M.Eminescu

Slide 1: Radu Mihai CRIŞAN doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice SPRE EMINESCU Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului Ediţia a IV-a (reeditare după ediţia a III-a revizuită) Editura TIBO BUCUREŞTI 2008

Slide 2: Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RADU MIHAI Spre Eminescu : răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului / Radu Mihai Crişan. – Ed. a 4 a ; Bucureşti : Tibo, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-87392-7-7 821.135.1.09 Eminescu,M. 929 Eminescu,M. Toate drepturile de multiplicare, traducere, adaptare şi difuzare a acestei lucrări sunt absolut libere (gratuite şi neîngrădite), atât pentru România cât şi pentru fiecare dintre celelalte ţări ale lumii. ISBN 978-973-87392-7-7 2

Slide 3: Cântări şi laude-nălţăm Noi, Ţie Unuia Primindu-L cu psalme şi ramuri Plecaţi-vă neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morţi, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o. Lumina ducând-o Celor din morminte! Mihai Eminescu 3

Slide 4: „Ca urmare a aşezării geografice(;), a resurselor naturale, şi, mai ales(;), a celei mai mici densităţi (populaţionale n.n.) din Europa, România n-a fost niciodată stat absolut independent(;). Indiferent care a fost; puterea tutelară s-a comportat la fel: agreând şi colaborând cu un anumit tip de Român şi ţinând la distanţă sau ordonând represiune pe alt tip de Român. Tipul de Român repudiat de toate puterile tutelare este naţionalistul cu convingeri imposibil de corupt şi patriotul refractar la operaţii transacţionale. Aceste însuşiri de intelect şi de caracter sunt considerate a fi periculoase şi deci o vinovăţie cu care nu se colaborează şi care se pedepseşte dacă iese din anonimat. Exact invers, tipul de Român agreat de toate puterile străine care au tutelat şi care au controlat România: fără convingeri politice, căldicel în comportament şi adaptabil în colaborări, cameleon în politică, tranzacţionist în afaceri(;), oportunist în relaţii şi, întotdeauna, de partea Puterii şi cu utilitate pentru Putere”.* Şerban Milcoveanu *Şerban Milcoveanu, Puterile tutelare şi exigenţele lor în România, fragment din lucrarea: Gheorghe Vornica, Şerban Milcoveanu, Andrei Justin Hossu şi Tatiana Perţ, Biopolitica eminesciană, Editura Crater, Bucureşti, 2001, pag. 221 4

Slide 5: Cuprins: INTRODUCERE…………………………………………………… 9 Partea I: ACTIVITATEA LUI MIHAI EMINESCU ÎN CONTEXTUL REALITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIAL-POLITICE ALE EPOCII ........................................13 1. Cadrul economic, social-politic şi ideologic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ..........................13 1.1. Evenimente interne şi circumstanţe externe care au influenţat dezvoltarea economiei româneşti ............................................13 1.2. Starea economiei româneşti .................................21 1.3. Curente în gândirea economică românească .......54 2. Activitatea lui Mihai Eminescu .............................................59 Partea a II-a: OPINII DESPRE GÂNDIREA ECONOMICĂ A LUI MIHAI EMINESCU...................................75 Partea a III-a: GÂNDIREA ECONOMICĂ A LUI MIHAI EMINESCU ........................................................100 1. Probleme teoretice ..........................................................100 1.1. Teoria economiei naţionale .................................100 1.2. Teoria costurilor aferente.....................................102 2. Concepţiile despre starea şi perspectivele dezvoltării economiei româneşti .......................................105 5

Slide 6: 2.1. Starea ..............................................107 2.1.1. Industria ....................107 2.1.2. Agricultura................. 117 2.1.3. Comerţul ...................128 2.1.4. Transporturile............141 2.1.5. Sectorul financiar......151 2.1.6. Învăţământul..............163 2.2. Perspectivele ...................................177 2.2.1. Industria.................181 2.2.2. Agricultura .............197 2.2.3. Comerţul ................212 2.2.4. Transporturile.........219 2.2.5. Sectorul financiar...226 2.2.6. Învăţământul ..........232 CONCLUZII ............................................................................243 ANEXE....................................................................................253 I. Imperative naţionale şi politică militantă...253 II. Revoluţia franceză în versiune neconvenţională…………………………...255 III. Revoluţie şi pseudorevoluţii………………259 IV. Mihai Eminescu deţinut politic?................266 V. Egalitatea sau masca sclavajului………...268 VI. Este Tradiţia opusul Modernităţii?.............270 VII. Naţionalismul constructiv………………….273 VIII. Principiul de naţionalitate………………….274 IX. Îndatoriri reciproce ale naţiunilor lumii…...277 X. Ins, neam şi umanitate…………………….280 XI. Etnicitate şi structură socială……………...282 XII. Miza averilor şi pericolul Constituţiei……. 285 XIII. Testamentul politic al lui Mihai Eminescu..287 XIV. Bătălia Dunării………………………………312 XV. Capcana îndatorării externe………………314 XVI. Cum plămădim coeziunea naţională……..316 XVII. Deturnarea sistemului de învăţământ şi arta fortificării psihice individuale…………318 6

