folosirea curentului electric pentru reanimarea unor decedaţi (studii pe criminali spânzuraţi)
  • ISTORIC1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller dinLondra a publicat primele studii deelectrocardiografie umană, realizate cu unelectrometru capilar1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven l-a văzutpe Waller demonstrându-şi experimentul cu ocaziaPrimului Congres al Fiziologilor din Bale. – Jimmy1890 GJ Burch din Oxford a imaginat un dispozitivde corectare a oscilaţiilor electrometrului1893 Willem Einthoven introduce termenul de“electrocardiogramă” la întrunirea AsociaţieiMedicale Olandeze
  • ISTORIC1901– Einthoven inventează un nou dispozitiv pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint1924– Willem Einthoven câştigă premiul Nobel pentru inventarea electrocardiografului
  • ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  • PRINCIPIUInima poate fi considerată o baterie, ungenerator de curent electric inclus într-unvolum conductor (corp)Inima generează un câmp electric ce poate fievidenţiat la suprafaţa corpului, prin electroziplasaţi pe tegument
  • PRINCIPIU Depolarizare şi RepolarizareÎn repaus, cardiomiocitele sunt încărcatepozitiv pe versantul extern al membranei şinegativ la interiorÎn timpul depolarizării, potenţialul demembrană se inversează. Negativitatea derepaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoiinteriorul devine pozitiv ca urmare ainfluxului de Na+.
  • Potenţialul de acţiune
  • Conducerea impulsului electric în inimăEste realizată de cătreţesutul nodal al inimiiformat din:– Nodul sino-atrial– Nodul atrio-ventricular– Fasciculul Hiss– Reţeaua Purkinje
  • Conducerea impulsului electric în inimă Nodul sino-atrial este format dintr-un grup de celule specializate, cu proprietatea de a descărca automat impulsuri electrice (principalul pacemaker al inimii) aflat la nivelul atriului drept
  • Conducerea impulsului electric în inimă Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio- ventricular (NAV)
  • Conducerea impulsului electric în inimă NAV se continuă cu fasciculul Hiss care se continuă mai departe în peretele septului interventricular: – după un scurt traiect, el se împarte în două ramuri – dreaptă şi stângă – la nivelul NAV are loc o întârziere a transmiterii impulsului electric, care permite atriilor să îşi definitiveze contracţia şi înainte de iniţierea contracţiei ventriculare
  • Conducerea impulsului electric în inimă Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie celulelor contractile ventriculare
  • ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  • ELECTROZI ŞI DERIVAŢII O derivaţie este formată din doi electrozi care culeg variaţiile de potenţial electric produse în cursul ciclului cardiac1. BIPOLARE Derivaţiile standard ale membrelor: DI, DII, DIII1. UNIPOLARE Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF Derivaţiile unipolare precordiale:V1-V6
  • Derivaţiile standard ale membrelorDI, DII şi DIIIdescrise de Einthovenînregistrează direcţia, amplitudinea şi duratavariaţilor de voltaj în plan frontalRezultă prin combinarea a trei electrozi: R (plasat pe braţul drept) L (plasat pe braţul stâng) F (plasat pe gamba stângă)
  • Derivaţiile standard ale membrelorDI – electrodul + e plasat pe membrul superior stâng – electrodul – e plasat pe membrul superior drept
  • Derivaţiile standard ale membrelorDII – electrodul – e plasat pe membrul superior drept – electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
  • Derivaţiile standard ale membrelorDIII electrodul – e plasat pe membrul superior stâng electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
  • Triunghiul lui Einthoven
  • Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR, aVL şi aVF explorează planul frontal al inimii electrodul explorator (pozitiv) se plasează pe R, L sau F, iar ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând electrodul de referinţă (negativ)
  • Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR – perpendiculară pe DIII – culege diferenţa de potenţial dintre R (electrodul pozitiv) şi L şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
  • Derivaţiile unipolare ale membrelor aVL – perpendiculară pe DII – culege diferenţa de potenţial dintre L (electrodul pozitiv) şi R şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
  • Derivaţiile unipolare ale membrelor aVF – perpendiculară pe DI – culege diferenţa de potenţial dintre F (electrodul pozitiv) şi R şi L legaţi împreună (electrodul negativ)
  • Derivaţiile unipolare precordiale
  • Derivaţiile unipolare precordialeV1, V2, V3, V4, V5, V6electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesivpe torace în diferite zone precordiale, iar electrodulde referinţă (negativ, electrodul central Wilson) serealizează prin unirea electrozilor R, L şi Fexplorează planul orizontal al inimiielectrodul explorator este plasat pentru: V1, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului V2, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului V3, între V2 şi V4 V4, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioclaviculară V5, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară V6, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioaxilară
  • Derivaţiile unipolare precordialePot fi aplicate şi derivaţii suplimentarestângi: V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.De asemenea pot fi utile pentru diagnosticulunui infarct miocardic de ventricul drept şiprecordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R,cu localizare simetrică cu cea aprecordialelor stângi
  • Sistemul hexaxialPrin suprapunereaderivaţiilorunipolare şi bipolareale membrelor într-un singur punct,rezultă sistemulhexaxial
  • Sistemul hexaxialDupă cum se observădin sistemul hexaxial: derivaţiile DII, DIII şi aVF sunt derivaţiile inferioare (electrodul pozitiv la F) derivaţiile DI şi aVL (electrodul pozitiv la L) (dar şi V5, V6) sunt derivaţiile laterale aVR este de sens opus faţă de celelalte derivaţii, ceea ce explică aspectul său ECG; explorează interiorul cavităţii ventriculare
