2. Revoluţia Behavioristă
• Nu putem observa procesele mentale,
precum introspecţia.
• Este imposibil să investigăm ce se
întâmplă în minţile noastre;
comportamentul ar trebui să fie singura
măsură.
STIMUL
RĂSPUNS
3. John Broadus Watson (1878-1958)
Daţi-mi o duzină de copii
sănătoşi, de constituţie
bună, împreună cu propria
mea lume în care să îi cresc
şi vă garantez că îl pot lua
pe oricare la întâmplare şi
pot să îl educ să devină
orice tip de specialist aş
alege – medic, avocat,
vânzător-şef şi, da, chiar şi
cerşetor şi hoţ, indiferent de
talentele, înclinaţiile,
tendinţele, abilităţile,
vocaţiile sale şi rasa
strămoşilor săi. (1930)
5. Psihologia, aşa cum o vede behavioristul, este o ramură pur
experimentală a ştiinţei naturii. Scopul său teoretic este predicţia şi
controlul comportamentului. Introspecţia nu reprezintă o parte
esenţială a metodelor sale, iar valoarea ştiinţifică a datelor sale nu este
dependentă de uşurinţa cu care pot fi interpretate în termeni de
conştiinţă. Behavioristul, în eforturile sale de a căpăta o schiţă unitară a
răspunsului animal, nu recunoaşte nici o linie care să separe omul de
brută. Comportamentul omului, cu tot rafinamentul şi complexitatea
sa, formează numai o parte din schiţa generală de investigaţie a
behavioristului.
6. Este destul de clar că vreun fel de compromis trebuie făcut: fie
psihologia trebuie să îşi schimbe punctul de vedere, în aşa fel încât
să includă fapte de comportament, indiferent că au implicaţii asupra
problemelor legate de conştiinţă; sau, altfel, comportamentul
trebuie să devină o ştiinţă complet separată şi independentă.
În cazul că psihologii umani nu reuşesc să privească cu ochi buni
deschiderile noastre şi refuză să îşi modifice poziţia, behavioriştii
vor fi obligaţi să folosească fiinţe umane ca subiecţi şi să
folosească metode de cercetare care sunt perfect comparabile cu
cele folosite acum în studiile pe animale.
7. Cred că putem să scriem o psihologie [...] şi să nu revenim
niciodată asupra definiţiei noastre: să nu folosim niciodată
termenii conştiinţă, stări mintale, minte, conţinut, verificabil prin
introspecţie, imagerie şi altele ca acestea. Cred că o putem face în
câţiva ani fără să cădem în absurd.
Poate fi făcută în termeni de stimul şi răspuns, în termeni de
formare de deprinderi, integrare de deprinderi şi altele ca acestea.
8. În concluzie, cred că trebuie să admit o distorsiune profundă în
aceste chestiuni. Mi-am devotat aproape 12 ani experimentării pe
animale. Este natural ca o persoană în situaţia mea să adopte o
poziţie teoretică in armonie cu munca sa experimentală. E posibil să
apăr un om de paie. S-ar putea să nu fie o completă lipsă de
armonie între poziţia descrisă aici şi cea a psihologiei funcţionale.
Înclin să cred, totuşi, că cele două poziţii nu pot fi uşor
armonizate.
10. - întărire continuă
- întărire la interval (fix/variabil)
- raport (fix/variabil) de întărire
11. B. F. Skinner (1957) Noam Chomsky
-analiză funcţională a (7 decembrie 1928 – )
comportamentului verbal:
identificarea variabilelor
care controlează
comportamentul şi
specificarea modului cum
acestea interacţionează
pentru a determina
răspunsul verbal;
- aranjarea atentă a
contingenţelor pentru
întărire de vorbitorii din
jurul copilului este o
condiţie necesară pentru
învăţarea limbajului.
12. N. Chomsky (1959): A review of B.F. Skinner’s Verbal Behavior
Predicţia comportamentului unui organism complex (sau
maşină) ar necesita, în plus faţă de informaţia despre stimularea
externă, cunoştinţe despre structura internă a unui organism,
maniera în care procesează informaţia de tip input si îşi
organizează comportamentul.
Copiii achiziţionează o bună parte din comportamentul lor verbal
şi non-verbal prin observaţii întâmplătoare şi imitarea adulţilor şi
a altor copii. Este pur si simplu neadevărat că (sic!) copiii pot
învăţa limbajul numai prin «grija meticuloasă» din partea adulţilor
care ar modela repertoriul lor verbal prin întăriri distincte atente.