Slide 7: XVIII. Cealaltă faţă a studiilor în străinătate. Pecetea malefică a anului 1848 …………..333 XIX. Până unde ne sunt utili investitorii străini? Model decizional de acceptare/respingere a lor……………….....341 XX. Riscuri ale penetraţiei străine………………342 XXI. Cum începe şi unde se sfârşeşte utilitatea tratatelor de comerţ exterior………………..345 XXII. Opiniile unui truditor singuratic……………..348 XXIII. Corupţie, republică şi monarhie……………354 XXIV. Depersonalizarea naţiunii. Cauze şi remedii………………………………………..359 XXV. Limbă şi dăinuire naţională…………………369 XXVI. Menirea României în ecuaţia firii…………..375 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ………………………………..378-400 ---------------- * * --------------- 7

Slide 8: Dacă ţările cucerite au fost obişnuite să trăiască libere şi după propriile lor legi, nu sunt decât trei mijloace pentru a le putea păstra sub ocupaţie: - primul este de a le ruina în mod complet; - al doilea este de a le coloniza cu altă populaţie; - al treilea este de a le lăsa propriile lor legi, de a le impune numai plata unui tribut şi de a însărcina un mic număr din cetăţenii lor cu conservarea acestei posesiuni. Neputându- se menţine decât prin puterea şi protecţia ocupantului, aceşti guvernanţi sunt interesaţi să întrebuinţeze totul pentru permanetizarea stării existente. Niccolò Machiavelli, filosof italian, fondatorul politologiei (1469-1527) 8

Slide 9: INTRODUCERE Când oamenii vor hotarâ perderea voastră, Domnul Dumnezeul părinţilor noştri va trimite vouă om din nemul vostru, care, unindu-vă, vă va * scăpa pe voi de robie. Mihai Eminescu, poet, prozator, publicist şi economist, a fost unul dintre exponenţii de seamă ai gândirii social-economice din ţara noastră în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Publicistul Mihai Eminescu, convins de necesitatea cunoaşterii realităţilor concrete ale economiei româneşti, ale vieţii economice în general, a analizat şi interpretat numeroase probleme economice, comerciale, financiare, monetare etc. Preocupat permanent de legătura dintre teorie şi practică, fiind redactor la diferite ziare, el a oferit cititorilor, în mod constant, analize documentate şi riguroase. Acestea s-au concretizat într-o serie de articole şi manuscrise, care nu pot fi omise în studierea drumului parcurs de economia şi gândirea economică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Opera lui socio-economică ocupă, prin urmare, un loc important în larga panoramă a teoriilor, doctrinelor şi curentelor de gândire economică ce se aflau într-o puternică înfruntare şi confruntare în acea vreme, înscriindu-se ca o contribuţie semnificativă la dezbaterea problemelor economiei româneşti. Deşi preocupările economice ale lui Mihai Eminescu, publicistica sa în domeniu, au constituit până în prezent obiectul unor multiple cercetări menite să le pună în valoare, el continuă să rămână şi astăzi cunoscut marelui public aproape în exclusivitate ca poet. Întregii sale opere publicistice, în general, dar cu precădere celei economice, i s-au dat, de-a lungul timpului, diverse interpretări, uneori oportuniste, bazate pe prezentări fragmentare, pentru a servi legitimării unor interese şi orientări politico-economice ale zilei, şi nu revelării spiritului şi substanţei adevărului ştiinţific. Astfel, arată Eugen Simion, „ideologii, oamenii politici, sociologii şi criticii literari au cultivat-o sau, dimpotrivă, au repudiat-o, în funcţie de interesele lor”1. * Profeţie atribuită de Tradiţie lui Ştefan cel Mare. Textul este consemnat de Theodor Codreanu în lucrarea Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1992, pag. 96 9