  • Sistemul hexaxialîn plus: V1 şi V2 explorează ventriculul drept, fiind denumite precordiale drepte V3 şi V4 explorează septul interventricular, fiind denumite derivaţii intermediare, septale sau tranziţionale Derivaţiile V4, V5 investighează peretele anterior al ventriculului stâng V5 şi V6 explorează ventriculul stâng, fiind denumite precordiale stângi
  • Derivaţiile pe scurt Derivaţiile Derivaţiile membrelor precordialeBipolare I, II, III - (derivaţiile standard ale membrelor)Unipolare aVR, aVL, aVF V1-V6
  • ELECTROCARDIOGRAMA1) Definiţie2) Istoric3) Principiu4) Electrozi şi derivaţii5) Analiza ECG
  • Standardizarea ECGimplică:– pe verticală: 1mm = 0,1mV, permiţând aprecierea amplitudinii undelor– pe orizontală: 1mm = 0,04 secunde (la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei undelor şi intervalelor
  • Unda Preprezintă depolarizarea atrială şi este: rotunjită, simetrică, pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR cu durata: 0,08-0,12 sec amplitudinea maximă în DII (0,25 mV) defineşte RITMUL SINUSAL
  • Intervalul PR (PQ)cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrialăşi atrioventricularăare durata normală: 0,12-0,20 secse scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)durata sa creşte odată cu tonusul vagal
  • Complexul QRSsemnifică depolarizarea ventriculară şi este formatdin: unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea septului interventricular unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a ventriculului drept şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului stâng unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii posterobazale a ventriculului stâng
  • Complexul QRSîn cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintreele se notează R, iar următoarele unde pozitive: R΄, R΄΄ etc.dacă complexul depolarizării ventriculare este format doardintr-o deflexiune negativă, se numeşte QSdurata: 0,08-0,10 sec
  • Complexul QRSamplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şiminimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori seconsideră microvoltaj şi peste aceste valori macrovoltaj.Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q;R; S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)
  • Segmentul STreprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizăriiventriculare începe la punctul J (“junction”), situat la limita dintre unda S şi segmentul ST, trebuie să fie situat pe linia izoelectrică sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta este orizontal şi izoelectric
  • Unda Treprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizăriiventriculare este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă concordantă ca sens cu complexul QRS amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS
  • Intervalul QTdefineşte durata totală a depolarizării şirepolarizării ventriculare variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă valorile sale se pot corecta în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/√RR, unde RR este intervalul RR în ms limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec
  • Determinarea axului electric al inimiiAxul electric reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici generaţi în cursul depolarizării şi repolarizării atriilor şi ventriculilor şi se reprezintă sub forma unui vector în sistemul de referinţă hexaxialDe obicei, se determină axul depolarizăriiventriculare (AQRS) care poate fi: normal: între –30 şi +110 grade deviat patologic la stânga: între –30 şi –90 grade deviat patologic la dreapta: între +110 şi +180 grade
  • Determinarea axului electric al inimiiPentru a calcula AQRS: se determină suma algebrică a deflexiunii maxime pozitive cu deflexiunea maximă negativă, în două din derivaţiile planului frontal care sunt perpendiculare valoarea obţinută se reprezintă ca vector în sistemul hexaxial, ţinând seama de polaritate se trasează perpendiculare din vârful vectorilor reprezentaţi se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de intersecţie a celor două perpendiculare, rezultând AQRS
  • Ax electric la aprox +60o
  • Determinarea axului electric al inimii Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii: se observă în care derivaţie a planului frontal, amplitudinea QRS este maximă; derivaţia respectivă corespunde poziţiei axului electric – Exemple: S maxim în aVF → AQRS la -90 grade R maxim în aVL → AQRS la -30 grade
  • Determinarea axului electric al inimii Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii: aspectul complexului QRS din derivaţiile DI sau DIII: aspect RI RIII → AQRS normal aspect RI SIII → AQRS deviat patologic la stânga aspect SI RIII → AQRS deviat patologic la dreapta.
  • Determinarea axului electric al inimii LAD = -30 to -90LAD No Man’s Land Axis– Anterior Hemiblock = -90 to +- 180– Inferior MI– WPW – right pathway– EmphysemaRAD– Children, thin adults– RVH– Chronic Lung Disease– WPW – left pathway– Pulmonary emboli– Posterior HemiblockNo Man’s Land– Emphysema– Hyperkalemia– Lead Transposition– V-Tach Normal Axis = -30 to +120 RAD =+120 to +180
  • Determinarea frecvenţei cardiaceFrecvenţa cardiacă (FC) normală derepaus este de: 60-100/minutSe ţine seama de următoarele principii: viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec FC se exprimă în cicluri/minut se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară
  • Determinarea frecvenţei cardiaceFC poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei: 1 secundă................25mm 60 secunde..............x (1 minut) x = 60x25 = 1500mm/minut. FC = 1500/intervalul R-R în mm
  • Determinarea rapidă a frecvenţei cardiaceSe poate face pe baza următoarelorprincipii: hârtia ECG este marcată prin linii subţiri în pătrate mici cu latura de 1mm şi linii groase în pătrate mari cu latura de 5 mm la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60 secunde) corespund 1500 mm
  • Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace– se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie groasă şi se numără liniile groase după care apare următoarea undă R pentru a aprecia FC astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50
  • Vă mulţumesc !