Un copil ar putea învăţa mare parte din vocabularul său şi având
«simţul» structurii frazei de la televizor, din citit, ascultând adulţii
etc.
13. N. Chomsky (1959): A review of B.F. Skinner’s Verbal Behavior
În privinţa limbajului, pare clar că întărirea, observaţia
întâmplătoare si curiozitatea naturală (cuplată cu o tendinţă
puternică de a imita) sunt factori importanţi, la fel ca şi
capacitatea remarcabilă a copilului de a generaliza, emite ipoteze
şi procesa informaţia într-o varietate de feluri foarte speciale şi
aparent foarte complexe, pe care nu le putem descrie sau nu putem
încă să le înţelegem şi care ar putea fi în mare parte înnăscute sau
s-ar putea dezvolta prin vreun fel de învăţare sau prin
maturizarea sistemului nervos.
Condiţionarea pavloviană şi operantă sunt procese despre care
psihologii au dezvoltat o înţelegere reală. Despre instruirea
oamenilor însă, nu.
14. Herbert Simon & Allen
Newell
• 1956 – Logic Theory Machine
• 1957 – The General Problem
Solver (GPS)
• 1967 – Calculatoarele ar putea
replica “cold cognitions”
(raţionament, planificare,
percepţie, decizie), însă nu ar
putea replica “hot cognition”
(dorinţă, durere, emoţii)
15. George A. Miller
(3 februarie 1920 – )
Psihologia nu a putut
participa la revoluţia
cognitivă până când nu s-a
eliberat de behaviorism,
făcând din nou cogniţia
respectabilă ştiinţific.
16. Revoluţia cognitivă în psihologie: viziunea lui Miller
• Revoluţia cognitivă a fost o contrarevoluţie; prima revoluţie s-a
întâmplat atunci când Pavlov şi alţi fiziologi, au propus redefinirea
psihologiei ca ştiinţa a comportamentului;
• Psihologia ca ştiinţă a comportamentului = fizica, ca ştiinţă a
cititului contoarelor (Chomsky)
• Mintea nu dispăruse din preocupările celor din psihologia socială
şi clinică
• Simpozion la MIT: “Special Interest Group in Information
Theory”, 10-12 septembrie 1956: N. Chomsky, Simon & Newell,
G. Miller.
• George Miller – 1956 - The magical number seven, plus or
minus two: some limits to our capacity for processing information.
17. Fiecare [disciplină, n.tr.], printr-un accident istoric, moştenise un
fel anume de a se uita la cogniţie şi fiecare progresase suficient
de mult ca să recunoască faptul că soluţia la unele probleme
depindea crucial de soluţia unor probleme tradiţional alocate
altor discipline.
18. Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive
1. Nivelul de analiză a fenomenelor cognitive
2. Aparatul conceptual utilizat
3. Instrumentarul metodologic folosit
19. Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive
1. Nivelul de analiză a fenomenelor cognitive
• Psihologia tradiţională – analiză molară
• Psihologia Cognitivă – analiză moleculară
Exemplu: memoria
Presiunea de sus – Inteligenţa artificială (IA)
Presiunea de jos – Neuroştiinţe
Exemplu: percepţia vizuală
20. Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive
2. Aparatul conceptual utilizat
“Nu suntem în faţa unei simple modificări de limbaj, a
reformulării aceloraşi vechi probleme într-un limbaj cognitivist
la modă ... Este vorba de o mutaţie conceptuală, care a permis
ea însăşi abordarea sistemului cognitiv dintr-o nouă perspectivă
şi la un nou nivel de analiză ... Rezultatele acestei mutaţii s-au
validat prin relevanţa lor pentru IA, pe de o parte, şi pentru
neuroştiinţe, pe de altă parte.”
Limbaj specific celor 2 paradigme de investigare a sistemului
cognitiv uman: paradigma clasic-simbolică şi cea neoconexionistă.
21. Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive
3. Instrumentarul folosit
• Axa metodologică principală: Experimentul
Variabile
Independente
Test sau Experiment
Ipoteze
Variabile Dependente
22. Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive
3. Instrumentarul folosit
• Axa metodologică specifică: Modelare-Formalizare-Simulare
Model – construcţie teoretică ce specifică componentele suficiente
ale unui mecanism, care generează outputuri specifice din
procesarea unor inputuri specifice.
Formalizare – transcrierea procesărilor într-un limbaj logico-
matematic sau de programare.
Simulare - prin implementarea modelului formalizat pe calculator,
acesta va avea aceleaşi performanţe ca şi subiectul uman.