Slide 10: Fără îndoială, cunoaşterea activităţii publicistice şi a viziunii economice ale lui Mihai Eminescu permite nu numai reliefarea contribuţiilor sale, dedicate în întregime slujirii intereselor poporului din care face parte, ci şi înţelegerea mai profundă a principalelor şi, în acelaşi timp, complexelor probleme economice, sociale şi politice ale perioadei în decursul căreia el şi-a desfăşurat activitatea. Cercetarea gândirii economice din trecutul ţării noastre excede cadrului strict al interesului istoric. Ea este menită să dezvăluie valorile moştenirii cultural-ştiinţifice şi să valorifice acele idei şi teorii care sunt pline de învăţăminte şi servesc înaintării ţării noastre pe calea progresului. Elaborarea lucrării se sprijină pe scrierile lui Mihai Eminescu, având în vedere, desigur, şi lucrări din bogata literatură economică a perioadei în care el a trăit şi despre această perioadă. Am analizat gândirea economică eminesciană pe fondul realităţilor economice şi social-politice ale epocii, deoarece numai în acest fel pot fi dezvăluite geneza, conţinutul şi semnificaţiile ei. Pornind de la suportul de discuţie economic, am efectuat o serie de incursiuni, pluri şi interdisciplinare – socio-politice, istorice, religioase, ş.a.m.d. – intim corelate atât între ele cât şi cu filonul principal. Procedând astfel, m-am străduit să conturez, în schiţă, modelul naţional-strategic românesc, gândit ca îndrumar minimal al bunului român, ca răspuns al naţiunii din care fac parte la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului. Însă, întrucât pentru cititorii presaţi de timp, obiectiv majoritari în vremea noastră, avantajul plusului de facilitate - pe care li-l oferă maniera condensată de prezentare a ideilor - ar putea fi oarecum contrabalansat de durata substanţial mărită necesară parcurgerii succesive a părţilor, am conferit, în redactare, înţeles de sine stătător fiecăreia dintre acestea din urmă. Aşadar, cei mai grăbiţi dintre dumneavoastră pot trece, spre exemplu, direct la partea a treia, fără ca acurateţea receptării informaţiei să le fie în vreun fel prejudiciată. De asemenea, precizez că lecturarea directă a părţii a doua, permite înţelegerea pertinentă a cărţii, în sinteza ei. Deşi în lucrări precedente, dedicate aceleiaşi tematici, am optat pentru menţionarea bibliografiei doar în text, acum vă voi 1 Eugen Simion, Fragmente critice, vol. III, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1999, pag. 48 10

Slide 11: reda şi imaginea, unitară şi sintetică, a scrierilor cărora le datorez conceperea acestei cărţi; mărturisindu-vă totodată convingerea mea că o semnificativă parte dintre ele – prin specificul temelor abordate, prin natura aprecierilor formulate, precum şi prin profilul personalităţii autorilor – constituie cărămizi fundamentale ale edificiului spiritualităţii româneşti; temei pentru care m-am străduit, poate chiar abuzând uneori de citate, să le redau nealterată substanţa ideatică. Cartea de faţă este ultima scriere pe care o mai redactez, respectiv public, vreodată în privinţa geniului profetic eminescian. Ea reuneşte şi, totodată, îmbogăţeşte, conţinutul informaţional al preocupării mele doctorale, al celor şapte cărţi şi al celor 26 de articole pe care le-am făcut publice, în timp, asupra subiectului. Consider că, între coperţile ei, veţi afla tot ceea ce, personal, vă pot face cunoscut, respectând adevărul istoric şi, totodată, nerănind sufletul nimănui. Pentru permisiunea de a o realiza şi pentru inspiraţia de a o scrie, îi mulţumesc, în genunchi, lui Dumnezeu. Pentru ghidarea paşilor în selectarea şi analizarea izvoarelor documentare, port recunoştinţă întregului neam românesc, cu viii săi, cu morţii săi, cu cei ce se vor naşte în el. Pentru sprijinul moral şi material primit ani de-a rândul, le rămân îndatorat părinţilor mei. Iar pentru a o citi şi pentru a-ţi înrâuri sufletul, îţi dedic această străduinţă, din toată inima mea, ţie, dragul meu cititor şi semen. De asemenea, aduc mulţumiri pline de respect: soţiei mele şi fiicei mele, pentru clipele de familie pe care le-au sacrificat ca să pot lucra; bunicilor dinspre tată, pentru oferirea palpabilă a unui model de vieţuire românească; bunicilor din partea mamei, pentru insuflarea dorinţei de cunoaştere; învăţătoarei mele, pentru că mi-a deprins degetele cu mânuirea condeiului; dascălilor mei doctorali, pentru că mi-au călăuzit paşii pe drumul rigorii metodei de cercetare ştiinţifică; autorilor lucrărilor pe care am avut privilegiul să le consult, pentru acurateţea şi simţirea scrisului lor . Şi, înainte de a vă lăsa în compania mesajelor materialului propriu-zis, îngăduiţi-mi, vă rog, să mărturisesc, cuviincios, că în alcătuirea lui, am trăit, permanent, două sentimente minunate: primul – neliniştea de a nu comite nici o inadvertenţă terminologică, nici o impietate şi, în egală măsură, nici un abuz la adresa răbdării dumneavoastră; al doilea – încrederea că, aşa cum 11

Slide 12: subliniază Nicolae Iorga, “Cine luptă pentru o idee dreaptă (trebuie n.n.)să se convingă de un lucru: că nu ea este o părere, deşi nu se vede decât de dânsul şi nu se pipăie de nimeni, căci părere e lumea care se vede, cu toată mărimea, greutatea, complicaţia şi strălucirea ei. Aceasta poate fi o iluzie, din moment ce se razimă pe superstiţie, pe o idee moartă. E, ştiţi? Ca în poveste. Se desfăşoară înaintea ochilor călătorului frumosul palat, cu ziduri de aur, cu turnuri de fildeş, cu bolţi de cristal, luminat, dintr-un capăt până în altul, de focurile veşnice ale nestematelor ce n-au nevoie de lumină pentru a străluci. Paznici îmbrăcaţi în fier se află înţepeniţi la pândă înaintea uşilor înalte de bronz. Împreună cu lumina, iese din fereştile fără de număr sunetul de harpe, zgomotul mulţimii care petrece veselă, în frunte cu împăratul ce stăpâneşte fără hotare, cu tânărul voievod neînvins în luptă, cu fata împăratului înveşmântată în mantia părului de aur. Această măreţie uimeşte, înspăimântă, farmecă pe drumeţ. Nu însă pe oricare, nu pe acela care ştie taina. Acela spune un cuvânt; şi totul dispare – în loc stă pustia goală, pământul pădurii, ars de focul păstorilor. Căci totul fusese o vrajă. Şi el ştiuse cuvântul de adevăr care le risipeşte… Vreţi o dovadă? Iată Împărăţia Romei, formidabilul imperium romanum, cu soldaţii tuturor popoarelor, cu zeii tuturor neamurilor, stăpân pe toată tradiţia culturală a omenirii, pe toate puterile civilizaţiei, într-o expansiune fără de sfârşit. Ce n-avea Cesarul din câte acoperea cerul şi ce nu putea să aibă? Şi s-a ridicat în faţa colosului de forţă, în care vedea un monstru al minciunii, unul singur, acela a cărui Împărăţie nu era din această lume. S-a ridicat pentru a spune adevărul veşnic – cum sunt toate adevărurile. Nu-l credeau cei ce erau mai aproape de dânsul. Il ascultară doisprezece ţărani naivi şi o femeie plină de iubire, Intr-o Indepărtată provincie a imperiului, locuită de un popor dispreţuit. Şi lumea a devenit Impărăţia lui”2. Omenie şi dreptate! --------------- * * --------------- 2 Nicolae Iorga, Generalităţi cu privire la studiile istorice, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1935, pag. 74, 73 12

Slide 13: Partea I ACTIVITATEA LUI MIHAI EMINESCU ÎN CONTEXTUL REALITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIAL-POLITICE ALE EPOCII 1. Cadrul economic şi social-politic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea Eficienţa demersului de dobândire a unei cât mai corecte înţelegeri şi a unei pertinente interpretări a gândirii economice eminesciene este condiţionată de cunoaşterea evenimentelor interne şi circumstanţelor externe care au influenţat dezvoltarea economiei româneşti în epoca modernă, a stării acestei economii, precum şi a celor mai importante curente de gândire economică din cea de a doua jumătate a celui de-al XIX-lea veac. 1.1. Evenimente interne şi circumstanţe externe care au influenţat dezvoltarea economiei româneşti Invadarea Principatelor cu produsele industriale ale Apusului, scumpirea preţului pământului, creşterea vertiginoasă a clasei orăşeneşti: trei consecinţe ale libertăţii comerţului. În perspectiva unei conflagraţii, independenţa acordată fără nici o garanţie de neutralitate trebuie să ne inspire cea mai mare îngrijorare. Fizionomia economiei româneşti din această perioadă a fost influenţată atât de evenimente interne, cât şi de circumstanţe externe. În plan intern menţionăm: Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, Revoluţia din 1848, Unirea Principatelor din 1859, Războiul de independenţă din 1877-1878. Precizăm totodată că dezvoltarea economiei româneşti a fost afectată şi de faptul că economiile Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, se aflau sub stăpânire străină, prima sub cea a Imperiului Rus iar celelalte două sub cea habsburgică. Pe linie externă enumerăm: războiul ruso-turc din anii 1828-1829, încheiat în 1829 prin semnarea Tratatului de la Adrianopol; războiul Crimeei din anii 1853-1856, încheiat în 1856 prin semnarea Tratatului de la Paris; Convenţia de la Paris din 1858; Acordul austro-ungar din 1867 privind crearea statului dualist 13

Slide 14: Austro-Ungaria, prin care Transilvania a fost privată de autonomie şi alipită Ungariei; Congresul de la Berlin din 1878. Atât evenimentele interne, cât şi circumstanţele externe s-au constituit în împrejurări